Preot Dimitrie Bejan

Preot Dimitrie Bejan BUCURIILE SUFERINTEI

Vol.1

n loc de prefatDe vorb cu un grup de printiRaporturile Bisericii Ortodoxe cu lumea Catolic si Greco-CatolicDe vorb cu un grup de monahiDe vorb cu ctiva preoti misionari O sear de veghe cu Printele Dumitru De vorb cu un grup de preoti De vorb cu un grup de studenti Alte sfaturi pastorale De vorb cu ctiva intelectuali De vorb cu ctiva studenti teologi De vorb cu un grup de credinciosi La spovedanie Cuvnt al Printelui Dumitru ctre printii din Mnstirea Sihstria Rspunsul Printelui Cleopa ctre Printele Dumitru Crucea de la Oranki Vol. 2

IN LOC DE PREFATA DE VORBA CU UN GRUP DE PARINTI DE VORBA CU UN GRUP DE TINERI DE VORBA CU CATIVA CALUGARI DE VORBA CU UN GRUP DE PREOTI DE VORBA CU UN GRUP DE STUDENTI DE VORBA CU CATIVA INTELECTUALI O SEARA CU PARINTELE DUMITRU MARTURISIRI DE TAINASFATURI DUHOVNICESTI ULTIMA CONVORBIRE CU PARINTELE DUMITRU BEJAN

N LOC DE PREFATA

Aceasta carte de familie, intitulata, pe drept cuvnt, Bucuriile Suferintei, este izvorta din inima curata si smerita, dar greu ncercata, a preotului si unchiului nostru, Dimitrie Bejan, din Hrlau, ca o binecuvntare a lui Dumnezeu pentru toti cei ce iubesc pe Hristos si vor sa se mntuiasca prin suferinta.

n calitatea sa de preot militar pe frontul de Rasarit, la vrsta de numai de 32 de ani, a suferit peste sapte ani ca prizonier n lagarele din Rusia si Siberia, pna n toamna anului 1948. Apoi, fiind scapat prin minune de condamnare la moarte, pentru ca sustinea ca Basarabia este pamnt romnesc, a fost trimis n tara si condamnat la nchisoare pe viata n puscariile de trista amintire din Romnia.

Eliberat de la Aiud n 1964, primeste cu multa greutate o mica parohie n satul Ghindaoani - Neamt, unde slujeste ca preot peste cinci ani, cu multa vocatie si suflet.

Afluenta tot mai mare de credinciosi, care l cautau de peste tot, invidia si ura diabolica ateista, au facut sa fie judecat pe plan local, pensionat si trimis cu domiciliul obligatoriu la casa parinteasca din Hrlau, n octombrie, 1970.

Aici a trait n continuare frica si umilinta de la Aiud, timp de nca 20 de ani, fiindu-i interzis sa slujeasca ca preot la Altar si sa se bucure de libertatea data de Dumnezeu fiecarui om.

Parasit de colegi, ocolit de preoti, cenzurat si urmarit de autoritati, Parintele Dimitrie nu s-a deznadajduit, nici nu s-a ntristat, ci a primit toate cu bucurie, ca din mna Domnului, asemenea lui Iov.

Singurii sai prieteni adevarati n acesti ani erau credinciosii din satele din jur si unii preoti si calugari, care l vizitau n mare discretie si-i cereau staturi.

n ultimii ani, parintele, desi are mai multa libertate, este tot mai bolnav. Dupa aproape 50 de ani de suferinta, la cei peste 84 de ani, sta mai mult la pat n camera sa, ca ntr-o chilie calugareasca. Ziua da sfaturi la credinciosi si mngie pe cei care vin, iar noaptea se roaga singur la lumina candelei si se bucura n Hristos.

Cu binecuvntarea Sfintiei Sale, am adunat n aceasta carte un numar de cuvinte de suflet, nregistrate ocazional pe banda magnetica, pe care le dam la tipar, spre folos celor ce le vor citi.

Daca Parintele Dimitrie va mai trai si se vor nregistra si alte cuvinte ziditoare de suflet, vom scoate si al doilea volum.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i dea Parintelui Dimitrie rabdare, sanatate si bucurie n Hristos, pna la capatul vietii.

Hrlau - 1994

n numele familiei,

Cornelia Anichitei

DE VORB CU UN GRUP DE PRINTI

Iubite Printe Dumitru, n numele lui Iisus Hristos si spre lauda lui Dumnezeu, un grup de printi din mprejurimi, v rugm s ne dati cteva cuvinte de folos si sfaturi duhovnicesti, s ne fie tuturor un ndemn pe calea mntuirii.

- Spuneti-ne ce ati nvtat mai mult n viat din marea scoal a suferintei, din care ati gustat att de mult?

- Problema este, c, dac esti n suferint, s accepti suferinta ca mntuitoare, fiind rnduit de Hristos. n felul acesta suferinta este usor de acceptat si chiar simpl si-ti aduce bucurie.

- Cum poate crestinul s rabde mai cu folos suferinta, boala, srcia, nchisoarea, nedreptatea de tot felul si necazurile vietii?

- Noi stim c dintre toti oamenii de pe pmnt, Mntuitorul nostru a fost cel mai drept, tar de pcat, si totusi a acceptat suferinta cea mai grea si rstignirea. Si aceasta a adus mntuirea ntregului neam omenesc. Apostolii si toti sfintii, urmndu-L pe Mntuitorul, au trecut prin moarte si suferinte amare; apoi li s-a deschis usa Raiului n mod sigur.

- Ce virtuti de baz i trebuie crestinului, s poat trece cu folos povara vietii pe pmnt?

- nti, s fie crestin ortodox; al doilea, s stie c suferinta este indisolubil legat de viata omului pe pmnt; al treilea, s stie c la captul suferintei, prin care trece biruitor totdeauna cu ajutorul lui Hristos, i se deschide mntuitor, Raiul.

- Ce rol hotrtor are rugciunea n viat si mai ales n suferint, n nchisoare?

- Rugciunea reprezint legtura noastr permanent cu Dumnezeu. Plecm de la "Doamne, ajut-ne!", pn la Psalmul 50. La toate rugciunile, mai grele sau mai usoare, s fie apartenenta inimii n totalitate la ceea ce spune graiul.

- Cum v rugati n cei peste 20 de ani de puscrie, dac acceptati s ne spuneti aceast mare tain a inimii?

- Rugciunea noastr n puscrie, ca si n viata de mai trziu, curgea limpede ca apa unui izvor, n care-i spui lui Dumnezeu, direct, tot ce te doare. Simteai totdeauna c Dumnezeu aude si te ajut s suporti greutatea.

- Ati cunoscut oameni n nchisoare care se rugau mult, cu lacrimi?

- Da. Doi trani: Tudor Popescu de lng Podu Iloaei, Iasi si Ion Moldoveanul de lng Cluj. Le strlucea fata cnd se rugau. De ce? Se predau total rugciunii si prin ea lui Dumnezeu.

- Ca preot militar pe frontul de Est, ce misiune ortodox mai deosebit ati fcut?

- Am botezat foarte multi rusi n urma frontului -sute de mii, ncepnd de la Prut pn la Stalingrad. ntr-o singur zi, ntr-un sat de cazaci, aproape de Kiev, am botezat peste 300 de rusi ntr-un iaz, fr mirungere, c nu aveam atunci la mine Sfntul si marele Mir.

- Cum spovedeati si mprtseati soldatii si rnitii pe front?

- Rnitii, totdeauna individual; soldatii, o singur dat n mas; restul individual. n spatele frontului ofiterii si soldatii si spuneau cu mult ncredere toate pcatele, cci se temeau de moarte, fiind la ora aceea n fata mortii. Cnd eram n spatele frontului, slujeam Sfnta Liturghie, cci eram dotati de Episcopia Militar cu Altar portabil, o msut cu vasele de slujb, antimis, vin, o pine soldteasc si crti. Cntreti erau destui. Eram foarte bine dotati pentru slujbe.

Pe front, cnd era liniste, le duceam soldatilor, chiar n transee, agheasm si anafor. Le primeau cu mare atentie si bucurie, cci erau la un pas de moarte. Era pregtirea lor s accepte moartea. Asta, de la general n jos.

n Crimeea l-am mprtsit pe Regele Mihai si altdat pe Maresalul Antonescu. Si ei erau n buza tunului. Eu nsumi am fost rnit la Vadul Nistrului, n dreptul Chisinului si, avnd mprtsania n buzunar, imediat m-am mprtsit. Apoi am lesinat si m-am trezit la spital.

- Cum puteati svrsi Sfnta Liturghie pe cmp, fiind stare de rzboi?

- Numai cnd eram n rezerv, n spatele frontului, pe ct se putea n pdure sau la un loc ct mai ferit de aviatia inamic, cci altfel era prpd.

- Dar pe cei ucisi pe front i puteati ngropa crestineste?

- Da. n gropi comune, dac erau mai multi, punndu-le o cruce la cap. n spatele frontului se afla o companie sanitar cu doctori si sanitari, care culegeau rnitii si mortii. Rnitii erau dusi la spitalul de campanie ori n tar, iar mortii erau nmormntati, fie pe cmp la rscruce de drumuri, fie n cimitirele satelor din apropiere, cu slujbele de rigoare. Uneori chiar cu fast militar, chiar cu discursuri pentru cei ce asistau la nmormntare.

- Cum pregteati ostasii crestineste, nainte de a merge pe front?

- n spatele frontului n fiecare Duminic se fcea slujb, Sfnta Liturghie ori Sfnta Agheasm, cu predic si cu mprtire de anafor si agheasm si cu brosuri religioase date nou de Episcopia Militar. Mai aproape de front fceam numai agheasm si aceasta foarte prescurtat.

- Ce amintiri deosebite v-au rmas din marea nchisoare militar de la Mnstirea Oranki? Ce momente unice v-au rmas n memorie?

- Nu era nchisoare militar, ci lagr international de prizonieri, n acest lagr situat n pdurile de pe Volga, nu departe de orasul Gorki, azi Nijni Novgorod, erau adunati n trei lagre 10-15000 de ofiteri din toate natiile Europei, ba si din Japonia. Eram organizati n formatii militare pentru munc si ncartiruiti n cldiri si bordeie, n Oranki a fost o mnstire de clugri, toti de vit nobil, toti intelectuali, cu bibliotec, tipografie si viat de obste. Tipreau numai crti de mare pret n serviciul Bisericii.

Sovieticii au desfiintat mnstirea. Pe clugrii si preotii adunati de la mai multe mnstiri si schituri, n numr de 11000, n fruntea crora era un episcop, i-au mpuscat mortal prin anii 1919-1920, si i-au aruncat unii peste altii ntr-o vgun din curtea mnstirii, acoperindu-i cu pmnt.

Cnd am venit noi, romnii, la Oranki, fcnd niste spturi necesare lagrului, am dat peste niste cadavre descrnate - ca-n Profetul Ezechiel. Un lung sant plin de moaste. Toti erau mpuscati n cap, pentru c, la sfatul episcopului, n-au vrut s colaboreze cu ateii, n mijlocul lor sttea pe un scaun, neputrezit, un arhiereu ce purta la piept engolpion si icoana Maicii Domnului. Cu aprobarea conducerii lagrului i-am acoperit din nou cu pmnt, stropindu-i cu agheasm sfintit de mine.

Apoi, cu aprobarea comandantului lagrului de la Oranki, am scos moastele ntregi ale sfntului episcop dintre miile de clugri martiri, le-am asezat ntr-un sicriu fcut de noi romnii si l-am ngropat lng-o fntn din incinta acelei mnstiri, un izbuc; adic o fntn unde izbucneste apa n sus, dup cum este de curat viata aceluia ce vine s scoat ap, unde sunt si astzi. Am vzut atunci o mare minune, c trupul sfntului, s-a ntins cu usurint, ca si cum abia ar fi murit!

- Pot fi considerati sfinti acei clugri martirizati pentru Hristos? Dar ceilalti crestini ucisi n diferite feluri de atei, n timpul comunismului, pot fi socotiti sfinti si martiri?

- Da! Toti, n mas! Cum sunt Sfintii martiri, preoti si clugri, de la Oranki". Cci ei au preferat moartea, dect s cad de la credint. Si la noi, prin pduri si prin munti au fost mpuscati preoti, iar numele lor au fost amintite prin diferite articole din ziare. Si acestia pot fi socotiti martiri nationali si martiri crestini.

De curnd doi cercettori moscoviti, ndrumati de mine, au fcut scurte cercetri si au constatat adevrul spus de mine. Dar autorittile actuale nu le-au permis mai mult, c mnstirea Oranki este acum nchisoare de femei.

Un clugr de la aceast mnstire, numit Teodot, devenit morar la o moar de ap n pdurile acelea, mi-a dat toate aceste informatii. Cercettorii moscoviti mi-au spus c au stat si ei de vorb cu acest clugr si au confirmat spusele mele.

n lagr la nceput slujeam numai Sfnta Agheasm, cu plantoane puse la usi, c nu era voie s ne rugm public. n rest fiecare se ruga la culcare si la sculare, cum stia de la mama de acas, dar toti se rugau. Moartea era n bordei: pduchi, plosnite, tifos, iar dincolo de us era un ger cumplit si munci neomenesti.

Aceeasi atmosfer a fost si n lagrele din Siberia-Karaganda, Arhanghelsk, de la Marea Alb, Borcuta si alte lagre de pe tot cuprinsul rusesc. Dup ce s-a terminat rzboiul, ncet, rusii de la comand au devenit concesivi. Ne-au lsat s slujim dup voia noastr n bordeie. Mai trziu, vara, ieseam pe un platou din curtea mnstirii, unde fceam rugciuni publice si, n srbtori, Sfnta Liturghie.

Am reusit s ne adunm pn la 23 de preoti ortodocsi romni la Oranki, slujind toti un fel de liturghie fr epiclez, la nceput fr vase de slujb ori procovete. Ne confectionaserm toti epitrahile din foi de cort nemtesti, cu desene de pduri sau de copaci. Chiar la nceput am avut un epitrahil scpat din rzboi si adus n lagr de preotul cpitan Constantin Popescu. De la Pitesti.

La serviciile religioase fcute de noi, preotii ortodocsi, asistau si celelalte nationalitti n frunte cu preotii lor. Acestia erau ncntati de psalmodierea ortodox si de corul brbtesc - circa 100 de coristi -sub bagheta profesorului de muzic Sima din Bucuresti, de la biserica Sfntul Anton. *

* A se vedea pe larg n cartea mea de amintiri "Oranki", care apare la Editura Tehnic din Bucuresti.

- Cum va rugati Duminica la Oranki, mpreun cu ceilalti romni?

- Asa cum am spus mai sus. Ne adunam toti pe acel platou la Oranki, svrseam mpreun Sfnta Liturghie, ne mprtseam cu totii, rosteam o predic vie, de mbrbtare, ddeam slav lui Dumnezeu pentru toate si ne retrgeam la mas si n dormitoare.

- Prizonierii de alte confesiuni apreciau cultul ortodox?

- Foarte mult. Luau parte n mas, mpreun cu preotii lor catolici sau protestanti la Liturghia noastr. Erau vizibil ncntati c slujba noastr era n totalitate cntat si nu recitat, ca la catolici sau protestanti, si totdeauna cu predic.

- Am nteles c tipriti cteva crti cu amintirile din lagre. Este adevrat c omul se roag mai puternic n suferint?

- Da. n conditiile de acolo, omul nu a avut alt sprijin dect pe Dumnezeu; iar contactul cu El, Cruia-I ceri sprijin, se face prin "Doamne, ajut-mi!".

Si Dumnezeu ne auzea. Altfel n-am tri si astzi!

- Ati cunoscut romni n lagre care se rugau foarte mult?

- Toti. Se rugau exceptional de mult seara sau noaptea. chiar si n paturile lor.

- Ce amintiri mai frumoase v-au rmas de la poporul rus si cum ati caracteriza acest mare popor crestin ortodox, chinuit mereu de extreme?

- Rusii, n marea lor majoritate - cu toate persecutiile la care au fost supusi arhiereii, preotii si clugrii rmasi fr biserici si fr preoti -, au rmas credinciosi Bisericii pravoslavnice, iar femeile au dus mai departe traditia acestei mari Biserici. Acum Ortodoxia renaste n Rusia, n Ucraina, n Belorusia, n Siberia si Caucaz. Apar preoti, se redeschid biserici si se construiesc altele.

Apar episcopi eparhioti si mnstiri de clugri si clugrite. Dar lucrtorii n via lui Dumnezeu nc sunt putini, pentru milioanele de crestini din Rusia si pentru imensele spatii pravoslavnice. Dar vor trece nc ani buni pn ce aceast Biseric, care a dat attia martiri din ierarhia bisericeasc, va renaste total si vom spune rspicat: "Biserica Pravoslavnic a renscut total, ca si pasrea Phoenix din propria cenus".

Biserica Rus este o Biseric n totalitate martir, de la Patriarh pn la ultimul dascl. Noi am regretat totdeauna c n puscriile romnesti sau n lagre n-am avut nici un ierarh romn ortodox.

Toate pcatele se vor ierta oamenilor - dac oamenii se pociesc din inim -, dar hula mpotriva Duhului Sfnt nu se va ierta, nici n veacul de acum, nici n cel viitor.

- Credeti c persecutia ateist, care a chinuit trile ortodoxe attia ani, a fost o pedeaps de la Dumnezeu pentru pcatele noastre sau o ncercare de sus pentru a ne ntri si a face milioane de sfinti noi?

- Eu cred c a fost o ncercare de la Dumnezeu. Dac m gndesc la tranul romn cinstit si bun crestin, nu concep ca Dumnezeu s-i fi pedepsit de dragul pedepsei. La noi, mnstirile si femeile credincioase au salvat credinta ortodox! Tot meritul este al lor.

- Ce minuni deosebite ati vzut si ati trit n cei peste 20 de ani de nchisoare?

- Oamenii credinciosi, stui de foame, de pduchi si tifos, si condamnati la moarte, au supravietuit iesind la timp din puscrie cu fruntea sus, strluminati de Dumnezeu. Au fost din toate pturile sociale cu preotii si clugrii umili n frunte. Cel mai bun ntre noi a strlucit ns un tran, Tudor Popescu, de pe lng Podu Iloaei.

- n ce msur puscria poate fi considerat un canon de pocint pentru pcatele fiecruia si ale Neamului nostru?

- Sunt dou probleme aici. Pentru pcatele mele si ale altora s-a dovedit a fi mntuitoare. Pentru pcatele Neamului, jertfa noastr a fost insuficient, cci n-a rodit deplin. Poporul nostru nc orbecie n ntuneric si nc nu sesizeaz lumina, care pleac ctre noi de la Ierusalim. De altfel toat crestintatea a uitat c Mntuitorul nostru acolo a vietuit, acolo a nvtat oamenii, acolo ne-a mntuit prin jertfa de pe Golgota, acolo a nviat a treia zi si S-a nltat la cer de pe Muntele Eleonului.

Nu la Roma, nici la Londra, nici la New York. Centrul ntregului crestinism este la Ierusalim si nu n alt parte! Acest lucru trebuie afirmat si n viitor. Acolo trebuie s se ntlneasc toate formele de crestinism si s-si dea mna frteasc, anume la Mormntul lui Iisus si nu n alt parte.

- Cum vi s-au prut nchisorile din Romnia, fat de cele din Rusia?

- Mult mai grele erau nchisorile de la noi, dect cele din Rusia! Eu am stat un an de zile ntr-o nchisoare. din Moscova si era mai dulce regimul, mult mai omenesc dect cel de la Aiud sau Jilava.

- Cu ce mari personalitti ati stat la nchisorile din tar?

- Cu profesorul Nichifor Crainic, cu care am stat n celul singuri, izolati sase luni. El fcea poezii n gnd, cci nu avea pe ce s le scrie, iar eu m nchinam sau meditam. Ar fi foarte multe de spus aici.

Am stat si cu profesorul Ioan Petrovici - la sectia a II-a, unde el, o iarn ntreag ne-a tinut, la cei 40 de detinuti din celul, un curs de filosofic. Eram la zarea cu toti generalii, ministrii lui Antonescu, socialistii lui Titel Petrescu si diverse organizatii paramilitare, cu Gabriel Tepelea si cu altii.

- n ce mprejurri ati fost trimis din Rusia n tar, n anul 1949?

- Mi-au gsit rusii un manuscris copiat pe coaj de mesteacn la Oranki, numit Hotarul cu cetti. *

* Cartea, Hotarul cu cetti", apare Ia Bucuresti.

Adic cettile Basarabiei de pe Nistru. Pentru acesta am fost condamnat la moarte de un tribunal militar din Moscova. Dar nainte de a m mpusca, am strigat n instant: "Sunt cettean romn! Conform legilor internationale, trebuie s fiu judecat n Romnia!"

ntre ultimii prizonieri romni am venit si eu cu un dosar penal din care reiesea c eu am sustinut tot timpul c Basarabia si Bucovina de Nord sunt tinuturi romnesti. Chiar si n scris sustineam aceste adevruri. Si-am fost judecat n tar, punndu-mi-se n seam alte probleme minore. Doar Tribunalul Militar din Bucuresti nu putea s se fac de rs si s afirme c Basarabia si Bucovina sunt provincii rusesti. Nici n-au deschis vorba despre aceste probleme, care i-au usturat att de mult pe rusi. Si cei de la Bucuresti m-au condamnat la nchisoare la Jilava, apoi la Aiud si n lagrele de munc, pn n august, 1964.

- Putem considera numrul mare de oameni nevinovati nchisi la noi de comunisti, ca o jertf de iertare si ispsire national?

- Da. Am spus mai sus c jertfa noastr nu a fost suficient si n-a rodit. Altfel cum s-ar putea explica ameteala de astzi din societatea romneasc?

- Cum se rugau cei nchisi prin puscrii pentru Hristos? Puteati face n celule ceva slujbe ca preot, cum ar fi Sfnta Liturghie, Spovedania sau s primiti Sfnta mprtsanie?

- Nu. Aici n puscriile romnesti, nici pomeneal. Printele Calciu din America sustine c a fcut Sfnta Liturghie cu Sfnta mprtsanie n Aiud. Eu nu cred. Fceam toti rugciuni comune, agheasm mic si spovedanie. De altfel cu o spovedanie complet, cu formula ei spus corect, cu punerea minilor pe capul penitentului credeam c Raiul ne este deschis. Eu cred si acum acelasi lucru. Cci Sfnta mprtsanie este coroana Harului pe care-i poate primi crestinul, dac merit s-o primeasc. Acolo n puscrie n-a fost posibil.

- Ce mari personalitti au rezistat mai bine n puscrii si au fost modele de urmat pentru toti?

- Prea multi au fost. Si buni si corecti. As gresi dac as nominaliza pe cineva. Repet, totusi, c eu m-am minunat de puterea de credint a tranului Tudor Popescu. Mai sus dect el nu cunosc s fi fost altul. Au fost si ctiva clugri buni si credinciosi.

- Ce ati nvtat, ca preot misionar, spre slava lui Hristos, n cei aproape 24 de ani de nchisoare si tortur?

- Cred c nu am nvtat nimic. Eu fusesem crescut si educat de printi, care se rugau puternic; de profesorii de la Seminar si de la teologie, care mi-au crescut spatiul credintei si simteam o mare bucurie sufleteasc, ca o mbiere, cnd puteam pune de acord ceea ce spunea gura cu apartenenta inimii la rugciune. Att. Simteam cum ngerul meu de lumin m atingea aprobativ cu aripa pe umrul drept.

- Cnd v-ati eliberat si cum ati ajuns preot la Ghindoani, Neamt, dup eliberare?

- M-am eliberat n preajma zilei de 23 august, 1964, n urma unui decret de amnistie general pentru politici. Mai aveam de executat nc 18 ani de detentie! Am iesit ntre ultimii cinci detinuti. Un militian ne-a dus pn la gar, ne-a scos bilete si ni le-a dat la fiecare n mn; ne-a salutat frumos, chiar prieteneste, si s-a dus n treburile lui. Din gar am ntors privirile spre masiva nchisoare de la Aiud. Era pustie, cum pustie este si astzi.

Erau acolo printele Ioan, profesorul Simionescu de la Iasi, tranul Tudor Popescu de la Podu Iloaei, un biat tnr, Georgic, si eu, subsemnatul. Ne-am nchinat frumos spre Rsrit si am plecat cu totii n Moldova, cu trenul Cluj-Iasi. Ne prea ru c am prsit puscria; ne nvtasem cu ea. Ne prea normal viata de puscrias cu greuttile ei, dar si cu bucuria mbierilor spirituale pe care le-am cunoscut n lagrele rusesti si puscriile romnesti.

Am fost numit, la cererea Ministerului de Interne adresat Mitropoliei din Iasi, ca preot paroh la biserica din Ghindoani, judetul Neamt. La l mai 1965 m-am prezentat la parohie si am rmas acolo timp de cinci ani si jumtate. La 6 octombrie, 1970, am fost scos din serviciu de ctre securitate, partid si mitropolie, pensionat n 24 de ore si trimis la Hrlu, unde stau si astzi, n propria mea cas. Am stat aici cu domiciliul obligatoriu pn la 22 decembrie, 1989, cnd un trimis al securittii de la Iasi mi-a comunicat c sunt liber ca orice cettean din republic, si-n aceast stare m gsesc si acum.

- Ca preot misionar la Ghindoani, ce momente deosebite v-au rmas n memorie si la inim?

- Oamenii din Ghindoani m-au primit cu mare team. Au evitat orice contact cu mine. Numai preotul pensionar Costic Ghiorghiescu m-a primit n casa lui timp de o sptmn. Dup aceea am gsit o cas cu chirie n apropiere de biseric, unde m-am si instalat. Aveam un pat, o mas, 2 scaune; la rsrit cteva icoane si o candel dintr-un pahar. Pentru mine era tot ce-mi doream. Masa o luam la mosul Gheorghe Amariei, epitropul bisericii. Acolo am si stat pn ce m-au scos din sat.

Oamenii m-au condus pn deasupra Blttestilor, bocindu-m ca pe un mort. Cnd am ajuns la soseaua Piatra Neamt - Trgu Neamt, trecea o masin-curs n care m-am si urcat, lundu-mi rmas bun de la oamenii care m conduseser; ne-am desprtit, fcndu-le doar din mn. Femeile si brbatii plngeau. Eram mort pentru ei. Am ajuns la Pascani, cu alt curs pn la Hrlu si a doua zi la securitatea din Hrlu mi s-a comunicat c rmn sub supravegherea politic a lor, cu domiciliul obligatoriu, n casa mea si a surorii mele. Asa am rmas pn la revolutia din 1989.

- Ce program de slujbe aveati la Ghindoani si de ce v cutau oamenii?

- Eu, neavnd familie si fiind dornic s slujesc lui Hristos, mai nti am spat grdina si am pus cteva straturi de zarzavaturi. Apoi, liber de alte probleme, am deschis biserica si deschis a fost tot timpul ct am stat eu n Ghindoani. Acas n-aveam ce face.

Am chemat cteva femei la biseric, am scos din biseric toate covoarele si presurile, vesmintele, steagurile, crtile, dulapurile, servetele si perdelele si, venind si alti credinciosi, s-au apucat de splat si clcat cu mult tragere de inim.

n Altar am fcut eu curtenie, ajutat de mosul Haralambie, care era paracliser si cu alti credinciosi. Am chemat un mester, care, ajutat de oameni, a sters de fum si de praf toat biserica, Altarul si toate icoanele. Duminica urmtoare, la 8 mai, 1965, cnd au venit oamenii n mas la biseric, au rmas mirati si nu le venea s cread. Biserica strlucea de curtenie, iar n ograd mai fumegau resturile de vechituri gsite prin biseric.

Am nceput cu emotie. Le-am spus oamenilor s nu se team de mine c, desi sunt de meserie puscrias, totusi sunt si preot; si chiar am slujit prima Liturghie. Ei s-au uitat la mine; m-au cntrit n tcere. Aveam bocancii peticiti, pantalonii la fel, un pardesiu vechi, dat de poman de un preot din Bucuresti, iar pe cap o basc. Cnd am iesit din biseric prin dos, ei se uitau ca la o alt artare. Tceau si nu mi-au artat nici o simpatie. Mi-am vzut de treab, n sptmna urmtoare am deschis usa bisericii si asa a rmas pn la plecarea mea fortat.

Mi se fcuse un proces tinut la Protoieria din Trgu Neamt, la care au participat aproape toti preotii din judetul Neamt. Au vorbit mpotriva mea profesorul Risipeanu, secretar de partid al judetului Neamt, apoi colonelul Popa, comandantul securittii Neamt, consilierul administrativ de la Mitropolia din Iasi, doi protopopi un inspector bisericesc.

Dintre colegii mei de la Piatra Neamt si Trgu Neamt au vorbit n numr de 16. Toti erau mpotriva mea, cernd s fiu dat afar pentru c eram creanga uscat a Ortodoxiei romnesti, vaca bligat care fcusem de rs cireada artoas a Ortodoxiei si alte cuvinte foarte apropiate de trivialitate. Eu stteam n fruntea lor pe un scaun, n spate un cpitan de securitate iar n lateral alti doi ofiteri. Aveam un caiet si ceva de scris si, fiind bun la desen, ct vorbeau, le-am fcut portretul fiecruia dintre ei.

n spatele meu stteau staretii, staretele, secretarii mnstirilor de la Neamt, ba chiar si unii din prietenii mei; dar nimeni nu mi-a luat aprarea.

Am fost acuzat c i astept pe americani si c am tinut tot timpul deschis biserica din Ghindoani, nu numai n zilele de srbtoare. Nimeni, dar absolut nimeni nu mi-a luat aprarea. Absolut toti au tcut! Nu m-au dus la Aiud; si eu stiam acest lucru, cci nu pot fi arestati politic cei ce au vrsta peste 60 de ani. N-au avut ncotro si, cum am spus mai sus, mi-au fixat domiciliu obligatoriu la Hrlu. Mi s-a pus n vedere c n-am voie s intru n nici un Altar. Eu, ns, fusesem coleg cu mitropolitul Iustin si am stat n banc unul lng altul. El avea s devin Patriarh la Bucuresti, iar eu, colegul lui, fr biseric, la Hrlu. ns oamenii, care, la Ghindoani, veneau puhoi zilnic la biseric, m-au cutat si la Hrlu si m caut si astzi.

Acuzatiile aduse la proces erau perfect ntemeiate. Eu fceam misiune n biserica din Ghindoani, iar oamenii veneau la mine si, vorba consilierului de la mitropolia din Iasi, "la biserica din Ghindoani se face pelerinaj". Neavnd altceva de lucru, fr nici un fel de gospodrie si obligatii, i primeam acas sau la biseric pe toti crestinii - fr alegere -, cci aveau nevoie de preot. Se pare c la acea dat numai la Ghindoani era biserica deschis n permanent si preotul n Altar.

- Deci acesta a fost motivul c v-a scos din parohie!

- Da. Pentru c biserica din Ghindoani era permanent deschis, iar oamenii m cutau, stiind, spre surpriza lor plcut, c aici este un preot care "mai-mai s-ar culca n biseric". Chiar m gndeam s-mi pun vara un pat n clopotnit.

Securitatea era permanent n biseric. Oameni necunoscuti, bine mbrcati, foarte atenti la ce spun si la ce predic. Eu, ns, acolo fceam religie, spre neplcerea lor. Nu era nici o referire politic n ceea ce predicam eu. Stiam c sunt urmrit, ns nu m feream s m ntorc din nou la puscrie. Simteam chiar o bucurie, aducndu-mi aminte de Jilava, de Aiud si de alte locuri sfintite prin suferint.

- Ce ispite mari ati avut aici, ca preot? Este adevrat c dou femei rele au ncercat s v otrveasc? Cum v-ati vindecat atunci?

- Da, la usa Altarului, ntr-o Duminic dou temei strine mi-au dat un pomelnic, o prescur si un sfert de vin cu care am fcut slujba n ziua aceea. Au spus c sunt de la Suceava si c au un proces a doua zi. De aceea au plecat imediat. Eu ns voiam s le gzduiesc la un credincios din apropiere. Ele au refuzat si au plecat. Unii spuneau c ele erau vrjitoare si voiau s se rzbune pe mine, c femeile care veneau aici refuzau farmecele lor. Altii spuneau c erau trimise de securitate ca s m omoare.

Eu ns i-am iertat pe toti. Dup slujb, mi-am dat seama c am fost otrvit. Am czut n Altar, bolnav. Eram verde la fat. Oamenii m-au dus acas, m-au ntins pe pat iar femeile m boceau. M-am nchinat: "Acum slobozeste pe robul Tu, Stpne... ". Am vzut ca o lumin puternic n fata mea, am zmbit cci m simteam fericit. Si att.

M-am trezit la spitalul din Piatra Neamt cu ctiva doctori n jurul meu. Mi-au spus c n sticla de vin au gsit urme de sod caustic. Eram slbit cci trecusem prin moarte, ns fata mea lumina. Mi-au spus ctiva bolnavi din salon. M salvase Dumnezeu, cci El mai avea treab cu mine.

- Cum ar trebui s fie un preot bun astzi n parohie?

- Cnd eram mai tnr am scris un articol cu titlul Preotul care ne trebuie. Acest articol-conferint a fost imediat publicat n pres. A fost gsit bun, cci rspundea la ntrebarea aceasta. Un preot bun trebuie s fie mai nti un om de rugciune. Apoi s svrseasc sfintele slujbe cu evlavie, s aib o familie model, s-si iubeasc enoriasii, s respecte cu sfintenie rnduiala si canoanele Bisericii, s triasc cu Hristos n inim si s se jertfeasc pentru poporul lui Dumnezeu.

- Poti fi preot bun, n alte conditii?

- n nici un caz. Prietenul meu Neculai Opris, din strana stng, sustinea n celul la Aiud, unde eram 12 preoti, c este de ajuns s fii un bun profesionist al Altarului; c asa a nvtat el n "Mica Rom", adic la Blaj. Eu n-am putut suferi aceast prere eronat si, cu voia lor, am abordat problema ca la Pastoral, sustinnd, cum o sustin si astzi, c preotia este o misiune, nu o functie. Alt rspuns nu cunosc.

- Cum v-ati simtit duhovniceste cu domiciliul fortat acas, n cei douzeci de ani de urmrire? Cine v urmrea mai mult si ce voia?

- Securitatea din Iasi avea la Hrlu un maior, Zaharia, care fcea politic de duplicitate. Ce raporta el la Iasi, nu puteam s stiu. Nu stiu de ce striga la mine, m njura; dar tot el mi fcea cu ochiul. Juca teatru. N-am avut de suferit nimic de pe urma lui. Informatorii de pe aici ddeau informatii scrise. Au fost un preot si zece mireni.

M-am ferit de probleme politice, primind n casa mea foarte multi crestini care m cutau. Acelasi lucru l fac si astzi. Oprelistea fcut de a sluji nu mi-a fost ridicat nici astzi. M nchin n casa mea, iar pe crestinii care vin n casa mea i primesc si cu ajutorul lui Dumnezeu, i ascult. Dar Bunul Dumnezeu mi sopteste mereu: Unde sunt adunati doi sau trei n numele Meu, acolo sunt si Eu.

- Cum v puteati ruga acas singur, cnd toti v evitau?

- Nu m evitau dect preotii. Crestinii veneau din 30 de sate cu nevoile lor. A fost un preot tnr de la Bivolari care nu s-a temut. Cinste lui. Este si un teolog, care, la fel, m-a vizitat foarte des si m viziteaz si acum.

Dup revolutie, mai ales n ultimul timp, sunt foarte asaltat de printi clugri si frati din mnstiri, care m ntreab cte ceva. Sunt foarte multumit de vizitele lor. ntr-o var, n dou rnduri, a fost si printele Constantin Galeriu de la biserica Sfntul Silvestru din Bucuresti, iar dintre ierarhi, Prea Sfintitul Serafim de la Sibiu a venit la mine de cteva ori. Acesta este cel mai pur ierarh din Sinodul Bisericii Ortodoxe Romne de astzi!

Apoi vin multi, foarte multi monahi si frati de mnstiri, care, n modestia lor, strlucesc de credint; caut cea mai bun crare care-i poate duce n Rai. Noi stim c aceste crri sunt foarte multe, dar toate, trs-grpis, suind muntele Golgotei, sfrsesc prin a bate puternic la usa milostivirii lui Dumnezeu.

- Ce ati nvtat n cei 20 de ani de "puscrie" si urmrire la domiciliu, ct ati stat n casa printeasc?;

- Corect, n-am nvtat nimic. Se pare c am destul experient de viat, nu de preotie si nici de activitate pastoral. Mie si acum mi se pare c, fr suferint fizic sau moral, nu se poate ajunge la Rai. Aud c sunt oameni care au credint curat si dreapt si prin fapte de milostenie, la captul vietii, sunt primiti n Rai. Asa si trebuie s fie, dup judectile lui Dumnezeu.

Crestinul pe care l-am numit de vreo dou ori n aceast anchet, nu este altul dect Tudor Popescu, care strlucea prin credint si prin fapte bune. Cu o firimitur de pine din portia lui, dar mai ales prin rspunsurile de neasteptat de la el, vindeca si nsenina pe cei din celul. Cunosc un preot de la Aiud care n fiecare zi trimitea la un detinut btrn, de la sectia a II-a, portia lui de turtoi, iar el se hrnea numai cu ceaiul din gamel. Turtoiul l trimitea, cum am spus, n fiecare zi basarabeanului Gherman Pntea, fost "sftulist" de la Chisinu.

- Ati urt vreodat pe cei care v pzeau, v persecutau sau v urmreau pe ascuns?

- Nu i-am urt niciodat. Dimpotriv, stiindu-i czuti, i-am ajutat. Chiar si astzi fostilor informatori ai securittii le adresez cuvinte frumoase, cci eu nu pot s ursc dect pcatul, nu pe oameni.

- Acum, la captul vietii pmntesti, ce sfaturi ne dati nou celor care n-am fost n suferint pentru credint, pentru Hristos? Ne putem noi mntui fr suferint?

- Da. Am spus ntotdeauna c suferinta este mntuitoare, numai dac o accepti fr murmur. Dar cile care duc la mntuire sunt multiple si sunt artate n toate crtile noastre sfinte, faptele milei trupesti si faptele milei sufletesti. Dac nu 1 alungi de la poarta ta pe cel srac si-i dai o bucat de pine sau bani si dac l nveti pe cel czut drumul cel bun, ca s se ridice din mocirl, ncet-ncet unii ajung pn acolo s-si iubeasc si vrjmasii.

Mai mult dect aceasta nu i se poate cere bietului om. Iar cea mai puternic dovad a iubirii st n faptul c ti pui viata ta n primejdie, pentru salvarea vietii fratelui tu.

Asta am ncercat noi s facem, uneori cu opinteli si cu murmurare de protest, pentru care astzi mi dau seama la captul efortului meu, c jertfa noastr nu a rodit pentru c a fost insuficient. Vor mai fi necesare si alte jertfe pe viitor, stiind noi toti, c o cetate poate fi mntuit, dac n mijlocul ei se afl 50 de drepti. Dar, atunci la Sodoma unul a fost gsit drept - Lot. De aceea cetatea a pierit n flcri.

M ntreb: "Oare cti drepti se gsesc n mijlocul poporului romn? Si ct atrn n cumpna drepttii divine comportarea lor moral si omenia? Poate fi salvat oare poporul romn de la nimicire prin numrul de drepti din mijlocul multimii de strmbi? Deocamdat observ c Bunul Dumnezeu st n cumpn! Pn cnd?

- Ce virtuti principale ne trebuie astzi, ca s ne putem mntui?

- Aceleasi, tuturor. Se vd n orice tratat de moral crestin. Clugrii au, ns, avantajul c se izoleaz de lume si c sunt mai aprati de ispite, n schimb, artileria grea a satanei trage necontenit n mnstiri cu obuze de calibru greu.

Cred si acum c ierarhi, monahi sau simpli credinciosi se pot mntui prin credint dreapt si prin buntate faptic. n timp de pace, asta este singura cale artat de Dumnezeu.

- De ce anume au mai mult nevoie mnstirile noastre azi, ca s poat slvi pe Dumnezeu si s ajute la mntuirea oamenilor?

- Mnstirile s se ntoarc total la observarea integral a canoanelor Sfntului Vasile cel Mare. Toti monahii merg la desvrsire, lsnd n urma lor toate problemele din viata social. Au o singur lucrare si un singur drum: struinta de a ajunge luminosi la poarta Raiului.

Ceilalti se lupt cu nevoile si cu poftele din greu. Si acestia pot ajunge n Rai prin credint bun si ct mai mult omenie.

Este nevoie de pus ordine n viata monahal, n ultimul timp au btut si bat la poarta mnstirilor tineri si tinere, buni n credint dar total nepregtiti pentru viata monahal, care nseamn rupere de lume si de ispitele ei.

Aici, n mnstire omul - cioban sau profesor -, devine frate cu cellalt. La fel ciobanul ca si nteleptul pot bate la poarta Raiului, s intre si s stea pe scaun de egalitate, cci alta este judecata si aprecierea lui Dumnezeu. Noi asteptm de la mnstiri o foarte puternic trezire de credint faptic.

Mnstirile au fost, sunt si vor fi principalele focare pentru renasterea spiritului crestin ortodox, n spatele lor se ornduiesc preotii de mir si crestinii. Dar, deasupra tuturor este Dumnezeu, Care nu doarme niciodat si le poart de. grij, popoarelor crestine mai ales.

De cele mai multe ori, ca n Vechiul Testament, apare un om trimis de sus, care arde pentru credint si lumea se ia dup el. Sunt multi clugri buni, stiuti mai ales de Dumnezeu, stiuti chiar si de mine. As nota aici pe Printii Cleopa si Paisie de la Sfnta Mnstire Sihstria. Au strlucit si strlucesc n credint, dar pctuiesc fiindc nu au creat n jurul lor o armat de ucenici. Ce se va ntmpla oare? Oare se va pustii Sihstria dup moartea lor? "S nu fie!", zic ca Sfntul Apostol Pavel. Eu stiu c Bunul Dumnezeu poate ridica si din pietre ucenici.

Mnstirea Sihstria rmne mnstire bun si la locul ei pe ct se poate omeneste de curat. Dar printii de la conducere s se hotrasc, pn nu-i trziu, s organizeze o Sihstrie real cu ctiva monahi sihastri, mai n fundul pdurilor; mai netulburati de pelerini. Poate c gresesc n aprecieri, dar nu vd alt iesire. Cci la drept vorbind, ce sihstrie este asta de la Sihstria?

Este o mnstire vizitat, poate cea mai vizitat, dar si cea mai tulburat de pelerini, care vin aici cu moravuri si cu goliciune, smintind cu trupurile lor golase mai ales pe tinerii clugri. Ce-i de fcut? Poate stiti voi vreo alt iesire! Cci transformarea duhovniceasc n credint si moral pleac de la noi, preotii, si de la clugri, cu conditia s ardem pcatele, s aprindem candele fecioarelor ntelepte. Se pare ca-n Oltenia, la Mnstirea Frsinei, lucrurile stau altfel. Femeile, ca si la Sfntul Munte, n-au acces deloc acolo n mnstire.

- Cum ar putea ajuta mai mult mnstirile la ntrirea credintei ortodoxe n sate si orase, mpotriva prozelitismului sectar?

- Este foarte simplu din cuvnt, dar greu de realizat faptic. Renasterea n Duh a crestinismului ortodox se face mai nti prin mnstirile vii, al doilea prin preotii de vocatie, al treilea prin credinciosii buni. Mai ales la sate si la periferiile oraselor.

Eu cred c este foarte necesar ca n fiecare centru universitar s se creeze cte o catedr despre Iisus Hristos si nvtturile Lui, mai ales astzi cnd tinerii l caut pe Hristos.

Pentru intelectualul romn, care merge de la nvttor pn la academician, sunt necesari preoti foarte culti, ptrunsi de credint, dar si de cunostinte laice.

Prozelitismul este de suprafat si nu las urme de nevindecat, stiind noi, c orice preot de mnstire sau de mir caut s fie misionar n Altarul sau n obstea pe care o conduce. Este necesar ca cei ce fac parte din conducerea bisericeasc s organizeze un corp misionar, care s lucreze mai ales n parohiile contaminate de microbi. Misionari de talia printilor Toma Gherasimescu, Toma Chiricut de la Zltari si Petru Chirica din Iasi nu mai sunt acum n tara noastr. Ins este absolut sigur c se vor mai gsi monahi si preoti de mir care s-si asume aceast misiune.

- Care este rolul major al duhovnicilor din mnstiri, mai ales astzi?

- A fost dat ca exemplu de duhovnic priceput Printele Paisie Olaru de la Sihstria, despre care au vorbit foarte frumos poetul Ioan Alexandru si toat lumea.

Duhovnici buni pn acum de curnd au fost si nc mai sunt: Printele Cleopa, cei de la Mnstirea Antim din Bucuresti, printele Ilarion Argatu de la Cernica, Arsenic Papacioc de la Techirghiol si altii foarte priceputi pe care eu nu-i cunosc. n genere, mai toti preotii n vrst sunt buni duhovnici si sunt cutati de credinciosi, care se folosesc de ei.

- Ce s facem, c ne lipsesc duhovnicii si monahii de rugciune n majoritatea mnstirilor din tar? Cum vedeti o rennoire a monahismului romnesc astzi?

- Am vorbit mai sus c, cea mai mare ndejde a noastr st n puritatea sufleteasc a credinciosilor si n mnstiri.

nsusi prin faptul c printii monahi au renuntat la viat, la poftele ei, iradiind n alt sistem de viat, ei sunt exemple vii n care omul se poate realiza. Este un drum greu care te duce la Rai. ns, dac noi, oamenii Bisericii, am recomanda tuturor monahismul mntuitor si dac oamenii ne-ar asculta, s-ar pustii pmntul si am putea face - matematic vorbind -, calculul sfrsitului vietii pe pmnt.

Mntuitorul a spus doar: Cine vrea, s vin dup Mine. Nu poti s fii monah fr triplu jurmnt; nu poti s fii preot fr har si fr clctur de preot, adic fr trire n Hristos. Este necesar s ne ntoarcem cu traiul la exemplul monahilor din pustia Tebaidei, de la Stanta Ecaterina de pe Muntele Sinai, de la Sfntul Munte si de la Sihstria veche si nteleapt.

- Ce amintiri sfinte aveti de la Mnstirea Sihstria?

- Dou amintiri sfinte.

Am vzut acolo, ntr-o var, prin anul 1966-67, dup slujba de noapte, dup ce s-au stins lumnrile, c a rmas n pridvor numai clugrul de rnd, care citea n gnd Psaltirea. Alti doi clugri foarte btrni, au rmas n biseric, adnciti n rugciune pn au iesit toti crestinii de la Utrenie si se nchinau cu minile pn la pmnt. Ardea o candel n Altar iar alta la strana Maicii Domnului. Ei au ngenunchiat si s-au lungit cu fata la pmnt, cap lng cap si picioare lng picioare, rugndu-se usor, soptit.

Eu eram n ultima stran, n semintuneric, neobservat de ei sau neglijat, cu capul n mini, spunndu-i Bunului Dumnezeu ce m doare. Printre degete am vzut o lumin care izvora din capul celor doi clugri btrni, ce se gseau lungiti pe pmnt unul lng altul aproape de mine. Stiau ei sau nu stiau?

Deasupra capetelor lor, la o nltime de 10 cm plpia o lumin verzuie care juca. Se stingea si iar se aprindea, ntr-o tcere total m uitam la ei si nu-mi venea s cred. M-am nchinat usor ca n fata unei minuni. Apoi cei doi clugri s-au ridicat n! acelasi timp, s-au nchinat, au trecut pe lng mine, parc m mustrau, si s-au dus la chiliile lor; stteau lng trapez.

A doua amintire sfnt. Era cu o zi nainte de Sfntul Dumitru. Venisem la Mnstirea Sihstria de cu sear. Dimineat, nainte de a pleca acas, asteptnd cursa de sase care duce la Trgu Neamt, am intrat n biseric si m-am nchinat usurel. Apoi m-am retras n ultimul rnd de strni si m gndeam. Afar era semintuneric si ploua urt ca la munte, toamna trziu.

-n Altar, Printele Cleopa - fiind de rnd -, pregtea Sfnta Proscomidie. n fata lui ardea o candel si pe masa proscomidiei era cartea si sfesnicul cu o singur lumnare, n biseric, la Maica Domnului, o candel aprins cu lumina rosiatic.

Eu, cum am spus, fiind n ultima stran, n semintuneric cu capul n mini, m rugam linistit. La un moment dat am auzit c a intrat cineva n biseric. M-am uitat fr interes. Intrase o femeie. Slujba nc nu ncepuse; Printele Cleopa si vedea linistit de proscomidie.

Femeia care intrase, mergea ncet-ncet, avnd un suman si broboad neagr si opinci n picioare. A ngenunchiat si a srutat linistit icoanele, stnd mai mult la strana Maicii Domnului, creia i-a srutat mna. Apoi a venit n mijlocul bisericii si se ruga: "Doamne, ajut-m!", "Doamne nu m lsa!". Mai tcea, mai repeta aceast rugciune de talia Sfntului Petru. Cnd tcea cred c se ruga profund, c la un moment dat a aprut deasupra capului ei, la o distant tot de 10 cm, o coroan ca arama la culoare care juca n jurul capului. Eu m-am temut, tot asa cum m temusem cnd vzusem lumina n jurul capului celor doi clugri pe care o vzusem de trei ori.

La un moment dat printele Cleopa, ntorcndu-se cu fata spre biseric, a vzut lumina. Nu-i venea s cread. S-a nchinat adnc, dnd din cap Ia vederea luminii sub form de coroan si a nceput s plng... n acest timp femeia s-a ridicat, s-a nclinat si, usor, fr s supere sfintii, a iesit afar din biseric. Am mers n acelasi autobuz. Era femeie n vrst, si ofta mereu. Cine stie ce necazuri avea. Mai trziu, printele Ioanichie a scris ntr-o carte aceast ntmplare povestit de Printele Cleopa si vzut de mine, la care a exclamat: "Ai vzut, Printe Ioanichie, c sunt mireni care se roag mai adnc si mai frumos dect clugrii?".

Eu cred acum c femeia de pe valea Bistritei era egal n credint cu clugrii btrni ca vremea. Toti trei urcau acelasi munte, dar miruiti de Duhul Sfnt.

- Ce doriti astzi mnstirilor noastre?

- Mnstirile sunt toate bune si harnice si lucrative. Cred c sunt suprapopulate, iar tinerii ucenici nu au unde s se adposteasc, nu au unde s fac ucenicie, pentru c sunt putini duhovnici btrni, si nu are cine-i forma. Socotesc c noul contingent de ucenici trebuie scolit duhovniceste, s cunoasc bine ce nseamn voturile clugresti si s fie primiti n tagma clugreasc mult mai trziu, la 30 de ani. Nu-i o treab bun cu clugri la 20 de ani si ieromonahi la vrst fraged. Mnstirile s se ntoarc la canoane, pe care s le respecte cu foarte mult strictete.

Cu ct sunt mai multi monahi ntr-o mnstire, cu att scade viata duhovniceasc. Celor ce cresc le trebuie cunostinte dogmatice, morale si cunostinte despre viata mbunttit a marilor monahi din toat istoria, cu profunde exemplificri, cu foarte multe ngenuncheri, care omoar poftele, si cu ct mai multe rugciuni de tain. Cei nou veniti au cptat cunostintele de la cursuri, dar viata monahal n sine o deprind de la duhovnicii pe lng care convietuiesc.

Asa se cunosc canoanele si se practic viata clugreasc.

Ct despre viata din Mnstirea Sihstria ce pot s spun? Doar c aici se ncearc mai mult dect n alt parte. Se ncearc s se triasc faptic comunitarismul crestin si acesta-i mare lucru.

Toate mnstirile din tara noastr si din toat Ortodoxia se afl n profund renastere moral. Noi stim c monahismul este armata de geniu a crestinismului, a bisericii lui Hristos. Dac mnstirile strlucesc de viat curat si de credint neptat, strluceste si tara.

Binele si virtutea se exemplific prin puterea de a tri crestineste. Una este s crezi puternic, alta este s triesti profund si faptic crestinismul, Evanghelia lui Hristos. Drumul este greu, dar posibil de realizat. M gndesc si la Biserica rus si la monahismul rusesc. Acolo-i greu rzboiul, dar Mntuitorul nostru Iisus Hristos este prezent si la noi si acolo. El ne-a spus tuturor: ndrzniti, cci Eu am biruit lumea!

Fiecare n dreptul su s lucreze chiar mai mult dect i se cere, si ntr-un veac de om lumea crestin - mai ales cea ortodox -, va lumina puternic si pentru ceilalti care lenevesc spiritual sau care n-au auzit pn acum de Iisus Hristos, cci totusi, nu oricum, lumina lui Hristos vine de la Rsrit! De la Sfntul Mormnt, cel dttor de viat.

- Ce cuvnt duhovnicesc transmiteti Printelui Cleopa?

- E greu s lauzi pe un clugr mbunttit, fr s-i stirbesti modestia. Mult lume I-a cutat si-i caut pe Printele Cleopa. El a nvtat crestinismul si duhovnicia, ciobnind la oile mnstirii. Se vede ct colo c a citit mult, fr dascli. Cunoaste mai mult dect toti clugrii viata marilor monahi, iar credinta o trieste sentimental.

Este sigur c la Dumnezeu ajung mai usor cei curati la inim. Se bucur de mult har si de o vdit putere de convingere. Aceste daruri l apropie foarte mult de cei care pun ntrebri. La Dumnezeu este mult, ca un talant s-i faci doi; ca cinci talanti s-i faci zece. Printele Cleopa i ntoarce Bunului Dumnezeu, la captul vietii sale, cei unsprezece talanti!

Printele Ioanichie are de la Dumnezeu darul vorbirii, dar mai ales al scrisului bisericesc. S scrie mereu, ct mai corect posibil si s nu se opreasc din scris, dect cnd va avea vrsta mea, 86 de ani! Scrisul, ca si vorbitul, sunt n slujba lui Dumnezeu.

Cred eu, n nepriceperea mea, c-i necesar s-si aleag organizat 50 sau 100 de subiecte puse n ordine: nvttur, moral, exemplificare de viat crestin si la captul acestei munci duhovnicesti s se trezeasc cu o bibliotec de 100 de subiecte care s lmureasc toat viata crestin. Este foarte necesar organizarea scriiturii. Bunul Dumnezeu i-a dat harul de a scrie cursiv si usor pe ntelesul tuturor si acest talent este obligat s-i urmeze neabtut toat viata.

Cci scrisul este o lumin care pleac din alt lumin; de la o inim crestin la mai multe inimi crestine. Si asa lucreaz harismele Sfntului Duh.

- Ce doriti s rnduiasc Dumnezeu Romniei Ortodoxe, poporului nostru binecredincios si smerit si lumii crestine n general?

- Tara noastr este, prin excelent, tar de credint crestin-ortodox. Noi asa am aprut n istorie, n aceeasi viziune nscuti ca romni si botezati drept crestini. Smnta crestinismului a fost adus la noi de Sfntul Apostol Andrei, n Dobrogea, n sudul Moldovei, n sudul Basarabiei si n tinuturile Scitilor de la nordul Mrii Negre.

Crestinismul a fost apoi adus prin ostasii romani si prin cltorii si negustorii greci. Mai trziu, din prtile muntenesti, pleac la Sinodul I ecumenic un episcop de la Tomis. Urmeaz n toat istoria rsritului Europei un veac de frmntri n care istoria nu a adus nc lumin.

Cnd ne-am organizat n cele trei state romnesti noi eram toti buni romni si buni crestini. Se vorbeste de Sfntul Nichita - episcop de Remesiana c a fost apostol dacic. Sigur c asa a fost. Se gseste si o poezie a episcopului Paulin de Nola, care era prieten cu Sfntul Nichita si face aprecieri laudative la adresa Sfntului Niceta de Remesiana, numindu-l "Apostol al Dacilor". Dar el nu a predicat la Nord de Dunre, ci dacilor adusi de mpratul Aurelian, la 271 dup Hristos, cnd si-a retras legiunile la sud de Dunre. Atunci au trecut Dunrea si o parte din dacii mai bogati, punndu-se la adpostul legiunilor romane dincolo de granita Dunrii.

Dacii srciti n marea lor mas, au rmas n toat Tara Romneasc si s-au btut cum au putut cu hunii si cu gotii si cu toate popoarele barbare pentru existenta lor. Trebuie s recunoastem c s-au btut frumos, neorganizat, ns pe cprarii, 1000 de ani.

Cnd apar popoarele slave la sud de Dunre, ei mping mai la sud, n Muntii Balcani, pe dacii romanizati, care vor apare n istorie mai trziu sub numele de aromni n Balcani si n Pind. Ei sunt aromnii de azi.

Iugoslavii se aseaz n Sudul Dunrii n veacul al VI-lea si bulgarii n veacul al IX-lea, acceptati de mpratii de la Constantinopol ca buni agricultori, cresctori de vite si buni legumicultori, ntre noi cei rmasi n Dacia, si romnii din Muntii Balcani si Pind se interpun dou popoare slave - iugoslavii si bulgarii.

La ntemeierea Trilor Romne, odat cu noi apar n istorie cehoslovacii, polonii si rusii. Noi la ora aceea eram romni, toti crestinati. Tot atunci se crestineaz cehoslovacii, polonii, Trile Baltice, Finlanda si cnezatele rusesti. Toate aceste popoare au apostolii lor. Se stie anul crestinrii si cine anume i-a crestinat. Noi, corect vorbind, n afar de Sfntul Andrei nu stim pe altcineva care s ne fi crestinat. Clar! Aprem n istorie n aceeasi zi de ntemeiere ca stat, ca romni si crestini ortodocsi, tinnd spiritual de Patriarhia din Constantinopol. Si asa am rmas pn astzi. N-avem nici un motiv s ne schimbm identitatea.

Sectantilor care, acum dup revolutia din tar, au venit puhoi s ne crestineze, socotindu-ne pgni, le-am artat bisericile si mnstirile noastre pline de crestini, nchinndu-se. Si toti "apostolii Apusului": evanghelisti, iehovisti, baptisti etc, au dat napoi. Cci noi stm adnc ziditi, de 2000 de ani, pe credinta n Iisus Hristos, pe care o tinem de la Sfntul Apostol Andrei. Iar centrul religios al tuturor crestinilor este Ierusalimul, unde a trit, a activat, a fost crucificat si ngropat si de unde a nviat Iisus Hristos, Mntuitorul nostru.

Mormntul lui Hristos se afl n biserica cea mare din Ierusalim, nu la Roma, nu n America de unde au venit si vin peste noi sectele, ca o ploaie acid care a ncercat s ne usuce sufletele de crestini ortodocsi.

Dup 2000 de ani de viat crestin, sfnta noastr credint dinuie si mereu l-am biruit pe satana. Vnturile pustiitoare de suflete ale amrtilor de "evanghelisti" sau sectanti ai veacului XX n-au avut si nu au ce cuta la un popor care trieste de 2000 de ani n lumina Ierusalimului si a nvierii.

Acolo este locul care i-a plcut lui Dumnezeu, acolo a venit Fiul lui Dumnezeu n lume, acolo a trit si a activat 33 ani. Acolo a fost rstignit pentru pcatele "evanghelistilor" de azi si de acolo S-a nltat la cer. Iar la sfrsitul veacurilor tot acolo va veni s judece toate popoarele, nu numai pe cel evreiesc, ci toate popoarele crestinate si necrestinate, avnd mandat de la Tatl ceresc, s ne judece pe noi pmntenii, pe toti crestinii din toat lumea, indiferent ct de corect cred sau ct au strmbat credinta. Crestinismul acolo este, nu n Muntii Cordilieri, nici n Alpi, nici pe Himalaia, ci la Ierusalim. Nou ne-ar plcea ca judecata obsteasc s fie n Romnia, iar Domnul nostru Iisus Hristos s-Si aseze scaunul de judecat pe Ceahlu. Si eu i spuneam unui preot catolic ntr-un lagr din Rusia, c as fi fost ncntat dac Blndul Copil Iisus Hristos S-ar fi nscut la Hrlu. ns Bunul Dumnezeu a decis cu mii de ani nainte, c Pruncul Iisus se va naste din Sfnta Fecioar Mria ntr-o pester din Betleem. Si asa a fost. Poporul romn s rmn n veac bun si crestin ortodox.

- Sperati ntr-o unire ortodox a tuturor Bisericilor crestine?

- Pe ct se pare, dup schisma crestin din 1054, si crestinii din Rsrit si cei din Apus au tnjit, nu le-a priit aceast ruptur, si n decurs de aproape o mie de ani s-au fcut multe ncercri de reunire. Apoi, apare n secolul XVI reforma dintre crestinismul mediteranean si crestinismul nordic. n acest timp crestinismul rsritean ortodox strluceste n Rusia pravoslavnic pn la revolutia din 1918, iar Ortodoxia din Balcani, Asia Mic, Nordul Africii intr sub crunta dominatie turceasc.

Dup 1918, tot Rsritul Europei trece prin persecutia ateist, n 1988 - 1989, popoarele se scutur de sub tutela comunist si se organizeaz sub forma de democratie apusean. Crestinismul devine liber si se organizeaz ncet, dar sigur pe vechile dogme si canoane statornicite si experimentate n aproape dou mii de ani. n aceast lume dezrobit, crestinismul se gseste ntr-un mare reviriment moral-crestin, mai cu seam ortodox.

Ortodoxia martir prinde aripi noi si, deocamdat, se reorganizeaz pe vechile temelii. Nimic nu-i st n cale. Si n viitor, n decurs de zece ani, Ortodoxia va strluci n fruntea crestinttii cu niste crestini care si-au dovedit credinta, au suferit material si tot felul de greutti politice, dar cu ajutorul lui Iisus Hristos se vd triumftori.

Mai departe depinde de noi, de lucrul nostru, cci Sfntul Apostol Pavel ne spune: Lucrul tu f-ti-l deplin. Si dac noi, oamenii Bisericii, vom pricepe acest ndemn, toat Ortodoxia va triumfa, va strluci prin trire ortodox.

Cei din Apus de pe acum ntrevd o renastere rsritean care-i va trezi si pe ei din marasmul n care se complac, si i va sili s se gndeasc, s se ntoarc la crestinismul primar, care a predicat credinta prin fapt, prin suferint, prin nchisori si moarte si nu prin enciclici. Va trebui s ne informm despre viata celor martirizati si a celor care au trecut prin suferint, ca, dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, dac se va simti nevoia, s ne urmm credinta struitoare, care a mers pn la nchisoare si chiar pn la moarte.

n aceast lupt epocal, Ortodoxia a dus un rzboi foarte greu, cu multi morti si rniti, dar a triumfat.

Oricine poate s vad c Ortodoxia este de dou ori martir: sub turci, 500 de ani, iar sub comunisti, 70 de ani. ns a renscut curat si luminoas precum pasrea Phoenix din propria-i cenus.

n istoria crestinismului au fost zece persecutii mari anticrestine. Sub ochii nostri si-a manifestat satana vrjmsia tot n Rsritul Europei pentru a unsprezecea oar pe Altarul Mnstirii Oranki, unde se afl 11000 preoti si clugri ucisi prin mpuscare de ateismul comunist rusesc, prin anul 1920. n mijlocul lor era un arhiereu care n-a intrat n putrefactie. Se poate oare aseza pe acelasi piedestal moral si de lupt eroic Apusul cu Rsritul, cu Biserica martir a Rsritului? Niciodat!

Vine vremea s se umple calendarele cu numele celor morti pentru credinta crestin, n acest timp cele dou Biserici ale Apusului, catolici si protestanti, n-au ridicat nici un deget n sprijinul celor nchisi sau omorti pentru credint. Au trit lumeste, mbrcati n vison si purpur, mncnd la mese bogate si, din cnd n cnd, jelindu-ne pe noi.

Bine ar fi fost dac cei din Apus ar fi strigat tare n aprarea Ortodoxiei! Dar n-au fcut-o. S-au fcut c n-aud gemetele celor din nchisori si a celor ce-au fost siliti s-si pun capul pe butuc. Au predicat tot timpul mila si dragostea, dar ei n-au ntins nici o mn de ajutor celor flmnzi, celor zilnic btuti, celor mpuscati. Pe toti ne va judeca Bunul Dumnezeu dup credint si dup fapt.

Noi toti s nu ne temeni dect de judecata lui Dumnezeu. Cci El este Cel care ne va rsplti fiecruia la artare. Cci lucrtorul trebuie s fie vrednic de plata Lui. Amin.

Asa s fie! Amin. Amin. Amin.

RAPORTURILE BISERICII ORTODOXE

CU LUMEA CATOLIC SI GRECO - CATOLIC

RAPORTUL CU CATOLICII

Am intrat prea repede n "Miscarea Ecumenic". Nu s-a studiat problema n fond. Miscarea Ecumenic este initiat de lumea protestant, care, si pentru noi si pentru catolici, constituie erezia lumii germanice ridicat mpotriva Papalittii si a Catolicismului dar, n fond, si mpotriva Ortodoxiei, care reprezint traditia, prin excelent, a Bisericii crestine condus n lume. astzi, fr de nici o alterare. Si am gresit cnd, la chemarea lor, am ntins o mn si binevoitoare si protectoare.

Reformatii reprezint perimetrul nordic al Europei si al Nordului Americii. Catolicii, nici pn astzi, n-au aderat la aceast Miscare Ecumenic. Trimit la diverse congrese ecumenice doar observatori. Noi ne-am predat cu arme si munitii lumii germanice. Si stm asa: Ortodocsii n Rsrit, Catolicii n bazinul apusean al Mrii Mediterane si-n America de Sud. Reformatii tin de popoarele germanice si anglo-saxone si se plaseaz n Nordul Europei, al S.U.A. si Canada.

n genere, crestinii sunt mprtiti asa: Rsritul este ortodox, de la Triest pn la Vladivostok, cu centrul la Constantinopol; Catolicismul se ntinde din Italia pn la Oceanul Atlantic, iar n America, din Mexic pn la Tara de Foc. Nordul Europei si al Americii este protestant.

Ortodoxia si Catolicismul se sprijin pe Sfnta Scriptur si pe Sfnta Traditie, primit de la Domnul nostru Iisus Hristos si de la Apostoli. Ortodoxia tine direct de Ierusalim, unde a activat Mntuitorul nostru Iisus Hristos, unde a murit si a nviat. Iar Mormntul Lui nu este la Roma, nici n Anglia sau Germania, nici n America de Nord, ci la Ierusalim. Noi toti crestinii ne mntuim prin Harul care vine de la Iisus Hristos. Catolicii tin de Roma, unde a predicat Sfntul Apostol Petru.

Catolicii au fcut-o pe Maica Domnului prtas la mntuire, iar pe Sfntul Petru un vicar al lui Iisus. Papa de la Roma nu poate gresi cnd emite un adevr - "Ex cathedra" -, iar sinodul episcopilor catolici este fr putere dogmatic si moral. Tot Harul divin este concentrat n minile "marelui preot" de la Vatican.

Ortodoxia tine de Constantinopol si pstreaz cu sfintenie Dogmele, Traditia si Canoanele. n cuprinsul ei are ca zestre Sfntul Mormnt. Catolicismul are ca zestre moastele Sfntului Petru.

Protestantii, nerecunoscnd Traditia, admit numai Sfnta Scriptur, pe care o interpreteaz de cele mai multe ori foarte personal si tot pe att de arbitrar.

ntr-o discutie cu doctorul Costi, pastor calvin, eu am fcut urmtoarea reclam: Ortodoxia reprezint laptele proaspt, muls de la vaci; Catolicismul l pune la prins si-l declar chisleag; Reformatii, zic ei, aleg untul si merg la esent. Eu le-am spus la Aiud putinilor preoti greco-catolici, care au fost n puscrie, c ei sunt "chisleag" si s-au suprat foarte tare pe mine. Adevrul totdeauna ustur.

Ct despre protestanti, ei sunt 103 formatii, care strbat tari si mri ca s fac un prozelit. Acesta nu se mntuieste, dup cum toti protestantii nu se mntuiesc, deoarece au clcat n picioare toate hotrrile Sinoadelor Ecumenice si toat Traditia a dou milenii de viat crestin, n nvttura lor afirm c omul se mntuieste "Sola fide", numai prin credint.

n general, te duci n Rai dac esti destinat de Dumnezeu s ajungi acolo. Dac nu, orice ai face, tot n iad ajungi. Asa zic protestantii. Au fost virulenti si chiar violenti. Ct despre neoprotestanti, cultiv, fie ignoranta, fie interpretarea personal a Sfintei Scripturi.

Asa c s-au nmultit sectele ca ciupercile dup ploaie. Chiar si n ultimii ani s-au repezit n trile din Rsrit cu surle si crti s ne "crestineze" pe noi ortodocsii, pe care ne-au socotit "tri misionare". Nici pn astzi n-au aflat cum c Crestinismul a nceput de la Ierusalim si a tot mers spre Apus. Abia acum si-au dat seama c Biserica Ortodox reprezint tot Crestinismul bimilenar. Si s-au mai potolit, renuntnd la ntlnirile de pe stadioane si la aparitia de noi "evanghelisti".

Noi ortodocsii, ca si catolicii, stim c n- lumea noastr sunt patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan. Pe ceilalti "evanghelisti" apruti dup revolutie, n-avem nici un motiv s-i cultivm si s-i acceptm. Pot s se duc cu misiune n Africa, la popoarele primitive, la popoarele mahomedane, la evreii din Israel, la indieni, chinezi si japonezi.

Ct despre noi romnii, aprem n istorie totodat nscuti romni si crestini. Si anume, crestinismul l avem de la Sfntul Apostol Andrei, de la negustorii greci si de la colonii latini veniti n Dacia. Totdeauna am tinut de capitala imperiului Bizantin, Constantinopol. Izvorul nostru ns este la Ierusalim. Adevratul centru al ntregii crestintti acolo trebuie instaurat. Acolo a trit, a nvtat, a ptimit si murit pentru noi Iisus Hristos. Tot de acolo S-a nltat la cer, de pe Muntele Eleonului, si credem c El va veni si va judeca popoarele, stnd pe scaun de judector suprem n Valea lui Iosafat.

Toate popoarele crestine sunt nevoite s se ntoarc la izvorul vietii din Ierusalim, unde se afl n Biserica cea mare Mormntul Domnului. Cei 12 Apostoli, ca si Sfntul Apostol Pavel si ucenicii lor, au plecat n cltorii misionare; mprtindu-si n dousprezece felii pmntul si, prin tragere la sorti, fiecare din cei 12 Apostoli au plecat n misiune la popoarele de pe portiunea lor de teren. S se stie c Evanghelia lui Hristos a plecat de la Ierusalim, a trecut prin Bizant, apoi pn la Roma, n Spania si n toat lumea.

n Nordul Europei popoarele s-au crestinat mai trziu, iar n America, dup ce aceste pmnturi noi au fost descoperite.

Ochii tuturor crestinilor, ca si inimile lor, s nteleag c Soarele vietii rsare pentru toti de la Ierusalim.

Cnd se va ajunge la unitate ntre trile crestine, marele Sinod al Crestinismului si va aseza scaunele lng Mormntul Mntuitorului. Nici la Londra, nici la New York. Asa cum mozaismul si are vatra tot la Ierusalim, iar mahomedanismul, la mormntul lui Mahomed de la Mecca.

Asa c, s stm bine, s stm cu fric si s strigm n cor: "Bucur-te, Noule Ierusalime, c toat sfintenia Mntuitorului nostru Iisus Hristos va veni si a doua oar, izvornd din Mormntul Domnului".

Altfel nu se poate. Amin!

RAPORTUL CU GRECO-CATOLICII

Ct despre greco-catolicii din Romnia, fratii nostri din strana stng, ne acuz c noi i-am silit s se treac la Ortodoxie. Nu-i asa. Stalin i-a silit pe greco-catolicii din Ucraina s treac la Ortodoxie si cnd a ajuns cu politica la Bucuresti, i-au silit si pe greco-catolicii de aici. s treac la Ortodoxie, ca o lupt mpotriva Papalittii din partea comunismului. Iar ei au trecut masiv la Ortodoxie, cci nu era nici o deosebire ntre greco-catolici si ortodocsi.

Se stie doar c la 1700, o parte din romnii ortodocsi din Ardeal au trecut la un fel de catolicism, la porunca mpratului Leopold de la Viena. Noi i-am protejat, iar greco-catolicii au trecut n totalitate a Ortodoxie. Episcopii greco-catolici au trit si au murit, fiind exilati de securitatea comunist. Singurii din toat Biserica greco-catolic care si-au pstrat credinta lor sunt episcopii. Preotii lor au trecut n mas la Ortodoxie, slujind mai departe Biserica si enoriasii lor.

Foarte putini preoti dintre ei au ajuns la Aiud si unul la Sighet. Oameni modesti care au suferit alturi de noi, mncnd la fel aceeasi pit. Si dac n 1948 au venit la Ortodoxie un milion jumtate de credinciosi, dup revolutie - dup cum se vede din recensmntul populatiei fcut n anul 1991 -, n toat libertatea s-au ntors napoi la bisericile lor n jur de 200000 de credinciosi cu o mic parte din preotii greco-catolici, cu episcopatele pe care le-au avut mai nainte, iar restul de 87% au rmas ca ortodocsi.

Printele Alexandru Todea, onorat de Scaunul Papal cu titlul de cardinal, fcea propuneri ca Biserica Ortodox s treac n totalitate la greco-catolicism, iar Patriarhul Teoctist s fie Cardinal al Bisericilor Ortodoxe.

Slab gndire si simtire romneasc! Ortodoxia nu are nici un motiv s renunte la 2000 de ani de viat crestin, s prseasc Ierusalimul si s srute pantoful Papei de la Roma. S nu fie! Printele Alexandru Toader, este drept c a fost mturtor pe la usile detinutilor de la Sighet.

Tot acolo se afla ncarcerat si Iuliu Maniu. Pe acest brbat de stat romn, cel mai aspru pedepsit si mort la Sighet, eu, preotul Dumitru Bejan din Hrlu, ortodox 100%, l-as propune spre canonizare, ca martir, Printelui Pap de la Roma. Cci Iuliu

Maniu - "Domnul Presedinte", cum i spuneau ardelenii -, a trit ca un puritan si a murit chinuit ca un martir. Nu i se cunoaste precis mormntul la Sighet. Stiu c a fost de o moralitate excesiv. Eu l-am auzit vorbind adesea n Parlament. Era foarte precis si la obiect, cu problema discutat acolo; fr ifose si fr grandilocint.

Cnd se supra pe regele Carol al II-lea, pleca la Bdcini si tria acolo, ducnd o viat semiclugreasc lng surorile lui. Nu putea s nu ajung n puscrie sub comunisti. Nu I-au iertat ei, pentru c a fost un bun romn si un bun crestin.

Ct despre printele cardinal Alexandru Todea, n-am vzut un prelat crestin s-si manifeste sentimentele dusmnoase mai circumscen fat de Biserica Ortodox. Cnd s-a publicat rezultatul recensmntului din 1991 din populatia existent si a citit c s-au declarat greco-catolici numai un procent asa de mic, s-a mbolnvit de nervi si acum este bolnav n satul lui. Cci el nu cultiva respectul si credinta; ci ura care vine de la necuratul.

Nu-i de mirare c s-a mbolnvit. Numai Bunul Dumnezeu are dreptul s judece popoarele si credinta lor. Ne pare ru, absolut ru pentru c a suferit n puscrie la fel ca noi, dar n-a iesit de acolo cu inima curat sau fruntea curat. S-au ntors n satele lor preotii greco-catolici n frunte cu Nicolae Opris si cu Printele Ioan Mereu de la Rchitele de pe valea Brgului - de sub ghetarul Scrisoara.

Alturi de mine, stnd n aceeasi cas, ntr-un sat prsit de bntenii deportati, duminica am cntat amndoi la aceeasi stran n rit bizantin - eu, fcndu-mi cruce cu trei degete si el fcndu-si cruce. cu toat mna dreapt, mare ct o lopat. Cnd m-am ntors de la puscrie, el m bocea si plngea pe umrul meu si spunea mereu: "Mi frate peline, oare ne vom mai vedea pe aceast lume?" Si nu ne-am mai vzut. A murit.

n timp ce printele cardinal Alexandru este dusmnos pe noi preotii ortodocsi, c i-am pstorit credinciosii si i-am pstrat bisericile frumoase si i le-am dat napoi, mai bine de un milion n-au vrut s se ntoarc la uniatie si au rmas lipiti de Ortodoxie.

Credinciosii n-au vzut nici o deosebire ntre ortodoxia romneasc si greco-catolicism. Doar c noi spuneam Sfntul Duh si ei spuneau Sfntul Spirit. Nici un preot de-al lor nu-i pomenea pe Printele Papa, ci doar mitropolitul de la Blaj l pomenea la slujbe pe Papa de Ia Roma, precum preotii ortodocsi l pomenesc pe episcopul locului, iar Patriarhul de la Bucuresti, pe Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol.

Printele cardinal Alexandru Todea a uitat total c Mntuitorul Iisus Hristos ne-a poruncit s ne iubim unul pe altul ca fratii, ba chiar s iubim si pe vrjmasii nostri. Doar nu care cumva ierarhia superioar greco-catolic L-a corijat pe Iisus Hristos? "S nu fie!", spune Sfntul Apostol Pavel si cu asta am ncheiat.

Personal mi pare ru pentru suferintele printelui cardinal Todea si cred c a mturat coridoarele de la Sighet, dup cum eu si Nichifor Crainic si altii am curtat closetele de la Aiud!

Eu fcusem practic n Rusia Sovietic, curtind alturi de alti preoti ortodocsi closetele de prin lagr si chiar din canalele de scurgere de la Moscova. Dar, multumim lui Dumnezeu, am stat tot timpul cu fruntea sus si am iesit din puscrie tot cu fruntea sus. Printele cardinal, din mturtor de puscrie, a ajuns cardinal. Eu, mturtor de la Aiud, n-am putut s m mentin nici ca preot paroh la Ghindoani, judetul Neamt.

Aceasta este principala deosebire ntre mine si un cardinal. Mie nu mi s-a permis s slujesc n vreun Altar ortodox, iar printele Todea a slujit si-n marea biseric a Sfntului Petru de la Roma. Si atunci m ntreb: Cine a suferit mai mult? Printele cardinal, ori preotul Bejan de la Hrlu? Si, ca mine au suferit nc 1200 preoti ortodocsi.

Eu, n toat lunga mea detentie, nu am ntlnit n puscrie dect 36 preoti greco-catolici si un episcop foarte tnr, de 23 de ani, hirotonisit n clandestinitate, si care, fiind prea crud si fr opinie, n-a suferit cu nimic mai mult dect preotii greco-catolici, Ion Mereu sau Neculai Opris. Nu-i necesar s asteptm gloria de la oameni, ci s asteptm rsplata de la Dumnezeu. Printelui Cardinal Alexandru Todea i lipseste tiara de la Pap. Eu nu m laud, dar 25 de ani, din 1970, n-am liturghisit nici ntr-o biseric. M-am nchinat lui Dumnezeu privind spre rsrit, doar n casa mea din Hrlu. Si la usa mea au btut multi, foarte multi crestini care aveau nevoie de mngiere. Si cu asta, o problem care pare dificil socot c-i lmurit. Mai mult, nu se poate.

As putea s vorbesc de 12 preoti ortodocsi omorti prin mpuscare de securitate. Nu cunosc nici un preot greco-catolic sau catolic s fi fost omort prin mpuscare. Toti preotii catolici au fost n puscrii, n frunte cu Mitropolitul Martin Aron, pentru spionaj n favoarea Sfntului Scaun, a Italiei. Dar s-au purtat foarte corect n puscrie.

Si atunci, n timp ce catolicii tac si-si vd de oficiile lor, un romn ajuns la grad arhieresc foarte sus, critic pe ortodocsi. M ntreb: "De unde si-a nsusit vrjmsia cu care atac dusmnos pe ortodocsi? nclin a crede c vrjmsia vine de acolo c greco-catolicii, n numr de un milion jumtate, au devenit, si au declarat si se mentin membri buni si credinciosi ai Bisericii Ortodoxe. Un alt motiv nu se poate.

DE VORB CU UN GRUP DE MONAHI

- Cum vedeti o rennoire duhovniceasc a monahismului ortodox astzi?

- Se ncepe totdeauna lucrul cu rugciunea, stiind noi toti c Dumnezeu a spus: Fr de Mine nu puteti f ace nimic.

Toate mnstirile ortodoxe din ntreaga tar, toate mnstirile si Bisericile din Rusia, Balcani, Grecia, Constantinopolul si Ierusalimul, se gsesc n plin si normal evolutie nspre mai bine. Mnstirilor, din tot Rsritul ortodox nu li se poate pune n crc nici un impediment. Toate sunt lucrative.

Un monah chiar dac ar spune numai Tatl nostru ori Psalmul 50 nseamn lucru de adncime n sufletele credinciosilor. Cci noi slugile lui Dumnezeu arm si semnm, dar ploaia care rodeste holdele este Duhul lui Dumnezeu si rezultatele se vd. Dac un crestin viziteaz o mnstire, si ncepe pelerinajul cu ngenuncherea de la poarta mnstirii, iar inima-i psalmodiaz Psalmul 50 si alte rugciuni. Cu drept cuvnt, cine deschide poarta unei mnstiri, las prsit afar toat grija cea lumeasc si ajunge ca la miez de noapte, chiar cel mai aspru dintre suflete s se nmoaie n lacrimile pocintei si s se bat n piept ca vamesul, implornd mila lui Dumnezeu. Asa lucreaz Duhul lui Dumnezeu prin intermediul Mnstirilor.

Dar nu numai prin mnstiri ci si prin bisericile de mir, prin preotii satelor si ai cartierelor si mai ales prin ngenuncherile crestinilor.

Nu le putem pretinde mnstirilor si bisericilor de la tar mai mult. Iar Duhul lui Dumnezeu bate de unde voieste si sporeste credinta acolo unde omul face nceputul mntuirii.

Mnstirile s nu renunte sub nici o form la ntreaga rnduiala a slujbelor, de la binecuvntri pn la otpust. S nu scurteze pe temeiul: "Cum vrea cel mai mare"; cci peste mnstiri si biserici Bunul Dumnezeu este cel mai mare.

S nu se uite c chinezii bogati si pun pe crestele caselor cte o morisc, care vjie necontenit - zic ei -, n rugciuni si cereri din lovirea vntului. La noi, s simt inima tot ce spune gura. Abia atunci ne aude Dumnezeu!

Mnstirile s observe ntru totul canoanele liturgice.

Fiecrui credincios s i se acorde cu larghete asistent spiritual. Crestinul vine la mnstire, stiind c locul de nchinare este mai curat dect n alt parte; a pmntului. Una este s te nchini n Ierusalim, la, Mormntul Sfnt, si alta, la altarul unei mnstiri. Sfintirea locului vine de la Cel Care a sngerat pe dealul Golgotei si de la Mormntul din care S-a ridicat la viat, Iisus, Biruitorul mortii.

Desigur, lui Dumnezeu trebuie s te nchini n duh si n adevr. Dar nu-i tot una s-ti razemi fruntea de Mormntul Mntuitorului si de icoana Maicii Domnului. Multi, foarte multi au srutat urmele pasilor lui Iisus, stiind c Iisus este Fiul Iui Dumnezeu.

Eu am dat mna n viat cu doi regi si un maresal. Tatl meu, care era "tran plouat", mi-a spus c-i bine s nu m mai spl pe mini, c m-am atins de unsul lui Dumnezeu. Iar un preot din Basarabia, n ziua n care am fost decorat de rege, mi-a spus c nici s nu-mi ud minile, dup ce am atins mna regelui.

Dar dac te atinge Dumnezeu pe umrul drept, ce atitudine vei lua?

- Cum se pot mpca Marta cu Mria n viata monahal, stiind c tinerii care intr n mnstiri doresc s se roage mai mult?

- Trebuie ca n mnstiri s se pun mai mare accent pe sfintele slujbe de zi si de noapte si pe nencetata rugciune personal. Sunt mnstiri unde clugrii se roag mai mult si sunt nelipsiti de la Utrenie si Sfnta Liturghie si sunt mnstiri mai slab organizate, unde clugrii se roag mai putin. Asta depinde n special de staretii si duhovnicii mnstirilor respective. Cu ct acestia vor fi mai duhovnicesti, cu att viata monahal va fi mai nalt si clugrii mai uniti cu Hristos.

Mnstirile cu foarte putine bunuri materiale pe vremuri erau nzestrate de voievozi si de boieri. Acum cmpul s-a mputinat si vitele trebuiesc hrnite, ca s te folosesti de ele.

Tuturor monahilor, si mai ales celor tineri, li se cere s poarte pe umr coasa si sapa, cci vietuitorii mnstirilor s-au nmultit n ultimul timp si toti trebuie s mnnce mcar de dou ori pe zi. Ofrandele pe care le aduc acum credinciosii sunt putine n comparatie cu monahii, care, ca s dea rezultate n munca lor, trebuie s mnnce. Dar de unde s iei suficiente alimente? Din donatii benevole si din piete?

Prin rugciune si prin munc activ se pot nmulti pinile si mbogti oalele cu fasole, iar monahii, fie din Apus, fie din Rsrit, trebuie s se conduc n rugciune si ascultare. Altfel nu se poate! Apoi prin munca activ se potolesc instinctele oarbe si se stpnesc ispitele.

Pe deasupra tuturor lucrurilor st Duhul lui Dumnezeu, Care pe toate le mplineste!

- Peste tot este o mare lips de duhovnici cu experient. Cum se poate forma o nou generatie de duhovnici buni pentru viitor?

- Eu am ntlnit chiar la Sihstria preoti foarte tineri, avnd si duhovnicia pe umerii lor. Desigur, duhovnicia n plinul ei se cstig cu timpul.

Este absolut necesar ca duhovnicii n vrst, cei mai cutati, s-si fac ucenici, pe care s-i nvete si s-i pun n fata Canoanelor! Numai asa s se urmeze cresterea duhovnicilor. Iar duhovnicul tnr s nvete de la cel mai n vrst. Apoi s stie c Bunul Dumnezeu scoate duhovnici buni si bine lucrativi dintre oameni si chiar din pietre, cum spune Hristos. Duhovnicia este o art prin care cnt Sfntul Duh.

- Ce relatii duhovnicesti trebuie s existe ntre mnstiri si parohii?

- Dac credinciosii au nemultumiri cu preotii parohi, mnstirile sunt datoare s-i primeasc si s le asculte psurile. Cu toate c, canonul spune: "Crestinul s nu umble din duhovnic n duhovnic".

n general, vine un timp cnd oamenii mbtrnesc si se pregtesc de moarte. Abia atunci si mrturisesc cele mai intime dintre pcate si asteapt iertarea lui Dumnezeu.

Duhovnicul de la mnstire are mai mult practic duhovniceasc si credinciosii au mai mare ncredere n acesti printi clugri. Mnstirile n-au dreptul s-i refuze. Trebuie s-i asculte cu mare atentie si s le prescrie medicatia cea mai aspr, cci cei mai multi credinciosi se mprtsesc cu nevrednicie.

Vine un ceas cnd omul si spune siesi: "Pn cnd s-mi amgesc constiinta? Pn cnd voi ncerca s-L duc n eroare chiar pe Bunul Dumnezeu?". Si-si zice: "A venit timpul s nu-L mai supr pe Dumnezeu! A venit ceasul cnd trebuie s-mi curt constiinta!".

Abia atunci mrturisirea este corect si vei simti amndou minile lui Dumnezeu pe capul tu.

- Cum vedeti o rennoire duhovniceasc a teologiei romnesti?

- Teologia este sustinut de Duhul Sfnt, Care dirijeaz Biserica, si de preotii cucernici care aprofundeaz cunostintele teologale. Dup cum se ntelege, este o perfect colaborare ntre Duhul Sfnt si Biserica conductoare.

n aceste conditii, Biserica nu poate gresi. Deoarece n veci Biserica, n totalitatea ei, este condus n timp de puterea lui Dumnezeu, "Care pretutindeni este si toate le mplineste". Totdeauna teologia este activ, cunostintele rmn aceleasi si nealterate n esenta lor.

Cnd omul se suprapune Duhului Sfnt si o ia dup capul su, neascultnd de Biseric si de Sfintii Printi, apar sectele, care, la nceput sunt foarte violente. Apoi se cumintesc si se numr printre cele 103 feluri de grupri crestine.

n Ortodoxie toate problemele de credint si de moral sunt asezate cu timpul si nu se mai simte nevoia de vreo inovatie. De 2000 de ani noi stm pe aceleasi principii de doctrin si de moral si nu simtim nevoia de inovatii.

Noi stm tari si neclintiti pe cele 20 de veacuri, care nseamn n permanent hrana nealterat a Ortodoxiei universale, n aceasta st tria Bisericii Ortodoxe!

Nu se simte nevoia de dogme noi. Se simte nevoia s-i cntm lui Dumnezeu, recitativ, Simbolul Credintei si psalmodierea rugciunii Tatl Nostru. Iar versul Bisericii Ortodoxe este rectiliniu si ne duce hotrt la poarta Raiului, nssi nchinarea noastr seara si dimineata, la mese, cnd plecm la drum, este cea mai activ predic spre lauda Bunului Dumnezeu.

Sfntul Petru a scpat de nec, strignd ctre Dumnezeu: "Doamne, ajut-m!". Iar mna lui Dumnezeu l-a scos din valuri si l-a ajutat s cltoreasc pe fruntea ncretit a unui val. Si atunci este ndrepttit apostrofa lui Hristos: "Fricosule, pentru ce te-ai ndoit? Oare nu ti-a ntins Bunul Dumnezeu o mn salvatoare? Iar tu ce-ai fcut? Cobori rapid, surd si orb!"

Nu se afl alt drum spre Hristos, dect s te arunci cu Petru la picioarele Lui!

DE VORB CU CTIVA PREOTI MISIONARI

- Ce msuri de contracarare a prozelitismului sectar din zilele noastre le considerati mai utile?

- Este necesar s se nfiinteze de mare urgent un corp de misionari interni, foarte bine informati, buni vorbitori si s strluceasc de credint.

Rostul lor va fi misiunea intern. Perfect organizati n frunte cu un Episcop misionar si foarte activi n parohiile contaminate de sectari, n fruntea lor s stea un tnr preot foarte activ care s ajute pe episcop.

Acesti misionari e bine s fie celibi sau monahi. Bine instruiti si buni cunosctori n felul cum sectantii pun problemele de dogm si de viat crestin. Printre ei, o mn de monahi tineri organizati si patronati de Sfntul Vasile cel Mare, vor fi trimisi pe o perioad mai lung de timp n parohiile contaminate.

n locul preotilor modesti, s fie avansati preoti adevrati misionari - buni pentru misiunea intern si s stea n parohia bolnav pn cnd o vor vindeca de lepr.

Vor trece din cas n cas, avnd asupra lor suficient material misionar. Vor antrena n lucrarea lor parohii locale. Iar dac va fi cazul, vor fi adusi chiar preoti misionari n parohiile contaminate si vor activa pn cnd parohia respectiv se va nsntosi.

Ca atare, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne trebuie s nfiinteze acest corp de preoti priceputi pentru misiunea intern. Acestora li se vor asigura mijloacele materiale necesare acestei lucrri, care trebuie fcut cu timp si fr timp - numaidect.

S-a ncercat la noi acest sistem, ntre cele dou rzboaie mondiale, n Ardealul de vest si n Basarabia. Cu bune rezultate, l dm ca exemplu pe preotul Toma Gherasimescu, care prin activitatea sa voluntar a acoperit toat tara.

- Acum n ultima vreme se construiesc un numr mare de case de adunare, n timp ce noi ortodocsii, din lips de fonduri, cu greu zidim lcasurile de cult. Ce prere aveti n aceast privint?

- Noi stim c n tara noastr, n ultimii 50 de ani s-au construit orase noi sau cartiere noi, ns lipsite de biserici. Este mai simplu s construiesti o cas de adunare baptist dect o biseric ortodox rezistent n materiale si plin de art arhitectonic pictural si intim.

Pentru o biseric ortodox sunt necesare multe materiale rezistente, dar foarte costisitoare. De aceea n cea mai mare parte se construiesc din darul crestinilor, a credinciosilor din parohii.

Sectarii vin cu fonduri materiale si propagandistice de peste ocean. Centrala lor este n America de Nord, iar n Europa, n Apusul protestant, ntre ortodocsi acesti misionari strini nu se bucur de credit.

Propaganda lor este respins pe temeiul credintei pe care o cultivm noi romnii aici la noi de 2000 de ani. Este un fel de vrtej de moment cu mult ameteal, care ns se duce pe locuri pustii, iar noi, romnii rmnem tari pe temeiul c "asa au trit printii si bunicii nostri si noi mergem pe urmele lor".

nclin a crede c teama noastr de sectanti este exagerat. Si apoi s nu-i excludem pe Dumnezeu si ajutorul Lui pe care ni-l d cu prisosint de 2000 de ani.

- Cum am putea evita participarea copiilor ortodocsi la scolile neoprotestante, prin care se vneaz tineretul nostru?

- Este o mod a timpului. Neoprotestantii, evanghelistii de astzi au plecat la drum bine pltiti si bine echipati cu material didactic de ctre cei din America care doresc s mprstie crestinii si n felul acesta s-i domine. Tranul romn ns trieste dup traditie, asa cum am apucat de la mama si de la tata! Credinta ortodox nu si-o schimb cum si-ar schimba Duminica dimineata cmasa. Orice romn nu poate s fie dect ortodox. Aceasta este confesiunea noastr national; dup cum spaniolii sunt catolici prin excelent.

Doar ici-colo cte un suflet slab de nger sau plin de pcate si vinde sufletul pe 100 de dolari.

- Cum putem izbvi tineretul si intelectualii nostri de practicile budiste asiatice, ca yoga si altele, care amgesc pe cei slabi n credint?

- Noi, cei care am stat multi ani n detentie, am constatat c sunt foarte credinciosi si sunt puternic n traditie tranii, apoi masele intelectualilor care au priceput c noi, romnii, reprezentm cu mult onoare si devotament Ortodoxia de 2000 de ani, nu avem nici un temei ca s o prsim. De la asiatici am mprumutat gimnastica si unele exercitii. Dar aceste exercitii apartin de 2000 de ani Bisericii Ortodoxe, n aceast atitudine st toat tria Ortodoxiei.

Noi nu teoretizm nvttura crestin, ci o trim realmente. Ea ne este proprie nou si pentru viata aceasta sentimental crestin; sectele nu ne pot oferi nimic. Oricnd si oriunde ar fi, le refuzm ispitele. Am observat din contactul cu sefii sectari c sunt foarte slabi pregtiti scripturistic si ne ursc foarte tare pentru statornicia n credinta strmoseasc.

Succesul lor de prin mahalale nu las urme. De la o vreme termin banii care sunt trimisi din America. Ispitele sunt foarte scumpe si tac. Sectele nu pot ajunge la izvorul nesecat al credintei Ortodoxe romnesti. Chiar la ultimul recensmnt al populatiei, 87% s-a declarat ortodox, nesilit de nimeni. Se pare c aceasta-i un vnt strin care trece si peste tara noastr si rupe cteva frunze din stejarul romnesc. Dar stejarul, primvara si nnoieste total frunzele.

- Cum putem atrage elevii si studentii la o trire ortodox autentic?

- Foarte curnd se va introduce studiul religiei si n cursul liceal, iar spre cinstea lui, Printele Galeriu din Bucuresti tine un curs de crestinism studentilor de la politehnic. Trebuiesc nmultite catedrele despre Iisus Hristos si nvttura Lui, iar n centrele universitare, Sfntul Sinod s le dea studentilor biserica lor cu preoti tineri, pregtiti, ca s fac misiune local. Aceast situatie a fost pn la al doilea rzboi mondial si s-a dovedit foarte eficace. As merge cu propunerea ca la orice facultate din tar s existe o catedr intitulat "Iisus Hristos" si acolo s predea un preot valoros si drept.

- O bun parte din tineretul nostru este deceptionat n fata realittilor crude ale societtii de astzi. Cum pot fi vindecati?

- Aceast problem este general uman; este obligatorie pentru toate popoarele care trec prin rzboaie sau revolutii, de la un regim la altul.

Tineretul este generos si el este acela care a fcut revolutia, iesind n strad, asteptnd mai binele, care, dac n-a venit, tinerii se gsesc obligati s se retrag.

S nvete si s tac. S prseasc scena politic.

Nu au ce astepta de la conducerea trii. Tineretul devine blazat si-si gseste satisfactii la nvttur, fie n amor liber, n bani, destrblri, desfru, betii, din care-1 poate trezi numai Biserica. Nu exist alt cale, alt institutie mai bun ca Biserica. S se creeze n facultti catedra "Iisus Hristos". Nu despre Moise si mozaism, cum fceau n trecut unii, la propunerea Cahalului.

- Ce msuri trebuie luate mpotriva prostitutiei, pornografiei, filmelor si muzicii decadente de astzi?

- Este o problem general uman; aceeasi la New York, ca si la Iasi. n spatele propagandei despre sexualitate st bine organizat Cahalul, cu intentia lui ferm de a-i ntoarce pe crestini la animalitate. Toate actele de cultur contemporan sunt ncrcate de sexualitate. Biserica are dreptul si obligatia s intervin la stat, la guvern pentru reducerea izvoarelor pornografice (filme, crti, muzic etc.) Acestea pot fi atacate din fata Sfintelor Altare; se cere doar ca preotii s fie foarte activi n combaterea acestor infectii. Binenteles c aceast lupt se d si la catedr de religie, n tot timpul, si n tot locul trebuie combtut puternic sexualitatea.

- Ce msuri mai potrivite se pot lua de Biseric mpotriva alcoolismului, desfrului si divortului care mbolnvesc societatea crestin?

- Aceast problem este de domeniul public, dar mai ales particular. De oriunde s se combat betia si desfrul, dar mai ales de ctre preotul de parohie, care este misionarul parohiei lui. S ndrzneasc s mearg la familiile cu probleme de betie si desfru nsotit totdeauna de unul sau doi consilieri bisericesti si s ncerce prin orice mijloace mpcarea ntre soti.

S nu uitm totusi c Mntuitorul aprob divortul pe tema de desfru sau bti.

- Ce sfaturi dati tinerilor care nu pot realiza o csnicie crestin?

- Cstoria este pornit de instinctul de conservare a fiintei umane, lsat de Dumnezeu. Exist o vrst cnd bietii si fetele amorezati unii de altii pun la cale cununia lor. Acesta este un fenomen foarte natural si bun. Se ntmpl c dup rzboaie sau dup revolutii s se produc deficit numeric ntre bieti si fete. Dup recensmntul din 1991-1992 s-a constatat c n Romnia fetele sunt cu 600000 mai multe dect bietii.

Aceste fete nu se pot cstori legal niciodat. Un numr infim se clugresc, celelalte mbtrnesc pe prispa casei printesti. Pn cnd si n China a fost desfiintat de foarte curnd poligamia. Echilibrul ntre sexe, dup sociologi, se stabilizeaz din 25 n 25 de ani. Asta-i asa de la Adam si Eva.

- Cum vedeti o nduhovnicire mai profund a mnstirilor noastre?

- nti de toate monahul, chiar prin faptul c apare n uniform de preot, face misiune. Toat lumea i se d din cale si-i srut mna. n al doilea rnd toti crestinii sunt curiosi s vad cum triesc si cum se nchin monahii din mnstiri. Deci constituie un exemplu plin de veneratie, n al treilea rnd monahii se roag n fata altarului si mrturisesc pe Hristos prin predicile pe care le fac.

Ar mai fi un mijloc foarte puternic de propagand crestin. Un grup unit de tineri clugri studiosi s scoat o revist sptmnal, cam cum era pe

vremuri Glasul monahilor, care se vindeau prin toate locurile: piete, tramvaie, tren, magazine chiar de clugrii tineri. Era o treab foarte bun si toat lumea o cumpra din zbor. Era si foarte ieftin. Aceste ziare cuprindeau texte din Evanghelii si sfaturi crestine. Toat lumea le citea.

Toti monahii din Mnstirea Sihstria s se adune si s aleag o sut de subiecte de crestinism. S alctuiasc brosuri cu pret minim si s fie difuzate

peste tot de fratii clugri, n afar de acest sptmnal s se tipreasc pe patru pagini Evanghelia sptmnal cu explicatia ei si pe pagina a patra diferite pilde din viata crestin.

- Biserica are o mare lips de duhovnici iscusiti si n special mnstirile. Cum pot fi formati n conditiile de azi?

- Da. A fost o scpare din vedere a mnstirilor. Toti pelerinii doresc o spovedanie la un clugr btrn cu experient, ns nimeni nu a avut grij s-i formeze duhovnici. Numai pe ici, pe colo apare cte un clugr btrn nduhovnicit. Dar este prea putin. Eu recunosc c adesea am spus printilor Cleopa si Ioanichie: "S v faceti ucenici, c dac dispreti amndoi se pustieste Mnstirea Sihstria!" Acum, vedeti c chiar Sihstria n-are duhovnici destui si poate le vine n ajutor Dumnezeu acum n ceasul al

12-lea. Altfel, se vor gsi clugri s pasc vacile si oile, s coseasc, s zideasc, s se roage frumos personal, dar fr putere de convingere n masa

pelerinilor. Mnstire fr duhovnici nu poate fi mnstire!

Omul vine s se limpezeasc de pcate si are total ncredere n clugri. Se spovedeste si la preotul din sat dar se sfieste s-i spun lucruri, pcate

foarte intime, s-i divulge pcatele grele. Dar la duhovnicii clugri este mai simplu - se mrturiseste si trebuie s i se dea canon si apoi s-i mprtseasc.

n toat literatura mare ruseasc ntlnesti cte un vestit duhovnic, pe care l caut pn n Siberia si nu pleac de la casa duhovnicului pn nu-i spovedeste. Si la noi, la Mnstirea Neamt, strlucea Cuviosul Paisie Staretul, iar la Mnstirea Sihstria era pn acum recent Printele Paisie Olaru.

O