Preot Sorin Cosma - CATEHEZE

1

CATEHEZELEC}II DE RELIGIE CLASELE VXII

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei: Cosma, Sorin Cateheze: lec]ii de religie pentru clasele VXII Vol. 1/ Sorin Cosma Caransebe[: Banatica, 2001 514 p.; 24 cm ISBN 973-98446-7-7 28(075.35)

Editura Banatica 2001 ISBN 973-98446-7-7 Consilier editorial: Petru C`lin

3

Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma

CATEHEZELEC}II DE RELIGIE CLASELE VXII Edi]ia a II-a revizuit` [i adùgit`

Vol. IEditura Banatica Caransebe[ 2001 Toate drepturile asupra acestei lucr`ri sunt rezervate autorului. Reproducerea integral` sau par]ial` a oric`rui text cuprins \n carte se va face numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea [i multiplicarea sunt interzise.

4

Toate drepturile asupra acestei c`r]i sunt rezervate autorului. Reproducerea integral` sau par]ial` a textului sau a ilustra]iilor din aceast` carte este posibil` numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea [i multiplicarea sunt interzise.

5

Sim]`minte de afec]iune [i pre]uire distin[ilor [i genero[ilor mei discipoli [i fra]i \ntru Hristos: Arhim. Nikodim Bibar], Arhim. Nicolae Iuho[, Preot Casian Fetea [i Preot Cornel Avramescu, din Statele Unite ale Americii, pentru contribu]ia material` ce [i-au adus-o la apari]ia acestei c`r]i. |nscrie, Doamne, numele lor [i \n Cartea Vie]ii Tale!

6

--

Lec]ii de religie Prefa]`

7

Prefa]`N OPERA M+NTUIRII, \nv`]`tura despre cuv=ntul lui Dumnezeu constituie una dintre cele trei slujiri pe care le-a \mplinit M=ntuito rul Hristos [i pe care le-a \ncredin]at Bisericii. |n virtutea acestei mo[teniri, de la \nceputurile ei [i p=n` ast`zi, Biserica Ortodox` nu s-a \ndep`rtat de la menirea ei sfin]itoare [i \nv`]`toreasc`. Apostolii [i urma[ii acestora, episcopii [i preo]ii, au fost \ndemna]i de |nsu[i Hristos M=ntuitorul la \nv`]`tur` [i propov`duire: Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile... (Mt. 28, 18). Deasemenea, Sfin]ii P`rin]i au continuat misiunea apostolic` a catehiz`rii, socotind-o datorie fundamental` a slujirii Bisericii. Sf. Ioan Gur` de Aur spunea \n acest sens: |n afar` de pilda prin fapt`, preo]ii n-au dec=t un singur mijloc, o singur` cale de vindecare: \nv`]`tura cu cuv=ntul (Despre preo]ie, p. 99). Multiplele [i variatele nevoi pe care le traverseaz` Biserica, ne oblig` la expunerea \nv`]`turii de credin]` \n acord cu realit`]ile \n continu` transformare a istoriei pe care o parcurgem. Trìm \ntr-o societate secularizat` ce are nevoie s`-[i redescopere identitatea cre[tin` amenin]at` de lipsa educa]iei religioase din perioada comunist`, iar \n zilele noastre de percep]ia f`r` discern`m=nt a non-valorilor Occidentului. |n acest context cateheza are un rol fundamental \n formarea con[tiin]ei religioase, \n \nv`]area adev`rurilor de credin]`, fiind hot`r=toare \n educa]ia cre[tin` a noii genera]ii. Autorul, Pr. prof. univ. Dr. Sorin Cosma, este recunoscut \n publicistica teologic` rom=neasc` cu activit`]i remarcabile \n domeniul catehezei, multe dintre ele fiind incluse \n paginile prestigioaselor reviste eparhiale de la Sibiu, Timi[oara [i Craiova. Profesor la Seminarul Teologic din Caransebe[ timp de 36 de ani, cadru universitar remarcabil la Facultatea de Teologie din Timi[oara [i la Sec]ia de Teologie - Istorie din Caransebe[, Pr. Prof Sorin Cosma a demonstrat talent [i voca]ie de dasc`l, care cumulate cu o preg`tire de specialitate de excep]ie, au f`cut din Prea Cucernicia Sa un redutabil profesor al \nv`]`m=ntului teologic rom=nesc. Pe l=ng` alte valoroase lucr`ri, catehezele sunt rod al unei munci asidue la catedra Seminarului Teologic din Caransebe[, aici fiind create, \mbun`t`]ite [i perfec]ionate permanent prin practica elevilor, a preo]ilor [i \n conformitate cu principiile [tiin]ifice \n vigoare. Prima edi]ie a catehezelor apare \n Editura Episcopiei Aradului \n 1992 [i cuprinde 120 de cateheze, iar a doua edi]ie, cea de fa]`, apare acum cu o tematic` divers`, \mbun`t`]it` [i adùgit`, dup` cum \nsu[i autorul o m`rturise[te. Cartea cuprinde 210 cateheze [i am putea spune c` acoper` \ntreaga program` [colar` din \nv`]`m=ntul preuniversitar. Forma \n care este prezentat` o face accesibil` tuturor celor dornici s` descopere \nv`t`tura Bisericii. Este deopotriv` folositoare preo]ilor, dasc`lilor de religie, \nv`]`ceilor \n ale teologiei (elevi seminari[ti [i studen]i teologi) [i nu \n ultimul r=nd credincio[ilor. Binecuv=nt`m apari]ia acestei lucr`ri [i osteneala autorului, n`d`jduind ca lucrarea de fa]` s` \[i g`seasc` rostul [i finalitatea prin r`sp=ndirea [i utilitatea ei c=t mai larg`. > Dr. Lauren]iu Streza, Episcopul Caransebe[ului

I

8

--

Lec]ii de religie Cuv=ntul autorului

9

Cuv=ntul autoruluiCu ajutorul lui Dumnezeu d`m spre a vedea lumina tiparului cea de a doua edi]ie, \mbun`t`]it` [i adùgit`, a Catehezelor. Prima edi]ie a ap`rut \n 1992 la Arad, cu binecuv=ntarea episcopului c`rturar Dr. Timotei Seviciu al Aradului, una din cele mai distinse personalit`]i ale vie]ii noastre biserici[ti. Nu este inutil s` m`rturisesc c` publicarea catehezelor mele a pornit din ini]iativa |nalt Prea Sfin]itului Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care \n perioad` comunist` fiind, mi-a creat spa]iu \n fiecare num`r al revistei Mitropolia Banatului, timp de 10 ani (19811991), pentru publicarea cu regularitate a catehezelor. M-am bucurat apoi de binevoitoarea primire a catehezelor din partea celei mai prestigioase [i r`sp=ndite publica]ii biserice[ti, Telegraful Rom=n, care \n aproape fiecare num`r a inclus [i c=te o catehez`. Alt` parte a catehezelor au fost publicate cu regularitate de revista Mitropolia Olteniei sub forma Cuv=nt de \nv`]`tur`. Se cuvine acum mai mult dec=t o simpl` mul]umire, s` apreciem \n]elepciunea celor care au reu[it \ntr-o perioad` comunist`, care \ntre]inea o armat` de activit`]i pentru cultivarea ateismului, s` publice cuvinte de instruire [i \nt`rire a credin]ei cre[tine. Publicarea catehezelor \n timp mi-a oferit posibilitatea de a le verifica eficien]a [i de a le aduce cuvenitele \ndrept`ri atunci c=nd le-am adunat \n volum. Desigur, am avut posibilitatea de a le verifica \n cadrul unui program sistematic organizat de practic` omiletic` [i catehetic` desf`[urat la parohiile \nvecinate seminarului teologic din Caransebe[, unde am activat mai mul]i ani, c=t [i a unei programe catehetice temeinic [i judicios concepute la nivelul \ntregii Arhiepiscopii a Timi[oarei, \n aceea[i perioad` comunist` atee... La redactarea catehezelor am avut \n aten]ie cele dou` \nsu[iri didactice ce stau la baza unei instruc]ii eficiente: claritatea [i distinc]ia. Cei vechi spuneau pe bun` dreptate c` numai acel dasc`l va reu[i s` \nve]e bine pe elevi, care poate distinge bine ideile unele de altele \n dezbaterea unei teme: Bene docet qui bene distinquit (|nva]` bine numai cel ce distinge bine). Deci scopul \nv`]`rii este acela de a lumina mintea [i de a cultiva inteligen]a, acest obiectiv esen]ial fiind asigurat de distingere, fiindc` ea stabile[te ordinea g=ndirii. Cine distinge diferite puncte de vedere, spune Mihai Ralea, \nseamn` c` le a[eaz` \ntr-o ordine, le subordoneaz` \ntr-o ierarhie, le dispune asemenea arhitec]ilor, \ntr-un plan ini]ial. Cine percepe varia]ia nu o poate percepe dezordonat (Scrieri din trecut \n filosofie, f.a. p. 293). Pentru ca materialul expus \n cateheze s` aibe claritate [i distinc]ie, am utilizat momentele logico psihologice, la redactarea catehezelor dogmatice. Nu e greu de constatat c`, necesit=nd un grad m`rit de \n]elegere [i cunoa[tere, aceste cateheze pretind mai mult` insisten]` logic`, ele trebuind s` plece prin forma introductiv` de la concret la abstract, culmin=nd cu generalizarea, care \nseamn` expunerea \ntr-o singur` propozi]ie a \nv`]`turii de credin]`, sau a dogmei Bisericii. Folosirea momentelor logico psihologice evit` \nv`]`m=ntul mecanic, dar devin orecum rigide referindu-se numai la g=ndire [i mai pu]in la afectivitate, ori aceasta din urm` este hot`r=toare \n materie de religie. Ca urmare, restul catehezelor

10

Lec]ii de religiele-am l`sat mai destinse, urm`rind claritatea [i distinc]ia prin reducerea num`rului momentelor logico psihologice. Referindu-se la necesitatea reducerii acestora din planul unei lec]ii de religie, Petru Barbu remarca \nc` la \nceputul secolului al XX-lea: |n bro[ura mea {coala modern` [i Religiunea la noi (1916) am zis despre principiul treptelor formale, preluat dup` zillerieni [i acceptat, fiind prea generalizat la noi [i \n Catehetica mea c` este prea nem]esc, deci mig`los pentru capul mai de[tept al rom=na[ului [i am mai zis c` la tratarea materiei istorice [i abstracte de religiune de {tefan Velovan, fala pedagogilor no[tri, are metodul sù propriu, care difer` de treptele formale ale zillerienilor [i dup` p`rerea mea este superior. Acest metod este aproape singurul adoptat \n [colile din fostul regat [i a \nceput s` p`trund` [i la noi.... La redarea catehezelor morale cu privire la datoriile sintetizate \n marea porunc` a iubirii, pentru a dep`[i rigiditatea expunerii temei, le-am \ncadrat \ntr-o pericop` evanghelic` adecvat`, de unde pot fi u[or deduse. La alc`tuirea catehezelor privind Istoria bisericeasc` universal` [i Istoria Bisericii ortodoxe Rom=ne am folosit manualele erudi]ilor preo]i profesori: Dr. Ioan R`mureanu [i respectiv, Acad. Dr. Mircea P`curariu. {i \nc` o precizare esen]ial`: materialul prezentat \n carte este o realitate brut`. El trebuie modelat pentru a primi via]`, prin modul \n care cel ce va preda [i-l \nsu[e[te, \l expune [i \l aplic`. E vorba de diferen]a pe care se impune s` o facem \ntre cuv=ntul scris [i cuv=ntul vorbit. Cuv=ntul scris trebuie neap`rat trecut prin sufletul celui ce-l expune ca [i cum i-ar apar]ine lui, ca [i cum ar veni din partea lui... Dac` expune cuv=ntul altuia, nu va reu[i s` fie el \nsu[i atunci c=nd pred` lec]ia... {tim apoi c=t` importan]` acorda Fericitul Augustin necesit`]ii adapt`rii la auditoriu at=t \n predic`, c=t [i \n catehez`. Adic`, adaptarea la v=rst`, la fondul aperceptiv, la specificul psihologic, etc. De o importan]` deosebit` pentru eficien]a orelor de religie este intui]ia, afec]iunea propun`torului, activismul elevilor [i punerea \n practic` a cuno[tin]elor dob=ndite. Dac`, de pild`, lec]ia referitoare la c`l`toriile misionare ale Sf=ntului Apostol Pavel nu este predat` dup` hart`, sau dac` lec]ia referitoare la m`n`stirile de pe teritoriul ]`rii noastre este lipsit` de diapozitive, sau cel pu]in de ilustrate, acestea vor fi lec]ii e[uate din start... Apoi, dac` lec]iile nu sunt predate cu afec]iune [i mai ales dac` cuno[tin]ele nu sunt transpuse \n practic`, adic` dac` nu \ndeplinesc [i rolul educativ al \nv`]`m=ntului religios, atunci ele r`m=n liter` moart`, lipsit` de finalitate... Deci, c=t mai mult` participare la via]a Bisericii, c=t mai mult` rug`ciune, c=t mai mult` c=ntare religioas`, concerte religioase, piese de teatru \naintea Sfintelor Pa[ti sau a Cr`ciunului, organizarea excursilor la m`n`stiri, vizitarea bisericilor [i a altor monumente istorice cu caracter religios aflate \n \mprejurimi... |nv`]`tura trebuie s` fie via]` \n Hristos prin Duhul Sf=nt, iar via]a duhovniceasc` s` se dezvolte ne\ntrerupt prin ad=ncirea adev`rurilor de credin]`. |nv`]`tura [i trìrea cre[tin` nu se pot dezvolta dec=t \n simbioz`! Iar profesorul (preot sau laic) trebuie s` premearg` cu exemplul vie]ii lui: exempla trahunt!... |n sf=r[it, doresc s` exprim sincere mul]umiri Prea Sfin]itului Dr. Lauren]iu Streza, episcopul Caransebe[ului, pentru bun`voin]a de a-mi fi \ncredin]at catedra de Catehetic` la reactivata Facultate de Teologie de aici. Cunosc meritele deosebite ale \nainta[ului meu \n domeniul Cateheticii, Dr. Petru Barbu, fapt care m` oblig` ca \n anii pe care Dumnezeu mi-i va h`r`zi la catedr`, s` m` str`duiesc s` fiu pe urmele lui.

--

Datoria cre[tinului

11

Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a BisericiiI. Preg`tirea aperceptiv`Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o cu scump S=ngele Sù (Fapte 20, 28) [i a \ntemeiat-o la Cincizecime prin pogor=rea Sf=ntului Duh, ca s` formeze Trupul Sù tainic (I Corinteni 12,27), reprezint` st=lpul [i temelia adev`rului (I Timotei 3,15) m=ntuitor. Biserica cea Una, adic` cea dreptm`ritoare, zidit` pe temelia Apostolilor [i a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos (Efeseni 2, 20) este sl`vit`, neav=nd pat`, nici zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci este sf=nt` [i f`r` prihan` (Efeseni 5, 27). Ea p`streaz` cu fidelitate [i cu sfin]enie Cuvintele Vie]ii (Ioan 6, 63), \nv`]=ndu-i pe credincio[i s` p`zeasc` toate c=te Domnul a poruncit [i a \nv`]at (Matei 28, 20).

II. Anun]area temeiCa membri ai Bisericii Ortodoxe, avem datoria s` cunoa[tem \nv`]`tura pe care Biserica o p`streaz` [i ne-o transmite spre dob=ndirea m=ntuirii.

III. TratareaVom urm`ri temeiurile care indic` necesitatea ca to]i credincio[ii s` cunoasc` \nv`]`tura Bisericii pe care o m`rturisesc [i prin care ajung la m=ntuirea sufletului. 1. |nv`]`tura Bisericii are un caracter divin, \ntruc=t ea reprezint` Descoperirea sau Revela]ia lui Dumnezeu. Cartea Sf=nt` ne arat` c` \n multe r=nduri [i \n multe chipuri grìnd Dumnezeu odinioar` p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n zilele acestea din urm` ne-a grìt nou` prin Fiul, care fiind str`lucirea slavei [i chipul Fiin]ei Lui [i ]in=nd toate cu cuvintele puterii Sale, f`c=nd prin Sine \nsu[i cur`]irea p`catelor noastre... (Evrei 1, 1-3). Biserica asistat` de Duhul Sf=nt este p`str`toarea fidel` a \nv`]`turii Domnului, ca [i a harului divin m=ntuitor. Biserica este Trupul tainic al Domnului (I Corinteni 14, 22) pe care Fiul lui Dumnezeu \ntrupat a c=[tigat-o cu scump S=ngele Sù (Faptele Apostolilor 20, 28). Revela]ia sau Descoperirea Fiului lui Dumnezeu o g`sim \n Sf=nta Scriptur` a Noului Testament, care este Cartea Sf=nt` a Bisericii, precum [i \n Sf=nta Tradi]ie, care reprezint` predania oral` a dumnezeie[tii \nv`]`turi pe care Domnul [i Sfin]ii Apostoli ne-au l`sat-o \n Biseric`.

12

Lec]ii de religie2. Numai cunosc=nd Descoperirea sau Revela]ia divin`, p`strat` cu fidelitate de Biseric` ca |nv`]`tur` a ei, putem ajunge la credin]a m=ntuitoare. Credin]a, spune Sf=ntul Apostol Pavel, este din auzite, iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu (Romani 10, 17). Sfin]ii Apostoli au avut trimitere din partea M=ntuitorului de a merge, de a propov`dui Evanghelia \n toat` lumea, de a-i sfin]i pe cei ce cred [i de a-i \nv`]a s` cunoasc` temeinic credin]a Lui m=ntuitoare (Matei 28, 1920). De aici vedem c` to]i cei care prin Botez au devenit membri ai Bisericii aveau obliga]ia de a se instrui, de a cunoa[te temeinic \nv`]`tura cea nou` care red` con]inutul credin]ei lor. Necunosc=nd credin]a, nu o pot nici m`rturisi [i nu vor [ti s` se orienteze asupra mijloacelor prin care vor dob=ndi \n continuare harul sfin]itor. Aceasta pentru c` nu orice \nv`]`tur` este aduc`toare de credin]` adev`rat`, lu=nd aminte la duhuri \n[el`toare [i la \nv`]`turi de demoni (I Timotei 4, 1). De aceea Apostolul \ndeamn` st`ruitor pe Timotei: Ia seama la tine \nsu]i [i la \nv`]`tur`, st`ruie \n acestea pentru c` f`c=nd aceasta, te vei m=ntui [i pe tine [i pe cei ce ascult` (I Timotei 4, 16). 3. Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]a cea adev`rat`. Membrii Bisericii se simt lega]i de \nainta[ii lor a c`ror origine o g`sim la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli; ei vor cre[te necontenit spre des`v=r[irea credin]ei [i vie]uirii cre[tine temeluit` pe \nv`]`tura [i propov`duirea M=ntuitorului [i a Sfin]ilor Apostoli. |n acest sens Sf=ntul Apostol Pavel accentueaz` necesitatea statorniciei \n \nv`]`tura Domnului, ca s` nu mai fim prunci arunca]i pe valuri [i purta]i de tot v=ntul \nv`]`turii, \n am`girea oamenilor, \ntru vicle[ug, spre uneltirea \n[el`ciunii, ci ]in=nd adev`rul \n dragoste, s` cre[tem \n toate \ntru El, care este Capul Hristos (Efeseni 4, 1415). De aceea Apostolul \l \ndeamn` pe Timotei: Tu \ns` r`m=i \n cele ce ai \nv`]at [i de care e[ti \ncredin]at, deoarece [ti de la cine le-ai \nv`]at (II Timotei 3, 14). Aceasta pentru a evita contactul cu oamenii rì [i am`gitori (II Timotei 3, 13). 4. De aici vedem c` av=nd statornicie \n cunoa[terea \nv`]`turii celei adev`rate, nu vom c`dea prad` at=tor r`t`ciri, pe care am v`zut c` Sf=ntul Apostol Pavel le nume[te am`gitoare, viclene [i \n[el`toare. De fapt M=ntuitorul a atras aten]ia zic=nd: Vede]i s` nu v` am`geasc` cineva. C`ci mul]i vor veni \n numele Meu, zic=nd: eu sunt Hristos, [i pe mul]i vor am`gi (Matei 24, 45; 2324). Sf=ntul Apostol Pavel, lu=ndu-[i r`mas bun de la prezbiterii Bisericii din Efes, la sf=r[itul celei de a treia c`l`torii misionare, le atrage aten]ia foarte categoric: Drept aceea, lua]i aminte la voi [i la toat` turma, \n care Duhul Sf=nt v-a pus episcopi... c`ci eu [tiu aceasta, c` dup` plecarea mea vor intra \ntre voi lupi rì, care nu vor cru]a turma; [i dintre voi \n[iv` se vor ridica b`rba]i, grìnd lucruri sucite, ca

Datoria cre[tinului

13

s` trag` pe ucenici dup` ei. Pentru aceea, priveghea]i... (Faptele Apostolilor 20, 2831). Apostolul cu alt prilej a ar`tat c` ivirea \nv`]`turilor de credin]` gre[ite (ereziile) trebuie s` fie, tocmai pentru ca cei \ncerca]i \n credin]a cea dreapt` s`-[i dovedeasc` statornicia (I Corinteni 11, 19). 5. Statornicia \n \nv`]`tura cea dreapt` a Bisericii aduce dup` sine siguran]a credin]ei m=ntuitoare. Aceast` siguran]` d` putere duhovniceasc` credincio[ilor, pe de o parte s` poat` oric=nd da r`spuns pentru credin]a pe care o m`rturisesc, dup` cum spune Sf=ntul Apostol Petru: s` fi]i oric=nd gata de r`spuns oricui va cere socoteal` de n`dejdea voastr` (I Petru 3, 15). Pe de alt` parte, acest r`spuns, bazat pe cunoa[terea credin]ei adev`rate, va fi dup` cum arat` Apostolul totdeauna pl`cut, dres cu sare (Coloseni 4, 6), cu bl=nde]e [i bun`voin]` (I Petru 3, 15). Siguran]a cunoa[terii dreptei \nv`]`turi aduce pacea con[tiin]ei, de a p`stra taina credin]ei \n cuget curat (ITimotei 3, 9), c=t [i pacea cu cei din jur, indiferent de convingerile lor religioase, ferindu-se de \ntreb`rile nesocotite [i f`r` noim`, care nasc certuri; c`ci un slujitor al Bisericii nu trebuie s` se certe, ci s` fie pl`cut cu to]i, \nv`]`tor, \ng`duitor (II Timotei 2, 2324; Tit 3, 910). 6. Cunoa[terea dreptei \nv`]`turi a Bisericii nu are numai un aspect teoretic, ea \nseamn` deschiderea drumului de dob=ndire a sfin]eniei vie]ii cre[tine prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine, al Cuv=ntului lui Dumnezeu [i al rug`ciunii. Prin cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii cuv=ntul lui Hristos locuie[te din bel[ug \n via]a cea duhovniceasc` a credincio[ilor (Coloseni 3, 16), iar ei se sfin]esc prin cuv=ntul lui Dumnezeu [i rug`ciune (ITimotei 4, 5). De aceea, Apostolul \ndeamn` st`ruitor pe ucenicul sù: De vei \nv`]a acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos, hr`nit cu cuvintele credin]ei [i ale bunei \nv`]`turi c`reia ai urmat (I Timotei 4, 6).

IV. Recapitularea ApreciereaDe ce este necesar ca s` cunoasc` cre[tinii \nv`]`tura Bisericii? (Fiindc` ei trebuie s`-[i cunoasc` credin]a pe care o m`rturisesc \n calitatea lor de membrii ai Bisericii). Care este caracterul \nv`]`turii Bisericii? (|nv`]`tura Bisericii are un caracter divin). De ce? (Fiindc` reprezint` Descoperirea Fiului lui Dumnezeu). Unde este cuprins` aceast` Descoperire? (|n Sf=nta Scriptur`, unde avem cuv=ntul \nv`]`turii Domnului scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt [i \n Sf=nta Tradi]ie care reprezint` Predania oral` a \nv`]`turii Domnului, via]a Duhului Sf=nt \n Biseric`, sau memoria vie a Bisericii). Ne putem m=ntui f`r` a cunoa[te \nv`]`tura Bisericii? (Nu ne putem m=ntui, fiindc` \nv`]`tura Bisericii ne arat` care este credin]a m=ntuitoare, pe care s` o urm`m \n

14

Lec]ii de religievie]uirea duhovniceasc`. Credin]a vine din auzirea propov`duirii \nv`]`turii Domnului, p`strat` [i r`sp=ndit` de Biseric`). Sub aspectul credin]ei, care este efectul cunoa[terii \nv`]`turii Bisericii? (Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]`). Ce importan]` are aceasta pentru via]a cre[tineasc`? (Ne men]ine \n adev`rul de credin]` m=ntuitor [i nu ne las` prad` at=tor \nv`]`turi gre[ite propov`duite de pretin[ii [i neadev`ra]ii prooroci). Av=nd statornicia [i siguran]a credin]ei m=ntuitoare, urm=nd \nv`]`tura Bisericii, cre[tinul se va r`zboi cu cei de alte concep]ii religioase? (Nu se va r`zboi, ci va p`stra \n pacea sufletului taina credin]ei \n cuget curat). Care este efectul practic al cunoa[terii \nv`]`turii de credin]` a Bisericii? (Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii nu are numai un caracter teoretic, ci reprezint` un angajament duhovnicesc de cultivare a sfin]eniei vie]ii, prin harul m=ntuitor al cuv=ntului lui Dumnezeu [i al Sfintelor Taine).

V. AsociereaPentru a fi c=t mai deplin`, Sfin]ii P`rin]i arat` c` adev`rata cunoa[tere a \nv`]`turii Bisericii trebuie unit`, asociat` cu cur`]irea sufletului de p`cat [i cu cre[terea necontenit` \n virtute, adic` \n s`v=r[irea faptelor bune. {i aceasta pentru c` p`catul \ntunec` mintea, asemeni pieli]ei care duce la orbire, sau ruginii care se fixeaz` pe oglind` [i o \ntunec` (Teofil al Antiohiei).

VI. GeneralizareaCunosc=nd dreapta \nv`]`tur` a Bisericii vom dob=ndi m=ntuirea ve[nic`, prin comuniunea cu Dumnezeu, \n Iisus Hristos Domnul, conform cuvintelor Sale: Aceasta este via]a ve[nic`: s` Te cunoasc` pe Tine unicul Dumnezeu adev`rat [i pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos (Ioan 17, 3).

VII. AplicareaNoi putem cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii \ndeplinind una din poruncile ei, care ne \ndeamn` s` particip`m cu regularitate la serviciile religioase ce se oficiaz` \n biseric`, unde putem cunoa[te voia lui Dumnezeu [i adev`rul de credin]` t`lm`cit prin cuv=nt de \nv`]`tur` de c`tre sfin]ii ei slujitori. Putem ad=nci cunoa[terea credin]ei noastre, \mp`rt`[indu-ne cu harul sfin]itor al Sfintelor Taine \n Biseric`, spre cur`]irea de p`cate [i cre[terea duhovniceasc` \n s`v=r[irea faptelor bune, aduc`toare de m=ntuire.

Cateheze Biblice Vechiul Testament

15

CAPITOLUL

1partea I

Cateheze biblice Vechiul Testament

16

Capitolul unu

--


17

C=teva cuno[tin]e despre Palestina biblic`1. Rug`ciunea la intrarea \n clas` 2. Organizarea clasei pentru lec]ie 3. Verificarea lec]iei predate anterior 4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu cuno[tin]ele anterioareAm v`zut \n lec]iile trecute c` dintre toate popoarele de pe fa]a p`m=ntului, Dumnezeu a ales un popor anume, pe care l-a preg`tit \n mod special, pentru a primi pe Fiul Sù, M=ntuitorul nostru Iisus Hristos, cel ce avea s` ne r`scumpere din robia p`catului [i a mor]ii. Acest popor a fost poporul evreu sau Israel. Poporul evreu a trìt \n timp [i a avut o istorie deosebit de zbuciumat`. Locul unde a trìt se nume[te Palestina.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noiAst`zi vom \ncerca s` afl`m c=te ceva despre Palestina biblic`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]ePalestina este ]ara pe teritoriul c`reia s-a scris Sf=nta Scriptur`. Este a[ezat` acolo unde se \nt=lnesc dou` mari continente: Asia [i Africa, mai exact pe ]`rmul estic al M`rii Mediterane. S` privim harta, s` o localiz`m [i acum s` vedem cu cine se \nvecineaz`: la nord cu Mun]ii Liban, la sud cu Pustiul Arabiei, la vest cu Marea Galileii, Iordan [i Marea Moart`. |n trecut Palestina avea un important rol comercial, deoarece pe teritoriul ei, trecea calea care lega Africa [i Europa de |ndep`rtatul Orient, a[a cum se vede [i pe hart`. Aceast` ]ar` nu s-a numit din totdeauna Palestina. S` vedem care a fost numele ei ini]ial [i cum a ajuns s` fie denumit` Palestina. Observ`m pe hart` c` aceast` ]ar` are o pozi]ie mai joas` fa]` de Podi[ul Siriei cu care se \nvecineaz` la sud. De aceea ea a fost cunoscut` sub numele de Canaan, adic` }ara de jos. Era o ]ar` foarte frumoas` fiind format` din mun]i, c=mpii, r=uri, lacuri. De asemenea era bogat` \n pe[te, citrice, m`sline [i era \n

18

Capitolul unuacela[i timp foarte roditoare. Pe drept cuv=nt se spunea despre ea c` este ]ara unde curge lapte [i miere. |n vremurile foarte \ndep`rtate, Canaanul era \mp`r]it \n triburi conduse de c`tre un b`tr=n al sù. Acest fapt a provocat mari neajunsuri evreilor, deoarece pe timp de r`zboi nu aveau o conducere unitar` pentru a-[i ap`ra ]ara. Trebuie s` [ti]i c` au fost multe popoare care au r=vnit la ea pentru bog`]iile [i frumuse]ile sale. Printre aceste popoare se numar` \ndeosebi egiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus \n robie poporul evreu. La aceast` ]ar` a r=vnit mai t=rziu, a[a cum era de a[teptat, imperiul Roman, care fiind \n culmea puterii sale \n timpul M=ntuitorului, o cucer[te [i o transform` \n provincie roman`, totodat` pun=ndu-i numele Palestina. }ara Palestinei a fost adeseori supranumit` [i }ara Sf=nt`. Pe de o parte de c`tre evrei, deoarece aici se afl` Ierusalimul capitala religioas` a ]`rii [i Templul Sf=nt. Pe de alt` parte de c`tre cre[tini, deoarece aici s-a n`scut [i a activat M=ntuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. La \nceput regatul evreu era \mp`r]it \n 31 de regate-cet`]i, \n fruntea c`rora se afla c=te un rege. Pe timpul M=ntuitorului, lucrurile se vor schimba. St`p=nitorii au \mp`r]it Palestina \n trei provincii: \n nord era Galileea, \n sud se afla Iudeea, iar \n centru Samaria, a[a cum observ`m pe hart`. C=ndva, de Palestina apar]inea [i acest` f=[ie de p`m=nt, asezat` la est de Iordan, care se nume[te Pereea. Cei dint=i locuitori ai acestei ]`ri au fost canaani]ii. De asemenea s-au perindat [i alte popoare migratoare, pe teritoriul acestei ]`ri, cum ar fi filistenii [i hiti]ii. A[a cum am amintit, Palestina era o ]ar` foarte frumoas`, \nzestrat` parc` anume de Dumnezeu pentru poporul ales, cu toate frumuse]ile naturale. |n aceast` privin]` sunt caracteristici mun]ii care \ns` au \n`l]imi mici, p=n` la 300 m. Printre cei mai cunoscu]i se num`r` Muntele M`slinilor bogat \n m`sline [i Muntele Taborului de pe v=rful c`ruia se vede \ntreaga ]ar`. De la nord-vest la sud-est, Palestina este str`b`tut` de o vale frumoas` [i deosebit de roditoare. |n relieful ]`rii se integreaz` [i pustiurile. Dar la vechii evrei pustiul avea un alt \n]eles dec=t cel pe care-l cunoa[tem noi. Astfel, nu este ca [i pustiul Sahara, un loc secetos, arid, lipsit total de vegeta]ie. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat, acoperit cu ierburi [i str`b`tut de turmele care-l p`[teau, fie un loc st=ncos.


19

Aceste forme de relief sunt sc`ldate de ape curg`toare, cea mai important` fiind Iordanul care izvor`[te din Mun]ii Hermon, [erpuie[te ca o panglic` pe \ntreg teritoriul ]`rii, [i se vars` \n Marea Moart`. Clima din aceast` ]ar` este bl=nd` tropical` cu v=nturi specifice care dezvolt` dou` anotimpuri: unul umed care \ncepe prin octombrie, cu ploi [i temperaturi sc`zute [i care ]ine p=n` \n martie. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de prim`var` favorizeaz` umezeala at=t de necesar` cultiv`rii plantelor, mai ales a cerealelor. Anotimpul fierbinte este cuprins \n perioada mai octombrie [i face ca ploile s` fie foarte rare, roua o binecuv=ntare, iar apa un adev`rat dar divin. Astfel f=nf=nile constituie o adev`rat` bog`]ie, iar apa este p`strat` \n burdufuri din piele de capr`. Tot \n acest anotimp se semnalau mari diferen]e de temperatur` \ntre zi [i noapte. Exist` \ns` unele particularit`]i \n ce prive[te clima. Astfel, pe ]`rmul M`rii Mediterane, clima este mai secetoas` [i mai cald`. |n mijlocul ]`rii, \ns`, fiind o regiune muntoas`, clima este mai r`coroas` [i mai umed`; iar \n Valea Iordanului climatul este \ntr-adev`r tropical. Astfel, \n Palestina se dezvolt` o flor` [i o faun` specific` ]inuturilor mediteraneene. Flora cuprinde citrice, printre care: portocalul, l`m=iul, bananierul, cocotierul [i fires]e m`slinul (din ale c`rui roade se ob]ine uleiul de m`sline), cultura cerealelor ocup` primul loc \n provincia Galileea numit` [i gr=narul ]`rii. Fauna Palestinei prezint` o varietate \n timp. Astfel, la \nceput erau animalele, precum leul [i leopardul. Dar acestea au disp`rut lu=ndu-le locul cerbul, c`prioara, iepurele, vulpea, [acalul. Dintre t=r=toarele specifice acestui ]inut sunt vipera palestinian`, scorpionul, cameleonul, vipera cu corn [.a. |ns`, caracteristica ]inuturilor din aceast` ]ar` a fost [i este c`mila, un animal at=t de rezistent [i de des folosit. Calul era un animal foarte preten]ios [i nu era crescut aici. Era chiar \nl`turat, reprezent=nd pentru evrei un simbol al m=ndriei. Interesant este c` dac` \n prada de r`zboi intrau [i caii, evreii \i omorau, tìndu-le venele de la picioare. Am vorbit despre localizarea geografic`, clim`, faun`, flor`. S` vedem \n continuare ce se poate spune despre oamenii care alc`tuiau poporul evreu. |n ceea ce prive[te ocupa]ia lor, la loc de frunte st` agricultura, cre[terea vitelor [i pescuitul. Pe l=ng` acestea mai sunt [i

20

Capitolul unualtele preluate de la popoarele p`g=ne vecine, precum dulgheritul de la babilonieni. Totodat`, datorit` drumului comercial ce trecea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea timpului, foarte buni negustori (comercian]i). S` vedem acum c=te ceva despre \mbr`c`mintea evreilor. V` aminti]i c=nd spuneam c` \n Palestina zilele erau foarte c`lduroase. Astfel, b`rba]ii purtau o tunic` de bumbac, lung` p=n` la genunchi, peste care se \ncingeau cu un br=u. Deasupra purtau un ve[m=nt, pe care cei s`raci \l foloseau adesea [i ca acoper`m=nt \n timpul nop]ilor r`coroase. |n picioare purtau sandale, confec]ionate din curele de piele, iar cei s`raci umblau descul]i. Evreii nu erau preten]io[i nici \n ceea ce prive[te alimenta]ia. Se hr`neau mai ales cu p=ine proasp`t` din gr=u sau secar`, dospit` sau nedospit`, care de multe ori era amestecat` cu fìn` de fasole sau linte. Din hrana consumat` \n timpul zilei mai f`ceau parte: smochinele, strugurii pepenii, curmalele [i laptele de oi sau de capre. Masa principal` era cea servit` \n r`coarea serii. Boga]ii serveau carne de miel sau ied [i vin, \n timp ce s`racii se mul]umeau s` \nmoaie p=inea \n lapte sau o]et. Nu lipseau de la mas`, desigur, mierea de albine [i pe[tele. Caracteristic evreilor era faptul c` ei considerau carnea de porc [i cea a tuturor animalelor cu copit` despicat`, ca fiind o interdic]ie categoric` a Legii. Evreii obi[nuiau ca \nainte [i dup` mas` s` se spele \ndelung pe m=ini, dup` care st`p=nul casei rostea rug`ciunea. Ei se a[ezau la mas`, dup` obiceiul persan, adic` culca]i [i sprijini]i pe m=na st=ng` iar cu m=na dreapt` consumau hrana. |n alt` ordine de idei, [i \n Palestina \i reg`sim pe sclavi, dar aici aveau un statut aparte. Situa]ia lor era mai u[oar` dec=t a celor din popoarele \nvecinate. Aici existau [i legi pentru ap`rarea drepturilor sclavilor. De pild`, dac` st`p=nul \[i b`tea sclavul [i-l l`sa infirm, trebuia s`-l elibereze numaidec=t. De asemenea, dac` un st`p=n \[i omora sclavul, era ucis [i el. S` vedem acum, ce fel de obiceiuri caracterizeaz` acest popor. |n primul r=nd amintim c`s`toria. La evrei c`s`toria era monogam` (adic` \ntre un singur b`rbat [i o singur` femeie). Era interzis` categoric, c`s`toria \ntre evrei [i p`g=ni. Logodna preceda c`s`toria [i dura c=teva luni, p=n` la un an. Darul cel mai de pre] erau copiii. Familiile f`r` copii erau considerate blestemate de Dumnezeu. Un aspect aparte, \l avea a[a numita c`s`torie de levirat sau de cumnat. |n acest caz, dac` un om murea f`r` s` aib` copii, conform Legii, fratele lui avea obliga]ia s` se c`s`toreasc` cu so]ia acestuia [i s`-i ridice urma[i care s`-i poarte numele.


21

Oamenii care locuiau \n Palestina erau foarte respectuo[i unii cu al]ii. Acest respect se referea la salut, ospitalitate [i onoruri publice. S` vedem cum se salutau evreii. Cea mai popular` form` de salut: [alom! adic` pace, la care cel salutat r`spundea cu [alom uvraha adic` pace [i binecuv=ntare! La desp`r]ire cel mai b`tr=n spunea celui mai t=n`r: lek le [alom! adic` mergi \n pace! De obicei, salutul era \nso]it [i de gesturi largi de reveren]` cum ar fi plecarea capului sau a corpului. Semnul cel mai deosebit de cinstire [i ospitalitate ar`tat cuiva, era atunci c=nd gazda se dezbr`ca de haina de deasupra [i o oferea vizitatorului, precum [i sp`larea picioarelor oaspe]ilor mai deosebi]i. Onoruri publice se aduceau persoanelor oficiale (regi, demnitari, soli), precum [i armatelor ce se \ntorceau victorioase din r`zboi. Din nefericire, \ns`, nu lipseau bolile, cele mai r`sp=ndite fiind: ciuma, lepra, holera, paralizia. Acestea erau molipsitoare [i f`ceau ravagii \n regiunile asupra c`rora se ab`teau. Un loc aparte \l ocupau bolile psihice, cea mai grea fiind epilepsia. Bolnavii de epilepsie erau considera]i st`p=ni]i de demoni. Cei ce mureau erau \ngropa]i imediat dup` deces. Sicriele se foloseau numai pentru cei boga]i, iar \nmorm=ntarea era simpl`. |n perioada c=t evreii au stat \n Egipt, mor]ii lor erau p`stra]i mai mult timp, fiind \mb`ls`ma]i cu miresme. Conform religiei evreilor, atingerea de cei mor]i era considerat` drept necur`]ie. Doliul dup` cei deceda]i se ]inea [apte zile. Se caracteriza prin sf=[ierea ve[mintelor, smulgerea p`rului, a b`rbii, \mbr`carea \n sac [i pres`rarea de cenu[` pe cap. Este de remarcat c` toat` via]a public` [i particular` a evreilor se desf`[ura dup` Legea Domnului. |nc` din vechime exista un loc special de rug`ciune: la \nceput era cortul sf=nt, un loc de dimensiuni mai mici, \mp`r]it \n dou` \nc`peri: Sf=nta [i Sf=nta Sfintelor. |n jurul lui se afla o curte. Mai t=rziu a fost ridicat celebrul Templu din Ierusalim, zidit dup` modelul Cortului Sf=nt. |n fiecare localitate din Palestina era c=te o sinagog` adic` loc de adunare, rug`ciune [i predicare a cuv=ntului lui Dumnezeu. Erau conduse de rabini, adic` de \nv`]`tori ai Legii lui Dumnezeu, care puteau fi [i laici. Serviciul religios consta din rug`ciuni, citiri [i t`lm`ciri ale Legii [i proorocilor. Serviciul religios avea loc \ndeosebi s=mb`ta.

22

Capitolul unu


23

247. Fixarea cuno[tin]elor

Capitolul unu

Cum se nume[te ]ara \n care trìa poporul evreu? (Se numea Canaan apoi dup` ocupa]ia roman` s-a numit Palestina [i \n prezent se nume[te Israel). Ce aspecte am dezb`tut din punct de vedere geografic? (Localizare, \nvecinare, forme de relief, clim`, flor`, faun`). Ce am \nv`]at \n leg`tur` cu locuitorii acestei ]`ri? (Despre modul lor de via]`, \mbr`c`minte, hran` [i \n mod special, cultul religios). Unde \[i desf`[urau evreii actele de cult? (La \nceput la Cortul Sf=nt, apoi \n Templul Sf=nt din Ierusalim, ca [i \n sinagogi). Cum se desf`[ura via]a public` [i particular`? (Via]a public` [i particular` se desf`[ura dup` Legea Domnului).

8. Tem` pentru acas`

--

|ncerca]i s` desena]i harta Palestinei [i s` o colora]i diferit pe regiuni. 9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Facerea lumii [i a celor dint=i oameni1. Rug`ciunea la intrarea \n clas` 2. Organizarea clasei pentru lec]ie 3. Verificarea lec]iei predate anterior 4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu cuno[tin]ele anterioarePrivind zilnic ceasul \n]elegem c=t e ora, dar mai mult dec=t at=t, \n]elegem c` exist` o minte foarte \n]eleapt` care \l creeaz`. La fel, plimb=ndu-ne cu ma[ina ne g=ndim c` [i ea este creat` de cineva.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noiDac` tot ce exist` are un creator al sù, lumea \ns`[i are Creatorul ei, \nc=t ast`zi ne vom referi la Istoria crea]iei. Facerea lumii [i a celor dint=i oameni.


25

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]eTrebuie s` v` spun \nc` de la \nceput c` prin cuv=ntul lume se \n]elege mai mult dec=t ceea ce pute]i voi vedea. Astfel, \n sensul acestui cuv=nt mai intr` [i acea parte nev`zut` pe care o numim spiritual`. Deci deosebim o parte material` care cuprinde natura [i tot ce ne \nconjoar`, [i o parte spiritual` adic` cea nev`zut`. Referitor la facerea Lumii [i la apari]ia primilor oameni, exist` mai multe presupuneri. Adev`rul \ns`, este Cel relatat \n Biblie \n capitolul \nt=i al c`r]ii numit` Facerea sau Geneza. Aici citim c` lumea v`zut`, deci cea material` a fost creat` \n [ase zile sau [ase etape. S` vedem care sunt acestea: 1. |n prima zi a fost creat` lumina, numit` zi. |ntunericul a primit numele de noapte [i a fost desp`r]it de lumin`. 2. |n cea de a doua zi, Dumnezeu a creat cerul, adic` atmosfera, sau firmamentul (deosebit de ceea ce am numit noi cer ca lume spiritual`). Aceasta con]ine o combina]ie de gaze cum ar fi: oxigen, hidrogen, azot, bioxid de carbon, toate fiind indispensabile vie]ii. 3. |n a treia zi, Dumnezeu a creat p`m=ntul [i l-a desp`r]it de ape pe care le-a numit m`ri. Apoi a f`cut ca uscatul s` rodeasc` vegeta]ia: pomii [i plantele de tot felul. 4. |n a patra zi, a fost creat lumin`torul cel mare care s` lumineze ziua, adic` soarele [i lumin`torul cel mic care s` lumineze noaptea, adic` luna. Au fost f`cute [i stelele. Soarele, luna [i stelele au fost create pentru a delimita ziua de noapte. 5. |n ziua a cincia, Dumnezeu a creat vie]uitoarele \n ape, adic` pe[tii [i \n cer p`s`rile. 6. Dumnezeu a creat \n ziua a [asea vie]uitoarele p`m=ntului pe fiecare dup` felul ei. {i tot \n ziua a [asea Dumnezeu l-a creat pe om, dup` chipul [i asem`narea Sa, ca o \ncununare a \ntregii crea]ii. 7. Iar ziua a [aptea este ziua de odihn` pe care Dumnezeu a binecuv=ntat-o. {i privind asupra \ntregii crea]ii Dumnezeu a v`zut c` totul era bun [i corespunz`tor inten]iilor pentru care fusese creat. Cea de a [aptea zi a fost zi de odihn`, nu \n sensul \n care \n]elegem noi odihna. Aceast` odihn` a lui Dumnezeu indic` faptul c` opera de crea]ie a luat sf=r[it. Nu \nseamn` \ns` c` Dumnezeu [i-a p`r`sit crea]ia. El se \ngrije[te \n continuare de buna ei desf`[urare. {i dac` ne g=ndim bine este firesc s` fie a[a. De pild` [i voi, dac` preg`ti]i o surpriz` pentru p`rin]ii vostri,

26

Capitolul unudup` ce totul este gata, v` exprima]i satisfac]ia pentru ceea ce a]i f`cut [i verifica]i dac` a reu[it a[a cum dorea]i. Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c` ar fi putut crea lumea \ntr-o singur` zi. Dar El este \n]elept [i a [tiut c` f`c=nd totul etapizat adic` \n mai multe faze sau zile se poate acorda fiec`reia importan]a cuvenit`. |nainte de a crea lumea material`, a fost creat` lumea cea nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Acolo sus \n cer, \n aceast` lume, se afl` \ngera[ii, pe care [tiu c` voi vi-i imagina]i a fi cu aripioare [i cu o privire bun` [i bl=nd`, plin` de dragoste, a[a cum numai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri, slujitori ai lui Dumnezeu. Iar voi pute]i fi siguri c` fiecare are un \ngera[ p`zitor acolo sus, pe care Tat`l nostru cel ceresc \l trimite s` vegheze asupra noastr`. Dac` merge]i pe strad` el are grij` s` nu v` calce vreo ma[in`, dac` trece]i prin locuri periculoase el v` ap`r` s` nu vi se \nt=mple ceva rù. {i c=nd sunte]i cumin]i [i ascult`tori [i v` sili]i s` \nv`]a]i bine, se bucur` c` poate s` duc` lui Dumnezeu ve[ti bune despre voi. Ace[tia sunt \ngerii crea]i de Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partea lui Lucifer, a celui rù, care din m=ndrie s-a desp`r]it de Dumnezeu lu=ndu-[i cu el acei \ngeri rì, adic` diavoli. Ace[tia sunt potrivnici omului. Citind mai departe \n Sf=nta Scriptur` cu aten]ie, remarc`m c` Dumnezeu a f`cut lumea din nimic, prin puterea cuv=ntului Sù: Dumnezeu a zis: s` fie... [i a fost. Aceasta eviden]iaz` faptul c` lumea nu este o parte din Dumnezeu, ca ceva rupt din El, ci este o existen]` separat`, dar a c`rei cauz` este \nsu[i Dumnezeu. Citind \n continuare, \n cartea Facerea, remarc`m c` omul a fost creat din p`m=nt, dup` chipul [i asem`narea lui Dumnezeu, prin suflare de via]`, fiind astfel viu. Tot ceea ce f`cuse Dumnezeu p=n` la crearea omului era destinat a-i sluji omului, erau f`cute pentru ca omul s` se bucure [i s` se foloseasc` de ele, de toate. {i mai mult dec=t at=t, s` le st`p=neasc`. {i l-a a[ezat Dumnezeu pe om, \n Cel mai frumos loc de pe p`m=nt, creat special pentru el, [i anume \n Eden. Dac` suntem aten]i asupra versetului 26 al primului capitol din cartea Facerea, ce observ`m? (se va citi versetul). Observ`m tocmai c` este inten]ionat` forma de plural a pronumelui posesiv de persoana \nt=i, Noastr`. Deci omul nu a fost creat numai de Dumnezeu Tat`l \n mod singular, ci prin participarea Sfintei Treimi (Dumnezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu Duhul Sf=nt). S` nu \n]elegem de aici c` Dunnezeu ar fi un om ca oricare dintre noi.


27

Aceasta ar \nsemna s` reducem m`re]ia [i nem`rginirea Sa, la condi]ia uman`. Ceea ce este \n noi de la Dumnezeu este sufletul nostru, este permanenta \nclina]ie a omului de a-L cùta pe Dumnezeu [i imensa bucurie a g`sirii Celui ce ne-a dat viat`; este dorul nostru dup` Patria cereasc` [i nevoia de a ne ruga. Astfel omul este veriga de leg`tur` \ntre lumea nev`zut`, spiritual` [i lumea material`. Este bine s` re]ine]i c` sufletul omului este constituit din ra]iune (adic` g=ndire), sentiment [i voin]`. El este deci de origine dumnezeiasc` fiind substan]` de sine st`t`toare, liber`, nemuritoare [i imaterial`. A[a cum am v`zut lumea a fost creat` din nimic, pe c=nd trupul omului a fost creat din p`m=nt: Domnul Dunnezeu a f`cut pe om din ]`r=na p`m=ntului, i-a suflat suflare de via]`, [i omul s-a f`cut astfel fiin]` vie (Facerea 2, 7). }`r=na p`m=ntului din care a fost f`cut omul reprezint` partea lui material`, iar Suflarea de via]`, cea spiritual`, adic` tocmai partea lui Dumnezeu din om. Dac` Tat`l Ceresc nu ar fi suflat via]`, omul ar fi fost doar un chip de lut, o bucat` de p`m=nt modelat`. Ceea ce d` m`re]ie [i demnitate omului este tocmai latura spiritual` din el, adic` ceea ce i-a transmis Dumnezeu \n mod direct. A[a se explic` faptul c` omul \[i g`se[te adev`rata fericire [i \mplinire numai atunci c=nd L-a g`sit pe Creatorul Sù [i s-a alipit de El, dup` cum spune un P`rinte al Bisericii: Ne-ai f`cut pentru Tine, Doamne [i nelini[tit este sufletul nostru p=n` nu se va odihni \ntru Tine, Dumnezeule; sau cum grìe[te psalmistul: precum dore[te cerbul izvoarele de ap`, a[a te dore[te sufletul meu pe tine Dumnezeule!. Primul om fiind din p`m=nt a fost numit Adam, deoarece Adam \nseamn` p`m=nt (lut). Dumnezeu l-a iubit \nc` \nainte de a fi creat deoarece toat` lumea a fost f`cut` pentru a fi st`p=nit` de el, a investit \n el chiar o parte din dumnezeirea Sa, s-a \ngrijit apoi s`-l a[eze \n cel mai frumos loc de pe p`m=nt, adic` \n Eden (Eden @ rai), [i era preocupat de el. V`z=ndu-l \ns` singur, [i-a dat seama c` nu este bine s` fie a[a, [i atunci i-a f`cut un ajutor potrivit pentru el. Cum a procedat Dumnezeu? I-a dat un somn lung lui Adam, timp \n care a creat-o pe femeie din coasta sa. Femeia o primit numele Eva, cuv=nt care \nseamn` via]` [i ea avea s` fie mama tuturor celor vii. {i \n felul acesta a fost creat` prima familie de pe p`m=nt, care a primit binecuv=ntarea lui Dumnezeu: ...cre[te]i [i v` \nmul]i]i, umple]i p`m=ntul [i-l st`p=ni]i!. A[a cum am mai spus, primii oameni erau \n gr`dina Edenului, o gr`din` minunat` [i \nc=nt`toare,plin` cu tot felul

28

Capitolul unude pomi, de plante [i de viet`]i. Dar printre ace[tia mai era [i un pom mai deosebit, adic` pomul cunoa[terii binelui [i rùlui. Dumnezeu \i poruncise lui Adam s` nu m`n=nce din fructele acestui pom. Era singura restric]ie. Probabil c` [ti]i [i voi ce s-a \nt=mplat \n aceast` gr`din` a Edenului. Diavolul pref`cut \n [arpe viclean a ispitit-o, a ademenit-o pe Eva tocmai cu fructele acestui pom. Eva a m=ncat [i i-a dat [i lui Adam [i astfel au \nc`lcat porunca lui Dumnezeu. A[a-i c` sti]i voi ce se \nt=mpl` c=nd tata v` spune ceva, iar voi nu asculta]i [i face]i exact invers? Urmeaz` pedeapsa, bine\n]eles. La fel a fost [i cu primii oameni. Neascultarea lor a atras m=nia lui Dumnezeu care i-a alungat din gr`dina Edenului. Acum situa]ia se inverseaz`, primul om, din st`p=n al lumii create, devine rob al p`m=ntului, adic` p`m=ntul nu-[i va mai oferi roadele ca hran` pentru om, ci acesta va trebui s` lucreze din greu pentru a-[i c=[tiga existen]a: \n sudoarea fe]ei tale s`-]i m`n=nci p=inea... (Facerea 3, 19). De aici vedem c` odat` cu c`derea omului \n p`cat, \ntreaga natur` s-a dat de[ert`ciunii, ajung=nd \n contradic]ie cu omul. De asemenea [arpele a fost [i el blestemat: Fiindc` ai f`cut lucrul acesta, blestemat e[ti... (Facerea 3, 14). Dar chiar dac` tata sau mama v` ceart` sau v` pedepsesc, ei totu[i v` iubesc. Oricum tot ai lor r`m=ne]i [i le sunte]i dragi. La fel [i Tat`l cel Ceresc nu-l distruge pe omul c`zut \n p`cat, ci \l iube[te \n continuare. El l-a pedepsit numai, ca s` \mplineasc` dreptatea, care cere s` fie dup` fapt` [i r`splat`!. Dar chiar alungat din rai, omul r`m=ne tot coroana crea]iei divine, tot ceea ce a putut face Dumnezeu mai bun. De aceea El se \ngrije[te de soarta sa. Cum? Prin promisiunea unui R`scump`r`tor, dup` cum putem citi la Facerea 3, 15: Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [arpe [i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i s`m=n]a ei. Acesta (cel n`scut din femeie) \]i va zdrobi capul, [i tu \i vei \n]epa c`lc=iul. |n acest fel omului i se veste[te un R`scump`r`tor, care va fi Domnul Iisus Hristos. Prin Jertfa [i |nvierea Sa, \l va nimici pe diavol [i va aduce omenirii iertarea p`catelor [i m=ntuirea. Prin El [i \n Numele Lui oricine va putea veni la Tat`l Cel Ceresc ce ne a[teapt` pe to]i ca pe fiii sì iubi]i s` ne dea bucurii ve[nice \n Raiul p`r`sit odinioar` prin neascultare. El v` iube[te [i pe voi pe to]i [i pe fiecare \n parte. El dore[te s` fi]i ascult`tori [i cumin]i, [i cuviincio[i, [i credincio[i, s`-L iubi]i [i voi pe El . Deschide]i-v` chiar de acum inimile pentru ca El s` v` poat` picura acolo din dragostea Sa [i un col] din ve[nicie. De acum \nainte c=nd [ti]i c` Dumnezeu este creatorul acestei lumi, ve]i privi mai atent \n jurul vostru [i atunci c=nd ve]i vedea


29

p=r=ul cu clinchet cristalin ce [erpuie[te domol prin p`durea \nverzit`, sau razele soarelui juc=ndu-se printre frunzele copacului la a c`rui umbr` v` odihni]i, sau seara, cerul senin [i plin de stele v` va fermeca privirea, sau c=nd v` va impresiona tumultul \nvolburat al unei cascade spumoase, deasupra c`reia curcubeul \[i etaleaz` paleta coloristic` f`r` egal, sau c=nd toamn` fiind, copacii unei p`duri cu frunzele at=t de nuan]ate ofer` imagini la care se poate contempla ore \n [ir, atunci zic ve]i [ti c` toat` recuno[tin]a noastr` pentru aceste adev`rate minuni o dator`m lui Dumnezeu. {i sunt sigur c` v` \ntreba]i al`turi de mine: dac` toate acestea sunt a[a de \nc=nt`toare, aici pe p`m=nt, cum vor fi cele din |mp`r`]ia Ta, Doamne? (se vor citi \n timpul pred`rii textele din cartea Facerea privind crearea omului [i f`g`duin]a unui R`scump`r`tor; se vor scrie pe tabl` titlul lec]iei [i etapele cre`rii lumii). Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul crea]iei lumii, a omului a p`catului [i a izgonirii lui din rai.

7. Fixarea cuno[tin]elor|n c=te etape a fost f`cut` lumea? (|n [ase etape). Ziua a [aptea ce reprezint`? (Ziua de odihn`, ceea ce \nseamn` c` actul crea]iei a \ncetat). Din ce a f`cut Dumnezeu lumea? (Din nimic). Dar omul din ce a fost f`cut? (Din ]`r=na p`m=ntului). Cum a fost f`cut` lumea? (Prin cuv=nt). Dar omul? (Prin participarea direct` a lui Dumnezeu, adic` a Sfintei Treimi). Care a fost menirea crea]iei omului? (De a fi st=p=nul lumii materiale [i \mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea ei). Cum de [i-a pierdut omul aceast` demnitate? (Prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu [i c`derea \n p`cat). Ce se veste[te \n versetul 15 al capitolului 3 din cartea Facerii? (Se veste[te un R`scump`r`tor).

8. Tem` pentru acas`Citirea primelor trei capitole din cartea Facerea. Memorarea etapelor \n care a fost creat` lumea. Memorarea textului din cartea Facerea 3, 15. 9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

-30

Capitolul unu

Cain [i Abel1. Rug`ciunea la intrarea \n clas` 2. Organizarea clasei pentru lec]ie 3. Verificarea lec]iei predate anterior 4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu cuno[tin]ele anterioareA[a cum am v`zut \n lec]ia trecut`, prima familie de pe p`m=nt a fost cea format` din Adam [i Eva. Ei au avut doi fii despre care citim \n Facerea (Geneza), prima carte a Vechiului Testament. Ace[tia sunt Cain [i Abel. Fiind fra]i ne-am fi a[teptat ca ei s` trìasc` \n iubire [i bun` \n]elegere. Dar nu a fost a[a. P`catul odat` intrat \n fiin]a omeneasc` a evoluat \n diterite forme, care mai de care mai dezastruoase [i catastrofale pentru via]a omeneasc`. Un astfel de p`cat este [i cel al invidiei, care merge p=n` la ucidere.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noiCain [i Abel: cei doi fii ai primei familii.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]eChiar dac` era mai mic, Abel era mai bun, mai cuminte, mai r`bd`tor [i iert`tor; putea trece peste sup`r`rile [i micile necazuri ce i le f`cea \n joac`, fratele sù Cain. P`rin]ii lor vedeau aceasta, [i nu se poate spune c` nu-l iubeau pe bìe]elul lor mai mare, dar totu[i \l preferau pe Abel. Cu timpul Cain [i Abel se f`cur` adev`ra]i fl`cì. Ei trebuiau s` lucreze \ntocmai ca [i tat`l lor. Cain se f`cu agricultor, lucr=nd pe c=mp. Sem`na gr=ul, iar c=nd era copt, \l secera, \l m`cina [i f`cea p=ine. Abel se f`cu p`stor de oi. Mergea cu oile sale la p`[une, cùt=ndu-le iarba cea mai gustoas` [i mai gras`. Turma de oi de care se \ngrijea Abel, cre[tea \n fiecare an, deoarece \n fiecare prim`var` se n`[teau mielu[ei. {i Cain sem`na tot mai mult gr=u [i avea recolte bogate [i m`noase. Dar cine f`cea s` creasc` gr=ul pentru Cain? {i cine-i d`dea toate oile lui Abel? Desigur c` Domnul Dumnezeu; totul vine de la Dumnezeu. Iar Cain [i Abel [tiau foarte bine aceasta. De aceea doreau s` mul]umeasc` Domnului pentru toat` aceast` bog`]ie


31

de binecuv=ntare, [i s`-[i exprime \ntr-un fel recuno[tin]a, oferindu-i ceva \n schimb. Este bine s` ne ar`t`m [i noi recuno[tin]a fa]` de un binef`c`tor, nu-i a[a? De pild`, dac` p`rin]ii vo[tri v` fac multe bucurii [i se \ngrijesc s` v` mearg` bine [i s` nu v` lipseasc` nimic, este firesc ca [i voi s` dori]i s` le face]i c=te un cadou la aniversarea lor, care chiar dac` este mai mic, dup` posibilit`]ile voastre, poart` \n el toat` dragostea voastr` [i mul]umirea pentru copil`ria fericit` [i lipsit` de griji [i nevoi. Iar p`rin]ii se bucur` [i voi \mpreun` cu ei sunte]i ferici]i. Ei bine, tot a[a [i Cain [i Abel s-au hot`r=t s`-i aduc` lui Dumnezeu o jertf` de mul]umire. {ti]i cum au f`cut? Abel a ales oaia cea mai frumoas` [i mai gras` din c=te avea, hot`r=nd c` aceasta este cea mai potrivit` pentru Dumnezeu. Apoi a cùtat crengi uscate, c`ci acestea ard bine, le-a pus pe o gramad` de pietre, a tìat oaia [i a a[ezat-o peste crengi. Deci jertfa era preg`tit`. {i pentru c` jertfa trebuia s` ard`, Abel pusese c`rbuni aprin[i sub crengi. V=ntul sufla \n foc, crengile ardeau, iar odat` cu ele [i jertfa. Fumul se ridica la cer [i \ndat` Abel \ngenunche [i zise plin de venera]ie: Dumnezeul meu, c=t de mult te iubesc! Tu veghezi asupra mea cu at=ta grij`. {i aduc=ndu-]i aceast` jertf` din toat` inima, vreau s`-]i ar`t recuno[tin]a mea. Domnul a ascultat aceast` rug`ciune. El \[i pleac` urechea totdeauna la rug`ciunile oamenilor. A[adar, Dumnezeu a v`zut c` Abel \l iube[te. El \i primi jertfa [i aceasta l-a f`cut foarte fericit pe Abel. {i Cain dorea s` aduc` Domnului o jertf`. Astfel, a str=ns ni[te pietre [i a pus crengi deasupra. Peste crengi \n loc s` a[eze gr=ul cel mai frumos cu spicul cel mai bogat \n boabe aurii, a pus doar pu]in din gr=ul pe care Domnul f`cuse s` creasc` pe ogorul sù. Apoi \i d`du foc. |ncepu [i Cain s` se roage, dar nu era mul]umit [i nu era iubire pentru Domnul \n inima sa. G=ndea el: De ce oare trebuie s` ard acest gr=u, pe care dac` l-a[ fi m`cinat, a[ fi avut at=ta fìn` c=t pentru o p=ini[oar`! {i de ce s`-L mul]umesc pe Dumnezeu, c` doar eu \nsumi am sem`nat gr=ul [i am muncit ca acesta s` creasc`! Dar Domnul [tia bine ceea ce g=ndea Cain. V`zu deci c` el nu-L iube[te. De aceea nici nu-i primi jertfa. {i nu-i d`du nici fericire [i nici mul]umire. {i voi, dac` Domnul v` ajut` s` ob]ine]i rezultate bune \n munca voastr`, v` bucura]i desigur. Dar [i mai bucuro[i ve]i fi dac` prin rug`ciune, veni]i \naintea lui Dumnezeu, s`-i mul]umi]i pentru toate. Atunci c=nd v` ruga]i, deschide]i-v` inimile pline de sinceritate [i de dragoste pentru cel ce vegheaz` zilnic, ceas de ceas, la munca voastr` [i o face s` rodeasc`. Chiar [i \nv`]atul

32

Capitolul unueste o munc`, [i \nc` o munc` grea uneori, iar roadele sunt notele bune [i noile cuno[tin]e acumulate, de care v` ve]i folosi odat`. C=nd cere]i prezen]a Domnului l=ng` voi la fiecare pas mai mare sau mai mic, via]a v` va fi binecuv=ntare [i inima plin` de pace [i mul]umire, c`ci \nsu[i Dumnezeu \[i va g`si pl`cere \n ea. Dar, s` revenim la subiect. Cain observ` c` Dumnezeu nu-i primise jertfa [i se sup`r` foarte tare pentru aceasta. Se sup`r` [i pe Abel, mai ales pe Abel. |n mod normal Cain trebuia s` se bucure c` Dumnezeu a primit jertfa fratelui sù [i s` aduc` [i el o jertf` mai bun` lui Dumnezeu. Dar nu se \nt=mpl` a[a. El se m=nie [i deveni invidios. Devenind invidios, el se g=ndea: Dumnezeu \l prefer` pe Abel; lui \i d` mul]umire [i satisfac]ie [i nu mie. Aceste g=nduri \i st`p=neau mintea [i se \nfiltrar` ad=nc, p=n` \n cele mai \ndep`rtate unghere ale inimii sale. |n loc ca Domnul s` fie st`p=n al inimii sa1e, el \l l`s` pe satana cu mrejele lui de invidie [i rùtate s` se instaleze acolo. Se g=ndea foarte des la aceasta. Nici nu mai putea dormi noaptea [i nici nu mai m=nca aproape nimic. Domnul, care vedea [i [tia totul, \i atrase aten]ia: Cain, de ce e[ti a[a invidios [i rùt`cios? Este numai vina ta, dac` lucrurile stau a[a. Dac` tu M-ai iubi pe Mine ai fi [i tu fericit [i vesel. G=nde[te-te la aceasta Cain, [i nu mai fi invidios. Cain, \ns` nu ascult` [i f`cu dup` capul lui. Astfel \ntr-o zi, \i zise lui Abel: Hai s` mergem pe c=mp. {i c=nd fu singur cu el, \ncepuse s` se certe. |l tr=nti apoi [i \l b`tu p=n` \1 omor\. Abel z`cea acum \ntins pe p`m=nt, iar s=ngele lui se scurgea lent pe iarb`. V`z=nd aceasta, Cain se sperie. I se treze[te con[tiin]a, care \ncepe s`-l judece f`r` mil`. Teama lui cre[te [i mai mult... Nu [tia unde [i cum s` scape mai repede de pedeapsa pentru fapta sa. Acum, v`z=nd s=ngele fratelui sù, pricepu mai mult gre[eala sa. Dar nu mai avea ce face. Era prea t=rziu... Dumnezeu v`zuse totul. De aceea \l \ntreb` pe Cain: Unde este Abel, fratele tù?. Atunci Cain \ngrozit de fapta sa, \ncearc` s` scape, zic=nd: Nu [tiu unde este Abel. |n orice caz eu nu sunt p`zitorul fratelui meu! Dumnezeu r`spunde: Pentru c` ai f`cut a[a ceva, nu voi mai l`sa s` creasc` nimic pentru tine. Pleac` de aici, c` nu vreau s` mai [tiu de tine! {i oric=t de departe te vei duce, nicìeri \n lume nu vei mai g`si lini[te!. A[a s-a [i \nt=mplat. Cain pleac` departe, tot mai departe, dar oriunde se afla \[i aduce aminte de fratele sù, Abel, pe care-l omor=se, datorit` invidiei. Toat` via]a sa a fost plin` de fric`, nelini[te [i nefericire. S=ngele fratelui sù \i cerea mereu socoteal` de fapta sa.


33

Astfel, Adam [i Eva au pierdut \n aceea[i zi pe cei doi fii ai lor. Nici unul, nici celalalt nu s-au mai \ntors seara, acas`. Atunci p`rin]ii s-au dus s`-[i caute copiii. L-au g`sit pe Abel mort, f`c=nd impresia c` dormea \ntins pe p`m=nt... Adam [i Eva l-au \ngropat. Erau foarte tri[ti... Domnul \ns`, avea mereu grij` de ei [i le f`cu alte bucurii trimi]=ndu-le al]i copii, fete [i bìe]i. Unul din bìe]i sem`na mult cu Abel. El se numea Set [i \l iubea [i el pe Dumnezeu. (Re]ineti acest nume, deoarece \n lec]ia urm`toare ne vom reaminti de el). Intiui]a Se vor proiecta diapozitive \nf`]i[=nd jertfa lui Abel [i a lui Cain, invidia acestuia [i uciderea fratelui sù.

7. Fixarea cuno[tin]elorCare sunt cei doi copii ai lui Adam [i Eva? (Cain [i Abel). Cu ce se ocupa Cain? (Cu munca la c=mp). Dar Abel? (Cu cre[terea oilor). Care dintre ei \l iubea mai mult pe Dumnezeu? (Abel). Ce jertf` i-a adus fiecare dintre ei? (Abel a adus ca jertf` cea mai gras` [i frumoas` oaie, iar Cain a adus c` jertf` pu]in gr=u). Care jertf` a fost mai bine primit` de Domnul? (A lui Abel). Ce a f`cut Cain din invidie fa]` de Abel? (L-a ucis). Care a fost pedeapsa sa? (Dumnezeu i-a adus mustrarea de con[tiin]`, f`c=nd din el un fugar, care se temea chiar [i de umbra sa, sau de fo[netul frunzelor copacilor.

8. AplicareaDin ceea ce i s-a \nt=mplat lui Cain, se vede clar ce pedeaps` mare are cel ce se m=nie, devenind rù [i nemilos din invidie. Voi \ns` str`dui]i-v` s` sta]i c=t mai alipi]i de Tat`l nostru cel ceresc [i s` fi]i c=t mai ascult`tori de voia Sa. Iar voia Sa este s` v` purta]i bine unul cu cel`lalt [i s` va iubi]i unul pe celalalt, bucur=ndu-v` totdeauna de succesele prietenului, sau colegului vostru [i \ncerc=nd s`-l imita]i \n tot ceea ce f`ptuie[te bun.

9. Tem` pentru acas`Citirea din Sf=nta Scriptur` a capitolului IV din cartea Facerea unde este relatat` \nt=mplarea pe care v-am povestit-o azi. 10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

-34

Capitolul unu

Noe [i potopul1. Rug`ciunea la intrarea \n clas` 2. Organizarea clasei pentru lec]ie 3. Verificarea lec]iei predate anterior 4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu cuno[tin]ele anterioareA[a cum v` aminti]i din lec]ia trecut`, dup` ce Adam [i Eva [i-au pierdut cei doi fii, Cain [i Abel, au avut un fiu [i anume Set. Parcurg=nd mai departe cartea Facerea, remarc`m c` ne sunt prezenta]i urma[ii lui Set p=n` se ajunge la Noe. De ce se opre[te aici enumerarea?

5. Comunicarea subiectului lec]iei noiAceasta vom vedea \n lec]ia de ast`zi, trat=nd despre Noe [i potopul.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]eA[a cum afl`m din relatarea Vechiului Testament, Noe, la v=rsta de cinci sute de ani, a n`scut pe Sem, Ham [i Iafet. Deci dac` Noe avea a[a de mul]i ani, \nseamn` c` a trecut destul de mult timp de la primii oameni, Adam [i Eva. S` vedem cum a evoluat lumea \n tot acest timp? Omenirea se \ndrepta spre bine, sau dimpotriv` spre rù? Domnul a v`zut c` rùtatea omului era mare pe p`m=nt, [i c` toate \ntocmirile g=ndurilor din inima lui erau \ndreptate \n fiecare zi numai spre rù. {i aceast` constatare este foarte grav` [i v` \ntristeaz` chiar [i pe voi, a[a-i? S` ne g=ndim pu]in \mpreun`: v` mai aminti]i desigur de ora \n care am \nv`]at despre facerea lumii. Dumnezeu crease totul bun [i frumos. Omului \i era destinat a se folosi de toate cele c=te au fost create sau preg`tite anume pentru el. Dar gre[eala sa, p`catul sù, a f`cut ca totul s` se schimbe. V` mai aminti]i ce s-a \nt=mplat cu Adam [i Eva dup` neascultarea de cuv=ntul lui Dumnezeu? (Au fost pedepsi]i). Dar cu Cain, ce se \nt=mplase? (Cain a fost un uciga[). Primii oameni au transmis a[adar, mai departe moartea fizic` [i cea spiritual`, tuturor celor ce s-au n`scut dup` ei. Practic, nici un om nu va mai trì \n nevinova]ia dinaintea c`derii primilor oameni \n p`cat. |n sufletele oamenilor apare tot mai mult lupta dintre bine [i rù; tot mai mult cad victime rùlui


35

[i acest fapt tot mai mult atrage dup` sine vinov`]ie, m=nia lui Dumnezeu [i apoi pedeapsa rùlui, a nedrept`]ilor [i f`r`delegea de tot felul... Sf=nta Scriptur` ne spune chiar c`: I-a p`rut rù Domnului c` a f`cut pe om pe p`m=nt [i s-a m=hnit \n inima Lui... [i Domnul a zis: Am s` nimicesc de pe fa]a p`m=ntului pe omul pe care l-am f`cut, de la om p=n` la vite, p=n` la t=r=toare [i p=n` la p`s`rile cerului; c`ci |mi pare rù c` i-am f`cut. Printre to]i acei oameni rì, era \ns` un om, care |l asculta pe Dumnezeu [i respecta voia Sa. El se numea Noe. La fel era [i familia sa. De aceea, Noe a aflat mil` \naintea Domnului, c`ci era un om neprih`nit [i f`r` pat` \ntre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu a decis s`-l salveze de marea urgie pe care urma s-o trimit` asupra oamenilor [i anume: un potop care-i va nimici \mpreun` cu p`m=ntul. {i pentru aceasta, Noe trebuie s`-[i construiasc` o corabie mare cu mai multe c`m`ru]e, Domnul \nsu[i d=ndu-i indica]ii foarte precise pentru tot ce urma a fi f`cut. A[adar, Noe s-a apucat de construirea corabiei. Bine\n]eles, era ajutat de fiii sì: Sem, Ham [i Iafet. Doborau trunchiuri grele de copaci din care tìau st=lpi [i sc=nduri. Corabia era foarte mare. Avea trei sute de co]i lungime, cincizeci de co]i l`]ime [i treizeci de co]i \n`l]ime (Facerea 6, l5). I-au f`cut o u[` [i o fereastr` sus, lat` de un cot. Iar \n interior erau multe camere. Corabia avea [i un acoperi[. Iar toate cr`p`turile erau astupate cu p`cur` [i cu smoal` ca s` nu poat` p`trunde nici o pic`tur` de ap`. Oamenii veneau s` vad` corabia [i \ncepeau s` r=d`. |[i b`teau joc de b`tr=nul Noe. Nu po]i merge cu aceast` corabie, strigau ei, c` doar se afl` pe uscat. Cum vrei s` duci a[a corabie mare la ap`? Apa va veni aici, zise Noe. Apa va acoperi totul pe p`m=nt. Dumnezeu a spus aceasta, fiindc` oamenii au devenit foarte rì [i nu-L mai ascult` pe Dumnezeu. {i cei ce nu vor fi \n corabie se vor \neca. Oamenii au \nceput s` r=d` [i mai tare. Nu r=de]i! le spuse Noe. Mai bine asculta]i [i ruga]i-v`, ca Dumnezeu s` v` ierte neascultarea voastr`! Atunci ve]i avea voie s` intra]i \n corabie. Dar ei r`spundeau: Nu, noi nu vrem s` ne rug`m! Nu vrem s` intr`m \n corabia aceasta. Se poate u[or c` oamenii care locuiau acolo au devenit mai rì dec=t Cain, c` cel pu]in lui \i era fric` de pedeaps`. Oamenilor acestora nu le era frica de nimic. C=nd corabia a fost gata construit`, o mare mul]ime de animale, p`s`ri [i t=r=toare s-au apropiat de corabie, vr=nd s`

36

Capitolul unuintre. Domnul \nsu[i le chemase. Veneau dou` c=te dou`, o pereche din fiecare specie, fie curate, fie necurate, pentru a nu se pierde nimic bun din ce crease Dumnezeu. Noe le punea pe fiecare \n locul lor de ad`post, unde hrana era deja preg`tit`. Desigur c` oamenii cei rì au v`zut toate acestea dar totu[i nu luau aminte. |n cur=nd va fi \ns` prea t=rziu... Dintre to]i cei de acolo au intrat \n corabie doar opt oameni: Noe, Sem, Ham, Iafet [i so]iiIe lor. Apoi, chiar Domnul a \nchis u[a dup` ei, iar corabia r`mase neclintit` \nc` o s`ptam=n`. Nenorocirea veni. Timp de 40 de zile [i 40 de nop]i a plouat continuu. Tot p`m=ntul era acoperit de ap`, p=n` [i cel mai \nalt v=rf de munte. S-au rupt toate izvoarele ad=ncului celui mare [i s-au deschis st`vilarele cerurilor, [i anume |n anul [ase sute al vie]ii lui Noe, \n luna a doua, \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii. Dar s` d`m pu]in fr=u liber imagina]iei [i s` p`trundem [i noi \n corabie s` vedem ce se petrece acolo. Pentru c` 40 de zile de ploaie continu`, nu e pu]in. Nou` ni se pare mult dac` numai o s`ptam=n` ar ploua zi de zi, \n timpul toamnei sau al prim`verii. Desigur c` [i pentru cei din corabie prima s`pt`m=n` trecuse mai u[or, poate chiar [i primele 20 de zile. Dar cum au putut ei s` stea \nchi[i chiar a[a de mult timp? Desigur c` puteau. Ei [tiau c` toate decurg dup` voia lui Dumnezeu, [i \ncrez=ndu-se puternic \n El, \l sim]eau prezent. {i Dumnezeu \i ajuta! Deci numai speran]a de salvare, \ncrederea c` se afl` sub M=na cea tare a lui Dumnezeu le-a dat putere s` a[tepte cu r`bdare deplin`. Deci dup` 40 de zile ploaia se opri. Dumnezeu alung` norii de pe cer. Soarele \ncepu din nou s` str`luceasc`, dar uscatul nu se vedea; totul era o ap` mare [i ad=nc`... {i au mai trecut \nc` l50 de zile. Foarte lung` perioada de a[teptare [i desigur c` le-a trebuit o r`bdare puternic`, o \ncredere neclintit` c` Domnul vegheaz` la toate, deci [i la via]a lor... Flac`ra speran]ei era astfel mereu vie \n inimile lor. Abia \n luna a [aptea \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii, corabia s-a oprit pe mun]ii Ararat. Apele au mers sc`z=nd p=n` la luna a zecea. |n luna a zecea, \n ziua \nt=i a lunii, s-au v`zut v=rfurile mun]ilor. Dup` 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o f`cuse. Ce mare bucurie a fost pentru to]i cei din corabie c=nd dup` vreme foarte \ndelungat` au v`zut din nou cerul senin deasupra lor. R`bdarea le-a fost pus` la \ncercare, dar [tiau c` nu au sperat \n zadar. Atunci, Noe prinse un corb negru [i \i d`du drumul s` zboare pe geam afar`. Corbul zbura afar` departe [i nu se mai \ntoarse. Era o pas`re puternic` ce putea s` trìasc` deja pe p`m=nt. Apoi, Noe l`s` s` zboare un porumbel. Acesta zbur`


37

toata ziua \ncolo [i \ncoace, cùt=nd ceva de m=ncare. Dar neg`sind nimica, se \ntoarse seara, trist [i obosit, c`ci nu putea s` trìasc` \nc` pe p`m=nt. Noe \[i \ntinse m=na pe geam afar` [i lu` porumbelul \n corabie. Mai a[tept` Noe \nc` o s`pt`m=n`. Apoi l`s` porumbelul s` zboare a doua oar` dar de data aceasta c=nd se \ntoarse, ce avea el \n cioc? O frunz` pe care o rupsese dintr-un pom. Era ca [i cum ar fi vrut s` spun`: Nu mai dureaz` mult potopul. Pomii ies deja din ap`. Aceasta era o veste bun`. {i c=nd dup` o s`pt`m=n` Noe l`s` porumbelul din nou s` zboare, nu se mai \ntoarse. G`sise hran`. Atunci Noe desf`cu acoperi[ul corabiei [i a[tept` ca Domnul s` vorbeasc`. {i Dumnezeu \i zise: Acum Noe po]i s` ie[i din corabie, \mpreun` cu so]ia ta, cu copiii tì [i cu toate animalele. Ce ferici]i erau ei acum c` puteau s` ias` afar`! Iarba \ncepu s` \nverzeasc`, iar florile \ncepur` s` \nfloreasc`. P`m=ntul era iar`[i frumos. P`s`rile \[i f`ceau iar`[i cuiburi c=nt=nd \n cele mai minunate feluri. Animalele zburdau vesele prin p`dure, r`sp=ndindu-se \n toate p`r]ile, cùt=ndu-[i un ad`post. Noe aduse Domnului o jertf`. Pe c=nd fumul se ridica la cer, cei opt oameni \ngenunchiar` [i \i mul]umir` lui Dumnezeu pentru grija ce le-o purtase. Dumnezeu a primit jertfa. El v`zu [i c=t de ferici]i [i recunosc`tori erau ei. El promise c` nu va mai trimite niciodat` un potop a[a de mare pe p`m=nt. Intui]ia Se va ar`ta tabloul sau poze (diapozitive) referitoare la potop [i la salvarea trimis` de Dumnezeu prin Noe.

7. Fixarea cuno[tin]elorOdat` cu \nmul]irea neamului omenesc, cum s-au comportat oamenii fa]` de Dumnezeu, P`rintele lor? (S-au comportat ca ni[te fii neascult`tori [i rì, trìnd \n tot felul de f`r`delegi, uit=nd complet de voia lui Dumnezeu). C=t de mult a mers p`catul lor? (A mers at=t de mult \nc=t vorbind \n \n]eles omenesc: lui Dumnezeu i-a p`rut rù c` l-a creat pe om). Ce a urmat acestui fapt? (A urmat \mplinirea drept`]ii lui Dumnezeu). De ce? (Fiindc` a[a cum [tim cu to]ii, dup` fapt` [i r`splat`!). S-a aflat totu[i cineva care s` nu fie supus pedepsei drepte a lui Dumnezeu? (S-a aflat Noe [i familia sa). Fiindc` ace[tia au fost drep]i \n fa]a lui Dumnezeu, ce mare oper` a f`ptuit Dumnezeu prin ei? (I-a salvat pe ei [i toat` crea]ia de la dispari]ie \n apele potopului). Ce \nseamn` aceasta? (C` dup` dreptate, r`splata p`catului este moartea, dar c` Dumnezeu niciodat` nu-i va p`r`si pe drep]ii sì, ci le va da totdeauna speran]a de salvare).


Capitolul unu

--

Despre Noe se pot cunoa[te mai multe am`nunte dac` ve]i citi \n cartea Facerea, \n continuare capitolele IX [i X. 9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Partriarhul Avraam1. Rug`ciunea la intrarea \n clas` 2. Organizarea clasei pentru lec]ie 3. Verificarea lec]iei predate anterior 4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu cuno[tin]ele anterioare|n lec]ia trecut` am vorbit despre Noe [i cei trei fii ai sì: Sem, Ham [i Iafet. Ca urmare a potopului, ei ajunseser` s` fie singurii oameni de pe p`m=nt. Desigur c` ei au avut urma[i. S` vedem care sunt ace[tia: urma[ii lui Sem erau semi]ii care au locuit \n Asia, cei ai lui Ham au fost hami]ii, locuind \n Africa, iar ai lui Iafet au fost iafeti]ii sau indogermanii care au locuit \n Europa. Iar din semin]ia lui Sem se va na[te Avram. Cu el \ncepe, de fapt, poporul ales de Dumnezeu [i de la el \[i trage numele poporul evreu.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noiA[adar, ast`zi vom vedea care au fost \nceputurile istorice ale poporului ales [i vom vorbi despre Avram.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]eIstoria poporului evreu \ncepe \n momentul \n care Dumnezeu l-a chemat pe Avram din mijlocul popoarelor semite politeiste [i idolatre care trìau \n cetatea caldean` Ur, din sudul Mesopotamiei. Avram a fost chemat s` asculte de voia lui Dumnezeu [i s` i se supun` prin credin]` [i iubire. S` privim \ns` mai \n am`nunt [i s` vedem de ce Dumnezeu a dorit s`-l scoat` pe Avram dintre acei oameni, pentru a deveni p`rintele poporului


39

evreu? Cum erau de fapt oamenii \n acele timpuri, adic` cu dou` milenii \nainte de venirea M=ntuitorului. La \nceput omul nu avea dec=t un singur Dumnezeu trìnd cu El o comuniune intim`, \n Gr`dina Eden. Dar dup` ce a fost alungat din rai ad=ncindu-se tot mai mult \n p`cat, confund=ndu-L cu creatura, pe care a \nceput s` o cinsteasc` \n locul Creatorului, precum soarele, luna, stelele, pietrele [i copacii, ploaia ca [i alte fenomene ale naturii etc., acestea au devenit zei sau idoli, fiind reprezenta]i prin desene sau sculpturi, [i aduc=ndu-li-se adorare. Astfel popoarele au devenit idolatre sau politeiste, r`t`cite de la adev`rata adorare sau cinstire cuvenit` numai lui Dumnezeu, P`rintele nostru. Avram, \ns`, nu a fost idolatru. El nu a adorat, sau cinstit, dec=t pe singurul [i adev`ratul Dumnezeu. Astfel putem spune c` el era monoteist. Din Avram se va ridica un nou popor monoteist, care va fi g`tit pentru primirea lui Mesia, M=ntuitorul [i Izb`vitorul lumii din p`cat. Astfel Avram a fost chemat de Domnul s` p`r`seasc` cetatea idolatr` \n care locuia [i s` se a[eze \n Canaan, acel loc at=t de minunat [i roditor unde curge lapte [i miere. Sf`nta Scriptur` ne spune c` Avram \mpreun` cu tat`l sù, Terah [i nepotul sù (fiul fratelui sù) Lot [i so]ia sa Sarai, au p`r`sit Ur-ul Caldeei \n partea de nord-vest a Mesopotamiei [i au ajuns la Haran. Aici, Avram prime[te prima binecuv=ntare din partea lui Dumnezeu: Voi binecuv=nta pe cei ce te vor binecuv=nta, [i voi blestema pe cei ce te vor blestema, [i toate neamurile vor fi binecuv=ntate \n tine! Ce cuvinte mari sunt acestea! Ce pl`cut` [i plin` de pace, trebuie s` fi fost aceast` c`l`torie pentru Avram! Este adev`rat c` nu [tia \ncotro va merge [i ce va \nt=lni acolo unde se va stabili. Dar [tia c` Domnul este cu el [i \i conduce pa[ii. Terah, tat`l sù, murise, iar Avram [i Lot plecau mai departe cu toate bog`]iile str=nse [i slugile c=[tigate \n Haran. Era anul 1207, dup` potop. Ajung=nd \n Canaan a mers p=n` la Sihem la stejarul lui Mamvri. Avram [i Lot aveau turme multe [i p`zitorii lor adesea se certau. Pentru a evita \nvr`jbirea Avram se desparte de Lot l`s=ndu-l pe acesta s`-[i aleag` locurile cele mai m`noase din c=mpia Iordanului, ajung=nd p=n` la Sodoma [i Gomora. Avram [i-a a[ezat corturile l=ng` stejarul lui Mamvri de l=ng` Hebron, zidind acolo un altar Domnului. A[a cum am v`zut, Dumnezeu \i promisese lui Avram c` urma[ii sì vor fi mul]i, ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii, [i

40

Capitolul unuvor st`p=ni p`m=ntul canaanean. Dar iat` c` el \mb`tr=nea [i \nc` nu avea nici un copil. Domnul [tia ce stare jalnic` era \n sufletul sù. De aceea i se arat` din nou asigur=ndu-l c` at=]ia urma[i va avea c=te stele sunt pe cer. Iat` c` nu peste mult timp, Avram are un bìe]a[ pe nume Ismael. Acesta \ns` nu era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica sa. De ciud`, Sarai \[i alung` slujnica. Domnul \ns` a avut grij` de Agar [i de copilul ei, veghind asupra lor \n tot timpul. Dar nu Ismael era cel care avea s` continue [irul patriarhilor (p`rin]ilor) poporului ales. Avram \mb`tr=nea [i Sarai la fel. Oare de ce nu le trimitea Domnul un bìat mo[tenitor? Oare El nu-[i mai ]ine promisiunea? A uitat cumva? Desigur c` nu a uitat. Dar acest bìat trebuia s` se nasc` numai la timpul stabilit dinainte de Atotputernicul Dumnezeu. Faptul c` p`rin]ii copilului \mb`tr=neau nu era un obstacol pentru Domnul. La El totul este posibil. Poate c` acesta era mersul normal, desf`[urarea normal` a evenimentelor pentru ca to]i s` [tie f`r` \ndoial` c` fiul promis se va na[te numai prin puterea Sa [i nu prin voia oamenilor; c` fiul promis era de la Dumnezeu pentru a continua, a \nmul]i poporul lui Dumnezeu. Era necesar ca Avram [i Sarai s` fie \ncerca]i \n n`dejdea [i credin]a lor, pentru a fi vrednici de \mplinirea voii Lui Dumnezeu prin ei. Domnul \[i \nt`re[te promisiunea ar`t=ndu-se din nou [i schimb=nd numele lui Avram \n Avraam care \nseamn` tat`l unei mul]imi de popoare [i al Saraii \n Sarra. Totodat`, \ncheie cu el un leg`m=nt: Te voi \nmul]i nespus de mult, voi face din tine neamuri \ntregi [i din tine vor ie[i \mp`ra]i spune Domnul [i pentru aceasta orice b`rbat sau bìat din poporul ales trebuie s` fie tìat \mprejur. Nu a mai trecut mult timp, p=n` c=nd Avraam prime[te \n cortul sù vizita a trei oameni care \l anun]` c` peste un an, Sarra va avea un fiu c`ruia \i va pune numele Isaac. Dar ace[tia nu erau simpli oameni c`l`tori prin acele locuri. Era chiar Sf=nta Treime: Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt. Adic`, Dumnezeu \n care crezuse Avraam [i care \i poruncise s` se stabileasc` \n Canaan; [i care \i f`g`duise c` va \nmul]i neamul sù ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii. Timpul mult a[teptat a sosit \ntr-adev`r. Dumnezeu [i-a ]inut promisiunea, desigur; [i astfel, c`nd Avraam avea 100 de ani i s-a n`scut un fiu, c`ruia i-a pus numele Isaac [i care a fost tìat \mprejur la opt zile a[a cum poruncise Domnul.


41

Este u[or s` \n]elegem c`t de bucuro[i au fost p`rin]ii acestui copila[ [i c`t de mult \l iubeau. {i mai ales Avraam. |l a[teptase doar de at=ta vreme, [i Domnul i-l promisese de at=tea ori! Iat`, \ns`, ce avea s` se mai \nt=mple: Dumnezeu i-a pus la \ncercare credin]a lui Avraam, cer=ndu-i s`-l aduc` pe Isaac drept jertf` \n ]inutul Moria, pe un munte anume indicat. S-ar putea ca Isaac s` fi fost de v=rsta voastr`. Tat`l sù se bucura v`z=ndu-l cresc=nd, era un bìe]el s`n`tos, cuminte [i \l \nv`]a povestindu-i despre dragostea f`r` margini ar`tat` de Dumnezeu fa]` de el [i familia sa. {i iat` c` deodat`, i se cere s`-[i ia singurul fiu, at=t de dorit [i de iubit, [i s`-l jertfeasc` (adic` s`-l omoare). V` pute]i imagina, oare, ce a fost \n sufletul lui Avraam? Inima \i era sf=[iat` de ceea ce trebuia s` fac`. Dar, Domnul poruncise, [i \nainte de toate, Avraam asculta [i se supunea voii lui Dumnezeu. Astfel, l-a luat pe Isaac [i ajung=nd \n Moria, la poalele muntelui, a spus slugilor sale:... eu [i bìatul ne vom duce p=n` acolo s` ne \nchin`m, [i apoi ne vom \ntoarce la voi (Facerea 22, 5). Apoi, lu=ndu-[i asinul, lemnele pentru foc, cu]itul [i tor]a, au plecat pe o c`r`ruie p=n` la locul stabilit pentru jertfire. Mergeau agale, f`r` a scoate nici un cuv`nt. {i aceasta nu numai din cauza drumului care urca, ci [i din dorin]a de a mai \nt=rzia m`car c=tva timp clipa fatal` a desp`r]irii de fiul sù, de ceea ce avea mai drag \n lume... Lacrimile [iroiau desigur pe fa]a sa, inima \i era r`nit` [i s=ngera de at=ta durere, c=nd Isaac \l \ntreb`: Tat`!... Iat` focul [i lemnele, dar unde este mielul pentru jertf`?. Fiule a r`spuns Avraam, Dumnezeu \nsu[i va purta grij` de mielul jertfei Sale (Facerea 22, 78). Ce altceva ar fi putut r`spunde Avraam? El [tia c` orice ar fi, Domnul are grij` de toate, pentru c` toate sunt \n m=na Sa. Isaac mergea ca un miel la junghiere, [i Avraam i-a spus c` Domnul va avea grij` de acest miel. Isaac, \n inocen]a sa de copil, nu [tia ce-l a[teapta, nu [tia c` tocmai el este mielul pentru jertf`. C=nd au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, [i a a[ezat lemnele pe el. A legat pe fiul sù Isaac, [i l-a pus pe altar, deasupra lemnelor (Facerea 22, 9). Ce mare nedumerire trebuia s` fi pus st`p=nire pe Isaac c=nd a \n]eles c` de fapt el era jertfa. Probabil a sim]it m=inile tremur=nde ale tat`lui sù, dar din privirea acestuia citise hot`r=rea inimii de a asculta de porunca Domnului, de a r`m=ne adic` credincios lui Dumnezeu p=n` la cap`t, p=n` la sf=r[it, oricare ar fi acesta... Ce mult \l iubea Avraam pe Dumnezeu! El a \ntins m=na [i a luat cu]itul ca s` junghie pe fiul sù. Dar \n acel moment greu de emo]ie, de \ncordare [i tensiune, de durere [i hot`r=re, tocmai atunci \ngerul Domnului l-a strigat din ceruri,

42

Capitolul unu[i a zis: Avraame! Avraame! acesta era momentul culminant. Domnul l-a oprit c`ci i-a preg`tit un berbec, pentru jertf`. El v`zuse ce mult \l iubea Avraam [i a \ncheiat \nc` un leg`m=nt acolo pe munte, la Moria, \n care binecuv`nt`ndu-l, l-a asigurat c` urma[ii sì vor umple p`m=ntul. C=nd Sarra, mama lui Isaac a murit, avea 127 de ani. Avraam a cump`rat, de la fiii lui Het, o por]iune de c=mp l=ng` stejarul lui Mamvri, unde se afla pe[tera Macpela. Aici a fost \nmorm=ntat` Sarra [i mai apoi Avraam. A trecut mult`, foarte mult` vreme de atunci, dar [i ast`zi, la 3 km nord de Hebron, arabii au un loc pe care \l venereaz`. Acest loc se nume[te Sanctuarul din dealul prietenului lui Dumnezeu, deoarece termenul mahomedan pentru Avraam este prietenul lui Dumnezeu. Intui]ia se va face prin tabloul (diapozitivul) \nf`]i[=nd teofania (epifania) de la stejarul Mamvri; sau tabloul jertfirii de c`tre Avraam a propriului sù fiu.

7. Fixarea cuno[tin]elorCine a fost primul patriarh (p`rinte) al poporului ales (evreu)? (A fost Avraam). Cine l-a ales pe el? (Dumnezeu \nsu[i). Cum l-a binecuv=ntat Dumnezeu? (L-a binecuv=ntat ar`t=nd c` din el se va na[te mul]ime de popoare). Cum se numea so]ia lui? (Se numea Sarra sau Sarai). Care este leg`m=ntul f`cut de Dumnezeu cu Avraam? (Circumciziunea [i schimbarea numelui sù din Avram \n Avraam, care \nseamn` tat`l (p`rintele) popoarelor). De unde a plecat el [i unde s-a a[ezat din porunca lui Dumnezeu? (A pornit din Ur-ul Caldeii [i s-a a[ezat \n Canaan). De ce l-a ales Domnul tocmai pe el? (Fiindc` el avea credin]` \ntr-un singur Dumnezeu, era monoteist; pe c=nd ceilal]i erau politei[ti, ador=nd idolii). Ce m=hnire aveau Avraam [i Sarra \n sufletul lor? (Erau m=hni]i fiindc` au ajuns la ad=nci b`tr=ne]e [i nu aveau nici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (Dumnezeu nu i-a l`sat \n p`r`sire, ci personal a venit s` le comunice la stejarul Mamvri c` vor avea copil). Cum se nume[te aceast` aratare a lui Dumnezeu? (Epifanie sau teofanie). S-a \mplinit f`g`duin]a lui Dumnezeu? (Da, s-a \mplinit fiindc` peste un an Sarra a n`scut pe Isaac). Cum verific` Dumnezeu credin]a [i iubirea lui Avraam? (Cesr=ndu-i s` jertfeasc` pe propriul sù copil, pe care l-a dorit at=t de mult). Ascult` Avraam porunca lui Dumnezeu? (O ascult`). Avea \ntr-adev`r Dumnezeu nevoie ca Avraam s`-[i jertfeasc` propriul copil? (Nu avea, de aceea \l [i opre[te chiar \n


43

momentul \n care se preg`tea s`-l jertfeasc`. R`spl`tind \ns` credin]a [i iubirea lui Avraam, \l binecuvinteaz` din nou ca p`rinte al popoarelor).


--

Citi]i, capitolul XXII din cartea Facerea unde ne este relatat` jertfa lui Avraam [i r`spl`tirea credin]ei [i iubirii lui fa]` de Dumnezeu. 9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Patriarhii Isaac [i Iacob1. Rug`ciunea la intrarea \n clas` 2. Organizarea clasei pentru lec]ie 3. Verificarea lec]iei predate anterior 4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu cuno[tin]ele anterioareV` aminti]i desigur c` \n lec]ia trecut` am v`zut c` Avraam a avut un fiu, pe Isaac.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noiAst`zi vom vorbi \n continuare despre Isaac [i fiul sù, Iacob, ceilal]i doi patriarhi, sau p`rin]i de la care \ncepe istoria poporului ales.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]eC=nd Isaac a \mplinit v=rsta \ntemeierii unei familii, tat`l sù s-a \ngrijit de c`s`toria sa. Astfel l-a chemat pe Eliazar, cel mai b`tr=n [i devotat slujitor al sù, pentru a-l \ns`rcina cu o misiune foarte delicat`. Avraam era convins c` Domnul care purtase de grij` pentru toate, va alege [i so]ia potrivit` pentru Isaac. Ca [i tat`, putea s`-i ofere fiului sù bog`]ii mari, dar so]ia devotat` [i potrivit` pentru el numai Dumnezeu putea s-o aleag`. Astfel, l-a rugat pe Eliazar s` se duc` p=n` \n ]ara de unde plecase el [i

44

Capitolul unuunde trìau rudele sale. {i tocmai de acolo s`-i aduc` lui Isaac, pe cea care-i va fi so]ie. A[adar dup` o lung` c`l`torie, Eliazar a ajuns \n Haran, unde locuia Nahor fratele lui Avraam. Dup` ce s-a rugat pentru ajutor a mers la cel mai obi[nuit loc de \nt=lnire din cetate: f=nt=na. Era \nspre sear`, [i cur=nd femeile vor veni s` scoat` ap`. Dar cum s` aleag` el so]ia potrivit` pentru Isaac, din mul]imea femeilor care vor veni? Oare pe care a h`r`zit-o Dumnezeu s` fie so]ia fiului st`p=nului sù? Totul depindea de c`lùzirea lui Dumnezeu, a[a c` Eliazar a \nceput cu rug`ciunea, cer=nd un semn de recunoa[tere: F` ca fata c`reia \i voi zice: pleac`-]i vadra, te rog, ca s` beau [i care va r`spunde: bea [i am s` dau [i c`milelor tale, s` fie aceea pe care ai r=nduit-o Tu pentru robul Tù Isaac. Slujitorul lui Avraam se ruga \ncet, \n sinea lui. Nimeni nu i-a auzit ruga, \n afar` de Dumnezeu. Abia [i-a terminat \ns` rug`ciunea, c=nd un imbold lùntric l-a \ndemnat s`-[i ridice ochii. Iat` c` \n fa]a lui, a ap`rut o fat` cu ulciorul pe um`r. Era zvelt`, t=nar`, frumoas` [i pe m`sur` ce se apropia [i-a dat seama c` ea reprezenta r`spunsul la rug`ciunea lui. Iat` mireasa lui Isaac! Era Rebeca, fiica lui Betuel, adic` fratele lui Avraam. Eliazar a \nnoptat \n casa Rebecì, dar acea noapte a fost cu totul deosebit`. Nimeni nu a putut dormi; ascultau cu to]ii istorisirea lui Eliazar, recunosc=nd c`lùzirea lui Dumnezeu. {i-au dat seama c` alegerea so]iei lui Isaac este cuprins` de promisiunile Domnului. Dup` cum na[terea lui Isaac este o dovad` a \mplinirii promisiunii lui Dumnezeu, tot a[a [i c`s`toria trebuia legat` de promisiunile lui Dumnezeu. Trimi]=ndu-l pe Eliazar \n cùtarea miresei, Avraam era convins c` face voia lui Dumnezeu [i era sigur c` va primi r`spuns la rug`ciunile sale. |ntrebat` dac` vrea s` mearg` cu Eliazar, Rebeca a dat un r`spuns hot`r=t, f`r` s` pun` condi]ii. Ea \l iubea pe Dumnezeu [i se supunea voii Sale. R`spunsul ei a fost \n acela[i timp un mare dar al credin]ei. }in=nd seama c` urma s` plece foarte departe, putea s` nu se mai \ntoarc` nicicoat`. Desp`r]irea urma s` fie pe via]`. Dar [tia c` merge acolo unde o trimite Domnul, [i ascult=nd de voia Sa, El o va c`lùzi [i nu o va lipsi de dragostea Sa. Rebeca trebuia s` \mplineasc` ceea ce era stabilit de mult \n planul lui Dumnezeu, cu privire la poporul ales. Cei doi s-au \nt=lnit pentru prima dat` \n c=mp. Atmosfera cortului era ap`s`toare pentru Isaac. El a ie[it \n c=mp s` vorbeasc` cu Dumnezeu [tiind c` Eliazar s-ar putea \ntoarce dintr-o clip`-n alta. Rebeca a v`zut un b`rbat apropiindu-se. C=nd a aflat c` este Isaac, [i-a acoperit fa]a cu un v`l, pentru c` miresele


45

din r`s`rit nu-[i ar`tau mirilor fa]a dec=t dup` ceremonia nun]ii. Rebeca era inteligent`, energic`, cu o voin]` puternic`, dar [i frumoas`. Era tot ce Isaac [i-ar fi putut dori de la so]ia sa. {i iat` c` dup` c=]iva ani, Isaac [i Rebeca au avut doi bìe]i gemeni. Primul care se n`scuse era Esau [i avea pielea acoperit` de foarte mult p`r; iar imediat dup` el s-a n`scut Iacob care avea \ns` o piele neted` [i fin`. Ei erau gemeni, dar nu sem`nau deloc. Esau era un bìat g`l`gios [i neast=mp`rat, care toat` ziua alerga pe c=mp [i prin p`duri unde v=na animale. Iacob, \ns` era mai pa[nic [i mai bun. El r`m=nea cu mama lui \n cort sau p`zea oile. {i de multe ori st`tea lini[tit [i se g=ndea la Dumnezeu. Iacob \l iubea mult pe Dumnezeu [i dorea s` fie copilul Sù spre deosebire de Esau, c`ruia nici nu-i p`sa. {i cu toate acestea, Isaac \l iubea pe Esau, cel mai mult. El aducea acas` carne gustoas`, o frigea [i o d`dea tat`lui sù. |ntr-o zi, Iacob st`tea \n fa]a cortului [i fierbea o m=ncare de linte foarte bun`, care mirosea pl`cut. Atunci se apropie de el Esau care, venind de la c=mp, era foarte \nfometat [i obosit. D`-mi [i mie s` m`n=nc din m=ncarea aceasta! i-a spus Esau fratelui sù. Acesta \ns` a profitat de \mprejur`ri, d=ndu-i s` m`n=nce numai cu condi]ia ca Esau s`-i dea lui, dreptul de \nt=i n`scut, pentru a primi binecuv=ntarea p`rinteasc`. Esau \ncepe s` r=d`: Po]i s-o ai! N-am nevoie de aceast` binecuv=ntare! Acum lacob se purta atent cu fratele sù, dar ceea ce a f`cut el, nu era tocmai cinstit [i drept. Anii trecur`, iar Isaac, \mb`tr=nind, orbise. Era foarte sl`bit [i \[i petrecea zilele st=nd \n cort, \ntins pe patul sù. |ntr-una din zile \l trimise pe Esau s` v=neze un animal [i s`-l preg`teasc` a[a cum \i pl`cea lui. Iar dup` ce-l va m=nca \i va da binecuv=ntarea. Esau ar fi trebuit s` spun`: Nu tat`, Iacob trebuie s` primeasc` binecuv=ntarea, c`ci i-am v=ndut-o lui pentru o farfurie cu linte. El, \ns` g=ndi: N-are importan]` ce am promis. Eu vreau s` primesc binecuv=tarea [i s` fiu mo[tenitorul. {i se duse pe c=mp s` v=neze un animal. Mama, Rebeca, auzise totul [i se duse la Iacob, fiind foarte nelini[tit`. Acum zise ea lui Iacob: trebuie s` fim foarte [ire]i, c`ci altfel nu vei primi binecuv=ntarea cea mare. Trebuie s`-l \n[el`m pe tat`l tù. Du-te repede la turm` [i adu-mi doi iezi. |i voi frige a[a cum \i place lui [i apoi \i vei duce tat`lui tù. Vei face ca [i cum tu ai fi Esau. Tat`l tù fiind orb, cu siguran]` nu va observa nimic. |ns` Iacob ezita. Tata va sim]i c` sunt eu, c`ci Esau are at=ta p`r pe m=ini, iar m=inile mele sunt netede. Dar [i pentru aceasta, Rebeca g`sise o solu]ie. Iacob se duse la turm`, tìe doi iezi, iar mama sa \i prepar`.

46

Capitolul unuApoi \l \mbr`c` cu haine de ale lui Esau, care miroseau a p`dure [i c=mp. Apoi trase peste m=inile lui Iacob [i peste g=t, pieile iezilor care aveau p`r pe ele. Astfel se duse Iacob la cortul tat`lui sù: Tat`! Cine e[ti tu?, \ntreb` Isaac. Atunci Iacob min]i: Eu sunt Esau, fiul tù mai mare. M-am \ntors de pe c=mp. Ridic`-te [i m`n=nc` \n tihn` [i apoi d`-mi binecuv=ntarea. Isaac observ` ceva [i zise:E[ti cu adev`rat Esau? Ai o voce strìn`. Vino l=ng` mine [i las`-m` s` te simt. Iacob se apropie de tat`l sù. Tat`l \i atinse m=inile. Erau p`roase. Dar ce era cu vocea? Vocea este a lui Iacob, dar m=inile sunt ale lui Esau? zise b`tr=nul. {i apoi mai \ntreb` odat`: E[ti tu Esau? Da, min]i Iacob iar`[i: eu sunt. Carnea era l=ng` pat [i mirosea tare frumos. Isaac m=nc` din ea [i bù vinul adus. Apoi spuse: D`-mi un s`rut, fiul meu. Iacob \i d`du. {i acest s`rut era de fapt o minciun`. Dar Isaac sim]i hainele lui Esau [i acum nu mai avea nici o \ndoial` c` n-ar fi Esau acela care \ngenunchia \n fa]a patului sù. |[i \ntinse m=inile [i le puse deasupra capului fiului sù, binecuv=nt=ndu-l. |i promise c` mai t=rziu el va fi st`p=n peste toate [i c` el la r=ndul lui va fi prietenul lui Dumnezeu. Iacob nu \ndr`znea s`-l mai priveasc`. Ce ur=t era din partea lui, c`ci \l \n[elase pe b`tr=nul sù tat`. {i totu[i, el primise binecuv=ntarea cea mare, promis` de Dumnezeu. Dar oare chiar ar fi fost nevoie de at=tea minciuni care s` \ntineze aceast` binecuv=ntare? Dumnezeu care este atotputernic [i \n]elept, are El nevoie s` fie ajutat de mintea oamenilor? Desigur c` Domnul [tia ce trebuie f`cut pentru ca Iacob [i nu Esau s` fie a doua verig` \n num`rul mare de urma[i pe care Domnul \l promisese lui Avraam. Nu dup` mult timp ap`ru [i Esau. V=nase un animal, \l tìase [i \l fripse. Apoi \l duse \n cortul tat`lui sù. C=nd afl` Esau despre \n[el`ciunea fratelui sù, \ncepu s` strige de m=nie... |i ar`t eu lui Iacob! O s` vede]i voi c=nd tat`l meu nu va mai fi, \l voi omor\ \n b`taie pe Iacob! Rebeca \l auzi [i-l trimise pe Iacob la unchiul sù Laban care locuia departe, acolo de unde venise Rebeca. Trebuia s` stea acolo p=n` se va mai lini[ti m=nia lui Esau. Astfel Iacob fugi \n lumea larg`, ca biet fugar. Iat` ce i s-a tras de la \n[el`ciune! Iar Rebeca [i-a pierdut fiul pe care-l iubea a[a de mult, ca urmare a sfatului ei gre[it... Deci, Iacob plec` dep`rt=ndu-se tot mai mult de cas`. Avea de mers un drum lung p=n` s-ajung` \n ]ara \n care locuia unchiul sù. Iacob era trist [i-i p`rea rù c` [i-a \n[elat tat`l. El se g=ndea: Acum nu mai am pe nimeni care s` se ocupe de mine. Cu


47

siguran]` nici Dumnezeu nu mai vrea s` [tie de mine. M-am purtat a[a de ur=t! Merse Iacob p=n` asfin]ise soarele [i se \nserase. Iacob nu g`sise nici o cas` \n care ar fi putut dormi. De aceea se culc` pe p`m=nt, av=nd o piatr` c`p`t=i. Se uit` spre cer cùt=nd stelele, dar cerul era acoperit de nori [i Dumnezeu p`rea departe de tot. lacob se g=ndea: Ce bine ar fi dac` Dumnezeu ar vrea s` fie din nou al`turi de mine. Doresc at=t de mult s` fiu prietrenul Sù. Ce rù \mi pare c` am fost rù! {i cu aceste g=nduri a adormit [i a avut un vis minunat. V`zu o scar` \nalt` de tot, a[a de \nalt` c` v=rful ei atingea cerul. |ngerii coborau [i se urcau \n cer pe scar`. Iar sus de tot l=ng` scar` era Domnul. El se uita cu bun`tate [i bl=nde]e la Iacob [i spuse: Eu sunt Domnul

Date post:	18-Jun-2015
Category:	Documents
Author:	cristian-bostan
View:	1,950 times
Download:	51 times

Preot Sorin Cosma - CATEHEZE

Documents

Alina Cosma Tărâmul Mistic – Îngerul Luminii€¦ · Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României COSMA, ALINA Tărâmul mistic / Cosma Alina. - Oradea : Editura Primus,

Sf Ioan Gura de Aur - Cateheze Baptismale

Sorin Cosma Cateheze Lectii Religie

Cateheze Sf Ioan

Sf. Chiril Al Ierusalimului Cateheze Mistagogice

Cercetare Pedagogica Cosma

Proiect Ceramica,Oprea Si Cosma

Preot Vasile Sorescu - Dictionar Biblic

Sf. Simeon Noul Teolog – Cateheze

(Sfantul Ioan Gura de Aur) Cateheze baptismale

4set de Cateheze 2007-2008, Copii

Cateheze maritale Omilii la căsătorie · Sf. Ioan Gură de Aur Cateheze maritale Omilii la c ... dacă află vreo ieşire prin gura şi cuvintele noastre, aprind iar flacăra dinlăuntru.

Cateheze - Episcopia Sălajului · Anul bisericesc, asemenea celui civil, are cincizeci şi două de duminici. Cartea noastră cuprinde însă numai cincizeci de cateheze, ... 2 Vecernia

preot iconom stavrofor - informatia-zilei.ro

Catehetica Preot Profesor Dumitru Calugaru

Preot prof. univ. dr. Sorin Cosma - Altarul Banatului · ca fiind „aventuri de o noapte” 6. Toți cei amintiți ca având astfel de metehne morale sunt din nefericire creștini,

Cosma Mircea - Gestionarea Stresului Psihic de Lupta

Aurel Cosma Memorii_tipar