3.1. Nasterea si evolutia paradisurilor fiscale Evaziunea fiscala internationala, stimulata de existenta unor mici entitati juridice cu statut special sau de tip statal, numite n literatura secolului XX paradisu ri sauoaze fis cale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane. Acestea au existat din vechime. Astfel, n Grecia antica, insulele din vecinatatea Atenei erau utilizate de catre comercianti pentru stocarea marfurilor, n felul acesta evitndu-se un impozit de 2% perceput de cetate asupra importurilor si exporturilor. n secolele XVI-XVII, Flandra a devenit un paradis fiscal, ntruct comertul efectuat prin porturile sale era supus la obligatii fiscale si restrictii minore. n anul 1889, The Bank of Nova Scotia din Canada, a doua ca marime din tara, a deschis un birou n Jamaica, prin intermediul caruia clientii bancii beneficiau de avantajele fiscale si financiare acordate de aceasta tara pentru operatiunile de comert international. Momentul care a marcat cresterea importantei paradisurilor fiscale l-a reprezentat sfrsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, cnd a crescut numarul filialelor unei societati societate mama. Initial, aceste filiale au servit extinderii societatilor mama n strainatate, n tari care le acordau facilitati fiscale, si ca loc de refugiu pentru capitalurile destinate a fi reinvestite sau repatriate. Ulterior, filialele straine au nceput sa fie utilizate ca mijloc de evaziune fiscala. Pentru a servi acestui scop, filialele au nceput sa fie implantate n tari cu moneda stabila, care nu exercitau un control asupra schimburilor, aveau un sistem bancar fiabil si un guvern care ncuraja investitiile straine pe teritoriile lor, dar impuneau slab profiturile investitorilor straini sau beneficiile societatilor rezidente, precum si dividendele varsate de filiale societatii mama. Statele-paradis fiscal (Tax Haven) capata, astazi, o rezonanta din ce n ce mai profunda, att n lumea marilor giganti ai mapamondului, ct si n tari cu niveluri de trai mult sub cel al subzistentei, ele multiplicndu-si simultan numarul si complexul de avantaje oferite investitorilor straini, n speta corporatiilor multinationale. Pentru sustinerea celor de mai sus se pot prezenta o serie de date relevante. Astfel, daca n 1978, corporatiile americane transferau catre paradisurile fiscale, sub forma investitiilor straine directe, capitaluri cifrate la 23 miliarde dolari USD, iar corporatiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimate la 160 miliarde dolari USD, la nceputul secolului al XXI-lea, volumul operatiunilor de capital derulate n state - paradis fiscal sunt evaluate la 1600 miliarde dolari USD, asa cum afirma reprezentanti ai Organizatiei Natiunilor Unite:41.

n prezent, n lume exista mai mult de 50 de regiuni considerate paradisuri fiscale. Acestea sunt situate pe arhipelaguri (ex. Insulele Britanice Virgine), n republici insulare ( ex.Republica Nauru) sau tari mici (ex. Panama). Unele tari, precum Elvetia, au o lunga istorie n pastarea secretului bancar, pe cnd altele (Bahamas, Liechtenstein, Delaware) au dorit sa le imite pe cele mai dezvoltate. Legislatia independenta a acestor tari sau teritorii ncurajeaza investitorii straini n nfiintarea companiilor pe teritoriul respectiv. n majoritatea zonelor respective, functionarea companiilor, securitatea investitiilor straine si protectia secretului informatiilor sunt garantate prin lege. (de exemplu, Adunarea Legislativa din Insulele Britanice Virgine a votat un astfel de cod de legi n 1984 sub numele de Ordonanta Companiilor de Afaceri Internationale). Daca obligatiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legislatia elaborata la nivelul fiecarei tari sau entitati juridico-administrative independente si daca nimeni nu este obligat sa plateasca ceea ce legea nu-l obliga, rezulta ca oricine poate sa caute solutii pentru a se apara mpotriva unei impuneri pe care o considera excesiv. Evaziunea fiscala internationala este, deci, o forma a evaziunii fiscale licite, iar paradisul fiscal o solutie de realizare a acesteia. Ceea ce este nsa cu adevarat grav, n legatura cu existenta paradisurilor fiscale, este faptul ca, profitnd de avantajele oferite de acestea, companiile off-shore" recurg la spalarea banilor proveniti din frauda fiscala nationala, de foarte multe ori evaziunea fiscala, derulata prin intermediul companiilor off-shore " mpletindu-se, armonios, cu bancruta frauduloasa, contrabanda si spalarea banilor. Si n Romnia, speriati" de marimea exagerata a unor impozite si taxe, oamenii de afaceri, n special importatorii si exportatorii, si-au nregistrat, ntr-un ritm ametitor, n ultimii 15 ani, companii off-shore", prin intermediul carora statul romn este prejudiciat de importante fonduri banesti.

3.2. Caracteristicile paradisurilor fiscale n primul rnd, aceste entitati juridice ofera avantaje fiscale, comparativ cu alte entitati juridice, societatilor care si stabilesc sediul social sau persoanelor fizice care si au rezidenta pe teritoriul acestora. Scopul l constituie atragerea societatilor n expansiune, atragerea de capital si stimularea aparitiei de activitati necesare asigurarii echilibrului economic si social. Facilitatile fiscale utilizate n vederea ndeplinirii scopului urmarit sunt multiple: scutirea de impozit a veniturilor/profiturilor realizate sau aplicarea unor cote extrem de reduse. O alta caracteristica

esentiala o consituie protectia prin lege a operatiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice. Avantajele fiscale legate de delocalizarea operatiilor si profiturilor din onshore n offshore sunt usor de nteles.42 Profitnd de legislatia fiscala favorizanta a acestor state speciale, companiile offshore si implicit proprietarii lor pot obtine economii considerabile de la plata taxelor si impozitelor datorate statului/statelor (sursa a veniturilor). Exista nsa si alte tipuri de beneficii ce pot fi accesate n zonele offshore: 1 .eliminarea controlului schimbului valutar- de regula, companiile offshore si pot derula tranzactiile financiare n orice valuta si-si pot pastra rezervele financiare n orice moneda, fara o permisiune speciala; 2. lipsa obligativitatii tinerii evidentei contabile- multe parasiduri fiscale nu cer companiilor offshore sa tina evidente contabile, ceea ce conduce la economii substantiale; 3. consideratii legate de prestigiu- de multe ori, si mai ales n economiile de tranzitie sau n curs de dezvoltare, o companie straina poate beneficia de termeni si conditii avantajoase dect o companie nationala autohtona. Prezenta capitalului strain ntr-o societate nationala conduce la obtinerea unei mai bune imagini a acesteia, putnd asigura n unele cazuri chiar si anumite scutiri de impozite si taxe. n ceea ce priveste centrele offshore, n afara legislatiei stabilite si a fiscalitatii avantajoase, alte posibile avantaje ale utilizarii acestor zone sunt: * exploatarea posibilitatilor oferite de evolutia sistemelor de tratate si acorduri fiscale internationale (asa numitul treaty shopping"); * utilizarea facilitatilor oferite de unele state privind neimpozitarea dobnzilor platite nerezidentilor si protejarea activelor ( mai ales n SUA); * utilizarea celor aproximativ 1500 de zone de comert liber din lume. n vederea asigurarii unui regim fiscal privilegiat, aceste entitati si adapteaza mereu legislatia fiscala n concordanta cu evolutia ei pe plan international. Unele paradisuri fiscale dispun de acorduri fiscale pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor cu tarile industrializate. Astfel, se urmareste asigurarea reducerilor impozitului aplicat n mod normal investitiilor straine fata de cel din tarile semnatare. Paradisurile fiscale mai prezinta o serioe de caracteristici, printre care: * dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementari restrictive si constrngeri, care asigura rapiditatea operatiunilor n interiorul si n afara granitelor; * absenta sau limitarea unui control asupra schimburilor valutare, cu exceptia operatiunilor legate de devize straine; * asigurarea unor mijloace de comunicare (telefon, conexiuni internet, servicii aeriene) la un nalt nivel functional.

Toate aceste caracteristici ale paradisurilor fiscale contribuie la crearea unui cadou propice dezvoltarii operatiunilor economice cu sau fara motivatie fiscala, singura conditie fiind compatibilitatea cu legislatia acestor entitati teritoriale.

3.3. Clasificarea paradisurilor fiscale Paradisurile fiscale se pot mparti n: principale si secundare. n cadrul paradisurilor fiscale principale se pot identifica sapte tipuri de tari: 1) tari care nu aplica nici un fel de impuneri asupra veniturilor si cresterilor de capital numite zero heavens " sau pure heavens "): Anguilla, Aruba, Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Insulele Marshall, Mauritius. 2) tari n care impozitul pe venit sau beneficiu este redus (rate fixe stabilite de autoritati sau n combinatie cu scutiri sau reduceri provenite din tratatele de evitare a dublei impuneri): Cipru, Liechtenstein, Malta, Elvetia, Jersey, Insulele Britanice Virgine. 3) tari n care impozitul este stabilit pe o baza teritoriala: Costa Rica, hong Kong, Liberia, Malaezia, panama, Filipine, Marea Britanie (pentru societatile nerezidente). Contribuabilii beneficiaza de o exonerare a beneficiilor obtinute prin operatiuni realizate n afara teritoriului. 4) tari care ofera tratamente speciale companiilor offshore si companiilor holding: Austria, Ungaria, Luxemburg, Olanda, Singapore, Thailanda. 5) tari n care sunt scutite de taxe companiile ce produc pentru export: Irlanda si Madeira. 6) tari n care sunt oferite avantajele fiscale companiilor de afaceri internationale - companii orientate sau nu spre investitii, dar care se califica drept companii financiare offshore privilegiate: Antigua, Bahamas, Bermude, Insulele Britanice Virgine, Montserrat, Nevis. 7) tari care ofera avantaje fiscale specifice societatilor bancare sau altor institutii financiare cu activitati offshore: Hong Kong, Madeira, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda, Vanuatu. Aceasta clasificare are la baza principalele dispozitii legale, nsa n realitate multe tari apartin mai multor categorii de mai sus. Marea majoritate a acestor state reprezinta foste colonii ramase fara suportul financiar al Coroanei dupa spargerea imperiului colonial britanic. Fiind tari mici din punct de vedere geografic, cu populatie restrnsa si n general fara prea multe resurse naturale, aceste state sau orientat catre exploatarea frumusetilor naturale, turismul si serviciile diverse jucnd cel mai important rol n economia lor. Companiile offshore asigura acestor tari venituri substantiale prin: * crearea de locuri de munca pemtru persoane superior calificate, deci salarii si

* impozite pe salarii mai mari; * existenta unor firme de avocatura, institutii de stat de nregistrare, banci si institutii financiare nregistrate pe aceste teritorii. Chiar si n situatia unor sume modeste, taxele obligatorii catre stat: taxe de nmatriculare si renmatriculare si impozitele contrbuie la obtinerea unui venit considerabil pe cap de locuitor. De exemplu, Insulele Britanice Virgine au 17.000 de locuitori. n anul 2003, erau nmatriculate n aceasta tara aproximativ 460.000 de companii offshore. nmultind acest numar cu impozitul anual platit de o astfel de companie ( 300 USD), reiese ca taxele platite de companiile offshore aduc" 8.000 USD pe cap de locuitor. n ceea ce priveste paradisurile fiscale secundare, tarile din cadrul lor, caracterizate printr-o suprafata mica si o populatie redusa numeric, fara a ndeplini toate caracteristicile paradisurilor fiscale principale, fie nu aplica nici un fel de impunere fiscala, fie nu impun anumite venituri realizate de persoane fizice sau de societati. Uneori acorda exonerari pentru activitatilr desfasurate de anumite societati sau reduc mult cotele de impunere. Exista nsa multe insulite si tari n curs de dezvoltare deficitare la nivelul mediului economico - social, dar care nu prevad impozite si taxe pentru entitatile offshore. Ele nu sunt calificate drept paradisuri fiscale eficiente deoarece nu ofera celelalte facilitati cerute de aceasta industrie. De exemplu, Tonga, n Oceanul Pacific, nu impoziteaza profiturile, ci impune numai o taxa anuala platita de companii; acest stat este nsa practic inaccesibil pentru afaceri.

41. Ledoran Serge, Rose Philippe, Cyber - Mafia hackerilor, Securitatea site-urilor comerciale", Editura Antet, Bucuresti, 2006 n Marea Nordului, pe coasta germana, n statul Schleswig Holstein, se afla un satuc de aproximativ 50 de locuitori, utilizat n scopuri fiscale de aproximativ 70 de companii. Relaxarea fiscala a existat aici de aproximativ 300 de ani, de cnd un duce german i-a eliberat de taxe pe locuitori n schimbul construirii unui dig pentru prevenirea inundatiilor. Dupa ce, din 1996, satul a nceput sa fie cautat pentru a beneficia de avantajele sale fiscale, autoritatile au ncercat sa stavileasca profitorii fiscali conditionnd facilitatile fiscale de derularea operatiunilor societatii din satul respectiv si de tinerea evidentei tot acolo. Rezultatul s-a materializat n introducerea de noi linii telefonice si n demararea afacerilor. 3.4. Factorii care determina alegerea paradisurilor fiscale

Indiferent de natura juridica a unui investitor si de motivatia acestuia, n cadrul deciziei de a apela la avantajele oferite de un paradis fiscal, problema primordiala este aceea a obiectivelor de realizat si a costului acestora. Factorii care determina alegerea paradisurilor fiscale s-ar putea mparti n doua categorii: factori generali si factori principali. Factorii generali 1. Garantiile guvernamentale n privinta protectiei mpotriva expropierii si nationalizarii. Fluxul de bani se aseamana ciclului hidrologic n care apele se ndreapta inevitabil catre mare. Apa este folosita, refolosita si n final ajunge n rezervoarele oceanelor. Pe de alta parte, exista aproximativ 250 de tari si teritorii n lume si numai o singura tara (cea de rezidenta fiscala) nu poate fi considerata un potential refugiu offshore. Numai un guvern care a ajuns cu spatele la zid (fortat de mprejurari) va confisca investitiile straine; o astfel de actiune va duce la ncetarea investitiilor straine pentru o lunga perioada de timp. n 1959, americanii au pierdut aproximativ 7 mld. De USD prin neasigurarea investitiilor americane n Ciba (condusa de Fidel Castro la acel moment), Cuba fiind totodata un paradis fiscal n acei ani. Paradisurile fiscale care au constientizat din timp importanta acestui element au avut numai de cstigat. Cayman Islands si Antilele Olandeze au introdus n legislatiile lor garantarea mpotriva riscului de expropriere sau nationalizare, ele numarndu-se la ora actuala printre cele mai renumite paradisuri fiscale. 2. Tratament nediscriminatoriu al investitiilor straine La ora actuala, n zonele offshore, cu ct restrictiile investitional, sunt mai nensemnate, cu att paradisul fiscal este mai flexibil si mai atragator. Prin acest tratament obiectiv se urmareste contracararea limitarii libertatii societatii la un moment dat sub un anumit pretext, prin schimbarea brusca a legislatiei fata de capitalul strain. Sunt evitate tarile n care guvernele limiteaza participarea capitalului strain, n care se detine n ntregime controlul asupra unor domenii de activitate sau se stimuleaza proritar investitiile nationale.

3. Stimularea investitiilor straine Guvernele din ntreaga lume se lupta pentru atragerea de investitii internationale. Chiar si o tara cu fiscalitate excesiva, precum Marea Britanie, exclude de la impozitare dividendele, dobnzile si cstigurile de capital din vnzarea activelor fixe obtinute de catre investitorii straini care s-au instalat la Londra si care actioneaza pe pietele internationale.

Guvernul britanic e constient ca daca ar supune impozitarii acesti investitori cu siguranta ei se vor muta ntr-o tara cu un mediu de afaceri mai lejer din punct de vedere fiscal, iar bugetul national ar pierde veniturile realizate din comisioanele de transfer de proprietate si din impozitele platite pe proprietatea imobiliara. Imaginea Irlandei de tara favorabila investitiilor straine directe" se datoreaza mentinerii unei strategii fiscale competitive mai bine de 40 de ani. nca din 1950, Irlanda oferea o scutire de impozite pentru profiturile din export pe o perioada de 15 ani, n conditiile n care nivelul mediu de impozitare existent n Europa la acea data era de 50%. 4. Impozitarea redusa n toate paradisurile fiscale, avantajele fiscale au o baza legala. Companiile offshore nregistrate n Insulele Britanice Virgine nu platesc alte tipuri de impozite n fara unui impozit anual n valoare de 300 USD, independent de cifra de afaceri. Pentru Belize si Seychelles, aceasta taxa anuala se ridica la impresionanta" suma de 100 USD, n timp ce n Panama, este de 150 USD. Este evident de ce aceste avantaje fiscale sunt alese n schimbul unor cote de impozit pe profit de 20-50%. 5. Stabilitate politica si economica Un investitor care e dispus sa abordeze zona offshore este interesat de doua elemente extrem de importante: profit si siguranta investitiei, iar ultimul element este n directa dependenta de stabilitatea statului-gazda. Decizia guvernelor unor tari de a proceda la nationalizari si exproprieri constituie un risc care nu poate fi neglijat. 6. Sistemul legislativ n general, majoritatea paradisurilor fiscale sunt tari care functioneaza pe baza dreptului cutumiar anglo-saxon, unde precedentele juridice (solutiile anterioare ale instantelor pentru cazuri similare) au o importanta foarte mare. 7. Portofoliul de Tratate de Evitare a Dublei Impuneri Acordurile bilaterale pentru evitarea dublei impozitari (si pentru mpiedicarea evaziunii fiscale) pot fi benefice, deoarece pentru anumite tipuri de venit se aplica reguli de impozitare care sunt mai atractive dect acelea care s-ar fi aplicat daca venitul ar fi fost impozitat n doar una sau n ambele tari implicate. Tipurile de venit aplicabile sunt n mod obisnuit, veniturile din dobnzi, dividende si redevente. 8. Secretul bancar

Prevederile legale ale Common Law-ului dispun uneori amenzi mari si ani grei de nchisoare pentru angajatii din domeniul bancar ce ncalca principiul confidentialitatii activitatii clientilor. Pe de alta parte, SUA si organismele internationale exercita presiuni asupra jurisdictiilor offshore n cadrul luptei mpotriva evaziunii fiscale si spalarii banilor murdari. Prinse ntre ciocan si nicovala, bancile ce nu dezvaluie informatiile solicitate pot suporta amenzi usturatoare n tarile n care au filiale deschise si n care autoritatile nu primesc informatiile solicitate, mai mult sau mai putin diplomatic. n Europa, la un moment dat, relatiile diplomatice ntre Franta si Elvetia s-au deteriorat, datorita ncercarilor unor vamesi francezi (ulterior condamnati penal) de a viola secretul bancar elvetian.ca urmare a acestui conflict, Consiliul National al Elvetiei a refuzat sa mai aprobe un protocol, prin care se modifica un tratament existent ntre aceste tari. 9. Cooperarea guvernamentala Venezuela si-a pierdut statutul de paradis fiscal deoarece a ales calea unei politici nationaliste n defavoarea unei cooperari cu companiile straine de comert international. Insula Norfolk a fost un paradis fiscal cu o reputatie n cresetere pna n 1974, cnd Australia a amendat aceasta situatie, considernd-o parte a sa din punct de vedere al tratamentului fiscal. Numai rezidentii nativi ai insulei si companiile nmatriculate aici si care sunt n ntregime detinute si controlate de rezidentii insulei pot obtine facilitati fiscale.

10. Taxe vamale minimale La nivelul statelor ce permit activitati offshore, n unele cazuri este compensata taxarea minimala a importurilor cu taxe pe vnzari; n alte cazuri (Bermuda, Liberia, etc.) se practica taxe mari pe import, contrabalansnd taxe foarte mici pe vnzari. 11. Localizarea economica a jurisdictiei Multe companii s-au orientat catre paradisurile fiscale ce se aflau n centrul unor piete comune regionale pentru a benficia de reducerile de tarife vamale, restrictii comerciale minime, armonizarea legislativa si piete potentiale mai vaste. Beneficiarii principali ale acestor relocari au fost Belgia n CEE, Costa Rica n Piata Comuna din America Centrala si Jamaica n Asociatia de Comert a Caraibelor. Ca urmare a cererilor statelor membre UE, Belgia si-a crescut taxele astfel nct n prezent nu mai este un paradis fiscal, pastrndu-si totusi o serie de avantaje. Jamaica si-a pierdut si ea din autoritate, de data

aceasta nu ca urmare a modificarilor fiscale, ci datorita recesiunii sale economice, pozitia sa fiind uzurpata de Barbados si Sf. Vincent. 12. Oportunitatile oferite pe termen lung Profesionistii din domeniu sunt interesati de speranta de viata a reducerilor fiscale oferite n conditiile schimbarii guvernarii acestor tari. n Bahamas, respingerea zvonurilor referitoare la o posibila reforma fiscala a dus la o deblocare masiva a intrarilor de investitii din exteriorul tarii n zona libera a acestei regiuni.

13. Inflatia si politica de creditare O politica pertinenta de creditare a Bancii Centrale este un element vital pentru corporatiile ce nu detin suficiente resurse financiare si doresc sa apeleze la credite locale pentru finantarea operatiunilor lor. Elvetia reprezinta numarul 1 n lume din acest punct de vedere, pe cnd Bahamas, Jamaica, Hong Kong si Vanuatu au fost criticate pentru insuccesul lor n a adopta politici antiinflationiste si de creditare eficiente. 14. Disponibilitatea capitalului local Infrastructura financiara a unei jurisdictii offshore ar trebui sa aiba la dispozitie capitaluri necesare atunci cnd acestea sunt cerute. Panama a avut o evolutie fulminanta n ultimii ani datorita faptului ca a actionat pentru a pune la dispozitia companiilor straine fonduri pentru sustinerea operatiunilor lor internationale. Prin legislatia bancara adoptata de aceasta tara, au fost atrase filiale a sute de banci importante ale lumii. Elvetia a fost cunoscuta initial ca un paradis bancar datorita imenselor resurse financiare disponibile n bancile sale. Secretul operatiunilor bancare derulate prin Panama, Bahamas, Luxemburg si Elvetia a reprezentat si reprezinta un argument important pentru transferul fondurilor n aceste state. 15. Resursele umane disponibile O companie care doreste sa-si stabileasca sediul ntr-un paradis fiscal solicita informatii cu privire la structura juridica, bancara, hoteliera si calitatea vietii din zona respectiva. Exista un pronuntat interes, pentru existenta unui nivel de educatie ridicat al personalului angajat autohton si pentru asigurarea unor conditii de viata si de instruire a copiilor angajatilor din tara de origine, la un cost care sa nu fie exagerat de ridicat.

16. Pozitia geografica, sistemul de comunicatii si de transport Existenta unui sistem de comunicatii prin telefon, fax este esentiala n desfasurarea unei afeceri. Deplasarea si stocajul bunurilor comerciale sunt influentate de existenta unui transport comod si rapid, aerian, terestru si maritim. Urmatorul factor este proximitatea resurselor naturale, asezarea geografica, retelele de telecomunicatii, utilitatile si sistemele de transport disponibile. Un amplasament favorabil pentru transbordarea marfurilor sau bunurilor este absolut necesar pentru un centru offshore unde se depoziteaza, manufactureaza, eticheteaza si pentru astfel de operatiuni. Elvetia nu ofera posibilitatea transportului naval, dar totusi detine o pozitie importanta, pe cnd Vanuatu este taxat de insuficienta facilitatilor de transport naval. 17. Obligatiile managementului Multe companii au renuntat la stabilirea de baze n strainatate pentru ca legislatiile tarii vizate nu permiteau un managemenr adecvat si eficace. Putine paradisuri fiscale sunt nsa caracterizate de diferebnte majore ntre obligatiile managementului local si cele ale managementului strain. n acelasi timp, e imperativ pentru o societate-mama sa permita companiilor nfiintate n strainatate suficienta autonomie pentru a ndeplini conditiile de calificare ca entitate juridica distincta din punct de vedere juridic, fiscal si contabil. 18. Respectarea cu sfintenie a ntelegerilor contractuale Normalitatea operatiunilor ntr-un paradis fiscal tine de hotarrea guvernului-gazda de a consfinti si respecta ntelegerile contractuale ce se realizeaza pe teritoriul sau. Cu toate ca dreptul international nu poate ataca suveranitatea si autonomia fiecarui stat, majoritatea companiilor multinationale si investesc banii acolo unde contractul are valoare de lege si unde, n cazul violarii lui de catre guvern, se acorda compensatii corecte, acceptabile de catre partea vatamata. 19. Respectarea dreptului de proprietate Corelata cu resaectarea contratelor, respectarea proprietatii este dorinta oricarui agent economic, oriunde s-ar afla acesta. Dupa Panama, Elvetia are cel mai mare numar de companii offshore nregistrate, ca urmare a importantei acordate de acest stat drepturilor nerezidentilor n tratarea redeventelor, licentelor, si, n general, a tuturor drepturilor intelectuale. Orice centru offshore care se respecta ar trebui sa aiba o astfel de legislatie de ocrotire a proprietatii (intelectuale sau materiale). 20. Situatia si istoricul datoriei externe

n conditiile accentuarii schimburilor comerciale internationale se amplifica si transferurile financiare internationale, iar marile companii cauta acele zone care se bucura de cea mai mare credibilitate internationala n calitate de debitor. Cnd rating-ul unui guvern nregistreaza evolutii negative, companiile nmatriculate n zona lui de influenta au de suferit si cauta locatii cu pozitii mai sigure. Astfel de miscari de capital se nregistreaza acum n Indiile de Vest. 21. Existenta unor tratate internationale SUA si multe dintre statele puternic industrializate au ncheiate Tratate de Parteneriat, Comert si Navigatiile cu majoritatea paradisurilor fiscale, astfel nct multe dispute referitoare la derularea afacerilor pot fi teoretic eliminate. Totusi, aparitia a noi paradisuri fiscale implica abordarea prudenta a riscurilor ce pot aparea ca urmare a inexistentei acestor tipuri de acorduri (sau similare). 22. Delegatiile oficiale si de afaceri Cnd un guvern strain doreste sa atraga investitori straini n tara sa, va trimite delegatii oficiale pentru a promova avantajele oferite de tara sa. Acest gen de abordare s-a dovedit foarte eficace n cazul Bahamas (1960), dupa ce Fidel Castro a preluat Havana si multe companii si-au relocat sediile n afara Cubei. 23. Promovarea guvernamentala Majoritatea statelor paradisuri fiscale finanteaza deschiderea de birouri de promovare a lor n SUA, Europa si Orientul ndepartat; prin acestea, firmele multinationale intra n contact cu facilitatile oferite de respectivele guverne. Pe lnga mpartirea de brosuri si pliante informative, aceste agentii de promovare aranjeaza si vizite ale reprezentantilor guvernamentali familiarizati cu mediul economic si juridic promovat. Factori particulari: Factorii particulari care influenteaza alegerea unui paradis fiscal sunt determinati de motivatia si situatia individuala a persoanelor fizice si juridice implicate n proiect. Acestia privesc: 1. Domiciliul sau rezidenta persoanelor fizice si influenta schimbarii acestora n principiu, statele stabilesc impunerea veniturilor persoanelor fizice n functue de domiciliu sau de rezidenta (Marea Britanie, Franta) sau n functie de nationalitate. Avantajele fiscale pe care contribuabilii urmaresc sa le obtina vor fi influentate de prevederile legale si vor influenta deciziile investitorilor.

Un cetatean american care traieste un timp ndelungat n afara SUA si are rezidenta fiscala n Australia, Anglia, Franta sau oricare alta tara va datora n continuare impozite pentru toate veniturile sale, mai putin cele exceptate - deoarece exista o exceptie asupra veniturilor mai mici de 80.000 USD obtinute din afara SUA, n situatia n care persoana respectiva nu sta pe teritoriul SUA cel putin 330 zile n ultimele 12 luni consecutive. Prin urmare, cnd se doreste ascunderea profiturilor n offshore, paradisurile fiscale nu sunt refugii fiscale legale pentru cetatenii americani. SUA este una din putinele state care taxeaza pe criteriul rezidentei sau cetateniei. Exista alte trei state care au adoptat aceeasi practica: Romnia, Filipine si Eritreea (estul Africii). 2. Sediul societatii si transferul acestuia Din punct de vedere comercial, o companie nmatriculata ntr-o insula mica, necunoscuta creeaza o cu totul alta impresie daca aceasta poate da o adresa din Zurich sau New York. Schimbarea sediului unei societati comporta riscuri legate de evolutiile politice si economice. Aceste atrebuie evaluate n consecinta. La aceste evolutii se adauga evaluarea reglementarilor fiscale. Transferarea sediului social n tari precum canada si Liechtenstein trebuie aprobata de guvern, n timp ce n Elvetia trebuie acceptul persoanelor creditoare. n aceste tari, transferul se realizeaza prin dizolvarea societatii, cu toate consecintele fiscale prevazute de lege. 3. Transferurilor capitalurilor Exista tari (Australia) care nu permit transferul caputalurilor spre paradisurile fiscale dect dupa obtinerea unei declaratii de la autorul transferului si aprobarea administratiei fiscale. Abordarile sunt diferite: * n tarile ce practica dreptul anglo-saxon, cerintele sunt mult mai flexibile. n Bahamas, capitalul - standard nregistrat de o companie este de 5.000 USD, dar conform legilor acestor tari, aceasta suma nu este obligatoriu a fi varsata" efectiv. Aceeasi regula se aplica si n insulele Britanice Virgine, unde capitalul, standard nregistrat este de 10.000 USD, dar nu este obligatorie varsarea acestuia. Prin urmare, n aceste tari, companiile pot fi nfiintate avnd formal un capital de cteva mii de doalri, dar fara ca n realitate sa implice vreun flux de numerar sub forma de investitie externa. * n tarile ce practica dreptul continental, modalitatea de plata a capitalului nregistrat este precis definita si urmarita. n tari precum Elvetia, Liechtenstein si Andora, capitalul social subscris de proprietari trebuie varsat ntr-un cont special al companiei, iar orice alta contributie n natura trebuie pua la dispozitia companiei (asa cum se practica si Romnia). 4. Accesibilitatea paradisurilor Complexitatea acestui factor este determinata de necesitatea analizarii mai multor elemente. Acestea tin de posibilitatea obtinerii vizei de intrare (n Andora, rezidentele se aproba

numai n functie de plecarile si decesele rezidentilor straini), posibilitatea de a cumpara sau nchiria o locuinta, conditii de viata convenabile (costul vietii este ridicat n Bahamas, Cipru, Costa Rica, Irlanda, Sri Lanka), costul operatiunilor de stabilire, mijloace de transport rapide la preturi care sa nu fie prohibitive, limba vorbita/utilizata. 5. Asigurarea secretului operatiunilor n unele situatii, proprietarii unei companii offshore nu doresc dezvaluirea identitatiilor. Motivele ce duc la aceasta dorinta sunt diverse, pornind de la intentia asigurarii confidentialitatii totale asupra unor demersuri de afaceri perfect legale pna la evitarea oricarei conexiuni ntre derularea unor afaceri ilegale si persoanele care se afla n spatele ntregului montaj. Astfel, companiile offshore se delimiteaza n trei categorii caracterizate de: * Anonimat total- identitatile directorilor si proprietarilor nu sunt verificabile, dat fiind ca aceste detalii nu trebuie raportate autoritatilor din acele taru (Insulele Britanice Virgine, Belize, Seychelles, Niue, etc). Din datele vehiculate n mediul consultantilor n domeniu, se pare ca importanta anonimatului n afacerile internationale este destul de mare (n 2000, au fost nregistrate n insulele Britanice Virgine aproximativ 62.000 de companii noi). * Publicitate partiala- porprietarii unei companii nu figureaza n Registrul Companiilor, n timp ce toate detaliile privind directorii sunt disponibile publicului. * Publicitate larga- informatii detaliate privind actionarii si directorii companiilor sunt accesibile n Registrul Companiilor. De exemplu, n Cipru, sunt disponibile detaliile privind proprietarii si directorii (nume, nationalitate, numar de pasaport, data nasterii, domiciliul permanent, etc.). 6. Rezidenta fictiva n biroul unui jurist, contabil, banci sau a unei institutii specializate dintr-un paradis fiscal se pot nfiinta societati fictive. Utilizate ca societati releu de tip sham companies" sau cutie de scrisori", aceste aservesc la fixarea beneficiilor realizate n tari unde impunerea nu exista, e slaba sau nu se prevede obligativitatea repatrierii veniturilor nasare n strainatate. Utilizatorul unei astfel de societati trebuie sa gaseasca tara n care sa o implanteze si sa evite riscul de a fi contestata existenta societatii. Se considera ca este necesara existenta unei activitati de conducere si control stabile si nu stabilirea sediului ntr-un biroz al unui jurist local. 7. Restrictii de organizare De regula, sunt instituite doua tipuri de restrictii: * numarul minim de directori si actionari (n Panama o companie trebuie sa aiba cel putin trei directori); * nationalitatea directorilor - cel putin unul sau toti directorii trebuie sa fie cetatean/cetateni ai statului de nmatriculare - are ca scop principal crearea de locuri de munca pentru cetatenii jurisdictiei offshore.

8. Costuri de operare Costurile de operare ce caracterizeaza activitatea unei companii nmatriculate ntr-un paradis fiscal pot fi structurate astfel: Costuri obligatorii: * Taxe si impozite guvernamentale anuale- o suma anuala fixa, forfetara sau un procent din profit; * Taxe platibile pentru agentul si sediul nregistrat- agentul reprezentant este, n general, o firma de avocatura, care asigura adresa si reprezentanta pentru companiile nregistrate n schimbul unei taxe anuale. Costuri operationale (n functie de dorinta proprietarului): * Remuneratii platibile directorilor si proprietarilor nominali- o suma anuala fixa, plus o suma mica pentru fiecare serviciu prestat n numele companiei; * Cheltuieli de reatransmitere a corespondentei- pentru retransmiterea corespondentei primite pe adresa nregistrata (stabilita anual sau pe operatiune); * Costuri de administrare pentru furnizarea spatiului pentru sediu, utilizarea telefonului si faxului; * Taxe platibile pentru emiterea diferitelor documente. Taxele totale de nmatriculare si operare n primul an ale unei companii offshore variaza ntre 2000 si 4000 USD, n functie de firma de consultanta si locatia dorita, putnd ajunge pna la 7000-8000 USD n tari precum Malaezia si Madeira. Taxele anuale de retransmitere a corespondentei si apelurilor telefonicce sunt de ordinul sutelor de dolari (500700), aceste acrescnd proportional cu volumul serviciilor efectuate.

3.5. Forme clasice de entitati juridice offshore Jurisdictiile ce fac parte din sistemul offshore sunt caracterizate te o tipologie variata a entitatilor posibil de nmatriculat n acest locatii. Exista nsa cteva forme clasice de companii offshore: 1. Compania exceptata (Exempt company) Este compania scutita de la plata obligatiilor fiscale normale, sub rezerva respectarilor anumitor conditii. n situatia n care nu ne referim la activitati offshore, aceste companii pot foarte bine functiona n jurisdictii cu un regim fiscal normal, ele beneficiind nsa de un set important de facilitati fiscale. 2. Compania nerezidenta (Non - Resident Company);

Este cea mai putin pretentioasa entitate, utilizata n special n zona de influenta a legilor britanice. O companie nerezidenta va fi nregistratp ntr-un anumit centru offshore (Cayman Islands, Marea Britanie, Cipru, etc.) si va avea rezidenta fiscala ntr-un alt stat, n functie de interesele actionarilor sai. Rezidenta fiscala poate fi modificata o data cu modificarea elementului de atribuire a rezidentei, de regula, locul de unde se face administrarea acesteia. ntr-o asemenea situatie, obligatiile fata de statul de ncorporare sunt reduse considerabil: se evita obligatia de a mentine un sediu si personal n statul de ncorporare, nu este necesara depunerea bilantului contabil, iar obligatiile fata de autoritati constau ntr-o taxa anuala care se poate ridica la cteva sute de dolari. Pentru a evita presiunile fiscale, de obicei companiile offshore nerezidente sunt domiciliate fiscal tot n jurisdictii offshore; printre cele mai cunoscute se numarar Insula Sark si Cipru. Se apreciaza astfel ca asemenea companii sunt nfiintate pentru a beneficia de imaginea si caracteristicile oferite de o anumita jurisdictie onshore sau offshore, fara a-si asuma costurile administrative si de operare exagerate, aferente si direct proportionale cu nivelul jurisdictiei de nregistrare. 3. Compania de Afaceri Internationale (International Business Company) Reprezinta o categorie relativ noua, foarte asemanatoare cu cea a companiilor exceptate, fiind un produs foarte apreciat si frecvent utilizat de comunitatea oamenilor de afaceri din zona Caraibelor si Asia Pacific. Ca trasaturi se pot enumera: * Flexibilitate si operativitate la ncorporare; Admiterea companiilor cu un singur actionar (care poate fi si singurul director); Posibilitatea emiterii de actiuni la purtator; Obligatii sumare de asigurare a sediului.

4. Asociatia cu Raspundere Limitata (Limited Liability Company) Este un parteneriat n care raspunderea actionarilor este limitata si este definita superior de cota de participare la capitalul social. Este practic, o structura hibrid a doua tipuri fundamentale ce caracterizeaza sistemul economic anglo-saxon: parteneriatul si compania. 5. Compania hibrida Este compania ce are doua categorii de sustinatori: actionarii si membrii garanti. Acestia din urma sunt alesi n aceasta pozitie de catre directorii societatii cu conditia unei garantii asupra datoriilor societatii pna la nivelul unei sume specificate (de regula 100 USD sau mai putin). Astfel, un membru garant detine o datorie contingenta, spre deosebire de actionar care detine un activ, mai exact actiunile. 6. Fundatiile Anglo-saxone

Pentru o perioada destul de lunga, fundatiile din Liechtenstein si Panama au fost instrumentele preferate ale rezidentilor tarilor bazate pe Codul Civil, n scopul protejarii averilor n favoarea operatiunilor viitoare. Common Law-ul britanic nu recunoaste conceptul specific de fundatie, dar creeaza un tip de organizare similar, cunoscut sub denumirea de fundatuie anglo- saxona. Aceasta este creata de un fondator, transfernd active care fundatie (ce nu are actiuni) ca o subscriere. 3.6. Tipuri de companii offshore din punct de vedere al activitatii desfasurate 1. Companii de comert exterior n tranzactiile comerciale internationale se practica destul de des introducerea unei companii offshore n mijlocul tranzactiei, ntre vnzator si cumparator, companie ce va retine cea mai mare parte a profiturilor reale ale tranzactiei. n acest fel, profiturile taxabile sunt transferate dintr-o jurisdictie c taxe ridicate ntr-un cu taxe scazute sau chiar fara taxe. Spre exemplu, o firma din UE poate importa prin offshore subansamble din China si poate vinde produse finite pe piata din UE (cu pret foarte mare). Un ziar din UK si pastreaza angajatii acolo, dar creeaza offshore, o companie de vnzari si distributie care se ocupa de restul procesului si pastreaza profitul offshore etc. Compania offshore va fi cea care va intra n relatii contractuale cu vnzatorul si cumparatorul, iar bunurile vor continua sa circule de la producator/vnzator la cumparator. Aceasta interpunere a companiei offshore n lantul comercial poate fi facuta att de vnzator ct si de cumparator, fiind avantajoasa att pentru cel care vinde bunurile, ct si pentru cel care le cumpara. Exportatorul poate folosi schema de mai sus pentru a transfera profitul care provine din diferenta dintre costul bunurilor vndute de el si pretul de vnzare. Importatorul poate folosi compania offshore pentru a evita plata taxelor pe diferenta dintre pretul de achizitionare a bunurilor si pretul cu care bunurile vor fi vndute n tara sa. Unele paradisuri fiscale ncurajeaza activitatile de comert prin oferirea unor zone duty - free, facilitati de depozitare etc. Acest lucru este imporant mai ales atunci cnd se ncearca avitarea crearii unui sediu permanent" n tara de destinatie (prin stocarea bunurilor nainte de livrare). Ca o regula generala, aceste companii trebuie create n jurisdictii cu sisteme de comunicatii eficiente, ce permit procurarea facila a documentelor de transport, cum este: Cipru, Hong Kong, Bahams, Barbados, Caymans Islands, Costa Rica, Jersey, Luxemburg, Malta, Panama, etc. Exemplificam o companie offshore nmatriculata n scop comercial:

Se presupune ca pentru marfuri achizitionate cu valoarea de 5.000 Euro, exportatorul (A) gaseste un client intern/extern (B) dispus sa i plateasca 10.000 euro. Cota de impunere a profitului obtinut de o companie offshore este de 10%, n conditiile n care cota de impunere a profiturilor n onshore este de 25%. Utiliznd compania din tara C, exportatorul are posibilitarea de a-i vinde acesteia marfa cu 6.000 euro, marfa ce va fi revnduta ulterior la valoarea la care importatorul este dispus sa oachizitioneze, respectiv 10.000 euro. n cazul neutilizarii offshore: Profit impozabil: 10.000 - 5.000 = 5.000 euro Impozit pe profit: 25% * 5.000 euro =1.250 euro n cazul utilizarii offshore: Profit societate A : 6.000 - 5.000 = 1.000 euro Impozie pe profit societate A : 25% * 1.000 = 250 euro Profit societate C : 10.000 - 6.000 = 4.000 euro Impozie pe profit societate C : 10% * 4.000 = 400 euro Impozit pe profit A+C = 250 + 400 =650 euro n varianta utilizarii companiilor offshore, de cele mai multe ori transportul se face direct de la exportator la importator, existnd totusi documente de atestare" a legaturii cu jurisdictia C. 2. Companii de investitii Zonele offshore ofera deseori un mediu excelent pentru companiile de investitii sau fondurile de investitii. Ratiunea acestei activitati este ca profiturile din aceste investitii vor fi netaxabile (sau foare putin taxabile), iar reglementarile legale sunt mai blnde dect n tarile cu fiscalitate mare, unde detinatorii fondurilor investite sunt localizati. O companie offshore poate cumpara actiuni, obligatiuni si poate de asemenea sa le vnda n mod liber. Daca analizam rapoartele majoritatii burselor importante ale lumii (New York, Londra) putem observa ca majoritatea actiunilor aflate n ciculatie sunt n minile companiilor offshore si ca se schimba ntre aceste companii. Companiile offshore sunt principalii pioni ai proprietatii n pietele de capital dezvoltate, fiind prezente si pe pietele unor materii prime si combustibili. Deoarece fondurile offshore ofera un cstig (si un risc) mai mare dect cele onshore, multe tari au restrictionat investitiile n astfel de tari pentru cetatenii lor, precum si marketingul acestor fonduri pe teritoriul lor sau catre rezidentii lor. SUA este foarte stricta n aceata privinta, iar fondurile de investitii offshore se feresc sa ncalce legea Statelor Unite si nu accepta investitii din partea unor cetateni americani. Regimul fiscla din Marea Britanie e mai permisiv, dar totusi inflexibil.3. Companii holding

n general, multinationalele utilizeaza paradisurile fiscale pentru nmatricularea companiei ce detine actiunile celorlalte companii ale grupului. La acest nivel trebuie analizate avantajele si oportunitatile fiscale accesibile, n contrapartida cu costurile suplimentare, dificultatea si riscul unei astfel de optiuni. Compania holding este compania a carei activitate se limiteaza la a detine si conduce investitii sau proprietati fara a avea activitati comerciale obisnuite. Cerintele de ncorporare si utilizare a acestui tip de companii difera de la stat la stat (n special n Liechtenstein, Luxemburg, Nauru si Olanda). Pentru a avea maximum de eficienta fiscala, compania holding va fi ncorporata ntr-un din jurisdictiile offshore potrivite si utilizata pentru finantarea firmeloe localizate n zone cu impozitare ridicata. Danemarca este un stat european frecvent utilizat n strategii de nfiintare de companii holding ale companiilor din afara Europei. Legislatia daneza are doua avantaje majore: * Nu sunt retinute impozite la sursa pe dividendele distribuite n exteriorul tarii; * Nu sunt impozitate dividendele primite de la o subsidiara straina, n conditiile n care sunr detinute cel putin 25 de procente din capitalul social al acesteia pe o perioada de cel putin un an. n acest fel, n Danemarca nu sunt impozitate dividendele - ele vor fi taxate, eventual, numai n celalalt stat. Pentru simplificarea calculelor, se presupune ca numai compania A distribuie dividende de 20.000 euro (5% retinere la sursa pentru plata catre jurisdictia offshore, 10% pentru persoanele juridice autohtone). Pentru compania B - dobnzi platite n valoare de 30.000 euro, cota de retinere la sursa - 10%. Pentru compania C redevente platite n valoare de 10.000 euro, cota de retinere la sursa - 8%. Pentru compania D - servicii de management facturate n valoare de 15.000 euro (deductibile fiscal n ntregime). Cota de impunere n onchore - 20%, iar n offshore 0%. n cazul nmatricularii companiei holding n onshore: Impozit pe dividende primite = 20.000 euro * 10% = 2.000 euro Impozit suplimentar = (30.000 + 10.000 + 15.000) * 20% = 11.000 euro Impozit total = 2.000 + 11.000 = 13.000 euro n cazul nmatricularii companiei holding n offshore retinere la sursa = 20.000 * 5% = 1.000 euro retinere la sursa = 30.000 * 10% = 3.000 euro retinere la sursa = 10.000 * 8% = 800 euro Impozit total = 4.800 euro

4. Companii pentru evitarea autentificarii testamentului si pentru camuflarea

proprietatii O persoana care detine active ntr-unul sau mai multe state poate apela la varianta detinerii lor prin intermediul unei companii holfing personala astfel nct dupa decesul sau autentificarea testamentului sa nu se realizeze n fiecare tara n care detine averi, ci n statul de ncorporare a companiei respective. Utilizarea unei astfel de societati poate oferi o serie de beneficii, pornind de la economisirea taxelor de succesiune enorme - n unele tari), simplificarea procedurilor legale si terminnd cu evitarea publicitatii nedorite. Persoanele care nu doresc, din motive fiscale sau de evitare a publicitatii, sa-si divulge proprietatea asupra activelor lor, se pot folosi cu succes de avantajele acestor societati, datorita intimitatii pe care aranajamentul offshore l ofera. Jurisdictiile caraibiene sunt recomabdate pentru ncorporarea de astfel de companii. 5. Companii pentru detinerea de proprietati Avantajele unei astfel de companii sunt: * evitarea taxelor de mostenire; * evitarea taxarii cstigurilor de capital; * usurinta vnzarii (prin transferul actiunilor si nu a activelor propriu-zise); * reducerea costurilor de achizitie etc n lipsa unei astfel de strategii, n Portugalia, o taxa de mostenire (la decesul proprietarului) poate urca pna la 50%, taxarea cstigului de capital - pna la 20%, iar costurile ocazionate de vnzare - pna la aproximativ 13%. Din aceste motive, o astfel de metoda de detinere a proprietatii si de transfer al acesteia este foarte des ntlnita n Portugalia, iar cumparatorii prefera sa achizitioneze imobile utiliznd avantajele oferite de zonele offshore. De exemplu, daca valoarea actiunilor ar fi de 1.000.000 euro (contravaloarea imobilelor), transferul dreptului de proprietate asupra imbilelor n onshore se taxeaza cu 30% (impozitul ar fi de 300.000 euro). Transferul actiunilor societatii offshore se taxeaza n offshore cu 0% (deci 0 euro impozit). 6. Companii pentru servicii hoteliere n situatia n care se doreste implicarea oportunitatilor offshore n proiectele hoteliere, activitatea trebuie structurata astfel nct o companie offshore sa fie proprietatea cladirii, imobilul fiind apoi nchiriat unei alte companii ce se va ocupa de conducerea hotelului. Este posibil sa se evite impozitarea cstigurilor de capital la vnzarea unei cladiri prin detinerea hotelului offshore, iar societatea nregistrata local este necesara pentru derularea activitatii hoteliere. Operatorul hotelului va fi impozitat pe profiturile obtinute din functionarea unitatii, dar exista variate modalitati ce pot fi utilizate pentru a tine aceste profituri la minimum. Una dintre ele si cea mai la ndemna este plata unei chirii mari (care sa acopere partial profitul fiscal ce ar

fi fost obtinut n lipsa ei) catre detinatorul hotelului. Mai exista si varianta facturarii (tot din offshore) a unor servicii de reprezentare internationala, marketing, management strategic, software etc. Alte tipuri de companii offshore mai sunt: * Companii pentru servicii profesionale - pentru activitati retribuite la nivel superior: avocati, designeri, consultanti financiari, ingineri, autori sau artisti) * Companii pentru transporturi navale (cele mai cunoscute sunt n Liberia si Panama, Cipru, Bahamas, Malta) * Companii pentru drepturi de autor (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie, Irlanda, Gibraltar, Luxemburg) * Companii pentru servicii bancare (Anguilla, Bahamas, Bahrein, Insulele Cayman, Costa Rica, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong, Liban, Singapore) * Localizarea cartierelor generale ale companiilor multinationale * Companiile pentru asigurari care poti fi: Companii de asigurari (Saint Vincent si Seycelles) Companii captive de asigurari (Insulele Bermude, Insulele Cayman, Luxemburg, Vanuatu) * Trust-urile 3.7. Utilizari legale ale jurisdictiilor offshore

3.7.1. Practici legale de utilizare a jurisdictiilor offshoreFirmele pot folosi centrele financiare offshore si secretul bancar existent n acestea ca parte a efortului deliberat de a mentine secretul operatiunilor si avantajele concurentiale ntrun mediu de afaceri n care secretizarea informatiilor strategice a devenit aproape obligatorie. Tari precum Cayman Island (al cincilea centru financiar al lumii) sunt atractive datorita facilitatilor fiscale si bancare acordate, nefiind necesara nici publicarea situatiilor financiare. Aici au rasarit peste 600 de banci si institutii financiare, incluznd 47 din cele mai mari 50 de banci ale lumii; totusi numai 50 de banci au o prezenta efectiva aici si numai 31 sunt autorizate sa desfasoare operatiuni cu rezidentii din Cayman. n portofoliul insulei exista aproximativ 45.000 de companii ce-si desfasoara afacerile n afara taroo. Monaco este tara marilor milionari. Nu exista impozit pe averea personala so evaziunea fiscala nu este considerata un delict. Este aproape imposibil de urmarit cele 340.000 de conturi bancare detinute aici, autoritatile mentinnd o strictete absoluta n privinta secretului bancar. Strategiile financiare ce vizeaza Monaco determina o pierdere anuala pentru Marea

Britanie de aproximativ 1 miliard Lire sterline prin nencasarea unor impozite cuvenite Inland Revenue.43 Belize, o alta jurisdictie notorie, este cunoscuta ca fiind resedinta lordului Michael Ashcroft, membru al Camerei Lorzilor din Anglia. Belize a acordat o vacanta fiscala" de 30 de ani companiei conduse de lordul Ashcroft - Carlisle Holdings. Aceasta societate are nsa o slaba activitate n Belize - asigura servicii de aprovizionare, curatenie si paza pentru companii si autoritatile municipale, avnd nsa relatii de afaceri cu cteva studiouri de la Hollywood. Facilitatile fiscale acordate i-au generat o economie de impozit de aproximativ 13,7 miloarde lire sterline din 1997 pna n 2002. n US Virgin Islands si Barbados exista aproximativ 3.600 de companii americane nmatriculate ce pastreaza aici cteva zeci de angajati (ce se ocupa de facturare). n felul acesta capata rezidenta fiscala si-si reduc considerabil taxele si impozitele platite. Si alte companii foarte mari utilizeaza zonele offshore pentru cresterea competitivitatii lor internationale: Boeing, Caterpillar, Chevron, Daimler-Chrysler, Easteman-Kodak, Exxon, General Motors, Microsoft, etc. Informatii despre paradisurile fiscale sunt greu de gasit. Companiile nu publica modul n care fac evaziune, iar autoritatile fiscale pastreaza investigatiile fiscale confidentiale. n urma unor cercetari, s-a constatat ca o firma este mai nclinata sa faca evaziune fiscala atunci cnd este mare, auditata de o firma care nu este din esalonul firmelor de audit si care are tendinte de cresetere (cheltuieli cu cercetarea si dezvoltarea mari si o atractivitate mare pe piata).

3.7.2. Doctrine judiciare cheieDe-a lungul anilor, n procesele cu conotatie fiscala din SUA, s-au dezvoltat cinci doctrine judiciare complementare destinate contracararii strategiilor de evaziune fiscala: Doctrina tranzactiei simulate Instantele din SUA nu accepta urmatoarele doua tipuri de stranzactii simulate: * Simulari n fapt- se refera la pseudotranzactii, la tranzactii care nu au loc niciodata; * Simulari n substanta- sunt tranzactii care au loc, dar, n absenta obiectivelor fiscale, nu au o substanta economica sau un motiv real de afaceri. Guvernul american nu a avut mereu succes n aplicarea doctrinei tranzactiei simulate. De exemplu, n cazul United Parcel Service of America, INC (UPS) Vs. Commisar: UPS s-a angajat ntr-un program cu o companie a grupului (nregistraa n Bermuda) prin care UPS asigura pachetele clientilor sai pna la 100 USD fara cost suplimentar si oferea de asemenea clientilor posibilitatea de a achizitiona acoperire aditionala. nainte de ncheierea acestui aranjament, UPS prelua n ntregime riscul transportului acestor mesagerii.

O data cu aparitia companiei din Bermuda, UPS a continuat sa administreze toate aspectele asigurarii, dar printr-un aranjament de reasigurare semnat cu o companie de reasigurare independenta. UPS platea toate primele firmei din Bermuda, care, la rndul ei, reasigura riscul la compania de reasigurari independenta. Curtea a considerat ca acest transfer de venit era o simulare n substanta si a transferat tot venitul din prime napoi la UPS din motive fiscale. Totusi, o instanta superioara a anulat aceasta decizie, considernd ca aranajamentul avea substanta economica, n parte deoarece UPS nu mai putea folosi venitul pe care l cstiga cnd prelua singura riscul mesageriei. Doctrina substantei economice n SUA, reglementarile fiscale cer ca tranzactiile sa aiba un fundament economic separat si distinct de beneficiul economic obtenabil printr-o economie fiscala. Compania Colgate - Palmolive a intrat ntr-un parteneriat offshore cu o sucursala a Merrill Lynch (spornosrul strategiei) si ABN-AMRO. Partenriatul s-a angajat ntr-o serie de tranzactii cu active financiare, care au avut ca efect realizarea unei pierderi de capital scriptice (substantiale) pentru Colgate44. Tranzactiile realizate au exploatat aplicarea unor reguli speciale de recuperare a bazei impozabile sub o reglementare temporara. Curtea a gasit platile facute n cadrul strategiei ca lipsite de sens din punct de vedere economic. Merrill Lynch si concurentii sai au promovat o strategie similara si altor firme, inclusiv Allied Signal Inc., American Home Products Corp., producnd cu mult peste 1 miliard USD ca pierderi fiscale. Doctrina motivului de afaceri Doctrina motivului de afaceri priveste motivatia platitorului de taxe n momentul n care intra ntr-o tranzactie. Aceasta doctrina testeaza daca, la intrarea n tranzactie, platitorul de taxe era motivatd e alt scop de afaceri dect acela de a obtine beneficii fiscale. Spre deosebire de doctrina substantei economice, doctrina motivului de afaceri este mai profunda, cercetnd daca platitorul de taxe a intentionat ca tranzactia sa serveasca un motiv non- fiscal cu adevarat util. Adesea, o companie va ncerca sa faca o tranzactie cu un presupus motiv de afaceri pentru a satisface doctrina, dar pastrnd tratamentul fiscal al strategiei. De exemplu, Colgate a ncercat fara succes sa argumenteze ca parteneriatul offshore si tranzacsiile sale au servit la aranjarea gradului de ndatorare al companiei. Doctrina prevalentei substantei asupra formei

Aceasta doctrina considera ca doua sau mai multe tranzactii ce formeaza o cale

ocolita" nu ar trebui taxate diferit (la nivel cumulat) fata de cazul n care tranzactia s-ar fiimpozitat urmnd calea directa. Aceasta doctrina permite guvernului sa refuze beneficiile fiscale ocazionate de un platitor de taxe care face miscari economice auxiliare sau circulare, chiar daca aceste miscari (luate individual) sunt tratate fiscal n mod corespunzator. Doctrina tranzitiei n etape Aceasta doctrina sustine ca fiecare tranzactie separata ntr-o serie de tranzactii relationale (etape) trebuie sa aiba un motiv economic independent, altfel tranzactiile pot fi lipite n scopul stabilirii bazei impozabile. Companiile mari sunt mult mai tentate sa faca evaziune fiscala, dispunnd de serviciile unui departament de planificare fiscala. Companiile profitabile sunt si ele predispuse la evaziune, ca o consecinta a valorii mari a impozitelor ce trebuie platite. Firmele cu optiuni de crestere, cheltuieli mari de cercetare si dezvoltare sau operatiuni n strainatate sunt destul de interesate sa utilizeze evauziunea fiscala. n final, firmele cu auditori mari si recunoscuti sunt mai putin nclinate sa practice strategii de evaziune fiscala.

3.7.3. Utilizari imorale ale paradisurilor fiscaleLund n considerare declinul rapid al platilor din impozitarea profitului din ultimul deceniu, exista posibilitatea ca paradisurile fiscale sa fie o problema foarte raspndita si din ce n ce mai serioasa. Utilizarea paradisurilor fiscale actioneaza att asupra statelor dezvoltate, ct si asupra celor n curs de dezvoltare, acestea din urma fiind n mos special afectate de imposibilitatea colectarii de taxe la bugetul national si de realizarea de investitii n infrastructura si servicii sociale. n acelasi timp, prin utilizarea zonelor offshore, companiile multinationale dobndesc un avantaj concurential neloial fata de compatitorii nationali sau firmele care nu-si permit astfel de optiuni. Evaziunea fiscala organizata permite fotbalistilor, vedetelor de cinema, milionarilor n Euro si companiilor sa fenteze" fiscalitatea, pe cnd persoanele cu venituri medii (profesori, muncitori si doctori) platesc Fiscului o cota importanta din veniturile lor. Detalii privitoare la strategiile de evaziune fiscala sunt rareori facute publice de companii sau de marile firme de consultanta. Companiile multinationale, precum Boeing, Caterpillar, Coca Cola, Daimler-Chrysler, General Motors, Kodak, Intel, Microsoft, NewsCorp, detin companii offshore nmatriculate n paradisuri fiscale pentru a facilita ocolirea taxelor.45 O serie de cercetatori au citat surse conform carora, n anul 1999, liderii politici corupti au ascuns aproximativ 20 miliarde USD n conturi elvetiene secrete. n 1997, autoritatile

pakistaneze au ncercat sa retina active ale fostului prim-ministru n valoare de aproximativ 940 milioane USD si raspndite n aproximativ 9 tari (inclusiv Elvetia). O parte a banilor se presupune a fi mita, ncasata de la o corporatie elvetiana - Cotecna Inspection SA, o subsidiara a Societe Generale de Surveillance, companie care ajuta tarile n curs de dezvoltare sa evite fraudele si evaziunea fiscala. Spalarea banilor este conditionata de pastrarea secretului bancar. Desi fondurile ilicite se spala foarte bine si n onshore, rezultatele operatiunii de legitimizare" a provenientei banilor se pastreaza de regula n offshore. Conform presei britanice, mafia rusa a utilizat confidentialitatea bancara a statului Monaco pentru a spala aproximativ 6 miliarde de lire sterline. Conturile bancare offshore sunt folosite si pentru a plati n mod inteligent sumele cuvenite naltilor functionari guvernamentali, asa cum s-a ntmplat n Marea Britanie, cnd conturi din Gibraltar si Elvetia au fost alimentate pentru a asigura obtinerea unor contracte de instalare a unor cabluri subterane de telefonie. Tot de aceasta maniera, fostul dictator nigerian, generalul Sani Abacha, si-a creat o rezerva personala de aproximativ 4 miliarde USD n banci elvetiene si londoneze.46 n anii '70, ''regele regilor'' din Etiopia, Hadl Slassi, si sahul Iranului au detinut probabil n conturile elvetiene miliarde de dolari. Dar acesti bani nu au fost niciodata gasiti, deoarece la acea vreme autoritatile elvetiene nu au dat curs cererilor de returnare depuse de catre statele victime. Alte conturi celebre au devenit ulterior, datorita lipsei unei legi mpotriva spalarii banilor, nesemnificative. Printre acestea figureaza si conturile lui Nicolae Ceausescu, ale lui Manuel Noriega (Panama), Jean-Claude Duvalier (Haiti), Siad Barre (Somalia). Marile scandaluri de coruptie care s-au succedat n anii '90, n care au fost implicate persoane precum Moussa Traor (Mali), Mobutu Sese Seko (Zair), Benazir Bhutto (Pakistan), Noursoultan Nazarbaev (Kazakhstan), Sani Abacha (Nigeria), Jos Edouardo Dos Santos (Angola), Carlos Menem (Argentina), i-au determinat pe elvetieni sa si revizuiasca radical politica bancara si sa adopte finalmente o lege mpotriva spalarii banilor. Desi operatiunile offshore sunt departe de ochii publicului larg, ele joaca un rol deosebit de important n fuga capitalurilor, n ceea ce priveste crizele financiare globale, transferul averii, cresterea saraciei si a inegalitatilor sociale.