Modul 1

Modulul 1 – Noţ iuni Introductive

1111

Modulul 1: NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Obiective educaţionale

În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe

şi aptitudini:

- vei înţelege conceputul de audit, la modul general şi cel de audit

financiar;

- în al doilea rând vei cunoaşte formele auditului pentru a face o

diferență clară între tipurile de audit existente;

- și nu în ultimul rând, vei învăța o serie de termeni utilizaţi in

activitatea de audit fără de care nu vom putea continua studiul

cursului nostru.

Cuvinte cheie:

audit, audit financiar, auditul perfomanţei.

Cuprinsul Modulului:

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

1


2222

Modulul 1: .....„NOȚIUNI INTRODUCTIVE”Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Obiective educaţionale .............. Eroare! Marcaj în document nedefinit. Cuvinte cheie ............................ Eroare! Marcaj în document nedefinit. Cuprinsul Modulului ................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

1.1 .................................. Conceptul de auditEroare! Marcaj în document nedefinit.

1.2 ...............Formele auditului .............................................................. ...6

1.2 ....Glosar de termeni utilizați în activitatea de audit financiar......8Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Subiecte pentru autoevaluare: ......... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Întrebări de autoevaluare ........... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Subiecte pentru evaluare şi control . Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Întrebări de evaluare .................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. Teste grilă: ............................................................................................ 19

Rezumatul acestui Modul ................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Bibliografie obligatorie .................... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Bibliografie ....................................... Eroare! Marcaj în document nedefinit.


3333

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 1 Originea meseriei de auditor este foarte veche, cu toate că nu a fost cunoscută sub

această denumire, încă din antichitate, s-a ajuns la ideea că o bună gestionare a

patrimoniului se poate realiza doar prin respectarea unor proceduri şi reguli dev

verificare.

Prezentul capitol urmăreşte să te introducă pe tărâmul auditului şi să clarifice noţiunile

ce stau la baza activității pentru că doar un fundament şi o înţelegere clară a acestor

noţiuni te pot ajuta să parcurgi şi să evoluezi spre cunoștere și spre următoarele capitole.

1.1 CONCEPTUL DE AUDIT

Etimologic cuvântul „audit” înseamnă „ a asculta şi a transmite mai departe” atunci

când este tradus din latinescul „audire”. Tradus din limba engleză el exprimă noţiuni ca:

revizie contabilă, bilanţ, a revizui, a verifica, a revizui registrele contabile, a face o

revizie contabilă. Auditorul, în corelaţie cu semnificaţia cuvântului audit, este persoana

care poartă eticheta şi este recunoscut ca atare de „revizor contabil”, „controlor

financiar” sau „cenzor”.

Termenul de audit a fost popularizat începând cu anii 1950 – 1960 de către cabinetele

anglo – saxone de expertiză contabilă.

Diferenţele lingvistice, precum şi specificul economico – social al diferitelor state sau

regiuni au făcut ca înţelesul cuvântului audit să aibă nuanţe diferite. În unele situaţii, în

anumite perioade cel puţin, a fost considerat acelaşi lucru cu controlul financiar ori, s-au

stabilit diferenţe nejustificat de mari între cele două noţiuni.

Organizaţiile profesionale internaţionale dar şi cele naţionale din domeniul controlului,

auditului şi al contabilităţii cum sunt: organizaţii naţionale ale experţilor contabili,

Federaţia Internaţională a Contabililor (I.F.A.C) şi Organizaţia Internaţională a

Instituţiilor Supreme de Audit (INTOSAI) au elaborat „standarde” cuprinzând clarificări

conceptuale dar şi cele mai bune practici în domeniul auditului.

Conform „standardelor internaţionale de audit” conceptul de audit şi audit financiar au

următoarea semnificaţie:


4444

- audit – examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii

responsabile şi independente prin raportarea ei la un criteriu, standard, normă de calitate

în vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informaţii.

- audit financiar – verificarea şi certificarea conturilor anuale, a situaţiilor financiare,

de către un profesionist competent şi independent în vederea exprimării opiniei acesteia

asupra realităţii datelor cuprinse în documentele anuale de sinteză.

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este exprimarea de către auditor a unei

„opinii” potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite, sub toate aspectele

semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat.

Pentru a exprima opinia auditorului foloseşte de regulă formula „oferă o imagine fidelă”

sau „prezintă în mod corect sub toate aspectele semnificative” cele două formulări fiind

echivalente.

În România au fost adoptate Norme Naţionale de Audit în anul 1999 făcând din

Standardele internaţionale baza normelor naţionale la care s-au adăugat prevederi legale

de audit specifice ţării noastre. În conformitate cu Normele internaţionale de audit

activitatea de audit financiar reprezintă activitatea de verificare a situaţiilor financiare

ale societăţilor comerciale de către auditorii financiari în conformitate cu standardele

internaţionale de audit. Auditorul financiar este persoana fizică sau juridică ce

dobândeşte această calitate prin atribuirea ei de către Camera Auditorilor Financiari din

România, calitate care îi dă dreptul la exercitarea independentă a mandatului de auditor

financiar.

Autoevaluare (sarcină de învăţare) tip 1:

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

să răspunzi la următoarea întrebare:

Ce reprezintă activitatea de audit şi cea de audit financiar?

..................................................................................................

..................................................................................................

..................................................................................................

..................................................................................................

..................................................................................................

..................................................................................................


5555

..................................................................................................

..................................................................................................

..................................................................................................

..................................................................................................

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă

nu, atunci te rog să revenii asupra paragrafelor parcurse până

acum, pentru a le

aprofunda.

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Noţiunea de audit reprezintă examinarea profesională a

unei informaţii în vederea exprimării unei opinii

responsabile şi independente prin raportarea ei la un

criteriu, standard, normă de calitate în vederea

satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informaţii.

Noţiunea de audit financiar reprezintă verificarea şi

certificarea conturilor anuale, a situaţiilor financiare, de

către un profesionist competent şi independent în

vederea exprimării opiniei acesteia asupra realităţii

datelor cuprinse în documentele anuale de sinteză.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse

până acum, pentru a le aprofunda.


6666

1.2. FORMELE AUDITITULUI

Coroborând prevederile standardelor internaţionale cu aspectele practice care rezultă din

aplicarea lor precum şi cu specificul naţional al organizării activităţii de audit se pot

stabili mai multe criterii de clasificare a tipurilor de audit. Considerăm utile pentru a

facilita înţelegerea organizării şi exercitării auditului, cel puţin următoarele:

a. din punct de vedere al sferei de cuprindere auditul poate fi:

a.1. – audit de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de

conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic,

eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru

corectarea acestora;

a.2. – auditul performanţei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru

implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii auditate sunt corecte pentru evaluarea

rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu criteriile de eficienţă,

eficacitate şi economicitate;

a.3. – auditul de regularitate, care reprezintă examinarea situaţiilor financiare, sub

aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care

sunt aplicabile domeniului auditat.

b. din punct de vedere al poziţiei organizatorice a auditorului faţă de entitatea

auditată:

b.1. – audit intern

b.2. – audit extern

Auditul intern este organizat şi exercitat în cadrul entităţilor economice şi al instituţiilor

publice aparţinând Guvernului, depinzând organizatoric şi funcţional de acestea.

Auditul extern se organizează şi se exercită din afara entităţilor şi a Guvernului de către

auditori externi aparţinând Camerei Auditorilor sau Curţii de Conturi ca organisme

autonome care-şi exercită atribuţiile în mod independent faţă de stat.

c. în funcţie de structura organizatorică implicată în exercitarea lui auditul

avem:

c.1. audit financiar exercitat de către compartimentele de audit intern ale

entităţilor economice private sau publice;


7777

c.2. inspecţii de audit exercitate de către Ministerul Finanţelor Publice prin

organele sale centrale şi locale în legătură cu anumite obiective la instituţiile publice;

c.3. audit financiar exercitat de către auditori persoane fizice sau juridice

aparţinând Camerei Auditorilor ca organizaţie profesională independentă;

c.4. audit financiar exercitat de către Curtea de Conturi la instituţii publice şi la

agenţi economici în legătură cu formarea şi utilizarea resurselor publice;

c.5. audit financiar exercitat la comanda entităţilor de către persoane juridice cu

statut internaţional având ca obiect de activitate auditul financiar.

d. din punct de vedere al obiectului:

d.1. audit financiar public;

d.2. audit financiar organizat şi exercitat în mod privat;



să rezolvi următorul test grilă:

Din punct de vedere al sferei de cuprindere auditul

poate îmbrăca următoarele forme:

a) auditul performanţei, auditul de sistem, auditul

intern;

b) auditul de regularitate, auditul performanţei, auditul

de sistem;

c) auditul performanţei, auditul de regularitate, auditul

extern;

Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................

şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.




Răspunsul corect este:

b.


8888

1.3. GLOSAR DE TERMENI UTILIZAȚI ÎN

ACTIVITATEA DE AUDIT FINANCIAR

În legătură cu noţiunile conceptuale de bază din auditul financiar atât Federaţia

Internaţională a Contabililor (IFAC) cât şi Organizaţia Internaţională a Instituţiilor

Supreme de Audit (INTOSAI) se exprimă univoc neexistând diferenţe nici în abordarea

teoretică şi nici în cea practică. De asemenea organizaţiile naţionale de profesionişti în

audit financiar au adoptat şi adaptat aceste concepte în mod corespunzător, făcând

posibilă astfel o aşa-numită internaţionalizare a activităţii de audit financiar.

Redăm în continuare semnificaţia oferită de Standardele Internaţionale unor termeni

utilizaţi în activitatea de audit financiar.

1. Aria auditului – se referă la procedurile de audit considerate a fi necesar de aplicat

pentru a atinge obiectivele de audit.

2. „Aserţiunile situaţiilor financiare” reprezintă aserţiuni, declaraţii, responsabilităţi,

ale conducerii entităţii auditate, explicite sau de altă natură, care sunt cuprinse în

situaţiile financiare. Ele pot fi clasificate după cum urmează:

- existenţa: un activ sau un pasiv există la o anumită dată;

- drepturi şi obligaţii: un activ sau un pasiv aparţinând entităţii la un anumit

moment;

- apariţia: o tranzacţie sau eveniment privind entitatea auditată s-a produs în

perioada de referinţă;

- exhaustivitate: nu există active, pasive, tranzacţii sau evenimente care să nu

fie înregistrate, sau elemente neprezentate;

- valorizare: un activ sau o obligaţie este înregistrată la valoarea contabilă

corespunzătoare;

- evaluarea: o tranzacţie sau un eveniment este înregistrată la valoarea corectă,

iar venitul sau cheltuiala alocată perioadei corespunzătoare;

- prezentarea şi evidenţierea informaţiilor: un element este prezentat, clasificat

şi descris în conformitate cu cadrul general de raportare aplicabil;

3. Asigurare rezonabilă – În cadrul unei activităţi de auditare a unei entităţi, auditorul

furnizează un nivel de asigurare ridicat dar nu absolut, exprimat într-o manieră pozitivă


9999

în raportul de audit ca o asigurare rezonabilă, din care rezultă că informaţiile auditate nu

conţin erori materiale.

4. Audit – Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este exprimarea de către auditor

a unei opinii, potrivit căreia situaţiile financiare au fost elaborate, din toate punctele de

vedere, în conformitate cu cadrul de raportare financiar identificat. Frazele folosite

pentru a exprima opinia auditorului sunt: „oferă o imagine adevărată şi corectă” sau

„prezintă corect, în toate aspectele materiale” care au acelaşi sens.

5. Auditul financiar - constă în efectuarea unei examinări, de către un profesionist

competent şi independent, a acurateţei conturilor şi a legalităţii şi regularităţii

operaţiunilor în vederea exprimării unei opinii susţinută de probe de audit. Examinarea

acurateţei conturilor are ca scop să determine dacă tranzacţiile au fost angajate,

lichidate, ordonanţate şi plătite în mod corect. Obiectivul examinării legalităţii şi

regularităţii este acela de a stabili dacă operaţiunile au fost efectuate în conformitate cu

reglementările legale în vigoare.

6. Auditul performanţei - reprezintă examinarea economicităţii, eficienţei şi

eficacităţii operaţiunilor efectuate de entitatea auditată.

7. Economicitatea - constă în minimizarea costului resurselor alocate unei activităţi

fără a compromite realizarea obiectivelor în condiţii de calitate.

8. Eficienţa - reprezintă raportul dintre rezultatele obţinute şi costul resurselor utilizate

pentru obţinerea acestora.

9. Eficacitatea - este gradul de îndeplinire al obiectivelor declarate ale unei activităţi şi

relaţia dintre impactul dorit şi impactul efectiv al activităţii respective.

10. Auditul intern - este o activitate organizată independent în structura unei entităţi şi

în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări,

inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective

a măsurii în care aceasta asigură îndeplinirea obiectivelor entităţii şi utilizarea

resurselor în mod economic, eficace şi eficient, precum şi pentru a raporta

managementului constatările făcute, slăbiciunile identificate şi acţiunile de corectare a

deficienţelor şi de ameliorare a sistemului de control intern.

11. Auditul extern - reprezintă o activitate ce se efectuează de persoane din afara

entităţii şi constă în examinarea acurateţei conturilor, a legalităţii şi regularităţii


10101010

operaţiunilor efectuate (auditul financiar), precum şi în evaluarea economicităţii,

eficacităţii şi eficienţei acestora (auditul performanţei).

12. Aria de aplicabilitate a auditului financiar – se referă la procedurile de audit

propuse pentru a realiza obiectivele auditului.

13. Abordarea auditului – reprezintă o combinaţie a diferitelor teste de audit, pe care

auditorii le efectuează în vederea obţinerii probelor necesare realizării obiectivelor de

audit.

14. Auditor principal - auditorul care are responsabilitatea întocmirii unui raport

privind situaţiile financiare ale unei entităţi, atunci când acestea conţin informaţii

financiare despre una sau mai multe componente auditate de un alt auditor.

15. Alt auditor – un auditor, altul decât auditorul principal, care are responsabilitatea

raportărilor doar asupra informaţiilor financiare referitoare la unele componente care

sunt cuprinse în situaţiile financiare auditate de auditorul principal.

16. Calculul – constă în verificarea acurateţei matematice a documentelor primare şi a

înregistrărilor contabile sau a altor calcule.

17. Certificatul de audit - este o declaraţie scurtă, clară şi explicită a concluziilor

globale ale Organismului de Certificare privind conturile anuale în ceea ce priveşte

exhaustivitatea, acurateţea şi veridicitatea acestora.

18. Chestionar – Auditorii vor folosi în toate fazele de realizare a auditului, pentru

obţinerea informaţiilor necesare, pentru stabilirea unor situaţii de fapt sau pentru

confirmarea unor date, corelării de date sau concluzii, tehnica interviului, elaborând în

acest sens chestionare.

19. Componenta - divizia, ramura, compania mixtă, firma asociată sau altă entitate ale

căror informaţii financiare sunt incluse în situaţiile financiare auditate de auditorul

principal.

20. Confirmarea – constă în răspunsul la o investigare pentru a corobora informaţiile

conţinute în înregistrările contabile.

21. Consecvenţa – este principiul contabil care presupune ca metodele contabile

aplicate să fie aceleaşi de la o perioadă la alta cu excepţia modificărilor justificate,

efectele materiale ale acestora trebuind să fie justificate în note la situaţiile financiare.


11111111

22. Controlul calităţii – politicile şi procedurile adoptate de o firmă de audit pentru a

furniza asigurarea rezonabilă, că toate auditurile efectuate de aceasta au fost realizate în

conformitate cu obiectivele şi principiile generale care guvernează situaţiile financiare.

23. Cunoaşterea entităţii auditate – dobândirea şi aprofundarea informaţiilor cu

privire la:

- cadrul juridic care reglementează activitatea acesteia;

- obiectivele de activitate pe care entitatea şi le-a propus;

- resursele umane, materiale şi financiare de care dispune entitatea auditată în

realizarea obiectivelor sale;

-modul efectiv de desfăşurare a activităţii entităţii;

- relaţiile acesteia cu alte instituţii, etc.

23. Documentarea – înseamnă documentele elaborate (documente de lucru) sau

obţinute şi păstrate de auditori pentru realizarea activităţii de audit.

Termenul „documentare” reprezintă activitatea de consemnare în dosarele de lucru a

informaţiilor pe care auditorul le-a considerat necesare referitoare la acţiunea de audit,

natura, calendarul şi întinderea activităţilor de audit efectuate, precum şi rezultatele

acestor activităţi, concluziile la care a ajuns auditorul în funcţie de probele de audit

obţinute.

24. Documente de lucru – sunt înregistrări ale auditorilor privind planificarea

activităţii de audit, natura, programarea şi întinderea procedurilor de audit aplicate şi

rezultatele acestor proceduri şi concluziile rezultate din probele de audit obţinute.

Documentele de lucru pot fi păstrate pe suport de hârtie, film, electronic sau altele.

25. Domeniul de audit – descrie, pe de o parte subiectul (entitatea sau activitatea) şi

perioada care urmează să fie auditată şi, pe de altă parte natura auditului de realizat.

26. Dosarul exerciţiului – cuprinde toate elementele unei activităţi de auditare şi

informaţii aferente perioadei pentru care se face auditarea; el permite asamblarea tuturor

lucrărilor, de la cele preliminare până la elaborarea raportului.

27. Dosarul permanent – se utilizează în cazul în care activitatea de auditare a unei

entităţi presupune efectuarea de audituri anuale pe parcursul mai multor exerciţii. El

permite evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la

altul a elementelor de cunoaştere a entităţii.


12121212

Dosarul permanent cuprinde informaţii şi documente cu caracter general, primite sau

analizate în cursul diferitelor etape ale activităţilor de auditare.

28. Eroare aşteptată – înseamnă eroarea pe care auditorul se aşteaptă să o întâlnească.

29. Eroare – se referă la o greşeală neintenţionată apărută în situaţiile financiare,

inclusiv omiterea unei sume sau a unei declaraţii, cum ar fi:

- obţinerea sau procesarea greşită a datelor pe baza cărora sunt realizate declaraţiile

financiare;

- estimare contabilă incorectă provenită din omiterea sau interpretarea eronată a

faptelor;

- aplicarea greşită a principiilor contabile referitoare la măsurare, recunoaştere,

clasificare, prezentare sau declarare;

- greşeli matematice sau contabile în cadrul înregistrărilor şi datelor contabile.

30. Eroarea tolerabilă – reprezintă eroarea maximă dintr-o populaţie pe care auditorul

este dispus să o accepte.

31. Eşantionarea – implică aplicarea procedurilor de audit la mai puţin de 100% din

articole (tranzacţiile) din bilanţ sau dintr-o clasă de tranzacţii astfel încât toate articolele

individuale din eşantion au şansa de a fi selectate.

32. Eşantionare statistică – înseamnă orice modalitate de eşantionare care are

următoarele caracteristici:

- selectarea eşantionului pe bază de sondaj (la întâmplare);

- utilizarea teoriei probabilităţii pentru a evalua rezultatele eşantionării, inclusiv

măsurarea riscului de eşantionare.

Eşantionarea care nu are aceste caracteristici este considerată eşantionare ne-statistică.

33. Expert – persoana sau firma care are calităţi speciale, cunoştinţe şi experienţă într-

un domeniu particular, altul decât contabilitatea şi auditul.

34. Fişa de lucru – este suportul material pe care auditorul îşi consemnează

observaţiile, descrierile, aprecierile asupra domeniului la care lucrează la un moment

dat. Ea conţine detaliile semnificative care constituie ulterior sursa concluziilor care vor

fi materializate în situaţiile sintetice pe care auditorii le vor întocmi.

Fişele de lucru se includ în dosarul exerciţiului.


13131313

35. Fraudă – se referă la un act intenţionat de una sau mai multe persoane din rândul

conducerii, angajaţilor sau terţilor ce implică utilizarea înşelăciunii în scopul obţinerii

unui avantaj pe cale ilegală.

36. Inspecţia – constă în examinarea înregistrărilor, a documentelor sau a activelor

tangibile. Inspecţia înregistrărilor şi a documentelor furnizează probe de audit al căror

grad de încredere diferă în funcţie de natura, sursa lor şi eficacitatea controalelor interne

asupra procesării acestora.

37. Intervievarea – constă în căutarea informaţiilor la persoanele care le deţin, fie din

interiorul sau din afara entităţii.

38. Înţelegerea activităţii entităţii auditate – cunoaşterea generală a auditorului cu

privire la mediul şi modul în care îşi desfăşoară activitatea entitatea auditată.

39. Legalitate şi regularitate – reprezintă obiective al auditului financiar prin care se

caută să se asigure că o tranzacţie respectă legile şi reglementările aplicabile şi este

acoperită de o alocare bugetară suficientă.

40. Limitarea ariei de audit – o limitare a ariei activităţii auditorului poate fi uneori

impusă de entitatea auditată, de anumite circumstanţe (când timpul disponibil realizării

auditului nu permite realizarea inventarierii), sau când, în opinia auditorului

documentele contabile ale entităţii sunt inadecvate sau când auditorul nu poate aplica

procedurile de audit la nivelul dorit.

41. Materialitatea – este pragul sau punctul limită (exclusiv) de la care o informaţie

care a fost omisă sau declarată eronat devine eroare materială (informaţie materială).

O informaţie este materială dacă omiterea sau declararea ei eronată ar influenţa deciziile

economice luate de utilizatorii raportului de audit pe baza situaţiilor financiare.

Informaţiile omise sau declarate eronat, situate sub valoarea materialităţii (pragul sau

punctul limită) nu influenţează deciziile economice ale utilizatorilor raportului de audit

luate pe baza situaţiilor financiare.

42. Mediul de control – se referă la atitudinea generală şi acţiunile conducerii unităţii

auditate referitoare la sistemul de control intern şi importanţa sa în cadrul entităţii

auditate.

43. Mediul IT- politicile şi procedurile pe care entitatea le implementează şi

infrastructura IT (hardware, sistemul de operare, etc.) şi aplicaţia software care este

folosită pentru a sprijini activităţile entităţii şi strategiile sale.


14141414

44. MUS – Eşantionare pe baza unităţii monetare – este o tehnică de eşantionare

statistică gândită astfel încât probabilitatea selectării să fie proporţională cu valoarea

tranzacţiei. Astfel, cu cât este mai mare valoarea tranzacţiei, cu atât este mai mare

probabilitatea de selectare a ei.

45. Nivel de încredere – este opusul riscului de audit. Cu cât este mai mare nivelul de

încredere dorit cu atât trebuie făcute mai multe teste de audit.

46. Obiectivul auditului – sunt acele rezultate, care se aşteaptă a fi obţinute în urma

examinării situaţiilor financiare, iar aria de cuprindere constă în activitatea pe care

auditorul o desfăşoară pentru atingerea acestora.47. Observarea – constă în urmărirea

unui proces sau a unei proceduri realizate de către alţii, ca de exemplu urmărirea

modului în care sunt numărate articolele unui inventar de către personalul entităţii

auditate.

48. Opinie de audit – este o exprimare clară, în scris, a opiniei privind situaţiile

financiare ca întreg.

49. Planificarea – implică dezvoltarea unei strategii generale şi a unei abordări detaliate

privind natura, programarea şi întinderea auditului.

50. Populaţia – reprezintă un set de tranzacţii pentru care sistemul de control poate fi

considerat omogen şi este definită ca întregul set de date din care auditorul extrage

eşantionul supus analizei pentru formularea concluziilor. De exemplu, toate articolele

dintr-un cont sau o clasă de tranzacţii reprezintă o populaţie. O populaţie poate fi

împărţită în subpopulaţii (straturi), fiecare dintre acestea fiind examinate separat.

51. Probe de audit – reprezintă informaţiile obţinute de către auditor, utilizate la

formularea concluziilor pe care el îşi bazează opinia de audit. Elementele probante

cuprind sursele documentare şi înregistrările contabile ce evidenţiază situaţiile

financiare, precum şi informaţiile coroborative din alte surse.

52. Proceduri de audit – reprezintă metode folosite pentru obţinerea probelor de audit

necesare. Pentru testele de control şi testele de fond există cinci tipuri de proceduri pe

care auditorul le poate utiliza: inspecţia, observarea, interviul, confirmarea şi calcularea.

Procedurile analitice se folosesc în special în etapa de planificare şi la finalul auditului.

53. Proceduri de fond – reprezintă teste realizate pentru a obţine probe de audit în

vederea detectării erorilor materiale din situaţiile financiare, şi sunt de două tipuri:

- teste ale detaliilor tranzacţiilor;


15151515

- proceduri analitice.

54. Proceduri analitice – constă în analiza tendinţelor şi procentelor semnificative

incluzând investigaţiile fluctuaţiilor şi a relaţiilor (care nu sunt consistente) cu alte

informaţii relevante sau rezultate din sumele (valorile) previzibile (predictibile).

55. Programul de audit – un program de audit stabileşte natura, întinderea şi

programarea procedurilor de audit care urmează a fi aplicate conform planului de audit

general. Programul de audit serveşte ca un set de instrucţiuni în special asistenţilor în

cadrul auditului ca un mijloc de control pentru executarea corespunzătoare a activităţii.

56. Raportul anual – o entitate emite în mod normal anual un document care include

situaţiile sale financiare împreună cu raportul de audit. Acest document este cunoscut în

general sub numele de raport anual.

57. Realitatea operaţiunilor – obiectiv al auditului financiar, caută să asigure că

tranzacţiile sunt justificate de un eveniment care aparţine entităţii şi este propriu unei

perioade.

58. Riscul de audit – este riscul ca auditorul să ajungă la concluzii eronate în ceea ce

priveşte situaţiile financiare examinate, riscul de a nu exprima rezerve asupra unor

situaţii financiare care conţin, în fapt, erori materiale.

59. Riscul inerent – este probabilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii

să comporte erori semnificative, izolate sau cumulate cu erorile din alte categorii de

tranzacţii, datorită unui sistem de control intern nesatisfăcător.

60. Riscul de control – este riscul ca o anomalie ce poate apărea în soldul unui cont sau

într-o clasă de tranzacţii - şi care poate fi materială fie la nivel individual, fie cumulată

cu alte disfuncţionalităţi – să nu fie prevenită sau detectată şi corectată în timp util de

către sistemele contabil şi de control intern ale entităţii.

61. Riscul de nedetectare – este riscul ca procedurile independente – real executate de

auditori (teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor sau proceduri analitice) să nu

detecteze o iregularitate sau inexactitate existentă în soldul unui cont sau într-o clasă de

tranzacţii, disfuncţionalităţi ce ar putea fi semnificativă, fie luată independent, fie

cumulat cu disfuncţionalităţi din alte solduri sau clase de tranzacţii.

62. Sistemul contabil – este seria de sarcini şi înregistrări ale unei entităţi prin care

tranzacţiile sunt procesate pentru realizarea unor înregistrări financiare.


16161616

Astfel de sisteme identifică, asamblează, analizează, calculează, clasifică, înregistrează,

concluzionează şi raportează tranzacţiile şi alte evenimente.

63. Sistemul de control intern – cuprinde toate politicile şi procedurile (privind

controlul intern) adoptate de conducerea entităţii auditate pentru a o sprijini în atingerea

obiectivelor sale, printr-o conducere eficientă a activităţilor, inclusiv aderarea la

politicile managementului, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudei şi

erorilor, înregistrări contabile corecte şi complete şi pregătirea la timp a informaţiilor

financiare.

64. Situaţii financiare – bilanţul, contul de profit şi pierderi, situaţii privind

modificările în poziţiile financiare, note şi alte documente justificative care sunt

identificate ca părţi ale situaţiilor financiare.

65. Slăbiciune materială – o slăbiciune a controlului intern care ar putea avea efecte

materiale asupra situaţiilor financiare.

66. Strategia de audit – se referă la abordarea de audit şi la procedurile de audit

selectate pentru a atinge obiectivele definite pentru o sarcină specifică de audit.

67.Stratificarea – constituie procesul de divizare a populaţiei în subpopulaţii, fiecare

dintre acestea reprezentând un grup de unităţi de eşantion care au caracteristici similare.

68. Tehnici de audit asistate pe calculator – aplicarea procedurilor de audit folosind

calculatorul ca un mijloc de audit.

69. Testele de control – reprezintă testele realizate pentru a fi probe de audit privind

proiectarea corespunzătoare şi operarea efectivă a sistemelor contabil şi de control

intern.

70. Teste de parcurgere – implică urmărirea unui număr limitat de tranzacţii prin

întreg sistemul contabil.

71. Tranzacţii (zone) cu risc crescut – sunt tranzacţiile (zonele) cu risc inerent şi risc

de control mari.

72. Unitatea de eşantionare – reprezintă articolul individual din cadrul populaţiei.



să completezi cuvintele lipsă în textul de mai jos:

Sistemul de control intern – cuprinde toate ................

(privind controlul intern) adoptate de conducerea


17171717

entităţii auditate pentru a o sprijini în atingerea

obiectivelor sale, printr-o conducere eficientă a

activităţilor, inclusiv aderarea la politicile

managementului, protejarea activelor, prevenirea şi

detectarea fraudei şi erorilor, înregistrări contabile

corecte şi complete şi pregătirea la timp a

informaţiilor financiare.

Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................

şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.

Răspunsul corect este:

„politicile şi procedurile”




Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare

1. Care sunt documentele de referinţă internaţionale care stau la baza activităţii

de audit financiar?

Scrie răspunsul tău aici:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................


18181818

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

Organizaţiile profesionale internaţionale dar şi cele naţionale din domeniul controlului,

auditului şi al contabilităţii au elaborat „standarde” cuprinzând clarificări conceptuale

dar şi cele mai bune practici în domeniul auditului. În România au fost adoptate Norme

Naţionale de Audit în anul 1999 făcând din Standardele internaţionale baza normelor

naţionale la care s-au adăugat prevederi legale de audit specifice ţării noastre.

2. În ce constă obiectivul unui audit al situaţiilor financiare?

Scrie răspunsul tău aici:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este exprimarea de către auditor a unei

„opinii” potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite, sub toate aspectele

semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat.

Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile

date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul.

Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,

căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu

siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi

de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le

clarifica în cadrul Activităţii tutoriale (AT).

Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!

Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti

corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru

acest Modul.


19191919

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare

1. În ce constă obiectivul unui audit al situaţiilor financiare?

2. Care sunt formele auditului financiar din punct de vedere al strucutrii

organizatorice care-l execută?

3. Ce reprezintă auditul de regularitate?

4. Ce este auditul performanţei?

Teste grilă:

1. Etimologic „audit” înseamnă:

a) „ a asculta şi a transmite mai departe”;

b) revizor contabil;

c) a verifica;

Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

2. Auditorul reprezintă:

a) persoana desemnată să aprobe bilanţul;

b) persoana desemnată cu revizuirea contabilă;

c) revizor contabil;


3. Cuvântul audit poate reprezenta:

a) control financiar;

b) expertiză contabilă;

c) examinarea profesională a unei informaţii;



20202020

4. Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare reprezintă:

a) verificarea procedurilor utilizate de întreprindere;

b) asigurarea că operaţiunile reflectate în documentele justificative corespunzătoare sunt

evidenţiate în contabilitate;

c) exprimarea unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite, sub toate

aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară

identificat.


5. Din punct de vedere al sferei de cuprindere auditul poate îmbrăca următoarele forme:

a) auditul performanţei, auditul de sistem, auditul intern;

b) auditul de regularitate, auditul performanţei, auditul de sistem;

c) auditul performanţei, auditul de regularitate, auditul extern;


6. Auditul de sistem urmăreşte:

a) să facă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere, control intern şi a altor

sisteme stabilind punctele tari şi punctele slabe în scopul formulării de recomandări;

b) să stabilească dacă controlul intern funcţionează economic, eficace şi eficient;

c) să identifice deficienţele şi să formuleze recomandări pentru corectarea acestora;


7. Auditul performanţei urmăreşte:

a) să examinează criteriile privind implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii

auditate;

b) să aprecieze şi să evalueze rezultatele entităţii auditate;

c) să aprecieze dacă rezultatele entităţii auditate sunt conforme cu criteriile de eficienţă,

eficacitate şi economicitate;


8. Auditul de regularitate reprezintă:


21212121

a) examinarea situaţiilor financiare;

b)examinarea situaţiilor financiare privind respectarea principiilor care sunt aplicabile

domeniului auditat;

c) examinarea regulilor procedurale şi metodologice aplicabile domeniului auditat;


9. Auditul, din punct de vedere al poziţiei organizatorice a auditorului faţă de entitatea

auditată poate fi:

a) audit intern şi audit extern;

b) audit extern (organizat şi exercitat din cadrul entităţilor şi a Guvernului) şi audit

intern;

c) audit intern (organizat şi exercitat în cadrul entităţilor economice şi al instituţiilor

publice aparţinând Guvernului);


10. În funcţie de structura organizatorică auditul poate fi organizat sub forma:

a) compartimentelor de audit intern;

b) inspecţiilor de audit intern;

c) auditului financiar exercitat de către Ministerul Finanţelor Publice prin organele sale

centrale şi locale;


Rezumatul acestui Modul

Auditul, respectiv examinarea de către o persoană independentă şi competentă a

fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare, a constituit şi constituie cheia de boltă

pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. Termenul „audit” de

conotaţie anglo-saxonă, acoperă în esenţă aceeaşi idee ca şi termenii de revizie,

verificare sau control, dar lui i se asociază adesea conceptele de calitate, de rigoare,

modernism, calificare. Organizaţiile economice şi sociale au produs întotdeauna

informaţii contabil financiare. Nevoia de a verifica aceste informaţii implică un control


22222222

al conturilor, o revizuire a acestora, o examinare critică efectuată de persoane de

specialitate independente.

Realizarea oricărei misiuni de audit la organizaţiile economice, implică existenţa unor

reguli precise, formalizate, cunoscute şi acceptate de emiţătorii şi receptorii informaţiei

supuse auditului.

Aceste reguli sunt definite la nivel general naţional sau internaţional. Se ajunge la

noţiunea de normă, care permite aprecierea calităţii unui audit în raport cu un sistem de

referinţă.

Bibliografie obligatorie

1. Țara Ioan – Audit financiar, Editura Grafnet, 2006.

2. Boulescu M, Audit intern şi statutar, Ed. Tribuna Economică,

Bucureşti, 2007

3. Marcel Ghiţă - Audit intern-teorie şi practică, Editura CECCAR, 2009.

Bibliografie disponibilă on-line

1. www.intosai.com

2. www.cafr.ro

3. www.ifac.com

4. www.rcc.ro

Bibliografie suplimentară (facultativă)

1. CECCAR - IFAC-CECCAR-Standarde internaţionale de audit. ISA. Editura

CECCAR, 2008.

2. Arens Loebbecke - Audit: o abordare integrata , Editura Arc, ediţia a 8-a.

Date post:	19-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	flori
View:	220 times
Download:	4 times

Modul 1

Documents