Date post: | 13-Jul-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | tezadelicenta |
View: | 16 times |
Download: | 12 times |
Universitatea Tehnică a Moldovei
Catedra „Teoria economică şi marketing”
Managementul procesului de abolire a fraudelor economice
Autor:
Conducător ştiinţific: Gheorghe Rusu
Chişinău –2003
Cuprins
Introducere ………………………………………………………….......3.
Cap.I. Aspecte teoretice vizând apariţia fraudelor economice ….....13
1.1 .Condiţiile şi cauzele fraudelor economice ………………………...14
1.2 .Caracteristica şi clasificarea fraudelor economice ………………...31
Cap.II. Analiza fraudelor economice şi gestionarea procesului de
combatere a lor…...………………………………………………………......54
2.1. Analiza fraudelor economice şi specificul gestionării procesului de
minimalizare a lor …………………………………………………………......55
2.2. Specificul estimării şi prognozării fraudelor economice ………......78
2.3. Particularităţile, structura şi direcţiile de perfecţionare a
mecanismului de combatere a fraudelor economice ….…………………….....99
Cap.III. Posibilităţile gestionării procesului de combatere a fraudelor
economice …………………………………………………………………...121
3.1. Direcţiile,tipurile şi formele de combatere a fraudelor economice
……………………………………………………………………………......123
3.2. Căile, modalităţile şi problemele aplicării sistemului de combatere a
fraudelor economice ………………………………………………………....141
Încheiere……………….……………………………………………....162
Bibliografie ……………………………………………………...…….173
Anexe…………………………………………………………………..178
2
Introducere
Actualitatea temei. Procesul de tranziţie la economia de piaţă,
performanţele esenţiale realizate în relaţiile economice, schimbările radicale
survenite în mentalitatea agenţilor economici sunt însoţite de o serie de
fenomene negative, inclusiv fraudarea relaţiilor social-economice şi extinderea
sectorului economiei subterane.
Specificul reformelor economice (la macronivel) din Republica Moldova
e însoţită de nenumărate fraude şi infracţiuni economice, care nu numai că
împiedică creşterea economică, ci şi resping potenţialii investitori străini. În
condiţiile corupţiei pentru investitori nu e clar ce comportament trebuie să
adopte şi care va fi, de fapt, preţul pentru o efectivă activitate de afaceri.
Fraudele economice, corupţia şi crima organizată au impus anumite reguli şi
diverse forme de susţinere financiară. Spre deosebire de agenţii economici
autohtoni, care, în condiţiile creşterii numărului fraudelor economice şi
“înfloririi” corupţiei, pot să se acomodeze la regulile stabilite de acestea sau
încearcă să evite activităţile impuse de ele, investitorii străini preferă să activeze
în condiţii normale, care exclud aceste fenomene.
Rezolvarea problemelor impuse de aceste tendinţe negative din economia
naţională necesită identificarea cauzelor, criteriilor şi specificului fraudelor
economice, elaborarea şi implementarea unei strategii de combatere a fraudelor
economice ce ar asigura o înaltă eficienţă şi stabilitate a activităţii economiei
reale şi reprimarea relaţiilor economice.
Există câteva abordări privind determinarea cauzelor, specificului şi căilor
de combatere a fraudelor economice. Una din ele constă în activizarea
procesului de suprimare a acestui fenomen, inclusiv reorganizarea sistemului
juridic, înăsprirea legislaţiei penale, centralizarea sistemului de control şi
3
majorarea esenţială a amenzilor şi penalităţilor la care sunt supuşi agenţii
economici vinovaţi de încălcarea legii.
O altă abordare a problemelor de soluţionare a procesului antifraudă
constă în limitarea activităţii şi libertăţii agenţilor din sfera producţiei şi
comerţului, creşterea rolului şi funcţiilor administrative şi restrictive ale statului
în viaţa social-economică, limitarea dezvoltării caracterului privat-speculativ al
economiei, rezolvarea problemelor vitale ce ţin de schimbarea organismului
socio-economic după modelul sovietic de redistribuire, inclusiv de creştere a
sectorului proprietăţii de stat, de reînviere a întreprinderilor „gigant”.
În lucrare este dezvoltat modul de abordare a problemei combaterii
fraudelor economice în vederea înlăturării cauzelor fundamentale ale acestor
fenomene, inclusiv asigurarea libertăţii şi liberalizării tuturor genurilor de
activitate economică şi crearea condiţiilor economice egale pentru toate
formele de proprietate şi gospodărire, înlăturarea barierelor birocratice,
perfecţionarea funcţiilor existente ale aparatului de stat.
Această problemă este condiţionată de faptul că însăşi activitatea
economiei frauduloase în cadrul societăţii actuale constituie o componentă
“firească” a existenţei acesteia şi nu poate fi suprimată, reglementată sau
lichidată de către stat prin metode represive. Cu cât creşte şi se extinde procesul
reglementării de stat a activităţii economice, cu atât mai mare amploare iau
fenomenele de fraude economice.
În condiţiile actuale creşte rolul şi necesitatea adoptării sistemului
legislativ de combatere a fraudelor economice pornind de la ideea liberalizării
relaţiilor economice şi depăşirii cadrului economic, creşterii rolului “mâinii
invizibile” a statului în gestionarea şi reglementarea economiei naţionale.
Totodată, formarea mecanismului de combatere a fraudelor economice include
acomodarea, adaptarea funcţiilor aparatului public la condiţiile noi de
liberalizare şi de libertate economică a agenţilor economici.
Dificultatea formării unei strategii eficiente de combatere a fraudelor
economice constă în necesitatea unei intervenţii energice şi eficiente a statului în 4
viaţa social-economică şi în asigurarea funcţionării optime a economiei de piaţă,
ţinându-se cont de cerinţele şi problemele sociale ale societăţii. Rezolvarea
problemei îmbinării raţionale a acestor două tendinţe contradictorii stau la baza
procesului de reorientare a vieţii statului contemporan, de asigurare a
prosperităţii şi de combatere pe toate căile a fraudelor economice.
Republica Moldova se află la răspântie istorică şi într-o situaţie social-
economică şi politică foarte complicată, condiţionată de procesul formării
statalităţii, modificării radicale a sistemului relaţiilor socio-economice dintre stat
şi societatea civilă. Aceste procese se complică din cauza necesităţilor formării
relaţiilor economice de piaţă, reformării mediului instituţional şi proprietăţii,
înfiinţării organizaţiilor non-statale civile. Toate aceste transformări au loc în
lipsa unei experienţe adecvate, a resurselor energetice şi materialelor strategice
proprii. Situaţia geopolitică şi problema Transnistriei cu o frontieră extrem de
transparentă conduc la creşterea contrabandei cu narcotice, armament, mărfuri
ilegale, valută etc., ceea ce, de asemenea, frânează procesul de rezolvare a
problemelor stabilităţii economice, formării şi funcţionării unei strategii de
prevenire a fraudelor economice.
Măsurile întreprinse în primii ani de tranziţie, inclusiv pseudoliberalizarea
economiei, comerţului exterior şi altor genuri de activitate, specificul politicii
monetare şi fiscale, reglementarea funcţionării întreprinderilor, au generat
multiple dificultăţi la implementarea reformelor eficiente în domeniul
economiei, ceea ce a condus la creşterea fraudelor şi infracţiunilor economice,
inclusiv în rândurile funcţionarilor, mai ales ale angajaţilor din structurile de
forţă. Toate acestea au limitat activitatea businessului legal şi au stimulat
extinderea sectorului subteran. În elaborarea politicii economice de creştere
eficientă a influenţei statului, în sistemul de reglementare a activităţii economice
şi a strategiei de reducere a fraudelor economice, trebuie să ţină cont de situaţia
reală din societate şi de sarcinile prioritare ale comunităţii civile.
Studierea tendinţelor generale, precum şi a specificului evoluţiei fraudelor
economice din Republica Moldova, în funcţie de locul şi rolul lor în sistemul 5
economic, structura şi viteza lor de răspândire, determină necesitatea şi
posibilitatea evidenţierii criteriilor şi principiilor de extindere a fraudelor
economice, care stau la baza elaborării strategiei de combatere a acestor fraude.
Realizarea practică a stategiei de combatere a fraudelor economice pe
baza investigaţiilor efectuate este deosebit de dificilă, fiindcă presupune
înlăturarea deformaţiilor relaţiilor economice, juridice şi sociale, schimbarea
mentalităţii agenţilor economici şi a funcţionarilor de stat, precum şi a întregii
societăţi. În lucrare sunt analizate aspectele teoretice, condiţiile şi cauzele
apariţiei fraudelor economice, punându-se accentul pe analiza macroeconomică
a fenomenului, ceea ce a permis evidenţierea specificului gestionării procesului
de minimalizare a acestor fraude şi de creştere a eficienţei suprimării lor,
precum şi a activităţii structurilor de forţă, în ansamblu, privind combaterea
fraudelor economice.
Analiza relaţiilor social-economice în Republica Moldova a arătat că se
produce o extindere a fraudelor economice atât în rândurile agenţilor economici,
cât şi în relaţiile dintre aceştia din urmă şi funcţionarii de stat. Extinderea
fraudelor economice este condiţionată, în mare măsură, de politica economică
promovată în procesul reformei social-economice, de sistemul ineficient de
funcţionare şi de reglementarea insuficientă a aparatului public, de lipsa unui
sistem legislativ adecvat relaţiilor economiei de piaţă, carenţa sistemului de
drept economic şi comercial şi de lipsa protecţiei proprietăţii de către organele
statului.
Evitarea impunerii acestor tendinţe negative în economia naţională, în
general, precum şi lărgirea influenţei relaţiilor economice oficiale, în special,
necesită elaborarea şi implementarea noilor instrumente de combatere a
fraudelor economice ţinând cont de “facilităţile şi priorităţile” sectorului
neoficial. Totodată, trebuie de avut în vedere că activitatea agenţilor economici
autohtoni în condiţiile incertitudinii şi instabilităţii proceselor şi relaţiilor
economice oficiale este supusă unor riscuri şi fraude imprevizibile şi majore ce
6
persistă atât în activitatea de producţie neoficială şi legală, cât şi în cea
comercială, coruptă.
Formarea şi funcţionarea noilor relaţii economice oficiale, în procesul
implementării unei strategii noi de combatere a fraudelor economice, pot servi
drept obiect al investigaţiilor ştiinţifice ce urmează să joace un rol decisiv în
creşterea eficacităţii sectorului real al economiei, privit prin prisma reducerii
esenţiale a fraudelor economice şi a sectorului subteran. Dezvoltarea noilor
relaţii pe piaţa oficială, implementarea strategiei de prevenire şi combatere a
fraudelor economice în economia naţională se realizează şi apar ca un sistem de
instrumente importante de diminuare a fraudelor economice, de atragere şi
stimulare a investiţiilor în sectorul economic oficial, de minimalizare a riscurilor
economice, în special ale celor legate de sistemul birocratic şi corupt.
În acestă ordine de idei, un obiectiv de o mare importanţă în combaterea
fraudelor economice din cadrul activităţii economice a agenţilor economici îl
constituie perfecţionarea mecanismului de gestionare şi reglementare de stat, în
special elaborarea, implementarea şi gestionarea prin metode adecvate a
liberalismului şi libertăţii economice, debirocratizarea.
Elaborarea şi implementarea direcţiilor de promovare a strategiei libertăţii
economice şi a “mâinii invizibile” de combatere a fraudelor economice şi de
extindere a sectorului oficial în Republica Moldova va contribui şi stimula
creşterea producţiei, creând premisele necesare pentru sporea eficacităţii
economiei oficiale şi a relaţiilor legale în societate. Elaborarea şi implementarea
programelor de combatere a fraudelor economice în Republica Moldova devine
mult mai actuală în condiţiile susţinerii şi apărării producătorilor autohtoni
oficiali, stimulării şi promovării importului şi exportului legal pe contul
reducerii celui neoficial. În condiţiile aderării Republicii Moldova la Organizaţia
Mondială a Comerţului, prin intermediul sistemului de combatere a fraudelor
economice se va extinde sectorul produselor oficiale pe pieţele mondiale de
mărfuri, asigurând profituri avansate pe viitor producătorilor autohtoni oficiali.
7
Toate aspectele menţionate au condiţionat actualitatea temei de cercetare,
determinând necesitatea concretizării şi definitivării unor aspecte teoretico-
metodologice ce ţin de experienţa mondială vizând managementul combaterii
fraudelor economice şi reprimării economiei subterane, analiza condiţiilor şi
evidenţierea particularităţilor specifice gestionării combaterii fraudelor în
economia naţională, ce vor asigura, pe această bază, implementarea cu succes a
programelor de minimalizare a acestor fraude.
Scopul cercetărilor este concretizat în abordarea şi soluţionarea
următoarelor sarcini:
- analiza şi aprecierea dimensiunilor, structurei şi tendinţelor de dezvoltare
a fraudelor economice;
- cercetarea particularităţilor clasificării fraudelor economice, argumentarea
pe această bază a specificului implementării şi gestionării programelor de
combatere a fraudelor economice;
- evidenţierea tipurilor şi formelor de fraude economice specifice relaţiilor
economice autohtone şi elaborarea mecanismului de gestionare şi
preîntâmpinare a fraudelor economice;
- evidenţierea specificului şi rolului apariţiei şi dezvoltării unui organ
specializat pentru contracararea fraudelor economice, şi anume a
Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei (în continuare
C.C.C.E.C. sau Centru) pentru stabilizarea economiei oficiale;
- studierea principalelor fraude economice din economia de tranziţie a
Republicii Moldova şi elaborarea noilor instrumente economice şi juridice
de preîntâmpinare a acestora;
- scoaterea în evidenţă a tehnicilor şi elementelor strategiei de combatere a
fraudelor economice şi reducerea sectorului tenebru;
- estimarea şi prognozarea fraudelor economice în economia autohtonă;
- elaborarea unui set de propuneri vizând perfecţionarea sistemului
legislativ de reglementare şi gestionare a procesului de combatere a
fraudelor economice în Republicii Moldova.8
Obiectul cercetării îl constituie fraudele economice, analiza cuazelor
apariţiei lor, clasificarea, tipurile şi formele acestora, aspectele de mabnifestare,
metodele şi căile de abolire a fraudelor nominalizate.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al investigaţiilor au servit
lucrările liberalilor clasici, teoria generală de funcţionare a sistemelor
economice, lucrările autorilor autohtoni şi străini în domeniul analizei fraudelor
economice şi sectorului subteran. Drept metode de investigare au servit analiza
şi sinteza, metoda comparativă şi analiza logică a fenomenelor şi proceselor
economice, metoda de analiză statistică şi alte metode tradiţionale.
Ca bază informaţională au servit actele legislative şi alte materiale
normative elaborate în Republica Mopldova, datele Departamentului de Analiză
Statistică şi Sociologică.
Inovaţiile ştiinţifice ale lucrării constau în faptul că pentru prima dată în
Republica Moldova se face încercarea elaborării unui studiu complex al
fraudelor economice de pe poziţiile teoriei macroeconomice şi din punctul de
vedere a elaborării unei strategii de combatere a fraudelor economice şi de
asigurare a securităţii şi stabilităţii economice. În lucrare:
se argumentează că esenţa fenomenului fraudelor economice este şi o
reacţie la acceptarea sau neacceptarea de către agenţii economici a
sistemului de reglementare de către stat în amestecul genurilor de
activitate;
se argumentează că fraudele economice şi extinderea sectorului subteran
se datorează pierderilor fictiv exagerate ale agenţilor economici;
se demonstrează co nivelul reducerii economiei oficiale, concomitent cu
creşterea considerabilă a fraudelor economice ca sursă de dezvoltare a
sectorului subteran condiţionează un pericol ce duce la ivirea unor centre
de putere în structurile ilegale;
se precizează şi se sistematizează bazele teoretice vizând apariţia şi
menţinerea fraudelor economice în Moldova;
9
se evaluiază condiţiile şi pricinile fraudelor economice şi ale sectorului
subteran în Republica Moldova;
se delimitează, se prognozează şi se clasifică fraudele economice cu care
urmează să se confrunte societatea;
se evidenţiază şi specifică tipurile şi formele de întroducere a programelor
de combatere a fraudelor economice, precum şi căile de implementare a
strategiei de combatere a acestor fraude;
se analizează cadrul legislativ existent de reglementare şi gestionare a
procesului de combatere a fraudelor economice, se formulează un set de
propuneri ce ţin de perfecţionarea sistemului de implementare şi
dezvoltare a strategiei de combatere a fraudelor economice în Republica
Moldova, orientate spre perfecţionarea actelot normative în vigoare;
se determină instituţiile ce vor servi ca structură principală în combaterea
fraudelor economice, cu delimitarea strictă a competenţei;
se apreciază rolul C.C.C.E.C. în implementarea strategiei de combatere a
fraudelor economice şi definitivarea unor modificări ale structurii
organizatorice şi sistemelor existente.
Semnificaţia şi valoarea aplicativă a tezei constituie:
abordarea şi interpretarea reuşită a fenomenului fraudelor economice şi
posibilităţii implementării şi gestionării mecanismului de combatere a
fraudelor economice în Republica Moldova;
argumentarea utilizării programelor prioritare de combatere a fraudelor
economice şi controlul activităţii agenţilor economici specifici din
Republica Moldova;
elaborarea recomandărilor şi propunerilor privind implementarea şi
gestionarea în cadrul C.C.C.E.C.
posibilitatea utilizării rezultatelor cercetărilor efectuate pentru
perfecţionarea şi gestionarea strategiei de combatere a fraudelor economice
în activitatea C.C.C.E.C.;
10
Cuvinte cheie: fraudă economică, sectorul economic nereglementat,
subteran, nelegitim, ilicit, neoficial şi criminal, gospodărie de casă, corupţia,
economia ilegală, evaziune fiscală, clasificarea fraudelor economiceeconomia
subterană.
Aprobarea lucrării. Conţinutul investigaţiilor tezei şi unele idei şi
concluzii au fost prezentate şi discutate pe parcursul anilor 1999-2002 la un şir
de conferinţe practico-ştiinţifice, seminare de diverse nivele, convocate atât în
ţară, cât şi peste hotare, inclusiv la Uiversitatea Tehnică din Moldova, la
Universitatea de Stat din Moldova, la Conferinţa cu privire la combaterea
corupţiei în Europa (Budapesta – 2002). Unele elemente practice sunt în curs de
implementare în cadrul Centrului.
Publicaţii. Tezele de bază şi unele principii ale lucrării au fost elucidate
în patru publicaţii ştiinţifice, cu un volum 9,0 coli de tipar, inclusiv în broşura
„Fraudele economice şi unele aspecte ale procesului de combatere a lor”,
Ed.RECLAMA, Chişinău-2002 (8,3 coli de tipar).
Obiectivele şi problematica complexă a investigaţiilor au determinat
structura logică a lucrării în următoarele capitole importante:
În primul capitol se analizează aspectele teoretice şi evoluţia fraudelor
economice; se cercetează condiţiile şi pricinile apariţiei şi extinderii fraudelor
economice şi sectorului subteran; se evidenţiază caracteristicile şi pricinile de
clasificare a fraudelor şi infracţiunilor economice. O atenţie aparte se acordă
evidenţierii tipurilor şi formelor fraudelor economice la diferite etape de
dezvoltare a economiei de piaţă.
În capitolul II se analizează fraudele economice şi se evidenţiază
specificul gestionării procesului de ocolire a lor; se studiază particularităţile şi
structura mecanismului de combatere a fraudelor economice, în general, şi se
relevează caracteristicile definitorii necesare pentru implementarea acestora în
economia autohtonă.
În capitolul trei se analizează în complex direcţiile şi posibilitatea
implementării şi gestionării strategiei de combatere a fraudelor economice şi 11
extinderea sectorului oficial în Republica Moldova; se evidenţiază şi se
cercetează specificul condiţiilor indispensabile implementărilor programelor
prioritare de combatere în Republica Moldova, cît şi se studiază mecanismul de
reglementare, gestionare şi minimalizare a riscurilor economice legate de
fraudele economice şi extinderea sectorului de micşorare a acestora. La fel sunt
sintetizate recomandările, căile şi problemele ce ţin de aplicarea strategiei de
combatere a fraudelor economice în Republica Moldova.
12
Cap.I. Aspectele teoretice vizând apariţia fraudelor
economice
Odată cu introducerea proprietăţii private asupra pământului şi
mijloacelor de producţie, un şir de fapte care anterior erau considerate criminale
şi-au pierdut pericolul social (specula, intermedierea comerţului). Un şir de
articole din Codul Penal al Republicii Moldova au suferit modificări esenţiale,
datorate schimbărilor produse în ultimul deceniu în economie (trecerea de la o
economie cu caracter planificat la o economie de piaţă; privatizarea mijloacelor
de producţie; dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale). Toate aceste
schimbări au generat atât fenomene pozitive, cât şi negative printre care:
creşterea şomajului, scăderea bruscă a producţiei, creştera inflaţiei şi
devalorizarea valutei naţionale, exportul de braţe de muncă peste hotare şi lipsa
specialiştilor calificaţi în eonomie, creşterea bruscă a abaterilor şi încălcărilor
privind reglementările de drept în sfera de producere, de desfacere a bunurilor şi
în sfera finanţelor, etc.
Serviciile de analiză judiciară ale PricewaterhouseCoopers recomandă
realizarea următoarelor cinci elemente esenţiale pentru a avea un regim
antifraudă de succes:
1. Evaluarea vulnerabilitaţii existente şi viitoare la fraudă
2. Monitorizarea pro-activă a riscuilor de fraudă prin intermediul unor politici
clare de încurajare şi protejare a celor care trag semnalul de alarmă
3. Instituirea unor politici eficiente privind personalul pentru facilitarea
investigaţiilor interne
4. Realizarea unui plan solid privind reacţia la fraude
5. Comunicarea poziţiei pe care o are compania faţă de fraudă către toţi cei care
deţin interese în compania respectivă13
1.1. Condiţiile şi cauzele fraudelor economice
În ţările care se află în tranziţie la economia de piaţă se agravează fraudele
economice, ele căpătând un caracter tot mai amplu şi mai variat. Sfera de
influenţă a acestora se extinde asupra noilor ramuri ale economiei naţionale şi
mondiale. Este vorba de o tendinţă caracteristică tuturor tipurilor de economii şi
tuturor ţărilor lumii. Aceste fenomene negative generează lărgirea sectorului
economic subteran - economie în care se obţine o supravaloare, dar nu se achită
taxe şi impozite şi de care nu se ţine cont în statistica oficială. Odată cu
progresul tehnic şi evoluţiile economice se schimbă doar structura şi gradul de
impact al fraudelor economice, influenţând corelaţia - economie reală şi
economie subterană.
Trăsăturile distincte ale fraudelor şi infracţiunilor economice, de la
începutul secolului XXI, rezidă în extinderea considerabilă a acestui fenomen,
ca urmare a globalizării, integrării şi liberalizării1 rapide a sistemelor economice
oficiale şi neoficiale.
Procesul de integrare internaţională stimulează globalizarea fraudelor
economice, acumularea supravalorii în sectorul subteran, care duce la apariţia şi
finanţarea unor noi centre ale puterii, ce activează în afara structurilor naţionale
de stat. Această tendinţă condiţionează un anumit fel de coexistenţă a economiei
frauduloase şi economiei reale, care duce la o confruntare a lor.
Mediul progresist instituţional al statului creează condiţii pentru
combaterea fraudelor şi, totodată, susţine şi stimulează sectorul real al
economiei. De nivelul eficacităţii mediului instituţional depinde menţinerea
echilibrului macroeconomic al raportului dintre sectorul oficial şi cel subteran,
1 Liberalizarea presupune slăbirea sau anularea restricţiilor pentru genurile de activitate economică şi stabilirea preţurilor în ţară, operaţiunile de comerţ intern, de import şi export şi schimbul liber al monedei naţionale pe alte valute şi viceversa, precum şi crearea fără obstacol a diverselor forme de gospodărire şi trecerea lor liberă dintr-un domeniu în altul.
14
dintre sferele şi structurile care achită şi care nu achită impozite la stat. Rolul
primordial al forurilor de stat constă în crearea condiţiilor de minimalizare a
fraudelor economice şi de reducere a secorului neoficial şi, respectiv, creşterea
influenţei şi rolului sectorului oficial în economia naţională.
Din cauza globalizării economiei, accelerării procesului de liberalizare şi
aderării la Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C.), statul nu reuşeşte să
adopte din timp mediul instituţional, să preîntâmpine unele posibilităţi de fraude
economice şi de infracţiuni în domeniul respectiv.
Tendinţele de dezvoltare globală, care influenţează, în mod cert, fraudele
economice, constau în evoluarea orientării sociale şi promovarea politicii
“economiei bunăstării”, pe de o parte, şi contracararea de către stat a fraudelor
economice, lichidarea sectorului subteran şi reglementarea monopolurilor, pe de
altă parte. Aceste tendinţe au atras după sine creşterea considerabilă a
cheltuielilor publice, a taxelor fiscale şi eschivarea agenţilor economici de la
plata impozitelor.
Ţările în curs de dezvoltare, sub presiunea democraţiei, au fost nevoite să
accepte strategia de dezvoltare socială, să adopte multe decizii avansate cu
privire la servicii şi facilităţi sociale, al căror rol revine “statului, dar pe care nu-l
ţin buzunarele”. Drept rezultat, au crescut în mod firesc cheltuielile suportate de
stat. Ponderea cheltuielilor sociale ale statului în Produsul Intern Brut (PIB) a
crescut de la cca 10% , în 1913, la cca 50% în 19952. Această tendinţă se
menţine şi în 2002. Totodată, cheltuielile statului orientate spre necesităţile
sociale ale ţărilor în tranziţie la economia de piaţă, inclusiv Republica Moldova,
au sporit mult mai lent decât în ţările dezvoltate3 şi depăşesc 50% din PIB (ţările
dezvoltate) şi 25% (în ţările în tranziţie). Însă ritmul creşterii cheltuielilor
bugetare din ţările în tranziţie este de 2-3 ori mai mare decât în ţările dezvoltate.
De aceea, sporirea mai rapidă, în ultimii 12 ani, a cheltuielilor statelor
tranzitorii, inclusiv Republica Moldova, a provocat o creştere mai mare a
2 Отчет о мировом развитии 1997, Государства в мире, МБРР Всемирныи Банк, 1997, p.2-3.3Aceasta se explică prin faptul că ţările cu economie tranzitorie sunt constrânse de datoria de stat extrem de mare, mai ales în R.M. datoria de stat alcătuieşte mai mult de 50% din buget.
15
ponderii impozitelor decât în ţările dezvoltate. Dar cheltuielile statului, ţinând
cont de datoriile ei externe şi problema Transnistriei, sunt cu mult mai mari , nu
numai faţă de ţările dezvoltate, ci chiar şi faţă de cele cu o economie tranzitorie.
Drept rezultat, creşterea mai rapidă în Moldova a cheltuielilor de stat şi a
poverii fiscale a ţării a creat şi creează condiţii mai favorabile pentru proliferarea
fraudelor economice şi a infracţiunilor decât în alte ţări, inclusiv ţările cu o
economie tranzitorie. Sporirea cheltuielilor sociale şi a povarii fiscale şi de
credit, creşterea gradului de gravitate a fraudelor economice şi a cotei valorilor
produse neoficial - toate acestea au atins apogeul critic de tensionare în multe
ţări aflate în faza trecerii la economia de piaţă, inclusiv Republica Moldova4.
Guvernele acestor ţări n-au posibilitatea reală de a satisface nevoile sociale
fundamentale, inclusiv dreptul la serviciile elementare ce ţin de sănătate,
învăţământ, cultură, locuinţă, proprietate etc.
În aceste ţări apar situaţii şi condiţii specifice care creează un cerc vicios.
Ca răspuns la majorarea impozitelor şi a costurilor sociale ale statului, cetăţenii
şi companiile se eschivează de la plata taxelor, apar condiţii de agravare a
fraudelor economice, iar acestea, la rândul lor, generează înrăutăţirea calităţii
serviciilor sociale acordate de stat şi a calităţii vieţii; şi toate acestea, ca o reacţie
la scăderea de mai departe a calităţii serviciilor sociale de orice natură şi la
adâncirea sărăciei, conduc la situaţia când fraudele economice capătă un caracter
ireversibil. Dacă statul nimereşte într-un astfel de cerc vicios, atunci, cu cât mai
mult se străduieşte să suprime fenomenul fraudelor economice prin metode de
constrângere, fără a înlătura cauzele sale fundamentale, cu atât ia amploare acest
fenomen.
În literatura de specialitate sunt evidenţiate câteva condiţii şi direcţii de
ieşire din acest cerc vicios. Una din ele constă în considerarea fraudelor
4Acest apogeu de tensionare a dus la demisia Guvernelor Sangheli, Ciubuc şi Sturza şi celui de după alegerile anticipate din 2000 cu venirea la putere a comuniştilor, care pledează pentru o “orientare şi mai accentuată socială” şi pentru un “stat al bunăstării generale”. Primii paşi ai patidului de guvernământ actual au dovedit realizarea acestei tendinţe prin mărirea considerabilă a cheltuielilor sociale, a pensiilor, introducerea unui şir de facilităţi sociale şi implicarea rolului statului în economia reală. Această tendinţă pozitivă, la prima vedere, poate să ducă la micşorarea acumulărilor şi investiţilor în economia reală, la creşterea inflaţiei şi la epuizarea veniturilor obţinute deja, la creşterea sărăciei şi la falimentul total .
16
economice şi, respectiv, a economiei subterane ca atribute indispensabile
relaţiilor economice în perioada de tranziţie şi ca element integral al pieţei
tranzitorii. Ulterior, pe măsură ce procesul de creare a economiei de piaţă
dezvoltate se va apropia de sfârşit, numărul şi gravitatea fraudelor economice
vor scădea, încheindu-se cu legalizarea economiei neoficiale şi includerea
relaţiilor economice frauduloase, subterane în circuitul economic legal5 .
Un sistem de idei, din literatura de specialitate, prevede că o cale de ieşire
din cercul vicios şi de combatere a fraudelor economice constă în reducerea
influenţei economice a statului în procesul de implicare în organismul economic
şi în viaţa socială a ţării. În opinia adepţilor acestei concepţii, funcţia statului se
reduce la menţinerea securităţii şi ordinii, “reţinerea oamenilor de la cauzarea
reciprocă a prejudiciilor”6 , controlul asupra executării cadrului legislativ,
curmarea furturilor, escrocheriilor, combaterea fraudelor economice şi
corupţiei. În toate celelate privinţe, funcţia statului constă în crearea condiţiilor
şi acordarea pentru cetăţeni şi companii a libertăţii ocupaţiilor, nelipsindu-l pe
cetăţean de pâinea câştigată7.
Această concepţie este destul de evidentă. Fraudele economice şi sectorul
subteran vor tinde să scadă, dacă statul îşi va îndeplini funcţiile în mod
destoinic, adică va proteja bunurile cetăţenilor şi companiilor nu numai de
văditele violuri şi escrocherii, ci şi de furturile camuflate, ascunse, exprimându-
se prin creşterea rapidă a cheltuielilor în stat şi evident prin creşterea
considerabilă a impozitelor şi a inflaţiei.
Însă, cu părere de rău, aceste tendinţe de dezvoltare ale unui stat nu se
realizează în ţările de tranziţie, inclusiv Republica Moldova. Din contra, statul în
ultimii 10-12 ani n-a creat condiţii pentru protejarea cetăţenilor unii faţă de alţii.
Infracţiunile în acest sens, inclusiv delapidările, crima organizată şi corupţia au
5 Иполитов К .Х. «Экономическая безопасность:средняя возрождения России» Moscova, 1996.6 Gwartney J.D.&Stroup R.L. “What everyone should know abaut economies and prosperity” 1993, traducere autorizată 1996, Kolonna Publications, p.25 .7 Gwartney J.D. şi Straup R.L. “What everyone shold know about economics and prosperity”, 1993, traducere autorizată 1996, Kollona Publications, p.25-46.
17
crescut considerabil. O dată cu acestea, au crescut încasările din avutul
cetăţenilor de către stat, manifestate prin sporire, în perioada 1995-2001, a
cheltuielilor sociale, a impozitelor şi inflaţiei absolute şi relative în raport cu PIB
(vezi anexa 12).
Rata nominală de creştere a cheltuielilor, în perioada 1995-2001, este cu
mult mai înaltă decât rata de creştere a PIB. Partea de cheltuieli ale bugetului şi
deficitul în PIB sporesc.8
Din cauza creşterii considerabile a cheltuielilor şi a impozitelor de stat,
fraudele economice şi evaziunile fiscale au devenit atât de frecvente, încât
executarea costurilor şi perceperea impozitelor, în anii 1995-2001, au atins
nivelul de numai cca 50% faţă de cel planificat. Deci, aproape o jumătate din
veniturile bugetului consolidat şi mai mult de jumătate din veniturile bugetelor
locale sunt ascunse de populaţie şi agenţii economici şi, drept rezultat, apar
contradicţii serioase între societate şi instituţiile statului, referindu-se la
eschivarea totală a întreprinzătorilor şi a populaţiei de la îndeplinirea obligaţiilor
civile. Situaţia este şi mai gravă, dacă ţinem cont de faptul că, în procesul
formării bugetului, veniturile şi cheltuielile anuale deja se micşorează, ca urmare
a fraudelor şi neexecutării bugetelor anilor precedenţi.
Fraudele economice şi sectorul economiei subterane cresc, inclusiv din
cauză că statul, în perioada 1990-2001, nu a avut şi nu are o concepţie clară
despre protejarea drepturilor depline de dobândire şi funcţionare a proprietăţii
private şi respectarea acestor drepturi, a drepturilor de valorificare a bunurilor.
Statul nu curmă tendinţele de însuşire a bunurilor străine, neplătind şi
nerestituind proprietarului bunurile şi cheltuielile suportate.
În condiţiile în care unii îi impun pe alţii să plătească pentru ei, nu numai
că nu se poate asigura trecerea de la haosul juridic şi fraudulos la regulile
economiei de piaţă, dar şi se creează condiţii favorabile pentru autogenerarea
fraudelor economice şi haosului total, deoarece mecanismul de evaluare a
8 Materialele Centrului de analiză bugetară şi financiară al Parlamentului Republicii Moldova.18
veniturilor şi pierderilor efective în producţia de bunuri, care stă la baza pieţei
normale, este atrofiat şi nu funcţionează.
O altă concepţie şi direcţie de ieşire din cercul vicios, care influenţează
fraudele economice, constă în extinderea participării statului la viaţa economică
şi la rezolvarea problemelor sociale.
Logica evoluării acestei direcţii constă în amplificarea influenţei statului
în toate domeniile de dezvoltare ale societăţii, în special implicarea lui indirectă
în economie şi lupta statului cu birocratismul din propriile instituţii, încercarea
de a rezolva setul de probleme social-economice cu care se confruntă societatea,
pe calea extinderii diapazonului de facilităţi sociale şi de diverse subvenţii pe
care statul le oferă cetăţenilor săi: concentrarea tuturor forţelor sale pentru
combaterea fraudelor economice şi corupţiei, tentativelor de a lărgi sectorul
oficial şi de stat pe contul reducerii sectorului neoficial cu orice preţ şi cu toate
metodele de constrângere administrativă şi penală9. Dacă aceste probleme se
rezolvă în ţările dezvoltate, care pot să-şi permită şi să suporte cheltuieli pentru
o serie de facilităţi sociale acordate cetăţenilor, în ţările de tranziţie şi foarte
sărace, realizarea acestei tendinţe este cu mult mai dificilă sau chiar imposibilă.
În ţările slab dezvoltate, problemele menţionate se agravează, fiindcă adesea
apare situaţia când un grup sau mai multe grupuri care exercită puterea, în
spatele cărora se află mai multe partide sau un partid, prin intermediul
mecanismului statal şi sub lozinca “orientării sociale”, “rup” de la agenţii
economici o cotă cât mai mare din valoarea adăugată a acestora pentru a se
îmbogăţi şi a-şi finanţa menţinerea la putere. Drept rezultat, scade executarea
bugetului tocmai la capitolele sociale, mai ales privind facilităţile sociale,
subvenţiile acordate de stat şi majorarea pensiilor. Aceste tendinţe din activitatea
statului conduc la îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea creditelor externe şi
interne în vederea îndeplinirii lozincilor partidelor din campania electorală.
Totodată, o asemenea politică de dezvoltare duce la creşterea de mai departe a
deficitului bugetar, a datoriilor externe şi interne, la limitarea volumului necesar 9 Situaţia a ajuns până la faptul că Parlamentul adoptă legi care dau posibilitatea serviciilor speciale de a provoca mita la funcţionarii de stat.
19
pentru dezvoltarea economiei reale în favoarea creşterii cheltuielilor pentru
rezolvarea problemelor sociale. Toate acestea, în ultimă instanţă, au drept
rezultat adâncirea de mai departe a sărăciei, incapacitatea statului de a asigura
reproducerea simplă în ţară, ameninţarea securităţii economice şi independenţei
statului. În paralel cu aceasta, continuă să crească numărul fraudelor economice,
al neplăţilor la buget, finalizând cu executarea parţială a bugetului de stat şi
celor locale (vezi tabelul 1).
Tabelul 1 Tendinţele executării bugetului în Republica Moldova* (în medie
pe anii 1995-2001)
Indicatori Excutarea bugetului
consolidat(%)
Executarea bugetelor locale
(%)I. Veniturile, inclusiv: 52.4 44.81. Impozite pe venit 50.0 60.02. Impozite interne pe mărfuri şi servicii 48,1 32.83. Taxa pe valoarea adăugată 53.4 28.54. Accize 39.25. Venituri din activitatea de antreprenoriat şi din proprietate
89.6 54.3
6. Amenzi şi sancţiuni administrative 62.6 46.07.Venituri din vânzarea capitalului fix şi din transferuri
71.8 92.7
II.Cheltuieli, inclusiv: 58.6 48.21.Servicii de stat cu destinaţie generală 69.0 72.72. Învăţământ 49.2 48.43. Cultură, artă, sport şi acţiuni pentru tineret 51.6 57.44.Ocrotirea sănătăţii 44.8 36.05. Asigurarea şi susţinerea socială 44.5 42.86. Deservirea datoriilor de stat 76.1
Sursa: Datele Ministerului Finanţelor al Republicii MoldovaDupă cum vedem în tabelul 1, plăţile la bugetul consolidat în medie pe anii
1995-2001 n-au fost executate decât în proporţie de 52,4%, iar plăţile de
proprietate - de 23,3%, la capitolele comerţul internaţional - 40%, accize -
39,2%, taxa pe valoarea adăugată - 53,4%, impozite interne pe mărfuri şi servicii
– 48,18%. Această situaţie explică faptul că procesul de redistribuire a 20
veniturilor naţionale ar depăşi cu mult avantajele, dacă aceste venituri nu ar fi
redistribuite astfel.
Tendinţele din tabelul 1 ne demonstrează că problemele sociale, de
asemenea, nu se rezolvă la nivel profesionist, ci din contra - se agravează. De
exemplu, executarea cheltuielilor pentru învăţământ, mai ales la nivelul local, a
fost în proporţie de 48,0%, iar pentru ocrotirea sănătăţii – numai 36%, pentru
asigurări şi susţinerea socială a populaţiei s-au executat în proporţie de 42,8%,
faţă de necesar, pentru gospodăria comunală şi gospodăria de exploatare a
fondului locativ - 41% . În acelaşi timp, datoriile externe ale statului au crescut
considerabil.
Este evident faptul că, în asemenea condiţii, normele constituţionale în
problemele elementare de existenţă a cetăţenilor nu se respectă, iar tendinţele
tradiţionale de constrângere şi de luptă contra fraudelor economice şi corupţiei
nu au efectul scontat. Dimpotrivă, cu cât mai severe devin procedeele de forţă
(întărirea aparatului represiv, pedepsirea aspră pentru orice evaziune fiscală sau
încălcare a instrucţiunilor administrative etc.), cu atât mai grave sunt fraudele
economice.
De aceea şi în cazul minimalizării participării statului la viaţa economică
şi în cazul extinderii şi amplificării rolului său în acest domeniu şi în cazul
neamestecului, natura fraudelor economice şi existenţa sectorului subteran sunt
indiscutabile.
Însă, tendinţele de combatere şi de ameliorare a acestor procese negative,
diferă în funcţie de concepţia de influenţă a statului asupra sistemului social-
economic ce se realizează într-o ţară sau alta. Pentru diferite concepţii există,
apar şi se implementează diferite modalităţi de apariţie a mijloacelor tenebroase,
şi, respectiv, de combatere a fraudelor economice. Pentru crearea condiţiilor de
minimalizare a fraudelor economice, statul urmează să-şi îndeplinească funcţiile
de protecţie şi echitatesocială, ţinând cont de optimizarea redistribuirii bunurilor
în baza ocrotirii şi asigurării echilibrului dintre interesele economice ale tuturor
21
părţilor, a resurselor naturale şi financiare, pe măsura avansării democraţiei şi
dezvoltării economiei.
Politica economică a statului influenţează interacţiunea multiplă dintre
sectorul real, care plăteşte impozite, şi cel subteran, care se eschivează de la
plata impozitelor. În funcţie de condiţiile economice, sociale şi politice create de
stat în societate,sunt stabilite direcţiile pe care se va dezvolta economia. Dacă
toate condiţiile economice, politice şi sociale sunt favorabile stimulării activităţii
agenţilor economici, are loc extinderea sectorului oficial şi a tendinţelor pozitive
din ţară de influenţare a sectorului subteran. După părerea noastră, reducerea
fraudelor economice şi lichidarea sectorului subteran se va produce când toate
impozitele şi taxele ar constitui 8-10% din veniturile întreprinderilor în funcţie
de ramura de activitate, când statul va proteja în mod constituţional şi real
drepturile proprietarilor şi asupra proprietăţii şi când va fi exclus amestecul, sub
orice formă, al funcţionarilor în activitatea întreprinderilor, precum şi când
inflaţia nu va depăşi 10% anual, iar rata dobânzii nu va fi mai mare de 6% anual.
Toate aceste şi alte condiţii vor favoriza reducerea esenţială a fraudelor
economice, substituirea sectorului subteran cu cel oficial. În asemenea caz,
majoritatea agenţilor economici neoficiali vor părăsi economia subterană şi piaţa
neagră.
Dacă politica statului şi condiţiile de ordin economic nu corespund
intereselor agenţilor economici, au loc substituiri negative şi începe procesul
ireversibil al insuficienţei de resurse şi bunuri materiale necesare pentru
funcţionarea normală a sectorului oficial al economiei şi pentru acordarea
serviciilor sociale elementare păturilor vulnerabile.
În cazul în care o astfel de tendinţă se menţine un timp relativ îndelungat,
apar procese ireversibile în societate, care, în ultimă instanţă, conduc la
reducerea esenţială a sectorului oficial, la procesul de falimentare a statului ca
subiect economic independent.
În ţările C.S.I. şi est-baltice, se folosesc diferite modalităţi de rezolvare a
problemelor sociale. De exemplu, în ţările est-baltice, statul creează condiţii 22
reale pentru protecţia drepturilor “sfinte” la proprietate, indiferent de forma
organizatorică, asigură realizarea relaţiilor economice şi de gospodărire,
stimulează activitatea agenţilor economici, businessul mic şi mijlociu, combate
monopolismul şi neo-monopolismul. În acelaşi timp, în aceste ţări sunt
reprimate escrocheriile şi corupţia. Toate acestea au condus la activizarea
agenţilor economici şi a economiei în ansamblu, la reducerea fraudelor
economice şi a sectorului economic neoficial din ţările respective.
În alte ţări din C.S.I., a fost folosită prioritar o altă modalitate, care constă
în tendinţa politicii statului de a rezolva problemele sociale pe calea majorării
poverii impozitelor şi taxelor, redistribuirilor ineficiente ale valorilor materiale
de la unele pături şi grupuri sociale la altele, fără o apreciere adecvată a
posibilităţilor economiei şi fără cunoaşterea părerii reale a contribuabililor.
Aceste principii au dus la deformarea realităţii social-economice şi la degradarea
mecanismului de realizare şi optimizare a intereselor economice şi politice10. Ca
rezultat al acestei politici, fraudele economice, infracţiunile şi corupţia scapă de
orice control al statului, apare pericolul distrugerii relaţiilor economice din
cadrul sectorului oficial.
O politică economică similară cu cea a ţărilor est-baltice a fost realizată în
Polonia, Slovenia, Cehia, Ungaria, când puterea a acţionat ca un arbitru
dezinteresat, protejând şi dezvoltând relaţiile economice şi de proprietate,
stimulând orice gen de activitate, reprimând escrocheriile şi reducând sectorul
economiei subterane.
O politică diametral opusă a fost realizată în unele ţări din spaţiul C.S.I.,
inclusiv Republica Moldova, când statul a apreciat inadecvat posibilităţile sale,
necesităţile populaţiei şi acordul ei de a suporta procesul fiscal dur şi de
redistribuire neeficientă a resurselor impozitate şi a serviciilor acordate. În
aceste ţări s-a înregistrat o creştere activă a economiei subterane, au scăzut
esenţial toţi parametrii executării sistemului bugetar. De asemenea, s-a extins 10 James Shlesinger, om de stat al SUA, scria: “Mijlocul politic adesea devine scop în sine şi constă în faptul că, fără prea mult zgomot, se iau banii de la contribuabil, apoi se distribuie în rândurile numeroşilor pretendenţi, asigurându-şi o susţinere destoinică la alegeri. Politica, cel puţin în ce priveşte atragerea voturilor algătorilor, reprezintă arta amăgirii subtile sau, mai bine zis, arta de a amăgi şi de a nu fi prins cu minciuna”.
23
corupţia şi birocratismul în aparatul de stat. Realmente, în Republica Moldova a
apărut pericolul distrugerii sistemului economic al societăţii şi pierderii
statalităţii.
Prin urmare, statul nu-i în stare şi nici nu e necesar ca, în condiţiile
actuale ale economiei de piaţă multisectoriale, să dirijeze activitatea tuturor
agenţilor economici prin directive. Totuşi, statul trebuie să elaboreze şi să
implementeze mecanisme economice flexibile în funcţie de specificul naţional al
sistemului economic autohton.
Problema combaterii fraudelor economice este actuală şi pentru ţările
dezvoltate din Europa. În urma unui studiu efectuat de compania
Pricewaterhouse Coopers, s-a demonstrat că fraudele grave, la nivel
macroeconomic, afectează 43% din principalele companii europene. Aceste
firme consideră că sunt supuse unui risc mai mare în prezent, decît cu 5-10 ani
în urmă. Studiul privind fraudele economice a evaluat dimensiunea teritorială,
impactul şi percepţia privind frauda în Europa.
Analizând direcţiile şi formele de manifestare a fraudelor economice,
putem constata că fraudele şi infracţiunile se diversifică şi capătă forme noi. Se
lărgeşte sfera fraudelor economice comise prin intermediul mijloacelor
electronice, în special cu ajutorul calculatorului. În viitor, aceste fraude
economice vor prezenta unele din cele mai grave pericole în domemiul fraudelor
economice.
Totodată, în ultima vreme, cele mai frecvente fraude sunt descoperite
întâmplător sau din greşeală. Diversificarea ramurală şi geografică a fraudelor
economice, în multe cazuri, explică faptul că sistemele de control şi de
prevenire, inclusiv cel din cadrul companiilor, sunt neadecvate. Drept rezultat,
ele nu pot sesiza şi depista fraudele în foarte multe cazuri. Rata fraudelor este
diferită în diverse regiuni şi ramuri ale economiei naţionale. Această situaţie se
explică prin faptul că nivelul de conştientizare a existenţei fraudelor, standardele
şi priorităţile aplicate în administrarea economiei naţionale, inclusiv a
24
companiilor, sunt diferite. De asemenea, atitudinea faţă de prevenirea fraudelor
este diversă.
Fraudele economice au un impact negativ asupra imaginii ţării în lume şi
asupra moralului angajaţilor şi dăunează procesului de atragere a investiţiilor
străine în ţară. În linii mari, tendinţa de creştere a fraudelor economice afectează
valoarea economiei naţionale pe plan internaţional pe un termen de lungă durată.
Pentru a înţelege tendinţele de fraudare a economiei şi pentru a elabora şi
aplica măsuri de combatere a fraudelor, trebuie evidenţiate şi sistematizate
cauzele şi condiţiile acestui fenomen. Spectrul acestor cauze e larg. Una din
cauze constă în excesivitatea sarcinilor fiscale pentru unele categorii de
contribuabili.
O altă cauză este insuficienţa educaţiei cetăţeneşti şi educaţiei fiscale a
contribuabililor, excesul de zel al organelor fiscale, predispuse uneori la
exagerări11, precum şi lipsa unui control bine organizat şi exercitat de un
personal competent.
Una din cauzele majore ale amplificării fenomenului de fraudă economică
rezidă în sistemul legislativ existent, care, pe lângă faptul că este imperfect, are
mari lacune, imprecizii şi chiar ambiguităţi, ceea ce face ca contribuabilul
evazionist să aibă un spaţiu mai vast de “manevră”, în încercarea sa de a se
eschiva de la achitarea obligaţiilor sale legale faţă de stat, precum şi lipsa unei
strategii şi reglementări clare, ce ar oferi posibilităţi pentru îngrădirea acestui
fenomen şi, lichidarea lui, în ultimă instanţă.
După modul în care se procedează în activitatea de evitare a
reglementărilor de stat, se face o diferenţă clară între frauda economică legală şi
cea ilegală.
Prin fraudă economică legală se subînţelege acţiunea contribuabilului de a
ocoli legea, recurgând la combinaţii neprevăzute. Această formă de fraudă
economică nu-i posibilă decât în cazul în care legea este lacunară sau conţine
inadvertenţe. În cazul fraudei economice legale, contribuabilul încearcă să se
11 N. Hoanţă, “Evaziunea fiscală”, Ed. Tribuna, Bucureşti 1997, p.220-221.25
plaseze într-o poziţie cât mai favorabilă, pentru a beneficia într-o măsură cât mai
mare de avantajele oferite de reglementările de stat în vigoare.
În practică, formele săvârşirii fraudelor economice legale sunt foarte
diverse şi pot fi înfăptuite prin următoarele forme şi metode:
Una din metodele şi formele fraudei economice, constă în practica diferitelor
societăţi comerciale şi de producţie de a investi o parte din profitul realizat
din achiziţii de maşini şi utilaje sau servicii de transport, pentru care statul
acordă reduceri ale impozitului pe venit - măsură menită să stimuleze
acumularea.
O formă răspândită a fraudei economice legale sunt donaţiile filantropice
efectuate în anumite limite, în baza prevederilor legii cu privire la donaţii
filantropice, indifernt dacă au avut loc sau nu. Aceasta conduce la sustragerea
unei părţi din veniturile realizate din impozite.
O modalitate de fraudă economică foarte des practicată constă în micşorarea
veniturilor impozabile.
Una din formele de extindere a fraudelor economice legale constă în
interpretarea favorabilă a dispoziţiilor legale, fie de agenţii economici, fie de
birocraţii publici corupţi, care prevăd importante facilităţi pentru contribuţiile
la sprijinirea activităţilor social-culturale, ştinţifice şi sportive.
O metodă răspândită în practica fraudelor economice, constă în crearea
diverselor fonduri de amortizare sau de rezervă, în funcţie de ramura şi sfera
economică, într-un volum mai mare decât cel justificat din punct de vedere
economic. Problema se agravează nu numai din cauză că e diminuat venitul
impozabil, ci şi din cauză că resursele acestor fonduri nu sunt folosite după
destinaţie.
Spre deosebire de frauda economică legală, frauda economică ilegală se
săvârşeşte prin încălcarea flagrantă a legii, profitând de modul specific în care se
efectuează impunerea. Prin fraudă economică ilegală se subînţelege acţiunea
contribuabilului care încalcă prescripţia legală, cu scopul de a se eschiva de la
plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului.26
Una din cauzele majore ale fraudelor economice constă în faptul că
sistemul economiei de piaţă nu este bazat total pe diverse forme de proprietate şi
de gospodărire, ce ar concura între ele. Mecanismul pieţei în asemenea situaţie
nu-i va selecta şi nu-i va impulsiona într-o direcţie bună pe cei mai efectivi şi
ordonaţi agenţi economici din punct de vedere al îndeplinirii obligaţiunilor faţă
de stat.
Existenţa proprietăţii de stat şi a administraţiei publice, dirijată în mare
măsură de mecanismul administrativ şi nu de cel economic, provoacă şi
reproduce relaţii economice şi de gospodărire specifice, care stau la baza unui
şir de fraude economice. Dar aceste procese şi fenomene sunt mai adânci şi mai
pronunţate în domeniul monopolurilor: sistemele de aprovizionare cu gaze,
conbustibil, electricitate, apă, de întreţinere a fondului locativ, reţeaua căilor
ferate etc.
Din cauza lipsei unor elemente importante ale pieţei sau dezvoltării lor
slabe (bursa titlurilor financiare derivate, bursei de mărfuri etc.), relaţiile
economice de piaţă (cerere şi ofertă), legităţile concurente sunt deformate şi,
prin urmare, generează o serie de fraude în sfera economiei naţionale.
O altă cauză a agravării fenomenului fraudelor economice constă în faptul
că relaţiile economice bazate pe proprietatea privată nu sunt complet liberalizate
şi deetatizate. Există o serie de reglementări ale relaţiilor de producţie şi control,
inclusiv sistemul prea complicat de eliberare a licenţelor (începând cu licenţierea
importului de produse petroliere şi terminând cu licenţierea exportului de nuci!)
care contravine legislaţiei internaţionale şi reprezintă o bază legală favorabilă
apariţiei noilor forme de fraude economice săvârşite de funcţionarii publici. În
acelaşi timp, tendinţele de centralizare a procesului de eliberare a licenţelor în
mâinile unui singur organ poate conduce la monopolizarea activităţii în acest
domeniu şi, respectiv, la apariţia unor forme noi de fraude sau de neofraudă. De
asemenea, procesul de eliberare a patentelor, de implicare în activitatea
agenţiilor multiplelor organizaţii, prin practicarea diverselor controale, iarăşi
27
provoacă şi lărgesc fenomenele de mituire, abuz şi exces de zel la serviciu,
corupţie şi protecţionism.
O cauză importantă a apariţiei şi răspândirii fraudelor economice constă
în existenţa unui sistem fiscal neadecvat situaţiei social-economice, care este
aplicat agenţilor economici din ţară. Acest sistem fiscal e foarte sofisticat,
conţinând, în acelaşi timp, elemente de economie sovietică, tranzitivă şi de piaţă.
Drept rezultat, agenţii economici n-au inteteresul şi nici posibilitatea de a-şi lărgi
producţia şi efectuarea serviciilor prestate, deoarece, practic, tot venitul
acumulat în procesul activităţilor economice ar fi nevoiţi, după lege, să-l
transfere la buget, îndeplinind cerinţele existentului sistem fiscal. Reducerea
impozitelor este necesară, după V.Tanzi12, în ţările sărace cu un venit pe cap de
locuitor mai mic de 500$, în care statul poate încasa până la 25% din venituri, în
vreme ce Guvernul Republicii Moldova încearcă să încaseze 38%.
Micşorarea impozitelor urmează, indiscutabil, să fie însoţită şi de
reducerea cheltuielilor şi a deficitului bugetar. Astfel, Republica Moldova ar
putea să reducă numărul fraudelor economice şi să atragă “capitalul subteran
înstrăinat sau repatriat ”(după exemplul ţărilor off-shore din America Latină şi
Asia). Această constrângere fiscală este necesară ţinând cont de condiţia
protejării imaginii ţării şi de reţeaua bancară din Republica Moldova, care, deşi
se dezvoltă rapid, n-a devenit o adevărată ramură internaţională competitivă. Şi
această cauză, în mare măsură, a determinat agenţii economici să se eschiveaze
de la plăţile la buget, fapt care s-a soldat cu apariţia unor noi fraude economice
sub formă de contabilitate dublă, de tăinuire a veniturilor ş.a.m.d.
O altă cauză, care vădit atestă existenţa fraudelor economice, constă în
faptul că pseudoliberalizarea totală la debutul reformelor în sfera relaţiilor
economice au provocat un sistem diversificat de activităţi şi relaţii economice
neoficiale avansate, care n-au fost reflectate adecvat în legislaţia existentă.
Sistemul legislativ nu reglementează şi nu previne la timp procesele negative
care pot genera fraude economice.
12 V.Tanzi. MOST, volume 6 No.3, 1996.28
Una din condiţiile certe, care favorizează apariţia şi admiterea fraudelor
economice, constă în legătura strânsă sau chiar contopirea businessului mijlociu
şi businessului mare cu puterea de stat la diverse niveluri. În procesul
monopolizării puterii politice, această tendinţă poate să conducă la agravarea
fraudelor economice şi la apariţia unor noi forme şi modalităţi de fraudare.
De exemplu, în locul fraudelor economice bazate pe monopolismul clasic,
la începutul anilor ‘90 au apărut diverse fraude economice “născute” de
neomonopolism, care se bazează în mare măsură pe puterea de stat, inclusiv
legislativă, pe cea criminală, pe corupţia aparatului de stat şi a organelor locale.
Domeniile de bază ale neomonopolismului (economiei neoficiale), în care statul
(bugetul) suportă pierderi considerabile, sunt comerţul cu produse petroliere, de
tutun, de băuturi alcoolice, alte mărfuri şi resurse strategice.
În linii generale, cauzele care provoacă fraudele economice, în mare
măsură, rezidă în situaţia social-economică din ţară, în mediul instituţional şi
metodelor de realizare a reformelor, căile de stabilizare şi creştere a economiei
şi, în consecinţă, bunăstării populaţiei.
Intensificarea fraudelor economice în ultimii 12 ani a fost determinată de
necesitatea realizării reformelor social-economice. Dar concomitent cu iniţierea
reformelor social-economice, în ţară s-a înregistrat o înmulţire considerabilă a
fraudelor, inclusiv de ordin economic, în toate domeniile şi ramurile economiei
naţionale. Republica Moldova deţine locul patru în Europa şi 13 în lume la
capitolul corupţie şi fraude economice. Totodată, ponderea economiei subterane
este evaluată de experţi de la 50% la 70% în volumul global al PIB. În acest
proces, fenomenul “spălării” banilor sau altor bunuri de provenienţă ilicită a
căpătat un caracter general, devenind o adevărată tragedie naţională şi
contaminând întregul sistem economic şi social. În asemenea condiţii, relaţiile
economice, de gospodărire şi management s-au transformat, în mare măsură,
într-un sistem economic care funcţionează în afara legii şi, potenţial, conţine
elemente de crime economice sau alte infracţiuni. Se poate aprecia că economia
naţională se transformă într-un tip de economie şi de relaţii frauduloase. 29
Altfel spus, elementul şi fenomenul de fraudă economică au pătruns în
majoritatea relaţiilor umane existente, elementelor şi aspectelor sistemului
economic naţional. Toate acestea, practic, au condus la faptul că la baza
activităţii grupărilor criminale mafiote stă un mecanism economico-financiar de
fraudare perfect, bine gestionat şi flexibil, prin a cărui aplicare se comit
infracţiuni şi fraude economice de scară naţională.
Condiţiile şi cauzele apariţiei fraudelor economice menţionate mai sus au
condus la adâncirea “rupturii” dintre prevederile legislaţiei şi acţiunile agenţilor
economici din sectoarele gospodăriei casnice, nereglementate şi criminale.
Funcţionarii de stat nu manifestă dorinţă şi nu sunt interesaţi să lichideze această
“ruptură”. Imperfecţiunea legislaţiei existente creează condiţii reale pentru
protejarea veniturilor ilicite, care stau la baza stabilirii şi consolidării legăturilor
agenţilor economici cu persoane din sferele politice şi guvernamentale. Această
legislaţie se modifică sub presiunea celor care dispun de posibilităţi financiare
pentru a exercita influenţă asupra Guvernului şi Parlamentului. Fraudele
economice creează condiţii ideale pentru unii funcţionari de stat, care doresc să
menţină o legislaţie ineficientă şi să sporească această ineficienţă în scopul
realizării unor interese meschine.
Pentru combaterea cu succes a fraudelor economice, trebuie elaborată o
strategie naţională în acest domeniu care, un timp, ar stopa, iar după aceea ar
înlătura condiţiile şi cauzele agravării şi favorizării fraudelor economice în
societate. În această strategie trebuie reflectată caracteristica şi principiile de
clasificare a fraudelor economice, trăsăturile generale şi specificul combaterii
fiecărui grup de fraude şi infracţiuni.
30
1.2. Caracteristica şi clasificarea fraudelor economice
Analiza tendinţelor generale şi evidenţierea specificului fraudelor
economice în Repubica Moldova, caracterizarea şi clasificarea acestor fraude
stau la baza elaborării strategiei de combatere a fraudelor economice, reflectării
în această strategie a specificului multiplelor tipuri şi forme de apariţie a
infracţiunilor economice în societate.
Categoria de fraudă economică ca sistem multiaspectual de relaţii
specifice sociale, politice, economice, juridice, care apar în societate între
subiecţi speciali, societate, colective, indivizi a fot studiată de o serie de savanţi.
În linii generale, noţiunea de fraudă include momente de inducere în
eroare, înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit cu scopul de a realiza un profit
prin lezarea drepturilor altei persoane.
Frauda economică, inclusiv “fiscală a fost întotdeauna în special activă şi
ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel
mai sensibil interes: interesul bănesc”13.
Însuşi fenomenul de fraudă economică este unul din cele mai răspândite
categorii. Cu toate acestea cauzele, modalităţile, amploarea, controlul sau
sancţiunile privitoare la fraudele economice, definiţiile care desemnează acest
fenomen nu sunt pe deplin examinate, iar domeniul pe care-l explorează este
incert. Ca atare, frauda economică e o noţiune dificil de precizat; în plus, nu
există o definiţie legală a fraudei economice14.
Această imprecizie provine de la diversitatea expresiilor folosite pentru a
desemna, mai mult sau mai puţin, acelaşi fenomen – neîndeplinirea de către
contribuabili a obligaţiilor lor fiscale legale faţă de stat.
În literatura de specialitate se foloseşte noţiunea de fraudă, utilizându-se
în aceeaşi măsură categoriile de fraudă legală sau legitimă, de fraudă ilegală, de
fraudă internaţională, de evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri
13 N. Hoanţă. “Evaziune fiscală”, Ed. Tribuna , Bucureşti 1997, p.214.14 J.C.Martinez. “La fraude fiscale”, PUF , Paris 1990, p.5.
31
fiscale sau refugii, de abuzul dreptului de a fugi de impozit, de libertatea alegerii
căii celei mai puţin impozabile sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau
economia subterană15.
Frauda economică este categorie multiaspectuală ce întruneşte o
multitudine de încălcări ale legislaţiei în domeniile penal, administrativ,
material, financiar etc. Diversificarea acestei categorii este reflectată în schema
de mai jos (figura 1).
Figura 1. Diversitatea fraudelor economice
Categoriile fraudelor social-economice, ca bază financiară a economiei
subterane pot fi clasificate după următoarele criterii:
15 N. Hoanţă , cap.cit. p.214.32
Fraudele economice includ:
O serie de infracţiuni
economice sub formă de acţiuni
ilegale ce afectează economia
naţională şi sunt incluse într-o
secţiune specială a Codului Penal
O categorie de delicte administrative. Încălcări
ale legislaţiei, care, conform legii, nu
constituie o crimă ce afectează economia,
pasibilă de a fi sancţionată în baza
Codului cu privire la contravenţiile administrative
O serie de acţiuni cu caracter civil care
afectează economia statului şi care nu constituie o crimă
sau un delict administrativ, al cărui prejudiciu
suportat de buget se repară pe cale
judiciară, conform normelor Codului
CivilUn grup de încălcări ale legislaţiei ce afectează
bugetul naţional, expres prevăzute şi sancţionate de
legi ordinare (organice), decrete ale preşedintelui. În
mod special, sancţiuni financiare, penalităţi,
amenzi.
Alte încălcări economice care afectează economia ţării şi care nu sunt prevăzute şi sancţionate
de legislaţia în vigoare
1. Gradul legalităţii (fraudă în economia independentă, parţial independentă)16;
2. Criteriul socio-moral (fraude ilegale şi fraude care contravin eticii
businessului acceptat în societate)17;
3. Criteriul mediului instituţional (mediul care generează fraude sub formă de
supraprofit din tranzacţiile neincluse în documentele oficiale şi statistice)18;
4. Criteriile constitutive (toate fraudele economice care pot fi, într-un fel sau
altul, măsurabile şi calculabile, dar care nu sunt ţinute în evidenţa oficială);
5. Criteriile ideologice (fraudele economice provocate şi realizate în interesele
unor grupuri de partide politice sau clanuri care se află la putere).
La baza acestor criterii de clasificare a fraudelor economice se află cele
mai diverse genuri de activitate economică a cărui scop este însuşirea unor
“valori produse sau obţinute neoficial”, adică în afara sistemului economic şi
juridic.
Altfel spus, “fraudă economică este o formă de însuşire a valorii
adăugate”, care nu se impozitează şi nu se include în statistica oficială şi în
produsul intern brut al ţării.
Din toate aspectele de relaţii şi elemente care conţin fraude, vom analiza
fraudele din punct de vedere economico-financiar şi juridico-social. Mai întâi,
trebuie evidenţiate trăsăturile caracteristice şi specificul acestui fenomen social.
Încercări, în acest sens, au fost întreprinse de mai mulţi savanţi
preocupaţi de materia fraudelor economice şi sociale.
Acest fenomen, pentru prima dată19, a fost conturat de către savantul
E.Sutherland (1939)20, care a definit un grup de fapte şi delicte comise de
subiecţi cu un statut social specific, şi anume, fraudele “gulerelor albe”.
16 Sheely L.I., “Law and the soviet second economy”, Research in Law. Devience and social control 1983, p. 3-24.17 Wiles P.,”The Second Economy , Its Definitional Problems”, in Alessandrini and B.Dallago, The Unofficial Economy (Aldershot: Gowe, 1998) p.21-33.18 Feige E. “The Anatomy of the Underground Economy”, in S.Alessandrini and B.Dallago, The Unoficial Economy, Aldershot: Gower, 1987, p.83-106.19 Pentru prima dată în Moldova fenomenul fraudelor economice şi al economiei subterane, cauzele, proporţiile şi influenţa ei asupra evoluţiei economiei naţionale au fost examinate de S.Certan şi N.Cordoneanu; vezi “Analiza şi estimarea dezvoltării informale în Republica Moldova” p.8; S.Certan şi N.Cordoneanu “Economia tenebră a Republicii Moldova: aspecte calitative şi cantitative” p.6-11.20 E.H.Sutherland , White Collar Criminality , American Sociological Review 5: 1-12 (februarie 1940) , p. 2-3.
33
Conţinutul fraudelor economice, în opinia lui Sutherland, include prezentarea
eronată a situaţiei economico-finaciare a întreprinderii, specularea prin
manipularea la bursa de valori şi bursa de mărfuri, folosirea nelegitimă a
finanţelor publice prin mituirea funcţionarilor publici, pentru obţinerea unor
contracte avantajoase şi realizarea tranzacţiilor comerciale, falimentul fraudulos,
intenţionat, crearea întreprinderilor fantome pe lângă întreprinderile de stat.
Savantul Oreste Atanasiu considera frauda economică ca fiind reprezentată
de “totalitatea procedeelor licite sau ilicite, cu ajutorul cărora cei interesaţi
sustrag, total sau în parte, averea lor obligaţiunilor stabilite prin legile fiscale”21.
După părerea lui O. Atanasiu, prin fraudă economică se subînţelege
“ansamblul sustragerilor intenţionate de la obligaţiile fiscale, comise nu prin
încălcarea directă a legii, ci prin eludarea, ocolirea ei cu ajutorul unor acte
simulate şi numai aparent reale”. Aceste acte juridice simulate slujesc ca acte
intermediare, ca manopere frauduloase făcute cu scopul de a se sustrage, de a
scăpa de obligaţiunile de plată la stat.
Savantul rus Iacovlev, operând cu termenul de fraudă economică,
accentuează că ea cuprinde delictele săvârşite în procesul de producere şi
desfacere a bunurilor, precum şi în sfera administrării şi circulaţiei acestor
bunuri şi servicii. Acest savant evidenţiază o serie de delicte economico-
financiare care se săvârşesc în domeniul raporturilor şi relaţiilor “stat şi
cetăţean”.
Categoria de fraudă economică este analizată în “Criminologie teoretică.
Teorii reprezentative şi politică criminologică”22, sub redacţia lui Tudor Amza.
Fenomenul fraudei economico-financiare, în opinia autorului, se studiază sub
mai multe aspecte. În primul rând, autorul consemnează că aceste delicte sunt
săvârşite în sfera relaţiilor economico-financiare de subiecţi speciali. În toate
cazurile, se urmăreşte scopul de a obţine un profit ilegal. În al doilea rând,
autorul arată că termenul de fraudă economico-financiară se fundamentează pe
21 Dan Drosu Şaguna, M.E. Tutungiu “Evaziunea fiscală”, Ed. Oscar Print, Bucureşti 1995, p.58.22 Tudor Amza “Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică criminologică” , Ed. “Luminalex” , Bucureşti 2000.
34
cel al fraudei “gulerelor albe”, care este mai larg şi cuprinde mai multe fapte şi
activităţi ilicite.
Frauda economică desemnează nu numai infracţiunile prevăzute de lege,
dar şi o utilizare abilă a posibilităţilor oferite de sistemul legislativ.
Frauda economică poate fi rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor
legislaţiei imperfecte şi rău asimilate. Frauda economică este o derivată a
metodelor şi modalităţilor defectuoase de aplicare. Totodată, fraudele economice
vizează şi neprevederile legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de
vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune. La baza fraudelor
economice se află atât obiectul, cât şi subiectul, când sarcinile fiscale apasă prea
greu asupra unei baze impozabile, acesta tinde să evadeze. Este o specie de
“reflex economic”, care face să dispară capitalurile pe care fiscul vrea să le
impună peste măsură. Un impozit excesiv “pune pe fugă” materia impozabilă.
Amenzile nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile sale, ci îl
vor determina să ia o serie de măsuri mai ingenioase, pentru a se eschiva pe
viitor de la obligaţiile faţă de stat.
Natura subectivă a contribuabilului întotdeauna tinde să pună interesul
comun după interesul particular. Această natură omenească este înclinată să
considere impozitul mai mult ca prejudiciu şi nu ca o legitimă contribuţie la
cheltuielile publice şi să vadă întotdeauna cu ochi răi pe acela care vrea să-i
micşoreze averea. Este cunoscut că, din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au
căutat să-şi reducă obligaţiile fiscale, recurgînd la cele mai variate şi ingenioase
metode şi fraude economice. A înşela statul se consideră, în mentalitatea
obişnuită, o probă de abilitate.
În condiţiile economiei de piaţă, statul se confruntă cu fenomene
evazioniste ce au luat proporţii de masă din cauza tendinţei de a fi sustrase de
sub incidenţa legii valori adăugate cât mai substanţiale. Proliferarea faptelor
ilegale, în special a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinţă a
unor imperfecţiuni ale legislaţiei sau a lipsei unor reglementări. În perioada
tranziţiei la economia de piaţă, lacunele legislative sunt mai evidente.35
Democratizarea relaţiilor social-economice şi liberalizarea finanţelor
publice a produs o reacţie antifiscală, mai cu seamă în rândul acelora care
înaintea introducerii reformelor fiscale se bucurau de importante privilegii în
ceea ce priveşte obligaţiile lor fiscale.
Metodele folosite pentru săvârşirea fraudelor economice se prezintă sub o
multitudine de forme. Totodată, ele pot fi împărţite în două categorii:
procedee şi acţiuni ilicite, nelegale, criminale;
simple înşelăciuni, neadevăruri sau chiar exploatarea insuficienţei şi
imperfecţiunii legislaţiei în vigoare.
Lipsa unor reglementări legale, în condiţiile în care capitalul de stat a
suferit modificări esenţiale în favoarea capitalului privat, creşterea şi
diversificarea numărului de agenţi economici, cărora le revin obligaţii fiscale, au
creat posibilitatea eschivării de la plata impozitelor, taxelor şi altor sume
datorate statului.
În ultimii ani, cresc alarmant cazurile de evidenţiere incorectă a
operaţiunilor economice, de conturi şi indici fictivi în contabilitate. Are loc
procesul de distrugere intenţionată a documentelor, de folosire a unor evidenţe
duble, de întocmire şi prezentare a unor date nereale în bilanţuri şi balanţe, de
disimulare a unor activităţi comerciale etc.
Generalizând, s-ar putea consemna că fenomenul fraudei economico-
financiare constituie o activitate social-economică specifică, care conţine şi
evidenţiază un grup de activităţi speciale de relaţii, de subiecţi speciali şi de
aspecte referindu-se: la fraudă bancară, la evaziune fiscală, la delapidări şi
deturnări de fonduri, la contrabandă şi altele.
O dată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi, mai ales, cu extinderea
proprietăţii private, inclusiv asupra pământului şi asupra altor mijloace de
producţie, un şir de activităţi social-economice, care anterior erau considerate
activităţi legate de fraude, şi-au pierdut însuşirea de pericol social (specula,
intermedierea comerţului). Ca rezultat, o serie de măsuri care reglementau şi
combăteau fraudele economice au suferit modificări esenţiale, datorate 36
schimbărilor produse în ultimul deceniu în economie (trecerea la o economie de
piaţă; privatizarea proprietăţii de stat şi apariţa diverselor forme de proprietate;
dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale; liberalizarea relaţiilor
economice; deetatizarea etc.). Aceste şi alte schimbări au generat atât fenomene
social-economice pozitive (stimularea iniţiativei, ivirea simţului de gospodar
etc.), cât şi negative, printre care: diminuarea PIB, creşterea şomajului, scăderea
bruscă a producţiei, creşterea inflaţiei şi devalorizarea valutei naţionale, exportul
de braţe de muncă peste hotare şi lipsa specialiştilor calificaţi în economie,
creşterea bruscă a abaterilor şi încălcărilor privind reglementările de drept în
sfera de producere, de desfacere a bunurilor şi în sfera finanţelor etc.
O dată cu dezvoltarea relaţiilor şi elementelor economiei de piaţă,
fraudele economice au devenit mult mai diverse şi, indiferent de ţară, au tendinţe
generale şi aceleaşi consecinţe negative. Ele pot fi clasificate după criteriul
funcţional23 sau după principiul structural24. Fraudele economice, după criteriul
funcţional, se clasifică în mai multe tipuri:
Fraudele şi infracţiunile cu tendinţe generale şi caracter social-economic
comun (falsificarea diverselor produse de consum, mai cu seamă a băuturilor
alcoolice, produselor de tutun, folosirea ilicită a emblemei comerciale străine,
construirea de proastă calitate, inclusiv substituirea materialelor de
construcţie).
Fraudele ce afectează relaţiile agro-industriale, inclusiv (tăierea ilegală a
pădurii; vânatul ilegal; deteriorarea instalaţiilor de irigaţie; a tehnicii de
prelucrare, păstrare şi transportare a produselor agricole; folosirea contrar
destinaţiei sau exploatarea excesivă a pământului fertil (fără introducerea
îngrăşămintelor sau fără îndeplinirea condiţiilor de rotaţie a culturilor);
scoaterea din circuitul agricol a viilor, livezilor pe rod etc.
23 Criteriul funcţional - se are în vedere ivirea fraudelor economice şi combaterea lor în dependenţă de funcţiile şi activităţile agenţilor economici neoficiali. 24 Principiile structurale constau în direcţiile şi sferele unde au loc fraudele economice
37
Fraudele care deformează sistemul de relaţii şi sfera comerţului şi prestării
serviciilor populaţiei (diverse forme de înşelare a clienţilor; încălcarea
modului de exploatare a mărfurilor şi serviciilor).
Fraudele care afectează sistemul de relaţii din domeniul activităţii financiare
publice a statului la diferite niveluri (folosirea contrar destinaţiei a
mijloacelor bugetare, inclusiv prin intermediul creării diverselor fonduri
extrabugetare şi de rezervă, falimentul simulat al întreprinderilor, încălcarea
regulilor şi normelor contractelor de gaj, evaziunea fiscală săvârşită de
întreprinderile de diferite forme de proprietate şi de diverse instituţii şi
organizaţii).
Fraudele ce afectează sistemul de relaţii din sfera antreprenoriatului,
businessului mic şi mijlociu (practicarea ilegală a activităţii de antreprenoriat
de întreprinderile cu divese forme de proprietate, folosirea ineficientă şi
ilegală a mecanismului managementului administrativ şi de piaţă).
Sistemul fraudelor economice prevăzute de legislaţia României se
clasifică şi se evidenţiază după principiul permanenţei pericolului social ce
ameninţă intresele legale ale economiei naţionale. Astfel, capitolul VIII al
Codului Penal al României “Infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite
activităţi economice” prevede nouă tipuri de astfel de fraude şi infracţiuni. Însă
majoritatea infracţiunilor şi fraudelor economice sunt reglementate de
mecanisme specifice reflectate într-o serie de legi speciale. În această ordine de
idei, legislaţia din România permite să asigure mai eficient o anumită stabilitate
vizând dispoziţiile antifraudă din sistemul legislativ, căci schimbările rapide în
anumite domenii ale economiei naţionale pot fi reflectate prin schimbări
accelerate şi adecvate în legi speciale, care mai apoi pot determina modificări şi
reglementări în Codul Penal şi de combatere a fraudelor social-economice cu
caracter antisocial şi antinaţional.
În legislaţia Federaţiei Ruse, fraudele şi infracţiunile economice şi sociale
sunt examinate încă din secolul XV, fiind reflectate în documentul “Соборноe
Уложениe” din 1649. În acest document sunt indicate diverse tipuri de fraude şi 38
infracţiuni economice, inclusiv falsificarea monedelor, sustragerea de la plata
taxelor şi a impozitelor de stat şi locale, încălcarea regulilor de comercializare a
produselor şi a serviciilor etc25. În sistemul economic şi juridic actual al
Federaţiei Ruse sunt analizate şi evidenţiate diverse fraude şi infracţiuni, care
pot fi clasificate după diferite principii. Un grup de savanţi ruşi evidenţiază
următoarele tipuri de fraude economice:
1. Grupa de fraude şi infracţiuni contra apariţiei şi activităţii “proprietarilor”,
contra deţinătorilor de drepturi şi de responsabilitate a proprietăţii şi
contra altor forme de activitate şi de gospodărire;
2. Sistemul de fraude şi infracţiuni care apar şi se reproduc în domeniul
activităţii economice, inclusiv businessul mic şi mijlociu, în mediul
oligarhilor, monopolismului privat şi statal, neomonopolismului,
oligopoliilor, grupurilor financiare oligarhice, “familiei” şi grupărilor
administraţiei Kremlinului;
3. Grupa de fraude şi infracţiuni ce afectează interesele întreprinderilor,
organizaţiilor comerciale şi altor organizaţii prestatoare de servicii pentru
ridicarea nivelului vieţii sociale şi social-culturale a diferitelor grupuri de
populaţie şi persoane26.
Un alt grup de savanţi din Federaţia Rusă prezintă fraudele şi infracţiunile
economice precum urmează:
1. Fraude şi infracţiuni economice ce se caracterizează prin încălcarea
principiilor naţionale generale şi a modului de efectuare a activităţii de
antreprenoriat (activitate fără sau cu încălcarea regulilor de licenţiere, în
special în domeniul produselor petroliere, metalelor, gazelor, energiei,
produselor forestiere, tehnicii militare, alcoolului, tutunului etc., crearea
organizaţiilor fondate cu scopul de a nu efectua vreo activitate de
antreprenoriat, ci cu scopul de a “spăla bani”).
25 T.Ваулина, П.A.Волостанов, M.И.Ковалев, И.И.Казаченко, Г.П.Погосян “Уголовное право”,Ed. “Norma”, Moscova 1998, p.257.26 В.П.Верин «Преступления в сфере экономики» Ed. “Дело”, Moscova 1999, p.8.
39
2. Sistemul de fraude şi infracţiuni legate de comportarea persoanelor cu funcţii
de răspundere publice (refuzul sau mărirea termenului de înregistrare a
diverselor forme de întreprinderi, înaintarea condiţiilor neprevăzute de lege
pentru acordarea de licenţe, limitarea drepturilor şi intereselor diverselor
forme de proprietate, inclusiv ale organizaţiilor obşteşti etc.).
3. Fraude şi infracţiuni economice legate de încălcarea drepturilor şi cauzarea
de prejudicii creditorilor (primirea ilegală a creditului cu rata dobânzii mult
mai scăzută, sustragerea intenţionată de la plata sumelor creditare,
bancrutarea falsă a instituţiilor financiare, schimbarea ratei dobânzii bancare
fără acordul creditorului etc.).
4. Fraude şi infracţiuni economice ce duc la limitarea concurenţei loiale şi la
monopolizarea pieţei (acţiunile de monopol şi limitarea concurenţei,
constrângerea cu scopul de a efectua anumite operaţiuni sau refuzul de la
înfăptuirea lor).
5. Fraude economice şi infracţiuni vamale (contrabandă, manipularea cu Codul
Vamal, scutiri nejustificate şi amânarea plăţilor vamale etc.).
6. Fraude şi infracţiuni valutare (refuzul Băncii Centrale de a importa dolari-
cash pentru menţinerea cursului de schimb şi monopolizarea acestui proces
de unele bănci comerciale, informarea unor case valutare despre pronosticul
inflaţiei, contabilitatea dublă la casele de schimb etc.)
Fraudele social-economice care apar în Republica Moldova au tendinţe
generale ca şi în alte ţări, dar există şi unele deosebiri şi pot fi grupate şi
clasificate după criteriul funcţional în următoarele direcţii şi categorii:
1. Fraude şi infracţiuni economice legate de sistemul bancar-comercial, de
sistemul de creditare şi de cel valutar etc.
2. În condiţiile lipsei de hotare cu Transnistria, un rol specific îl constituie o
categorie de fraude şi infracţiuni economice şi valutar-creditare în sistemul
vamal moldovenesc (contrabanda, eschivarea de la plăţile vamale, furnizată
în mare măsură de politica vamală dublă a Ucrainei, reducerea taxelor
40
vamale la import, speculaţia cu codurile vamale privind diverse tipuri de
mărfuri şi servicii etc.).
3. O categorie importantă de fraude şi infracţiuni, ce apar în sistemul de relaţii
financiare ale statului la diverse niveluri (încălcarea regulilor de creditare,
dobândirea creditului prin înşelăciune, scutirea de plăţi la buget sau amânarea
acestor plăţi, crearea depozitelor vamale libere, sistemul duty free, folosirea
creditelor de stat contrar desinaţiei).
4. Fraudele economice ce apar în sistemul de relaţii şi sectoare oficiale sau
neoficiale privind activitatea economică de antreprenoriat (împiedicarea şi
limitarea activităţii legale a întreprinzătorului, businessului mic şi mijlociu27;
practicarea ilegală a activităţii de antreprenoriat; pseudoantreprenoriatul).
5. Un loc deosebit ocupă fraudele şi infracţiunile economice legate de
menţinerea concurenţei neloiale pentru a obţine supraprofit (împiedicarea
concurenţei, susţinerea monopolismului, neomonopolismului, şi
corporatismului).
6. Un loc aparte în sistemul de fraude aparţine fraudelor şi infracţiunilor
economice ce afectează relaţiile din sfera comerţului şi prestării serviciilor
către populaţie (comercializarea mărfurilor de proastă calitate, falsificarea
lor, înşelarea clienţilor).
După criteriul structural, fraudele economice pot fi clasificate în câteva
grupe, în funcţie de sfera economică unde e comisă frauda.
În literatura de specialitate, există diverse concepţii de clasificare a
fraudelor economice, în corelaţie cu clasificarea activităţii economice subterane.
Una din ele este reprezintată de modelul de clasificare a fraudelor
economice în concordanţă cu evidenţierea diverselor sectoare neoficiale ale
economiei subterane, analizat în lucrările economiştilor din Occident. Dar, în
ansamblul de concepţii de clasificare a fraudelor economice din sectoarele
economice, se evidenţiază două poziţii studiate de economiştii J.J.Thomas,
27 În prezent circa 36 de structuri statale locale controlează şi supraveghează acest business, începând cu poliţia economică, garda financiară, standardul de stat, camera de comerţ şi terminând cu serviciul de pompieri, salubritate etc.
41
Gershuny, Pahe şi Cassel28. În lucrările lor se evidenţiază câteva sectoare
tenebroase în care se tăinuiesc valori adăugate neoficiale.
În opinia noastră, caracterul fraudelor economice şi mediul lor de
răspândire stau la baza clasificării sectoarelor subterane. Altfel spus, anume
comiterea fraudelor economice şi specificul disimulării, tăinuirii venitului au
condus la apariţia şi diversificarea sectoarelor subterane. La rândul lor,
sectoarele subterane au stimulat agravarea fraudelor şi infracţiunilor economice.
De aceea prezintă un interes aparte interacţiunea dintre fraudele economice din
diverse sectoare ale economiei subterane.
Un grup specific de fraude economice se comit şi influenţează sistemul
gospodăriilor casnice. Având în vedere că acest sistem reprezintă o economie
naturală unde se produc bunuri şi servicii, care se utilizează prioritar în cadrul
condiţiilor de casă şi, parţial, în afara acestui sistem, nu prezintă o fraudă
economică, în sensul larg al crimelor economice. Specificul acestor fraude
economice constă în faptul că valoarea ascunsă în acest sector reprezintă
valoarea adăugată produsă legitim în gospodăriile casnice prin desfăşurarea
diferitelor genuri de activitate.
Specificul acestor fraude economice constă în faptul că ele apar ca rezultat
al diferitelor genuri de activitate, ca activităţi cu caracter natural. Doar în
anumite condiţii rezultatul activităţilor cu caracter natural poate fi inclus în
circuitul economiei de piaţă. Unele activităţi casnice (prepararea hranei,
reparaţia şi construcţia locuinţelor proprii, reparaţia utilajului casnic, îngrijirea
bătrânilor, creşterea şi educaţia copiilor, îngrijirea viilor şi livezilor şi a terenului
arabil de lângă casă etc.)29 pot fi, în anumite condiţii, efectuate de organizaţii şi
persoane care plătesc impozitele către stat. Astfel, aceste genuri de activitate pot
28 Handy C. “The future of work: a guide to a changing society”, Oxford, Basil Blackwell, 1984, p.942, aici este analizată corelaţia dintre sectorul neformal şi fraudele economice în lucrarea lui Thomas J.J. “Informal Economie Activity”, the London school of economics and political Serence, 1982, p.341; Problema clasificării activităţii economice în sectorul neformal şi a fraudelor economice este studiată şi de Cassel D. “Sehattenwirschatt – eine wacstums – branche”, List Forum, 1982 vol.II, p.343-363.29 Aceste şi alte genuri de activitate sunt studiate în literatura mondială, vezi The Servey Reasearch Center at the University of Michigan p.29-30. Murfhy M. “Comparative estimates of the value of haose work in the United States for 1976” Reviw of income and wealth, 28, p.29-43.
42
fi luate în consideraţie la calcularea venitului naţional şi la impozitarea valorilor
adăugate obţinute în acest sector.
Prevenirea fraudelor economice şi includerea valorii adăugate în venitul
naţional oficial joacă un rol important, deoarece valoarea estimată a activităţii
casnice în diferite ţări constituie de la 30 la 60% din PIB, în funcţie de domeniul
de activitate30. Deoarece diviziunea muncii în sectorul casnic şi “naturalismul”
lui sunt mai frecvente în ţările de tranziţie, inclusiv Republica Moldova, putem
afirma că ponderea fraudelor şi valoarea adăugată de la genul casnic de
activitate sunt mai avansate. Dacă luăm în consideraţie parcelarea pământului şi
barterizarea genului de prelucrare şi realizare a produselor agricole, atunci
tendinţa de creştere a acestei activităţi în PIB este evidentă. E clar că, pentru un
asemenea gen de activitate şi de fraude, este necesar să se elaboreze şi
implementeze în strategia generală de combatere a fraudelor economice un
mecanism şi metode deosebite de cealelalte forme de activitate şi fraude31.
Un sistem special de fraude economice cuprinde fraudele comise în
sectorul neformal ce include businessul mic şi lucrătorii lor, inclusiv persoane
angajate, care activează în sferele de producţie, comerţ, transport şi servicii32.
Specificul fraudelor economice din acest sector nu depinde de caracterul
general al producţiei şi distribuirii, care este absolut legitim, ci de natura şi
specificul funcţionării pieţei şi activităţii agenţilor economici. Din cauza
imperfecţiunii legislaţiei muncii şi a pieţei de capital, apare inegalitatea dintre
veniturile şi cheltuielile agenţilor economici, care activează în sectorul formal
sau cel neformal. Problema constă în faptul că în multe ţări, legislaţia muncii
prevede plata forţei de muncă la un nivel mai mare decât cererea pieţei de
capital. Drept rezultat apare un surplus de forţă de muncă, care se angajează în
sectorul neformal, cu toate că cheltuielile pentru remunerarea muncii în acest
sector sunt mai mici decât în sectorul formal, şi decât prevede legislaţia muncii. 30 Wisniewski Marian, “The Sources and Dimension of the Second Economy in Poland”, Journal of the Economic Commitee of the Polish Academz of Science and the Polish Economic Society, 1986, nr.2, p.248.31 Caracterul şi specificul de combatere a fraudelor economice vor fi examinate în cap.III.
32 Specificul acestui sector este analizat în Dallago Bruno “The undergraund Economy in the United States”, Lexigton Books, p.199-208.
43
Diferenţa dintre nivelul plăţii muncii în sectorul oficial şi cel neoficial o
reprezintă suma care poate fi tăinuită de agenţii economici în sectorul neformal
şi care alcătuieşte baza fraudelor economice. Deci astfel de reglementare de stat
în domeniul angajării în câmpul muncii conduce nu numai la inegalităţi în
remunerarea muncii pentru aceleaşi categorii de lucrători, nu numai la
micşorarea acumulărilor de capital şi încetinirea procesului de migraţie “oraş şi
sat”, ci şi la adâncirea şi diversificarea fraudelor în folosirea forţei de muncă. De
exemplu, în S.U.A., cererea pieţei forţei de muncă necalificată este sub 5 dolari
pe oră, însă legislaţia muncii şi reglementările de stat prevăd o remuneraţie de
minimum 5 dolari pe oră.
În asemenea condiţii, agenţii economici se eschivează de la îndeplinirea
acestei legi prin diverse metode, inclusiv neînregistrarea oficială a angajaţilor
sau înregistrarea parţială a orelor lucrate etc. În Republica Moldova, deoarece
plăţile în fondul social sunt foarte mari şi costisitoare pentru sectorul formal şi
depind proporţional de mărimea remunerării muncii celor angajaţi, agenţii
economici ascund mărimea reală a salariilor plătite, indicând doar suma de
cheltuieli pe care o pot suporta. Dacă statul creează condiţii favorabile pentru
micul business, inclusiv anulează reglementările sale din sfera muncii, are loc
procesul de amplasare mai eficientă a capitalului în sectorul formal. Acest
proces duce la extinderea sectorului formal şi reducerea fraudelor economice în
cel neformal. Dacă statul introduce un sistem de reglementări excesive, inclusiv
prin intermediul unor taxe şi impozite exagerate şi obstacole la intrarea în
sectorul formal, atunci se va extinde sectorul subteran, îmbinat cu un sistem
birocratic fraudulos de conducere33.
Este important să fie evidenţiate particularităţile fraudelor economice din
sectorul neformal, comparându-le cu cele din sectorul gospodăriilor casnice.
Aceste particularităţi constau în faptul că fraudele economice din sectorul
neformal, de regulă, se comit în procesul vânzării producţiei şi serviciilor de alţi
33 Astfel de model dinamic de apariţie a fraudelor economice în sectorul neformal a fost examinat în lucrarea lui Juan Braun şi Norman V. Loaza “Taxation, public serveces and the informal sector in a model of endogenous growth”, World Bank Working Paper N 1334, Washington DC, 1994, p.50.
44
producători şi de intermediari. În acest proces, au loc tranzacţii de piaţă în baza
legii, cererii şi ofertei. Cauza neincluderii veniturilor sectorului neformal în
contul venitului naţional, în mare măsură, constă în faptul că este foarte dificilă
colectarea informaţiei necesare despre un număr mare de întreprinderi mici şi
angajaţii lor “la negru”.
Fraudele economice din sectorul neformal, în diferite ţări este diferit. În
ţările în curs de dezvoltare cu venituri mici (până la 1000 USD PIB pe cap de
locuitor) sectorul neformal alcătuieşte 51%34. Plecând de la faptul că PIB pe cap
de locitor în Republica Moldova este de 2 ori mai scăzut decât în alte ţări în curs
de dezvoltare, putem constata că fraudele şi sectorul neformal sunt cu mult mai
mari în economia naţională. Acest sector şi fraudele economice se reduc pe
măsură ce creşte nivelul general de dezvoltare a ţării respective. Deci căile
principale de combatere a fraudelor economice în sectorul neformal35 nu sunt
atât metodele juridice de represiune, pedepsire, ori amendă, cât metodele de
susţinere şi dezvoltare a activităţii în aceste sectoare şi crearea condiţiilor legale
de activitate în toate sferele vieţii economice.
O grupă aparte de fraude economice reprezintă fraudele şi infracţiunile
care apar şi influenţează sectorul nereglementat al economiei. Specificul
fraudelor economice în acest sector constă în faptul că procesul de producere şi
prestare a serviciilor este legal. Fraudele economice în sectorul nereglementat
apar în urma unor abateri de la legislaţia în vigoare. Specificul acestor fraude
constă dintr-o serie de particularităţi.
Fraudele şi infracţiunile economice sunt legate de evaziunea fiscală. Din
diferite motive, în sectorul nereglementat are loc procesul de tăinuire totală sau
parţială a volumului de produse şi servicii cu scopul de a nu plăti taxele şi
impozitele cuvenite. Deoarece agenţii economici trebuie să plătească impozitele
înainte de a vinde marfa, majoritatea lor, neavând mijloace libere, preferă să se
34 Turnham D., “Employment and development: a new review of evidence”, Development Center Shedres, OECP, Paris, 1993, p.147.35 Working Paper N 1334, Washington DC, 1996, p.50. În ţările dezvoltate, angajarea în câmpul muncii asigură cca 30% din întreaga forţă de muncă înregistrată. L.V. Normen, “Labor regulations and the the informal economy”, International World Bank.
45
eschiveze de la plata impozitelor, mai ales a celor indirecte: accize, diverse taxe
etc.
O altă grupă de fraude economice în sectorul nereglementat e generată de
eschivarea sau ocolirea legislaţiei şi, mai ales, a reglementărilor, instrucţiunilor
şi dispoziţiilor departamentale şi ministeriale. Asemenea fraude, de regulă, sunt
comise de ambele părţi - şi de stat şi de agenţii economici. Funcţionarii publici,
din diferite motive, încalcă legislaţia, fapt care duce la comiterea fraudelor
economice. De exemplu, decizia Guvernului Republicii Moldova de a interzice
importarea combustibilului cu autocisternele, anularea patentelor, stoparea
procesului de licenţiere pe un termen indefinit în legătură cu comasarea
comisiilor de licenţă departamentale, şi crearea Comisiei Unice de licenţiere,
toate acestea conduc la adâncirea fraudelor economice şi încălcarea legilor din
partea agenţilor economici. Practic, în asemenea cazuri, Guvernul încălcă legile,
schimbând modul de licenţiere. Acelaşi lucru se referă la anularea patentelor,
introducerea standardelor de stat sovietice pentru serviciile sociale. De exemplu,
“Gosstandart” pentru întreprinderile din alimentaţia publică prevede să fie
introduse standardele sovietice din anii ’80, inclusiv fişele tehnologice,
introducerea programului de lucru al întreprinderii etc. Multe speculaţii există în
sistemul de standardizare a utilajului, obiectelor de măsurat36. Aceleaşi probleme
apar în relaţiile dintre serviciile de pompieri, de sanitărie, de zootehnie, de
salubritate ş.a.m.d. şi agenţii economici.
Din alt punct de vedere, agenţii economici încalcă mereu legislaţia sub
diferite forme: nu plătesc deloc sau parţial asigurarea socială pentru lucrătorii
angajaţi; folosesc munca angajaţilor încălcând regulile de securitate a muncii,
fixându-le o remuneraţie mai mică decât salariul minim; unii agenţi economici
nu declară numărul total de angajaţi.
Un tip de fraude economice în sectorul nereglat este condiţionat de
evitarea cerinţelor (parţial sau în întregime) autorităţilor de stat la diferite
36 De exemplu, în fiecare an intreprinderea este nevoită să verifice utilajul anumite servicii de standardizare pentru care trebuie să plătească taxe şi mită. Însă în condiţiile de piaţă principalul “controlor” trebuie să fie concurenţa. Este evident că agentul care nu îndeplineşte cerinţele de servire la nivel este forţat să dea faliment.
46
niveluri. De exemplu, din cauza dificultăţilor la obţinerea licenţelor sau a
diverselor autorizaţii (de exemplu, termenul pentru obţinerea autorizaţiei de
reconstrucţie a casei proprii sau de amenajare a terenului propriu în mun.
Chişinău este de 1-2 ani), agenţii economici desfăşoară diverse genuri de
activitate cu încălcarea cerinţelor birocratice de stat. Drept rezultat se înmulţesc
fraudele economice legate de eschivarea de la achitarea diferitelor taxe, inclusiv
a plăţilor pentru activităţile autorizate şi licenţiate.
Un alt gen de fraude economice, constă în faptul că birocraţii special
limitează eliberarea licenţelor pentru un şir de activităţi. De exemplu, pentru
activitatea de construcţie, de aprovizionare cu combustibil, cu produse
alimentare etc. Ca rezultat, firmele care dispun de asemenea licenţe parazitează
pe seama agenţilor economici care desfăşoară cu forţele proprii aceste genuri de
activitate, plătind o anumită sumă (mită) celor care pot să oficializeze, de
exemplu, căpătarea certificatului urbanistic, să adune semnături de dare în
exploatare şi de înregistrare la BIT.
O cale specifică de comitere a fraudelor economice constă în lărgirea
imigraţiilor ilegale. Deoarece se constrânge sectorul businessului mic şi
mijlociu, mulţi cetăţeni apţi de muncă n-au posibilitatea să obţină un loc de
muncă oficial, legal, fiind nevoiţi să se angajeze în sectorul nereglementat,
subteran. În Republica Moldova, acest proces a luat o mare amploare. Multe
persoane visând la “raiul” din Occident, împrumută şi plătesc sume mari de
dolari pentru a putea pleca şi a se angaja la firmele străine. Fraudele se comit
sub formă de mituire în schimbul vizelor false, asigurării mijloacelor de
transport etc.
Un alt domeniu al fraudelor economice, este cel al escrocheriilor legate de
asistenţa socială. Un număr tot mai mare de angajaţi oficiali se înregistreză ca
şomeri şi primesc nelegitim indemnizaţii de asistenţă socială, în realitate fiind
salariaţi ai companiilor care nu-şi înregistrează personalul. Acest fenomen este
răspândit în ţările dezvoltate, deoarece, datorită indemnizaţiilor substanţiale este
mai convenabil să fii şomer, decât să îndeplineşti diverse activităţi în sectorul 47
neformal şi subteran. Acest proces, însă, începe să se răspândească şi în ţările de
tranziţie. Tot mai mulţi salariaţi aşteaptă indemnizaţii de şomaj, sponsorizare,
acordare de ajutor din diverse fonduri materiale etc.
Specificul acestui proces în Republica Moldova constă în faptul că cca
500 mii de pensionari apţi de muncă aşteaptă de la partidul de guvernământ
facilităţi sociale directe, fără să se implice cu experienţa lor avansată în
activitatea economică. Se creează o situaţie dificilă, cei tineri tind să plece peste
hotare după “bani mari”, iar cei de vârsta a treia nu au destul stimul şi interes
pentru a se implica în procesul economic.
Căile de combatere a fraudelor economice în sectorul nereglementat nu
constă:
- în stoparea, în general, a procesului de producere a mărfurilor şi prestare
a serviciilor (cu toate că multe acţiuni ale Guvernului prevăd anume
asemenea tendinţe), în stimularea puterii în scopul perceperii unor
impozite şi taxe exagerate, în stoarcerea de la agenţii economici a
ultimului venit şi resurse,
- în acordarea de împuterniciri funcţionarilor, care să impună executarea cu
orice preţ a instrucţiunilor departamentale, ci în crearea unor condiţii
echitabile, optime pentru toţi agenţii din punct de vedere al funcţionării şi
impozitării, care ar stimula orice agent economic să renunţe să comită
fraude şi infracţiuni.
Dacă puterea nu dă dovadă de suficientă voinţă politică pentru a crea
asemenea condiţii, înseamnă că e coruptă şi are interes să menţină existentele
reguli de joc pentru sectorul nereglementat, manifestând toleranţă faţă de
extinderea fraudelor economice şi a sectorului nereglementat al economiei
subterane.
Evidenţa şi combaterea fraudelor economice în sectorul nereglementat
este dificilă, deoarece persoanele implicate în procesul de fraudare (evaziune
fiscală, escrocherii cu asigurarea fiscală, cu licenţierea etc.) ascund informaţia şi
situaţia reală, care sunt necesare pentru evaluarea obiectivă a PIB-ului ţării.48
Un grup specific de fraude economice în general şi, în special, pentru
Republica Moldava, îl alcătuiesc fraudele comise în sectorul criminal, loc în
care se comit fraude ca urmare a producerii mărfurilor şi prestării serviciilor
absolut ilegale. Este vorba de întreprinderi subterane de fabricare a băuturilor
alcoolice false (coniac, şampanie, vin etc.), a produselor de tutun, narcoticelor,
armamentului, practicarea prostituţiei, vinderea copiilor ca material medical şi o
serie de alte activităţi criminale. Acest tip de fraude este analizat pe larg în
literatura de specialitate. Pe noi ne interesează cauzele care stimulează aceste
fraude economice, pentru a găsi căile de minimalizare şi apoi de eradicare a
acestui fenomen.
System of National Accounts (S.N.A.) propune ca fraudele economice să
fie incluse în produsul naţional brut (P.I.B.), deşi furturile trebuie excluse37.
Economistul Carter M. este împotriva includerii rezultatelor fraudelor
criminale în produsul naţional, căci aceste venituri sunt “rele”38.
De exemplu, economistul Blades evidenţiază 9 genuri de activităţi
frauduloase, care ar putea fi incluse în produsul naţional şi anume: fraudele în
producţia şi distribuirea mărfurilor şi serviciilor ilegale, contrabanda, furturile la
locul de muncă, mita, furturile din marketuri, furturile de bani, escrocheriile cu
cecuri şi cărţi de credit, estorcările39.
Deosebit de actuală este problema fraudelor economice din sectorul
criminal în toate ţările, inclusiv în cele de tranziţie şi, în special, în Republica
Moldova. Specificul acestei probleme, este condiţionat de problemele generale
care apar în toate ţările de tranziţie; lipsa de mijloace pentru circulaţia
economică naţională; problemele sociale rămase din vremurile sovietice şi
actualizate în prezent; procesul fiscal dur; monitorizarea slabă a sistemului
economic (masa monetară alcătuieşte 18-20% din PIB); deficitul bugetar redus
(3% din PIB); deschiderea hotarelor şi invazia mărfurilor din ţările dezvoltate pe
37 UN, “A System of Natiomnal Accounts and Supporting Tables”, United Nations Studies Methods, 1953,N2:New-York; ibidem 1968,N2, rev.3:New-York.38 Carter M. “Issues in the hidden economy – a survey”, Economic Record, 60 1984, p. 208-221.39 Blades D. “Crime: what should be recorded in the National acounds and what difference would it take”, in W.Gaertnev and A.Wenif, Berlin 1985, p.45-48.
49
pieţele tranzitorii etc. Însă pentru Republica Moldova, se mai adaugă o serie de
probleme specifice ei. Se are în vedere problema fraudelor economice din
sectorul criminal transnistrean. Particularitatea acestui sector criminal constă în
faptul că tot spectrul de fraude criminale: comerţul cu narcotice, armament,
producerea şi falsificarea băuturilor alcoolice ş.a.m.d. sunt protejate şi stimulate
de administraţia locală. Transnistria este un exemplu clasic de îmbinare a
sectorului fraudulos criminal cu puterea şi birocratismul local. Toate acestea se
produc sub lozinca independenţei şi păstrarea limbii ruse ca limbă de stat.
Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice în sectorul
criminal, în afară de problemele generale ale acestui sector, trebuie să ţină cont
şi de specificul fenomenului criminal din Transnistria. Rezolvarea acestei
probleme iese din competenţa Guvernului Republicii Moldova şi necesită
implicarea OSCE, Federaţiei Ruse, Ucrainei, României. Direcţiile de combatere
a fraudelor criminale trebuie elaborate împreună cu structurile de resort din
aceste ţări40.
Problema includerii activităţilor sectorului criminal în produsul naţional
este interesantă din punctul de vedere al utilizării mijloacelor criminale. Mulţi
economişti studiază aceste proleme din punctul de vedere al utilizării banilor
“murdari” din sectorul criminal pentru scopuri “curate”, cum ar fi: mărirea
masei monetare în circuitul economic, finanţarea deficitului bugetar prin
cumpărarea titlurilor de stat, investirile în businessul legal. În opinia noastră,
amnistierea (până la o anumită limită) a rezultatelor căpătate din unele activităţi
ilegale ar fi una din căile de soluţionare a problemei mijloacelor circulante şi de
reducere a sectorului criminal. Totodată, aceste resurse ar putea fi folosite în
sectorul oficial şi în interesul economiei naţionale41. Strategia de combatere a
fraudelor economice trebuie să includă acest aspect specific.
40 În acest sens, este logică acţiunea Preşedintelui Republicii Moldova V.Voronin, de a implica Germania în lupta contra evaziunii vamale din Transnistria.41 În literatura de specialitate există o poziţie diametral opusă. După părerea acestora din punct de vedere moral şi a imaginii ţării în lume, este imposibilă utilizarea banilor “murdari”. În aceeaşi direcţie poate să acţioneze legea cu privire la controlul tranzacţiilor mai mari de 810 000 USD. Acest fapt poate să ducă la emigrarea capitalului din ţară în zonele libere.
50
În general, principiile şi formele de combatere a fraudelor economice
trebuie să se bazeze pe clasificarea funcţională şi structurală a fraudelor
economice, pe specificul fiecărui tip de fraude economice. Totodată, trebuie să
se ia în consideraţie că fraudele economice din diverse sectoare interacţionează
cu elementele principale ale fiecărui sector şi influenţează alte sectoare care
conţin elemente din celelalte sectoare. Structura şi interacţiunea diverselor
fraude şi sectoare economice este prezentată în schema din anexa 13.
Specificul sistemului de fraude economice în Republica Moldova constă
în interacţiunea sectoarelor economiei subterane şi impactul lor asupra
sectorului oficial. Totodată, sistemul de fraude economice din partea dreaptă a
Nistrului, interacţionează şi este influenţat de sistemul criminal din partea stângă
a Nistrului. Interacţiunea are loc în diverse domenii şi la două niveluri.
La nivel macroeconomic, criminalul transnistrean implică macroeconomia
Republicii Moldova prin diferite forme, inclusiv prin intermediul gazelor
naturale importate din Rusia, reţelei căilor ferate, livrării energiei de la
Termocentrala Cuciurgan. De exemplu, executarea cheltuielilor pentru folosirea
gazului natural de circa 600 mil USD. Această utilizare se efectuează fără nici
un control din partea Chişinăului, dar datoriile se trec pe contul Republicii
Moldova. Preţurile exagerate la motorina folosită de Termocentrala de la
Cuciurgan se includ în preţul energiei electrice folosite în partea dreaptă a
Nistrului. Mari fraude economice se comit în urma speculaţiilor în cadrul
organelor căilor ferate din partea stângă a Nistrului (reţinerea vagoanelor,
blocarea mărfurilor şi furtul lor). E aplicat pe larg dumpingul la metalul de la
Râbniţa42 şi la alte mărfuri din Transnistria. La nivelul microeconomic,
interacţiunea fraudelor economice şi a elementelor sectorului subteran este cu
mult mai diversă şi capătă diferite forme. În primul rând, diferenţa mare dintre
taxele vamale şi impozitele la mărfurile şi serviciile din ambele părţi ale
Nistrului, a cauzat o serie de fraude economice. Practic, cea mai mare parte a
băuturilor alcoolice, a ţigărilor şi a combustibilului trec (oficial sau numai 42Pentru prima dată Preşedintele Voronin a reacţionat adecvat la fraudele economice comise de Guvernul Tarlev. Reacţia a fost momentană şi s-a terminat cu demisia demnitarilor.
51
formal) prin Transnistria şi apoi, fără plata impozitelor şi taxelor, se întorc în
partea dreaptă a Nistrului. Cel mai interesant lucru constă în faptul că, înainte de
preşedintele V. Voronin, această situaţie era menţinută oficial prin transmiterea
de către Republica Moldova a ştampilelor vamale Transnistriei43. Deorece
sectorul neformal, nereglementat şi criminal este mai vast în Transnistria, acesta
are o influenţă mai mare şi mai dăunătoare asupra sectoarelor respective din
partea dreaptă a Nistrului.
Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice trebuie să ţină
cont de interacţiunea sectorului real cu cel subteran. O serie de principii şi
factori influenţează această interacţiune44. Ea poate fi pozitivă şi să conducă la
extinderea sectorului oficial în defavoarea celui subteran şi invers, negativă,
când sectorul subteran prevalează în economie, influenţează şi determină
caracterul negativ al dezvoltării sectorului oficial.
Strategia de combatere a fraudelor economice trebuie să reflecte
tendinţele generale şi particulare, multitudinea tipurilor şi metodelor de
clasificare a fraudelor economice apărute în societate.
Combaterea reală şi efectivă a fraudelor economice va fi posibilă, în mare
măsură, printr-o accelerare a procesului de organizare şi funcţionare a Centrului
pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (C.C.C.E.C.) dotarea lui cu
funcţii speciale.
43 Pentru prima dată V.Voronin a retras baza oficială de fraude economice anulând ştampila vamală a Moldovei pentru Transnistria.
44 Interacţiunea sectorului real cu cel subteran şi a fraudelor economice comise între ele se află în centrul atenţiei multor savanţi. De exemplu, Tuchteldt delimitează câţiva factori şi cauzele acestor influenţe: inclusiv caracterul poverii fiscale şi a asigurărilor sociale de stat; creşterea deficitului bugetar; sporirea dobânzilor la rezidenţii străini; reducerea numărului de ore lucrătoare etc., vezi Tuchtteldt, “Schattenwirshft-ein sweiter wirtschafskreislauf”, Zeitschriff fur wirtschattspolitk, 1984, vol.33 nr.1, p.13-43. Factorii şi cauzele principale de interacţiune între sectoarele oficiale şi subterane şi a fraudelor economice sunt analizate şi în lucrările economiştilor: Carter M., Duchene G., Ferge L., Gershuny J. Carter M., “Usues in the hidden economy – a survey”, Economic record 60, 1984, p. 209-221; Duchene G., “L’analyse de la seconde economie”, in Larigene, 1981,p.256-287; Ferge L. Edgar, “A new perspective on macroeconomic phenomena, the theory and measurement of the unobserved sector of United States economy; Causes, consequences and implications”, Madison Leiden 1980; Gershuny J.I. and Pahl R.E. “Work autside employment: some preliminary speculations”, New Universities Quaterly, 1979, vol.34, p.120-125.
52
Cap. II. Analiza fraudelor economice şi gestionarea procesului de
combatere a lor
53
Caracterul general şi specificul gestionării procesului de combatere a
fraudelor economice şi de reducere a sectorului economic subteran, includ
diverse domenii şi niveluri:
Gestionarea proceselor antifraudă la nivel naţional, macroeconomic;
Managementul procesului de combatere a fraudelor economice şi de
restrângere a sectorului subteran la nivel interramural, departamental şi local;
Gestionarea şi implementarea sistemului de combatere a fraudelor economice
la nivel microeconomic.
Aceste niveluri şi domenii de gestionare a procesului de combatere a
fraudelor economice sunt strâns legate, interacţionează şi se influenţează
reciproc. Însă dominanta, nucleul gestionării combaterii fraudelor economice
constituie mecanismul şi elementele combaterii acestor fraude la nivel
macroeconomic. Particularităţile gestionării la nivel naţional nu numai că
determină specificul şi formele de combatere şi eradicare a fraudelor economice
la nivelurile departamental şi administrativ local, ci influenţează şi determină
efectul acestei combateri şi reprimări la nivel de întreprindere şi activitate
concretă.
În acest capitol, vom examina factorii, indicatorii şi specificul influenţării
şi gestionării procesului de fraude economice la nivelul macroeconomic.
Totodată, trebuie analizate şi evidenţiate structura şi particularităţile fraudelor
economice şi ale managementului de combatere a fraudelor economice şi
reprimare a sectorului neoficial şi criminal la nivel microeconomic.
2.1. Analiza fraudelor economice şi specificul gestionării
procesului de minimalizare a lor
54
Esenţa şi eficacitatea gestionării fenomenului antifraudă constau în reacţia
privind acceptarea sau neacceptarea de către agenţii economici a amestecului
statului în activitatea lor şi a procesului economic în ansamblu.
Tendinţa generală a acestei acceptări sau neacceptări şi specificul
gestionării procesului de combatere a fraudelor economice, precum şi
restrângerea sectorului neoficial la nivel naţional depind şi, totodată, alcătuiesc
politica economică a statului cu o dezvoltare social-democratică şi cu o
economie de piaţă.
Caracterul şi particularităţile acestei politici economice şi de combatere a
fraudelor economice se reflectă şi se exprimă printr-un sistem de indicatori şi
parametri naţionali, şi anume:
1. Ritmul de creştere sau de descreştere a PIB al ţării şi influenţa lui
asupra creşterii bunăstării populaţiei;
2. Dinamica inflaţiei şi impactul ei asupra structurii şi indicilor de preţuri;
3. Deficitul bugetar, structura şi specificul acoperirii acestui deficit şi
consecinţele de neacoperire a cerinţelor sociale strict necesare;
4. Nivelul impozitelor şi volumul mijloacelor băneşti percepute de la
agenţii economici;
5. Structura şi volumul achiziţiilor de stat ce influenţează fraudele
economice şi sectorul subteran;
6. Tendinţa de dezvoltare, relaţiile şi structura sectoarelor oficial şi
subteran;
7. Masa monetară în circulaţie şi viteza de rotaţie a banilor;
8. Dimensiunile şi specificul extinderii şi influenţei sectorului subteran în
sistemul economic;
9. Structura şi specificul balanţei de plăţi, a exportului şi importului şi a
operaţiunilor financiare care influenţează fraudele economice;
10.Structura şi volumul datoriei de stat;
11.Dinamica investiţiilor şi influenţa lor asupra creşterii sau descreşterii
numărului locurilor de muncă şi a şomajului.55
Aceşti indicatori macroeconomici de bază ai dezvoltării economiei
naţionale sunt reflectaţi în tabelul 2. După cum se observă în acest tabel, pe de o
parte, PIB în preţuri comparabile creşte, exportul şi cursul de schimb al leului
descreşte, pe de altă parte, sporesc datoriile de stat interne şi externe, deficitul
bugetar, importul şi bugetul (coşul) minim de consum. Anume particularităţile,
tendinţele dezvoltării şi dinamica acestor indicatori determină specificul
gestiunii şi modul de comportare a infractorilor din sectorul neoficial, precum şi
particularităţile fraudelor economice.
Unul din indicatorii principali macroeconomici îl reprezintă tendinţele de
dezvoltare şi caracterul politicii bugetar-financiare şi creditar-valutare, ca
expresie concentrată a politicii economice, care predetermină şi influenţează
procesul de minimalizare a fraudelor economice şi de extindere ori restrângere a
sectorului subteran. Elaborarea şi realizarea politicii şi relaţiilor bugetare care
influenţează fraudele economice sunt asigurate prin diverse acţiuni:
- elaborarea şi realizarea unui buget non-deficitar, pozitiv;
- menţinerea deficitului la nivelul minimal, favorabil procesului de
minimalizare a fraudelor economice;
- elaborarea şi implementarea politicii bugetare cu deficit esenţial –
indicatorul principal al nivelului de fraudare a societăţii.
Spre deosebire de alte politici, politica bugetară, în Republica Moldova se
caracterizează printr-un deficit avansat (vezi tabelul 3), reflectând situaţia
economică şi politică frauduloasă în ţară şi, în acelaşi timp, exprimând nivelul
de extindere a sectorului subteran şi subminând securitatea economică a statului.
Dinamica creşterii deficitului bugetar mai rapidă decât a PIB în Republica
Moldova agravează şi mai mult procesul de fraudare economică şi de extindere a
sectorului subteran.
Tabelul 2
Indicatorii macroeconomici principali în Republica Moldova(mil.lei)
Denumirea 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001
1.PIB 4737 6480 7798 8917 9122 12322 16020 19019
56
2.PIB în preţ
comparabil %
-30.9 -1.4 -5.9 1.6 -6.5 -3.4 2.1 6.1
3.PIB pe cap locuitor USD 400 470.7 527.8 464.9 321.3 354.1 407.8
4.Deficit bugetar 274 347 753 667 305 395 166 370
5.Surse de finanţare a
deficitului:
a)Surse interne 258 291 608 314 113 370
Credite BNM 497 281 0 184
Vânzări HVS 104 33 112 186
6.Datoria de stat
internă:
270 476 737 984 1572 1911 2023 2405
HVS 110 275 459 563 595 707 898
Credite BNM 367 461.5 512 1009 1315 1315 1507
7.Rata inflaţiei(%) 23.8 15.1 11.2 18.3 43.7 18.4 6.3
8.Indice preţ consum (anual) 30 24 12 8 39 31 9.8
9.Masa monetară(M3) 1244 1434 1923 1756 2504 3510 4787
10.Bugetul minim de consum 311 388 440 473 662 945 1053
11.Salariu mediu lunar 143 187 220 250 305 408 519
12.Cursul de schimb(media) 4.5 4.6 4.62 5.37 10.52 12.43 12.87
13.Export (FOB)mil.USD 746 823 890 644 475 477 572
14.Import(FOB)mil.USD 841 1083 1238 1032 610 783 889
15.Depozite bancare:
În monedă naţională 764.4 501.4 687.4 768.8 1354.1
În valută străină, USD 47.8 59.8 137.4 158.1
Sursa: Calculat după datele Guvernului Republicii Moldova
Interacţiunea şi influenţa reciprocă dintre creşterea deficitului bugetar, a
fraudelor economice şi sectorul neoficial sunt directe şi dominante. Într-adevăr,
deficitul bugetar avansat creează condiţii favorabile şi facilitează relaţiile
economice frauduloase. În economiile cu deficit bugetar mai mare decât deficitul
minimal, care de obicei alcătuieşte 35% din PIB, şi cu termen relativ îndelungat
(după cum se vede în tabelul 2), conduce la situaţia când în orice activitate
economică predomină relaţii cu caracter de fraudă economică. Cu alte cuvinte,
57
într-o economie cu un deficit bugetar considerabil, orice activitate economică
conţine, potenţial sau real, momente de fraudă economică şi de relaţii ilegale45.
În orice situaţie, fraudele economice în economia naţională cresc, indiferent
de modalităţile de finanţare a deficitului bugetar. În primul rând, se agravează
fraudele economice şi se extinde sectorul economiei neoficiale, fiindcă deficitul
bugetar este acoperit din contul creditelor acordate de Guvernul Republicii
Moldova (aceste credite au sporit în perioada 1995-2001 de cca 4.5 ori - de la
367 mil.lei, în 1995, la 1507 mil.lei, în 2001) sau sunt procurate hârtii de valoare
ale statului, care au atins cifra de circa 0,9 mild.lei în 2001. În ambele cazuri, are
loc procesul de finanţare a deficitului bugetar prin metode inflaţioniste, care
conduc la micşorarea veniturilor unor agenţi economici şi tăinuirea lor de către
alţi agenţi. În asemenea cazuri, se creează condiţii pentru comiterea fraudelor
economice, fie de către stat - prin devalorizarea monedei naţionale şi reducerea
veniturilor majorităţii populaţiei, fie de către agenţii economici - prin tăinuirea
veniturilor. O astfel de modalitate de finanţare a deficitului bugetar afectează
economia naţională. În paralel cu provocarea creşterii inflaţiei, are loc
extinderea finanţărilor deficitului bugetar prin creditele acordate de Banca
Naţională a Moldovei şi trecerea acestor credite la datoria internă a statului, care
a crescut în 2001, faţă de 1995, de cca 9 ori, atingând suma de 2,4 mild.lei (vezi
tabelul 2). Acest fenomen duce la sustragerea resurselor creditare din circuitul
economic şi reducerea mijloacelor circulante extrem de necesare economiei,
deoarece acestea servesc sistemul economic. Ţinând cont de faptul că nivelul
volumului mijloacelor circulante oficiale e şi aşa foarte scăzut, reducerea şi
“tocarea” lor în urma creditării deficitului bugetar agravează problema asigurării
economiei cu mijloacele circuitului economic. Problema optimizării volumului
mijloacelor circulante în economie se agravează şi mai mult, dacă avem în
vedere că în structura economiei Republicii Moldova predomină CAI, unde
rotaţia mijloacelor circulante este lentă. Deficitul mijloacelor circulante,
sustragerea creditelor din economie, creşterea datoriei publice interne, a inflaţiei 45 Deficitul bugetar reprezintă aceeaşi infecţie pentru economie, ca şi contaminarea sângelui. Presiunea mare a deficitului bugetar are acelaşi efect ca şi tensiunea înaltă a sângelui în organismul uman.
58
conduce la sporirea numerarului în circulaţie în raport cu depozitele bancare.
Acest proces favorizează fraudele economice şi extinderea sectorului subteran,
deoarece reducerea mijloacelor circulante în economie creează condiţii pentru
speculaţii esenţiale cu resurse creditare, ridicarea nivelului de barterizare a
economiei şi creşterea gradului de tăinuire a veniturilor.
Finanţarea deficitului bugetar din contul sporirii emiterii hârtiilor de
valoare de stat (în perioada 1995-2001, HVS au crescut de cca 9 ori, atingând
suma de 898 mil.lei) şi vânzarea lor cu o dobândă mai mare decât cea de piaţă,
face să crească în mod esenţial rata inflaţiei, conducând indirect la sustragerea
banilor din economia reală şi la creşterea viitoarelor cheltuieli publice.
Creşterea deficitului bugetar este o tendinţă generală pentru majoritatea
ţărilor (vezi anexa 1). Cele mai mari proporţii ale deficitului bugetar s-au
înregistrat în Armenia, Georgia, , Iugoslavia, Ucraina, Bulgaria, Moldova, Grecia
şi alte ţări.
Eficacitatea politicii economice şi a procesului de gestionare
macroeconomică, în mare măsură, depinde nu numai de mărimea deficitului
bugetar, ci şi de dinamica lui de creştere într-o anumită perioadă. Creşterea mai
rapidă a deficitului bugetar decât a PIB în Republica Moldova (deficitul în
perioada 1994-2001 a crescut de 1,35 ori, iar PIB real doar cu 6,1%) indică o
gestionare economică ineficientă şi un management de influenţă şi stimulare a
fenomenului de extindere a fraudelor economice şi a sectorului subteran. Această
tendinţă ineficientă de gestionare a economiei şi, corespunzător, de extindere a
fraudelor economice nu este o excepţie pentru Republica Moldova. Ea a avut loc
în majoritatea ţărilor din Europa Centrală, statelor din CSI şi din Europa
Occidentală. Această tendinţă vorbeşte nu numai despre un grad înalt de
răspândire a fraudelor economice şi de extindere a sectorului neoficial, de
iresponsabilitate a politicii macroeconomice, promovată în aceste ţări, ci şi de o
tendinţă generală în economia ţărilor în tranziţie. Specificul managementului în
ţările de tranziţie a determinat cota mare a fraudelor economice şi a sectorului lor
subteran faţă de ţările cu o economie de piaţă dezvoltată.59
Un factor macroeconomic important care influenţează fraudele economice,
este inflaţia. Procesele inflaţioniste şi impactul lor asupra fraudelor economice şi
a sectorului subteran sunt diverse în diferite ţări. Însă există o legătură directă
dintre creşterea sau descreşterea inflaţiei şi creşterea sau descreşterea fraudelor
economice şi a sectorului subteran. Dacă inflaţia creşte, are loc procesul de
stimulare a fraudelor economice, de stagnare a sectorului oficial, de extindere a
sectoarelor neoficiale, nereglementate, subterane şi criminale. Însă, dacă se
reduce rata inflaţiei, atunci are loc procesul de accelerare a economiei oficiale pe
contul restrângerii sectorului subteran şi reducerii fraudelor economice. Această
tendinţă există mai mult de o jumătate de secol cu unele particularităţi pentru
ţările din Europa Occidentală (vezi anexa 2). În majoritatea ţărilor cu o economie
în tranziţie, s-a înregistrat o creştere bruscă a inflaţiei şi, respectiv, o extindere
considerabilă a fraudelor economice. Republica Moldova, în acest sens, deţine
un loc de frunte, având prioritate doar Ucraina, Croaţia, Iugoslavia şi Macedonia.
Specificul gestionării şi politicii economice din a doua jumătate a secolului
XX, în majoritatea ţărilor din Europa s-a reflectat o inflaţie în creştere, o scădere
a ritmurilor economiei şi a PIB şi o creştere a deficitului bugetar al acestor ţări.
Aceste tendinţe au cauzat o răspândire largă a fraudelor economice şi o extindere
catastrofală a sectorului neoficial din aceste ţări (vezi figura 3).
Diagrama din figura 3 reflectă un nivel înalt al fraudelor economice faţă
de PIB şi o rată considerabilă a sectorului subteran în PIB.
Particularităţile gestionării economiei din Europa Centrală au determinat o
creştere esenţială a fraudelor economice care constituie o pondere considerabilă
în PIB al acestor ţări. Conform diagramei de mai jos, nivelul de gestionare şi de
combatere a fraudelor economice în Polonia şi Estonia este mai înalt decât în
60
Figura 3. Nivelul de combatere a fraudelor economice în diverse ţări
Italia şi Belgia46.
Generalizând, am putea conchide că, în ultima jumătate a secolului XX, s-
au înrăutăţit majoritatea indicilor macroeconomici, care au influenţat specificul
gestionării şi creşterea fraudelor economice şi a sectorului subteran. Totodată
procesul de agravare a fraudelor economice constituie unul din cei mai esenţiali
factori de destabilizare a sistemului economic şi influenţează negativ instituţiile
statului. Ca rezultat, are loc creşterea şi mai rapidă a deficitului bugetului de stat,
se activează procesul de devalorizare a monedelor naţionale şi a valutelor
internaţionale, creşte esenţial şomajul real. Asemenea tendinţe negative au loc, în
asamblu, şi în economia Republicii Moldova. A crescut şomajul real, cursul de
schimb al leului, de la 4,5 pentru un dolar SUA în 1995 la 13,62 în 2001 (vezi
tabelul 2).
Specificul gestionării economiei în Republica Moldova, în ultimii 12 ani
se caracterizează prin existenţa unui aparat de stat birocratizat, corupt şi politizat.
În anii 1988-2000, s-a ajuns până la cazul când fiecare partid avea cota sa de
funcţii în Guvern, iar Guvernul nu era creat după principiul de echipă unică şi
nici pe bază profesională, nepolitizată, ci din contra, după principiul 2+2+2+1.
După acelaşi principiu era divizată nu numai funcţia de ministru, dar se
împărţeau şi vacanţele de viceministru şi de şefi ai direcţiilor. Cu alte cuvinte
fiecare minister se transforma într-un microparlament. E limpede că, în aşa mod,
Guvernul fiind politizat era şi corupt şi servea interesele partidelor.
Altă deosebire a sistemului de gestionare a economiei şi de combatere a
fraudelor economice constă în lipsa în acest sistem a unui mecanism de
reglementare a circuitului resurselor materiale şi financiare pe baza unor
normative ale economiei de piaţă. Acest mecanism trebuie să conţină anumite
elemente, inclusiv:
normativele de dobândire, utilizare, gestionare şi vânzare a resurselor
naturale, care trebuie să fie similare cu cele acceptate de comunitatea
46 Vezi Wall Street Journal, reuters, september 199761
internaţională financiar-creditară. Aceste normative trebuie să fie elaborate
pornind de la specificul tehnologic şi ramural;
sistemul de reglementare a rentabilităţii resurselor materiale şi financiare. (În
prezent se iau în evidenţă de către agenţii economici numai cheltuielile de
procurare şi de utilizare a resurselor materiale. Acest sistem este ineficient şi
permite agenţilor economici să micşoreze esenţial volumul cheltuielilor şi,
respectiv, să majoreze baza creşterii numărului fraudelor economice şi a
sectorului subteran);
elaborarea normativelor de preţuri la mărfurile importate pornind de la
preţurile mondiale şi de la principiile economiei de piaţă. În prezent, agenţii
economici au plecat în sectorul subteran pentru a nu plăti pe deplin sau
parţial impozite la mărfurile importate, micşorându-se astfel volumul taxelor;
elaborarea normativelor de plată a impozitelor pe produsul final. Mulţi agenţi
economici folosesc forţa de muncă ieftină şi mobilă şi resursele financiare,
producând semifabricate pentru export de la care nu se încasează TVA,
ignorând astfel legislaţia Republicii Moldova şi aducând mari prejudicii
economiei naţionale;
elaborarea unui sistem de preţuri de cost ale produselor conform pierderilor
variabile şi efectuarea, în condiţiile Republicii Moldova, a unui control
eficient, exercitat de acţionari şi de organele de stat. Analiza dosarelor
agenţilor economici din ramura de vinificaţie, demonstrează că 30% din
structura fraudelor economice sunt cauzate de umflarea substanţială a
cheltuielilor de evidenţă a procurării şi a consumului de către aceşti agenţi a
resurselor materiale şi financiare, 35% alcătuiesc fraudele economice legate
de mărirea normativelor de furnizare, prelucrare, pierdere a resurselor
materiale şi financiare, 25% sunt fraude economice legate de micşorarea
plăţilor la buget din exportul-importul mărfurilor şi resurselor materiale şi
financiare47.
47 Calculele pe baza dosarelor de control ale întreprinderilor de vinificaţie ale Republicii Moldova.62
Elaborarea şi implementarea unui sistem de normative bine argumentate va
conduce la prevenirea fraudelor economice în Republica Moldova. Unul din
elementele gestionării de stat a procesului de combatere a fraudelor economice îl
constituie nivelul fiscalităţii şi volumul cheltuielilor publice. Tendinţa de
creştere a impozitelor şi taxelor de stat conduce la majorarea volumului
resurselor financiare percepute de la agenţii economici. În asemenea situaţie,
agenţii economici sunt impuşi să reducă volumul de cheltuieli pentru consum şi
pentru acumularea resurselor şi lărgirea producţiei. Drept rezultat, se va reduce
volumul produsului naţional. Această reducere are loc nemijlocit, prin scăderea
veniturilor de la realizarea mărfurilor de consum şi, indirect, prin micşorarea
volumului de investiţii şi a volumelor de procurare a bunurilor fixe. Agenţii
economici, în condiţiile acestui tip de gestionare a circuitului veniturilor
orientate spre creşterea impozitelor, părăsesc sectorul oficial, plecând în sectorul
ilegal de activitate şi, fireşte, se eschivează de la respectarea legislaţiei. Drept
urmare, creşte volumul fraudelor economice, se reduce “partea oficială” a
produsului naţional şi creşte esenţial volumul sectorului şi pieţei subterane. Şi
dimpotrivă, dacă procesul de gestionare şi reglementare include elemente de
reducere a volumului impozitelor şi taxelor de stat, se înviorează consumul,
creşte volumul investiţiilor şi al reproducţiei lărgite. Drept rezultat, scade
volumul fraudelor economice, creşte “partea oficială” a PIB şi, respectiv, se
micşorează sectorul subteran al economiei.
Un element important al procesului de gestionare a economiei şi de
combatere a fraudelor economice îl constituie caracterul şi dinamica volumului
achiziţiilor de stat de produse ale ramurilor prioritare. Structura achiziţiilor
prioritare de sat şi majorarea volumelor acestora conduce la creşterea volumului
vânzărilor de mărfuri şi servicii către stat şi la creşterea veniturilor agenţilor
economici şi a PIB. Ca rezultat, cresc investiţiile şi, respectiv, numărul
angajaţilor în sfera productivă, creşte productivitatea muncii şi se majorează
salariile. Însă, dacă politica de gestionare include elementele de reducere a
volumului achiziţiilor de stat în sferele prioritare ale economiei naţionale, are loc 63
reducerea volumului vânzărilor şi, respectiv, a volumului producţiei din ramurile
prioritare, apoi, indirect, se reduce sectorul oficial în folosul creşterii celui
neoficial. Totodată, se extind fraudele economice şi creşte “cota subterană” a
produsului naţional.
Un alt element important al procesului gestionării de stat a economiei şi a
procesului de combatere sau, dimpotrivă, de stimulare a fraudelor economice îl
constituie politica creditar-monetară. Acest element include acţiunile întrprinse
de Guvern, Banca Naţională şi Parlamentul Republicii Moldova, care elaborează
şi influenţează politica monetară, inclusiv inflaţia, cantitatea de bani în circulaţie,
rezervele valutare şi viteza de circulaţie a banilor. Menţinerea masei monetare
timp îndelungat la un nivel mult mai mic decât volumul mijloacelor necesare
pentru circuitul economic, conduce la constrângerea economică şi la reducerea
ponderii oficiale a produsului naţional real. În asemenea caz, viteza de rotaţie a
banilor este exagerată şi banii nu “reuşesc” să servească circuitul economic.
Concomitent, creşte volumul de barterizare a economiei, apărând condiţii
favorabile pentru extinderea fraudelor economice şi a sectorului subteran. Însă,
dacă va creşte masa monetară, într-o perioadă relativ scurtă, la nivelul volumului
mijloacelor circulante necesare pentru dezvoltarea normală a economiei, va spori
PIB real. Dacă acest volum de masă monetară va fi acoperit de o creştere
respectivă a rezervelor valutare, nu se va înregistra o creştere esenţială a inflaţiei
şi o majorare considerabilă a preţurilor. Totodată, scade viteza de rotaţie a
banilor şi sporesc esenţial investiţiile capitale în economie. Drept urmare, scade
“partea neoficială” a PIB şi se diminuează fraudele economice.
În Republica Moldova, masa monetară M3 alcătuieşte aproximativ 4,5-4,8
miliarde de lei (vezi tabelul 2), iar viteza de rotaţie atinge cca 5,5 rotaţii pe an.
Însă volumul mijloacelor circulante necesare pentru servirea normală a
circuitului economic trebuie să constituie circa 9-10 miliarde de lei. Deci, în
asemenea situaţie, masa monetară este de 2-3 ori mai redusă decât cerinţele
economiei. Problema se agravează şi mai mult, dacă avem în vedere că în M3
sunt incluse şi depozitele care sunt folosite relativ ineficient pentru servirea 64
economiei reale. E limpede că sporirea masei monetare trebuie să aibă loc o dată
cu creşterea de circa 2-3 ori a rezervelor valutare ale Bănci Naţionale. Doar în
asemenea caz va fi influenţată pozitiv creşterea produsului naţional real şi se va
reduce “partea lui subterană ”.
În prezent, în structura masei monetare, creşte volumul mijloacelor
financiare, care circulă în numerar şi, neoficial, depăşeşte volumul depozitelor
băneşti din bănci. În asemenea condiţii, în produsul naţional creşte partea servită
de “banii murdari” şi de banii în numerar. Dacă circuitul în numerar, timp
îndelungat, depăşeşte cu mult circuitul prin depozitele bancare, apare situaţia
când partea produsului naţional servită de bani în numerar depăşeşte partea
oficială a produsului naţional servită de “bani legali”. În această situaţie, creşte
considerabil posibilitatea de fraudare a economiei.
Creşterea masei monetare în circulaţie, într-o perioadă îndelungată,
susţinută de o sporire adecvată a resurselor valutare, asigură stabilitatea
preţurilor, înviorarea activităţii economice, scăderea ratei dobânzilor şi, în
definitiv, creşterea produsului naţional real şi scăderea vitezei de rotaţie a
banilor, precum şi sporirea volumului investiţiilor. Acest proces influenţează
pozitiv raportul dintre “partea subterană” şi cea “oficială” a produsului naţional
real.
Un rol însemnat în structura procesului de reglementare şi de gestionare a
economiei şi a combaterii fraudelor economice îl constituie specificul exportului
şi importului în ţară, situaţia balanţei de plăţi şi impactul sectorului străin asupra
economiei naţionale. O dată cu trecerea la economia de piaţă şi liberalizarea
relaţiilor economice, ţările în tranziţie, inclusiv Republica Moldova, tot mai clar
se situează în categoria ţărilor cu o economie deschisă. Acest proces se
intensifică după aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a
Comerţului. În această situaţie, Republica Moldova îşi intensifică relaţiile cu
lumea exterioară prin sporirea importului şi a exportului de mărfuri şi servicii,
precum şi prin intermediul burselor de valori, pieţelor financiare mondiale.
Tendinţele şi caracterul gestiunii procesului de sporire a volumelor importului şi 65
exportului şi raportul dintre import şi export sunt negative. Importul, în raport cu
exportul, a crescut cu 43 puncte (din 1995 pînă în 2001). Dacă acest raport, în
1995, alcătuia 12%, în 2001 constituia deja 55%. Aceste tendinţe negative, în
combinare cu o gestiune inefectivă a operaţiunilor financiare şi a titlurilor
financiare derivate48, au influenţat esenţial creşterea fraudelor economice şi au
modificat “părţile neoficiale” ale produsului naţional.
Aceste procese sunt influenţate şi de intervenţia grupurilor de agenţi
economici, şi de guvernele altor ţări, care, la rândul lor, schimbă proporţiile
dintre volumul total al producţiei şi serviciilor în expresie bănească şi volumul
global al veniturilor băneşti ale agenţilor economici naţionali. Dacă în acet
proces sunt implicaţi agenţii economici nerezidenţi, care activează în sectorul
subteran, procesul de divizare a sistemului economic în sectorul oficial şi cel
neoficial avansează, iar fraudele şi infracţiunile economice sporesc.
Totodată, dacă în procesul gestionării relaţiilor externe, statul foloseşte
instrumente economice ineficiente, inclusiv majorând taxele vamale şi
complicând procedurile de import-export sau reducând şi subestimând domeniile
subvenţiilor şi transferurilor din resursele de import, rolul şi efectul gestionării
procesului economic şi fraudelor economice se diminuează. Ca răspuns la
gestionarea inadecvată a procesului de export-import, agenţii economici se
eschivează de la plata taxelor vamale, ceea ce conduce la scăderea volumului
subvenţiilor şi transferurilor şi aşa destul de mic.
Totodată, funcţionarea zonelor libere în Chişinău şi în sudul Moldovei au
condus la eschivarea de la plăţile vamale şi la creşterea în produsul naţional a
părţii “importului şi exportului subteran”.
Tendinţele negative în evoluţia deficitului bugetar şi a datoriei de stat au
fost mai accentuate în Republica Moldova. Procesul de tranziţie în ţară este
însoţit de o reducere mai drastică a încasărilor în buget. Politica fiscală din
această perioadă n-a fost acceptată de agenţii economici. Ca rezultat, organele
fiscale n-au încasat într-un volum suficient impozitele de la diverse genuri de
48 Cu părere de rău, bursa de titluri financiare derivate nu funcţionează nici în prezent. 66
activitate economică. Pseudoliberalizarea49 relaţiilor economice, în special a
comerţului intern şi extern, au pricinuit în anii 1989-1994 economiei naţionale
pierderi de miliarde USD, din cauză că statul nu a ţinut sub control exportul
produselor complexului agroindustrial către Rusia şi importul de metale, produse
petroliere, forestiere la preţuri mai joase decât cele mondiale şi apoi reexportarea
lor pentru crearea rezervei valutare.
Această procedură a fost promovată de politicienii corupţi prin intermediul
firmelor-fantomă şi a companiilor favorizate. Este vorba de prima etapă după
obţinerea Independenţei, a fraudelor economice şi de apariţie a sectorului
subteran şi criminal. În anii 1989-1992, sectorul subteran dirija şi cuprindea cca
30% din PIB oficial, cauzând pierderi considerabile bugetului şi micşorând de
două ori PIB. Statul, în asemenea situaţie, a fost nevoit să introducă un sistem
ramificat de subvenţii şi să acopere pierderile de la import-export, mărind
concomitent cheltuielile bugetului de stat.
Majorarea impozitelor şi cheltuielilor a iniţiat, la rândul său, o altă etapă
de extindere a fraudelor economice şi a sectorului subteran. În această etapă (anii
1992-1995), practic, fiecare agent economic, într-o măsură sau alta, era implicat
în fraudele economice. Acei agenţi economici, care în anii precedenţi acceptau şi
îndeplineau legile fiscale, au fost nevoiţi să plece în sectorul neoficial din cauza
imposibilităţii de a plăti toate impozitele şi de a suporta presiunea fiscală.
A treia etapă de fraudare a economiei a cuprins perioada 1995-1998, după
venirea la putere a partidului democrat-agrar. Această etapă se caractetizează
prin creşterea considerabilă a fraudelor economice la nivel de stat şi trecerea
masivă a agenţilor economici în sectorul subteran. Specificul acestei etape constă
în creşterea considerabilă a garanţiilor de stat care au trecut de un miliard USD, 49 Pseudoliberalizarea presupune înlocuirea restricţiilor directe de stat prin introducerea sistemului de licenţiere (facilităţi şi condiţii de monopol) în diferite genuri de activitate şi preţuri, diferite operaţiuni de import şi export. În anii ’90 câteva firme, beneficiind de facilităţi şi neplătind nici un fel de impozite, au exportat din ţară un volum considerabil din PIB în Rusia (băuturi spirtoase, tutun, conserve etc.) la un preţ simbolic şi au importat în Republica Moldova metale, inclusiv neferoase şi, primind licenţă la reexport, au vândut la preţuri mondiale aceste produse în Occident, China, Taiwan. În perioada 1989-1994, unele firme, având licenţe exclusive, au realizat sume enorme de venituri, aducând Republicii Moldova pierderi de miliarde dolari SUA. De exemplu, până nu demult firma “Seabeco” a beneficiat de facilităţi exclusive la export-importul produselor. Aceeaşi situaţie este în zonele libere privind facilitarea activităţilor unor firme şi fonduri anuale prin Legea Bugetului.
67
creşterea esenţială a datoriei publice, subvenţionarea şi creditarea la o rată
scăzută a sectorului agrar (colhozuri, sovhozuri), mai bine zis a conducătorilor
acestor gospodării. Practic, în această perioadă, gospodăriile agrare au încetat să
mai plătească impozite la stat, iar Parlamentul a adoptat hotărârea de a îngheţa
plăţile lor la buget.
A patra etapă de fraudare a economiei include anii 1998-2000. Specificul
acestei etape constă în împărţirea guvernării statului de către patru puteri politice.
Puterea legislativă şi executivă a fost împărţită de către patru partide. Fiecare
partid, pornind de la ponderea sa în Parlament, a obţinut o cotă repectivă în
Guvern. Prin intermediul reprezentanţilor fiecărui partid a început împărţirea PIB
şi privatizarea în funcţie de interesele partidului. În aceşti ani, a scăzut
considerabil PIB absolut şi relativ, s-a agravat criza agrară, deoarece s-au anulat
facilităţile la producţia de lapte50 şi cereale şi s-a permis exportul rezervelor de
grâu “ieftin”51, create de guvernul Sangheli pe baza ajutorului umanitar şi
creditelor tehnice. În asemenea condiţii, fraudele economice şi sectorul subteran
au atins proporţii maxime. Procesul extinderii fraudelor economice a devenit
total şi irevesibil. Fraudele economice au atins 70% din PIB oficial, fiind
subminată securitatea economică a statului.
Din anul 2000 a început a cincea etapă de fraudare a economiei, bazată pe
monopolizarea puterii politice în ţară de un singur partid politic, extinzându-se în
monopolizarea procesului de privatizare, de licenţiere, a mass-media etc.
Toate aceste etape s-au influenţat succesiv. Drept rezultat, a scăzut esenţial
PIB, care, în 2001, a constituit 50% faţă de anul 1991. După cum s-a remarcat
mai sus, pentru acoperirea deficitului bugetar, Guvernul foloseşte tot mai larg
creditele Băncii Naţionale pe contul diminuării creditelor în economie. În tabelul
4, este redată dinamica şi proporţiile creditării sectorului economic şi bugetului
de stat. În acest tabel, se demonstrază lipsa unei tendinţe stabile de utilizare a
creditelor. În perioada 1995-2001, s-a observat o reducere lentă a mijloacelor în
50 În anii 1995-1998, se stimula producerea laptelui prin subvenţionarea fiecărui litru de lapte cu 0.5 lei din bugetul de stat. De asemenea, era subvenţionată producţia de cereale.51 Preţul rezervelor de cereale permise pentru export alcătuia 60% din preţul mondial.
68
economia naţională. Dar, în această perioadă, s-a produs o creştere considerabilă
a sumei creditelor B.N.M. acordate Guvernului. Aceste credite au crescut mult
mai rapid decât creditele acordate economiei naţionale în ansamblu (vezi tabelul
3).
Tabelul 3
Dinamica creditelor în Republica Moldova (mil.lei)
69
Indicatori 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Total creditele B.N.M. 713.0 850.7 711.5 1998.7 1018.9 11.7 558.3
Rata de creştere (1995=1) 1 1.19 0.99 2.8 1.43 0.016 0.78
Credite B.N.M. acordate Guvernului
240.1 307.4 269 1530.0 967.1 0 553.8
Rata de creştere (1995=100) 100 1,28 1,12 6,37 4,02 0 2,31
Credite acordate băncilor comerciale de B.N.M.
472.9 543.3 442.5 468.7 51.8 11.7 4.5
Rata de creştere (1995=1) 1 1.15 0.94 0.99 0.11 0.2.5 0.95
Credite acordate agenţilor economici de sistemul bancar
1033.9 1335.1 1505.6 1760.9 1635.3 2291.2 3101.3
Rata de creştere (1995=100) 100 1,29 1,45 1,70 1,58 2,21 2,99 Sursa: Datele B.N.M.
Creditarea deficitului bugetar nu a influenţat esenţial creşterea inflaţiei,
deoarece aceasta a fost acoperită prin emiterea obligaţiunilor de tezaur. Dar,
având în vedere că aceste emisiuni fuseseră realizate cu o dobândă mare şi că
resursele interne au fost insuficiente, s-a produs o creştere esenţială a deficitului
bugetar şi a balanţei comerciale a ţării. Din această cauză, s-a recurs la injectarea
unor credite din exteriorul ţării. Ca rezultat, în anii 1994-1997 a crescut esenţial
datoria externă a Republicii Moldova (vezi tabelul 4). Se observă o oarecare
stabilizare a volumului creditelor externe acordate Guvernului Republicii
Moldova, care în anul 2001 constituiau 668,8 mil. USD.
Structura şi direcţiile principale de utilizare a creditelor externe
demonstrează că majoritatea împrumuturilor a fost folosită pentru acoperirea
deficitului bugetar de cca 250 mil.lei, importul de cereale (40 mil. USD) şi de orz
(13 mil.USD), plata resurselor energetice (30 mil. USD), achitările cu
Gazpromul (140 mil. USD), lichidarea consecinţelor secetei (26 mil.USD),
procurarea echipamentului medical (9.4 mil. USD), nevoile de transport (40 mil.
USD) (vezi anexa 7). Doar o sumă absolut simbolică a fost alocată pentru
70
susţinerea sectorului privat (35 mil. USD), care, din cauza condiţiilor foarte
drastice de creditare, n-au fost utilizate eficient.
Tabelul 4
Dinamica datoriei externe a Republicii Moldova (în preţuri curente)
Indicatorii 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Datoria externă (mil. USD)
371 576 916 1071.6 989.7 978,5 865,2 668.8
Rata de creştere (1994=100)
100 1,55 2,47 2,89 2,67 2,64 2,33 89.3
Sursa: Datele Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova
Suma totală care ar fi trebuit să fie plătită (creditele plus dobânzile) a
constituit 64-67% din PIB pe anul 2000. Însă, având în vedere creşterea cursului
de schimb către finele anului 2001 până la 13,6 lei/1 dolar SUA, în timp ce PIB
a rămas, practic, neschimbat, datoria externă şi servirea acesteia a constituit deja
110%. Scăderea puterii de cumpărare a leului înseamnă o creştere automată a
datoriei externe exprimate în lei, chiar şi fără a lua în consideraţie noile
împrumuturi. De asemenea, această creştere se produce concomitent cu creşterea
datoriei interne a statului.
Politica de majorare a datoriei publice nu este eficientă decât în cazul în
care împrumuturile externe conduc la creşterea reală a veniturilor din investiţiile
făcute din aceste credite, dat fiind faptul că numai în acest caz statul poate da un
imbold procesului de creştere economică. În caz contrar, urmează “tocarea”
resurselor externe, ceea ce conduce la creşterea impozitelor pentru acoperirea lor
şi generază o serie de fraude şi infracţiuni economice.
După cum observăm în anexa 7, majoritatea creditelor externe au fost
distribuite de funcţionarii de stat corupţi şi folosite în sectoarele monopoliste
(energiei electrice, gazelor, agriculturii, petrolului, construcţiei drumurilor).
Toate acestea au mărit considerabil rolul fraudelor economice şi al sectorului
subteran.
71
Un alt element al mecanismului de gestionare a economiei şi de
combaterea a fraudelor economice este politica investiţională. Creditul
constituie o modalitate de creştere a mijloacelor fixe şi, ca rezultat, a profitului
obţinut în urma acestui spor. Totodată creditul acordat cu garanţia Guvernului
constituie o povară pentru economia neformală, dacă se promovează o politică
investiţională iraţională. În acest caz, obţinerea şi asigurarea creşterii economice
prognozate este ineficientă. În urma investiţiilor, începe, de regulă, perioada de
valorificare a creditului, procesul delapidărilor şi mituirilor52 şi, respectiv, cresc
fraudele economice.
Oportunitatea eficacităţii utilizării creditelor o constituie raportul dintre
venitul preconizat şi obligaţiunile de plată a dobânzilor. Dacă profitul este mai
mare decât obligaţiunile de plată a dobânzilor, împrumuturile sunt folosite
eficient. Însă, dacă investiţiile nu dau profit (ceea ce se întâmplă actualmente în
economia naţională) şi, dacă inflaţia se accelerează, are loc procesul de
micşorare a încasărilor de impozite şi, repectiv, a resurselor necesare pentru
deservirea necesităţilor interne. Ca o reacţie la aceste tendinţe, agenţii economici
şi populaţia ascund profitul, neachitând nu numai plata impozitelor, ci şi alte
plăţi, ceea ce conduce la extinderea fraudelor economice şi extinderea “părţii
neoficiale” a PIB. Creditele sunt “tocate” sau cheltuite în sectoarele monopoliste
(vezi anexa 3). Toate acestea, în îmbinare cu creşterea datoriei externe, duc la
adâncirea crizei şi extinderea fraudelor economice. În asemenea situaţie, scade
esenţial şi volumul investiţiilor în sectorul real al economiei. Aceasta ne
demontrează dinamica investiţiilor, care a scăzut considerabil în ultima periodă
de 10 ani (vezi tabelul 5 şi anexa 11).
Micşorarea activităţii investiţionale conduce la scăderea executării
bugetului şi a eficienţei de utilizare a fondurilor fixe. Rentabilitatea utilizării
capitalului fix constituie doar 0,1%. Totodată, sistemul fiscal nu ţine cont de
caracterul uzurii fondurilor şi nu este aplicat diferenţiat în funcţie de
rentabilitatea acestor fonduri. Având în vedere că uzura fondurilor fixe 52 Furtul şi mituirea are loc prin diferite metode. De exemplu, este majorat esenţial preţul utilajului şi tehnicii importate, rata dobânzii este exagerată. De asemenea, sunt exagerate normativele de evaluare a producţiei etc.
72
depăşeşte 80 la sută, putem afirma că o astfel de dirijare a procesului
investiţional, în combinare cu sistemul fiscal inflexibil şi în raport cu uzura
fondurilor, conduce la creşterea în continuare a numărului fraudelor economice.
Tabelul 5
Dinamica investiţiilor în Republica Moldova
Indicatorii 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Investiţii în capital fix, mil.lei 845 987 1202 1444 1592 1759 1830
Rata investiţiilor în capital fix, în % faţă de PIB
13 12.7 13.5 15.8 13.0 11.0 10.0
Investiţiile străine nete directe, mil.dolari SUA
23.67 23.18 78.29 74.43 38.43 127.53 -
Sursa: Datele Ministerului Economiei şi Reformei al Republicii Moldova
Un alt element şi, totodată, un indicator al gestionării eficiente a
economiei naţionale şi combaterii fraudelor economice este creşterea economică.
Rata înaltă a inflaţiei din prima jumătate a anilor ’90 a depreciat stimulentele
agenţilor economici, pe de o parte, şi a determinat bancrutizarea în masă a
întreprinderilor (mai ales a celor din C.A.I.).
În anii 1996-1997, s-a produs stabilizarea inflaţiei şi, respectiv, a
preţurilor, însă, din cauza bancrutizării majorităţii întreprinderilor
agroindustriale, PIB a scăzut de 2 ori (vezi tabelul 2). Parlamentul a adoptat în
această perioadă şi a constituit în aplicare un şir de legi cu caracter reformator
(independenţa sistemului bancar, reorganizarea întreprinderilor în societăţi pe
acţiuni, privatizarea în masă, cumpărarea şi vinderea pământului, reglementarea
şi circulaţia hârtiilor de valoare, Codul Fiscal etc.). Toate acestea au creat
condiţii favorabile pentru liberalizarea activităţilor agenţilor economici şi
stimularea interesului privat în sistemele bancar, de producţie şi comerţ.
Activizarea pieţei hârtiilor de valoare a pus începutul procesului de reducere a
utilizării mijloacelor băneşti în ramurile rentabile. În 1997, au apărut elemente de
stabilizare, deoarece a crescut PIB, faţă de 1996, cu 8%. Însă, în anii 1994-1998,
partidul agrar aflat la putere, a politizat sistemul de distribuire a resurselor şi le-a 73
repartizat sferei agricole (colhozurilor şi sovhozurilor). Au crescut substanţial, în
această perioadă, şi creditele preferenţiale destinate acestor gospodării colective.
Creşterea subvenţiilor şi a creditelor preferenţiale în agricultură a condus la
creşterea considerabilă a deficitului bugetar (8% din PIB în 1997). Ca rezultat, s-
a amplificat dezechilibrul macroeconomic, care a redus, practic, la zero
realizările reformelor în domeniul economiei de piaţă.
Pe parcursul întregii perioade de tranziţie a crescut declinul economic. În
2001 randamentul de utilizare a fondurilor fixe a scăzut de cca 7 ori, faţă de anul
199153. O diminuare radicală a randamentului utilizării fondurilor fixe a avut loc
în perioada 1991-1996 (de la 98,6% la 15,4%). Reducerea considerabilă a
randamentului a fost cauzată şi de majorarea artificială a valorii capitalului fix şi
de reevaluarea lui în 1996. Acest proces a stimulat creşterea fraudelor
economice, privatizarea nelegitimă (artificială, prin estimarea fondurilor) au
crescut erorile financiare şi maşinaţiile cu utilajul evaluat. Totodată, a crescut
“cota ilicită ” a capitalului fix în PIB.
Ca urmare a estimării fictive a fondurilor fixe în perioada 1994-1996,
valoarea capitalului fix a fost disimulată, crescând în PIB de cca 2 ori şi
constituind 30,6 mild lei. Aceasta a generat o altă serie de fraude economice
condiţionate de speculaţiile valutare din cauza necorespunderii capacităţii de
cumpărare a leului faţă de dolarul SUA şi preţurilor calculate ale capitalului fix
conform valorii lui de cost real. Acest decalaj a făcut să se extindă aria fraudelor
economice, apărând condiţii pentru contabilitatea dublă şi speculaţii financiare şi
crescând volumul cotei ilicite a fondurilor fixe în PIB prin diverse modalităţi de
trecere la pierderi a amortizării fictive în urma reevaluării umflate a capitalului
fix.
Un alt element organic al mecanismului de gestionare a economiei şi a
combaterii fraudelor economice este dirijarea proceselor inflaţioniste. Practica 53 Coeficientul de utilizare a fondurilor fixe se calculează după formula A=PIB/FFx100%. Sursa: vezi Windebank Jan, “The informal economy in France”, Averbury The academic Publishing Group, 1991,p.83 şi materialele Centrului de Statistică al Republicii Moldova. Dacă A>100%, are loc creşterea economică, iar dacă A<100% - declinul economic (depresiune).
74
demonstrează că stabilizarea economică nu e posibilă decât în condiţiile
menţinerii inflaţiei pe un termen relativ îndelungat la nivelul de cca 35-40%
anual. În cazul depăşirii acestui plafon al inflaţiei, dezvoltarea economiei scade54.
În general, relansarea economiei are loc doar în condiţiile unei inflaţii
anuale de 10%55. În literatura de specialitate există diferite concepţii referitoare
la valorile “plafoanelor inflaţioniste” pentru o creştere economică ce nu coincide
cu practica Republicii Moldova. Institutul de Analiză Economică ASR estimează
această inflaţie la nivelul de 42-45%56.
În Republica Moldova, rata inflaţiei57, în perioada 1995-2001, a fost mult
mai scăzută decât plafonul inflaţionist şi a scăzut de la 23,85%, în 1995, la 6,3%
în 2001 (vezi tabelul 2), dar n-a atins efectul de stabilizare a economiei. Cauza
principală a acestei incoerenţe constă în faptul extinderii fraudelor economice şi
a sectorului neoficial al economiei, care utilizează resursele materiale şi
financiare neimpozitate şi neînregistrate oficial. Aceste fraude se reproduc în
condiţiile menţinerii unui nivel minimal al inflaţiei.
Asupra procesului de stabilizare influenţează nu numai rata inflaţiei,
inclusiv masa monetară şi sporul preţurilor, ci şi nivelul de barterizare a
economiei, preţurile camuflate a mărfurilor importate prin contrabandă,
eschivarea de la plata impozitelor, creşterea sectorului subteran etc.
În condiţiile economiei tranzitorii din Republica Moldova, rata inflaţiei a
crescut o dată cu creşterea volumului creditelor Băncii Naţionale acordate
Guvernului şi cu sporirea fondurilor de consum şi a indicelui preţurilor de
54 Отчет о мировом развитии – 1996, От плана к рынку, Международный банк реконструкции и развитии/Всемирный банk, 1997, p.50.55 În ţările baltice şi Polonia creşterea economică a început la nivelul inflaţiei de 30-45%. Aceasta a fost contribuţia susţinerii esenţiale din partea FMI şi BM, sursa citată p.5056 M.Bruno şi W.Esterli “Crizele profunde şi reforma”, 1997,N2, p.6,22; estimeeză aceste valori în limitele 25-49% anual. 57 În literatură există 2 atitudini faţă de analiza procesului de inflaţie: 1) monetaristă şi 2) keyneseistă. Prima explică inflaţia prin creşterea masei monetare, structura ei, cererea de mijloace băneşti, suma tranzacţiilor. Institutul de Analiză Economică ASR constată că dinamica inflaţiei depinde la 95-97% de volumul masei monetare, 1.2-1.3% de viteza de rotaţie şi 0.4-0.7% - de PIB real. Factorul monetar influenţează inflaţia de la 83% până la 94%, (vezi: Илларионов А. “Закономерности мировой инфляции Вопросы экономики”, 1997, N2, p.4). Adepţii teoriei lui Keynes consideră că inflaţia este un proces multifactorial, influenţat de impactul producerii, circulaţiei, de majorarea indicatorilor preţurilor, (vezi Фишер С., Дорнбуш Р., Шмалензи Р., “Экономика”, Moscova 1993, p.32) unde se constată că dinamica inflaţiei depinde de majorarea sau reducerea preţurilor într-o anumită perioadă de timp.
75
consum (vezi tabelul 2). După cum se observă în tabelul 2, în perioada 1995-
2001, acest indice n-a crescut esenţial. Divergenţa dintre teorie şi practică, în anii
1995-2001, dovedeşte faptul adâncirii fraudelor economice şi extinderii spaţiului
economic neoficial servit de masa monetară aflată în circulaţia neoficială şi
numerară. Putem evidenţia trei etape ale procesului de inflaţie care a condus la
proliferarea infracţiunilor economice în Republica Moldova.
Prima etapă a inflaţiei (1991-1992) a fost etapa de creştere a preţurilor de
consum de circa 13 ori în urma liberalizării lor considerabile şi devalorizării
rublei, cursul de schimb al căreia depăşea de 40 ori cursul oficial. Aceasta a
stimulat şi a accelerat extinderea fraudelor economice şi sectorului subteran.
Cea de-a doua etapă a inflaţiei(1993-1994) se caracterizează prin pseudo-
liberalizarea totală a preţurilor, suspendarea subvenţiilor şi susţinerea ramurilor
vitale din cauza expansiunii monetare58. În această perioadă, a avut loc
extinderea sectorului subteran pe seama celui oficial.
Cea de treia etapă a inflaţiei (1995 – până în prezent) se caracterizează prin
faptul promovării diferenţiate a procesului pseudoliberalizării, în continuare, a
diverselor genuri de activitate şi realizării unei politici financiare drastice, care a
permis reducerea inflaţiei oficiale, dar a crescut inflaţia disimulată. Însă, în anii
2001-2002, a început procesul deschis de creştere a inflaţiei, în urma majorării
considerabile a pensiilor şi indemnizaţiilor şi a scăderii puterii de cumpărare a
leului de cca 2 ori. În această perioadă, fraudele economice au căpătat un
caracter total.
Această etapă a fraudelor economice a fost caracterizată de economistul
Дзарасов С. foarte adecvat, menţionându-se că problema multilaterală a
tranziţiei la economia de piaţă este redusă la procesul de acaparare a proprietăţii
prin orice mijloace. Metoda de privatizare criminală, pusă la baza lor, a dus la
apariţia capitalismului nomenclaturist-criminal, necunoscut până acum, la
însuşirea bunurilor necaracteristice relaţiilor de piaţă. Acolo, unde mai mult de o
jumătate din produsul global (în Moldova circa 80% din PIB) este acaparat, 58 Отчет о мировом развитии – 1996, От плана к рынку, Международный банк рекострукции и развитии/Всемирный банk, 1997, p.47.
76
sfidând concurenţa loială, pe calea aplicării ilegale a puterii administrative,
corupţiei, şantajului, delapidărilor, nu există relaţii de piaţă adevărate59.
Procesul de fraudare a economiei în această etapă se reproduce din cauza
că relaţiile de piaţă sunt denaturate şi conţin elemente tenebroase şi clar
criminale. Altfel spus, economia Moldovei se caracterizează prin mari fraude
economice şi prin extinderea sectorului neoficial al economiei în paralel cu o
reglementare ineficientă de către stat a activităţii economice şi prin lipsa unei
pieţe moderne înzestrate cu toate atributele sale.
2.2. Specificul estimării şi prognozării fraudelor economice
Particularităţile gestiunii procesului de combatere a fraudelor economice
la nivel macroeconomic determină şi influenţează particularităţile şi structura
fraudelor economice şi sectorul subteran la alte nivele, inclusiv cel
microeconomic.
59 Дзарасов С., “В тупике нерыночного капитализма”, Вопросы экономики, 1997, N7, p.74.77
Un moment important în elaborarea strategiei şi mecanismului de
combatere a fraudelor economice constă în evidenţierea metodologiei şi
metodelor de estimare a multiplelor forme de fraude economice comise la
diverse niveluri de gospodărire şi proprietate.
Multiplele categorii şi tipuri de fraude şi infracţiuni economice au
determinat diverse metode de analiză şi estimare a volumului de fraude
economice. Cele mai răspândite metode de studiere şi apreciere a fraudelor
economice sunt:
1. Metoda coeficientului circulaţiei monetare. Aceasta reprezintă un mod
indirect de estimare a volumului fraudelor economice apărute în sectorul
subteran60;
2. Metoda de estimare a numerarului disponibil, impusă de funcţia cererii de
bani61;
3. Metoda tranzacţiilor, bazată pe egalitatea schimbului Fischer62;
4. Metoda de comparaţie a vitezei de creştere a pierderilor cu nivelul declinului
volumului de producţie;
5. Metoda de estimare a fraudelor economice pe baza analizei mărimii şi
structurii costurilor de producţie şi masei profitului, stabilităţii coeficientului
de rotaţie a rezervelor de producţie şi a producţiei finite;
6. Metoda analizei şi comparaţiei rentabilităţii mijloacelor circulante şi a
profitului net;
7. Metoda analizei evoluţiei mijloacelor circulante şi a datoriei de creditor;
8. Metoda de studiere şi comparaţie a evoluţiei rentabilităţii prognozate şi real
obţinute;
9. Metoda analizei eficienţei utilizării activelor materiale şi fixe de către agenţii
economici;
10.Metoda de estimare a imobilului;60 Tanzi V., “The undergroud economy in the United States: estimtes and implications”, Banca Nazionale de Lavoro Quaterly Review 135, 1980 (December), p.427-453.61 Această metodă de estimare a veniturilor din fraudarea economică se numeşte metoda coeficientului circulaţiei monetare (currency ratio method) Gutmann sau metoda “currency ratio method” simplificată. Vezi Gutmann P.M. “The Subterreneen Economy”, Financial Analysis Journal, November, 1977, p.26-28. 62 Feige E.L., “How Big is the Irregular Economy?”, Challenge, November-December, 1979, p.5-13.
78
11.Metoda de apreciere a volumului fraudelor economice pe baza ecuaţiei
cantitative a banilor;
12.Metoda estimării fraudelor economice pe baza calculării consumului energiei
electrice;
13.Metoda bazată pe analiza utilizării mijloacelor circulante;
14.Metoda bazată pe numărul celor ocupaţi în economia subterană, care indică
diferenţa dintre cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă;
15.Metoda de estimare a fraudelor economice, bazată pe calculele productivităţii
unui lucrător în economia naţională.
Acestea şi alte metode au un anumit grad de precizie şi sunt estimative.
Estimând volumul fraudelor economice, avem posibilitatea de a calcula valoarea
medie a volumului fraudelor economice şi ponderea lor în economia naţională.
Metodele menţionate sunt cele mai răspândite şi, în funcţie de specificul
infracţiunilor economice, ele pun la baza aprecierii valorilor fraudelor
economice şi ale sectorului ilegal principii comune, exprimate prin metoda
indirectă63. Majoritatea dintre aceste metode se bazează pe estimarea masei
monetare şi evaluează fraudele economice numai în sectorul monetar neoficial.
Trebuie evaluată, însă, şi sfera nemonetară sau imobiliară subterană, inclusiv
barterul, domeniul compensărilor respective. Economiştii Kendrick şi Esneir64
au utilizat metoda de estimare a imobilului subteran pentru economia SUA,
care, ca volum, depăşea fraudele monetare. La implementarea metodelor
enumerate mai sus, trebuie să se ţină cont de specificul şi caracterul fraudelor
economice şi de situaţia social-economică generală din ţară. Utilizând metoda de
estimare a imobilului trebuie să se ia în calcul specifiul barterizării economiei,
achitărilor reciproce etc.
În prezent cele mai răspândite metode de estimare a fraudelor economice
sunt cele monetare indirecte.
63 Vezi Frank M., “Essay on the undercordet economy by the fiscal approach and its incedence on income on wealth distribution in Belgium”, Paper presented at the Eighteenth General Conference of the IARIW, Luxembourg, August 21-27 1982, p.70-78.64 Kendrick J., “Problems in the International Comparison of Economic Accounts”, Princeton University Press: princeton, NJ, 1957.
79
Una din aceste metode este estimarea după principiul simplificat
“currency ratio”, care poate fi exprimat prin formula de mai jos65:
Yu = (C-k0D)
Y0 (k0+1)D
Unde Y0 – venitul oficial (PIB)
Yu – venitul neoficial
C – numerarul disponibil (MO)
k0 – coeficientul faţă de depozitele la vedere în sectorul oficial
D – depozitele la vedere disponibile (M1 sau M2-MO)
Pentru calcularea mărimii fraudelor economice, care alcătuiesc venitul
economiei subterane se analizează legătura dintre masa monetară autohtonă
aflată în circulaţie şi masa depozitelor bancare în valută naţională. Raportul
dintre masa monetară în circulaţie şi volumul depozitelor bancare în fostele
republici ale URSS, în perioada 1985-1991, au fost diferite (vezi anexa 3). În
anul 1991, în Moldova şi Belarus erau cei mai scăzuţi coeficienţi şi alcătuiau
doar cca 10%, în vreme ce în Azerbaidjan – 52.6%. Anume acest raport dintre
masa monetară aflată în circulaţia republicilor post-sovietice şi masa depozitelor
bancare ale acestor republici au determinat indirect volumul fraudelor
economice. Fraude economice esenţiale s-au înregistrat în Georgia, iar valorile
lor minimale - Ucraina, Belarus şi Moldova (vezi anexa 4).
Analizând dinamica banilor în numerar şi indicatorul depozitului din
Moldova, în anii 1991-2001, se observă că a crescut volumul banilor în
circulaţie pe seama micşorării esenţiale a depozitelor bancare (vezi tabelul 6).
După cum observăm în tabelul 8, raportul dintre numerar şi depozite în
Republica Moldova a crescut considerabil, iar coeficientul circulaţiei monetare
s-a mărit de circa 14 ori. Această majorare a coeficientului circulaţiei monetare a
fost utilizată pentru aprecierea mărimii fraudelor economice autohtone.
Tabelul 6
65 Edgar L. Feige demonstrează că toate metodele particulare “currency ratio” constituie variante ale modelului general, (vezi Feige L.Edgar, “The meaning and measurement of the underground economy” in Edgar L.Feige “The underground economies”, Cambridge University Press, 1989, p.37-43).
80
Prognoza dinamicii banilor în numerar şi depozite în Republica Moldova,
în % faţă de PIB
Indicatorii 1991-1995 1996-2000 2001-2005 (variante)
I II III
Bani în numerar 5,4 14,2 6-8 14-16 20-22
Depozite 24 11 18-22 10-11 6-8
Coeficientul circulaţiei monetare
55 120 55-60 110-120 130-132
Sursa: Calculat conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei
În tabelul 6, se evidenţiază trei variante de prognoză a raportului dintre
banii în numerar şi depozite în funcţie de politica economică de dezvoltare
naţională şi de caracterul măsurilor de combatere a fraudelor economice. În caz
de realizare a strategiei “liberale” de dezvoltare şi de combatere a fraudelor
economice, inclusiv implementarea măsurilor economice pentru extinderea
libertăţii agenţilor economici, micşorarea presiunii fiscale, optimizarea politicii
creditare etc., coeficientul circulaţiei monetatre, utilizat pentru evaluarea
mărimii fraudelor economice, e posibil să scadă până la nivelul anilor 1991-
1995 şi să constituie 55-60% (prima variantă).
Prognoza moderată de dezvoltare a economiei şi de combatere a fraudelor
economice, inclusiv implementarea măsurilor de liberalizare a activităţii
economice în combinaţie cu creşterea rolului statului în rezolvarea problemelor
social-economice, extinderea mecanismelor şi reglementărilor distribuirii de
către stat a PIB, poate să conducă la dezvoltarea economiei neoficiale şi la
creşterea volumului fraudelor economice după varianta a doua, potrivit căreia
coeficientul circulaţiei monetare va rămâne la nivelul anilor 1996-2000, adică de
110-120%.
În sfârşit, realizarea unei strategii de dezvoltare economică şi de combatere
a fraudelor economice prin limitarea libertăţii genurilor de activitate, înăsprirea
legislaţiei penale şi implementarea metodelor de reprimare şi de expropriere
81
deschisă sau camuflată66 poate să conducă la dezvoltarea variantei a treia a
prognozei, majorând esenţial coeficientul circuitului monetar (până la 130-
150%). În asemenea situaţie, activitatea economică se va baza, practic, pe
mijloacele circulante din economia subterană.
În funcţie de evaluarea procesului de dezvoltare, se pot desfăşura câteva
tendinţe de creştere a volumului fraudelor economice în perspectivă. Conform
metodei simplificate “currency ratio”, volumul fraudelor economice în
Republica Moldova, în urma promovării inconsecvente a reformelor economice
şi a luptei cu fraudele economice, au avut o tendinţă vădită de creştere (vezi
tabelul 7). Însă, dezvoltarea de mai departe a reformelor economice şi a
sistemului de combatere a fraudelor poate să se deruleze în câteva direcţii. În
tabelul 7, sunt indicate cele trei variante de prognoză a dinamicii fraudelor
economice.
Varianta I poate conduce la diminuarea relativă a procesului de creştere a
fraudelor economice şi chiar la o scădere a volumului absolut al fraudelor şi o
restrângere a sectorului subteran faţă de anii 1996-2000, în cazul realizării
strategiei de dezvoltare liberă economică şi de combatere a fraudelor economice.
Această variantă presupune, în linii mari, realizarea politicii economice
reformatoare, inclusiv asigurarea libertăţii şi liberalismului genurilor de
activitate, reducerea esenţială a presiunii fiscale, creşterea rolului “mâinii
invizibile” a statului în gestionarea şi reglementarea sistemului economic,
adaptarea funcţiilor aparatului public la condiţiile economiei de piaţă şi
concurenţiale. Strategia de combatere a fraudelor economice şi de micşorare a
sectorului subteran urmează să se acomodeze la aceste principii de dezvoltare
social-economică şi de democratizare.
Tabelul 7
66 Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei are împuterniciri foarte largi, inclusiv suspendarea operaţiunilor în conturile bancare, sechestrarea mijloacelor băneşti, bunurilor materiale, datoriilor debitoare şi altor active ale persoanei fizice şi juridice, în cazul de neonorării obligaţiunilor faţă de buget, pătrunderea în locuinţe fără acordul locatarilor.
82
Prognoza dinamicii fraudelor economice în Republica Moldova (în
medie pe an)67
Indicatorii 1991-1995 1996-2000 2001-2005 (variante)
I II III
Volumul fraudelor economice monetare
(mil. lei)
2662 15370 13000 16000 21000
% din PIB oficial 50 85 80 85 92
Varianta a II-a de prognoză a extinderii fraudelor economice, în perioada
2001-2005 şi în perspectivă, poate să se confirme, dacă, realizând o politică
economică după prima variantă, statul îşi intensifică rolul în rezolvarea
problemelor sociale, sporeşte importanţa achiziţiilor şi subvenţiilor de stat. În
asemenea caz, fraudele economice vor creşte în medie cu 10% faţă de anii 1996-
2000.
Însă, dacă statul va realiza o politică de limitare a activităţii şi libertăţii
agenţilor economici, vor creşte rolul şi funcţiile statului în viaţa social-
economică, va fi afectată dezvoltarea caracterului privat al economiei,
predominând în economie sistemul de redistribuire de către stat a PIB, va creşte
rolul sistemului represiv de combatere a fenomenului fraudelor economice şi se
vor înăspri metodele penale şi de control, atunci dezvoltarea economică şi
extinderea fraudelor economice se vor produce după varianta a III-a de
prognoză. În acest caz, volumul fraudelor economice şi sectorul subteran, în anii
2001-2005 vor creşte cu aproape 1/3 faţă de perioada 1995-2000.
E limpede că prognoza indică o tendinţă vădită de dezvoltare a fraudelor
economice şi a sectorului subteran, iar cifrele nu redau un tablou absolut exact,
cu atât mai mult că sunt influenţate şi de alţi factori interni şi externi.
Principalul, în asemenea caz, este determinarea corelaţiei directe dintre strategia
de dezvoltare economică şi strategia de combatere a fraudelor economice şi
volumul prognozat al fraudelor economice.
67 Conform calculelor pe baza datelor European Expertise Service, Guvernul Republicii Moldova, Marcova E. “Economia tenebră şi impactul ei asupra securităţii economice a statului”, Chişinău 2000, p.76.
83
În literatura de specialitate sunt prezentate diferite metode de estimare a
volumului sectorului subteran şi, respectiv, există diferite mărimi absolute şi
relative ale sectorului neoficial în Republica Moldova68. După calculele
specialiştilor, volumul estimat al sectorului subteran al economiei Moldovei a
atins 106% din PIB69. Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a
estimat sectorul subteran la 60% din PIB70. După cercetările efectuate de
N.Cordoneanu, s-a constatat că sectorul economiei subterane a crescut în ultimii
4 ani cu 15%.
O altă variantă de evaluare a proporţiilor fraudelor economice o reprezintă
metoda bazată pe ecuaţia cantitativă a banilor. Pentru aplicarea acestei
metode se utilizează următoarele ecuaţii:
ΔM = ΔY + ΔP
ΔBC = ΔY + ΔPunde: ΔM– modificarea masei monetare;
ΔY– modificarea PIB;
ΔBC– bani în circulaţie.
ΔP – modificarea preţurilor
Tabelul 8
Indicatorii principali ai sistemului bancar în Republica Moldova
(mil.lei)
Indicatori 1998 1999 2000 2001Active interne(net) 2385.3 2341.8 2407.3 3484.1
Creditul intern 3296.5 3413.9 3926.6 5151.4Cereri faţă de Guvern 1535.7 1778.6 1635.4 2050.1
68 De exemplu, “Moldovan Economic Trends january-march 1998”, p.8. Departamentul Analize Statistice şi Sociologice al Republicii Moldova a estimat o creştere a sectorului subteran de la cca 15%, în 1993, la 16%, în 1996, iar Centrul a estimat acest indice la 55-65%, în 1998. În lucrările economiştilor din Moldova, sunt folosite diverse metode de estimare a sectorului subteran. După aprecierile acestor savanţi, sectorul subteran a crescut de la 40% din PIB, în 1994 până la 55%, în 1995.69 “Бороться не против теневого сектора экономики, а за то чтобы он всплыл и стал легальным”// Логос пресс N29, август 1998г.
70 “Министр о теневой экономики и корупции”// Логосс пресс N13(317), апрель 1999; N.Cordoneanu “Economia neformală a Republicii Moldova”.
84
Hârtii de valoare 1485.8 1881.4 1996.8 2375.7Credite în economie 1760.8 1635.218 2291.2 3101.3Masa monetară M3 1755.8 2504.3 3509.6 4787.3Masa monetară M2 1358.0 1811.1 2514.4 3464.8Bani în circulaţie 855.3 1122.0 1469.3 1834.2Depozitele total 899.2 1380.2 2040.1 2952.8Depozitele în lei 501.4 687.0 1045.0 1630.3
-la vedere 202.4 340.0 493.8 601.9persoane fizice 15.9 13.5 25.0 53.1
persoane juridice 186.6 326.5 468.8 548.8-pe termen 299.0 347.0 551.2 1028.4
persoane fizice 253.1 275.8 452.0 831.0persoane juridice 45.9 71.2 99.1 197.4
Depozitele în valută străină 397.8 693.2 995.2 1322.5-la vedere 345.1 368.1 512.9
persoane fizice 205.7 32.2 53.2 81.5persoane juridice 192.1 312.8 314.9 431.4
-pe termen 348.1 627.1 809.6persoane fizice 250.5 406.2 649.9
persoane juridice 97.6 220.9 159.7PIB nominal 9122 12322 16020 19019
Viteza 5.20 4.92 4.56 3.97Multiplul monetar 1.66 1.67 1.80 1.92
Coeficient(lichidităţii Dz în lei) 1.71 1.63 1.41 1.13Coeficient(lichidităţii Dz totale) 0.95 0.81 0.72 0.62
Nivelul inflaţiei 18.20 43.70 18.50 6.30Coeficientul rezervelor bancare 0.23 0.27 0.23 0.22
Coeficientul rezervelor obligatorii
0.15 0.16 0.15 0.11
Coeficientul rezervelor excesive 0.14 0.23 0.16 0.20Coeficientul monetizării 0.192 0.203 0.219 0.252
Sursa: Datele BNM
Pentru calcularea volumului fraudelor economice după ecuaţia cantitativă
a banilor şi analiza comparativă a metodelor de estimare a fraudelor economice
se folosesc indicatorii principali din sistemul bancar din R.M. (vezi tabelul 8).
Conform calculelor efectuate în baza ecuaţiei cantitative a banilor (vezi
tabelul 9), ponderea fraudelor economice în PIB, în perioada 1997-2001 a
crescut de la 59,1% la 100,7%. Masa monetară folosită pentru acoperirea
fraudelor economice a crescut de la 837 mil.lei, în 1997, la 3714 mil.lei, în 2001.85
Tabelul 9
Estimarea fraudelor economice în funcţie de creşterea masei monetare şi a
preţurilor
Indicatori 1997 1998 1999 2000 2001Masa monetară max.(mil.lei)* 1922.6 1927.3 2453.0 3498.9 4787.3Masa monetară min.(mil.lei)* 1405.9 1605.1 1718.5 2519.6 3464.8Creşterea masei monetare(%)* 56.0 37.1 52.8 103.6 89.9
Creşterea preţurilor(%)x 11.2 18.2 43.8 18.4 6.3PIB oficial (mil.lei)x 9817.0 8804.0 12321.6 15979.5 1909Creşterea PIB (%)x 1.3 -11.0 -3.4 1.9 6.1
Creşterea neacoperită(%) 43.5 29.9 12.4 83.3 77.6Masa monetară folosită în
deservirea fraudelor economice (mil.lei)
837.1 576.0 304.7 2914.5 3714.1
Viteza de rotaţie* 6.3 5.5 5.4 5.7 5.2Volumul fraudelor economice
(mil.lei)5274.0 3168.0 1645.4 16495.8 19148
Ponderea fraudelor economice în PIB oficial(%)
59.1 36.0 13.4 103.2 100.7
Sursa: Banca Naţională a Moldovei; Rotaru Andrei “Economia subterană în Republica
Moldova şi impactul ei asupra cererii şi ofertei de bani în economia tenebră dezvoltată”, teză
de doctor, ASEM, 2000, p.5-9.
O variantă de calculare a fraudelor economice este metoda bazată pe
folosirea banilor în numerar71. Conform acestei metode, PIB ilegal a crescut în
1996-2001 considerabil şi a alcătuit, în 2001, 61.9 % din PIB real (vezi tabelul
10). Ponderea fraudelor economice în PIB legal a crescut de la 59,3%, în 1997,
la 61,9%, în 2001. Banii în circulaţie, folosiţi în economia subterană, au sporit
de la 426,5 mil.lei în 1997 la 21,532 mil.lei, în 2001.
Diferenţa volumului fraudelor economice în ponderea PIB real (vezi
tabelele 9 şi 10) confirmă faptul că nu numai banii în numerar servesc fraudele
economice şi sectorul subteran, ci şi cei din cont. Datele din tabelele 9 şi 10
confirmă că în ultimii ani, fraudele economice se răspândesc larg şi în sistemul
bancar în procesul de efectuare a tranzacţiilor cu bani în cont.71În baza acestei metode, au fost efectuate estimări ale economiei subterane de către Andrei Rotaru în lucrarea sa “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, Academia de Studii Economice a Moldovei, Chişinău- 2000.
86
Tabelul 10
Estimarea fraudelor economice calculate în baza evoluţiei banilor în
circulaţie şi creşterea preţurilor (mil.lei)72
Anii 1997 1998 1999 2000 2001Bani în circulaţie max* 972,0 959,3 1122,0 1458,6 1834,2
Bani în circulaţie min* 693,1 712,8 820,5 1052,2 12631,2
Creşterea banilor în circulaţie*
56,4 38,4 57,4 77,8 74,3
Creşterea preţurilor 11,2 18,2 43,8 18,4 6,3
PIB legal 8917,0 8804,0 12321,6 15979,5 19019
Creşterea PIB 1,3 -11,0 -3,4 1,9 6,1
Creşterea neacoperită 43,9 31,2 17,0 57,5 61,9
Bani în circulaţie folosiţi în economia fraudată
426,5 299,5 191,0 838,0 2135,2
Viteza de rotaţie a banilor în circulaţie
12,4 10,6 12,7 13,1 10,4
Volumul fraudelor economice 5288,6 3177,3 2416,1 10986,3 11772,8
Ponderea volumului fraudelor economice în PIB legal (%)
59,3 36,1 19,6 68,8 61,9
Evident, creşterea inflaţiei majorează masa monetară pentru menţinerea
vitezei de rotaţie a banilor şi servirea PIB. Ritmul creşterii masei monetare
depăşeşte ritmul de creştere a inflaţiei, dar această creştere de la 56 mil.lei, în
1997, la circa 90 mil.lei, în 2001, nu provoacă o creştere esenţială a preţurilor în
perioadele ulterioare, fiindcă sporul masei monetare este absorbit şi folosit
pentru servirea fraudelor economice. Totodată, nivelul de creştere a masei
monetare este insuficient şi nu stimulează creşterea PIB, provocând agravarea
crizei în economia naţională. Criza este stimulată de diminuarea banilor
accesibili pentru activităţile oficiale din cauza utilizării banilor în numerar şi în
cont în economia frauduloasă.
Altă variantă de estimare a fraudelor economice constă în metoda
calculării consumului energiei electrice. Pentru aceste calcule, se ia volumul
de energie electrică produs şi cel consumat de populaţie, ponderea energiei
electrice în volumul total al producţiei şi volumul legal al producţiei. Estimarea
volumului producţiei subterane este reflectată în anexa 8. Datele anexei
72 Vezi sursa de la tabelul precedent!87
demonstrează că ponderea producţiei subterane în volumul global al producţiei a
crescut de la 22,9%, în 1996, la 67,9%, în 2001.
O variantă des utilizată pentru estimarea volumului fraudelor economice
include metoda bazată pe numărul lucrătorilor ocupaţi în economia
subterană.
Pentru estimarea volumului fraudelor economice, se utilizează şi metoda
bazată pe productivitatea muncii, calculând numărul populaţiei şi
productivitatea muncii unui lucrător ocupat în economia reală. Calculele
efectuate demonstrează că în perioada 1996-2001 volumul fraudelor economice
s-a menţinut în limitele 51,4-76,4% din PIB, alcătuind media de 69,8 % (vezi
anexa 9).
O altă variată de estimare a volumului fraudelor economice constă în
metoda folosirii numărului persoanelor ocupate în activitatea economică
(vezi anexa 10).
Deformarea esenţială a relaţiilor economice post-sovietice şi conservarea
stimulărilor pe o lungă perioadă în aceste ţări şi, în plus, schimbările foarte
rapide în economia de tranziţie din Republica Moldova au determinat specificul
fraudelor economice şi proporţiile lor. Totodată, evaluarea ştiinţifică a acestor
fenomene lasă de dorit.
Cu atât mai mult, în literatură sunt analizate prioritar problemele sectorului
subteran şi sunt estimate volumele veniturilor acestui sector. Practic, nu sunt
studiate în ansamblu problemele şi gama de fraude economice. Însă, după cum
s-a menţionat mai sus, fenomenul fraudă economică este cu mult mai amplu,
mai complicat şi mai voluminos faţă de fenomenul şi estimările sectorului
subteran. De exemplu, sectorul subteran nu include fraudele economice comise
în gospodăriile casnice, în sfera neformală care funcţionează legitim, mijloacele
pentru mituirea funcţionarilor publici. În afară de aceasta, se consideră că cca
70% din fraudele economice apar în unităţile economice care funcţionează legal,
iar cca 30% se comit în cadrul activităţilor subterane, neînregistrate, ilegale.
88
În literatura de specialitate, un interes aparte prezintă estimarea sectorului
subteran după metoda comparării vitezei de creştere a pierdeirlor cu gradul
declinului volumului de producţie în preţuri comparabile73. Sectorul tenebru este
estimat pe baza structuii constante a costurilor, creşterii neadecvate a
cheltuielilor de producţie şi a profitului obţinut, stabilităţii coeficientului de
rotaţie a rezervelor de producţie şi a produselor finite. Volumul subteran (Vs) de
realizare a mărfurilor şi serviciilor se determină ca o funcţie a variabilelor
cheltuielilor materiale, poverii fiscale, structurii activităţii (financiară, de
producţie, comercială), rotaţiei medii a rezervelor de producţie şi producţiei
finite, vitezei de circulaţie a masei monetare, valorii capitalului74.
Vs=f (xi, yl, cj, hk, vn)=Af (Yt/1 - k), unde
xi – cheltuieli materiale;
yl – rotaţia rezervelor de producţie;
cj – cota impozitelor incluse în preţul de cost;
hk – rotaţia mărfurilor şi seviciilor;
vn –viteza masei monetare într-un an;
A – coeficientul ce depinde de nivelul poverii fiscale neincluse în preţul de
cost.
Deoarece volumul subteran global reprezintă o mărime aditivă, Vs
reprezintă, în opinia economistei Elena Marcova, suma volumelor subterane
obţinute de la activitatea de producţie, comercială şi financiară după formula:
N
VS=E aiVs, unde i=1,2,3,…N,
i=1
a1,a2,…, an – coeficienţii care depind de genul de activitate, nivelul
activităţii de afaceri a agenţilor economici, factorul preţurilor, mărimea
impozitelor, procesele tehnologice concrete. Toate acestea reprezintă rândurile
73 Vezi: Marcova, Elena “Economia tenebră şi impactul ei asupra securităţii economice a statului”, Chişinău 2000, p.79-90.
74 Simis K.M., “The Machinery of Corruption in the soviet Union”, Survey, 1997, volumul 23, N 4, p. 8089
exponenţiale. După această formulă, se poate efectua estimarea sectorului
subteran.
Această metodă de calculare a volumului sectorului subteran este foarte
complicată şi greu de realizat în practică, căci presupune calcularea separată a
fiecărui gen concret de activitate, a volumelor tranzacţiilor efectuate,
determinarea sectorului subteran pentru fiecare din ele şi în totalitate, în
ansamblu. În afară de aceasta, în fiecare caz concret, este necesar să se
determine volumul de funcţii speciale. Însă, problema se complică, deoarece
calculul teoretic al acestor funcţii necesită utilizarea unei mulţimi de indici
statistici calculaţi pe un termen de lungă durată, după metoda comparativă. La
rândul său, folosirea datelor empirice vorbeşte despre faptul că calculele şi
estimările sunt aproximative şi nu pot fi incluse în statistica oficială.
Cu toate acestea, calculele efectuate sunt foarte preţioase din punct de
vedere a utilizării resurselor materiale disponibile de către sectorul subteran, a
modificării în sectorul real al economiei a volumului global al mărfurilor şi
serviciilor vândute, precum şi a mărimii şi structurii cheltuielilor necesare pentru
producerea acestora. În urma unor calcule minuţioase, s-a constat că preţul de
cost integral al agenţilor economici, în perioada 1991-1998, echivalează cu
costurile materiale. De aici rezultă că principalele mijloace se folosesc fără
adaosurile de compensare a uzurii lor şi fără tot felul de cheltuieli pentru
reparaţii, iar forţa de muncă – fără retribuirea muncii. Asemenea tendinţe există
şi în prezent. Desigur, o parte considerabilă a activităţii economice în Moldova
este disimulată, fiind necunoscută de statistica oficială.
Despre aceleaşi fenomene de fraudare economică şi extindere a sectorului
subteran ne vorbeşte şi dinamica evoluţiei volumului global al producţiei
vândute şi a volumului producţiei stocate (anexa 5).
După cum se observă în anexa 5, raportul dintre volumul de producţie
fabricată şi volumul de vânzări este în favoarea producţiei, adică s-a produs cu
mult mai mult decât s-a vândut. Totodată, rezervele de producţie finită în
stocuri, în loc să crească proporţional cu creşterea producerii ei, a scăzut. Deci 90
apar fraude economice, inclusiv evaziunea fiscală, ca rezultat al vânzării
produselor neînregistrate. Acest fenomen poate avea o tendinţă de creştere, ca
urmare a reglementării administrative de stat a activităţii economice, a înăspririi
controlului de stat etc., crescând astfel şi sfera de influenţă a fraudelor
economice şi a evaziunilor fiscale.
O metodă indirectă de evaluare a volumului fraudelor economice şi a
sectorului subteran o reprezintă analiza raportului dintre dinamica cheltuielilor
pentru fabricarea producţiei şi dinamica cheltuielilor pentru vânzarea ei. Analiza
arată că are loc o reducere relativă a cheltuielilor de fabricare a producţiei.
Reducerea acestora ar fi trebuit să genereze şi o reducere a costurilor pentru
fiecare unitate de poducţie vândută. Însă, în practică, creşte preţul producţiei
realizată.
Creşterea considerabilă a cheltuielilor pentru realizarea producţiei o dată cu
reducerea volumului real de vânzări, oficial, demonstrează nedeclarea unei
cantităţi mari de mărfuri şi servicii cu scopul de a tăinui de funcţionarii fiscului
veniturile reale. Această metodă de estimare a fraudelor economice ar alcătui un
factor important de identificare a căilor de fraudare economică şi trebuie pusă la
baza strategiei de prevenire şi combatere a fraudelor economice.
O altă metodă de depistare şi estimare a fraudelor economice poate constă
în analiza raportului dintre profitul din activităţile economice prognozate, pe
care şi l-au preconizat să-l obţină agenţii economici şi profitul efectiv pe care
agenţii economici l-au înregistrat oficial. Analiza confirmă că profitul prognozat
înainte de impozitare creşte de două ori, dar profitul, în aceeaşi perioadă, obţinut
şi oficial înregistrat pentru a fi impozitat, practic, se reduce la minimum (vezi
anexa 6).
De asemenea, analiza confirmă că volumul global al producţiei realizate
include nu numai cheltuielile pentru producţia impozitată, ci şi cheltuielile
pentru producţia neînregistrată. Ca rezultat, preţul de vânzare al producţiei
înregistrate este mărit. Aceste calcule şi analize economice complicate sunt
foarte necesare pentru identificarea căilor de fraudare ale agenţilor economici. 91
Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice trebuie să ţină cont şi
să implementeze astfel de metode de depistare a fraudelor economice.
O altă cale de tăinuire a veniturilor este includerea profitului din vânzări în
costurile producţiei fabricate pentru a compensa cheltuielile suplimentare de
producere şi desfacere a producţiei neînregistrate.
În general, pentru evidenţierea tendinţelor fraudelor economice în sistemul
de producţie şi servicii, este oportună analiza preţului de cost integral al
producţiei, mărfurilor, serviciilor produse şi vândute şi evidenţierea evoluţiei
ponderii cheltuielilor materiale în costul producţiei fabricate; a cotei cheltuielilor
pentru principalele resurse materiale şi energetice, a cotei profitului prognozat şi
a celui obţinut efectiv. Analiza minuţioasă a structurii preţurilor de cost integral,
precum şi a fiecărui gen de activitate, produs şi serviciu va da posibilitatea de a
evidenţia specificul fraudelor economice comise în sferele de producţie, comerţ,
servicii şi alte genuri de activitate economică.
O metodă de identificare şi estimare a fraudelor economice constă în
examinarea evoluţiei rentabilităţii de utilizare a activelor circulante şi a
profitului net, pe care agenţii economici îl declară oficial. Această metodă poate
determina starea financiar-economică a agenţilor economici şi estima proporţiile
fraudelor economice comise de către aceşti agenţi.
Analiza evoluţiei rentabilităţii utilizării mijloacelor circulante, în ansamblu,
şi a profitului în economia naţională demonstrează tendinţa de reducere esenţială
a profitului net şi a rentabilităţii utilizării mijloacelor circulante care, în prezent,
este negativă (vezi tabelul 11). Aceasta reflectă tendinţa de a tăinui o bună parte
a profitului, de a camufla mărimea reală a eficacităţii mijloacelor circulante şi de
a include aceste mijloace în datoriile de credit. Drept rezultat, numărul fraudelor
economice comise de agenţii economici creşte.
O metodă importantă de depistare şi calculare a mărimii fraudelor
economice constă în analiza structurii mijloacelor circulante şi a evoluţiei
utilizării lor.
Tabelul 1192
Dinamica rentabilităţii mijloacelor circulante, datoriei de creditor şi a
profitului în economia Republicii Moldova (%)
Indicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Rentabilitatea mijloacelor
circulante
0.96 -0.56 -0.61 -0.85 -0.96 -0.98
Profitul brut 1.0 0.51 0.20 0.10 0.05 0.01
Mijloacele circulante în % faţă
de datoria de creditor
0.976 0.920 0.980 0.915 0.850 0.790
Sursa: Datele Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova
Dinamica evoluţiei raportului dintre activele circulante proprii şi datoriile
de creditor ale agenţilor economici ne demonstrează tendinţa de creştere mai
rapidă a datoriilor creditare faţă de mijloacele circulante (vezi tabelul 11).
Aceste tendinţe conduc la diminuarea şi erodarea mijloacelor circulante ale
agenţilor economici şi oficializarea lor printr-un proces de substituire a acestora
pe măsura creşterii datoriilor creditare. Drept urmare, apare situaţia când
activitatea legală depinde integral de creditorii acestor agenţi economici. Evident
că agenţii economici tind să utilizeze capitalul nebancar.
Această categorie de fraude economice are tangenţe cu metoda de depunere
a banilor obţinuţi de proprietarii oficiali în sectorul subteran sub formă de
împrumuturi. Astfel, are loc procesul de legalizare a beneficiului provenit din
fraudele economice şi din capitalul neoficial75.
O altă metodă de identificare şi estimare indirectă a fraudelor economice,
de care trebuie neapărat să ţină cont în procesul elaborării strategiei de
combatere a acestor infracţiuni constă în analiza evoluţiei utilizării mijloacelor
circulante şi depistarea sursei principale a economiei subterane. Procesul de
fraudare economică adesea decurge sub formă de compensare a pierderilor
fictive şi de scutire a acestor mijloace de impozit şi de controlul organelor
fiscale, precum şi al poprietarilor legitimi ai întreprinderilor. Creşterea
75 Dacă statul promovează o politică economică de reprimare, limitare şi constrângere a activităţii economice private, se creează o situaţie şi mai periculoasă pentru economie şi, anual, capitalul bancar “fuge” din ţară. Menţinerea acestei politci pe un termen relativ lung poate conduce la accelerarea defoltului şi bancrutizării ţării.
93
pierderilor fictive permit, respectiv, producerea unei anumite cantităţi
neînregistrate de mărfuri şi servicii. Analiza efectuată demonstreză creşterea
pierderilor fictive în economia naţională (vezi tabelul 12).
Tabelul 12
Evoluţia pierderilor în Republica Moldova (%)
Indicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Pirderile agenţilor economici în
raport cu volumul de vânzări
12.7 15.2 16.2 17.3 18.2 20.1
Pierderile agenţilor economiciîn
raport cu profitul
90.8 99.05 99.28 99.48 99.60 99.89
Sursa: Datele Ministerului Finenţelor al Republicii Moldova
În tabelul de mai sus, se observă că începând cu a doua jumătate a anilor
’90, practic, economia oficială a Republicii Moldova este nerentabilă. Acest
fenomen, în mare parte, are loc din cauza trecerii resurselor oficiale, prin
intermediul aşa-ziselor pierderi, din sectorul legal în cel subteran. Astfel
economia subterană este asigurată cu mijloace circulante. O asemenea
modalitate de estimare şi de evidenţiere a fraudelor economice oferă
posibilitatea de a identifica sursa de mijloace circulante de care are nevoie
sectorul neoficial şi modul de trecere a acestor resurse din economia oficială în
sectorul ei neoficial.
Aceste tipuri de fraude economice sunt foarte răspândite, inclusiv în sfera
de vinificaţie. Analiza unui set de întreprinderi de vinificaţie demonstreză clar
existenţa multor cazuri de exagerare a pierderilor de materie primă. În general,
estimarea proporţiilor fraudelor economice, comise în Republica Moldova în
perioada 1995-2001, vădeşte o tendinţă certă de creştere considerabilă a lor în
economia naţională. Aceasta se vede în tabelul 13, unde numărul fraudelor
economice din perioada 1995-2001 a crescut considerabil, alcătuind 80-85% din
volumul global de vânzări, înregistrate oficial. Datele respective confirmă faptul
că sectorul ilegal posedă mai multe resurse decât cel legal.
Tabelul 1394
Prognoza dinamicii fraudelor economice din Republica Moldova (media
anuală)
Indicatorii 1991-1995 1996-2000 2001-2005 (variante)
I II IIIVolumul producţiei şi comerţului fictiv (mil.lei)
384 4634 4500 5000 6100
Volumul operaţiunilor financiare fictive (mil.lei)
2233 10372 9000 12000 15100
Volumul fictiv total (mil.lei) 2617 15006 13500 17000 21200Volumul operaţiunilor financiare fictive în % faţă de volumul total fictiv
85.3 86.3 66.6 70.5 71.2
Volumul de realizare fictiv în % faţă de volumul de realizare înregistrat
50.8 80.0 75 80 85
Sursa: Calculat conform datelor Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova
Datele tabelului de mai sus reflectă dinamica fraudelor economice care au
fost comise în sectorul oficial. Însă, dacă vor fi incluse şi toate celelalte genuri
de activitate ilegală (prostituţia, comerţul ilicit cu ţigări, alcool, combustibil,
droguri şi arme), care, de asemenea, creează valoarea adăugată, se va vedea că
volumul fraudelor şi infracţiunilor economice a crescut considerabil.
Generalizând, putem trage concluzia că o cale importantă de identificare a
fraudelor economice în sectorul neoficial îl reprezintă metoda “cheltuielilor”, a
rezultatelor de estimare care, practic, coincid cu volumul estimat al fraudelor
economice prin metoda coeficientului monetar. Ambele metode confirmă că
dimensiunile fraudelor economice estimate au atins, în Republica Moldova,
proporţii catastrofale (circa 80% din PIB), fapt care diminuează şi deformează
esenţial conţinutul şi mărimea efectivă a indicatorilor macroeconomici,
complicând şi mai mult procesul de evaluare a situaţiei reale din ţară. Practic,
agenţii economici disciplinaţi din sectorul oficial suportă o povară fiscală de 2-3
ori mai mare din cauza că un surplus de 80% din PIB îl alcătuiesc rezultatele
activităţii frauduloase din sectorul subteran, care nu plăteşte impozite.
În linii generale, în tabelul 13, sunt reflectate trei variante de prognoză a
mărimii fraudelor economice, în perioada 2001-2005, în funcţie de caracterul şi
95
specificul reformelor economice ce vor fi efectuate în Republica Moldova şi,
respectiv, de specificul strategiei de combatere a fraudelor economice.
Prima prognoză este cea mai optimistă şi indică micşorarea volumului absolut şi
relativ al fraudelor economice, ca urmare a realizării politicii liberale de
dezvoltare a economiei, reducerii de 2-3 ori a presiunii fiscale, limitării
considerabile a reglementărilor administrative de stat, schimbării funcţiilor
aparatului public şi adaptării lor la principiile liberale de dezvoltare economică,
limitării esenţiale a birocratismului, facilitării micului business, combaterii totale
a monopolismului şi oligopolismului.
Strategia de combatere a fraudelor economice conform acestei variante
trebuie să includă în mod prioritar reglementarea economică şi adsministrativă
de stat a pieţei tradiţionale şi a pieţelor de capital în scopul activizării
concurenţei şi lichidării monopolismului, îmbinând pentru aceasta
reglementările economice promovate de concepţia monetaristă cu o politică
moderată monetar-creditară şi fiscală şi a sistemului de protecţie a agenţilor
economici autohtoni76.
A devenit necesară perfecţionarea modelului instituţional de reformă a
economiei, care presupune amestecul statului prin aplicarea metodelor
economice de gestionare a ramurilor prioritare şi implementarea instrumentelor
economice şi financiare, ce ar favoriza dezvoltarea concurenţei loiale, apariţia
condiţiilor economice pentru toate formele de business, curmarea
monopolismului.
Mecanismul de combatere a fraudelor economice trebuie să conţină acele
reglementări de stat care sunt aprobate şi acceptate de agenţii economici şi care
asigură optimizarea poverii fiscale, efectuarea transferurilor şi subvenţiilor
necesare pentru stimularea activităţii gospodăriilor casnice şi firmelor mici şi a
sistemului agrar.
76 E limpede că promovarea până în prezent a concepţiei monetariste dure este considerată o politică dintre cele mai lesne de realizat faţă de politica monetar-creditară moderată.
96
Toate acestea, fără folosirea forţei de reprimare şi constrângere juridică, va
permite “ieşirea” agenţilor economici din sectorul subteran şi sporirea cu cca 1,5
miliarde de lei a plăţilor la buget, pornind de la 10% din cota totală de impozit a
agenţilor economici din sectorul subteran. Această sumă se poate obţine, având
în vedere că fraudele economice din sectorul subteran alcătuiesc 80-85% din
PIB, adică peste 15 miliarde lei şi, dacă se va reduce cota fiscală la 10% din
întregul venit al agentului subteran, suma globală a impozitelor va atinge cca 1,5
miliarde lei. Dar aceasta se poate obţine nu numai datorită schimbărilor esenţiale
survenite în procesul de reformare, expuse conform primei variante, ci şi în
urma implementării unei serii de garanţii economice şi sociale acordate de stat,
asigurării constituţionale a imunităţii agenţilor economici care au funcţionat în
regim subteran, inclusiv garantarea proprietăţii, veniturilor, liberei mişcări a
capitalului lor etc.
Evident că vor fi reduse de cca 2-3 ori impozitele agenţilor economici
înregistraţi oficial, iar, în urma reducerii cotei de impozit, se va lărgi baza
impozabilă şi această reducere va fi compensată de creşterea volumului global al
încasărilor fiscale. Totodată, liberalizarea economiei va conduce la sporirea
plăţilor la buget şi pe seama micşorării esenţiale a volumului total al mitelor şi
corupţiei, ca rezultat al limitării samavolniciei birocratice.
Varianta a doua este reală în cazul elaborării unei politici eficiente de
susţinere a sectorului privat, dar se va extinde totodată rolul statului în procesul
de rezolvare eficientă a problemelor sociale ale păturilor vulnerabile. În cazul
punerii accentului pe soluţionarea problemelor sociale, este foarte problematică
micşorarea poverii fiscale şi optimizarea impozitelor. Ca rezultat, fraudele
economice vor creşte cu circa 20% faţă de perioada 1996-2000.
În fine, varianta a treia este mult mai reală în cazul limitării libertăţii
economice, extinderii reglementărilor de stat, creşterii rolului şi volumului
activităţii economice a statului şi implementării mecanismului de redistribuire a
PIB în favoarea păturilor vulnerabile pe seama micşorării veniturilor agenţilor
economici, intensificării proceselor de reprimare şi constrângere juridică a 97
sectorului privat77. În consecinţă, volumul fraudelor economice în perspectivă va
creşte cu cca 60% faţă de anii 1996-2000, se va extinde considerabil sectorul
subteran pe seama limitării celui oficial, vor scădea brusc investiţiile în
economie.
În funcţie de tipul politicii şi strategiei economice şi de combatere a
fraudelor economice, va fi promovată în perspectiva apropiată şi va fi pusă în
practică o variantă sau alta. Mai jos, vom examina căile şi mecanismul de
realizare a primei variante de dezvoltare social-economică.
2.3. Particularităţile, structura şi căile de perfecţionare a
mecanismului de combatere a fraudelor economice
Caracterul şi structura mecanismului de combatere a fraudelor economice
şi a corupţiei influenţează dezvoltarea social-economică, stimulând sau frânând
procesele de reformare şi relansare a economiei Republicii Moldova. Acest
mecanism funcţionează în baza legislaţiei în vigoare78.
Analiza particularităţilor şi structurii mecanismului antifraudă şi influenţei
lui asupra dezvoltării economice a ţărilor cu o economie în tranziţie 77 Se are în vedere curmarea, prin metode de reprimare, a contravenţiilor şi infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, contracararea legalizării averii ilicite şi spălării banilor etc.(vezi Legea Centrului de Combatere a Crimelor Economice).78 Mecanismul de combatere a fraudelor economice se constituie şi funcţionează în baza programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova “Renaşterea economiei-renaşterea ţării”, a “Programului de stat privind combaterea criminalităţii, corupţiei şi protecţionismului pentru anii 1999-2000”, a hotărârilor Colegiului şi indicaţiilor conducerii MAI, a Hotărârilor Consiliului de Conducere al I.G.P.
98
demonstrează că acesta s-a dovedit a fi foarte complicat. Vechiul mecanism
antiufraudă nu numai că n-a stopat fraudele economice şi n-a stimulat creşterea
economiei naţionale, ci, dimpotrivă, a provocat o creştere a corupţiei şi un declin
economic pe parcursul ultimilor 12 ani, care a împins Republica Moldova pe cea
mai joasă treaptă a sărăciei din Europa. Produsul intern brut (PIB) pe cap de
locuitor al ţării noastre este cel mai redus în spaţiul ţărilor de tranziţie (360
USD, în 2001). Evident că acest declin a fost condiţionat şi de condiţiile
nefavorabile climaterice, de războiul din Transnistria, de lipsa de resurse
financiare suficiente, dar principala cauză a acestor tendinţe negative constă în
ineficienţa mecanismului de dezvoltare a economiei şi de combatere a fraudelor
economice, inclusiv a corupţiei. Ineficienţa mecanismului de gestionare
economică şi de combatere a fraudelor economice, nivelul jos al guvernării au
fost determinate de următoarele cauze şi factori:
Lipsa unor “elemente esenţiale” şi a coordonării şi modificării sincronizate a
mecanismului economiei de tranziţie;
Lipsa de experienţă şi competenţă profesională a guvernanţilor, ajustării şi
adaptării neadecvate a mecanismului antifraudă la condiţiile perioadei de
tranziţie a unei ţări suverane nou-apărute;
Criza politică în combinare cu schimbările politice permanente, condiţiile
economice precare şi dezmembrarea teritorială a ţării;
Pasivitatea organizaţiilor non-statale şi lipsa instituţiilor democratice
caracteristice unei societăţi civile dezvoltate, neînţelegerea de către
majoritatea populaţiei a importanţei proceselor de dezvoltare a economiei de
piaţă;
Lipsa voinţei politice a partidelor de guvernământ şi teama liderilor de a
efectua, într-un timp scurt, schimbări radicale în vederea creării unei
economii de piaţă;
Implicarea guvernanţilor în timpul aflării lor la putere în procesul de
corupţie, pentru a face rost de resurse materiale necesare la viitoarele alegeri.
99
Din toţi aceşti factori, impactul cel mai dezastruos asupra dezvoltării ţării
l-a avut ineficienţa mecanismului de reglementare de stat şi corupţia în îmbinare
cu calitatea proastă a guvernării. În consecinţă, mecanismele, structurile şi
funcţiile statului au fost înlocuite, de regulă, cu elemente ale precedentelor
sisteme corupte.
Structura şi elementele mecanismului fraudelor economice au început a se
constitui în perioada de trecere la sistemul economic de piaţă, în procesul
menţinerii relaţiilor neoficiale ale clanurilor care beneficiau de accesul
privelegiat la bunuri, finanţe, informaţie, servicii. Treptat, aceste clanuri s-au
integrat cu elementele criminale. Simbioza dintre clanurile politice şi grupurile
criminale asigură o protecţie temporară faţă de intervenţia organelor de
securitate şi ordine publică. La începutul perioadei de tranziţie numărul
grupurilor corupte era relativ mic, iar volumul fraudelor şi infracţiunilor
economice – relativ mare. Desfăşurarea, în anii 1995-2001, a proceselor de
pseudoliberalizare şi privatizare în masă, implementarea masivă a elementelor
mecanismului corupt au condus la acumularea spontană a capitalului iniţial.
Aceasta a generat proliferarea considerabilă a fraudelor economice şi
încheierea procesului de împărţire a sferelor de influenţă economică şi politică şi
a patrimoniului naţional. Există şi alţi factori şi elemente ale mecanismului de
corupţie care cooperează cu structurile sectorului public, neutralizând sau
accelerând rezolvarea problemelor legate de corupţie prin intervenţiile prompte
ale administraţiei statului.
Elementele şi aspectele principale ale mecanismului gestionării de stat a
economiei, în care pătrund structurile corupte, sunt foarte diverse.
Un element esenţial al mecanismului de comitere a fraudelor economice îl
constituie comenzile de stat, achiziţiile, subvenţiile, obiectele preferenţiale de
privatizare.
Alt aspect şi element important al mecanismului de stat care este integrat
cu elementele de corupţie îl alcătuiesc garanţiile şi beneficiile din partea statului,
100
diverse transferuri pentru teritorii, utilizarea fondurilor de rezervă extrabugetare,
poziţiilor privilegiate pe piaţă.
În condiţiile realizării concepţiei monetare dure şi lipsei mijloacelor
circulante, unul dintre cele mai importante elemente ale mecanismului de
tranziţie integrat cu cel corupt îl constituie acordarea creditelor cu o rată a
dobânzii mult mai joasă decât cea de piaţă, sau utilizarea creditelor tehnice şi a
resurelor prevăzute în programele de susţinere a reformelor (vezi anexa 7).
Un aspect esenţial al mecanismului de gestionare de stat avantajos pentru
elementele corupte îl constituie beneficiile de stat exprimate prin micşorarea
sumei impozabile sau reducerea încasărilor directe în buget.
Cel mai important element al mecanismului de reglementare economică
de stat, care interacţionează cu instrumentele de corupţie, este menţinerea
situaţiei monopoliste în ţară, crearea artificială a unor poziţii de monopol prin
licenţiere, contracte speciale, acordarea de facilităţi.
Un alt aspect important al acestui mecanism este obţinerea şi menţinerea
posturilor în guvernul ţării.
Toate aceste elemente şi aspecte ale mecanismului unic de reglementare
de stat interacţionează în direcţia combinării cu mecanismul corupţiei.
Anume specificul şi interacţiunea acestor mecanisme, gradul de fuzionare
a lor determină particularităţile fraudelor economice într-un domeniu sau altul.
Specificul şi eficacitatea acestui mecanism de reglementare este influenţat şi
influenţează un şir de aspecte şi factori instituţionali, economici, sociali, politici,
morali.
Un element principal al mecanismului de reglementare, care stimulează
relaţiile de fraude economice, constă în menţinerea elementelor contradictorii şi
diverselor instrucţiuni învechite în sistemul legislativ şi în mecanismul de
dirijare şi control.
Substanţa mecanismului de reglementare şi gestionare o alcătuieşte
mediul instituţional care menţine intransparenţa proceselor de adoptare a
hotărârilor şi deciziilor, stimulează discreţia înaltă în executarea funcţiilor 101
aparatului public şi politic, tărăgănarea elaborării strategiei de combatere a
fraudelor economice.
Particularităţile aspectului economic al mecanismului de dirijare (nivelul
scăzut al remuneraţiei funcţionarilor publici, necesitatea supravieţuirii) impun
adaptarea funcţionarilor la condiţiile structurilor sectorului subteran.
Elementul politic al mecanismului economic constă în tendinţa unor
grupuri de a reinstaura regimul totalitar.
Aspectul socio-moral al mecanismului de stat de susţinere a fraudelor
include deprecierea şi degradarea valorilor morale ale societăţii, ineficacitatea
procesului de informare în masă şi de educare a societăţii civile în spiritul
toleranţei faţă de fraudele economice.
Conform evaluării, efectuate de către organizaţia Transparency
International, a eficacităţii managementului economic de stat şi de combatere a
fraudelor economice şi a calităţii de guvernare, Republica Moldova este plasată
în grupul ţărilor cu un nivel înalt al indicelui fraudelor economice, deţinând
locul 76 din 96 de ţări, lăsând în urmă doar Coasta de Fildeş, urmată de Ucraina
şi Venezuela. Totodată, fraudele economice continuă să crească. De exemplu, în
anul 2001 au fost depistate 3396 infracţiuni de ordin economic, ceea ce
constituie o creştere de 2,9%, faţă de anul 2000. Sporesc prejudiciile materiale
cauzate de aceste infracţiuni, care au ajuns la 174,4 mil.lei, dintre care au fost
restituite doar 105,05 mil.lei (60.2%). Deci rata de recuperare este 0,6, iar aceste
infracţiuni depistate alcătuiesc un procent simbolic faţă de infracţiunile totale
comise, dar nedepistate. Coeficientul de depistare a infracţiunilor alcătuieşte
0,11.
Problema este şi mai acută, dacă ţinem cont de faptul că din numărul total
al infracţiunilor depistate, pe parcursul anului 2001, au fost anchetate 2645 de
cazuri de infracţiune (sau 61,6% din totalul lor) şi intentate dosare penale, şi
numai 1516 (35.3%) au fost îndreptate în judecată.
Totodată, a sporit numărul fraudelor economice grave cu 30,3% (1209
crime grave faţă de 928, înregistrate în anul 2000). Prejudiciul material cauzat 102
de această categorie de infracţiuni constituie 51,7 mil.lei, fiind restituite doar
68,3% din volumul total al pagubelor.
În perioada de referinţă, a crescut corupţia sub formă de dare-luare de
mită şi imtermediere de mituire, cu documentarea şi tragerea la răspunderea
penală a funcţionarilor de stat şi instituţiilor publice de toate nivelurile. În acest
domeniu, a fost înregistrată o creştere de 43,56% (în total - 122 dosare).
Cu 27,8% a crescut, faţă de anul 2000 contrabanda. Au fost depistate şi
înregistrate 203 cazuri de contrabandă sau cu 44 cazuri mai mult faţă de
perioada analogică a anului precedent. Prejudiciul adus de contrabandă este de
17,7 mil.lei, fiind asigurată o restituire în mărime de 76,3% sau 13,5 mil.lei. Pe
parcursul anului 2001, au fost descoperite 18973 contravenţii economico-
financiare, în privinţa cărora au fost aplicate amenzi în suma totală de cca 3
mil.lei, cu confiscarea bunurilor materiale în valoare de aproximativ 4,3 mil.lei,
aceste bunuri fiind transmise oficiilor fiscale teritoriale pentru a fi vândute.
Având în vedere că din 100 de infracţiuni se depistează sau se
înregistrează oficial doar una, calitatea administrării şi combaterii fraudelor
economice este foarte scăzută, aproape nulă. Această deducţie e confirmată de
faptul că Republica Moldova se situează pe locul 15 din 20 de ţări incluse în
studiul BERD şi BM, după calitatea acestei administrări la nivel microeconomic,
pe ultimul loc, după calitatea administrării integrale, şi după calitatea
administrării macroeconomice şi calitatea infrastructurii, şi pe penultimul loc,
după gradul de supremaţie a legii79.
Particularităţile şi specificul mecanismului reglementării de stat, creat în
economia ţării, constă în imposibilitatea delimitării intereselor de stat şi a celor
de grup, evidenţierii clare a fraudelor şi infracţiunilor economice faţă de o
administrare absolut ineficientă. Aceste fenomene, în ultima perioadă, au atins o
79 Asigurarea protejării proprietăţii de către sistemul legal este la un nivel de 25% şi de 3,5 ori mai redusă decât în Estonia. Agenţii economici consumă cca 17% din timpul rezervat producţiei, pentru depăşirea obstacolelor birocratice. Acest indicator este maximal faţă de toate ţările în tranziţie, iar în ţările dezvoltate constituie doar 3%. Indicele uzurpării puterii, influenţa clanurilor asupra deciziilor în Moldova este de 46%, cedând Azerbaidjanului şi Ucrainei. După frecvenţa şi dimensiunea mitei, în comparaţie cu veniturile anuale, care pune producătorii într-o situaţie descurajatoare şi dezastruoasă, Moldova este una din cele mai corupte ţări, după Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Ucraina.
103
amplitudine destul de mare, în urma implicării intereselor de grup ale partidelor
politice de guvernământ. Specificul mecanismului ineficient de administrare
include instrumente speciale de extindere a poverii fiscale şi de absorbire a
surselor financiare care ar putea fi alocate în sistemul social, inclusiv în
ocrotirea sănătăţii, educaţie, asigurare socială şi altele.
Un element specific în structura mecanismului administrării de stat,
ineficient din punct de vedere al intereselor naţionale, îl reprezintă formarea
unui submecanism oligarhic, politic şi economic, care lasă în urmă necesităţile
societăţii, impunând acesteia din urmă pretenţiile sale, şi contribuie la creşterea
datoriilor externe şi interne ale statului (vezi anexa 7). Implementarea
mecanismului oligarhic în sistemul de stat conduce la falimentarea politicii de
stimulare a micului business şi la subminarea încrederii populaţiei în structurile
lui. Drept rezultat, societatea civilă se resemnează, devenind tolerantă şi
indiferentă faţă de ceea ce se petrece în jur, iar sectorul privat acuză Guvernul de
toate acţiunile sale, de criza economică şi ineficienţa micului business. Totodată,
se degradează structura naţională a sistemului economic din cauza utilizării
potenţialului economic în interesele unui grup oligarhic, politic şi economic.
Principalul aspect al acestui mecanism de reglementare ineficientă şi
corupt constă în păstrarea elementelor şi instrumentelor ce ridică costurile de
tranzacţie şi, respectiv, facilitează creşterea fraudelor economice şi extinderea
sectorului subteran. Caracterul acestui mecanism de fraudare economică, constă
în reducerea esenţială a competivităţii, în reducerea investiţiilor şi descurajarea
inovaţiilor în ramurile strategice, pentru a menţine poziţia monopolistă.
Tabelul 14
Locul elementelor principale ale mecanismului de dezvoltare
economică şi de combatere a fraudelor economice80
Moldova Tadjikistan 1. Inflaţia 4.20 5.062. Instabilitatea cursului de schimb 4.13 5.2280 1 – nu împiedică deloc, 2 – câteodată împiedică, 3 – împiedică, 4 – împiedică mult, 5 – foarte mult împiedică, 6 – blochează. Vezi “Corupţia şi calitatea guvernării: cazul Moldovei”, Transparency International Moldova, p.29
104
3. Regulile de impozitare 4.83 4.674. Sectorul bancar slab dezvoltat 3.31 4.345. Criminalitatea 4.19 4.366. Corupţia 4.81 4.287. Deficitul de forţe de muncă calificată 2.79 4.078. Oprimări din partea poliţiei 3.08 4.019. Dificultăţi în procurarea /livrarea materiei prime şi a produselor finale
2.87 3.9
10. Instabilitatea politică 3.92 4.0711. Schimbări neprevăzute în regulamente 4.39 3.6512. Regulile complicate de deschidere a unui business nou
3.64 3.55
13. Regulamentele pentru export/import 3.53 2.914. Controlul preţurilor 2.85 2.8815. Regulamentele cu privire la valuta străină 2.73 2.8716. Regulamentele cu privire la forţa de muncă (plăţi prelevate în fondul social)
3.63 2.51
Extinderea mecanismului de fraude economice şi corupţie în sistemul de
reglementare publică deformează indicatorii macroeconomici (vezi tabelul 2),
modifică şi disimulează procesele economice reale, îmbogăţeşte oligarhii,
generând creşterea şomajului, micşorarea veniturilor şi cheltuielilor populaţiei,
reducerea esenţială a nivelului de viaţă şi a efectului politicii economice şi
sociale.
Rolul şi locul fiecărui element, relaţiile şi aspectele structurii
mecanismului de dezvoltare economică şi de combatere sau de stimulare a
fraudelor economice se poate observa în tabelul 14.
În tabelul de mai sus sunt reflectate principalele obstacole care împiedică
dezvoltarea businessului şi, respectiv, stimulează corupţia în Republica
Moldova. Dintre cele mai esenţiale obstacole de dezvoltare a sectorului privat,
se evidenţiază (având în vedere că punctul 3 – împiedică, iar 6 - blochează)
sistemul de impozitare, corupţia, inflaţia, criminalitatea, instabilitatea leului. La
multe poziţii, Moldova depăşeşte Tadjikistanul, în care relaţiile de dezvoltare
social-economică au un caracter asiatic, lasă mult de dorit din punct de vedere al
democraţiei, transparenţei şi dezvoltării societăţii civile.
105
Specificul şi structura mecanismului de dirijare a procesului de dezvoltare
economică şi socială au determinat particularităţile fraudelor şi infracţiunilor
economice şi ponderea de cca 80% a acestora în economia ţării (vezi tabelul 14),
provocând o scădere esenţială a veniturilor bugetului de stat, imposibilitatea
remunerării suficiente a funcţionarilor publici, declinul sistemului de asistenţă
socială, educaţie şi ocrotire a sănătăţii etc.
Particularităţile managementului de reformare economică şi specificul
mecanismului de combatere a fraudelor economice determină căile principale de
perfecţionare a structurii acestui mecanism (vezi anexa 13).
În structura performanţelor principale, un rol aparte îi aparţine
submecanismului de stopare a scăderii responsabilităţii economice şi
evaziunii fiscale. Mecanismul activ de dezvoltare economică şi de combatere a
fraudelor economice trebuie să stopeze extinderea fenomenelor negative ale
economiei neoficiale şi a corupţiei determinând creşterea disciplinei economice.
Însă, măsurile de reprimare şi contracarare de stat, implementate în ultimii ani
nu numai că n-au stopat acest fenomen, ci, din contra, l-au intensificat. Astfel,
ponderea încălcărilor legislaţiei de către agenţii economici supuşi controlului a
crescut în perioada 1994-2001 cu cca 20 puncte, constituind 2/3 din numărul
total al agenţilor economici. În acelaşi timp, au sporit evaziunile fiscale81.
Ponderea lor în veniturile bugetului consolidat a crescut considerabil şi
81 Numai în mun.Chişinău, pe parcursul anului 2001, volumul evaziunilor fiscale au alcătuit 45,3 mil.lei, inclusiv sancţiuni financiare - 17,5 mil.lei. Evaziunea fiscală are loc sub diferite forme, inclusiv trecerea în cont a sumelor TVA conform facturilor eliberate de furnizori, care nu prezintă declaraţiile TVA, facturile pe serviciile prestate, ce n-au fost utilizate în scopuri de întreprinzător. Nu toate sumele încasate pentru serviciile de transport se includ în volumul realizărilor, nu se prezintă declaraţii cu privire la impozitul pe venit al persoanei ce practică activitatea de întreprinzător, păstrarea, transportarea sau comercializarea bunurilor materiale de provenienţă legală, neînregistrarea valorilor materiale în evidenţa contabilă, admiterea primirii resurselor băneşti în numerar fără folosirea maşinilor de casă şi control. Rezultatele verificărilor au atestat că majoritatea încălcărilor legislaţiei fiscale ţin de calcularea incorectă a taxei pe valoarea adăugată şi accizului, atribuirea incorectă a TVA la decontările cu bugetul, tăinuirea încasărilor de la realizarea şi prestarea serviciilor, atribuirea sumelor la deduceri neconformate documentar şi a celor ce nu sunt legate de activitatea de întreprinzător. În anul 2001 au fost remise organelor de anchetă 533 materiale, suma pagubei constituind 77 mil.lei., iar în anul 2000, respectiv – 440 materiale, suma pagubei constituind 132 mil.lei. Din numărul total de materiale înaintate, au fost intentate 74 dosare penale, comparativ cu 57 în anul 2000. În 426 de cazuri s-a refuzat intentarea procesului penal, inclusiv în anul 2000 – 186 de cazuri, în anul 2001 – 240 cazuri. În 2001, s-au înaintat în instanţele de judecată 348 de acţiuni în sumă de 36 mil.lei, dintre care 306 cu privire la încasarea sancţiunilor financiare în sumă de 11 mil.lei şi 42 de acţiuni din alte motive. În anul 2000, au fost întreprinse 527 acţiuni în sumă de 96 mil.lei. Pentru prima dată în cei 11 ani organele de anchetă au definitivat 4 materiale ale Serviciului Fiscal cu sentinţa şi pedeapsa de 3 ani privaţiune de libertate pentru evaziuni fiscale de proporţii mari. În prezent materialele se examinează în instanţa de judecată.
106
alcătuiesc în ultimul timp 22-30%. Acest declin este relativ mic, dacă avem în
vedere că inflaţia a crescut considerabil în ultimii ani şi, ca urmare, a scăzut
povara fiscală reală asupra agenţilor economici în 1999-2001.
O direcţie importantă de perfecţionare a mecanismului de dezvoltare
economică şi de creştere a eficienţei combaterii fraudelor economice constă în
elaborarea şi implementarea măsurilor de reprimare şi contracarare a
contrabandei. În ultimul timp, au crescut esenţial operaţiunile ilegale de
import-export şi s-au extins evaziunile fiscale în acest domeniu. Dificultăţile de
rezolvare a acestei probleme constă în faptul că, sub forma exportului şi
importului ilegal de mărfuri, contrabanda a atins proporţii alarmante şi forme de
realizare foarte diverse şi rafinate82, implicând un număr tot mai mare de
funcţionari publici. Aceste procese au atins un asemenea nivel de fuziune a
sistemului de contrabandă cu funcţionarii publici, când procesul de contrabandă
are loc chiar sub tututela şi controlul acestor funcţionari corupţi, iar
reprezentanţii structurilor de forţă, nu arareori, chiar escortează mărfurile de
contrabandă. Cu toate acestea, volumul mărfurilor de contrabandă depistate, în
raport cu volumul global al operaţiunilor de export-import a crescut de la 2,5%
în 1995 la 15,5% în 2001.
O altă formă de contrabandă o constituie declararea mărfii în timp de 72
ore. Aceasta generează o formă de stimulare a traficului ilicit de mărfuri,
deoarece termenul de 72 ore este imposibil să fie respectat la importul mărfurilor
cu garniturile de tren, care traversează frontiera prin zona de nord a ţării, căci în
acest răstimp, adesea, nici nu ajung la Chişinău, unde agentul economic urmează
să declare marfa.
82 Un exemplu caracteristic şi o formă frecventă de eschivare de la plăţile vamale sunt tertipurile birocratice la importul energiei. De exemplu, biroul vamal Bălţi a sancţionat SA “Red-Nord” pentru neachitarea plăţii pentru dreptul de import, în timpul stabilit, a energiei electrice în sumă de 3,6 mil.lei, deoarece importul energiei nu era însoţit de documentele necesare. Însă prin hotărârea Guvernului din 17 ianuarie 2002 s-a anulat decizia biroului vamal motivându-se că SA “Red-Nord” era lipsită de posibilitatea de a declara vămii energia importată, fiindcă nu erau stabilite preţurile de import şi că Guvernul Republicii Moldova se află în negocieri cu compania rusă “Itera”. Apar lucruri foarte stranii. Producţia s-a livrat fără a se stabili preţul acestei producţii şi evitând astfel plăţile la buget în volum de 3,6 mil.lei.
107
Fraudele economice în sectorul fiscal şi vamal se manifestă sub diverse
forme şi sunt influenţate de o multitudine de cauze, inclusiv legile, care sunt atât
de confuze, încât este mai simplu să-l mituieşti pe funcţionar (ca să scapi de
probleme). Aceste fraude se comit din cauza funcţionarilor publici, care doresc
să câştige “bani uşori”, din cauza puterii judiciare, care este ineficientă, din
cauza statului, care nu-i plăteşte la nivelul cuvenit pe funcţionari săi, din cauza
populaţiei, care nu consideră că fenomenul corupţiei este o crimă83.
O parte de măsurile de combatere a fraudelor economice în sistemul fiscal
şi vamal, văzute prin prisma businessmanilor sunt reflectate în figura 5.
Se consideră că cea mai eficientă cale de combatere a corupţiei constă în
pedepsirea severă a persoanelor corupte (media fiind 5,17 din 6 maximă). După
aceasta, urmează sporirea transparenţei procesului de încasare a impozitelor.
Figura 5. Măsurile de combatere a fraudelor economice în sistemul
fiscal şi vamal
Un segment important în structura mecanismului de reformare a
economiei şi de perfecţionare a mecanismului de combatere a fraudelor
economice constă în elaborarea unui program de repatriere a valutei şi a
83 Vezi Transparency International Moldova “Corupţia şi calitatea guvernării, cazul Moldova”, p.41.108
bunurilor exportate din ţară. În condiţiile economiei de piaţă, capitalul
migrează acolo unde este apărat mai bine prin lege şi are condiţii de utilizare
eficientă. Anume aceste condiţii trebuie să stea la baza elaborării mecanismului
de repatriere a capitalului. În prezent acest gen de fraude economice sporeşte.
Volumul valutei nerepatriate a crescut în special în perioada 1996-2001.
Conform datelor Curţii de Conturi, pe parcursul acestor ani, suma exporturilor
nerepatriate a ajuns la cca 1 mild.lei.
Un element însemnat în structura mecanismului de combatere a fraudelor
economice constă în cooperarea strânsă între sistemul vamal din Ucraina şi cel
din România şi în coordonarea şi informarea reciprocă despre volumele de
export-import. Informarea la nivel de stat şi analiza rapoartelor privind
operaţiunile de export-import dintre Moldova, Rusia şi Ucraina şi a statisticii de
export-import oficiale din Moldova reflectă structura de creştere a contrabandei
la hotarele ţării noastre.
Diferenţa dintre datele operaţiunilor de import-export din aceste ţări
alcătuieşte 60-90% din volumul de export-import al Republicii Moldova.
Nucleul contrabandei îl constituie Transnistria. În 1997-2001, în Transnistria s-a
importat de cca 36 ori mai mult alcool etilic, de 25 ori mai multe băuturi
spirtoase, de 100 ori mai multe ţigări decât în partea dreaptă a Nistrului, în timp
ce populaţia Transnistriei constituie 12-15% din populaţia ţării. Majoritatea
acestor produse ulterior sunt revându-te pe teritoriul Republicii Moldova,
neachitându-se plăţile respective la buget.
Totodată, Transnistria care utiliza ştampila vămii Republicii Moldova,
neaducând nici o contribuţie la bugetul naţional, beneficia de sistemul de
preferinţe acordate Moldovei, pentru a-şi exporta mărfurile sale, precum şi ale
Rusiei, în SUA şi Uniunea Europeană, la preţuri de dumping.
Republica Moldova a importat în 2001 mărfuri în valoare de cca 800
mil.lei. prin vama României. Însă, importul în Transnistria a alcătuit 3010
mil.lei. Plăţile din procedurile vamale trebuiau să alcătuiască cca 100 mil.dolari
SUA. În realitate, bugetul Transnistriei a crescut cu cca 4 mil.dolari SUA, iar în 109
bugetul Republicii Moldova nu s-a transferat nimic. Diferenţa alcătuieşte baza
materială de mituire şi de stimulare a diverselor forme de corupţie şi
contrabandă.
O direcţie importantă de perfecţionare a structurii mecanismului de
reformare a economiei şi de combatere a fraudelor economice constă în
elaborarea programelor transparenţei achiziţiilor şi subvenţiilor publice şi
măsurilor de contracarare a manipulării preţurilor.
Un rol deosebit în acest proces îl joacă implementarea procedurilor tender.
Formele de infracţiune la care recurg funcţionarii publici sunt diverse, inclusiv
furtul bunurilor prin intermediul creării firmelor-fantomă, majorarea costurilor
tranzacţiilor, ce le depăşesc de câteva ori pe cele de piaţă, transferarea şi
utilizarea beneficiului furat de funcţionarii publici, implicaţi în acest proces, în
sectorul subteran. Sub acestea şi alte forme şi metode de fraudare, sume
considerabile de bani sunt furate de funcţionarii publici, fiind valorificate apoi
mai “rentabil” în economia subterană. Alte metode de fraudare economică
constau în ocolirea procedurilor de privatizare oficială şi efectuarea achiziţiilor
direct în sectorul subteran. Astfel, în decursul acestui proces fraudulos sunt
deformate relaţiile economice şi este distrus, prin aceste forme şi metode,
mecanismul de piaţă84.
O altă formă de fraudă economică a funcţionarilor structurilor de stat
constă în manipularea preţurilor, micşorând preţurile de vânzare, faţă de cele de
cumpărare a cerealelor. Numai funcţionarii Fondului Social de Stat, în urma
acestor manipulări, au adus bugetului de stat şi fondului social prejudicii în
sumă de 1,24 mil.lei. Cu mult mai mari au fost prejudiciile aduse statului de
funcţionarii Ministerului Agriculturii şi Asociaţiei “Cereale”, ca urmare a
manipulărilor cu cereale în valoare de 40 mil.USD şi orez importat din China, în
valoare de 13 mil.USD.
84 Un exemplu caracteristic de comunicare a funcţionarilor publici cu structurile nestatale este contractul de cumpărare a zahărului brazilian de către Fondul social prin intermediul SA “Petrol” la un preţ de 65 bani mai mare decât cel de piaţă. Pierderile de la această operaţiune de mil de lei a lăsat fără pensie pe o durată de o lună 12 mii de pensionari.
110
Această formă principală de fraudă economică a funcţionarilor publici,
exprimată prin manipularea preţurilor de tranzacţie import-export, în care
valoarea bunurilor exportate se subestimează, iar cea a bunurilor importate se
supraestimează, a fost larg practicată şi la celelalte mărfuri importate în
Moldova, în perioada 1991-2001, în sumă de cca 1 mild dolari. Recordul în
acest proces îl deţine exportul şi importul energiei electrice, de gaze naturale,
combustibili, medicamente, unde sumele sporite pentru achitarea plăţilor la
aceste servicii şi mărfuri sunt enorme (vezi anexa 7). Acest tip de tranzacţii şi
manipulări de preţuri au loc, de regulă, în structurile de deservire socială, care
suferă o insuficienţă cronică de resurse financiare, inclusiv Fondul Social,
sistemele ocrotirii sănătăţii, educaţiei şi ştiinţei. În aceste sfere, funcţionarilor
publici li se permite utilizarea largă a barterului, a creditelor tehnice şi
garanţiilor de stat pentru rezolvarea acutelor probleme sociale. În timpul acestor
procese se operează cu sume enorme, care sunt transferate de funcţionari în
sectorul subteran şi servesc interesele clanurilor corupte. Totodată, caracterul şi
motivul acestor tranzacţii şi manipulări sunt foarte dificil de apreciat, deoarece
diferenţa dintre administrarea proastă, neprofesionistă şi corupţie este greu de
determinat85.
O cale de perfecţionare a mecanismului de combatere a fraudelor
economice este elaborarea şi implementarea procedurilor de comercializare
a bunurilor sechestrate şi confiscate. În prezent, o mare parte din aceste bunuri
“rămâne” în posesia structurilor controlate de funcţionarii publici. Vânzarea
băuturilor alcoolice şi mărfurilor de uz casnic confiscate (vinuri spumante,
vodcă, coniacuri, covoare, utilaje etc.), nefiind supuse procedurii de tender, se
efecturează la un preţ de 2-3 ori mai mic decât cel de piaţă.
Un element important în structura eficientă a mecanismului de reformare
economică şi de combatere a fraudelor economice îl constituie perfecţionarea
submecanismului de estimare a fondurilor fixe şi de stabilire a gradului de 85 De exemplu, sunt greu de evaluat fraudele economice, corupţia sau administrarea proastă în cazul în care 30 mii de tone de floarea-soarelui, 30 tone de porumb, 15 mii tone de grâu şi 5 tone de orz, transferate de către funcţionatrii publici firmei “Thelles-Maj” pentru export, a cauzat bugetului pierderi în sumă de 4,9 mil.dolari SUA.
111
uzură a acestor fonduri, metodelor de privatizare şi de elaborare a
măsurilor de contracarare a privatizării ilicite. Căile de perfecţionare a
acestui segment de combatere a fraudelor economice includ introducerea
obligatorie a procedurii de tender şi transparenţă pentru evitarea privatizării
ilicite a patrimoniului public. Estimarea obiectivă şi efectuarea expertizei neutre
a acestei estimări pentru a evita reducerea intenţionată a valorii întreprinderilor86
supuse privatizării. Aceste proceduri trebuie să fie obligatorii în special în cazul
privatizării obiectelor de către însuşi colectivul întreprinderii, pentru evitarea
cazurilor de dosire premeditată a unor obiecte care aparţin întrprinderii date, ca
să poată fi redusă valoarea ei, mai ales când este vorba de fostele întreprinderi
unionale. Deseori, în aceste procese, are loc excluderea valorii maşinilor,
aparatelor, instrumentelor, nu se calculează corect suma cheltuielilor de
amortizare, nu sunt incluşi toţi specialiştii necesari procesului privatizării,
inclusiv foştii angajaţi, pensionari.
O cale foarte importantă de perfecţionatre a mecanismului de combatere a
fraudelor economice este elaborarea programelor şi efectuarea verificărilor
în sectoarele monopoliste (sectorul energetic, aprovizionarea cu gaze naturale,
apă potabilă, combustibil).
Accentul principal în acest proces trebuie pus pe sistemul energetic şi de
aprovizionare cu gaze naturale, deoarece anume aici se comit cele mai mari
fraude. În lipsa verificării contoarelor de gaz (acestea nu se află pe teritoriul
ţării), fraudele economice exprimate în pierderi de gaze cresc enorm. În special
partea ucraineană consumă o cotă esenţială de gaze, inclusiv sub formă de furt a
gazelor din Rusia, pentru care plăteşte Moldova, deoarece contorul de gaze al
Republicii Moldova este situat pe teritoriul Ucrainei la vreo 50 km de hotarele
Moldovei şi nu poate fi controlat inopinat de partea moldovenească.
Totodată, Rusia acuză Ucraina de furturi de gaze, volumul cărora
depăşeşte întregul consum de gaze al Republicii Moldova. Ca rezultat, fraudele
86 Există o multitudine de forme şi metode de fraude economice în procesul privatizării proprietăţii de stat, inclusiv prin neinventarierea intenţionată a obiectivelor la întreprinderile de supunere unională, exagerarea valorii amortizării.
112
economice, la nivel de stat, exprimate doar sub formă de pierderi de gaze
(inclusiv a celor inexistente), în Republica Moldova se estimează la 20 mil.USD
(anii 1995-1997). Această cifră tinde să crească. De aceea este necesar să se ia
imediat la control indicatorii la intrarea gazelor în Republica Moldova din
Ucraina şi la ieşirea lor din Moldova în România, ceea ce va da posibilitatea de a
evita fraudele economice şi furturile de gaze. Totodată, este oportună instalarea
contoarelor oficiale la hotarul Moldovei, pentru a avea acces direct la control.
Însă, fraudele economice în sistemul de gaze cresc esenţial, din cauza că
achitările pentru gaze nu sunt efectuate direct de către Republica Moldova, ci
prin intermediul firmelor particulare, care modifică plăţile din formă materială
în cea bancară şi invers. Drept rezultat, fraudele economice au atins 10-15% din
tot consumul de gaze. În aceeaşi proporţie cresc preţurile la gaze în Moldova
faţă de preţurile din ţările vecine.
Aceleaşi procese au loc şi în sistemul energetic. Firmele intermediare care
aprovizionează Moldova cu energie electrică se îmbogăţesc direct proporţional
cu creşterea datoriei statului pentru energie. Are loc integrarea intereselor unui
grup de funcţionari publici cu interesele corupte ale firmelor-fantomă şi
intermediare. Este necesar să se ia măsuri urgente, deoarece extinderea acestui
proces continuă. De exemplu, la 03.09.2001, MAI a intentat un dosar penal,
conform art.164 indice 2 Cod Penal pe cazul de evaziune fiscală comis de către
IS “Moldtranselectro”, care, încheind contracte cu IS “Национальная
Энергетическая Компания “УКРЭНЕРГО” şi SRL “Energoalians”-Kiev,
Ucraina, a importat energie electrică în sumă de 30 mil.USD, neachitând taxele
vamale şi TVA în sumă de 12.086 mil.lei.
La 11.05.01, a fost intentat alt dosar penal, conform art.123 prim Cod
Penal, directorului întreprinderii mixte moldo-ucrainene “Energetical Service
Company”, care, fiind intermediară în afacerile dintre Întreprinderea de Stat
“Moldtranselectro” şi furnizorii de energie electrică din Ucraina, a sustras 1
mil.USD.
113
Aceleaşi fenomene se produc şi în sistemul de aprovizionare cu
combustibil. Poziţia de monopol a companiei “Luck-Oil” şi manipulările cu
preţurile şi intermedierile au condus la situaţia în care preţurile la combustibil în
Moldova sunt de 2 ori mai mari decât în ţările vecine. E limpede că supraprofitul
companiei este împărţit cu grupurile aflate la putere.
Căutarea surselor alternative de energie electrică şi gaze naturale trebuie
să se afle în centrul atenţiei Guvernului Republicii Moldova şi Centrului de
combatere a fraudelor economice.
Un element efectiv de perfecţionare a structurii mecanismului de
combatere a fraudelor economice este perfecţionarea şi implementarea unui
mecanism eficient de contracarare a fraudelor economice comise în
sistemul de industrializare a tutunului. În prezent, această ramură este cea
mai coruptă dintre toate, deoarece se dezvoltă preponderent ca o ramură
semisubterană protejată de unii reprezentanţi ai puterii politice. Volumul
vânzărilor de ţigări pe piaţa organizată constituie cca 10% din consumul total.
Având în vedere că această ramură ar trebui să asigure 18% din veniturile
bugetului de stat, ne putem imagina amploarea corupţiei şi volumul estimat al
beneficiilor din aceste fraude economice, însuşit de funcţionarii publici, care
creează condiţii speciale şi protejează ramura contra controlului de stat. De aici
rezultă şi logica poziţiei extrem de puternice contra privatizării ramurii
tutunului. Sub lozincile luptei cu sărăcia, cu infracţiunile economice, ale
protejării şi dezvoltării proprietăţii de stat şi combaterii corupţiei care există,
după părerea funcţionarilor publici, mai cu seamă în sectorul privat, are loc
menţinerea proprietăţii de stat şi a mecanismului administrativ de reglementare
în acest sector. Astfel, reprezentanţii structurilor de guvernământ reuşesc să
transfere sume enorme din sectorul oficial al ramurii tutunului în sectorul
neoficial, subteran, pentru susţinerea materială a persoanelor aflate la putere şi
finanţarea viitoarelor alegeri parlamentare. Aşa se întâmplă şi cu holdingul de
băuturi spirtoase din Bălţi, controlat de grupul de guvernământ din partea de
nord a Moldovei. Pentru combaterea acestor fenomene de corupţie, trebuie 114
urgentată privatizarea ramurii tutunului şi extins controlul şi reglementarea
economică asupra acestui sector extrem de important.
Un element însemnat în sistemul de perfecţionare a structurii
mecanismului de combatere a fraudelor economice îl reprezintă procesul de
elaborare şi implementare a măsurilor de contracarare a fraudelor
economice în sfera transportului pe Calea Ferată. Patrimoniul Companiei de
Stat a Căilor Ferate este complet deteriorat, deoarece există aceleaşi procese de
integrare a funcţionarilor publici cu sistemul corupt al reţelei de intermediari,
care aprovizionează Calea Ferată cu motorină, provoacă deficitul de vagoane,
pentru a menţine nivelul înalt al mitelor, manipulează garniturile de tren, pentru
a se eschiva de la impozite. Sunt cunoscute cazuri când garniturile de tren sunt
vândute în alte ţări, motivând că nu s-au întors de acolo din diverse cauze, au loc
transportări ilegale de pasageri şi mărfuri, se ţin lanţ furturile de tren şi de bunuri
transportate pe căile ferate etc.
Un rol însemnat şi un loc aparte în structura mecanismului de reformare
economică şi de perfecţionare a strategiei de combatere a fraudelor economice
aparţin programelor de schimbare a funcţiilor şi de debirocratizare a
controlului de stat, de adaptare a aparatului de stat la condiţiile economiei
libere de piaţă. În prezent funcţiile aparatului de stat sunt suprabirocratizate,
depunându-se toate eforturile pentru transformarea sistemului privat într-o
marionetă a sistemului birocratic, implicând sitemul neoficial şi oficial prin
diverse metode în orbita corupţiei şi trecându-l pe agentul economic în sectorul
subteran cu scopul de a-l extorca de bani. Formele de atragere a
întreprinzătorilor în orbita birocratică de fraudare economică sunt foarte rafinate
şi diverse, începând cu tărăgănarea înregistrării firmei şi limitarea funcţiilor de
activitate a lor (nu este clar din ce motive, firma are dreptul numai la 10 genuri
de activitate legitimă87, iar pentru a-şi lărgi activitatea funcţională iarăşi trebuie
să plătească), mituirea pentru a căpăta licenţă sau brevet de activitate, limitarea
87 Palata de înregistrare permite a fixa în statutul întreprinderii numai 10 tipuri de activitate. Pentru al XI-lea tip trebuie de reînnoit statutul întreprinderii, pentru care are de plătit din nou.
115
permisiunilor de a elibera licenţă88, şi terminând cu controlul de stat, al cărui
scop, adesea, este hărţuirea managerilor firmei şi extorcarea lor de bani.
Sondajul efectuat de Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme a constatat că
micul business este controlat de Inspectoratul Fiscal de la 12 pînă la 20 de ori pe
an. Frecvenţa controalelor din partea Standardului de Stat, sistemului
epidemiologic, organelor de salubritate, pompierilor etc. nu este mai mică.
Funcţionarii publici nu lasă din ghearele lor sectorul de antreprenoriat,
extorcându-l de bani şi lipsindu-l de orice speranţă pe viitor.
Acest proces s-a intensificat o dată cu venirea la putere a partidului de
guvernământ, care a contrapus, prin politica unor reprezentanţi ai acestei puteri,
păturile sărace şi micul business şi cel mijlociu, care “se îmbogăţesc” conform
doctrinei sale pe seama clasei muncitoare şi care nu se împarte cu societatea.
Este necesar să se urgenteze reformarea esenţială a funcţiilor ministerelor,
departamentelor şi reducerea bruscă a aparatului birocratic şi eliberarea
agentului economic de presiunea păgubitoare a funcţionarilor corupţi.
Un rol foarte important în structura mecanismului social-economic şi de
combatere a fraudelor economice îl joacă sistemul de distribuire a resurselor
financiare şi privilegiilor şi subvenţiilor sociale care trebuie perfecţionat.
Sistemul de distribuire a veniturilor este inechitabil, iar acordarea beneficiilor
sociale nu se face pe adrese concrete. Veniturile şi beneficiile sociale sunt
redistribuite diferit între diverse grupuri de populaţie şi între sat şi oraş. Este
foarte neuniformă şi suma distribuită între cei ce profită de beneficii în mod
obişnuit şi cei care au acces limitat la procesul de distribuire a veniturilor, a
proprietăţii şi altor bunuri. O altă formă de fraude economice este extinderea
protecţionismului camuflat sub diverse forme, inclusiv politică, care creează o
inechitate socială exterm de discrepantă între diverse pături sociale. Drept
rezultat, suma indemnizaţiilor sociale pe un membru al familiilor cu nivel
88 De exemplu, Ministerul Ocrotirii Sănătăţii, din 45 de cereri de la firme pentru a desfăşura activitate de antreprenoriat, a satisfăcut doar 3. Se poate bănuit cât de mare este gradul de corupţie în acest minister, pentru a primi licenţă.
116
maxim de venituri este de circa 10 ori mai mare decât pentru un membru al
familiilor cu nivel minim de venituri.
Formarea şi menţinerea acestui sistem inechitabil în societate este
necesară pentru a stimula menţinerea la putere a grupurilor politice,
redistribuind beneficiile între membrii care susţin funcţionarii aflaţi la
guvernare. Sistemul suprabirocratizat implică şi menţine populaţia în sectorul
economic subteran, lipsind-o de asistenţă şi protecţie din partea statului,
nerespectând cerinţele şi legislaţia muncii, durata zilei de muncă, de odihnă,
regulile de salarizare, de pensionare. Din cauza extorcării sectorului privat de
bani de către aparatul birocratic de stat, în acest sistem nu funcţionează serviciul
buletinelor acordate pentru incapacitate temporară de muncă. Limitarea,
obstrucţionarea şi suprimarea antreprenoriatului de sistemul suprabirocratizat şi
menţinerea acestuia în ghearele lui provoacă antrenarea ilegală a cetăţenilor
Moldovei la muncă în alte ţări, unde sunt remuneraţi mai rău decât se prevedea
iniţial sau deloc, devenind sclavi ai organizaţiilor mafiote locale. Intentarea
dosarelor (cca 50 de dosare numai în anul 2002) unor firme care angajează ilegal
persoane pentru a munci în alte ţări şi tendinţa de stopare a migraţiei ilegale nu
rezolvă problema supravieţuirii majorităţii populaţiei Republicii Moldova.
Corupţia sistemului birocratic în îmbinare cu o guvernare proastă,
neprofesională extorchează agenţii economici de bani, fapt care provoacă
înrăutăţirea disciplinei economice, înrăutăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor pe
piaţă. În prezent, încălcările privind calitatea producţiei sunt foarte frecvente.
Produsele alimentare nu corespund standardelor de calitate în proporţie de 40%,
măfurile pentru copii – de 70%, produsele importate - de 79%. Este necesar să
se elaboreze un mecanism de reglementare a veniturilor, pentru a asigura o
tendinţă de echitate socială.
Un segment foarte sensibil şi dificil de realizat în structura mecanismului
de combatere a fraudelor economice constituie limitarea corupţiei în
structurile de forţă şi a sistemului judiciar etc.
117
Forma de exprimare a acestor fraude constă în creşterea numărului
dosarelor penale clasate, sau dispărute, reducerea sentinţei de ispăşire a pedepsei
sau achitarea persoanei. Indiferenţa şi neobiectivitatea activităţii structurilor de
forţă şi a sistemului judiciar ar putea dăinui şi de acum încolo, mai ales după
monopolizarea puterii politice în ţară, care va conduce la diminuarea
credibilităţii populaţiei în sistemul de guvernare.
Un loc aparte în perfecţionarea structurii mecanismului de combatere a
fraudelor economice aparţine elaborării unui sistem de măsuri pentru
contracararea celui mai periculos fenomen din ţară - criminalitatea.
Sistemul de suprabirocratizare şi corupţie creează condiţii favorabile pentru
desfăşurarea crimelor care, în prezent, au căpătat un caracter organizat. În urma
integrării puterii de stat cu structurile neformale, procesul de substituire a
structurilor statale de către cele subterane s-a accelerat.
S-a constatat că, în anul 2001, în municipiul Chişinău au fost înregistrate
14044 infracţiuni, ceea ce constituie o reducere de 7,6% faţă de anul 2000. Cu
toate că, statistic, s-a produs o scădere a infracţionalismului, această scădere nu
redă situaţia reală din domeniul combaterii fraudelor economice, căci continuă
să rămână nedescoperite şi neînregistrate un mare număr de crime, despre care
cetăţenii nu comunică organelor de drept din diferite motive, inclusiv frica de
răzbunare din partea persoanelor care au comis infracţiunile, pentru că organele
de drept nu asigură protecţia victimelor în măsura cuvenită.
Totodată, continuă să crească numărul infracţiunilor legate de sustragerea
mijloacelor de transport, unde se atestă un spor de 25,9%. Această formă de
infracţiune s-a transformat într-un adevărat business, bine organizat. Cu 20,7% a
crescut şi numărul actelor de huliganism.
Totodată, a scăzut considerabil numărul infracţiunilor anchetate în această
perioadă. Din numărul total al infracţiunilor înregistrate în anul 2001 au fost
anchetate cu 15 % mai puţine decât în 2000. A scăzut cu 24,2% şi numărul
infracţiunilor grave anchetate. S-a redus vădit numărul crimelor anchetate legate
de atentarea la viaţa şi sănătatea persoanei. A scăzut cu 62,0% numărul 118
infracţiunilor anchetate legate de săvârşirea violurilor şi tentativelor de viol, cu
30% - a vătămărilor corporale grave provocate intenţionat.
În municipiul Chişinău, continuă să se afle în creştere numărul
infracţiunilor economice. Astfel, în 2001, au fost înregistrate 1024 infracţiuni
economice, ceea ce constituie o creştere cu 6% faţă de 2000. Cu 120% au
crescut cazurile de contrabandă şi cu 73,7% a celor de sustragere a avutului
proprietarului.
Rata descoperirii crimelor depinde, în mare măsură, de profesionalismul
colaboratorilor de poliţie, de capacitatea de dirijare a procesului de urmărire
penală, de gradul de implicare a structurilor de forţă în procesul de combatere a
corupţiei.
În Moldova există circa 300 de grupări criminale şi 35 de clanuri mafiote
care controlează sistemul economic, social, politic. Aceste structuri reprezintă
motorul şi curelele de transmisie “a banilor murdari” de la sectorul oficial în cel
neoficial, şi de acolo, funcţionarilor publici. S-a răspândit larg rezolvarea
problemelor neachitărilor prin aplicarea forţei – un soi de justiţie neformală,
care-şi face treba prin intermediul grupărilor criminale, care, la rândul lor,
pentru rezolvarea acestor problemelor încasează 50% din suma nerambursată.
Desigur, împărţirea acestei sume este coordonată cu funcţionarii publici. Există
practica eliberării temporare de 2-3 ori a persoanelor care-şi ispăşesc pedeapsa
în penitenciare, pentru săvârşirea unor crime la comandă. Capătă amploare
practica fabricării în laboratoare speciale a drogurilor după anumite reţete şi
tehnologii locale. Aceste droguri sunt apoi vândute prin cele 4 căi existente de
trafic de stupefiante.89 Numărul persoanelor consumatoare de droguri a atins în
ultimii ani 80 000. Majoritatea tranzacţiilor sunt efectuate de ţigani, care
alcătuiesc doar 0,3 % din populaţia Republicii Moldova.
Un segment esenţial în sistemul criminal îl reprezintă creşterea volumului
traficului de droguri în Republica Moldova, a căror valoare depăşeşte de 5 ori
volumul imvestiţiilor străine.89 Traficul lunar de heroină în Moldova se estimează la 150-200 kg, la preţul cu ridicata de 1500 USD a unui kg în Pakistan, 10 000 USD în Turcia, 40 000 USD în Anglia, iar preţul cu amănuntul atingând 120 000 USD/1 kg.
119
Atragerea în orbita corupţiei a funcţionarilor publici în această direcţie
este vădită, exprimându-se prin lipsa la vamă a unui serviciu elementar de
detectare a drogurilor, dispariţia din lista substanţelor narcotice şi psihotrope,
interzise de specialiştii Comitetului Central al Drogurilor, a unui şir de
substanţe, inclusiv a celor ce se pot produce în Moldova. Aceasta se confirmă şi
prin faptul lipsei unei bănci de date a traficului de droguri, a unei baze unice la
ministerele şi structurile de forţă90.
Perfecţionarea structurii mecanismului de dezvoltare economică şi de
combatere a fraudelor economice presupune studierea căilor şi formelor
concrete de modernizare a acestui mecanism, evidenţierea metodelor de aplicare
a fiecărui element şi a sistemului integral de combatere a fraudelor economice91.
Capitolul III. Posibilităţile gestionării procesului de
combatere a fraudelor economice
Gestionarea şi reglementarea eficientă a complicatului proces de
combatere a fraudelor economice şi de reprimare a sectorului subteran
presupune studierea minuţioasă a principalelor căi şi moduri de manifestare a
acestui tip de infracţiuni, determinarea criteriilor, principiilor şi particularităţilor
strategiei şi mecanismului de eradicare a lor; analiza şi sistematizarea căilor,
programelor şi relevarea metodelor de aplicare a sistemului de combatere a
fraudelor economice şi de restrângere a sectorului subteran şi, în general, a
economiei neoficiale, ilegale.
Evidenţierea, caracterul şi particularităţile domeniilor, căilor şi metodelor
de combatere a fraudelor economice sunt condiţionate, în mare măsură, de
90 Dosarele penale ce ţin de droguri nu ajung în judecată, reducându-se numărul de circa 1,5 ori de la 15 în 1996 până la 7 în prezent. Performarea în linii generale a mecanismului de combatere a fraudelor economice şi a fiecărui element şi segment în parte presupune analiza direcţiilor concrete de combatere a fraudelor economice.91 Fraudele economice şi crimă a puterii de guvernare constau în adâncirea crizei economice, politice şi sociale.
120
gradul şi specificul fraudării relaţiilor economice şi sectoarelor sferei
economice. Specificul şi gradul de fraudare a elementelor şi relaţiilor economiei
naţionale, după cum s-a menţionat anterior, au fost determinate de o politică
economică eronată şi reformarea inconsecventă, fragmentară, necomplexă a
economiei din perioada tranziţiei. Efectuarea reformelor economice, în mare
parte, s-au bazat pe stoparea genurilor de activitate de către stat, pe
pseudoliberalizarea totală a economiei naţionale, a comerţului intern şi a
relaţiilor economice internaţionale. Anume procesul de pseudoliberalizare a
activităţii economice şi comerţului intern şi extern, fără un control efectiv de stat
a acestor procese, a creat condiţii favorabile pentru infracţiuni economice şi
tăinuirea veniturilor.
Privatizarea a fost efectuată sub formă de redistribuire a proprietăţii de
stat, de schimbare a proprietarului prin “exproprierea expropriatorilor” şi
creşterea numărului de noi forme de proprietate pe seama reducerii celor de stat.
Acest proces nu a condus la apariţia “proprietarilor eficienţi”. Acest mod de
privatizare a creat condiţii de corupere a relaţiilor de proprietate şi a circuitului
economic. Toate acestea nu au condus la asigurarea stabilizării
macroeconomice92. Nu sunt protejate interesele producătorului şi ale sistemului
bancar şi fiscal, ci s-a promovat o politică bancară şi fiscală dură. În aceste
condiţii, agenţii economici au fost nevoiţi să plece în sectorul subteran şi să-şi
ascundă genul de activitate şi veniturile.
Astfel, a fost stimulat procesul de creştere a fraudelor, au apărut condiţii
şi s-a creat un mediu fertil pentru înflorirea corupţiei, extinderea sectorului
subteran în asemenea măsură şi proporţii, încât nu mai există elemente şi
realităţi economice care să nu fie implicate în procesul de fraudare şi de tăinuire
a resurselor şi veniturilor.
92 Stabilizarea macroeconomiei presupune dirijarea şi reducerea ratei inflaţiei, depăşirea disproporţiilor la macronivel, inclusiv a deficitului bugetar, balanţei de plăţi şi atingerea unei creşteri economice stabile. Deci asigurarea stabilităţii înseamnă gestionarea reuşită a utilizării resurselor şi acceptarea de către agenţii economici a amestecului statului în activitatea economică.
121
3.1.Direcţiile, tipurile şi formele de combatere a fraudelor
economiceProblema şi calea principală de combatere a fraudelor economice constă
în combinarea, coordonarea organică a mecanismului de reformare în continuare
a economiei şi a strategiei de minimalizare şi prevenire a infracţiunilor
economice prin cooperarea a trei componente sociale: guvernul, sectorul privat
şi societatea civilă.
Până în prezent, pârghiile şi mecanismul de realizare a reformelor
economice n-au utilizat toate elementele necesare pentru eficientizarea activităţii
de combatere a fraudelor, prevenire a infracţiunilor economico-financiare şi
valutar-bancare, vamale, a corupţiei etc.
Multiplele încercări de a integra cele trei componente sociale în procesul
de combatere a fraudelor economice au eşuat. Practic, motivele reformării
relaţiilor economice şi obiectivele strategice, precum şi criteriile politice de
combatere a fraudelor, în linii generale, coincid. Aceste principii şi criterii sunt: 122
asigurarea stabilităţii dezvoltării economice93 a ţării; ridicarea treptată a
standardului vieţii populaţiei, inclusiv al angajaţilor din sistemul şi ministerele
de forţă, reducerea esenţială a şomajului, creşterea considerabilă a nivelului
social-cultural, ridicarea spiritului moral şi patriotic al cetăţenilor ţării. Deci
impactul pozitiv al căilor şi metodelor de combatere a fraudelor economice
trebuie să fie reflectat în realizarea cu succes a obiectivelor strategice sus-
enunţate. Relansarea economică şi combaterea cu succes a fraudelor economice
nu vor fi posibile decât în condiţiile optimizării intereselor reciproce ale
sectorului privat, societăţii civile şi Guvernului.
Un domeniu important al strategiei de combatere a fraudelor economice
este corupţia. Până în prezent, acest fenomen costituie, în sistemul de fraude şi
infracţiuni economice, un element central antisocial, destul de periculos pentru
securitatea statului. Sistemul de corupţie a cuprins toate relaţiile economice şi
sociale, toate structurile puterii politice şi executive la diverse niveluri. Corupţia,
ca nucleu principal al fraudelor economice, stă la baza funcţionării şi alimentării
economiei subterane şi a activităţilor nereglementate de stat. Corupţia reprezintă
forma principală de redistribuire nelegitimă a puterii de stat şi a bunurilor
publice. Corupţia se deosebeşte doar convenţional de celelalte fraude
economice, căci în fiecare tip şi formă de fraudă economică rezidă elemente ale
corupţiei şi invers, orice formă de corupţie conţine elemente de fraudă
economică. De exemplu, metodele de soluţionare a problemelor cu funcţionarii
publici (contracte, cadouri, bani, presiuni din partea conducerii sau a
organizaţiilor criminale etc.) conţin elemente de corupţie.
Pentru crearea mediului favorabil de combatere a acestui tip de fraudă
economică, este necesară elaborarea unui sistem de măsuri speciale care să
contribuie la prevenirea şi înlăturarea cauzelor şi efectelor celorlalte forme de
fraudare a economiei.
93 Prin creşterea economică stabilă se subînţelege creşterea permanentă a potenţialului şi volumului de producţie. Politica de relansare economică, însă este orientată spre factorii ce determină volumul ofertei şi capacitatea de producţie, adică spre reproducţia lărgită şi acumularea investiţiilor, recalificarea forţei de muncă şi promovarea rezultatelor progresului ştiinţific şi tehnic.
123
O altă cale de combatere a fraudelor economice include un sistem de
măsuri de minimalizare şi neutralizare a birocratismului la diverse niveluri.
În prezent, birocratismul administrativ constituie substanţa şi mediul fertil, care
alimentaeză fraudele economice. Birocratismul nu numai că împiedică crearea
cadrului legislativ pentru combaterea fraudelor, elaborarea unei strategii unice
de combatere a acestor infracţiuni şi a unui sistem unic antifraudă cu Centrul
pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (denumit în continuare
Centru)94, ci, în fond, permite funcţionarilor publici să frâneze procesul de
perfecţionare şi eficientizare a legislaţiei în vigoare, să contribuie la extinderea
corupţiei şi a altor fraude economice, precum şi la apariţia şi consolidarea unui
sistem specific de relaţii economice subterane.
Nucleul strategiei antifraudă îl constituie sistemul de măsuri de combatere
a criminalităţii din Transnistria. Actualmente regimul criminal, separatist din
această zonă reprezintă principalul bastion ce susţine extinderea fraudelor
economice nu numai în limita hotarelor sale, ci şi în spaţiul ţărilor din bazinul
Mării Negre, precum şi pe plan internaţional. În partea stângă a Nistrului, cu
frontierele sale destul de transparente, există condiţii excelente pentru fraude
economice, pe aici trecând căile de contrabandă cu armament, narcotice,
produse petroliere, ţigări, valută ilegală. Acest proces a căpătat asemenea
dimensiuni, că nu numai că s-a accelerat impactul negativ asupra organismului
social, dar acest proces a devenit ireversibil, ameninţând însăşi existenţa statului
Republica Moldova. Problemele social-economice şi politice apărute în relaţiile
dintre Chişinău şi Tiraspol rămân a fi impedimentul principal al elaborării unui
sistem de măsuri eficiente de combatere a corupţiei şi a celorlalte fraude
economice la scară naţională şi mondială.
O cale eficientă de combatere a fraudelor economice constă în crearea
unui mediu politic în ţară, ce ar duce la consolidarea tuturor forţelor naţionale
pentru a lupta contra fraudelor economice. Nici până în prezent n-au fost
94 Abia s-a început procesul de argumentare şi înfiinţare a acestui sitem unic de combatere a fraudelor economice, dar, deja, au apărut oponenţi, care afirmă că noul Centru se va transforma într-unul de represiune şi de blocare a forţelor politice de opoziţie.
124
soluţionate problemele stabilizării situaţiei politice, în ansamblu, pe ţară, şi ale
politicii social-economice, în special. Situaţia politică actuală se caracterizează
printr-o serie de contradicţii, generate de divizarea forţelor politice de diverse
culori în lupta lor pentru participarea la guvernare. În această ordine de idei,
este evident faptul că forţele politice în ultimii ani n-au avut suficientă fermitate
şi interes naţional pentru a rezolva problemele cele mai acute şi a crea un climat
social-politic, favorabil pentru minimalizarea fraudelor economice.
O altă cale de combatere a fraudelor economice este perfecţionarea
sistemului de reglemetare şi gestionare de către stat a economiei naţionale.
Caracterul şi specificul managementului economic al statului poate să conducă
la restrângerea sau extinderea fraudelor economice şi a sectorului subteran al
economiei.
Problema managementului reglementării de către stat a dezvoltării
economiei naţionale se reduce, în fond, la asigurarea stabilităţii macroeconomice
în ţară. Ineficienţa managementului statal se manifestă prin diminuarea
sectorului oficial al economiei şi extinderea celui subteran, prin creşterea
inflaţiei şi a ratei şomajului, prin sporirea cheltuielilor şi creşterea deficitului
bugetar, disproporţiilor în economia ţării, deficitului balanţei de plăţi etc.
Problema agravării fraudelor economice a impus necesitatea perfecţionării
administrării de stat. De exemplu, imperfecţiunea reglementărilor de stat în
SUA, în anii 1970-1990, a condus la creşterea inflaţiei de cca 7 ori, a şomajului
de 2 ori, iar ritmul dezvoltării ţării a scăzut de 1,5 ori. Totodată, a crescut
deficitul bugetar de la 40,2 mild USD, în 1970, la cca 500 mild.USD, în 199895.
Din cauza ineficienţei gestionării macroeconomiei SUA, s-a intensificat
procesul de fraudare a sferei economice, calificat de economiştii americani ca o
avansare a fraudelor economice şi a sectorului subteran. Creşterea taxelor şi a
cotelor de impozitare, controlul statului asupra hârtiilor de valoare, inflaţia
ridicată, birocratizarea reglementărilor de stat au “împins” companiile care
funcţionau în sectorul oficial să-şi transfere activităţile pe “piaţa neagră” şi să-şi 95 “Современые США. Энчиклопедический справочник” Москва 1998, стр.157-162, “Макроекономика”, Санкт-Петербург 1994, “Экономика” Москва 1991, “Федеральный бюджет США”, Москва 1982.
125
tăinuiască veniturile96. Fraudarea relaţiilor economice şi extinderea sectorului
neoficial în SUA a atins un grad atât de mare, încât Comitetul Unificat pentru
Economie de pe lângă Congresul SUA a apreciat această tendinţă în economie
ca fiind cea mai cea mai periculoasă între toate celelalte tendinţe negative
studiate de acest Comitet anterior97.
Asemenea tendinţe existau şi în ţările din Occident şi din Orient. S-au
intensificat fraudele economice şi în fostele republici sovietice, îndeosebi după
obţinerea independenţei.
La sfârşitul secolului XX, sectorul subteran a căpătat dimensiuni enorme
şi a început procesul de integrare a sectoarelor subterane din diverse ţări. În
aceste condiţii, a apărut necesitatea elaborării concepţiilor teoretice şi metodelor
practice ale managementului economiilor naţionale, care să asigure stabilitatea
proceselor macroeconomice şi să stopeze răspândirea fraudelor economice.
Treptat, s-au format şi au crescut influenţa şi integrarea politicilor economice
naţionale ale diverselor ţări. A apărut şi s-a cristalizat politica managementului
macroeconomiei mondiale, praticată de FMI şi BM şi de alte organisme
internaţionale.
Gestionarea de către stat a economiei la nivel naţional include o serie de
măsuri administrative şi economice pentru realizarea unor obiective importante,
cum ar fi: creşterea volumului producţiei, majorarea veniturilor cetăţenilor şi ale
firmelor, creşterea numărului de angajaţi încadraţi în câmpul muncii, reducerea
inflaţiei etc.
Există câteva metode de gestionare de stat care acţionează diferit asupra
fraudelor economice. Una din ele constă în “limitarea radicală” a rolului
economic al statului. Se are în vedere dirijarea economică prin politica de
modificare a ofertelor de mijloace băneşti, de majorare a taxelor, impozitelor şi
de sporire a cheltuielilor statului. În practică, acest tip de management a fost 96 După estimările “Internal Revenue Service”, în urma fraudelor economice venitul neînrgistrat în SUA cu scopul evitării perceperii impozitelor, a constituit în 1976 de la 100 la 135 mild.USD.
97 Isachsen A.J. and Stroms, “The size on growth of the hidden economy in novway, paper prezented at the Eighteenth General Conference of Lariw”, Luxemburg, August 21-27, p.1-3; Feige E. “The Anatomy of the underground economy”, in S.Alessandrini and B.Dallago, “The unofficial economy”, Gower 1987, p. 83-106
126
denumit “reganomie”. Logica acestei politici constă în liberalizarea maximală a
activităţilor agenţilor economici, “lăsarea” unui volum cât mai mare de venituri
la dispoziţia întreprinderii în scopul creşterii stimulului economic, reducerii
fraudelor economice şi diminuării sectorului subteran. Într-o măsură oarecare,
realizarea principiilor politicii economice ale administaţiei Regan98 a condus la
restrângerea sectorului subteran în favoarea celui oficial. Însă politica
managerială a administraţiei Regan (privind, stabilizarea procesului fiscal,
facilităţile fiscale acordate companiilor, reducerea inflaţiei, crearea noilor locuri
de muncă), n-a influenţat masiv şi esenţial scăderea fraudelor economice şi
reducerea sectorului subteran. Din contra, a crescut considerabil deficitul
bugetar, condiţionat nu numai de majorarea cheltuielilor de stat, provocate de
administraţia Regan, în special a celor militare, ci şi de faptul că au crescut
neplăţile la bugetul SUA, din cauza extinderii fraudelor economice şi a
sectorului subteran al economiei. Sectorul subteran şi cel al creimei organizate
au beneficiat de toate facilităţile fiscale fără a se achita pentru ele. Ca rezultat, n-
au fost încasate impozitele pe venit în sumă de cca 130 mild. USD.
Alt tip de gestiune managerială economică de stat constă în extinderea
procesului de implicare a statului în sfera economică, inclusiv prin
reglementarea activităţii agenţilor economici, majorarea considerabilă a cotelor
de redistribuire a veniturilor acelor bogaţi celor săraci, creşterea substanţială a
cheltuielilor sociale, acordarea de facilităţi păturilor vulnerabile din contul celor
ce muncesc etc. Acest tip de management economic influenţează extrem de
negativ asupra economiei, făcând să crească fraudele economice. În aşa condiţii,
tot mai mulţi agenţi economici pleacă din sectorul oficial în cel neoficial.
Practicând asemenea metode de gestionare a economiei, nici un sistem
98 Criteriile principale şi caracteristicile politicii manageriale a administraţiei Regan includ reducerea considerabilă a cotelor la impozitele şi taxele federale, acordarea corporaţiilor mari a unor facilităţi fiscale (facilităţi la comenzile de stat , inclusiv militare); orientarea companiilor prioritar spre acumularea investiţiilor de capital şi stimularea de către stat a acestor investiţii; reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru necesităţile sociale şi limitarea acestor necestăţi din fondurile federale o dată cu sporirea considerabilă a cheltuielilor militare şi crearea unor locuri suplimentare de muncă; limitarea reglementării administrative de către stat a activităţii antreprenoriale şi acordarea unor facilităţi; promovarea unei politici creditar-monetare, manipularea ofertei de mijloace băneşti şi ratei bancare; orientarea spre menţinerea ratei inflaţiei mai jos de creşterea PIB.
127
antifraudă, inclusiv Centrul de Combatere a Crimelor Economice, nu este în
stare să stopeze tendinţa generală de comportare a agenţilor economici.
Problema constă în faptul că agenţii economici, în această situaţie, sunt lipsiţi de
stimulentul economic pentru a funcţiona transparent, respectând legea.
Perspectivele deceniului următor al economiei depinde de capacitatea
ştiinţei de a elabora un asemenea mecanism managerial de stat şi asemenea
metode de gestiune, care ar conduce la micşorarea volumului fraudelor
economice, reducerea proporţiilor şi gradului impactului negativ al sectorului
subteran asupra economiei oficiale.
Neconcordanţa dintre previziunile, criteriile şi principiile managemantului
economic de stat, factorii vieţii economice reale, impactul fraudelor economice
şi sectorului subteran asupra economiei naţionale au impus reevaluarea teoriei
economice şi a factorilor în cauză.
Un alt element al strategiei antifraudă constă în reflectarea specificului
teritorial al Republicii Moldova. Problema constă în faptul că amplasarea
geografică a ţării noastre este destul de specifică şi poate stimula extinderea
fraudelor economice şi influenţa activitatea agenţilor economici ai sectorului
oficial, atrăgându-i în în acest proces, căci teritoriul Republicii Moldova serveşte
drept pod de legătură şi de extindere a fraudelor economice între Occident şi
Orient. În această stuaţie, Republica Moldova trebuie să devină o regiune de
elaborare şi realizare a unui sistem amplu de măsuri eficiente de combatere a
fraudelor economice, şi nu numai a celor naţionale, ci şi a celor regionale şi
chiar internaţionale.
Una din principalele direcţii ale strategiei de combatere a fraudelor
economice în republică constă în perfecţionarea condiţiilor şi mediului de
activitate social-economică a agenţilor economici. Aceste condiţii includ
promovarea consecventă şi în complex a tuturor metodelor eficiente de realizare
a reformei economice, printre care le putem enumera pe cele mai principale:
- finalizarea procesului de privatizare;
128
- crearea condiţiilor pentru apariţia şi transformarea liberă a unei forme
de proprietate şi de gospodărire în alte forme;
- menţinerea în permanenţă a stabilităţii social-economice, a unei
politici bugetar-financiare, vamale, şi a unui sistem juridic99 care ar
oferi condiţii favorabile pentru substituirea pozitivă a sectorului
neoficial de cel oficial;
- deetatizarea relaţiilor economice şi restabilirea libertăţii economice a
obligaţiunilor şi a responsabilităţii deţinătorilor de proprietate;
- perfecţionarea şi stabilizarea mediului instituţional şi macroeconomic şi
crearea condiţiilor şi intereselor egale pentru toţi agenţii economici;
- reglementarea de stat, optimizarea cheltuielilor şi a veniturilor;
- reformarea şi optimizarea politicilor bancar-creditare şi valutare,
fiscale, vamale, adecvate situaţiei şi necesităţilor agenţilor economici;
- elaborarea şi implementarea programelor de stat care ar putea fi
monitorizate de către societatea civilă;
- dezvoltarea proceselor democratice, transparenţei în aplicarea legii;
- efectuarea schimbărilor structurale, într-un mod, care ar permite
stabilizarea social-economică şi creşterea economică100.
Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice, în baza
direcţiilor şi criteriilor evidenţiate mai sus, este foarte dificil de efectuat,
deoarece acest proces se confruntă cu necesitatea rezolvării unui şir de
probleme. Printre aceste probleme, putem remarca faptul că, în procesul punerii
în practică a metodelor şi căilor de combatere a fraudelor economice, trebuie
neapărat să se ţină cont de performanţele economice reaizate deja şi de mediul
instituţional existent. Totodată, e necesar să fie luată în calcul situaţia
contradictorie din sistemul de legislaţie în vigoare ce reglementează procesul de
99 Menţinerea stabilităţii, de exemplu, politicii legislative are o mare importanţă pentru sucesul reformei, deoarece, în condiţiile când legile se schimbă de 5-10 ori în timp de 10 ani, reforma îşi pierde efectul şi apar posibilităţi de evitare a rigorilor legislaţiei.100 Cu părere de rău, schimbările structurale efectuate pînă în prezent au condus, în mare măsură, la distrugerea întreprinderilor şi la diminuarea volumului de producţie în ramurile de bază ale economiei naţionale. Dar cel mai mult au avut de “suferit” întrprinderile din complexul militar şi sistemul de aprovizionare, de reparaţie a tehnicii, de transport, de prelucrare ale complexului agroindustrial.
129
combatere a fraudelor economice. În genere, trebuie să se ţină seama de mediul
social-economic şi social-cultural actual din Republica Moldova, de tendinţele
procesului de combatere a fraudelor din alte ţări din Europa Centrală şi de Est.
Astfel, putem evidenţia trei domenii de combatere a fraudelor şi
infracţiunilor economice:
- sfera economică;
- sistemul juridic;
- sfera social-culturală.
Principala cale de combatere a fraudelor economice, care ar permite
crearea unor condiţii adecvate pentru înlăturarea cauzelor fraudelor şi
infracţiunilor economice, este cea economică, care include o serie de măsuri cu
caracter reglementator şi restrictiv:
Optimizarea politicii fiscale101, adică stabilirea nivelului taxelor şi
impozitelor pe baza modelelor ştiinţifice implementate în alte ţări, dar să se
dea preferinţă unui model care să corespundă situaţiei financiare şi nevoilor
agenţilor economici reali la momentul actual102 şi să nu împiedice progresul
tehnic al unităţilor economice. Astfel, ar apărea condiţii favorabile pentru
ieşirea agenţilor economici din sectorul subteran mai ales din cel neformal,
nereglementat;
Perfecţionarea şi simplificarea modalităţilor de înregistrare a agenţilor
economici, crearea unui organ de stat ce s-ar ocupa cu reînregistrarea
agenţilor şi studierea în perspectivă a situaţiei lor şi a evenualelor probleme
din activitatea acestora. Organul respectiv e necesar să fie abilitat cu
împuterniciri, pentru ca, în cazul onorării regulate a datoriilor de către agenţii
economici faţă de stat, să acorde acestor agenţi facilităţi, iar în cazul unor
101 Problema “politicii fiscale optime” este una dintre cele mai dificile în economie. Nu există o soluţie standard pentru această importantă problemă, ci doar una în dinamică, care trebuie identificată şi mereu revizuită. Totodată, există mari diferenţe în estimarea presiunii fiscale. Conform datelor Ministerului Finanţelor, presiunea fiscală în Republica Moldova constituie 30%. Centrul de studiere a problemelor pieţei consideră presiunea fiscală egală cu 40-50%, iar antreprenorii susţin că aceasta depăşeşte 50% din venitul lor. Această divergenţă de păreri necesită elaborarea unei strategii şi metodologii de optimizare a politicii fiscale.102 Se are în vedere ca statul să acorde o serie de facilităţi agenţilor economici care permanent produc bunuri şi presteză servicii, îşi remunerează la timp angajaţii, varsă cu regularitate cotizaţii în fondul social şi achită impozitele curente.
130
abateri serioase de la legislaţie, să apeleze la instanţa judecătorească, pentru a
stopa genul de activitate fraudulos şi pentru a retrage licenţa agenţilor
economici nedisciplinaţi;
Crearea unor bune condiţii şi posibilităţi economice pentru dezvoltarea, în
cadrul concurenţei loiale, a diverselor forme de proprietate, ceea ce ar duce la
diversificarea activităţilor economice; stimularea spiritului de
responsabilitate a agenţilor economici;
Stabilirea unor măsuri de prevenire a agentului economic, în cazul abaterii
acestuia de la legislaţie, inclusiv sancţiuni economico-financiare, începând cu
interzicerea acelui gen de activitate în care se comit fraude economice; şi
încheind cu lichidarea firmei şi interzicerea înregistrării unei noi firme cu
acelaşi fondator;
A doua cale de prevenire şi reacţionare rapidă la fraudele economice este
cea juridică, care include măsuri antifraudă (de constrângere). Aceste măsuri
prevăd:
Lărgirea şi precizarea pentru fiecare fraudă concretă a răspunderii penale
concrete, includerea în Codul Penal a unui şir de prevederi noi ce ar
incriminarea combaterea fraudelor economico-sociale răspândite în perioada
actuală sau care pot apărea de acum înainte în Republica Moldova;
Elaborarea, în funcţie de caracterul fraudelor economice, a unui sistem
diferenţiat de pedepse cu carecter administrativ;
Lărgirea şi diferenţierea răspunderii civile, în funcţie de cauzele şi condiţiile
în care s-au comis fraude economice, de mărimea pagubei pricinuite statului.
Însă, recuperarea prejudiciului cauzat statului de către agenţii economici
trebuie efectuată în baza legii şi numai prin intermediul instanţei judiciare103;
A treia cale de profilaxie şi prevenire a fraudelor economice o reprezintă
măsurile social-culturale şi educative antifraudă. Această cale este foarte
importantă şi include următoarele momente:
Stabilizarea, unificarea şi propagarea legislaţiei în rândurile cetăţenilor;
103 Până în prezent au existat o serie de cazuri de expropriere nelegitimă, de anulare şi modificare a legislaţiei. 131
Educarea populaţiei din punct de vedere juridic în spiritul legislaţiei şi al
respectării legalităţii relaţiilor economice în societate în baza “dictaturii”
sistemului legislativ;
Explicarea necesităţii şi obligativităţii achitării plăţilor către stat, considerată
o datorie sfântă a fiecărui cetăţean, care trebuie să înţeleagă că plăteşte pentru
învăţământ, ocrotirea sănătăţii,reparaţia drumurilor etc.;
Elaborarea şi acordarea unei serii de facilităţi persoanelor şi agenţilor
economici reali, care îşi onorează sistematic obligaţiunile faţă de stat, mai
ales celora care îşi onorează anticipat obligaţiunile;
Asigurarea transparenţei sub diferite forme, inclusiv reflectarea în mass-
media a obligaţuinilor atât cele ale agenţilor economici, cât şi cele ale
funcţionarilor publici.
132
Metode şi forme cu caracter
juridic
Metode şi forme de ordin economic
Metode şi forme de ordin
administrativ
Metode şi forme de ordin politico-
sociale
Răspunderea penală
Sancţiuni şi penalităţi financiare
Lichidarea şomajului
Răspunderea civilă
Interdicţii şi restricţii
(interzicerea unui anumit gen de activitate etc.)
Transparenţa sub diferite forme
Răspunderea contravenţională
Optimizarea politicii fiscale
Facilităţi şi înlesniri
(acordarea unor facilităţi pentru
achitarea sistematică a
impozitelor etc.)
Dezvoltarea diferitelor forme
de proprietate
Reducerea deficitului bugetar
Reducerea inflaţiei
Educaţia fiscală
Abolirea fenomenelor
„firmelor fantome” şi
spălării banilor
Perfecţionarea cadrului legislativ
Elaborarea strategiei naţionale
antifraudă
Contracararea corupţiei şi
protecţionismului
Figura 6. Metode şi căi de combatere a fraudelor economice
Aceste direcţii de combatere a fraudelor economice pot fi reprezentate în
figura 6.
Dezvoltarea şi adâncirea relaţiilor economiei de piaţă conduc la apariţia
nolilor căi şi metode de combatere a fraudelor economice.
Pentru relizarea măsurilor de combatere a fraudelor economice, este
necesar:
Să se elaboreze şi adopte cadrul juridic privind reglementarea relaţiilor
economico-financiare dintre agenţii economici privaţi, pe de o parte, şi dintre
agenţii economici şi stat, pe de altă parte. Se propune elaborarea şi adoptarea
unui Cod Economic care ar reglementa aceste relaţii (definiţia exactă a
fraudei economice comise de agentul economic, cine, cum şi când este în
drept să controleze activitatea agentului economic, ce acte urmează să fie
prezentate, ce document se întocmeşte la sfârşitul controlului, cadrul juridic
care prevede drepturile şi obligaţiunile agentului economic şi ale
controlorului).
Să se întocmească şi adopte un cadru legislativ eficient, privind contracararea
şi combaterea fraudelor economice (Codul Penal, Codul Civil, Codul cu
privire la contravenţiile administrative, alte legi organice speciale).
Să fie revizuită şi optimizată politica fiscală.
Să se elaboreze şi adopte un program naţional de lungă durată privind
contracararea şi combaterea fraudelor economice.
133
Selectarea şi instruirea cadrelor pentru activitatea
respectivă
Răspunderea diciplinară
S-a creat un organ oficial de combatere a fraudelor economice în baza
reorganizării, restructurării altor organe şi subdiviziuni de stat, care practic,
îşi neglijau atribuţiile.
Să se acorde noului organ oficial atribuţii speciale privind combaterea
eficientă a fraudelor economice; acest organ va exclude interesul
departamental la soluţionarea cazurilor de încălcare a legii în sfera
economică; va asigura operativitatea şi eficacitatea examinării şi soluţionării
cazurilor de fraudă economică în conformitate cu atribuţiile acordate; va
monitoriza executarea treptată a programului naţional de lungă durată privind
prevenirea şi combaterea fraudelor economice.
Evidenţierea acestor aspecte ale procesului antifraudă în strategia de
combatere a fraudelor economice este condiţionată şi de faptul că amploarea
fraudelor economice din Republica Moldova este mult mai mare decât în alte
ţări din bazinul Mării Negre şi din ţările Comunităţii Statelor Independente.
Aceasta ne permite să conchidem că schimbările în mediul social-economic,
juridic, moral, psihologic din Republica Moldova, din punct de vedere al
combaterii fraudelor economice, trebuie să fie mult mai esenţiale şi efectuate
mai operativ, decât în alte ţări. Doar aşa va fi posibilă prevenirea şi reducerea
esenţială a fraudelor economice.
Pornind de la direcţiile şi criteriile procesului antifraudă, urmează să fie
elaborate, evidenţiate şi îmbinate trăsăturile generale cu specificul ţării în
combaterea fraudelor economice. Doar în aşa caz, o strategie antifraudă va fi
bine argumentată şi va conduce real la combaterea fraudelor şi infracţiunilor
economice.
Sarcinile principale ale strategiei de combatere a fraudelor economice
sunt: explicarea şi prognozarea fenomenelor şi evenimentelor de fraudă şi
infracţiuni economice, studierea influenţei politicii economice promovate în ţară
asupra restrângerii sau extinderii fraudelor economice şi a sectoarelor neoficiale,
neregulate, ale gospodăriei casnice, criminale şi altele, elaborarea principiilor,
134
regulilor şi recomandaţiilor pentru promovarea unei politici de combatere
eficientă a fraudelor economice.
Obiectivul principal al unei astfel de strategii trebuie să fie înlăturarea
condiţiilor şi cauzelor reproducerii fraudelor economice, promovarea avantajelor
şi a unor politici clare de încurajare, protejare şi coordonare a structurilor care
luptă cu fraudele economice, elaborarea unei politici eficiente de stimulare a
personalului care efectuează investigaţii la nivel micro- şi macroeconomic.
Strategia elaborării şi promovării politicii antifraudă trebuie să includă şi
un program larg de măsuri vizând depăşirea cât mai rapidă a situaţiei extrem de
critice în domeniile economic, cultural şi social. Totodată, a devenit necesară
schimbarea imaginii negative a ţării în lume şi determinarea tendinţelor pozitive
ale Republicii Moldova în străinătate. Sunt foarte importante procesele de
promovare a aspectelor pozitive ale ţării şi de acumulare a experienţei de
combatere în comun a fraudelor ecomice în regiunile estică şi vestcă, în special
în spaţiul Ucrainei şi României. De asemenea, este necesară conlucrarea şi
coordonarea în comun a potenţialului tehnic existent, sunt utile schimburile de
experienţă în acest domeniu.
Acestă strategie trebuie să includă o serie de măsuri şi elemente ale
sistemului de luptă antifraudă, inclusiv:
-perfecţionarea cadrului legislativ;
-evaluarea vulnerabilităţii sistemului existent de combatere a fraudelor
economice şi programarea eventualelor vulnerabilităţi;
- monitorizarea la diferite niveluri şi estimarea fraudelor economice prin
intermediul unei politici de stimulare, încurajare şi protecţie a investigaţilor şi
investigatorilor;
- elaborarea şi realizarea unui set de măsuri privind reacţia adecvată şi
operativă, posibil momentană, la diverse fraude economice;
- explicarea şi promovarea politicii transparenţei pe care o realizează
statul în lupta contra fraudelor economice comise de structurile economice cu
diferite forme de proprietate şi gospodărire.135
Strategia de perfecţionare a sistemului de luptă antifraudă în Republica
Moldova, în condiţiile de izolare a componentelor sale sociale (Guvern, sector
privat, societate civilă, partide politice şi departamente104), este imposibil de
realizat. Pentru depăşirea separatismului departamental din societate, în procesul
de combatere a fraudelor economice, este necesar ca Guvernul să accelereze
integrarea intereselor socieăţii civile, businessului şi Guvernului în procesul de
funcţionare a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. În
funcţiile Centrului pot fi incluse următoarele acţiuni:
- evidenţierea sectoarelor şi verigilor slabe în care se comit mai des
fraudele economice;
- organizarea şi coordonarea procesului de elaborare a unor proiecte şi
metodologii antifraudă pentru diferite sectoare şi ramuri ale economiei
naţionale, începând cu profilactica fraudelor şi studierea aspectelor şi verigilor
lanţului de fraude şi terminând cu promovarea, controlarea şi realizarea tuturor
etapelor procesului de combatere a fraudelor economice.
În vederea creării unor condiţii efective pentru executarea funcţiilor
Centrului şi acţionarea structurilor de forţă, implementarea mecanismelor şi
metodelor eficiente de investigaţie, e necesară rezolvarea unui şir de probleme,
printre care se enumeră:
► crearea unui spaţiu electronic şi de telecomunicaţii adecvat desfăşurări
investigaţiilor, ce ar corespunde particularităţilor mecanismului de combatere
a fraudelor economice asistate de calculator.
► crearea unei reţele eficiente de comunicaţii care poate asigura distribuirea
informaţiei către toţi agenţii implicaţi în procesul de combatere a fraudelor
economice.
► înregistrarea rapidă şi exactă a fraudelor economice.
► crearea sistemului de bănci de informaţii, pentru ca investigatorii să poată
obţine imediat datele de care au nevoie.104 În prezent, diverse departamente se ocupă de problema combaterii fraudelor economice, dar o fac în mod separat. Deseori, organele de resort se dublează unul pe altul, nesoluţionând cazurile concrete de combatere a fraudelor economice.
136
► crearea unui sistem de reglementări funcţionale, în conformitate cu strategia
naţională, care să gestioneze procesul de combatere a fraudelor economice.
Aceste reglemetări trebuie să asigure aceleaşi condiţii pentru toţi participanţii
(Centru, societate civilă, sector privat).
► lansarea unor instrumente noi de combatere a fraudelor economice, adaptate
în permanenţă la condiţiile piaţei.
De asemenea, în funcţiile Centrului, urmează să intre procesul permanent
de perfecţionare a cadrului legislativ şi de elaborare a recomandărilor privind
implementarea şi gestionarea eficientă a sistemului de combatere a fraudelor
economice. Totodată, este foarte important să se elaboreze un mecanism efectiv
de gestionare, prevenire, diminuare şi acoperire a riscurilor specifice, legate de
securitatea economică a statului în cazul extinderii masive a fraudelor
economice. Totodată, Centrul de combatere a fraudelor economice trebuie să
analizeze evoluţia reformelor economice, cauzele, specificul şi eficacitatea
funcţionării şi gestionării programelor de combatere a fraudelor economice deja
elaborate şi realizate în procesul evoluţiei reformelor economice.
Este necesar ca Centrul să analizeze specificul funcţionării programelor
individuale şi interramurale, ce urmează să fie implementate în cadrul
liberalizării de mai departe a economiei şi a relaţiilor economice, pe de o parte,
lărgirea şi îmbinarea funcţiilor administrative şi economice ale statului, precum
şi extinderea reglementării de către instituţiile statale cu metodele economice, pe
de altă parte.
Centrul, de asemenea, va studia şi estima principalele riscuri economice şi
posibilele pagube financiare din cauza fraudelor economice comise în ţară, va
elabora măsurile de minimalizare a riscurilor în domeniile strategice şi vitale ale
economiei naţionale. Este necesară scoaterea în evidenţă a tehnicilor şi
elementelor concrete de promovare a proiectelor de combatere a fraudelor
economice. De asemenea, trebuie estimat potenţialul profesional autohton
necesar pentru implementarea proiectelor antifraudă.
137
În funcţiile Centrului pot intra cercetarea potenţialului structurilor şi
diviziunilor respective, ce dispun de o infrastructură adecvată pentru asigurarea
unor metodologii şi metode eficiente de realizare a procesului de combatere a
fraudelor economomice105. De asemenea, trebuie evaluat potenţialul tehnic,
financiar şi profesional al structurilor şi instituţiilor respective (Poliţia
Economică, Inspectoratul Fiscal, Garda Financiară, Departamentul de Control şi
Revizie al Curţii de Conturi etc.), care ar putea fi folosit în procesul organizării
şi gestionării programelor de combatere a fraudelor economice.
Optimizarea şi operativitatea combaterii fraudelor economice, conţine şi
momentul analizei permanente de către Centru a materialelor organelor de
control şi revizie. Aceste analize trebuie efectuate sub diferite aspecte, inclusiv
sub aspectul penal:
- excluderea sau minimalizarea intereselor depatamentale, care nu
favorizează eficienţa combaterii fraudelor economice şi stoparea lor;
- satisfacerea obiecţiilor departamentale pe marginea plenitudinii
controalelor efectuate de organele fiscale şi de revizie.
Centrul urmează să elaboreze propuneri de perfecţionare profesională a
personalului implicat în lupta cu fraudele economice. În momentul dat, în
poliţie, precum şi în alte instituţii de contracarare a fraudelor economice,
lucrează şi un mare număr de absolvenţi ai diverselor facultăţi, inclusiv de
educaţie fizică, istorie, proiectare-construcţie, medicină etc., care au trebuit să se
acomodeze, într-un fel sau altul, la procesul de depistare a încălcărilor legislaţiei
în domeniul economico-financiar şi bancar foarte complicat şi specific.
O astfel de situaţie trebuie schimbată radical şi, în viitor, poate aduce,
rezultate bune în acest domeniu, datorită înzestrării Centrului cu funcţii
speciale, inclusiv selectarea angajaţilor, reciclarea specialiştilor în domeniul
respectiv.
105 În acest capitol, evidenţiem şi accentuăm, în linii generale, necesitatea elaborării unor metodologii şi metode noi de combatere a fraudelor economice. Problemele concrete, structurale şi primare de elaborare a acestor metodologii le vom examina separat.
138
Un rol însemnat îl poate juca Centrul în cadrul elaborării şi perfecţionării
sistemului de coduri (Codul contravenţiilor administrative, Codul penal, Codul
de procedură penală, Codul fiscal etc.), coordonării şi optimizării procesului de
sistematizare şi introducere a unor modificări adecvate şi eficiente.
În procesul de elaborare şi perfecţionare a cadrului legislativ, Centrul
trebuie să ţină cont de următoarele momente importante:
1. În primul rând, este necesar ca modificările efectuate să nu contravină
Constituţiei şi altor legi în domeniul vizat.
2. În al doilea rând, aceste modificări să nu lezeze drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului.
3. În al treilea rând, strategia propusă trebuie să fie, în măsura cuvenită, ajustată
la legislaţia internaţională.
4. În al patrulea rând, strategia nu poate fi pusă în practică decât după
elaborarea instrucţiunilor privind instrumentarea cauzelor de fraudă
economică106.
Procesul de creare a Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi
Corupţiei este foarte anevoios, complicat şi contradictoriu, de aceea are tot atâţia
adepţi, cât şi oponenţi.
Ideea de bază privind crearea acestui Centru, la modul general, este foarte
simplă şi raţională, însă unii oponenţi, din diferite motive, reduc esenţa şi
funcţiile Centrului la serie de funcţii represive.
Crearea condiţiilor normale şi punerea cât mai rapidă în funcţie a acestui
Centru, va oferi posibilitatea de a optimiza procesul de investigare şi depistare a
fraudelor economice, de accelerare şi eficientizare a procesului de examinare a
fraudelor economice de către instituţiile respective cu aplicarea corectă a legii şi
realizarea scopului scontat –ameliorarea situaţiei social-economice şi stoparea
declinului potenţialului economic al ţării.
106 Este necesară elaborarea unui Cod Economic după principiile,de exemplu, ale Codului Vamal. Principiile şi modalităţile de întocmire a Codului Economic se pot baza pe clasificarea fraudelor.
139
Punerea în practică a măsurilor elaborate este deosebit de dificilă, căci
presupune ameliorarea tuturor direcţiilor de dezvoltare economică şi social-
culturală a ţării, precum şi schimbarea mentalităţii întregii societăţi.
3.2. Căile, modalităţile şi problemele aplicării sistemului de
combatere a fraudelor economice
Procesul de aplicare a sistemului antifraudă în economia naţională include
diverse căi şi rezolvarea unei multitudini de probleme în domeniile: 1)
economic; 2) juridic; 3) politic şi 4) social.
Una din problemele de bază include perfecţionarea strategiei de
dezvoltare, modificarea doctrinei economice promovate, inclusiv trecerea de la
doctrina „liberală” sau, cum se mai numeşte, „terapia de şoc”, promovată
inconsecvent în primii ani de reformare economică la doctrina „social-
democratică”, care, pe lângă reglementarea drepturilor de proprietate şi relaţiilor
contractuale, susţinerea concurenţei, falimentarea activităţilor economice
nerentabile, prevede şi un sistem amplu de măsuri pentru susţinerea păturilor
vulnerabile şi asigurarea echităţii sociale. Dificultatea realizării acestor obiective
constă în înlăturarea disproporţiilor, deformaţiilor moştenite în urma promovării
reformelor, prioritar, sub influenţa FMI, care a promovat o politică dură şi
inconsecventă, inclusiv de creditare, faţă de ţările postcomuniste, printre care şi
Moldova.
Analizând politica instituţiilor internaţionale în domeniul promovării
reformelor economice în ţările postcomuniste, Gettery Saks, consilierul 140
economic principal străin al guvernului Rusiei, consideră că deşi vina pentru
criză în ţările în curs de dezvoltare a fost pusă în seama activităţii insuficiente a
guvernelor acestor ţări, în realitate, cea mai mare parte a vinei, ba chiar vina
totală o poartă ţările dezvoltate. Politica economico-financiară şi creditară a
ţărilor dezvoltate a provocat criza din ţările în curs de dezvoltare şi
postcomuniste. Măsurile de autosalvare trebuie să fie întreprinse înainte ca
sistemul şi politica economică internaţională să fie corijată. Ţările postcomuniste
trebuie să-şi limiteze accesul la creditarea bancară internaţională pe termen
scurt, pentru ca să fie mai puţin vulnerabile la întorsăturile politicii şi situaţiei
creditelor internaţionale. Aceste ţări şi, în special, Republica Moldova trebuie
să-şi apere politica de dezvoltare cu mai multă fermitate faţă de FMI, pentru a
promova o politică de reformare moderată.
Totodată, trebuie înlăturată cea mai slabă verigă a reformei, din punct de
vedere a combaterii fraudelor economice, şi anume - rezolvarea uneia din cele
mai grele probleme ale tranziţiei, care constă în implementarea “formelor
optime de impozitare ” şi crearea unei presiuni fiscale optime. Aceste
probleme e necesar să fie soluţionate nu în statică, ci în dinamică, pe măsură ce
va fi stopat procesul de extindere a fraudelor economice.
Căile de optimizare a politicii fiscale nu constau numai în reducerea cu
10-15% a ratei de impozit pentru persoanele fizice, iar pentru agenţii economici
mici şi mijlocii - la nivelul de 5-8% din volumul activităţii lor, ci şi în
interesarea lor de a participa activ la rezolvarea problemelor combaterii
fraudelor economice şi sociale. Optimizarea actualului proces fiscal presupune şi
schimbarea naturii progresite a sistemului fiscal, care nu stimulează iniţiativa şi
interesul economic privat. Cu cât creşte presiunea impozitelor, cu atâta cresc
fraudele economice şi evaziunile fiscale. Optimizarea sistemului fiscal include
momentele de stabilitate relativă a impozitelor, menţinerea unei rate fiscale
constante şi transparente. Prevenirea fraudelor economice presupune elaborarea
unui sistem de control adecvat, conţinând un stimul şi un nivel de cultură
economică şi fiscală, ce ar permite, după un anumit termen de stabilire şi 141
unificare a presiunii fiscale, introducerea elementelor de diferenţiere a ratelor
fiscale pentru diverse categorii de agenţi economici şi grupuri de populaţie.
O altă verigă a lanţului de reformare şi de diminuare substanţială a
fraudelor economice constă în constituirea şi funcţionarea unei pieţe pe baza
avansării competiţiei loiale în sferele producţiei şi comerţului. După cum s-a
menţionat, în Republica Moldova există un monopol în sectorul de
aprovizionare cu gaze, conbustibil şi energie şi, practic, o monopolizare a
impozitelor acestor produse importate din Federaţia Rusă. Este necesară
rezolvarea aceastei probleme dezvoltând un sistem de oligopolie în domeniul
aprovizionării republicii cu combustibil, energie electrică, gaze naturale etc. În
strategia de dezvoltare social-economică, trebuie înscrisă problema găsirii
câtorva furnizori alternativi pentru menţinerea concurenţei în acest domeniu.
Totodată, este oportună lărgirea pieţei de desfacere a bunurilor în ţările din
lumea a treia, pentru care preţurile sunt prioritare în raport cu calitatea. Ar fi
foarte util să se intervină pe lângă organizaţiile internaţionale, pentru a cumpăra
prin intermediul mecanismului umanitar, mărfuri din Republica Moldova (mai
cu seamă, produse agricole) la preţuri rezonabile şi a le expedia apoi în zonele
sinistrate, pentru soluţionarea problemelor legate de foamete. Antrenarea
Republicii Moldova în proiectele O.N.U. de combatere a foametei ar rezolva
câteva probleme economice cardinale, inclusiv promovarea produselor
moldoveneşti pe pieţele ţărilor în curs de dezvoltare şi micşorarea datoriei
externe a Republicii Moldova ar facilita rezolvarea problemei procurării energiei
electrice, combustibilului, fiind soluţionată, totodată, problema alimentară în
lumea a treia (de exemplu, în unele ţări ale Africii); evitarea pierderilor colosale
la produsele agricole sau vinderii producţiei la preţuri mai mici decât preţul lor
de cost, care provoacă o creştere continuă a datoriilor externe.
O altă verigă importantă de reformare a relaţiilor economice şi de reducere
a fraudelor economice ale sistemului birocratic este liberalizarea relaţiilor de
proprietate, privatizarea întreprinderilor din industriile tutunului,
vinificaţiei şi sfera telecomunicaţiilor, evidenţierea proprietarilor eficienţi 142
prin urmărirea creşterii rentabilităţii întreprinderilor, perfecţionarea
mecanismului de concurenţă şi bancrutizare, inclusiv al întreprinderilor de
stat. Este oportună nu numai crearea condiţiilor egale pentru toate formele de
proprietate şi de trecere liberă dintr-o formă în alta, ci şi crearea condiţiilor
echitabile de concurenţă dintre întreprinderile de stat şi cele private107. Pentru
excluderea şi prevenirea fraudelor economice comise în procesul privatizării
este utilă perfecţionarea mecanismului şi procedurii de privatizare aplicând pe
larg experienţa experţilor internaţionali.
Un element important de combatere a fraudelor economice este
elaborarea unui mecanism de licenţiere ce ar include descentralizarea,
simplificarea, reducerea esenţială a activităţilor de licenţiere, sporirea
transparenţei procedurii eliberării licenţelor şi certificatelor. Acest
mecanism trebuie să includă un sistem de explicare în scris, argumentat din
punct de vedere economic şi juridic, a refuzului de prelungire sau de eliberare a
licenţei de către factorii de decizie. La baza refuzului trebuie să fie puse numai
cauzele de forţă majoră – comiterea unor fraude economice mari, a unor acte de
corupţie. Procesul de eliberare a licenţelor trebuie să se transforme dintr-un
sistem de acceptare, limitare, reprimare, într-un proces de investigare a
activităţii economice. Numai în acest mod s-ar putea lupta contra fraudelor
economice din cadrul sistemului adminisrativ public.
Un factor important de creare a condiţiilor de combatere a fraudelor
economice este consolidarea instituţiilor puterii de stat a executivului,
legislativului, puterii judiciare şi mass-media. Trebuie elaborat un mecanism
de separare, coordonare şi resposabilizare a funcţionarilor puterii executive şi
legislative faţă de societatea civilă. De asemenea, e necesar să fie create condiţii
de excludere a activităţii criminale din sectorul legislativ şi executiv de stat la
toate nivelurile. Este utilă implementarea unui sistem de executare a deciziilor la
nivel de stat, ce ar garanta responsabilitatea faţă de controlul asupra
107 În prezent, există două tipuri de mecanisme de gospodărire: de piaţă şi de stat. Mecanismul de stat de gospodărire susţine întreprinderile de stat, care stimulează fraudele economice şi însuşirea proprietăţii şi bunurilor publice prin intermediul diverselor firme-fantomă.
143
patrimoniului statului, precum şi responsabilitatea funcţionarilor pentru
acţiunile, ce conduc la creşterea inflaţiei şi deficitului bugetar. Totodată, este
oportună implementarea unui sistem de tender şi de teste pentru examinarea
profesioanală a funcţionarilor publici şi pentru estimarea eficienţei îndeplinirii
funcţiilor şi obligaţiilor de către aceşti funcţionari.
Una din cele mai complicate probleme de creare a condiţiilor optime de
luptă contra fraudelor economice este reformarea mediului instituţional,
inclusiv a sistemului judiciar şi legislativ. Aceasta prevede crearea unui sistem
judiciar independent, ajustarea sistemului legislativ la standardele internaţionale
şi aplicarea legii în conformitate cu cerinţele Constituţiei, acordurilor şi
obligaţiunilor internaţionale ale statului. Rezolvarea acestor probleme de
combatere a fraudelor economice include diverse aspecte şi o serie întregă de
măsuri. Este oportună acordarea clauzei de crime prin lege a oricăror acţiuni
care provoacă fenomenul de mită, inclusiv cazurile de dare sau promitere,
precum şi de luare sau solicitare de mită. Însă trebuie înţeles faptul că mita este
nu rezultat al pseudomăsurilor de reformare a economiei şi a mediului
instituţional.
Rezolvarea acestor probleme necesită introducerea unui sistem
dezvoltat de avocatură de stat şi privat. În caz dacă populaţia nu are
posibilităţi financiare să-şi apere drepturile, statul trebuie să compenseze taxa
pentru serviciile avocatului particular sau din oficiu. Din cauză că gradul de
încredere al populaţiei în sistemul judiciar e foarte redus, trebuie implementat un
set de măsuri suplimentare, care ar permite accelerarea proceselor pozitive în
masă.
Una din cele mai importante garanţii de reformare a economiei şi
societăţii constă în instaurarea dictaturii supremaţiei legislaţiei în toate
domeniile şi relaţiile social-economice. În acest caz, controlul respectării
legislaţiei este necesar să-l efectueze un organ independent la nivelul Curţii
Constituţionale. În prezent, Procuraturii Generale, ca organ principal de
executare a legii, i s-au redus funcţiile, fiind lipsită de dreptul de a controla 144
implementările legislaţiei. Nici Ministerul Justiţiei nu şi-a asumat această
funcţie.
O măsură foarte importantă, dar extrem de dificilă în ceea ce priveşte
realizarea, este implementarea legii cu privire la spălarea banilor şi
elaborarea mecanismului de executare a acesteia. Aplicarea nechibzuită a
acestei legi poate împiedica mult atragerii investiţiilor în economia naţională şi
să contribuie la retragerea capitalului din ţară.
Un moment important în combaterea fraudelor economice este dirijarea
şi reglementarea prin lege a procesului de lobbyism. În baza Legii cu privire
la lobbyism, trebuie reglementate activităţile de lobbyism şi exercitat un control
strict asupra acestuia, inclusiv asupra puterii politice care a monopolizat acest
domeniu.
Un aspect esenţial al combaterii fraudelor economice îl constituie
asigurarea funcţionarilor publici cu un salariu mai mare decât standardul
mediu de viaţă şi a garanţiilor sociale concomitent cu executarea
necondiţionată de către aceştia a obligaţiunilor lor de serviciu, precum şi
introducerea unui sistem de pedepsire în caz de neexecutare. Este oportună
elaborarea unui sistem clar de facilităţi, de pedepsire şi delimitare a cazurilor de
concediere, fără dreptul de a mai lucra în organele de stat. Aceasta ar evita ispita
de a intra în relaţie cu sectorul subteran108.
Un element important şi o problemă serioasă în procesul combaterii
fraudelor economice este perfecţionarea sistemului de determinare a
108 În literatura de specialitate, autorii văd rezolvarea problemei corupţiei în rândurile funcţionarilor publici în elaborarea unui mecanism de declarare a veniturilor financiare şi materiale de către persoanele cu funcţii publice. Unii propun ca astfel de declaraţii să facă şi rudele acestora în cazul desemnării şi eliberării funcţinarilor infractori din funcţiile deţinute. Motivul acestor de claraţii constă în faptul că, actualmente, veniturile şi valorile materiale din posesia persoanelor cu funcţii publice nu sunt evaluate. Având în vedere că la noi în ţară, unde e răspândit mult nepotismului, este important ca această procedură să cuprindă şi rudele apropiate ale funcţionarilor publici. Un exemplu elocvent serveşte legea similară adoptată de Georgia. Însă, un astfel de mecanism este foarte dificil de realizat. În primul rând, există sute de modalităţi de a ocoli acestă procedură, în al doilea rând, majoritatea populaţiei într-o măsură sau alta, a fost implicată în procesele reformei şi-i imposibilă revenirea la situaţia anilor ’90. În al treilea rând, specialiştii profesionişti şi cu o experienţă bogată în business niciodată nu vor accepta să deţină funcţii publice, dacă va fi adoptată o asemenea lege. În al patrulea rînd, acei care vor executa legea ar putea aduce cu mult mai multe daune prin acţiunile lor neprofesioniste, decât fraudele economice ca atare. În acest caz, cea mai mare fraudă economică poate să conste în acţiunile nechibzuite ale funcţionarului. Criteriul principal trebuie să fie nu declaraţiile, ci efectul şi folosul pe care funcţionarul l-a adus economiei naţionale.
145
insolvabilităţii întrprinderilor. Până în prezent, legea nu curmă fenomenele de
insolvabilitate artificială, nu funcţionează eficient în domeniul evidenţierii şi
promovării proprietarilor eficienţi.
O verigă vulnerabilă în mecanismul de combatere a corupţiei şi a
fraudelor economice îl reprezintă sistemul de achiziţii de stat şi de vânzare a
produselor sechestrate. Este necesar să se elaboreze şi implementeze un sistem
de dirijare şi control în procesul aplicării “Legii cu privire la realizarea
produselor sechestrate”. Sistemul de dirijare a acestor procese trebuie să
includă crearea unui Centru internaţional care să se ocupe de marfa sechestrată
sau de achiziţiile publice. Trebuie sporit gradul de transparenţă al procesului de
sechestrare şi vânzare a producţiei, a achiziţiilor publice, inclusiv extinderea
practicii tenderelor şi deschiderea unei pagini speciale în reţeaua Internet.
Este oportună elaborarea unui mecanism de consolidare a sistemului de
supraveghere a achiziţiilor de stat, de efectuare a auditelor-surpriză selective
(5% din total) la achiziţiile de către unele proiecte, pentru a identifica punctele
vulnerabile şi a descoperi fraudele economice şi infracţiunile în domeniul dat.
Accelerarea procesului de sechestrare şi repatriere a bunurilor exportate în
alte ţări în urma comiterii fraudelor economice şi a actelor de corupţie este
problematică în prezent, deoarece cu greu pot fi urmărite tranzacţiile şi valorile
din afara ţării. În scopul rezolvării acestor probleme, e necesar să se creeze
condiţii favorabile pentru amnistierea repatrierilor. În acest context, e utilă
asistenţa din partea organizaţiilor internaţionale.
Una din problemele centrale de creştere a eficacităţii reformelor
economice şi de curmare a fraudelor economice constă în legitimarea veniturilor
populaţiei. Întrucât cca 80% din PIB se află în sectorul subteran, problema
legalităţii veniturilor şi a proprietăţii este imposibil de rezolvat fără a afecta
procesul investiţional, emigrarea acestor venituri etc. Mult mai eficient, din
punct de vedere a relansării activităţilor economice, ar fi crearea unor condiţii
economice şi juridice ce ar permite ieşirea din sectorul subteran al
capitalului ilicit. Pentru sectorul criminal şi perosanele din acest sector, care 146
comit fraude şi infracţiuni serioase, este necesar ca, prin judecată, să fie cerute
dovezi ale legalităţii veniturilor financiare şi imobiliare. Însă, ţinând cont de
respectarea drepturilor constituţionale ale cetăţeanului şi de “prezumpţia
nevinovăţiei”, este ilegal de a cere dovezi legitimative pentru proprietate şi
venituri de la rudele apropiate şi membrii familiei suspectatului, precum şi de la
alţi cetăţeni în relaţii apropiate cu persoanele respective109.
Un element foarte important în crearea condiţiilor de combatere a
fraudelor economice este consolidarea legislativă a protecţiei celor care prezintă
informaţii despre fraude economice, căci populaţia, de regulă, nu denunţă
persoanele vinovate de corupţie şi crimă de teamă să nu fie persecutate de
acestea. Este necesară elaborarea unui sistem de măsuri privind stimularea şi
protecţia cetăţenilor care divulgă cazurile de fraudă economică şi crimă
organizată. De asemenea, urmează să fie implementat un mecanism util de
protecţie şi securitate a vieţii şi poziţiei profesionale a funcţionarilor publici care
ar declara actele de fraudare economică şi alte crime. Totodată, e oportună
reprimarea severă a furturilor şi delapidărilor comise de persoane oficiale.
Trebuie implementat un sistem de sancţiuni pe profesii prevăzute pentru acei
care au ascuns ori nu au declarat la timp actele de fraudare economică şi alte
crime. Pentru fraudele economice comise de funcţionarii publici e necesară
introducerea unui sistem de compensare forţată a daunelor morale şi materiale
pricinuite societăţii.
Rezolvarea acestor şi altor probleme pare a fi foarte dificilă în condiţiile
deformării serioase a relaţiilor juridice şi economice, ale paralelismului
departamental admis în soluţionarea problemelor de combatere a fraudelor
economice. Totodată, aceste probleme nu pot fi rezolvate în statică, odată şi
pentru totdeauna, ci doar în dinamică, corelând permanent relaţiile juridice cu
schimbările din viaţa reală, precum şi a relaţiilor economice cu cele civile.
Pentru realizarea acestor probleme strategice, trebuie creată o instituţie de
109 În favoarea încălcărilor drepturilor constituţionale ale populaţiei şi cererii unor dovezi legitime privind veniturile se aduce ca exemplu legea similară care a fost adoptată în Lituania. Vezi: Lituania – Activităţi antiorupţie, 1999.
147
analiză constituţională, ce ar elabora strategia de dezvoltare a mediului
instituţional, ar evidenţia modalităţile de reformare, în complex, a relaţiilor
social-economice şi juridice, ar efectua analiza, din punctul de vedere juridic, a
sistemului legislativ şi amendamentelor propuse spre adoptare110, ar perfecţiona
şi adopta legislaţia la condiţiile şi cerinţele economiei de piaţă şi ale societăţii
civile democratice, ar înlătura contradicţiile ce duc la apariţia diverselor
interpretări ale legislaţiei şi regulamentelor, ar efectua expertiza legislaţiei
Moldovei privind corespunderea ei cu standardele internaţionale. Totodată
această instituţie ar coordona şi repartiza responsabilităţile între Centrul de
Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei şi Ministerul Justiţiei, Ministerul
Afacerilor Interne, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, Serviciul de
Securitate şi Informaţii şi Procuratura Generală. În prezent, există multe
probleme şi confuzii între aceste instituţii guvernamentale. De fapt, adesea
dosarele penale sunt examinate în paralel de diverse instituţii, fiind transmise de
la o instituţie la alta, fără o coordonare şi motivaţie serioasă111. Deoarece până
acum nu există nici o instituţie concretă responsabilă de aceste probleme,
Institutul de Analiză Constituţională ar îndeplini şi aceste funcţii.
O altă cale foarte importantă de combatere a fraudelor economice constă în
soluţionarea problemei perfecţionării, coordonării şi eficientizării sistemului
de gestionare şi control de stat al proceselor de combatere a fraudelor
economice. Este oportună o ameliorare a procedurilor de gestionare şi verificare
publică şi orientarea spre optimizarea şi creşterea nivelului profesionist, sporirea
operativităţii şi nivelului strategiei, a transparenţei acestui sistem.
Un rol deosebit în combaterea fraudelor economice şi corupţiei, în procesul
utilizării resurselor bugetare şi de privatizare îi aparţine Curţii de Conturi. Pentru
creşterea eficacităţii şi responsabilităţii Curţii de Conturi, este oportun să i se
încredinţeze funcţii de aplicare a sancţiunilor şi de ducere a fiecărui caz de
fraudare economică până în instanţa de judecată, în urma deschiderii de către 110 În prezent, expertiza legilor şi a amendamentelor o efectuează, de regulă, secţia juridică şi comisia juridică de numiri şi imunităţi a Parlamentului, ceea ce este foarte insuficient din punct de vedere a realizării strategiei de formare a mediului instituţional.111 Deseori, în procesul transferării de la o instituţie la alta, dosarele suferă modificări esenţiale sau chiar dispar.
148
acest organ a dosarelor penale asupra faptelor de fraude economice şi alte
infracţiuni depistate. Totodată, este necesar ca achiziţiile de stat să fie realizate
numai după avizul respectiv al Curţii de Conturi, în care să fie dată o apreciere
exactă a preţurilor, calităţii şi eficacităţii fondurilor şi efectului sistemului de
amortizare. Aceleaşi probleme, şi în acelaşi mod, urmează să fie soluţionate în
procesul privatizării şi dirijării proprietăţii de stat în cadrul societăţilor pe
acţiuni.
O dată cu intensificarea activităţii Centrului de Combatere a Crimelor
Economice, urmează să fie sistematizat şi optimizat procesul controlului de stat,
reducând frecvenţa şi simplificând procedurile de control, sporind eficacitatea şi
calitatea procesului de audit, stabilind gradul de control pentru fiecare agent
economic şi numărul de verificări pentru diverse forme de gospodărire. Trebuie
evitat paralelismul şi controlul la comanda politică, care poate duce la creşterea
esenţială a numărului verificărilor şi la stoarcerea mitelor la comandă de la
antreprenori.
Cu scopul de a evita confuziile şi a mări responsabilitatea atât a agentului
de control, cât şi a celui economic, e recomandabilă publicarea în mass-media a
drepturilor şi obligaţiilor agenţilor de control şi a agenţilor fiscali, precum şi
publicarea rezultatelor verificărilor efectuate şi depistarea fraudelor economice
caracteristice pentru grupurile similare de agenţi economici şi măsurile de
combatere a lor.
Este utilă schimbarea cardinală a sistemului de audit şi control în funcţie
de calificare şi baza tehnico-materială, apelând la ajutorul organizaţiilor
internaţionale, pentru a soluţiona problemele apărute. Totodată, este oportună
crearea unui sistem de concurenţă între agenţii de audit şi control, evidenţiindu-i
astfel pe cei mai buni profesionişti şi pe cei mai eficienţi dintre ei din punct de
vedere a calităţii şi cheltuielilor pentru înfăptuirea acestui audit.
O problemă importantă în procesul combaterii fraudelor economice este
optimizarea şi descentralizarea poverii fiscale sub aspect teritorial. Una din
cauzele răspândirii fraudelor economice constă în deformaţiile existente în 149
procesul de distribuire a poverii fiscale şi de favorizare nefundamentată a unor
regiuni (de exemplu, trecerea accizelor de la Bugetul de Stat la bugetul
Găgăuziei). Pentru interesarea autorităţilor locale în combaterea fraudelor
economice, a devenit necesară schimbarea criteriilor de percepere a impozitelor
şi de distribuire a cheltuielilor din Bugetul de Stat. În baza plăţilor şi a
cheltuielilor de la Buget, trebuie utilizat acelaşi criteriu –eficacitatea activităţii
economice a agenţilor economici şi a teritoriului dat112. E raţional să se treacă la
o bază normativă de colectare a impozitelor din teritoriu. Dacă localitatea îşi
onorează datoriile prognozate faţă de Bugetul de Stat în baza normativelor, este
oportun ca, de exemplu, 50% din surplusul colectărilor faţă de normativ să
rămână în teritoriu. Aceasta ar rezolva problemele generate de actuala
indiferenţă a administraţiilor locale faţă de încasările fiscale.
Una din cele mai importante căi de rezolvare a problemei deformării
relaţiilor economice şi activizării procesului de combatere a fraudelor
economice constă în restructurarea şi consolidarea supravegherii sistemului
bancar, creşterea responsabilităţii băncilor comerciale. În primul rînd, este
necesar să se aducă volumul masei monetare în corelaţie cu necesităţile agenţilor
economici, cel puţin trebuie dublate rezervele valutare, se cere elaborată şi
adoptată Legea privind garanţiile banilor populaţiei depuşi în conturile băncilor
comerciale. În condiţiile crizei actuale, trebuie gestionată rata dobânzilor din
băncile comerciale, scăzând-o la 3-5% anual. Este util ca BNM să efectueze un
control mai eficient de supraveghere a depunerilor populaţiei şi să urgenteze
procedura falimentului şi rambursarea, în primul rând, a banilor deponenţilor şi
apoi ai celorlalţi agenţi şi, în ultimul rând, ai BNM în cazul falimentării băncii
comerciale. Este oportună elaborarea unui program pentru atragerea banilor în
numerar din sectorul subteran la depozitele bancare şi extinderea controlului
asupra masei monetare aflate în circulaţie.112 În prezent, plăţile la buget se efectuează după criteriul nivelului de activitate economică a teritoriului respectiv, iar cheltuielile - după alt criteriu, după numărul şi structura populaţiei, care este foarte diversă în diferite teritorii. Drept rezultat, raportul plăţilor în buget şi subvenţiilor de la Bugetul de Stat variază considerabil de la un teritoriu la altul. Acest principiu de acumulare a veniturilor şi de subvenţionare a necesităţilor teritoriilor de la Bugetul de Stat nu stimulează administraţiile locale să combată fraudele economice, inclusiv evaziunile fiscale şi să maximalizeze încasările impozitelor la Bugetul de Stat.
150
O problemă foarte complicată privind sistemul de combatere a fraudelor
economice este cea a reformei vamale. În primul rând, trebuie schimbată baza
de impunere a exportului şi importului şi a taxelor vamale în procesul efectuării
procedurilor vamale. E necesar să se efectueze acestea în vederea simplificării şi
diminuării ratei de impozit pe importul şi exportul mărfurilor, la nivelul altor ţări
vecine, şi mitelor pe care agenţii economici le plătesc pentru serviciile vamale
ilicite. În condiţiile conflictului cu Transnistria, sunt oportune antrenarea armatei
în serviciile vamale şi un regim de stare excepţională de-a lungul Nistrului.
Trebuie restabilite posturile vamale duble pe teritoriul Ucrainei pentru a diminua
contrabanda prin Transnistria. Demult a devenit necesară modernizarea
sistemului vamal după standardele internaţionale, precum şi perfecţionarea
cadrului vamal (introducerea programelor vamale computerizate, utilarea
serviciului vamal cu aparate Roentgen, tehnicilor de expertiză, codului
economic şi vamal), interesarea funcţionarilor vamali prin acordarea unei părţi
din valoarea bunurilor sechestrate. Este timpul să fie perfecţionat bază de date şi
monitorizate activităţile de afaceri ce ţin de import/export prin vamă, să se
practice confruntarea acestor date cu datele vamelor de la frontiera cu Ucraina şi
România şi cu cele ale organelor de resort din ţară (inspectoratele fiscale,
Centrul de Combatere a Fraudelor Economice, Curtea de Conturi, etc.). E
necesar să se practice concursuri pentru avansare pe linie de serviciu în cadrul
departamentelor de control vamal, rotaţia cadrelor, schimbul temporar de
personal dintre diferite localităţi vamale şi de diverse niveluri. Efectuarea
suplimentară a verificărilor inopinate de documente şi bunuri de către echipele
Centrului de Combatere a Crimelor Economice după trecerea acestora prin
vamă. Este oportună, după exemplul multor ţări, trecerea unor funcţii ale
sistemului vamal în sectorul privat, totodată îmbinând acest proces cu
activizarea controlului de stat.
O problemă principală, a cărei soluţionare va asigura condiţii favorabile
pentru combaterea fraudelor economice, este liberalizarea, profesionalizarea
şi depolitizarea procesului de dirijare a relaţiilor social-economice, 151
debirocratizarea şi performarea sistemului public. Reformarea sectorului
public include nu numai procesul de depolitizare, liberalizare, optimizare, ci şi o
transparenţă avansată a tuturor activităţilor Centrului de Combatere a Crimelor
Economice şi Corupţiei.
Soluţionarea problemelor principale de reformare a sectorului public,
inclusiv depolitizarea totală a funcţionarilor publici la toate nivelurile,
introducerea unui sistem obligatoriu de performanţă profesională şi de înaltă
competitivitate presupune elaborarea şi implementarea unei proceduri obiective
de selectare şi promovatre a funcţionarilor, unui set de garanţii pentru păstrarea
locului de muncă, remunerarea la nivel internaţional. A devenit necesară
extinderea activităţii băncilor de date referitoare la locurile de muncă apărute
recent. Informaţia despre vacanţe, cerinţe şi condiţiile salarizării trebuie
publicată în mass-media, inclusiv Internet. E nevoie de o comisie specializată
internaţională, care să participe la selectarea preventivă a unor funcţionari
publici dezinteresaţi, care să nu aibă legături de rudenie şi relaţii cu persoane din
Guvern. Comisia va exclude pe acei candidaţi care vor profita de relaţii sau vor
recurge la mituirea superiorilor, în loc să se evidenţieze prin propriile merite sau
calităţi profesionale, căci vor fi foarte vulnerabili faţă de ispita fraudelor
economice şi corupţie.
Un rol important în procesul perfecţionării sectorului de stat îi aparţine
Codului Etic al funcţionarilor publici, care include reguli cu privire la calităţile
profesionale în activitatea de muncă şi la adoptarea deciziilor pornind de la
interesele naţionale în procesul utilizării resurselor financiare, valorilor
materiale, pasivelor/obligaţiunilor, cadourilor şi altor tranzacţii. Totodată, Codul
Etic este necesar să fie diferenţiat şi orientat concret pentru diverse categorii de
funcţionari publici.
Una din cele mai importante căi de combatere a fraudelor economice este
reformarea aparatului de realizare a sarcinilor economice şi a politicii bugetare,
inclusiv modernizarea aparatului Ministerelor Economiei, Finanţelor,
Privatizării etc., cadrelor care gestionează achiziţiile publice etc. O altă cale 152
importantă este perfecţionarea profesională a cadrelor poliţiei, Departamentului
Vamal, Centrului de Combaterea Crimelor Economice, procuraturii,
judecătoriilor, inspectoratului fiscal.
Un rol special în combaterea fraudelor economice, în condiţiile de criză, îl
joacă reformarea personalului din sfera educaţiei, ocrotirii sănătăţii, culturii şi
deservirii sociale. În fine, o problemă deosebită este problema perfecţionării
aparatului oficialităţilor publice ale administraţiei judeţene locale. Este necesar
ca o dată cu semnarea contractului de angajare la serviciu, funcţionarul să
semneze că a luat cunoştinţă de Codul Etic.
Este oportună crearea unei agenţii de stat pentru angajarea provizorie şi
acordarea serviciilor de consultanţă, precum şi introducerea unui control sever
asupra responsabilităţii şi îndeplinirii regulilor etice de către persoanele care
atestează cadrele din punct de vedere a profesionalismului.
O problemă importantă în combaterea fraudelor economice este
asigurarea transparenţei formării, aprobării şi executării bugetului
consolidat de stat şi a bugetelor locale. În prezent, procesul de executare a
diferitelor articole este diferit. Totodată, modul de executare a majorităţii
articolelor bugetare este “opac” pentru public. Deseori resursele bugetare trec
mai întâi prin fondul de rezervă şi după aceea sunt transferate la articolele
respective ale bugetului113.
O problemă foarte acută privind combaterea fraudelor economice este
legată de reformarea procedurilor de privatizare a proprietăţii de stat şi a
ramurilor de importanţă strategică care determină suveranitatea
economică a statului. Trebuie introdusă practica monitorizării de către mass-
media a modului de apreciere de funcţionarii Curţii de Conturi a procesului de
privatizare, care ar exclude fraudele economice legate de transmiterea
patrimoniului de stat în proprietatea privată, în condiţii avantajoase, în schimbul
mitei, ar exclude practica participării şi folosirii cotei capitalizate a proprietăţii
113 De exemplu, prim-ministrul dă din fondul de rezervă un milion de lei unei biserici pentru reparaţii, apoi acest milion se transferă din fondul de rezervă la articolul “Construcţii capitale”. În aşa mod, o jumătate din buget se poate trece prin fondul de rezervă.
153
de stat în proprietatea privată. Această procedură, de asemenea, ar exclude
racketul funcţional aplicat faţă de agenţii economici, sabotarea procesului de
privatizare în scopul creării condiţiilor favorabile pentru obţinerea beneficiului
din formele ilegale de privatizare, de transformare ilegală a proprietăţii de stat în
proprietate privată. Aceste tendinţe sunt foarte relevante în special la nivelul
administraţiei publice locale.
Este necesară elaborarea un mecanism de impersonalizare a procesului de
rezolvare a problemelor revenite funcţionarilor de stat, inclusiv prin Internet, sau
codarea cererilor adresate factorului de decizie. Totodată, acest mecanism de
separare a cererii persoanei care solicită soluţionarea unei probleme de către
ofertant (funcţionarul de stat) trebuie să conţină o indicaţie prin care funcţionarii
publici sunt obligaţi să dea un răspuns clar, sau să expună motivul respingerii
cererii. Toate răspunsurile trebuie să fie date în termenul stabilit de lege,
publicate în mass-media şi examinate de Agenţia Independentă, care va aprecia
eficacitatea şi productivitatea funcţionarilor de stat.
Un rol special în combaterea fraudelor economice îl poate juca Agenţia
Relaţii Publice, care urmează să fie înfiinţat şi să aibă dreptul de a examina şi
sistematiza cazurile de brutalitate, de fraude economice, răspunsurile
funcţionarilor publici date organizaţiilor civile, cetăţenilor şi caracterul
soluţionării problemelor, sau cauza ignorării lor114.
Un element important al mecanismului de funcţionare a Agenţiei Relaţii
Publice îl constituie protejarea şi stimularea acelor funcţionari publici care pot fi
acuzaţi neîntemeiat de fraude economice sau, în cazul falsificării dovezilor, şi de
comportare incorectă. Această tendinţă poate să se extindă în prezent, după ce s-
a adoptat Legea cu privire la iniţierea cazurilor de mită.
O altă cale de prevenire a fraudelor economice este demonopolizarea
informaţiei şi introducerea unui sistem obligatoriu de aducere la cunoştinţă a 114 În prezent, nu există o metodologie de lucru cu organizaţiile civile. Majoritatea cetăţenilor nu cunosc procedura de rezolvare a problemelor; la cine şi la ce nivel trebuie să se adreseze pentru a rezolva o problemă stringentă. Din această cauză, ei sunt impuşi să umble de la un funcţionar la altul, şi nu este nici un organ care ar putea selecta problemele şi lămuri cetăţenilor la ce oficiu trebuie să primească răspunsurile aşteptate, care e forma şi metoda de rezolvare a problemelor. Majoritatea cetăţenilor ar fi de acord să plătească pentru aceste servicii, numai să poată obţine un răspuns clar şi cât mai rapid.
154
întregului set de documente pe care organizaţiile civile şi cetăţenii urmează să le
prezinte funcţionarilor publici. Majoritatea populaţiei nu este informată corect
cu privire la structura şi caracterul setului de documente ce trebuie prezentate
funcţionarilor publici, în special la nivel local. Ca urmare, se comit fraude
economice chiar în procesul oferirii de către funcţionarii publici a informaţiei
necesare privind setul de documente de care au nevoie cetăţenii115.
Un obstacol esenţial în extinderea fraudelor economice poate fi crearea
unor condiţii egale pentru toţi agenţii economici, renunţând la instituirea
diverselor fonduri extrabugetare şi la acordarea unor facilităţi firmelor de
elită private, prin intermediul cărora are loc procesul de spălare a banilor.
Un rol aparte în combaterea fraudelor economice îl joacă accelerarea
trecerii contabilităţii şi a întregului circuit financiar pe principii internaţionale,
pentru a mări gradul de transparenţă şi de corespundere a acestora economiei de
piaţă.
O verigă importantă în lanţul combaterii fraudelor economice, inclusiv a
corupţiei, o reprezintă prevederea în Legea cu privire la Centrul de Combatere a
Crimelor Economice a mecanismului de interesare directă a funcţionarilor
Centrului, inclusiv prin crearea unui fond special şi transferarea în acest fond a
unei cote din bunurile ilicite confiscate. Mărimea cotei defalcate pentru Centru
şi modul de utilizare a mijloacelor fondului special trebuie să fie reglementate de
Parlament, după examinarea obiectivă a activităţii acestui Centru116. Raportul
public prezentat de Centru în Parlament ar mări responsabilitatea şi calitatea
activităţii lui.
Un rol special în preîntâmpinarea noilor forme de fraude economice şi
corupţie îi revine Centrului de Combaterea Crimelor Economice, care
efectuează analiza şi depistarea noilor genuri de fraude economice (de exemplu,
în domeniul falsificării tranzacţiilor cu cartelele de credit şi prestarea diverselor 115 De exemplu, se comit fraudele economice în procesul prelungirii termenului actelor de identitate, sau întocmirii actelor noi. Populaţia nefiind informată ce fel de documente trebuie să prezinte şi în ce formă pot fi acordate serviciile respective, este nevoită să plătească de 2-4 ori mai mult pentru urgentarea rezolvării problemelor stringente.116 În legea Centrului, modul de utilizare a mijloacelor fondului special se reglemetează în baza hotărârilor şi deciziilor adoptate de Centru şi aprobate de Guvern
155
servicii bancare prin sistemul electronic, perfectarea documentaţiei şi vizarea ei
prin Internet etc.). Totodată, este necesar ca Centrul să organizeze cicluri de
prelegeri pentru pregătirea colaboratorilor ministerelor de forţă în domeniul
investigării noilor genuri de fraude economice, prevenirii şi sancţionării lor.
Acest proces trebuie urgentat, deoarece sistemul plăţilor electronice şi
perfectarea documentelor (contractelor, dispoziţiilor de plată prin Internet) se
răspândeşte foarte rapid, iar specialişti în acest domeniu al economiei naţionale
sunt extrem de puţini.
Un rol însemnat în combaterea fraudelor economice îl pot juca
reprezentanţii societăţii civile şi mass-media, cărora li se va permite să
monitorizeze şi să controleze frecvenţa publicării statisticii producerii şi
consumului resurselor de către producătorii monopolişti, inclusiv ai sistemului
energetic, de aprovizionare cu gaze naturale, carburanţi, apă potabilă. Aceasta ar
fi o măsură de asigurare a transparenţei. Statistica producerii şi consumului
energiei electrice, gazelor naturale, apei potabile, căldurii este forte confuză,
fiind exprimată, de regulă, în unităţi convenţionale, fără a indica echivalentul
energetic. Astfel, se comit grave fraude economice, căci este imposibilă
verificarea veridicităţii datelor.
Este necesar ca organizaţiile civile şi cele ale sectorului privat să se
angajeze în căutarea furnizorilor alternativi de gaze naturale, energie electrică,
carburanţi. Monopolismul şi neomonopolismul din sectoarele energeticii,
gazelor naturale, carburanţilor, apei potabile este cauza creşterii permanente a
enormelor datorii de stat. În prezent, practic, monopoliştii acestor şi altor ramuri
oligopole exercită controlul lor economic şi politic la diferite niveluri.
La combaterea fraudelor economice au contribuit, în special, reforma
procedurii de primire şi distribuire a ajutoarelor umanitare şi
monitorizarea acestui proces. A devenit necesar un sistem transparent de
înregistrare, distribuire şi utilizare a ajutoarelor umanitare şi a diverselor
granturi, precum şi a ajutorului tehnic, pentru a împiedica transformarea
156
ajutoarelor umanitare, în marfă şi vinderea lor pe piaţa subterană117. Organele de
presă şi societăţile civile trebuie să aibă acces liber la procesul de tranzacţionare
a ajutoarelor umanitare şi la monitorizarea cerinţei şi abaterilor în timpul
distribuţiei acestor ajutoare. E foarte important să fie reflectat în presă procesul
de distribuire a ajutoarelor umanitare şi garanturilor pe bază de merit. Totodată,
este oportun ca populaţia să fie implicată în tot ciclul acestui proces, precum şi
Organizaţiile umanitare internaţionale, guvernamentale şi cele de nivel
municipal.
Un loc aparte în prevenirea fraudelor economice îi revine reformei
sistemului de educaţie şi de reciclare a cadrelor. La baza acestei reforme
trebuie pus principiul transparenţei şi obiectivităţii la selectarea şi promovarea
persoanelor competente din sistemul administrării învăţământului universitar şi
postuniversitar, trecerea la procesul de testare a cunoştinţelor pe bază de
computere de către comisii specializate independente. Favorizarea flexibilităţii
sistemului de educaţie prin acordarea posibilităţii competetitorilor de a alege
profesorul, cursurile, precum şi comisia de apreciere a cunoştinţelor. Toate
acestea vor facilita procesul de trecere la un sistem de evaluare obiectivă a
calităţii pregătirii cadrelor şi reciclării lor şi, totodată, vor curma procesul de
extindere a fraudelor economice în sfera învăţământului.
Un element important şi o condiţie majoră în combaterea fraudelor
economice este perfecţionarea sistemului politic şi formarea unui mediu
politic adecvat intereselor naţionale.
În acest sens, trebuie modificate principiile de formare, înregistrare şi
participare a partidelor politice la alegerile în Parlament. Vor fi înregistrate acele
partide care au un program limpede de activitate, adecvat Constituţiei Republicii
Moldova şi care nu activează pe baza unor interese naţionaliste sau şoviniste, ci
pe baza principalelor interese naţionale ale ţării.
O condiţie principală de combatere a fraudelor economice constă în
modficarea sistemului electoral. Alegerile nu trebuie să aibă loc pe baza listei de 117Însemnătatea şi rolul acestui proces au început a creşte mmai ales după ce Republica Moldova a fost recunoscută ca cea mai săracă ţară din Europa.
157
partid, ci pe baza concurenţei dintre candidaţii diferitelor partide. Este utilă
introducerea practicii responsabilităţii partidelor şi fracţiilor parlamentare faţă de
popor (de exemplu, în ce măsură activitatea partidelor corespunde promisiunilor
electorale şi cum realizează în practică obiectivele constituţionale şi strategice
ale ţării).
Totodată, este oportun ca Curtea Constituţională şi Organizaţiile
Internaţionale să aprecieze în mod oficial a activitatea parlamentarilor şi
partidelor din punct de vedere al îndeplinirii, avansării sau stopării extinderii
reformelor social-economice şi rezolvării problemelor sociale şi ale luptei cu
fraudele economice. Până în prezent nu există o apreciere oficială a activităţii
partidelor. De aceea este greu să se dea prioritate unui sau altui partid în timpul
alegerilor. Trebuie să se renunţe la acordarea imunităţii parlamentare, pentru ca
fiecare deputat să fie conştient că în orice moment, poate fi tras la răspundere în
caz de încălcare a legii. Se recomandă publicarea obligatorie în Monitorul
Oficial, o dată cu avizul activităţii partidelor şi a deputaţilor, provenienţa
veniturilor deputaţilor şi contribuţiilor financiare ale partidelor şi mişcărilor
politice.
Un rol important în combaterea fraudelor economice îi joacă activizarea
procesului de cercetare complexă şi dinamică a cauzelor fenomenului
fraudelor economice, pe a cărui bază se vor putea corecta metodele de realizare
a programelor de contracarare a infracţiunilor economice. În această ordine de
idei, este necesar ca nu numai statul să efectueze cercetări în domeniul fraudelor
economice, ci şi organizaţiile antifraudă private, fiind autorizate să monitorizare
implementarea măsurilor de combatere a fraudelor economice. Aducerea la
cunoştinţa poporului a rezultatelor analizei prejudiciilor cauzate de fraudele
economice ţării, în ansamblu, îi va convinge pe cetăţeni de pericolul acestor
infracţiuni. Numai în aşa caz se poate miza pe susţinerea şi participarea
organizaţiilor nonstatale, a întregii societăţi civile la realizarea programelor
antifraudă.
158
Sunt oportune sondajele periodice de opinie publică, ce ar asigura o
analiză obiectivă a structurii şi dinamicii fraudelor economice, precizarea
genezei acestora, a formelor principale, specificului lor, stabilirea gradului de
influienţă şi de interacţiune a corupţiei şi economiei subterane cu sectorul
oficial.
Este necesar ca sistemul educaţional al ţării să promoveze valorile etice -
una din condiţiile principale ale procesului de prevenire a fraudelor şi de
mobilizare a societăţii civile la lupta cu aceste infracţiuni economice.
Totodată, trebuie pregătit un grup de jurnalişti-investigatori în domeniul
elucidării faptelor şi esenţei fraudelor economice. Instruirea şi reciclarea
specialiştilor respectivi în vederea practicării jurnalismului obiectiv şi respectării
eticii profesionale în relatarea situaţiei de pe “frontul” contra fraudelor
economice va permite evitarea publicării unui şir de materiale nefondate, care,
practic, nu au o bază informaţională suficientă, nu conţin argumentul acuzărilor
şi care sunt prea superficiale sau executate la comanda vreunui partid politic.
Este foarte importantă creşterea nivelului de coştientizare a societăţii
(edificarea autorităţii sociale), inclusiv cu privire la drepturile şi obligaţiunile
organizaţiilor obşteşti, civile şi ale cetăţenilor şi funcţionarilor publici.
Un rol aparte în acest proces îl pot avea oamenii de artă, scriitorii,
savanţii, profesorii, adică întreaga intelectualitate. Aceştia urmează să publice
informaţii, comunicări ştiinţifice, să realizeze programe TV, să ţină seminarii şi
conferinţe dedicate combaterii fraudelor economice, să transmită mesaje de
conştientizare a publicului larg, punând accente deosebite asupra ridicării
gradului de educaţie etică a societăţii.
De asemenea, este foarte important să se convoace întruniri,
conferinţe,dialoguri pe diferite teme între organele puterii de stat, sectorul
privat, societatea civilă şi diverse personalităţi din sfera politică şi cea
economică, care să contribuie la soluţionarea problemelor legate de
contracararea fraudelor.
159
Un rol aparte în extinderea procesului de combatere a fraudelor
economice îl joacă îmbunătăţirea imaginii ţării şi creşterea influenţei
instituţiilor internaţionale asupra realizării strategiei antifraudă.
Este necesar să se intervină pe lângă organizaţiile internaţionale
(Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Cooperare
Economică şi Dezvoltare, BM, FMI etc.) cu propunerea de susţinere financiară,
organizatorică ş.a.m.d. a strategiei de combatere a fraudelor economice. Este util
de a interveni pe lângă aceste instituţii, pentru a crea un Comitet de Coordonare
la nivel internaţional şi a echipelor de lucru în câteva domenii-cheie de
combatere a fraudelor economice.
Acest Comitet Internaţional de Coordonare trebuie să constidere
combaterea fraudelor economice o componentă prioritară a strategiilor de
asistenţă, acordată ţării, să efectueze analiza politică şi economică a
fenomenului, precum şi să aleagă şi să aprobe proiectele de realizare a strategiei
antifraudă.
În fine, un element important al combaterii fraudelor economice constă în
creşterea rolului organizaţiilor non-statale, al societăţii civile în întregime, în
colaborarea şi influenţa lor asupra procesului de control al funcţionarilor publici.
Prin intermediul acestui Comitet, companiile naţionale ar putea studia
experienţa internaţională, fapt care ar stimula adoptarea şi implementarea unor
standarde înalte în procesul de combatere a fraudelor economice din Republica
Moldova.
Încheiere
160
Fenomenul fraudelor economice afectează sistemele economice ale multor
ţări. Activizarea procesului de globalizare şi liberalizare a proceselor economice
naţionale la sfârşitul secolului XX au condus la unirea fraudelor economice şi
extinderea sectorului subteran internaţional pe seama reducerii sectoarelor
oficiale şi securităţii economice a statului. Tendinţele negative ale dezvoltării
economiei mondiale la începutul secolului XXI determină specificul fraudelor
economice şi extinderea sectorului subteran în ţările de tranziţie, inclusiv
Republica Moldova. Analiza modelelor şi cauzelor existenţei şi extinderii
fraudelor economice şi sectorului subteran, bazate pe diverse tipuri de clasificare
a procesului de creare a valorii adăugate, a relevat specificul fraudelor
economice, particularităţile circulaţiei resurselor dintre sectorul subteran şi cel
oficial în Republica Moldova.
Caracterul şi particularităţile reglementărilor de stat influenţează
specificul şi condiţiile de creştere sau scădere a volumului fraudelor economice.
Analiza efectuată demonstrează că ineficienţa reglementării de stat a proceselor
social-economice şi de combatere a fraudelor economice etc., incapabile, din
anumite cauze, să asigure reformarea relaţiilor economice şi protejarea
sectorului privat, duce la amplificarea fraudelor economice şi la slăbirea
securităţii economice a staului.
Studierea diverselor metode de estimare a dimensiunilor fraudelor
economice a evidenţiat mărimea, structura şi sursele fraudelor economice,
inclusiv pierderile cauzate de extinderea sectorului subteran.
Analiza dimensiunilor fraudelor economice, bazată pe utilizarea
diverselor metode (metoda monetară, metoda cheltuielilor, metoda de rezolvare
grafică a principalelor identităţi macroeconomice), ne demonstrează tendinţa
vădită de extindere a fraudelor economice.
Estimarea prognozei dimensiunilor fraudelor economice în Republica
Moldova este prezentată în trei variante de dezvoltare, în funcţie de caracterul
performanţelor economice şi strategiei de combatere a fraudelor economice.
161
Prognoza optimistă prevede scăderea volumului fraudelor economice, ca
urmare a realizării politicii liberale de dezvoltare a economiei, reducrii de 2-3
ori a presiunii fiscale, limitării considerabile a restricţiilor administrative de stat,
schimbării funcţiilor aparatului public şi adaptării lui la principiile dezvoltării
libere a economiei, restrângerii esenţiale a birocratismului, facilitării micului
business.
Strategia de combatere a fraudelor economice, conform acestei variante,
trebuie să includă prioritar reglementarea economică şi administrativă de stat a
pieţei tradiţionale şi a pieţelor de capital, în scopul activizării concurenţei şi
lichidării monopolismului, îmbinând reglementările economice promovate de
concepţia monetaristă cu politica monetar-creditară şi fiscală moderată şi
sistemul de protecţie a agenţilor economici autohtoni. Realizarea acestei strategii
conduce la ameliorarea mediului instituţional, care presupune gestionarea de stat
a ramurilor prioritare şi implementarea unor instrumente economice şi financiare
moderne.
Analiza specificului evoluţiei dinamicii indicatorilor principali ai
economiei Repulicii Moldova a relevat particularităţile de dezvoltare a
economiei şi de extindere a fraudelor economice. În Republica Moldova,
fenomenul fraudelor economice a atins un grad extrem de înalt de răspândire şi
este înrădăcinat în tot sistemul de relaţii economice, sociale, politice şi
administrative. Procesul de reformare social-economică în perioada de tranziţie
s-a caracterizat prin extinderea fraudelor economice, care au căpătat proporţii
uriaşe, reprezentând acum un fenomen global. Specificul acestui proces din
Republica Moldova la începutul secolului XXI constă în creşterea sărăciei,
lezarea drepturilor social-economice ale personalităţii, înrăutăţirea condiţiilor de
viaţă, încetinirea dezvoltării relaţiilor economice de piaţă bazate pe sectorul
privat, agravarea conflictelor naţionale, politice, sociale, scăderea încrederii în
democraţie, stoparea reproducerii populaţiei şi slăbirea securităţii economice a
statului, redistribuirea inechitabilă a puterii şi a bunurilor publice.
162
Una din direcţiile de creare a condiţiilor de combatere a fraudelor
economice constă în elaborarea unui mecanism real de colaborare între partidele
politice şi întregul sistem de funcţionari publici, societatea civilă şi sectorul
privat în vederea reformării social-economice şi combaterii fraudelor
economice. Multiplele încercări ale patidelor de guvernământ din ultima periodă
de 12 ani de a integra aceste componente sociale şi de a implementa măsurile de
reformare economică şi de combatere a fraudelor economice şi corupţiei au
eşuat din cauza lipsei de susţinere din partea societăţii. Societatea a constatat că
principala cauză a fraudelor economice şi corupţiei este guvernarea proastă,
fiind totodată tolerantă faţă de procesele şi formele fraudelor economice la toate
nivelurile, precum şi în viaţa cotidiană. Reprezentanţii businessului mic şi
mijlociu consideră că bariera principală în calea dezvoltării social-democratice
şi cauza extinderii fraudelor economice sunt Guvernul şi sistemul său
suprabirocratizat.
Tendinţa generală şi calea cea mai sigură de stabilizare economică şi de
combatere a fraudelor economice şi diminuare a sectorului subteran constă în
optimizarea şi integrarea intereselor sectorului privat, societăţii civile, a
partidelor politice şi Guvernului.
Structurile principale în care se comit fraudele economice sunt
reprezentate de sistemul fiscal, vamal, achiziţiilor şi subvenţiilor de stat,
monopolurile energetic, de aprovizionare cu gaze, combustibil, ramura
tutunului, Calea Ferată, Transnistria. Realizarea acestor probleme în aceste
structuri ar facilita creşterea veniturilor la buget. Dezvoltarea social-culturală în
ţară presupune combaterea fraudelor economice în sistemul ocrotirii sănătăţii,
educaţiei, culturii.
Trebuie evidenţiate criteriile, principiile şi specificul strategiei de
combatere a fraudelor economice, inclusiv perfecţionarea mediului instituţional,
au devenit necesare reformarea legislaţiei şi aplicarea în toate domeniile a
sistemului legislativ, pentru democratizarea societăţii, transparenţa sistemului de
activitate economică şi contabilizarea totală a proceselor economice, 163
transparenţa funcţiilor publice, intoleranţa societăţii faţă de orice tip de fraude
economice, elaborarea şi implementarea unui program de combatere a fraudelor
economice, care ar fi monitorizat de societate, crearea unui sistem de
instrumente şi pârghii de realizare a acestui program.
Eradicarea totală a fraudelor economice şi sectorului subteran este
posibilă prin instituirea controlului civic asupra activităţilor funcţionarilor de
stat. Implicarea largă a societăţii în acest proces joacă un rol foarte important în
descoperirea şi combaterea fraudelor economice şi corupţiei.
Există o serie de probleme teoretice şi practice, rezolvarea cărora va
permite dezrădăcinarea a însuşi fenomenului fraudelor economice, în general, şi
a corupţiei şi criminalităţii, în special. Aceste probleme sunt:
- depăşirea crizei economice, fapt care ar accelera considerabil
dezvoltarea sectorului oficial şi reducerea fraudelor economice şi a
sectorului subteran;
- sporirea proceselor democratice, transparenţei, controlului civil şi
contabil;
- crearea şi perfecţionarea mediului instituţional, în general, şi a
sistemului legislativ de combatere a fraudelor economice în particular,
ce ar reglementa funcţiile Centrului de Combatere a Crimelor
Economice;
- dezvoltarea tehnologiei de prevenire şi stopare a fraudelor economice
prin mecanisme moderne;
- perfecţionarea permanentă a mecanismului de dezvoltare economică şi
de reglementare de stat o dată cu mecanismul de contracarare a
fraudelor economice;
- elaborarea şi implementarea principiilor de prognozare a formelor şi
tipurilor de fraude economice, metodelor de estimare a proporţiilor
sectorului subteran;
- elaborarea şi implementarea deprinderilor practice de control civil
asupra activităţilor instituţiilor politice, determinarea principiilor eticii 164
funcţionarilor publici, dezvoltarea sistemului de învăţământ şi de
pregătire a cadrelor în domeniul descoperirii fraudelor economice;
- minimalizarea riscului cetăţenilor care îi divulgă pe autorii fraudelor
economice şi stimularea lor (financiară, legislativă, politică, tehnică
etc.);
- optimizarea componenţei şi funcţiilor Centrului de combatere a
fraudelor economice (centralizarea şi specializarea funcţiilor, a
fondului de dezvoltare);
- elaborarea prognozelor pe termen lung ale dezvoltării proceselor
social-economice, estimarea fraudelor economice şi adoptarea
măsurilor de combatere a lor.
Eforturile de combatere a fraudelor economice trebuie să fie sistematice şi
de lungă durată. Rolul decisiv în descoperirea şi abordarea proceselor de
manifestare a fraudelor economice îi aparţine opiniei publice şi voinţei politice a
tuturor partidelor.
Rezolvarea acestor probleme ar facilita realizarea şi implementarea
strategiei de combatere a fraudelor economice, dezvoltarea progresivă a
sectorului oficial în Republica Moldova. Astfel, soluţionarea unora din aceste
probleme se datorează doar timpului (privitor la perfecţionarea tehnologiei şi
tehnicii de conlucrare a societăţii civile, Guvernului şi sectorului privat,
dezvoltării bazei materiale a Centrului de Combatere a Crimelor Economice,
acumularea deprinderilor practice în activitatea de combatere a fraudelor
economice, dezvoltarea sistemului de învăţământ etc.), iar soluţionarea altor
probleme necesită o strictă integrare a activităţii şi intereselor organelor de stat,
a Centrului de Combatere a Crimelor Economice a sectorului privat, a societăţii
civile şi organizaţiilor de autoreglementare nonstatale.
Cercetările efectuate ne permit expunerea unor concluzii:
Liberalizarea activităţii economice şi dezvoltarea sectorului privat sunt
actualmente cele mai atractive şi profitabile direcţii de contracarare a corupţiei.
Deoarece sunt elaborate anumite condiţii de desfăşurare a reformelor social-165
democratice şi de combatere a fraudelor economice, de integrare a comunităţii
oamenilor de afaceri cu Guvernul şi cu societatea civilă, aceste tendinţe trebuie
să fie susţinute de partidele şi mişcările politice.
Deşi liberalizarea activităţii economice poate să conducă atât la reducerea
fraudelor economice, cât şi la creşterea lor, în unele condiţii mecanismul de
integrare a sectorului privat, Guvernului şi societăţii civile pentru combaterea
fraudelor economice, necesită implementarea unor instrumente noi de calcul şi
statistică, utilizarea metodelor mondiale avansate de antifraudă în acest
domeniu.
Scopul principal al Centrului nu constă în răfuirea cu oponenţii politici, ci
mai curând în prevenirea fraudelor şi reducerea neplăţilor la buget, făcând ca
operaţiunile economice curente şi de investigaţie să devină mai sistematice,
previzibile şi mai puţin dependente de grupările politice de la putere.
Cooperarea integrală a Centrului, a sectorului privat şi a societăţii civile
este un mijloc strategic sigur în managementul de realizare a strategiei de
reformare economică şi de combatere a fraudelor economice. În acelaşi
timp, opinia publică trebuie să se afirme ca o modalitate viabilă de intoleranţă
faţă de corupţie şi, în mod frecvent, chiar zilnic, să fie utilizată în combaterea
fraudelor economice.
Societatea civilă şi angajaţii sectorului privat, indiferent de forma de
organizare şi modul de funcţionare, trebuie implicaţi, pentru a asigura două
funcţii vitale ale mediului de investigaţii: profilaxia şi prevenirea eventualelor
fraude economice din cadrul firmelor şi companiilor şi informarea zilnică a
Centrului în scopul contracarării acestor fenomene.
Încadrarea Republicii Moldova în economia mondială va duce treptat la
implementarea mecanismului de combatere a fraudelor economice în zonele
regionale şi mondiale. Apare problema elaborării şi susţinerii procesului de
contracarare a fraudelor economice la nivel internaţional. Aceasta presupune
situaţia când în privinţa oricărui agent economic, din ţară sau de peste hotare, la
solicitarea Centrului să se poată efectua investigaţiile respective, fie prin 166
sistemul electronic, fie prin cel al telecomunicaţiilor, adică de la distanţă, fără
prezenţa fizică a investigatorului. Pentru aceasta, trebuie asigurate câteva
condiţii:
Prima condiţie reiese din faptul că investigaţiile cu caracter economico-
financiar, bancar şi fiscal presupun parcurgerea mai multor etape, fiecare din
ele fiind caracterizate de anumite elemente specifice, pentru care e necesar să
existe instrucţiuni legal argumentate şi instituţii interregionale şi
interbancare, care să supravegheze efectuarea investigaţiilor respective;
A doua condiţie care trebuie respectată este asigurarea investigaţiilor cu
mijloace financiare şi tehnice;
Altă condiţie pentru efectuarea investigaţiilor prevede implicarea societăţii
civile şi a sectorului privat, în condiţiile economiei libere, în procesul de
privatizare şi liberalizare, care constituie principala modalitate de prevenire a
fraudelor economice. Fireşte, dezvoltarea în continuare a economiei de piaţă
va depinde de succesul luptei contra fraudelor economice;
Următoarea condiţie este asigurarea unui înalt nivel organizaţional al
investigaţiilor, care va include toate instituţiile care direct deservesc acest
proces.
Dezvoltarea acestui cadru contribuie la sporirea eficienţei investigaţiilor şi
la îmbunătăţirea informaţiei despre caracterul fraudelor economice. La rândul
său, o economie de piaţă dezvoltată asigură extinderea sectorului oficial şi
restrângerea celui subteran.
Pentru asigurarea gestionării eficiente a procesului de combatere a
fraudelor economice, este necesar să fie precizate sarcinile şi funcţiile pe care
C.C.C.E.C. şi alte instituţii vor trebui să le îndeplinească.
În scopul creării unor condiţii eficiente pentru exercitarea funcţiilor
Centrului şi acţiunilor structurilor de forţă, implementarea mecanismelor şi
metodelor eficiente de investigaţie, se impune soluţionarea unui şir de probleme,
care vizează următoarele:
167
► crearea unui spaţiu electronic şi de telecomunicaţii adecvat desfăşurări
investigaţiilor, ce ar corespunde particularităţilor mecanismului de combatere
a fraudelor economice asistate de calculator;
► crearea unei reţele de comunicaţii care să asigure distribuirea informaţiei
către toţi agenţii implicaţi în procesul antifraudă;
► înregistrarea operativă şi exactă a fraudelor economice;
► înfiinţarea unor sisteme de bănci de date, pentru păstrarea şi prelucrarea
eficientă a datelor ca investigatorii să le poată utiliza imediat şi fără
probleme;
► elaborarea reglementărilor funcţionale, în concordanţă cu strategia naţională
de combatere a fraudelor economice, care trebuie să asigure condiţii egale
tuturor participanţilor la procesul antifraudă (Centru, societate civilă, sector
privat);
► lansarea unor instrumente noi de combatere a fraudelor economice, adaptate
în permanenţă la condiţiile pieţei.
În cazul Republicii Moldova, pentru început ar fi suficient să fie studiate
principalele tipuri de instrumente utilizate în ţările străine dezvoltate, privind
contracararea fenomenului fraudulos în economie, pentru ca ulterior acestea să
fie implementate şi în ţara noastră.Din păcate, însă, starea dezastruoasă a
reţelelor de telecomunicaţii, precum şi a altor instrumente, reducerea sprijinului
financiar şi experienţei externe destinate Centrului, împiedică Republica
Moldova să aplice în practică un program eficient de combatere a fraudelor.
Existenţa unei economii de piaţă dezvoltate presupune un număr foarte
mare de agenţi economici şi de gospodării casnice, precum şi de diverse genuri
de activitate, care creează un teren prielnic pentru fraudele economice, făcând
foarte dificil procesul combaterii lor. Pentru rezolvarea acestei probleme,
propunem următoarele soluţii:
1. Apelarea la mijloacele şi experienţa investigatorilor străini în crearea
băncilor de date informaţionale şi operative;
168
2. Optimizarea procesului de înregistrare şi reînregistrare a agenţilor economici,
de acordare acestora a codurilor fiscale şi de deschidere a conturilor bancare;
3. Comercializarea unei părţi a valorilor sechestrate de investigatorii străini şi
crearea în aşa mod a unei baze materiale moderne a Centrului.
4. Crearea condiţiilor favorabile pentru efectuarea operaţiunilor de investigare.
Operaţiunile de investigare trebuie să fie precedate de pregătirea
minuţioasă a mecanismelor şi instrumentelor de combatere a fraudelor
economice, de organizarea instruirii profesionale a investigatorilor cu abordarea
conceptelor teoretice privind strategia de combatere a fraudelor economice şi cu
utilizarea avantajelor pe care le oferă metodele moderne.
O problemă foarte importantă referitoare la colaborarea C.C.C.E.C. cu
alte instituţii similare, pentru imaginea Moldovei pe arena internaţională, poate
fi soluţionată prin elaborarea şi unificarea metodelor de calculare a unor indici şi
a instrumentelor de investigare, ţinând cont de specificul local, inclusiv al
Transnistriei, de metoda de selectare a companiilor şi organizaţiilor non-statale
care vor participa la investigaţii şi la contracararea fraudelor economice.
Pentru a desfăşura o activitate eficientă de combatere a fraudelor, se
impune condiţia prezentării de către Centru a rapoartelor de investigaţie
economico-financiară şi a dărilor de seamă periodice la Guvern pentru a fi
analizate şi evaluate. Este necesar să existe anumite instrucţiuni, în care să fie
expuse cerinţele faţă de elaborarea rapoartelor, programelor de activitate şi
analiza lor de către colaboratorii Centrului.
Importantă este şi problema asigurării Centrului cu specialişti competenţi
în domeniul respectiv. Capacitatea de a analiza fenomenele complicate de
fraudare economică în interacţiunea lor cu celelalte segmente ale vieţii social-
economice şi posibilitatea de adoptare a deciziilor şi de argumentare a acestora
trebuie să-i fie caracteristic fiecărui colaborator al Centrului în dependenţă de
postul pe care-l ocupă în ierarhia sistemului de combatere a fraudelor economice
şi a corupţiei.
169
Luând în consideraţie aşezarea geografică a Moldovei, Centrul poate
deveni un post intermediar între structurile similare asiatice şi europene. E
important de înţeles faptul că Moldova încă nu dispune de o largă informaţie,
mai ales în domeniul narcobusinessului, comerţului cu armament etc. În
asemenea caz, este cert faptul că trebuie atraşi în ţară şi investigatori străini cu
un nivel înalt de profesionalism şi o eficienţă sporită în combaterea fraudelor
economice.
Implementarea mecanismului şi a programelor de combatere a fraudelor
economice poate fi considerată un eveniment foarte important pentru Moldova.
Succesul Centrului va depinde în mod cert de dezvoltarea de mai departe atât a
economiei, cât şi a instituţiilor civile, de eficienţa eforturilor Centrului, precum
şi de eficienţa activităţilor mass-media, educaţionale, de rezultatele
investigaţiilor, efectuate în sferele traficului ilicit de mărfuri, economico-
financiară, fiscală şi bancară. Aceste activităţi trebuie să promoveze printre
oamenii de afaceri ideea că Centrul este, în esenţă, un instrument eficient de
activizare a procesului de liberalizare economică şi de extindere a sectorului
oficial, sporire a avantajelor agenţilor economici oneşti, şi nicidecum un
organ de reprimare.
Combaterea reuşită a fraudelor poate fi realizată doar dispunând de
specialişti în materie, cunoaşterea profundă a situaţiei operative în economia
naţională, de tehnică modernă, ce asigură îmbunătăţirea sistemului antifraudă şi,
prin urmare, lichidarea mediului favorabil infracţiunilor. Multe din activităţile
recomandate sunt prea costisitoare pentru Guvern, sau nu corespund
capacităţilor tehnice ale Centrului, pentru a implementa o strategie modernă de
combatere a infracţiunilor de ordin economic. O asistenţă financiară, tehnică şi
profesională, un cadru legislativ binechibzuit şi ajustat condiţiilor economice
reale, inclusiv la legislaţia internaţională, şi nu în ultimul rînd, un program
strategic antifraudă, ar putea facilita realizarea eficientă a procesului de
combatere a fraudelor economice.
170
Bibliografie1. Amza Tudor, “Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică
criminologică”, Ed. “Luminalex”, Bucureşti 2000.171
2. Bdales D. “Crime: what should be recordet in the National acounds and what
difference would it take”, in W.Gaertnev and A.Wenif, Berlin 1985.
3. “Бороться не против теневога сектора экономики, а за то чтобы он
всплыл и стал легальным”// Логос пресс N29, август,1998г.
4. Braun Juan şi Norman V. Loaza “Taxation, public serveces and the informal
sector in a model of endogenous growth”, world Bank working Paper N
1334, Washington DC, 1994.
5. Buno Dallago “The undergraund Economy in the United States” , Lexigton
Books, p.199-208.
6. Bruno M.şi W.Esterli “criyele profunde şi reforma”, 1997, N2.
7. Carter M., Duchene G., Ferege L., Gershunz J. Carter M., “usues in the
hidden economy – a survey”, Economic record 60,1984.
8. Carter M., “Issues in the hidden economy – a survey”, Economic Record, 60,
1984.
9. Cassel D., “Sehattenwirschatt – eine wacstums – branche”, List Forum, 1982
vol.II.
10.Certan s., Cordoneanu N.,”Analiza şi estimarea dezvoltării economiei
informale în Republica Moldova”, Chişinău-1995, Ministerul Economiei şi
Reformelor la Republicii Moldova – I.C.S.I.T.E. din Moldova.
11.Carter S., Caraşciuc L., Cordoneanu N., “Economia tenebră a Republicii
Moldova: aspecte calitative şi cantitative”, Chişinău-1996, Ministerul
Economiei şi Reformelor al Republicii Moldova.
12.Codul Fiscal al Republicii Moldova cu modoficările şi completările
respective.
13.Codul Penal al Republicii Moldova, în redacţia 1961 cu modoficările şi
completările respective.
14.Codul Vamal al Republicii Moldova, în redacţia 2001 cu modificările şi
completările respective.
15.Codul Civil al Republicii Moldova, cu modificările şi completările
respective.172
16.Codul cu privire la contravenţiile administrative cu modificările şi
completările respective.
17.“Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova”,
Conferinţa ştiinţifico-practică republicană, Ministerul Afacerilor Interne al
Republicii Moldova, Academia de Poliţie “Ştefan cel Mare” etc., Editura
ARC, Chişinău 1999.
18.Dan Drosu-Şaguna, M.E. Tutungiu “Evaziunea fiscală”, Ed. Oscar Print,
Bucureşti 1995.
19.Derşidan Emil, Abraham Pavel, “Dicţionar de termeni juridici”, ed.
“Naţional” 1999.
20.Дзарасов С., “В тупике нерыночного капитализма” , Вопросы
экономики, 1997, N7.
21.Duchene G., “L’analyse de la seconde economie”, in Larigene, 1981.
22.Estimarea proporţiilor economiei tenebre şi studierea căilor de reintegrare a
ei în economie oficială, Raportul C.S.P.P., Chişinău 1996.
23.Eige L. Edgar, “The mening and the measurement of the underground
economy” in Edgar L.. Feige “The undergound economies”, Cambridge
University Press, 1989.
24.Feige E., “The anatomy of the underground economy”, in S. Alessandrini
and B.Dallago, he Unofficial Economy (Aldeshot: gower, 1987).
25.Feige E.L., “How big is the irregular economy?”, Chalange, November-
december, 1979.
27. Feige L. Edgar, „A new perspective on macroeconomic phenomena, the
theory and measurement of the unobserved sector of United States economy;
Causes, consequences and implications”, Nmadison Leiden 1980.
28. „Федеральный бюджет США”, Москва 1982.
29. Фишер С., Дорньуш Р., Шмалезин Р., „Экономика” Москва 1993.
30. Frank M., „Essay on the undercorded economy by the fiscal approach and its
incedence on income on wealth distribution in Belgium”, Paper presented at the
173
Eighteenth General Conference of the IARIW, Luxembourg. August 21-27,
1982.
31. Gershu8ny J.I. and Pahl R.E. „Work autside employment: some preliminary
specularions”, New Universities Quaterly, Financial Analysis Journal,
November, 1977.
32. Gutmen P.M. „The Subtereneen Economy”, Financial Analysis Journal,
November, 1977.
33. wartney J.D. and Stroup R.L. „What everyone should know about
econiomies and prosperity” 1993, traducere autorizată 1996, Kolonna
Publications.
34. Handy C. „The future of work: a guide to a changing society”, Oxford, Basil
Blakwell, 1984.
35. Hoanţă N., „Evaziunea fiscală”, Ed. „Tribuna”, Bucureşti 1997.
36. Iani P.S., „Преступления в сфере экономики постатейные материалы к
новому уголовному кодексу РФ”, Moscova 1997.
37. Иларионов А., „Закономерности мировой инфляции. Вопросы
экономики”, 1997, N2.
38. Isachsen A.J. and Stroms, „The size on growth of the hidden economy in
novway, paper prezented at the Eighteenth General Conference of Lariw”,
Luxemburg, August 21-27.
39. Jkendrick J., „Problems in the Interbnational Comparison of Economic
Accounts”, Princeton University Press: Princeton, NJ, 1957.
40. Loghin Octavian, Tudorel Toader, „Dreptul penal român. Partea specială”,
Bucureşti 1997.
41. „Макpоекономика”, Санкт-Петербург, 1994.
42. Marcova Elena, „Economia tenebră şi impactul ei asupra securităţi
economice a statului”, Chişinău 2000.
43. Martinez J.C. „La fraude fiscale”, PUF, Paris 1990.
44. Materialele centrului pentru analiză bugetară şi financiară a Parlamentului
Republicii Moldova.174
45. „Министр о теневой экономики и корупции”// Логосс пресс N13(317)
апрель 1999; N.Corodoneanu, „Economia neformală a Republicii Moldova”.
46. Отчет о мировом развитии – 1996, От плана к рынку, Международный
банк реконструкции и развитии/ Всемирный банк, 1997.
47. Отчет о мировом развитии 1997, осударства в миреб МБРР Всемирный
Банк, 1997.
48. Paşca Viorel, „Bancruta frauduloasă. Comentarii şi practică judiciară”, Ed.
„Luminalex”, Bucureşti 2000.
49. Predescu Ovidiu, „Dreptul penal al afacerilor”, Ed. „Continent XXI”,
Bucureşti 2001.
50.Proiectul Codului Penal al Republicii Moldova, în redacţia 2001 cu
modificările şi completările respective.
51. Sheely L.I., „Law and the soviet second economy”, Research in Law.
Devience and social control 1983.
52. Simis K.M., „The Machinery of Corruption in the soviet Union”, Survey,
1997, volumul 23, N 4.
53. „Современые США. Энчеклопедический справочник”, Москва 1998.
54. Sutheland E.H., White Collar Criminality, American Sociological Review 5:
1-12 (februarie 1940).
55. Tanzi V., „The underground economy in the United States: estimtes and
implications”, Banca Nazionale de Lavoro Quaterly review 135, 1980
(December).
56. Tanzi, V. MOST, volume 6 No.3, 1996.
57. The severy research center at the University of Michigan p.29-30. Murphy
M. „Comparative estimates of the value of haose work in the United States for
1976”, Review of income and wealth, 28.
58. Transparency International Moldova „Corupţia şi calitatea guvernări, cazul
Moldova”.
59. Tuchtteldt, „Schattenwirshft-ein sweiter wirtschafskreislauf”, Zeitschriff fur
wirtschattspolitic, 1984, vol.33 nr.1.175
60. Turnham D., „Employment and developement: a new review of evidence”,
Development Center Shedres, OECP, Paris, 1993.
61. UN, „A System of National Accounts ant Supporting Tables”, United
Nations studis Methods, 1953, N2: New-York; ibidem 1968, N2, rev.3: New-
York.
62. Ваулина Т.И П.А.Волостанова, М.И.Ковалев, И.И.Казаченко,
Т.В.Кондрашова, Г.П.Погосян, „Уголовное право. Особеная часть”, Ed.
„Norma”. Moscova 1998.
63.Vizitiu Gh. „Evaziunea fiscalăp”, Ed. „Luminalex”, bucureşti 2001.
64.В.П.Верин, „Преступления в сфере экономики”, Ed. „Delo”, Moscova
1999.
65. Wiles P., „The Second Economy, Its Definitional Problems”, in Alessandrini
and B.Dallago, The Unoficial Economy (Aldershot: Gowe, 1998).
66.Windebank Jan, „The informal economy in France”, Averbury The
Academic Publishing Group, 1991.
67.Wisniewski Marian, „The Sources and Dimension of the Second Economy in
Poland”, Journal of the Economic Comitee of the Polish Academz of Science
and the Polish Economic Society, 1986, nr.2.
68.Здравомыслов, Б.В. „Уголовное право. Особеная часть”, Moscova, 1995.
Anexa 1
176
Dinamica deficitului bugetar şi a PIB în ţările din Europa (în medie pe anii 1985-1994)
Ţările tranzitorii
Deficitul bugetului (% faţă de PIB)
PIB (%) în preţuri constante
Ţările dezvoltate
Deficitul bugetului de stat (% faţă de PIB)
PIB (%) în preţuri constante
1986 1994 1986 1994Moldova 0.3 -8.0 -6.6 Austria -3.7 -4.0 2.5Ucraina 0.1 -9.1 -6.0 Belgia -9.2 -5.3 2.1Bulgaria 2.9 -7.0 -0.6 Germania -1.3 -2.5 3.6Ungaria -2.8 -8.2 -1.3 Grecia -10.5 -12.5 1.6Macedonia * -2.6 -8.6 Danemarca 3.4 -3.9 2.0Polonia -0.3 -2.5 -0.8 Spania -6.0 -6.6 2.9România 4.3 -3.5 -3.5 Italia -11.6 -9.0 2.2Slovenia * -0.1 -2.3 Franţa -2.7 -6.0 2.0Croaţia * 1.7 -6.2 Elveţia 1.0 -1.2 1.8Cehia * 1.0 -0.9 Suedia -1.2 -13.4 1.0Iugoslavia * -
13.4 -7.8 Finlanda 3.5 -5.5 1.2
* datele lipsesc
Sursa : Иларионов А. “Россия и зарубежные страны: сравнение по
основным показателям”, Вопросы эканомики, 1995, N1, стр.111-121.
Această tendinţă a deficitului bugetar se menţine şi după anii 1985-1994
până în prezent.
Anexa 2
Dinamica inflaţiei în ţările europene (în medie pe anii 1985-1994)
177
Grupa de ţări tranzitorii
Rata inflaţiei în medie pe anii 1985-1994
Grupa de ţări dezvoltate
Rata medie a inflaţiei în
Moldova 478.1 Austria 2.8
Ucraina 1155.6 Belgia 2.6
Bulgaria 77.8 Germania 2.4
Ungaria 18.1 Grecia 16.7
Macedonia 588.2 Danemarca 3.2
Polonia 113.1 Spania 6.2
România 79.0 Italia 5.7
Slovenia 346.7 Franţa 3.1
Croaţia 618.6 Elveţia 3.0
Cehia 11.5 Suedia 5.7
Iugoslavia 856.4 Finlanda 4.1
Sursa: Иларионов А., “Меняющаяся Россия в меняющемся мире”, Вопросы экономики, N12, стр. 102-115.
Studiile confirmă că tendinţa de creştere a inflaţiei s-a menţinut şi după 1994 până în prezent.
Anexa 3
Numerarul în % la depozite în ţările din C.S.I.
Ţările 1989 1990 1991Azerbaidjan 162.9 122.8 52.6Belarus 13.8 11.7 10.4
178
Estonia 25.7 33.0 20.3Georgia 153.2 122.7 67.4Lituania 30.5 41.2 33.6Turkmenistan 41.3 36.9 32.3Ucraina 17.9 15.3 14.7Moldova 10.0
Sursa: Conform calculelor “Statistical Handbook: States of the Former URSS” , Paper N3, WB, Washington DC, 1992, p.504
Anexa 4
Estimarea fraudelor economice în ţările C.S.I. (% în raport cu PIB)
Ţările 1989 1990 1991Moldova 10 10 10Azerbaidjan 125.3 90.9 30.8Estonia 7.75 13.9 3.11Georgia 117.0 90.9 43.4Lituania 11.8 21.0 14.5Turkmenistan 21.1 17.3 *Ucraina 1.0 * ** - PIB subteran constituie mai puţin de 1% din PIB oficial. Sursa: Conform calculelor “Statistical Hanbook: States of the Former URSS”, Paper N3, WB, Washington DC, 1992, p.504
Anexa 5
Dinamica producţiei fabricate, vândute în stocuri în Republica MoldovaIndicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Producţia în stocuri (în % faţă de producţia vândută)
10.9 7.3 7.1 6.2 5.2 4.8
179
Producţia în stocuri (în % faţă de producţia fabricată)
10.5 7.3 6.9 5.5 4.2 3.3
Producţia fabricată (în % faţă de producţia realizată)
96.4 95.6 94.2 92.2 90.1 85.2
Sursa: Conform calculelor pe baza de date a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova
Anexa 6
Dinamica rentabilităţii prognozate şi celei efective în Republica Moldova (%)
Rentabilitatea 1996 1997 1998 1999 2000 2001Prognozată 36.9 41.2 39.5 35.5 25.1 12.1
Efectivă 1.5 0.51 0.4 0.2 0.1 0.01
Sursa: Conform calculelor pe baza de date a Ministerului Finanţelor al
Republicii Moldova.
Anexa 7
Structura datoriei publice externe a Republicii MoldovaDenumirea împrumutului
Destinaţia împrumutului
Suma creditului (mii unităţi)
Suma creditului (mii USD)
Utilizarea creditului
Termenul de rambursare a creditului (ani)
Anul începu-tului rambur-sării
1 2 3 4 5 6 7România 1991 Importul MLS 10.000 USD 10.000România 1993 Importul petrolului
şi motorinei20.000000 ROL 14.244 (1993-1994) (1993-2000) 1995
TOTALEEC, 1992 Importul critic 27.00 ECU 31.590 (1992-1993) (1992-1995) 1995EEC, 1994 Finanţarea 45.00 ECU 54.000 (1994-1995) (1994-2004) 2000
180
deficitului bugetarEEC, 1996 Finanţarea
deficitului bugetar15.000ECU 19000 1996 (1996-2006) 2002
TOTALSUA 1992 Importul cerealelor 10000 USD 9.854 1992 (1992-2022) 1999SUA 1993 PL-480 (II)
Importul cerealelor 10000 USD 9.823 1993 (1993-2023) 2000
SUA, 1994 PL-480 (III)
Importul cerealelor 20000 USD 19.869 1994 (1994-2024 2001
SUA 1995 PL-480 (IV)
Importul cerealelor 10000 USD 9.620 1995 (1995-2025) 2002
TOTALChina 1992 Importul MLC 30000RMB 3.758 (1992-1993) (1993-1996) 1994TOTALRusia 40 bln. Reorganizarea
datoriilor la împrumuturi
40000000 RUR 88.900 (1992-1993) (1993-1997) (1996-2000)
Rusia 50 bln. Reorganizarea datoriilor la împrumuturi
50000000 RUR 22.955 (1993-194) (1993-1997) (1995-2000)
Rusia (Gazprom) Plata pentru Gazprom
140000 USD 140.000 1997-2003 1998
Rusia 1996 Finanţarea deficitului bugetar
15000 USD 15000 1996-197 1996-1997 1997
TOTALBIRD 1993 Rentabilitatea
20mil.USD-resursele energetice, 13.7 mln.USD-agricultura, 26.2mil.USD-deficitul bugetar
60000 USD 60000 (1993-1994) (1993-2013) 19999
BIRD 1993 Lichidarea consecinţelor secetei
26000 USD 26000 (1993-194) (1993-2010) 1998
BIRD SAL 1994 Ajustarea structurală (restructurarea agenţilor economici)
60000 USD 60000 (1994-1996) (1994-2015) 2000
BIRD primul proiect pentru agricultură
Dezvoltarea agriculturii
10000 USD 0.5 (1996-2016) (196-2001) 2001
1 2 3 4 5 6 7BIRD PSD I Susţinerea
sectorului privat35000 USD 0 (1996-2016) (1996-2001) 2001
TOTALJaponia 1994 30mil. USD-
Transgaz, 9.9 mln USD-Deficitul bugetar
5.307.500 YEN
39.932 (1994-1995) (1994-2013) 1999
FMI (CCFF) Importul cerealelor
10.664 DST 15000 1993 (1993-1998) 1996
FMI Dezvoltarea întreprinderilor mici
5.8 mil.DST 5.8 mil DST
181
Coommerzbank ’95
10mil.USD-Moldenergo, 5mil.USD-Deficitul bugetar
15000 USD 15000 (1995-1996) (1995-1999) 1997
Kreditansalt fur Wenderauf (Simens)
Echipament medical
9.398 DEM 6.578 1995 (1995-2000) 1997
BERD Reconstrucţia drumurilor
28.600 USD 0.908 (1995-1996) (1996-2011) 2000
Commerzbank ‘96 Finanţarea deficitului bugetar
15 000 USD 15000 1996 (1996-1997) 1997
Merill Lynch plasament privat
Finanţarea deficitului bugetar
30000 USD 0 (1995-2003) (1995-2005) 2005
BIRD pre-exp Susţinerea pentru export 1995
30000 USD 0 (1995-2003) (1995-2005) 2005
Merill Lynch Eurobond 75mln.$SUA
Finanţarea deficitului bugetar
75000 USD 75000 1997 1997-2002 2000
PL-480 1996 SUA Importul orezului 13000 USD 13000 1996-1997 1996-2026 2003Export-Credit, Banc Turcia
Construirea apeductului în Găgăuzia
15000 USD 15000 1998
Hewlett Packard Reconstrucţia datoriei
18.4 USD 18.4 USD
2000
TOTAL
Anexa 8
Estimarea fraudelor economice în sfera de consum al energiei electrice
1996 1997 1998 1999 2000 2001Energia electrică produsă 658,4 786,3 936,3 911,4 926,2 932,5
Energia electrică consumată de populaţie
101,2 154,5 182,2 236,5 268,8 275,2
Restul energiei electrice 557,2 631,7 754,1 674,9 657,4 657,3
Ponderea cheltuielilor pentru energia electrică în total cheltuieli
0,09 0,07 0,08 0,08 0,08 0,08
Volumul producţiei totale 6190,8 9024,9 9426,4 8998,7 8116,3 8232,7
Volumul producţiei legale 5036,0 5239,0 4137,4 5048,8 6383,6 6480,5
Volumul producţiei tenebre 1154,8 3785,9 5289,0 3949,9 1732,7 3214,4
Ponderea producţiei industriale tenebre în cea legală
22,9 72,3 127,8 78,2 27,1 67,9
Sursa:Departamentul Analizei Statistice al Republicii Moldova; A.Rotaru “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, teză de doctor, ASEM-2000, p.8
182
Anexa 9
Estimarea fraudelor economice în baza indicatorilor demografici şi productivităţii muncii
1996 1997 1998 1999 2000 2001Populaţia (total) 4331,9 4317,5 4305,0 4293,6 4288,2 4273,1Populaţia pînă la 14 ani 1142,1 1113,2 1086,6 1054,7 1025,1 1015,2Populaţia după 60 ani 568,3 572,5 575,1 578,1 580,8 582,8Populaţia ocupată în activitatea economică (total)
2621,4 2631,8 2643,3 2660,8 2682,3 2692,3
Productivitatea medie (mii lei) PIB
4,5 5,1 5,9 8,2 9,6 9,7
Volumul producţiei totale 11796,4 13488,0
15538,3 21741,2 25862,0 27861,0
Ponderea fraudelor economice 54,4 51,3 70,3 76,4 61,8 79,8 Sursa:Departamentul Analizei Statistice al Republicii Moldova; A.Rotaru “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, teză de doctor, ASEM-2000, p.8
Anexa 10
Estimarea fraudelor economice pe baza indicatorilor demografici PIB pe 1 lucrător în economia reală
1996 1997 1998 1999 2000 2001Populaţia ocupată în activitatea economică (total)
2621,4 2631,8 2643,3 2660,8 2682,3 2692,3
Populaţia ocupată în economia reală
1180,0 1103,5 1001,4 849,4 713,8 832,1
PIB 7658,0 8917,0 9122,1 12321,6 15979,5 19019PIB pe 1 lucrător în economia reală (mii lei)
6,5 8,1 9,1 14,5 22,4 22,8
PIB total (oficial+subteran) mii lei
17012,6 21266,7 24078,7 38599,6 60047,4 32465,4
Ponderea fraudelor economice în PIB real %
122,2 138,5 164,0 213,3 275,8 170,7
183
Sursa:Departamentul Analizei Statistice al Republicii Moldova; A.Rotaru “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, teză de doctor, ASEM-2000, p.8
184