Justitiarul national - nr 1 din ianuarie 2011

Anul IX, nr. 1 (nr. 162) • 16 pagini • 20 ianuarie 2011 • 2 lei • Apare lunar

BOCCA DELLA VERITA

GURA ADEVÃRULUIRevistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

AVERTISMENT! PERSoANElE cu uN coEfIcIENT dE INTElIgENţă ScăzuT şI cElE cARE cREd făRă dIScERNăMâNT ToT cEEA cE Văd şI Aud lA TElEVIzoR SuNT RugATE Să Nu cITEAScă „JuSTIţIARul”,

fIINdcă lE PoATE dăuNA gRAV PRoPRIIloR coNVINgERI foRMATE dE AlţII !

fiindcă justiţia umană este coruptă, justiţia divină îşi spune cuvântul...

pag. 10-11

Blogul „Podul MINcIuNIloR”: BIg BRoTHER, BIg MAMMA şI THE BIg WHITE ÎN VARIANTA TREI ÎN uNu

uN Nou fNI?PREfAţA „ASASINăRII” uNuI cAz

pag. 5

pag. 7

pag. 7

cu fAţA lA PERETE (III)Noi, românii, un popor de oi? pag. 15 pag. 14

Justiţia sibiană, la cheremul führerului Klaus Iohannis

pag. 3

Cine se judecă la Sibiu cu Primăria sau societăţile subordonate acesteia nu are nici o şansă! Sforile sunt trase în Palatul de Justiţie din Sibiu de judecătorul-combinator Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, prieten vechi şi intim cu Klaus Iohannis, cei doi având o ascensiune paralelă şi simultană pe treptele ierarhiei sociale. Această trainică şi profundă prietenie a stat la baza unor sentinţe judecătoreşti care au schimbat destine şi au distrus vieţi! Parcă mai contează, din moment ce primarul tratează întregul oraş ca pe propria moşie.

Trei prostănaci de utilitate publică: liviu Antonesei, Adrian cioroianu şi Mircea Vasilescu

Ipoteza şocantă: Tezaurul României

a ajuns la Berlin în 1918

VIAţă fuRATă

corupţie cu girofar pag. 4-5

Înfiinţată prin fraudarea legii 502/2004 ”pricopsită” cu un preşedinte auto ales, „Asociaţia pensionarilor Petroşani” a făcut subiectul publicaţiei „Justiţiarul” încă de acuma 3 ani. Începând cu decembrie 2010, muribunda asociaţie face obiectul cer-cetărilor procurorilor DNA – Serviciul Teritorial Alba Iulia.

liviu Antonesei Adrian cioroianu Mircea Vasilescu

Stela Colceriu este o femeie care anul acesta a împlinit 59 de ani. Am cunoscut-o în urmă cu 16 ani la Biserica de Piatră din Tg. Mureș: era o fe-meie drăguţă, îmbrăcată frumos, care cânta in corul bisericii împreună cu mama sa, doamna Stela. Atunci știam că, cele două locuiau împreună în-tr-o casă din buricul urbei și că, pe lângă unele probleme psihice, junioara avea un copil din flori... pag. 12-13

pag. 10

pag. 11

pag. 8-9

2

Anul IX, nr. 1 (nr. 162) • 16 pagini • 20 ianuarie 2011

Opinii, comentarii

® Marcă înregistratăOSIM: 52175

ISSN: 1583-6142

Nota redacţiei:Materialele din această publicaţie pot fi repro duse numai cu acordul scris al directorului revistei.Pentru procesomani:Responsabilitatea publicării textelor re vi ne in te gral autorilor. Textele semnate cu pseu donime, ca ri caturile și fotogra fii le trucate sunt conside rate pamflete. Artico lele semnate în numele u nor colective (re dacţii, asociaţii, agenţii de pre să, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) im plică res ponsabilitatea comitetelor de con du cere (executive) sau, după caz, li de rilor res-pec ti velor organizaţii. Redacţia își re zervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.

Redacţia:• Investigaţii: Marius OLA• Eveniment: Pompiliu COMŞA, Dan FLORESCU• Reporteri speciali: Silviu ALUPEI, Tudor BLAGA • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent SUA: Alexandra PARTIN• Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ :

Marius Albin MARINEScu

Redactor şef: George RONCEA

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

E-mail: [email protected]: www.justitiarul.ro

Editorial

În numele colegilor din Federația So-cietatea Civilă Românească, al colegilor din Uniunea Vatra Românească şi din Liga pentru Combaterea Anti-Românis-mului, precum şi în nume personal, țin să-i felicit şi să le mulțumesc tinerilor care, acționând ca hackeri pe Internet, au intrat de site-urile unor publicații din Occident – Le Monde, Daily Telegraph ş.a., demascând minciunile şi calomnii-le răspândite de publicațiile respective la adresa românilor şi a României. Pen-tru mine, un necunoscător al mediului Internauților, cuvîntul hacker a devenit astfel un sinonim modern al cuvîntu-lui haiduc! În spiritul acestei sinonimii, țin să-i îndemn pe autorii amintitului

gest istoric să persevereze: Internetul este un bun instrument de răspândire a adevărului. Din fericire, Ei, cei ce vor să pună stăpânire pe viața şi pe sufle-tele noastre, instituind sub numele de Nouă Ordine Mondială un imperialism mai atroce decât tot ce a fost până acum în istorie, nu şi-au extins contro-lul şi cenzura asupra spațiului virtual al Internetului. Trebuie profitat de ocazie. Nu se ştie cât va mai fi liber Internetul. Practic, presa, radioul şi televiziunile sunt la dispoziția LOR, a forței oculte care are pe conştiință cele mai odioa-se crime săvârşite împotriva Omului şi a lui Dumnezeu. Internetul este spațiul care îi face vulnerabili. Această oportu-nitate trebuie folosită cât mai intens, în forme cât mai atrăgătoare, mai convin-gătoare.

În paralel, îmbinând toate posibilitățile de a face propagandă, oamenii trebuie ajutați să-şi schimbe părerea despre In-ternet, să înțeleagă cât de util se poate face Internetul ca instrument de aflare şi răspândire a adevărului. Unicul in-strument al adevărului în aceste vre-muri grele pe care le trăim!

În acelaşi timp, am convingerea că prin Internet se poate declanşa şi desfăşura mult aşteptata acțiune de re-grupare a forțelor naționale româneşti. Cu spirit inventiv, dar mai ales cu VOINȚA

DE A FĂPTUI, trebuie să imaginăm pro-cedeele simple şi eficiente prin care să stârnim şi să mobilizăm forțele autentic naționaliste, să le dăm posibilitatea să se organizeze şi să treacă la acțiune. Prima condiție: să ştim unii de alții: care sun-tem, câți suntem, ce potențial putem angaja în meciul cu fiara fără nume!

În această activitate este nevoie de spiritul şi elanul cu care s-au manifestat haiducii noştri mai sus pomeniți. Ges-tul lor dă continuitate, după aproape un veac, momentului sublim petrecut la Atelierele CFR Nicolina în 1919, când Corneliu Zelea Codreanu şi grupul său de „hackeri” au pătruns în incinta uzi-nei, unde se aflau masați câteva mii

de muncitori manipulați de agenții Kominternului bolşevic, au străbătut curtea fără niciun semn de teamă sau ezitare, iar Codreanu a urcat pe clădi-rea principală şi a dat jos drapelul roşu, al internaționalei bolşevice, şi în loc a pus tricolorul românesc! Gest de mare valoare sufletească, pe care istoricii ofi-ciali încearcă să-l înece în uitare. Ni l-au amintit hackerii care s-au arătat astfel că-i calcă pe urme Căpitanului. Nu pier caii când vor javrele...

Regruparea forțelor naționale trebu-ie concepută, organizată şi executată de tineretul român. Noi, bătrânii care purtăm o vină atât de grea pentru sta-rea în care a ajuns România, vom face un pas înapoi sau mai mulți, aşteptând ca în lupta la care tineretul român va fi să se angajeze total, Dumnezeu să ne ofere ocazia reabilitării, ocazia de a şterge prin jertfă păcatele de o viață în-treagă irosită în compromisuri, trădări sau dezertări ruşinoase.

Lupta la care ne angajăm prin gestul hackerilor români va fi o luptă a Întregu-lui popor, a Neamului românesc de pre-tutindeni. Reuşita noastră depinde de multe condiții şi restricții. Ele vor trebui cuprinse într-un program provizoriu, re-dactat de un grup de inițiativă din care nu pot lipsi haiducii de pe Internet.

Ion coJA

Un grup de fete tinerele care şi-au făcut un fel de site jurnalistic s-au apucat să organizeze un sondaj de analiză a prestaţiei nesuferite a moderatorilor şi prezentatorilor tv din Romånia. Verticalnews a demarat la sfårşitul anului trecut o dezbatere. Pen-tru prima dată, cititorii au fost invitaţi să îi aleagă pe cei mai nesuferiţi moderatori. Pe aceia care s-au îndepărtat de misiunea lor de a modera discuţiile din platou, de a coordona dezbateri. La aproape o lună de la lansarea provocării, rezultatele sondaju-lui sugerează cåteva lucruri interesante.

A ieşit ceva de tot hazul - mai exact de râsu’ plånsu’ - ceva specific romånesc, cam ca varza, brånza şi p..zda. Căci cam despre verze, brånze şi alte d’astea avem parte la tv.

Liderul „listei negre“ este Oana Stancu, cea care scoate flăcări pe nas la „Ora de foc“, în compania lui Adrian Ursu. 24% dintre cititorii verticalnews o consideră „cel mai nesuferit moderator“. Ea este urmată la ceva distanţă de Dana Grecu (18%) şi de Andreea Creţulescu (15%).

Gabriela Vrânceanu-Firea, cu a sa „Ştire a zilei“, ocupă locul al patrulea, cu 13% din voturi. Bărbaţii jurnalişti au monopol pe cea de-a doua jumătate a clasamentului, în următoarea ordine: Radu Mo-raru, Adrian Ursu, Robert Turcescu, Mihai Gâdea şi Cosmin Prelipceanu.

Primele locuri arată, deocamdată, că Realitatea TV şi Antenele domină în top, cei mai nesuferiţi moderatori, conform sondajului online, fiind ur-mătorii (următoarele): 1. Oana Stancu, 2. Dana Grecu, 3. Andreea Creţulescu, 4. Gabriela Vrâncea-nu-Firea, 5. Radu Moraru, 6. Victor Ciutacu, 7. Mihai Gâdea, 8. Robert Turcescu, 9. Adrian Ursu, 10. Cos-min Prelipceanu.

Topul este desigur perfectibil, iar faptul că sili-conata Oana Stancu ocupă deocamdată locul întâi cu coroniţă nu înseamnă că Dana Grecu ar fi mai puţin nesuferită. Femeile sunt însă în mod clar do-minante în acest top, deşi mi se pare nedrept pe undeva ca Firea-Pandele, cea cu buziţele ca lama de cuţit Solingen, prin care scuipă măscări mai ceva ca un bagabont de Gara de Nord, să se afle pe o poziţie atât de joasă. Guriţa ei cea otrăvită merita mai mult.

Oana Stancu, rottweiler-iţa creată în retortele unui Cozmin Guşă, inventatorul Laurei Andreşan, nu ştiu ce calităţi speciale întruneşte de se află pe locul întâi. Probabil faptul că e tută de dă în gropi o face enervantă, multe femei pot fi rele, antipatice şi nesuferite, din postura de „moderatoare“, fără a fi complet decerebrate. Cazul Andreei Creţulescu este aparte, ea beneficiază cert de avantajul unei voci teribile, de fierăstrău electric trecut prin şpan, şi de o privire apoasă de broască pusă la fecundat mormoloci cleioşi.

Excrementele presei comunistoide feseniste au împuţit întreaga presă

Personal cred că Dana Grecu ar fi meritat o poziţi-onare mai bună, nu cred că există vreo moderatoare care să întrunească mai deplin profilul care i-a fost creat chiar de forumiştii site-ului Antenei, care o nu-mesc „vaca nebună“. Şi comentatorii site-ului care au organizat sondajul au considerat necesar să-şi comu-nice opiniile, nu doar să voteze. „Andreea Creţulescu este într-adevăr ceva de speriat! Înfumurată, obrazni-că, şicanatoare, ridicolă prin atitudinea ei superioară“ - comentează un forumist, care adaugă: „cât priveşte pe Oana Stancu, vorba marelui Creangă «îţi era (şi îţi este) frică să înnoptezi cu ea în casă»“, iar calificative de diferite feluri abundă pe seama „vedetelor“ nesufe-rite: inchizitoriale, frustrate, urâte, bâlbâite, iar în cazul dicţiei execrabile a Andreei Creţulescu, un cunoscător explică: aceasta suferă de „tulburare de fonaţie, de-ranjament ce se asociază de multe ori cu tulburări de personalitate“, ceea ce ar explica şi ciudăţenia mani-festărilor sale televizuale.

Pe scurt, micile ecrane sunt invadate de mameluci, golănaşi de-ai lui Vîntu obişnuiţi ba cu suptul prin ba-tistă, ba cu m..ia cu hidrantul (pentru a-l cita pe pro-priul lor patron) şi dudui măcănitoare nesuferite, cu diverse tulburări la bază, impuse de patroni de presă care de asemenea suferă de tot felul de chestii, mai ales de băsescită, care şi-au selectat portavocile din-tre personaje care le sunt asemănătoare. Chiar am ob-servat o asemănare între agresivitatea şi mârlănia lui Dan Voiculescu, într-o emisiune în care o urechea pe o altă nesuferită, pe Drăgoteasca, folosind modul de acţiune specific Gabrielei Vrânceanu Firea-Pandele.

Ar putea fi adăugată şi observaţia că ar fi nimerit şi un top al nevertebratelor de presă, pe verticalnews.ro, unde ar domina mai mult ca sigur un Emil Hurezeanu, cunoscut pentru marea flexibilitate a coloanei verte-brale, sau un Tatulici - un flegmon al presei comuniste, sau o Drăgoteasca, o fesenistă sălbatică în amorul ei nebun după Ion Iliescu, şi multe alte creaturi media ale căror apucături pun cu mult în umbră pe cele ale înaintaşilor lor din presa cumunistoidă a anilor ‘90. Clica presei feseniste, rezervorul de cadre de la „Azi“, „Dimineaţa“, „Adevărul“ care i-a lansat pe un Adrian Ursu, pe Cristian Tudor Popescu, s-a revărsat în me-dia de astăzi, dominând încă opinia publică, izbită în moalele capului de ciomagul media învârtit deasupra capului de un infractor/informator paralitic la creier şi schizofrenic ca Vîntu, de un securist ca Voiculescu, de un „cap de crimă organizată“ (pentru a cita din Re-chizitoriul Rompetrol) ca Patriciu. Aşa a ajuns presa să atingă un prag de jos al credibilităţii, în aceşti ani, cor-pul acesta profesional fiind incapabil să se cureţe de impostură şi cangrenă.

george RoNcEA

Haiducii de pe Internetoana Stancu, dana grecu şi creţuleasca

domină topul moderatorilor nesuferiţi de la TV

3


Atitudini

fdgR şi Mafia imobiliară câştigă pe bandă rulantă procesele de la

Judecătoria şi Tribunalul Sibiu

Cine se judecă la Sibiu cu Primăria sau societăţile subordonate acesteia nu are nici o şansă! Sforile sunt trase în Palatul de Justiţie din Sibiu de ju-decătorul-combinator Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, prie-ten vechi şi intim cu Klaus Iohannis, cei doi având o ascensiune paralelă şi simultană pe treptele ierarhiei sociale. Această trainică şi profundă prietenie a stat la baza unor sentin-ţe judecătoreşti care au schimbat destine şi au distrus vieţi! Parcă mai contează, din moment ce primarul tratează întregul oraş ca pe propria moşie. Astfel, notarul Bucşa Radu Gabriel, implicat în mafia imobiliară sibiană şi cercetat de către DNA, cel care a împroprietărit fraudulos şi dintr-un simplu condei familia Ioha-nnis pe bază de falsuri recunoscute ca atare de instanţe prin sentinţe definitive şi irevocabile - normal că alte instanţe decât cele sibiene! -, a devenit partenerul semioficial al Pri-măriei în legalizarea diverselor acte. La fel , doamna judecătoare Boca Elena a fost beneficiara unui schimb avantajos de terenuri cu Primăria Sibiu, tranzacţie prin care a primit şi 100 de metri pătraţi în plus, că doar nu dădea Klaus de la el, ci de la noi!, doar pentru că a dat, în urmă cu mai mulţi ani, o sentinţă în favoarea impostorului Iohannis, devenit pro-prietar graţie lui Bucşa şi a falsurilor utilizate de acesta!

În schimb, când vine vorba de procese care au ca obiect revendi-cări imobiliare, Primăria Sibiu pierde de fiecare dată! Ori nu se prezintă ju-riştii Primăriei, ori fac doar figuraţie, cert este că proprietari, impostori în mare lor majoritate, câştigă întot-deauna! Beneficiari: Mafia imobiliară şi F.D.G.R., ambele conduse de ace-eaşi persoană, Klaus Werner Iohan-nis. Ca să nu se mai piardă vremea cu procesele, atât Mafia imobiliară, cât şi F.D.G.R., au găsit soluţii. Legea 10/2001 a venit ca un colac de salvare pentru Mafia imobiliară sibiană, de-oarece însuși tartorul Iohannis putea să retrocedeze direct către prietenii săi, persoane fizice, printr-o simplă decizie semnată de el în calitate de primar. Pentru a se ajunge la o situa-ţie similară și în cazul retrocedărilor către F.D.G.R. era nevoie de o sentinţă judecătorească, pe baza căreia prima-rul să poată emite aceleași decizii de retrocedare către propria organizaţie etnică, pe care o păstorește în calitate de președinte. Așa s-a ajuns la Sentin-ţa civilă a Judecătoriei Sibiu, nr. 2790, din 28 mai 2007. Prin această deci-zie, doamna judecător Maria Morar a legalizat cererea de recunoaştere a calităţii de succesor al Grupului Etnic German pentru Forumul De-mocrat al Germanilor din România (F.D.G.R.). Cine a fost Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe),

până la desfiinţarea sa prin lege în octombrie 1944?

Născut din tenebrele hitlerismu-lui care a zguduit ideologic Euro-pa, Grupul Etnic German a căpătat, după 21 noiembrie 1940 când a fost oficializat prin Decretul - Lege nr. 830, un statut de semi-autonomie în cadrul statului român. Imediat, a fost constituit „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României), conform politicii expansioniste a Reichului. Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era subordonat Parti-dului Muncitoresc German Naţional - Socialist din Germania (National-sozialistische Deutsche Arbeiterpartei - NSDAP), sub a cărui comandă direc-tă activa, organizaţia din România primind ordine direct de la Berlin.

Culmea este că instanţa, adică doamna judecător Maria Morar, la fel de iresponsabilă ca şi petentul care solicita recunoaşterea calităţii de succesor al unei organizaţii naziste, a admis cererea depusă la Judecătoria Sibiu în data de 26 februarie 2007 de Hans Klein, preşedintele organizaţiei F.D.G.R. a municipiului Sibiu. Soluţia nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, prin-tr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este suc-cesorul unei organizaţii naziste, recunoscută ca atare de Puterile Aliate care au învins germania na-zistă. de fapt, încă înainte de ter-minarea celui de-Al doilea Război Mondial, aliaţii, prin convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 au impus, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hit-leriste de pe teritoriul românesc. Astfel, grupul Etnic german a fost desfiinţat prin decretul - lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Prin aceeaşi lege s-a hotărât şi confis-carea tuturor bunurilor imobile ale respectivei organizaţii hitle-riste. deci, nu comuniştii au naţio-nalizat imobilele care aparţineau grupului Etnic german, inclusiv ale bisericii evanghelice care s-a integrat de bunăvoie, cu propri-etăţi cu tot, în respectiva organi-zaţie hitleristă, cum tot încearcă să inducă în eroare instanţele de judecată f.d.g.R.-ul! Această lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogată, dar justiţia sibiană aplică propriile ei legi, la fel ca administraţia locală sau poliţia comunitară sibiană, aşa că, uşor-uşor ne întoarcem la vremu-rile când Grupul Etnic German con-ducea Sibiul, acest oraş fiind stat în stat, ca Vaticanul.

Interesant că în toate procesele privind recunoaşterea calităţii de succesor al F.D.G.R. pentru diverse organizaţii dizolvate din diverse mo-tive, nu neapărat forţate de decre-tul - lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, cererile sunt depuse de ace-

laşi petent Hans Klein, preşedin-tele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), iar martor, la permanenţă, este acelaşi Horst Klusch. Exemplificăm prin alt do-sar de „recunoaştere a calităţii de succesor în drepturi” de la Judecă-toria Sibiu, numărul 4884/2006, în care prin sentinţa civilă nr. 3567 din 30.08.2006 – atenţie, toate aceste procese se judecă în vacanţa judecă-torească şi rezultatele nu se comu-nică Parchetului! – se recunoaşte că F.D.G.R. este şi succesorul Asociaţiei Agricole Săsească-Ardelenească, cel puţin aşa a acceptat domnul jude-cător Ilie Verza traducerea denumi-rii Siebenbürgisch-Sächsischer Lan-dwirtschaftsverein (dactilografiată în sentinţă stâlcit ca naiba, dar nu este de condamnat grefierul; încercaţi, ca simplu exerciţiu, doar să pronunţaţi denumirea!) deşi traducerea corec-tă este: Societatea de Agricultură Săsească din Ardeal (conform mate-rialului „Mişcarea coope-ratistă maghiară din Tran-silvania până în 1918” al autorului Attila Hunyadi din data de 25.10.1010, unde se pomeneşte şi de societatea – nu aso-ciaţia! – în cauză). Şi în această cauză martorul a fost acelaşi omniprezent Horst Klusch, iar reclama-tul, F.D.G.R., este repre-zentat de acelaşi veşnic Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipa-le Sibiu, consilier local, preot evanghelic şi tur-nător la Securitate, con-form C.N.S.A.S., care ne şi mirăm că a dat în gât un sas. De ce nu depune Klaus Werner Iohannis cererile de chemare în judecată, acesta fiind cel mai autorizat, deoarece are calitate de preşedinte F.D.G.R. la nivel naţional? Simplu, fiindcă primarul-preşedinte nu se poate acţiona pe sine însuşi în judecată. Adică, acţiuni-le civile revendicative depuse în instanţele judecătoreşti de către f.d.g.R., unde Klaus Ioha-nnis este preşedinte, sunt îndrep-tate împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul… Klaus Iohannis! Alo, domnilor procurori, „fenomenul” acesta nu reprezintă clar un conflict de interese?! Ori faptul că, de exemplu: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Per-soane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coșbuc, a fost retrocedată Fo-rumului Democrat al Germanilor din România - Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelun-gire a contractului…Căminul va func-ţiona în continuare pe strada George Coșbuc, iar Serviciul Public Căminul

pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.” („Tribu-na” - 25 mai 2010), nu reprezintă tot conflict de interese şi abuz în ser-viciu? Adică, Primăria, condusă de un etnic german şi consiliul local, alcătuit în majoritate tot din nem-ţi, retrocedează imobilul comu-nităţii germane printr-o simplă decizie – pe baza sentinţei civile nr. 2790 a judecătoarei Maria Morar, din 28 mai 2007! – şi apoi tot ea (Primă-ria) plăteşte chirie, din banii noş-tri, propriei organizaţii etnice!!! ce spuneţi, domnilor procurori, este corect şi legal?

Maria Morar, judecătoarea care a reactivat o organizaţie hitleristă

Incompetenţă, corupţie, cari-erism sau din fiecare câte puţin? Sunt întrebările care îţi vin în minte atunci când parcurgi Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007, emisă cu nonşalanţă de către judecătoarea

Maria Morar. Deşi pomeneşte Legea nr. 485 din anul 1944, doamna jude-cător face abstracţie de conţinutul acestei legi, pe care probabil nici măcar nu s-a obosit să o citească. Mai mult, dânsa a nesocotit până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a con-venţiei de Armistiţiu din 12 sep-tembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organiza-ţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, ori grupul Etnic ger-man, dizolvat prin decretul - lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reac-

tivat de judecătoarea Maria Morar prin Sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie! Pen-tru informarea doamnei judecător şi pentru cultura sa generală, chiar convenţia de Armistiţiu a fost cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită decretul - lege nr. 485 din 7 octombrie.

ca să vă faceţi idee de gradul de educaţie al unora dintre cei care ne judecă reproducem, în facsimil 1, declaraţia de avere scrisă de mâ-nuţa doamnei judecător în anul 2007. Probabil că vă sare în ochi, în primul rând, caligrafia, care pare să aparţină unei persoane mai în vârstă, cam aşa, la vreo 80 de anişori. dar, distractiv şi trist în acelaşi timp este modul în care a completat rubricile doamna jude-cător Maria Morar. Astfel, reiese că preşcolara Teodora Morar a fost câştigată la ruletă, din moment ce este trecută la rubrica „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”.

doamna nici măcar nu ştie unde lucrează, fiindcă la sursa venitului este tre-cut Tribunalul Sibiu, deşi dânsa activează în cadrul Judecătoriei. Soţul, Mo-rar Nicolae, este trecut de două ori, în rubrici aiurea. uite cine ne judecă! o persoană care nici măcar nu este capabilă să com-pleteze corect un formu-lar banal, dar care decide soarta altora.

Totuşi, doamna jude-cător Maria Morar doreş-te să se perfecţioneze, să promoveze în ierar-hia profesiei pe care şi-a ales-o. Aşa că participă, ca orice magistrat de carieră care se respectă şi doreşte să promoveze, la cursuri de perfecţionare. Aşa că primăvara anului trecut o întâmpină pe doamna ju-decător, cu liliecii înfloriţi, hăt departe, la Bârlad. Mai precis, în perioada 5 – 7 mai 2010, doamna Maria Morar a participat la un seminar cu tema…

Suspans! … Atenţie!... Titlul semi-narului organizat de către Institu-tul Naţional al Magistraturii a fost: Restituirea imobilelor preluate abuziv. Bingo! Păi, doamna judecă-tor era gata „specializată”, deoarece cu trei ani înainte, în 28 mai 2007, a emis Sentinţa civilă nr. 2790 prin care a dat liber la restituiri imobiliare „cu legea pe lege călcând”! Dar, dânsa se specializează permanent, că, cine ştie, poate ajunge cândva ministrul Justiţiei şi va putea să retrocedează întreg Ardealul. Dacă-l va avea şi pe Iohannis şef, ca prim-ministru, atunci să fiţi siguri că aşa se va întâmpla.

departamentul de Investigaţii JuSTIţIARul

Justiţia sibiană, la cheremul führerului Klaus Iohannis

4


Corupţie

Am fi tare curioşi să ştim cum s-ar manifesta unii, care se cred nişte mici Dumnezei, în momentul în care ar fi permanent şicanaţi la slujbă, terori-zaţi cu pierderea slujbei sau, de ce nu, subiect al listelor cu semnături ale unor inconştienţi „indignaţi şi revoltaţi”. Tindem să credem că nu-şi doresc, sub nicio formă, să se afle în pielea propriilor lor victime, victime sigure ale unui sistem de conducere troglodit.

Operaţi de ruşine şi divorţaţi de logica elementară a lucrurilor, aceşti satrapi distrug vieţi şi mutilează des-tine ca nişte adevăraţi criminali psi-hici şi se cred mai presus de lege.

Din păcate, nici noi cei din Valea Jiului, nu am fost văduviţi de astfel de specimene ingrate. Ajunşi în pos-turi călduţe în mod conjunctural sau prin trafic de influenţă, aceşti mâr-şavi „sug”, precum viţeii la vacă, din „ugerul” lăptos şi gras numit Buge-tul Public. Şi cum, un poliţist precum Frank Serpico sau un comisar precum Corrado Cattani, nu se vor naşte în vecii vecilor pe aceste plaiuri miori-tice, iată că, în schimb, se înmulţesc, precum viermii din hazna, un soi de funcţionăraşi jigodiţi, care se prefac a organiza şi conduce instituţia pe care o consideră feuda lor. Săraci cu duhul, li se aprind ochii şi le salivea-ză glanda, precum la câinele lui Pa-vlov, atunci când fură la patru mâini sau când îşi iau în primire peşcheşu-rile de la umilii lor subalterni. Doar aşa îşi mai pot manifesta „bunăvoin-ţa şi îngăduinţa” faţă de cel „tolerat” şi veşnic îndatorat şefului. „Dacă nu curge, atunci pică” şi „Unge roata ca să nu scârţiie” sunt doar două lozinci care nu se află afişate prin birourile acestor funcţionăraşi dar, care sunt respectate cu sfinţenie. În instituţia acestor mici Dumnezei, guvernează legea celor trei maimuţe (omerta): „nu văd, nu aud, nu vorbesc”. Legea tăcerii este sacră şi, la umbra ei, se desfăşoară abuzurile şi ilegalităţile cu consecinţe deosebit de grave în plan financiar, social şi moral.

Cârdăşia care-i leagă pe aceşti funcţionăraşi, corupţi şi penali până în măduva oaselor, este de domeniul incredibilului. Vasta reţea a acestor hoţi ordinari este tolerată cu suspici-oasă mărinimie de şefii lor şi de au-torităţi. Artizani în arta falsificărilor de acte, maeştrii în arta scenariilor groteşti şi ale pitulării adevărului, aceste caricaturi umane sunt lipsite de scrupule. Pentru aceşti indivizi, săraci cu duhul şi lipsiţi de Dumne-zeu, faptul de a arunca un angajat pe drumuri este un fapt banal.

Zicerea adevărului în public, de către angajatul care nu acceptă să fie furaţi banii contribuabililor, este pedepsită urgent cu desfacerea contractului de muncă al acestuia. Şi, fiindcă toate acestea trebuie să poarte câte un nume, le vom denu-mi ca fiind: haos, corupţie şi mârşăvii. Locul unde se petrec toate acestea? În curtea Serviciului de Ambulan-ţă Judeţean Hunedoara (S.A.J), cu sediul în Deva, str. Depozitelor nr.3.

Actorii acestei tragicomedii sunt: manager general Stoica Mariş Emil, director economic Bodrean Adrian, director tehnic Zugravu Aurel, Ciu-ică Petrişor, Cocotă Ioan şi Cocotă Angela. În rolul de victimă: domnul Ioan Lihoacă, conducător auto, tată a trei copii minori. Am primit, zilele trecute, o serie de dovezi ( înscrisuri oficiale, înregistrări audio-video, CD-uri şi copii ale unor articole din presa locală ) care nu mai lasă loc îndoielilor în ceea ce priveşte haosul şi tirania ce coabitează bine-mersi la nivelul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara, cu sediul în Deva. În curtea acestei instituţii, mi-

zeria morală provoacă victime. Dez-informarea, manipularea şi secreto-mania sunt „armele” cele mai folosite împotriva acelor angajaţi care au cu-rajul să strige adevărul despre acest autentic „stat în stat”.

Un fapt deosebit de grav este acela că organizaţia sindicală, Am-bulanţa Deva, a bătut palma cu cei care sfidează legea şi a preferat să lovească în membrul de sindicat co-tizant. Astfel, aşa-zisul preşedinte de sindicat, Belea Valentin, a patronat, a acceptat şi a contribuit la excluderea din organizaţie a domnului Ioan Li-hoacă. Este strigător la cer ca sindi-catul, la care te-ai înscris şi cotizezi ca să ţi se apere drepturile, să fie pri-mul care te umileşte şi te condam-nă. Ruşinos este faptul că o astfel organizaţie sindicală îşi permite, cu nonşalanţă, să terfelească principi-ile sindicalismului şi să atenteze, în mod grav, la imaginea adevăratului sindicat.

La data de 12.03.2009, cu adresa nr.12, numitul Belea Valentin îi co-munică d-lui I. Lihoacă excluderea

din organizaţia sindicală „Ambulan-ţa”, conform art.5, aliniat a) din sta-tut. O hotărâre care acoperă de ruşi-ne comitetul de conducere al acestei aşa-zisă organizaţie sindicală.

Ne întrebăm şi îl întrebăm şi pe acest preşedinte Belea dacă, în acest caz, i-a fost respectat, domnului Li-hoacă, dreptul de a se apăra, drept consfinţit de Constituţia României. Să nu fi ştiut acest preşedinte că, în feuda pe care o patronează braţ la braţ cu iubiţii lui şefi, se produc fur-turi, falsuri şi ilegalităţi cunoscute şi arhicunoscute de întreaga suflare a instituţiei? Ce anume l-a motivat pe susnumitul să-şi dovedească obe-

dienţa faţă de conducerea institu-ţiei incriminate? Să credem, oare, că OK-ul şederii în postul călduţ de preşedinte al sindicatului este plătit cu astfel de atitudini de servilism? Cum poate fi explicat gestul per-vers de a întocmi tabele şi a strânge semnături, care, chipurile, să pro-beze, într-un adevărat stil comunist „indignarea şi revolta” salariaţilor? Poate spune, susnumitul preşedinte, membrilor de sindicat ceva în legă-tură cu un minim efort depus pentru a-şi apăra propriul membru de sin-dicat? Prin atitudinea sa, acest Belea V., a făcut dovada incontestabilă a unui servilism dus la cota maximă. Excluderea d-lui Ioan Lihoacă din Sindicatul „Ambulanţa” Hunedoara – Deva a fost doar preludiul sama-volniciilor conducerii instituţiei, în-dreptate împotriva unui om a cărui singură vină a fost aceea de a face publice abuzurile şi mârşăviile ce să-lăşluiesc, de multă vreme, în curtea acestei instituţii bugetare.

O primă măsură de represiune împotriva d-lui Lihoacă a fost de-

taşarea acestuia, de la Petroşani, la Ambulanţa Haţeg. Alţi bani, altă distracţie. Instituţia îi decontează, detaşatului, cheltuielile de transport (!!!???) în timp ce, Ambulanţa Petro-şani, solicită, la intervenţii, salvările de la Lupeni sau Vulcan. Intenţia şi reaua credinţă în acest caz sunt mai mult decât elocvente. Într-un ase-menea caz, managerul Stoica Mariş Emil avea obligaţia profesională şi era îndrituit să dispună, în regim de urgenţă, imputarea sumelor chel-tuite, care aveau ca motivaţie de-taşarea lui Ioan Lihoacă. Ce poziţie a avut preşedintele Belea în acest caz? Poziţia mutului. Cică măsura excluderii din Sindicatul „Ambulan-ţa” Deva a fost „adoptată datorită solicitărilor făcute de către membrii de sindicat”. Aşa zgârie hârtia, tov. Belea, în adresa nr.12/12.03.2009 şi ne mai minte, „el lidero maximo”, că statutul „prevede posibilitatea unui membru, atunci când acesta creează (???!!!), în mod intenţionat, conflicte între membrii organizaţiei”. Atunci cum se explică faptul că managerul general Stoica Mariş Emil parafează la data de 03.02.2009 adresa nr.331 către Ambulanţa Petroşani prin care dispune reducerea consumurilor pentru autosanitarelor din dotarea Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara . Analiza celor din Co-mitetul Director a fost consecinţa dezvăluirilor făcute prin mass-me-dia de către dl. Ioan Lihoacă. Dar au existat şi alte consecinţe. Să nu credeţi cumva că s-au întrebat cei din „comitet” unde au dispărut, de ani de zile, tonele de combustibil. Nu i-a interesat, pe şmecheraşii din suspomenitul comitet şi nici pe ma-nagerul general, cine au fost „be-neficiarii”? Să ne mai întrebăm de ce i-a lovit amnezia în momentul în care ar fi trebuit să stabilească şi să nominalizeze vinovaţii? Păi… ei nici usturoi nu au mâncat şi nici gura nu le miroase. În mod bizar, liderul Be-lea, constată existenţa unor solicitări (???!!!) sub semnătura „indignaţilor şi revoltaţilor” din Serviciul de Ambu-lanţă Judeţean Hunedoara de ex-cludere a d-lui Lihoacă din sindicat. Paradoxal, angajaţii Ambulanţei Pe-troşani, nu-şi puneau problema în ce „gaură neagră” dispar zecile de tone de combustibil „stoarse” din mişma-şurile şi matrapazlâcurile escrocilor. În schimb îi dureau, pe „indignaţi şi revoltaţi”, grozav de tare faptul că, în Ambulanţa Petroşani, există un angajat cu simţul responsabilităţii pentru cheltuirea banului public. Este relevant faptul că, prin adresa suspomenită, managerul Stoica re-cunoaşte, „volens-nolens”, încărca-rea consumului de carburanţi la au-tosanitarele din dotare. Prin adresa nr.860/30.03.2009, acelaşi Comitet Director, aprobă noile consumuri de carburanţi ale autosanitarelor care sunt vădit mai mici, chiar şi faţă de prima dispoziţie în acest sens. În concluzie, la distanţă de doar două luni de zile, „echipa” formată din manager general Stoica Mariş Emil,

director economic Bodrean Adrian şi director tehnic Zugravu Aurel au dispus de două ori reducerea nor-melor de consum. Între aceste două dispoziţii se „naşte” adresa de doi bani, a liderului Belea Valentin, prin care dl. Lihoacă este „expulzat” din organizaţia lui peşte prăjit. Nu cred că greşim dacă vom afirma că, ordi-nara cârdăşie între „vârfurile” condu-cerii şi ale aşa zisului sindicat, nu mai este de mult un secret, cu excepţia surzilor, orbilor şi muţilor. Sinistrul mecanism, al mutilării adevărului, funcţionează, la nivelul conducerii S.A.J. Hunedoara, cu eficienţă maxi-mă pe fondul intereselor de clan şi ale canceroasei corupţii. Nu ne mai miră faptul că România se află pe pri-mul loc în clasamentul statelor coru-pe, membre U.E., conform indicelui de percepţie a corupţiei realizat de către Transparency International, cu 3,8 puncte pe o scară de la 1 la 10. Suntem convinşi că, pentru liderul de sindicat Belea, răspunsul la între-barea: „De ce acceptă să promoveze servilismul faţă de conducerea uni-tăţii şi manipularea propriilor mem-bri de sindicat, în locul cultivării principiilor sindicalismului modern şi democrat?” este secretul lui Poli-chinelle. De ce s-a grăbit, acest aşa zis lider de sindicat, ca să-l excludă pe dl. Ioan Lihoacă din sindicat? De ce a „moşit” cu atâta zel la naşterea unui act abuziv şi netemeinic, acest „supus” al conducerii Serviciului de Ambulanţă Judeţean (S.A.J. ) Hu-nedoara? Răspunsul este: pentru că venise vremea să se pună punct „cazului” Lihoacă. El trebuia dat afa-ră din serviciu, ca o primă măsură de prevedere, pentru ca, un al doilea „caz” Lihoacă, să nu se mai nască. Era „semnalul de atenţionare” pen-tru ca membrii de sindicat să fie „as-cultători şi disciplinaţi”. Aceasta era „plata” conducerii pentru cutezanţa angajatului de a fi scos la lumină mârşăviile şi cârdăşiile ordinare ce adăstează de multă vreme în curtea S.A.J. Hunedoara. Un mare semn de întrebare rămâne faptul că, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, acestui caz grav i s-a pus capăt printr-un suspicios N.U.P. (ne-începerea urmăririi penale). Poziţia Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani se aseamănă taman cu gestul de a pune capac peste oala cu rahat. De ce nu s-au obosit domnii procurori de la Parchetul de pe lângă Jude-cătoria Petroşani să dispună cerce-tarea şi urmărirea penală în această speţă? Probabil că nasurile lor finuţe nu au suportat izurile pestilenţiale ce ar fi fost emanate din „oala” căreia i-au pus capacul?

De ce toată această suspicioasă tăcere într-o circumstanţă în care avem persoana care face sesizarea şi dovezile, indubitabile, ale „activităţi-lor” unei grupări de tip mafiot? Spus pe şleau, interesul domnilor procu-rori, faţă de acest caz grav, este si-tuat la „nivelul mării”. Din nefericire, cazul vine să se adauge argumen-

corupţie cu girofar

5


Corupţietului imbatabil precum că „rahitica” noastră justiţie este lipsită capacitatea şi mai ales de curajul de a-i „deranja” pe escrocii scoşi de urechi în faţa comunităţii. De ce nu au dorit, domnii procurori, să lămurească speţa sub toate aspectele, să stabilească împrejurări-le în care au avut loc comiterea faptelor şi, nu în ultimul rând, să nominalizeze „partici-panţii”? Este inadmisibilă poziţia conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Petro-şani faţă de actul de jecmănire, cu tupeu de borfaş, a banului public. Nu ne-a mirat nici idioţenia zicerilor ex-directorului general al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hune-doara, numitul Magheru, care trâmbiţa ca o goarnă hârbuită că „acest Ioan Lihoacă este oaia neagră a judeţului”. Băi Maghe-rule, dacă ţi-ai pierdut logica şi habar nu ai unde , de ce nu dai anunţ la ziar? Prin ab-surd, să admitem că dl. Lihoacă urmăreşte să murdărească imaginea instituţiei. Să mai admitem, tot prin absurd, că acuzele aces-tuia sunt simple speculaţii şi alegaţii cu scopul calomnierii şi denigrării conducerii instituţiei pomenite. În acest caz, cum pot fi apreciate probele şi dovezile făcute pu-blice, în repetate rânduri, prin emisiuni ale posturilor Mondo TV şi TV Parâng? De ce au considerat, important şi necesar, ziariştii de la „Adevărul”, „Prima Pagină”, „Ziarul Văii Jiului”, „Gazeta Văii Jiului” şi altele, să facă ştire publicului despre furăciunile ce se pe-trec în instituţia incriminată? Acestea sunt doar câteva din publicaţiile care au prezen-tat circumstanţele unei „afaceri de familie” ( de familie mafiotă ), în care, de suferit, au avut doar finanţele publice. Prin decizia nr.131/02.04.2009, emisă de S.A.J. HD, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului Lihoacă Ioan, încadrat ca ambulanţier la Substaţia Petroşani, în te-meiul art.65 din Codul Muncii, începând cu data de 01.05.2009. Găselniţa conducerii a fost desfiinţarea postului lui Lihoacă Ioan din cauză că nu ar exista solicitări pentru divizia transport şi, chipurile, în caz au fost aplicate dispoziţiile O.U.G. nr.223/2008 pri-vind unele măsuri de reducere a cheltuie-lilor bugetare. Dacă dl. Lihoacă a susţinut cu vehemenţă că, la nivelul instituţiei, capi-tolul de cheltuieli este „obez”, atunci prima măsură a fost de reducere a acestor cheltu-ieli prin aruncarea în stradă a angajatului „indisciplinat”. Asta fiindcă, măsura fermă a stopării mârşăviilor şi hoţiilor, ar fi fost aido-ma tăierii crăcii de sub picioarele infracto-rilor. Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hu-nedoara invocă, în motivarea hotărârii de desfacere a contractului de muncă, ordinul nr.2021/691/2008 pentru aprobarea nor-melor metodologice de aplicare a titlului IV „SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ ME-DICALĂ DE URGENŢĂ ŞI DE PRIM AJUTOR CALIFICAT” din Legea nr.95/2006. „Lucră-tura” nemernicilor a fost realizată la limita prevederii legii şi cu încălcarea grosolană a dreptului la apărare al d-lui Lihoacă, drept consfinţit de Constituţia României.

Încă din cursul anului 2006, angajatul Ioan Lihoacă, avea să constate pe propria piele că „premoniţiile” lui madam Cocotă Angela se adeveresc: „Tu zile bune, aici, nu o să ai…”. Acestea au fost „urările” de bun venit în mijlocul colectivului, adresate de „feazista” Cocotă, nimeni alta decât soţia ex-şefului de Substaţie al Ambulanţei Pe-troşani. Pentru faptul ca, timp de o ora pe zi lucrătoare, madama „asudă” muncind, are dreptul să „mulgă” un salariu de buge-tar. Drept păzit cu sfinţenie de mahării din conducerea instituţiei. În ceea ce priveşte răspunderea acesteia, vis a vis de proble-ma „fierbinte” a consumului de carburanţi al autosanitarelor, poate fi apreciată ca inexistentă. Mărturia faptului că ştabii din

Direcţia de Sănătate Publică (D.S.P.)Hune-doara s-au convins că nu pot „acoperi” dez-văluirile lui Lihoacă ne este confirmată de înlocuirea şefului Cocotă Ioan, de la Ambu-lanţa Petroşani, cu numitul Ciuică Petre. De ce D.S.P. Hunedoara nu a dispus verificarea, prin control, al concordanţelor între fişelor de solicitare, registrul de evidenţă, F.A.Z.-uri şi foile de parcurs ale tuturor autosa-nitarelor din parcurile auto ale S.A.J. HD? Cum se explică „inapetenţa” acestora pen-tru a scoate la lumină adevărul cu privire la sesizările angajatului Lihoacă?

Nu mai există nici un dubiu că iniţiatorul şi coordonatorul acţiunilor de compromi-tere a d-lui Lihoacă şi de manipulare a co-legilor acestuia, este tartorul Cocotă Ioan, secondat, bineînţeles, de către soţie. Anga-jatul Ioan Lihoacă a fost „beneficiarul” unor sancţiuni vădit abuzive şi neîntemeiate, ce au condus, în final, la pierderea locului de muncă. Orice om, de bună-credinţă şi cu o logică sănătoasă, se poate convinge că şicanarea şi terorizarea indezirabilului au avut drept motivare dezvăluirile şocante cu privire la nivelul atins de corupţia din instituţie. Detaşările la Haţeg şi Deva, sanc-ţiunile pecuniare de 10% din retribuţia lui Ioan Lihoacă, cât şi excluderea dreptului de a primi bonurile de masă în perioada săr-bătorilor de Crăciun şi de Paşti, sunt doar câteva din „operele” unor nemernici. A fost mutat de pe ambulanţa de gradul zero pe autosanitara de transport, pentru ca, în fi-nal, să intre în categoria disponibilizaţilor alături de alte trei persoane, aflate în pragul pensionării.

Cu puţină vreme înainte ca angaja-tului Lihoacă să-i fie arătată ieşirea din in-stituţie, duplicitarii conducători au dispus angajarea a nu mai puţin de 7 persoane. În ceea ce priveşte legalitatea şi onestitatea acestor angajări, nu ne pronunţăm dar, nici nu ne refuzăm ipotetica posibilitate de dare şi luare de mită. Vom mai face pomenirea că, printre înscrisurile pe care le deţine I.L., se află şi o solicitare, cu nuanţă de sesizare, din conţinutul căreia răzbate niscaiva ne-dumeriri cu privire la faptul că, acest Coco-tă Ioan, ar suferi de daltonism. Aduc drept dovadă semnatarii sesizării, precum şi că actele prin care a fost declarat „apt” au fost emise şi parafate de către o unitate medica-lă din Timişoara şi nu din Simeria, cum ar fi fost normal. Este dl. Lihoacă atât de vinovat, încât era necesară desfacerea contractului de muncă? Urmărea acesta să împroaşte cu noroi imaginea angajatorului?

Aflăm dintr-o publicaţie locală că anga-jatul Lihoacă avea obiceiul să publice urări de sănătate şi fericire, cu ocazia diferitelor sărbători creştine, colectivului din cadrul Serviciului de Ambulanţă Petroşani. Este şocantă imaginea acestuia, conferită de ordinara cârdăşie între sindicat, conducere şi autorităţi. Am fi dornici să avem vestea că, în România, există o autoritate care are competenţa de a lua la puricat afacerile unsuroase cu miros de carburanţi ale celor care au condus destinele D.S.P. Hunedoara în ultimii ani. Asta, şi doar pentru faptul de a ne contrazice atunci când susţinem că justiţia este trimisă la produs, de către nişte funcţionăraşi aflaţi în dosul unor funcţii cu putere de decizie. Şi, în afară de toate aces-tea, am putea spune şi noi, cu jumătate de gură, că România este stat de drept, că ni-meni nu este mai presus de lege, cât şi fap-tul că suntem membrii ai UE. Cu promisiu-nea că acest caz rămâne în vederea noastră, ne manifestăm speranţa că se vor sesiza or-ganele şi autorităţile competente şi că vor pune lucrurile la punct în acest caz.

dorina VulPE

În luna iunie, 2001, am fost angajat prin concurs la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Piatra Neamţ. Până spre sfârşitul anului 2008 succesiunea evenimentelor, la locul meu de muncă nu anunţa mari „accidente”, ori eve-nimente surprinzătoare. Anumite „jocuri” se practicau „pe sub masă”, dar atâta vreme cât nu mă afectau grav şi direct, nu mă determinau să focalizez, pentru opinia publică, un sistem cancerigen cu ramificaţii multiple şi adânci.

Imboldul declanşării unor investigaţii ample şi de lungă durată, pe cont propriu (am cheltuit până acum peste 20.000 de euro), mi l-a oferit chiar managerul S.A.J - Neamţ, medicul Damoc Letiţia-Gabriela şi Comi-tetul Director al S.A.J - Neamţ prin comiterea unui gro-solan abuz şi interpretarea cu rea-credinţă a unei adrese M.S.P(R.A-239/04/11/2008) emisă de dl. Raed Arafat, subsecretar de stat M.S.P. N-am crezut niciodată că voi ajunge scriitor anticorupţie (de nevoie!), dar avalanşa evenimentelor şi abuzurilor grosolane m-au determinat să identific, cu probe, cât de complexe şi întinse sunt complicităţile în România de azi, un stat membru NATO şi UE, pe care mai nimeni nu-l mai ia în seamă!

De la măsuri de factură sud-africană de tip apartheid, dispariţii misterioase de documente din dosarul cauzei şi ameninţări cu moartea (dovedite!), până la cele mai odioase „vânzări”, nu a trecut prea multă vreme, dar le-am cunoscut pe toate prin „bunăvoinţa” unor... distinşi poliţişti, procurori, avocaţi, colegi de serviciu, ziarişti şi nu în ultimul rând lucrători din serviciile speciale!

Printr-un civic şi benevol acord între subsemnatul şi conducerea acestei onorabile publicaţii, ce militează pentru stabilirea adevărului şi eliminarea disfuncţiilor care ne menţin printre codaşii Europei, vor apărea epi-soade, în serial, din lucrările subsemnatului.

Cele două lucrări scoase în regie proprie: „lA(N)ţul SlăBIcIuNIloR - dosarul Ambulanţa” şi „ÎN codRII uNIuNII EuRoPENE”, editate şi tipărite în condiţii per-fect legale, cu toate contractele în ordine, la vedere, nu şi-au putut găsi locul pe rafturile librăriilor din cauza FRI-CII! Ele au fost catalogate simplu şi necruţător: SAMIz-dAT! Să fie de vină, oare, vecinătatea noastră cu fosta U.R.S.S, de unde ne-au fost „paraşutate” sisteme crimi-nal-discreţionare în... „munca cu omul”, deşi au trecut mai bine de două decenii de la evenimentele sângeroa-se din decembrie 1989?

Prima grijă cetăţenească a subsemnatului, în neinvi-diata calitate de avertizor-public a fost să informez nu doar opinia publică ci şi organele abilitate legal să dis-pună investigarea, chiar şi superficial a ilegalităţilor şi abuzurilor grave comise într-o ţară, membru U.E.

documentele prezentate, faptele petrecute, relata-te prea decent în cele două lucrări ale mele dezvăluie complicităţi vinovate incredibile care probează în ce grad instituţiile fundamentale ale statului de drept au fost tarate de metastazele corupţiei! Corupţia ge-neralizată nu este altceva decât o punte de legătură între marii bandiţi ai vremurilor noastre şi instituţiile statului. Sub această punte se zbat în mocirla şi mlaştina nevoilor tranziţiei muritorii de rând, fără pile, fără relaţii, fără mij-loace materiale şi fără...spate politic! Aceşti muritori de rând sunt buni doar pentru muls voturi şi pentru a plăti cele mai numeroase şi împovărătoare taxe şi impozite din Europa! În acest vagon de tren, cu salon-restaurant şi un luxos salon de dormit, cărţile sunt făcute de ace-leaşi persoane, cu toate că în ultimele două decenii ar fi trebuit să se schimbe nu numai personalul uzat ci şi mentalitatea. S-au schimbat doar măştile şi garderoba! În aceste condiţii, uzufructul este cules de aceiaşi benefi-ciari care pentru a evita...monotonia îşi schimbă straiele, numai între ei. Când aceşti „bucătari” pregătesc „sarma-lele” politico-administrative, „boborului” n-o să-i rămână decât firimituri: fărâme de dreptate şi bunăstare. Celor care trebuie să gireze, prin votul lor manipulat, li se oferă marele tort confiat al iluziilor, prezentat cu fast ipocrit în campanii electorale! Interesele celor care stabilesc meniul maselor este mereu acelaşi, dar din an în an mai subţiat. Ce pretenţii poţi avea de la un popor flămânzit şi sărăcit? Marii „combinatori” şi profitori politici au realizat că „sacul gol nu stă în picioare”, permiţând o manipulare lesnicioasă a maselor mari de votanţi, sărăcite şi ajunse la disperare.

În aceste condiţii de supremă batjocură, sărăcire şi manipulare prelungită, discernământul oamenilor se atrofiază galopant. Probabil că din aceleaşi motive, pe fondul unor condiţii de viaţă dure, mulţimea n-a ştiut pe cine să aleagă: Iisus, sau Baraba??? Atâta vreme cât discernământul popular poate fi distorsionat prin pungi colorate, cutii de chibrite, pixuri, calendare, un kilogram de făină şi un pui congelat, să nu ne aşteptăm la un salt calitativ al mentalităţii generale în privinţa capacităţii selective. Cred că avea mare dreptate monahul ARSENIE BOCA: „Într-o minte strâmbă chiar şi lucrurile drepte se strâmbă”. După apariţia celei de-a doua lucrări, „ÎN CO-DRII UNIUNII EUROPENE”, pe care i-am oferit-o părintelui IUSTIN PÂRVU, stareţul Mânăstirii Petru-Vodă, după bi-necuvântarea acordată şi o îndelungată convorbire, cu tematică ancorată în realităţile gestionate de marii tâl-hari ai tranziţiei româneşti, mi-a spus: „-BANDIŢII SUNT LEGEA ÎN ACEASTĂ ŢARĂ”! De aceea cred că distanţa ste-lară dintre Africa şi România face diferenţa: în curând n-o să mai avem termeni de comparaţie şi o să acumulăm decalaje faţă de ţările africane!!! Au ajuns românii să-şi dea duhul pe băncile instanţelor de judecată în aştep-tarea unei decizii corecte, sau să-şi dea foc în sălile tri-bunalelor. Ca să nominalizez şi un caz mai fericit, pentru a conserva optimismul: saltul lui SOBARU, în gol, de la balconul Parlamentului României, strigând cu disperare, „LIBERTATE!”, a făcut înconjurul lumii!

Cum altfel ar putea fi explicate, plauzibil şi legal, plo-ile torenţiale de N.U.P - uri (neînceperea urmăririi pe-nale), abuzuri flagrante şi orbirea voită dinaintea unor monstruoase ilegalităţi???

lucrarea „ÎN codRII uNIuNII EuRoPENE” nu este altceva decât odiseea unui cetăţean liber, plătitor de taxe şi impozite, cu drept de vot, care s-a străduit pe propria-i cheltuială şi mari sacrificii să devoaleze anatomia şi funcţionarea unui sistem corupt de fac-tură mafiot-statală, hrănit din banul public!

Informaţiile sunt oferite gratuit şi în clar, dar ceea ce este mai grav: toate autorităţile statului au fost infor-mate din timp, fiecare instituţie intrând în posesia celor două cărţi ale subsemnatului, asumându-mi responsabil calitatea cetăţenească de avertizor public. Menţionez că cele două cărticele au ajuns şi în Occident.

Dacă-mi reproşez ceva, este faptul că numai în China şi Coreea de Nord nu am expediat cele două lucrări care prefigurau capacităţile şi potenţialul unor rău-făcători, totul culminând(deocamdată) cu asasinarea unui in-terlop la Piatra Neamţ şi demiterea şefului I.J.P - Neamţ. Transformări structurale de amploare nu au avut loc şi nici nu cred că vor avea loc prea curând. Oare să fie ade-vărată observaţia scriitorului latin PLAUTUS, din „Asi-naria”, „LUPUS EST HOMO HOMINI”, preluată mai târziu de filozoful englez Thomas Hobbes în lucrarea sa, „dE cIVE”( 1651), sub forma ceva mai cunoscută: „HOMO HOMINI LUPUS”?

Jănel IoSuB16 ianuarie 2011

PREfAţA „ASASINăRII” uNuI cAz

Jănel IoSuB

6


Tribuna democraţiei

doMNuluI dIREcToR gENERAlMARIuS AlBIN MARINEScu

domnule director general,

Numele meu este Maria Deac. Locuiesc în Sibiu de aproape 10 ani, dintre care ultimii şapte au fost anii de coşmar ai vieții mele.

Astfel că, din 2004 până în pre-zent sunt purtată prin procese şi hărțuită cu executări silite inter-minabile de către o pretinsă cre-ditoare pe nume Maricuța Mirela - soția primarului comunei Şelimbăr, județul Sibiu.

Este motivul pentru care vă rog să publicați cazul meu, atât pentru opinia publică cât pentru instituțiile statului responsabile cu apărarea drepturilor privind propri-etatea, sănătatea, justiția echitabilă şi, nu în ultimul rând, dreptul la o viață normală.

Succesiunea evenimentelor care m-au adus în pragul disperării este următoarea:

1) În 15 septembrie 2003 sub-semnata am cumpărat de la Man-ga Livia , cu contract de vânzare-cumpărare autentificat la notar un apartament în cartierul Vasile Aron(Sibiu). La data cumpărării apartamentului, acesta era liber de sarcini, fără înscrisuri, notificări , privilegii operate în cartea funciară. Plata apartamentului către Manga Livia s-a făcut integral în fața nota-rului public, la momentul semnării contractului de vânzare cumpăra-re.

2) la inceputul anului 2004 am fost citată într-un proces în care Maricuța Mirela revendica acest apartament de la vărul ei, Răsteanu Dan , acesta din urma fiind proprietar al apartamentului înaintea doamnei Manga Livia. Tot în acest proces, Maricuța Mirela a cerut anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate între Răsteanu Dan şi Manga Livia, re-spectiv între Manga Livia şi Deac Maria(subsemnata)

În urma acestui proces eu am ră-mas proprietarul de drept al apar-tamentului, fără nici-o obligație bănească sau de altă natură față de Maricuța Mirela.

Prin Sentința Civilă 5153/2005 dată de Judecătoria Sibiu şi Decizia Civilă 444/2006-irevocabilă- dată de Tribunalul Sibiu s-a hotărât că:

a) circuitul civil al apartamentu-lui este legal

b)contractele de vânzare cum-părare rămân valabile(s-a recunos-cut inclusiv buna credință a sub-semnatei ca şi cumpărător).

c) Răsteanu Dan, vărul recla-mantei, trebuie să plătească lui

Maricuța Mirela suma de 45.000 lei, până la data de 02.09.2006.

Datorită stresului acumulat, pe perioada procesului am fost inter-nată de mai multe ori în spital, în final fiind pensionată de boală cu diagnosticul „Insuficienţă renală cronică şi hipertensiune arterială”. Am ajuns, astfel să fiu hemodiali-zată trei zile pe săptămână pentru toată viața.

3) În octombrie 2008 am primit acasă vizita executorului judecă-toresc Cârja Ispas din Sibiu , care m-a somat să-i plătesc lui Maricuța Mirela suma de 45.000 actualizată (stabilită de instanțele judecătoreşti din Sibiu ca obligație pentru Răs-teanu Dan !); în caz contrar aparta-mentul meu urmând a fi executat silit. Cererea de executare silită s-a făcut de către Măricuță Mirela în baza hotărârilor judecătoreşti din 2005-2006 mai sus amintite şi a unui privilegiu obținut la Judecă-toria Sibiu în anul 2007 (fără ştiința şi/sau acordul meu ca proprietar de drept al apartamentului la acel moment!), înscris în cartea mea funciară în anul 2008.

Am solicitat în justiție, prin avo-cat, anularea executării silite, ceea ce s-a şi realizat . Prin Decizia Civilă nr 368/22 mai 2010 - ire-vocabilă Tribunalul Sibiu a anulat executarea silita cerută asupra sub-semnatei de către pretinsa credi-toare Maricuța Mirela pentru suma de 45.000 lei (actualizată), recu-noscându-mi-se astfel încă odată, în instanță, dreptul de proprietate asupra acestui apartament şi faptul că nu eram debitoare față de per-soana de mai sus.

4) În luna august 2010 Maricuța Mirela , revine şi face o nouă cerere către executorul judecătoresc Câr-ja Ispas prin care solicită. „Emiterea somației de plată pentru suma de 72.5912,67 lei către debitoare ur-mată de executarea silită mobilia-ră, imobiliară şi prin poprire asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, cât si asupra valorilor proprietate a debitoarei...

Recuperarea de la debitoare a sumei de 72.591,67 lei reprezintă valoarea actualizată a sumei de 45.000 lei acordată subsemnatei prin titlul executor sentință civilă nr 5153/27.06.2005 pronunțată de Judecătoria Sibiu... Suma de 45.000 lei a avut termen de scadență potri-vit deciziei civile nr. 444/27.04.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu la data de 02.09.2006”.

INCREDIBIL !. SUBSEMNATA DEAC MARIA NU AM NICI-O OBLIGAȚIE DE PLATĂ CĂTRE ACEASTĂ INDIVI-DĂ CARE IŞI PERMITE SĂ CEARĂ, IATĂ, EXECUTAREA TUTUROR BU-NURILOR MELE MOBILE , IMOBILE, VALORICE ETC.

Numai o persoană care se si-tuează deasupra legii îşi poate permite un asemenea atentat la rezultatul muncii cinstite prin care mi-am strâns un minim necesar de bunuri.

În solicitarea de mai sus pretin-să creditoare enunță termenul de plată a obligației pe care trebuia să i-o plătească vărul ei , respectiv 02.09.2006. În schimb aceeaşi per-soană nu cunoaşte, probabil, codul civil cu privire la prescrierea terme-nelor privind dreptul de a cere exe-cutarea silită.!

Menționez că dreptul de a cere executarea silită pentru titlurile amintite mai sus este prescris , înce-pând cu data de 02.09.2009, iar pri-vilegiul pentru acest drept s-a stins odată cu prescrierea dreptului, re-spectiv tot la data de 02.09.2009.

Şocanta veste am primit-o la o lună după intervenția chirurgicală de cancer la colon pe care avut-o la Cluj şi în urma căreia aveam nevo-ie de o perioadă de refacere de cel puțin 6 luni.

În luna septembrie am deschis un nou proces de anulare a execu-tării silite ilegale, începută împotri-va mea în august, proces aflat pe rol în prezent la Tribunalul Sibiu.

5) In luna noiembrie 2010 am primit de la executorul judecăto-resc Cârjă Ispas un dosar privind vânzarea la licitație a apartamentu-lui meu în scopul satisfacerii cererii de executare silită a lui Maricuța.

Studiind dosarul privind orga-nizarea acestei acțiuni de executor judecătoresc Cârjă Ispas am con-statat că prin această licitație care urmează a avea loc, se urmăreşte deposedarea mea de apartamen-tul proprietate personală, sub orice formă (fraudulos, ilegal, abuziv) în scopul obținerii de sume de bani necuvenite, atât pentru pretinsa creditoare Maricuța, cât şi pen-tru executorul judecătoresc Cârjă Ispas.

Argumentele privind actele ile-gale şi faptele cu caracter penal sunt următoarele :

A) Acțiunea este ilegală deoare-ce:

Subsemnata Deac Maria nu am nici-o obligație de plată față de Maricuța Mirela, iar apartamentul în cauză este proprietatea mea per-sonală recunoscută prin 3 hotărâri judecătoreşti irevocabile, în mod direct sau indirect : Sentința Civilă 5153/2005, Dec. Civilă 444/2006 şi Decizia Civilă nr. 368/2010.

Motivul pentru care s-a întocmit dosarul de licitație a fost desființat

de către Tribunalul Sibiu , prin Dec. Civilă 368/2010 -IREVOCABILĂ.

În prezent, conform art. 405 din Codul de procedură civilă , inclu-siv dreptul de a cere executarea silită este prescris, prin împlinirea termenului de 3 ani, la data de 02.10.2009. Odată cu prescrierea acestui drept s-au prescris şi privi-legiile care urmăreau dreptul prin-cipal (obligația de plată), invocate suplimentar ca titluri executorii de executorul judecătoresc Cârjă Ispas.

Calculul sumei de de 81.360,07 reprezentând pretinsa obligație de plată şi cheltuielile judecătoreşti (7768,4 lei cheltuieli de executare) s-a făcut arbitrar în scopul obținerii de foloase necuvenite (sume de bani), atât pentru Maricuța Mirela, cât şi pentru executorul judecăto-resc.

Suma pentru care se cere exe-cutarea silită de 72.591,67 lei este calculată într-un Raport de actuali-zare ,întocmit de expertul contabil Banciu Nicolae Dominel. Acesta specifică faptul că suma de plată de 45.000 lei a fost actualizată cu rata inflației şi ajustată cu rata do-bânzilor practicate de BRD GSG Grup Sibiu !

Conform art. 371.2 din Codul de procedura civilă:

Titlurile executorii din prezen-ta executare silită: Sentința Ci-vilă 5153/2005 şi Decizia Civilă 444/2006 nu conțin niciun criteriu de actualizare a sumei şi deci actu-alizarea acesteia trebuia făcută cu rata inflație, de către executorul ju-decătoresc.

Rezultă că din calculul expertu-lui contabil s-a mai plusat , în fa-voarea lui Maricuța Mirela o sumă necuvenită de 15.266,17 lei, iar pentru executorul judecătoresc un plus (bonus!) de 1.526 lei (10% din valoarea necuvenită executată).

Calcul onorariului executorului judecătoresc făcut fără respectarea Ordinul 2550/2006 privind onorari-ile minimale şi maximale, aduce un plus de bani, necuveniți acestuia, de aproximativ 2.000 lei, în favoa-rea executorului judecătoresc.

C) Raportul extrajudiciar al ex-pertului tehnic nu reflectă reali-tatea, imobilul nefiind identificat corespunzător.

În raportul de expertiză tehni-că extrajudiciară , expertul face o prezentare eronată atât a blocului, cât şi a apartamentului. De exem-plu: suprafața calculată de expertul tehnic este de 52 mp, în realitate fiind sub 40 mp, etajul este II (real) şi nu III (expert tehnic), blocul are o scară şi nu 3 (expert tehnic), balco-nul este închis şi nu deschis (expert tehnic), apartamentul este confort II semidecomandat şi nu confort I semidecomandat (expert tehnic) etc….

D) PREŢUL DE 119.000 LEI CONŢINE TVA, conform raportului tehnic de evaluare

În Publicația de vânzare imobi-liară, executorul judecătoresc nu specifică acest aspect, iar vânzarea cu TVA, în situația de față, nu este corectă, deoarece persoanele în cauză nu sunt persoane impoza-bile şi, deci, nu se pot constitui ca subiect al taxei.(Cod fiscal,titlul VI, cap III, art.127).

E ) La dosarul expertului judi-ciar se găseşte o confirmare de primire cu o semnătură falsă, fiind atribuită subsemnatei. Eu nu am primit şi nu am semnat confirmarea de primire din data de 12.11.2010, la care face referire expertul tehnic judiciar şi sunt dispusă oricând să probez acest lucru.

Prin descrierea faptelor şi acțiunilor de mai sus , susținute cu acte care dovedesc întocmai cele prezentate, am considerat ca exis-tă suficiente motive pentru a cere organelor în drept dispunerea cer-cetării penale privind :

a)Falsul şi uz de fals, încăl-carea dreptului de proprietate, tulburarea posesiei prin licitații frauduloase(ilegale), rele tratamen-te aplicate persoanei cu handicap (ca efect al hărțuielilor şi a stresu-lui generat de executările silite din anul 2010, starea mea de sănătate s-a agravat fiind spitalizată peste 60 zile în acest an), abuz în serviciu contra intereselor personale; abu-zul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi; încălcarea şi ignorarea hotărârilor judecătoreşti irevocabi-le privind proprietatea şi încălcarea codului de procedură civilă privind dreptul de a cere executarea silită; încălcarea codului de procedu-ra civilă privind actualizarea unei obligații; urmărirea însuşirii de sume ilegale prin calcule eronate etc.

Fiind o persoană bolnavă, nu-mi permit să umblu prin procese, să cheltui bani şi să trăiesc cu spai-ma că cineva îmi fură locuința, eu rămânând pe drumuri. Este mo-tivul pentru care am făcut apel la Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, la Primul-minis-tru, domnul Emil Boc, la Ministrul Justiției,domnul Cătălin Predoiu, la Preşedintele CSM, doamna Florica Bejinaru, la Uniunea Executorilor Judecătoreşti din Romania, la CEC-CAR, la organizații din țară privind drepturile omului şi la mass-me-dia.

Nu doresc decât să fiu lăsată în pace să-mi văd de problemele de sănătate, să nu mai fiu hărțuită şi batjocorită ,în propria-mi țară, de oameni fără Dumnezeu.

Cu respect,

deac MARIASibiu, 19.01.2011

ScRISoARE dEScHISă căTRE REVISTA JuSTIţIARul

7


Colimator

Înfiinţată prin fraudarea legii 502/2004 ”pricopsită” cu un preşedin-te auto ales, „Asociaţia pensionarilor Petroşani” a făcut subiectul publicaţi-ei „Justiţiarul” încă de acuma 3 ani.

Începând cu decembrie 2010, mu-ribunda asociaţie face obiectul cer-cetărilor procurorilor DNA – Serviciul Teritorial Alba Iulia. Mai bine zis, es-crocul Pavel Gheorghe Iuliu (pe scurt P.G.I) a intrat în vizorul procurorilor D.N.A fiind cercetat sub aspectul să-vârşirii unor infracţiuni asimilate fap-telor de corupţie. Cu toată discreţia privind desfăşurarea anchetei, unii angajaţii ai asociaţiei pensionarilor, audiaţi în cauză, mi-au declarat sub protecţia anonimatului că … „e groa-

să rău”. S-ar părea că investiţiile dis-puse din iniţiativa şi sub directa coor-donare a economistului P.G.I. au avut drept scop asigurarea funcţionării la capacitatea maximă a “aspiratorului” de miliarde de lei vechi, marca S. C. CRISS DESIGN S.R.L PETROŞANI. Să credem că numai coincidenţa face ca administratorul acestei societăţi comerciale să fie fiul preşedintelui P.G.I., nimeni altul decât Pavel Ale-xandru, patronul ”aspiratorului”? Nu putem admite aşa ceva atâta vreme cât din conturile asociaţiei s-au ”vo-latilizat” zeci de miliarde de lei vechi care se regăsesc în beneficiile socie-tăţii lui Pavel Alexandru. Cetăţean cu dublă cetăţenie, română - canadiană, acesta leneveşte bine mersi, la umbra arţarului canadian, pe principiul „ştie tata ce face”. Se povesteşte prin târg că sediul clubului unde pensionarii ar urma să joace şeptic şi popa pros-tul, ar fi costat nu mai puţin decât 16 miliarde lei vechi.

Dotat cu o uşă şi două ferestre şi o masă cu două scaune, s-ar părea că inutila clădire va fi folosită doar de P.G.I. şi amanta lui, zic aici RISIPITU IONELA ANIŞOARA.

Tot din gura târgului mai aflăm că amanta preşedintelui-administrator şi director de ziar ar fi superdotată cu calităţi din spectrul paranormalului. Doar aşa se pot explica enigmele pri-vind dispariţiile în repetate rânduri a sute de milioane de lei vechi din sei-ful asociaţiei pensionarilor Petroşani. Bineînţeles că tomnaticul crai preşe-

dinte a acoperit în regim de urgenţă „găurile” iubitei sale ANIŞOARA. Este posibil ca juna RISIPITU să-şi fi com-pletat retribuţia bănească din invidia ce o măcina fiindcă dir. ec. POPESCU MIRIAM încasa un salariu de 35 de milioane lei vechi, lunar, iar I. A. RISI-PITU numai 25 milioane lei vechi, lu-nar. Luate la un loc, cele două salarii erau depăşite de câştigurile lunare ale ex poliţistului CÂNDEA IOAN-MARCEL.

Angajat în mod ilegal şi abuziv pe post de jurist al asociaţiei, acesta a decontat lunar sume ce se ridicau şi la 72 milioane lei vechi. Vorbeşte lumea că şnapanul P.G.I. a acordat zeci de credite cu dobândă anuală de doar 5% unor persoane care nu erau membre ale asociaţiei. Credite-le neperformante au atins şi cuan-tumuri de 400 milioane de lei vechi, fiecare. Şi fiindcă nu ne-am propus o expunere exhaustivă a subiectului, mai facem câteva precizări privind actul spolierii finanţelor asociaţiei pensionarilor Petroşani. Dacă zicerile publice ale lui P.G.I. privind numărul membrilor corespund realităţii - adi-că 10 mii, asta înseamnă că fiecărui membru cotizant îi revin astăzi în medie doar 35 RON , fond social şi de deces.

Prin comparaţie, în ianuarie 2005, când P.G.I. s-a autointitulat preşe-dinte al asociaţiei pensionarilor Pe-troşani, fiecărui membru cotizant îi reveneau în medie câte 356 RON. În ianuarie 2005, asociaţia pensiona-

rilor deţinea în depozite bancare o sumă de peste 19 miliarde lei vechi. Astăzi asociaţia mai dispune de fon-duri băneşti în cuantum de 3,5 mili-arde lei vechi. Dacă pentru anul 2004 beneficiul a fost de 9%, pentru 2010 beneficiul anual se situează la apro-ximativ 3,5%. Acest beneficiu va fi distribuit pe criteriile stricte impuse de un escroc de talie naţională. Între-ţinută printr-o campanie furibundă a unor scribălăi flămânzi şi ipocriţi - campanie plătită din bănuţii pensi-onarilor - imaginea asociaţiei pensio-narilor Petroşani părea a fi dincolo de orice suspiciune. Venerabila doamnă ŞLEZER ROZALIA EMILIA împreună cu subsemnatul am fost ţinta deni-grărilor făcute publice la comanda lui P.G.I. Onorabila doamnă ŞLEZER ROZALIA EMILIA a fost „cadorisită” de judecătorul IACOB GHEORGHE (vechi şi credincios prieten al lui P.G.I.) cu o amendă de 250 milioane lei vechi şi supusă la plata cheltuielilor de ju-decată. Asta doar pentru faptul că doamna a îndrăznit să spună şi să dovedească comunităţii că P.G.I. îi jefuieşte pe bieţii pensionari în cele mai ordinare moduri posibile.

Abia în februarie 2010 subsemna-tul am fost achitat de instanţa Tribu-nalului Hunedoara de acuzaţiile de calomnie şi denunţare calomnioasă după ce aproape 2 ani am fost victima unor poliţişti şi procurori abuzivi, pri-eteni ai lui P.G.I. Speram că procurorii D.N.A. vor lumina „întortocheatele cărări” ale relaţiilor dintre P.G.I. - prim procuror MANIU DORICA - procuror ILINCA DUMITRU şi procuror ROMAN DARIUS, toţi de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani.

Mai adăugăm la această listă nu-mele poliţiştilor ŞUŞMAN, DINCĂ, STOICA şi nu în ultimul rând pe cel al abuzivului judecător IACOB GHE-ORGHE de la Judecătoria Petroşani. Consecinţa directă şi determinantă a manageriatului economistului P.G.I. este o gravă tulburare a activităţii unei instituţii cu personalitate juridi-că şi patrimoniu privat. Toate acestea nu ar fi avut loc dacă prim procuror MANIU DORICA nu ar fi confirmat cu uşurinţă şi din interes personal zecile de rezoluţii N.U.P., emise pe bandă rulantă şi cu o suspicioasă mărinimie de către subalternii ei. Grupul infrac-ţional organizat şi condus de către P.G.I. funcţionează şi în prezent la capacitatea maximă, continuându-şi activităţile infracţionale cu scopul de a obţine foloase necuvenite, atât pentru ei cât şi pentru complicii lor. De aceea se impune cu stringenţă ca procurorii D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, să ne lămurească într-un timp rezonabil dacă actualul patri-moniu al asociaţiei pensionarilor Petroşani se caracterizează prin insu-ficienţa fondurilor băneşti existente în depozitele bancare privind plăţile datoriilor exigibile. Faptul acesta s-ar constitui într-un argument indubita-bil că în România mai funcționează LEGEA şi JUSTIŢIA. Rămâne doar ca purtătorii de robe să aşeze cu chib-zuială toate faptele lui PAVEL GHE-ORGHE IULIU şi a complicilor săi în balanţa unei drepte judecăţi. Să fi devenit asociaţia pensionarilor Pe-troşani un nou F.N.I.?

Ianuarie 2011

Rusu coNSTANTIN

Primul care a murit în chinuri groaznice, după ce mai întâi şi-a în-gropat fiul, a fost Mitea, complice în traficul internaţional de copii al soţilor Iohannis. Fost vecin cu familia Klaus şi Carmen Iohannis, Mitea i-a „recoman-dat” acestora, pentru adopţie, pe or-fanii Iliuţ, cei trei fraţi din comuna Ră-şinari, despre care nu se mai ştie nimic din august 1990, când au fost adoptaţi de dubiosul cuplu canadian Lalande, format din Alain Roger şi soţia, Arlene Dianne. Ticăloşia acestui Mitea a fost extremă, deoarece era rudă cu copiii dispăruţi, fiind unchiul răposatei lor mame. El ştia că acei copii, nepoţii lui, sunt sortiţi pieirii, deoarece fusese im-plicat şi în alte tranzacţii cu carne vie pentru „piese de schimb”, conform ce-lor aflate ulterior de Maria Iliuţ, bunica acelor orfani. Bătrâna bunică l-a bles-temat pe Mitea şi…

Al doilea care a părăsit lumea aceasta, cu păcatele lui cu tot, a fost Ioan Baştea, complicele familiei Io-hannis în furturile imobiliare. Baştea a decedat în toamna trecută, pe data de 1 octombrie 2010. A murit printre străini, departe de ţară, dându-şi su-fletul pe un pat de spital din Jackson-ville, Florida. Peste două săptămâni, în 14 octombrie, ar fi împlinit 50 de ani.

În anul 1999, în complicitate cu ră-posatul Ioan Baştea, Iohannis Klaus

împreună cu soţia, carmen şi soacra, lăzurca georgeta, au sustras Statului Român două imobile imense situate în centrul istoric al Sibiului. În aceas-tă fraudă au fost mai implicaţi şi li-viu Munteanu (secretar al Primăriei Porumbacu de Sus) şi Radu gabriel Bucşa (notar). Acesta din urmă a fabri-cat un certificat de moştenitor pe baza unor adeverinţe false emise de secre-tarul Primăriei Porumbacu de Jos, Li-viu Munteanu. Faptele acestea se re-găsesc în Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, instanţă care a şi anulat Certificatul de moştenitor în cauză, ca fiind obţinut pe bază de documente false. Cinste acelor judecători cinstiţi, care demon-strează că nu este chiar toată justiţia din România coruptă şi că nu toţi ma-gistraţii sunt dispuşi să se facă preş la picioarele impostorului Klaus Iohan-nis, care încă se mai visează premier sau chiar preşedinte al ţării. Doamne fereşte, că atunci chiar că totul va fi pierdut pentru România! Această de-cizie a completului de judecată de la Braşov este definitivă şi irevocabilă. În „hora corupţiei” s-au prins mai prins, mână cu mână, pe lângă cei amintiţi mai sus şi Iordan Nicola (fost secretar al Primăriei Sibiu la vremea respectivă, actualmente având aceeaşi funcţie, dar la Consiliul Judeţean, unde lustru-

ieşte pantofii altui sas), împreună cu Nistor dorin (şeful Serviciului juridic al aceleiaşi primării, ulterior promovat pe postul lui Nicola). Aceste veritabile hiene imobiliare nu s-au rezumat doar la casele luate cu japca de Iohannis, ci au continuat deposedarea statului ro-mân la greu, în favoarea altor membri ai acestei veritabile grupări de crimă organizată.

Ioan Baştea a plecat în S.U.A. defi-nitiv, prin intermediu Loterie Vizelor, la scurt timp după ce a participat la furtul celor două imobile, mandatân-

du-l pe Klaus Iohannis să administre-ze rodul hoţiei lor. În statul american Florida, unde se stabilise, Ioan Baştea se ocupa cu „însemnata” slujbă de confecţioner de plicuri poştale. Mai mult ca sigur că americanii sunt acum disperaţi, fiindcă ţara lor va intra pre-cis în colaps economic pentru că nu mai are cine să fabrice plicurile atât de necesare corespondenţei de afaceri! Era căsătorit cu Rodica, fostă Lupşor, având împreună o fiică. Aceasta se lăuda colegelor, pe vremea când era încă elevă la liceul „Gheorghe Lazăr”,

de pe băncile căruia a şi plecat direct în America, că este nepoata „doamnei profesoare” Carmen Iohannis. Probabil că hoţia „înrudeşte” oamenii între ei, mai ceva ca factorii ereditari, cel puţin în viziunea escrocilor şi a odraslelor acestora. Baştea a venit pentru ultima oară în România în anul 2008, când şi-a vizitat şi complicii de la Sibiu.

Cunoaştem dictonul latin „De mor-tuis nil nisi bene”, adică „Despre morţi (vorbeşte) numai de bine”, dar nu cre-dem că prin moarte un ticălos devine automat cinstit şi nici că decesul îi spală păcatele. Cei care se grăbesc să ne condamne, pentru lipsa de respect faţă de un decedat, să facă bine să se gândească, mai întâi, la câţi oameni a distrus răposatul Baştea prin faptele sale necinstite. Câte victime ale aces-tui escroc şi ale complicilor săi or fi murit de inimă rea, din cauza umilin-ţelor şi nedreptăţilor? Câţi au rămas totuşi în viaţă, doar ca să se îmbol-năvească ori să se ruineze, încercând să-şi găsească dreptatea în faţa unor magistraţi corupţi din Sibiu? Au înce-put să se rărească colegii de potlogării ai lui Klaus Werner Iohannis. Aceştia se duc, încă tineri, pe lumea cealaltă, fiind împovăraţi de păcate sau cu mâi-nile pline de sângele copiilor nevino-vaţi. Sufletele lor neliniştite aşteaptă Judecata de Apoi. Numărul unu a fost Mitea. Numărul doi a fost Baştea. Cine urmează?

dan floREScu

uN Nou fNI?

fiindcă justiţia umană este coruptă, justiţia divină îşi spune cuvântul: a murit încă un participant la ticăloşiile familiei Iohannis

8


Lichele

Expresia „Big Brother” (Frate-le cel Mare) a fost inventată de George Orwell în romanul „1984”, special pentru metoda de supra-veghere, lipsită de scrupule, a vie-ţii private a oamenilor. Metaforic, „Fratele cel mare este veşnic cu ochii pe tine” printr-un control ex-cesiv, exercitând simultan şi o po-liţie a gândirii. „Big Mamma” este o văgăună de tip fast-food din Sibiu, unde intri doar prima dată sănătos şi ieşi obez, după mai multe vizite în scop alimentar. În ceea ce priveşte „The Big White”, acesta se traduce din limba en-gleză prin sintagma românească neaoşă „Marele Alb” şi desemnea-ză cea mai populară rasă de porci din lume, care este crescută pen-tru consum pe toate meridianele globului pământesc. Porcii din această rasă pot fi identificaţi uşor datorită aspectului: urechile lungi şi uşor aplecate, un corp masiv şi robust, culoarea albă a pielii şi capul mare. Orice asemănare fi-zică cu personajul despre care o să vorbesc în continuare este pur întâmplătoare, fiindcă o să anali-zez caracterul şi comportamentul ipochimenului, personal nefiind interesat de înfăţişarea acestuia.

Toate „ingredientele” descrise mai sus se regăsesc sub formă de ghiveci abstract pe blogul de-numit, cât se poate de inspirat şi conform cu realitatea, „Podul Min-ciunilor”. Ca să înţeleagă şi citito-rii noştri mai în vârstă, care citesc revista în varianta tipărită, ce este acela un „blog”, iată aici definiţia termenului: „Cuvântul Blog este prescurtarea de la «weblog» şi se referă la un jurnal online creat şi postat de grupuri sau persoane individuale, articolele fiind afişate in ordine cronologica. Oricine îşi poate crea propriul blog, de la copii la adulţi. În prezent, sunt peste 3 milioane de blog-uri active, cu o mare diversitate de teme.” Blogul în cauză aparţine unui domn, pe nume Călin Blaga, jurnalist la săptămânalul de publicitate „Si-biu 100%”. Dânsul se tot laudă că publicaţia respectivă, pe care nu o putem încadra la categoria presă scrisă, are cel mai mare tiraj din judeţul Sibiu, fiind şi cea mai citită, în viziunea domnului Blaga, deoarece se distribuie gratis. Păi, gratis se distribui şi catalogul săptămânal de la supermarketul „Kaufland”, conţinând şi acesta, pe lângă reclama şi preţurile pro-

duselor aflate în rafturi, anecdote, reţete culinare şi scurte materiale despre vedete din lumea filmului, muzicii sau sportului, dar asta nu înseamnă că pliantul magazinu-lui este ziar sau revistă! Şi, la drept vorbind, catalogul „Kaufland”

este mai atractiv decât anostul „Sibiu 100%”. Acesta este atât de searbăd, încât nu cred că are răbdare să-l citească nimeni cap-coadă, eventual doar persoanele care consideră că „Mersul tre-nurilor” sau „Pagini aurii” sunt „ro-mane”, numai bune de lecturat. Patronul amalgamului publicitar, în care scrie Călin Blaga editoriale puerile, este şi proprietarul fast-food-ului „Big Mamma”, legătură acestuia cu presa fiind similară cu corelaţia dintre un hamburger (sandviş cu carne tocată prăjită) şi un Bürgermeister (primar în limba germană). Fiindcă primim, nolens,volens, simulacrul acesta de ziar în cutia de poştă, ne-am adaptat situaţiei şi i-am găsit destinaţii utile. Soţia mea curăţă zarzavatul pe el, eu îl îndes în pantofi pe post de şanuri, când se

schimbă anotimpurile şi trecem la altă încălţăminte, iar Maya, căţeluşa noastră shar-pei, îşi făcea necesităţile pe „Sibiu 100%”, dar doar până a crescut şi a învăţat să facă afară, în curte. Pot spune, cu toată seriozitate, că Maya era sin-

gura admiratoare a maculaturii în cauză, fiindcă, atunci când i-am înlocuit „closetul” din hârtie de ziar cu un pliant publicitar colorat şi lucios, s-a revoltat şi a făcut pipi pe covor, în semn de protest.

Acum, că am elucidat povestea cu „Big Mamma” şi „Sibiu 100%”, să revenim la blogul lui Blaga, care are totuşi legătură cu publi-caţia la care lucrează, deşi acesta neagă evidenţa cu vehemenţă. În ce constă „mariajul” dintre blog şi maculatura oferită gratuit? Sim-plu! În fiţuica cu pretenţii de ga-zetă sunt periaţi, contra cost, bi-neînţeles, primarii din localităţile judeţului Sibiu. Primarul oraşului Agnita, Radu Curcean, probabil că nu a percutat, nu a „sărit la cap” cu firfiricii pentru „ziar”şi a fost „executat” pe blogul „Podul Min-ciunilor”. Tot aici, „deontologul”

şi obiectivul Călin Blaga atacă restaurantele care-i fac concu-renţă fast-food-urilor patronului său. Astfel, din postura inedită de critic gastronomic, „imparţia-lul” blogger şi ziarist dă la gioale pe nedrept atât restaurantului

chinezesc „Yummy Yang”, cât şi „McDonald’s”- ului de pe şoseaua Alba Iulia. Ca să fie cât mai veridic, „deontologul” şi-a cărat după el şi nevasta însărcinată, folosind-o pe post de cobai şi îndopând-o cu mâncare, ca să poată afirma după aceea că mâncarea a fost proastă sau alterată, pricinuind, cică, o to-xiinfecţie alimentară gravidei. Nu „toxinfectie”, cu un singur „i”, cum a scris agramat domnul Blaga pe blogul său veninos şi tendențios. Bine, această greşeală gramaticală nu este singulară, limba română fiind, pesemne, studiată de domnul Blaga în şcoală ca limbă străină. Apropos, forma adjectivu-lui get-beget este aceasta, nu „get pe get” cum o scrie „cultul în cap”, fiindcă nu-i vorba de geţi, traci, gepizi sau ostrogoţi! Acum, dacă doamna nevastă tot a născut,

poate îşi face timp pentru nişte meditaţii la limba română cu soţiorul, mai ales că Liliana Nen-ciu, cum o chema ca domnişoară pe soţia „deontologului”, este o ziaristă autentică şi talentată. Eu, personal, aşa o văd, chiar dacă do-

amna se va revolta citind aceste rânduri, din spirit de solidaritate faţă de soţul său. În revistele con-duse de mine, femeile, în general, au fost respectate, lucru care nu se poate spune despre blogul domnului Călin Blaga, unde repr-ezentantele sexului frumos sunt terfelite şi agresate public, mai ceva ca în tabloidele „Cancan” sau „Libertatea”. Laura Dobrotă şi Ni-colle Stănese, două prezentatoare de televiziune de la un post local, sunt batjocorite, cu intenţia clară de compromitere, permanent pe blogul „Podul Minciunilor”. Doar un frustrat sexual poate să aibă o astfel de atitudine faţă de nişte femei care nu i-au făcut absolut nimic! Ce ne-am face noi, sibi-enii, dacă „Big Brother”, alias Călin Blaga, nu ne-ar ţine la curent cu „mondenităţile” şi viaţa de bu-

BLOGUL „PODUL MINCIUNILOR”: BIG BROTHER, BIG MAMMA ŞI THE BIG WHITE ÎN VARIANTA TREI ÎN UNU

BIG BROTHER BIG MAMMA

9


Lichele

doar? Am mai avea posibilitatea să aflăm cine cu cine trăieşte sau care sunt cuplurile de amanţi în vogă? Noroc că-l avem pe Blea-ga! Acest voyeurist trebuie să cunoască toate codoşelile urbei, să amuşine mirosurile chiloţilor năduşiţi de damă, să privească prin prohaburi ca prin gaura cheii, să pescuiască prezervative folosite din coşurile de gunoi, iar apoi să-şi fericească cititorii cu senzaţionalele sale descoperiri.

Nici morţii nu sunt scutiţi de atacurile mârşave ale lui Călin Blaga. Călin Lucian (fost prefect şi conducător al trustului de presă „Evenimentul sibian”), Emilian Pă-tru (om de afaceri sibian) şi Adrian Păunescu au fost denigraţi, după ce au decedat, de către acest corb care croncăneşte jalnic, căţărat pe cadavre, doar-doar iese şi el din anonimat. Uite, îl ajut eu acum! S-a şi găsit cine să-l judece pe scri-itorul şi poetul Adrian Păunescu post-mortem! Un agramat care scrie nişte compuneri infantile, la nivelul unui elev de clasa a patra de la şcoala ajutătoare, pe care el, doar el, le consideră editoriale. Probabil că se vor găsi cititori care să mă acuze de ipocrizie, deoare-ce tot în acest număr al revistei se scrie negativ despre un escroc, Ion Baştea, complicele familiei Io-hannis în furtul de imobile, care a decedat în toamna anului trecut în Florida. Da, dar despre acesta şi escrocheriile lui s-au scris pa-gini întregi în revistele conduse de mine şi pe vremea când era în viaţă, aşa că nu se poate spune că a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra! Moartea acestui escroc nu l-a sanctificat şi tot un pungaş rămâne pentru noi, chiar dacă acum dă socoteală pentru nele-giuirile lui pe lumea cealaltă. Spre deosebire de noi, „deontologul” Blaga a atacat persoanele pome-nite anterior doar după ce au mu-rit, nefiind suficient de curajos să o facă atunci când aceştia trăiau. Dar, ce nu face „Big Brother” ca să-şi sporească traficul pe „Podul Minciunilor”?!

Unele atacuri la persoană sunt din proprie iniţiativă, altele sunt comandate de diverşi potentaţi locali, cărora „deontologul” doreşte să le intre în graţii sau dacă este posibil şi în portofel. Presupun că postare de pe blog, intitulată ,,Marius Albin Marinescu, patronul și ziaristul de la Justiţiarul Sibian a fost declarat de CNSAS

colaborator al Securităţii”, mă pla-sează în a doua categorie, adică „ţinte comandate”. Apărătorul homosexualilor şi ţiganilor, bunul samaritean Blaga, a ales ziua de 28 decembrie, taman în mijlocul sărbătorilor de iarnă, ca să vină cu o „bombă” expirat şi fâsâită de multă vreme. Noi nu am tipărit revistele în luna decembrie, chiar din motive legate de morala creş-tină, ca să-i lăsăm pe borfaşii des-pre care scriem să respire uşuraţi măcar de Sărbători.

Despre această acţiune de „înfierare” a mea în spirit neoco-munist de către C.N.S.A.S. – ade-vărata poliţie politică a zilelor noastre! – am scris în urmă cu mai bine un an , atât eu, dar şi alţi colegi din presă. Dacă dom-nul Călin Blaga era aşa impar-ţial, cum se pretinde, putea să dea o simplă căutare pe „goagă-lul” lui Marean Vanghelie cu ter-menii „Marius Albin Marinescu colaborator al securităţii” şi ar fi găsit atât articolul meu, cât şi cele scrise de alţi jurnalişti au-tentici, nu dintre cei care scriu editoriale pe ambalaje pentru cârnaţi sau resturi menajere: http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/297-transforma-rea-unei-victime-a-securitatii-in-colaborator-al-acesteia.html; http://www.exploziv-news.ro/audio-exploziv/314-dinescu-fabricant-de-dosare-la-cnsas.html; http://www.jurnalulde-vrancea.ro/dezvaluiri/3554-di-nescu-trafic-de-influenta.html. Pe aceeaşi pagină de internet putea să găsească şi articolul „Preoţi în umbra Securităţii” din săptămânalul sibian „Turnul Sfa-tului”, care face referire şi la per-soana mea, deşi nu sunt preot

şi nici nu am studii teologice. Măcar cei de la revista respec-tivă au avut bunul simţ să-mi telefoneze, prin intermediul jur-nalistului Traian Deleanu şi să-mi ceară o declaraţie. Ca atare, iată ce au scris în 19 septembrie 2010 : „Tot în calitate de colabora-tor este prezentat și Marius Albin Marinescu, proprietar al ziarului Justițiarul, căutat la dosar după ce a candidat pentru funcția de primar al Sibiului în 2008. Al-bin Marinescu și-a expus pe larg părerea despre acest proces în publicația pe care o conduce.” Culmea, cei de la „Turnul Sfatu-lui” nu se dau mari „deontologi”, ca Blaga, dar au procedat corect şi profesional! Domnului Blaga i-a fost greu să mă sune, că de căutat pe internet a căutat, din moment ce a găsit pagina de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu dosarul meu cu C.N.S.A.S.-ul, pagină pe care a şi prezentat-o pe minunatul său blog. Faptul că „deontologul” a percutat la comandă este evident, din mo-ment ce, în aceeaşi zi de 28 de-cembrie a anului trecut, am fost atacat şi insultat grosolan, de un „autor” anonim la comentariile unui articol de pe site-ul săp-tămânalului „Turnul Sfatului”, al cărui subiect nu avea nici o legătură cu persoana mea. Mo-tivul, acelaşi, adică aşa-zisa co-laborare a mea cu Securitatea. Doar un naiv poate să creadă că este o întâmplare că în aceeaşi zi au apărut simultan aceste ata-curi, al lui Blaga şi cel scris sub protecţia anonimatului pe site-ul revistei „Turnul Sfatului”! Sunt la o vârstă când nu mai cred în coincidenţe. Cei care fac zar-vă pe internet, „inspirându-l” şi

pe „deontolog”, sunt Trif Mihai Marcel şi Oprea Nicolae Mircea Alexandru. Primul este judecat pentru proxenetism si corupere sexuala de minori, iar al doilea este un cunoscut mitoman care se da jurnalist, profesor univer-sitar, agent secret, etc. Despre amândoi s-a scris în revista pe care o conduc şi pe amândoi trebuie să-i execut în urma unor sentinţe judecătoreşti, definiti-ve şi irevocabile. La comentari-ile injurioase de pe site-ul „Tur-nul Sfatului” apare şi numărul sentinţei civile a Curţii de Apel Bucureşti (3078/06.10.09), ori acesta nu poate fi găsit pe site-ul instituţiei respective, ci doar numărul dosarului în care a fost pronunţată. Aşa că este clar că informaţia a fost furnizată col-portorilor de un magistrat care avea acces telefonic la dosar. Despre care magistraţi se scri-sese în ultimele numere din re-vistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”? Fostul prim-procuror Florin Apostu era şi este, în con-tinuare, în arest şi presupun că numai de citit presa nu-i arde în perioada aceasta. Cine a mai rămas? Păi, Marcel Rusu, preşe-dintele Tribunalului Sibiu, care zburdă în libertate şi care a ocu-pat, cu averea şi incompatibili-tatea sa – funcţia deţinută ile-gal în cadrul ARACIS! –, cel mai mare spaţiu tipografic în ultimul număr al revistelor „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”, articolul în cauză fiind iscălit chiar de sub-semnatul.

Iată ce scrie domnul Blaga: „Dincolo de tot ce s-a scris și spus despre Marinescu pe care îl cu-nosc personal, aceasta decizie din 2009 m-a șocat. Nu am știut

de ea.” El este tot timpul „şocat”, cred că s-a şi născut aşa, folo-sind excesiv acest termen spe-cific titlurilor de primă pagină din tabloide. Cum nu prea are proprietatea cuvintelor, trebuie să-i explice cineva că o persoa-nă „şocată” este instabilă psihic, fiind vorba de un dezechilibru provocat de o emoţie puternică. Pe Blaga îl şochează permanent câte ceva: ba mâncarea de la birturile concurente „hambur-gheristului” care-i dă salariul lu-nar, ba că un lapte praf este mai scump cu trei lei la un magazin faţă de altul, ba o petrecere cât se poate de normală a rockeri-lor dintr-un local frecventat de aceştia, pe care moralistul de serviciu, „Big Brother”, a văzut-o deocheată . Aici cu rockerii şi-a luat-o rău de la adepţii acestui gen muzical, care şi-au adaptat până şi stilul de viaţă la muzica iubită de ei. Câtă băşcălie au pu-tut face de ifosele de fată mare ale „familistului” Blaga, dar şi de incultura acestuia… Mai rar aşa comentarii pe blogul „Po-dul minciunilor”, unde de obicei comentează cei de acelaşi nivel cultural cu „deontologul”! Re-venind la persoana mea, nu în-ţeleg un lucru: dacă decizia era din anul 2009, bloggerul a fost chiar în halul acela de „şocat”, în-cât a paralizat şi nu a putut scrie decât la sfârşitul anului 2010? Ori, fiind el deontolog, nu s-a putut pronunţa până la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justi-ţie? Dacă-i aşa, atunci află, măi „Big Brother”, că te-ai pripit şi ţi-ai demonstrat, din nou, cunoş-tinţele limitate, nu doar în mate-rie de drept. Puteai să întrebi un jurist, înainte de a executa co-manda de linşaj public. Mai am o cale de atac în justiţia română şi oricum o să mă adresez in-stanţelor internaţionale, fiindcă mi s-a făcut o mare nedreptate, la comanda mafioţilor despre care scriu. Sper să observi, „de-ontologule”, că nu mă dau lovit politic, chiar dacă încă sunt pre-şedintele organizaţiei judeţene P.N.ŢC.D. Sibiu. Iată că am ajuns şi la „calitatea” domnului Călin Blaga de „consultant de imagi-ne” a subsemnatului, în luna mai 2008, când am candidat pentru Primăria Sibiu şi Consiliul Local.

(va urma)

Marius Albin MARINEScu

BLOGUL „PODUL MINCIUNILOR”: BIG BROTHER, BIG MAMMA ŞI THE BIG WHITE ÎN VARIANTA TREI ÎN UNU

The Big White (Marele Alb)

Marele Călin Blaga

10


Suntem cu ochii pe voi!

„Aliații nu au primit de la germani nicio cantitate de aur în contul Ro-mâniei”, îi răspunde ministrul de finanțe francez Klotz lui Brătianu în 1919, perioada în care diplomații români făceau demersuri disperate pentru a da de urma aurului Româ-niei, aparent blocat în beciurile Rusi-ei bolşevice.

Însă atât informațiile pe care le aveau politicienii români ai vremii, cât şi anumite prevederi din trata-tele de pace semnate în al doilea război mondial conțin indicii că Te-zaurul trecuse granițele Rusiei, către Berlin. Nu neaparăt fizic, ci, cel mai probabil, sub forma unor plăți sau deconturi ruso-germane care s-au efectuat în contul aurului Regatului României.

“Tezaur?...Ce Tezaur?…Noi nu ştim nimic despre acest Tezaur!”. Pare paradoxal, însă celebra replică a liderului sovietic Leonid Brejnev din 1965, când delegația română a redeschis problema aurului în relația cu Moscova, are parfum de credibili-tate, mai ales dacă e usor reformula-tă: „Noi nu ştim nimic despre ce s-a întâmplat cu acest aur”. E mai puțin relevant unde este depozitat me-talul prețios şi esențial cine deține documentele de proprietate, pe baza cărora inițiază tranzacții sau se foloseşte de instrumente financiare derivate din portofoliul de aur. Sta-tutul juridic al tezaurului – anume cine, cum şi în ce perioadă a avut controlul asupra pârghiilor prin care a efectuat tranzacții pe seama au-rului României – este un „amănunt” ignorat de majoritatea investigațiilor pe acest subiect. Cel puțin din punct de vedere teoretic, „componența de metale prețioase” a Tezaurului – cele 93,4 tone - e o valoare abstractă pe piețele financiare, care ar fi putut fi vândută şi cumpărată de mai multe ori până astăzi. Cum a început „călă-toria” virtuală a aurului?

Mai multe documente istorice consultate de CorectNews conțin indicii potrivit cărora România ar fi renunțat la aur în urma Păcii de la Bucureşti din 7 mai 1918, aur pe care Germania l-ar fi primit de la Ru-sia în contul datoriilor consemnate în acordul financiar ruso-german din 27 august 1918. Informația este consemnată de profesorul universi-tar şi diplomatul german Ersnt Jäckh (1875-1959), care scrie în autobio-grafia sa (Stuttgart, 1960, p. 382) că România a cedat aurul său Germa-niei prin Tratatul de la Bucureşti. Se pare că aurul era deja, la acel mo-ment, în custodie la Berlin, aşa cum reiese din discuția premierului con-servator Alexandru Marghiloman cu finanțistul german Peterson, însărci-nat să supervizeze la Bucureşti acti-vitatea Băncii Naționale în timpul ocupației germane din 1916-1917. Chiar dacă Regele Ferdinand a refu-zat să promulge Tratatul de Pace cu Puterile Centrale, acesta ar fi putut

avea efecte juridice vreme de şase luni, până la momentul în care a fost anulat prin armistițiul dintre aliați şi Germania, fiind ratificat de Germa-nia şi ulterior de Camera Deputaților şi de Senatul României. În cazul în care România ar fi obținut înlesniri de credite pentru acest aur şi a lăsat aurul drept garanție, este posibil ca, după război, aceste efecte juridice (plăti, garanții etc.) să nu mai poată fi revendicate.

controlul german asupra BNR-ului

Una dintre primele preocupări ale administrației germane la Bucureşti, după ce a preluat controlul Capitalei la 6 decembrie 1916, a fost controlul asupra Băncii Naționale. Acest lucru explică şi graba cu care s-a făcut mu-tarea operațiunilor Băncii Naționale de la Bucureşti la Iaşi, la 15 decem-brie 1916 (imediat după evacuarea Guvernului), cu mențiunea că „toate operațiunile care, după legea şi sta-tutele Băncii, se făceau la Bucureşti, se vor face la Iaşi, unde va fi sediul Consiliului General şi al celui de Administrațiune. La Bucureşti se vor face numai operațiunile ce va hotărî Administrațiunea Centrală a Băncii”. Mențiunea este importantă pentru că, aşa cum reiese din „Notele po-litice” ale lui Marghiloman, ulteri-or nemții au reuşit să blocheze, cu ajutorul centrului de comandă de la Bucureşti, anumite operațiuni ale sediului BNR de la Iaşi. E un amănunt care relevă că nemții au avut, totuşi, controlul asupra BNR-ului, instituție care a avut dreptul să dispună şi de aurul din Moscova – conform decre-tului autorităților instalate la Iaşi: „Te-zaurul este şi rămâne proprietatea Băncii, care va putea dispune de el conform cu interesele ei şi-l va pu-tea inspecta oricând prin directorii şi cenzorii ei”. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în perioada ocupației, Germania a dus - după semnarea Tratatului de la Brest Litowsk din 3 martie1918 – relații diplomatice cu Rusia bolşevică, iar Rusia a recunos-cut ocupația Germaniei, motiv pen-tru care s-au şi efectuat operațiunile bancare cerute de Berlin.

Marghiloman scrie, în Notele sale politice, la începutul lui ianuarie 1917: „Am stat de vorbă cu Petersen. Mecanismul emisiunii lor este urmă-torul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele şi tot restul. Pe măsură ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci. — Eu: „Dar reglementarea cu România?”. El: „Vom vedea la pace”.” Cu alte cuvinte, administrația ger-mană tipărea moneda în România pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României de la Berlin. Demnitarii refugiați la Iaşi goliseră în urma lor aproape toate puşculițele băncilor.

„Peterson se mira cum Creditele nu au lăsat cu ce să se plătească cu-poanele titlurilor lor”, continuă Mar-ghiloman, „Pantazi, sechestrul Băncii

de Credit, a luat tot cu el şi n-a lăsat decât 10.000 de lei la bancă. Iar Ban-ca Națională nici nu mai are cu ce să facă față momentului.”

La câteva zile după această în-semnare, pe 5 ianuarie 1917, Banca Națională e pusă sub sigiliu de ger-mani – „s-au dat 10 minute perso-nalului pentru a se retrage”, noteaza politicianul român. După care adau-gă că BNR a fost redeschisă a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german.

Cel mai probabil, germanii că-utau documente legate de tezaur, căci pe 5 martie o altă ordonanță a administrației de ocupație anunță că Banca Națională a fost pusă sub se-chestru şi închisă până la noi ordine. „Ordonanța vizează faptul că Tezau-rul şi majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman.

La 6 martie, liderul conserva-tor află conținutul împuternicirilor semnate de Col. Hentsch, noul şef de Stat-Major de la „Militar-Verwal-tung”: „Administratorii-sechestrii trebuie să se pună în posesia Băncii Naționale; sunt autorizați să exercite toate acțiunile pe care Banca le poa-te exercita şi să dispuie de tot avutul Băncii”(...) Spiess crede că germanii vor să se pună la adăpostul emisiu-nilor abuzive care s-ar face la Iaşi”.

BNR face, în continuare, emi-siuni monetare, la dispoziția noii administrații – Marghiloman vorbeşte, în aprilie, de suma de 250 de milioane, „o emisiune bazată pe aceste pseudo-împrumuturi şi pusă la dispoziția administrației”.

drumul aurului

La 26 ianuarie 1918, Lenin seches-trează Tezaurul României la Mosco-va, declarându-l „intangibil pentru oligarhia română”. Profitând, pro-babil, de sensibilitatea germanilor la acest subiect, față de care mani-festaseră în trecut un interes direct, Alexandru Marghiloman se adresea-ză lui Horstman, şeful Direcției Politi-ce a Misiunii germane din Bucureşti pentru a pune chestiunea tezaurului

în discuție în timpul tratativelor de la Brest-Litovsk între germani şi ruşi.

Propunerea a fost transmisă la Berlin fără a avea vreun efect practic, însă protocolul sau actele adiționale ale Păcii de la Bucureşti din 7 mai, care fac referire la cedarea tezau-rului către Germania (conform di-plomatului Ernst Jäckh) ar putea fi o materializare a discuțiilor ulteri-oare cu Berlinul pe această temă. În fond, autoritățile române avuse-seră o comunicare mai rațională cu administrația germană decât cu cea

bolşevică. Este foarte posibil ca Tra-tatul, deşi nu a fost promulgat de regele Ferdinand, să fi produs efecte juridice din momentul ratificării sale de către Camera Deputaților şi Sena-tul României.

O altă posibilă „pistă” ar putea fi acordul financiar germano-rus din 27 august 1918, semnat în continu-area Tratatului de la Brest-Litovsk, care prevedea daune de război şi anumite compensări pentru prejudi-ciile aduse investitorilor germani în urma înființării sistemului socialist în Rusia. Interesant de reținut e faptul că primele tranşe de plăți, achitate în septembrie către Germania, însu-mează exact cantitatea de aur depo-zitată de România la Moscova în de-cembrie 1916: 93,4 tone de „aur fin”, pe lângă alte 200 de milioane de ru-ble. Ulterior acordul a fost denunțat, iar plățile ruso-germane sistate.

Între timp, autoritatile române au făcut demersuri disperate pe lân-gă aliați, pentru a obține sprijin în chestiunea restituirii aurului. S-a ve-hiculat varianta cedării dreptului de proprietate asupra tezaurului către aliați, lucru care nu s-a materializat prin vreun document. În schimb, România a obținut, în ianuarie 1918, o promisiune verbală din partea Franței că i se garantează suma de 310 milioane lei aur din tezaurul de la Moscova. Cheile de la depozitele unde se află averea BNR şi a altor instituții s-au plimbat de la consulul francez, la cel danez, apoi la consului Norvegiei.

După război, conform armistițiului semnat la 11 noiembrie 1918 între Germania, Franța şi Regatul Unit (art. XIX), aurul ar fi trebuit să fie predat puterilor Antantei care au decla-rat că-l vor ține în custodie până la semnarea unui acord de pace. For-mularea exactă din armistițiu este: „Restituirea aurului rusesc sau româ-nesc capturat sau aflat în custodia Germaniei”.

Ipoteza că aurul României ar fi ajuns cumva în mâinile germanilor justifică îndârjirea cu care diplomații români au făcut aluzii directe la Ger-mania în contextul demersurilor pen-tru recuperarea Tezaurului: “Guvernul imperial rus a dat un act de primire a sumelor şi s-a declarat garant al în-toarcerii lor; mai târziu, puterile aliate au dat de asemenea garanția lor. Poa-te n-ar fi de dorit să i se ceară Germa-niei, ca o categorie de despagubiri, dar dl. Danielopol consideră că faptul de a face Germania garantă a acestei restituiri ar putea avea ca efect pre-zervarea acestor bunuri şi asigurarea lor”, citeşte Danielopol din memoriul delegației române de la Conferința de Pace de la Paris din ianuarie 1919.

Legătura de cauzalitate între „faptul de a face Germania garantă” şi „prezer-varea acestor bunuri şi asigurarea lor” este extrem de nuanțată şi sugerează limpede că Germania are sau a avut acces direct la Tezaur.

La fel, I.I.C.Brătianu se interesea-ză într-un memoriu trimis la 23 iu-nie 1919 d-lor Clemenceau, Klotz şi mareşalului Foch dacă aliații au primit de la germani vreo cantitate de aur în contul României. Răspunsul minis-trului francez de finanțe Klotz este negativ. „După 1918 aceste valori nu se ştie unde au ajuns; tot ceea ce a ră-mas a fost înapoiat României”, spune tov. A.N. Kosighin către Ceauşescu în 1965. Zece ani mai târziu, BNR a trecut la stabilizarea monetară, pe care nu o putea pune în practică fără a scoate din activul bilanțului său valoarea de 315.179.980 lei, corespunzătoare au-rului rătăcit în Rusia bolşevică.

Cele 93,4 tone de aur din Tezaurul României nu au dispărut, însă, odată cu evidențele din bilanț. Indiferent unde este depozitat, aurul există, cir-culă, se tranzacționează şi se multipli-că. Spre exemplu, în cazul combinației Banca Fortuna – Bancorex, un docu-ment oficial privind intenția Rusiei de a retroceda aurul a generat un mili-ard de dolari peste noapte. „Ce să vă mai dăm, untul care s-a topit?”, mai glumesc istoricii ruşi către colegii lor români în studiul Tezaurului. Astfel, în-trebarea corectă nu este unde se află aurul, pentru că el poate fi depozitat oriunde, ci cine şi cum a acționat ca proprietar al aurului.

Radu GOLBAN

Semnarea armistiţiului ruso-german din decembrie 1917Sursă imagine: deutsches Bundesarchiv

Ipoteza şocantă: Tezaurul României a ajuns la Berlin în 1918

11


Suntem cu ochii pe voi!

M-am trezit cu ei în dimineața de 1 De-cembrie 2010, invitați la TVR 1 să comente-ze semnificațiile zilei de 1 Decembrie. Nu ştiu după ce criterii au fost identificați ca persoane capabile şi demne(sic!) să apară în fața publicului spre a vorbi în ziua anu-lui cea mai importantă. Prezența lor nu m-a deranjat ca idee, ci numai ca prestație, când am văzut ce dau din ei, ca să zic aşa, şi abia atunci mi-a venit să mă mir: ce ca-ută caraghioşii ăştia să ne strice ziua cu demonstrația lor chinuită şi nătângă cum că 1 Decembrie nu ar fi o zi potrivită pentru a fi ziua noastră națională?!... De ce nepo-trivită? Pentru că, iată, plouă şi e frig!, s-au plâns nerozii! Ba chiar, în alți ani, a nins straşnic şi a fost ger năpraznic în aceeaşi zi de debut calendaristic al iernii!...

Că ce bine ne-ar fi fost cu ziua națională mai prin vară, eventual de 1 iunie, a propus unul dintre năuci, de ziua copiilor, că doar tot românul a fost cândva copil ori are aşa ceva!... Başca cireşile, căci tot de de 1 iunie se ține şi ziua cireşelor!... Sau prin Mai, a zis altul, când e şi ziua Europei, căci deh, sun-tem acum mai întâi europeni, şi români nu-mai dacă ne mai rămâne cu ce!

A lipsit puțin ca vreunul dintre ei să pro-pună ziua de 1 Aprilie! N-au făcut-o, căci prostănaci cu umor cine a mai văzut?! S-a căznit fostul meu student Mircea Vasilescu să se dea isteț şi a propus ca zi națională ziua de naştere a lui Caragiale, care ni s-ar potrivi ca zi națională... Doar suntem o țară de Mitici! ...Nu-i chiar aşa de vinovat de ce face: nu mi-a fost numai mie student, a fost şi țuțerul decanului Paul Cornea (a nu se confunda cu profesorul!), dar pe mine tot mă mai miră ciocoismul său ieftin: de ce te-ai mai făcut profesor de limba română, măi, băiete, dacă n-ai pic de compatibilita-te sufletească cu vorbitorii de azi şi de ieri ai acestei limbi?... Chiar nu ai din ce altceva să-ți câştigi pâinea cotidiană?...

Totul părea o şuetă post-modernistă, lipsită însă de elanul tineresc, de odinioară. Persiflare chinuită, penibilă, a unor valori comunitare definitorii. Imaturi şi închipuiți, toți trei! A tunat şi i-a adunat! Dar nu se că-dea să li se dea loc şi moment de întâlnire unul ca acesta! A fost gafa TVR-ului că i-a convocat sau ştiau bine acolo, la conduce-rea TVR 1, ce se va întâmpla?!...

Au deplâns toți trei că nu avem şi noi o zi ca a Franței, în miezul verii!... Să poată ieşi lumea la o bere şi un mic, doi!... Bine-cuvântată comparație! Comparația dintre 1 Decembrie şi 14 Iulie!... Ce ne-am face fără proşti în jurul nostru?! Iată, fără ei, adică fără cei trei tolomaci, cui i-ar fi trecut prin freză să facă o asemenea comparație?! Şi cât de rodnică pare a fi! Căci dacă inversăm datele şi ne întrebăm cum ar fi fost un 1 Decembrie ca dată a căderii Bastiliei, şi ne imaginăm un 1 Decembrie 1789 la Paris identic, din punct de vedere meteorolo-gic, cu 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, ne dăm seama că Bastilia, draga de ea, pe vreme de ger şi ninsoare nu mai cădea în veci! Căci doar nu era pe un frig ca acela să-i poți aduce din Corsica şi din sudul Franței pe toți „revoluționarii” care, sub magheta iluminaților de peste Canal, au montat ca-cealmaua numită „Căderea Bastiliei”, căde-rea cumplitei temnițe în care, la data de 14 iulie 1789, nu se afla niciun deținut politic, de conştiință. Niciun anti-monarhist!... Exis-tă oameni foarte serioşi pe această planetă, inclusiv la Paris, care contestă ziua de 14 Iu-lie 1789 ca zi de care franțujii ar avea de ce să fie mândri!... Le dau multă dreptate!

Întâmplarea a făcut că, trebuind să ies din casă azi dimineață, m-am gândit şi eu

la oasele mele, că se vor zgribuli de frig, iar apoi am avut un gând pentru cei din pricina cărora plecam de acasă pe o vreme aşa de neprietenoasă: românii aceia, peste 100.000 care s-au adunat la Alba Iulia pe o vreme mult mai rea. Dar nu am avut des-tulă minte ca să mă minunez de ei, că au plecat de acasă nu pe ploaie, ca mine, cu maşina trasă la scară şi cu şapte umbrele la ei, ci pe un ger aspru, unii pornindu-se la drum cu două sau trei zile mai înainte, în carul cu boi, sute de kilometri, cum a mers străbunicul lui Radu Sergiu Ruba, de la Pişcari, Satu Mare, ca să fie de față şi în felul acesta să dea greutate actului ce urma să fie consimțit! Actul de la 1 Decembrie 1918 a căpătat prestigiul pe care îl are, devenind act istoric irevocabil, nu numai prin hotărâ-rile corecte luate, nu numai prin numărul

mare de electori, care i-au dat valoare de referendum național, ci şi prin condițiile meteo atât de potrivnice pe care le-au în-fruntat cei 100.000 de martori! E bine că nerozii pripăşiți la TV s-au plâns de vremea rea de afară, căci altfel nu „realizam” această dimensiune, dimensiunea ...meteo, deloc neglijabilă, a celui mai important moment de istorie românească!

Alții, s-au plâns aceiaşi adunați de pe drumuri, iluminându-mi înțelegerea, adi-că cei din lumea civilizată, aleg cu grijă să facă istorie în funcție de starea meteo, de anotimp! Şi au dreptate: e atâta istorie de operetă care s-a derulat între gentlemeni pomădați şi cu botinele bine lustruite! Numai noi, românii, nu suntem în stare să ținem pasul cu lumea subțire! Şi facem isto-rie fără niciun gând la eleganța vestimenta-ră, la confortul meteo şi alte condiționări la care toată istoria noastră n-a luat seamă!

Ce le-o fi venit acelor valahi primitivi să se pornească pe o vreme atât de geroasă la drum, lăsând tihna şi dulceața cuptorului de acasă, fără nici un gând la bieții de noi, urmaşi lucizi ai unor înaintaşi ale căror fap-te vor fi incomod de pomenit şi cinstit pe o vreme aşa de câinoasă?!...

Unde mai pui că tot în acea zi, de 1 De-cembrie 1918, s-a potrivit să se întoarcă în Capitala eliberată a Țării şi regele Ferdinand şi regina Maria, după doi ani de restrişte la Iaşi, întoarcere petrecută în triumful Victo-riei! Am uitat cu toții, inclusiv specialistul în istorie recentă, de acest detaliu a cărui semnificație este în clipa de față una sin-gură: undeva de Sus lucrurile au fost astfel potrivite încât să nu mai afli nicio altă zi de peste an care să-ți amintească lucruri mai mărețe şi mai plăcute unui cuget de ro-mân! Aşadar, 1 Decembrie 1918, a fost şi ziua în care Bucureştiul şi-a reluat funcția de metropolă, de capitală a României, a tu-turor românilor, după doi ani de ocupație barbară şi ruşinoasă! În aceeaşi zi, de 1

Decembrie, s-au petrecut două evenimen-te excepționale pentru istoria Neamului! Ce vreți semn mai bun că nu e altă zi mai potrivită ca 1 Decembrie spre a fi în inima noastră ziua cea mai fastă?!

...Am mai auzit şi altă prostie la cei trei cucuieți, reluată şi pe alte posturi TV de prostit lumea: cum că 8% din populația Ro-mâniei este exclusă din start de la această sărbătoare, adică maghiarii din România, pentru care 1 Decembrie trezeşte amintiri dureroase, nu se pot bucura şi ei de ziua națională a statului în care viețuiesc de sute de ani!... Ceea ce nu este fair play din partea noastră!...

Ciudată logică!... Hai să mergem cu ea până la capăt şi să întoarcem cu fața la pe-rete şi harta României, care, în inima orică-rui maghiar autentic trezeşte amintiri dure-

roase, cică! Sau cum să procedăm cu aceste hotare ca să nu ne jignim concetățenii de fiecare dată când expunem public conturul lor?!... Prostia asta, cu care s-a repezit la noi de la Iaşi Liviu Antonesei, a circulat şi la alte posturi TV unde a mai fost invitat marele istoric Cioroianu. Care s-a pronunțat ferm: în decurs de 10 ani va fi să se schimbe ziua noastră națională, nu va mai fi la 1 Decem-brie!... E deasupra oricărei îndoieli!

Deci noi suntem de vină că maghiarii, unii maghiari, mai maghiari decât ceilalți, nu se împacă cu realitatea, cu adevărul, cu dreptatea! Câți sunt, domnilor, acei ma-ghiari care nu se împacă cu ideea dispariției Ungariei Mari? Şi, cu câtă istorie ştiți dum-neavoastră trei la un loc, le dați drepta-te acelor maghiari? Pricep din protestul vostru că mai multă decât prostia vă este ignoranța! Nu aveți habar de următoarele:

1. ungaria Mare, după care oftează toți ungurii cărora le este nesuferită ziua de 1 decembrie 1918, nu a existat. Nu a existat niciodată statul pe care susțin unii maghiari că l-a desființat Tratatul de la Tri-anon! La Trianon dimpotrivă, a fost creat un stat şi o țară care nu existase înainte de 1914: Ungaria, stat național suveran.

2. Regretele după cele două treimi din teritoriul ficțiunii numite Ungaria Mare şi după cele câteva milioane de maghiari înstrăinați de țara lor prin aceste pierderi de teritorii sunt regrete lipsite de sens. Nu poți să te plângi că ți s-a luat ceva ce nu era al tău. Atâta vreme cât în acele teritorii maghiarii erau dintotdeauna şi sunt şi azi o minoritate, iar majoritară este altă etnie, nu mai poate fi vorba de niciun regret, de ni-ciun drept de proprietate unguresc asupra acelor teritorii. Între oameni serioşi, oameni care au respect pentru regulile jocului, se termină orice dispută!

3. Trezeşte 1 Decembrie 1918 amintirea unei Transilvanii administrată de la Buda-pesta? Nu mă mir. Numai că pentru felul

cum Budapesta a administrat Transilvania, din 1867 până în 1918, amintirile sunt de natură să arunce un blam aspru asupra Bu-dapestei, constituind un capitol jenant din istoria maghiarimii. Dacă n-ar fi să amintesc decât strategiile şi tertipurile dezonorante încercate pentru a-i maghiariza pe cei de altă etnie!

3. Au cei trei o simpatie specială pentru maghiari? Nu este un lucru de blamat în vreun fel. Dimpotrivă! Numai că asemenea simpatii trebuie traduse în termeni raționali! A simpatiza azi cu maghiarii înseamnă să-i ajuți să revină cu picioarele pe pământ, să nu mai vadă în Trianon ziua catastrofei naționale! Nu ştiu care este situația din ce-lelalte teritorii revendicate de iredentismul maghiar, dar pentru Transilvania este sigur un lucru, la care rog să mediteze fiecare

maghiar sau român ostil zilei de 1 Decem-brie: de la 1 decembrie 1918 şi până în decembrie 1989, populația de origine maghiară din România a crescut nume-ric, cu un spor demografic mai mare de-cât al maghiarilor din ungaria...

4. Sunt comentatori politici la Budapes-ta conform cărora Ungaria este amenințată grav de evoluția demografică a populației majoritare. Per total, populația Ungariei a scăzut sub 10 milioane, dar nu numai nu-mărul, ci şi procentul de maghiari din Un-garia este în scădere. Ne-maghiarii din Un-garia sunt tot mai mulți! Unele voci nu se sfiesc să tragă semnalul de alarmă cel mai grav, evocând spectrul extincției etnice. Acceptând strict teoretic un asemenea sce-nariu, cred că este potrivit să facem o de-limitare: un asemenea scenariu catastrofic poate fi luat în calcul pentru maghiarii din Ungaria, dar nu şi pentru cei din România. Jucându-ne cu ipotezele mă pronunț ast-fel: dacă există vreun pericol de dispariție a maghiarimii din Ungaria, asemenea pe-ricol nu este valabil şi pentru maghiarii din Transilvania, care au, conform datelor statistice, toate şansele să supraviețuiască în condițiile social-politice pe care statul şi poporul român le-a oferit tuturor mino-ritarilor după 1 Decembrie 1918! Cu alte cuvinte, mai clare: pentru maghiari ca en-titate pericolul şi necazul nu vine de la aşa zisa pierdere a Transilvaniei! Transilvania, după instalarea administrației româneşti, a fost un teritoriu al prosperității maghiare, al creşterii demografice etc. Nu am datele necesare, dar cred că dacă s-ar face un cal-cul exact şi corect, complex, se va ajunge la concluzia că Transilvania este spațiul în care maghiarimea a propăşit cel mai mult după 1918, în comparație cu maghiarii din alte teritorii!

5. Previziuni sumbre se fac şi pentru noi, românii, pe temeiuri similare cu cele referi-toare la unguri. Nu trebuie să-i iubeşti prea

tare pe maghiari ca să-ți dai seama că pri-mejdiile sunt comune pentru noi şi pentru ei. Am spus-o întruna, dinainte de 1990: nu maghiarii sunt pericolul pentru români şi nu noi românii suntem cei care amenință viitorul previzibil al maghiarilor. Ci dim-potrivă: românii şi maghiarii au adversari comuni şi probleme identice de rezolvat. A instaura între noi un climat de tensiune şi adversitate înseamnă a da curs scenariului după care se poate produce catastrofa care ne dă atâtea insomnii!

6. Este ziua de 1 Decembrie o zi care nu poate să nu nască tensiuni şi animozități între noi şi maghiari? Dacă unii asta cred, îi invit, inclusiv şi îndeosebi pe cei trei preopinenți, să fie oneşti şi să recunoas-că că ziua de 15 martie, ca zi cu atâta fast sărbătorită de maghiari, inclusiv de cei din Transilvania, prilejuieşte printre români amintiri mult mai dureroase: amintirea a mii de români ucişi mişeleşte în casele lor, nu pe câmpul de luptă ostăşească, milita-ră! 1 Decembrie, slavă Domnului, nimănui nu evocă amintirea unor maghiari ucişi sau torturați ori batjocoriți de români!

...Cred că cele de mai sus sunt suficiente pentru numiții Mircea Vasilescu, Adrian Cio-roianu şi Liviu Antonesei ca să-şi facă mea culpa. Au fost poftiți în casă şi puşi în capul mesei, la TVR 1, iar ei s-au hlizit la gazde cu vorbe necugetate, stricându-ne petrecerea la cei mai slabi de înger, care le-au dat vreo atenție! Cazul meu...

Dar nu! Nu-mi pare rău că i-am ascultat cu atenție, o atenție aproape colegială! Cine n-are proşti, să şi-i cumpere! Ceea ce, din fe-ricire, nu este şi cazul nostru! Avem destui! Dar din inepțiile auzite azi de la ei şi de la alți comentatori TV, m-am ales cu o soluție de compromis, imaginată ceva mai târziu, căznind la textul de față! Le dau dreptate într-o anumită privință: da, ne-ar trebui şi o zi de bucurie națională, în condiții me-teo care să permită exuberanței dionisiace să se dezlănțuie ca pe timpuri, acelea mai tracice. Zi care să nu înlocuiască ceea ce e de neînlocuit, ziua de 1 Decembrie, ci să i se adauge. Şi nu cred că ar putea fi zi mai potrivită decât 15 august, care deja este o zi de mare sărbătoare, în mai toate familiile. S-o facem în mod oficial a tuturor româ-nilor, din motivele pe care le poate găsi şi imagina oricine, o mulțime, incluzând aici şi profeția Papei Ioan Paul al II-lea: Româ-nia este grădina Maicii domnului!...

Ziua de 15 august se leagă deja de ziua de 1 Decembrie, numai că ne-a scăpat să desluşim acest semn dumnezeiesc: Ceea ce s-a desăvârşit într-o zi de 1 Decembrie a avut începutul într-o zi de 15 august, de ziua Sfintei Maria. Căci guvernanții de atunci, în frunte cu familia regală, cu Ferdi-nand şi Maria, ca să ceară protecția Cerului pentru ce va să urmeze, au decis intrarea României în război la data de 15 august. 15 August 1916... 1 Decembrie 1918...

Cele două zile nu pot fi gândite decât împreună şi tot împreună trebuie să intre în Calendarul sărbătorilor de peste an ale Ro-mânilor. Împăcându-i astfel pe toți româ-nii, proşti şi deştepți laolaltă, de-a valma, împărtăşindu-ne cu toții, fiecare cum poate şi cât îl duce mintea, din aceleaşi bucurii şi satisfacții numite valori naționale. Căci avem nevoie şi de această Unire, mai mare decât ce Mare!

Ion coJAP.S.: Strâng mâna comentatorului TV

care, la sfârşitul emisiunii, a ştiut s-o salveze rostind adevărul simplu, de bun simț: Iubi-rea de Țară nu ține seama de starea vre-mii... Aferim!

Trei prostănaci de utilitate publică: liviu Antonesei, Adrian cioroianu şi Mircea Vasilescu

liviu Antonesei Adrian cioroianu Mircea Vasilescu

12


Anchetă

VIAţă fuRATăStela Colceriu este o femeie care

anul acesta a împlinit 59 de ani. Am cunoscut-o în urmă cu 16 ani la Biseri-ca de Piatră din Tg. Mureş: era o femeie drăguţă, îmbrăcată frumos, care cânta in corul bisericii împreună cu mama sa, doamna Stela. Atunci ştiam că, cele două locuiau împreună într-o casă din buricul urbei şi că, pe lângă unele pro-bleme psihice, junioara avea un copil din flori... Copil despre care bunica şi fiica refuzau să discute dar care, după cum veţi vedea, a căzut la rândul său, victima lăcomiei fără de margini a unui element declasat al vechii securităţi.

Săraca fată bogată. drama unei vieţi.

Stela a fost fiica unică a unei familii înstărite. Cu tată procuror şi mamă fiică de notar, a crescut în bunăstare mate-rială. Deşi i-au asigurat cele necesare traiului, părinţii Stelei au comis o eroa-re cumplită: aceea de a nu recunoaşte infantilismul mental şi problemele neu-rologice ale fiicei lor(n.a.: în 1974 fusese diagnosticată cu sindrom spasmofilic neurogen şi sindrom nevrotic, motiv pentru care a lucrat doar 6 ani). În loc să ia în considerare boala, să o trateze şi să o ţină sub control pentru a o pro-teja, aceştia au tăinuit-o, încercând să o prezinte ca pe o fiinţă capabilă să dis-cearnă binele de rău şi să ia decizii în folosul ei. De aici a început tragedia... În 1986 moare procurorul, lăsându-şi soţia şi fiica în voia sorţii. După câțiva ani cele două( care trăiau din pensia de urmaş a mamei şi din chiria percepută din în-chirierea a 2 camere) şi-au vândut casa unui avocat care, chipurile, urma să le întreţină până la moarte.

Dar...cum se întâmplă de multe ori în asemenea situaţii, avocatul nu şi-a res-pectat angajamentul; le-a lăsat pe cele două fiinţe neajutorate să trăiască în să-răcie pentru a le grăbi sfârşitul. În 2005 a murit senioara. După decesul aces-teia, Stela a fost constrânsă să se mute în Isla( un sat unguresc, la 30 km de Tg. Mureş), însă nu cunoşteam amănunte.

Abia anul acesta, în luna septembrie, când am reîntâlnit-o, am aflat drama pe care o trăieşte sub privirile unei societăţi indiferente. Femeia drăguţă s-a trans-format în cerşetoare murdară, zdrenţă-roasă, numai piele şi os. Părea că vine dintr-un gulag rusesc în care foamea şi teroarea erau singurele componente ale unui chip descompus, dezumani-zat. Cu puţinele forţe care i-au rămas şi privirea rătăcită mi-a pus: ”Am pierdut totul! După moartea mamei, Cîmpeanu a început să mă înfometeze. Mi-a tăiat apa, gazul şi lumina iar în 2007, împre-ună cu Dana, amanta sa, m-a dat afară din casă. Mi-a luat mobila, hainele, bi-juteriile de familie şi toate actele şi m-a obligat să mă mut în Isla, într-o casă din lut, cu pământ pe jos, fără căldură şi apă. Deşi îi cresc iepurii, găinile si cur-cile, mă ţine înfometată. Anul trecut a construit o cameră în prelungirea casei. În ea l-a adus pe Toni, un individ din Bucureşti pe care l-a escrocat cu aproa-pe un miliard. Când se îmbată, Toni mă bate, luându-mi ceea ce primesc din

mila oamenilor. Cîmpeanu l-a adus in-tenţionat, ca să mă termine. M-a distrus complet, nu mai pot! Am făcut recla-maţie la poliţia din Hodoşa dar nimeni nu a intervenit. Toţi sunt pe-o mână cu Cîmpeanu. Dacă mai rămân încă o iarnă acolo, o să mor!”

Avocatul cîmpean Alexandru - braţul fostei securităţi, torţionar al zilelor noastre. drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. dosarul nr. 13.447 din 1994 având ca obiect sta-bilirea paternităţii. Alexandru colce-riu şi drama unei familii.

Avocatul Cîmpean Alexandru este prototipul consacrat al securistului. Se-mianalfabetul tuciuriu cu privire tăioa-să s-a născut în Goreni, un sat de lângă Reghin. După câțiva ani de muncă în cadrul Securităţii de la Bucureşti, acesta s-a reîntors pe meleagurile natale. Deşi din cauza potlogăriilor pe care le-a fă-cut sistemul l-a „ejectat”, totuşi nu l-a lă-sat pe drumuri. Aşa cum a ajutat şi alte lichele care l-au servit, l-a ajutat şi pe el să se reprofileze, Săndel al nostru de-venind peste noapte, mare avocat. Ca toţi iubitorii pocherului, ai paharului şi ai vieţii nocturne, avea foamea de bani în gât. Pentru a-şi satisface viciile dar şi pentru a trăi pe picior mare(n.a.: are o casă pe Str. Trebely 58, una pe Str. Arany Janos 33, alta pe Str. Papiu Ilarian Nr. 6, o garsonieră pe Str. Lupeni etc.) mare-le avocat a început să racoleze indivizi de-o teapă cu el, care urmau să-i pună victimele pe tavă. În aceste condiţii a cunoscut-o pe Stela, care în anul 1994 avea 43 de ani. Cunoscându-i situaţia economică precară şi vulnerabilitatea psihică, ştiind că născuse de curând un fiu nelegitim, rechinul intră în ring.

Aşadar Alexandru, fiul Stelei, s-a născut în luna iunie a anului 1994. Din cauză că era bolnavă psihic(n.a.: în 1976 fusese diagnosticată cu sindrom spasmofilic neurogen, sindrom nevro-tic, cu tulburări de analiză, sinteză şi de memorie) şi nu avea loc de muncă, dar şi ca urmare a presiunilor unei mătuşi care nu vroia ca Stela să aibă moşteni-tori, copilului i se face o anchetă socială. Deşi la naştere micuţul a avut probleme de asfixie, după 2 zile, micuţul a fost transferat de la maternitate la Leagănul de copii din Tg. Mureş.

Deşi la acea vreme era căsătorit cu Sanda şi avea trei copii(Ioana, Ruxandra

şi Bogdan), Cîmpeanu a făcut-o pe Ste-la să se îndrăgostească nebuneşte de el. Ştiind că nu a renunţat de bună voie la copil, pretextând că vrea să o ajute să-l ia de la leagăn pentru a-l creşte, a determinat-o pe Stela să deschidă pro-ces de stabilire a paternităţii. În acţiune, Cîmpeanu a solicitat instanţei 3 lucruri: stabilirea paternităţii, schimbarea nu-melui copilului şi pensie alimentară. În mod curios, avocatul nu ataşează cer-tificatul de naştere al băiatului. Şi mai curios, nici completul de judecată(n.a.: format din Hegy Piroska şi Ecaterina Dima) nu observă acest lucru. Pe baza Raportului sumar şi ambiguu de stabili-re a filiaţiei(n.a.: mama avea grupa san-guină O1, fiul tot O1 iar tatăl B3), la 24 aug. 1995, specialiştii IML Mina Mino-vici concluzionează sec: „ Paternitatea numitului Necşa Ioan Alexandru este posibilă”. Cu abilitatea caracteristică es-crocilor, la 40.02.1998 Cîmpean a reuşit să obţină certificatul de naştere al copi-lului direct pe numele Necşa. Evident,

pentru a-l scoate din joc ca moştenitor, pregătind terenul pentru mişcarea nu-mărul 2: escrocheria imobiliară.

casa din Kogălniceanu Nr. 7 şi escrocheria imobiliară de patru mi-liarde. Primul contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager auten-tificat sub nr. 7.085 din 20 decembie 1996 şi notarul public corina Sucea-vă. Kramer Ruxandra- fiica lui cîm-pean Alexandru şi pseudo - soţia lui Kramer Roland Remus.

Profitând de problemele psihice şi labilitatea mentală a celor două Stele, marele avocat le-a convins că, dacă le va vinde casa, va avea grijă de ele până la sfârşitul vieţii. Astfel, la data de 20 dec.1996, în faţa notarului public Corina Suceavă, s-a semnat primul act mârşav: contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager nr. 7.085. În baza acelu-iaşi act Colceriu Stela senior - în calitate de vânzătoare şi Colceriu Stela junior - în calitate de cumpărătoare a uzufruc-tului viager(n.a.: care nu a fost evaluat în bani) vând cumpărătorilor Kramer Ru-xandra- Mihaela, căsătorită cu Kramer Roland Remus, imobilul(moştenit de la părinţi) cu 4 camere, două băi şi depen-dinţe plus terenul aferent de 230 mp, la preţul modic de 20 milioane lei vechi. Deşi nu se semnează declaraţie de re-

nunţare la uzufruct, acesta este vândut dar pe jumătate...menţinându-se în fa-voarea mamei şi fiicei asupra a două ca-mere de la etaj şi a dependinţelor(n.a.: casa, construită sub formă de 2 aparta-mente - nu era dezmembrată în 1996 în apartamentele I şi II).

Contractul a fost semnat lizibil doar de mamă şi fiică căci falsa doamnă Kra-mer, care la acea dată nu era căsătorită cu Kramer Roland, a semnat pe ultimul rând al contractului. Pe încheierea de autentificare a aceluiaşi document apar doar datele de identitate ale fiicei lui Cîmpeanu. Din relatările Stelei junior rezultă că în faţa notarului nu s-a pre-zentat Ruxandra ci fosta soţie a avoca-tului, Sanda Cîmpean. Mama şi fiica nu au primit nici măcar acei bani, ci doar o parte din ei, fiind nevoite să trăiască mai mult din promisiuni...

După împlinirea vârstei de 3 ani, Ale-xandru a fost transferat la Casa de Copii Luduş. Dorind să-l scoată definitiv de pe lista moştenitorilor de drept, Cîmpeanu a făcut totul pentru a o convinge pe Stela să-şi dea copilul în adopţie în stră-inătate. În cele din urmă s-a lăsat păgu-baş, căci nu a reuşit să o convingă.

cel de-al doilea contract de vân-zare-cumpărare autentificat sub nr. 390 din 3 iunie 1999 şi notarul public Radu cridon. falsuri la ocPI.

La data de 3 iunie 1999 are loc o altă tranzacţie: Kramer Ruxandra şi Kramer Roland vând, prin mandatar Cîmpean Sanda(fosta soţie a avocatului), apar-tamentul nr. I compus din 2 camere, dependinţe şi jumătate din terenul aferent CABINETULUI INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ CÎMPEAN ALEXANDRU, declarând că „ imobilele” - adică aparta-mentele I şi II- le-au dobândit prin cum-părare în...1997! Conform extrasului CF din 26 martie 1999, avocatul Cîmpeanu Alexandru apare ca proprietar!

După 3 ani, preţul a jumătate din imobil a fost stabilit la 300 milioane lei vechi; acesta a fost plătit, chipurile, ju-mătate cu bani cash la data tranzacţiei, urmând ca restul sumei să se achite cu creditul luat de la Bank Post Sucursala Tg. Mureş. Conform copiei fidele a Cărţii Funciare, în 1999 Cîmpeanu contractea-ză de la Bank Post două împrumuturi: unul de 341.000.000 lei (cu contractul de garanţie imobiliară 593) şi altul de 266.000.000 lei cu contractul de garan-ţie imobiliară nr. 592.

Încheierea notarială este nedatată, contractul nefăcând nici o referire la uzufructul viager.

dezmembrare post - vânzare şi alte falsuri. contractul de credit nr. 202 din 25.03.2002 şi contractul de ipotecă nr. 421/ 25.03.2002. Alte fal-suri acceptate de notarul public cri-don Radu.

La data de 29.04.1999 „subsemna-ţii” Kramer Ruxandra şi Kramer Roland” solicită Biroului CF al Judecătoriei Tg. Mureş „dezmembrarea imobilului situ-at în Str. M. Kogălniceanu nr.7 în 2 apar-tamente, cu restrângerea uzufructului

viager a numitelor Colceriu Stela sen. Şi Colceriu Stela jr. la ap. nr. II. Deşi cererea este înaintată în numele celor doi pseu-do - soţi, este semnată doar de Ruxan-dra dar...apare o semnătură diferită faţă de cea de pe contractul din 1996. Din câte cunosc, scrisul seamănă perfect cu cel al lui Cîmpean care, mai mult ca si-gur, este autorul cererii!

După 3 ani de la cel de-al doilea con-tract de vânzare-cumpărare, co-autorii excrocheriei imobiliare fac alte două mutări: la data de 25.03.2002 „co-pro-prietarii” Cîmpean Sanda şi al său soţ – care declară mincinos că deţin „nuda proprietate” asupra întregului imo-bil-contractează de la BRD Sucursala Judeţeană Mureş un credit ipotecar în valoare de 300.000.000 lei cu dobândă de 41% pe an, conform contractului de credit nr. 202 din 25.03.2002. Imobilul a fost evaluat la suma de 600 milioane lei vechi, contractul de ipotecă fiind sem-nat atât de cei doi Cîmpeni- în calitate de proprietari cât şi de cele două Stele-în calitate de uzufructuare. La tranzac-ţie a participat, din partea BRD, Cioloca Ioan, din Reghin, în calitate de analist risc. În extrasul CF din 26.03.2002 apar ca proprietari Kramer Roland Remus şi Kramer Ruxandra Mihaela- proprietari ai ap. II şi Avocat Cîmpean Alexandru - proprietar al ap. I ca persană fizică, de această dată! Uzufructul viager al Stele-lor apare asupra ap. II. deşi dosarul pri-vind dezmembrarea nu fusese înaintat Judecătoriei.

cel de-al treilea contract de vân-zare-cumpărare autentificat sub nr. 396/ 27.03.2002 şi contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 397/2002, tot la notarul cridon Radu.

Gaşca Cîmpenilor, specializată în escrocherii imobiliare şi strâns uni-tă, merge mai departe...La această „mutare” intră în joc ce-a de-a doua fiică a Cîmpenilor, Mihăieşi Ioana-Da-niela care, în calitate de mandatară a Kramerilor(Remus şi Mihaela) vinde nuda proprietate asupra imobilului - te-ren şi apartament II persoanelor fizice Cîmpean Alexandru şi Cîmpean Sanda, declarînd că imobilul a fost dobândit prin cumpărare în 1996. Preţul tranzac-ţiei este de 430.000.000 lei vechi din care, auziţi comedie, „aportul propriu al cumpărătorilor este de 130.000.000 lei, iar diferenţa de 300.000.000 lei se va vira în contul mandatarei vânzăto-rilor dintr-un credit acordat cu această destinaţie de către BRD Sucursala Tg. Mureş. Bineînţeles că, contractul nu face nici cea mai mică referire la dreptul de uzufruct al Stelelor. Asta da afacere de familie!

Creditul de la BRD nu apare în copia fidelă a CF, ci în copia fidelă a aparta-mentului II- în format electronic. Cul-mea e că radierea acestuia s-a făcut olo-graf, de un funcţionar al OCPI, printr-o Încheiere neştampilată a OCPI, în 2006.

După această penultimă tranzacţie, Cîmpeanu a încercat din răsputeri să o convingă pe Stela să-şi dea copilul în adopţie în străinătate. Văzând că nu

Stela colceriu

13


Anchetăo poate păcăli, acesta refuză să o mai ducă la Luduş pentru a-şi vedea copi-lul, întrerupând orice fel de relaţie între mamă şi fiu. Alexandru avea pe atunci 5 anişori...

ultimele nelegiuiri ale clanului cîmpean. Alte împrumuturi garantate cu casa. complicitatea funcţionarilor ocPI şi contractele de vânzare-cum-părare autentificate sub numerele 2132 şi 2133 din 19.07.2007 de nota-rul Public Rozsa Balazs.

Pentru a şterge orice urmă legată de escrocheria imobiliară, Cîmpeni-lor le vine o altă ideea genială: aceea de a vinde casa unor terţe persoane. Cu diabolica-i minte, marele avocat, secondat de fiul Bogdan, devenit şi el avocat, inventează o manevră demnă de Cartea Recordurilor. După decesul Stelei Colceriu senior din 2005, în 15 august 2006 semnează două contracte de garanţie imobiliară pentru alte două împrumuturi pe care le-au luat, chipu-rile, de la Geară Florin Petru, un individ din Tg. Mureş. Creditele, luate separat( unul pe apartamentul I şi celălalt pe apartamentul II), au avut o valoare de 1.600.000.000 lei vechi fiecare.

În cele două acte autentificate la notarul Rozsa Balazs, Bogdan apare ca mandatar al mamei sale, Sanda Cîm-pean, însă, mergând pe firul documen-telor, procura specială autentificată de

notarul Suceavă Corina sub nr. 2892/ 2005 este de negăsit!

Contractul de împrumut cu garanţie imobiliară(care nu prevede dobândă!!!) autentificat sub nr. 2120/ 15 aug. 2006 pentru apartamentele I şi II, prevede: „subsemnatul creditor garant dau cu ti-tlu de împrumut suma de 160.000 RON, sumă ce urmează a fi predată după cum urmează: suma de 99.500 lei în data e azi, adică 15.08.2006, suma de 10.500 RON la data de 31.08.2006, suma de 25.000 RON la data de 30.09.2006 şi restul sumei de 25.000 RON la data de 31.10.2006. Debitorii garanţi declară că vor achita creditorului suma împru-mutată în rate lunare până cel târziu la 15.08.2007 şi că imobilul este liber de procese şi sarcini. Cei doi mint. Radierea creditului de 300 milioane lei vechi luat de la BRD nu era operată la OCPI, prin-tr-o Încheiere anterioară, cum era legal. Operaţiunea s-a efectuat în Încheierea din 16.08.2006 prin care s-a aprobat, pe lângă radiere şi înscrierea dreptului de ipotecă de rang I în favoarea lui Geară care, conform contractului, nu a dat toată suma la acea dată, plus notarea interdicţiei de înstrăinare a imobilului. Ca încununare a fărădelegilor funcţio-narilor publici Aurelia Sfăriac şi Marga-

reta Raus, Încheierea nu are ştampila OCPI. De asemenea, funcţionarele au redactat documentul sărind peste o etapă anterioară, aceea a întocmirii Referatul asistentului registrator. O altă fărădelege a funcţionarelor constă şi în aceea că aşa-zisul împrumut de la Gea-ră Florin nu apare în copia fidelă a Cărţii Funciare a imobilului, ci în copia fidelă a apartamentului nr. II în format electro-nic. Dar să mergem mai departe pe firul nelegiuirii...

La data de 19 iulie 2007, prin con-tractul de vânzare-cumpărare autenti-ficat sub nr. 2133, Cîmpean Alexandru şi Cîmpean Sanda, prin mandatar Cîm-pean Bogdan, vând soţilor Magyrosi Hunor şi Magda apartamentul nr. II, contra sumei de 131.500 RON, care s-au achitat integral la acea dată lui...Geară Florin care îi împrumutase, chipurile, pe Cîmpeni cu o a doua sumă fictivă, tot la data de 5 august 2006! Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2132, încheiat între Cîmpeanu Alexandru şi Cîmpean Sanda prin mandatar Cîmpean Bogdan - vânzători şi soţii Magyarosi - cumpără-tori, se vinde apartamentul nr. I cu bani cash, Geară Florin încasând, chipurile, de la Magyarosi contravaloarea celor 1.600.000.000 lei vechi împrumutaţi în 2006 lui Cîmpean. Un lucru foarte curi-os este acela că în contractele notarului, Geară Florin are domiciliul în Bucureşti în timp ce pe actele cadastrale, acelaşi personaj domiciliază în Tg. Mureş.

ca şi prostia, ticăloşia nu are li-mite. Moartea Stelei colceriu senior. Anton dana Willa- noua parteneră de afaceri. declaraţia de renunţare la uzufructul viager şi lovitura de graţie din 11 iunie 2007.

Reuşind să-şi piardă urma printre hârtii, marele geniu al înşelătoriei nu îşi găseşte liniştea. Foamea de bani îl îm-pinge de la spate, aşa că mintea-i bol-navă continuă să urzească noi planuri. Între timp în viaţa lui personală au loc schimbări majore: fetele iau drumul străinătăţii; din cauza viciilor şi a relaţi-ei extraconjugale cu Dana - o asistentă medicală, divorţează de Sanda, pe care o lasă pe drumuri, fără un sfanţ... Ne-prevăzutul îl determină să îşi schimbă partenerii de afaceri astfel încât, după semnarea ultimelor contracte de vân-zare-cumpărare cu Magyarosi, îşi conti-nuă mârşăviile secondat de metresă.

Violentă din născare şi avidă de bani, Dana intră în acţiune. Profitând de faptul că după moartea mamei, Stela a rămas fără sursă de venit şi fără spri-jin moral, în 10 iunie 2007 Dana îi face Stelei o vizită de „curtoazie”. O loveşte în repetate rânduri şi, sub ameninţare, o duce a doua zi la notarului Rozsa. În faţa acestuia, fără să i se dea citire conţi-nutului, Stela este obligată să semneze Declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct viager asupra apartamentu-lui nr. II. Deşi uzufructul este evaluat la suma de 27.610 RON, Stela nu primeşte nici un ban. În baza declaraţiei, func-ţionarii OCPI Gabriel Bont şi Nicoleta Moldovan sar peste referatul asistentu-lui registrator,redactând Încheierea Nr. 32771/14.06.2007. Prin acest document este radiat dreptul de uzufruct viager înscris în favoarea Stelei Colceriu juni-or. Şi, ca abuzul să fie complet, OCPI-ul nu comunică Stelei Încheierea, pentru a putea fi atacată în termen de 15 zile. În schimb Nicoleta Moldovan scrie,

olograf, în partea de jos a declaraţiei, că „admite cererea de radiere a drep-tului de uzufruct” semnând cu data de 18.06.2007!

În aceeaşi zi, 14.06.2007, funcţiona-rii OCPI mai fac o operaţiune: în baza certificatului de deces al Stelei senior din 12.08.2005, îi radiază dreptul de uzufruct viager înscris tot asupra apar-tamentului II.

casa ororilor fără proprietar. Scla-vie modernă şi agresiuni repetate. „Vărul” Nicolae Bad. o sănătate fizică şi mentală puternică.

După renunţarea la uzufruct, viaţa Stelei a devenit un coşmar. Deposeda-tă de mobilă, documente, buletin de identitate şi efecte personale, în luna septembrie 2007, doar cu hainele de pe ea, este scoasă din casă ca un câine. Câmpeanu o „debarcă” în Isla, la casa din chirpici cu numărul 163, cu 2 came-

re şi pământ pe jos, fără sursă de căldu-ră, apă şi canalizare, cu un WC mizerabil situat într-o curte la fel de mizerabilă. Aici i se dau spre îngrijire stupi de al-bine, iepuri, găini şi curci. Plata a fost, bineînţeles, înfometarea...În primul an Dana l-a adus în casă pe „vărul” Bad Nicolae. Un om de nimic, fără serviciu, beţiv notoriu.

Ca urmare a scandalurilor şi agresi-unilor repetate asupra Stelei, în 2008 a fost nevoită să-l scoată din casă. Deşi vecinii au făcut reclamaţie la poliţie, ni-meni nu a intervenit. Ca urmare a trata-mentelor aplicate şi a înfometării la care a fost supusă, Stela părăseşte Isla şi cere ajutorul unei vechi prietene de familie din Tg.Mureş care sesizează autorităţile locale; acestea demarează o anchetă socială în baza căreia Stelei i se dă un ajutor social şi i se asigură o cameră la Centrul de noapte. Dar nici aici lucrurile nu merg bine. Într-o noapte, unul din-tre ţiganii azilului intră în camera ei, îi ia bănuţii şi lucrurile primite din milă şi o violează. Înnebunită, face o criză. Este dusă cu ambulanţa la psihiatrie. Investi-gaţiile clinice relevă depresie majoră şi personalitate de tip paranoic. I se dă tra-tament medicamentos, i se recomandă un regim de viaţă liniştit, o alimentaţie bogată în lactate, însă cine să îi asigure toate astea? Cei care vroiau să o omoa-re? În nici un caz. De la psihiatrie, Ste-la se întoarce la azil, unde mai rămâne două luni, timp în care rătăceşte pe străzi, doarme prin gară şi pe unde apu-că. Între timp Cîmpeanu îl duce pe Bad într-o altă locaţie, după care, profitând de labilitatea ei psihică, o convinge să se reîntoarcă la Isla.

Anton Puşcaşiu- o altă victimă a escrocheriilor avocatului. casa din Isla cu nr. 163 o casă fără stăpân. complicitatea Primăriei Hodoşa. do-sarul parchetului nr. 153/ 2010 şi pri-etenii lui cîmpeanu din justiţie.

În timp ce Stela îşi reia sclavia pe plantaţia avocatului, expertul în es-crocherii imobiliare nu se linişteşte. În 2009 mai trage o ţeapă de 850 milioane lei vechi. De această dată victima se nu-meşte Anton Puşcaşiu, un individ du-bios pe care l-a racolat în capitală, prin colaborarea cu avocatul Poenaru Liviu.

Toni, turnător al securităţii, a obţi-nut prin retrocedare, prin metode doar de el ştiute, o casă în valoare de 1 mi-liard. În loc să rămână în capitală şi să îşi caute de lucru, acesta a intrat, prin intermediar, în afaceri cu Cîmpeanu. Pe baza unui contract semnat în octom-brie 2009 în prezenţa Danei(n.a.: şi nu a martorului Poenaru, aşa cum specifică documentul) şi neautentificat la notar, acesta îi dă împrumut pe o perioadă de 4 ani banii lui Cîmpeanu, în schimbul unor promisiuni: locuinţă cu două ca-mere şi un confort rezonabil în satul Isla nr. 163, ajutor material(bani, alimente, îmbrăcăminte în funcţie de necesităţi), „efortul” de a restitui înainte de termen banii împrumutaţi şi...auziţi comedie, viza de flotant după ce va intabula casa pe numele lui! (n.a.: proprietarul casei: Bartha Janos, decedat).

Pentru a-şi onora promisiunile, Cîm-peanu îşi suflecă mânecile şi trece la treabă. Deşi nu era proprietarul casei şi al terenului aferent, mai construieşte, sub privirile indulgente ale primăriei Hodoşa, o cameră, în care îl instalea-ză pe Toni. Conform specializării sale,

„doctorul” Cîmpeanu nu îşi îndeplineş-te obligaţiile nici faţă de acesta. Văzân-du-se înşelat, depune plângere penală împotriva lui. Pe baza relaţiilor marelui avocat, dosarul Parchetului Curţii de Apel Mureş nr.153 se soluţionează cu NUP în ceea ce priveşte săvârşirea de către Cîmpeanu a infracţiunii de înşe-lăciune.

Dar...prezenţa lui Toni este de rău au-gur pentru Stela. Beţivanul fără căpătâi, o bate ori de câte ori i se ridică alcoo-lul la cap. Îi sparge uşa şi încearcă să o violeze...îi ia mâncarea şi banii primiţi de pomană. Vecinii sesizează din nou poliţia însă şi de data aceasta rămân cu sesizarea, căci Cîmpeanu, cu pilele lui, iese din nou victorios.

Internarea în spital şi ancheta so-cială. cîmpeanu fură tot. Anton dana Willa- amanta agresivă. Sesizarea adresată Primăriei Tg. Mureş rămasă fără răspuns.

Reîntâlnirea cu Stela m-a umplut de mânie şi revoltă. La 1,75 metri ai săi, cântărea 48 de kilograme. Halucinant! Graţie unei doctoriţe inimoase, am in-ternat-o în spital. Dacă analizele au re-levat o stare accentuată de denutriţie, gastrită şi paraziţi intestinali, consul-tul psihiatric a scos la iveală tulburare schizoid afectivă cu episod maniacal, depresie accentuată şi personalitate dizarmonică, de tip paranoid.

Întrucât la data internării Stela nu avea buletin de identitate, am făcut demersuri pentru a-l recupera. Cîm-peanu a dus la spital actul de identi-tate şi, pe lângă el, un document sur-priză: decizia de pensionare de limită de vârstă din 30.06.2010. O pensie de 235 lei, de a cărei existenţă ea habar nu avea! Şi, ca încununare a ticăloşiei, am descoperit că marele avocat i-a ri-dicat, fără procură, pensiile pe lunile august - octombrie.

Dar nici Dana nu a stat cu mâinile încrucişate. După ce a lovit-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele, în luna iunie a acestui an a constrâns-o să semneze retragerea ultimilor 3.000 lei noi dintr-un cont deschis la Banc Post pe numele ei, de un unchi înstă-rit.

Însă agresivitatea amantei nu s-a limitat la Stela. Furibundă că i-am soli-citat cartea de muncă a acesteia, Dana m-a lovit peste cap şi m-a trântit la pă-mânt în faţa a trei martori. Incidentul s-a petrecut în plină zi, în incinta Şcolii generale nr. 2, unde lucrează ca asis-tentă medicală. Deşi am sesizat Pri-măria în legătură cu comportamentul său antisocial, nu am primit răspuns la reclamaţie, Dana continuând să lucre-ze în 3 locuri: la Şcoala nr. 2, la o altă şcoală şi la o grădiniţă din cartierul Tu-dor. Poate, zic eu, se vor mişca măcar organele de cercetare penală, întrucât am depus plângere în acest sens.

deşi are noi stăpâni, în casa din Kogălniceanu nu locuieşte nimeni. Magyarosi Hunor- angajatul Pri-măriei Tg. Mureş, membru udMR şi omul lui frunda. o reîntâlnire emo-ţionantă după 11 ani.

În urma săpăturilor efectuate am constatat trei ciudăţenii: deşi a fost vândută, casa Stelei este nelocuită; „Biroul de avocatură Cîmpean” este situat în partea terminală a străzii, în-tr-un alt imobil, pe care îl împarte cu avocatul Mădălin Dinu...Interesându-mă la biroul impozite şi taxe al Pri-măriei despre casa din Kogălniceanu 7, am aflat că plătitor al acestora este „Cabinetul de avocatură Cîmpean”. Intrigată de aceste ciudăţenii i-am vi-zitat pe noii proprietari care locuiesc într-o casă „modestă”, adică...într-o vilă pe Str. Vulcan nr. 14. Am aflat ulterior că Magyarosi este angajatul primăriei, UDMR- ist convins şi omul senatorului Frunda, care şi-a strâns averile... ştim noi cum!

Dar această incredibilă poveste are o parte luminoasă: în luna octombrie a.c. Stela a avut bucuria imensă a re-întâlnirii cu Alexandru. După 11 ani, mamă şi fiu au avut ocazia să se îm-brăţişeze, să râdă şi să plângă în ace-laşi timp şi să uite pentru o clipă tot răul provocat de indivizi care nici pe departe nu pot fi numiţi oameni.

liliana-delia MoRARIu

14


Puncte de vedere

Domnule profesor ION COJA, circulă pe Internet o sumedenie de texte care propun un portret moral deprimant al poporului român, texte extrem de critice și, cel puțin aparent, extrem de lucide, de realiste. Socotiți, probabil, că aceste acuzații, căci acuzații sunt, ar fi nedrepte!

Din fericire pentru poporul român, dar şi pentru autori, aceste aprecieri sunt greşite. Partea proastă este că, aşa greşite cum sunt, aceste vorbe as-pre şi nedrepte fac serie cu o mulțime de alte vorbe chitit defăimătoare la adresa românilor, vorbe care, cel puțin în parte, se înscriu în ultima vre-me într-o strategie evidentă de des-curajare şi demobilizare a românilor! Cu siguranță că majoritatea autorilor de texte critice la adresa românilor nu participă cu bună ştiință la această diversiune! Dar e păcat că, prin auto-ritatea lor, oameni care şi-au câştigat o binemeritată notorietate, un Dan Puric sau Florin Constantiniu ori An-drei Pleşu, le oferă, fără voia lor, un gir nemeritat detractorilor noştri. Detrac-tori năimiți, profesionişti ai minciunii, mercenari ai anti-românismului! Pos-tulez: cei care au conceput cu atâta pricepere programul de distrugere a economiei româneşti, a statului român, nu puteau să nu aibă o pre-ocupare similară şi pentru sufletul românesc! Se lucrează acum intens la demolarea sufletului național, comunitar, la relativizarea valorilor care, de când ne ştim, ne dau încre-dere şi speranță! Ne dau curaj! Ne mobilizează!

Faptul că asemenea texte zburdă slobod pe Internet înseamnă că oame-nii, tineretul internaut, apreciază aces-te text, se regăsesc în spusele domnilor autori, spuse care nu mai pot fi retrase din circulație. Cel mult pot fi contraca-rate. Vă ascult! Ce propuneți?

Eu încerc, mai înainte de orice, să-i înțeleg pe domnii autori. Fireşte, ei ilustrează perfect dictonul latin qui bene amat, bene castigat! Adică, cine iubeşte bine, pedepseşte bine, critică cu asprime!... Şi mă întreb, cu toată sinceritatea – l-am citat pe domnul academician, ce li se poate reproşa românilor, „poporului român”, pentru cele petrecute în istoria noastră mai veche sau mai nouă.

Propun să n-o luăm de la Traian și Decebal, ci de la 22 decembrie 1989! S-o luăm metodic.

Da, cred că este bine să discutăm despre lucruri bine cunosut, trăite de cei care ne citesc! Mai întâi în De-cembrie 1989, aşadar, când românul a ieşit în stradă. Țin bine minte de ce a ieşit în stradă! Ca să moară într-o lup-tă complet inegală, cu nişte adversari nevăzuți, teribil de bine înarmați, iar românaşii noştri, fără par, fără pistoa-

le, numai cu palmele goale, conform unui model ancestral de comporta-ment voinicesc, au ieşit la bătaie cu sutele de mii, dispuşi la orice sacrifi-ciu. Au ieşit să moară, numai ca să do-vedească că nu suntem laşi, aşa cum susținea de ani de zile Europa Liberă, cum că mămăliga (românească) n-o să explodeze niciodată!

Românul, după părerea mea, poa-te mă înşel!, este răbdător şi nu se revoltă uşor, dar nu din laşitate, cum cred nerozii, sau din teama de moar-te, că ar putea fi ucis, ci mai degrabă din teama de a nu fi pus în situația să ia el viața cuiva! Românul lasă să treacă de la el şi îl lasă pe netrebnic „în plata Domnului”!... Românul cre-de profund în justiția divină! Acesta este punctul său slab, cu care a pier-dut mult pe termen scurt, cu care însă a răzbit prin veacuri de istorie grea, solicitantă cum nu a mai fost pe mul-te alte meleaguri ale Europei! Postu-lez din nou: credința profundă în justiția divină este însă şi punctul nostru forte!

Atunci însă, în decembrie 1989, s-a petrecut un gest extraordinar: lu-mea a ieşi în stradă dispusă să moară demonstrativ, pentru a dovedi ceva, nu pentru a pedepsi sau răzbuna!... Nu pentru a câştiga o confruntare! Au ieşit la sacrificiu şi atât! Fără nicio pregătire din timp, fără să ştie exact împotriva cui! Cum nu s-a mai întâm-plat de multe ori în istoria planetei! Eu, unul, nu cunosc alt caz!...

Unii au spus atunci, în Decembrie, că românii fac astfel prima revoluție autentică, de la venirea lui Iisus pe pă-mânt... Exact așa! Mă rog, o părere!

Dar nu trebuie trecut prea uşor peste o asemenea apreciere... Ori-cum, decembrie 1989 nu face serie cu Iulie 1789 sau cu noiembrie 1917, momente penibile, jenante, în istoria planetei noastre... S-a uitat aspectul acesta, eroic şi unic, profund româ-nesc, al celor petrecute în Decembrie

1989. S-a uitat şi s-a pierdut, pentru că a lipsit continuitatea. Lucrurile au fost deviate brutal şi cinic pe linia mi-zeră a restaurării cominternismului, a raptului pângăritor, săvârşit de troica iudeo-gitano-bolşevică Brucan, Ilies-cu, Roman, aduşi în fruntea bucatelor de valul KGBist al loviturii de palat! Lăsând deoparte aportul mizerabil al sus-numiților la desfăşurarea eveni-mentelor, şi rezumându-mă la com-ponenta strict românească, populară, a evenimentelor, la felul în care mii de tineri, de copii, au ieşit în stradă fără să ştie împotriva cui, fără să ştie de unde şi cine trage, îți mărturisesc, dumitale, domnule coleg şi domnilor autori, că eu, în acele zile am trăit clipe de extaz, m-am simțit confirmat cu asupra de măsură în părerea cea bună pe care o am dintotdeauna despre ai mei, rude, prieteni şi necunoscuți, despre nea-mul românesc! Cu atât mai mare mi-a fost însă jalea, pricepând încă din sea-ra de 22 decembrie că suntem mințiți şi trădați!

Că au fost îngrozitor de mințiți, nu este vina lor, a celor care au ieşit în stradă! Numai că aflarea adevărului despre ce a fost în decembrie 1989 cu siguranță nu cade în sarcina poporului român! Ci în sarcina îndeosebi a istori-cilor, a intelectualilor pe care poporul român i-a odrăslit! Am dreptate?

Fiți mai clar, vă rog!

Avem nevoie de adevărul despre decembrie 1989, despre acei copilaşi ucişi ca nişte miei! Nu putem ocoli nici adevărul despre asasini! Avem, repet, nevoie de adevăr! Căci de 20 de ani criminalii îşi fac mendrele în viața noastră politică şi nimeni nu-i cheamă la judecată! Cine ar trebui să-i acuze pe asasini şi să producă dovada crimei lor? Poporul român? E absurd să pui pe seama „poporului” o asemena sar-cină, care cere mult profesionalism, multă specializare! Cui revine sarcina, obligația de a stabili adevărul?

Justiției! Procuraturii, judecătorilor...

Justiției şi istoriografiei, şi mai ales istoricilor noştri! Dă-mi voie să pun o întrebare cu adresă mai exactă: Oare câți ani, câte secole trebuie să mai treacă pentru ca sub cupola Academi-ei Române să se constituie o savantă comisie de cercetare pe tema Decem-brie 1989 la români?! Căci deocam-dată, adică de 20 de ani, Academia Română nu face niciun pas spre lumi-narea poporului, să afle tot natul cu ce au greşit românii în decembrie 1989 şi pe ce cale s-o apuce de-acum înainte. Deşi este locul de întrunire al celor mai luminate minți din România, Acade-mia Română nu face nici cel mai mic efort pentru a scoate poporul român din bezna în care-l ține comisia Sergiu Nicolaescu de falsificatori ai istoriei! Ce vină are, domnilor, poporul român pentru minciuna în care trăim de 20 de ani?! Cum să stabilească poporul român adevărul dacă istoriografii din elita academică nici nu se gândesc măcar că ei sunt nu doar îndreptățiți, ci sunt şi obligați, obligați să-i tragă la răspundere pe infamii erijați în istorici! În judecători! În justițiari! A ajuns pîrî-tul să fie judecător, iar lumea acade-mică tace! Ce să facă poporul român în această situație?! Când vede în jurul său atâta tăcere?!

Sergiu Nicolaescu este un caz pa-tologic, un iresponsabil megaloman, vinovat de moartea a zeci, poate sute de români. Şi conduce taman el ancheta crimelor din decembrie!... La fel ca şi Vladimir Tismăneanu, de-semnat să facă ancheta/raportul asu-pra anilor de comunism, 1921-1989, asupra crimelor făptuite de taică-su şi alții de aceeaşi teapă! Oare popo-rul român trebuia să protesteze la deciziile aberante ale Parlamentului, ale preşedinților Iliescu sau Băses-cu?! Oare poporul român trebuia să scrie măcar o notă de protest la aces-te anomalii?! Au nu cumva în primul rând elita academică şi universitară avea obligația să intervină împotriva acestor încălcări flagrante ale meto-dologiei ştiințifice şi mai ales împo-triva aberațiilor şi minciunilor cu care raportul Tismăneanu ne prosteşte în față?! Domnii academicieni, ca istorici şi ca oameni ai cetății, nu s-au simțit jigniți şi revoltați pentru felul cum s-a constituit şi a lucrat comisia de cerce-tare şi condamnare a comunismului?!

Nu mă refer la persoana domnului profesor Florin Constantiniu în sine. Dînsul este unul dintre puținii aca-demicieni – de fapt altul nici nu cu-nosc!, care deseori se pronunță public în chestiunile care ard, care dor! Dar ce facem cu ceilalți academicieni, cu însăşi instituția numită Academia Ro-mână, care nu reacționează nicicum la tragedia pe care o trăieşte poporul român?! Vorbele aspre cu care dom-nul academician a calificat reacția sau lipsa de reacție a poporului ro-mân se potrivesc mult mai bine elitei academice! Academiei Române în persoană! Formula „spiritul de demi-sie, pasivitatea” se potriveşte mănuşă

Academiei Române, nu poporului ro-mân! Iar când spun elita academică, nu este greşit să se înțeleagă şi lumea universitară, comunitatea rectorilor universitari!

Academia este instanța ştiințifică supremă a oricărei nații! Este, după Biserică, cel mai important sediu al Adevărului! Şi ce a făcut Academia Română pentru apărarea Adevărului nostru românesc? A tăcut ce a tăcut – în cazul Decembrie 1989 şi al raporu-lui despre crimele comunismului, iar când n-a tăcut a deschis gura ca să-l invite la Bucureşti pe marele detractor al neamului românesc Elie Wiesel! Ca să-l cinstească cu cel mai înalt grad academic pe un impostor, un ins pe care conaționalii săi îl privesc ca pe o ruşine națională! Noi l-am pus pe handicapat în fruntea mesei, i-am dat cinstirea cea mai înaltă! Preşedintele Țării l-a mai şi decorat! În corolar, ne-am ales cu altă comisie, cu alt raport, Raportul Wiesel, care aduce poporu-lui român cea mai gravă şi mai minci-noasă acuzație: de holocaust!

La acea dată domnul Constantiniu nu era membru al Academiei! Iar comi-siile acelea le-au constituit niște oameni politici, niște guverne, de o anumită co-loratură politică. Intervenția Academiei ar fi contravenit statului Academiei, care stabilește clar neamestecul Acade-miei în disputele partizane, politice!

Fals argument! Miza comisiei Wie-sel nu era partidul X sau Y! În dispută nu este angajată o idee politică sau o grupare politică ori o doctrină! Ci miza este onoarea poporului român şi adevărul! Adevărul! Domnul aca-demician, autorul unei celebre Istorii sincere a poporului român, declară că nu acceptă abaterea de la adevăr de dragul de a încropi o imagine pozitivă a poporului român! Şi postulează: Pa-triotism în limitele adevărului!

Și n-are dreptate?!

Are perfectă dreptate! Aşa e co-rect! Dar cu atât mai mult nici dînsul şi nici Academia Română să nu accepte abaterea de la adevăr pentru denigra-rea românilor! Cunosc această scuză: nu putem face mai mult decât ce ne permite statutul!... Circulă şi pe la alte instituții de interes public. Pereat po-pulus, pereat Patria, dar statutul să fie respectat!... Statutul sau Constituția?! ...Câteva foi adică, cu fraze înseilate de mâna omului, de nenumărate ori modificate, după cum bate vântul... De ce să punem acest petec de hâr-tie mai presus de legea supremă: Sa-lus Patriae, salus populi suprema lex! Salvarea Patriei, a Neamului, este mai presus de orice lege, de orice statut sau regulament! Căci, din pă-cate, domnule coleg, domnilor colegi, despre aşa ceva este vorba azi: despre salvarea Țării, amenințată în existența ei cum nu a mai fost niciodată! Nici măcar pe vremea fanarioților nu am fost confruntați cu o perspectivă atât de sumbră şi de iminentă!

va urma

Noi, românii, un popor de oi?Motto:„Cred că principalul vinovat de această situație este însuşi poporul român! El ilustrează perfect observația că „un popor

de oi naşte un guvern de lupi”. Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-şi bată joc, nepedepsită, de țară. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în aceşti 20 de ani, să tragă la răspundere clasa po-litică sau să tempereze setea ei de înavuțire. Pe român nu-l interesează situația generală. Cum să îndrepți o țară când cetățenii ei se gândesc fiecare la sine şi nu la binele comun?” (Internet)

15


Semnal

PERSoANE IdENTIfIcATE şI INVESTIgATE dE SEcuRITATE

1. Alexe Teodora: Pg. … 2. Alexe Vasile: Pg. … 3. Andrei Bogdan (fam.ciopaşiu): Pg. … 4. Androne: Pg. … 5. Aniţa (fam.ciopaşiu): Pg. … 6. Anton Silvia: Pg. … 7. Badea Mihai: Pg. … şi altele 8. Balinschi Alexandru: Pg. … şi altele9. Barolanu:Pg. … 10. Becher Mihai: Pg. … 11. Becheş Nicolae: Pg. … 12. Boboc leonică: Pg. … 13. Bogdan (anturaj fiice I.d.): Pg. … 14. Borcea dorian: Pg. … 15. Borcea Elena: Pg. … 16. Borcea Emil: Pg. … şi altele 17. Borcea gabriel Vasile: Pg. … 18. Budoace Ion: Pg. … şi altele 19. Budoace Paraschiva: Pg. … şi foarte

multe altele 20. Buzan Adrian: Pg. … 21. Buzan Ernestina Magdalena: Pg. …

şi altele 22. Buzan ştefan: Pg. … şi altele 23. carmen (anturaj fiice I.d.): Pg. … şi

altele 24. carmen (fam.dănilă): Pg. … 25. ciocea Aron: Pg. … 26. ciocea florica: Pg. … 27. ciopaşiu dorina: Pg. … 28. clopotov: ing.la ACM 1. Pg. … 29. comănescu Nina: Pg. … 30. corina (fam.Manolache): Pg. … 31. coţofană dumitru: Pg. … 32. creţu cristian: Pg. … 33. Vergu dan: Pg. … 34. dănilă constanţa: Pg. …35. dănilă Vasile: Pg. … .36. deciu doina: Pg. … şi altele 37. doru (serv. de gardă din TVR): Pg. … 38. dragomir luminiţa: Pg. …39. drăgan florin: Pg. … 40. drăgoi Silvia (doRA): Pg. … şi altele 38. duca Virgil: Pg. … 39. dumitrescu ştefan (str.ghirlandei):

Pg. … 40. filibuli Elaria:Pg. … şi altele 41. furcilă Ana: Pg. … 42. furcoi Elena: Pg. … şi altele 43. găman (fam.ciopaşiu): Pg. … 44. ghinea Elena: Pg. … 45. ghiţulescu Ion:Pg. … 46. giban Elena: Pg. … şi altele47. Ileana Irinel (fam. dănilă): Pg. … 48. Ionel (loc. şoldanu - giurgiu): Pg. … 49. Ionescu Mihail corneliu: Pg. … 50. Iuga gavril (Benoni, frate I.d.): Pg. …

şi multe altele 51. Iuga gheorghe (frate I.d.): Pg. … şi

altele 52. Iuga Ion (Nelu, frate I.d.): Pg. … şi

altele 53. Iuga Maria (cumnată I.d.): Pg. … şi

altele 54. Iuga Teodor (frate I.d.): Pg. … şi alte-

le 55. Iuga Teodora (azi Secanu T., nepoată

I.d.):Pg. … şi altele 56. Iugulescu danil: Pg. … 57. Iulian (anturaj fiice I.d.): Pg. … 58. latiş Viorel:Pg. … 59. lăpuşneanu Maria (fostă Vlădărea-

nu): Pg. … şi altele

60. liliana (ang. TVR): Pg. … 61.lupulescu ovidiu: Pg. … 62. Maldeţchi (Borcea) liliana: Pg. … 63. Manolache constantin: Pg. … 64. Manolache Elena: Pg. … 65. Marchidan ovidiu : Pg. … 66. Marga (ganea Margareta): Pg. … 67. Marincov Ion: Pg. … 69. Medrega dumitru: Pg. … 70. Michelson Albert: Pg. … 71. Michelson Iuliu: Pg. … 72. Mircea (Ceuşescu Ion): Pg. … 73. Mistreanu Mihai: Pg. … 74. Mitruţ Andrei: Pg. … 75. Morar Ana: Pg. … 76. Muntean Elena: Pg. …77. Muntean Ilie: Pg. …78. Muntean Sorina: Pg. …79. Nae Maria: Pg. … 80. Neagoe constantin: Pg. … 81. Nedelcea Ovidiu: Pg. … şi altele 82. Nedelescu columbia: Pg. … şi altele83. Nedelescu Elisabeta (ElIS): Pg. … şi

altele84. Nelu (anturaj fiice I.D.):Pg. … şi altele85. Neuczill Adrian dan: Pg. … 86. ochian (serv. de gardă TVR):Pg. … 87. oprea Voica: Pg. … şi altele 88. Petrescu (anturaj fiice I.d.):Pg. … 89. Pielea constantin: Pg. … 90. Pielea Elena: Pg. … 91. Pintilie gheorghe: Pg. … 92. Pîrăianu constantin: Pg. … 93. Preutu dumitru: Pg. … 94. Preutu gabriel Mircea: Pg. … 95. Puşcălău Vasile: Pg. … 96. Radu carmen: Pg. … şi altele97. Radu Paul: Pg. … şi altele98. Raluca georgiana (fam.ciopaşiu):

Pg. … 99. Rădulescu dinu: Pg. … 100. Rădulescu Victor: Pg. … 101. Revnic dorel: Pg. … şi altele 102. Rizeanu Alexandru: Pg. … 103. Silvia (anturaj soţie I.d.): Pg. … 104. Silvia (fam.Tătulescu): Pg. … 105. Smochină (serv. de gardă TVR):Pg.

… şi altele 106. Sora Elena: Pg. … 107. Staicu Steliana : Pg. … şi altele 108. Stroe Marian: Pg. … 109. Tătulescu Victoria: Pg. … 110. Tinel (Trandafir Ion): Pg. … 111. Tomescu costică: Pg. … 112. Tomescu lucreţia: Pg. …113. Trandafir constantin: Pg. … 114. Vasile (anturaj fiice I.D.): Pg. … 115. Vasilescu Mario Sorin: Pg. … 118. Vicovan Vasile:Pg. … şi altele 119. Vicovan Victoria: Pg. … 120. Viorica (anturaj Tatu Marcela): Pg.

… 121. Vîlceanu Vasile: Pg. … 122. Vlădăreanu Alice: Pg. … 123. Vlădăreanu dragoş Valentin: Pg. …

şi altele124. Vlăsceanu Smarandache: Pg. … şi

altele125. Vlăsceanu Victoria: Pg. … şi altele126. Voloşin daria: Pg. …

AlTE NuME coNSEMNATE ÎN docuMENTE

1. Buzatu Victoria: Pg. … 2. Adrian (anturaj fiice I.d.): Pg. …

3. Edy (anturaj otto zelgin): Pg. … 4. Eftimie(nu sunt informaţii): Pg. … 5. frank Albert: Pg. … 6. Isac cătălin: Pg. … şi altele 7. Maxim, tanti (anturaj Revnic V): Pg. …8. Marioara, tanti (anturaj soţie I.d.): Pg. … 9. Maria (anturaj fiice I.d.): Pg. …10. Iulian (Iuliana! – n.a.,fiică minoră Iuga g): Pg. … 11. Iulian (anturaj fiice I.d.): Pg. … 12. Murăşianu lidia: Pg. … 13. Nicolae ((nu sunt informaţii): Pg. … 14. Revnic Robert (minor fam.Revnic): Pg. … şi altele 15. şalîga Ion: Pg. … 16. Sandu (anturaj fiice I.d.): Pg. … 17. Stelian (nu sunt informaţii): Pg. … 18. Stephane (anturaj Tomescu c.): Pg. … 19. ţipa Elena: Pg. … 20. Tudorel (nu sunt informaţii): Pg. …

dEţINuţI coNSEMNAţI ÎN docuMENTE, făRă lEgăTuRă cu doSARul coNSPIRAToRII

1. Baicu: Pg. … 2. Barabaş francisc:cod BARBu. Pg. …şi multe altele3. Balaş Wilhelm: Pg. …4. Boiangiu: Pg. … 5. Borbely şandor Erno: cod BERBEc. Pg. …şi altele 6. Bugan Ion: Pg. … 7. calciu (calciu gheorghe dumitreasa):Pg. … 8. cazac Petru: Pg. …şi altele 9. chirilă constantin:Pg. … şi altele 10. comăneci gheorghe: Pg. …şi altele11. constantinescu gheorghe:Pg. … 12. corneliu (ulise): Pg. … 13. drăghici Ion: Pg. …şi altele14. drăguţ Timotei: Pg. …15. dumitrescu: Pg. … 16. dumitrescu ştefan: Pg. … şi altele 17. Eremia Traian: Pg. … 18. filip Iulius: cod fodoR. Pg. … şi multe altele 19. filipescu Radu: Pg. … şi altele 20. florea: Pg. … 21. frâncu Valerică gică: Pg. … şi altele 22. gîrju: Pg. … 23. guguilă doru gheorghe: cod dogA-Ru. Pg. … şi altele 24. guşeilă Ion: Pg. … şi altele25. Iancu lucian Spiru:Pg. …şi altele26. Jidanul (Wesfrid): Pg. … 27. liţoiu Nicolae: Pg. …şi altele28. Măgureanu gheorghe: cod cocoRul. Pg. …şi altele29. Manciurea: Pg. … 30. Marian (nu sunt informaţii):: Pg. … 31. Mateescu Alexandru:Pg. …şi altele32. Năstăsescu Gheorghe:cod COLPORTO-RUL. Pg. … şi altele33. Nicolae Ionel: Pg. … şi altele34. Numianu Nicolae: Pg. … 35. Pavel gheorghe:Pg. …şi altele36. Petrică (nu sunt informaţii):: Pg. … 37. Pîrvu Ioan: Pg. … 38. Pîrvu Vasile:Pg. … 39. Popa Viorel:Pg. … şi altele40. Scaleschi Florentin: Pg. … şi altele41. Stanciu dumitru:Pg. …şi altele42. Tucă dan: Pg. …

43. Vlăsceanu florea: Pg. …şi altele44. Voicu Ilie:Pg. … 45. Voinea Socrate:Pg. …

1. BoRdEIANu: nume de cod neidentificat. 2. NAuTIluS: nume de cod neidentificat.

AlTE NuME coNSEMNATE ÎN docuMEN-TE dIN doSARul coNSPIRAToRII

REgElE MIHAI: Pg. …şi altele cornea doina: Pg. …goma Paul: Pg. …şi altele Marius (nu sunt informaţii): Pg. … Păunescu Adrian: Pg. … Petrescu dan: Pg. …Scaleschi Eliza (Maria): Pg. … şi alteleTănase Virgil: Pg. …

capitolul IIlocuRI

LOCURI ÎN CARE A FOST ÎNCARCERAT OBIECTIVUL IORGU

Arest dir.cerc.Pen. (d.S.S.): cercetare. Pg. …şi altele

dir. gen. a Penit.: Pg. …şi altele Penit. Aiud, celula 315, secţia 6 pe-

depse: carantină. Pg. …Penit. Aiud, celula 317, secţia 6 pe-

depse: restrictivă. Pg. …şi altele Penit. Aiud, celula 327, secţia 6 pe-

depse: restrictivă. Pg. …şi altele Penit. Aiud, celula celula 67: detenţie.

Pg. …şi altele Penit. Aiud, secţ, I: detenţie. Pg. …şi

altele Penit. Aiud,sec’: detenţie. Pg. …şi al-

telePenit. Bacău: avut în vedere pentru

transfer. Nu s-a realizat. Pg. …Penit. Bucureşti – Jilava: detenţie. Pg.

…şi altelePenit. Bucureşti (Rahova), celula 148:

detenţie. Pg. …Penit. Bucureşti Rahova: detenţie. Pg.

… şi altelePenit. Bucureşti, celula 46 (renum.44):

detenţie. Pg. …Penit. Bucureşti, secţia V (specială):

detenţie. Pg. …Penit. de tineri Jilava: detenţie. Pg. … Spitalul penit. Jilava: detenţie. Pg. …

şi altele

fIlAJul oBIEcTIVuluI IoRgu

Peste 200 de trasee, locuri, mijloace de transport în comun în care obiectivul Iorgu a fost urmărit pas cu pas de agenţii securi-tăţii în intervalele de timp care au precedat arestările sale. Aria de cuprindere acoperă, practic, un sfert din Bucureşti! Pentru a face faţă unei astfel de activităţi securitatea a folosit un număr important de agenţi, mij-loace materiale şi salarii pe măsură.

Străzi, adrese, locuri insignifiante în per-cepţia publică la nivelul unui oraş cu peste 2,5 milioane de locuitori, s-au aflat, totuşi, permanent în atenţia securităţii pentru a-i urmări pe cei care ar fi putut “pune în peri-col securitatea statului“ …

Oamenii ştiau sau presupuneau că se-curitatea bântuia peste tot în jurul lor, pe străzi, în case, la locurile lor de muncă

ş.a.m.d. INDEXUL care urmează oferă pro-bele materiale concrete, că aşa au stat lu-crurile şi nu altfel !

BulEVARdE, STRăzI, PIEţE

Aleea făurei: Pg. … Bd. Aviatorilor: Pg. … Bd. 1 Mai: Pg. …şi altele Bd. 1848: Pg. …şi altele Bd. Ana Ipătescu: Pg. …Bd. Armata Poporului: Pg. …Bd. Bucureştii Noi: Pg. …şi multe altele Bd. d.cantemir: Pg. …Bd. dacia: Pg. …Bd. gloriei: Pg. …şi altele Bd. I.V.Miciurin: Pg. …Bd. Ilie Pintilie: Pg. …Bd. lacul Tei: Pg. …Bd. Magheru: Pg. …şi altele Bd. Mărăşeşti: Pg. …Bd. Mărăşti: Pg. …Bd. Mihai Bravu: Pg. … Bd. N.Bălcescu: Pg. …şi altele Bd. Păcii, colţ cu str.Apusului: Pg. …Bd. Păcii: Pg. …Bd. Pionierilor 13: Pg. …Bd. Poligrafiei: Pg. …şi altele Bd. Republicii: Pg. …Bd. Tipografilor: Pg. …calea dorobanţilor: Pg. …şi altele calea floreasca: Pg. … calea griviţei: Pg. …şi multe altele calea Rahovei: Pg. … calea şerban Vodă: Pg. …calea Victoriei: Pg. …şi altele calea Vitan Bîrzeşti: Pg. … Inters. B-dul Buc. Noi cu str. Jiului: Pg. …şi altele Inters. Str.Jiului cu Bd. gloriei: Pg. …Intr. Măgireşti nr.21: Pg. …şi altele Pasajul francez: Pg. …Pasajul lipscani: Pg. …Pasajul universităţii: Pg. …Pasajul Victoriei: Pg. …. Pasarela Basarab: Pg. …P-ţa 7 noiembrie din Bd.1 Mai: Pg. …P-ţa Agroalim. 7 Noiembrie: Pg. …şi al-tele P-ţa Amzei: Pg. …şi altele P-ţa Buzeşti: Pg. …P-ţa chibrit: Pg. …P-ţa dorobanţi: Pg. …P-ţa gării de Nord: Pg. …P-ţa Ilie Pintilie: Pg. …P-ţa Romană: Pg. … P-ţa Scînteii: Pg. …şi altele P-ţa Sudului: Pg. …P-ţa unirii: Pg. …P-ţa Victoriei: Pg. …şi altele şos. Bucureşti – sat grozăveşti: Pg. …şos. colentina: Pg. …şos. crîngaşi: Pg. …şos. grozăveşti – Bucureşti: Pg. …şos. Kiseleff: Pg. …şi altele şos. olteniţei: Pg. …şos. ştefan cel Mare: Pg. …Str. 11 Iunie: Pg. …Str. 13 decembrie: Pg. …Str. Academiei: Pg. …Str. Alex. Sahia: Pg. …Str. Apusului: Pg. …Str. Ardealului: Pg. … Str. Barbu Văcărescu: Pg. …Str. Batiştei: Pg. …Str. Bîrlogeni: Pg. …

CU FAŢA LA PERETE (III)

16


Semnal

Str. Biruinţei: Pg. … Str. Biserica Amzei: Pg. …şi altele Str. Brîncuţei: Pg. …Str. Bulugea gheorghe: Pg. …Str. Buzeşti: Pg. …Str. caraiman: Pg. …Str. cavafii Vechi: Pg. … Str. ceaicovski: Pg. … Str. cireşoaia: Pg. …şi altele Str. clucerului: Pg. …Str. cosmosului: Pg. …Str. covaci: Pg. … Str. cristian Tell: Pg. …şi altele Str. decebal: Pg. … Str. d-na ghica: Pg. … Str. doamnei: Pg. …Str. docenţilor: Pg. …Str. dr. felix: Pg. … Str. dristor: Pg. …Str. Elena clucereasa: Pg. …Str. Ermil Pangrati: Pg. …Str. gabroveni: Pg. … Str. garibaldi: Pg. …Str. gării de Nord: Pg. …Str. Ing. Pătulea: Pg. … Str. Ion Buzoianu: Pg. …şi altele Str. Islaz: Pg. …Str. Iulia Haşdeu: Pg. …Str. Jaques Elias: Pg. …Str. Jimbolia: Pg. … Str. Jiului nr.6, sc. C: Pg. …Str. Jiului: Pg. …şi altele Str. laminorului: Pg. …Str. lipscani: Pg. …şi altele Str. luterană: Pg. … Str. Măgireşti nr.21: Pg. …şi altele Str. Măicăneşti: Pg. …Str. Maior Băcilă nr.3, bl.2: Pg. … Str. Malu Mare: Pg. …Str. Mendeleev: Pg. …Str. Mînăstirea dealului: Pg. …Str. Nikos Beloianis: Pg. …Str. Nuferilor: Pg. …şi altele Str. oaşului: Pg. …Str. Pajurei: Pg. …şi altele Str. Paraschiv gabriel: Pg. …Str. Paraschiva gherghel: Pg. …Str. Pictor Mirea: Pg. …Str. Poet Buzdugan c-tin: Pg. …Str. Popa Tatu: Pg. …Str. Preciziei: Pg. …Str. Principatele unite: Pg. …Str. Producţiei: Pg. …Str. P-ţa Amzei: Pg. …şi altele Str. Rîmnicul Vîlcea: Pg. …Str. Rossini: Pg. … Str. Sandu Aldea: Pg. …Str. Sf. gheorghe: Pg. …Str. Sg. mj. Samoilă dumitru: Pg. …Str. Siretului: Pg. … Str. Someşului: Pg. …Str. Surorilor nr.35: Pg. …Str. Trotuşului: Pg. …Str. Tudor Arghezi: Pg. …Str. Turda: Pg. …şi altele Str. Valea Ialomiţei bl.c 18A: Pg. …Str. Vespasian: Pg. …Str. Virgil Pleşoianu: Pg. …Str. Vistiernicul Stavrinos, bl.153: Pg. …Str. Volga, Popeşti – leordeni: Pg. …

AlTElE

Autobuzul 131: Pg. …şi altele Autobuzul 171 - Jilava: Pg. …Autobuzul 182: Pg. …

Autobuzul 244: Pg. …Autobuzul 331: Pg. …şi altele Autocamionul cu nr. 24 B 3214: Pg. …Autoturismul dacia 1300 nr. 1 – B – 9438: Pg. … Autoturismul dacia 1300 nr. 4 – B – 9185: Pg. … Autoturismul dacia 1300 nr.1-B-26228: Pg. …şi altele Biblioteca Americană: Pg. …Bufetul Expres, în apropiere de str.co-vaci: Pg. …casa de cultură din P-ţa Karl Marx: Pg. …circa (5) de Miliţie: Pg. …clubului Muncitoresc “griviţa”: Pg. …cofetăria “AlBINA”: Pg. …complexul Agroindustrial “floreasca” : Pg. … complexul comercial Bucureştii Noi: Pg. …şi altele comuna Popeşti leordeni: Pg. …consignaţia “Tricotaje”- lipscani : Pg. …consiliul Popular al Sectorului 1: Pg. …şi altele direcţia VI (direcţia cercetări Penale): Pg. …grădina cinema “PARc”: Pg. …Hotel Parc: Pg. … Imobil cu nr.6 – 8, scara 2, Str. gării de Nord: Pg. …Imobil cu nr.6 – 8, scara 4, Str. gării de Nord: Pg. …Imobil cu nr.6 – 8, scara 3, Str. gării de Nord: Pg. …Imobilul nr.155 – 157: Pg. …librăria “Ion creangă” : Pg. …librăria “Mihai Eminescu” : Pg. …Magaz. “Alimentara”/complex com. “În-frăţirea”: Pg. …Magazinul “dioda” din Bd.1 Mai: Pg. …şi altele Magazinul “fierărie chimice”- lipscani: Pg. …Magazinul “Mezeluri” – dorobanţi: Pg. … Magazinul “Piese – Radio”, str.Academiei: Pg. …Magazinul alimentar TVR (lângă Televizi-une): Pg. …Penitenciarul Jilava: Pg. …Pipera: Pg. …Podul grant: Pg. … Restaurantul “Rapid” : Pg. …şantierul centrului civic com. Popeşti - leordeni: Pg. … Satul grozăveşti nr.20,/corbii Mari/dîm-boviţa: Pg. …şi altele Sediul central al coop. Radio – Progres: Pg. …Spitalului “colţea” : Pg. …Staţia de metrou “Aviatorilor” : Pg. … Staţia de metrou “P-ţa Sudului” : Pg. …Staţia de metrou “unirii II”: Pg. … Staţia de metrou “Victoriei”: Pg. …Staţia I.T.A. facultativă - Jilava: Pg. …Staţia I.T.B. 1848: Pg. …Staţia I.T.B. Arcul de Triumf: Pg. …Staţia I.T.B. B-dul Bucureştii Noi: Pg. …şi altele Staţia I.T.B. B-dul gloriei : Pg. …şi altele Staţia I.T.B. calea dorobanţi: Pg. …Staţia I.T.B. clubul griviţa Roşie: Pg. …Staţia I.T.B. cons. Popular Popeşti leor-deni : Pg. … Staţia I.T.B. gara Basarab: Pg. …Staţia I.T.B. gara de Nord : Pg. …şi altele Staţia I.T.B. gara Progresul: Pg. …

Staţia I.T.B. glinka: Pg. …Staţia I.T.B. I.g.duca: Pg. …Staţia I.T.B. Jimbolia: Pg. … Staţia I.T.B. Jiului: Pg. …şi altele Staţia I.T.B. laromet: Pg. …şi altele Staţia I.T.B. N. Titulescu: Pg. …Staţia I.T.B. Nuferilor : Pg. …şi altele Staţia I.T.B. Pajura: Pg. …Staţia I.T.B. Pecetei : Pg. …Staţia I.T.B. Podul grant: Pg. …Staţia I.T.B. P-ţa Aviatorilor: Pg. …Staţia I.T.B. P-ţa dorobanţilor: Pg. …Staţia I.T.B. P-ţa Scînteii : Pg. …Staţia I.T.B. P-ţa Sudului: Pg. …Staţia I.T.B. Rîul colentina: Pg. … Staţia I.T.B. şos. N.Titulescu: Pg. …Staţia I.T.B. ştefan furtună: Pg. … Staţia I.T.B. Străuleşti: Pg. …Staţia I.T.B. Veteranilor: Pg. …Tramvaiul 12: Pg. …Tramvaiul 20: Pg. …Tramvaiul 21: Pg. …Tramvaiul 24: Pg. …şi altele Tramvaiul 6: Pg. …şi altele Troleibusul 97: Pg. …unitatea “legume – fructe” Buc. Noi 58

ARIA dE INTERES AflATă ÎN ATENţIA SE-cuRITăţII ÎN INSTRuMENTAREA doSA-RuluI coNSPIRAToRII

uNITăţI EcoNoMIcE, INSTITuţII, STRuc-TuRI AlE AcESToRA

Antr. constr. Montaj nr.1: Pg. …şi altele A.M.I.T: siglă unitate economică Pg. …Antr. de constr. montaj Botoşani: Pg. …Atel. de rep. al oc. silvic Polovragi: Pg. …Atel. de rep. auto Băneasa: Pg. …Autob. marfă nr.3,Buc.: Pg. …Autob. marfă nr.6 Buc.: Pg. …şi altele Autob. Nr. 2 Buc. (şos. Străuleşti nr.2): Pg. …şi altele Baza c.f.R. Buc.: Pg. …Biroul tehn. al Secţ. 510 cutii de viteză […] Sf. gheorghe: Pg. …Biserica ortodoxă Română: Pg. …Biserica Sf. Nicolae Sârbi,Buc.: Pg. …şi altele c.A.P. Plosca: Pg. …căminul de copii nr.3: Pg. …căminul de evrei,str.Jimbolia: Pg. …centrala “PEco”: Pg. …ciclop (reparaţii auto): Pg. …cinescoape (fabrica): Pg. …circul de Stat: Pg. … comb. Sid. galaţi: Pg. …complex zootehnic,Bonţida, cluj: Pg. …coop. “Prestări – servicii”: Pg. …coop. Radioprogres (ateliere): Pg. …şi altele d.P.M.o.S. (dir. probleme muncă şi ocr. soc.): Pg. …şi altele depoul c.f.R. călători Buc.: Pg. …depoul cfR craiova: Pg. …fabr. de avioane Bacău: Pg. …şi altele fabr. de avioane craiova: Pg. …şi altele fabr. de medic. “Tableta”: Pg. …şi altele facultatea de drept: Pg. …facultate limbi şi literaturi străine: Pg. …facultatea de aeronave Bucureşti: Pg. …şi altele facultatea de filozofie: Pg. …fac. de limba franceză din univ. Buc.: Pg. …şi altele facultatea de Mecanică craiova: Pg. …

facultatea de ştiinţe Economice (ASE): Pg. …şi altele facultatea de utilaj Tehnologic construc-ţii: Pg. …filarmonica “g. Enescu: Pg. …grupul de şantiere nr. 3, Baza de produc-ţie Vîlsăneşti: Pg. …şi altele grup de şant. Rîul Mare, Retezat, colonia Bran, Hunedoara: Pg. …grupul nr. 4 al şant. de constr. Vitan: Pg. …I.A.S. Buftea: Pg. …şi altele I.A.S. Precizia: Pg. …I.c.M. 4: Pg. …I.c.N.c.c.: siglă unitate economică. Pg. …I.N.c.R.E.S.T. Bucureşti: Pg. …I.P. construcţii Montaj: Pg. …I.P.R.o.l.A.M. str.Negustori.: Pg. …şi altele I.T.A. Bucureşti, Autobaza 6 colentina: Pg. …Inst. de cerc. Pr. ptr.Ind. Mat. de constr.(I.c.M.P.c.): Pg. …şi altele Inst. de geologie şi fizică Bucureşti: Pg. …Inst. de Metrologie şi Hidrologie: Pg. …Inst. de pr. şi cerc. ptr. materiale constr., fac. de utilaj tehn.: Pg. …Inst. de pr. şi automatizări Buc.: Pg. …şi alteleInst. Politehnic Bucureşti: Pg. …şi alteleÎntr. de reparat avioane Bacău: Pg. …Într.“Electronica”: Pg. …Într. “Marmura”: Pg. …Într. “Stela” : Pg. …Într.Avicolă de Stat Buftea/Secţia Piese de Schimb chitila: Pg. …şi altele Într.Bere griviţa: Pg. …Într. de construcţii Teleorman: Pg. …şi altele Într. de construcţii-montaj nr.5: Pg. …şi altele Într. de transport Bucureşti: Pg. …şi alte-le Într. prestări servicii Bucureşti: Pg. …I.T. dacia: Pg. …I.T.B. - ETcTx (taximetre): Pg. …şi altele liceul economic str. Hristo Botev: Pg. …Liceul industrial nr.16: Pg. …şi altele ocolul Silvic Baia de criş: Pg. …of. P.T.T.R. din craiova: Pg. …of. Ec.“cARPAţI” , Într. […] “HElIAdE”: Pg. …of. Ec. “cARPAţI”, Într. de aproviz. şi desf.: Pg. …Patriarhia: Pg. …Regia studioului 1:Pg. …Regia studioului 4: Pg. …Regionala c.f.R. craiova: Pg. …şantierul construcţii - montaj 5 Bucu-reşti: Pg. …şantierul construcţii Montaj 3 Bucureşti: Pg. …şc. gen. din cucuruzu giurgiu: Pg. …şc. gen. din glodenii gîndului Iasi: Pg. …Schela de foraj chitila: Pg. …şi altele şc. generală din Piaţa “16 februarie”: Pg. …şc. generală din str.Nazarcea: Pg. …şc. medie tehnică de instalaţii: Pg. …şc. prof. de ucenici constr./şos. ciurel: Pg. …şc. Tehnică “unirea” secţia “Studiouri TV”: Pg. …şi altele Sect. special din cadrul gospodăriei de Partid: Pg. …

Serv. emisie şi control general din cadrul S.c.T.V.: Pg. …Serv. Studiouri din cadrul S.c.T.V.: Pg. …Sp. Clinic al Constructorilor: Pg. …Studioul 4: Televiziunea Română. Pg. …Studioul 4 (holul): Pg. …Studioul 5: Televiziunea Română, Pg. …Studiourile centrale de Televiziune (S.c.T.V.): Pg. …şi alteleStudiourile cinematografice Buftea: Pg. …Teatrul de Stat Valea Jiului – Petroşani: Pg. …univ. Bucureşti: Pg. …uz. griviţa Roşie: Pg. …

locAlITăţI, SPAţII PuBlIcE

Aeroport otopeni: Pg. …Aleea Copiilor nr.13, Miercurea Ciuc: Pg. …Aleea dorohoi 8 bloc A10: Pg. …Aleea Macilor nr.2 - constanţa: Pg. …Bd. Bucureştii Noi nr.58 : Pg. …şi altele Bd. Bucureştii Noi nr.58, scara B : Pg. …Bd. Bucureştii Noi nr.68: Pg. …şi altele Bd. constructorilor 22, bl.20.: Pg. …Bd. Ion şulea 40 bl.M 11: Pg. …Bd. lacul Tei nr.104: Pg. …Bd. Mihai Bravu: Pg. …Bd. Pionierilor nr. 41: Pg. …şi altele calea griviţei: Pg. …cartier Berceni: Pg. …cartier Bucureştii Noi: Pg. …şi altele cartier colentina: Pg. …şi altele cartier Militari: Pg. …şi altele cartier Pajura: Pg. …cartierul craioviţa, bl.65-A2, craiova: Pg. …şi altelecasa Republicii: Pg. …cămin muncitoresc – Pajura: Pg. …cămin studenţesc “Regie”: Pg. …com. ghimpaţi, jud.giurgiu: Pg. …şi al-telecom. Albeşti, jud.Mureş: Pg. …şi altele com. Berbeşti, jud.Vîlcea: Pg. …com. Bistra - Plosca: Pg. …com. Bonţida, jud. cluj: Pg. …com. Brăneşti jud. dâmboviţa: Pg. …com. căşeiu sat Rugăşeşti, jud. cluj: Pg. …şi altele com. chineşti, cluj: Pg. …com. ciurari , jud.Teleorman: Pg. …com. cîmpuri , jud.Vrancea: Pg. …com. coţuşca, jud. Botoşani: Pg. …şi al-tele com. dăiţa, jud. giurgiu: Pg. …com. gruiu, sat Turbaţi sect. agr. Ilfov: Pg. …com. Jilava, str. Vasile Roaită, nr.37c, sect. agr. Ilfov: Pg. …com. Mateeşti, jud. Vîlcea: Pg. …şi altele com. Mihăieşti jud. Vîlcea: Pg. …com. Păltineni jud. Buzău: Pg. …com. Petreşti jud. dîmboviţa: Pg. …com. Popeşti leordeni: Pg. …com. Radovanu jud.călăraşi: Pg. …com. Recea, sat Berevoi, jud. Braşov: Pg. …şi altele com. Salcia, jud. dolj: Pg. …com. Stângăceava jud.Mehedinţi: Pg. …com. Todireşti, jud.Suceava: Pg. …com. ţigăneşti, jud. Teleorman: Pg. …com. Vaţa de Jos/Văţişoara, jud. Hune-doara: Pg. …com. Vaţa de Sus, jud. Hunedoara: Pg. …complex aliment. dorobanţi: Pg. …

CU FAŢA LA PERETE (III)

Date post:	28-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	dragos-vilcu
View:	248 times
Download:	1 times

Justitiarul national - nr 1 din ianuarie 2011

Documents