Justitiarul sibian 1 - 2012

Armata, prin oamenii ei, ar trebui sa îşi iaîn serios obligaţia constituţională şi mo-rală faţă de poporul pe care a jurat să-lapere, atunci când vine vorba de stareavieţii social-politice.

Anul XIII, nr. 152 • 16 pagini • 24 aprilie 2012 • 2 lei

AVERTISMENT! PERSOANELE CU UN COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ SCĂZUT ŞI CELE CARE CRED FĂRĂDISCERNĂMÂNT TOT CEEA CE VĂD ŞI AUD LA TELEVIZOR SUNT RUGATE SĂ NU CITEASCĂ „JUSTIŢIARUL SIBIAN”,

FIINDCĂ LE POATE DĂUNA GRAV PROPRIILOR CONVINGERI FORMATE DE ALŢII !

Prin condamnarea la închisoare a unui periculos infractor german, s-a dovedit că revistele„Justiţiarul” au avut dreptate din nou!

Pedofilul şi proxenetul Trif MihaiMarcel, condamnat la patru ani de

închisoare cu executarepag. 3

pag. 14

Revistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

Palatul de Justiţie al luiPapură Marcel Vodă

După cum deja se ştie, de câteva luni bune, Tribunalul şi Judecătoria Sibiu s-aumutat în sediul nou, dar provizoriu, până la finalizarea lucrărilor de renovare dema-rate la Palatul de Justiţie de pe bulevardul Victoriei. După multe discuţii în contra-dictoriu, a început marea mutare. Judecători şi grefieri, nemulţumiţi de situaţie, cumaşini proprii sau taximetre, cu căţel, cu purcel, şi-au mutat calabalâcul la noul sediu.Acolo au constatat că imobilul nu este pregătit de fapt să funcţioneze, dar, din mo-tive „obiective”, nu s-au putut opune. pag. 4

Politicianul informaticsau doar un virus?

Deputatul Gheorghe Roman vrea să cucereascăPrimăria Mediaș cu facebook, bloguri și abureli!

Decizia Curții Constituționale de a declara neconstituțională co-masarea alegerilor le-a oferit politicienilor nesperata posibilitate dea „mai trage o dată” la funcțiile atât de râvnite din administrația localăsau centrală. Bunăoară, deputatul PD-L Gheorghe Roman care se aflaîntr-o mare dilemă în a alege, în anul electoral 2012, Primăria Mediașsau Parlamentul României, este, de departe, cel mai liniștit.

pag. 5 pag. 5

pag. 7

A cumpărat un car cu boipentru a conduce Mediașul,deşi se găseau şi la bucată!

„A sosit vremea să conduc Mediașul”, așa se laudă de ceva vreme prin târg, contro-versatul om de afaceri local Mircea Vescan. Patron al SC „Armax-Gaz” SA, acesta nuare însă deloc o imagine favorabilă în municipiul de pe Târnava Mare. Omul carepromitea realizarea unui cartier rezidențial la Mediaș, în cadrul unui parteneriat pu-blic-privat, un proiect megaloman prezentat doar în machetă localnicilor și nicimăcar demarat, a rămas în conștiința medieșenilor, în primul rând ca afaceristulopulent care a plătit la o licitație publică suma de 155.000 de euro, pentru achizi-ționarea celebrului tablou semnat de Nicolae Grigorescu, „Car cu boi”.

CISNĂDIE, ORAŞ LA CHEREMUL MAFIEI

În exclusivitate, interviu cu locotenentul sibian care a solidarizat cu manifestanţii din Piaţa Universităţii. Charismaticul tânăr va candida la funcţia de primar al municipiului Sibiu! Candidaţii de pe Lista Naţională sunt cetăţeni integri, neînregimentaţi politic.

Lt. Gheorghe Alexandru:„Armata trebuie să joaceun rol mai important înviața socială şi politică!”

pag. 8

pag. 9

Corvin Lupu a preluatdin nou conducerea

Revistei „TRANSILVANIA”.Abuzurile preşedinteluiBottesch Martin se întorc

împotriva Consiliului Judeţean Sibiu

,,Diktat” la penitenţă

pag. 15

Europa şi povestea Albeica Zăpada

Popor român,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum săîţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poateaşa vezi încotro te îndrepţi .

Eşti singurul popor european care tră-ieşte încă acolo unde s-a născut. Nu ospun eu, o spune istoria popoarelor. O fimult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unicîn Europa, această Europă care te loveşte,te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi săfacă asta, când tu eşti singurul popor năs-cut , crescut şi educat în graniţele sale ?Eşti primul popor din lume care a folosit

scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele dela Tărtăria , şi o recunosc toţi cei care le-austudiat. Acum 7000 de ani, când alţii nicinu existau ca popor, pe aceste meleagurilocuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouămândria de a fi prima civilizaţie care sesemnează pe acest pământ. Scrierea sume-riană a apărut 1000 de ani mai târziu şi to-tuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunoscadevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?

Ai fost singurul popor pe care nici o pu-tere din lume nu l-a cucerit chiar dacă aifost împărţit, despărţit şi asuprit de maimulte imperii. Nici unul nu a putut să tecucerească cât ai fost unit, nici romaniicare au stăpânit doar o parte din vecheaDacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii li-beri, nici turcii care nu au reuşit niciodatăsă îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toatemarile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NI-MENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AIFOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?

Ai fost scut creştinătăţii , când întreagaEuropă tremura de teama islamului. Sân-gele tău a salvat Europa iar românul Iancude Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Eu-ropa de furia semilunii. Acum, tu popor desalvatori ai creştinismului, eşti tratat ca unparia. Când îţi vei revendica drepturile ?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu,Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia,Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nico-lae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth,Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţişi-au pus minţile sclipitoare în slujba altorţări pentru că acasă nu i-a ascultat ni-meni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ?

Astăzi, popor român pentru tine se res-crie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cumvrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, dom-nitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cutine. Sunt străini de interesele şi dorinţeletale tot ce doresc este să stea cât mai multîn funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane,bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argintsare, mierea acestui pământ sunt exploatatede alţii cu braţele tale şi se duc pentru aumple visteriile străinilor de neam. Tu taci;- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi Austro –ungare, drepturile românilor sunt călcateîn picioare, iar cei puţini fac legea pentrucei mulţi. Tu taci;- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, româ-nii pleacă din ţară , să muncească, sau săîşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nuare nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitoriiBrâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gân-dit la asta ? Conducătorii acestei ţări au ne-voie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie,lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi decoloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şiface figurine de plastilină din ei. Tu taci;- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, lamare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vân-zătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii po-litici, gata să calce pe cadavre pentru aparveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, di-văniţii de azi, arendează pământurile şi

întreprinderile „nerentabile” la indicaţiileunor străini de neam cărora le cântă osa-nale, unor arendaşi străini, spunând căasta se numeşte privatizare. Pentruaceste arende, ei primesc peşcheşul iarţara rămâne pe butuci. Tu taci;- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilorvoştri sunt şterse pentru ca fii tăi să numai ştie niciodată cum au apărut ei peacest pământ, cine le sunt strămoşii şicare le sunt meritele:1. Vechile situri arheologice sunt dis-truse, se construiesc şosele experimen-tale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea,Munţii Buzăului, sunt vândute sub pre-textul impulsionării turismului, unor pri-vaţi care habar nu au că în pământul pecare îl calcă zace istoria ta încă nedesco-perită. Tu taci;2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se maiîntoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici unrăspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;3. Arhivele tării sunt cedate printr-o legea arhivelor străină de interesele naţio-nale, celor ce vor să scoată din mintea ro-mânilor ideea şi dovezile de unitatenaţională. Tu taci ;- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ depiatră seacă şi fier vechi bunurile reali-zate de tine, sub oblăduirea şefilor lor,împart banii, apoi sunt „judecaţi” de ochiilumii şi primesc pedepse cu suspendare,adică „mulţumesc, la revedere, te maichemăm noi când avem nevoie de servi-ciile tale”. Tu taci ;- Oştirea ţării este batjocorită, decimată,dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăimor pe pământuri străine iar HatmanulSuprem vine în faţa ta şi spune că suntemîntr-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi săîmprumutăm avioane străine pentru a neasigura siguranţa aeriană, de parcă astas-a întâmplat peste noapte şi nu este ur-marea politici sale dezastruoase, de parcănimic din ceea ce se întâmpla românuluiazi nu i se datorează lui. Tu taci;- Dispar din instituţii ale statului arhive cuinvenţii şi inovaţii de interes strategic pri-vind cercetarea nucleară. Cei puşi să lepăzească nu păţesc nimic, iar cei ce tre-buie să investigheze spun că nu e nimicdeosebit. Tu taci;- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuiasă investigheze pe cei care au fost prinşicu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşiexistă dovezi că ai fost furat şi voinţa tarăsturnată. Tu taci;- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiu-lesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânu-iesc legile după bunul plac, în văzultuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;- Sistemul educaţional se reduce la bani,bani la înscriere, bani la examene, bani laabsenţe, bani la promovare, bani la anga-jare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu maiştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită peinternet sau nu primesc un SMS. Tu taci;- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să teduci, s-au închis spitalele , s-au scumpit me-dicamentele, trebuie să mergi dacă eştioperat cu faşele şi anestezicul de acasă, alt-fel mori neoperat sau deschis şi neînchis.Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;- Un copil de 15 ani, român sportiv, estebătut de colegii de echipă maghiari, pen-tru că e român , chiar de Ziua Naţională aRomâniei . Nu se întâmplă nimic. Cevamai târziu, hocheiştii Naţionalei Româ-niei, (de naţionalitate maghiară) la unmeci cu selecţionata Ungariei tac când seintonează imnul României , dar cântă cufoc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUISECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o

manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;- Guvernanţii nu fac altceva decât să te ju-poaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iaubanii pentru că eşti prea bogat în viziu-nea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iarţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese cevor face şi de unde vor plăti datoriile ceice le vor urma. Tu taci;- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dis-părut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce sămănânci, ce să bei, ce medicamente săiei, fac experimente cu tine, te folosescdrept cobai cu avizul şi ajutorul trădători-lor din fruntea ţării, care le aplică legileîntr-un Codex Alimentarius care te ducela pieire. Tu taci;- Parlamentarii îşi votează legi speciale, seprotejează împotriva judecăţii pentru ho-ţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperăcu legi făcute numai pentru ei, şi fură aco-perindu-se unul pe altul. Tu taci;- Preşedintele ţării îşi exprimă oficialacordul de modificare a Constituţiei ţării,la cererea unor străini, care îşi urmărescpropriile interese, fără a consulta măcarparlamentul dar să mai te consulte petine . Tu taci ;- Un român plecat de acasă, descoperăpeste hotare că ţara lui are de recuperat osumă mare de bani de la alt stat. Ce facparlamentarii români? Refuză să investi-gheze cazul pentru că nu vor să îi superepe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese deinteresul naţiunii trădând jurământulfăcut la investire. Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român , şitu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâm-plă să se răsfrângă numai asupra ta, ro-mânul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt.Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până seaşterne praful peste tine şi mătura istorieite va scoate afară din mintea celor ce vorurma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dartu popor român de azi, eşti legat de celde ieri şi de cel de mâine şi odată cu tinepiere nu numai trecutul, dar şi viitorulacestui neam.

Cât o să mai taci ? Trezeşte-te poporromân, trezeşte-te român adormit şi nulăsa să se şteargă dintr-o trăsătură decondei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsacopiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nuexistau pe când tu ştiai să scrii. Acestaeste mesajul nedescifrat până acum, altăbliţelor de la Tărtăria!

Marin NEACŞU

2 Opinii, Atitudini, Comentarii

Anul XIII, nr. 152 • 16 pagini • 24 aprilie 2012

® Marcă înregistrată

OSIM: 52175

ISSN: 1583-6142

Tel: 0744 355 389 E-mail: [email protected] web: http://sibiu.justitiarul.ro/

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ :Marius Albin MARINESCU

Redactor şef:Simina BARBU

Secretar general de redacţie:Alexandra PARTIN

Redacţia:• Investigaţii: Doina DAMIAN• Reporter special: Dan FLORESCU • Eveniment: Eugen JITARIUC, Tudor BLAGA• Corespondent Mediaş: Nina DOROGA• Corespondent Bucureşti: George RONCEA• Corespondent permanent: Prof. Ion COJA

Nota redacţiei:Materialele din această publicaţie pot fi repro duse numai cu acordul scris al directorului revistei.Pentru procesomani:Responsabilitatea publicării textelor re vi ne in te gral autorilor. Textele semnate cu pseu donime, ca ri caturile şi fotogra fii le trucate sunt consi -de rate pamflete. Artico lele semnate în numele u nor colective (re dacţii, asociaţii, agenţii de pre să, partide, socie tăţii comerciale, ONG-uri etc.)im plică res ponsabilitatea comitetelor de con du cere (executive) sau, după caz, a li de rilor res pec ti velor organizaţii. Redacţia îşi re zervă drep-tul de a face publice eventualele procese de calomnie.

Scrisoare deschisă poporului român

Mesajul tăbliţelor de la TărtăriaRidică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ţestoasa de pe stâlp

EDITORIAL

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia opauză.Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, săvorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.Domnul îi spune tânărului:- Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasăaşezată pe un stâlp.Intrigat, tânărul îi spuse:- Eu nu înţeleg aceasta analogie ... Ce vreţi să spuneţi, domnule?Domnul a explicat:- Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echili-bru pe capătul de sus al unui stâlp de gard, ce poţi să te-ntrebi?Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:- În primul rând: Nu înţelegi cum A AJUNS ACOLO.- În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ ACOLO.- În al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.- În al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.- În al cincilea rând : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FO-LOSITOR CÂT TIMP STĂ ACOLO.Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi

să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.

VIITOARELE ALEGERI SĂ LE FACEM BINE. SĂ NE-NGRIJIM CA NICI UNANIMAL SĂ NU AJUNGĂ PE STÂLP!

Radu GyrNu pentru-o lopată de rumenă pâine,nu pentru pătule, nu pentru pogoane,ci pentru văzduhul tău liber de mâine,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,pentru cântecul tău țintuit în piroane,pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,ci ca să aduni chiuind pe tăpșaneo claie de zări și-o căciulă de stele,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturiși-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboaneși zarzării ei peste tine să-i scuturi,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Și ca să pui tot sărutul fierbintepe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,pe toate ce slobode-ți ies înainte,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

3Investigaţii


Prin condamnarea la închisoare a unui periculos infractor german, s-a dovedit că revistele „Justiţiarul”au avut dreptate din nou!

Pedofilul şi proxenetul Trif Mihai Marcel, condamnat la patru ani de închisoare cu executare

De mulţi ani am tot publicat articoledespre ticăloşiile unui emigrant, cares-a întors în România doar pentru ac-tivităţi infracţionale, aspru pedepsiteîn ţara în care se oploşise. Cetăţeanulgerman Trif Mihai Marcel este un in-fractor deosebit de periculos: fals re-voluţionar, demascat chiar de publi caţianoastră, pedofil, corupător de mi-nore, proxenet, sperjur, şantajist, es-croc, instigator la minciună şi la actede violenţă. Individul s-a bucurat declemenţa autorităţilor române, timo-rate de ingerinţa consulului german,acesta arătându-şi şi el simandicoasafăptură la unul dintre procesele ob-sedatului sexual. Trif a fost arestatpreventiv în 13 mai 2005, iar dupăcele 29 de zile de arest preventiv do-sarele acestuia s-au judecat cu incul-patul în libertate, deşi faptele saleantisociale prezentau un grad ridicatde periculozitate. Procesele acestuiaau trenat incredibil de mult, ultimasentinţă, definitivă şi irevocabilă, fiindpronunţată în data de 15 februarie2012! Aproape şapte ani de procese,presărate cu fel şi fel de tertipuri avo-căţeşti pentru tragere de timp în fa-voarea infractorului. Culmea este că,în timp ce era judecat pentru coru-pere de minori şi proxenetism la in-stanţele din Brăila şi Galaţi – pro ceselefiind strămutate la cererea inculpatu-lui –, Trif îşi continua nestingherit ace-leaşi infracţiuni la Sibiu, continuândsă racoleze minore pentru pervertirealor. Singura schimbare a constat doarîn abordarea acestora, infractorul re-nunţând la profesia de „impresar ar-tistic”, cum se recomanda victimelorînainte de arestarea sa din mai 2005,el prezentându-se puştoaicelor naive,în ultima perioadă, înainte de părăsi-rea României, ca fiind avocat. TrifMihai a absolvit facultatea de DreptAdministrativ, dar nu a profesat ni-ciodată, nici măcar ca jurist de între-prindere. S-a înscris în controversataUniune Naţională a Barourilor din Ro-mânia, a avocatului Pompiliu Bota, întimp ce era judecat pentru multipleleinfracţiuni comise.

Impostor din toate punctele de ve-dere, Trif intrase şi în posesia unui„Certificat de participant la revoluţiadin decembrie 1989 cu merite deose-bite”, deşi în perioada evenimentelordin decembrie 1989 se afla într-unlagăr de transfugi din Occident. Pot-

logăria aceasta a fost dezvăluită depublicaţia noastră, iar certificatul derevoluţionar a fost anulat în urmadezvăluirilor noastre, confirmate ul-terior şi de către Interpol. Cu toateacestea, infractorul nu a fost pedep-sit pentru fals în declaraţii, uz de falsşi instigare la mărturie mincinoasădecât cu o amendă administrativă,simbolică, de doar 500 de lei. Ceicare au dat declaraţii false privindparticiparea revoluţionarului-impos-tor la evenimentele din decembrie1989, de la Sibiu, nu au păţit absolutnimic, justiţia română dând dovadă,din nou, de clemenţă nejustificatăfaţă de acest infractor, dar şi faţă decomplicii lui!

Deşi dorea să obţină privilegii de lastatul român, graţie certificatului derevoluţionar, acesta ponegrea per-manent România în faţa celor careaveau răbdare să-i asculte discursu-rile paranoice. De rău îi vorbea şi pe

români, cu toate că se bucura de nuriiromâncelor, încasând şi bani din ex-ploatarea sexuală a acestora. Scârbitfiind de tot ce era românesc, TrifMihai Marcel a renunţat la cetăţeniaromână în anul 1999, conform Hotă-rârii nr. 972 a Guvernului Românieidin 18 noiembrie 1999, publicată înMonitorul Oficial nr. 571 din 23 no-iembrie 1999. Renunţarea la cetăţe-

nie a fost la cerere, iar solicitantul seregăseşte, în anexa Hotărârii, la pozi-ţia 46: Trif Mihai Marcel, născut la 26iunie 1951 în localitatea Sibiu, judeţulSibiu, România, fiul lui Ioan şi Ma-rioara, cu domiciliul actual în Germa-nia, 85221 Dachau, Grossmuhlstr. 8, cuultimul domiciliu din România, locali-tatea Sibiu, str. Vasile Cârlova nr. 24, ju-deţul Sibiu.

În cele din urmă, cu toate tergiver-sările apărătorilor săi, infractorul TrifMihai Marcel a fost condamnat la în-chisoare cu executare în două dosarepenale. Astfel, în dosarul nr.2760/196/2007 (corupţie sexuală)de la Judecătoria Brăila, prin Sentinţapenală nr. 1703 din 28.10.2008, TrifMihai Marcel este condamnat la treiani de închisoare, din care se scadeperioada de arest preventiv(13.05.2005 – 10.06.2005). În dosarul7179/196/2006 (încercarea de a de-termina mărturie mincinoasă) de la

Judecătoria Brăila, prin Sentinţa pe-nală nr. 611 din 17.04.2008, acelaşiTrif Mihai Marcel este condamnat laun an închisoare cu executare. În toţiaceşti ani, infractorul şi unii dintreapărătorii săi nu s-au dat în lături de lanimic pentru a fenta justiţia. S-a merspână la sustragerea din dosar a pro-cesului verbal de aducere la cunoş-tinţa inculpatului a motivelor re ţinerii

preventive şi ale învinuirilor aduseacestuia, de către organele de cerce -tare. Scopul urmărit era realizarea ar-tificială a unor vicii de procedură, caresă determine o nouă casare şi rejude-care, pentru întinderea procesuluipână la „calendele greceşti”, în dorinţaatingerii termenului salvator de pre-scriere. Respectiva sustragere era şio metodă perfidă de a crea fisuri îndovezile foarte clare puse la dispo -ziţie de către procurori şi poliţişti. Cutoate că ambele sentinţe prin carepedofilul german a fost condamnat laînchisoare au fost emise în anul 2008,ele au intrat în vigoare doar de un anîncoace, deoarece deciziile respectiveau fost atacate la instanţele supe-rioare, iar cauza privind coruperea deminore a fost trimisă de către Curteade Apel Galaţi înapoi la TribunalulBrăila pentru rejudecare. Acesta, prinDecizia penală nr. 60 din 10.10.2011, amenţinut sentinţa iniţială a Judecăto-riei Brăila, de trei ani închisoare, carenouă ni se pare mai mult decâtblândă pentru mârşăviile comise deinfractorul înrăit Trif asupra unor co-pile de 12 – 14 ani. Curtea de ApelGalaţi a respins, în data de15.02.2011, recursul declarat de in-culpat, Sentinţa penală nr.1703/28.10.2008 rămânând defini-

tivă şi irevocabilă.

Oricum, pentru a se sustrage pe-depsei cu închisoarea, Trif Mihai Mar-cel fugise din Europa imediat dupătermenul din 15 martie 2011, la dosarnr. 5769/113/2010 (rejudecarea de laTribunalul Brăila pentru act sexual cuminor), când s-a dispus arestarea pre-ventivă a inculpatului Trif Mihai Mar-cel şi s-a emis Mandatul de ArestarePreventivă nr.1 din 15 martie 2011,pus în vigoare de Tribunalul Brăila penumele inculpatului Trif Mihai Marcel,având în vedere că acesta fusese con-damnat definitiv în dosarul nr.7179/196/2006 pentru săvârşirea in-fracțiunii de încercare de a determinamărturia mincinoasă. Actualmente,periculosul infractor se află într-o lo-calitate din statul american Ohio,unde domiciliază fratele său. Dacă seprind americanii că acest unchiaş de61 de ani, cu ţăcălie de ţap şi părulvopsit, dă târcoale fetelor aflate la pu-bertate ca să le „maturizeze” sexual,atunci poate libidinosul personaj o săsimtă pe pielea lui justiţia adevărată,fără jumătăţi de măsură.

Dan FLORESCUşi Pompiliu COMŞA,

corespondent din Galaţi

4 AnchetĂ


După cum deja se ştie, de câtevaluni bune, Tribunalul şi JudecătoriaSibiu s-au mutat în sediul nou, dar pro-vizoriu, până la finalizarea lucrărilor derenovare demarate la Palatul de Justi-ţie de pe bulevardul Victoriei. Dupămulte discuţii în contradictoriu, a înce-put marea mutare. Judecători şi gre-fieri, nemulţumiţi de situaţie, cu maşiniproprii sau taximetre, cu căţel, cu pur-cel, şi-au mutat calabalâcul la noulsediu. Acolo au constatat că imobilulnu este pregătit de fapt să funcţioneze,dar, din motive „obiective”, nu s-auputut opune. Conform sloganului „cinenu e cu noi, e împotriva noastră”, ni-meni nu a comentat făţiş, însă pe la col-ţuri toată lumea bombănea.

În fosta fabrică de drujbe, unde pevremuri focul producţiei ridica nori greide fum şi funingine, acum, cu unminim de renovare, fără o salubrizareşi dezinfectare totală a clădirii, maimarii instituţiei, obligă cetăţeanul şi nunumai, să frecventeze infectul şi nesă-nătosul edificiu. Un miros greu de su-portat, un praf destul de dens şi totalalipsă de aer sunt doar unele dintre mi-cile inconveniente. Gurile rele, din lu -me medicală, spun că există în clădirecondiţii optime pentru dezvoltarea şitransmiterea bacilului Koch, cel cauza-tor de TBC. Cert este că s-au semnalatdiverse îmbolnăviri ciudate printre ju-decători şi avocaţi, de când cu noulsediu. Chiar am fost de faţă când câ-teva doamne avocate s-au ,,ofilit” (în-gălbenit) pe holuri. Peste igienapre cară se suprapune şi calitatea de- fec tuoasă a lucrărilor de construcţiiexecutate. De cum s-a deschis institu-ţia, au început să cadă bucăţi de tavanfals, să pice clanţe de uşi, încuietorietc.… Parcă întreaga clădire se răz-buna pe proasta renovare şi pe mate-rialele de proastă calitate cu care s-aefectuat „modernizarea”.

Zi de zi, trec pragul clădirii sute depersoane, care sub diverse motive, pe-trec mai mult sau mai puţin timp peholurile şi aşa îmbâcsite de zeci de avo-caţi puşi pe grabă, ce îşi fac foarte greuloc de trecere. Suprafaţa pusă la dispo-ziţia justiţiabililor şi judecătorilor si-bieni este de 4736 m.p. , care includebirouri pentru judecători, birouri pen-tru procurorii de şedinţă şi personalul

auxiliar şi zece săli de şedinţă. Se plă-teşte chirie lunară de 17,5 lei pe metrupătrat, de unde rezultă aproape 20.000de euro pe lună de la dom’ preşedintede Tribunal, Marcelică fără frică, pentrubunul său prieten Gheorghe Aldea, pa-tronul societăţii comerciale „Retezat”,care a închiriat hala industrială trans-formată în „palat” de justiţie, cu „j” mic,fiindcă aşa merită! Fain venit lunar, ob-ţinut de Ghiţă, seara la portiţă… Numai discutăm licitaţia şi câştigătorul,că-i tardiv orice comentariu, cert este

că Judecătoria şi Tribunalul sunt aşa deascunse la periferie, încât există sibienicare habar nu au unde se află, aşa că cesă mai vorbim de justiţiabili din alteoraşe care trebuie să se prezinte la pro-cesele desfăşurate aici. Pentru aceştiaeste o adevărată aventură prezentareaîn timp util la ora desemnată în citaţii!

La sediul vechi, avocaţii aveau 3 săliîn care îşi desfăşurau activitatea. Pen-tru folosinţa acelor încăperi plăteaulunar suma de 80 lei. Acum plătesc totatât, dar nu mai au nici măcar o sală alor. Există doar o coteneaţă care apar-ţine oficiilor. Este jenant să vezi cumstau avocaţii pe holuri, discutând pro-blemele clienţilor exact ca la piaţă. Cutoate că preşedintele Tribunalului,domnul Marcel Rusu, avea obligaţia le-gală de a asigura avocaţilor aceste în-căperi, se vede treaba că la înţelegerecu domnul Aldea, prietenul său cel maibun, după primarul Iohannis, doresc săforţeze mâna avocaţilor să închiriezediferite spaţii ale proprietarului, aflatevizavi de tribunal, ca să mai iasă şi deacolo bani de un suc, o savarină, o mă-slină... Ne întrebăm de ce decanul Ba-roului Sibiu, nu s-a sesizat cu privire laaceste aspecte jenante pentru meseriade avocat? Rămânem cu întrebarea, cădoar cine-i fraier să se pună rău cu „tă-tucul” Rusu? Eventual noi şi alţii ca noi,

cei care nu mai avem nimic de pierdut,fiindcă au avut grijă corupţii din justi-ţia sibiană, şi nu numai, să ne ia totul!Majoritatea avocaţilor sunt nemulţu-miţi, dar, din aceleaşi considerente, nuîndrăznesc să spună public şi se mul-ţumesc doar să se plângă confidenţial,în particular, pentru a nu fi cumva afec-taţi prin soluţii nefavorabile în cauzelepe care le susţin. Şi aşa multe decizii sedau „după ureche”, nu după lege, iarmagistraţii şi avocaţii cinstiţi aşteaptăca D.N.A - ul să-şi termine curăţenia în-

cepută la Sibiu.Afacerile domnului Aldea cu dom-

nul Marcel Rusu nu s-a oprit aici, la chi-ria pentru spaţiile necesare actului dejustiţie şi la forţarea avocaţilor să închi-rieze şi ei spaţii pentru desfăşurarea ac-tivităţii, ci au culminat cu o alta ile galitate,care ne aminteşte de buda cu supra-taxă din curtea vechiului Tribunal, ex-ploatată de Andreas Huber, alt prietende-al domnului Rusu Marcel şi fin al luiIohannis. Ăştia oameni integri şi buniafacerişti, din moment ce au făcut banipână şi din căcat! Dacă, dincolo, acce-sul la toaleta unei instituţii publice sefăcea contra costa, acum afacerile aumai „evoluat” şi accesul liber la justiţiese face pe bani, dacă ai cumva tupeulsă te deplasezi cu maşina proprie. În in-cinta instituţiei publice nu ai voie săparchezi decât dacă plăteşti 1 leu peoră, că-i cu ora, ca la bordel... Nu con-tează pe cine sau ce cauţi acolo, dacăvrei să intri… plăteşti! Oare nu ştiedomnul Marcel Rusu că pentru a func-ţiona ca instituţie, avea obligaţia legalăde a asigura inclusiv locuri de parcare?Dacă cineva doreşte să deschidă unrestaurant, proprietarul cârciumii esteobligat de către primărie să aibă mini-mum 10 locuri de parcare, iar dacă nule are este musai să le închirieze. NumaiTribunalul Sibiu are alte reguli, că doarei sunt cei care aplică legile, dar doarpentru alţii… La fel ca şi primarul, careparchează cu nesimţire în Piaţa Mare,deşi accesul auto este interzis in zonăpentru muritorii de rând. Halal exem-plu! Aşa şi cu „justiţiarii” noştri locali,care nu se supune legislaţiei dinaceastă ţară, la Sibiu fiind un soi de statîn stat, ca Vaticanul. Nici de aceastădată nimeni nu a crâcnit împotriva ac-cesului cu plată în curtea Tribunaluluişi a Judecătoriei Sibiu, iar rezultatuleste de-a dreptul comic. Dimineaţapoţi vedea un fel de ninja cu serviete,care apar de pe străzile lăturalnice.Sunt avocaţii, care-şi parchează maşi-nile pe hudiţele săteşti din jur, ca săeconomisească banii pentru mai multeore de staţionare plătită şi vin îmbră-caţi în robe direct către instituţie. Oarede ce? Păi, simplu, fiindcă nu mai augarderobe, cum aveau la fosta institu-ţie, iar intrarea în singura garderobaaflată în hala lui nea’ Ghiţă se face pebaza de coadă interminabilă, iar dimi-neaţa este mai rău ca la promoţiile cutigăi de la supermarket.

Nu acelaşi lucru se petrece acolounde cetăţeanul nu „se plimbă” aşa dedes, adică la Parchet, la noul sediu depe Calea Dumbrăvii. Acolo există locuri

de parcare, dar marcate ca fiind rezer-vate strict pentru personalul Parchetu-lui, iar „pălmaşii” n-au decât să seplimbe în sus şi-n jos şi să tragă ture cumaşina prin sensul giratoriu alăturatpână ameţesc, doar-doar se va eliberavreun loc de parcare prin zonă. Dacătot am revenit la parcări, ceea ce nu ştiesau nu îl interesează pe domnul Mar-cel Rusu, este faptul că avea obligaţia,conform legilor în vigoare, de a asiguralocuri de parcare gratuite măcar pen-tru persoanele cu dizabilităţi. Însă pre-şedintele Tribunalului Sibiu adoptă„politica” prietenului său, primarulKlaus Iohannis, de discriminare a oa-menilor suferinzi. La Tribunal existădouă astfel de locuri de parcare, insufi-ciente, zicem noi, unde persoanele cudizabilităţi, trebuie să se înjosească, să-şi strice în gura mare bolile pentru aavea acces la un drept legal de fapt. Demulte ori nu rezolvă nimic, deoareceeste „proprietate privată” şi accesul seface după bunul plac al paznicilor.Chiar şi atunci când se poate, totuşi,intra, locurile respective sunt ocupatede diferiţi avocaţi, care din lipsă de bunsimţ folosesc ceea ce nu li se cuvine. Ni-meni nu vede nimic, nimeni nu spunenimic, portarii sunt, probabil, „inamovi-bili” şi ei, la fel ca magistraţii, iar cel cuadevărat păgubit rămâne tot cetăţea-nul oropsit, care se mândreşte totuşi căeste şi el în Uniunea Europeană. Aiurea!

Ce să mai vorbim de toalete… Sausă vorbim? Atunci, hai să dăm pegoarnă, carevasăzică... Toaletele aflate

la dispoziţia cetăţenilor sunt total insa-lubre, nişte placaje despărţitoare carestau să cadă la orice mişcare. Ca săajungă la cabinele rezervate lor, fe-meile trebuie să treacă prin spatelebărbaţilor, aflaţi în dreptul pisoarelor şicare tocmai scutură voiniceşte „scâr-bavnicul mădulariu”, vorba cronicaru-lui. De cele mai multe ori, se iscă certuriîntre femei şi bărbaţi, fiecare crezândcă ceilalţi au greşit intrarea. La fel este şicu toaleta avocaţilor. La ambele toaletenu există consumabile şi din aceastăcauză nu se respectă nici cele mai ele-mentare reguli de igienă. Toate acesteaspecte, uşor de sesizat, trebuiau săducă la refuzul eliberării autorizaţiei defuncţionare. Tot din punct de vederelegal, barul aflat in incinta tribunalului,adică în aceeaşi curte, la mai puţin de 5metri, nu ar avea voie să serveascăbăuturi alcoolice. Nici acest aspect nu afost luat în considerare, deoarece barulaparţine tot domnului - aţi ghicit! -Aldea. Să vedeţi, în multe dimineţi,cum diferiţi împătimiţi ai alcoolului,după doua sau trei sute de grame detărie, se plimbă pe holurile tribunaluluiemanând duhori bahice. O aşa trainicăcolaborare între doi devoratori ai ba-nului public, dar şi al buzunarului cetă-ţeanului, rar întâlneşti. Oricum, chiria

pentru spaţiul închiriat de la domnulAldea este precum vestita chirie plătitădin banii sibienilor de Claun Iohannispentru cortul de circ, pe perioada ca-pitalei culturale (cortorare) europene,adică enormă. Pentru 20.000 de europe lună, justiţiabilii sunt desfătaţi cudelicii olfactive, din tavane coborândmiresme de pereţi afumaţi. După dez-gheţul primăverii a început minunea.În sălile de şedinţe a început să plouă.E de-a dreptul comic să stai printre li-ghene şi văniţe, găleţi şi diverse alte re-cipiente, înfăptuind corecta aplicare alegii. Se poate observa, deja, pe lângăgeamurile de la sălile de şedinţe, aco-perite cu hârtie în loc de draperii saujaluzele, cum se prelinge negreală dinpereţii unde ochiul cetăţeanului nu areacces. Zidurile au început să crape înfoarte multe locuri, la fel ca şi podeauanouă sau îmbinările de la trecerile denivel. Deasupra tavanului fals se află oadevărată bombă infecţioasă!

Domnul Marcel Rusu, nu s-a mulţu-mit doar cu funcţia de preşedinte al Tri-bunalului Sibiu, ci, tot pe legea ,,băi, tuşti cine sunt eu?”, predă şi în învăţă-mântul superior. Există studenţi care seplâng de faptul că domnul Marcel Rusunu prea frecventează şi nici nu preaprestează pe la facultate, deşi primeştenişte bani şi nu puţini! Ne întrebăm,oare cum reuşeşte domnul MarcelRusu să le facă chiar pe toate? Preşe-dinte de Tribunal, judecător, profesor lafacultate şi membru în comisia de eva-luare a facultăţilor (A.R.A.C.I.S). Această

funcţie este incompatibilă cu postul deprofesor, indiferent la ce universitate arpreda! La fel, incompatibilitatea se ex-tinde şi la funcţia de preşedinte al Tri-bunalului Sibiu, deoarece aceasta esteo funcţie de demnitate publică, orilegea nu permite o astfel de alăturare.A.N.I. (Agenţia Naţională de Integritate)sau C.S.M. (Consiliul Superior al Magis-traturii) nu au văzut şi ele ceea cevedem noi? Dacă s-ar calcula progra-mul de muncă al domnului inamovibilMarcel Rusu, se poate observa lejer cănu există timpul fizic necesar pentrutoate activităţile pentru care este plătit,aşa că unul sau mai multe posturi rămânneacoperite şi sunt total neglijate.

An de an, vedem aceleaşi nereguli,care ţin de corectitudine sau de civili-zaţie şi bunul simţ, aspecte pe care le-am tot semnalat şi condamnat înrevista noastră, doar-doar o să se gă-sească cineva sus-pus, care „să pună pi-ciorul în prag”. Se spune că speranţaeste cea mai mare prostituată, deoarecetoată lumea trăieşte cu ea. Şi noi, îm-preună cu sibienii lucizi, trăim cu spe-ranţa, la fel ca restul lumii… Ce sperăm?Să apară ALESUL…

Departamentul de Investigaţii„Justiţiarul”

Palatul de Justiţie al lui Papură Marcel Vodă

UŞI CU TOCURI RUPTE ŞI INSTALAŢII ASEMENEA

TOALETE MODERNE TIP GRAJD

TOALETE LA STANDARDE EUROPENE, ORA 09:20

5Colimator


Decizia Curții Constituționalede a declara neconstituțională co-masarea alegerilor le-a oferit poli-ticienilor nesperata posibilitate dea „mai trage o dată” la funcțiile atâtde râvnite din administrația locală

sau centrală. Bunăoară, deputatulPD-L Gheorghe Roman care seafla într-o mare dilemă în a alege,în anul electoral 2012, PrimăriaMediaș sau Parlamentul României,este, de departe, cel mai liniștit.Pur și simplu el are acum la dispo-ziție două variante de aburire aelectoratului - una în iunie și altaîn noiembrie! De altfel, parlamen-tarul de Sibiu și-a calculat deja„pașii”, în așa fel încât la alegerilelocale să se afle pe val. Asta dacănu cumva va fi măturat, încă deatunci, de val, și dus la coşul degunoi al istoriei! Trebuie însă spuscă deputatul portocaliu nu estedeloc original în demersurile sale,el bazându-se pe rețete pe care leconsideră aposteriori de succes.Așa se face că, după ce a luat la cu-noștință despre efectul rețelelorde socializare în cadrul mișcărilorde protest declanșate în România,în luna ianuarie, Gheorghe Romanși-a „tras” imediat un cont de face-book, unde are o activitate cumult mai susținută decât cea dinParlament. Practic, zi de zi, depu-tatul “copy-paste” de Sibiu se bagăîn seamă dând „like”-uri pe foto-grafiile utilizatorilor pe care îi areîn lista sa de prieteni. Iar unul din-tre aceștia este Horațiu Potra, con-damnat la începutul lunii de cem briela doi ani și opt luni de închisoare,cu suspendare, pentru nerespec-tarea regimului armelor și muniții-lor, într-un dosar extrem de stufosde trafic de droguri de risc.

De altfel, deputatul se simte celmai bine printre mafioții Mediașu-lui. Pe un alt celebru inculpat în„lotul Potra”, e vorba de Ilie VasileLulciuc, condamnat, în acelașidosar, la trei ani de închisoare cususpendare pentru deținere dedroguri de mare risc, GheorgheRoman l-a sprijinit până în pânzelealbe pentru ca acesta să obținăautorizație de funcționare a disco-tecii „Cartel”, în incinta fostului Ci-nema „Progresul”, acolo undejoint-urile se ofereau la discrețieclienților localului, precum zahă-rul și laptele condensat la cafea.

Însă și pe nepotul lui Lulciuc, penume Paul Plăiaș, administrator alunui site de sport din Mediaș, s-aoferit să-l sponsorizeze. Asta, dupăce a aflat de la senatorul PSD Vio-rel Arcaș că acesta intenționează

să folosească blogurile cele mai„interesante” din Mediaș în cam-pania pentru alegerile locale și ge-nerale.

Ca orice politician, deputatulGheorghe Roman este însă și unas al „aburelilor”. El susține, nicimai mult nici mai puțin, că multedintre investițiile din oraș i se da-torează exclusiv, fiind cel care afăcut lobby în vederea obținerii fi-nanțărilor. El manifestă însă ogravă amnezie când vine vorbadespre Legea Administrației Pu-blice Locale, mai precis Legea215/2001, modificată prin Legea286/2006, care acordă compete-nțe și atribuții în acest sens doarautorităților locale, aflate cel maiaproape de cetățean. Practic oriceproiect de hotărâre este apanajulprimarului și al Consiliului Local,singurii de altfel care pot decideasupra priorităților și a obiective-lor de investiții dintr-o localitate,la un moment dat. Iar toate acesteproiecte trebuie să convingă or-donatorii de credite în legătură cuviabilitatea și oportunitatea reali-zării lor. Așadar nu deputatul Ghe-orghe Roman a inițiat proiecte și aobținut fonduri pentru sala desport din cartierul Gura Câmpului,a parcului de la „Izvorul Dorului”sau a viitoarei centuri ocolitoare aorașului, ci exclusiv edilii locali. A-țiaroga paternitatea unor proiecte,în contextul în care activitatea taparlamentare tinde spre zero – evorba de inițiative legislative, acti-vităţi în comisii, discursuri, inter-pelări, etc. – e cea mai clarădovadă de populism ieftin, dema-gogie și politicianism deșănțat. Cuastfel de manevre electorale în-cearcă deputatul Gheorghe Romansă cucerească alegătorii și implicitPrimăria Mediaș. Dar și cu fotogra-fiile din adolescență, postate pefacebook, prin care vrea să-și do-vedească popularitatea și faptulcă încă din anii de liceu era marecrai. Însă, cum zice un proverb ro-mânesc: „Fosta-i lele, cât ai fost,dar acu’ e lucru prost.”

Simina BARBU

Politicianul informaticsau doar un virus?

Deputatul Gheorghe Roman vrea să cucereascăPrimăria Mediaș cu facebook, bloguri și abureli!

„A sosit vremea să conduc Mediașul”,așa se laudă de ceva vreme prin târg,controversatul om de afaceri local Mir-cea Vescan. Patron al SC „Armax-Gaz”SA, acesta nu are însă deloc o imaginefavorabilă în municipiul de pe TârnavaMare. Omul care promitea realizareaunui cartier rezidențial la Mediaș, în ca-drul unui parteneriat public-privat, unproiect megaloman prezentat doar înmachetă localnicilor și nici măcar de-marat, a rămas în conștiința medieșeni-lor, în primul rând ca afaceristul opulentcare a plătit la o licitație publică sumade 155.000 de euro, pentru achiziționa-rea celebrului tablou semnat de Nico-lae Grigorescu, „Car cu boi”. Vescan estecunoscut și ca patron veros, capabil săcumpere bunăvoința anchetatoriloratunci când e vorba de propriile inte-rese, așa cum s-a întâmplat în cazul tâ-nărului Petre Andrei Artăriș, mort prinelectrocutare în curtea firmei „Armax-Gaz”. Având în vedere toate aceste „an-tecedente”, dar și ambiția de a nupierde contractele cu primăria ale so-cietății de construcții „Aldona”, deținutăde fiica sa, Vescan a decis să pună... boiiîn fața căruței. Așadar, a scos la înain-tare un om foarte ușor de manipulat, omarionetă politică, în persoana depu-tatului Gheorghe Roman. Parlamenta-rul care s-a remarcat doar printr-unsingur discurs rostit de la tribuna insti-tuției în întreg mandatul, copiat însă șiacela de pe internet, de unde și poreclade „deputatul copy-paste”, Roman a fostconsiderat omul cel mai potrivit pentrua intra în lupta electorală. Traseist poli-tic precum mentorul său (ambii au ple-cat de la PDSR, pentru ca ulterior unulsă opteze pentru PD-L, iar celălalt pen-tru PNL), Gheorghe Roman se consti-tuie în modelul tipic al arivistului local :tânăr, entuziast, capabil să calce pe ca-davre pentru a parveni! Vescan a înce-put, deci, săpompeze bani înomul său, fina-nțând campaniide genul celor albunelor intențiicu care estepavat și drumulcătre iad. Unadintre acestea sederulează pe în-treg parcursullunii aprilie mar-când, chipurile,Ziua Mondială aSănătății, cu a satematică anuală„Sănătatea și îm-bătrânirea popu-lației”. Practic,eludând cele maie l e m e n t a r enorme de igienăși de securitate apopulației, încurtea bisericilordin oraș se efec-tuează săptămâ-nal câte un setde analize gra-tuite celor interesați, deputatul dorindîn acest fel să se substituie medicilor defamilie cărora le reproșează faptul că„nu-și fac datoria”. În aparență lucrurilesunt de natură a-i încânta pe me-dieșeni, însă aceștia ar trebui să pri-vească lucrurile mult mai în profunzimeși nu doar superficial. „Medicul-primar”Gheorghe Roman le „prescrie”, celorcare vor să fie cobai, inclusiv vitamine,de-a dreptul contraindicate în cazul

unor afecțiuni oncologice, în stare la-tentă, ce nu pot fi depistate în cadrulunui set sumar de analize, dar care potdeclanșa înfricoșătoarea boală. Dupăcum pot fi declanșate chiar și epidemii,întrucât materialele sanitare uzate și fo-losite în mediu septic, nu sunt incine-rate în cadrul unui parteneriat caretrebuie încheiat în astfel de situații, ciefectiv aruncate la coșul de gunoi, lucrupe care ar trebui neapărat să-l aibă învedere Direcția de Sănătate PublicăSibiu. Și cum scopul scuză mijloacele,Gheorghe Roman încurajează și eva-ziunea fiscală, acesta plătind asistentele

medicale (care au drept de liberă prac-tică), fără însă a vira la fisc și „cota” de 16la sută. Apoi, consecvent principiului„Nihil sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu),Gheorghe Roman sfătuit și de fostulprotopop al Mediașului (cel care îm-preună cu Mircea Vescan a constituitAsociația Muntele Athos-Schitul Pro-dromu), preot cu mari păcate ale tine-reții când, fără parohie fiind, sustrăgeaporci din gospodăriile oamenilor din

comuna Brateiu, bate cruci și mătănii înfiecare duminică, la biserica din cartier.Ba, mai mult decât atât, politicianul aoferit cuminecătură de Paști tuturorcelor care au venit la slujba de Înviere,în pahare din plastic, frumos colorate șiinscripționate cu numele familiei. Asta,evident, pentru a nu uita „prostimea” cucine anume să voteze la alegerile din 10iunie! Și cum în politică lipsa de scru-pule este ridicată la rang de virtute,

Gheorghe Roman începe să se laude,indiferent de prilej, cu tot ceea ce arputea el să facă dacă ar ajunge primar.Păi să stabilim mai întâi ce anume a rea-lizat omul, peste tot pe unde a activat.Ca director la Autogara Mediaș a reușitperformanța de a pierde toate curseleexterne ale „BAT” Mediaș, în favoarea„Transmixt”-ului sibian. Ajuns iarăși di-rector, de data aceasta la operatorul pu-blic de transport în comun SC„Meditur” SA, Roman susține că ar fi in-trodus gratuitățile pentru pensionari.Lucru total eronat, întrucât nu era deresortul și competența sa și, în plus, nici

nu dispunea de pârghiile necesare înacest scop. Gratuitățile în speță sunt su-portate de municipalitate, care lunar, înbaza hotărârilor de Consiliu Local, vi-rează subvențiile respective în contulSC „Meditur” SA. Un lucru totuși a reali-zat și Roman pe perioada cât a condusdestinele firmei. A lăsat „pe roșu” ope-ratorul public de transport în comun,cu pierderi cifrate la 550.000 de lei.Adică omul care n-a fost capabil să ge-stioneze o firmă, în care se pompau sis-tematic bani de la bugetul local, secrede acum în stare să administreze unoraș întreg. Și cum nu e deloc greu sădai din gură, politicianul purpuriu –portocaliu – incolor, independent (ul-tima titulatură datează din DuminicaFloriilor, când Roman și-a anunțat can-didatura la fotoliul de primar al Me-diașului), care la alegerile din anul 2000beneficia de o trupă de comando cedădea bine cu bâtele de baseball în ceicare aveau alte opțiuni politice decât asa (fapt recunoscut deunăzi de ex-vice-primarul orașului, Dan Voinea) vrea să-ifacă proprietari cu forța pe cei care lo-cuiesc în blocurile de tip ANL. Cu doar osută de euro plătiți lunar, medieșenii arputea deveni proprietarii apartamen-telor a căror valoare este estimată lacirca 18.000 de euro. E un altfel de„Prima Casă”, însă aproape imposibil derealizat. Principalul motiv îl reprezintăsolicitările extrem de reduse din parteachiriașilor. Practic nici măcar 25 la sutădintre aceștia nu vor să devină proprie-tari, obligați să plătească respectivarată timp de 15 ani! Iar în aceste condi-ții nici edilii nu sunt dispuși să aloce dela buget suma de 400-500.000 de leipentru dezmembrarea imobilelor înspeță, taxele notariale pentru fiecareapartament în parte ajungând la 1.500lei. Fără dezmembrare nu se poate faceintabularea la Cartea Funciară, iar fărăintabulare nu pot fi tranzacționate res-pectivele imobile. Dar despre proiectefanteziste și promisiuni deșarte ale luiGheorghe Roman vom mai avea des-tulă vreme să comentăm!!!

Dan FLORESCU

A cumpărat un car cu boi pentru a conduceMediașul, deşi se găseau şi la bucată!

Gheorghe Roman

Mircea Vescan

6 Abuzuri


Manipulare infectă şi interese personale

La fiecare final de săptămână sibie-nilor le sunt introduse în cutiile poş-tale exemplare ale publicaţieico merciale „Sibiu 100%”, fără acordulexpres al destinatarilor. Deşi publi-caţie comercială, această maculaturănu intră la categoria pliantelor pu-blicitare, deoarece conţine şi articolecu tematică politică. Parte din acestearticole propagandistice au un carac-

ter manipulator, care se observă chiar dinunele titluri tendenţioase. Exemplific cutitlul: „Iohannis, primar a patra oară cu75% din voturi”(pe internet la adresa:http://www.sibiu100.ro/index.php?page=articol&sursa=articole&id=3338&titlu=Iohannis,_primar__a_patra_oar%E3_cu_75%_din_voturi) apărut înediţia tipărită cu nr. 173, difuzată îndata de 28 ianuarie 2012. Călin Blaga,autorul articolului, îl dădea câştigătoral alegerilor locale pe Johannis din ia-nuarie, deşi acestea au loc taman înluna iunie! Iohannis nu a terminatîncă al treilea mandat de primar, niciacum, în luna aprilie, dar scribălăulcapsoman îl declarase deja primar apatra oară încă din ianuarie! Titlu pre-zintă o situaţie falsă, din care reiese„ad litteram” că alegerile s-au desfă-şurat deja şi au fost câştigate de cătreprimarul în funcţie. Prin acest titlumincinos se induce în mentalul citi-torilor că rezultatul alegerilor viitoareeste stabilit „a priori”, iar prezenţa lorla vot pentru susţinerea altor candi-daţi este sortită eşecului din start. Unastfel de titlu, deplasat şi în totală ne-concordanţă cu restul articolului – unsondaj de opinie, are efecte catego-rice în psihologia maselor şi intenţiade vot a acestora. Dacă la televizoram telecomanda, care-mi permiteschimbarea canalului, cutia mea poş-tală nu este dotată cu un sistem elec-tronic pentru ejectarea materialelorpropagandistice pe care nu le dorescşi prin care îmi este violată intimita-tea şi libertatea de opinie. Se încalcăşi Legea electorală, deoarece se des-făşoară campanie electorală evidentă cumult înaintea alegerilor şi a perioadeilegale pentru campania electorală, înfavoarea candidaţilor agreaţi de cătreeditorul şi patronul publicaţiei „Sibiu100%”. Acest patron, în persoanadomnului Ovidiu Străjan, nu se limi-tează doar la susţinerea electoralăpentru Iohannis, de care are nevoiesă-i semneze avizele de funcționarepentru fast-food-urile „Big Mamma”cu care a împânzit oraşul, dar se co-

boară până acolo, încât, profitând depublicaţia sa, îşi atacă rivalii amorezidin telenovelele provinciale ale Si-biului. „Instrumentul” potrivit pentruastfel de mizerii este tot agramatulCălin Blaga, dar nu în paginile publi-caţiei comerciale, ci pe blogul său, in-titulat foarte nimerit „Podul Minciu nilor”. Astfel prezentatoarea de televiziuneLaura Dobrotă a fost ţinta unor arti-cole murdare ale frustratului, în ma-terie de femei, Călin Blaga. A publicatpână şi fotografiile, plus date perso-nale despre contracandidaţii patro-

nului său, care-i trăsese şi el „clo po tele”frumoasei ştiriste, iar despre acesta ascris doar atât: „Astfel punem pe răbojîn ultimii ani 3 mari nume de bărbaţideveniţi partenerii Laurei şi apoi pără-siţi…. Să o luăm istoric: 1. O. S., puţincunoscut, patron local a fost prima (şia treia sau cum s-o număra relaţiilecând te desparţi, te împaci, te desparţietc)…” Am păstrat punctuaţia, aproapeinexistentă, ca şi conjuncţiile lipsă. Înfond, agramatismul l-a consacrat peBlaga ca jurnalist, aşa că nu mi-ampermis să-i cenzurez textul. Iniţial afost şi poza patronului amorez, O.S.,adică Ovidiu Străjan, dar Blaga a re-tras-o, păstrând doar fotografiile şinumele complete ale celorlalţi doi„peţitori”, nu cu iniţialele numelui şiprenumelui, ca în cazul şefului său,Am apucat să descărcăm fotografialui „O.S”, până să fie ştearsă de pe blo-gul blagian şi o publicăm alăturat.

Difuzare abuzivă, contrară prevederilor

legale

Prin îndesarea acestei publicaţii vo-luminoase în cutiile poştale, peste co-respondenţa legală distribuită ante rior,corespondenţă care în unele cazuriconţine documente importante saufacturi, acestea sunt astfel deterio-rate, unele devenind ulterior de nefo-losit, chiar si în instanţele judecă toreşti.Este cazul unor motivării ale insta-nțelor, care nu mai pot să fie folositemai departe în justiţie, datorită de-gradării lor.

Introducerea forţată în cutiile poş-tale a publicaţiei „Sibiu 100%”, nesoli-citată de către sibieni, se poateîncadra juridic şi la „Violarea de domi-ciliu”, deoarece aceasta este definităîn Codul penal în felul următor: „Con-stă în pătrunderea fără drept, în oricemod, într-o locuința, încăpere, depen-dință sau loc împrejmuit ținând deacestea, fără consimțământul persoa-

nei care le folosește, sau refuzul de a lepărăsi la cererea acesteia. Obiectul ju-ridic special al infracțiunii îl reprezintărelațiile sociale referitoare la apărarealibertății persoanei sub aspectul viețiidomestice. Subiectul activ al infracțiu-nii poate fi orice persoană, iar cel pasiveste deținătorul de fapt al imobilului,persoană care folosește domiciliul vio-lat.” Cutia poştală a cetăţenilor repre-zintă o dependinţă a proprietăţiiprivate a fiecărui individ. Nu-mi poateimpune nimeni ce anume să citesc şinici să-mi violeze intimitatea, acestdrept figurând printre Drepturile fun-damentale ale omului.

Am reclamat aceste aspecte la Co-misariatul Judeţean pentru ProtecţiaConsumatorilor Sibiu în data de20.02.2012 şi am primit relativ repederăspunsul redactat în 7.03.2012. Iatăşi răspunsul, care confirmă că amavut dreptate şi am fost perfect în-dreptăţit să reclam abuzul celor careeditează şi difuzează maculatura inti-tulată „Sibiu 100%”: „… modalitateade distribuire gratuită a ziarului SIBIU100%, respectiv în fiecare cutie poştalădin municipiul Sibiu, este consideratăpractică comercială incorectă şi abu-zivă, încălcându-se prevederile legale,motiv pentru care operatorul economica fost sancţionat contravenţional. S-adispus măsura de distribuire a ziarului(în condiţiile ştiute), doar cu acceptulconsumatorilor respectivi, găsirea uneimodalităţi de informare a societăţii(Ziarul SIBIU 100%) de către deţinătoriicăsuţelor poştale, dacă doresc sau nusă le fie distribuit acest ziar în cutia poş-tală (perioada de soluţionare a situaţiei– maxim 30 de zile).”

Ţin să informez, pe această cale,Comisariatul Judeţean pentru Pro-tecţia Consumatorilor Sibiu că nu aintervenit nici o schimbare în modali-tatea de difuzare a publicaţiei „Sibiu100%”, aceasta continuând să-mi fieîndesată în cutia poştală şi nimeni numi-a cerut acordul, în scris sau verbal,

referitor la acceptul sau refuzul pri-vind primirea tipăriturii respective. Si-bienii care sunt deranjaţi de această„râie”, care le parazitează cutiile poş-tale în fiecare săptămână, nu au decâtsă-mi urmeze exemplul şi să se adre-seze Protecţiei Consumatorilor, deoa-rece sunt victime ale unui abuz carele prejudiciază drepturile cetăţeneşti.

Doresc să fiu bine înţeles! Publica-ţia „Sibiu 100%” este o improvizaţiecomercială fără valoare jurnalistică,un amalgam de reclame la diverseproduse şi servicii, care este departede ceea ce în general catalogăm ca

presă scrisă şi nu constituie o concu-renţă pentru revista „Justiţiarul si-bian”, pe care o conduc. Deasemenea, conflictul meu cu CălinBlaga, redactorul-şef al ziarului res-pectiv, îl consider încheiat, deoarecemi-am spus punctul meu de vedereprivitor la atacul lipsit de fairplay de-clanșat de acesta împotriva mea. Nuam cum să fiu invidios pe un individpe care nu doar eu, dar şi restul gaze-tarilor din Sibiu, îl consideră agramatşi incult, o adevărată ruşine pentrubreasla ziariştilor.

Nu-i vorba nici despre ranchiună,deoarece pe un alt jurnalist, care ascris, la comandă şi fără să se sem-neze, mai multe articole denigratoarela adresa mea, îl apreciez ca gazetar.Este vorba de Dragoş Bako de la „Tri-buna”, ale cărui articole le citesc cuplăcere, chiar dacă nu sunt de acordcu conţinutul unora dintre ele, dar îmiplace stilul său şi măiestria cu caremânuieşte slova. Dar dacă scrie bine,asta nu înseamnă că are şi un carac-ter pe măsură, o dovadă a lipsei aces-tuia constând chiar în lipsa curajuluide a-şi asuma atacurile la persoanamea, textele scrise de el fiind sem-nate cu numele ziarului „Tribuna”. Orilaşitatea este o componentă negativăa caracterului oricărui om, inclusiv atalentatului gazetar Dragoş ZoltanBako, cel mituit cu un apartamentANL de către Iohannis ca să nu-l mai„faulteze” prin ziar. Ce poţi cere de lamercenarii lui Ilie Carabulea? Cum eturcu’, şi pistolu’. Puteţi să mă porcăiţişi în continuare, că am devenit imun,au avut grijă să mă călească alţi tică-loşi, pe care voi îi ridicaţi în slăvi prinziarul vostru german scris în limbă ro-mână, de se răsuceşte fondatorul Sla-vici în mormânt. Deosebirea dinte noiconstă în certitudinea că eu nu o săstau niciodată în scârna morală pecare vă lăfăiţi voi şi nici nu o să mă-nânc „lăturile” aruncate de stăpân.Pentru mine libertatea este maiscumpă chiar decât sănătatea!

Marius Albin MARINESCU

„Sibiu 100%”, maculatură abuzivă, băgată forţat pe gâtul sibienilor!

Ovidiu Străjan

7Corupţie


Stimată redacţie, mă numesc PLEŞAMIRCEA, sunt din Cisnădie, adresa meafiind str. Măgura nr. 44. Citind de maimulte ori ziarul „Justiţiarul” am consta-tat că este într-adevăr de atitudine. Eu,având probleme mari cu sistemul co-rupt din administraţia oraşului Cisnă-die, am considerat că este cazul să măadresez acestei publicaţii, dezvăluind înmod public furturile şi hoţiile din oraşulnostru, comandate şi susţinute deMafia din Sibiu, pentru a le face cunos-cute opiniei publice.

Această COSA NOSTRA este formatădin Primarul Sibiului, Klaus Iohannis,Guvernul României reprezentat de pre-fectul Sibiului, Judecătoria şi TribunalulSibiu prin toată componenţa sa, ajutaţide Poliţie şi Jandarmerie (Ministerul deInterne) şi Curtea de Conturi.

Această Mafie Sibiană ne-a făcut viaţatot mai grea şi de nesuportat inducândo dictatură în tot judeţul pentru a puteafura şi împărţi între ei avuţia oamenilor,patrimoniul acestei naţiuni : terenuri,case, munţi, păduri etc., bugetul public,bugetul local şi tot felul de fonduri ex-terne. Se vede cu ochiul liber cum oa-menii trăiesc drama unui faliment creatprin hoţie de cei de sus . Aceştia, deşi aufuncţii de slugi în accepţiunea mea,fiind doar slujbaşi în slujba cetăţeanu-lui, bugetari cerşetori de voturi, aceştiatrăiesc regeşte şi posedă 2-3 vile, maşiniscumpe cu mulţi cai putere şi averi demilioane de euro, efect evident al mariicorupţii întreţinută de Statul Român.

Probabil că doriţi să dovedesc cuprobe gravele afirmaţii, motiv pentrucare vă voi dezvălui o parte din corup-ţia din Primăria Cisnădie şi legătura pecare o are ea cu Mafia Sibiană, necazu-rile de care am avut eu parte împreunăcu o categorie de concetăţeni (oamenicinstiţi) ai Cisnădiei cu această adminis-traţie coruptă.

La alegerile administrative din anul2004 în Cisnădie a fost ales ca primarJohan Krech, reprezentant al F.D.G.R. -ului, urmare a unei corupţii anterioaredin mandatul 2000 – 2004 în care a fostprimar P.D.S.R-istul Bîrzu Dan(…) Astfel,la alegerile din 2004 oamenii din Cisnă-die, dezorientaţi, au ales ca primar unsas pentru că nici nu prea aveau pe cinesă aleagă,dar mai ales, aşa cum prostiaomenească îşi spune cuvântul şi dacăsare cineva în fântână, sare toată lumeadupă el. Conform modelului de la Sibiu,al „fântânarul” Klaus Iohannis de la şefiaF.D.G.R. -ului, în fapt mare constructorde fântâni arteziene, cisnădienii l-auales şi ei pe subordonatul acestuia, înpersoana lui Johan Krech.

Am înţeles şi faptul că românii s-au să-turat de atâta hoţie şi prăpăd atât înţară cât şi în judeţ şi au ales saşii, fără sărealizeze ce îi aşteaptă şi că urmează sădevină victimele unei noi forme de te-roare. Aceştia (saşii), în frunte cu KlausIohannis, au transformat judeţul Sibiuîn feudă, astfel că acest judeţ nu maiface parte din România. Constituţia Ro-mâniei la Sibiu nu mai este valabilă, iarcetăţenii sibieni sunt în pană de drep-turi şi libertăţi. Toate dorinţele F. D. G. R.-istului Iohannis fiind îndeplinite decătre prefecţi, indiferent cum se nu-

mesc, Poliţia şi Justiţia nefiind decâtnişte slugi oarbe.

Aşa a ajuns primar în Cisnădie primarKrech care, la o înţelegere cu ConsiliulLocal, l-a numit viceprimar pe HujaGheorghe, reprezentant al P. D. -ului.Acesta în campania electorală a facuteforturi financiare mari în speranţa căva deveni primar. A oferit pomeni elec-torale: orez, făină, zahăr, bere şi un boufript la un proţap special, în centrul lo-calităţii. S-a supus la tot felul de umilinţeşi lucruri josnice, suportând chel tuielipentru beţii, dar nu a câştigat, ieşind pelocul 3 sau 4, ca şi consilier. A fost supusdin nou la alte cheltuieli şi se vorbeşteprin târg că ar fi cumpărat pentru sumade 30 milioane lei vechi, votul de la fie-care dintre consilierii noi aleşi în parte(30 milioane de lei pentru fiecare con-silier!), ajungând în cele din urmă vice-primar. Astfel s-a format noua echipădeja coruptă, gata să primească ordine.Primul ordin nu a întârziat să vină şiMafia a cerut să se vândă 105 hectaredin păşunatul Cisnădiei, zona Dealul Si-biului – Uzina de apă. Să se poată faceaşa ceva trebuiau înfruntaţi cetăţeniiCisnădiei, proprietari legitimi ai terenu-rilor, crescătorii de vaci din Obştea cres-cătorilor de vaci din Cisnădie. Acestpăşunat este încadrat juridic ca bun im-obil privat al Cisnădiei, cu destinaţie le-gală de păşunat. Tot legal, acestepă şunate se folosesc în regim de co-modat, adică folosinţă gratuită pentrucreşterea vitelor. S-a încercat prin totfelul de oameni şi metode distrugereaşi desființarea acestei activităţi de creş-tere a vacilor în Cisnădie. Trebuie amin-tit că în Cisnădie se creşteau în jur de450 – 500 capete bovine. Acest păşunatare o dimensiune de 320 hectare şi cumeste normal se administrează ca obli-gativitate, nu ca proprietate a primăriei.Au închiriat abuziv păşunatul unor cio-bani, pentru ca noi, cei din Cisnădie, sănu mai avem unde paşte vacile, aceştiafiind încurajaţi să ne ia la bătaie pe noi,cei în drept pe acele locuri, cei care nu odată s-au răsculat pentru păşunea lor.

Dacă această metodă nu a dat rezul-tatele dorite, primăria a impus taxă depăşunat de 2.500.000 lei vechi pentrucap de vacă şi 1 milion de lei taxă salu-britate. Toate aceste abuzuri au fost res-pinse de către crescătorii de vite. Înaceste condiţii şi antrenaţi de preten-denţii la acest teren, Klaus Iohannis şiIon Ariton, pe atunci prefect al judeţu-lui Sibiu, Consiliul local Cisnădie trans-formă proiectul iniţiat de J. Krech şiviceprimarul Huja Gheorghe în Hotărâ-rea Consiliului Local Cisnădie nr. 204 /2004, Hotărârea Consiliului Local 10 /2005 şi Hotărârea Consiliului Local 30 /2005, care pe lângă faptul că a ridicattaxa de păşunat la o valoare foartemare, asemănătoare unui bir, au impusşi interzicerea circulaţiei animalelor pedrumurile de acasă, la păşunat şi invers.Încălcarea acestei hotărâri se pedepseacu amendă de 5 milioane de lei.

Obştea este o asociaţie de tip Moş-neni,eu fiind preşedintele comitetuluiObștii. Această formă există de când neştim, motiv pentru care am atacataceste hotărâri abuzive şi nelegale în

contencios administrativ. Ordinele feu-dalului Iohannis au fost ascultate decătre Tribunalul Sibiu şi Curtea de ApelAlba – Iulia unde îşi desfăşoară activita-tea judecători sibieni, astfel acţiuneane-a fost respinsă, hotărârea instanţe-lor devenind irevocabilă. Acest lucrune-a determinat să ne îndreptăm cu ocerere împotriva Statului Român la Cur-tea Europeană a drepturilor omului dela Strasbourg.

Pentru aceşti borfaşi, (că oameni nu-imai pot numi atâta timp cât ei nu mairespectă cetăţeanul contribuabil şi nicilegea) faptul că de acuma avem perolul Justiţiei externe proces i-a îndârjitparcă şi mai mult şi au mai debitat încăo Hotărâre a Consiliului Local, nr. 117/2005, prin care suntem ameninţaţi curidicarea animalelor dacă mai conti-nuăm să ducem vacile la păşunat. Decine apropiam pas cu pas de desființareaacestei activităţi de creştere a vacilor.Trăiam un paradox, la indicaţiile U. E. ,toate vacile din România au fost crota-liate, având număr matricol corespun-zător paşapoartelor şi certificatelor decotă de lapte. În acest timp „fântânarul”Iohannis şi slugile lui din Primăria Cis-nădie făceau legile lor mafiote. Tot înaceastă perioadă am fost atacat pedrum de primarul Johan Krech şi foto-grafiat de către acesta în timp ce eramcu vacile. După o mică altercaţie, i-amsmuls acestuia aparatul de fotografiatşi am plecat.

Acesta a alertat poliţia spunând că i-am furat aparatul de fotografiat. Dupăunele verificări, poliţia a înţeles că defapt eu eram victimă şi de fapt mie mise violase intimitatea fiind fotografiatfără voia mea . Aparatul de fotografiata rămas până în ziua de azi la organelede cercetare.

Din banii Obştii a fost construită lamarginea localităţii o căsuță, pentru acaza păstorii în timpul sezonului de pă-şunat. În seara în care am avut alterca-ţia cu primarul, viceprimarul GheorgheHuja împreună cu doi poliţişti şi maimulţi salariaţi ai primăriei, cu un trac-tor cu remorcă s-au dus la casa ciurda-rului, au scos afară din casă ciurdarii,nevestele şi copiii acestora, le-au luatbuletinele, i-au ameninţat, motiv pen-tru care oamenii speriaţi au fost obli-gaţi să plece.

Huja Gheorghe viceprimarul satisfă-cut, a început distrugerea casei. A scosuşile din ţâţâni, geamurile pe care le-aurupt în bucăţi, au încărcat în tractor mo-bilierul, soba, au spart şi rupt instalaţiade iluminat,au distrus hornul casei, înaşa fel încât casa să nu mai poată fi fo-losită. Au dus toate lucrurile la groapade gunoi. Aşa am rămas şi fără păstori.

Am făcut plângere penală la PoliţiaCisnădie şi iniţial am văzut că şeful po-liţiei era hotărât să aplice corect legeaşi să întocmească dosar de urmărire pe-nală. A început să se îngroaşe gluma,astfel că cei doi, Krech şi ajutorul său auînceput să mârâie şi să se plângă fântâ-narului Iohannis care a dat un ordinscurt în urmă căruia seful Inspectoratu-lui de Poliţie al Judeţului Sibiu, BârgozMircea Vasile a luat măsurile de anihi-lare şi schimbare a şefului poliţiei Cis-

nădie. Atât biroul de cercetări penaleal poliţiei cât şi Parchetul de pe lângăJudecătoria Sibiu au soluţionat dosa-rul cu soluţia de a nu se începe urmă-rirea penală împotriva celor doi. Amfolosit toate căile legale de atac in-terne, şi pentru faptul că în Românianu ni s-a făcut dreptate, ne-am în-dreptat din nou cu o cerere împotrivastatului român la Comisia Europeanăpentru Drepturile Omului pentru vio-larea şi încălcarea drepturilor funda-mentale, garantate ale omului defuncţionarii statului.

În data de 12. 05. 2006 ora 5,30 în timpce împreună cu o vecină, duceam va-cile la păşunat,ajunşi la un pod peste ovale, am văzut un camion cu prelată şiun microbuz din care au ieşit o gră-madă de jandarmi îmbrăcaţi în uni-forme negre, dotaţi cu pistoale, bas toaneşi sprayuri lacrimogene. Mai erau şi doipoliţişti şi câţiva civili necunoscuţi. Întotal cred că erau vreo 25 de persoane.S-au repezit la mine rapid şi în forţă im-obilizându-mă. Am încercat să mă luptcu ei, dar am fost lovit şi strâns de gât. Înacest timp o parte dintre ei au legat va-cile cu frânghii şi le-au urcat în camion.Am fost eliberat şi eu, jandarmii s-auurcat împreună cu poliţiştii în micro-buz,escortând cele două vaci într-o di-recţie necunoscută.

A doua zi am primit o înștiințare de laPrimăria Cisnădie prin care mi se adu-cea la cunoştinţă că vacile au fost pre-date unei firme, pe baza unui contract.Am reclamat această tâlhărie la Poliţiadin Cisnădie, unde mi s-a spus că nu sepoate face nimic deoarece acţiunea afost comandată de la Sibiu, de prefec-tul Ion Ariton. Am înaintat plângeri laPoliţia Cisnădie, Inspectoratul de Poliţieal Judeţului Sibiu, Inspectoratul Jude-ţean de Jandarmi Sibiu, Prefectura Sibiuşi la Parchetul de pe Lângă TribunalulSibiu, competent pentru soluţionareaacestor fapte. Răspunsurile primite dela aceştia m-au determinat să le aduc lacunoştinţa Curţii europene unde aveampe rol dosarul hotărârilor nelegale aleConsiliului Local Cisnădie. Cu aceste do-vezi voiam să demonstrez soluţiile ne-drepte date de instanţele judecătoreşticorupte care nu fac decât să-i încura-jeze pe barbarii din administraţia localăale căror acţiuni pot deveni chiar crimi-nale, siguri fiind că în România nu li sepoate întâmpla nimic. (…)

Fără nici o frică şi jenă, Consiliul LocalCisnădie a mai debitat Hotărârea nr. 42/ 2006 privind concesionarea prin lici-taţie publică a unei suprafeţe de 97,44ha în zona Delul Sibiului – Uzina de Apă,în vederea amenajării unui teren degolf. În caietul de sarcini preţul vânzăriiprin licitaţie a fost un eurocent pemetru pătrat . Pentru că cei care trebu-iau să cumpere erau bine stabiliţi, la li-citaţie nu s-au prezentat alţi ofertanţi,preţul terenului rămânând la 1 euro-cent metru pătrat. S-au luat astfel peste100 metri pătraţi din păşunatul Cisnă-diei, a fost schimbată destinaţia din pă-şunat în fânaţ ca apoi să fie transformatîn teren de construcţie. Acest teren,care a fost subevaluat cu ajutorul Ma-fiei, ajungând să fie cumpărat cu 10.000

euro pentru 100 ha de teren, care be-neficiază de toate utilităţile : este situatlângă şoseaua care duce la Sibiu, pelângă conductele de apă, gaz, reţeauade iluminat, plus două drumuri deacces spre Răşinari şi Cisnădie. De aceease duc lupte pentru putere la toate ni-velurile pentru ca aceste persoane carenu au nimic de a face cu cinstea, pa-triotismul sau legea să se poată îmbo-găţi, indiferent prin ce metode, folosindfuncţiile publice sau relaţiile personalenumai să parvină cât mai rapid.

Din păcate instituţiile în drept să se se-sizeze cu privire la aceste furturi şi abu-zuri, respectiv D. I. C. O. T. -ul sau D. N. A.-ul sau procurorul general al Românieitrec totul cu vederea , nepăsătoare, eleintră în priză numai când se impuneşantajul politic, la ordin. M-am adresatD. N. A. – ului însă au dosit denunţul şinu s-a luat nici o măsură, drept care Ro-mânia degenerează de la o zi la alta,alegându-se praful de ea. (…)

Stimaţi cititori, după tot ce am arătat,nu-mi plâng de milă pe umărul dum-neavoastră, sunt în vârstă de 60 de anişi am văzut toate relele din România dedupă război: boli,cutremure, secetă sauinundaţii şi am ajuns la concluzia că înRomânia, pentru omul de rând, nicio-dată nu va fi bine. În 1989, când oame-nii s-au răsculat, am fost bucuros şientuziasmat, dar foarte repede am fostdezamăgit văzând cum apar securişticu chip de proletari, de mineri,dealianţă civică,de marinari, iar la noi, laSibiu, de „fântânari”. Cine spune că Si-biul arată bine, că s-a construit şi reno-vat, acela nu ştie că Sibiul a fost frumosşi renumit şi acum 50 de ani, poate şimai bine, cu aerul său de oraş-cetateveche cu tradiţii, cu oameni frumoşi,pedanţi şi civilizaţi pe care i-au distrusînsă comuniştii-securişti. Niciodată Si-biul nu va mai fi ce a fost. Acum subpretext de oraş european sau CapitalăCulturală Europeană se smulg fonduribugetare europene în scopuri mafioteşi a intereselor de grup. Aş dori să ştiucâţi cetăţeni de rând se bucură de in-fuzia bănească a uniunii europene.Este păcat că efortul financiar euro-pean nu ajunge să consolideze demo-craţia în România.

În ceea ce mă priveşte pe mine, acum,în noua campanie electorală pentrualegerile administrative locale (Nota re-dacţiei: este vorba despre alegerile dinanul 2008, dar oricum nimic nu s-aschimbat!) nu voi mai alege pe nimenipentru că nimeni nu merită votul unuiom normal, votul unui om de rând, iaratunci când dimineaţa mă duc să măspăl pe faţă la baie, în intimitatea şi sin-gurătatea mea, când mă uit în oglindă,vreau să-mi văd figura mea de om cin-stit şi nu figura unui dobitoc din turmade votanţi(…) Nu vreau să învăţ pe ni-meni şi nici să instig, dar dacă ţineţi laaceastă ţară şi o doriţi mai frumoasă şimai bună, puneţi mai presus de oriceONOAREA şi nu vă daţi votul oricui pen-tru că este păcat.

Mircea PLEŞA, un român dinaceastă ţară blestemată

CISNĂDIE, ORAŞ LA CHEREMUL MAFIEINu doar locuitorii oraşului Cisnădie, ci întreg judeţul Sibiu a aflat de scandalul declanşat de viceprimarul Gheorghe Huja şi cei şapte consilieri locali, care au dezertat de la PD-L, tre-când în tabăra adversă a USL, compusă din PSD, PNL şi PC. Datorită lui Gheorghe Huja, devenit liberal peste noapte şi a candidaturii acestuia din partea USL, candidatul iniţial al PSD-ului, domnul Cornel Vintilă, a fost obligat să se revolte împotriva propriului partid. Despre urmările acestor conflicte generate de fuga lui Huja Gheorghe, acest „Alba ca Zăpada” aloraşului, împreună cu cei şapte pitici pedelici şi păcălici, o să mai avem ocazia să vorbim în numerele viitoare, deoarece revista noastră va apărea săptămânal în timpul campaniei elec-torale. Reproducem, în continuare, fragmente dintr-un articol publicat în „Justiţiarul sibian”, în urmă cu patru ani, exact în perioada de dinaintea alegerilor. Astfel cisnădienii vor puteaconstata că nimic, dar absolut nimic nu s-a schimbat în oraşul lor. Nu toţi vor înţelege adevărurile dureroase cuprinse în rândurile scrise de concetăţeanul lor obidit, domnul MirceaPleşa, ci doar cei cu capul pe umeri. Oamenii demni nu pot să fie cumpăraţi cu patru mici şi două beri!

Simplul cetăţean, victimă permanentă

8 Observator


- Domnule locotenent GHEORGHEALEXANDRU , am aflat de la dl profesorION COJA că veți candida în iunie pen-tru postul de primar al Sibiului. Cum dev-ați hotărât la acest pas?

- Sunt mai multe motivele care m-audeterminat. Cel mai mult a contat cre-dința mea că în România, dacă s-aajuns la starea de dezastru bine cu-noscută de toată lumea, una dincauze este absența structurilor mili-tare, a elitei militare din viața social-politică. Prin definiție, ofițerii suntdedicați trup și suflet ideii naționale,Patriei. Militarii sunt „profesioniștii pa-triotismului”, au făcut meserie din iu-birea de Țară. Noi, militarii, trăim clipăde clipă acest sentiment, spre deose-bire de politicienii de carieră care des-coperă importanța ideii naționalenumai în campania electorală! Așa-dar, prima semnificație pe care tre-buie s-o atribuiți gestului meu esteaceasta: Armata trebuie să joace unrol mai important în viața social-poli-tică! Prin lege, trebuie stabilite căileprin care cuvântul militarilor să seaudă și să participe la decizia politică!De 22 de ani politicienii se străduiescsă marginalizeze armata, să-i reducăforțele, capacitatea de intervenție înapărarea Neamului! Dacă nu se pro-duce azi o schimbare a acestei situa-ții, mâine va fi prea târziu!

- Considerați așadar că prin aceastăcandidatură vă continuați activitateade militar, de ofițer al Armatei Române?

- Da, ați formulat foarte corect senti-mentul de care mă simt impulsionat!...Vreau să rămân fidel Jură mântului mi-litar până la sfârșitul zilelor mele. Voiacționa mereu ca militar, în slujba Ar-matei și a Neamului meu!... Suntvorbe mari, unora li se va părea că nuau acoperire! Pentru ce a fost pânăacum, nu mi-e rușine de nimic, suntmândru de prestația mea ca militar.Sper, prin ce voi face mai departe, sănu dezamăgesc speranțele pe care euînsumi le pun în mine!...- Am avut mai multe discuții cu dlprofesor Ion Coja, m-a atras ideea dea putea intra în politică fără să intru însubordinea unui partid, a unei ideo-logii politice. Proiectul LISTA NAȚIO-NALĂ demarat de un grup de inte lectualipatrioți m-a atras prin caracterul săudedicat luptei pentru valorile pur ro-mâneşti! Este o deplină compatibili-tate între acest proiect și spiritulmanifestărilor din Piața Universitățiila care am aderat astă iarnă cu entu-ziasm, cu sentimentul că îmi fac ast-fel datoria de român. Voi promovaacest spirit cât mă vor ține puterile.

- Ca să candidați pe lista unui partidtrebuie să fiți membru al acelui partid!Nu vă contraziceți?

- Proiectul LISTA NAȚIONALĂ vine cuo soluție ingenioasă pentru a-i atrageîn viața politică pe cei care au ceva despus în viața publică, dar nu agreeazădeloc ideea de a intra într-un partid,de a se supune disciplinei de partid.Candidații de pe LISTA NAȚIONALĂsemnează numai o adeziune, pur for-mală, pe care legea o cere la dosarulde candidat, alături de alte acte! Estenumai și numai pro forma. În fapt,prezența pe lista partidului care neoferă această înlesnire ne angajeazăîntr-un sigur fel: să fim mai departecum am fost și până acum! Iar maipresus de orice să nu ne jucăm cusoarta oamenilor, cu soarta Țării! Nuvom primi „indicații” sau „sugestii” din

partea partidului, a structurilor sale!Ne vom vedea de ale noastre, ca niștecandidați independenți, înclinaţi doarspre săvârşirea binelui comun!

- Ce poate să aducă un militar în viațapolitică?

- Referindu-mă la clasa noastră poli-tică, aș zice că militarii pot să aducăceea ce actuala clasă politică a dove-dit că nu are:- simțul datoriei. Lumea de azi esteobsedată de drepturi. Toți vor drep-turi! Militarul este educat să ascultede obligațiile cu care îl încarcă condi-ția de ostaș, de luptător! Filosofia os-tașului este simplă: Eu ce am de făcut

pentru Țară?- simțul onoarei. În clasa noastră poli-tică idea de onoare este complet ne-cunoscută. Aveți o mulțime deexemple și dovezi, începând din vâr-ful piramidei politice.- simțul ierarhiei, respectul pentru su-periori, care devine în final respectulpentru șeful suprem: electoratul! Pen-tru poporul care te-a însărcinat să-ționorezi promisiunile!- simțul ordinei și al eficienței. Armatacultivă fapta, în detrimentul vorbărieigoale, politicianiste.- simțul răspunderii individuale pen-tru acțiunile care au consecințe so-ciale, publice;- instinctul național, care se dobân-

dește în familie, în școală. Dacă nu-l aiatunci când ajungi major, nu-l mai ca-peți niciodată.

- Nu cumva idealizați armata?

- Nu chiar. Vorbesc de armata la caream visat eu și camarazii mei, la carene-au dat dreptul să visăm cei maimulți dintre comandanții pe care i-am avut în școală și mai apoi în unita-tea militară unde am servit Patria. Eregretabil că mulți dintre cei mai bunicomandanți au fost trecuți prea devre -me în rezervă. Armata ar avea de câș -tigat prin reactivarea unora dintre ei!

- Cu ce proiecte edilitare intrați în dis-puta electorală?

- Cred că orice sibian are în vedere câ-teva idei edilitare, de ameliorare și în-frumusețare a vieții noastre ca sibieni.Deci am și eu câteva proiecte. Pro-gramul LISTA ELECTORALĂ îmi per-mite să am cuvântul decisiv în alcă tuirealistei de consilieri alături de care voicandida pe listele PNDC. Am discutatcu unii dintre ei, vom avea în final olistă de proiecte edilitare care se vorrealiza imediat, unele în regim de ur-gență. Alte proiecte, cu bătaie mailungă, le vom demara noi și le vomduce cât ne vor ține puterile și buge-tul primăriei. Proiecte care cer eforturiîntinse pe o perioadă mai lungă decâtdurata unui mandat.

- Așadar, veți candida ca independentpe lista PNDC, Partidul Național De-mocrat Creștin. Vă satisface această ti-tulatură?

- La acest partid îmi place generozi-tatea cu care s-a implicat în proiectulLISTA NAȚIONALĂ, precum și semnulelectoral: CRUCEA! Este un semn pecare nu-l poți bagateliza, nu-ți permițisă-l dezonorezi, nu-l poţi lua în deşert!

- Cu ce argumente v-a convins dl IonCoja ca să candidați?

- Mă atrage la acest proiect politicpersoana dlui profesor Ion Coja, iar înprivința candidaturii mele mă atragemult ideea de a fi in tandem cu o per-soană atât de onorabilă ca domnulprofesor universitar CORVIN LUPU,veritabilă emblemă a lumii acade-mice din Sibiu, precum şi prezenţa,alături de noi, a altor persoane re-marcabile atât pe plan local, în judeţulSibiu, cât şi la nivel naţional. Dum-nealui va candida pentru funcția depreședinte al Consiliului Județean. Ise potrivește perfect. Candidatura sa așzice că onorează funcția respectivă.

A consemnat Petre BURLACUSibiu, 20 aprilie 2012

În exclusivitate, interviu cu locotenentul sibian care a solidarizat cu manifestanţii din Piaţa Universităţii.Charismaticul tânăr va candida la funcţia de primar al municipiului Sibiu! Candidaţii de pe Lista Naţionalăsunt cetăţeni integri, neînregimentaţi politic.

Lt. Gheorghe Alexandru: „Armata trebuie să joaceun rol mai important în viața socială şi politică!”

Armata, prin oamenii ei, ar trebui sa îşi ia în serios obligaţia constituţională şi morală faţă de poporulpe care a jurat să-l apere, atunci când vine vorba de starea vieţii social-politice.

GHEORGHE ALEXANDRU va candida pentru funcţia de primar al municipiului Sibiu.

9Observator


Redacţia noastră a aflat desprefaptul că Oficiul de Stat pentru In-venţii şi Mărci a eliberat Certificatulde proprietate a Mărcii „Revista Tran-silvania”, cu toată istoria ei, de la Ge-orge Bariţiu în zilele noastre, penumele profesorului universitar Cor-vin Lupu, fost redactor şef al acesteireviste. Este realmente o „bombă”,chiar dacă ne-am convins că profeso-rul Corvin Lupu digeră greu abuzurileşi nedreptăţile şi este greu de învins.

Noi am interpretat această ştire ca unrăspuns al profesorului Corvin Lupula schimbarea sa din funcţia de direc-tor, schimbare petrecută în aceeaşi zicu cea a directorului Muzeului ASTRA,profesorul Corneliu Bucur, altă vic-timă a cârdăşiei antiromâneşti. Amân-doi au deranjat în primul rând pentrucă promovau spiritul naţional româ-nesc, cu argumente convingătoare,că sunt personalităţi autentice şi nu-şiîndoaie coloana vertebrală, mai alesîn faţa unor „piţifelnici” cu pretenţii.Într-o perioadă istorică în care cea maimare putere în România o deţin stră-inii şi minorităţile naţionale, iar cei careapără naţiunea română sunt îndepăr-taţi de minoritari, profesorii Bucur şiLupu au deranjat mafia Sibiului. Luând„lumină” de la primarul Iohannis, pre-şedintele Bottesch „a muşcat” din feliaabuzurilor. În viziunea unora dintreaceşti minoritari, românii sunt bunidoar pe post de fraieri, ca să-i votezepe saşi, evrei şi unguri. Românii nu aumai trăit de pe vremea fanarioţilor (şipoate nici atunci) o perioadă istoricăîn care să devină efectiv slugi, cu voiaşi cu votul lor!

L-am găsit pe profesorul uni-versitar Corvin Lupu în biroul său dela Facultatea de Ştiinţe Politice, Rela-ţii Internaţionale şi Studii de Securi-tate, facultate pe care a fondat-o înîntregime. La început, a fost mai reti-cent, apoi, mai cooperant şi am pututînnoda un dialog, pe care îl redau maijos. De asemenea, dl. profesor a ac-ceptat să scanăm Certificatul de Pro-prietate al Mărcii, fila din RegistrulMărcilor corespunzătoare Mărcii „Re-vista Transilvania” şi Notificarea-so-maţie adresată Consiliului JudeţeanSibiu. Iată ce mi-a relatat domnul pro-

fesor Corvin Lupu: „În anul 2009 amfost eliberat din funcţia de director însubordinea Consiliului Judeţean Sibiuşi de redactor şef al revistei „Transilva-nia”. A fost o coaliţie anti-Lupu largăşi rău intenţionată, formată din oa-meni josnici care au ticluit totul cugrijă, timp îndelungat. Argumentele„juridice” prezentate de preşedinteleMartin Bottesch şi de către unii func-ţionari obedienţi dumnealui, au fostadevărate găselniţe. În paralel, elibe-

rările din funcţie, a mea şi a domnuluidirector Corneliu Bucur, au fost şi ne-gociate politic, inclusiv cu adversariidin PDL ai preşedintelui Bottesch. Larele ştiu să-şi dea mâna, chiar dacă deregulă nu se împacă. Tot în paralel,mişeleşte, preşedintele Bottesch, mi-a dat asigurări că în 2-3 săptămâni măvoi întoarce, timp în care să propunun interimar, care, „bineînţeles”, săconducă sub supravegherea mea. S-a exprimat foarte larg, oferindu-şi po-s i b i l i t a t e ai n ter p re t ă r i ic u v i n t e l o r .Modul de ex-primare „diplo-matic” esteîmprumutat dela şeful său de„partid”, KlausIohannis. S-aîncălcat legeaşi nu mi s-afăcut evaluareaobligatorie. Cuaceastă ocazie,am văzut căpentru sasul(landlerul) „co-rect” Bottesch,legea este fa-cultativă. Pen-tru acest modde a se com-porta, îl desfidşi cu aceastăocazie şi îi spunîn faţă: NU ME-RIŢI DEMNITA-TEA PE CARE OOCUPI! Nu maipot să-l numesc„domn”. De la

început, am văzut că era o acţiune deepurare nu numai a persoanei mele,ci şi a spiritului naţional românesc pecare eu l-am promovat în revista Tran-silvania, revistă care, în toate timpu-rile, inclusiv în era socialismului destat, a promovat românismul auten-tic. Acest lucru a fost vizibil şi recu-noscut de elita intelectuală româ nească,la nivel naţional. Minoritarii, desigur,nu s-au bucurat şi, aşa cum am maispus, au citit adeseori revista scrâş-nind din dinţi. Tânărul Varga, a con-dus revista interimar, doi ani de zile,în condiţiile în care legea limitează la120 de zile orice interimat. Desigur,interimarul Varga nu are decât vinade complice, ilegalitatea aparţi-nându-i integral preşedintelui Bot-tesch şi obedienţilor din jurul lui, carear fi trebuit să-l tragă de mânecă. Afost o conspiraţie despre care, poateam să vă povestesc altă dată, cândam să vă prezint şi copia corespon-denţei purtate de preşedintele Bot-tesch, antiromânul Vainer Aurel(preşedintele Federaţiei Comunităţi-lor Evreieşti din România) şi fostulrector ceauşist Oprean, legat de ne-cesitatea înlăturării mele. Unde mi-roase ceva urât în Sibiu, să ştiţi că peacolo a trecut şi acest Oprean. Opreanşi cu un subaltern al său al cărui numechiar nu merită pomenit, l-au „mon-tat” şi pe secretarul judeţului, un omcare mi-a recunoscut cândva datoriilemorale pe care le are faţă de tatălmeu. Despre acestea, altă dată. Vreausă ştie cititorii dumneavoastră că,timp de ani de zile, preşedintele Bot-tesch m-a lăudat pentru modul încare conduc instituţia, atât în cadrupublic, cât şi în discuţii interne şi par-ticulare, ca şi în plenul Consiliului Ju-deţean.

În anul 2011, cu o întârziere dedoi ani, s-a organizat concurs pentruocuparea postului de director şi deredactor şef al revistei „Transilvania”.

La concurs a fost înscris şi actualul re-dactor şef Varga Dragoş (prenume detrădător), cu toate că nu îndeplinea ocondiţie legală de admitere a dosaru-lui. Comisia a fost constituită din co-legi ai lui Varga + un conferenţiarobedient al rectorului Oprean + unprieten de băutură şi un profesor uni-versitar de la Alba Iulia, care, cu ani înurmă, m-a rugat să-l angajez la revistăşi l-am refuzat. L-au găsit şi i-auoferit ocazia re-vanşei. În comisieera şi un poet că-ruia Varga i-a pu-blicat două cărţiîntr-un singur an,din banii primiţi dela Consiliul Jude-ţean. Ca director,am avut co la bo -ratori grei, acade-micieni, savanţi,sau tineri de mareperspectivă, darnu am cheltuitbanii ca să le pu-blic cărţile. Varga aplătit cărţile unuipoet de duzină, o„tânără speranţă”de aproape 60 deani, care nu estevalidat nici ca va-loare, nici ca per-spectivă. Acestam-a evaluat pemine. Am ajunsbine! Nu asta estemenirea institu-ţiei, să facă daruri pe banii comunită-ţii. În comisie erau persoane care nuaveau nivelul necesar să evalueze unprofesor universitar. Unul mi-a foststudent, iar acuma executa misiuneadată de Oprean, de a mă înlătura. Cesă vă mai spun, în comisie erau altedouă persoane care nu s-au prezen-tat la prima etapă a concursului, ve-nind numai în ultima zi. Au fost într-oexcursie în străinătate. Nu le mai daunumele acuma. De cum s-a constituitcomisia, am văzut că este aleasă pen-tru Varga. Nu m-am retras din con-curs, pentru că nu-mi stă în fire, deşiştiam rezultatul şi mi se şi spuseseconfidenţial din interiorul ConsiliuluiJudeţean că s-au luat măsuri pentruca Varga să fie director şi redactor şef.Prin modul cum s-a comportat preşe-dintele Bottesch şi obedienţii din jur,s-au descalificat moral.

În perioada care a trecut dinanul 2009 şi până în prezent, „Transil-vania” a abandonat spiritul secular alrevistei, cel naţional românesc, deve-nind o revistă în care românismul s-aîmpuţinat şi s-a diluat şi care exage-rează promovarea post-modernismului,în dauna altor curente culturale. Uneledomenii au încetat să mai fie promovate.

Toate aspectele de mai sus, caşi altele, la care nu mă mai refer, în pri-mul rând încercarea preşedinteluiBottesch de a desfiinţa revista, sau dea o pasa fără personalitate juridică laalte instituţii, m-au determinat să so-licit Oficiului de Stat pentru Invenţii şiMărci atribuirea Mărcii „Revista Tran-silvania”. Am urmat toate procedurile,

am parcurs două perioade de contes-taţii, prevăzute de lege, după care mis-a atribuit certificatul care-mi con-feră toate drepturile. Voi căuta alt fi-nanţator şi voi publica o nouă serie arevistei. Am o propunere din judeţulSibiu, dar am şi posibilitatea să obţin ofinanţare mai mare, din alt judeţ. Co-legii mei, domnii profesori universi-tari Pamfil Matei şi Lucian Giura m-au

rugat să nu scot revista din judeţulSibiu. Dacă preşedinţia Consiliului Ju-deţean Sibiu va fi câștigată de altăpersoană decât cetăţeanul Botteschşi acel preşedinte va dori ca revista„Transilvania” să rămână a judeţuluiSibiu, putem sta de vorbă. Oricum, nuuitaţi că revista „Transilvania” a fostiniţial editată la Braşov, între anii 1868şi 1877. În istorie întâlnim numeroasereîntoarceri. Oricum, Bottesch, îm-preună cu jurista Linde şi cu tânărulVarga luptă să conteste drepturilemele asupra revistei, dar nu au bazăjuridică. Eu, ca român, doresc ca „Tran-silvania” să redevină o revistă a româ-nilor. Cât despre trio-ul menţionatmai sus, îi las să rămână cu centrul lorinteretnic şi să promoveze minorită-ţile. La asta se pricep, pentru că sunttoţi trei minoritari, de trei etnii diferite:germană, evreiască şi ungurească. Sălase revista „Transilvania” românilor, casă promoveze românismul. Eu nu amajuns la asemenea corectitudine po-litică încât să cred că străinii şi mino-ritarii ţin la români cât şi românii, aşacum nici românii nu iubesc pe unguri,evrei sau saşi, la fel de mult cum se iu-besc ei între ei. Problema este că ro-mânii sunt creduli şi au nevoie demintea „cea de pe urmă”. Ori, mintea„cea de pe urmă”, de multe ori, întâr-zie, ani buni. Dacă va fi ales un preşe-dinte al Consiliului Judeţean Sibiu deetnie română, mai vedem.”

- Domnule profesor, vă mulţu-mesc mult pentru precizările făcutecititorilor noştri.

A consemnat Doina DAMIAN

Corvin Lupu a preluat din nou conducerea Revistei„TRANSILVANIA”. Abuzurile preşedintelui BotteschMartin se întorc împotriva Consiliului Judeţean Sibiu

Profesorul universitar Corvin Lupu va candida pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu.

10 Puncte de vedere


Nepotul meu îmi face cunoscutăscrisoarea pe care a primit-o de la unprieten după ce i-a trimis CirculareleListei Naționale. O reproduc:

Salut,

Acum am înțeles legăturile tale cu zonăBraşov…

Am citit o parte dintre articolele de pesite cât și pe cele pe care mi le-ai trimistu. Îmi place că unchiul tău este foartevocal în mediul online (și offline…).Ideile dumnealui sunt datorate lecturi-lor acumulate (înțeleg că nu puține),mentorilor străluciți (Graur și Ţuţea) darși spiritului românesc practicant așacum este cel al ardelenilor. Vitalitateacu care dorește să se exprime însă mi separe de admirat, într-o țara în care au-tosuficiență și autoizolarea sunt expre-sia intelectualului… Mă întristeazăînsă că discursul îi alunecă mult preaușor în generalități ultranaționalistesau antisemite sau că găsește frecvent„filoane” de comploturi universale, as-cunse. În egală măsură, mă mâhneștecohortă de admiratori care îi scriu peforum și care, fără a avea discernă-mântul sau erudiția celui pe care îl ad-miră, se lansează în invective și îșiscuipă ură, ca o gloată manipulată șiscăpată de sub control.

Trebuie să mărturisesc de la bun înce-put că sunt un bun român sau cel puținîmi place să mă consider așa. De aceeamulte dintre cele exprimate de unchiultău sunt chestiuni care m-au preocupatși pe mine. Evident, la nivelul meu -adică vocal în cercuri restrânse, fami-liale și laș pentru a prelua vreo inițiativăcivică. M-aș ralia însă unei mișcări cucaracter național, românesc. Însă mi-aș dori un discurs moderat și un plan deacțiune pe deplin ancorat vremurilor încare trăim. În sensul în care timpurilerecuza alte arme iar naționalismul nupoate fi un scop în sine, ci o grijă pen-tru noi înșine. Fermitatea este, fără în-doială, una dintre condițiile reușiteiunei astfel de mișcări. Însă eu o văd maidegrabă ca o expresie a puterii de a nuderapa de la principii, de la moralitate,de la onoare și nu ca o severitate dicta-torială a doctrinei. O astfel de mișcarepolitică, civică românească, ar avea cusiguranță foarte mulți admiratori,adepți, membrii… în orice caz cred căar „prinde”. Altfel, ura, răzbunarea, ro-mânismul ieftin (de genul „nu ne vin-dem ţara” în contextul economic) mi sepăr manifestări depășite, intrate deja înistorie (una nefericită). Nu antisemitis-mul sau antimaghiarismul ne va ridica,ci poate părea bizar, dar chiar respec-tul pentru noi înșine! Când românii vorînvăța să se iubească pe ei (sau vor fi

reînvăţaţi, după ce au fost neteziți ce-rebral de către comunism), națiunearomânească va renaște.

În încheiere, un citat din mentorul D-lui Coja - Petre Tutea - „nu am fost și nusunt antisemit, pentru că ar însemna săfiu anticreștin. Pentru că, să fim cinstiți,Cristos nu e din Fălticeni”. Lucian

Stimate domnule Lucian,

Am citit cu atenție, și am și recitit,textul prin care i-ați răspuns priete-nului dumneavoastră, de la care ațiprimit textele mele ultime. Sunt inte-resat și doritor să pricep punctul devedere al tineretului din România. Nupoate exista proiect politic fără spe-ranța și încredințarea că promoveazăinteresele tineretului. Încă nu știudacă există „un punct de vedere al ti-neretului”. Cunosc mulți tineri caregândesc ca dumneavoastră, dar șimulți tineri care gândesc ca mine,adică sunt suspecți și ei că, la fel camine, „alunecă în generalități ultra-naționaliste sau anti-semite” și văd latot pasul „comploturi universale, as-cunse”. În ciuda acestor deosebiri,cred și sper că tinerii din Româniasunt cu toții la fel de doritori ca Ro-mânia să fie o țară prosperă, iar ro-mânii un popor a cărui prestație săimpună respectul altor popoare.

Cum bine spuneți, punctul de plecareîn atingerea oricărui nobil scop esterespectul de sine, al românului încazul de față. În general vorbind, res-pectul de sine este o valoare su-premă, alături de încă vreo două-trei.Vă recomand în acest sens să citiți pesite-ul meu Predica de pe munte aCăpitanului. O găsiți la secțiunea Le-gionari în eternitate. Un text careconsemnează un moment de excele-nță românească în această materie.Sau, în termenii pe care îi propuneți,un text, probabil, de „românism ief-tin”!… Insist să-l citiți totuși.

Nu țin să mă apăr sau să mă justific,dar după o viață trăită printre tineri,ani în care le-am predat o materiecare se bazează în primul rând pe ju-decată, pe exersarea înțelegerii co-recte a unei situații de viață, o materiecare le cerea studenților mai înaintede orice „să gândească”, iar nu să me-moreze, să tocească, mă simt obligat(sic!) să vă fac următoarele corecții laideile exprimate:

1. Pe site-ul www.ioncoja.ro nu estenimeni cenzurat. Unora care bat preamult câmpii le scriu eu în particular șiîncerc să-i redresez. Am reușit de câ-teva ori. Dar nu mai reușesc s-o fac cu

toți! În plus, unii sunt suspect de in-sistenți în a scrie prostii și insanități.Mă întreb: o fac cu program saumăcar cu intenția de a compromitesite-ul? E posibil! Văd că mulți mă în-jură! E inevitabil. Dumneavoastră vi separe că mă „admiră” oameni care nuau „erudiția” mea? Păi, dacă o aveau șiei, nu mai aveau motiv să mă ad-mire!… Dar nu despre admirație estevorba, iar eu nu sunt ceea ce secheamă un erudit!… Ci de satisfacțieeste vorba! Satisfacția cititorilor săvadă că ideile unui om ca mine sea-mănă mult cu ideile pe care le au și ei,iar site-ul meu este un loc în care nicio idee nu este interzisă, nu este îm-piedicată să ajungă la Celălalt! Pescurt, judecați-mă pentru textelemele, nu pentru comentariile joasesau superioare ale unora! Sunt multe,foarte multe comentarii de o calitateexcepțională! Pentru mine ele con-tează. Scrise cu bună credință. Și cumultă teamă de a nu greși! Așa scriu șieu textele mele. Ceea ce, firește, numă scutește de greșeli. Chiar în textulacesta, probabil…

2. E superficială impresia dumnea-voastră că aș fi anti-semit sau anti-maghiar! Poziția mea, ca a totromânului în această privință, estestrict defensivă! Iar atunci când teaperi nu poți să fii considerat dușmanal agresorului! El îți este dușman, el secomplace în păcatul de a urî, de arâvni la ceva ce nu-i aparține! Iar dacădumneavoastră nu sesizați faptul căsuntem agresați și nu știți că agresiu-nea asta durează de ani buni, că are„tradiții” multiseculare în istoria noas-tră, ezit să calific situația în care văaflați…

Vă întreb deschis: ce ați fi vrut să facatunci când un ministru de internedin guvernul României îmi spune, în1999, că o jumătate de milion deevrei au primit, „pe blat”, cetățenie ro-mână? Și când un coleg evreu îmiconfirmă această informație, plusând,adăugând că în final vor fi un milionde evrei care se vor încetățeni și sta-bili în România, eu ce trebuia să fac?Vă informez ce am făcut: m-am adre-sat Cotrocenilor, de unde am primitconfirmarea neoficială, cu un micamendament: vor fi un milion deevrei, da, dar nu numai pentru Româ-nia, îi vom împărți cu Republica Mol-dova! Iar dacă vom fi cuminți și vomaccepta, ni se va îngădui să ne unim!Să refacem România Mare! Ca bonus,probabil!

Sunt „n” motive ca să ne opunemacestei veritabile invazii. Unul mi-avenit în minte chiar în timp ce vă

scriam rândurile de mai sus: milionulacela de evrei nedoriți și neaveniți,când va fi să meargă la vot, vă asigurcă vor vota mult mai disciplinațidecât maghiarii. Și, desigur, vor votaîn favoarea celor care i-au primit înRomânia cu atâta ușurință!… Adicăvor vota în așa fel încât actuala clasăpolitică să se mențină la putere. Gre-șesc? S-ar putea… Dar nu vă grăbițisă-mi dați un răspuns. Mai gândiți-vă…

3. Luați în derâdere lozinca „nu ne vin-dem țara”!… Au defilat cu ea primaoară muncitorii de la IMGB, în februa-rie 1990, dacă nu mă înșel. Am fostprintre cei, nu puțini, care le-am datdreptate. Începuse să se vadă, cuPetre Roman și Silviu Brucan în frun-tea Țării, încotro s-ar putea îndreptalucrurile! Pericolul era evident! S-augăsit atunci destui comentatori ca să-i ia peste picior pe manifestanții atâtde clar văzători! În fruntea acelor co-mentatori năuci sau năimiți s-a aflatun individ jalnic: Mircea Dinescu. Așazis poet! Așa zis disident!… Vă sfătu-iesc să nu-i faceți companie… Căutațialt tovarăș de idei! Și mai ales alte idei,din păcate!

Cât privește vânzarea țării, chiar avețialtă părere despre ce s-a întâmplatdupă 1990? Despre soarta IMGB-ului,a Combinatului de la Galați, a RoșieiMontana, a petro-chimiei românești,a flotei etc., etc.?! Eu n-am mai întâl-nit pe nimeni în ultimii ani care să maiia în bătaie de joc avertismentulacela, devenit după 22 de ani o tra-gică realitate! Vânzarea s-a produs,dragă domnule! Firește, nu s-a vândutchiar totul! Cea mai mare parte a eco-nomiei românești nu a fost vândută,ci a fost cu bună știință distrusă!Când, de voie-de nevoie, vinzi ceva,mai poți spera în recuperarea obiec-tului vândut! Dar ce să mai recuperezidin ceea ce nu mai există?! Pe acestsite a fost publicată recent lista in-completă a obiectivelor industrialecare au dispărut, au fost transformateîn terenuri virane, bune de valorificatîn afaceri imobiliare!… Peste 1500!Tragedia poate fi încă și mai mare!Procesul este în plină desfășurare. Nu-l sesizați? Mai sunt multe de vânzare,multe de distrus, inclusiv sufletelenoastre! Ale voastre, ale tinerilor, cuprecădere și după un plan foarte mi-nuțios pus la punct!

4. Cunosc mulți tineri oameni de afa-ceri care gândesc în deplină cunoști-nță de ce se întâmplă în România și înlume. Le-am atras atenția asupra pri-mejdiilor cu care se confruntă, în mă-sura în care își afirmă public ideile

politice și cunoștințele de istorie… Adevenit periculos să-ți exprimi chiarși în particular anumite idei. Idei prea…românești! Nu! Pericolul nu este săte ridice securitatea, ci să înceapă să-ți meargă prost afacerile!… O știu dinexperiența mai multor persoane, in-clusiv cea proprie. Ce vă sfătuiesc săfaceți? Orice soluție de comporta-ment este bună dacă nu te face să-țipierzi respectul de sine… Sau, cumspunea Shakespeare, rămâi credin-cios ție însuți și nu vei trăda pe ni-meni…

5. Declarația unui procuror, cu caremă știu de pe vremea când, studențifiind, lucram amândoi la Salvamar:„În toate marile privatizări fraudu-loase, legăturile duc în cele din urmăla un beneficiar evreu!”

Evident, n-or fi chiar toate, dar nicipuține!

6. Să vă mai zic și de holocaust?! Cândevreii, unii evrei, nu mulți și nu dintrecei serioși, ne acuză că am ucis sutede mii de evrei, sunt eu antisemitdacă le dovedesc că se înșeală saumint pur și simplu?! Nu de antisemi-tism este vorba, ci de anti-românism!Anti-românismul este mult mai activși produce de ani de zile dezastremult mai mari decât le-a produs anti-semitismul românesc!

Domnule Lucian, m-ar interesa undialog cu dumneavoastră. Cu oricetânăr care încearcă să găsească loculcel mai potrivit pentru a face ceva utilpentru ai săi, cei de azi și cei demâine. Cel mai convenabil ar fi să vărăspund la o critică exactă făcută tex-telor mele, de pe site. Să răspundunor acuzații vizând idei și îndemnurirostite de mine prin care mă abat dela linia adevărului și a dreptății! Eu văasigur că m-am străduit să țin aceastălinie. Dumneavoastră aveți îndoieli șivă exprimați reținerea față de pozițiamea! E dreptul dumneavoastră săaveți această poziție. Dar orice dreptface pereche cu o obligație sau maimulte. În cazul de față, dumneavoas-tră aveți obligația de a vă exprimamai deslușit motivele poziției afir-mate, de a identifica în mod exprestextele și propozițiile care v-au făcutsă identificați la mine un spirit de „ură,răzbunare, românism ieftin, anti-se-mitism și anti-maghiarism”!

Sper că veți accepta invitația mea.

Cu cele mei bune urări,

Ion COJA

Scrisori de la și către un tânăr(Din corespondenţa domnului profesor Ion Coja)

11Periscop


Pe Sebastian David l-am cunoscut cufoarte mulți ani în urmă. Pot spune căam făcut ucenicia împreună la primași adevărata școală de presă, Rondulde Sibiu. El era fotoreporter, iar eu re-porter de teren. Ulterior, el a profitatde alte oportunități apărute în presascrisă, însă eu am rămas fidel ziaruluila care m-am format și m-am desăvâ-rșit din punct de vedere profesional,dar cu toate astea am rămas amici.

Chiar dacă Seba, așa cum îi spuneamex-fotoreporterului, nu reușea să în-cropească un text decât în câteva ore,șefii săi ironizându-l mereu din aceastăcauză (îi sugerau să înceapă să scrie unarticol înainte ca evenimentul să seproducă!) acesta a ajuns să conducăsubredacția din Sibiu a cotidianuluiAdevărul. Din respectiva postură, înurmă cu doi ani și-a luat lumea în capși pe iubita sa colegă de breaslă, Jea-

nina Vlad și au emigrat în Tenerife.

Efectiv, și-au vândut toată bruma deagoniseală din România și, la peste 30de ani au luat-o de la zero într-o țarăstrăină pentru ei din toate punctelede vedere. Au trăit, precum în semi-sălbăticie, adunând haine și alte lu-cruri trebuincioase de printomberoane și viețuind de azi pemâine din peștii și crustaceele pes-cuite de capul familiei. Cel mai tarejob al lui Je (e vorba de Jeanina Vlad,cea care între timp i-a devenit soțielui Seba) a fost acela de prezentare decostume de baie. În rest...sex la greu,așa după cum recunoșteau singuri,doar-doar va veni pe lume un bebe-luș care să le asigure (prin alocațiasubstanțială acordată de statul spa-niol) existența.

Și iată că minunea s-a întâmplat zileletrecute, când s-a născut Yago Alexan-der, primul copil din viața cuplului șisingurul care de-acum va aduce, înmod regulat, bani în casă. Dar chiar șiaducerea pe lume a micuțului a re-prezentat o adevărată aventură. Ne-

având un job stabil, părinții n-au pututfi incluși până acum într-un sistem me-dical, astfel că Je a născut sub apă, încadă, după 15 ore de travaliu, asistatăfiind doar de soțul său Seba, cel care ași tăiat cordonul ombilical al propriu-

lui fiu! Eu găsesc că e o poveste deviață incredibilă care “bate” cu mult fil-mul și poate o “rețetă” de fericire pen-tru toți cei ce au o doză de nebunie încap...vecină cu inconștiența!

Ion GÎRNOD

POVESTEA JURNALIȘTILOR SIBIENI CARE S-AU SĂTURAT SĂ MUNCEASCĂ ÎN ROMÂNIA ȘI AU PLECAT SĂ ,,TOARNE” PLOZI ÎN SPANIA

Din cauza erorilor procurorului de caz, un criminal din Mediaș zburdă în libertateCă România e țara tuturor posibi-

lităților o știu și chiar au simțit-o pepropria piele foarte mulți conce-tățeni. Celebrul caz Marcel Țundrea(gorjeanul care a stat nevinovat 12ani în spatele gratiilor, din cauza ero-rilor unui procuror, care l-a acuzat defapte pe care acesta nu le-a comis, înspeță de viol urmat de moartea victi-mei) se constituie într-unul de referi-nță privind actul de (in)justiție dințara noastră. Procurorii sunt practicoamenii care hotărăsc destine, însănimeni și nimic nu le schimbă aces-tora destinele atunci când greșesc.Chiar și în modul cel mai flagrant. Estecazul procurorului Andreea Roman,magistratul care a devenit celebru şicontroversat după soluția dată în ex-cesiv de mediatizatul „caz AdrianIovan”, pilotul bucureștean, fostul soțal creatoarei de modă RomanițaIovan, cel care l-a ucis pe intrusul carepătrunsese noaptea, prin efracție, înimobilul acestora. De data aceastaprocurorul transferat din Capitală laSibiu a comis-o rău de tot. Din cauzamodului în care au fost păstrate pro-bele ADN (care s-au alterat!) dar maiales a faptului că aceasta pur și sim-plu „a uitat” să-l prezinte pe inculpatinstanței pentru prelungirea manda-tului de arestare preventivă, acesta eîn prezent liber ca pasărea cerului,deși este învinuit de omor deosebit

de grav. În fapt, este vorba despremedieșeanul Emanuel Daniel Bârcea,acum în vârstă de 18 ani, cel care înurmă cu un an comitea o crimă abo-minabilă. În noaptea de 26 februarie2011, suspectul, domiciliat pe stradaHula Veche din Mediaș a ucis-o cusânge rece (aproape decapitând-o)pentru câteva găini și pentru banii depensie pe care tocmai îi încasase, pevecina sa, Viorica Ciorgovean (76 ani),fostă director-economic la SC „Medi-tur” SA Mediaș. Polițiștilor nu le-a tre-

buit decât 48 de ore pentru a-l prindepe presupusul infractor, iar magis-traților doar câteva minute... pentrua-l elibera. Măsura judecătorilor a fostînsă una legală, având în vedere căEmanuel Daniel Bârcea nu se mai aflasub puterea niciunui mandat de ares-tare. Așa se face că după numai treiluni petrecute într-o celulă a arestu-lui IPJ Sibiu (mai exact în 2 iunie2011), inculpatul a plecat bine-mersiacasă, întrucât perioada de detențieîi expirase încă din 20 aprilie! Rudele

victimei dar și criminaliștii medieșenisunt profund revoltaţi de această în-torsătură nefirească a lucrurilor, maiales că tot acestora din urmă le revinemisiunea de a nu-l scăpa din ochi peadolescentul acuzat de omor deose-bit de grav și de a-l prezenta la fiecaretermen de judecată, în fața magistra -ților. Iată și dispozitivul încheierii deședință (facsimil) din data de 2 iunie2011 a Tribunalului Sibiu pronunțatăîn dosarul nr. 2092/85/2011/a2:

02/06/2011 Încheiere Solutie: DIS-PUNE: În baza art. 140 alin. 1 lit. aC.p.p. raportat la art. 160indice h alin.3 C.p.p., Constată încetată de dreptmăsura arestării preventive a incul-patului B. E. D. şi dispune punerea deîndată în libertate a inculpatului B. E.D., de sub puterea mandatului dearestare preventivă nr. 8 din data de28 februarie 2011 emis de TribunalulSibiu, dacă nu este arestat în altăcauză. În baza art. 145 C.p.p. raportatla art. 143 alin. 1 C.p.p., admite cer-erea formulată de Ministerul Public şiîn consecinţă, ia faţă de inculpatul B.E. D. măsura obligării de a nu părăsilocalitatea de domiciliului, respectivmunicipiul Mediaş, jud. Sibiu În baza

art. 145 alin. 11 indice 1 şi alin. 12C.p.p. pe durata măsurii obligării de anu părăsi localitatea, inculpatul esteobligat: a. să se prezinte la organul deurmărire penală sau, după caz, la in-stanţa de judecată ori de câte ori estechemat; b. să se prezinte la organulde poliţie desemnat cu supraveg-herea de organul de poliţie ori decâte ori este chemat; c. să nu schimbelocuinţa fără încuviinţarea organuluijudiciar care a dispus măsura ; d. să nudeţină, să nu folosească şi să nupoarte nici o categorie de arme; e. să

nu se apropie de învinuitul P. I. N. şi departea vătămată D. L., şi de martoriiD. I., M. F., T. L. A., M. N. C. şi V. C. M., şisă nu comunice cu aceştia direct sauindirect. În baza art. 145 alin. 22 C.p.p.atrage atenţia inculpatului că în cazde încălcare cu rea credinţă a obliga -ţiilor ce-i revin potrivit prezentei, seva lua faţă de el măsura arestului pre-ventiv. În baza art. 145 alin. 21 C.p.p.copia prezentei încheieri se va comu-nica inculpatului, secţiei de poliţie îna cărei rază teritorială locuieşte acesta,jandarmeriei, poliţiei comunitare, or-ganelor competente să eliberezepaşaportul, organelor de frontieră,precum şi altor instituţii în vedereaasigurării respectării obligaţiilor careîi revin. Încredinţează supravegherearespectării măsurilor şi obligaţiilor im-puse inculpatului de instanţă, PoliţieiMunicipiului Mediaş,

Tudor BLAGA

12 Suntem cu ochii pe voi!


�Acum suntem primii pe ţară şi lacăpuşe!!! Tot timpul sibienii s-au stră-duit să iasă în evidenţă ca fiind supe-riori restului românilor. Până şi o firmăde salubritate are un slogan cara-ghios pentru nişte gunoieri, ceva defelul: „Pentru că Sibiul este… altfel”Adică să înţelegem că gunoiul nostrueste de o calitate mai bună decât celal braşovenilor sau brăilenilor, deexemplu? Balastul fuduliei acestea cupatriotismul local, deşănţat şi desuet,a rămas din anul 2007, când mai totsibianul de rând se împăuna cu titlulonorific de locuitor al unei capitaleeuropene a culturii. Titlul a fost efe-mer şi împărţit pe jumătate cu cei dinLuxemburg, ţara aceea care, în caz detimp nefavorabil, îşi ţine războaiele însala de sport. Dar datul din coate laieşitul în faţă pentru faza naţională aconcursului „Cel mai tare din parcare”a rămas totuşi, ea fiind întreţinutăanual de moldoveanul delapidatorCostică Chiriac, cel cu festivalul inter-naţional de circ, deşi el susţine că-i deteatru. Aici avem parte anual de re-corduri, care de care mai mincinoaseşi mai ilare. Începând cu numărul despectatori, care depăşeşte în fiecarean recordul ediţiei anterioare, lan-sându-se nişte cifre fantastice despectatori stradali, care depăşesc cumult numărul locuitorilor, împreunăcu al turiştilor care ne vizitează oraşulîntr-un an întreg şi terminând cu scă-lâmbăielile în vârf de băţ sau de ma-cara la cea mai mare înălţime şi altetâmpenii de felul acesta. Recordurifalse şi ridicole, care nu pot decât săstârnească dispreţul sau cel multzâmbetul ironic al oamenilor care ju-decă limpede. Aceştia realizează in-stantaneu că tot acest „FestivalInternaţional de Teatru Sibiu” (FITS)este o mare cacealma prin care se că-puşează sume enorme de bani pu-blici. Diverse improvizaţii şi specta colede circ stradal sunt prezentate cafiind acte artistice, deşi nu au nimiccomun cu spectacolul teatral auten-tic. La fel de paralel este cu actoria şi„marele om de cultură” ConstantinChiriac, în fond un impostor şi escrocde duzină care trebuia să fie demultîn puşcărie pentru toate hoţiile sale!Mai sunt şi alţii care deturnează banipublici sub pretexte culturale: OvidiuDragoman (directorul fără studii alCasei de Cultură a municipiului Sibiu),Hilarius Johannes Konstantin Schmidt(fost Constantin Stoiculescu) cu al săuFestival de Jazz, tripleta Răzvan

Marcu – Florin Staicu – Claudiu Ga-vrea cu o.n.g.-ul lor „Asociaţia Sibiu1191”, creată special pentru sifonatulbanilor „culturali”. Toate aceste hoţiise fac sub patronajul primarului KlausIohannis, care probabil că are şi elpartea sa de „mălai”, din moment ce aparticipat direct şi personal la o astfelde pungăşie cu iz cultural la doar treiluni de la prima sa alegere ca primar,în anul 2000, când cu „Zilele culturiibavareze”. Dacă tot am vorbit de că-

puşele culturale, care sug banii pu-blici – unii dintre aceştia mai sug şialtceva, că-i „trendy” între „băieţii debăieţi” – iată că acum am fost invadaţişi de căpuşele autentice care se hră-nesc cu sânge de la oameni şi ani-male. La sfârşitul anului trecut scriamcă ocupăm locuri fruntaşe în topurilecorupţiei sau ale ilegalităţilor. Astfel,pomeneam de fostul prim-procurorFlorin Apostu, arestat pentru acte decorupție, vorbeam de Sibiu, judeţulcu cei mai mulți falși handicapați şi cucei mai mulţi bani necuveniți oferiţide către primării sub formă de „spo-ruri speciale” propriilor salariaţi (elec-torat conştiincios la alegeri şi fidelprimarilor aflaţi în funcţie!), scriamdespre rețeaua de escroci pe internetde la Sibiu şi scandalul furturilor decombustibil de la ISU Sibiu. Acum,iată că suntem primii pe ţară şi la că-puşe, mai precis la numărul de oa-meni muşcaţi de aceste insecteparazite. � Centrul sufocat de te-rase, mai ceva ca faleza din Costi-neşti în plin sezon estival. Doamne„feri” de un incendiu pe Corso sau ourgenţă medicală, că nici nu poateintra maşina pompierilor sau salvareadin cauza cârciumilor de pe carosabilşi trotuare, înghesuite una în alta. Bie-ţii pietoni sunt obligaţi să facă slalomprintre mese şi fotolii în miros de

mâncare râncedă şi bere stătută. Esteo ţigănie şi o dezordine care numaicinste nu face oraşului, iar impresiape care şi-o fac turiştii dornici să vizi-teze un oraş medieval, nu o stradă -bodegă, este catastrofală. Era de în-ţeles dacă erau câteva terase ampla-sate în faţa restaurantelor perma nente,care funcţionează în toate anotimpu-rile şi au amplasate toalete în interio-rul localului, unde să se poată odihniun vizitator al oraşului preţ de o cafea

sau în zilele toride de vară să se răco-rească cu o bere rece sau o limonadă,dar nu poţi transforma întregul Corsoîn birt! Ce să mai vorbim de gangurişi curţile interioare ale imobilelor depe strada Nicolae Bălcescu, care sunttransformate în closete ziua, deoa-rece trebuie deversate undeva bu-toaiele de bere, după ce au adăpatgăştile gălăgioase de localnici tăietoride frunze pentru câinii maidanezi,care umplu şi ei artera pietonală prin-cipală a oraşului. Frunze nu mai prea

au de unde tăia, deoarece primarulnostru nu este iubitor de verdeaţă şimai toţi teii de pe centru au fost tăiaţi,la fel cum s-a întâmplat şi cu castaniide pe Calea Dumbrăvii sau cu partedin arborii de pe alte străzi ale oraşu-lui. Un pom a fost tăiat chiar acum,odată cu venirea primăverii şi deschi-derea primelor cârciumi stradale. Pa-tronul terasei amplasate pe str. Ni colaeBălcescu, în faţa casei cu numărul 33,a dat ordin să fie tăiat un copac, de-oarece în felul acesta mai câştiga spa-ţiu pentru încă o masă cu patruscaune! Alt patron, a amplasat o ma-şină de îngheţată în gang, lângă co-şurile de gunoi ale locatarilor. Vă daţiseama ce interesat de igienă este afa-ceristul respectiv, care probabil şi-aşoptit în barbă: „Dă-i încolo de fraieri,

cu sănătatea lor cu tot, bani să iasă,cât mai mulţi bani!” � Ce spui,Franz? Prin „lumea bună” a Sibiuluicirculă intoxicaţia că scrisoare deameninţare anonimă adresată prima-rului la sfârşitul anului 2009, în pe-rioada când acesta era viitorulpremier al „prostănacului”, este crea-ţia directorului publicaţiei noastre,Marius Albin Marinescu. Păi, măi cle-vetitorilor, doar idioţii din născare potsă aibă idei de felul acesta, din mo-ment ce Marinescu l-a criticat pe slă-vitul primar în nenumărate rânduri peposturi de televiziune naţionale şi ascris o mulţime de materiale de presă,însoţite de documente probatorii, pecare le-a semnat! Ce rost avea să co-mită gestul laş de a compune o scri-soare anonimă şi puerilă, cuame ninţări oligofrene şi inutile, dinmoment ce l-a înfruntat în mod pu-blic pe acest Ceauşescu Doi sibian şi adepus o serie de plângeri penale îm-potriva multiplelor potlogării comisede primar? Scrisoarea aceea penibilăa fost doar un pretext pentru asigu-rarea pazei locuinţei de pe stradaBâlea a familie Iohannis, aşa că nueste exclus ca autorul ei să fie chiar în-suşi primarul sau un trepăduş perso-nal. Şi pentru că tot am adus vorbadespre acel planton abuziv, executatde poliţia locală, menţionăm că dato-rită blamatului Marius Albin Mari-nescu, mai precis a plângerii penaledepusă de acesta, a dispărut echipa-jul care păzea non-stop casa Herr-uluipe banii voştri, chiar şi când acestaera plecat în concedii. Acum caralii s-aumutat pe o străduţă alăturată şi înbenzinăria din apropiere, dar nu mai

sunt aşa vizibili şi nici nu mai stau lapermanenţă. Iată ce declara presei, laînceputul lunii aprilie a acestui an,chiar Măria Sa, Klaus Werner Iohannisdespre aşa-zisa scrisoare ameninţare:„Nu am mai primit niciun răspuns de lacei care anchetează cazul. Bănuiescfaptul că nu au date noi. M-aș fi bucu-rat să se clarifice această situație, darrecunosc că nu sunt foarte deranjat”. Săte crăcănezi de râs, nu alta. Scrisoa-rea lui Iohannis este mai comicădecât „scrisoarea pierdută” a lui Cara-giale! Primarul sibian şi cu preşedin-tele american John Fitzgerald Kennedy,asasinat la Dallas în 22 noiembrie1963, „ăi” mai vânaţi oameni dinlume! Alo Herr, „las-o în sânge”, că s-aînvechit subiectul şi s-a îngălbenitscrisorica aceea veche de doi ani şi ju-

mătate, aşa că degeaba încerci sămai resuscitezi subiectul, că lumea s-a curvit şi este mai interesată denunta lui Pepe sau de meciul pierdutde Steaua pe teren propriu, decât deprăfuitul „proiect Iohannis”. Trebuiemusai să-ţi expediezi o epistolă deameninţare nouă, este timpul pentru„Scrisoarea a II-a”, de Klaus Werner Io-hannis. Vezi să-ţi chemi şi slugile dinpresa sibiană ca să imortalizaţi îm-preună emoţionantul moment încare deschizi plicul, supravegheatfiind de către cei de la ISU şi un echi-paj antitero de la SRI, ca nu cumva săfie o bombă sau antrax înăuntru. Ptiu,stuchi-te-ar mâţele de poznaş ce eşti,măi Klausi!� Concursul rubricii.În ultimul număr din „Justiţiarul si-bian” am oferit un premiu pentru re-cunoaşterea persoanei din fotografie(foto 1), recompensă care se supli-menta în cazul în care se specifica şilocul unde este amplasat tabloul. Osingură persoană a identi fi cat elevadin imagine, un politician sibianfoarte cunoscut, care doreşte să-şipăstreze anonimatul. Şcolăriţa esteCarmen Georgeta Iohannis, soţia edi-lului nostru, pe vremea când senumea Lăzurca şi habar nu avea cedestin luminos o aşteaptă. Nu aveade unde să ştie că, în viitor, o noapteo să fie chiar soţie de prim-ministru!În schimb, locul „de cinste” unde seaflă amplasat tabloul nu-l ştie nimeni,decât doar familia şi eventual musa-firii doamnei Georgeta Lăzurca, soa-cra domnului Klaus Iohannis, dacă-iapucă indigestia sau au probleme curinichii ori prostata, deoarece foto-grafia înrămată se află în buda co-

mună din imobilul situat pe stradaG-ral. Magheru, unde locuieşte mama-soacră (foto 2 şi 3)! � Dacă-i şef,atunci „mere” şi aşa! Până mai zileletrecute nici nu ştiam că există, laSibiu, un anume domn Ion Vasilescu,comisar şi şef al Gărzii de Mediu. Nicide „faptele de vitejie” ale acestei Gărzinu am auzit, deşi chiar că o astfel deinstituţie ar avea mult de lucru într-unoraş ca Sibiul, unde autorităţile, dar şiunii locuitori, îşi bat efectiv joc de na-tură, distrugând pomii şi spaţiile verzi„într-o veselie”. Domnul Vasilescu adevenit mare vedetă pe internet, fiin-dcă a folosit maşina şi angajaţii insti-tuţiei la transportatul mobilei de ladânsul de acasă, cu ocazia mutăriiîntr-o altă locuinţă. Probele abuzuluiîn serviciu sunt evidente, fiind pos-

Tabloul şcolăriţei Carmen Georgeta Lăzurca, ceea care avea să devină ,,prima doamnă” a Sibiului sub numelede Carmen Iohannis şi cadrul mirific unde este amplasat: WC-ul comun de la locuinţa mamei sale.

Copac sacrificat din dragoste de ,,arginţi”.

1 2 3

13Suntem cu ochii pe voi!


�Tupeu săsesc. Atât „Tribuna”, cât şi „Turnul Sfa-tului” scriu despre înţeleptele spuse ale tătuculuiKlaus Iohannis în problema despăgubirilor pen-tru imobilele confiscate de stat în perioada co-munistă. Este vorba de proiectul Guvernului, careprevede despăgubirea cu 15% din valoarea im-obilelor preluate abuziv în perioada regimului co-munist. De fapt trompetele acestea nu scriu, nuanalizează cu propriile lor minţi, ci doar citează dinspusele „marelui om”, rămas doar simplu primarde provincie, funcţie prea modestă şi oraş preamic pentru aşa un geniu al politicii! Deci pe „gur-naliştii” şi „jurnalizdele” din Sibiu ori nu-i duce

capul să-şi încropească propriile texte, ori le estefrică să nu scrie ceva care l-ar putea deranja pe tar-torul oraşului, deoarece repetă, ca nişte flaşneteuzate, spusele lui Klaus Iohannis. Iată şi titlurile ar-ticolelor: ,,Johannis: Statul începe o a doua na-ționalizare” (,,Turnul Sfatului” din 12 aprilie) şi„FDGR acuză o “renaţionalizare” propusăprintr-un proiect de lege al Guvernului” („Tri-buna” din 14 aprilie). După cum se poate lesneobserva, nici măcar între titluri nu este o preamare diferenţă şi aşa este şi conţinutul celor douăarticole, aproape identic, conţinând doar citatedin magistrala cuvântarea a multiubitului condu-cător, tovarăşul Klaus Iohannis, la Congresul al …pardon, la anosta conferinţă de presă săptămâ-nală. Aici, pot să fie aduşi tinerii studenţi de la me-dicină, pentru cursul de Psihiatrie, ca să vadă peviu cum se manifestă narcisismul paranoic. Celmai tare citat este acesta: „Ca să nu mai vorbim decei care au fost despăgubiţi în baza unor docu-mente false în detrimentul adevăraţilor proprie-tari – care sunt purtaţi în instanţe de ani buni dezile şi nu o să mai aibă şansa, să-şi recâștige pro-prietatea”, aşa a declarat Iohannis, ca să ne expri-măm şi noi în noul limbaj de lemn, capitalist.Doamne, câtă ipocrizie şi cât dispreţ total faţă deadevăr! Cine şi-a găsit să vorbească şi să-i compă-timească pe adevăraţii proprietari, cine acuză im-postorii care au pus labele jegoase pe imobilecare nu le-au aparţinut niciodată, prin folosireaunor documente false? Taman unul care a furat dela statul român două imobile grandioase în cen-trul Sibiului chiar prin documente false, recunos-cute ca atare de justiţia română! Nu ţi-e ruşine,hoţule de case, să vorbeşti de mafia imobiliară,tocmai tu care eşti mafiotul şef pe segmentul im-obiliar de la Sibiu, capo di tutti capi? Şi, ne între-băm pe bună dreptate, ce ar mai exista derevendicat în „Hermannstadt” de către saşi, dupăce li s-a retrocedat absolut totul, chiar şi imobileconstruite de comunişti, care nici măcar nu exis-tau pe vreme naţionalizării? Două astfel de imo-bile, construite de regimul comunist, sunt căminulde la liceul agricol şi Casa de Cultură a Studențilorde pe str. Mitropoliei. Au revendicat și primit licee,

școli, grădinițe şi căminul de bătrâni de pe str. G.Coșbuc. Pentru toate acestea Primăria plăteștechirii exorbitante din banii sibienilor. Adică FDGRcere banii și tot FDGR aprobă, fiind majoritar înConsiliul Local, iar prin primarul Iohannis, careeste chiar președintele FDGR, plătește, dar dinbanii noștri! Filarmonica, sala cu cea mai bunăacustică din Sibiu, au transformat-o în cârciumăsăsească după retrocedare! Sunt multe de scris șise poate probă jaful imobiliar făcut de Iohannis șimafia imobiliară sibiană, nu doar în favoareaFDGR și a bisericii evanghelice, dar și în beneficiulunor persoane fizice din Germania, falși proprie-

tari sau falși moștenitori. Un astfel de fals moște-nitor a fost Iohannis, împreună cu nevastă-sa şisoacră-sa, fapt incontestabil, dovedit prin senti-nță judecătorească definitivă și irevocabilă decătre Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov.� „Gurişti cu păr pe limbă”. Acesta este titlulunui excelent pamflet scris de N.I. Dobra în „Tri-buna” din 12 aprilie 2012, unde sunt persiflaţi pu-

pincuriştii din presă, dar şi veşnicii nemulţumiţi,cei cărora le pute tot ceea ce se întâmplă în Ro-mânia, văicărindu-se permanent: „… dar mi separe semn de cretinism să te vaiţi tot timpul că te-ainăscut în România, cum fac aceşti gurişti (grijă laprima literă, să nu apară “c”!) cu păr pe limbă.”Acum, ca să fim cinstiţi cu noi înşine, trebuie să re-cunoaştem domnule Dobra, că dumneavoastrăsunteţi înconjurat, la „Tribuna”, de indivizi din am-

bele categorii. Adică, aveţi colegi de redacţie specializaţi în pupincurism greţos, cei care scriu zilnicdespre măreţele realizări ale primarului şi citează– că mai mult nu-i duce mintea! – din conferinţelede presă susţinute de guru (grijă la prima literă, sănu apară „c”, vorba dumneavoastră) Iohannis şimai aveţi alţi colegi, din categoria celorlalţi, a„opăriţilor”, cei care bombăne necontenit. Din ul-timul grup se detaşează, ca lider, domnul DragoşBako, care, prin tematicile abordate în editoriale,chiar se vaită tot timpul că s-a născut în România.Vedeţi, domnule Bako sau Bacău, pe româneşte,că maghiarii şi secuii din România primesc cetă-ţenie ungară! Deci, vă puteţi transfera la „MagyarNemzet” sau „Nepszava”, două ziare „tari” din Bu-dapesta. Sunt convins că acolo o să semnaţi cucelălalt prenume, Zoltan, de care faceţi abstracţieaici, la „opincari”. Apropos, este că arăta fainopinca românească pe catargul Parlamentului dela Budapesta? Datul acesta cu tifla, destul dedureros pentru „şogorii” noştri, se întâmpla în1919, când românii i-au scăpat pe unguri de ar-mata bolşevică a lui Bela Kun.� Tot pe loc, peloc, pe loc, să răsară busuioc! Ce aflăm dintr-unmaterial semnat în „Tribuna” din 17 aprilie, decătre Sorana Maier, nora directorului general Mir-cea Biţu, al cărui fiu lucrează tot la acelaşi ziar ca-rabulian? Cică: „Sibiul îşi scrie candidaturapentru UNESCO”… Nu se lasă mai prejos nici ceide la „Turnul Sfatului”, care dau şi ei un titlu pemăsură: „Fostul comisar guvernamental pen-tru Sibiu CCE 2007, Sergiu Nistor, laudă Sibiulpentru dosarul UNESCO”. Probabil că dosarulrespectiv era îmbrăcat în piele de crocodil, de i-afăcut o impresie aşa grozavă impostorului SergiuNistor. Când aud de „culturnicul”acesta, un „maes-tru la aprobărilor dubioase”, cum bine l-a etichetatziaristul Luca Iliescu în articolul „Capitala cultu-rală a escrocării Europei Sibiu 2007”, mai că „îmivine să pun mâna pe revolver”, vorba unuia care atrăit în Germania aia la care ne tot raportăm, maiales că era vorba tot despre cultură. Klaus Iohan-nis, cel care, arogant, refuza alăturarea pe listă aSibiului cu Sighişoara, motiv pentru care NESCO aşi respins primul dosar depus, o întoarce acum, casă cadă în picioare ca de obicei şi să apară tot el înpostură de personaj pozitiv. Te apucă greaţa cândvezi cameleonismul sasului cu apucături balca-nice şi „diplomaţia” de cartier pe care o promo-

vează!Vorba unui comentator pe site-ul „Tribuna”:„Cum să fim acceptaţi în Patrimoniul UNESCO cu ofântână arteziană modernă, cu apa ţâşnind dinpavaj, care strică tot aspectul medieval al pieţei. Lafel, şi barierele auto la intrările în piaţă. Dar BMW–ullui Johannis, parcat in Piaţa Mare, cadrează cel maibine cu arhitectura ambientală... Bravo, dom’ primarcocalar, mai trebuie nişte boxe, lângă maşină, caresa difuzeze permanent manele!” C. REBELU

Teascul presei sibiene tate mai multe filmuleţe pe YouTube cu„Operaţiunea canapeaua, extremă ur-genţă”, unde vigilenţii paznici ai me-diului se opintesc să care catrafuseleşefului la maşina Mediului, în timpul

programului de muncă pentru care în-casează salarii de la statul român. Înfine, faptul acela a fost dovedit şi co-mentat prin presă. Problema pe care oprezentăm noi aici, în premieră, are le-gătură tot cu mutatul domnului „şăf”de la fosta locuinţă din strada Tribunei,numărul 31. Omul a plecat, a scăpat defoştii vecini cu care nu se împăca şiaceia au scăpat de el, dar în urma fos-tului locatar Vasilescu Ion a rămas înpodul imobilului o mizerie de nedes-cris, acesta depozitând acolo parchetulvechi, înlocuit înainte de schimbarealocuinţei şi alte resturi nefolositoare.Nu doar că a blocat întreg podul(foto ),dar parchetul este depozitat pe o ţeavăde gaz, existând permanent pericolulfisurării conductei, datorită greutăţiiparchetului aranjat alandala în saci de

plastic şi implicit al acumulării de gazescurse, care poate declanşa o exploziedevastatoare. După nenorocirea de laSighet este normal să fim mai atenţi cugazul metan. Se spune că omul deşteptînvaţă din greşelile altora, iar prostul nuînvaţă nimic nici din greşelile lui. Poatepompierii vor întreprinde un mic con-trol la faţa locului, demonstrând astfelcă sunt mai activi şi mai incisivi decâtGarda de Mediu, condusă de acestdomn Vasilescu, cu mult timp liber ladispoziţie.

C. REBELU

Ţeavă de gaz (marcată prin încer-cuire) sub greutatea parchetuluiambalat în saci de plastic.

Haosul lăsat în pod de Ion Vasilescu,şeful de la Garda de Mediu.

Filarmonica, sala cu cea mai bună acustică din Sibiu, a fost transformată de FDGR în cârciumă săsească, după retrocedare!

Remember: Cortul de circ, amplasat în parcarea de la Cazarma 90, a fost o patăpe obrazul Sibiului în 2007, când oraşul era capitală culturală europeană.

Mizeria de la ... ,,Mediu”.

14 Puncte de vedere


„Dura lex, sed lex!” şi o întrebareshakespereană:dacă legea-i strâmbă, „Ce-i defăcut?”

Prin anii ‘50-’60, după încheierea celuide-Al Doilea Război Mondial, a acti-vat în S.U.A., sub scutul legii şi al elu-dării ei, Comisia de Cercetare aActivităţii Antiamericane, cunoscutăşi sub denumirea de Comisia Broyles.Printre măsurile impuse de aceastăcomisie s-a remarcat introducerea ju-rământului de loialitate faţă de naţiu-nea americană, pentru lucrătorii dinsectorul public. Cu toate abuzurilecomise, rămase ca o pată de murdăriepe obrazul Statelor Unite, era totuşiţara lor, era Războiul Rece şi legea,strâmbă, ce-i drept, apăra intereseleamericanilor în faţa agresiunii agenţi -lor sovietici. Astăzi, în România seco-lului al XXI-lea, românii sunt „mo ni-torizaţi” de o instituţie străină de in-teresele românilor: Centrul pentruMonitorizarea şi combaterea Antise-mitismului din România, coordonatde Comisia Internaţională de Studierea Holocaustului din România (Comi-sia Wiesel). Referindu-mă la contex-tual în care este frecvent folosit,găsesc inadecvat cuvântul generali-zat „antisemit”, pentru că semite suntşi alte popoare, nu doar cel evreu. Înceea ce priveşte credibilitatea sacer-dotului-impostor Elie Wiesel, nu estecazul să comentez aici. Cu un aseme-nea „drapel”...

Inuman şi regretabil, că un singur oma murit pentru „vina” de a fi român,german, ungur, evreu, ţigan sau rus.Este evident şi incontestabil faptul căs-au comis abuzuri şi de o parte şi decealaltă, însă este un gest la fel de cri-minal să acuzi o naţiune întreagă, pebaza unor dovezi aflate sub semnulsubiectivismului, a incertitudiniişi/sau falsului. În decembrie 1989, „ci-neva” a declanşat războiul românilorîmpotriva românilor. De atunci şipână astăzi trăim în plin spectacol deteatru absurd. Înainte, Înalta Poartaera la „Stambul” acum e la Bruxelles,Washington şi Tel-Aviv. Acolo aumers, pe rând, toţi, din 1990 încoace.După trecerea a mai mult de un de-ceniu postdecembrist, un oarecarenepot al mătuşii Tamara, întors de laTel-Aviv, a apărut „pe sticlă” şi a spus:„avem o înţelegere secretă cu Israe-lul!” Dacă nu putea fi destăinuită„prostimii”, la ce Dumnezeu ne-a maispus? Precipitat, personajul în cauzăa plecat la Înalta Poartă de la Washin-gton, unde a primit firman precis dela marii dregătorii din umbră. La în-toarcere, obedientul „nepot” s-a con-format poruncii primite. A copiatlegea gata redactată şi a transformat-o în O.U.G. 31/2002[1]. Astfel a aplicatdreptul forţei asupra forţei dreptului,mai pe şleau, a arătat românilor pum-nul legii. Prin fapta necugetată, nesu-pusă în prealabil dezbaterii publice,România a recunoscut în faţa lumii ovinovăţie dictată, nesusţinută legalde documente şi fapte, ce s-a soldatcu condamnarea in integrum a naţiu-nii române. Stigmatul pus de acestact normativ pe onoarea României,constituie o infamie. Poporul românnu a fost nici informat, nici consultatdacă este de acord ca înaintaşii să-i fieconsideraţi criminali, iar el să plă-tească talmudic pentru asta. Străzilece purtau numele românului Anto-

nescu au fost rebotezate. Busturilesale au fost demolate, depozitate înlocuri ascunse privirii omului, acope-rite cu tablă sau distruse. La solicita-rea unor congresmeni americani,inamici declaraţi ai românilor, portre-tul mareşalului a fost trimis în exil.Este vorba de un român! În contra-pondere, pe piedestal a fost instalatbustul ucigaşului de români, AlbertVass, declarat criminal de război. Por-tretul lui „Stalin în fustă”[2] a fost scosde la naftalină şi pus pe peretele unuibirou al Guvernului României, din or-dinul actualului premier al guvernu-lui, pe atunci, ministru de externe.

Trăim sub imperiul unei legi imorale,impusă şi legiferată sub presiune stră-ină, ostilă neamului românesc şi apli-cată după duble criterii. Cine spunecă un adevăr istoric poate fi doveditprintr-un text de lege? Adevărul seacceptă prin el însuşi, iar atunci cândexistă incertitudini asupra unor eve-nimente, dubii serioase şi dovezi in-dubitabile ale reversului medaliei,când asupra unor declaraţii orale,deloc doveditoare, planează aburulmărturiei false, când contraargumen-tele trag în jos cealaltă parte a balan-ţei, este obligatorie o cercetareştiinţifică, temeinică şi neutră, fără in-fluenţe politice sau de altă natură.Când şi cine a împlinit cercetarea,cine a tras concluziile, când s-au fă-cute ele publice? Stabilirea adevăru-lui istoric stă în sarcina oamenilor deştiinţă, nu în cea a politicienilor vre-melnici. Nu-mi amintesc să fi avut loco dezbatere ştiinţifică asupra Holo-caustului din România, cu atât maipuţin să se fi prezentat românilor re-zultatele. Nelegitimitatea teoriei vi-novăţiei colective, a românilorcriminali, numiţi asasini ai evreilor,

este evidentă şi la fel de condamna-bilă ca şi aceea îndreptată, în timpulcelui de-Al Doilea Război mondial,asupra evreimii.

Dovezile fabricate nu trebuiesc ac-ceptate de către nici o parte.

„Campania care se desfăşoară subochii noştri, având ca scop extorcareade bani a statelor pentru „victime lip-site de posibilităţi” ale holocaustului,instrumentată de industria holocaus-tului, a adus statura morală a martiriu-lui lor la nivelul unui cazinou din MonteCarlo.”[3] N-am spus eu, ci un evreu.Erijându-se în istoric, procuror şi ju-decător, obedientul mic vizir „miori-tic” a afirmat (nu în Ferrari-ul de laMonte Carlo, ci în România anului2012): „Evreii au fost omorâţi şi în Ro-mânia, şi în Transnistria şi mai de-parte...” (mai departe, unde?)

Prin agresivitatea extremă dovedită,prin penalizarea la propriu, prin eli-minarea din viaţa publică şi linşareamediatică, inclusiv pedeapsa trimite-rii la închisoare a celor care au ideeatemerară să declare alte păreri pri-vind subiecte pur istorice controver-sate, lobby-ul evreiesc nu face altcevadecât să incite la ură. Nu contest, darnici nu pot accepta necondiţionatorice inepţie, doar pentru ca aşaspune „legea”. Nimeni nu poate negacrimele comise de evrei împotriva ro-mânilor în anul 1940. Pentru asta tre-buie condamnat întregul poporevreu? Categoric NU! Trebuie con-damnat întregul popor român pentrufaptele comise de unii dezaxaţi? La felde categoric, NU! Abuzuri au fost deambele părţi, dar se impune, obliga-toriu, şi analiza temporală a derulării

evenimentelor. Citez: „nu chiar toţievreii care au scris despre cauza „ma-sacrării din senin” (!?) a evreilor de cătreromâni, între 1941 şi 1943 ignoră cu osuperioritate de rasă inadmisibilă [...]adevărul istoric, cronologic:- întâi, 28 iunie -3 iulie 1940 - a avut locpărăsirea Basarabiei, a nordului Buco-vinei şi a Ţinutului Herţa; în timpul eva-cuării tragice, victime au fost românii şidoar ei [...] agresiunea din partea evrei-lor, nu a ruşilor ocupanţi, agresiune sălba-tică, fanatică, rasistă, anti-ro mâ nească,anti-goimi, anti-creştină (încălcareaPoruncii a 6-a!) în timpul evacuării mi-litarilor, a civililor români din teritoriilecedate a semnificat «Ochiul» - prim.- apoi, după un an şi o zi (la 29 iunie1941) a fost pogromul de la Iaşi, primulact sângeros, victime: evreii din Româ-nia. (De care Organizaţia germanăTodt nu este străină - n.n.) Ce s-a întâm -plat după un an de zile, (a fost) inadmi-sibil, reprobabil, criminal, con damnabil(vinovaţii au fost condamnaţi, mulţiexecutaţi până în 1951), a fost replicăla agresiune: «Ochiul scos» pentruochiul scos...”[4]

O asemenea desfăşurare de forţe şiun asemenea recurs la intimidare atuturor românilor este dincolo deabuz, este crimă la adresa poporu-lui român. Ajunge! Dumnezeu nueste dictator!

Există evrei şi evrei:- „...adevăruri evidente susţinute deevrei normali: Nicolae Minei-Grün-dberg, Moshe Carmilly Weinberger,Barbul Bronştein, rabinul AlexandruŞafran, A.L. Zissu, Mişu Benvenusti,Nicolae Steinhardt, Wilhelm Filder-man (a cărui declaraţie cunoscută şisub denumirea „Testamentul lui Fil-

deman” este ocultată de fabricanţiide istorie),[5] şi alţii. Relevant este şicuvântul lui Raoul Şorban la înmâna-rea diplomei şi medaliei „Drept întrepopoare”[6]: „România s-a dovedit afi fost nu numai mai puţin speriată deriturile violenţei hitleriste decât alteţări aflate sub ocupaţia armatelor ger-mane, dar şi faptului că marile maseale poporului român nu erau ostileevreilor, iar românii aflaţi sub stăpâ-nirea Regatului ungar şi prigoniţi, atâtde către organele de stat, cât şi demarea majoritate a populaţiei civilemaghiare, au făcut front comun cuevreii.”- „absenţa documentelor (dovedi-toare ale afirmaţiilor lor) nu-i deran-jează pe: Moses Rozen, Zigu Ornea,Lya Benjamin, Jean Ancel, Andrei Cor-nea, Michael Shafir, Andrei Oişteanu,V. Neuman, Radu Ioanid, „imensul is-toric (sionist) al holocaustului româ-nesc”, autor clasicizat al textuluiînscris pe Memorialul Coral.”[7]

Astăzi, în majoritatea statelor euro-pene şi americane, o polemică întreautohtoni şi evrei este consideratăantisemitism şi se pedepseşte cu anide închisoare. România nu face ex-cepţie. Răspunsul este simplu: „creşti-nii îşi caută dreptatea în legile lăsatede Dumnezeu, iar evreii în legile pecare şi le fac singuri...”

În condiţiile în care învăţământul ro-mânesc se prăvăleşte cu fiecare zicare trece, alţi doritori de bine ai Ne-amului Românesc, căţăraţi la puterede două decenii, impun promovareainstituţiilor şi cvasi-legiferarea limbiimaghiare, într-o ţară unde limba ofi-cială este limba română, dar despreasta, într-un alt articol.———————————————[1] Extras din Ordonanţa de UrgenţăA Guvernului României nr. 31 din 13martie 2002:„Art. 6: Negarea în public a holocaus-tului ori a efectelor acestuia constituieinfracţiune şi se pedepseşte cu închi-soare de la 6 luni la 5 ani şi interzicereaunor drepturi.Art. 8:(1) Constituie contravenţie si se sanc-ţionează cu amenda de la 2.500 lei(RON) la 15.000 lei (RON):a) răspândirea, vânzarea sau confec-ţionarea de simboluri fasciste, rasisteori xenofobe, precum si deţinerea, învederea răspândirii, a unor astfel desimboluri de către o persoana juridică;b) utilizarea în public a simbolurilor fas-ciste, rasiste sau xenofobe de către opersoana juridică;(2) Nu constituie infracţiune fapta pre-văzută la alin. (1) sau (2), dacă este să-vârşită în interesul artei sau stiinţei,cercetării ori educaţiei.”[2] Poreclă dată Anei Pauker (HannaRobinsohn) pentru cruzimea faptelorsale[3] Norman G. Finkelstein, „IndustriaHolocaustului”, New York City, 2000[4] Paul Goma, „Săptămâna roşie”, Bu-cureşti, Editura Vremea XXI, 2004,p.21[5] Ibidem, p. 22[6] Yad Vashen, Ierusalim, 7 aprilie 1987[7] Ibidem, p. 14

Ion MĂLDĂRESCU(Preluare din revista „ART – EMIS”)

,,Diktat” la penitenţă

15Internaţional


„A fost odată ca niciodată mijlocul iernii şi fulgiide nea cădeau precum penele din cer”, astfel în-cepe basmul Albei ca Zăpada. Tot aşa, în mijloculiernii, Europa capătă noi contururi. Pentru unii,basmele sunt depăşite, pentru alţii, din contră,terapia prin basme devine din ce în ce mai po-pulară, deoarece surprinde proiecţiile dorinţelorşi temerilor oamenilor. Astfel privite lucrurile, nuexistă argumente împotriva citirii basmului psi-hologic al Albei ca Zăpada, pentru o mai bunăînţelegere a politicii, ca basm pentru adulţi cu re-ferinţă la realitate. De aceea, apare ca evidentăposibilitatea de a ilustra rolul Germaniei în Eu-ropa cu un basm german.Ce aflăm despre Albă ca Zăpada, din textul bas-mului? Ştim că tatăl ei, regele, şi-a luat o altă soţiedupă moartea reginei, despre care se spune că arfi mândră şi trufaşă şi nu ar putea să sufere să fieîntrecută în frumuseţe de altcineva. Prin creareaImperiului German sub Wilhelm al II-lea, în Eu-ropa s-a transformat masiv raportul de forţe, caurmare a apariţiei şi hegemoniei Germaniei. Prinatitudinea proprie unei mame vitrege faţă de Eu-ropa de Sud - Est, cu ocazia Congresului de la Ber-lin din 1878, se pot detecta primele trăsături alenoii soţii de rege, care este Germania în raport cuEuropa-care ar fi Albă ca Zăpada.La întrebarea eternă a reginei: cine e cea mai fru-moasă din ţară, răspunsul conform căruia Albăca Zăpada este cea mai frumoasă din ţară, tre-buie să o fi îngrijorat realmente. Aceasta îi or-donă unui vânător să o ducă pe tânără în pădureşi s-o omoare acolo. Mama vitregă trebuie să fiaflat, întrebând oglinda cine e cea mai frumoasădin ţară, că ordinul adresat vânătorului nu a fostdus la îndeplinire şi Albă ca Zăpada e bine mersi.Cum a arătat situaţia aceasta, transpusă în Eu-

ropa? Contracte comerciale cu scopul de a îm-piedica industrializarea acestor ţări şi o povarăfiscală apăsătoare fără echivalent în poveste, ceau fost urmarea cumpărării suveranităţii acestorstate de către Berlin. Pretenţia de lider a Germa-niei în Europa, aşa cum a fost ridicată deja la în-ceputul secolului al XX-lea de către liberalulgerman timpuriu, Friedrich Naumann, nu e cunimic mai prejos faţă de pretenţia de unicitate amamei vitrege „Germania” , în ceea ce priveştefrumuseţea.Astfel, federaţia imperială a statelor central eu-

ropene trebuia să se arate numai în exterior cafiind formată din state suverane, însă în realitatesă fie sub conducere germană. Curând dupăaceea, drumul suveran al statelor europenedupă Versailles trebuie să fi iritat Germania aşade mult, încât chiar nouăzeci de ani mai târziu,ministrul de finanţe federal, W. Schäuble, opi-nează, precum o mamă vitregă, că Primul Răz-boi Mondial ar fi dus suveranitatea în Europaad absurdum.De asemenea, regina, prin şiretlicuri acum în

noua cale, alias avânt, către est, îmbrăcată pre-cum o negustoreasă bătrână, încearcă să îşivândă mărfurile prin chemări sonore. „Mărfuribune de vânzare!”, „Marfă frumoasă şi bună”strigă ea tot timpul către Albă ca Zăpada. Folo-sindu-se de pretextul unui comerţ corect, bă-trâna le-a ademenit pe aceste ţări în dependenţafaţă de ea şi în perioada interbelică, a oferit, însistem de clearing numai pe hârtie, preţuri pestepiaţa mondială, pentru a obţine, astfel, acces lamateriile prime şi produsele agricole.Ca şi mama vitregă a Fraţilor Grimm, Germanias-a folosit întotdeauna de şiretlicuri, pentru a pe-netra statele europene. Foarte expresiv a formu-lat aceasta Dr. Wolff de la Banca Centrală aReichului: „Tendinţa noastră este, acum, aceeade a determina statele europene prin şiretli-curi şi poate prin violenţă, să îşi vândă pro-dusele către Germania şi să îşi lase soldurile laBerlin, dacă apar….”Cum se continuă basmul Fraţilor Grimm? Atunciaduce mama cea vitregă un corset multicolor şiAlbă ca Zăpada crede că o poate lăsa pe cinstitadoamnă înăuntru. Şi Germania a opinat întot-deauna, public, că oferă statelor Europei preţuricorecte şi a fost privită în aceasta ca fiind un par-tener corect şi serios. Tot astfel, a recomandatgrupul de lucru „Europa“ din Ministerul de Ex-terne al Reichului sub Ribbentrop ca Germaniasă se prezinte în Europa, întotdeauna, ca fiind oţară socială, solidară şi tolerantă. Şiretlicul luiWolff a fost valabil, desigur, pentru indicaţiile in-terne de lucru, ca şi pentru intenţia mamei vi-

trege de a o ucide, prin încorsetare, pe Albă caZăpada.Deoarece piticii au tăiat corsetul, Albă ca Ză-pada a fost salvată, la fel cum aliaţii au salvatEuropa şi au scăpat-o de creditele stoarse deGermania de la ţările din Europa de Sud-Estprin clearing. Din nou, mama vitregă se decide să o ucidă pe

Albă ca Zăpada, după ce, data următoare cândeste întrebată, oglinda o indică tot pe Albă ca Ză-pada, ca fiind cea mai frumoasă din ţară. De dataaceasta, regina îmbrăcată ca o femeie bătrână,încearcă să o ucidă pe Albă ca Zăpada cu unpieptene otrăvit. Din nou, ea strigă „marfă bunăde vânzare! de vânzare!”, pentru a o amăgi peAlbă ca Zăpada. Din nou, Europa nu prinde deveste că, în spatele intenţiei de faţadă, de a în-curaja comerţul liber prin îndepărtarea bariere-lor vamale, pândeşte un plan pentru impunereahegemoniei la nivel continental. Pieptenul nutrebuie să pieptene, de data aceasta, doar părulcel frumos al Albei ca Zăpada, ci să impună poli-tica de reglementare germană în Europa, dupădorinţele germane. Otrava acestei politici regu-latorii se află în ostilitatea sistematică a liberalis-mului anglo-saxon, reprezentat de pieptene, dea crea o cale specială germană, prin conducereaeconomiei de către stat, în contrast cu mişcarealiberă a forţelor economice. Economia euro-peană, pieptănată conform ordinii germane,este, de asemenea, capabilă să reducă, prin euro,competitivitatea statelor membre şi să le dezin-dustrializeze, precum planul de patru ani al luiGöring pentru restul Europei.După ce şi cea de a doua încercare a reginei de

a o omorî pe Albă ca Zăpada a eşuat, regina sedeplasează îmbrăcată ca o ţărancă la casa Albeica Zăpada, pentru a o ucide cu un măr otrăvit.Fără a face aluzii la aspectul exterior al anumitorpoliticieni, chiar şi azi, în orientarea Germaniei înEuropa, capitalul politic este elementul fără vizi-bilitate. Mărul otrăvit politic nu ar cădea departede pomul cunoaşterii stabilităţii, dacă toate cri-teriile fixate după standarde germane n-ar fi dusstate întregi pe marginea prăpastiei.În numele unei cunoaşteri superioare, trebuie

ca acum, la final, cetăţenii de la marginea Euro-pei să protejeze de ruină creditorii, printr-o po-vară fiscală apăsătoare, chiar dacă criza euro dinGrecia sau Spania este, în realitate, o criză a in-stituţiilor de credit germane şi franceze. Estemult prea frivol să învinovăţeşti aceste state de afi trăit peste posibilităţile lor şi să treci sub tăcerefaptul că motorul exporturilor germane este celmai mare beneficiar al subvenţiei pentru export,deviate prin statele din restul Europei. Astfel,apare impresia că acestor state li s-au dăruit baniaproape cum regina i-a dăruit Albei ca Zăpadamărul otrăvit. În vreme ce Albă ca Zăpada caderăpusă imediat, guvernele Greciei şi Italiei, con-duse de oameni de ştiinţă, sunt strâns legate denoţiunea pomului cunoaşterii. În afara con-strângerilor de economisire, guvernele tehno-cratice abia pot să sporească competitivitateaţărilor lor şi să frâneze şomajul în creştere. Sin-gurul rezultat este ruinarea păturii de mijloc,vânzarea furnizorilor de utilităţi de stat la preţuride dumping şi cedarea infrastructurii către cre-ditori aproape pe gratis.Suntem martori, atât în basme, cât şi în poli-tică, la încercarea violentă a „mamei“ de a im-pune fiicei un „outfit”.Aici este, totuşi, sarcina şi şansa statelor euro-

pene de a-şi dezvolta un stil propriu, de a se pre-zenta cu „îmbrăcăminte şi frizură”, în sensulpropriilor linii de producţie şi propriei politicieconomice şi astfel cu propriul stil de viaţă, şi săîşi definească propriul caracter, fără a trebui săvorbească neapărat germană. În aceasta constăfrumuseţea de invidiat a Europei. Desigur, Ger-mania ar răspunde, atunci când este întrebatăde legătura ei cu Europa, că ar dori „numai bine“pentru ea şi că inima i-ar bătea pentru Europa.Violenţa subtilă a mamei, împreună cu o reto-

rică zgomotoasă a stabilităţii, nu este mai puţinpericuloasă decât invidia faţă de frumuseţeaAlbei ca Zăpada. Când principiile directoaredevin suferinţe şi fiica maturizată sau Europa,se scoală din somnul cel adânc pentru a con-frunta o asemenea mamă cu adevărul profi-tului în Europa, se poate doar spera căGermania nu va reacţiona chiar aşa de răuprecum regina.

Europa şi povestea Albei ca Zăpada

Ar fi greşit să credem că politica de apartheid a Africiide Sud s-a rezumat doar la o politică de asuprire rasialăa populaţiei de culoare sub dominaţia albă minoritară.Similar cu modelul de integrare europeană a unei Eu-rope cu două viteze cunoştea şi sistemul de la Pretoriaun apartheid mic şi unul mare: în timp ce apartheidulmic reglementa segregarea populaţiei în viaţa de zi cuzi, prin diferite legi care să asigure accesul separat latransportul public, educaţie, asistenţă medicală şi îngeneral la serviciile publice, apartheidul mare regle-menta împărţirea teritorială a ţării în zone pentru albi şibantustante pentru africani.Europa celor două viteze prevede un model şi nivel deintegrare diferit al centrului faţă de periferie, care semanifestă în mod evident prin bunăstare la centru şi îm-povărare la marginea spaţiului european. Transformareabantustanelor graţie Pretoriei în state aşa-zis indepen-dente sub controlul unor kaizeri provinciali a fost pasulesenţial în compartimentarea Africii de Sud, pentru aasigura un control eficient al populaţiei de culoare. Unuldintre cei mai cunoscuţi conducători al bantustanuluiTranskei a fost Kaizer Matanzima, care înarmat până îndinţi ţinea tribul Xhosa sub control ca să nu dea târcoaleprin ţara albilor. Înarmarea şefilor acestor pseudo-statede către Pretoria trebuia să asigure ordine şi disciplină laporţile Africii de Sud, folosind „suveranitatea" bantus-tanelor drept instrument de control mai eficient prin or-ganele lor proprii decât prin poliţişti albi.Iar astăzi în UE? Astăzi în UE dinamica este puţin diferită:în timp ce Africa de Sud a creat state pseudo-suverane,UE a redus suveranitatea statelor la nivel de ficţiune cuacelaşi scop. Similar recomandau şi experţii nazişti (Os-terfeld şi Windschuh) pentru Europa modul de ex-ercitare a influenţei sub formă indirectă, prin elitelelocale, tocmai pentru a nu stârni ură faţă de hegemon şide a nu stimula lupta pentru eliberare. De aceea sebazează UE în aplicarea inumanelor măsuri de austeri-tate printre altele la Bucureşti pe prezenţa atotputernicăa unui alt Kaizer „Metereza" care ţine o populaţie îm-povărată sub control. Elitele bantustanelor erau aliatelecele mai fidele ale regimului de la Pretoria. Corupţia înbantustane şi nepotismul politic erau baza defuncţionare a unui sistem care a intrat în istorie dreptcel mai odios şi inuman model de exploatare din lume.Doar aşa în numele autodeterminării triburilor sud-africane puteau 10% albi domina 90% africani şi doaraşa se pot controla şi exploata în UE sub regimul aus-terităţii, de la Lisabona la Suceava, peste 400 de mil-ioane de oameni.Cele 10 pseudo-state sud-africane, nerecunoscute lanivel mondial, aşezate în vecinătatea minelor de aur şizonelor industriale, au pus bazele exploatării sistemat-ice a populaţiei de culoare, precum a asigurat intrareaRomâniei în UE pentru marile concerne europene acce-sul liber la bogăţiile naturale ale ţării, tranzitarea tere-stră şi fluvială gratuită şi transformarea ţării într-o piaţăde desfacere fără precedent. În timp ce Pretoria profitaprin compartimentarea spaţiului de influenţă politică aAfricii de Sud, de un sistem de siguranţă poliţieneascăextrem de eficientă, de forţă ieftină de muncă aafricanilor şi de consumul de produse sud-africane pedatorii la bănci sud-africane, ideologia rasială dezvoltaidei tot mai creative pentru a asigura şi o bază morală aacestei segregări odioase.Românul încă nu a înţeles că discursul UE sugerează înmod subtil, într-o analogie perfectă cu misionariatulcolonialiştilor şi noţiunea păcatului ancestral, mitul in-competenţei şi incapacităţii de adaptare, integrare, ab-sorbţie de fonduri şi combatere a corupţiei. FondurileUE sunt în realitate un mit, o şansă practic inaccesibilă(circa 5% pentru Europa de Est). Această şansă virtualăeste doar un subiect preferat al analiştilor entuziast-in-tegraţionişti care explică din zori mântuirea neamuluiprin absorbţia fondurilor. Ca membri egali ai acestei uni-uni virtuale şi ca un bantustan al Berlinului, noilor mem-

bri din Europa de Est li s-ar cuveni pentru sacrificiile fă-cute un sprijin mai generos, lipsit de ipocrizie din parteaUniunii.Tehnica integrării caroline, veche de peste o mie de ani,care prevede pentru popoarele din estul Europei rolulunor metereze împotriva unor inamici extra-europeni,poate funcţiona cel mai eficient când meterezele nusunt unite şi când fiecare trib stăpân pe o redută euro-peană, încurajat de dreptul la autodeterminare, ar koso-vaiza mai fiecare sat. Odată cu căderea Cortinei de Fiers-au destrămat şi Cehoslovacia şi Iugoslavia după re-cunoaşterea Sloveniei de către Germania ca stat inde-pendent. Lozinca autodeterminării în stil pretorian şimanipularea minorităţilor în Balcani sunt sabia lui Gen-scher peste capul fiecărui stat din estul Europei,ameninţat de o nouă kosovoizare. Privind conflictul deinterese în Europa, acesta este mai mare de la vest la estdecât în directa noastră vecinătate.Până la primele alegeri democratice în 1994, guvernulde la Pretoria afirma că asigură prin Apartheid totodatăpacea şi înţelegerea în regiune între triburile care seduşmănesc. Realitatea a fost cu totul alta; triburile autrebuit ţinute separat ca să nu se unească împotrivahegemonului, care odată cu câştigarea alegerilor au duso adevărată politică în interesul populaţiei majoritare şiau alungat marionetele din bantustane.Care a fost probabil lecţia sud-africană pentru UE? Do-parea bantustanelor cu credite şi produse din import şidesfiinţarea meşteşugului autohton, fără o integrarepolitică în structurile comunitare pare să fie varianta dela Bruxelles a politicii de la Pretoria. Apartheidul la niveloficial a concretizat timp de câteva decenii legalizând şisistematizând dominaţia albilor în sudul continentuluiafrican, veche de câteva secole, punând bazele ex-ploatării zăcămintelor aurifere, a pieţei de desfacereafricane şi a forţei de muncă ieftine. Similar a legiferatintegrarea europeană acea situaţie deplorabilă a ţărilordin Balcani sub presiunea economică a Occidentului,care anihila oricare dezvoltare în Ţara Româneasca aşaprecum o deplângea Eminescu cu peste o sută şi pa-truzeci de ani în urmă.Ce a primit România de la UE în schimb în afară de loz-inci şi monitorizare? Fără loc de muncă în Africa de Sud,dreptul la liberă circulaţie al negrilor era îngrădit, pre-cum este şi al românilor în UE accesul la piaţa muncii.Un simplu paşaport românesc cu „Uniunea Europeană"pe copertă rămâne un paşaport de bantustan. Aşa cumPretoria nu dorea un influx de negri rezidenţi în oraşelealbilor şi efectua la toate punctele de trecere între ban-tustane şi Africa de Sud controale de paşapoarte, simţimşi noi discriminarea europeană fiind lăsaţi în afara spaţi-ului Schengen. Această politică discriminatorie din Africade Sud, care a creat prin bantustane frontiere politice îm-potriva oamenilor, păstrând însă un spaţiu economic ho-mogen, fără bariere vamale sau monetare, o trăim astăzila nivelul întregii Uniuni. Noţiunea de "separate devel-opment" o regăsim de pildă şi în politica fiscală a UE, careface din România un cotizant sârguincios fără beneficii.În timp ce România a renunţat la orice protecţie eco-nomică prin înlăturarea vămilor şi a deschis larg porţilespre UE, aceasta ne tratează precum Africa de Sud tratanegrii din Bantustane. Românii sunt buni la lucru,deoarece am avut grijă să ne dezindustrializăm ţara, săne ruinăm agricultura şi ne alungăm tehnicienii,arhitecţii, medicii, profesorii şi inginerii pe plantaţiile UE.Se impune întrebarea care este rostul acestei Uniuni Eu-ropene. UE pretinde astăzi să fie şi o uniune politică, nudoar vamală, care pe zi ce trece tratează partenerii de laperiferie tot mai mult în maniera pretoriană. În aceastăsituaţie, România ar trebui în mod firesc să-şi caute ali-aţi în estul Europei şi în Balcani, chiar şi pe alte conti-nente, pentru a opri politica nemiloasă a austerităţii,care asigură doar locuri de muncă în centrul Europei şiiluzii de bunăstare la periferie.Cum ne-am putea noi apăra interesele? Ghandi a înge-nuncheat Imperiul Britanic, care exploata indienii şisărăcea India de materie primă pentru a le vinde apoitextile manufacturate în Marea Britanie, printr-o simplălozincă, „Don't buy cotton"! Cele mai mari revolte aleafricanilor au fost împotriva legii paşapoartelor, care îiobliga pe africani să poarte la tot pasul un document deidentitate în Schengenul pretorian. Acele proteste cura-joase au intrat în istorie, cum a intrat şi apartheidul. Spredeosebire de tribul român, tribul maghiar a ales un kaizercare nu mai este dispus să cotizeze Pretoriei şi FMI-ului.Rămâne de dorit ca protestele publice din România săurmărească cu alţi vecini acest exemplu, chiar dacă nupentru a schimba numele Pretoriei după victorie înTswane (noul nume al capitalei sud-africane) cât pentruo politică axată pe demnitate şi mândrie naţională. Dinlecţia sud-africană putem învăţa că o voinţă politică şi oemancipare a meterezelor de la periferia Europei pot în-lătura şi cea mai insuportabilă nedreptate.

UE, paradigma europeană a apartheidului

Materiale scrise de Radu GOLBAN (Elveţia)

Radu GOLBAN

16 Semnal


Fostul și actualul președinte al Rusiei, VladimirPutin, respectiv Dmitri Medveev alături de alte38 de personaje din lumea filmului, a basmu-lui, a mitologiei, științei și artei s-au aflat la Me-diaș pentru un „sejur” de o lună. Este vorbaînsă de „sosiile” acestora realizate la scară natu -rală, din ceară și care fac parte din colecția depeste 1.300 de exemplare a Muzeului Ermitajdin Sankt Petersburg. Expoziția itinerantăpoposită în premieră la Mediaș, găzduită deMuzeul Municipal și intitulată „Mit, Ficțiune șiRealitate” a fost deschisă până în data de 23aprilie. Ea a inclus 40 de exponate aparținândMuzeului Figurilor de Ceară din Sankt Peters-burg reprezentând replici ale lui Charlie Chap-lin, Johnny Deep, Icar și Dedal, Agatha Christie,Cleopatra, Superman, Albă ca Zăpada și cei 7pitici, etc. Marian Bețivu, însoțitorul expoziției,a susținut, la momentul vernisajului, un scurtistoric al realizării figurilor de ceară caredatează din secolul al XVIII-lea, prima piesă

fiind cea a lui Petru cel Mare confecționatădupă masca mortuară a acestuia. Bețivu a maispus că personajele pe care le întruchipeazănu sunt în totalitate din ceară ci numai, fața,mâinile și picioarele, restul corpului fiind dinlemn, fibră de sticlă sau gips. Părul este natu-ral realizat prin implantarea cu un ac încins acel puțin 40.000 de fire, ochii sunt de sticlă, iardinții sunt proteze dentare din ceramică. Ex-ponatele prezentate nu sunt de vânzare însăMarian Bețivu a mărturisit că sunt destui ex-centrici care comandă astfel de figurine. Elesunt realizate din ceară naturală de albine lacare se adaugă un amestec special pentru aîmpiedica deshidratarea sau crăparea aces-teia, costurile variind - în funcție de complex-itatea personajului - între 3.000 și 20.000 deeuro. Cele mai solicitate sunt în prezentnudurile care „mobilează” interioarele sa-loanelor de masaj erotic.

Nina DOROGA

Vladimir Putin, sejur de o lună la Mediaș!

Comunicat de presă

Suedezii de la Arnesen Blues Band vor concerta pe 6 mai la Bucureşti în cadrul EUROPAfest 2012

Pe data de 6 mai începând cu ora19:00 la Teatrul Odeon, EUROPAfestgăzduieşte în cadrul concertuluiSpring on Blues Notes una dintrecele mai populare trupe europene deblues - Arnesen Blues Band | Suedia.Acest eveniment face parte din seriade peste 30 concerte de jazz, blues,pop şi clasic oferite în cadrulfestivalului. Sub sloganul « It’s all about livequality music !» în perioada 4-19 maivor concerta la Bucureşti 300 demuzicieni din 45 ţări.

Muzica celor de la Arnesen BluesBand se mişcă pe o paletă largă între“Stormy Monday” şi sunetele pu -ternice de rock. Între aceste extreme,membrii trupei sunt mai mult decâtbucuroşi să facă „excursii” în alteritmuri şi stări. Cu solişti de înaltăclasă şi cu o lejeritate de mişcare întreritmuri variate, Arnesen Blues Bandprezintă un repertoriu bogat, darrămâne în esenţă o trupă de blues,după cum singuri declară: „variationwithin strict limits”. Fiecare concert allor este o provocare şi în acelaşi timpaduce multă voie bună pentru că,

atunci când sunt pe scenă, cei patrumuzicieni se simt foarte bine îm -preună cu publicul din faţa lor.

Membrii trupei Arnesen Blues Bandnu sunt doar muzicieni extraordinari,ci şi prieteni foarte buni, legaţi prinaceeaşi pasiune faţă de blues. ThomasArnesen, liderul trupei, povesteştedespre sine şi despre colegii săi că, îngeneral, în studio, sunt foarte stricţi şiorganizaţi, pe când odată urcaţi pescenă, adrenalina momentului îi facesă se dezlănţuie, să explodeze, sprefericirea şi deliciului publicului. Înacele clipe, prefera să cânte pieseputernice, care ridică inevitabilspectatorii de pe scaune şi îi de -termină să cânte la unison curitmurile instrumentelor.

Trupa poate trece pe nesimţite de laun stil muzical la altul. Când unuldintre ei dă startul, ceilalţi îl urmeazăîndeaproape. Nu le-a fost niciodatăprea dificil să se sincronizeze. KjellGustavsson urmăreşte bătăile inimi -lor şi le transpune mereu în note detobă, Anders Forsberg, pianistultrupei, este întotdeauna pentru

colegii săi ca o călăuză, datorităfascicolelor sonore pe care le emite.Bjorn Lundquist, basistul trupei, ascris muzica odată cu publicul, odatăcu mişcările agitate sau lente pe careorice spectator le face pe scaunatunci când este captivat de ceea ceaude, iar Andres Helkvist, descris deAndersen ca un adevărat magician alinstrumentului sau, orga, pune la felde mult suflet într-o creaţie per -sonală, cât şi într-una colectivă. Cuacest amalgam de calităţi şi trăiri,cum ar putea muzica celor de laArnesen Blues Bând să nu se ridice laaşteptările fiecăruia dintre noi?Biletele au fost puse în vânzare laTeatrul Odeon.

Informaţii suplimentare şi fotografii :jmEvents | [email protected] |www.jmEvents.roFacebook EUROPAfest :http://www.facebook.com/EUROPAfest.Bucharest

Date post:	10-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	dragos-vilcu
View:	236 times
Download:	1 times

Justitiarul sibian 1 - 2012

Documents