justitiarul sibian - nr.7 - 2008

BOCCA DELLA VERITA

GURA ADEVÃRULUI

Singura Publicaţie De inveStigaţii Din Sibiu

Revistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

Anul X, nr. 7 (136) • 16 pagini • 11 noiembrie 2009 • GRATUIT • Apare lunar

pg. 3

AVERTISMENT! PERSoANElE cu uN coEfIcIENT dE INTElIgENţă ScăzuT şI cElE cARE cREd făRă dIScERNăMâNT ToT cEEA cE Văd şI Aud lA TElEVIzoR SuNT RugATE Să Nu cITEAScă „JuSTIţIARul

SIbIAN”, fIINdcă lE PoATE dăuNA gRAV PRoPRIIloR coNVINgERI foRMATE dE AlţII!

Judecătoria din Sibiu, fabrică de adopţii ilegale

Iată cine vrea să fie premierul României!Klaus Iohannis, un traficant de copii

dE cE IESE PRIMăRIA SIbIu „bASMA cuRATă”lA coNTRoAlElE cuRţII dE coNTuRI

geniul răului din spatele lui Klaus Iohannis (premierul propus): dinu Patriciu

Primăria renunţă la un teren din centrul Sibiului (II)

Transformarea unei victime a Securităţii în colaborator al acesteia (II)

c.N.S.A.S., execuţii publice la comandă

pg. 4

pg. 4

pg. 5

pg. 6

2

Anul X, nr. 7 (136) • 16 pagini • 11 noiembrie 2009

Opinii, Atitudini

Editorial

® Marcă înregistratăOSIM: 52175 | ISSN: 1583-6142

Redacţia:• Investigaţii: Doina DAMIAN, Iulian BĂLAN• Reporteri speciali: Dan FLORESCU, Ioan CRIŞAN • Eveniment: Tudor BLAGA, Eugen JITARIUC• Corespondent Mediaş: Marcel CÂMPEANU• Corespondent Spania: Liliana MÂNZAT • Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU• Corespondent permanent: Dr. Mircea DOGARU• Caricaturi:

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ : Marius Albin MARINESCU

Secretar general de redacţie: Maria MIHU

Redactor-şef: Elena PAVEL

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

E-mail: [email protected]: www.sibiu.justitiarul.ro

Crin Antonescu vorbeşte de bun-simţ, la fel ca si austriecii care au pus labele pe Petrom. As-ta-i culmea ipocriziei! Şi cei de la OMV – peştele mic care l-a înghiţit pe cel mare (Petrom)! – dar şi Dinu Patriciu, afaceristul veros din spatele lui Antonescu, au jefuit cu NESIMŢIRE petrolul ro-mânesc şi, din cauza acestor rechini plătim la benzinării şi în magazine, la preţuri occidenta-le, deşi avem salarii mai apropiate de Burkina Faso. S-au îmbogăţit din averea statului, avere la care am contribuit noi, cetăţenii acestei ţări, noi cei care am fost supuşi la foamete şi frig pe vremea lui Ceauşescu, tocmai pentru ca Româ-nia să nu mai fie datoare altor ţări şi pentru a fi asigurată o independenţă, măcar din punct de vedere economic. Noi cu ponoasele, alţii, ca Dinu Patriciu, Adrian Năstase, Dan Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vântu cu foloasele!

Ultimul, Sorin Ovidiu Vântu, derulează o campanie absurdă pe postul său de televiziu-ne, (I) Realitatea TV, unde, de dimineaţa până seara, ţipă unii că vor respect. Ce respect vrei Vântule? Respect de la oamenii care au fost je-fuiţi de tine prin escrocheria F.N.I.? Unii dintre ei nu mai pot să ţi-l acorde fiindcă şi-au pus ca-păt zilelor, din disperare! Ai habar, Vântule, câte tragedii ai declanşat şi la câţi oameni naivi le-ai schimbat destinul? Tu ai fost salvat, deşi locul tău era la puşcărie, din cauza unei justiţii la fel de corupte ca şi tine. Atâta au tras de timp cor-bii din Magistratură până s-au prescris faptele, iar tu ai scăpat nepedepsit!

Dinu Patriciu, prin marioneta Crin Antones-cu, grăieşte despre bun-simţ…

La fel, într-o reclamă idioată, austriecii de la OMV, care au cumpărat, prin intermediul lui Adrian Năstase, la preţ de dumping cea mai bogată şi rentabilă companie românească, Petrom, vorbesc şi ei despre „România bunu-lui-simţ“. Cât tupeu şi câtă nesimţire! Frapant este că aceşti rechini ori nu au imaginaţie, din moment ce lansează aceleaşi sloganuri în me-diul economic, dar şi în cel politic, ori ne cred tâmpiţi pe toţi şi uşor de manipulat! Tot pentru manipulare suntem bombardaţi zilnic de recla-ma acelor „canadieni“ – unii cititori poate şi dau seama şi de ce am recurs la ghilimele – care vor să exploateze aurul şi argintul de la Roşia Mon-tană. Aceştia ne spun, pe toate canalele mass media, cum ne pot face ei fericiţi, dacă ne iau ei rezerva strategică de metale preţioase şi cât de ingraţi suntem noi, românii, că nu acceptăm acest „bine“ pe care vor să ni-l facă. Probabil că şi aceştia vor respect şi recunoştinţă pentru că ne vor lăsa în pielea goală!

Cu „bunul-simţ”, care-l caracterizează, acest Patriciu sau Dinu Păturică modern solicita în mod vehement, imediat după „loviluţia” din decembrie 1989, nici mai mult, nici mai puţin, decât demolarea Casei Poporului, actualul Pa-lat al Parlamentului!!! Ipochimenul, paradoxal, de profesie arhitect, zbiera din toţi rărunchii că acel „simbol al comunismului“ trebuie ras de pe suprafaţa pământului. Construcţia în cauză, clădită cu sânge prin sacrificii umane, fiindcă mulţi muncitori, militari şi civili, şi-au găsit sfâr-şitul acolo, este acum în „Cartea Recordurilor“, fiind a doua clădire, ca dimensiuni, după Pen-tagonul americanilor, care se vede din Cosmos şi este admirată de toţi străinii care ne vizitează Capitala, aceştia vorbind la superlativ despre un edificiu unic în Europa.

Probabil că, împins de la spate de „bunul-simţ“ şi de Patriciu, preşedintele marionetă al partidului din buzunarul petrolistului, liberalul Crin Antonescu a propus românilor un premier care să impună „respect“ doar pentru „marele merit“ că este de origine germană. Adică, vezi Doamne!, Iohannis este neamţ şi, obligatoriu,

trebuie să fie cinstit şi corect. Păi, dacă am urma şi noi acelaşi raţionament idiot, însemnă că şi Adolf Hitler, împreună cu doctorul Josef Mengele (coşmarul nazist, supranumit „înge-rul morţii“), au fost doi tipi de treabă, fiindcă şi ei erau tot nemţi! Cum putem crede, taman noi, care scriem de nouă ani despre ticăloşiile primarului sibian, care acum se vrea prim-mi-nistru, că acest individ, corupt până în măduva oaselor şi de-o lăcomie ieşită din comun, este un fel de Alba ca Zăpada, neprihănită şi susţi-nută de nişte piticii inocenţi, care răspund la următoarele nume: Patriciu, Vântu, Voicules-cu, Hrebenciuc, Năstase, Iliescu şi Vanghelie? Pentru ca basmul să fie dus spre perfecţiune, fel şi fel de „fraţi Grimm“ şi „Anderseni“, lupi moralişti îmbrăcaţi în cojoace de oaie, apar pe posturile de televiziune ale lui tetea Voicules-cu şi celălalt balaoacheş, Vântu, spre a îndobi-toci poporul român că, musai, trebuie să fim conduşi de un „neamţ“. Aceasta fiind, de fapt, singura „calitate“ a acestui infractor cu dosare pe la o sumedenie de Parchete. Ipocriţi, ca acel „treningurist“, care se îmbracă ponosit pentru a fi perceput de plebe ca fiind din mijlocul ei, deşi taratul „psiho-pupu“ priceput la toate (film, sport, politică şi SF) are câteva viloaie în proprietate sau agenţi de influenţă ca celălalt cu nume de curva, că asta înseamnă „hure“ în limba germană, se dau de ceasul morţii să ne convingă că acest răufăcător, Klaus Werner Io-hannis, traficant de copiii, hoţ de imobile şi şef la Mafiei Caselor din Sibiu ar fi omul providen-ţial pentru viitorul României.

După modelul testat deja la Sibiu, acum că au început să iasă la iveală mârşăviile „neamţu-lui corect“, echipa de zgomote, formată din „răs-pândaci pe internet“, încearcă să inducă în sub-conştientul populaţiei ideea că nu are impor-tanţă dacă domnul primar de Sibiu a furat „un fleac“ de două căsoaie, impozante şi ultracen-trale, din moment ce „a făcut ceva pentru oraş“ şi, pe aceeaşi logică, va face ceva şi pentru ţară, chiar dacă „o va mulge“ puţin! Pardon?! S-a dat, oficial, liber la furat şi noi nu am ştiut? Probabil că da, din moment ce cucoana aceea plină de ifose, Corina Dragotescu, afirma nonşalant, vara trecută la Radio România Actualităţi, că din par-tea ei constructorii de autostrăzi pot să tot fure bani de la buget, nu contează, principalul este să se construiască acele şosele. Poftim gândire, de, cică, „formator de opinie“! Păi, cucoană, dacă ai aşa o mentalitate de borfaş, lasă-i pe români în pace, nu le mai de-forma opiniile, educă-ţi co-piii, în cazul în care ai, în spiritul acestui veritabil Cod al hoţilor. Pentru noi ar fi suficient şi dacă ne-ai lipsi de mutra aceea acră, pe care o afişezi uneori pe micile ecrane.

Hoţii care au transformat România într-un stat de tip mafiot şi vor să impună acum în fruntea guvernului un individ care să-i repre-zinte, la fel de mafiot şi el, dar ocrotit de „mitul neamţului cinstit“, cerşesc acum respect, cică în numele nostru şi mai vor şi bun-simţ. Crin in-vocă bunul-simţ, tocmai el, care candidează pe banii lui Patriciu, adică, nu!, el candidează pe banii mei şi ai tăi, cel care citeşti acum, ajunşi în posesia lui Păturiciu. Acest Chucky Antonescu doreşte bun-simţ pentru el şi mafioţii din spa-tele lui şi, dacă mai rămâne pe la fundul sacu-lui, puţin respect şi pentru premierul „neamţ“ propus de el. Bun-simţ şi respect pentru voi, cei care aţi pus ţara la cale, ca să o puteţi pune pe butuci definitiv în viitor, la firma „Grivco“ a lui Dan Voiculescu? Nu, nesimţiţilor, nu meritaţi respectul nostru!

Justiţiarul sibian

lumea văzută de la bucureşti

Am râs când am auzit prima oară despre premi-erul Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI. Speram ca a doua zi propunerea lui Crin, prin care am înţeles că do-reşte să-şi atragă la prezidenţiale electoratul arde-lean, să fie dovedită ca o glumă proastă. Ştiam de la colegii mei din Sibiu despre ilegalităţile crase, hoţiile, actele de-a dreptul mafiotice şi tovărăşiile „candidatului-minune“ Klaus Johannis şi am văzut la faţa locului „realizările măreţe“ ale primarului poreclit - sibienii şi procurorii DNA ştiu de ce - „Jo-hannis - şase case“. Cu o origine incertă şi un nume nici românesc, nici german (jurnaliştii locali vă pot informa că şi-a „germanizat“ numele), edilul care a

transformat Sibiul într-un oraş de mucava şi turtă dulce, numai bun de pus, miniaturizat, în vitrinele de pe Gardeschützenweg din Berlin, are mari pro-bleme cu pomada, ce se vrea fermecată. Faţadele vopsite frumos, în culori vii, ca în celebrele sate ale lui Potemkin, ascund în spatele lor ruinarea Cen-trului Istoric al Sibiului, plătită de Europa, dar şi de români cu zeci de milioane de euro. Alte milioane de euro s-au scurs ca viitura prin pavajul Sibiului, când „primarul-minune“ a aprobat învârtirea pie-trelor din pieţele centrale şi apoi înlocuirea lor cu piatră chinezească (se terminase piatra în Româ-nia, deşi politicienii nu au ajuns încă să o spargă pe toată cu barosul, cum ar merita). Dar specialita-tea primarului sunt afacerile imobiliare. Terenurile şi clădirile de patrimoniu zboară printre degetele

primarului-prestidigitator ca pe sub bagheta lui Iosefini. Azi sunt, mâine nu mai sunt. Nici soţia şi soacra sa nu sunt mai prejos la iluzionism cu acte de moştenire. Anchetând o astfel de afacere te-nebroasă, un coleg de presă din Sibiu care nu s-a lăsat cumpărat de mafia locală sau centrală (mai sunt şi dintr-ăştia - specie pe cale de dispariţie), s-a trezit că îl caută un Jeep pe trotuar.

Ultimele mari tunuri ale primarului-premier care - după cum ne transmite prin intermediul obositului Emilian Hurezeanu - „vrea să scoată ţara din mocirlă“ (şi să o afunde apoi unde?) privesc evaporarea stadionului central „Voinţa“ pentru un complex imobiliar şi - atenţie pentru ecologiştii lui Vîntu - Pădurea Dumbrava, în care se află şi cel mai renumit muzeu în aer liber din România - Muzeul naţional de tradiţie şi cultură românescă ASTRA. Desigur, partea cu „românească“ s-ar putea să de-ranjeze la Viena, Berlin sau mai ştiu eu pe unde se află cei care îi asigură protecţia lui Klaus Potemkin. Distinsul „salvator al naţiei“ (al minorităţii sale poa-te - minoritatea îmbogăţiţilor peste noapte din sa-lariu de bugetar) vrea să facă pe locul pădurii un... ştrand (vezi planul pe www.curentul.ro). De 55 mi-lioane de euro. Buget de criză. Cu totul întâmplă-tor, lângă ştrand, un alt miliardar de carton vrea să ridice, tot în pădure, în coasta Muzeului Satului românesc, blocuri-turn de 17 etaje.

Agitaţia agenţilor săi de serviciu din media mo-guliană nu va face decât să sară din baie, odată cu candidatul, şi zoaiele sale. Degeaba au fost puşi la punct astfel de deontologi cu vipuşcă, la cel mai înalt nivel; ei îşi imaginează că dacă au angaja-mente cu vreun stat membru al Alianţei sunt infa-ilibili. Ei bine, nu. Atunci când acţionezi împotriva intereselor naţionale ale statului din care, teoretic, faci parte, asemenea atitudini se încadrează sim-plu: la trădare.

Dar „candidatul-minune“ are nu numai proble-me cu legea, ci şi cu morala. Grave de tot. O aface-re despre care - culmea! - Antena 1 a raportat în anul 2000, un trafic de copii printr-o adopţie efec-tuată chipurile în Canada, a rămas neelucidată până astăzi. Copiii au dispărut; nu se ştie unde - în familia vreunui pedofil sau la abatorul de organe. Bunica micuţilor a încercat în van să ia legătura cu ei, conform legii. Primarul, pe atunci un profesoraş de fizică şi inspector de copii, a luat-o pe bătrână la pumni şi picioare când a încercat să se interese-ze de nepoţii ei, trimişi, după cum credea ea, la o viaţă mai bună. Poate în Rai.

Privind cu scârbă la susţinătorii lui, trebuie să admit că sunt pe măsura lui şi el pe măsura lor: candidatul mafiei.

Victor RoNcEA

Vreţi respect şi bun-simţ, dar meritaţi?

candidatul Klaus Potemkin şi agenţii lui de serviciu

Victor RoNcEA

3


Dosar „Justiţiarul”

Numeroşi copii au fost înfiaţi în 1990, în condiţii cel puţin suspecte, de familii canadiene. Câte patru-cinci odată, fără nici un control. De atunci, li s-a pierdut urma cu desă-vârşire. Lumea crede că micuţii au fost cumpăraţi pe post de “piese de schimb”.

Acest caz, ce se anunţa complicat şi nu lipsit de surprize, a fost desco-perit, practic, printr-o întâmplare. Căutând dovezi despre abuzurile lui Klaus Johannis, care intenţiona să pună mână pe nişte imobile din cen-trul Sibiului, Marius Albin Marinescu, directorul bibliotecii private “Bibli-on” a aflat despre legătură acestuia cu adopţiile internaţionale.

Cu tenacitate şi certe calităţi de detectiv, insuşite probabil în urmă lecturilor sale, bibliotecarul a strâns primele probe ale afacerii ilegale cu copii pentru Canada. El a aflat cum au plecat din România, în vara lui ‘90, doi soţi canadieni cu patru copii înfiaţi la grămadă. Şi nu a fost un ac-cident, ci un fenomen.

La rândul nostru, putem dovedi că seria de adopţii la care facem re-ferire este în mod flagrant ilegală. De acum înainte e treabă autorităţilor române să ducă anchetă la bun sfâr-şit, pentru a da de urmă pruncilor “exportaţi” şi, acolo unde este cazul, pentru a-i pedepsi pe cei care au în-făptuit şi au înlesnit această negus-torie murdară. În vreme ce aceştia au adunat averi însemnate şi pozează acum în cetateni respectabili, nişte bunici se sting că lumânările, bleste-mând ziua în care au acceptat să-şi încredinţeze nepoţii străinilor.

Aceşti oameni se învinovăţesc, fi-ind convinşi că micuţii au ajuns “pie-se de schimb” pentru alţii. Nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să încercăm a afla adevărul, fie şi după zece ani, când memoria oamenilor s-a împuţinat şi multe urme s-au şters.

Am relatat pe larg, în numărul de joi (vezi secţiunea 7Zile), despre tragedia familiei Iliuţ din Răşinari. Vom face câteva precizări, pentru a localiza temporal succesiunea eve-nimentelor şi pentru a face înţeles mecanismul acestei îngrozitoare afaceri cu copii.

Pe 14 iunie 1990, venind de la o nuntă, beat şi ros de gelozie, Vasi-le Iliuţ o omoară pe soţia sa, Elena. Conştientizând grozăvia comisă,

bărbatul îşi pune capăt zilelor, spân-zurându-se de grindă. În urmă lor ră-mân trei orfani: Elena-Maria (7 ani),

Vasile (5 ani) şi Anca (3 ani). Trec doar câteva zile - nici nu se uscaseră flori-le pe mormintele celor doi nefericiţi, când în sat îşi face apariţia cuplul ca-nadian Alain Roger şi Arlene Dianne Lalande. Nu singuri, ci însoţiţi de fa-milia de profesori sibieni Carmen şi Klaus Johannis.

Rămăşi în grija unei bunici bol-nave şi a unui bunic beţiv, cu multe

rude împrejur, dar preocupate de propriile necazuri, cei trei copii erau prada ideală. De nenumărate ori, so-ţii Johannis vin (uneori însoţiţi de vi-itorii părinţi) pentru a-i convinge pe bătrâni să-şi lase nepoţii să zburde spre un viitor mai bun.

Formalităţile de adopţie au de-curs nefiresc de repede. Pe data de 1 august, Parlamentul emitea Legea

11 ce avea să reglementeze adopţiile internaţionale. Canadienii erau deja de vreo două luni în România, pân-

dind apariţia legii. Au studiat piaţă, au ochit familiile “dis-ponibile” cu ajutorul complicilor români.

La două săptă-mâni de la publica-rea legii, Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă 13/1990, încu-viinţează înfierea a patru copii-fraţii Ili-uţ plus Anda Maria Scutelnicu, în vârstă de patru luni, copilul din flori al unei tine-re fără posibilităţi

materiale. Ne asumăm răspunderea de a ca-

lifica această sentinţă drept ilegală. Iată de ce: Temeiul legal al deciziei prin care instanţa “încuviintează în-fierea cu drepturi depline a minori-lor (...) este Legea 11/1990, intrată în vigoare cu două săptămâni înainte. Deşi fac trimitere la această lege, ma-gistraţii se pare că nici n-au citit-o.

Aşa a fost posibil că aceştia să eludeze două articole: 2 şi 3. Art 2 prevede “înfiinţarea, ca organism guvernamental, a Comitetului Ro-mân pentru Adopţii”. Această struc-tură avea să devină operaţională mult timp după ce a fost înfiinţată. Art. 3 prevede expres că “Străinii sau cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot adopta numai copii aflaţi în evidenţa Comi-tetului Român pentru Adopţii şi care nu au putut fi încredinţaţi sau adop-taţi în ţara, în intervalul de cel puţin şase luni de la luarea în evidenţa”.

Este evident: nu e cazul fraţilor Ili-uţ, care au rămas orfani cu abia două luni în urmă, care nu au fost institu-ţionalizaţi nici o zi, nu au fost luaţi în evidenţa nici unei instituţii de pro-tecţie a minorilor. În plus, grefiera avea să consemneze că “adopţia s-a făcut în absenţa reprezentanţilor Autorităţii Tutelare”, parte importan-tă în orice proces de acest gen, care trebuie să producă documente, pre-cum anchetă socială.

Multe ar avea de spus secretarul primăriei din Răşinari, care a emis nişte documente necesare adopţiei. Când reporterii noştri l-au întrebat despre canadieni, acesta a început

să-şi frângă mâinile, dând dovadă de mare nelinişte. Impresia pe care a lăsat-o a fost că are ceva de ascuns faţă de acest subiect. Dacă Poliţia l-ar lua la întrebări mai în amănunt, ar putea afla lucruri interesante.

Nu ştim, în fond, ce documente au mai rămas la dosarul acestei adop-ţii, aflat în arhiva Tribunalului Sibiu. Date fiind ilegalităţile constatate de noi, n-ar fi de mirare că nici părinţii adoptivi să nu fi adus necesarele do-cumente emise de statul canadian, precum: certificatul privind ante-cedentele penale; ancheta socială efectuată de autorităţile canadiene în care să se arate opinia acestora cu privire la înfiere şi altele.

Persoanele, care au fost marto-re la procesul public al încuviinţării adopţiei, ne-au mai semnalat şi un alt aspect interesant. În sala de ju-decată se mai află o altă familie de

canadieni care aveau să infieze nu mai puţin de cinci copii de-odată. Bineînţeles, şi aceşti părinţi adoptivi se cunoşteau bine cu soţii Lalande. Aşadar, într-o singură zi, o instanţă a încuviinţat înfierea a nouă copii de către două familii. Foarte suspect, trebuie s-o recunoaştem.

Mărturii ale altor persoane vin să ne sporească suspiciunile că la Sibiu, în acea perioadă, mult mai mulţi copii au fost încredinţaţi, după o su-mară judecată, unor familii din străi-nătate. De pildă, sătenii din Răşinari ne-au spus de numeroase familii de ţigani care şi-au vândut copiii pe te-levizoare color aduse de la ajutoare. Urma acestora s-a pierdut însă. Două persoane aveau să ne declare, însă, că au văzut în casa socrilor lui Klaus Johannis un nou-născut, aflat într-un coş de nuiele, ce aştepta să fie luat de o familie din străinatate..

Spre deosebire de poveştile des-pre cei ce şi-au vândut copiii, trebuie spus că nici Maria Iliuţ şi nici Maria Scutelnicu nu au cerut şi nici nu au primit ceva pentru cei patru copii. Pur şi simplu, în acea conjunctură ele au căutat cu disperare să le gă-sească un viitor mai bun, plasându-i

în familii cu dare de mână, în ţări ci-vilizate.

De atunci, în afara soţilor Johan-nis, se pare că nimeni n-a mai dat de urma familiei Lalande. Bunica fraţilor Iliuţ le-a scris zeci de scrisori, cerân-du-le doar să-i confirme că micuţii sunt sănătoşi, să-i trimită o fotogra-fie cu ei, să se mândrească astfel cu ei, să se consoleze că a făcut bine încredinţându-i. În zadar. Nici un răs-puns.

Sătenii din Răşinari, care au rude în străinătate, susţin că au aflat de la acestea că micuţii au avut o soartă tragică, ajungând “piese de schimb” pentru alţii. Noi nu băgam mâna în foc pentru aceste veşti, dar obser-văm că infierile s-au făcut într-o crun-tă ilegalitate şi ne întrebăm de ce a fost nevoie de atâta grabă, de atâtea secrete şi minciuni, dacă intenţiile părinţilor adoptivi erau nobile.

Usturoi n-a mâncat, gura nu-i mi-roase. Interesantă este poziţia profe-sorului Klaus Johannis, inspectorul şcolar general al Sibiului, faţă de faptele relatate mai sus. Într-o confe-rinţa de presă convocată de el însuşi, a negat cu vehemenţă faptul că ar fi intermediat înfierea celor trei fraţi.

El a recunoscut că i-a găzduit pe canadieni, că a prestat servicii pentru ei - de şofer şi translator - dar că nu a primit bani pentru aceasta ci numai cadouri. Johannis crede că numele său a fost implicat în acest scandal din cauza unor rivalităţi politice. El nu recunoaşte nici că ar fi îmbrân-cit-o, lovind-o cu piciorul în spate, pe bătrână Maria Iliuţ, care l-a căutat la şcoală pentru a-i cere să afle veşti despre nepoţii ei de la canadieni.

Cu toate acestea, bătrâna jură cu mâna pe Biblie că soţii Johannis au minţit-o în 1990, că ei înşişi îşi vor da fetiţa în vârstă de cinci ani, unor stră-ini care vor să o înfieze. Ei bine, ulte-rior Maria Iliuţ avea să afle că aceştia nu au avut niciodată copii.

Valentin zASchIEVIcI (“Jurnalul Naţional “- mai,

anul 2000)

Judecătoria din Sibiu, fabrică de adopţii ilegale

Fotografie expediată din Canada în acelaşi an (1990) complicelui Ioha-nnis, pentru a-i asigura spatele în cazul în care ar fi fost luat la întrebări. Aici apar cinci copii, deci fami-lia Lalande a mai adoptat un copil, probabil tot din România.

Fraţii Iliuţ, din Răşinari, pe vremea când un lucru era sigur: TRĂIAU!!!

Familia Lalande, cea care a adoptat patru copii din Româ-nia, deşi avea două fiice, prezente în această fotografie.

Mass-media aflată în solda „mogulilor” afirmă că „imaculatul” Kla-us Iohannis este atacat cu diverse acuzaţii „vechi”. Domnilor, aici nu este vorba de alimente expirate, vândute la magazinul din colţ! Cri-mele – şi mai grav, genocidul! – nu se prescriu niciodată, iar istoria nu le iartă.

Articolul care urmează a fost scris de jurnalistul de investigaţii Va-lentin Zaschevici şi a fost publicat în “Jurnalul naţional“ în mai, anul 2000. La vremea respectivă Klaus Iohannis nu era primar şi nici revista “Justiţiarul“ nu apăruse. Deşi iniţial Iohannis a recunoscut implicarea sa în adopţii, chiar dacă a minimalizat rolul jucat de familia sa, în pre-zent neagă cu îndârjire orice implicare, aşa cum a făcut-o la emisiunea lui Robert Turcescu. În urmă cu cinci ani, personal, am prezentat-o pe Maria Iliuţ, bunica copiilor dispăruţi, în Camera Deputaţilor, aceasta

fiind audiată de Comisia de Cercetare a Corupţiei, Abuzurilor şi pen-tru Petiţii. Klaus Iohannis a refuzat să se prezinte la audiere. Înainte de a deveni primar, acesta a promis presei că în anul următor va veni unul dintre părinţii adoptivi pentru care a intermediat înfieri, împre-ună cu copilul adoptat şi o să-i prezinte mass-mediei sibiene. A fost doar o minciună! Noi deţinem caseta video cu declaraţia lui Iohannis, precum şi alte probe incontestabile, care dovedesc participarea lui şi a soţiei sale într-un grup internaţional de crimă organizată.

În numărul următor voi publica amănunte noi legate de acest caz şi scrisoarea adresată de bunica copiilor preşedintelui Traian Băsescu, după emisiunea de pe B1 TV, din 22 octombrie, în care am prezentat personal acest caz.

Marius Albin MARINEScu

4


Colimator

Articolul de mai jos reprezintă punctul de vedere al autorului acestui site. Desigur că lumea politică nu mă pasionează atât de mult, dar nu pot să nu remarc şi să intuiesc cum în spatele unui “spectacol” care ni se prezintă se află altcineva bine ascuns. Desigur că nu am dovezi concrete, însă dovezile sunt date de logica în care evenimentele se desfăşoară.

Se ştie că în aceste zile există o mare agitaţie pe scena politică românească, odată cu demiterea guvernului Boc de către parlamentarii din PSD, PNL şi UDMR. Toată suspiciunea mea a început odată cu faptul că, în numai câteva ore de la căderea guvernului PDL, între 2 partide în care există mari diferenţe doctrinare (PSD şi PNL) s-a ajuns atât de repede la un acord prin care să fie susţinut la şefia viitorului

guvern, un “independent”, şi anume primarul actual al Sibiului, Klaus Johannis. Cum de s-au înţeles atât de repede cele 2 mari partide? De dragul interesului naţional? Bineînţeles că nu! “Interesul naţional” e o chestiune care dă bine la public, dar nu mai animă pe nimeni în politica românească de azi. Un Ion Brătianu sau Iuliu Maniu de altădată, politicieni din trecutul României, cu adevărat patrioţi, nu mai găsim deloc în tumultosul univers al politicii dâmboviţene.

Şi atunci, ce le-a făcut pe PSD şi PNL să se înţeleagă atât de bine şi atât de repede? Eu cred că este o mişcare genială, realizată din umbră, de “liberalul” Dinu Patriciu. Am pus liberal între ghilimele, întrucât acest om de afaceri, deşi este membru al PNL, a sponsorizat fără reţineri, şi în 2004 şi în 2008, PSD-ul (a nu se uita cât de mult a fost ajutat omul de afaceri Dinu Patriciu de către PSD, care, prin anii 2001, i-au anulat acestuia datoriile pe care le avea la stat, la Petromidia, companie deţinută de mogulul petrolist). De ce un om de afaceri ar sponsoriza 2 partide (teoretic rivale)? Pentru că doreşte să obţină avantaje de la ambele! E logic. Aşadar, care personaj ar fi putut să le impună celor 2 mari partide, PNL şi PSD, să accepte, atât de repede, un candidat comun la funcţia de premier? Nu-l văd decât

pe Dinu Patriciu în această postură. Propunerea pentru Klaus Johannis a fost făcută pentru prima dată de liberali (tabăra pe care Dinu Patriciu o controlează perfect) şi apoi, în mod sigur, a fost impusă şi PSD-ului prin câteva telefoane şi manipulări din umbră. Iar PSD-ul a acceptat, atât datorită influenţei pe care Patriciu o are în PSD, cât şi a demonstraţiei faptului că impunerea unui prim-ministru ca Klaus Johannis ar putea avea efecte negative pentru Traian Băsescu (dacă Băsescu îl acceptă, ar avea imaginea unui învingător; dacă-l respinge, ar avea imaginea unuia care se opune binelui ţării).

Acum, cred că vă puneţi întrebarea de ce ar dori Dinu Patriciu un candidat ca acest Klaus Johannis? Pentru că a intuit că acesta ar avea o imagine

publică foarte bună şi este privit ca “independent” (deşi, s-a demonstrat că are clar simpatii liberale). Odată ajuns prim-ministru, Klaus Johannis ar fi uşor manipulat de Dinu Patriciu, aşa cum ar dori el. Plus că ar fi şi “lovitura mortală” aplicată lui Băsescu în apropiatele alegeri prezidenţiale.

Ce l-a dat de gol pe Dinu Patriciu în toată această vâltoare a politicii româneşti? Precum se ştie, magnatul liberal deţine cotidianul “Adevărul”. În ultima vreme, acest cotidian îşi face pe la televiziuni o campanie agresivă în care vrea să convingă cititorii că este “singurul cotidian din România” care nu face politică. Dinu Patriciu a vrut astfel să demonstreze lumii că el nu se mai ocupă de politică, nici în ziarul pe care-l conduce. De ce-a simţit nevoie să facă acest lucru? Nu cumva pentru a avea un “argument forte” că el nu se mai ocupă şi nu mai intervine în politică? Şi de ce? Oare nu pentru că ar avea alte interese ascunse? Oare nu pentru că, cu o aţă, îl manipulează pe Crin Antonescu, preşedintele PNL, şi cu altă aţă, manipulează o parte importantă din PSD? Aşadar, atenţie la Dinu Patriciu!

Preluare:http://www.lovendal.net/wp52/

geniul-raului-din-spatele-lui-klaus-johannis-premierul-propus-dinu-patriciu

geniul răului din spatele lui Klaus

Iohannis (premierul propus): dinu Patriciu

Săptămâna trecută la emisiunea „Naşul”, difuzată pe postul de tele-viziune B1 TV , directorul publicaţiei „Justiţiarul” a încercat să creioneze pentru telespectatorii din întreaga ţară adevăratul portret al primarului Klaus Iohannis care, lipsit de ruşine şi scrupule, confundă populaţia acestei ţări cu populaţia Sibiului, încercând să mintă o ţară întreagă şi să se caţe-re mult mai sus decât îi este locul.

Domnul Marius Albin Marinescu s-a prezentat în emisiunea domnului Moraru cu documente, fiecare acu-zaţie lansată având un suport mate-rial bine argumentat şi certificat. De-oarece spaţiul de emisie a fost infim pe lângă faptele care trebuiau pre-zentate, ne propunem ca în numere-le viitoare să prezentăm amănunţit fiecare acuzaţie adusă primarului Iohannis.

Unul dintre matrapazlâcurile enu-merate a fost şi mult mediatizatul caz al parcului Darwin, probabil cadoul lui Iohannis făcut lui Emil Citrea, di-rectorul Curţii de Conturi Sibiu, care la rândul lui şi-a închis ochii blajini la porcăriile din administraţia publică condusă de primar.

Derularea evenimentelor este foarte simplă. Fiica şi ginerele dom-nului Citrea, reîntorşi din America, s-au transformat peste noapte în oameni de afaceri porniţi să sacrifice orice pentru satisfacerea unor inte-rese materiale imediate. Astfel a luat naştere hotelul Roberts, pe structura unei firme înfinţată în Tălmaciu, fir-mă care a primit cândva oareşce fon-duri europene... etc. Şi aşa a ajuns un înalt funcţionar şi organ de control financiar să tragă sfori pentru fiica lui, care dezminte legenda că Ame-rica este ţara tuturor posibilităţilor. Nuuuuuu... Când ai un tată ca al ei, în România se poate orice..., iar im-plicarea domnului Citrea în afacerea privată a familiei sale nu este tocmai o noutate pentru cei care-l cunosc.

Şi pentru că orice hotel care se respectă are nevoie de parcare pen-tru clienţi, au început să fie trase sfori pentru obţinerea unei părţi din parcul Darwin, lucru care s-a şi în-tâmplat în ciuda tuturor protestelor locatarilor din zonă.

Dar să ne reamintim derularea evenimentelor :

Potrivit HCL 133/26.08.1999, par-cul, acum devenit parcare, a fost inventariat de către Consiliul Local Sibiu ca făcând parte din domeniul public cu denumirea „Parc C. Dar-win“, iar această calitate este certifi-cată inclusiv de primar şi specificată în inventarul amintit la pozitia 161. După cinci ani , la data de 17 mar-tie 2004, se eliberează un certificat de urbanism cu numărul 416 pen-tru „Construirea şcoală clasele 1-4 şi grădiniţă“, pe numele Roberts Iani-na Mihaela, nimeni alta decât fiica lui Emil Citrea, directorul Curţii de Conturi Sibiu. Certificatul de urba-nism prevedea ridicarea construcţi-ei pe terenul CF Sibiu nr. 13596 top

1827/2/2/5/16/2, deşi proiectul 08-53-P/2003 prevede construirea unui Centru de învăţamânt privat şcolar pe strada C. Darwin, inclusiv pe te-renul parcului – CF Sibiu nr. 9811, top 1827/2/2/5/17. Imediat după emiterea acestui certificat de urba-nism, Consiliul Local Sibiu trece tere-nul parcului din proprietate publică în proprietate privată, hotărârea nu-mărul 103/25.03.2004.

Deci, numai după o săptămână de la eliberarea certificatului de ur-banism pentru construcţia familiei Citrea, Consiliul Local pregăteşte „marea hotarâre”, iar vecinii află în ul-tima clipă intenţiile distinsei familii. Se solicită autorizaţii pentru ridica-rea construcţiei, parte din diligenţe fiind făcute cu maximă repeziciune de către conducerea Primăriei, de parcă era vorba despre construirea, în regim de urgentă, a unui edificiu de importanţă naţională. Şi avizul de mediu este eliberat fără nici un fel de probleme, fără ca vecinii să fie consultaţi în acest sens, aşa cum este legal. Nu este de mirare că avizul de mediu a fost contestat de către veci-nii din cartier, vecini care nici nu ştiau până atunci cine este în spatele aces-tei poveşti. Atunci au aflat stupefiaţi că se luptă tocmai cu puternicul Emil Citrea. Deşi oamenii doreau ca acest teren să rămână parc, cunoscută fiind problema acută cu care se confruntă orice oraş de mărimea Sibiului, lip-sa spaţiilor verzi, Primăria Sibiu nu se lasă intimidată de acest demers şi continuă bătalia inegală cu o co-munitate care nu mai înţelege nimic, asemănător cu masacrul de pe Aleea Turnu Roşu, unde protagonist a fost atunci şi mai puternicul Ilie Carabulea. Ca porcăria să fie şi mai mare, gră-diniţa s-a transformat peste noapte într-un hotel cochet, iar regimul de înălţime în zonă a fost modificat pen-tru a trece în legalitate construcţia familiei Citrea. Presedintele Curtii de Conturi a fost implicat activ în aceas-tă poveste, el participând, nu se ştie în ce calitate, la câteva din întâlnirile care se doreau a media conflictul în cauză.

În condiţiile în care Primăria Sibiu nu a ţinut cont de doleanţele celor-lalţi proprietari din zonă, aceştia au fost nevoiţi să se adreseze Justiţiei, pentru a împiedica sacrificarea unui parc, aflat în domeniul public, în favoarea unei singure familii, chiar dacă ea este una cu renume. Proce-sele care au urmat sunt edificatoare pentru desfăşurarea poveştii Parcu-lui Darwin. Ca să amagească vecinii, domnul Citrea a promis că personal se va ocupa de reamenajearea locu-lui care a mai rămas din parc, ca apoi, când i s-a reamintit acest lucru, a râs sarcastic spunând că nu lucrează la spaţii verzi. Nu avea nici un interes domnia sa să reamplaseze leagănele pentru copiii gălăgioşi, care ar fi pu-tut să-i deranjeze clienţii.

Primele doua sentinţe au fost date în favoarea comunităţii, care refuza construirea pe locul parcului a unei parcări, iar sentinţa finală, definitivă şi irevocabilă, emisă de Curtea de Apel Alba Iulia, a încheiat apoteotic un caz de manual în ceea ce priveşte lupta utopica a cetăţeanului din Ro-mânia cu morile de vânt.

Este mai mult decât incredibil fap-tul că la Curtea de Apel s-a ajuns abia dupa ce Primăria Sibiu a facut recurs la penultima sentinţa dată în acest caz. Incredibil este că tocmai cea care trebuia să apere interesul colectiv în detrimentul celui personal, Primaria Sibiu, a demonstrat că tupeul func-tionarilor publici este fară margini. Cât de important era hotelul familiei Citrea pentru comunitate? Parcă ar fi fost singurul şi unicul hotel dintr-un oraş mediu... Cine poate demonstra că între Citrea si Johannis nu au avut loc mai multe întâlniri pe această temă? Ce caută directorul Curţii de Conturi Sibiu în toată aceasta poves-te? Este sau nu vorba despre trafic de influenta? Spală oare o mână pe alta ?

De ce nu s-a prezentat doamna Ianina Roberts la orgnele abilitate pentru eliberarea autorizaţiilor, ci tatal ei? Cum s-a judecat la Curtea de Apel Alba cauza într-o singură şe-dinţă şi cum şi-a permis domnul Emil Citrea să stea în faţa uşii preşedintei completului de judecată de la Curtea de Apel ( „ întâmplător” tot sibiancă) până la stabilirea soluţiei ? De ce s-a trâmbiţat ideea că familia Citrea va ridica un centru de învăţământ ? De ce proprietarii oficiali nu se implică nici în luarea deciziilor, nici în relaţii-le cu presa, ei pasând aceste atribute tot în favoarea tatălui director...

Acestea sunt doar întrebări. Cert este că primarul Klaus Iohannis îşi de-păşeşte cras atribuţiunile de serviciu, sfidează legea şi bunul-simţ, punând mai presus de toate interesul privat în detrimentul celui public, uitând cu desăvârşire promisiunile făcute cetă-ţenilor care l-au votat.

doina dAMIAN

dE cE IESE PRIMăRIA SIbIu „bASMA cuRATă”lA coNTRoAlElE cuRţII dE coNTuRI

5


Anchetă

Reporterii Departamentului de In-vestigaţii al revistei „Justiţiarul Sibian” au prezentat în ediţia din data de 18 septembrie a.c. un material ce avea ca subiect terenul cu o suprafaţă de 682 m.p., ce are deschidere la Piaţa Teatru-lui. Aşa cum a fost prezentat şi atunci, terenul are ca proprietar real Primăria Sibiu, însă prin efectuarea unor ilegali-tăţi succesive, acesta a trecut în posesia lui Aurel Şerban. Acest teren aparţine domeniului public al Primăriei Sibiu, mai precis Administraţiei Pieţelor şi are numărul top 3662/1/2/7/1/1/1/1/2, dar se află operat - atenţie! - în două cărţi funciare!!! Este vorba de CF 9811, proprietar de drept fiind Primăria Si-biu, dar regăsim acelaşi teren şi în CF 15333, cu alt „proprietar”, Aurel Şerban. Pomeneam în materialul anterior des-pre implicarea unui notar public, dar nu aveam suficiente date pentru a ne pronunţa fără riscul de a comite o ne-dreptate. După ce am făcut mai multe cercetări am descoperit că notarul im-plicat este mai vechiul nostru „client”, notarul Bucşa Radu Gabriel, pe care l-am acuzat în nenumărate rânduri de corupţie şi aderarea la un grup de cri-mă organizată, pe care tot noi l-am nu-mit „Mafia imobiliară sibiană”, condus de primarul care acum se vrea premier, Klaus Werner Iohannis. Din acel grup mai fac parte angajaţi sau foşti angajaţi ai Primăriei Sibiu, dar şi persoane din afară, care au beneficiat efectiv de ca-sele luate prin fals şi uz de fals, precum şi participanţii la infracţiunile respec-tive, care prin natura profesiei lor au facilitat obţinerea frauduloasă a acelor imobile, cum ar fi şi acest domn Bucşa Radu Gabriel, notar public. Datorită lui Bucşa, chiar familia Iohannis a obţi-nut prin uz de fals două imobile gran-dioase în centrul Sibiului, deoarece aşa au fost declarate, ca fiind false, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Braşov, documentele utilizate de notarul incriminat, care i-a desem-nat moştenitori pe aceşti impostori. Ca recompensă pentru sprijinul acordat la obţinerea frauduloasă a celor două imobile, notarul Bucşa a devenit „nota-rul oficial” al Primăriei Sibiu, deoarece toate persoanele, fizice sau juridice, care încheie diverse contracte cu ad-ministraţia locală, sunt obligate să le le-galizeze la Biroul notarial Bucşa, acesta având astfel o clientelă sigură şi stabilă, în detrimentul colegilor de branşă! Pri-etenia celor doi, primar şi notar public, nu se opreşte aici, ei fiind văzuţi împre-ună la restaurante, „în familie” putem spune, deoarece la o chermeza descri-să de „Monitorul de Sibiu” au participat şi finii primarului, ceea ce înseamnă că relaţia este foarte apropiată. Cităm: „Primarul Klaus Johannis a luat prânzul cu Werner Keul - proprietarul WK Group, Andreas Huber - proprietarul Autohaus Huber si, totodată, finul primarului, şi no-tarul Radu Bucşa. Alături de cei trei băr-baţi importanţi ai Sibiului au fost şi soţiile lor. Deşi parcarea din faţa Hotelului Hil-ton oferea un număr generos de locuri, primarul Klaus Johannis a sfidat regulile şi a preferat să-si parcheze BMW-ul seria 7 chiar în faţa intrării în hotel.” (Monito-rul de Sibiu din 28.09.2009, autor Radu Micu). Picant până şi amănuntul cu mo-

dul nesimţit de a parca, că tot vorbeşte lumea, în isteria aceasta creată de Chuc-ky Antonescu cu propunerea lui Iohan-nis ca premier, despre corectitudinea şi disciplina nemţilor. De fapt, cu aceeaşi nesimţire primarul sibian parchează, zilnic, şi în Piaţa Mare, deşi este interzis accesul auto în zonă, dar nu poate să parcurgă doar zece metri în plus de la locul normal de parcare, fiindcă el este superior muritorilor de rând. Chiar dacă unii consideră că insistăm prea mult cu unele amănunte, aparent irelevante, noi considerăm că doar aşa pot citito-rii – unii nefiind sibieni – să înţeleagă atmosfera locală, relaţiile strânse dintre parveniţii nelegiuiţi, care se susţin şi se ocrotesc reciproc sau comportamentul insolent şi abuziv al aşa-zisului „neamţ cinstit”.

Metoda „suveică”, scopuri, consecinţe

Contribuţia notarului la deturna-rea frauduloasă a acestui teren are, de data aceasta, doar aspectul unei po-sibile complicităţi la infracţiunea de evaziune fiscală. Astfel, notarul Bucşa Radu Gabriel a autentificat mai multe contracte succesive de vânzare-cum-părare, în perioada 2002-2004, ale ace-luiaşi teren imobil înscris în C.F. nr.1533 Sibiu, taman cel sustras Primăriei Sibiu. Terenul a fost vândut iniţial de S.C. Resib S.A. (reprezentată de cumnata lui Şerban Aurel) către S.C. Euro Imob International S.R.L. (reprezentată de Aurel Şerban, în persoană). Interesant şi comic în acelaşi timp este faptul că sediul ambelor firme se afla, iniţial, pe strada Sibiu, str. Ludoş, nr. 29, ca după aceea să apară la adresa Sibiu, Şcoa-la de Înot, nr. 1-3, unde se află hotelul „Parc” care a aparţinut B.T.T.-ului, acu-ma fiind în proprietate familiei Şerban. Această tranzacţie a fost încheiată în 21.08.2002 şi autentificată de notarul Bucşa cu nr. 1918. Suma de vânzare de-clarată a fost de 538.700.000 lei vechi. Tot la acelaşi notar s-a autentificat sub nr. 2735/02.11.2002 – după nici măcar trei luni! – contractul de vânzare-cum-părare pentru acelaşi teren, între S.C. Euro Imob International S.R.L. şi S.C. Medieval Hotels S.R.L. (proprietar ace-laşi omniprezent Şerban Aurel), suma fiind acum de 518.700.000 lei vechi, deci cu 20 de milioane de lei mai puţin decât vânzarea anterioară. După cum vedeţi, în ancheta noastră din episodul trecut, lipsea „veriga” S.C. Euro Imob In-ternational S.R.L. pe care am depistat-o între timp. Credeţi că „suveica” s-a oprit aici? Nu! S.C. Medieval Hotels S.R.L. i-a vândut, cui credeţi? Chiar patronului-administrator al său, acelaşi nelipsit Şerban Aurel, în data de 30.08.2004 şi tot la acelaşi notar Bucşa Radu Gabriel, doar preţul fiind altul: 238.700.000 lei, deci cu 300.000.000 (trei sute milioa-ne) de lei mai puţin decât preţul sta-bilit la prima vânzare! Metoda „suvei-ca” este des întâlnită în economia sub-terană românească. Sunt implicate mai multe firme, care au de cele mai multe ori aceiaşi patroni sau administratori. Între acele firme „se pasează”: lucrări pe bani publici (antreprize), bunuri mobile sau imobile, personal, fonduri finan-

ciare, etc., iar scopurile urmărite sunt diverse. Obiectivele pot să fie: supra-evaluarea unor costuri de producţie, diferenţele între costurile reale şi cele umflate artificial urmând să fie împăr-ţite între beneficiar şi prestator (sunt cazuri când beneficiarul şi prestatorul sunt una şi aceeaşi persoană, firma clonă, prestatoare, fiind înregistrată pe numele unui proprietar-marionetă, de-oarece reprezentantul beneficiarului, chiar cel care (şi-)a încredinţat lucrarea, este funcţionar public) sau subevalu-area valorilor unor bunuri mobile sau imobile pentru a fenta statul prin eva-ziune fiscală. În cazul vânzărilor suc-cesive realizate de Şerban Aurel prin multele sale firme se poate observa scăderea în cascadă a preţului terenu-lui „şuntat” din domeniul public, ceea ce ne duce cu gândul că scopul urmă-rit a fost evaziunea fiscală, dar acest „mutat al bobului” a avut şi darul de a face pierdută, pe parcurs, frauda de înşelăciune, fals în acte public şi uz de fals prin intabularea aceluiaşi teren în două C.F.-uri, astfel ca, în final, ul-timul cumpărător să se poată declara „de bună-credinţă”. Cam aceasta este „ingineria financiară”, care, până una-al-ta, a păgubit statul român, reprezentat

prin primăria Sibiu de un teren valoros prin chiar amplasarea sa ultracentrală.

Pasivitatea Primăriei Sibiu, care nici măcar a pagubă nu fluieră!

Deocamdată terenul sustras primă-rie stă în paragină, deşi ar fi putut să fie închiriat sau vândut, că tot se plânge domnul primar de lipsă de bani la bu-get. Dar, probabil, este mai simplu să împrumuţi cu dobânzi exagerate pe sistemul „para-ndărăt” (diferenţa până la dobânda reală se împarte între ban-cher şi solicitantul creditului), că doar sibienii sunt cei care plătesc şi...nepo-ţii lor, în viitor. Pentru ce? Fiindcă mari transformări în oraş, în afară de spoiala de faţadă a caselor de pe Corso (a înce-put să cadă deja tencuiala!), deşertul de piatră din Piaţa Gării (în prezent, tocmai se lucrează pe banii primăriei, la nici doi ani de la „recepţie”,deoarece construc-

torul german, Strabag, a făcut lucru de mântuială şi ies din pavaj bolovanii aduşi tocmai din China – „La 2 ani de la finalizare. Pavajul din Piaţa Gării trebuie deja reparat”, ziarul „Tribuna” din 6 no-iembrie 2009 şi săptămânalul „Turnul Sfatului” din aceeaşi dată: „Extrem de scumpa lucrare a celor de la Strabag şi Search Corporation în Piaţa Gării a ţinut exact cât garanţia - doi ani.” – http://www.turnulsfatului.ro/1069/dpc-repar%C4%83-dup%C4%83-strabag-%C3%AEn-pia%C5%A3a-g%C4%83rii.html?sst=piata%20garii – pe internet) şi 3-4 fântâni arteziene de un gust în-doielnic, nu am prea văzut altceva care să justifice destinaţia banilor împrumu-taţi cu nemiluita.

Există cetăţeni, de altfel de bună-credinţă, care refuză să creadă că pri-marul pe care l-au ales pentru că este etnic german, iar aceştia de regulă sunt cinstiţi, ar avea habar despre neregulile din Primăria Sibiu. Din păcate pentru aceşti naivi, trebuie să le spunem că Iohannis s-a „balcanizat” complet şi nu doar că ştie „tot ce mişcă” în Sibiu, dar în unele cazuri este chiar părtaş la po-tlogării! Cu toate acestea, ne îndoim că primarul ar fi amestecat în pungăşia iniţiată de Şerban Aurel, aceasta fiind

„un fleac” pe lângă „tunurile imobiliare” în valoare de zeci de milioane de euro trase de grupare infracţională din care face parte şi Herr Bürgermeister Ioha-nnis Klaus, ale cărei dosare penale se instrumentează pe la diverse organe de anchetă, care le tot aruncă peste gard, dintr-o ogradă în alta, ca să treacă timpul, să se prescrie faptele şi infrac-torii să scape nepedepsiţi!!! În schimb presupunem că este băgat, până în gât, un alt membru al „Mafiei imobilia-re sibiene”, tot din Primărie, mai precis, chiar secretarul acesteia, Dorin Nistor, iniţiat în afaceri necurate cu case şi terenuri de pe vremea când era şeful Serviciului Juridic din aceeaşi institu-ţie. Dorin Nistor este coleg de dosare penale cu Klaus Werner Iohannis şi al-ţii pe la D.N.A. Bucureşti. Unul ar fi cel pomenit în răspunsul primit pe adresa redacţiei de la D.I.I.C.O.T. Bucureşti, în care redacţia noastră a depus probe,

care-l incriminează şi pe Dorin Nistor, ca participant direct la retrocedări frau-duloase. Altul este, tot la D.N.A., dosarul nr.5/P/2007, unde Nistor este acuzat de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor statului şi ale persoanelor, alături de şeful său direct, primarul Sibiului.

Tot angajat al Primăriei Sibiu, băgat până peste cap în sustragerea terenului imobil din Piaţa Teatrului, este şi numi-tul şi Vasile Pânzar, fost şef al Serviciului Patrimoniu, complice la înşelăciune şi neglijenţă în serviciu, că aşa se spune atunci când „se închid ochii” preme-ditat! Despre acest personaj dubios şi averile colosale acumulate de el şi ne-vastă-sa, Pânzar Maria, bugetară şi ea, angajată tot în Primăria lui Iohannis, o să ne ocupăm într-un număr viitor.

Nimic nu mai pare surprinzător, când în interiorul planului de păcălire a statului român, se află tocmai pionii primarului, chiar cei care trebuiau să vegheze la integritatea Patrimoniului Primăriei Sibiu. Oamenii, în general, ob-servă şi când le dispare până şi o banală brichetă din casă, iar tu, ca mare edil al Sibiului, care te visezi prim-ministru, nu observi că îţi sunt luate cu bună ştiinţă proprietăţile aflate în grija ta? Sunt as-pecte care nu pot fi trecute cu vederea, iar gravitatea acestora trebuie să atragă atenţia autorităţilor. Cele care se laudă că veghează pentru binele nostru! În România de azi, copiii noştri nu mai pot învăţa de la cei pe care chiar noi i-am pus în fruntea gloatei, decât, eventual, cum pot să fure, să mintă, să facă trafic de influenţă, sau chiar de persoane, iar, după aceea, să zâmbească la televizor cu cinism şi să facă promisiuni. Datori-tă acestor „infractori cu gulere albe” au ajuns românii să creadă că „dacă eu nu fur, ca vecinul, sunt un mare prost”. Nu mai avem valori morale sau, pur şi sim-plu, s-a răsturnat scara acestora, iar ban-diţii sunt prezentaţi ca oameni cinstiţi , ingenioşi oameni de afaceri sau buni manageri, în timp ce oamenii cu adevă-rat corecţi sunt vânaţi, li se înscenează ipostaze compromiţătoare, în scopul de a fi eliminaţi din viaţa publică.

Dacă Primăria Sibiu nu se agită pentru a-şi redobândi un bun care-i aparţine de drept, măcar Justiţia prin instrumentele sale, Poliţia şi Parchetul, să-şi facă datoria şi să recupereze pen-tru statul român acel teren însuşit în mod fraudulos de către numitul Şerban Aurel!

Cazul prezentat mai sus nu este de-cât unul dintre sutele de mii de astfel de abuzuri şi nedreptăţi, cărora le-am că-zut pradă cu toţii, în calitate de cetăţeni ai României şi contribuabili prin taxele şi impozitele pe care le achităm conşti-incios. Aproape zilnic, statul român mai pierde câte o proprietate, aproape zil-nic, o familia rămâne fără pământ, fără casă, fără toată agoniseala de o viaţă, din cauza ilegalităţilor comise de cei lacomi, care nu se mai satură să facă averi, furând de la cetăţenii acestei ţări oropsite. Dreptatea, dar şi pedepsirea ticăloşilor, însă, nu se arată niciodată!

departamentul de Investigaţii JuSTIţIARul

Primăria renunţă la un teren din centrul Sibiului (II)

6


AbuzuriC.N.S.A.S., execuţii publice la comandă


În seara de 6 octombrie a.c., pe TVR 1 s-a difuzat o emisiune despre Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), şi, printre altele, s-a amintit că nu a lip-sit, în două dăţi, ca această organiza-ţie să fie desfiinţată. Din păcate, nu s-a întîmplat aşa, astfel că va trebui să mai suportăm, o vreme, consecinţele acţiunii malefice a respectivului Con-siliu, care, pe lîngă alte tare, nu este „Naţional”, ci profund antinaţional!

C.N.S.A.S. a fost instituit cu scopul punerii în practică a sceleratei Legi nr. 187/1999 privind accesul la pro-priul dosar şi deconspirarea Securită-ţii ca poliţie politică. Iată ce stipulea-ză art. 5, alin. (1) al acestei legi: „Prin polţie politică se înţelege (sic) toate acele structuri ale securităţii (sic), cre-ate pentru instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste, precum şi pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamenta-le ale omului”.

Serviciile Secrete sunt sistemul imunitar al Naţiunii

În articolul „Satanizarea Securităţii - atentat la Siguranţa naţională”, am relevat, printre altele, că, «din toate timpurile, până acum şi în viitor, Serviciile Secrete constituie „Poli-ţia” Politică a oricărui stat şi că, mai mult, ele sunt sistemul imunitar al naţiunii, constituind condiţia sine qua non a existenţei şi supravieţuirii sale». Apoi, făcusem cîteva precizări importante pentru înţelegerea pro-blemei. «Acţiunea de deconspirare a ofiţerilor Securităţii şi a informatorilor este profund antidemocratică şi anti-constituţională, fiindcă blamul este aruncat asupra unei întregi catego-rii profesionale - cadrele Serviciilor Secrete - şi a colaboratorilor acesteia, fără de care activitatea de informaţii nu poate fi realizată. Dacă este ceva greşit în activitatea Serviciilor Secre-te, în nici un caz nu trebuie condam-nate ele, ca întreagă categorie pro-fesională şi socială, ci trebuie puse la index, identificate şi condamnate, individual, numai persoanele care au comis abuzuri şi încălcări ale legii, dar numai în cazul în care victimele respectivelor acte represive inten-tează un proces penal sau moral şi, eventual, în cazul când Parchetul ori altă instituţie se sesizează din oficiu. Dar NU ca în situaţia de faţă, când unul ca Ticu Răzbunătoru’ vrea să-i afle pe cei care l-au „turnat” pe el la Securitate, cum a relevat, recent, ex-preşedintele Emil Constantinescu.

De aceea, în realitate, trebuie con-damnată însăşi Legea nr. 187/1999 şi, în aceeaşi măsură, trebuie condam-naţi şi autorii ei, parlamentarii care au votat-o, susţinătorii ei şi cei care fac agitaţie antinaţională folosindu-se de ea, acum. Acelaşi tratament trebuie aplicat în cazul proiectului legii „lustraţiei”, venit la trei luştri

(15 ani!) de la Retrovoluţia din de-cembrie 1989. Ca o mică satisfacţie pentru cei care gândesc logic este faptul că primele victime ale acestei aberaţii politice au fost tocmai unii dintre promotorii proiectului legii „lustraţiei”: Mona Muscă-Ipocrita şi câteva „haimanale ale aşa-zisei soci-etăţi civile”, cum s-a exprimat Mihai Pelin! (...) Viclenia păpuşarilor care i-au manevrat pe „idioţii utili” care au elaborat, care au votat şi care susţin, tendenţios, Legea nr. 187/1999 rezi-dă în faptul că au substituit sensul sintagmei poliţie politică prin con-ţinutul noţiunii poliţie partinică! În plus, formula poliţie politică este in-adecvată Serviciilor Secrete, fiindcă acestea nu reprezintă o poliţie, nici în sensul propriu, nici în cel figurat: rolul Poliţiei este de a surprinde fla-grantul şi/sau de a constata, post fac-tum, ilegalitatea comisă şi, apoi, de a face ancheta penală pentru a aplica pedeapsa de rigoare.

Rolul Serviciilor Secrete este exact invers: de a semnala intenţia şi de a preveni să se producă ameninţarea respectivă la adresa securităţii naţi-onale! Căci, dacă s-a produs, deja, e vai-şi-amar! Nici o anchetă de Poliţie nu mai repară lucrurile! Amintiţi-vă de WTC, 11 septembrie 2001! Iar acti-vităţile de informare-prevenire se fac cu alte mijloace tehnice secrete de comunicare (Communications Intelli-gence - COMINT) şi cu alte cadre, spe-cializate (Human Intelligence - HU-

MINT) decât cele folosite, preponde-rent, de Poliţie. Dar, chiar dacă, prin

extensie şi extrapolare ilicită, accep-tăm sintagma „poliţie politică” pentru Serviciile Secrete, reamintesc faptul că, în orice regim şi sistem politic,

din toate timpurile, ele sunt „poliţie” politică. Dar, mai corect spus, Servi-

ciile Secrete sunt un vector politic, deoarece aceasta este menirea lor: să ofere decidentului politic - adică regelui, preşedintelui ţării, premieru-lui, miniştrilor şi celorlalţi îndreptăţiţi de lege să primească - informaţiile necesare luării deciziei politice în cunoştinţă de cauză.

Acest lucru nu-l înţeleg „guguştiu-cii şi fătucele noastre” - pentru că n-au atâta minte - , precum nici „idio-ţii utili” care proiectează, redactează, votează şi validează legile - pentru că sunt manevraţi. Evident, dintre aceş-tia din urmă nu toţi sunt tâmpiţi, ci, unii, sunt inteligenţi şi vicleni, căci au tocmai rolul de a promova legi care să submineze societatea româneas-că, ascunzându-se sub paravanul nătărăilor pe care-i manevrează şi cu ajutorul cărora dau - prin vot - legi-timitatea legilor malefice, cum este Legea nr. 187/1999, dată în vremea pernicioasei Convenţii Democrate, legea de funcţionare a C.N.S.A.S. sau, mai grav, Constituţia din 2003, dată în vremea criminalilor din P.S.D., care au distrus România mai mult decât cele două războaie mondiale» (cf. SANTINELA nr. 9, 27 sept. 2006, pag, 12-13).

c.N.S.A.S. = instrumentulpoliţiei politice „democrate” Evident, dintre aceşti tîmpiţi (la

propriu şi nu la figurat!) fac parte şi cei care au conceput, redactat, mo-dificat şi corectat - nu numai juri-dic, ci inclusiv gramatical - Legea nr. 187/1999, pentru că, vedeţi mai sus,

deşi legea a fost modificată şi corec-tată de atîtea ori, totuşi, în textul art. 5, alin. (1), citat mai sus cu italice, se menţine acea iniţială greşeală ele-mentară, dezacordul dintre subiect şi predicat: „Prin politie politica se înţelege (sic) toate acele structuri ale securităţii...”! După un deceniu de la promulgarea legii, ticăloşii care ne conduc n-au fost în stare să corecte-ze măcar gramatical textul ei.

Cît priveşte corectarea aspecte-lor conceptuale şi juridice, în nici un caz nu se dorea făcută: fiindcă nu le era în intenţie asta, de vreme ce promulgaseră Legea 187/1999, care este, prin excelenţă, demolatoarea Securităţii Naţionale. Pentru că tică-loşii care ne conduc au nevoie de o nouă poliţie politică, dar mascată, demagogic, prin chiar instituţia prin care se pretinde că se veghează la respectarea democraţiei: odiosul C.N.S.A.S., pe care d-l avocat-deputat Sergiu Andon era gata-gata să-l des-fiinţeze! Aplicarea epatantă a acestui procedeu s-a făcut în cazul Patriarhu-lui Teoctist, care trebuia înlăturat, iar un alt exemplu l-am dat mai sus, des-pre Mona Muscă. Referitor la cazul ei am explicat, deja, situaţia în articolul «Cine a „excomunicat-o” pe deputata Mona Muscă?!», articol conceput ca replică la articolul d-lui Ion Coja în care se arăta a fi un mare fan al d-nei Mona Muscă şi în care eu îi puneam, printre alte, următoarele întrebări: „11) Ca atare, d-l prof. Coja ar trebui să se întrebe, mai degrabă, nu de ce nu mai este băgată în seamă, ci, dim-potrivă, cine a băgat-o în seamă de a băgat-o în cloaca politică destinată purjării la canalul dejecţiilor Istoriei?! Căci, iată, şi Bălăceanu-Stolnici a fost pus la index ca informator al odioa-sei Securităţi, dar nu s-a făcut deloc tapaj - cum a procedat în cazul lui Mircea Ionescu-Quintus cel care l-a săpat ca să-i ia locul, Viorel Stoica-Bancrută-Frauduloasă, sau în cazul lui Dan Amedeo Lăzărescu ş.a., sau, acum, al „distinsei doamne” Muscă! (...) 12) Apoi, întrebarea următoare se impune de la sine: cine manevrează dosarele arhivei S.R.I. astfel încât să facă pe vidanjorul politic?! Evident, tot un general-hârţogar (adică arhi-var) şi, la fel de evident, nu gratis, căci meseriile murdare trebuie plătite ca la Salubritate, dar cu spor mai mare de periclitate: cu vile, cu solde de merit, cu grade de general, apoi cu alte stele de general etc. 13) În sfârşit, din acest expozeu rezultă o întrebare directă pentru d-l prof. Coja: puteţi, prin relaţiile dvs. - care, iată, vă dau informaţii pertinente, ca despre ma-dam Muscă, sau ca despre Bogdan Olteanu (despre care aţi scris, recent, în SANTINELA nr. 17/2007, pag. 11, că aţi fost prevenit că va fi împins, în mod ocult, să ajungă preşedinte-le României!) -, puteţi, deci, să aflaţi care este acel general-hîrţogar care „i-a tras-o” dânsei, „distinsei doam-

facsimil 1

facsimil 2

7


ne Muscă”?! Şi culmea este că, deşi, iniţial, acest individ s-a eschivat să facă armata, dându-se bolnav, totuşi, după „Revoluţie” a parvenit la gra-dul de general-hîrţogar! Aşa se face Istoria! Dacă i-aţi afla numele, poate aţi ajuta-o să găsească mai repede „poarta” de ieşire din cavoul politic!» (cf. SANTINELA, nr. 19, august 2007, pag. 10-11).

Nu ştiu dacă d-l prof. Coja a aflat numele respectivului general, dar, în mod cert, se va strădui să-l afle, căci, de vreme ce şi-a propus să candideze la preşedinţia României, nu este ex-clus să-i apară şi dumnealui un dosar pe care ticăloşii din C.N.S.A.S. să-l dea la iveală şi cu care să demonstreze în instanţă că ar fi fost colaborator al Securităţii. Căci criminala Lege nr. 187/1999 este atît de laxă în ambigu-ităţi, iar judecătorii sunt atît de „infa-ilibili” şi de inamovibili, încît aproape oricine poate să cadă sub securea C.N.S.A.S., dacă numele său apare în vreun document real sau fabricat de C.N.S.A.S. sau de către cei care gestionează Arhiva S.R.I. Pentru că c.N.S.A.S. a fost conceput să aibă rolul de actuală poliţie politică, cu ajutorul căruia să fie scoşi din viaţa politică cei indezirabili.

Încrengătura inextricabilădintre dNA, SRI şi cNSAS Într-adevăr, directorul Arhivei

S.R.I., colonelul Florin Pintilie, fusese avertizat de către regretatul Mihai Pelin: „Florin Pintilie ar trebui să ştie că tot ce face, zăpăcind în neştire conţinutul unor dosare deja arhivate, frizează Codul Penal”. Deşi, anterior, avusese, în structura S.R.I., altă sub-ordonare, prin diverse manevre de „restructuare” a S.R.I., colonelul Florin Pintilie a ajuns în directa subordona-re a şefului Secretariatului General al S.R.I., generalul-maior Marius Sorin Brăteanu - motiv pentru care acesta din urmă „a fost suspectat, potrivit presei, că a traficat dosare ale Securi-tăţii”. Prin această poziţie, g-ralul-mr. M. S. Brăteanu, fiind direct subordo-nat directorului S.R.I., devenise unul dintre cei mai influenţi şi mai male-fici indivizi din umbră ai S.R.I.-ului; şi, reţineţi: directorii S.R.I. se schimbau la fiecare înlocuire a garniturii de la Putere, dar g-ralul-mr. M. S. Brăteanu era inamovibil! Deoarece prin mîna lui treceau toate informaţiile de in-teres, toate ordinele de linie etc., prin biroul lui treceau toţi cei veniţi în vizită la directorul S.R.I., devenise un „om greu”, cu multe relaţii - cu re-zerva morală că încă nu ajunsese om, ci rămăsese o abjecţie! Căci acest Brăteanu nu fusese decît un obs-cur secretar de partid în S.R.I. şi profesor de limba franceză la Şcoala din Gră-diştea etc. Şi, se ştie, aceşti secretari de partid erau, prin excelenţă, nişte lichele de cea mai joasă speţă - calita-te abjectă pe care M. S. Brăteanu şi-a menţinut-o şi după ce a ajuns gene-ral-hîrţogar, ştiind să se fofileze cînd era căutat de instanţele de judecată la o adresă falsă, la care nu putea fi găsit, ca în cazul procesului cu Con-stantin Ţăpuş, care voia „să-l tragă-n ţeapă”. Dar, fireşte, nu pentru acest talent al său de a mistifica lucrurile Parchetul Militar care-l ancheta l-a absolvit de vină prin faimosul N.U.P., ci pentru că ştia multe despre mulţi!

Or, în această situaţie, ipoteza zig-za-gurilor „greilor” în funcţie de „coman-da politică” este nu doar plauzibilă, ci

absolut sigură, mai ales că g-ralul-mr. M. S. Brăteanu, printre alţii, a fost „in-criminat de Comisia parlamentară de control asupra activităţii S.R.I.” pentru renumitul „scandal Coldea”, al cărui vădit caracter politic nu a mai putut fi escamotat, iar Comisia de control a activităţii S.R.I. se pregătea chiar să-l demită pe prim-adjunctul Coldea - dar a renunţat din motive obscure! Dar, fără îndoială, din aceleaşi motive pentru care, în procesul generalului S.R.I. Ovidiu Soare şi al celorlalţi incul-paţi cu el, procurorii D.N.A. i-au făcut „eliberaţi ca să nu vorbească”! G-ra-lul-mr. (r.) Ovidiu Soare a fost promo-vat ca şef al Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, din cadrul S.R.I., după ce fusese numit, în 1995, comandantul Diviziunii pentru Apărarea Constitu-ţiei - deci, pe funcţie de general-ma-ior încă de pe cînd era doar maior: adică fusese aburcat pe acest post sărindu-se peste trei mari grade mi-litare, ceea ce este ilegal! Dar era în clică (fusese în garda personală a lui Nicolae Ceauşescu, pe care-l trăda-se!) şi a fost avansat şi promovat cu repeziciune „pentru că merita”. Or, din această postură de şef - timp de 15 ani! - al Diviziunii pentru Apărarea Constituţiei, apoi, de şef al Inspecto-ratului respectiv şi, simultan, de ad-junct al directorului S.R.I., el deveni-se, practic, cel mai puternic general din S.R.I. şi avea controlul aproape a tot ce mişcă în ţară, pe primele locuri în aria de supraveghere fiind Ma-gistratura! Şi, cum aici corupţia este endemică, este evident că avea la mînă „nume grele din Parchet”, ca pe

„fostul prim-adjunct al procurorului general Marcel Sâmpetru şi pe fostul şef DIICOT George Muscalu”, incrimi-

naţi în „dosarul Soare”. Iar consecinţa s-a văzut: procurorii D.N.A. l-au iertat şi i-au confiscat doar cîteva zeci de

mii de euro; apoi, cu „mica” agonisea-lă rămasă şi-a cumpărat o mare fir-mă, fireşte, prin interpuşi. Totuşi, deşi dispunea de un serviciu de informaţii

puternic, el a fost arestat cînd era în activitate: adică a fost luat cam ca din oală, ceea ce este un semn bun: e po-sibil să scăpăm de corupţi!

Dar, să revin la celălalt „om greu” al S.R.I. Printr-un concurs de împre-jurări (nefericit pentru noi, dar foarte favorabil lui), M. S. Brăteanu - care, cu mult înainte de 1989 se numise Bră-tianu, dar îşi schimbase numele tot din motive de fofilare politică! - ajun-sese, totuşi, Cancelarul-şef al directo-rului S.R.I. El este generalul-hîrţogar la care făceam aluzie în articolul pu-blicat acum doi ani, din care am citat mai sus! Este de natura evidenţei că prin intermediul lui se manevrau do-sarele care trebuiau scoase pe piaţă, pentru a fi luxaţi - nu „lustraţi” - cei ce „mişcau în front”, aşa cum a păţit, su-bit, madame Mona Muscă, devenită, din punct de vedere politic, indezira-bilă! Vă mai amintiţi de cazul ei: mare lider politic al P.N.L., mare lider par-lamentar, pe primele locuri în son-daje, gata-gata să ajungă candidată la preşedinţia României etc. Totuşi, a deranjat pe „cineva”! Nu ştim pe cine. Mister! Dar se ştie soluţia scoaterii din scena politică: apelul prompt şi infailibil la C.N.S.A.S., aşa că, din ma-rea speranţă politică a României, a fost, cvasi-instantaneu, lichidată po-litic şi moral!

o victimă a c.N.S.A.S.:Marius Albin Marinescu Un alt caz, mai mic prin imagi-

nea publică, dar identic sub aspec-tul represiunii politice comise de c.N.S.A.S. şi care demonstrează, încă o dată, în mod categoric rolul de poliţie politică al C.N.S.A.S., este cazul d-lui Marius Albin Marinescu, directorul publicaţiilor Justiţiarul şi - deşi nu este o cinste, dimpotrivă! -,

tizul generalului-maior Marius Sorin Brăteanu, şef-cancelarul S.R.I., care era unul dintre cei mai reprehensibili generali ai S.R.I.

PREZENTAREA CAZULUI. Conform dosarului 1847/2/2009, C.N.S.A.S., prin adresa nr. RCG966/25 februa-rie 2009, a depus la Curtea de Apel Bucureşti-Secţia contencios adminis-trativ şi fiscal, Acţiunea în constatare, „rugînd-o ca, prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa, ca urmare a motive-lor mai jos prezentate, să constataţi existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe d-l MARINESCU Marius-Albin, născut la (...) etc.

Motivele acţiunii sunt următoare-le:

În fapt, domnul MARINESCU Ma-rius-Albin este candidat la funcţia de Primar al municipiului Sibiu. Con-form prevederilor art. 3 lit. g) corobo-rat cu art. 5 alin. 1 teza II din O.U.G. nr. 24/2008 (...), C.N.S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător a Securităţii, persoanele care au candidat în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h)”... etc. (s.n. - V.I.Z.). Şi, pe trei pagini, con-tinuă polologhia cu articolele de lege care le convin, şi enumeră probele în cauză (cf. facsimilele 1-2). Acţiunea C.N.S.A.S. este semnată de preşedin-tele Consiliului, conf. univ. dr. Ladis-lau-Antoniu CSENDES, şi de directo-rul Direcţiei Juridice, Francesco-Ale-xandru POPESCU (cf. facsimil 2).

Neconcordanţa timpilor de referinţă

Chiar din aceste fraze se distinge că este victima represiunii politice.

D-l M. A. Marinescu este preşedin-tele organizaţiei din Sibiu a P.N.Ţ.C.D. Totodată, l-a avut în „colimator”, per-manent, în revistele JUSTIŢIARUL, pe primarul Klaus Werner Iohannis, pe care, evident, l-a concurat la alegeri-le din iunie 2008! Or, vedeţi măgăria făcută de C.N.S.A.S, relevată de cele două sublinieri făcute de mine mai sus: la data depunerii „Acţiunii în con-statare”, alegerile se terminaseră de opt luni! Dar d-l Csendes scrie şi sem-nează, abia la 25 februarie 2009: „MA-RINESCU Marius-Albin este candidat la funcţia de Primar”! Dar nu poate pretinde că, scriind astfel, el folosea „prezentul istoric”, fiindcă prostia ar fi prea mare. Or, d-l Marinescu fuse-se candidat! Asta-i prima şmecherie. După şase rînduri, însă, se situează intră în realitate, în prezentul efectiv şi se referă la trecut: „persoanele care au candidat în demnităţile sau func-ţiile...” etc. Asta-i a doua şmecherie, prin care C.N.S.A.S. vrea să justifice motivul pentru care a introdus acţi-unea în instanţă. Dar îşi dă, iarăşi, cu stîngul în dreptul, pentru că acţiunea trebuie respinsă pe motiv de tardi-vitate. Adică, în termeni juridici, in-stanţa de judecată trebuie să admită „excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes” şi să respingă ca neîntemeiată acţiu-nea C.N.S.A.S.!

Într-adevăr, dacă alegerile se în-cheiaseră de opt luni, ce rost mai avea acţiunea? Nici una, în afară de o acţiune de retorsiune a primarului K. W. Iohhanis. Pentru că nu putem admite, în nici un caz, că preşedinte-le C.N.S.A.S. ar fi un tîmpit; şi nici nu avem interes, fiindcă, altfel i-am acor-da circumstanţe atenuante.

continuare în pagina 10

Abuzuri

facsimil 3

facsimil 4

8


Publicitate

9


Din păcate, nu am avut ocazia şi onoarea să mă întâlnesc cu regreta-tul primar al Mediaşului. Am vorbit doar la telefon, în urmă cu trei sau chiar patru ani şi stabilisem o întâl-nire. Nu-mi amintesc din ce motive, nu m-am putut deplasa la Mediaş în ziua respectivă şi am amânat pentru altădată. Acel altădată nu a mai exis-tat, datorită dispariţiei premature a lui Daniel Thellmann, la doar 49 de ani. Chiar dacă întâlnirea programată nu a mai avut loc, vă pot spune scopul acelei întrevederi solicitate de mine. Doream să realizez un reportaj sau interviu, nu eram decis ce formă „va îmbrăca” materialul de presă, despre perspectivele de dezvoltare ale mu-nicipiului. În subsidiar, şi mai mult ca psiholog decât ca jurnalist, speram să descopăr şi acea apropiere de semeni a medieşanului, sentiment de care aflasem de la colegii mei din redac-ţia „Justiţiarului medieşan”, publicaţie care apăruse pentru o perioadă destul de scurtă, parcă un an, pe malul Târna-vei Mari. Deşi nu intenţionam să relan-sez revista locală, mă gândisem să de-dic permanent, în „Justiţiarul sibian”, câteva pagini Mediaşului, fie doar şi pentru simplul fapt că de câte ori am fost în acest oraş m-am simţit extra-ordinar de bine şi am întâlnit oameni deosebiţi. Proiectul a căzut, cel puţin pentru acea perioadă, datorită prăbu-

şirii difuzorului de presă „Rodipet” prin care asiguram difuzarea la chioşcurile din Mediaş. Probabil că acela a fost şi motivul pentru care am tot amânat întâlnirea cu Daniel Thellmann pentru ca acum să constat, cu tristeţe, că ea nu va mai putea avea loc niciodată în această lume. Diverşi răuvoitori au încercat să acrediteze ideea că eu sunt xenofob şi şovin. Aiurea, nu am avut nicioda-tă în viaţa mea o atitudine potrivnică împotriva unor persoane de alte etnii decât cea română, ci doar împotriva ticăloşilor, indiferent de naţionalitatea lor! După cum bine ştiţi, ticăloşia nu are frontiere sau nu este specifică doar unor anumite popoare. Ticăloşi au fost şi vor fi pe pământ peste tot în lume şi prin toate popoarele. Am apărat, chiar în această revistă, cauza unui sas emi-grat în Germania, care a fost escrocat de un român cu suma de un milion de euro sau am scris despre doi saşi sibi-eni care nu puteau să intre în posesia propriului pământ, am avut articole despre ţiganii din Chirpăr, batjocoriţi de fostul primar român, Scutea şi am condamnat arestarea abuzivă a ma-cedoneanului George Becali de către justiţia română. Acestea sunt doar câteva exemple, care demonstrează că noi susţinem doar dreptatea şi pe cei năpăstuiţi, indiferent de naţionali-tatea lor!

Tocmai de aceea îl stimam pe Thel-lmann, fiindcă ştiam că medieşenii nu au suferit nedreptăţi datorită pri-marului. Spre deosebire de primarul Sibiului, Klaus Iohannis, sas şi el, edi-lul-şef al Mediaşului nu a semnat dis-poziţii de retrocedări în favoarea unor impostori, falşi proprietari sau moş-tenitori, pentru a scoate oamenii din casele în care trăiau. Medieşenii nu au

cunoscut coşmarurile evacuărilor silite şi nici copiii lor nu au rămas fără şcoli sau grădiniţe, retrocedate samavolnic, aşa cum s-a întâmplat în reşedinţa de judeţ. Pentru cinstea, omenia de care a dat dovadă şi pentru ataşamentul faţă de concitadini,aceştia trebuie să-i fie veşnic recunoscători fostului lor primar, Daniel Thellmann. Ce putea

fi mai mişcător, lângă catafalcul pe care se afla sicriul celui care fusese pri-marul Mediaşului, decât alocuţiunea rostită de colegul său, viceprimarul Teodor Neamţu: „Daniel a fost un om bun, poate prea bun. S-a dăruit în tot ceea ce a făcut şi a crezut în ceea ce face. S-a dăruit familiei, pe care a iu-bit-o fără limite. Când vorbea despre familia lui, era fericit. S-a dăruit cole-

gilor din municipalitate, încercând să construiască o echipă şi a reuşit acest lucru. S-a dăruit colegilor de partid, reuşind să fie liantul dintre aceştia. Nu în ultimul rând, s-a dăruit cetăţenilor şi oraşului, în încercarea de a face din Mediaş un loc în care merită să trăieşti. A iubit cu ardoare viaţa şi oamenii şi în aceeaşi măsură, oamenii l-au iubit.

Îşi făcea timp să vorbească cu toată lumea şi nu a considerat niciodată un semen ca pe un duşman. Totdeauna a susţinut că oamenii pot avea păreri diferite, dar pe calea dialogului, aces-tea se pot armoniza. Singura pe care a considerat-o duşman a fost boala, pe care a înfruntat-o cu demnitate şi verticalitate. Daniel a fost un luptă-tor, un exemplu pentru toţi cei care l-au cunoscut şi un mare caracter. S-a gândit la oraş şi la oameni până în ultima clipă şi dacă ar fi biruit boala, s-ar fi întors la postul lui fără să stea pe gânduri. Împreună cu toţi colegii din municipalitate şi cetăţenii oraşului, îţi promitem, dragul nostru primar, că vom înfăptui ceea ce ai vrut tu pentru Mediaş. Pentru că aşa ne-ai învăţat, să fim o echipă. Dragul nostru prieten, ai plecat mult prea devreme dintre noi şi ai lăsat în urma ta un gol imens pe care nu-l va umple nimeni, nicioda-tă. Nimeni nu va şti să iubească acest oraş aşa cum ai făcut-o tu. Te rugăm, de acolo de unde eşti, veghează asu-pra noastră şi a Mediaşului, aşa cum ai făcut şi în timpul vieţii. Dumnezeu să te odihnească în pace”. Alte cuvinte sunt de prisos.

Marius Albin MARINEScuP.S.: Mărturisesc, cu toată sinceritatea, că acum, la recitirea textului pentru corectură, mi-au dat lacrimile.

Teodor Neamţu va fi primarul Mediaşului

Un sondaj de opinie realizat acum o săptă-mână arată faptul că Teodor Neamţu va obţine mandatul de primar încă din primul tur de scru-tin care va avea loc în 22 noiembrie. Lider de-taşat în preferinţele medieşenilor, Neamţu este cotat cu 58,7 % din voturi şi se pare că nu are contracandidat.

Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1000 de persoane şi are o eroare maximă ad-misă de ± 3%. Interviurile s-au desfăşurat la domiciliul subiecţilor iar eşantionul folosit a fost unul probabilist, stratificat (criteriul de stratificare: secţiile de votare din localitate).

Medieşenii sunt mulţumiţi de activitatea actualului primar Teodor Neamţu

56,1% dintre medieşeni apreciază că direc-ţia în care merg lucrurile în Mediaş este cea bună.

Activitatea primarului Teodor Neamţu este foarte bine apreciată de locuitorii municipiu-lui de pe Târnava Mare. Astfel, 75.1% dintre cetăţeni sunt mulţumiţi de modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de-a alungul celor cinci ani în care alături de fostul primar Daniel Thel-lmann s-a aflat în fruntea oraşului de pe Târna-va Mare.

Neamţu nu are contracandidat

Chestionaţi asupra intenţiei de vot medie-şenii au răspuns invariabil că-l vor credita pe

actualul edil pentru mandatul de primar. Ast-fel, la alegerile din 22 noiembrie Teodor Neam-ţu ar putea obţine mandatul de primar încă din primul tur cu 58,7%. De asemenea sondajul arată şi faptul că Neamţu nu are contracandi-dat, după el se află la mare distanţă candidatul Partidului Social Democrat cu 13,4% şi candi-datul Partidului Naţional Liberal cu 8,8%.

Rezultatul sondajului de opinie reflectă ima-ginea pe care actualul primar, Teodor Neamţu, o are în rândul medieşenilor şi care are la bază anii de muncă în slujba cetăţeanului şi experi-enţa în administraţia publică locală.

„Rezultatul sondajului de opinie mă bucură pentru că îmi doresc foarte mult să continuu proiectele pe care le-am început cu regretatul

primar Daniel Thellmann. Am o datorie pe care trebuie să o duc la capăt şi vreau să îi asigur pe medieşeni că voi transforma Mediaşul într-un oraş european, cu străzi asfaltate, cu apă de calitate, cu şcoli dotate cu tehnologie moder-nă şi care să asigure întreg confortul elevilor, cu parcuri şi spaţii de joacă pentru copii şi în care liniştea şi ordinea publică să fie respec-tate. Eu am fost militar de carieră, iar educaţia nu îmi permite să promit lucruri pe care nu le pot duce la bun sfârşit, astfel numai printr-un dialog permanent cu cetăţenii voi reuşi să im-plementez cele mai bune proiecte pentru Me-diaş“ a declarat candidatul la funcţia de primar din partea Partidului Democrat Liberal, Teodor Neamţu.

Primarul municipiului Mediaş, Teodor Neamţu, însoţit de vicepreşedintele Partidului Democrat Liberal, Marcel Piteiu , consilierii locali şi judeţeni ai PDL şi-a depus candi-datura pentru funcţia de edil şef al oraşului de pe Târnava Mare.

„Este o adevărată onoare să conduci destinele Mediaşului şi întotdeauna la început de drum am emoţii pentru că vreau să fac ceea ce este mai bine pentru cetăţenii municipiului. Mesajul pe care vreau sa îl transmit medieşenilor este acela de continuitate, de a termina ceea ce am început alături de regretatul meu coleg Daniel Thellmann. Investiţii importan-te precum noua piaţă agroalimentară, reabilitarea Bibliotecii St.L.Roth, a Cinematografului Mediensis, a Sălii de Spectacol a Municipiului stau mărturie că intenţiile noastre au fost de a transforma Mediaşul într-un oraş european.

S-au făcut multe şi cu siguranţă mai sunt multe de făcut, însă un lucru este cert, experienţa pe care o am în adminis-traţia publică şi dorinţa de a continua ceea ce am început, mă recomandă ca cel mai potrivit candidat la fotoliul de pri-mar al Mediaşului“ a declarat Teodor Neamţu, edilul şef la Mediaşului.

Prezent la depunerea candidaturii primarului Teodor Neamţu, vicepreşedintele Pdl, Marcel Piteiu a declarat: „Majo-ritatea consilierilor locali şi judeţeni au fost alături de Teodor Neamţu la depunerea candidaturii dovedind încă o dată că suntem o echipă.

În calitate de preşedinte al campaniei electorale pentru funcţia de primar vreau să vă asigur că vom face o campanie curată şi nu vom răspunde nici unei provocări. Avem multe proiecte importante pentru Mediaş şi sunt sigur că medieşe-nii vor fi alături de noi, iar Teodor Neamţu va deveni primar încă din primul tur“.

Medieşenii îl vor pe Neamţu primar

daniel Thellmann, un patriot român, alături de oameniIn memoriam

o echipă pentru Mediaş

Medieşenii vor vota pe 22 noiembrie atât preşedintele ţării, cât şi primarul municipiului. În Me-diaş vor avea loc alegeri parţiale pentru funcţia de primar, deci man-datul noului edil şef este unul de completare. În municipiul Mediaş sunt 42 de secţii de votare şi 51.348 de alegători.

Mediaş

10


Abuzuri

urmare din pagina 7Nu este tîmpit, căci el este „conf.

univ.” Deci, predă la o universitate şi, chiar dacă în ultimele două decenii s-a produs o inflaţie de universităţi şi de cadre universitare, trebuie să-l credităm ca fiind competent. E drept că mai semnează şi cu titlul de „dr.”, iar aici trebuie să dezlegăm un mister. O fi doctor, oare, ginecolog?! A mai fost unul, ministru la Agro-nomie, din care cauză Agronomia a avortat, iar acum este pe cale să devină sterilă! Eu nu cred că e doc-tor ginecolog, nici stomatolog (prin anii ‘50 era un stomatolog profesor la Facultatea de filozofie, care-l pre-da pe Kant!) şi nici filolog - altfel ar fi observat neconcordanţa timpilor din fraza cu care începe expunerea de motive a Acţiunii în constatare! În ce eşti „doctor” d-le Csendes? Eu presupun că eşti doctor în istorie, ca să-ţi justifice, cît de cît, ocuparea postului de preşedinte al C.N.S.A.S. Sau eşti doctor în informaţii?!

Dar, ca şi în Filologie, şi în dome-niul Istoriei problema timpului este esenţială: una este să vorbeşti des-pre bătălia de la Mohaci, din 1526, cînd statul maghiar a fost desfiinţat, şi alta despre Tratatul de la Trianon, din 1920, cînd Ungaria şi-a dobîndit graniţele normale, actuale. Mai pu-tem admite că textul Acţiunii a fost elaborat - sau măcar verificat - de către directorul Direcţiei Juridice, Francesco-Alexandru Popescu, iar d-l conf. univ. dr. Ladislau-Antoniu CSENDES l-a semnat ca... primarul. Dar asta nu mai este o scuză, ci o acuză!

În acest sens pledează Nota de con-statare nr. S/DI/I/680/22.05.2008, în care, printre altele, scrie: „Avînd în vedere 1) art. 3 lit. g) din O.U.G. 24/2008 şi calitatea d-lui MARI-NEScu MARIuS-AlbIN de candi-dat la funcţia de Primar al Munici-piului Sibiu; 2. Adresa de verificare nr. S/5301/01.02.2007 transmisă de C.N.S.A.S. Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe ...” etc. (cf. facsimil 4).

Mai mult. În acelaşi sens ple-dează şi adresa nr. P 4027/06 din 11.06.2008 a C.N.S.A.S. către d-l M. A. Marinescu, semnată de conf. univ. dr. Virgiliu-Leon ŢĂRĂU, ca răs-puns la cererea d-lui Marinescu nr. P 4027/08.09.2006, prin care solicita accesul la propriul dosar de securi-tate, şi în care i se răspundea că în evidenţele S.I.E. şi S.I.A. „nu s-a iden-tificat nici un dosar întocmit pe nu-mele dvs.”; iar S.R.I. le-a comunicat că „figurează cu dosarul fond reţea nr. 8375/Sibiu, distrus în timpul eve-nimentelor din decembrie 1989” (cf. facsimil 3).

Repet, adresa asta - concluzivă - i-o trimisese d-lui Marinescu în 11 iunie 2008, cu puţin înaintea datei alegerilor locale. Dar, conform jude-

căţii de atunci a celor care analiza-seră dosarul d-lui Marinescu, aceste constatări, judicioase, în fond, au fost motivul pentru care c.N.S.A.S. nu a putut să-l împiedice să candi-deze pe d-l M. A. Marinescu! Pentru ca acum, după opt luni, să facă, re-troactiv, o acţiune în care să-l gă-sească musai, colaborator al Securi-tăţii! Deja trebuie să mă corectez: nu este doar o măgărie ceea ce comite C.N.S.A.S., ci este o ilegalitate.

1. Prima concluzie: Acţiunea în constatare este o făcătură cu scop de represiune politică.

Dovezile invocate de C.N.S.A.S. contrazic demersul Acţiunii... În primul rînd, trebuie să reţinem

că S.R.I. informase că „dosarul fond reţea nr. 8375/Sibiu fusese distrus...” şi, de aceea, trebuie, în consecinţă, să ne mirăm cum de s-au aflat da-tele pe care C.N.S.A.S. se bazează ca „probe”, înşirate în pag. 3 a „Acţiunii în constatare” (facsimil 2). Ba să în-trebăm S.R.I.-ul dacă l-a reconstitu-it, cumva, din cenuşa în care a fost distrus. Arhivarul super-şef şi cance-lar-şef generalul-maior Marius Sorin Brăteanu ar fi fost în stare s-o facă! Dar pînă să ne răspundă S.R.I.-ul, să continuăm analiza.

Remarcaţi că, în Nota de consta-tare din 22.05.2008, în pagina 1, pct. E, se precizează: „Nu s-au identifi-cat documente care conţin infor-maţii transmise către Securitate” (facsimil 4); în pagina a doua a Notei (facsimil 5), sunt înşirate alte cîteva dintre „probele” pe care se bazează acţiunea dolozivă a C.N.S.A.S-ului contra d-lui Marinescu. Din paragra-ful 2 de sus, trebuie reţinut raportul de recrutare din 21.05.1980, făcut de ofiţerul de caz din Biroul Contra-informaţii al U.M. 0607 Sibiu, con-form căruia „i-am propus ca să spri-jine organele de contrainformaţii militare, prin punerea la dispoziţia acestora pentru nevoile muncii a locuinţei...” În paragraful ultim, din chenar, este indicat şi raportul din 16.03.1981, de încetare a legăturii, precizîndu-se că, de fapt, încă de la sfîrşitul anului 1980, legătura nu mai era funcţională, fiindcă d-l Ma-rinescu se căsătorise şi locuinţa lui nu mai putea fi folosită drept casă de întîlnire. Deci, efectiv, doar trei luni, în intervalul 21 mai 1980 - 26 iulie 1980 (data căsătoriei), ar fi fost posibilă utilizarea locuinţei d-lui Marinescu drept casă de întîlnire - cu precizarea că nici pînă atunci nu ar fi fost prea facil şi în siguranţă contrainformativă, deoarece locuia cu mama lui.

În finalul acestei Note, la pct. 5, se face un rezumat de către consilierul D.I. (de ce semnează doar cu iniţia-le, cînd trebuie să-şi scrie numele în clar?! ), al C.N.S.A.S., în care se men-

ţionează că „în casa de întîlnire nu s-au făcut interogări, nu s-au putut face investigaţii pe numele unor persoane urmărite, neexistînd men-ţiuni de acest fel în dosar”. La fel, ca răspuns la cererea de informa-ţii a C.N.S.A.S., în adresa nr. A/S63/ din 19.03.2007, Serviciul Istoric al Armatei (S.I.A.), de pe lîngă Statul Major General al Ministerului Apă-rării, precizează că „nici una dintre persoanele nominalizate în listele cu nr. (...) nu au fost identificate cu dosar de colaboratori sau de urmă-rire, întocmite de fostele organe de securitate, ca poliţie politică”... etc. (facsimil 6).

2. A doua concluzie, desprinsă din finalul Întîmpinării depuse de d-l M. A. Marinescu la dosar: chiar din textul Acţiunii în constatare „...rezul-tă că nu am cules informaţii, nu am întocmit note şi rapoarte, nu am fă-cut relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii şi că suntem în prezenţa unei acţiuni rulate pe ban-dă de către C.N.S.A.S, fără verificarea datelor”.

Dar aici a greşit d-l Marinescu, fiindcă a subapreciat demersul C.N.S.A.S.: nu este vorba de o „acţiu-ne rulată pe bandă”, ci de un demers oneros îndreptat în mod expres contra lui, pentru a-l scoate din viaţa politică, aşa cum s-a proce-

dat cu Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amedeo Lăzărescu, Mona Muscă ş.a.

Ca atare, trebuie să revin asupra unui aspect important, consem-nat mai sus în raportul ofiţerului de caz, dar escamotat deliberat de C.N.S.A.S.: d-lui M. A. Marinescu i s-a cerut „să sprijine organele de contrainformaţii militare”. Ceea ce nu ştie d-l M. A. Marinescu, dar ştiu cu certitudine atît investigatorii C.N.S.A.S., cît şi judecătorii este fap-tul că, aşa cum s-a relevat frecvent în presă, Diviziunea de Contrain-formaţii a S.R.I. are aceleaşi atribuţii profesionale cu aceea a fostei Se-curităţi şi care sunt aceleaşi cu ale oricăror Servicii Secrete din orice ţară! Conceptul de „contrainforma-ţii” este echivalent cu cel de „contra-spionaj” - care nu se prea foloseşte fiindcă este mai puţin elegant, căci cuvîntul „spion” are o prea puterni-că încărcătură peiorativă. Diviziu-nea de Contrainformaţii se ocupă, deci, cu depistarea atît a străinilor (diplomaţi, ziarişti şi medici cu sau „fără frontiere”, oameni de afaceri,

consilieri, agenţi de influenţă, turişti ş.a.) care spionează România, cît şi a cetăţenilor români racolaţi pentru spionaj de către cetăţenii străini. Iar spionajul a fost, dintotdeauna, condamnat cel mai aspru în toate ţările - de obicei, cu pedeapsa ca-

pitală! Contraspionajul militar, pe lîngă obiectivele enunţate mai sus, îi caută, prioritar, pe spionii străini sau autohtoni din domeniul militar - deci, implicit, pe propriii militari bănuiţi de spionaj - cum a fost, de ex., generalul Nicolae Militaru, reac-tivat ca ministru al Apărării după 1 ianuarie 1990 şi care a ordonat uci-derea echipajului colonelului Ghe-orghe Trosca, şeful Statului Major al U.S.L.A. (care-l avusese în suprave-ghere contrainformativă pe g-ralul N. Militaru!). Din această cauză, ab initio, toate cazurile care ţin de contrainformaţii nu intră sub in-cidenţa legii 187/1999 şi a celor ulterioare, care incriminează Securi-tatea ca poliţie politică - înţeleasă în sensul corect, de poliţie partinică, aşa cum am explicat la început. Ca atare, nici cazul colaborării d-lui M. A. Marinescu - fie şi sub această spe-cie, de gazdă a casei conspirative de întîlniri - nu poate fi inclus aici.

3. A treia concluzie. Cel puţin sub acest aspect, C.N.S.A.S. face, în cu-noştinţă de cauză, un abuz evident de interpretare şi o ilegalitate în ma-nevrarea documentelor, ceea ce-i conferă circumstanţe agravante.

cNSAS foloseşte aceleaşi datepentru concluzii contradictorii Toate documentele şi infor-

maţiile aduse ca probă în dosarul 1847/2/2009 de C.N.S.A.S. fuseseră produse înainte de alegerile din iunie 2008, în vederea eventualei blocări a candidaturii d-lui M. A. Marinescu la funcţia de primar al Sibiului. Această blocare nu s-a pro-dus doar fiindcă C.N.S.A.S. nu a de-monstrat că ar fi fost colaborator al fostei Securităţi. Dar, pe baza exact a aceloraşi documente, produse în 2007 şi 2008, C.N.S.A.S. insistă, şi acum, la un an de la admiterea con-cluziei iniţiale de necolaborare, să pretindă, invers, că ar fi demon-strat, atunci, că ar fi fost „colabora-tor”, dar, aparent curios, introduce abia acum procesul în instanţă. Ase-menea „concluzii” şi acţiuni frizează penalul.

E-adevărat că, înaintea alegeri-lor locale din iunie 2008, C.N.S.A.S. nu a putut, repet, să demonstreze, pe baza acestor documente şi in-formaţii, că d-l M. A. Marinescu fu-sese colaborator al Securităţii şi l-a informat, textual, prin adresa nr. P 4027/06 din 11.06.2008, că „nu s-a identificat nici un dosar întocmit pe numele dvs.” (cf. facsimil 3). În con-secinţă, nu a putut să-i împiedice participarea la alegeri pentru a can-dida la funcţia de primar al Sibiului. Desigur, mi s-ar putea obiecta că, totodată, nici nu s-a pronunţat că ar fi fost colaborator, căci, conform ultimei fraze din pag. 2 a Notei de constatare nr. S/DI/I/22.05.2008,

facsimil 5

C.N.S.A.S., execuţii publice la comandă


11


Abuzurielaborată de consilierul ascuns mis-terios şi netransparent sub iniţialele D.I., „Direcţia Investigaţii supune atenţiei Colegiului nota de con-statare privind pe Marinescu Ma-rius-Albin...” etc. (cf. facsimil 5). Or, după ce şi-a concentrat atenţia, cu marea acuitate dată de marile sala-rii pe care le încasau de la bugetul consolidat al statului, C.N.S.A.S. a ră-mas în dubiu şi nu a zis „că-i laie sau bălaie!” Adică, cu mintea lor cu care dau verdicte categorice şi profund păgubitoare pentru cei „judecaţi”, au fost nevoiţi să aplice principiul de drept penal Semper in dubiis ben-igniora praeferenda sunt - „Totdeau-na, în cazul dubiilor se alege partea cea mai bună”: adică, într-o situaţie dubitativă, cînd nu se poate stabili exact gradul de vinovăţie al inculpa-tului, judecătorul trebuie să opteze pentru decizia cea mai favorabilă acestuia, respectiv să-i dea pedeap-sa cea mai mică.

Foarte frumos, am zice noi. Nu-mai că acest umanism al ticăloşilor din C.N.S.A.S. a ţinut doar opt luni, iar, apoi, în acelaşi context juridic şi pe baza aceloraşi date conchid, pe trei pagini, că ar fi fost colaborator al Securităţii. Normal, în mod obli-gatoriu erau necesare documente noi care să ateste acest nou verdict, contradictoriu celui anterior, mai ales că normele juridice invocate sunt aceleaşi ca în iunie 2008: în pseudo-argumentarea lor, d-l pre-şedinte dr. L.-A. Csendes (o fi gine-colog, totuşi?!) şi d-l director juridic F.-A. Popescu invocă tot O.U.G. nr. 24 din 5 martie 2008, care era funcţio-nală dinainte de alegeri, căci tot „în temeiul” ei l-au informat, prin adre-sa nr. P 4027/06 din 11.06.2008, că în evidenţele S.I.E. şi al S.I.A. „nu s-a identificat nici un dosar” şi că la S.R.I. „figurează cu dosarul fond reţea nr. 8375/Sibiu, distrus în timpul eveni-mentelor...”! Aceeaşi normă juridi-că, O.U.G. nr. 24/2008, e folosită în două sensuri contrarii, dar pe baza unui dosar distrus şi refăcut nu se ştie cum!!! Măi generale-hîrţogar Brăteanu, cum i-ai reconfecţionat dosarul distrus?

Dar d-l Csendes, ca un prost se-nin, semnează asemenea enormi-tăţi, după cum, cu aceeaşi seninăta-te, vorbea şi în seara zilei de 6 oct., la televizor. Dar e prea „conf. univ.” şi prea „dr.” ca să credem că a făcut-o din prostie, fără să ştie ce semnează. Nu. Dimpotrivă, a semnat această ilegalitate fiindcă a ştiut că nu va pierde în instanţă, deoarece aces-tor dosare le este aranjată sentinţa de „vinovat” dinainte de a se jude-ca dosarul!

În sfîrşit, la dosarul cauzei, înain-tea începerii şedinţei de judecată din 6 oct. a.c., s-a depus Declaraţia notarială a ofiţerului de caz al Bi-roului de Contrainformaţii al U.M. 0607 Sibiu, în care, printre altele, el afirmă: „Precizez că, după primirea acceptului pentru folosirea apar-tamentului, nu am introdus nici o persoană din reţea, deoarece acolo locuia (cu) soţia şi soacra d-lui Mari-nescu Marius-Albin, fapt ce ar fi dus la deconspirarea persoanelor intro-duse. Dacă apar nume conspirative

în dosarul gazdei casei de întîlniri, acestea trebuiau trecute pentru că aşa erau prevederile ordinelor de linie. (...) Azi, 5 iunie 2009”. Deci, ofiţerul recunoaşte că nu a dus pe nimeni în locuinţă, dar a scris că ar fi adus, evident, doar ca să încarce mapa cu activităţi a Biroului şi ca să iasă şefii bine la bilanţul perio-dic! Căci, se ştie, în regimul totalitar, dezinformarea devenise o politică de partid şi de stat, ca să fie prezen-tat Socialismul în culori cît mai roz.

În instanţă, avocata C.N.S.A.S. a bălmăjit ceva cum că din dosar ar rezulta că d-l M. A. Marinescu fusese „colaborator al Securităţii şi că din

cauza lui unele persoane au avut de suferit, fiindcă li s-au încălcat drep-turile”! Care sunt acele persoane, cucoană, de nu le-a găsit nici S.R.I., nici S.I.E., nici S.I.A.?! Şi nici nu a apărut vreuna care să-l acuze pe d-l Marinescu de aşa ceva! Dar avocata C.N.S.A.S. pretinde că ştie că ele ar fi existat, fiindcă aşa a primit directivă să acuze, din partea tartorilor de la conducere!

Înainte de începerea dezbaterii dosarului, îi scrisesem, pe o hîrtie A4, avocatului d-lui Marinescu toa-te explicaţiile de mai sus referitoare la atribuţiile Diviziunii de contrain-formaţii (recte contraspionaj), ru-gîndu-l să includă în pledoaria sa aspectul esenţial că lupta contra spionilor nu poate intra, sub nici un motiv, sub incidenţa Legii nr. 187/1999 şi a celorlalte pendinte de ea. Însă el s-a referit doar la faptul că, făcînd armata la Trupele de Se-

curitate - „la unitatea asigurată con-trainformativ de către ofiţerul de caz” -, d-l Marinescu „se pricepea la arme” şi de aceea ofiţerul de contra-informaţii militare i-a cerut colabo-rarea!

Trebuie să concedem că nici d-l Marius Albin Marinescu nu este ca d-l Dan Voiculescu şi nici avocatul său nu este ca d-l Sergiu Andon!

Dar nici judecătorul care a prezi-dat instanţa nu este ca vreunul de la Curtea Constituţională! Aşa că abia aştept să văd cît de „suverană şi in-failibilă” va fi judecata lui în a găsi motivele cu care să-şi „argumente-ze” motivarea deciziei referitoare la

abuzurile comise de C.N.S.A.S!4. A patra concluzie. Sunt convins

că preşedintele instanţei de judeca-tă nici nu s-a uitat pe actele dosa-rului, fiindcă avea sentinţa „dată-n plic”, trasată dinainte. Iată de ce sus-ţin că trebuie introdusă prezumţia de vinovăţie a magistraţilor!

filiera presiunilor politice În ultimii ani, unii consilieri igno-

ranţi şi nevrednici ai preşedintelui Traian Băsescu l-au determinat pe acesta, prin „sfaturile” date, să lan-seze în presa făcută, în genere, de neaveniţi, sintagma „grupuri de in-terese”, folosită în sens peiorativ şi preluată chiar de unii aşa-zişi „ana-lişti politici”. Expresia „grupuri de interese” nu are nimic peiorativ în ea, căci desemnează grupuri de in-terese constituite normal, existente

în orice societate structurată, aşa cum sunt inclusiv partidele politice. În politologie, expresia corectă şi consacrată, care denotă sensul pe-iorativ pe care ar vrea să i-l incum-be celeilalte sintagme, este aceasta: „grupuri de presiune”. Deoarece noţiunea presiune denotă acţiunea ocultă, subversivă asupra unor li-deri şi/sau autorităţi private sau ale statului în vederea realizării unor interese individualiste, egoiste ale indivizilor constituiţi în respectivele grupuri, interese care contravin fla-grant intereselor generale ale soci-etăţii. Altfel, dacă ar fi benefice sau măcar rezonabile, respectivele in-terese ar fi susţinute în mod public şi nu subteran. Pentru a obţine cele mai eficiente profituri, presiunea se realizează asupra factorilor politici. Pentru atingerea scopurilor lor, gru-purile de presiune folosesc mijloace ilegale - căci în asta constă presiu-nea! -, enumerate, de ex., în dosarul penal al g-ralului-maior (r.) Ovidiu Soare: „...luare de mită, instigare ne-urmată de executare la infracţiunea de înşelăciune, complicitate la in-fracţiunea de folosire cu rea credin-ţă a bunurilor societăţii, într-un scop contrar intereselor acesteia, fals în înscrisuri sub semnătură privată, asociere pentru săvîrşirea de infrac-ţiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare privind siguranţa naţiona-lă a României, în varianta normativă, transmiterea de informaţii cu carac-ter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal”. Şi încă aici nu sunt trecute toate in-fracţiunile care i se imputau lui Ovi-diu Soare, în care au fost implicate multe persoane importante politic şi economic, inclusiv procurori din D.N.A., D.I.I.C.O.T. etc.! Aşadar, filiera corupţiei este foarte îmbîrligată şi arborescentă.

Este notoriu faptul că d-l M. A. Ma-rinescu duce, de mulţi ani, o campa-nie contra primarului „permanenti-zat” - spre ruşinea sibienilor! - la Pri-măria Sibiu, campanie determinată de nenumăratele abuzuri, jafuri şi alte ilegalităţi omise de acest Klaus Werner Iohannis. Aşa cum se vede şi de aici, K. W. Iohannis este învinuit de d-l Marinescu în mai multe dosa-re penale, tergiversate de D.I.I.C.O.T şi de D.N.A. în scopul prescrierii fap-telor comise, conform consolidatei practici a JU$TIŢI€I din România.

În ceea ce mă priveşte, în timpul cînd apărea revista SANTINELA, am scris mai multe articole critice, în care dezvăluiam - pe urmele multor altor ziarişti - atitudinea antinaţiona-lă şi antiromânească a unor persoa-ne publice, precum Mircea Dinescu, Constantin Şerban Dumitrescu - zis „Ticu” -, Horia Roman Patapievici, Stejărel Olaru, Marius Oprea, Dorin Dobrincu, Gabriel Andreescu, Vla-dimir Tismăneanu şi alţi asemenea indivizi, unii fiind membri ai P.N.L. sau cu ifose de liberali, adică adepţi ai „societăţii deschise” a lui George Soros şi membri ai G.D.S. Toţi aceş-tia formează un grup de presiune extrem de virulent şi de pernicios pentru România.

De ex., în articolul „Biserica Orto-doxă Română şi Securitatea Naţio-

nală”, publicat în SANTINELA (nr. 19, august 2007, pag. 4-5 şi 15), repu-blicat în JUSTIŢIARUL şi pe site-ul Al-terMedia sau în serialul „Satanizarea Securităţii - atentat la Siguranţa naţi-onală”, menţionat la începutul arti-colul de faţă, dezvăluiam activitatea periculoasă al lor; pe mulţi dintre aceştia i-a încondeiat, frecvent, şi d-l M. A. Marinescu în revistele JUS-TIŢIARUL. În mod evident, ni i-am făcut duşmani. Or, unii dintre ei, ca, de ex., Mircea Dinescu şi Haş.-eR. Patapievici - care sunt membri ai c.N.S.A.S. - se cunosc personal cu Klaus Werner Iohannis, „tehnocra-tul”, deşi, trebuie să fie supranumit „cleptocratul”.

5. Concluzia a cincea. Aşadar, fili-era dintre K. W. Iohannis şi membrii C.N.S.A.S. este stabilită direct. Iar modul tardiv şi contradictoriu prin care C.N.S.A.S. a născocit dosarul 1847/2/2009, prin care d-l M. A. Ma-rinescu a fost judecat strîmb la Cur-tea de Apel Bucureşti, atestă, fără putinţă de tăgadă, urma „copitei despicate” care a iniţiat acest dosar: Klaus Werner Iohannis!

Iar acum, orbetele liberalilor, Crin Antonescu - care nu-i în stare să vadă din politică şi economie decît figura preşedintelui României, de-venit calul de bătaie în discursurile sale găunoase! - îl alesese, dintre toţi oamenii valoroşi ai ţării, tocmai pe unul dintre cei păguboşi, K. W. Iohannis, ca viitor prim-ministru a unui fantomatic guvern de tehno-craţi! Pînă aici a decăzut P.N.L.-ul prin şeful său. Probabil că cei din conducerea P.N.L. au dormit împre-ună cu „Crin” - şi, se ştie, e periculos să dormi cu crinii în cameră.

Domnule preşedinte Traian Bă-sescu, vă sugerez, pe scurt, reţeta infailibilă ca să fiţi reales: puneţi la muncă eficientă cadrele oneste din Serviciile Secrete şi din Magistra-tură şi băgaţi, urgent, la puşcărie cîteva duzini dintre marii corupţi care se lăfăie în dosarele tergi-versate, în mod deliberat sau din neputinţă, de S.R.I., S.I.E., D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - printre corupţi fiind şi K. W. Iohannis. În acest sens, studi-aţi şi raportul pe care vi l-am trimis cu nr. 41.385/22.09.2005, referitor la unele disfuncţii majore din S.R.I., care afectează Securitatea Naţi-onală - raport care, şi el, zace cam de multă vreme nebăgat în seamă de dvs. Dacă veţi pune în practică sugestia mea şi dacă veţi abroga Legea nr. 187/1999 şi, implicit, veţi desfiinţa inclusiv această instituţie bugetivoră şi extrem de periculoa-să Naţiunii - C.N.S.A.S. -, atunci vă asigur de reuşita realegerii dvs., iar Patria vă va fi recunoscătoare!

colonel (r.) Vasile I. zărnescu P.S. Sper că veţi reuşi, d-le preşe-

dinte Traian Băsescu, să împiedicaţi realizarea propunerii lui Crin Antones-cu-Histrionul de a-l numi premier pe „tehnocratul” Klaus Werner Iohannis, pe care, iată!, presa a luat-o de bună. Cereţi D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. să finalizeze dosarele penale ale lui K. W. Iohannis. Locul ăstuia e la pîrnaie, în calitatea lui de cleptocrat. Măcar atît să faceţi!

facsimil 6

12


Puncte de vedere

Să ne reamintim începutul de data trecută. Anume, că în Filosofia istoriei, Hegel observă că, „…în genere, o răs-turnare a vieţii de stat este sancţiona-tă oarecum prin opinia publică atunci cînd ea se repetă. Astfel, Napoleon s-a prăbuşit de două ori şi tot de două ori au fost alungaţi Bourbonii. Prin repe-tare, ceea ce la început părea numai întîmplător şi posibil devine o realitate şi este confirmat“ (381). În vitriolata sa carte 18 Brumar al lui Ludovic Bona-parte, Karl Marx rezumă caustic acest pasaj şi relevă că Hegel atrage atenţia asupra faptului că „…marile eveni-mente istorice apar, ca să zicem, aşa de două ori. El a uitat să adauge: prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă“. Ironia lui Marx se potriveşte, întrutotul, istoriei postdecembriste a Partidului Naţional Liberal, a cărui dispariţie im-placabilă, definitivă, din istoria politică a ţării este simbolizată şi marcată de şefia lui Crin Antonescu-Vorbete.

frîngerea P.N.l.-ului în „aripioare“

Ridicolul situaţiei actuale din P.N.L. este dat de faptul că, după reapariţia sa istorică plină de expectanţă politică, de promisiuni liberale, fusese primul partid care îşi începuse divizarea ca în reacţia de fisiune nucleară: în „aripa“ Câmpeanu, în „aripa“ Rusu-Patriciu, în P.N.L.-Aripa Tînără (P.N.L.-A.T.), în aripa „P.N.L.-2003“, în „aripa“ Quintus, în „aripa“ Cerveni etc. Deci, decît sin-tagma aparent fastidioasă şi marcată de preţiozitate „sciziparitate politică“, singura potrivită este „frîngerea-n-aripioare“ – prin care, iată!, am creat un nou concept politologic atribuit P.N.L.-ului, devenit un pom care are, pe fiecare creangă, o păsărică.

După debarcarea lui Radu Câm-peanu şi, apoi, a lui Ionescu-Quintus, a fost pus preşedinte Valeriu Ssstoi-ca, plin de charismă precum broas-ca de păr. Dar, cît fusese ministru al Justiţiei, fusese supranumit Valeriu Stoica-Bancrută-Frauduloasă, fiindcă dezincriminase bancruta frauduloasă în mod deliberat provizoriu, ca să-i scape de puşcărie pe marii escroci – ca să nu mai vizăm şi alte fapte gra-ve de corupţie, care i se impută. Dar, curînd, debarcarea lui Valeriu Stoica s-a făcut tot printr-un mare scandal. Apoi, Valeriu Stoica a şters-o engle-zeşte şi din partid. Aceeaşi degringo-ladă partinică a dovedit-o alt mare lider „liberal“ şi membru de vază al cleptocraţiei, Theodor Stolojan – ex-F.S.N.-ist, ex-P.S.D.-ist, ex-P.D.-ist, nu-mit atît „mercenar în războiul politic“, cît şi „cel mai deştept băiat“ –, care a fost, şi el, o vreme, preşedinte al P.N.L., acum fiind adjunctul preşedintelui P.D-L., ex-premierul demisionar Emil Boc cel Mare şi Scund.

c.N.S.A.S. – vidanjorul politic

După „asasinarea“ moral-politică a lui Mircea Ionescu-Quintus şi a lui Dan Amedeo Lăzărescu, făcătura ti-căloşilor din C.N.S.A.S. a fost aplicată, inclusiv în cazul altei personalităţi liberale, Mona Muscă, care a fost zbu-

rată şi ea din P.N.L. Ca urmare a de-tronării preşedintelui făţos Călin Con-stantin Anton Popescu-Tăriceanu, a fost înlocuit cu actualul preşedinte al P.N.L.-ului, pe numele său întreg George Crin Laurenţiu Antonescu, iar pe cel scurt Crin Antonescu-Vorbete. I-am atribuit acest calificativ, prin-tre alte articole, inclusiv în articolul „Satanizarea Securităţii: atentat la siguranţa naţională“ (în SANTINELA nr. 9/sept. 2006, pag. 12). De ce i-am spus vorbete?! Pentru că, în primul rînd, după ce s-a trezit că ar fi liberal, cu calitatea sa de istorico-filozof, s-a

intitulat şi „liberal-monarhist“, care, după cum am mai arătat în articolul „Aţi votat cleptocraţia?...“, din punct de vedere politologic, înseamnă schizofrenie politică. În al doilea rînd, fiindcă a rămas repetent doi ani în facultate, „a aprofundat“ istoria şi, în grandomania sa, se vedea în rolul Brătienilor, marii liberali care, în mod paradoxal, îl alungaseră pe domnul pământean Alexandru Ioan Cuza ca să aducă un parvenit neamţ, Carol de Hohenzollern – poreclit de popor „de Hopînţol“ – ca să-l facă regele României. Şi, în al treilea rînd, pentru că singura sa calitate evidentă şi cali-ficare în partid este să debiteze mult nimic despre orice.

Recent, ziarista Simona Fica a pu-blicat articolul „Feriţi copiii de Crin Antonescu“, în care, dezvăluind că fu-sese informator al Securităţii, scrie cu majuscule: „DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/DSS 01429. A FILAT MINORE, ÎNTREŢINAND ŞI RE-LATII SEXUALE CU ELE!“. Normal ar fi fost ca C.N.S.A.S. să se fi sesizat până acum şi să-i scoată dosarul la iveală din oficiu – cum cere legea în aseme-nea situaţii –, să-l declare incompati-bil cu calitatea de candidat la preşe-dinţia României şi să-i şi întocmească dosar penal pentru declaraţii minci-noase, aşa cum s-a procedat în cazul Monei Muscă. Tocmai pentru că ea a fost lapidată, contestaţia introdusă de Mona Muscă la Curtea de Apel i-a fost respinsă şi a rămas cu decizia defini-tivă şi irevocabilă de colaboratoare

a Securităţii. Dar lui Crin Antonescu-Histrionu’ trebuia să-i fi fost respinsă candidatura încă de cînd fusese nu-mit ministrul Tineretului, în mandatul C.D.R. Şi nu este singurul caz în care liberalii au fost protejaţi de C.N.S.A.S. şi de mîna lor dreaptă, g-ralul-mr. Bră-teanu, fost Brătianu. Citiţi cu atenţie fragmentul şi continuarea lui de pe acest hyperlink: „Ion Basgan, unul din-tre liderii Francmasoneriei, acuzat ca a fost informator al Securităţii.

Sebastian Calota şi Ion Basgan, am-bii ingineri la Întreprinderea de Trans-port Auto, au fost ani de zile colegi de

serviciu. Cînd şi-a cerut dosarul de la CNSAS, Sebastian Calota a descoperit cu oroare că fostul coleg îl turnase la Securitate. Deşi încă de acum trei ani a cerut CNSAS să-i precizeze dacă Ion Basgan a fost informator al Securită-ţii dacă a făcut sau nu poliţie politică, Sebastian Calota încă mai aşteaptă un

răspuns. Acum Ion Basgan este unul dintre şefii Masoneriei Române, mare om de afaceri şi liberal de frunte. Să fie acesta motivul pentru care nu se face lumină în acest caz?“ (Andreea Pora, în Evenimentul zilei din 17 mai 2004).

Or, vedeţi, C.N.S.A.S.-ul, de coni-venţă cu vidanjorul S.R.I.-ului, gene-ralul-maior Marius Sorin Brăteanu, la acea dată şeful Cancelariei S.R.I şi al Arhivei, a procedat selectiv: pentru

unii mumă, pentru alţii ciumă! Sau, în limbajul C.N.S.A.S., a făcut poliţie po-litică – cum nu făcuse Mona Muscă şi cum, dimpotrivă, politic i-a „judecat“ dosarul Curtea de Apel Bucureşti! De unde se vede că unii „liberali“ sunt mai liberali ca alţii, iar prin Curtea de Apel Bucureşti bate vîntul politic.

crin Antonescu-Vorbete histrionu’

Şi, uite aşa, cînd cu C.N.S.A.S.-ul, cînd cu traseismul politic, P.N.L.-ul a rămas rapid fără lideri, pînă a ajuns la conducere Crin Antonescu-Vorbete. Cînd Călin Popescu-Tăriceanu, i-a re-proşat concurentului său, Crin Anto-nescu, la Antena 3, faptul că în Parla-ment a strălucit prin lipsă, căci el a fu-sese mereu pe sticla televizoarelor ca să „vorbească discuţii“, s-a făcut că nu aude şi a recurs la vorbăria sa tipică, cu care i-a fraierit pe mulţi. Şi, trebuie să recunoaştem, Crin Antonescu-Vor-bete a reuşit să „ia faţa“ multora, căci, fiind calificat ca istorico-filozof, măcar atît a reuşit să facă: să „aburească“ au-ditoriul prin sofismele sale.

Printre cei păcăliţi de verbozitatea lui Crin Antonescu s-a numărat, de exemplu, şi versatilul Octavian Paler. Amintiţi-vă că, de la un moment dat, răposatul Octavian Paler a început să itereze obsedant mărturisirea că a ajuns să fie dezamăgit de toate, dar de politicieni îndeosebi. Dar recunoş-tea, totuşi, că singurul politician pe care-l admiră este… Crin Antonescu! Vă mai amintiţi, da?! Dar vă amintiţi şi că Octavian Paler fusese deputat în Marea Adunare Naţională timp de mai multe mandate, că fusese, mult timp, membru al C.C. al P.C.R., că, pe vre-mea cînd conducea România liberă, lansase – poate chiar inventase! – sin-tagma „Epoca de Aur“, că, deci, fusese un mare şulfar la viaţa lui şi nu mai era cazul să fie dezamăgit atît de mult de ceea ce întîlnea în viaţă, mai ales în do-meniul politic. Dar, după ce avea atîta experienţă de viaţă – inclusiv de viaţă politică –, să vii şi să spui că singurul politician pe care-l admiri a rămas Crin Antonescu, asta era prea mult!

Şi asta încă nu e tot. Între timp, presa fusese scandalizată de faptul că unul dintre liderii importanţi ai P.N.L., Dinu Patriciu – copiindu-l ca model de comportament politicianist pe men-torul său, spionul şi escrocul interna-ţional Marc Rich –, dăduse, simultan, bani atît P.N.L.-ului, cît şi P.S.D.-ului; ba sponsorizase cu sume mai mari P.S.D.-ul, care era la Putere, P.N.L.-ul fiind în Opoziţie! Omul era prevăzător, vedea în perspectivă istorică. Pentru că, încă de atunci, pe cînd Crin Antonescu se afirma ca vorbetele P.N.L.-ului, pe un post TV s-a transmis întrebarea pusă acestuia de un reporter: „Nu credeţi că Dinu Patriciu a făcut un gest imo-ral, sponsorizînd, simultan, P.S.D.-ul şi P.N.L.-ul?“ La această întrebare, ce credeţi că a răspuns Crin Antonescu-Vorbete, din care dădea pe dinafară moralitatea? A zis, senin, că „Nu, nu este imoral, pentru că e o situaţie nor-mală în politică…“ şi alte asemenea palavre. Precizez, acest miniinterviu

fusese transmis pe multe posturi, era înainte ca „maestrul“ Octavian Paler să-şi fi manifestat admiraţia neţăr-murită faţă de el şi era imposibil ca el, Paler, să nu fi auzit sau să nu fi aflat de replica profund imorală a lui Crin Antonescu-Vorbete. Totuşi, el rămă-sese pentru atît de versatul Paler sin-gurul politician pe care-l mai admira! Cum-necum, el a rămas şi singurul simbol al P.N.L.: dacă zici P.N.L., atunci zici Crin – chiar dacă a devenit „Deza-măgirea liberală – un Crin rămas fără parfum“!

crin şi sugestia lui cretină: „premierul“ Iohannis

Acum, Crin Antonescu, singurul lider cu „imagine“ al P.N.L., care vor-beşte despre orice, vorbeşte şi despre tehnocraţi. Dar, în mod evident, în mintea lui găunoasă de istorico-filo-zof – adică nici istoric, nici filozof, dar vorbete în fiecare dintre aceste dome-nii! –, prin cuvîntul tehnocrat el înţe-lege cleptocrat – adică unul care are puterea să fure fără să fie prins şi pe-depsit! Altfel, că, la prima vedere, ar fi vorba, cum am mai spus, de „orbirea“ politică dovedită în vizita electorală de la Sibiu, cînd l-a ales ca viitor prim-ministru al unui halucinant guvern de tehnocraţi pe primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis!

Aşa cum am demonstrat aici, clep-tocraţia conduce România, iar din clicocraţia cleptocrată fac parte P.N.L., U.D.M.R., F.D.G.R. – condusă perma-nent de K. W. Iohannis – şi celelalte partide care, prin rotaţie, au deţinut Puterea. Iar primarul K. W. Iohannis, personajul prezent în multe articole din publicaţiile JUSTIŢIARUL, în care este acuzat de corupţie, este figura principală şi în dosarele penale tergi-versate de D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., în sco-pul prescrierii ilegalităţilor comise de el, ca şi în cazul multor alţi lideri po-litici. Întrucît Departamentul Naţional Anticorupţie (D.N.A.) este campion la dat cu soluţia „N.U.P.“ – un „înălbitor“ juridic mai bun decât cele chimice Va-nish sau Ace – şi la tergiversat dosare-le, cred că ar trebui să-şi schimbe de-numirea în „Departamentul Neputin-ţei Anticorupţie“ sau „Departamentul Netrebnicilor Anticorupţie“! Elocvent, în acest sens, este că D.N.A., ca să-i plimbe dosarul lui Iohannis, l-a trimis la Judecătoria Alba Iulia – adică la pri-etenii lui, care i-au dat mereu cîştig de cauză în dosarele judecate acolo. În acest sens, am publicat adresa nr. 6456/08.10.2009 depusă la registra-tura D.N.A., referindu-mă la aceea din 6 august 2009 – deci cu două luni înainte de declanşarea isteriei pro-Iohannis! D.N.A. nu ne-a răspuns nici acum la ea – ca dovadă certă a muşa-malizării dosarului său –, iar ticăloşii care ne conduc îi dau înainte cu „ma-joritatea parlamentară“ care-l susţine pe Iohannis.

K. W. Iohannis: o făcătură politicianistă

Prin „desemnarea“ primarului K. W. Iohannis ca potenţial prim-ministru,

crin Antonescu-Vorbete histrionu’

13


Puncte de vedere

Crin Antonescu-Vorbete şi-a dovedit cleptotropismul politic – adică orien-tarea preferenţială spre hoţi.

În plus la inventar, Iohannis Nu a fost ales de 90 la sută dintre alegători – cum pretind, acum, Crin Antonescu-Histrionul şi „tonomatele“, care repetă ca nişte papagali minciunile mercena-rilor din presa locală, fiindcă au prelu-at minciuna difuzată de Martin Muller, în pretinsul său „sondaj de opinie“ –, ci doar de o treime din electorat!

În articolul său, în care denunţă propulsarea lui Iohannis, românca Angela Furtună, din Germania, dez-văluie că, la fel ca Iohannis, şi subit faimoasa herta Müller este o făcătu-ră a aceloraşi cercuri oculte germane. NU cumva o fi fiind rudă cu Martin Muller, cel „revenit“ la Sibiu?! Apelăm la ziariştii patrioţi să facă cercetări în acest sens.

Între timp, însă, minciuna a ieşit la iveală: Iohannis s-a dat de gol, la te-levizor, fără voia sa, recunoscînd că tratativele cu el pentru a fi desemnat premier fuseseră începute de P.N.L încă din vară, înainte de venirea lui Crin Antonescu-Histrionu’ la Sibiu! În asta rezidă priceperea de „tehnocrat“ şi „succesurile“ primarului Iohannis, etalate de „tonomatele“ din presă: în faptul că e sprijinit, în mod ocult, din afară. Au auzit Serviciile Secrete ale României de sintagma „agent de in-fluenţă“?! Dar de expresia „Coloana a V-a“?

Culmea este că, în 17 oct. a.c., la emisiunea Q&A, de la Antena 3, zia-ristele Floriana Jucan şi Alessandra Stoicescu au relevat că mai multe pu-blicaţii au dat sfoară-n în ţară despre dosarul penal nr. 609/P/2007, iniţiat de noi şi, ulterior, trimis la D.N.A., în care este implicat priceputul primar „neamţ“ Iohannis, şi l-au întrebat,

expressis verbis, pe „marele“ german Iohannis ce-i cu acel dosar; l-aţi auzit ce a bălmăjit: „…nu ştiu, s-a încheiat acum o lună…“! Alo!, se aude?, mai e cineva la D.N.A.? Când aveţi de gând să răspundeţi la adresa noastră?! Sau vreţi să ajungă Iohannis premier şi să-l şantajaţi cu dosarul, ca să joace tonto-roiul după cum îi cântaţi voi?! De ase-menea, cele două ziariste – frumoase, dar „rele“ – l-au mai întrebat: „Sunteţi mason?!“ Şi, cu o moacă mirată şi spe-riată, de parcă le-ar fi întrebat, în sinea lui, „O ştiţi şi p-asta?!“, a răspuns tot cu juma’ de gură şi tot cu pauze de gîndi-re: „Nu,… nu sunt!“… Aşa o fi?! Citiţi ce spune Marius Sălăjean în formidabilul său articol „Klaus Iohannis: un mason spre Palatul Victoria?“, e-adevărat, apărut abia acum.

K. W. Iohannis: un potenţial pericol

Să ne amintim, totuşi, că regretatul mason liberal Dan Amedeo Lăzăres-cu a fost asasinat moral de C.N.S.A.S. tot în urma manevrelor masonilor anti-români (care, din păcate, repre-zintă majoritatea!), fiindcă el fusese, tot timpul, un mare patriot român, iar atunci – înainte de ostracizarea lui drept colaborator al Securităţii, care, se pare, i-a şi grăbit sfîrşitul! –, începu-se să demaşte public maşinaţiile anti-româneşti ale unor masoni occiden-tali, care căutau să scoată Transilvania dintre graniţele României, printre altele denunţîndu-l pe masonul ma-ghiaro-francez André Szakvary drept impostor! Devine evident, astfel, că nu este vorba de nevinovata cecitate lui politică şi că această aparentă orbire a orbetelui Crin Antonescu, din cauza căreia făcuse această propunere creti-nă cu „premierul“ Iohannis, reprezintă

paravanul în spatele căruia se comite o manevră ocultă, de propulsare a sa-sului K. W. Iohannis, omul de paie al unor grupuri de presiune din Germa-nia – cum remarcă şi Angela Furtună, din Germania – , de la şefia F.D.G.R. – „o adevărată Coloană a V-a“, cum zice Marius Sălăjean – direct în fruntea gu-vernului României! Să ne amintim că unele grupuri masonice au complotat contra domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi au reuşit să-l detroneze! Şi, ca să relevăm, încă o dată, tragedia istori-că pe care o reprezintă P.N.L.-ul, să ne amintim că tot liberalii ni l-au adus pe germanul sărăntoc Carol de Hopînţol, ca să-l facă regele Carol I, care avea să fure tăbliţele de aur de la Sinaia pen-tru a-şi face Peleşul şi a-şi spori averea. Iar acum, tot P.N.L.-ul vrea să ne aducă premier un sas, Klaus Werner Iohan-nis, pe motiv că ar fi neamţ, care să fie un paspartu pentru grupurile de pre-siune din Occident!

Iată cu cine se laudă histrionul An-tonescu şi alianţa ad-hoc P.N.L.-P.S.D.-U.D.M.R. + grupul parlamentar al mi-norităţilor antinaţionale – care este o nouă „monstruoasă coaliţie“, conform stigmatului aplicat de proverbul „Cine se aseamănă se adună“: U.D.M.R.-ul, de 20 de ani, subminează unitatea şi suveranitatea naţională, inclusiv în aceste zile; ţiganii ne-au făcut de rîs în toată lumea şi, îndeosebi, în Europa; în numele altor minorităţi care-l spri-jină pe Iohannis vorbeşte unul, Pam-buccian, cu o faţă de vampir şi chiar de Nosferatu – de le face pe gravide să lepede cînd îl văd! În numele ăsto-ra vorbeşte vorbetele Antonescu! Toţi liberalii autentici, de la Brătieni pînă la Dan Amedeo Lăzărescu se răsucesc în mormînt cînd îl văd pe Crin Anto-nescu la conducerea P.N.L. Unul dintre motivele invocate de Crin Antonescu pentru a explica alegerea lui Klaus W. Iohannis ca premier este că, fiind „neamţ, atunci e bun manager, e co-rect“ etc. Adică, vezi, Doamne, dacă-i neamţ (deşi nu e neamţ, este sas, iar saşii sunt pentru nemţi un fel de ţi-gani de-ai lor!), nu ştie să facă porcării, deşi corupţia nu are naţionalitate şi nu ocoleşte germania; dimpotrivă, putem spune că nemţii ne dau lecţii! Amintiţi-vă de titlurile din presa cen-trală: „Scandal. O bancă din Liechten-stein ascunde cea mai mare evaziune fiscală din Germania / Germania plă-teşte unui informator 5 milioane de euro ca să bage la apă 1000 de bo-gătani evazionişti – *Pe lista neagră figurează şi directorul Poştei Germa-ne; *Cei vizaţi vor trebui să dea înapoi statului sute de milioane de euro (vezi Eva Galambos, în Gândul, 23 februarie 2008). În ceea ce-l priveşte pe K. W. Io-hannis, în afară de noi, de la publica-ţiile JUSTIŢIARUL, care l-am demascat frecvent, aproape în fiecare număr al revistei, au fost şi alţii care au scris – e-adevărat, preluând informaţiile de la noi! –, despre ticăloşiile primarului Io-hannis, împins, acum, în mod ocult de P.N.L. la postul de premier, în publica-ţiile Dacii liberi, Gândul, Ziua, Interesul public, Academia Caţavencu, MediaFax şi altele! Faptul că au preluat informa-ţiile de la noi fără să indice sursa ţine de încălcarea deontologiei, dar acum, în plină isterie politicianistă şi media-tică pro-Iohannis, contează mai puţin acest aspect şi contează mai mult fap-

tul că, la vremea respectivă, fuseseră convinşi de noi şi se situaseră pe ace-eaşi poziţie anti-Iohannis!

Iar, 18 oct. a.c., pe postul Antena 3, pe la ora 11 şi 15 min, pe burtieră era scris fără jenă: „V. Steriu: Klaus Io-hannis se bucură de sprijin la nivelul naţional“ (sic)! Cred că, după cum gîndeşte, pe ăsta ar trebui să-l cheme „V. Steril“. Dar afirmaţia lui întrutotul falsă privind „sprijinul la nivel naţio-nal“ nu este decît o crasă manipulare – subsumată directivei principale a propagandei cenuşii, „Prostiţi popo-rul cu televizorul“! Acea „majoritate parlamentară de 65 la sută“, oricum, nu reprezintă poporul, ci este ea în-săşi ilegitimă, fiindcă a fost votată de doar circa o treime din electorat.

Apoi, în emisiunile televizate s-a făcut mare caz de venirea a doua oară a lui K. W. Iohannis la Bucureşti pentru a discuta cu liderii partidelor care formează monstruoasa coaliţie. Un fandosit de la Antena 3, Radu Tu-dor, a vorbit chiar de „a doua descăle-care a lui Iohannis la Bucureşti“ (sic). Sintagma corectă pentru a desemna acel eveniment istoric la care face aluzie ignorantul şi îngîmfatul Radu Tudor (altfel „anal-ist militar“!) este „descălecatul“ lui Dragoş, al lui Bog-dan, Basarab ş.a. Descălecarea o face Iohannis de pe nevastă-sa sau de pe sibienii pe care îi păcăleşte de atîţia

ani, dar la Sibiu, nu la Bucureşti! Ori-cum, mult trîmbiţata şi comentata „venire“ la Bucureşti a fost, cum era de aşteptat, un mare fîs. NU s-a mai întîlnit cu mai nimeni, fiindcă toţi li-derii care-l „sprijină politic“ se împrăş-tiaseră ca potîrnichiile!

De altfel, în 22 oct., la postul TV B1, d-l Radu Moraru, l-a avut invitat în emisiunea sa pe d-l Marius-Albin Marinescu. Cine a văzut-o, a putut să constate şi singur că l-a făcut praf pe „marele neamţ-sas“ Iohannis, ca-re-i „suspectat de trafic de copii“. Să vedem ce va mai zice marele desco-peritor de „premier-desemnat“ Crin Antonescu-Histrionul, corupătorul de minore. Acum, deocamdată, a amuţit, nu-l mai laudă pe Iohannis.

Domnule Traian Băsescu, de vreme ce tot croncănesc ăştia contra lui Lu-cian Croitoru, vreţi să câştigaţi cu un premier tehnocrat? Vi-l desemnăm noi: puneţi-l premier pe economistul Florea Dumitrescu, ex-ministru de Fi-nanţe, ex-guvernator al B.N.R., ex-am-basador în China; e-adevărat, domnia sa nu este „independent“, fiindcă este patriot: este dependent de România!

28 octombrie 2009

colonel (r.) Vasile I. zăRNEScu

(Imaginile trucate sunt preluate de pe site-ul:

http://hultan.wordpress.com/)

dIREcţIA SIlVIcă SIbIu, cu sediul în Sibiu calea dumbrăvii nr. 140, cod fiscal 2469241, tel. 0269/242411, fax 0269/214970, e-mail [email protected], organizează în data de 03.12.2009, orele 13.00, la complexul “grand dumbrava” - sala de conferinţe - lIcITA-ţIE PRINcIPAlă - PublIcă dESchISă cu ofERTA ÎN PlIc ÎNchIS şI SI-gIlAT, PENTRu MASă lEMNoASA ASTfEl:

1. lIcITAţIE pentru masă lemnoasă pe picior, din producţia anului 2010.

Informaţii privind listele partizilor, preţurile de pornire şi sortimentele dimensionale se pot obţine de la ocoalele silvice: Agnita, Arpaş, Avrig, Dumbrăveni, Mediaş, Miercurea Sibiului, Sibiu, Valea Cibinului – Sălişte şi de la Biroul Fond Forestier al Direcţiei Silvice Sibiu, începând cu ziua de 03.11.2009, precum şi din paginile web: www.dssibiu.ro, www.rosilva.ro,

Pot participa la licitaţie, agenţii economici atestaţi şi admişi de Comisia de preselecţie. Preselecţia agenţilor economici se va efectua în data de 26.11.2009 orele 8,00-16,30 la sediul direcţiei Silvice Sibiu, fiind obligatorie prezentarea următoarelor documente in copie conform cu originalul: datele de identificare (act constitutiv, certificat de inregistrare la Registrul Comerţului şi certificat constatator ), cerere de inscriere la licitatie, atestatul de exploatare în original, cazierul tehnic de exploatare, declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al persoanei juridice ca nu are datorii restante faţă de RNP – ROMSILVA şi faţă de unităţile acesteia, precum şi alte documente prevăzute de Regulamentul de vânzare a masei lemnoase nr. 14391/10.09.2009al RNP-ROMSILVA.

2. lIcITAţIE pentru masa lemnoasă fasonată la drum auto şi în depozite finale.

Informaţii privind listele loturilor, preţurile de pornire şi sortimentele dimensionale se pot obţine de la ocoalele silvice: Agnita, Arpaş, Avrig, Dumbrăveni, Mediaş, Miercurea Sibiului, Sibiu, Valea Cibinului – Sălişte şi de la Biroul Fond Forestier al Direcţiei Silvice Sibiu, începând cu ziua de 23.11.2009, precum şi din paginile web: www.dssibiu.ro, www.rosilva.ro,

Pot participa la licitaţie, agenţii economici în a căror statut figurează activitatea de prelucrare şi industrializare a lemnului şi sunt admişi de către Comisia de preselecţie.

Tariful de participare în valoare de 150,00 lei, se va achita la casieria Direcţiei Silvice Sibiu în ziua preselecţiei.

Termenul de depunere a garanţiei de 5% din valoarea masei lemnoase oferite, este data de 03.12.2009, orele 11,00 la casieria direcţiei Silvice Sibiu.

14


Internet

combinaţii genetice

Urcând pe un trepied adus special, se poate vedea că suprafaţa meselor este acoperită cu o peliculă dintr-un material sticlos, întunecat. Pelicula e împărţită în mai multe pătrate mari delimitate prin linii drepte, care for-mează un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiecţiilor este bi-ologia astfel că se derulează imagini cu plante şi animale, unele complet necunoscute.

Atingând unul dintre pătrate, holo-grama înfăţişează structura corpului uman a celui care dirijează proiecţia. Se derulează imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte pătrate arată pro-iecţii ale altor fiinţe, de pe alte corpuri cereşti. Atingând simultan două pă-trate diferite se înfăţişează o analiză ştiinţifică complexă prezentând ADN-ul fiinţelor respective şi posibilităţile de compatibilitate între ele.

Pe lateral, apar linii verticale cu explicaţii în ciudata scriere iar în final apare forma mutantă cea mai proba-bilă, ca o combinaţie între cele două informaţii genetice.

giganţi adevăraţi

Cei care au construit întregul edifi-ciu trebuie că erau foarte înalţi, altfel nu se pot explica dimensiunile gigan-tice ale tuturor obiectelor din Sala Proiecţiilor.

O confirmare a existenţei uriaşilor pe teritoriul României o găsim în zi-arul Ziarul. „Echipa de la Ziarul este însoţită de cercetătorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul că „poveşti-le” oamenilor din comuna Bozioru despre uriaşii care au locuit pe acele meleaguri au şi dovadă concretă: o necropolă cu schelete de uriaşi.

Aceasta a fost descoperită întâm-plător, în urmă cu peste 20 de ani, cand s-a hotărât ca în Scăieni să se planteze o livadă de meri. Săpând pe o colină, sătenii au descoperit sche-lete uriaşe, măsurând în jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Drăgoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la liva-da de meri, ne duce la faţa locului.

Până la „culmea” unde fuseseră plantaţi pomii, coborâm în pantă ab-ruptă, pe o uliţă înecată de noroi. O dată ajunşi, nea Ilie ne arată întreaga livadă, care acum nu mai rodeşte: „Peste tot sunt mormintele uriaşilor. Făceam gropi, să plantăm puieţii, când dau de o căpăţână de om, mare cât un dovleac de prăsilă. Nici că mai văzusem aşa ceva. Ne uitam toţi cru-ciţi. Sap mai departe şi dau şi de nişte oase de la picioare, cât aracii de vie. O namilă de om fusese răposatu”.”

Un schelet uman urias descope-rit in IrakExistă multe legende care amintesc despre vremurile când pe Pământ trăiau uriaşi. Mitologiile su-meriană, egipteană, hitită, greacă au un întreg „capitol” despre războaiele

purtate de zeii cei bătrâni cu gene-raţia titanică, fiinţe de dimensiuni gi-gantice, zămislite de zei.

Pe atunci, spun legendele, pe Pă-mânt trăiau doar zeii. Giganţii aveau şi alte defecte în afară de statura co-losală. Aveau mai multe braţe, capete sau feţe, adesea doar un ochi în frun-te, din care cauză erau numiti ciclopi, şi erau cam tăntălăi. Buni de muncă grea, dar să nu te fi aflat în calea lor când se supărau. Aruncau cu stânci colosale de se cutremura pământul.

Fiii „normali” ai zeilor s-au folosit de giganţi pentru a acapara puterea şi a-i detrona pe zeii bătrâni. Foto-grafia alăturată înfăţişează un schelet uman uriaş găsit de americani în Irak. Lucrurile încep să se lege...

biblioteca universului

Pe fiecare latură a sălii sunt dispuse câte cinci mese uriaşe fiecare găzdu-ind proiecţii din domeniul fizicii, cos-mologiei, astronomiei, arhitecturii, tehnologiei, un domeniu care prezin-tă caracteristicile mai multor rase de fiinţe inteligente care nu toate aveau aparenţă umană şi un domeniu al re-ligiei. Pare ca o imensă bibliotecă a universului.

În mijlocul sălii se află un podium pe care este montată o instalaţie de emisie mentală, un posibil amplifi-cator al energiei gândului, maşină structurată după proporţiile con-structorilor ei.

Tabloul de comandă al României

Mai departe se află un tablou de comandă înfăţişând simboluri ge-ometrice precise de diferite culori. Există şi două manete care pot culisa pentru a comanda ceva. În centrul panoului se află un buton roşu mai mare decât restul. Scopul butonului este arătat într-o hologramă expli-cativă: o imagine a Pământului de

la vreo 25 km înălţime apoi se arată lanţul munţilor Carpaţi. Se arată apoi scurgerea unor imense cantităţi de apă către şes şi câmpie până când so-lul rămâne complet liber.

Apoi, din solul teritoriului Români-ei de azi şi al unei părţi din Ungaria şi Ucraina apar şuvoaie tot mai mari de apă ca nişte râuri gigantice din toate direcţiile îndreptându-se către munţi şi podişul Transilvaniei. Apoi imagi-nea se focalizează mai mult şi întrea-ga Românie devine practic o nouă mare din care apar doar în unele zone vârfurile munţilor ca nişte insule.

Acţionând manetele de pe panou, apele încep să se retragă de pe teri-toriul ţării noastre, însă se îndreaptă

toate către un singur punct, în masi-vul Retezat, munţii Godeanu. Un ade-vărat manual de utilizare!

o amforă misterioasă

După tabloul de comandă există un pătrat mare cu latura de trei metri pe care se află o amforă. Conţinutul ei reprezintă unul dintre punctele forte ale descoperirii. Aceasta este ceea ce îşi dorea cu atâta ardoare venerabilul Massini pentru el şi pentru elita ma-sonilor. Amfora conţine un praf alb foarte fin. Cercetătorii americani au rămas consternaţi să constate că sub-stanţa are o structură cristalină necu-noscută a aurului monoatomic care este foarte dificil de obţinut mai ales în formula de puritate foarte mare.

Venerabilul Massini era informat încă înainte de a pătrunde în sală de existenţa amforei. Pulberea de aur în forma ei pură stimulează foarte mult anumite fluxuri şi schimburi energe-tice la nivel celular şi neuronal. Adică provoacă un proces accelerat de înti-nerire.

Teoretic, un om poate să trăiască în acelaşi corp fizic timp de mai multe

mii de ani cu condiţia să consume, la anumite intervale de timp, şi în canti-tate bine determinată, pulbere de aur monoatomic. Aşa se explică multe aspecte enigmatice legate de longe-vitatea incredibilă a unor personaje importante şi arată intenţiile ascunse ale elitei mondiale ale masonilor.

Istoria adevarată a planetei

În mijlocul pătratului se află un dom care proiectează o imensă holo-gramă cu elemente în mişcare. Sunt redate sintetic aspectele principale ale trecutului extrem de îndepărtat al omenirii, chiar de la originea sa. Teoria evoluţionistă a lui Darwin este astfel complet falsă. Adevărata origi-ne a omului este înfăţişată holografic într-o formă condensată.

După aceste lecţii de adevăr, se poate spune că 90% din istoria oficia-lă a omenirii este falsă şi contrafăcută. Incredibil, dar ceea ce se consideră că s-a petrecut cu adevărat este în mare parte minciună, în timp ce miturile şi legendele popoarelor sunt aproape în totalitate adevărate. Această stra-nie inversiune a cauzat de-a lungul timpului multe probleme şi conflicte între oameni.

Majoritatea ideilor arheologilor sunt false. Unele „fantezii” ale savanţi-lor, cum ar fi hilara teorie a dispariţiei dinozaurilor în urmă cu 65 milioane de ani sau considerarea vechilor con-tinente Atlantida si Lemuria ca fiind un mit, sunt acum complet spulbe-rate pentru că proiecţia holografică arată clar cum s-au petrecut lucrurile în realitate.

Din când în când holograma păs-tra imaginea evenimentului dar pe fundal apărea harta cerului cu pozi-ţiile marcate ale principalelor stele şi constelaţii la momentul respectiv. Astfel s-a reuşit datarea exactă a eve-nimentelor din prezentare. Deşi peri-oada de timp acoperită de proiecţii este foarte mare (mai multe sute de mii de ani), iar ciclul precesional al Pă-mântului este de 25920 de ani, prin observarea numărului de ani plato-nicieni (cicluri de 25920 de ani) s-a calculat exact datarea evenimentelor. Munţii Bucegi s-au format în urmă cu 50-55 mii de ani.

dezvăluiri şocante

Autorul recunoaşte că a văzut ce s-a petrecut în realitate la Potop şi unde au fost germenii civilizaţiei umane, însă aceste aspecte nu are permisiunea să le reveleze pentru că implică realităţi mult prea şocante pentru mentalitatea, ideile şi cunoş-tinţele omului contemporan.

Într-o tulburătoare desfăşurare de imagini se arată existenţa lui Iisus şi răstignirea lui pe cruce. Proiecţiile re-velează multe persoane dintre cele care au asistat pe colină la răstignirea lui Iisus, care nu erau din acel timp, ci veniseră acolo din alte perioade

istorice. Acele fiinţe umane, care nu se deosebeau la îmbrăcăminte de evreii prezenţi la momentul răstigni-rii, aveau totuşi trăsături ale chipului complet diferite de ale acestora şi tocmai de aceea îşi ascundeau faţa cât mai mult sub faldurile hainelor.

Holograma mai arată secvenţial vieţile şi misiunile spirituale ale altor personaje excepţionale din trecutul foarte îndepărtat al omenirii, despre care nu se ştie absolut nimic acum. Atunci sistemul social şi distribuţia populaţiei planetei erau complet di-ferite de ceea ce se cunoaşte în pre-zent, iar arheologii şi antropologii ar trebui să-şi revizuiască din temelii concepţiile.

Trei tunele misterioase

Pe peretele din spate sunt cele trei deschideri gigantice, fiecare având un tablou de comandă asemănător cu cel principal, dar mai mici. Tunele-le respective se îndreaptă pe mii de kilometri în trei zone diferite ale pla-netei. Cel din stânga duce undeva în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip.

Tunelul din dreapta ajunge la o structură similară dar mai mică din podişul Tibet. Din acest al doilea tu-nel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Bu-zăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. Apoi, în continuare, există încă o ra-mificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.

un secret mondial

Al treilea tunel, plasat central în-tre celelalte două, face obiectul unui secret mondial asupra căruia SUA do-rea garanţii foarte ferme. Cunoscând teribila influenţă politică a masonilor şi relaţiile venerabilului Massini în structurile politice ale României şi SUA, putem bănui că se încearcă o preluare treptată a controlului asupra bazei de către factori externi intere-selor statului nostru.

Există totuşi persoane foarte im-portante în aparatul politic şi admi-nistrativ care acum cunosc maşina-ţiile masoneriei mondiale şi care se opun cu vehemenţă influenţei aces-teia, mai ales în ce priveşte descoperi-rea din munţii Bucegi. Tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi poate oferi un răspuns cu privire la originea structurii din interiorul mun-telui şi a celor care au construit-o.

Autorul afirmă în încheiere că se făceau pregătiri intense secrete pen-tru o expediţie mai întâi prin tunelul spre Egipt, apoi prin cel spre Tibet şi în final prin cel central către interiorul Pământului. Plecarea urma să aibă loc în septembrie 2003.

– Sfârşit –Preluare:

http://www.roaim.com

descoperirea din bucegi (III)

15


PRoTocoAlElE ÎNţElEPţIloR SIoNuluI (XII)(continuare din numărul trecut)

În ce priveşte primul mijloc, iată ce scrie Henry Ford în cartea lui „Der internaţionale Jude” („Evreul interna-ţional”), traducerea germană, vol. II, pag. 31-32:

„Nici un guvern din lume, nici pu-terea vreunei Biserici nu ar putea să strămute un sfert de milion, o jumă-tate de milion, un milion întreg de oameni dintr-o parte a Pământului în altă parte, cum face un general cu armatele lui. Numai evreii pot să facă aceasta; pentru ci nu este decât o chestie de tonaj. Din Polonia se pre-găteşte acum o strămutare de popu-laţie evreiască către Apus. O parte din această masă de oameni este di-rect îndreptată spre America de Sud; altă parte va fi puţin aclimatizată în Statele Unite şi apoi va fi transporta-tă în vapoare către Sudul Americii”.

În ce priveşte imigraţia în State-le Unite, aceasta se face aşa încât guvernul nu o poate controla, şi populaţia creşte cu evreii din toată lumea, fără ca guvernul să voiască şi să poată opri acest val otrăvitor al vieţii americane. În aceată privinţă Ford, în cartea mai sus citată, la pag. 9, scrie: „Câţi evrei sunt în Statele Uni-te? Nimeni nu ştie. Cifrele adevărate sunt cunoscute numai de autorităţi-le evreieşti. Guvernul Statelor Unite poate să facă statistici aproape asu-pra a tot ce priveşte populaţia. Dar, imediat ce încearcă să stabilească sistematic numărul evreilor care imi-grează şi al ace-lora care locuiesc de mai multă vreme în ţară, atunci in-tervine celălalt guvern, evreiesc, din Washington, împiedică o asemenea lucrare. Aceasta se întâmplă de vreo câţiva de ani încoace; până acum ce-lălalt guvern, evreiesc, s-a arătat mult mai tare decât guvernul oficial”.

Ce fac aceşti evrei? Ford, la pag. 10, răspunde: „Ei sunt, în Statele Unite, conducătorii organizaţiilor de lucră-tori, care se închină la steagul roşu şi cântă internaţionala comunistă”.

cAPITolul XVII

Conţinut: Măsuri de siguranţă. Su-pravegherea conspiratorilor. O pază pe faţă ruinează puterea. Paza rege-lui evreilor. Prestigiul mistic al puterii. Arestarea la cea dintâi bănuială.

Când vom simţi necesitatea de a întări măsurile de apărare poliţie-nească, (care ruinează atât de repede prestigiul puterii), vom pune la cale dezordini fără nici un rost, manifes-taţii de nemulţumire aţâţate de către buni oratori. Cei ce vor nutri aceleaşi simţăminte ca şi noi, se vor alătura lor. Acestea ne vor servi de motiv pentru a pune la cale percheziţii şi

suprvegheri, făcute de către agenţii pe care îi avem în poliţia creştină.

Cum cea mai mare parte dintre conspiratori lucrează din dragoste pentru artă, din dragoste pentru fle-carii, noi nu-i vom tulbura înainte de a înfăptui ceva din planul lor; ne vom mulţumi de a introduce în mijlocul lor elemente de suprave-ghere... Nu trebuie să uităm că prestigiul pute-rii scade, dacă se descoperă adesea comploturi împotriva sa: aceasta atrage după sine o mărturisire a ne-putinţei sale, sau, ceea ce e şi mai rău, a nedreptăţii propriei sale cauze. Voi ştiţi prea bine că noi am nimicit pre-stigiul, bunul nume al domnitorilor creştini, prin dese atentate puse la cale de către agenţii noştri, miei orbi din turma noastră; e foarte uşor, cu ajutorul câtorva fraze liberale, să îm-pingi pe creştini la crimă, cu condiţia numai să-i dai o culoare politică. Îi vom sili pe conducători să-şi recu-noască neputinţa prin măsurile de siguranţă luate pe fală, iar cu acest mijloc vom izbuti să minăm presti-giul puterii.

Guvernul nostru va fi aparat de către o garda aproape nevăzută, de-oarece noi nu îngăduim nici măcar gândul că ar putea exista împotriva lui vreo uneltire, contra căreia n-ar fi în stare să lupte şi care să-l silească să se ascundă.

Dacă am îngădui acest gând, cum au făcut-o şi o fac încă creştinii, am iscăli o sentinţă de moarte; dacă nu însăşi aceea a suveranului nostru, atunci cel puţin aceea a dinastiei sale dintr-un viitor apropiat.

După aparenţele strict observate, guvernământul nostru nu se va folosi de puterea sa decât în vederea bine-lui poporului, iar nicidecum pentru foloasele lui personale ori dinastice. Iată de ce, observând această însce-nare, puterea lui va fi respectată şi păzită chiar de către supuşii săi; va fi adorat de către poporul care va avea credinţa că bunăstarea fiecărui cetă-ţean depinde de el, căci de el va de-pinde ordinea din economia socială

A-l păzi pe rege pe faţă, înseamnă a recunoaşte slăbiciunea organizaţi-ei guvernamentale.

Regele nostru, când va fi în mijlo-cul poporului, va fi totdeauna încon-jurat de o ceata de bărbaţi şi femei care vor fi luaţi drept nişte simpli curioşi, ocupând, ca din întâmplare, primele rânduri din jurul său, şi care vor împiedica şi potoi rândurile celor din urmă, ca pentru a face să se res-pecte ordinea cuvenită. Prin aceasta vor da o pildă de stăpânire de sine. Dacă se va găsi în popor vreunul care se sileşte să aducă regelui o jalbă, deschizându-şi un drum prin mul-ţime, primele rânduri vor trebui să primească această plângere şi, sub

ochii celor ce-au adus-o, s-o dea re-gelui, pentru că toţi să ştie că ceea ce i se adresează ajunge la destinaţie, şi că există prin urmare un control fă-cut de însuşi regele. Aureola puterii pretinde ca poporul să-şi poată zice: „Dacă ar şti regele”, sau „Regele o va şti”.

înfiinţând garda de pază oficială, dispare prestigiul mistic al puterii; fi-ecare om îndrăzneţ, va crede că e te-mut şi că e stăpân pe această putere, peste a cărei pază el se crede în

stare de a trece; uneltitorul, cu-noscându-şi forţa şi dibăcia, pân-deşte prilejul de a săvârşi un atentat împotriva acestei puteri. Cu toate că noi nu propovăduiţii printre creştini asemenea fapte totuşi vedem la ce rezultate au dus măsurile de apărare luate în văzul tuturor!...

Vom aresta pe criminali la cea dintâi bănuială, mai mult ori mai pu-ţin fondată: teama de a ne înşela nu poate fi un motiv pentru a da putinţa de a fugi oamenilor bănuiţi de un de-lict sau o crimă „politică, faţă de care vom fi cu adevărat nemiloşi. Dacă în crimele obişnuite s-ar mai putea, forţând puţin înţelesul lucrurilor, să se admită cercetarea motivelor care au împins la săvârşirea lor, - nu poate fi în schimb nici un fel de îngăduin-ţă pentru persoanele care se ocupă de chestiuni pe care nimeni, afară de guvern, nu le poate înţelege câtuşi de puţin. Chiar mai mult: adevărata politică nu sunt capabile de a se înţe-lege toate guvernele.

coMENTARII lA cAPITolul XVII

În acest Protocol autorul se ocu-pă cu organizarea puterii regale în Statul universal al lui Israel, şi face o critică regimului creştin actual, în ce priveşte poliţia. El mărturiseşte cum în prezent evreii, prin organizaţia lor ocultă şi o corupţie sistematică, au ajuns de fapt stăpânii poliţiei în toate ţările creştine, cum o mânuiesc cu aşa dibăcie, încât guvernanţii nu mai văd nimic din realitate, cum au ca „servitori ai lor în poliţie, elemente creştine”. Numai prin această tactică se explică faptul că în Statele Uni-te se revarsă o tot mai îngrozitoare masă de evrei, veniţi din Polonia, deşi ordonanţe ale poliţiei oficiale ameri-cane caută să împiedice imigraţia. În zadar, luptă oficialitatea. O mână, as-cusă îi transportă din Europa, îi sus-ţine cu bani, îi strecoară pe furiş în teritoriul şi cetăţenia americană, spre marea îngrijorare a

adevăraţilor Americani. Acelaşi fapt se petrece pe o scară tot mai în-tinsă şi în România, prin lipsa de pre-vedere a oamenilor noştri politici şi

prin venalitatea funcţionarilor noştri administrativi.

Având în mână poliţia, evreii o întrebuinţează după cum le dictea-ză interesele exclusive ale politicii lor de rasă. Căutând să clatine sau să dărâme din temelii -după situaţia locală - prestigiul autorităţii creşti-ne, ei organizează atentate, servin-du-se de creştini ca instrumente de executare,după cum mărturiseşte autorul Protocoalelor: „Voi ştiţi prea bine că noi am nimici prestigiul, bu-nul nume, al domnitorilor creştini, prin dese atentate puse la cale de către agenţii noştri, miei orbi din tur-ma noastră; e foarte uşor cu ajutorul câtorva fraze liberale, să împingi pe creştini la crimă, cu condiţia numai să-i dai o culoare politică”. Rugăm pe cititor să compare textul citat cu ur-mătorul fragment, luat din cartea „Le droit de la rase superieure”, a lui Isak Blumchen, pag. 44, care fragment pune în adevărata lumină cruzimea distructivă a evreilor din cele mai vechi timpuri, până când au uzurpat puterea în Rusia, unde

se poartă cu aceeaşi ură neîmpă-cată împotriva a tot ce nu este evreu, cum o simţeau şi pe vremea lui Moi-se: „Noi suntem poporul ales.

Căci este scris în tratatul Hid: „Dumnezeu a dat evreilor puterea asupra bogăţiilor şi asupra vieţii tu-turor popoarelor”. Domnul ne-a dat pe mâna noastră viaţa Filistenilor, a Amaleciţilor, a Madianiţilor, a Amoni-ţilor, a Moabiţilor, a acelor din Bethel şi a acelora din Robba şi a acelora din Gcdgala. Noi i-am exterminai, noi i-am sugrumat, noi i-am răstignit pe cruce, noi. i-am spânzurat, noi i-am tăiat în bucăţi, noi i-am ars de vii in statui de aramă, noi i-am sfârtecat de vii cu fierăstraie şi grape de fier”. (Pentateum. Cartea Regilor).

Domnul ne-a dat pe mână viaţa Ţarilor, a marilor duci, a guvernatori-lor, a generalilor din Rusia, şi noi fa-cem cu ei în mod continuu un mare masacru.

Aşa scria evreul la 1914; toată lu-mea ştie cum se poartă evreii, ca bolşevici ajunşi la putere, de la 1917 înainte...

capitolul XVIII

Conţinut: Dreptul de a prezenta cereri şi proiecte. Uneltirile revoluţio-nare. Crimele politice judecate de că-tre tribunale. Reclama pentru crimele politice.

Dacă noi nu îngăduim ca fiecare să se ocupe direct de politică, vom încuraja în schimb orice raport, orice cerere care ar ruga guvernul să îmbu-nătăţească starea poporului: aceasta ne va permite să vedem lipsurile şi închipuirile supuşilor noştri, cărora le

vom răspunde fie cu îndeplinirea ce-rerilor făcute, fie cu o respingere bine cugetată, care va dovedi greşeala de judecată a celor ce le-au alcătuit.

Uneltirile răzvrătitoare nu sunt altceva decât lătratul unui căţeluş împotriva unui elefant. Pentru un gu-vern bine organizat nu din punct de vedere poliţienesc, ci social, lătratul acestui căţeluş n-are însemnătate şi se produce numai pentu că dobitocul nu-şi cunoaşte locul şi însemnătatea lui. Va fi de-ajuns să se dovedească, printr-un bun exemplu, importanţa unuia şi a celuilalt, pentru că aceşti căţei să înceteze de a mai lătra şi să înceapă să dea din coadă de îndată ce zăresc elefantul.

Pentru a răpi crimei politice faima ei de faptă vitejească, o vom pune înaintea judecătorilor pe aceeaşi treaptă cu furtul, omorul şi orice altă nelegiuire mârşavă şi josnică. Atunci opinia publică va confunda în gândul ei această categorie de crime cu ruşi-nea tuturor celorlalte, şi le va privi cu acelaşi dispreţ. Noi ne-am propus (şi cred că am izbutit) să împiedicăm pe creştini de a lupta în acest fel împo-triva uneltirilor răzvrătitoare.

În acest scop, prin presă, in cuvân-tările noastre publicate în manuale de istorie bine alcătuite, am făcut re-clamă pontat aşa zisa jertfire de sine făcută de către cei răzvrătiţi în vede-rea binelui obştesc. Această reclamă a mărit numărul liberalilor şi a arun-cat mii de creştini în rândurile turmei noastre.

comentarii la capitolul XVIII

Acest capitol dovedeşte odată mai mult făţărnicia evreilor şi atitudinea ce şi-au fixat câtă vreme nu au ajuns la putere.

Pe când în statele creştine actuale, ei Sunt liberali, progresişti, radicali, socialişti, comunişti, anarhişti; în or-ganizaţiile lor proprii, curat şi exclu-siv evreieşti, sunt cei mai habotnici conservatori. Ei înţeleg să aţâţe, să întreţină veşnic aprinsă lupta între partidele creştine dintr-o ţară, pen-tru că din neînţelegere răsare slăbi-ciunea, şi slăbiciunea este gunoiul unde creşte mai uşor ciuperca iuda-ismului. Dar, în Stalul viitor al lui Isra-el aşa ceva nu va mai fi admis, pentru că politica va fi ocupaţia câtorva aleşi şi din vreme iniţiaţi, pe când restul populaţiei va forma turma supuşilor, precum o defineşte un jurnal italian, pornit să distrugă, la placul Evreilor, autoritatea spirituală a Bisericii creş-tine: „Poporul este măgarul util, docil şi bastonat”.

În Statul lui Israel, se va şterge din concepţia supuşilor noţiunea crimei politice.

va urma

controverse istorice

16


Publicitate

Date post:	29-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	dragos-vilcu
View:	243 times
Download:	10 times

justitiarul sibian - nr.7 - 2008

Documents