Justitiarul national nr. 07 - 2008

Anul VII, nr. 7 (nr. 154) • 16 pagini • 14 noiembrie 2009 • GRATUIT • Apare lunar

w w w . j u s t i t i a r u l . r o

BOCCA DELLA VERITA

GURA ADEVÃRULUIRevistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

AVERTISMENT! PERSoANElE cu uN coEfIcIENT dE INTElIgENţă ScăzuT şI cElE cARE cREd făRă dIScERNăMâNT ToT cEEA cE Văd şI Aud lA TElEVIzoR SuNT RugATE Să Nu cITEAScă „JuSTIţIARul

SIbIAN”, fIINdcă lE PoATE dăuNA gRAV PRoPRIIloR coNVINgERI foRMATE dE AlţII !

uN TRAfIcANT INTERNAţIoNAl dE coPII şI hoţ dE cASE VREA Să AJuNgă

îN fRuNTEA guVERNuluI RoMâNIEI!Scrisoare deschisă adresată domnului Traian băsescu,

Preşedintele României pag. 3-4

pag. 5-7

Klaus şi carmen Iohannis, traficanţi de copii

pag. 10-11

„cum să furi un million”, în variantă germană

pag. 12

crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu

pag. 14

PNl – Patriciu, grup infracţional şi mizeria din presa autointitulată ,,independentă”

2

Anul VII, nr. 7 (nr. 154) • 16 pagini • 14 noiembrie 2009

Opinii, comentarii

Editorial

Crin Antonescu vorbeşte de bun-simţ, la fel ca si austriecii care au pus labele pe Petrom. As-ta-i culmea ipocriziei! Şi cei de la OMV – peştele mic care l-a înghiţit pe cel mare (Petrom)! – dar şi Dinu Patriciu, afaceristul veros din spatele lui Antonescu, au jefuit cu NESIMŢIRE petrolul ro-mânesc şi, din cauza acestor rechini plătim la benzinării şi în magazine, la preţuri occidenta-le, deşi avem salarii mai apropiate de Burkina Faso. S-au îmbogăţit din averea statului, avere la care am contribuit noi, cetăţenii acestei ţări, noi cei care am fost supuşi la foamete şi frig pe vremea lui Ceauşescu, tocmai pentru ca Româ-nia să nu mai fie datoare altor ţări şi pentru a fi asigurată o independenţă, măcar din punct de vedere economic. Noi cu ponoasele, alţii, ca Dinu Patriciu, Adrian Năstase, Dan Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vântu cu foloasele!

Ultimul, Sorin Ovidiu Vântu, derulează o campanie absurdă pe postul său de televiziu-ne, (I) Realitatea TV, unde, de dimineaţa până seara, ţipă unii că vor respect. Ce respect vrei Vântule? Respect de la oamenii care au fost je-fuiţi de tine prin escrocheria F.N.I.? Unii dintre ei nu mai pot să ţi-l acorde fiindcă şi-au pus ca-păt zilelor, din disperare! Ai habar, Vântule, câte tragedii ai declanşat şi la câţi oameni naivi le-ai schimbat destinul? Tu ai fost salvat, deşi locul tău era la puşcărie, din cauza unei justiţii la fel de corupte ca şi tine. Atâta au tras de timp cor-bii din Magistratură până s-au prescris faptele, iar tu ai scăpat nepedepsit!

Dinu Patriciu, prin marioneta Crin Antones-cu, grăieşte despre bun-simţ…

La fel, într-o reclamă idioată, austriecii de la OMV, care au cumpărat, prin intermediul lui Adrian Năstase, la preţ de dumping cea mai bogată şi rentabilă companie românească, Petrom, vorbesc şi ei despre „România bunu-lui-simţ“. Cât tupeu şi câtă nesimţire! Frapant este că aceşti rechini ori nu au imaginaţie, din moment ce lansează aceleaşi sloganuri în me-diul economic, dar şi în cel politic, ori ne cred tâmpiţi pe toţi şi uşor de manipulat! Tot pentru manipulare suntem bombardaţi zilnic de recla-ma acelor „canadieni“ – unii cititori poate şi dau seama şi de ce am recurs la ghilimele – care vor să exploateze aurul şi argintul de la Roşia Mon-tană. Aceştia ne spun, pe toate canalele mass media, cum ne pot face ei fericiţi, dacă ne iau ei rezerva strategică de metale preţioase şi cât de ingraţi suntem noi, românii, că nu acceptăm acest „bine“ pe care vor să ni-l facă. Probabil că şi aceştia vor respect şi recunoştinţă pentru că ne vor lăsa în pielea goală!

Cu „bunul-simţ”, care-l caracterizează, acest Patriciu sau Dinu Păturică modern solicita în mod vehement, imediat după „loviluţia” din decembrie 1989, nici mai mult, nici mai puţin, decât demolarea Casei Poporului, actualul Pa-lat al Parlamentului!!! Ipochimenul, paradoxal, de profesie arhitect, zbiera din toţi rărunchii că acel „simbol al comunismului“ trebuie ras de pe suprafaţa pământului. Construcţia în cauză, clădită cu sânge prin sacrificii umane, fiindcă mulţi muncitori, militari şi civili, şi-au găsit sfâr-şitul acolo, este acum în „Cartea Recordurilor“, fiind a doua clădire, ca dimensiuni, după Pen-tagonul americanilor, care se vede din Cosmos şi este admirată de toţi străinii care ne vizitează Capitala, aceştia vorbind la superlativ despre un edificiu unic în Europa.

Probabil că, împins de la spate de „bunul-simţ“ şi de Patriciu, preşedintele marionetă al partidului din buzunarul petrolistului, liberalul Crin Antonescu a propus românilor un premier care să impună „respect“ doar pentru „marele merit“ că este de origine germană. Adică, vezi Doamne!, Iohannis este neamţ şi, obligatoriu,

trebuie să fie cinstit şi corect. Păi, dacă am urma şi noi acelaşi raţionament idiot, însemnă că şi Adolf Hitler, împreună cu doctorul Josef Mengele (coşmarul nazist, supranumit „înge-rul morţii“), au fost doi tipi de treabă, fiindcă şi ei erau tot nemţi! Cum putem crede, taman noi, care scriem de nouă ani despre ticăloşiile primarului sibian, care acum se vrea prim-mi-nistru, că acest individ, corupt până în măduva oaselor şi de-o lăcomie ieşită din comun, este un fel de Alba ca Zăpada, neprihănită şi susţi-nută de nişte piticii inocenţi, care răspund la următoarele nume: Patriciu, Vântu, Voicules-cu, Hrebenciuc, Năstase, Iliescu şi Vanghelie? Pentru ca basmul să fie dus spre perfecţiune, fel şi fel de „fraţi Grimm“ şi „Anderseni“, lupi moralişti îmbrăcaţi în cojoace de oaie, apar pe posturile de televiziune ale lui tetea Voicules-cu şi celălalt balaoacheş, Vântu, spre a îndobi-toci poporul român că, musai, trebuie să fim conduşi de un „neamţ“. Aceasta fiind, de fapt, singura „calitate“ a acestui infractor cu dosare pe la o sumedenie de Parchete. Ipocriţi, ca acel „treningurist“, care se îmbracă ponosit pentru a fi perceput de plebe ca fiind din mijlocul ei, deşi taratul „psiho-pupu“ priceput la toate (film, sport, politică şi SF) are câteva viloaie în proprietate sau agenţi de influenţă ca celălalt cu nume de curva, că asta înseamnă „hure“ în limba germană, se dau de ceasul morţii să ne convingă că acest răufăcător, Klaus Werner Io-hannis, traficant de copiii, hoţ de imobile şi şef la Mafiei Caselor din Sibiu ar fi omul providen-ţial pentru viitorul României.

După modelul testat deja la Sibiu, acum că au început să iasă la iveală mârşăviile „neamţu-lui corect“, echipa de zgomote, formată din „răs-pândaci pe internet“, încearcă să inducă în sub-conştientul populaţiei ideea că nu are impor-tanţă dacă domnul primar de Sibiu a furat „un fleac“ de două căsoaie, impozante şi ultracen-trale, din moment ce „a făcut ceva pentru oraş“ şi, pe aceeaşi logică, va face ceva şi pentru ţară, chiar dacă „o va mulge“ puţin! Pardon?! S-a dat, oficial, liber la furat şi noi nu am ştiut? Probabil că da, din moment ce cucoana aceea plină de ifose, Corina Drăgotescu, afirma nonşalant, vara trecută la Radio România Actualităţi, că din par-tea ei constructorii de autostrăzi pot să tot fure bani de la buget, nu contează, principalul este să se construiască acele şosele. Poftim gândire, de, cică, „formator de opinie“! Păi, cucoană, dacă ai aşa o mentalitate de borfaş, lasă-i pe români în pace, nu le mai de-forma opiniile, educă-ţi co-piii, în cazul în care ai, în spiritul acestui veritabil Cod al hoţilor. Pentru noi ar fi suficient şi dacă ne-ai lipsi de mutra aceea acră, pe care o afişezi uneori pe micile ecrane.

Hoţii care au transformat România într-un stat de tip mafiot şi vor să impună acum în fruntea guvernului un individ care să-i repre-zinte, la fel de mafiot şi el, dar ocrotit de „mitul neamţului cinstit“, cerşesc acum respect, cică în numele nostru şi mai vor şi bun-simţ. Crin in-vocă bunul-simţ, tocmai el, care candidează pe banii lui Patriciu, adică, nu!, el candidează pe banii mei şi ai tăi, cel care citeşti acum, ajunşi în posesia lui Păturiciu. Acest Chucky Antonescu doreşte bun-simţ pentru el şi mafioţii din spa-tele lui şi, dacă mai rămâne pe la fundul sacu-lui, puţin respect şi pentru premierul „neamţ“ propus de el. Bun-simţ şi respect pentru voi, cei care aţi pus ţara la cale, ca să o puteţi pune pe butuci definitiv în viitor, la firma „Grivco“ a lui Dan Voiculescu? Nu, nesimţiţilor, nu meritaţi respectul nostru!

Justiţiarul sibian

lumea văzută de la bucureşti

Am râs când am auzit prima oară despre premi-erul Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI. Speram ca a doua zi propunerea lui Crin, prin care am înţeles că do-reşte să-şi atragă la prezidenţiale electoratul arde-lean, să fie dovedită ca o glumă proastă. Ştiam de la colegii mei din Sibiu despre ilegalităţile crase, hoţiile, actele de-a dreptul mafiotice şi tovărăşiile „candidatului-minune“ Klaus Johannis şi am văzut la faţa locului „realizările măreţe“ ale primarului poreclit - sibienii şi procurorii DNA ştiu de ce - „Jo-hannis - şase case“. Cu o origine incertă şi un nume nici românesc, nici german (jurnaliştii locali vă pot informa că şi-a „germanizat“ numele), edilul care a transformat Sibiul într-un oraş de mucava şi turtă dulce, numai bun de pus, miniaturizat, în vitrinele de pe Gardeschützenweg din Berlin, are mari pro-bleme cu pomada, ce se vrea fermecată. Faţadele vopsite frumos, în culori vii, ca în celebrele sate ale

lui Potemkin, ascund în spatele lor ruinarea Cen-trului Istoric al Sibiului, plătită de Europa, dar şi de români cu zeci de milioane de euro. Alte milioane de euro s-au scurs ca viitura prin pavajul Sibiului, când „primarul-minune“ a aprobat învârtirea pie-trelor din pieţele centrale şi apoi înlocuirea lor cu piatră chinezească (se terminase piatra în Româ-nia, deşi politicienii nu au ajuns încă să o spargă pe toată cu barosul, cum ar merita). Dar specialita-tea primarului sunt afacerile imobiliare. Terenurile şi clădirile de patrimoniu zboară printre degetele primarului-prestidigitator ca pe sub bagheta lui Iosefini. Azi sunt, mâine nu mai sunt. Nici soţia şi

soacra sa nu sunt mai prejos la iluzionism cu acte de moştenire. Anchetând o astfel de afacere te-nebroasă, un coleg de presă din Sibiu care nu s-a lăsat cumpărat de mafia locală sau centrală (mai sunt şi dintr-ăştia - specie pe cale de dispariţie), s-a trezit că îl caută un Jeep pe trotuar.

Ultimele mari tunuri ale primarului-premier care - după cum ne transmite prin intermediul obositului Emilian Hurezeanu - „vrea să scoată ţara din mocirlă“ (şi să o afunde apoi unde?) privesc evaporarea stadionului central „Voinţa“ pentru un complex imobiliar şi - atenţie pentru ecologiştii lui Vîntu - Pădurea Dumbrava, în care se află şi cel mai renumit muzeu în aer liber din România - Muzeul naţional de tradiţie şi cultură românescă ASTRA. Desigur, partea cu „românească“ s-ar putea să de-ranjeze la Viena, Berlin sau mai ştiu eu pe unde se află cei care îi asigură protecţia lui Klaus Potemkin. Distinsul „salvator al naţiei“ (al minorităţii sale poa-te - minoritatea îmbogăţiţilor peste noapte din sa-lariu de bugetar) vrea să facă pe locul pădurii un... ştrand (vezi planul pe www.curentul.ro). De 55 mi-lioane de euro. Buget de criză. Cu totul întâmplă-tor, lângă ştrand, un alt miliardar de carton vrea să ridice, tot în pădure, în coasta Muzeului Satului românesc, blocuri-turn de 17 etaje.

Agitaţia agenţilor săi de serviciu din media mo-guliană nu va face decât să sară din baie, odată cu candidatul, şi zoaiele sale. Degeaba au fost puşi la punct astfel de deontologi cu vipuşcă, la cel mai înalt nivel; ei îşi imaginează că dacă au angaja-mente cu vreun stat membru al Alianţei sunt infa-ilibili. Ei bine, nu. Atunci când acţionezi împotriva intereselor naţionale ale statului din care, teoretic, faci parte, asemenea atitudini se încadrează sim-plu: la trădare.

Dar „candidatul-minune“ are nu numai proble-me cu legea, ci şi cu morala. Grave de tot. O aface-re despre care - culmea! - Antena 1 a raportat în anul 2000, un trafic de copii printr-o adopţie efec-tuată chipurile în Canada, a rămas neelucidată până astăzi. Copiii au dispărut; nu se ştie unde - în familia vreunui pedofil sau la abatorul de organe. Bunica micuţilor a încercat în van să ia legătura cu ei, conform legii. Primarul, pe atunci un profesoraş de fizică şi inspector de copii, a luat-o pe bătrână la pumni şi picioare când a încercat să se interese-ze de nepoţii ei, trimişi, după cum credea ea, la o viaţă mai bună. Poate în Rai.

Privind cu scârbă la susţinătorii lui, trebuie să admit că sunt pe măsura lui şi el pe măsura lor: candidatul mafiei.

Victor RoNcEA

Vreţi respect şi bun-simţ, dar meritaţi?

candidatul Klaus Potemkin şi agenţii lui de serviciu

Victor RoNcEA

® Marcă înregistratăOSIM: 52175

ISSN: 1583-6142

Nota redacţiei:Materialele din această publicaţie pot fi repro duse numai cu acordul scris al directorului revistei.Pentru procesomani:Responsabilitatea publicării textelor re vi ne in te gral autorilor. Textele semnate cu pseu donime, ca ri caturile şi fotogra fii le trucate sunt conside rate pamflete. Artico lele semnate în numele u nor colective (re dacţii, asociaţii, agenţii de pre să, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) im plică res ponsabilitatea comitetelor de con du cere (executive) sau, după caz, li de rilor res-pec ti velor organizaţii. Redacţia îşi re zervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.

Redacţia:• Investigaţii: Liliana Delia MORARIU, Marius OLA• Eveniment: Pompiliu COMŞA, Marius Florian• Reporteri speciali: Silviu ALUPEI • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent Spania: Liliana MÂNZAT • Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU• Caricaturi:

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ :

Marius Albin MARINESCU

Director onorific: dr. Radu Ştefan Vergatti

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

E-mail: [email protected]: www.justitiarul.ro

3


Atitudini

Stimate domnule preşedinte, Subsemnatul Marius Albin Ma-

rinescu, în calitate de director al re-vistei Justiţiarul, mă adresez domniei voastre, deoarece aţi declarat război făţiş corupţiei.

Personal, cred că este total depla-sată afirmaţia că numai noi, românii, suntem promotori ai corupţiei. În Ro-mânia sunt şi alte etnii, care au şi ele „uscăturile“ lor. De aceştia de ce nu se atinge nimeni? Minorităţile naţi-onale sunt deasupra legilor sau be-neficiază de drepturi în plus faţă de românii majoritari?

De ce să suportăm doar noi stig-matul de „hoţi“, când se ştie că sunt şi alogeni care s-au bucurat de bani nemunciţi. În calitatea mea de direc-tor al unei publicaţii de investigaţii, pot să vă pun la dispoziţie o listă cu politicieni şi oameni de afaceri de etnie maghiară, evreiască, aromână, ţigănească, ucraineană şi germană, la fel de pătaţi ca şi românii intraţi în colimatorul D.N.A.

Dar, în rândurile care urmează, mă voi referi la un singur astfel de per-sonaj, primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis. Acesta este numele său co-rect, aşa cum îl are scris şi în cartea de identitate, nu „Johannis“ cu „J“ în loc de „I“, cum este scris de o presă care doreşte să-l „germanizeze“ la maxi-mum.

Presa naţională a scris în repetate rânduri despre acest „sas gospodar şi cinstit“. Mă refer la acel segment mass media care i-a ridicat un pie-destal nemeritat, probabil pe bani grei. Totuşi, au existat şi opinii con-trare, expuse de jurnalişti verticali şi lucizi. Începând cu 2000, anul în care a fost ales primar pentru prima oară, au scris despre ticăloşiile acestui in-divid, următoarele publicaţii: Jurna-lul naţional, România liberă, Curentul, Ziua de Ardeal, Gardianul şi Gândul. De asemenea, în luna august a anului 2005, pe postul Naţional TV a fost un adevărat serial cu hoţiile primarului sibian care, să-l citez pe realizatorul Sorin Ovidiu Bălan, „fură cu tactică germană“! Pe scurt, îl acuz public şi îmi asum răspunderea pentru afirma-ţiile mele pe numitul Werner Klaus Ionnnis de următoarele:1. Trafic internaţional de fiinţe

umane.2. Trafic de influenţă

şi luare de mită.3. Evaziune fiscală.4. Rapt imobiliar.5. Abuz de putere şi corupţie în

gestionarea banului public.6. Atentat la siguranţa naţională.

Pentru toate acuzele mele deţin

probe materiale şi, de asemenea, există martori dispuşi să dea decla-

raţii, deşi nimeni nu crede, la Sibiu, că această persoană va fi pedepsită cândva pentru ticăloşiile sale, deoa-rece este susţinut de Germania, ţară care, practic, conduce Uniunea Euro-peană.

La fel, îl acuz public şi pe fostul premier al României din intervalul 2000-2004, domnul Adrian Năsta-se, pentru protejarea infractorului şi subminarea siguranţei naţiona-le. Din ordinul personal al lui Năstase au fost blocate toate dosarele de ur-mărire penală împotriva învinuitului Klaus Werner Iohannis, iar împreună au pus la cale deposedarea statului român de imobilele din centrul isto-ric al Sibiului printr-un aşa-zis „Pro-tocol“, încheiat pe data de 13 iunie 2002 între P.S.D. şi F.D.G.R., ambele formaţiuni politice fiind reprezenta-te de cei doi trădători ai interesului naţional.

Reiau acuzaţiile deosebit de gra-ve, cu detalii despre fiecare în parte.

1. Trafic internaţional de fiin-ţe umane. În anii 1990-1991, Klaus Werner Iohannis împreună cu soţia, Carmen Georgeta Iohannis, au inter-mediat adopţii de copii din judeţul Sibiu pentru cetăţeni canadieni şi americani. De aceşti copii nu se mai ştie nimic. Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor a cercetat acest caz. În anul 2004 a fost audiată Maria Iliuţ, bunica a trei fraţi adoptaţi de o familie de canadieni pe filiera Iohannis, împreună cu încă o fetiţă în vârstă de doar două luni. Solicitat de Comisia respectivă să se prezinte la audiere, Iohannis a refuzat, sfidând Parlamentul României. Maria Iliuţ i-a înmânat personal fostului preşedinte

Ion Iliescu un memoriu în care arăta implicarea lui Iohannis în dispariţia nepoţilor săi, dar fără nici un rezultat. Puţin i-a păsat lui Iliescu de copiii al-tora. Doar el nu are copii! Nici Iohan-nis nu are copii, „bine“ că i-a vândut pe ai altora! Dumneavoastră aveţi copii, domnule preşedinte, Traian Bă-sescu! Aşa că presupun că înţelegeţi gravitatea faptelor comise de „geam-başul“ de copii. Cu banii câştigaţi din zecile de copii vânduţi, Iohannis şi-a cumpărat casa de pe str. Bâlea, în anul 1991. Dosarul respectiv are la bază un memoriu înregistrat cu numărul 15160/17.03.2004 la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţi-lor. Pe lângă probele depuse la dosar, deţin probe suplimentare constând în înregistrări video şi audio. Există şi martori dispuşi să dea declaraţii privind implicarea directă a soţilor Iohannis în traficul internaţional de copii. S-a avansat, de unele publica-ţii, ideea că aceşti copii au fost sacrifi-caţi pentru bănci de organe. Nu este exclus, din moment ce nu se mai ştie nimic despre ei, de 19 ani!

2. Trafic de influenţă şi luare de mită. Aceste infracţiuni sunt similare cu faptele ce i se impută lui Adrian Năstase, privitoare la cumpărarea te-renului din strada Zambaccian, la un preţ subevaluat, de la fostul depu-tat Bivolaru.

În anul 1999, în complicitate cu un anume Ioan Baştea, actualmente emigrat în S.U.A., Iohannis împreună cu soţia şi soacra, Lăzurca Georgeta, au sustras Statului Român două imo-bile imense situate în centrul istoric al Sibiului. În această fraudă au fost implicate şi următoarele persoane:

liviu Munteanu (secretar al Primă-riei Porumbacu de Sus) şi Radu ga-briel bucşa (notar). Menţionez că ul-timul face parte din mafia imobiliară sibiană, care este cea mai puternică, pe acest segment, din România! Toţi aceştia au fost implicaţi în fabrica-rea unui certificat de moştenitor pe baza unor adeverinţe false emise de secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, Liviu Munteanu. Faptele descrise nu sunt fabulaţii, ci ele se regăsesc în Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, care a şi anulat Certificatul de moştenitor în cauză, ca fiind obţinut pe bază de documente false. Această decizie este definitivă şi irevocabilă. Iată că mai există şi judecători cinstiţi şi incoruptibili în România. Cinste lor!

Traficul de influenţă a fost făcut prin intermediul judecătorului Mar-cel Rusu, pe vremea aceea preşe-dintele Judecătoriei Sibiu, iar acum e preşedintele Tribunalului Sibiu. Prie-tenia dintre cei doi este notorie şi da-tează dinainte ca Iohannis să devină primar.

Mita a constat în aşa-zisa „vânza-re-cumpărare“ a unei jumătăţi din imobilul situat în Sibiu, str. N. Bălces-cu, nr. 29. Suma cu care Iohannis şi soţia au cumpărat de la escrocul Ioan Baştea este ridicolă: 50 milioane lei, în anul 1999! Menţionez că pe spa-ţiul respectiv, închiriat băncii Raiffei-sen, Iohannis încasează anual 20.000 USD – posed contractul de închiriere. Iohannis Klaus Werner este şi evazi-onoist fiscal (punctul 3 al acuzaţi-ilor), deoarece nu a plătit impozit pentru 60.000 USD – sumă încasată anticipat de la banca respectivă pen-tru chiria pe trei ani.

„Vânzarea-cumpărarea“ a fost în-cheiată în aceiaşi zi, 1 iunie 1999, cu Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90 – cel anulat de Curtea de Apel Braşov! – de acelaşi notar corupt, Radu Gabriel Bucşa, care nici măcar nu avea competenţă teritorială pen-tru această succesiune, conform Cur-ţii de Apel Braşov.

4. Rapt imobiliar. Această acu-zaţie nu se referă doar la cele două imobile despre care am scris mai sus şi care au fost, efectiv, FURATE de Io-hannis şi complicii săi.

În calitate sa de primar al munici-piului Sibiu, Klaus Iohannis a emis o serie de decizii de retrocedare unor falşi moştenitori. Aici este implicat şi dorin Nistor, şeful Serviciului Juridic al Primăriei Sibiu. Imobile valoroase au fost obţinute de proprietari im-postori cu sprijinul direct al notarului gabriel bucşa.

deţin probe materiale, docu-mente, pentru implicarea numiţi-lor Iohannis, bucşa, Nistor dorin, fost şef al Serviciului Juridic din Primărie şi Iordan Nicola, fost se-cretar al Primăriei Sibiu, în mafia imobiliară. Aceste probe se regăsesc în dosarul nr. 296/d/P/2006, pasat de la biroul central D.I.I.C.O.T. din Par-chetul General la D.N.A.,unde au fost nevoie de trei ani pentru ca aceştia din urmă să-şi decline competenţa şi să-l retrimită înapoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de unde şi plecase iniţial acest dosar.

În folos propriu, Iohannis a comis, împreună cu soţia, şi infracţiunea de fals în declaraţii, deoarece în 1997 au cumpărat în baza Legii 112 un imobil în Sibiu pe str. Pedagogilor nr. 14, deşi deţineau în proprietate, la vremea aceea, o casă pe str. Bâlea şi un apartament pe str. Şcoala de Înot.

În condiţii la fel de dubioase a obţinut, după ce a devenit primar, şi imobilul din str. Someşului, nr.13.

5. Abuz de putere şi corupţie în gestionarea banului public. În sprijinul jefuirii banului public, Klaus Iohannis şi-a a dus acoliţi din Germa-nia, „oameni de afaceri“ de aceeaşi teapă sau „ţeapă“. Edificatoare, în acest sens, este frauda din anul 2000, primul an de primar al lui Iohannis. Atunci a fost adus special din Ger-mania cetăţeanul gerhord oberma-yer. Acesta a participat la fraudarea statului român prin evaziune fiscală alături de Klaus Iohannis şi Eftimie costeiu (preşedinte al Consiliului Ju-deţean, la acea vreme, actualmente „emigrat“ din P.S.D. la P.C). Dosarul de la Poliţie a fost muşamalizat, dar sper că mai există.

continuare în pagina 4

un traficant internaţional de copii şi hoţ de case vrea să ajungă în fruntea

guvernului României!Scrisoare deschisă adresată domnului Traian băsescu, Preşedintele României

orgie politică, cu perversiuni mafiote, oficiată de Marele Maestru dinu Păturiciu.

4


Atitudini

urmare din pagina 3Acesta nu este singurul „om de afa-

ceri“ din Germania implicat în spolierea Statului Român. Pe meleaguri sibiene a sosit, mai bine spus a revenit – fiind sas din comuna Slimnic, judeţul Sibiu, emi-grat în Germania – numitul Werner Keul. Gazetarul Sorin Ovidiu Bălan a prezen-tat în ancheta realizată la Naţional TV o casetă audio realizată de Ziarul de Sibiu. Un jurnalist a sunat la Primăria Sibiu, prezentându-se ca patron, care dorea un parteneriat în domeniul prestărilor de servicii. I-a fost indicat din start Werner Keul, fiindu-i oferit numărul de telefon al acestuia. Menţionez că acest cetăţean german nu este angajat al Primăriei. În schimb, firma sa de construcţii derulea-ză afaceri cu Primăria Sibiu, în condiţii deosebit de avantajoase pentru ,,neamţ“. Împreună cu Iohannis a mutat indicatoa-rele de intrare în municipiul Sibiu mai departe cu trei kilometri, doar pentru a prinde magazinul „XXL“, construit de acest Keul, în intravilan şi a semaforiza astfel accesul la acest magazin, deoarece Drumurile Naţionale nu-şi dădeau avizul pentru funcţionarea spaţiului comercial. Mai mult, Keul este vicepreşedinte al FC Sibiu, preşedinte fiind chiar Kaiser-ul Io-hannis, în persoană. Sfidător, pe echipa-mentul fotbaliştilor nu era scris FC Sibiu, ci Hermannstadt, aşa cum stă bine unui „land german“ – stat în stat, precum Va-ticanul. Cei doi au pus fotbalul sibian pe butuci, folosind acest sport doar pentru a promova imaginea primarului, în campa-nia electorală 2004.

Un alt „afacerist“ sas revenit din Ger-mania la „pescuit în ape tulburi“, în Ro-mânia este Andreas huber, personaj pe care Iohannis l-a şi cununat. La nuntă a participat şi restul găştii, notarul Bucşa Radu Gabriel şi judecătorul Marcel Rusu.

Mare parte din lucrări sunt efectua-te cu firme germane sau româneşti, dar conduse de patroni germani, ca în cazul Keul. La fel, instalaţii de calitate îndoielni-că sunt aduse din Germania, pe bani grei. Exemplific cu stâlpii de iluminat public de pe viaductul Gării, aduşi din Germania şi evaluaţi la preţuri fabuloase, de parcă ar fi fost poleiţi cu aur. În felul acesta ba-nii de la bugetul local şi de la Ministerul Transporturilor s-au dus în Germania, iar cetăţeanul de rând este intoxicat cu „ajutorul acordat de Germania“, când, de fapt, situaţia este exact inversă. Prin aceste dezvăluiri am ajuns la următorul punct.

6. Atentat la siguranţa naţională. Domnule preşedinte Traian Băsescu, dacă domnia voastră consideră că sunteţi pre-şedintele întregii Românii, permiteţi-mi să vă spun că vă faceţi iluzii. Patru judeţe din Ardeal precis nu mai sunt conduse de la Bucureşti. Ne referim la judeţele Mureş, harghita şi covasna, dirijate de la Buda-pesta şi Sibiu, care primeşte ordine de la Berlin. Aşa că, doar scriptic aceste zone fac parte din teritoriul României, mai ales că în întreaga regiune mărginită de Arcul Carpatic terenurile au fost cumpărate de cetăţeni străini, în special unguri şi ger-mani, dar şi italieni. Din păcate, Germania – „licuriciul mic“ – conduce Europa, aşa că ea face Legea şi în România. De aceea Iohannis, ca reprezentant al intereselor germane, este personaj tabu!

Să nu credeţi că stăpânii acestuia de la Berlin nu-i cunosc „bubele“ în cap, adică traficul internaţional de copii sau furtul de case, fapte comise anterior candida-turii. La densitatea de spioni pe metru pătrat, de la Sibiu, ar fi fost imposibil.

Dacă nemţii de afară au optat pentru Io-hannis, ca să-l propulseze în politică, au făcut-o deoarece nu mai prea aveau de unde alege, majoritatea saşilor plecând în Germania. Aici au rămas doar bătrâ-nii şi „ciurucurile“, cei cărora nu le place munca. Iohannis este unul dintre aceştia, ca dovadă toate ticăloşiile în care s-a vâ-rât doar pentru a câştiga bani nemunciţi, lăcomia acestuia fiind inimaginabilă. A fost „selectat“ doar pentru că era relativ tânăr, înalt şi avea dinţii drepţi în gură, fiind pe placul babelor isterice.

Prin retrocedările masive făcute, în majoritatea lor, unor escroci care nu au nici un fel de legătură cu foştii proprie-tari, dar şi prin punerea în proprietate – total ilegală! – a Bisericii Evanghelice, dar şi a Forumului Democrat al Germaniei din România, Iohannis a făcut ca oraşul Sibiu să nu mai aparţină românilor. Bom-boana pe colivă, din punctul de vedere al românilor sau cireaşa pe tort, în opinia nemţilor, a constituit-o „retrocedarea“ muzeului Brukenthal către aceiaşi rapace Biserică Evanghelică.

La această situaţie a contribuit, per-sonal, Adrian Năstase, acesta semnând în 13 iulie 2002, în calitate de preşedinte al P.S.D.-ului, un protocol cu Klaus Ioha-nnis, preşedintele F.D.G.R.-ului. Prin acest protocol P.S.D.-ul s-a angajat să le dea saşilor tot ce doresc să revendice. Parcă mai avea importanţă dacă era legal sau nu, din moment ce Iohannis era, atunci, aliat „de nădejde“ al P.S.D.! Adrian Năsta-se, fiind şi premierul României la vremea respectivă, a contribuit la preambulul punerii în aplicare a acelui Protocol ru-şinos, iar urmările dezastruoase se văd acuma! Din aceste motive îl acuz pe Adrian Năstase de complicitate la sub-minarea siguranţei naţionale. Acestuia nu i-a păsat de interesul naţional, ci doar de interesul personal. Aceeaşi politică antiromânească a continuat-o şi fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu împre-ună cu ministrul său de la Cultură, Adrian Iorgulescu, care au deposedat statul ro-mân de patrimoniul său istoric!

Domnule preşedinte, uitaţi-vă la nem-ţi, că tot scriu despre un ,,neamţ pârât“. Dacă voi încerca să public, cu probele de rigoare, acuzele de mai sus în Germania, fiţi convins că nici un ziar nu le va publica, nici măcar o „fiţuică“ de scandal, deoare-ce au tot interesul să-şi protejeze „omul“. La fel, indiferent ce partid va conduce în Germania şi indiferent cu ce partid se va alia Iohannis aici – până acum „s-a lipit“ tot de cei de la Putere! – primarul Sibiu-lui se va bucura de aceeaşi susţinere din Vaterland, deoarece, la nemţi, interesul naţional primează în faţa intereselor de partid. Or, interesul naţional este de a-şi stabili un cap de pod în Est prin reco-lonizarea germană a Sibiului. Exemplu de diversiune, dezinformare şi osanale nemeritate aduse unui individ corupt la maximum, în presa germană: „Cine l-a vizitat pe Johannis vreodată în Primăria sa ştie că fostul profesor de fizică, în vârstă de 50 de ani, este un om al lucrurilor con-crete. El caută personal investitorii, pentru a-i convinge de oraşul său şi nu ezită să meargă şi pe şantiere. El este, practic, sin-gurul în legătură cu care nimeni nu poate numi un scandal. (Scandalurile legate de traficul internaţional de copii sau imobilele furate de Iohannis personal nu există pentru corul lăudătorilor germani! – n.n. M.-A. M.). Este un politi-cian care nu poate fi mituit – ceea ce în Ro-mânia, ţinută atâţia ani în lanţurile Securi-tăţii, este o adevărată senzaţie“ (Financial

Times Deutschland). Aiurea! „Iohannis nu poate fi mituit…“. Penibil, când totul se rezolvă doar prin mită la Primăria Sibiu, cu cotă parte pentru primar. Aşa a ajuns acest impostor, care nici măcar numele nu-l are german 100 la sută, să fie trans-format într-un adevărat Mesia, mântuitor şi „salvator al naţiunii“, prin manipulări ordinare în mass media!

Amestecul Germaniei în treburile in-terne este mai mult decât evident. Mi-nistrul de interne german Otto Schily (devenit şi cetăţean de onoare al Sibiului - pentru ce „merite“, neştiute de opinia publică?!), a vizitat Sibiul exact în cam-paniile electorale locale din 2000 şi 2004, cu o săptămână înainte de alegeri! Mai mult, Parlamentul german l-a decorat(!?) pe Iohannis în 2004 pentru că a câştigat detaşat alegerile, prin vicepreşedintele parla men tului german, Susanne Kastner, aceasta fiind mai mult la Sibiu, cu un rol activ propagandistic în acel an electoral, decât în Parlamentul german, de unde primea salariul! Aceasta continuă să se amestece în problemele interne ale Ro-mâniei ducând o propagandă furibundă pentru numirea ca premier a protejatului ei, Iohannis, la postul de televiziune „Rea-litatea“ – nici că se putea în alt loc! – ală-

turi de Emil Hurezeanu, Mircea Dinescu – cel care merge anual în Germania pen-tru schimbarea cipului din căpăţâna-i gă-unoasă – şi C.T. Popescu, salahorul, chiar şi ca aspect, oligarhilor financiari din Ro-mânia! Să nu uităm că patronul Realităţii TV este Sorin Ovidiu Vântu, cel care v-a dat în judecată, domnule preşedinte Bă-sescu, pentru că l-aţi fi făcut escroc. Nu domnule Traian Băsescu, nu dumnea-voastră l-aţi făcut escroc, ci mama dânsu-lui, atunci când l-a născut!

Tot Otto Schily, deşi nu mai era mi-nistru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007, l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Ioha nnis şi pe suc-cesorul său, actualul ministru de Interne,

Wolfgang Schau ble, din partea Societăţii Ger mane (!!!) pentru anul 2007. Deco-raţia, cea mai înaltă distincţie din Ger-mania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei!!! Şi noi care credeam, ca nişte naivi, că Iohannis slu-jeşte România. Pentru că tot am vorbit despre ministerul de Interne al Germani-ei, acesta finanţează un O.N.G.(!?) numit G.T.Z., care s-a infiltrat la Sibiu exact în anul 2000, când a venit Iohannis la pute-re. Scopul declarat al acestora este re-staurarea oraşului, iar cel mascat este recolonizarea nemţească a Sibiului. Acest G.T.Z., prin informaţiile obţinute, a pus umărul la alungarea românilor din case. Prin ce metodă? Simplu! Au căutat în istoricul caselor, după cartea funciară, şi cum au găsit câte un proprietar neamţ, cu aceeaşi uşurinţă, i-au găsit şi un „moş-tenitor“ în Germania.

În protocolul semnat de Năstase şi Io-hannis, primul se obliga să retrocedeze „casele naţionalizate de comunişti“. Aiu-rea! Comunişti nu le-au naţionalizat etni-cilor germani nimic. Imobilele respective au trecut în posesia Statului Român prin Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944 semnat de regele Mihai. Decre-tul-Lege respectiv abroga Legea nr. 830

din 21 noiembrie 1940 prin care a fost constituit Grupul Etnic German (celebra coloană a V-a, creată de Adolf Hitler) şi confiscarea bunurilor acestuia.

De reţinut: Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Diktatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu mino-ritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (Coloa-na a V-a) erau: sabotajele economice, ac-ţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea“ şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective.

Acelaşi lucru se întâmplă şi acum, F.D.G.R. şi Consistoriul Evanghelic fiind „demne“ urmaşe ale Grupului Etnic Ger-

man, ale cărui bunuri le revendică total nelegal!

La capitolul „siguranţă naţională“ mai există şi alte informaţii, care sunt strict confidenţiale şi nu pot face parte din acest material. Datele respective vor fi oferite numai S.R.I., la nivel central, sau dumneavoastră personal.

Domnule preşedinte, de ce un astfel de individ nu este pedepsit pentru fapte-le comise? Deoarece este etnic „german“? Sau pentru că este primarul Sibiului, oraş pe care l-a oferit pe tavă Germaniei, în faţa căreia ne ploconim? Ori pentru că a fost ales de majoritatea electoratului si-bian prezent la urne? Şi Hitler a fost ales de poporul german, dar asta nu-l face mai puţin vinovat de crimele comise! Sau pentru că Sibiul a fost „Capitală culturală europeană“ în anul 2007, când şi atunci s-au deturnat fonduri imense prin inter-mediul „Asociaţiei Sibiu Capitală Cultura-lă Europeană 2007“ conduse în calitate de preşedinte de acelaşi Klaus Werner Iohannis?

Deoarece deţin mai multe informaţii despre: activitatea unor servici secrete străine în România, crima organizată au-tohtonă, mafia transfrontalieră, corupţie la nivel înalt, privatizări frauduloase etc., solicit public integrarea mea şi a familiei mele în Programul de Protecţie al Marto-rilor, considerând că vieţile noastre sunt în pericol.

Vă rog să primiţi asigurarea considera-ţiei mele,

Marius-Albin MARINEScu,director al publicaţiilor JustiţiarulP.S.: Anumite fragmente, care conţin

date cu caracter strict-secret privind siguranţa naţională, au fost omise in-tenţionat de autor, dar se regăsesc în scrisoarea care va fi înmânată Preşe-dintelui României.

NoTA AuToRuluI: Am descoperit, cu stupoare, că acest material a fost publicat în ziarul „Tricolorul” din data de 11.11.2009, fără acceptul meu. Nu credeam că am alături un Iuda, un tră-dător! încredinţasem textul pentru co-rectura finală redactorului-şef, Vasile zărnescu. Acesta şi-a permis să-l trimi-tă ziarului respectiv, fără acordul meu. de fapt, ar fi fost şi aiurea să apară un material semnat de mine în altă pu-blicaţie, înainte de a apărea în revista care-mi aparţine. ştiam de apartenen-ţa lui zărnescu la partidul „România Mare”, nu mă deranja acest aspect şi a avut parte chiar şi de campanie elec-torală în această revistă, atunci când a candidat pe listele P.R.M. la alegerile parlamentare. dar, de aici şi până la a face comerţ cu materialele scrise de mine personal şi de a profita, în interes propriu, de calitatea de redactor şef la „Justiţiarul”, numit tot de mine, este o cale lungă. Anunţ, pe această cale, că numitul Vasile zărnescu nu mai este redactor şef la „Justiţiarul”, iar cola-borarea noastră a încetat definitiv, datorită lipsei de loialitate a acestuia. Acum, poate să-l ia Vadim definitiv şi să se spele cu el pe cap! oricum, poate că o să vină şi la judecătorie de mână, în cazul în care mă voi decide să acţio-nez în judecată atât publicaţia „Tricolo-rul”, cât şi pe imoralul zărnescu pentru publicarea unui material, proprietate intelectuală, fără acordul autorului.

Marius-Albin MARINEScu

un traficant internaţional de copii şi hoţ de case vrea să ajungă în fruntea guvernului României!

AdRIAN NăSTASEo Nouă IMAgINE, AcElAŞI cARAcTER

5


Investigaţii

În data de 22 octombrie a. c. am a prezentat, în cadrul emisiunii „Naşul” de pe postul B1 Tv, o serie de probe privind implicarea soţilor Klaus Wer-ner Iohannis şi Carmen Georgeta Io-hannis în trafic internaţional de copii, la începutul anilor ’90, dar am prezen-tat şi alte infracţiuni ale primarului si-bian. Spaţiul de emisie fiind limitat la doar oră, nu am putut să prezint nici măcar o zecime din probele cuprin-se în teancul de dosare aflat în faţa mea. Emisiunea , deşi difuzată la o oră târzie şi la concurenţă cu meciul internaţional al unei echipe româ-neşti de fotbal, a avut cea mai mare audienţă naţională. Telespectatorii din întreaga ţară au fost surprinşi să afle că „imaculatul” Klaus Ioha-nnis, „neamţul corect de la Sibiu” propus ca premier al guvernului României de către liberalul crin Antonescu, nu este, în nici un chip, „Alba ca zăpada”! Nu a fost prima emisiune de aceste fel, eu „recidi-vând” după o altă emisiune similară la „Codul lui Oreste”, în urmă cu doi şi jumătate, când emisiunea respec-tivă era găzduită de postul „Antena 2”. Spun asta pentru a se observa că nu am ales un moment special pen-tru a arăta chipul adevărat al impos-torului Klaus Iohannis, care pozează în „neamţ cinstit şi bun gospodar”, dar nici nu înseamnă că pot să stau indiferent şi să privesc cum un hoţ de case, cu mâinile pătate de sânge, are şanse să fie împins în fruntea statului de forţe mafiote sau oculte.

Tot atunci, în emisiunea lui Radu Moraru, am arătat şi motivul animo-zităţii mele faţă de primarul Sibiului, acesta evacuând singura bibliotecă particulară din România, acel aşeză-mânt cultural fiind patronat de mine. Eu investisem în amenajarea spaţiu-lui respectiv toată averea mea de la vremea respectivă. Am fost ruinat de acest individ, pe nedrept, deoarece s-a şi dovedit de instanţă că spaţiul a fost furat de clanul Iohannis şi cred că aceeaşi reacţie pe care o am eu, ar fi avut-o oricare dintre dumneavoas-tră, dacă ar fi rămas sărăcit în urma unor malversaţiuni declanşate de un ticălos lacom şi fără scrupule! Aces-tea se întâmplau în anul 2000, când Iohannis fusese ales primar pentru prima oară. Biblioteca, numită „Bibli-on”, ocupa aproximativ 40 de metri pătraţi dintr-un imobil furat de Kla-us Iohannis, soţia sa, soacra (Lăzur-ca Georgeta) şi un alt escroc (Baştea Ioan), stabilit ulterior în S.U.A., prin trafic de influenţă şi uz de fals. Eu de-monstrasem toate aceste infracţiuni de atunci, din anul 2000, dar justiţiei române i-au trebuit patru ani ca să se pronunţe privitor la falsurile prin care escrocii deposedaseră statul român de două imobile imense şi

ultracentrale. Astfel, decizia civilă nr. 310/R din 30 iunie 2005 a cur-ţii de Apel braşov consfinţeşte, definitiv şi irevocabil, decizia civilă nr. 240/A pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 22 aprilie 2004, prin care Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90/ 01.06.1999, emis de notarul corupt Radu Gabriel Bucşa a fost anulat ca fiind eliberat pe bază de documente false şi cu încălcarea competenţei teritoriale absolute. Prin acel Certificat calp obţinuse Io-hannis şi ceilalţi escroci casele din Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 35 şi N. Bălcescu, nr. 29, imobil în care se afla şi micuţa mea bibliotecă. deşi au trecut patru ani de la pronun-ţarea acelei sentinţe definitive şi irevocabile, nimeni nu are curajul să o pună în aplicare! Ce să ne mai mirăm de lentoarea justiţie române, din moment ce un alt dosar al mafiei imobiliare sibiene, conduse de ace-laşi Klaus Iohannis, mai precis dosa-rul cu nr. 296/P/2006 de la Parchetul General, Secţia D.I.I.I.C.O.T., provenit din nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a prăfuit prin sertarele secţi-ei conduse de „celebrul procuror” Doru Ţuluş, de la D.N.A. timp de trei ani (!!!) pentru ca apoi să fie retrimis recent (1 octom-brie 2009) la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin declinarea competenţei D.N.A. Inad-misibil! Procurorilor D.N.A., conduşi de „incoruptibilul” Daniel Morar, le trebuie trei ani de zile ca să-şi dea sea-ma dacă un dosar este sau nu de competenţa lor!!!

De acolo a pornit con-flictul dintre mine şi acest personaj veros şi corupt, primar al Sibiului, care din lăcomie şi dorinţă de mă-rire se vrea acum premier! De la acel spaţiu furat de la statul român, unde eu eram doar chiriaş şi desfă-şuram o activitate utilă, ge-neroasă şi altruistă în folo-sul comunităţii, dar pe ba-nii mei. Şi, pentru că tot mă atacă unii suporteri ai idolului umflat artificial, cu pompa, întrebând pe internet, la comentariile unor ziare sibiene, că ce a făcut Marinescu pentru Sibiu, faţă de primar, care , uite!, a făcut ceva, se vede, am să mă explic. Măi, oameni buni, eu nu prea văd nimic la capi-tolul realizări, decât doar că a distrus farmecul Sibiului, transformându-i pieţele pline de verdeaţă altădată în nişte deşerturi pietrificate, care sea-mănă cu platourile lagărelor naziste de exterminare (Piaţa Mare şi Piaţa

Gării), mai văd cum se deteriorează tot ceea ce „a renovat” de mântuială, dar pe bani mulţi! Oricum, indiferent de ce a făcut sau nu a făcut Iohannis, acolo au fost bani de la buget, nu din economiile personale ale primarului. Pe când eu am făcut o bibliotecă pu-blică, pe care am pus-o la dispoziţia comunităţii, pe banii mei personali! În plus, eu aduceam bani la buget, prin impozitele pe care le plăteam ca să funcţionez cu o activitate cultu-rală, în timp ce Iohannis a furat bani de la buget, chiar folosindu-se de ac-tivităţile derulate în anul 2007, când cu capitala culturală a Europei. Cam astea sunt diferenţele! Vă las pe dum-neavoastră să judecaţi, cine ce a fă-cut. Pe cei care, încă, mai judecaţi…cu propriile minţi!

Iohannis foloseşte, în continuare, acel spaţiu în scop propriu şi încasea-ză foarte mulţi bani de la Raiffeisen Bank (chirie), bani care nu se regăsesc în declaraţiile de avere de pe site-ul Primăriei Sibiu şi nici în cea de la Fisc. Evaziune fiscală clară! Ca să se piar-dă urma declaraţiilor de avere vechi, unde nu figura venitul din chiria de

la Raiffeisen Bank (evaziunea fiscală de care vorbeam), Iohannis a dat or-din să fie şterse vechile declaraţii de pe site-ul Primăriei, rămânând doar ultima declaraţie de venituri, cea din 2009. Acest aspect a fost sesizat şi de revista „Academia Caţavencu”. Când vorbesc de spaţiul închiriat băncii austriece, nu înseamnă că mă refer la spaţiul în care am avut eu bibliote-ca, ci de cel alăturat şi cu o suprafaţă mult mai mare, unde funcţionase li-brăria „Mihai Eminescu”. Eram pere-te în perete cu librăria, aceasta fiind

evacuată de către Iohannis, sfidător, chiar de ziua poetului naţional, în 15 ianuarie 2001! Spaţiul în care am avut eu biblioteca a fost închiriat de Iohannis pentru un W.C., care deser-veşte vara două terase-cârciumi de pe stradă, deci pot spune fără rezer-ve că este un căcănar, din moment ce

face bani până şi din necesită-ţile fiziologice ale oamenilor. Acesta-i adevăratul Klaus Iohannis, primarul capita-lei culturale europene din anul 2007, acesta-i „omul” care din lăcomie a sacrificat o librărie şi o bibliotecă, în-locuindu-le cu o bancă şi o budă, doar ca să câştige el bani, cât mai mulţi bani!

Tot lăcomia l-a împins, imediat după revoluţie în im-plicarea directă în trafic inter-naţional de fiinţe umane, in-fracţiune deosebit de gravă, pedepsită dur de legislaţiile tuturor statelor civilizate. Eu am aflat despre această voca-ţie a lui Iohannis, de geambaş de copii, în aprilie 2000, deci la zece ani după primele vân-zări umane derulate de fami-lia Iohannis. Mi-a fost pus la dispoziţie un ziar, „Ziua de Ar-deal”, apărut cu trei ani înain-te, în care ziaristul Dan Tapa-lagă scria, negru pe alb, des-

pre implicarea cuplului de profesori Iohannis în adopţii de copii din co-muna Răşinari, judeţul Sibiu, pentru cetăţeni canadieni şi era emisă ipote-za că aceşti copii au devenit „piese de schimb” în bănci de organe. Cei trei copii rămăseseră orfani în urma uci-derii mamei de către soţul ei, acesta sinucigându-se după actul necuge-tat comis la beţie. Nu am crezut tot ceea ce am citit, aşa cum nu cred nici astăzi tot ceea ce citesc sau văd la televizor, nefiind o persoană uşor de convins sau manipulat, aşa că am în-

treprins propriile mele cercetări legat de acest caz. Astfel, am luat legătura cu bunicii fraţilor Iliuţ, cei trei orfani pomeniţi în articolul lui Tapalagă, iar pe Maria Iliuţ am prezentat-o presei sibiene într-o conferinţă de presă or-ganizată la biblioteca pentru care mă luptam, pe vremea aceea, cu străşni-cie. Menţionez că încă nu fondasem revista „Justiţiarul”. Doar după câteva luni, mai precis în septembrie 2000 a apărut primul număr al revistei, crea-tă de mine în scopul de a apăra acea bibliotecă. Ulterior, după ce am fost evacuat printr-o sentinţă nedreaptă şi abuzivă a Curţii de Apel Alba Iulia, „Justiţiarul” s-a transformat dintr-o „armă” defensivă în una ofensivă, luptând făţiş nu doar împotriva lui Io-hannis, ci împotriva întregului sistem corupt din ţara noastră, datorită că-ruia trăim noi, majoritatea românilor, în sărăcie. Am pus această publicaţie la dispoziţia cetăţenilor oropsiţi, a ce-lor deveniţi şi ei victime, aidoma mie, ale unei justiţii corupte, aflate nu în slujba cetăţenilor, ci a infractorilor! De aceea am şi ales acest nume su-gestiv: JUSTIŢIARUL.

Am adunat , cu tenacitate, toate mărturiile legate de adopţia celor trei fraţi Iliuţ, Elena-Maria (7 ani), Vasile (5 ani) şi Anca (3 ani). Aceştia au fost adoptaţi împreună cu fetiţa Anda Ma-ria Scutelnicu, în vârstă de doar patru luni, copilul „din flori” al unei tinere din Tălmaciu,fără posibilităţi materia-le şi repudiată de propria familie. Am predat aceste probe (materiale audio şi video) sublocotenentului Cristina Ghişoiu de la Serviciul Combatere a Crimei Organizate (S.C.C.O. )– I.P.J. Si-biu în data de 13 iunie 2000 (facsimil 1). Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus neînceperea urmăririi penale faţă Iohannis Klaus şi Iohan-nis Carmen în dosar nr. 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale. Di-recţia de Combatere a Crimei Orga-nizate (D.C.C.O.) din cadrul Inspec-toratului General de Poliţie (I.G.P.) a efectuat cercetări cu privire la traficul de copii, respectiv adopţii ilegale, în care au fost implicaţi cei doi Iohannis în dosarul 346007/2000. Mă întreb dacă mai există acest dosar în arhiva I.G.P.? Personal, mă îndoiesc. În anul 2000, subsemnatul am sesizat Ca-mera Deputaţilor, la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii atât despre traficul de copii, cât şi despre obţinerea frau-duloasă de către aceeaşi familie Io-hannis a celor două imobile pe care le-am pomenit anterior. În naivitate mea, eu chiar credeam că o comisie a aleşilor poporului, cu o titulatură aşa stufoasă şi războinică chiar se va implica şi va face dreptate. Iluzii de-şarte!

continuare în pagina 6


Fraţii Iliuţ, din Răşinari, pe vremea când un lucru era sigur: TRĂIAU!!!

facsimi 1

6


Investigaţii

urmare din pagina 5Am persistat în naivitate şi am re-

venit la aceeaşi comisie, aducând-o la Bucureşti pentru audiere şi pe doamna Iliuţ Maria, pe cheltuiala mea (transport, masă) în data de 3 martie 2004 (facsimil 2). A fost in-vitat la audieri şi Iohan-nis, în două rânduri, dar acesta a sfidat Parlamen-tul, refuzând să vină. Regulamentul Camerei Deputaţilor nu prevede sancţiuni pentru persoa-nele care refuză să vină. Un regulament făcut de şmecheri pentru alţi şmecheri!

Bunica Maria Iliuţ s-a adresat şi lui Ion Ilies-cu, în ultimul său man-dat de preşedinte, dar a primit un răspuns „în doi peri” (facsimil 3), iar promisiunile din scriso-rica alcătuită din două propoziţii şi o frază, pri-mită de la Preşedinţie, a rămas fără nici un fel de rezultate. S-a adresat, biata bătrână îndurerată şi procurorului general al României (facsimil 4), dar tot degeaba! Singu-ra ei speranţă a rămas preşedintele Traian Băsescu, căruia i-a trimis o scrisoare, imediat după emisiunea de pe postul B1 Tv, care a agitat spiritele în comuna Răşinari şi a determinat-o să reînceapă lupta pentru aflarea adevărului, fiind cea mai interesată de soarta acelor co-pii, sânge din sângele ei. Publicăm şi noi alăturat scrisoarea pe care am adaptat-o gramatical. Femeia, chiar dacă nu are multă şcoală şi nu este cultă, posedă o inteligenţă nativă, dând dovadă de logică şi intuiţie, calităţi care au ajutat-o şi în cerce-tările pe care le-a desfăşurat de una singură, până să iau eu legătura cu ea. Astfel a reuşit să găsească li-ceul „Gheorghe Lazăr” unde lucra Carmen Iohannis, deşi aceasta nu-i spusese unde predă limba engleză. Tot aşa a aflat că cei doi „geambaşi” ştiau de tragedia din familie şi de nepoţii ei, rămaşi orfani, de la Mi-trea, un unchi de-al copiilor dinspre mamă, care era şi el vârât în banda traficanţilor de copii, găzduind copii abandonaţi într-o cameră închiriată special cu acest scop.

Acum, în timp ce scriu acest arti-col, urmăresc şi conferinţa de presă a lui Iohannis din anul 2000, axată exact pe problema adopţiilor în care a fost implicat. Mă uit pe ecran şi nu pot să nu remarc atitudinea de fiară speriată, încolţită. Asta se citeş-te pe chipul lui Iohannis: panică! Nu trebuie să ai studii aprofundate în psihologie pentru a realiza că indi-vidul minte şi inventează răspunsuri

pe loc. Iată ce spune individul aici, pe lângă multe minciuni, când mai scapă şi câte un adevăr, din prostie, că altcumva nu am cum să clasific aceste fragmente de „autodenunţ”. El recunoaşte, întrebat fiind şi după o scurtă ezitare, că pe lângă aceas-

tă înfiere a mai intermediat una în anul următor (1991), dar afirmă că vor veni canadienii cu acel copil şi-l va prezenta presei sibiene. Aiurea, a minţit, aşa cum minte el permanent, la fel cum respiră! Nu a venit nimeni să fie prezentat presei, deşi au tre-cut nouă ani de la acea promisiune a „geambaşului de copii”. Şi de unde ştia acel canadian, din anul 1991, că familia Iohannis se ocupă de astfel de mârşăvii? Aveau anunţuri în pre-sa canadiană, că internet nu era pe vremea aceea? Tot el recunoaşte, în finalul conferinţei de presă, că a pri-mit cadouri, nu bani, de la canadi-eni pentru acele adopţii. Ori, legile din anul 1990, când adopţiile din România deveniseră o adevărată „industrie” – preţul pentru un copil era cam 20.000 de dolari americani! - pedepseau obţinerea de bunuri materiale pentru astfel de interme-dieri, indiferent că era vorba de bani sau alte foloase. La fel, Iohannis re-cunoaşte că familia Lalande (Alain Roger şi Arlene Dianne), cei care i-au adoptat pe fraţii Iliuţ „la snop”, împreună cu fetiţa Anda Maria Scu-telnicu, au fost cazaţi la domiciliul soţilor Iohannis. În conferinţa de presă este nominalizat şi un anume Gugonea, profesor în Bucureşti şi fost colg de facultate al lui carmen Iohannis, care, cică, i-ar fi trimis pe acei canadieni, familia Lalande, la Sibiu. Iohannis susţine că acel Gugo-nea era un prieten foarte bun şi de aceea a avut încredere să-i cazeze

pe canadieni la el acasă. Aşa de bun era prietenul, încât Iohannis nici nu-i mai ştia prenumele: „parcă Sorin”! L-a căutat vreun organ de anchetă pe acel Gugonea, l-a întrebat cine-va de „sănătate”? Măcar a lui, că de copii cred că nu mai ştie nimic nici

acel complice din Bu-cureşti. Legea 11/1990, intrată în vigoare cu două săptămâni înain-te ca Tribunalul Sibiu să legalizeze adopţia, pre-vedea în mod expres, la Art. 3, că: „Străinii sau cetăţenii români cu do-miciliul sau reşedinţa în străinătate pot adop-ta numai copii aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii şi care nu au putut fi în-credinţaţi sau adoptaţi în ţara, în intervalul de cel puţin şase luni de la luarea în evidenţa”. Ori, copiii respectivi nu au fost nicicând luaţi în evi-denţa acelui Comitet de Adopţii, iar de şase luni nici nu poate fi vorba, deoarece în urmă cu pa-tru luni părinţii lor mai trăiau, iar micuţa Scutel-nicu nici nu era născută!

Deci adopţia a fost total ilegală, iar judecătorii au ignorat Legea 11/90, deşi o citează cu tupeu în sentinţa lor. În aceeaşi conferinţă de presă, Iohannis invocă faptul că adopţia a fost cu drepturi depline şi familia aparţinătoare nu mai are dreptul să ia legătura cu copiii adoptaţi. Total fals! Îl contrazice Dreptul Interna-ţional al Copiilor, care spu-ne, la Art. 1, că fiecare copil are dreptul legitim să-şi cunoască părinţii şi familia din care provine. Chiar săp-tămânile trecute am asistat, pe un post de televiziune, la momentul emoţionant al întâlnirii unui grup de copii adoptaţi, tot în 1990 de familii de americani, cu părinţii lor naturali din Ro-mânia. A fost un moment de-a dreptul mişcător şi pentru mine, ca simplu te-lespectator. Deţinem case-ta cu această conferinţă de presă a lui Iohannis din anul 2000, care este un cap clar de acuzare împotriva fami-liei Iohannis. De asemenea, deţinem două mărturii, de la persoane diferite, care nu se cunosc între ele,privind copii ţinuţi în coşuri de nuiele la familia Lăzurca, socrii lui Klaus Iohannis şi un anume Radu Gheorghe, fratele Georgetei Lăzur-ca, fost activist comunist,unchiul

lui Carmen. Problema devine şi mai gravă, deoarece nu este vorba doar de adopţia fraţilor Iliuţ şi a Andei Scutelnicu. Chiar bunica, Maria Ili-uţ, afirmă că erau două familii de canadieni, împreună cu Carmen Io-hannis, la Tribunalul Sibiu şi, în timp ce familia Lalande a adoptat cei pa-tru copii, cealaltă familie a adoptat cinci! „Vrăjitoarea Carmen”, cum o numeşte bătrâna copleşită de amă-răciune, o minţise pe aceasta că şi ea are o fetiţă pe care o dă, la fel, în Canada pentru un trai mai bun, doar ca să o determine să renunţe la nepoţi. Familia Iohannis nu are co-pii. Dacă ei au intermediat adopţiile acelea spre binele copiilor, atunci de ce nu au adopta şi ei măcar unul, nu cinci! Sunt mai multe persoane care ştiu că numărul copiilor adoptaţi de canadieni, dar şi de cetăţeni ame-ricani, prin intermediul samsarilor Iohannis, pe tot teritoriul judeţului Sibiu este mult mai mare. Astfel, o profesoară, colegă cu Carmen Ioha-nnis a afirmat că ei căutau şi copii cu malformaţii, în special hidrocefali, deci „legume”. De ce oare? Nu cum-va pentru ritualuri satanice, care se fac cu jertfe umane? Acelaşi lucru a fost întărit şi de un sas din judeţul Sibiu, care, la fel, a vorbit de copii cu malformaţii din familii de ţigani, pe care Klaus Iohannis îi transporta cu o sacoşă de voiaj şi pentru care oferea părinţilor un televizor color. Deţinem informaţii potrivit cărora au fost adoptaţi, pe aceeaşi filieră Iohannis, mulţi copii de la Casa de Copii din Cisnădie, amplasată pe

strada Livezii, cu complicitate di-rectoarei de atunci. Oamenilor însă le este frică să vorbească, fiindcă se tem şi de Iohannis, ajuns mare între

timp, dar şi de mafia internaţională a traficanţilor de carne vie. Este inte-resantă şi relaţia de mare prietenie dintre Carmen Iohannis şi Elena Mi-runa Tudorache, fondatoare funda-ţiei „Un copil, o speranţă” (U.C.O.S.) din Sibiu, precum şi facilităţile cre-ate de soţul lui Carmen, în calitate de primar, acestei fundaţii, cum ar fi Hotărârea nr. 292 din 27.09.2007 pentru prelungirea cu titlu gratuit a imobilului din Sibiu, Aleea Streiu, nr. 8, unde funcţionează fundaţia. Pen-tru ca să înţeleagă şi cei care nu sunt din Sibiu, câtă „democraţie” exis-tă în oraşul acesta, unde Consiliul Local este în majoritate al F.D.G.R., de două mandate: toate hotărârile sunt iniţiate de Iohannis, iar maşina de vot, formată din consilierii saşi se pune în mişcare. Nu există nici-odată opoziţie şi nici măcar discuţii pe margine vreunui proiect. Trecu-tul acestei doamne Tudorache s-ar putea să devină foarte interesant pentru o anchetă serioasă, în cazul în care copiii exportaţi de soţii Io-hannis vor fi de negăsit. Credeţi că primarul a propus acea scutire de chirie din dragoste pentru copii? Aiurea, se vede din raporturile avu-te cu copiii Iliuţ cât le erau de „dragi”. Apropos, deşi au venit de multe ori la Răşinari cu canadienii, dar şi fără ei, niciodată soţii Iohannis nu le-au adus acelor copii necăjiţi măcar o ciocolată! La fel şi soţii Lalande.

Cu banii obţinuţi din trafic inter-naţional de copii, soţii Iohannis şi-au cumpărat, în anul 1992, o casă pe strada Bâlea din Sibiu, la numă-

rul 29. Au plătit fos-tului proprietar, un sas adevărat, care a plecat definitiv în Germania, suma de 75.000 mărci germa-ne. Ei nu au cum să justifice aceşti bani, fiindcă nu aveau alte venituri decât salari-ile de profesori. Este exclusă şi varianta cu sprijin financiar de la părinţii lui Iohannis din Germania, deoa-rece taică-său era un pârlit de tinichigiu auto. Acum, după ce fiul lor a devenit pri-mar la Sibiu, şi părin-ţii lui Iohannis locu-iesc într-o vilă somp-tuoasă din oraşul Würzburg. Se pune aceeaşi întrebare, cu ce bani a fost achi-ziţionată? Oare nu tot din afacerile ne-curate ale lui Klaus

Iohannis derulate pe picior mare în anul 2007, când cu „Sibiu- capitală culturală europeană”? Reamintim că toate fondurile au fost derulate


facsimi 2

facsimi 3

7


Investigaţii

atunci printr-un O.N.G., numit Aso-ciaţia Capitala Culturală a Europei-Sibiu 2007, a cărei preşedinte era Iohannis. Toţi cei care au făcut parte din asociaţia respectivă s-au îmbo-

găţit peste noapte aşa cum am arătat în articolul „Îm-bogăţiţi capitalei culturale europene – Sibiu 2007”, pu-blicat în „Justiţiarul sibian” din data de 15 septembrie 2008. Bătrâna Iliuţ, căreia i-a murit şi soţul de câtva timp, şi-a pus mari speran-ţe în preşedintele Băsescu, pe care-l vede ca pe un om drept şi hotărât să stârpeas-că corupţia şi nedreptăţile din România. Noi sperăm să nu o dezamăgească, aşa cum a făcut-o Iliescu, care are şi el mâinile pătate de sângele tinerilor morţi la re-voluţie. Cât despre soţii Io-hannis, tare mă tem că îi vor ajunge blestemele bunicii îndurerate din Răşinari. Pe complicele lor, Mitrea, l-au

ajuns şi a murit în chinuri groaznice, după ce, mai întâi, i s-a prăpădit fiul.

Marius Albin MARINEScu

Klaus şi carmen Iohannis, traficanţi de copiidomnule Preşedinte,

Subsemnata Iliuţ Maria din comuna Răşinari, jud. Sibiu nr. 1139, prin prezenta mă adresez dumneavoastră, ca unică soluţie care mi-a mai rămas, pentru a dispune să se elucideze situaţia celor trei copii ai mei care au fost înfiaţi şi trimişi în Canada prin intermediul actualului primar al Sibiului, domnul Klaus Iohannis, în anul 1990, dată din care nu mai ştiu nimic despre ei. Domnul Klaus ne-a promis că-i duce la un trai mai bun, să înveţe o meserie şi limbi străine. A zis că mă vor vizita , la domiciliul meu din Răşinari, de două ori pe an. Dânsul se cunoştea cu înfietorii canadieni. În ziua aceea au dus nouă copii pentru plecare. Domnul Iohannis nu şi-a respectat angajamentul. Încercările mele de a-l găsi au rămas fără rezultat timp de doi ani, când am aflat că domnia sa este profesor la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu. L-am aşteptat în cancelarie. Ştia şi femeia de serviciu că se ocupă cu trafic de copii pentru organe. La întâlnire eu m-am bucurat, dar dânsul era nervos şi mi-a pus mâna în piept, m-a înjurat şi a dat cu piciorul în mine. Era cu soţia lui, Carmen. Am căzut de geam şi am reuşit cu greu să scap de lovituri. A spus că dacă-l mai caut, o să păţesc şi mai rău. Doresc să spună unde sunt copiii şi dacă mai trăiesc. Nu doresc la nimeni să treacă prin ce am trecut eu: să-ţi vezi morţi doi copii şi nepoţii plecaţi. Nu am ştiut că voi fi înşelată, că mă aşteptau toată ziua şi era pe capul meu cu soţia lui, care m-a minţit că are şi ea o fetiţă şi pleacă odată cu ai mei. Eu fiind supărată după cele întâmplate cu părinţii lor, nu am realizat ce se întâmplă. Era de faţă şi mama fetei, nora mea, care zicea şi ea să-i dau pentru ajutor, că le vor da o meserie şi trai mai bun. Eu nu i-am dat nici pe bani sau pe alte obiecte. Am fost de două ori şi la Bucureşti, în audienţe, unde am aflat că s-au trecut la graniţă cu drept de la domnul Ion

Iliescu. Am stat de vorbă cu acesta la „Fii satului”, în curte la Octavian Goga, când a spus că-mi dă răspuns Petre Roman, Adrian Năstase. Există Dumnezeu pentru toţi, dar pentru ei nu! Atâta bucurie să aibă cei care ne-au luat copiii şi nu-mi dau nici un răspuns. Atât mai vreau înaintea morţii, să ştiu dacă nepoţii mai trăiesc pentru că sunt foarte bolnavă. Pentru înşelăciunea lui Klaus, care a dus sute de copii. Avea o cameră unde-i ţinea, la prietenul lui Mitrea Ioan, care a decedat în chinuri grele, că a ştiut şi nu a spus. Câţi copii aţi dat pentru organe domnule Klaus? Patru au plecat cu

ai mei. Am fost la ambasadă şi ne-au spus şi ora la care i-aţi trecut. Şi mai vreţi şi (n.r.: prim-) ministru! Nu ţi-ai făcut plinul? Vă rog nu mai puneţi un profesor să ne mai trădeze ţara! Dacă nu i-a fost milă de nişte copilaşi, i-au dat la tăiat, ca pe miei primăvara. Vă rog din toată inima de părinte înşelat de Klaus şi soţia sa, Carmen, care-i transporta (n.r.: pe copii) în valiză de 2 ori pe an. Să nu mă lăsaţi fără răspuns. Unde sunt copiii nevinovaţi, care au căzut pe mâna hingherului Klaus Iohannis?

Iliuţ Maria, Răşinari

dIREcţIA SIlVIcă SIbIu, cu sediul în Sibiu calea dumbrăvii nr. 140, cod fiscal 2469241, tel. 0269/242411, fax 0269/214970, e-mail [email protected], organizează în data de 03.12.2009, orele 13.00, la complexul “grand dumbrava” - sala de conferinţe - lIcITA-ţIE PRINcIPAlă - PublIcă dESchISă cu ofERTA îN PlIc îNchIS şI SI-gIlAT, PENTRu MASă lEMNoASA ASTfEl:

1. lIcITAţIE pentru masă lemnoasă pe picior, din producţia anului 2010.

Informaţii privind listele partizilor, preţurile de pornire şi sortimentele dimensionale se pot obţine de la ocoalele silvice: Agnita, Arpaş, Avrig, Dumbrăveni, Mediaş, Miercurea Sibiului, Sibiu, Valea Cibinului – Sălişte şi de la Biroul Fond Forestier al Direcţiei Silvice Sibiu, începând cu ziua de 03.11.2009, precum şi din paginile web: www.dssibiu.ro, www.rosilva.ro,

Pot participa la licitaţie, agenţii economici atestaţi şi admişi de Comisia de preselecţie. Preselecţia agenţilor economici se va efectua în data de 26.11.2009 orele 8,00-16,30 la sediul direcţiei Silvice Sibiu, fiind obligatorie prezentarea următoarelor documente in copie conform cu originalul: datele de identificare (act constitutiv, certificat de inregistrare la Registrul Comerţului şi certificat constatator ), cerere de inscriere la licitatie, atestatul de exploatare în original, cazierul tehnic de exploatare, declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al persoanei juridice ca nu are datorii restante faţă de RNP – ROMSILVA şi faţă de unităţile acesteia, precum şi alte documente prevăzute de Regulamentul de vânzare a masei lemnoase nr. 14391/10.09.2009al RNP-ROMSILVA.

2. lIcITAţIE pentru masa lemnoasă fasonată la drum auto şi în depozite finale.

Informaţii privind listele loturilor, preţurile de pornire şi sortimentele dimensionale se pot obţine de la ocoalele silvice: Agnita, Arpaş, Avrig, Dumbrăveni, Mediaş, Miercurea Sibiului, Sibiu, Valea Cibinului – Sălişte şi de la Biroul Fond Forestier al Direcţiei Silvice Sibiu, începând cu ziua de 23.11.2009, precum şi din paginile web: www.dssibiu.ro, www.rosilva.ro,

Pot participa la licitaţie, agenţii economici în a căror statut figurează activitatea de prelucrare şi industrializare a lemnului şi sunt admişi de către Comisia de preselecţie.

Tariful de participare în valoare de 150,00 lei, se va achita la casieria Direcţiei Silvice Sibiu în ziua preselecţiei.

Termenul de depunere a garanţiei de 5% din valoarea masei lemnoase oferite, este data de 03.12.2009, orele 11,00 la casieria direcţiei Silvice Sibiu.

facsimi 4 Maria Iliuţ, bunica copiilor vânduţi de Klaus şi Carmen Iohannis, speră că

preşedintele Traian Băsescu va da de urma nepoţilor săi.

8


Publicitate

9


Semnal

Partidul Democrat-Liberal, prin preşedinte Emil Boc şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, prin preşedinte Marian Petre Miluţ, hotărăsc semnarea prezentului Protocol de colaborare politica intre PD-L - PNŢCD, astăzi 11 noiembrie 2009, în baza următoarelor principii, obiective şi reguli de colaborare:

Art.1 Partidul Democrat - Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat împărtăşesc valori comu-ne, fiind membre în Partidul Popular European (PPE). PPE este partidul eu-ropean fondator al Uniunii Europene şi exercită o puternică influenţă în Parlamentul European, Comisia Europeană şi celelalte instituţii ale UE. Cu sprijinul acestui mare partid, PD-L şi PNŢCD vor pune în operă po-liticile privind dezvoltarea României şi apărarea interesului naţional.

Art.2 PD-L şi PNŢCD împărtăşesc valorile democraţiei şi statului de drept, valorile moralei creştine, ale tradiţiei şi familiei. PD-L si PNŢCD promovează libera iniţiativă, prin-cipiile solidarităţii şi subsidiarităţii, sprijină dezvoltarea comunităţilor locale şi protejarea mediului încon-jurător.

Art.3 Obiectivele PD-L - PNŢCD sunt următoarele:

a. Realizarea condiţilor politice pentru guvernarea ţării, în baza unui program politic comun care să vizeze reformarea sta-tului în sensul democratizării, debirocratizării, descentralizării şi recâştigarea încrederii po-pulaţiei în instituţiile statului. Lupta împotriva corupţiei şi a tendinţelor de acaparare a pu-terii de către grupuri oligarhice sunt obiective prioritare.

b. Implementarea măsurilor care să conducă la ieşirea ţării din criza economică.

c. PD-L şi PNŢCD vor acţiona în sensul promovării interese-

lor României la nivelul Uniunii Europene prin atragerea fondu-rilor europene.

d. PD-L şi PNŢCD sunt de acord că principalele obiective poli-tice care urmează a fi îndeplini-te sunt: reforma instituţională pentru modernizarea statului român, finalizarea procesului de restituire a proprietăţilor confiscate abuziv in timpul regimului comunist, restruc-turarea domeniilor educaţiei şi cercetării, sprijinirea agricul-turii şi dezvoltării rurale, edifi-carea unui nou sistem privind calculul pensiilor şi salarizării unitare în România, restructu-rarea domeniului sănătăţii şi justiţiei, precum şi dezvoltarea infrastructurii la nivel naţional şi local.

e. PD-L şi PNŢCD vor avea ca pri-oritate creşterea influenţei României în cadrul structurilor UE în vederea promovării in-teresului naţional, precum şi consolidarea poziţiei în cadrul NATO şi parteneriatului strate-gic cu SUA.

Art.4 PD-L - PNŢCD sprijină o can-didatură comună a partidelor mem-bre PPE din România la alegerile pre-zidenţiale din acest an, în persoana domnului Traian Băsescu.

Art.5 PD-L - PNŢCD vor participa la viitoarele alegeri locale, parlamen-tare şi europarlamentare în condiţii ce vor fi negociate ulterior.

Art.6 PD-L - PNŢCD vor promova valorile şi principiile de centru-dreap-ta, în acord cu politicile Partidului Popular European, în scopul unifică-rii partidelor de centru-dreapta din România pentru o guvernare comu-nă în viitor.

Preşedinte PD-LEmil boc

Preşedinte PNŢCDMarian Petre Miluţ

Protocolul de colaborare politică între Pd-l - PNţcd

DA PENTRUTRAIAN BĂSESCU!

DA PENTRUREFERENDUM!

10


Corupţie

După ce au început să apară dez-văluirile despre trecutul tenebros al Kaiser-ului Iohannis, armata de lătrăi ai mogulilor mass-media au ripostat cu replica, déjà fumată: ,,Atacurile sunt la comandă pentru a compro-mite un om cinstit”. Aiurea! Reporta-jul cu adopţiile intermediate de Klaus Werner Iohannis şi soţia sa, Carmen Iohannis este realizat în anul 2000, când cel care se vrea premier era doar un inspector şcolar. Paradoxal, acest reportaj a fost realizat de An-tena 1a lui tetea Dan Voiculescu, cel care a sunat adunarea la Grivco pen-tru nominalizarea impostorului Ioha-nnis, care pozează în neamţ cinstit şi gospodar, pentru funcţia de premier al României. Reportajul a fost pos-tat pe You Tube în 11 mai 2008, nu acum, când cu setea de putere abso-lută a primarului sibian şi a sforarilor care roiesc pe lângă el. De asemenea, răspunsul de la D.I.I.C.O.T. primit de noi şi preluat de mai multe site-uri şi publicaţii, fără a menţiona sursa, este

din luna septembrie, constituind răs-punsul la o adresă a redacţiei ,,Justiţi-arul” din luna august. Iohannis a fost propus pentru funcţia de premier – că-i o funcţie, doar ,,înţeleptul” Klaus a numit-o ,,job”! – în data de 5 octombrie!!! Deci, este clar pentru toată lumea că nu a fost vorba de atacuri regizate şi ,,scenarii” puse în practică după anunţul făcut de Dinu Patriciu prin gura marionetei Crin Antonescu. Revistele ,,Justiţia-rul” scriu de nouă ani despre ticăloşii-le ,,celui mai iubit dintre sibieni”, per-manent, nu doar când Iohannis s-a aflat în campanii electorale. Au mai scris şi alţii, sporadic, în timp ce noi am fost consecvenţi în a ne face da-toria de jurnalişti şi a arăta publicului adevărul, chipul real al acestui far-sor, în speranţa că se va face cândva dreptate, iar şarlatanul va fi pedepsit! De cine, de alţii la fel ca el, care vor acum să-l şi cocoţeze în fruntea sta-tului? Recunoaştem, ,,în nemernicia

noastră”, că ne-am făcut iluzii şi am fost nişte naivi atunci când am crezut că legea va fi respectată şi aplicată, exact aşa cum spune şi Constituţia României: ,,Nimeni nu este mai pre-sus de lege.” – art.16 (2).

Lăcomia i-a mâncat, lui Klaus, omenia!

La începutul primului său mandat de „primar providenţial” al Sibiului, întrebat fiind, de către jurnalişti din presa centrală, despre însuşirea în mod dubios a două imobile grandi-oase din centrul oraşului, răspundea invariabil: „să lăsăm justiţia să-şi spu-nă cuvântul”. Replica venea scrâşnită printre dinţii expuşi în acelaşi veşnic zâmbet tâmp, care seamănă mai mult cu un rânjet, iar iritarea declanşată de acest subiect era mai mult decât evidentă. Probabil că acest impostor cu două feţe şi două semnături – una pentru numele său real, Iohannis, iar cealaltă pentru cel de vedetă, Johan-

nis – se referea la justiţia patronată, la Sibiu, de bunul său prieten Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, complice şi acesta la respectivul furt imobiliar în dauna statului român! Banda de tâlhari – chiar dacă unele cuvinte vi se par dure, ele exprimă realitatea! –, din care făceau parte, pe lângă veşnicul rânjit Iohannis Kla-us Werner, pe numele său adevărat, nu ăla de „star european”, nevastă-sa, Iohannis Carmen Georgeta, soacră-sa, Lăzurca Georgeta şi un alt pro-prietar-impostor pe nume Baştea Ioan, era permanent învingătoare în procesele desfăşurate prin instanţele sibiene din „parohia” combinatorului Marcel Rusu. Doar după ce procesele au fost strămutate la instanţele din Braşov, justiţia şi-a intrat cu adevărat în atribuţii. Astfel, decizia civilă nr. 310/R din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov consfinţeşte, definitiv şi irevocabil, decizia civilă nr. 240/A pronunţată de Tribunalul braşov în data de 22 aprilie 2004, prin

care certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90/ 01.06.1999, emis de notarul corupt bucşa Radu ga-briel a fost anulat ca fiind eliberat pe bază de documente false şi cu încălcarea competenţei teritoriale absolute. Acest notar a fost răsplă-tit de primar pentru complicitatea la raptul imobiliar prin exclusivitatea autentificării de documente înche-iate între Primăria Sibiu şi persoane fizice sau juridice. El este unul din capii mafiei imobiliare sibiene, fiind cercetat de către D.N.A , alături de Io-hannis şi trepăduşii săi din primăria sibiană, pentru retrocedări abuzive şi nelegale, dar dosarul respectiv (nr. 296/2006 la Parchetul General, pro-venit din nr. 42/P/2006 de la Parche-tul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia) s-a prăfuit prin sertarele sec-ţiei conduse de „celebrul procuror” Doru Ţuluş, pentru ca să revină după trei ani, în 1 octombrie 2009, înapoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. TREI ANI, atâta le-a

trebuit procurorilor d.N.A. ca să-şi decline competenţa!!! Se vede clar dorinţa de tergiversare, muşamali-zare şi ocrotire, în final, a corupţiei din România. Ruşine!

ultima lovitură dată haitei de infractori, care a jefuit statul ro-mân, a venit tot de la Tribunalul braşov. Acesta, prin decizia nr. 50 din 26 februarie 2008 a consta-tat nulitatea absolută a contrac-tului de vânzare-cumpărare nr. 924/01.06.1999, autentificat de acelaşi notar corupt bucşa Radu gabriel, în aceeaşi zi cu certificatul de moştenitor nr. 90/01.06.1999, anulat şi el în 22 aprilie 2004 tot de Tribunalul braşov, aşa cum am arătat mai sus.

Primarul Klaus Werner Iohannis nu are timp să discute cu naivii sibieni care l-au votat. De când cu capitala culturală europeană s-a obişnuit să converseze doar cu capete încorona-

te şi şefi de state. Nu a binevoit să se prezinte nici la Camera Deputaţilor pentru a fi audiat de comisia care an-cheta cazul copiilor vânduţi de fami-lia Iohannis unor traficanţi canadieni de carne vie şi nici la D.N.A. pentru a fi audiat în dosarul mafiei imobiliare sibiene, din care face parte cu „onoa-re”. Procurorii de acolo tac mâlc, la fel şi mass-media naţională. De ce? Pen-tru că aşa-i ordin de la Băsescu şi ca să nu o supărăm pe Tante Germania, susţinătoarea infractorului sas, care-i reprezintă interesele şi-i face jocurile în România.

Chilipiruri imobiliare şi evaziune fiscală

Prin contractul de vânzare-cum-părare nr. 924 din 01.06.1999, anulat recent de Tribunalul Braşov, preţul pentru ½ din imobilul situat în Sibiu, str. Nicolae Bălcescu, nr. 29, în supra-faţă totală de 431 m.p., a fost stabilit la – ţineţi-vă bine sau staţi pe un sca-

un!- „enorma” sumă de 50.000.000 (cincizeci milioane) lei vechi!!! La vremea respectivă suma reprezenta ceva mai mult de 5.600 USD, iar ulte-rior Iohannis, personal, a încheiat cu banca Raiffeisen un contract de în-chiriere pentru o suprafaţă mai mică decât jumătatea „cumpărată” de la celălalt escroc, Baştea Ioan, suma stabilită pentru chirie fiind de 20.000 USD pe an!!!

Iată un scurt istoric al acestui furt imobiliar de proporţii.

Ideea deposedării statului ro-mân de cele două imobile din centrul Sibiului, care au aparţinut familiei Ghenea Ilisie şi Maria – decedaţi fără urmaşi moştenitori, i-a venit unui anume Baştea Nicolae. Acesta era ne-potul Mariei Ghenea, născută Baştea, dar cum ea murise înaintea soţului, acest nepot nu putea emite pretenţii la succesiunea după ultimul dece-dat, Ghenea Ilisie. Aşa că a atras-o în

combinaţie şi pe Lăzurca Georgeta (mama lui Iohannis Carmen) pe care o cunoştea de pe vremea când era servitoare la familia Ghenea. Pentru a o motiva pe aceasta, i-a oferit, prin intermediul unui nepot, Baştea Ioan, jumătate din suprafaţa imobiliară pe care pusese ochii. Lăzurcă Georgeta nu avea carte, fiind analfabetă, şi nici relaţii, dar, în schimb, avea un ginere, care - deşi nu era încă primar! – avea relaţii ca inspector şcolar general. Între timp Baştea Nicolae a plecat pe lumea cealaltă, probabil pentru a identifica şi pe acolo câteva case de furat, iar gaşca de escroci formată de el (nepotul Baştea Ioan, Lăzurca Georgeta şi Iohannişii) s-au folosit de numele acestui răposat şi l-au transformat, din nepotul lui Ghenea Maria, în nepotul lui Ghenea Ilisie, cu complicitatea unui secretar al Primă-riei Porumbacu de Jos, iar apoi, prin intermediul notarului Bucşa Radu Gabriel, s-au făcut stăpâni pe casele furate! Singura problemă a fost că ră-

posatul Baştea Nicolae nu a mai fost aşa generos prin testamentul rămas după decesul său – de fapt, el scri-sese un testament olograf prin care lăsa „moştenire” două imobile pe care nici nu le avea în posesie! – iar soţii Iohannis, cei cu relaţiile, nu căpătau decât jumătate dintr-un imobil, nu jumătate din amândouă, aşa cum se promisese iniţial pentru a-i atrage în „afacere”. Acest inconvenient a fost reglat rapid, în aceeaşi zi cu elibera-rea Certificatul de moştenitor şi le-gatar nr. 90, de acelaşi notar corupt Bucşa Radu Gabriel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 924. ACUMA, AMBELE ACTE AU FOST ANULATE DE JUSTIŢIA BRAŞO-VEANĂ!!!

Vânzarea-cumpărarea a fost ficti-vă şi nici măcar derizoria sumă de 50 milioane lei vechi (preţul unei Dacii rablagite!) nu a fost achitată compli-celui Baştea Ioan, împărţirea pe din

Imobilul din Sibiu, str. N. Bălcescu, nr. 29 furat de către Iohannis şi acoliţii săi de la statul român. Primul contract de închiriere încheiat de infractor cu banca Raiffeisen nu a fost înregistrat la fisc. Pri-marul sibian, care-i sufocă pe sibieni cu biruri, nu a plătit contribuţia sa la buget , fiind şi evazionist fiscal! Prin decizia civi-lă nr. 50/26 februarie 2008 a Tribunalului Braşov, definitivă, soţii Iohannis au pier-dut acest imobil. Şi în motivarea acestei decizii se recunoaşte că imobilul a fost “obţinut ilicit, prin fraudarea legii”. Rămâ-ne de văzut cum va recupera statul român chiria încasată ilegal de către proprieta-rii–impostori Iohannis.

Imobilul din Sibiu, str. G-ral Magheru, nr. 35, furat şi acesta, în aceleaşi condiţii şi de acelaşi grup de infractori, ca şi imobi-lul de pe Nicolae Bălcescu. Certificatul de moştenitor eliberat de notarul corupt Bucşa Radu Gabriel, pe bază de acte false, a fost anulat definitiv şi irevo-cabil prin decizia civilă nr. 310/R/30 iunie 2005, care recunoaşte şi ea frauda-rea statului român.

„cum să furi un million”, în variantă germană

11


Corupţiedouă a prăzii fiind stabilită cu mult înainte ca infractorii să pună labele pe cele două imobile. Astfel, suntem în posesia unei scrisori adresată de Baştea Nicolae, unchiul lui Baştea Ioan şi iniţiatorul fraudei imobiliare, nepotului cooptat şi el în „hora ne-legiuiţilor”, alături de familiile reuni-te Iohannis şi Lăzurca. Iată ce-i scria acest unchi, domiciliat în Cluj, care nu s-a putut bucura de roadele furtu-lui imobiliar pentru simplul şi banalul motiv că a dat colţul, nepotului său de la Viştea, acuma plecat în Statele Unite pentru a se convinge dacă-i adevărat că acolo câinii umblă cu covrigi în coadă: „Eu te sfătuiesc să iei actele (n.r.: un testament dovedit fals prin expertiză grafologică!) şi să te duci la Lăzurca (n.r.:socrul lui Klaus Iohannis) să-i oferi jumătate (n.r.:mita oferită sub formă de ju-mătate din averea rămasă după defuncţii ghinea), că el e cheia” Ce dovadă mai doriţi, în plus, ca să vă convingeţi că toată afacerea nu a fost decât o escrocherie ordinară. Un procuror cinstit, nu cei chitiţi pe ter-giversarea dosarele penale ale mafiei conduse de Iohannis, ar căuta prima probă aici, în această scrisoare, depu-să la dosar chiar de escroci. Posibil să nici nu o fi citit, deoarece scrisoarea o depuseseră ca probă pentru exper-tiza grafologică a testamentului olo-graf întocmit de Baştea Nicolae, deşi nimeni nu le solicitase acest lucru, iar testamentul contestat şi care a şi fost dovedit ca fiind fals, prin exper-tiză grafologică, era acel înscris care i-ar fi aparţinut, chipurile, lui Ghenea Ilisie. Deci, nu avea nimeni treabă cu hârţoaga escrocului răposat Baş-tea Nicolae. Aşa că nu ştim, dacă din prostie sau exces de zel, s-au demas-cat singuri, dar cert este că escrocii Baştea, Lăzurca şi Iohannis au depus cu mânuţele lor un document care-i incrimineză clar!!!

Vorbeam despre chilipiruri imo-biliare. Se vede treaba că primarul Iohannis este un adevărat as al afa-cerilor imobiliare, din moment ce „a cumpărat” jumătate dintr-un imobil cu doar 5.600 de dolari, iar apoi a în-chiriat o suprafaţă mai mică din acel spaţiu cu 20.000 de dolari pe an! Abi-litatea în afaceri imobiliare a prima-rului sibian nu s-a dezminţit nici anul trecut, când acesta a achiziţionat două case cu 16.000 de euro fiecare, când la preţul acesta nu poţi cumpă-ra nici măcar o garsonieră în cel mai slab cotat cartier al Sibiului, valoarea locuinţelor fiind mai mare decât la Bucureşti! Dar până şi preţul acesta de dumping declarat de Iohannis ca valoare de cumpărare, nu poate fi acoperit de veniturile din salariul de primar. Iată ce scria ziarul “Intere-sul Public” în ianuarie 2008: “Iohan-nis trebuie sa explice provenienta a 34.570 RON. Însa aceasta nu este sin-gura întrebare la care Klaus Werner Iohannis trebuie să găsească un răs-puns plauzibil. În primul rând el tre-buie să explice de unde a avut banii necesari ca să achiziţioneze în anul 2007, pe numele soţiei, două case de locuit a căror valoare totală este de 110.639,30 RON, în condiţiile în care veniturile sale cumulate obţinute anul trecut (excluzându-le pe cele ale

soţiei, deoarece acestea nu au fost precizate) au fost de numai 76.070 RON (venituri din salarii : 40.368 RON, venituri din cedarea folosinţei a două imobile – chirii: 35.702 RON). Astfel, dacă tragem linie si adunăm, rezultă că primarul Sibiului nu poate explica cum a realizat diferenţa de 34.570 RON, în condiţiile în care nu menţio-nează că a apelat la vreun împrumut. Explicaţia diferenţei ar putea veni din salariul obţinut de soţia sa, profesor la Colegiul „Gheorghe Lazăr“ din Si-biu. Însa este greu de crezut că veni-turile anuale obţinute de aceasta din salarii ar fi egale cu suma de bani a cărei provenienţă nu este explicată de către primar. Şi dacă am presupu-ne totuşi că diferenţa neexplicată de primar, adica 34.570 RON (echivalent a 2.880 RON/luna, salariul imposibil pentru un profesor de liceu), ar pro-veni din salariul anual obţinut de soţia sa, e imposibil de crezut că pri-marul Sibiului nu a cheltuit un an de zile niciun leu pentru a se întreţine şi a acceptat să-şi dea toată agonisea-la dintr-un an, obţinută din salarii si chirii, doar pentru a achiziţiona două case. Asta din cauză că numai cu aer nu se poate trăi...”

În ceea ce priveşte evaziunea fis-cală, aceasta nu se rezumă doar la declararea subevaluată a preţurilor de cumpărare a imobilelor “de colec-ţie” achiziţionate de domnul primar, ci şi la nedeclararea primului con-tract de închiriere semnat cu banca Raiffeisen la Administraţia financiară, acest venit fiind considerat illicit, de-oarece nu s-a plătit impozit pentru el! Tocmai primarul, care-i cocoşează pe sibieni cu biruri, oraşul fiind cel mai scump din România la capitolul taxe şi impozite, se sustrage de la plata contribuţiilor către stat! Nu-ţi este ruşine, domnule Klaus Werner Iohannis? Presupunem că nu, la tu-peul pe care-l are de a poza în om cin-stit, continuator al onestităţii şi hăr-niciei saşilor, unanim recunoscute în Transilvania. Din păcate saşii aceia au emigrat în Germania, aici rămânând doar persoanele vârstnice şi, cu mici excepţii, saşi balcanizaţi, de teapa lui Iohannis şi a celor cu care face afaceri pe bani publici, cum ar fi Werner Keul sau finul său, Andreas Huber!

Declaraţia de avere a primarului sibian, despre care au scris mai multe publicaţii, nu doar “Interesul public”, se referă doar la ce are prin Româ-nia. Că doar nu era prost să declare şi zecile de milioane de euro depuse la bănci austriece şi elveţiene sau vila cât un palat pe care o construieşte în Germania pe numele tatălui său, un biet pensionar! Cel puţin aşa se aude prin târg, dar ştiţi cum sunt oame-nii… invidioşi şi cârcotaşi. Oricum versiunea aceasta ar putea fi o ex-plicaţie pentru desele vizite pe care le întreprinde Iohannis în Germania. Adică, pe lângă raportul periodic pe care trebuie să-l prezinte Ministe-rului de Interne şi serviciilor secrete germane despre landul Hermannsta-dt (denumirea nemţească a Sibiului), probabil că urmăreşte şi stadiul lu-crărilor la “imobilul tatălui său”…

Cineva, acolo sus, îl iubeşte!

Protecţia executivă este asi-gurată pentru infractorul Klaus Iohannis de către procurorul ge-neral al Românie, laura codruţa Kovesi, provenită de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care cunoaşte activitatea infracţională a primarului sibian şi – culmea! – îmi dădea dreptate în discuţiile purtate pe această temă, pe vremea cînd era doar simplu procuror la Sibiu. Presu-pun că nu va nega faptul că mă cu-noaşte personal, deoarece este un aspect cunoscut de toţi foştii colegi ai dumneaei.

Deşi justiţia română s-a pronun-ţat, definitiv şi irevocabil, anulând Certificatul de moştenitor întocmit de Bucşa Radu Gabriel, tartorul co-rupţiei notariale sibiene, Iohannis Klaus Werner şi consoarta Iohannis carmen georgeta, născută lăzur-ca, sunt în continuare proprietari, deoarece nimeni nu îndrăzneşte să-l supere pe „cel mai iubit dintre sibieni” şi să aplice legea! Pare de necrezut, dar să nu uităm că trăim în România. România este ţara aceea în care cei cercetaţi penal pentru fapte deosebit de grave, inclusiv acţiuni care au afectat economia şi siguranţa naţională, în loc să putrezească în în-chisoare, iată că ajung parlamentari sau primari în mari oraşe!

în „buna tradiţie” a justiţiei ex-trem de corupte, dosarele marilor corupţi sunt dosite la Parchet, iar atunci când ies la iveală, este mai mult pentru şantaj politic – nu pentru a se face dreptate! -, ele sunt tergiversate prin instanţele de judecată până când infracţiu-nile respective se prescriu. Aceasta este „reţeta” şi acesta-i motivul pen-tru care nici unul dintre marii tâlhari care au jefuit statul roman – adică pe noi, plebea! – nu se află la închisoa-re, ci sunt „oameni onorabili”, care cu banii furaţi şi-au achiziţionat trusturi de presă prin care-i manipulează, în continuare, pe români conform pro-priilor interese.

conform acestei tradiţii, pentru furtul imobiliar săvârşit de propri-etarii-impostori Iohannis, lăzurca şi baştea, recunoscut ca atare de instanţele de judecată, nu a fost pedepsit nimeni. Singurul trimis în judecată pentru fals în acte pu-blice a fost un prăpdit de secretar de primărie rurală, cel care a făcut rocada cu nepotul Mariei ghenea, pe care l-a transformat în nepotul lui ghenea Ilisie. dar şi acesta, pe numele său de infractor, Muntea-nu liviu, datorită tergiversărilor judecătoreşti, despre care am scris anterior, a scăpat prin prescriere şi este bine mersi în aceeaşi funcţie de secretar al Primăriei Porumba-cu de Jos, care i-a permis să falsi-fice documentele prin care a fost păgubit statul român!!! Au avut grijă complicii săi, beneficiarii rap-tului imobiliar, să-l salveze. De fapt, procesele s-au judecat la Sibiu, unde justiţia este „păstorită” de Marcel

Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, şi participant direct la deposedarea statului român de cele două imobi-le, prin sentinţa civilă nr. 6011 din 20 iulie 1998 pe care a pronunţat-o în calitate de judecător. Prin această sentinţă s-a anulat naţionalizarea la cererea moştenitorilor impostori Io-hannis, Lăzurca şi Baştea, fiind făcut astfel primul pas, cel mai important, pentru însuşirea prin fraudă a celor două proprietăţi, în detrimentul sta-tului român. Motivarea domnului judecător este demnă să facă parte dintr-o antologie a umorului. Cică, cei doi proprietari, Ghenea Ilisie şi Maria, erau pensionari şi lucrau ca zilieri în agricultură, ca să nu moară de foame - bieţii de ei! – şi de aceea naţionalizarea a fost abuzivă. Alo, domnu’ judecător, cei doi proprietari aveau două căsoaie enorme pe care le închiriaseră. În cel de pe str. N. Băl-cescu funcţiona chiar o policlinică particulară, şi până şi Lăzurca, socrul prietenului lu’ matale, avea o blă-nărie, dincolo, în imobilul de pe str. Magheru, pentru care plătea lunar o chirie babană foştilor proprietari! Aşa a şi cunoscut-o pe mama „doam-nei primar”, aceasta fiind servitoarea familiei Ghenea, care ocupa şi ea un apartament în acel imobil. E bună asta, nu? Pensionari care mergeau la sapă ca să-şi câştige existenţa, dar aveau spaţii comerciale închiriate şi servitoare!!! Că tot am vorbit de madam Georgeta Lăzurca, soacra lui Herr primar, este interesant că fe-meia aceasta, pe care o chema Radu ca domnişoară, a fost o profitoare în toate regimurile, fratele ei fiind acti-vist de partid comunist, iar acum gi-nerele este primar capitalist!

Este de-a dreptul absurd ca sub-semnatul, un simplu jurnalist de in-vestigaţii, să lupt, pentru a repune statul român în posesia celor două imobile care i-au fost furate, împotri-va primarului Klaus Werner Iohannis, care, prin însăşi funcţia sa era obligat să apere interesele acestui stat pe care, legal, îl reprezintă! conflictul de interese în cazul acesta este mai mult decît evident. Mai mult, prima-rul a comis infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece a depus, la proce-sele care aveau ca obiect cele două imobile şterpelite de chiar domnia sa, întâmpinări semnate în calitea sa de primar, prin care primarul Iohannis îl apără pe escrocul Iohannis, dân-du-i chiar dreptate şi contrazicând o sentinţă definitivă şi irevocabilă a unei instanţe românesti!!! Şi pentru această infracţiune există dosar pe-nal la D.N.A., acesta având numărul 05/P/ 2007, dar este dosit din moti-vele expuse mai sus.

Sunt curios, cine va recupera chi-riile enorme încasate pe cele două spaţii comerciale, parte din imo-bilul situat în str. N. bălcescu, nr. 29, de către proprietarul-impostor Klaus Iohannis, bani care se cuve-neau, de drept, statului român? Până ce autorităţile abilitate îşi vor face datoria şi până ce justiţia - nu aia condusă de combinatorul Mar-cel Rusu! – va demonstra că este cu adevărat independentă, eu, simplul jurnalist, nu spun decât atât: Ioha-nnis, hoţule şi impostorule, banii înapoi!

Marius Albin MARINEScu

12


Colimator

Candidatul P.N.L. la prezidenţi-ale, Crin Antonescu, a declarat la „Ştirea zilei“ că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ’90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii. Liderul P.N.L. a mai spus că traseul lui Ion Iliescu de la partidul comunist la momentul ac-tual generează „optimism din punct de vedere antropologic“ şi este „un efort care merită salutat“. Antropo-logia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului, iar la începuturile sale an-tropologia evoluţionistă, dominantă în epocă, susţinea că prin studierea „primitivilor animalici“, aflaţi pe o treaptă inferioară de evoluţie, putem ajunge la concluzii asupra evoluţi-ei speciei umane în timpul prezent. Crin Antonescu, informat proba-bil asupra semnificaţiei utiliză-rii termenului, a trasat o linie de legătură între animalicul primi-tiv Ion Iliescu şi evoluţia de as-tăzi a politicienilor creaţi tot de el. Antropologia joacă, însă, o festă po-liticienilor, deoarece impresia gene-rală, lipsită de orice optimism, este că animalele politice de astăzi sunt la fel de abjecte şi lipsite de bun simţ ca şi Tataia lor, animalicul Ion Iliescu. Oricum, merită consemnat şi fixat acest moment al campaniei electo-rale în care Ion Iliescu este readus în prim-plan, dovedindu-se că poten-ţialul său de utilizare nu s-a epuizat. Să-l auzi pe liderul liberalilor Crin Antonescu cum îl ridică în slăvi pe criminalul care a distrus 20 de ani din istoria României face cât o vizi-tă în bestiarul grădinii zoologice a Kominternului. Pe de altă parte, şi bătrâna cucuvea kominternistă şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit – un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme –, fără nici un complex al bunului-simţ, pe orice post de televiziune din ograda Grivco-FNI. Pentru cei care au uitat, Ion Iliescu, din punct de vedere antropologic, un criminal cu mâinile roşii de sânge – este cel care, în iunie 1990, a cerut şi coordonat reprimarea cu bestiali-tate a manifestaţiei din Piaţa Univer-sităţii. În urma represiunii din iunie 1990 a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1.300 de bucureşteni au fost bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), au „rezultat“ 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au de-cedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri, în 14-16 iunie 1990.

Ion Iliescu – tartorul represiunii militare

Sintezele informative ale servicii-lor de informaţii, jurnalele de activi-tate şi registrele unităţilor Armatei, înregistrările convorbirilor telefonice oficiale, dar şi alte documente mili-tare menţionează implicarea ex-pre-şedintelui Ion Iliescu în reprimarea demonstraţiei din iunie 1990, prin ordinele date cadrelor militare cu putere de decizie. Ordinele date de

Iliescu vizau intervenţia în forţă con-tra demonstranţilor, distribuirea de muniţie către soldaţi, utilizarea de mijloace chimice. Ion Iliescu a ordo-nat şi punerea baionetelor la arme, care să fie folosite în caz de nevoie împotriva „contrare-voluţionarilor legionari care au ridicat drapelul verde pe sediul Poliţiei Capitalei“.

Iliescu a ordonat, de fapt, o represiune după modelul celei dispuse de Antonescu. Aşa cum s-a menţionat şi în rechizitoriul iniţial, din pro-batoriul administrat şi ac-tele aflate la dosar, rezultă că militarii din U.M. 01847 Buzău, care au tras 1.466 de gloanţe de război – la fel ca şi trăgătorii de la sediul Mi-nisterului de Interne –, au executat un ordin militar, legal în formă şi aparent legal în conţinut, fără că ei să aibă posibilitatea, în con-diţiile date, de a nu-l înde-plini. Mai mult, ca urmare a informaţiilor primite de la cel mai înalt nivel, ei aveau convingerea că acţionează împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare“.

Ulterior, Ion Iliescu re-vine asupra temei „rebe-liunii“, întărind-o. Astfel, la ora 22.00, preşedintele Ion Iliescu a comunicat în noaptea aceasta (13/14.06.1990) că elemente legionare vor încerca să pătrundă în alte obiective, aceştia având asupra lor arme şi muniţie; toţi sunt chemaţi să se apere împotriva celor ce nu sunt revoluţionari, ci contrarevoluţi-onari legionari. Comunicarea a fost transmisă la toate comandamente-le militare. Fostul şef al statului, Ion Iliescu, a folosit întreg lanţul aflat în subordinea sa – de la ministrul de Interne, generalul Mihai Chiţac, la comandanţii superiori militari, pen-tru a da ordinul de reprimare. Prin urmare, liderul de la care a plecat ordinul de justificare a executării fo-cului este direct vinovat de faptele comise de către cei folosiţi în acţiune. Jurnalul de luptă dezvăluie impli-carea directă a lui Ion Iliescu

Actorii principali ai teatrului de operaţiuni sunt binecunoscuţi, iar din Jurnalul de operaţiuni al unităţilor Armatei în Bucureşti se deduc cu lim-pezime treptele nivelului de răspun-dere şi rolul esenţial al lui Ion Iliescu. „Jurnalul“ este un document preţios care pune în lumină concentrarea de forţe aruncate la ordinul lui Ion Iliescu asupra cetăţenilor Capitalei. Republicăm o parte din acest Jurnal, prezentat tot de Curentul, în luna iu-nie a acestui an.

Ion Iliescu este cel care, după cum rezultă foarte clar din Jurnalul de lup-tă, a declarat Armatei „că este vorba de o rebeliune legionară“ şi a cerut „a se acţiona în consecinţă“. După cum se ştie, aşa-zisa Rebeliune din vremea lui Antonescu a fost înăbuşită în sân-

ge de către Armată, iar comandanţii militari din perioada regimului Ilies-cu au înţeles foarte bine mesajul, re-spectiv modelul de acţiune care avea coordonate istorice bine cunoscute.

Calea liberă către crimă a dat-o Ion Iliescu personal, garantul ideologic al Represiunii, furnizorul de autoritate al „justificării“ Rebeliunii legionare.

Preşedintele Televiziunii, Răz-van Theodorescu, a afirmat ulterior, marşând pe aceeaşi teză a amenin-ţării legionare lansate de Ion Iliescu: „Ameninţările antisemite au fost subestimate. Consider că s-a făcut o greşeală în a se subestima ameninţă-rile antisemite, antinaţionale, cu cru-ci încârligate la adresa noastră“.

Tragerile militarilor cu gloanţe de război s-au efectuat în baza convin-gerii că au dreptul să deschidă focul, deoarece şeful statului a instituit o stare de necesitate invocând teoria Rebeliunii legionare. Ion Iliescu a in-citat hotărât şi direct la răspunsul cu mijloace militare, de război, împotri-va „Rebeliunii“.

fantasma legionară din creierul sub-uman al lui Iliescu

Influenţa exercitată de acesta, as-cendenţa sa politică a activat meca-nisme de subordonare – explicabile mai ales la militari. Tradiţia obedi-enţei a dus la ascultarea orbească şi la executarea măsurilor armate împotriva civililor, iar direct vinovat pentru faptele abominabile este, în primul rând, Ion Iliescu, care a folosit cu cinism fantasmagoria legionară pentru a justifica reprimarea crimi-nală a opozanţilor anticomunişti, a studenţilor Pieţei Universităţii.

În acest context apare foarte clar implicarea şefului statului Ion Iliescu în coordonarea personală a acţiuni-

lor forţelor militare, inclusiv a celor aparţinând Ministerului Apărării Na-ţionale, fiind relevantă înregistrarea din Jurnalul Acţiunilor de Luptă exis-tent la Ministerul Apărării Naţionale

şi în care generalul Şchiopu a consem-nat intervenţia şe-fului statului pentru trimiterea de tehnică de luptă, efective mi-litare şi distribuirea muniţiei de război la aceste efective.

Deoarece Româ-nia nu se afla în stare de război, scoaterea din cazărmi a trupe-lor Ministerului Apă-rării Naţionale avea un caracter ilegal, care a creat condiţi-ile pentru ca aceste efective să foloseas-că muniţia de război care le-a fost distri-buită din ordinul sau la intervenţia lui Ilies-cu, apărând premize-le unui măcel şi ge-nocid împotriva pro-priului popor român. Activităţile criminale din ziua de 13 iunie au fost în întregime pregătite, organizate şi executate de către autorităţile statului

sub dirijarea constantă a lui Ion Ili-escu: conducerea politică, Ministerul de Interne şi, într-o anumită măsură, şi Ministerul Apărării Naţionale; la ac-ţiunea criminală a acestora s-a adă-ugat mai târziu complicitatea Minis-terului Public şi al Justiţiei în general. Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordi-nul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin Antonescu este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin.

george Roncea

SCRISOARE DESCHISĂ

domnului cRIN ANToNEScu, Preşedintele Partidului Naţional liberal,candidat la Preşedinţia RoMâNIEI

Declaraţia dvs. la emisiunea „Ştirea zilei“ (Antena 3), cum că „Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ’90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa universităţii“ ne-a lăsat înmărmuriţi.

Tot dvs. aţi mai spus ca „traseul lui Ion Iliescu de la Partidul comu-nist la cel al unui politician care a ajuns să lupte pentru constituţie şi pluralism generează optimism din punct de vedere antropologic“ şi este „un efort care merita salutat“.

Noi am remarcat faptul că faceţi tot posibilul să-i atrageţi de partea liberalilor pe P.S.D.-iştii care nu-l ac-ceptă pe Geoană nici ca lider de par-tid şi nici ca eventual preşedinte, iar,

în cazul în care intraţi în turul al doi-lea, fără admiratorii lui Iliescu nu aveţi nici o şansă la prezidenţiale! Dar nu vă deranjează! Deriva şi inconstanta din declaraţii este atât de mare, încât încălcaţi orice principii liberale. Mul-ţi alegători din nucleul dur al P.N.L., unii dintre ei „golani“ care n-au scă-pat de bâtele minerilor veniţi în Piaţa Universităţii, nu au înghiţit aceasta declaraţie.

Ioan Talpeş spunea că P.N.L. a fost înfiinţat de generalul Caraman şi, probabil, din ordine date de sus. Asta explică relaţia P.N.L.-P.S.D., altfel difi-cilă şi greu de înţeles. La fel şi pozi-ţia lui Dinu Patriciu. Idem şi cea a lui Ion Iliescu. Nu am uitat că P.N.L. este creat de F.S.N., iar Radu Câmpeanu a admis în C.P.U.N. proporţia de 50 la suta F.S.N., 50 la sută alte partide şi organizaţii, din care cele mai multe erau apropiate de F.S.N.-Iliescu. După care au apărut tinerii liberali furioşi, în frunte cu arhitectul Dinu Patriciu, care a lansat clipul „Vin lupii“, înde-părtând, astfel, pentru alegerile din Duminica Orbului, pe foştii membri ai P.C.R., aproximativ 4 milioane de romani nevinovaţi şi speriaţi. P.N.L. a rămas un partid de dimensiuni mo-deste controlat de Iliescu, pentru ca, ulterior, să se fărâmiţeze în aripi şi aripioare: Aripa tânără, P.A.C., P.L.-’93, P.N.L.-C.D. şi tot aşa…În anii însân-geraţi de mineriade, mulţi am sperat că liberalii vor deveni vârful de lance al luptei anticomuniste, răzbunând, astfel, suferinţa marilor oameni de stat morţi în temniţele comuniste.

La capitolul „eşecuri“, istoricii aces-tor două decenii nu vor uita să inclu-dă şi numărul mare al foştilor infor-matori sau ofiţeri ai Securităţii din P.N.L.: Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amedeo Lăzărescu, Daniel Dăianu, Bălăceanu-Stolnici, Alexandru Paleo-logu, Ştefan-Augustin Doinaş, Mona Muscă ş.a. Desigur, nu toţi pot fi ju-decaţi cu aceeaşi măsură, vinovăţia este diferită, dar impuritatea şi lipsa de moralitate sunt incontestabile.

Considerăm mult mai important să vorbiţi de necesitatea unei Legi a lustraţiei, decât să-i pupaţi mâinile lui Iliescu şi să-l prezentaţi romanilor ca „un lider politic interesant, care a demonstrat că oamenii pot evolua şi că oferă motive de optimism“!

Credeam că vă gândiţi la Dosa-rul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care s-a dat N.U.P., şi care apăsa asupra credibilităţii şi reformei Jus-tiţiei, implicit şi a imaginii României în Uniunea Europeana, mai ales că mulţi alegători din nucleul dur al ne-mulţumiţilor, unii dintre ei „golani“ care n-au scăpat de bâtele minerilor veniţi în Piaţa Universităţii, nu au în-ghiţit aceasta declaraţie!

Aşteptăm cu interes să prezentaţi o evaluare a situaţiei economice şi sociale a României, precum şi soluţii care să ajute la ieşirea din criza eco-nomică. NU să fiţi dominat de geniul machiavelic al unui Ion Iliescu, care vă ridică osanale şi va vede în P.S.D., pentru că „este inteligent, are un discurs agreabil şi este un om de-cent, fără apetenţă în îmbogăţirea

crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu

13


Colimator

DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429. A FILAT MINORE, ÎNTREŢINÂND ŞI RELAŢII SE-XUALE CU ELE!

Antonescu chiar a fost TURNĂTOR LA SECURITATE. Aşa cum se cunoaşte din biografia lui, după absolvirea Facultă-ţii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de re-petenţie, îşi începe activitatea ca pro-fesor, mai exact în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui, după care în comuna Niculiţei, din judeţul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraş, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recru-tat de Securitate. Bineînţeles că, ime-diat după aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraş, unde activează ca muzeograf. Numele său de sursă era „Porumbacu“ şi cu această sursă au fost predate Securităţii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea şi bani. Practic, erau plă-tite într-un soi de „acord“, la bucată. Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative şi cât mai „poetic“ realizate, adică cuprin-zând o serie de invenţii şi de născo-ciri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani. Acest lucru îl afirmă chiar ofiţerul al cărui informator era... „Mo-tivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţii-le în care un salariu de profesor era

cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine –, Crin Antonescu a început să îmi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majori-tatea, inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (co-legi, prieteni, iubite etc.)“, spune Ioan Ichim, cadru al Securităţii tulcene. Cum aceste note informative înce-peau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întâlnire şi de predare, restaurantul Danubius din Tulcea, nu a mai fost suficient, ast-fel încât Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-şi predea notele, respectiv pe strada Păcii. „Banii pentru imaginaţia sa bol-navă şi-i primea prin C.E.C., fiind de-puşi în contul său, la C.E.C. Tulcea de pe strada Isaccei“ îşi aminteşte fostul şef al lui Ichim, Pavel Ionescu. «Avea o fire care „ştia“ să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreci-at, deosebit de „prietenos“ cu toată lumea, nu fără interes desigur, aşa cum a rămas până azi» spune aceeaşi sursa din fostă Securitate a Statului. „Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu şi are numărul 2456sca/DSS 01429. În tinereţe, prin-tre principalele sale atribuţii era ace-ea de a spiona copii, mulţi dintre ei chiar elevi de-ai săi, pentru a afla ce au părinţii lor în cap, dacă se plâng de sărăcie, dacă înjură partidul, dacă nu sunt de acord cu Ceauşescu etc. Bineînţeles că, pe lângă ceea ce-i

spuneau adolescenţii oamenilor din Tulcea, le mai înflorea şi el. În para-lel, a dus o viaţă amoroasă deosebit de tumultoasă, la vremea respec-tivă fiind cercetat de miliţie pen-tru întreţinere de relaţii cu minore“. Astfel încât, aşa cum Securitatea cunoaşte, el are chiar şi un copil din flori, un băiat, pe nume Andrei, con-ceput cu o minoră. Pentru a muşama-liza cazul, la vremea aceea mai-marii Securităţii au aranjat fetei o căsătorie de formă cu un cetăţean moldovean. Femeia se numeşte Slavka Popov, iar soţul său, Ioan Atodiresei. Andrei Ato-diresei, în vârstă acum de aproxima-tiv 23 de ani, este, de fapt, fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni în afară de părinţi şi de Securitatea din România nu cunoaşte absolut nimic. Activitatea de turnătorie a lui Crin An-tonescu, în special cea legată de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune să se ocupe de copiii ai căror părinţi erau urmăriţi de Securitate, cu care avea abilitatea de a se împrieteni repede, făcându-li-se „simpatic“.

Simona fIcA, 21 octombrie 2009Preluare de pe: www.necenzurat.ro

Nota Redacţiei. c.N.S.A.S. i-a ana-lizat, până acum, dosarul de mai multe ori. de ce, în acest caz nu a dat nici un verdict?! cine muşa-malizează cazul crin Antonescu?! cine manipulează c.N.S.A.S.-ul ca noua poliţie politică?

personală“!Vroiam să ne explicaţi cum accep-

taţi printre sofisme şi ironii, vecinăta-tea „conservatorului felix“,un cola-borator dovedit al Securităţii, pe care noi l-am contestat cu vehemenţă la alegerile din 2009!

Oare toate aceste divagaţii regre-sive şi obsesive ale dvs. nu ne deter-mină să vedem floarea de crin (lilium candidum) ca pe o floare (de ce nu?) tombală?

Cu asemenea declaraţii haluci-nante, în mod sigur că nota de plată pe care electoratul o să v-o prezinte pe 22 noiembrie va fi teribil de pipe-rată!

Fără simpatie,Asociaţia Victimelor

Mineriadelor din RomâniaPreşedinte Viorel ENE

Asociaţia baricada Inter 1989Preşedinte Ion IOFCIU

APAdARPreşedinte Mihai RAPCEA

Asociaţia AdEVAR şi dREPTATEPreşedinte Ioan VARLAM

SENIoRII lIgII STudENTIloRPreşedinte George RONCEA

ASocIATIA VIcTIMEloR MI-NERIAdEloR 1990-1991 dIN

RoMANIA(A.V.M.R.)www.avmr.ro

coMuNIcATAfirmaţiile candidatului P.N.L.

Crin Antonescu la preşedinţia Ro-mâniei referitor la represiunea din iunie 1990 – „Mineriada“ – sunt de un cretinism fără margini. Acesta a declarat astăzi, 27.10.2009, la „Ştirea zilei“ (Antena 3) că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ’90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii.

Reamintim candidatului Crin An-tonescu faptul că, la 13 iunie 1990, Ion Iliescu a dat ordin telefonic pen-tru folosirea muniţiei de război de către Armată şi Politie, împotriva protestatarilor „legionari“ care ar fi abordat chipurile steagul verde al Legiunii pe sediul Ministerului de In-terne…Până în prezent, în dosarele Mineriadei 1990 au fost recunoscuţi oficial de către autorităţi 4 morţi şi 18 răniţi prin împuşcare în ziua/noaptea 13/14 iunie 1990, procesul de judecare pentru aceşti morţi fi-ind încă pe rolul instanţelor judecă-toreşti. Criminalul Ion Iliescu a dat ordin să se tragă de către Armata în

populaţia neînarmată care-l contes-ta. Ca şi Ceauşescu, fără să existe un DECRET de instaurare a stării de ne-cesitate şi fără publicarea unui astfel de decret, Ion Iliescu ordonat să se tragă în mulţime.

IlEgAl!Mâinile lui Ion Iliescu, murdare de

sângele tinerilor din iunie 1990, sunt „linse“ astăzi de către acest individ, care pretinde că este LIBERAL.

Să fi uitat liberalii şi ţărăniştii ce au păţit în mineriada din iunie 1990? Se-dii devastate, oameni schingiuiţi de miliţieni şi miner!!!

Să fie trădare?!Oricum, după 20 de ani, victimele

represiunii din iunie 1990 – mineria-da – au o scârbă fără margini faţă de Ion Iliescu şi toţi cei ce îi pupă mâinile mânjite de sânge nevinovat.

Tov. Crin Antonescu, aşa să vă ajute Dumnezeu, precum vă urăm noi!!!

În numele victimelor mineriadelor,Viorel Ene, preşedintele A.V.M.R.

NoTA REdAcţIEI. Pe lângă dez-văluirile şi opiniile exprimate de auto-rii articolelor şi comunicatului de mai sus, ticăloşia lui Crin Antonescu este subliniată, o dată în plus, de chiar zig-zag-ul politic făcut de acest vorbete histrion – cum bine a fost caracterizat în revista JUSTIŢIARUL: în 7 oct. a.c., Crin Antonescu declara ritos şi fără bun-simţ, la REALITATEA TV, cum că „nu există nici o înţelegere între mine şi Sorin Oprescu“. Dar, după nici o lună, pe 1 noiembrie, la Antena 3, la fel de ri-tos şi de nesimţit, a recunoscut cu seni-nătatea mincinosului versat: „Voi ne-gocia cu Oprescu ieşirea sa din cursă şi sprijinirea mea, către sfârşitul cam-paniei (sic)“. Oricum, în urmă cu doi ani, Marius Tian a publicat articolul „Crin Antonescu, hiena din Serenghe-ti“. Acesta-i Crin Antonescu-Vorbete, ce-l care „l-a ales“ pe escrocul de Klaus Iohannis ca premier. Şi, cum bandiţii se coalizează între ei, se prosteşte po-porul cu „majoritatea parlamentară“ care-l susţine pe ambuscatul Iohan-nis! E majoritate parlamentară, dar nu reprezintă poporul, fiindcă cei mai mulţi şi-au cumpăra voturile. Şi, ori-cum, parlamentarii respectivi au fost votaţi de doar 1/3 din electorat, deci sunt ilegitimi!!!

fERIţI coPIII dE cRIN ANToNEScu!

Actualitatea politică pentru telespectatori în spume

14


Anchetă

PNl – Patriciu, grup infracţional şi mizeria din presa autointitulată ,,independentă”Mogulul coSTAchE, cEA MAI MARE oPERAȚIuNE dE SPălAREdE bANI dIN ulTIMII 20 dE ANIşI lEgăTuRIlE SAlE cu MAfIA dIN RuSIA

Din analiza informaţiilor deţinu-te de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor – infor-maţii pentru care le mulţumim aver-tizorilor din S.R.I. şi S.I.E. – au rezultat indicii temeinice de spălare a banilor, în legătură „cu operaţiunile efectuate de cetăţenii români Patriciu Dan Cos-tache, Sorin Marin şi Mihaela Rodica Marin, prin intermediul grupului de firme Rompetrol“. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Bani-lor a transmis către principalele Servicii Secrete ale României, Informarea nr. S/II/427, din care rezultă ca „O.N.P.C.S.B. a descoperit cea mai amplă operaţiune de spălare de bani din ultimii 19 ani, derulată prin intermediul grupului de firme Rompetrol, condus de omul de afaceri Dan Costache Patriciu“.

Arta circuitelor şi fluxurilor financi-are prin care s-au plimbat banii pînă le-a pierdut Fiscul urma este impresi-onantă, ea cuprinzînd 22 de firme, 3 fundaţii şi 9 persoane fizice. De men-ţionat că Guvernul Năstase a salvat pe bani publici Grupul Rompetrol de la faliment, transformîndu-i datoriile de 600 de milioane de dolari către stat în obligaţiuni. În altă ordine de idei, un alt Serviciu Secret – de această dată cel al Republicii Moldova – ne-a pus la dispoziţie schema prin care se demon-strează implicarea lui Patriciu în spio-najul economic rusesc, împreună cu alte personaje din mediul autohton.

O analiză la prima vedere a „ope-raţiunilor suspecte“ constatate indică faptul că, în cauză, ar putea fi vorba de spălarea a cel puţin cîteva sute de mi-lioane de dolari, aspect care urmează a fi stabilit definitiv de organele judi-ciare. Pentru exemplificare, prezentăm cîteva dintre situaţiile care au atras atenţia Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, dar şi a profesionaliştilor din zona intelligence:

1) În zilele de 27.07.2000 şi 7.08.2000, SC Rompetrol Rafinărie-Rafinărie Vega S.A. (actuala S.C. Rompetrol S.A.) a transferat la extern, către societatea Rompetrol International Ltd suma totală de 5.000.000 dolari. Transferul a fost efectuat în baza unui contract de cesiune de creanţe, care a avut ca obiect cesionarea creanţelor deţinute de Rompetrol International Ltd asupra concernului de stat Turkmengaz (în valoare de 10.641.793 dolari). Preţul cesiuni a fost stabilit la 5.000.000 do-lari. Pînă la data de 30.03.2001, Rom-petrol Rafinare Vega S.A. a mai alimen-tat conturile aceleiaşi societăţi cu încă 5.485.000 dolari.

2) La data de 15.01.2002, Rompetrol Group NV (societate olandeză, care desfăşoară comerţ cu petrol şi produ-se petroliere şi are calitatea de inter-mediar în relaţiile dintre Rompetrol Rafinare-Complexul Petromidia S.A. şi partenerii externi) a transferat suma

de 12.000.000 dolari în contul socie-tăţii Rompetrol Rafinare-Complexul Petromidia S.A., cu titlul de majorare de capital social. Această sumă a fost supusă unei operaţiuni de transfer şi i s-a dat o altă destinaţie, prin crearea unui depozit în valută. Depozitul a fost lichidat a doua zi şi suma a fost folosită pentru achitarea unor furnizori externi (Glencore International A.G. şi Naftex Bulgaria).

3) La data de 17.01.2002, Rompetrol Petromidia a încasat suma de 9.000. 000 dolari de la Rompetrol Group NV, tot cu titlul de majorare de capital so-cial, sumă care a fost transferată în ace-eaşi zi societăţii deponente. În urma verificările efectuate de Garda Financi-ară, a rezultat că în contabilitatea soci-etăţii Petromidia nu există documente justificative în baza cărora s-a efectuat această plată externă. În această situa-ţie, suma de 9.000.000 dolari a fost fo-losită de Rompetrol Group NV în inte-res propriu şi nu în interesul societăţii româneşti.

4) La zilele de 16 şi 17.07.2002, S.C. Rompetrol S.A. a încasat suma totală de 30.000.000 dolari de la Rompetrol Gro-up NV şi de la Rompetrol International Ltd. Conform informaţiilor furnizate de Garda Financiară, a rezultat că această sumă ar fi fost încasată în baza unui contract de cesiune de creanţe externe incerte, însă documentul justificativ nu există în evidenţele contabile ale soci-etăţii. Suma totală de 30.000.000 a fost supusă schimbului valutar, care a fost depusă ca aport de capital social la S.C. Rompetrol Petromida S.A., în condiţiile în care S.C. Rompetrol S.A. avea obliga-ţii fiscale neplătite la bugetul de stat. După ce a fost încasată suma adusă ca aport, administratorii S.C. Rompetrol Petromidia S.A. au folosit-o pentru pla-ta materiei prime livrate de Rompetrol Group NV Olanda (25.400.000 dolari) şi pentru serviciile prestate de o altă fir-mă din grup, S.C. Rominserv S.A. Bucu-reşti (3.500.000 dolari). Aşa cum reiese din cele prezentate mai sus, din suma totală de 51.000.000 dolari, care a fost investită în România de societatea olandeză Rompetrol Group NV, suma de 46.400.000 dolari a fost transferată înapoi la extern (34.400.000 dolari că-tre Rompetrol Group NV şi diferenţa către alţi furnizori). Pentru suma de 9.000.000 dolari nu există documente justificative în baza cărora s-a efectuat plata externă. De asemenea, în peri-oada analizată, din conturile deschise de Rompetrol Group NV în România a fost transferată la extern, în conturile proprii şi în conturile societăţii Rom-petrol International Ltd., suma totală de 59.322.723 dolari.

5) La data de 18.10.2002, o funda-ţie din Liechtenstein, respectiv Tudori Fondation, a încasat, într-un cont des-chis în România (la Banca Italo Rome-na), suma de 6.600.000 dolari de la OMV Austria, cu specificaţia plată par-ţială acţiuni Rompetrol. După data de 22.10.2002, suma menţionată mai sus (respectiv 6.600.000 dolari) a fost utili-zată de cetăţeanul Sorin Marin (repre-

zentantul fundaţiei), pentru alimenta-rea conturilor personale. În principal, banii au avut următoarele destinaţii finale: depozite bancare (peste 60 mi-liarde lei), credite restante (peste 22 miliarde lei), titluri de stat (peste 20 mi-liarde lei şi 310.000 dolari); Sorin Marin şi Mihaela Rodica Marin au retras în nu-merar peste 25 miliarde lei şi 182.400 dolari; Dan Costache Patriciu – peste 11 miliarde lei; Fundaţia Noua Europă – peste 4 miliarde lei; la care calitatea de preşedinte şi membru fondator o

deţine Andrei Pleşu, iar printre mem-brii Consiliului de Administraţie se re-găsesc Victor Babiuc, Andrei Pippidi, Helga Junkers ş.a. de asemenea, este important de menţionat şi, totoda-tă, suspect faptul că o sumă însem-nată de bani a ajuns, în final, în con-turile a 5 membri fondatori ai gaze-tei Academia Caţavencu: Mihai liviu giorgică – 2.184.228.357 lei; doru buşcu – 1.851.671.340 lei; Toma Mircea Valentin – 1.685.583.540 lei; cornel Ivanciuc – 1.543.118.818 lei; Ioan Morar – 1.361.493.733 lei, iar 549.496.780 lei în conturile Acade-miei Caţavencu.

Din informaţiile primite rezulta că între Dan Costache Patriciu şi Sorin Marin există o legătură foarte strînsă, cel de-al doilea fiind omul de încre-dere al primului. De asemenea, exista legături de afaceri (la extern) şi între societăţile OMV Austria şi Rompetrol Group NV Olanda, întrucît:

– Rompetrol Group NV Olanda a transferat o parte din bani în contu-rile proprii deschise în Austria (deşi are sediul în Olanda); – OMV Aus-tria a transferat în România suma de 6.600.000 dolari cu specificaţia „plată parţială preţ de cumpărare Rompe-trol“. În această situaţie este posibil ca o parte din banii care au fost scoşi din

România (fără justificare economică), prin intermediul grupului de firme Rompetrol, să fi fost introduşi ulterior în ţară, prin intermediul grupului OMV Austria, pentru a fi spălaţi.

Pe de altă parte, Serviciul de Infor-maţii de Securitate (S.I.S.), principalul serviciu secret al Republicii Moldova a pus la dispoziţie o schemă extrem de interesantă, în care Dinu Patriciu apare ca un important pion în spionajul eco-nomic rusesc, împreună cu personaje publice din Rusia, România şi Moldo-

va. în anii 2004-2005, grupurile Pa-triciu şi Vântu s-au întrecut parcă în a-i alimenta conturile ziaristului Sorin Roşca Stănescu, prin diverse firme interpuse. „Indicii temeinice de spălare de bani“, aceasta este concluzia inspectorilor Naţional de Prevenire şi combatere a Spă-lării banilor, care au cotrobăit prin conturile lui Sorin Roşca Stănescu. Suma totala care ar fi fost „recicla-ta“ se ridica la 553.500 de euro, în condiţiile în care directorul ziarului Ziua, Sorin Roşca Stănescu, a rulat, în anii 2004-2005, peste o suta de miliarde de lei, 1,2 milioane de euro şi sute de mii de dolari.

Cât de mult se întinde reţeaua Patri-ciu?! Iată politicienii care s-au intersec-tat cu Patriciu, în ultimii 18 ani!

1. călin Popescu Tăriceanu. A deţi-nut funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al companiei Rom-petrol downstream, în perioada 18 februarie 2003-16.03.2004. Retragerea lui Călin Popescu Tăriceanu din Rom-petrol Downstream cu doar două săp-tămâni înainte de listarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori Bucureşti, soldată cu un dosar penal privind ma-nipularea bursieră, a ridicat numeroa-se întrebări privind implicarea fostului

prim-ministru în tranzacţii bursiere din poziţia de persoană iniţiată, căci, pe 15 aprilie 2004, Tăriceanu vinde acţiuni pe Bursă în valoare de 15 miliarde de lei, însă numele său nu a fost implicat în voluminosul dosar penal, în care apar numele lui Attila Verestoy, dinu Patriciu, camelia Voiculescu, So-rin Pantiş şi Sorin Roşca Stănescu. Firma de brokeraj prin care s-au re-alizat majoritatea tranzacţiilor a fost TVM, controlată de Atilla Verestoy şi dinu Patriciu.

Alt nume vehiculat în scandalul tranzacţiilor este cel al lui Victor Eros, vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), care a fost, în anii 1999-2000, membru în rafinăria Vega Ploieşti, actuala Rompetrol, dar şi vicepreşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat, poziţie din care a contribuit la cumpărarea rafinăriei Petromidia de către Dinu Patriciu.

2. ludovic orban – ministrul transporturilor în Guvernul Tăriceanu. Ludovic Orban a fost membru în Con-siliul de Administraţie al Rominserv, în intervalul 20.12.2002-08.06.2005, companie controlată de Rompetrol, fi-ind înlocuit în această funcţie chiar de Dinu Patriciu.

3. Adrian Semcu, parlamentar, sef al P.N.L. Prahova, fondator şi, apoi, administrator la Romcalor, companie preluată de Rompetrol.

4. Norica Nicolai, parlamentar şi membru marcant al P.N.L.

Norica Nicolai a fost administrator ROM OIL, preluată de Rompetrol de la General Oil Company Braşov, în anul 2002. Norica Nicolai a fost membru în C.A. al Rom Oil între 29.07.2003 şi 28.08.2003, adică după ce compania a fost preluată de către Dinu Patriciu.

5. Teodor Atanasiu – fost ministru al apărării şi preşedinte al A.V.A.S.

15


ObservatorTeodor Atanasiu a fost membru

în Consiliul de Administraţie al Pal-plast S.A., în intervalul 11.08.2003-21.12.2004, pe când compania sibiană era deja controlată de Dinu Patriciu. Cum a ajuns şef al A.V.A.S., Teodor Atanasiu a scos Petromidia din moni-torizarea postprivatizare, înlesnindu-i lui Dinu Patriciu vânzarea companiei către kazahi.

6. Teodor Meleşcanu – ministrul Apărării Naţionale.

Teodor Meleşcanu a fost membru în Consiliul de Administraţie al Rom-petrol S.A. începând cu 22 septembrie 2003. S-a retras din această funcţie în data de 19 decembrie 2004, odată cu alegerea sa ca parlamentar, fiind înlo-cuit cu bancherul dan corneliu Pas-cariu, preşedinte al HVB Banc, fost ad-ministrator al bancorex în intervalul 1991-1994.

7. Sorin Sebastian Potânc, fost secretar de stat în Ministerul Industriei sub premierul Radu Vasile.

Este director general al Rompetrol Rafinare, din 2003 până în 4 aprilie 2006. Potânc a fost asociat cu fostul ministru al finanţelor şi al agriculturii, decebal Traian Remeş, sub mandatul căruia Waverton Investment BV, firma olandeză controlată de Dinu Patriciu, a cumpărat de la Ministerul Finanţelor compania Petros S.A. Ploieşti, devenită ulterior Rompetrol Well Service.

8. Radu boroianu, fost vicepre-şedinte al PNL, eminenţa cenuşie a liberalilor şi unul din consilierii lui Vi-orel cataramă. Boroianu a mai fost ambasadorul României în Elveţia, între anii 1997-2000, interval în care se parafează scandalosul contract pentru modernizarea Porţilor de Fier. Radu Boroianu a fost administrator al Rompetrol Well Services S.r.l., între 30.11.2002 şi 24.09.2003.

9. Victor babiuc, fost ministru al apărării sub Guvernul Radu Vasile. Ba-biuc a fost administrator în compania Ecomaster-Servicii Ecologice.

A fost coacţionar cu Dinu Patriciu, europarlamentarul P.S.D. Adrian Se-verin şi cu parlamentarul Radu f. Ale-xandu în firma AVIRAD SRL.

10. Marius Nicoară – lider P.N.L. Cluj, fostul preşedinte al Consiliului Ju-deţean Cluj.

Marius Nicoară a fost acţionar cu un procent în compania Administrator INT, înfiinţată în 1998, controlată de Patriciu şi Verestoy, cea care a preluat administrarea Fondului Dunărea, adi-că mecanismul de recuperare a crean-ţelor băncii Agricole, o afacere de 150 de milioane de dolari la acel moment. Administrator INT a încercat să preia societatea de asigurare ASTRA de la F.P.S. în anul 2000.

11. Adrian Severin – fost ministru de Externe în Guvernul ciorbea, fost membru P.D. (F.S.N.), prezent şi în pri-mul Guvern, condus de Petre Roman.

Adrian Severin este, în prezent, eu-roparlamentar P.S.D. şi vicepreşedinte-le Institutului Social Democrat ovidiu şincai, fundaţie care a primit de curând statutul de fundaţie de utilitate publică de la Guvernul Tăriceanu, adică drep-tul de a beneficia de fonduri bugetare. Adrian Severin a fost şi consultantul lui Dinu Patriciu în controversata proble-mă a creanţei libiene, preluată, în 1999, în condiţii oneroase de Rompetrol în dauna statului român, pentru care Dinu Patriciu este anchetat de auto-

rităţile judiciare din România. Patriciu este suspectat de procurori că din ba-nii de pe urma creanţei ar fi cumpărat ulterior afacerea Petromidia, cea care l-a făcut miliardar în euro.

12. cătălin Predoiu, actualul mi-nistru al justiţiei.

Cătălin Predoiu a fost cel care i-a formulat în 1999 opinia legală pe baza căreia Dinu Patriciu a de-cis să-şi însuşească creanţa libiană. Este avocatul grupării dinu Patriciu-Sorin Marin încă din 1996, fiind de-a lungul timpului chiar asociat cu cei doi afacerişti în mai multe companii sau administrator în companiile acestora. Cea mai importantă companie în care Cătălin Predoiu a fost asociat şi adminis-trator este S.G. Internaţional S.A., chiar firma prin care Dinu Patriciu a preluat controlul asupra Rompetrol şi, implicit, asupra banilor din creanţa libiană. S.G. Internaţional a fost sprijinită să cum-pere Rompetrol de către Sorin ovidiu Vîntu, prin firma Gelsor, care devenise acţionar semnificativ al Rompetrol în 1998, după ce cumpărase acţiuni de la salariaţii companiei. S.G. Internaţi-onal a fost la un pas să fie executată silit de A.V.A.B. în anul 2001, pentru nerambursarea unui credit de peste 9 milioane de dolari la Banca Agricolă. În acea perioadă, cei care se ocupau încă de recuperarea creditelor neper-formante ale Băncii Agricole erau chiar Dinu Patriciu şi Atilla Verestoy, prin comapnia Administrator INT.

13. laszlo borbely, fost ministru al lucrărilor publice în Guvernele cior-bea, Radu Vasile, Isărescu şi Tăricea-nu.

Borbely este în prezent minis-trul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor în Cabinetul Tăricea-nu. Borbely a fost numit de Patriciu, în anul 2001, drept administrator al companiei Ecomaster-Servicii Ecolo-gice S.A., controlată de Rompetrol. În Ecomaster, Borbely i-a avut colegi pe Victor babiuc şi pe parlamenta-rul liberal, Radu Spiridon cojoca-ru, implicat adânc în scandalul SAFI. Fiul lui Radu Spiridon Cojocaru, Ale-xandru, a fost numit de premierul Tări-ceanu (partener şi el în afacerea SAFI), consilierul său personal, după care l-a desemnat administrator în fondul Proprietatea.

14. Radu f. Alexandru. Fost parla-mentar P.D. şi P.N.L.

Radu F. Alexandru a fost partener cu Dinu Patriciu în afacerea AVIRAD, înfiinţată în 1993, cu Adrian Seve-rin şi Victor babiuc şi alţi avocaţi de la casa de avocatură a ultimului. Afacerea a fost vândută de cei trei controversatului afacerist din Repu-blica Moldova, constantin Iavorski, supranumit şi regele păcurii din Ro-mânia, pentru contractele uriaşe cu Termoeletrica privind aprovizionarea de păcură. Constantin Iavorski a fost ministru al resurselor în Republica Moldova şi este suspectat de strânse legături cu K.g.b., fiind prieten cu fostul premier moldovean, Ion Sturza, preşedintele Rompetrol Moldova şi artizanul vânzării companiei către KazMunaigaz.

15. cristian boureanu – parlamen-tar P.D.-L.

Ca şi Radu F. Alexandru, Cristian Bo-ureanu a trecut în tabăra susţinătorilor lui Traian Băsescu, după izbucnirea scandalului Băsescu-Patriciu-Tăricea-

nu. Cristian Boureanu a fost adminis-trator în afacerea Rompetrol S.A.

16. daniela crăsnaru, fost preşe-dinte al Consiliului Naţional al P.N.L., în anii ’90. Daniela Crăsnaru a condus Editura Ion Creangă, patronată de Dinu Patriciu şi de bancherul dan Pascariu, administrator şi el al Rompetrol S.A.

17. Atilla Verestoy, parlamentar U.D.M.R.

Una dintre cele mai complexe legă-turi de afaceri a lui Dinu Patriciu este cu liderul UDMR, Attila Verestoy, unul din-tre cei mai bogaţi politicieni români şi cel mai important sponsor al U.D.M.R. Attila Verestoy a fost partenerul de afa-ceri al lui Dinu Patriciu în cele mai con-troversate afaceri ale acestuia – casa de brokeraj TVM, actuala Eastern Securiti-es, implicată în scandalul tranzacţiilor bursiere din 2004, care i-au adus mai multe acuzaţii penale lui Dinu Patriciu. TVM a devenit Eastern Securiti-es după ce în acţionariatul ei a in-trat şi banca ungurească OTP, care a vrut să cumpere B.C.R. în anul 2002. În conducerea TVM a figurat ca admi-nistrator şi Rudas Erno, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu în firma Automotive Trading Service. Rudas Erno a fost prezentat în presă ca fiind fostul şef al spionajului ma-ghiar în România înainte de 1989. Tot la fosta TVM este director şi Mi-haela chirovici, soţia lui Eugen ovidiu chirovici, şeful uneia dintre marile loji ale masoneriei române. Attila Verestoy a fost partenerul lui Dinu Patriciu în compania Administra-tor INT, care a preluat, sub guverna-rea c.d.R., administrarea fondului dunărea, adică recuperarea crean-ţelor băncii Agricole.

18. dan Voiculescu. Liderul P.C. a fost implicat adânc în tranzacţiile bur-siere cu acţiuni Rompetrol din 2004, prin fiica sa Camelia. În aceeaşi vreme, pe piaţa românească avea loc o ciu-dată legalizare a relaţiilor mai vechi de afaceri dintre Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu. Atunci Dan Voiculescu a preluat acţiuni la o afacere a lui geor-ge copos, proaspăt membru al P.C., iar Dinu Patriciu s-a asociat cu George Copos în compania Yacht Club Eforie. Ulterior, George Copos a devenit vi-cepremier în Guvernul Tăriceanu, de unde a demisionat în urma scandalu-lui loteria.

19. fundaţia Institutul pentru Li-beră Iniţiativă.

Este una dintre cele mai active fun-daţii din viaţa politică românească, fiind unul dintre cei mai importanţi sponsori oficiali ai P.N.L. din ultimii ani. Ca fondatori ai asociaţiei îi găsim pe: crin Antonescu, cristian bo-ureanu, dan Radu Ruşanu, călin Popescu Tăriceanu, dinu Patriciu, Victor babiuc, Radu f. Alexandru, george şerban, Iolanda Stăniloiu, Adina Vălean, Norica Nicolai, Nico-lae Ionescu, iar în consiliul direc-tor pe: dinu Patriciu, călin Popes-cu Tăriceanu, cristian boureanu, dan Radu Ruşanu, crin Antonescu. Fundaţia a funcţionat în anul 2002 pentru o scurtă perioadă ca adminis-trator la una din companiile din Grupul Rompetrol.

Grupaj de informaţii realizat de Tudor blAgA

Câinele de pază a democratiei s-a dovedit până la urmă a fi de fapt o hienă, pe jumătate domesticită, tinută strâns în lanţ de stăpân şi care atacă la comandă inamicii acestuia. Nu ne protejează pe noi ci îi păzesc pe ei, nu veghează asupra autorităţilor pentru a nu ne ştirbi drepturile noastre ca cetăţeni, ci le urmăresc pentru a le putea şantaja în folosul stăpânilor.

Presa şi ziariştii a devenit pentru mine o dezamăgire şi un motiv de frustrare aproape continuă. Dezamăgire, pentru că manipularea şi lipsa de profesionalism au devenit aproape o regulă în presa română, iar frustrarea o resimt cu atat mai acut, cu cât am ocazia sa cumpăr şi să citesc frecvent presa străină. Presa s-a îndepărtat de rolul fundamental de a informa şi a reprezenta publicul şi a devenit mai degrabă o platformă de atac în nume-le unor interese de natură politică şi economică.

Lăcomia, lipsa de scrupule, imoralitatea, lipsa de profesionalism sunt tot atâtea atribute care pot fi asociate ziaristului român din anul 2009, iar vocile din cadrul breslei care încearcă să atragă atenţia asupra stării de fapt sunt în cel mai bun caz ignorate. Desigur ziaristul român este multi-lateral dezvoltat, polivalent şi policalificat. El poate trece cu uşurinţă de la secţia politic la economic, la sport se pricepe toată lumea, reportajele sunt făcute doar de fraieri care nu au aflat că există internet iar anchetele fie se primesc de-a gata, fie sunt făcute la comandă. Ei bine, cred că lucrurile nu mai pot continua în felul acesta.

Câtă vreme ziariştii sunt incapabili să determine o schimbare, poate ar fi timpul ca statul să încerce să facă acest lucru. De exemplu, cred că ar fi utilă o lege antitrust, prin care o companie sau o persoană să nu aibă drep-tul să deţină decât un anumit procent dintr-o organizaţie de presă. Poate că trusturile media, aşa cum sunt organizate acum, ar trebuit redefinite: un proprietar să nu poată fi acţionar în acelaşi timp în presa scrisă, radio şi televiziune.

Cred că este momentul să luăm atitudine şi în calitate de consumatori faţă de ce se întâmplă în presă iar refuzul sau boicotul anumitor ziare, pos-turi tv sau site-uri mi se pare în continuare o opţiune viabilă. Faptul că o singură persoană nu mai cumpără un ziar nu înseamnă nimic, dar în cazul în care o mie de oameni nu cumpără un ziar sau accesează un anumit site, deja veniturile directe sau din publicitate se reduc.

Să-i lovim unde îi doare mai tare. Pot pierde bani o lună, poate o jumă-tate de an, dar nu pot pierde bani la nesfârşit. Să-i facem să piardă!

http://hultan.wordpress.com/

PRESAcâinele de pază al democraţiei?

16


Publicitate

Date post:	22-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	dragos-vilcu
View:	233 times
Download:	8 times

Justitiarul national nr. 07 - 2008

Documents