Justitiarul national

DRUMARII S.A. BRAŞOV (II)

Anul IX, nr. 3 (nr. 165) • 16 pagini • 5 aprilie 2011 • 2 lei • Apare lunar

BOCCA DELLA VERITA

GURA ADEVÃRULUIRevistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

AVERTISMENT! PERSOANElE cU UN cOEfIcIENT DE INTElIgENţă ScăzUT ŞI cElE cARE cRED făRă DIScERNăMâNT TOT cEEA cE VăD ŞI AUD lA TElEVIzOR SUNT RUgATE Să NU cITEAScă „JUSTIţIARUl”,

fIINDcă lE POATE DăUNA gRAV PROPRIIlOR cONVINgERI fORMATE DE AlţII !

cU fAţA lA PERETE (IV)Antiromânismul falşilor liberali pag. 15 pag. 14

pag. 11

pag. 8

BlOgUl „PODUl MINcIUNIlOR”: BIg BROTHER, BIg MAMMA ŞI THE BIg WHITE ÎN VARIANTA TREI ÎN UNU (III)

Adevărul despre mascarada

„Jurnalistul Marius Albin Marinescu a

fost declarat colaborator al

Securităţii” pag. 3

pag. 7

pag. 10

LINŞAJ MEDIATIC PUS LA CALE DE PUŞCĂRIABILUL ILIE CARABULEA ♦ Inculpatul penal Ilie carabulea şi-a pus lătrăii de pre-să să-l atace în ziarul său, „Tribuna”, pe singurul ziarist din Sibiu care scrie de ani de zile despre ticăloşiile sale şi ale partenerului său de afaceri pe bani publici, Klaus Iohannis ♦ Sentinţa este definitivă, dar nu şi irevocabilă, următorul termen la Înalta curte de casaţie şi Justiţie fiind în data de 19 aprilie 2011 (Dosar 608/1/2011), dar slugile tande-mului carabulea - Iohannis s-au grăbit să-l împroaşte cu noroi pe singurul ziarist vertical dintr-un oraş putred de atâta corupţie ♦ Implicaţiile judecătorului Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, în penibila „dosariadă” ♦ Rolul jucat în farsa „Marius Albin Marinescu, colaborator al Securităţii” de bufonul Mircea Dinescu, cel care-l susţi-nea la sfârşitul anului 2009 pe „premierul” Klaus Iohannis ♦ c.N.S.A.S. păstrează documente pe model stand-by (în aşteptare) în scopul şantajului politic sau al folosirii ulte-rioare pentru compromiterea persoanelor la momentul oportun ♦

la loc (tele)comanda! VIAţă fURATă

(II)Manipularea mediatică (I)„Mass-media este cea mai puternică entitate pe pământ. Ea are pu-

terea de a-l face vinovat pe cel nevinovat şi nevinovat pe cel vinovat, şi aceasta înseamnă putere. Deoarece, ea controlează mintea maselor.” (Malcolm X.)

Metodele folosite de micul ecran pentru a ne influenţa gusturile, preferinţele, motivele de ură şi invidie, sunt modalităţi de manipulare aflate la îndemâna oricui!

Comportamentul fiecăruia în faţa ziarului, televizorului, a radioului se supune în mare parte unor mecanisme psihologice inconştiente care au fost decriptate prin studii de specialitate. Aceste mecanisme sunt folosite de mass-media în diferite scopuri, toate fiind circumscrise ideii de a face oamenii să creadă cu convingere tot ceea ce ei spun.

Există mai multe pârghii pe care distribuitorii de informaţii televiza-te le acţionează pentru a obţine opinia dorită în rândul maselor. Aceste pârghii sunt:

Timpul considerabil petrecut de individ în faţa televizorului;1. Derularea rapidă a ştirilor;2. Repetarea obsedantă a unor imagini conexe unui anumit subiect;3. Acordarea unui spaţiu larg registrului emoţional;4. Efectul „anestezic”.5.

pag. 12-13

2

Anul IX, nr. 3 (nr. 165) • 16 pagini • 5 aprilie 2011

Se confirmă informațiile şi raționamentele

că valul de „mişcări ale iasomiei” au fost pro-

iectate şi ghidonate cu mână străină… una

străină normelor de drept internațional, al ne-

amestecului în treburile interne ale altor sta-

te, una a tupeului agresiv perfecționat şi adus

pe noi si noi culmi, în general una a zavistiei,

stresului, tensiunii, haosului mondial. În valuri

au picat elanului „reformator” state ca Tunisia,

Egipt, iar acum Yemen, Bahrein, Libia, Iran ..

Ce mai tura-vura, un adevărat (atac) val con-

certat. Şi cine ar putea fi genitorul respectivei

infame mâini invizibile, ce face si desface to-

tul la scara globala după exclusiv bunul său

plac? Păi, să o luăm după o logică inversă, de

la efect la cauză… Cine are interese globale

simultane în mai multe regiuni? Cine are ca-

pacitatea logistică şi financiară să ţeasă intrigi

globale, să amorseze războaie polivalente şi

să le şi câştige, pe principiul „eu centrez, eu

dau cu capul, eu marchez”? Cine a înțeles cel

mai bine că „divide et impera” este un slogan

de mare actualitate în geopolitică? Cine are

interese de supremație economică, militară,

etc. la scară planetară? Cine este într-o foame

permanentă de resurse, un principal poluator,

o sursă majoră de instabilitate globală? Cine

este un amalgam populațional, ce mimează

unitatea internă în gest şi spirit, pentru a-şi

exporta apoi unitar paternul statal, destabili-

zând altele? Cine îşi arogă postura „de necon-

testat” de jandarm unic mondial? Ce stat are

numai interese (ocazionale) şi nu şi prieteni?

Ce stat pune secundă de secundă existenţa

vieţii pe pământ printr-o deontologie pro-ac-

tivă şi reactivă de viaţă, în care îşi arogă rolul

de noua Roma şi dreptul permanent de via-

ţă şi moarte pentru sclavii mondiali, în orice

spațiu geopolitic non-şef? Ce stat, care sub

masca omniprezenţei, universalismului, lea-

dership-ului planetar, alienează cu fervoare,

fără scrupule, spiritul (prin doctrine infecte)

şi fizicul (tehnologii cu remanenţă poluatore

în fiecare cetăţean planetar)? Ce ţară nu dă

de fapt doi bani pe calitatea vieții propriilor

cetățeni, ținându-i într-o stare de educație se-

mi-animalică, robotică, pentru a-i putea folosi

mai uşor aşa, condiționat, pentru cauza inte-

resului (de clan conducător) sau major abject?

Ce ţară ne spionează video-audio, secundă

de secundă pe fiecare cetăţean al lumii prin

sateliții săi militari şi aşa-zişi civili? Ce ţară tra-

tează pe toți cetățenii mondiali ca potențiali

terorişti? Ce ţară se comportă global ca un

reprezentant al anti-omului… ca şi când ar

juca rolul de călău al umanităţii, ascunzân-

du-se savant după forme motivaţionale fără

fond?… Răspunzând acestor întrebări veți

găsi răspunsul la o ultimă întrebare: care va

fi cauza extincţiei umanităţii, fie aceasta şi

din „greşeală”?

Sorin PlATON

Opinii, comentarii

Editorial

cine seamănă vânt (oare)

culege furtună?

Duminica trecută am dat să-i ascult şi eu pe cei doi cu-cuzei ai intelighentziei româneşti, Andrei Pleşu şi Gabriel Lii-ceanu. Când am aflat şi subiectul – miracolul întâlnirii, am rămas pironit locului, până la sfârşitul emisiunii, întrebându-mă dacă nu cumva Gabriel Liiceanu va pomeni ceva şi despre miracolul întâlnirii noastre, a mea cu dumnealui şi vice versa. Doar, cel puțin pentru mine, întâlnirea aceea chiar a ținut de domeniul miracolului! Mult mai mult decât întâlnirea dintre Liiceanu şi Constantin Noica, într-un vestibul, unde Noica îşi trăgea galoşii pregătindu-se să plece dintr-o vizită, iar Liicea-nu, din întâmplare, sosea în vizită. Întâmplare? Aranjament? Al cui? Al providenței? Putea fi şi al altora, care deseori au ju-cat acest rol în viața noastră...

Cu numitul Liiceanu am stat de vorbă o singură dată, prin 1994 sau 5, în clădirea Senatului, la lucrările comisiei de cul-tură, unde eram membru, iar Liiceanu venise ca invitat. Îm-preună cu încă vreo 10-15 persoane... Circumstanțe dintre cele mai banale. Şi totuşi a fost o întâlnire miraculoasă! Cel puțin pentru mine şi mai sus numitul Liiceanu. Chiar părea o întâlnire aranjată de Cel care atât de des ni se arată prin coincidențe extraordinare şi deloc întâmplătoare, ci împlini-toare, cum ar zice Noica. Şi iată de ce:

Pe la începutul anilor 1980, a apărut Jurnalul de la Păltiniş. Celebrul. M-am numărat printre cei care l-au ci-tit, căci nu era chip să ieşi în lume dacă nu puteai susține o discuție despre răs-citita carte. Ba i-am făcut şi o prezenta-re, o analiză chiar – pot zice, un comentariu mai lung, pe trei sferturi de pagină din Luceafărul. În esență, comentariul meu punea un diagnostic care, zic eu acum, s-a cam adeverit în timp: neputința lui Liiceanu de a-şi apropria sistemul de va-lori după care se orienta şi se orientase întotdeauna existența lui Constantin Noica, neputința sa de a înțelege dispunerea pe care a dat-o Noica ideilor şi acțiunilor sale, vieții sale. Era neputință funciară, a lui Liiceanu, de a trăi, de a priza adânci-mea şi farmecul(!) abordării naționaliste a existenței. De aici neputința sa de a-l înțelege pe Noica, de a-l accepta, de fapt. Comentariile lui Liiceanu erau deseori insolente față de Noi-ca, dar mai presus de orice vădeau faptul, simplu şi natural, că Liiceanu nu avea organ pentru Noica!... Cam asta era conclu-zia mea. Diagnosticul!

Azi, Liiceanu îl pomeneşte pe bietul Noica la orice apariție publică. La vremea aceea, după ce a citit Jurnalul, se auzise că Noica s-a cam lămurit şi s-a cam despărțit de Liiceanu, în alți termeni decât cei în care se despărțise de Goethe... Izgo-nit – acesta era termenul care circula, izgonit de la Păltiniş, Liiceanu a bătut la uşa lui Petre Țuțea. Se pare că aflase de gelozia cu care, deseori, între camarazi, Țuțea comenta ironic succesele de librărie şi notorietate ale lui Noica. Spera Liicea-nu să obțină o acreditare din partea unui posibil adversar al lui Noica? Socoteală greşită: Țuțea l-a judecat pe vizitator cu asprime pentru uşurătatea, vecină cu prostia, care dospea în comentariile şi aluziile din Jurnal privitoare la apartenența lui Noica la dreapta românească interbelică. Interbelică, dar, iată, şi postbelică!...

Circula vorba că Țuțea i-ar fi arătat uşa! Personal nu-l pot vedea pe domn profesor în această postură. Exclus! Pe Liicea-nu însă mi-e uşor să mi-l închipui!

Năravul din fire nu are lecuire! Or, la Noica naționalismul său sau cum i-am mai putea spune, românismul?, era defini-tiv, nu era supus acțiunii timpului sau modei, schimbărilor de regim politic, cataclismelor istoriei etc., ci era din firescul firii sale ca Noica să fie de dreapta, naționalist! Şi firescul acesta aparținuse unei generații întregi. Iar la data când apare Jur-nalul de la Păltiniş se ițiseră în viața publică destule semne că de acest nărav românii erau departe de a se fi „vindecat”. Ne-atins însă sau poate chiar imun la această boală, a solidarității comunitare, de neam, Liiceanu îşi mărturisea în comentariile sale mirarea şi dis-prețuirea pentru naivitățile solidarității tri-bale, cu sărăcia şi nevoile neamului, atât de frecvente şi de definitorii în discursul lui Noica...

Dacă-mi aduc bine aminte, cam asta era constatarea mea: lui Liiceanu, şi citez: funciarmente îi era cu neputință să-l perceapă şi să-l priceapă pe Noica... Pe Noica şi pe camarazii acestuia.

Nota bene: textul meu nu conținea niciun atac la persoană. La câteva zile după acel text, am mai publicat unul – e drept, într-o revistă mai puțin citită, Tomis, în care propuneam ca premiul pentru cartea anului să se acorde lui Liiceanu şi altor doi scriitori, pentru nu mai ştiu care volum din Platon, la care contribuția lui Liiceanu fusese cea mai consistentă...

Trec câteva luni, şi în toamna lui 1983 mă trezesc că la Europa Liberă sunt aspru criticat, înjurat mai degrabă, pen-tru textul meu despre Jurnalul de la Păltiniş. Amicul Alecu Cuturicu – Dumnezeu să-l odihnească, care asculta seară de seară emisiunile culturale, face bine şi înregistrează la case-tofon discursul nimicitor de care am parte. Aşa că am putut analiza în tihnă textul. L-am şi transcris, pentru a-i răspunde. Mizeria de la Europa Liberă era semnată şi citită de Gelu Io-nescu, proaspăt transfug.

De la început m-a pus pe gânduri acest detaliu: eram în termeni dintre cei mai buni cu Gelu Ionescu. Ce-i căşunase pe mine?! În plus, nu avea nici dreptate, procedase necinstit, co-mentariul său era nejustificat, găsise un pretext care, cu tex-tul meu în față, nu rezista, dar de acest lucru nu-şi puteau da seama ascultătorii postului de radio. Aveau toate motivele să ia în serios demonstrația lui Gelu Ionescu cum că eu, lăudând ediția Platon, scoasă de Noica şi o echipă de excelanți colabo-

Miracolul întâlnirii (mele) cu liiceanu

® Marcă înregistratăOSIM: 52175

ISSN: 1583-6142

Nota redacţiei:Materialele din această publicaţie pot fi repro duse numai cu acordul scris al directorului revistei.Pentru procesomani:Responsabilitatea publicării textelor re vi ne in te gral autorilor. Textele semnate cu pseu donime, ca ri caturile şi fotogra fii le trucate sunt conside rate pamflete. Artico lele semnate în numele u nor colective (re dacţii, asociaţii, agenţii de pre să, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) im plică res ponsabilitatea comitetelor de con du cere (executive) sau, după caz, li de rilor res-pec ti velor organizaţii. Redacţia îşi re zervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.

Redacţia:• Investigaţii: Marius OLA, Constantin RUSU• Eveniment: Pompiliu COMŞA, Dan FLORESCU• Reporteri speciali: Silviu ALUPEI, Tudor BLAGA, Jănel IOSUB • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent SUA: Alexandra PARTIN• Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ :

Marius Albin MARINEScU

Redactor şef: George RONCEA

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

E-mail: [email protected]: www.justitiarul.ro

ratori, printre care şi Liiceanu, făceam un gest de propagan-dă deşănțată cui? Lui... Ceauşescu şi regimului ceauşist!

Am încercat să public un răspuns la Luceafărul, dar Ungheanu sau altcineva din redacție nu mi-au acceptat replica. Au dat vina pe cei de la Secție... Secția de presă şi propagandă a CC al PCR!

Las alte detalii ca să spun esențialul: mi-am dat seama curând că textul citit la Europa Liberă de Gelu Ionescu fu-sese scris de ...Gabriel Liiceanu! Repet: Gabriel Liiceanu!... Cum mi-am dat seama? Păi, mai apăruse o carte, Epistolar, în care Liiceanu a publicat cronicile şi schimbul său de scri-sori cu diverşi, pe marginea Jurnalului. Cronica mea nu a fost înserată alături de celelalte. În schimb, anumite deta-lii stilistice din scrisorile semnate de Liiceanu mi-au adus aminte de textul citit la Europa Liberă de Gelu Ionescu!...

Îl prinsesem aşadar pe Liiceanu cu un gest de o ne-trebnicie rară, nemaiîntâlnită în viața noastră literară: în loc să-mi răspundă la obiecții deschis, bărbăteşte, şi să ar-gumenteze senin şi demn împotriva argumentelor mele, a conceput un text infam, nedrept, necinstit, mincinos şi calomniator, un veritabil atac la persoană, străin de orice dezbatere de idei, dar - şi în aceasta consta mizeria gestu-lui, a comportamentului, nu şi-a semnat făcătura, ci l-a pus pe bietul Gelu Ionescu să şi-o asume. În plus, mizase şi pe faptul că presa noastră, bine coordonată de la Comitetul Central, nu obişnuia să intre în polemică cu Europa Libe-ră, cu oficinele!... Deci mă înjurase liniştit, ştiind bine că eu nu-i pot nici măcar răspunde lui ...Gelu Ionescu.

Aşa că eu rămâneam înjurat şi nu puteam face nimic. În mod deosebit nu puteam nici să dezvălui descoperirea că cel care mă înjurase atât de nedemn şi de nedrept nu era Gelu Ionescu, ci însuşi Gabriel Liiceanu. De ce nu puteam face caz de asta? Pentru că în felul acesta s-ar fi aflat că Lii-ceanu are astfel de relații la Europa Liberă încât îşi poate permite asemenea maşinațiuni. Ar fi fost ca şi cum l-aş fi turnat la Securitate că are relații atât de strânse cu Europa Liberă, adică cu duşmanul!!

Ceva-ceva mă făcea să mă înarmez cu răbdare. Nu sunt zilele intrate în sac, mi-am zis! Şi după vreo 10 ani mă trezesc la Senat pentru prima oară față în față cu Gabriel Liiceanu. Devenise între timp marea vedetă, autor al cele-brului Apel... Era invitat la Senat pentru audieri, candida să fie admis în Consiliul de Adminstrație al Televiziunii... Mă uitam la colegii din comisia Senatului, uşor complexați de solemnitate întâlnirii cu marele Liiceanu. N-am avut încotro şi am intrat în vorbă cu audiatul, stricându-le festivitatea:

- Domnule candidat, zic, în urmă cu vreo zece ani, la Europa Liberă, Gelu Ionescu a citit un text despre mine, un text cum nu s-a mai scris despre mine altul mai urît, mai calomniator, mai mincinos! Nici măcar după 1990 nu m-a batjocorit cineva ca atunci!... Spuneți-mi, este adevărat că acel text l-ați scris dumneavoastră?

Teribilă a fost consternarea colegilor! Adrian Păunescu, care a înțeles imediat gravitatea gestului, se uita mirat şi surprins la mine: nu cumva mă bag într-o poveste din care îmi va fi greu să ies?! Răspunde bietul Liiceanu cam aşa:

- Nu văd nicio legătură între întrebarea dumneavoastră şi rostul prezenței mele aici?

- Cum să nu vedeți legătura?! Păi dumneavoastră vreți să intrați în conducerea televiziunii române! Și vi se pare normal ca la televiziunea națională să se întâmple ce s-a în-tâmplat la Europa Liberă când dumneavoastră ați scris un text împotriva mea, plin de minciuni, și l-ați pus pe altul să-și asume răspunderea ca autor?! Nu are legătură?!...

- Da, are legătură... Dar eu nu am făcut decât să-i ofer niște date statistice lui Gelu Ionescu...

Evident, bietul pungaș nu se așteptase ca eu să știu de găinăria de la Europa Liberă. Nu mai țin minte dacă i-am ex-plicat de unde știam de ea. A fost total derutat și, dacă ar

fi știut că mă bazam numai pe o analiză stilistică, de text, probabil că n-ar fi recunoscut. A fost cinstit oareșicât, dar nu chiar detot cinstit și să recunoască că integral îi aparțiea infamul text.

Miraculoasă întâmplare, a comentat apoi Păunescu. Miraculoasă întâlnire, zic eu acum. Când mă gândesc că a fost după mai bine de zece ani de așteptare... Ce anume m-a făcut să aștept liniștit și să nu pun prea mult la inimă gestul de ultim netrebnic al filosofului?...

Uitasem de această miraculoasă întâlnire, prima și ulti-ma... Au trecut de atunci alți zece ani! Noroc cu amicul C.B., care mi-a semnalat emisiunea celor doi impostori și a insis-tat să-mi arunc un ochi! De ce impostori?

Să-i luăm pe rând:Pentru mine, Liiceanu Gabriel, dacă mă pune cineva să

mă gândesc la acest nume, nu este insul care m-a înjurat cu atâta lipsă de demnitate... Atât de laș!... Treacă de la mine!... Nu este Gabriel Liiceanu nici măcar farsorul care a scris Ape-lul către lichele uitându-se în oglindă. Ci este persoana care a făcut acestei Țări un rău mult mai mare: el, Gabriel Liicea-nu, a dat tonul la furăciuni în Țara asta! Încă din primele zile post-decembriste, când s-a instalat proprietar pe Editura Politică. Dacă l-ai fi întrebat cine i-a dat-o, probabil că ar fi răspuns că i-a dat-o unul, Silviu Brucan! Nici nu terminasem cu numărătoarea morților, și Liiceanu se aranjase deja!

E de văzut, cine s-a privatizat mai întâi, Editura Politică, botezată Editura Humanitas, pe mâna spartă și apucătoare a lui Gabriel Liiceanu, sau redacția ziarului România liberă, pe mâna disidentului Petre Băcanu! Au urmat, la scurt timp, alte redacții, ale tuturor ziarelor județene! Este al naibii de semnificativ să-ți dai seama că taman ei, ziariștii, au dat to-nul la privatizare, la jefuirea patrimoniului public, cu mult înainte să apară legile privatizării și mogulii. Ce bine înțelegi astfel de ce avem parte de o presă atât de străină de nevoile societății românești, o presă atât de trădătoare, de vându-tă!... L-au avut ca model pe mai sus numitul pungaș. Deh, om cu idei!

Andrei Pleșu?... Ce a căutat un filosof, un intelectual atât de rafinat, să se zbată să fie numit în conducerea civilă a CN-SAS?! De unde interesul pentru mizerele dosare intocmite de analfabeta Securitate? Lași tu biblioteca Academiei pen-tru hrubele în care zac arhivele Securității? Ce-l putea mâna pe exegetul angelității spre zonele pestilențiale, degradate ale umanității, atât de jalnice?!...

Asemenea comportament are o singură logică, zic cu-noscătorii: dosarul. Dosarul de securitate, dosarul de cola-borator, dosarul de urmărit, urmărit de securitate pentru fapte rușinoase, jenante, dosarul propriu sau al cuiva din familie, care trebuia să fie scos din circuitul public, distrus eventual...

Atât să ne explice Andrei Pleșu, ce împlinire spirituală a urmărit el la CNSAS?, și nu mai zicem nimic de prăpădul din patrimoniul național, care, tot așa, a debutat sub oblăduirea sa, ca ministru prădalinic al culturii!

Când l-am acuzat pe Petre Roman că a dispus demon-tarea tricolorului de pe clădirea Casei Poporului, am primit răspunsul că aceasta a fost ideea și decizia lui Andrei Pleșu, ca ministru răspunzător de spiritualitatea românească!... De ce, fiu al luptei comuniste în ilegalitate?! De ce ți-a fost ne-suferit acel stindard, care, fluturând pe cea mai mare clădire din lume, era el însuși cel mai mare steag național arborat vreodată! Te durea acest detaliu, de un gust îndoielnic pen-tru estetul din tine, dar nu și pentru cei care îl priveam cu plăcere și chiar emoție, văzându-l cât de voinicește se zbu-ciumă pentru noi...

De ce, mă, ne-în-de-pliniților, nu v-a plăcut nici Noica, nici tricolorul românesc?

București, 6 martie 2011Ion COJA

3


Atitudini

Articolele critice la adresa corupţiei, im-posturii sau masoneriei, apărute în publi-caţiile „Justiţiarul”, nu puteau rămâne ne-pedepsite. Ceea ce mă surprinde este doar faptul că a durat atâta! Orice ziarist inco-mod riscă să primească aceeaşi etichetă de „securist”, cu toate falsele ei conotaţii ne-gative, confecţionate timp de douăzeci de ani. Ce face acum tuciuriul Mircea Dinescu reprezintă cu adevărat o formă de poliţie politică, prin care sunt „executate” doar persoanele indezirabile, în timp ce adevăra-ţii securişti şi uneltele lor, cocoţaţi în funcţii înalte, sunt protejaţi, probabil contra cost sau favoruri. Doar aşa se explică bogăţia atinsă de impostorul Mircea Dinescu, deve-nit moşier şi milionar în euro, dintr-un poet pârlit care se făcea că lucrează la aşa-zisa revoluţie. Dacă infractorii despre care scriu în revistele conduse de mine au impresia că prin aceste atacuri mârşave mă intimidea-ză, se înşeală amarnic. Mai mult, am chiar un mesaj pentru aceste canalii: căutaţi alte tertipuri, căci nu am de gând să cedez şi nici să abandonez munca mea de „vidanjor” al acestei societăţi putrede de atâta corupţie. De ce vidanjor? De-aia, fiindcă încerc să curăţ România – transformată de bandiţi în latrină – de nişte gunoaie sociale, aşa ca voi! Eu unul sunt pregătit pentru toate, inclusiv de „accidente”, deoarece nu am ce pierde, pentru că voi, ticăloşilor, mi-aţi luat totul. Decât o viaţă în genunchi, mai bine o moarte în picioare!

ARIA cAlOMNIEI: INTERPREţII ŞI DIRIJORII

Prin toată activitatea mea de presă, în cei unsprezece ani de când se difu-zează revistele Justiţiarul, am deranjat mulţi indivizi puternici prin adevărurile spuse răspicat şi fără teamă. Erau de aş-teptat reacţiile adverse şi tentativele de discreditare a şefului incisivei reţele de publicaţii pentru trimiterea în derizoriu a opiniilor exprimate liber în aceste reviste. Presa locală şi naţională a ajuns la dispo-ziţia tâlharilor care au jefuit România, iar cei numiţi „tonomate” de preşedintele Băsescu, mercenarii de presă, trebuie să-şi facă „datoria”, că doar de aceea sunt plătiţi şi se înfruptă şi ei din banii murdari ai corupţiei generalizate.

Dar, până la atacurile murdare prin presa aflată la dispoziția bandiților care au jefuit România şi pe cetăţenii ei, alte lovituri au fost menite să mă descurajeze şi să mă determine să abandonez munca de demascare a tâlharilor şi impostorilor din mediul de afaceri şi politică. Astfel, în-ceputul timid al actelor de terorism psihic s-au materializat prin clasicele ameninţări la telefon, vandalizarea autoturismului personal prin zgâriere, ruperea oglinzilor retrovizoare sau spargerea celor patru ca-uciucuri într-o singură noapte. Tocmirea unor bătăuşi pentru agresare mea fizică a fost demonstrată în instanţă, „angaja-torul” fiind un proxenet şi corupător de minore, Trif Mihai Marcel, despre care se scrisese în revistele conduse de mine. Dacă aceste procedee nu au avut absolut nici un rezultat, decât doar o reacţie pro-

prie de înverşunare şi mai mare împotriva ticăloşilor, s-a luat decizia de a se arunca în luptă „artileria grea”, adică presa, la fel de coruptă ca şi instituţiile publice din România. Fără talent, dar in-struiţi la şcoala diversiunii şi manipulării prin presă, ziariştii din presa locală nu s-au mul-ţumit doar să încerce să mă ridiculizeze prin articolaşele lor puerile sau prin fotogra-fii care mă dezavantajau, în anul 2008, când mi-am depus candidaturile pentru Primăria şi Consiliul Local Sibiu, ci au pornit şi un „război virtual” prin diverse postări jignitoare pe internet. Acuzele anonime şi împroşcarea cu noroi prin comentarii pe site-urile ziare-lor sibiene nu aveau alt scop decât dorinţa de a demonstra cititorilor ocazionali cât de vicios, degenerat şi insigni-fiant poate să fie „nebunul”, „beţivul” şi „pocitul” de Ma-rius Albin Marinescu, adver-sarul declarat al „icoanei” lor, „imaculatul” Klaus Iohannis. Oricum, eu fusesem singurul contracandidat care îndrăz-nise să-l atace deschis pe pri-marul „pe viaţă”şi să prezinte probe privind multiplele in-fracţiuni ale impostorului lă-udat în cor de presa sibiană. Ziarul „Tribuna”, deşi avea doi ziarişti la conferinţele de presă organizate de mine şi colegii mei, la sediul P.N.Ţ.C.D., nu a scris absolut nimic despre candidaţii ţărăniştilor pe perioada campaniei elec-torale, fiindcă aşa ordonase Ilie Carabu-lea, patronul ziarului. Această „directivă” fusese recunoscută cu sinceritate de că-tre cei doi gazetari. Cu toate acestea, ve-neau totuşi la respectivele conferinţe de presă, notau de zor şi fotografiau sârgu-incios. Doar o singură fotografie a mea a apărut în „Tribuna”, din cele multe realiza-te conştiincios de cei doi jurnalişti în luna mai 2008 , dar aceasta s-a aflat pe prima pagină - ce „cinste” pentru mine! - abia în perioada 22 - 25 februarie 2011 (!!!) cu ocazia „serialului” denigrator, comandat de patronul Ilie Carabulea şi intitulat in-sidios: „‹‹Justiţiarul›› Albin Marinescu, nume de cod ‹‹Rahova››”.

Însă, înainte de acuzele colaborării cu Securitatea, au fost învinuirile cu aşa-zisa nebunie. În România a devenit un adevă-rat modus operandi practica de a învino-văţi de nebunie taman pe gazetarul care prezintă probe într-un demers jurnalistic. Cu alte cuvinte, persoanele incriminate, în loc să se disculpe, tot pe bază de do-cumente, lansează prin interpuşi varianta lejeră a nebuniei acuzatorului. Bine, să presupunem că cel care învinuieşte este, cu adevărat, nebun. Dar, cu ce-l face mai puţin vinovat pe ticălosul acuzat cu pro-be incontestabile, acest detaliu psihic al celuilalt? Această simplă afirmaţie fără acoperire „ X este nebun” probează „ones-titatea” celui acuzat de corupţie sau ho-

ţie? Halal disculpare!!! Apropos de dovezi, îi reamintesc pe această cale traficantului internaţional de copii, Klaus Werner Ioha-nnis, pe numele său întreg şi scris corect

(nu Johannis, cum scriu lingăii din presă), că a rămas dator cu promisiunea, neo-norată, de a prezenta presei sibiene pe unul dintre mulţii copii vânduţi de el în Canada. Promisiunea a fost făcută într-o conferinţă de presă din luna mai, anul 2000 şi se referea la anul următor, când urma să-i invite în ţară pe părinţii adop-tivi împreună cu copilul în cauză. Posed înregistrarea video a declaraţiei candi-datului de atunci la Primăria Sibiu. Parcă ar fi prima sau ultima minciună a acestui impostor... Ia gândiţi-vă doar la promisiu-nile mai recente, din campania electorală a anului 2008, când se lăuda că va acorda audienţe amărăştenilor de rând! S-a ţinut de cuvânt? Aiurea!

Despre înscenarea pe care mi-o co-cea Mircea Dinescu şi colegii săi de la C.N.S.A.S. - adevărata poliţie politică a zi-lelor noastre! - scrisesem în urmă cu mai bine de un an, la finele lui 2009. Nu doar eu, ci şi alţi colegi din presa naţională. Este foarte uşor de verificat pe internet! Prin-tr-o simplă căutare pe „Google”, cu terme-nii „Marius Albin Marinescu colaborator al securităţii”, se regăsesc articolele mele şi celelalte, scrise de jurnalişti autentici, nu dintre cei care scriu articole pe ambala-je pentru cârnaţi: http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/297-transforma-rea-unei-victime-a-securitatii-in-cola-borator-al-acesteia.html; http://www.exploziv-news.ro/audio-exploziv/314-dinescu-fabricant-de-dosare-la-cnsas.html; http://www.jurnaluldevrancea.ro/dezvaluiri/3554-dinescu-trafic-de-influ-

enta.html. Dar cum nu toată lumea are acces la internet, sibienii aflaseră din re-vistele conduse de mine, tipărite şi difu-zate în perioada octombrie - decembrie

2009, despre mascarada care mi se pregăteşte, deci cu un an înain-te de a se da tonul campaniei de denigrare împotriva mea. Atunci, la sfârşitul anului 2009, fiind vorba de altă campanie, cea electorală, revistele conduse de mine, care conţineau şi cele două episoade ale articolului „Transformarea unei victime a Securităţii în co-laborator al acesteia”, au fost tipărite în tiraje de câte 10.000 de exemplare, difuzate gratuit în tot judeţul. Aşa că dacă socotim că fiecare din cele două ziare, care conţineau episoadele articolului, a fost citit de cel puţin trei oameni, însemnă că 60.000 de locuitori ai judeţului Sibiu ştiau cu un an îna-inte despre senzaţionalele dezvă-luiri a „negrilor” de pe „plantaţia” lui nea Ilie de la Sculărie. Pe inter-net, la fel, articolele respective fu-seseră postate în aceeaşi perioadă. Aşa că, cele două ziare, „Sibiu 100 %” şi „Tribuna” – dacă pot fi numite aşa un pliant publicitar şi un ferpar (listă specială care anunţă decese-le) – atunci când au declanşat, si-multan, atacuri împotriva mea pe un subiect deja cunoscut, nu au făcut altceva decât să reîncălzeas-că o ciorbă veche şi sleită.

Tonul campaniei de denigrare, cu „proaspătul” subiect „Albin Marinescu, colaborator al Securităţii” a fost dat, ti-mid, de săptămânalul sibian „Turnul Sfa-tului” încă din 19 septembrie 2010, prin articolul „Preoţi în umbra Securităţii”, care face referire şi la persoana mea, deşi eu nu sunt preot şi nici nu am studii teolo-gice. Măcar cei de la revista respectivă au avut bunul simţ să-mi telefoneze, prin intermediul jurnalistului Traian Deleanu şi să-mi ceară o declaraţie. Ca urmare, a apărut doar acest mic text cu referire la Raportul C.N.S.A.S. pe 2009 (!), undeva în subsolul articolului: „Tot în calitate de colaborator este prezentat şi Marius Albin Marinescu, proprietar al ziarului Justițiarul, căutat la dosar după ce a candidat pentru funcția de primar al Sibiului în 2008. Albin Marinescu şi-a expus pe larg părerea des-pre acest proces în publicația pe care o conduce”. Au trebuit să mai treacă trei luni pentru ca în 28 decembrie 2010 să fiu atacat şi insultat grosolan, de un „autor” anonim la comentariile unui articol de pe site-ul săptămânalului „Turnul Sfatului”, al cărui subiect nu avea nici o legătură cu persoana mea. Motivul este acelaşi, adică aşa-zisa colaborare a mea cu Secu-ritatea. Doar un naiv poate să creadă că este o întâmplare că în aceeaşi zi de 28 decembrie 2010 am fost atacat şi de un agramat care se dă jurnalist, pe nume Călin Blaga, pe propriul său blog, intitulat sugestiv şi conform cu realitatea, „Podul minciunilor”! Sunt la o vârstă când nu mai cred în coincidenţe. Cei care au făcut

zarvă pe internet, „inspirându-l” şi pe zia-ristul „deontolog”, sunt Trif Mihai Marcel şi Oprea Nicolae Mircea Alexandru. Primul a fost angajatorul bătăuşilor care urmau să mă ciomăgească pe mine, de care am pomenit mai sus. Acesta este judecat pentru proxenetism şi corupere sexuală de minori şi trage de timp prin instanţe, în speranţa prescrierii faptelor grave co-mise de el. Pentru aceasta invocă citarea în străinătate, fiind cetăţean german, cu toate că locuieşte în Sibiu şi tot cu coru-pere de minore şi proxenetism se ocupă! Celălalt, Oprea, este un escroc de duzină şi şantajist, cunoscut ca mitoman care se dă jurnalist, profesor universitar, doctor în drept, procuror, agent secret, etc. Acesta mă urăşte de moarte, fiindcă l-am dat afa-ră de la revista „Justiţiarul bihorean” pen-tru tentativă de şantaj prin presă. Ulterior am aflat şi de dosarul său penal pentru înşelăciune. Şarlatanul taxase naivitatea unor medieşeni, cărora le-a cerut bani ca să-i trimită la muncă în Germania. Un po-tlogar de ultimă speţă! Despre amândoi s-a scris în revistele pe care le conduc, cu ambii am avut procese şi trebuie să-i exe-cut în urma unor sentinţe judecătoreşti, definitive şi irevocabile. Secătura Oprea, precum şi restul piticilor care-i alcătuiesc prenumele şi îi bântuie unicul neuron ac-tiv, a ieşit din anonimatul de pe internet şi este un comentator constant pe blo-gul colportorului Călin Blaga, alcătuind împreună un cuplu de lichele reuşit din toate punctele de vedere. Acest individ a cărui boală psihică este caracterizată prin tendința maladivă de a denatura permanent adevărul şi care se semnează „Alex” Oprea, tocmai pentru a părea cre-dibil pentru toate porcăriile debitate fără acoperire, continuă să mă calomnieze, deşi trebuie să-mi plătească peste 60 de milioane de lei vechi, prin două sentinţe definitive şi irevocabile, pentru aceeaşi infracţiune: calomnie. Şi acum minte pe blogul celuilalt om de nimic, Blaga, dar şi pe alte site-uri, că el deţine documente cu Marinescu care „a turnat efectiv” şi mai pomeneşte de munca mea pe la „Coope-raţie” sau cum ieşeam eu din ţară cu co-legii mei de la „Junii Sibiului” ca să-i torn la Securitate. Nişte aberaţii de bolnav psi-hic, fiindcă nu am scris în viaţa mea note informative şi pot să demonstrez oricând cu carnetul de muncă că nu am lucrat nici măcar o singură zi la „Cooperaţie” sau la ansamblul „Junii Sibiului”. Din ţară nu am ieşit, până în 1990, decât în Bulgaria, cu autocarul într-o excursie de o zi organi-zată de O.J.T. Sibiu şi împreună cu soţia mea, chiar după ce ne-am cununat reli-gios în septembrie 1980. Cât despre note informative sau colaborări de altă natură cu Securitatea, licheaua Oprea Nicolae Mircea Alexandru să se holbeze bine pe hârţoaga eliberată de C.N.S.A.S. şi numită Notă de constatare, pe care o reproduc în facsimil 3, unde scrie clar la punctul 4, litera D: „Nu s-au identificat documente care conţin informaţii transmise către Securitate.”

continuare în pagina 4

lINŞAJ MEDIATIc PUS lA cAlE DE PUŞcăRIABIlUl IlIE cARABUlEA

Adevărul despre mascarada „Jurnalistul Marius Albin Marinescu a fost declarat colaborator al Securităţii”

♦ Inculpatul penal Ilie carabulea şi-a pus lătrăii de presă să-l atace în ziarul său, „Tribuna”, pe singurul ziarist din Sibiu care scrie de ani de zile despre ticăloşiile sale şi ale partenerului său de afaceri pe bani publici, Klaus Iohannis ♦ Sentinţa este definitivă, dar nu şi irevocabilă, următorul termen la Înal-ta curte de casaţie şi Justiţie fiind în data de 19 aprilie 2011 (Dosar 608/1/2011), dar slugile tandemului carabulea - Iohannis s-au grăbit să-l împroaşte cu noroi pe singurul ziarist vertical dintr-un oraş putred de atâta corupţie ♦ Implicaţiile judecătorului Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, în penibila „dosariadă” ♦ Rolul jucat în farsa „Marius Albin Marinescu, colaborator al Securităţii” de bufonul Mircea Dinescu, cel care-l susţinea la sfârşitul anului 2009 pe „premierul” Klaus Iohannis ♦ c.N.S.A.S. păstrează documente pe model stand-by (în aşteptare) în scopul şantajului politic sau al folosirii ulterioare pentru compromiterea persoanelor la momentul oportun ♦

Facsimil 1

4


Atitudini

urmare din pagina 3Iar mai jos, la litera E scrie la fel de clar

despre contrainformaţii şi U.M. (unita-tea militară) 0607, ceea ce exclude din start „turnătoria”, delaţiunea ticăloasă pe care o practică acum chiar netrebnicul de Oprea împotriva persoanelor pe care le urăşte – nu sunt eu singurul! – folosindu-se de un mijloc de comunicare moderne, internetul, care nu exista pe vremea co-muniştilor! Ratatul în cauză se bazează pe faptul că, deşi are 44 de ani, nu a dobândit nici un fel de avere şi astfel, conform raţi-onamentului său, nu va putea fi executat pe cale judecătorească în veci. Nu-i nimic, am să găsesc altă modalitate prin care să aplic legea, ca să se convingă şi imposto-rul respectiv că totuşi trăim într-un stat de drept şi nu poţi calomnia la infinit un om, în mod iresponsabil şi fără să aduci abso-lut nici un fel de probe materiale în spriji-nul murdăriilor cu care-l împroşti, fără să păţeşti nimic! Cu siguranţă o să plătească, într-un fel sau altul, pentru calomnierea mea în formă continuată şi fără dovezi care să susţină acuzele sale mincinoase.

În urmă cu doi ani Călin Blaga, zvonis-tul de pe „Podul Minciunilor”, făcea pe „ci-vicul” şi îi contra pe jupânii Klaus Iohannis şi Ilie Carabulea (proprietarul cotidianului „Tribuna”), pentru planurile lor care vizau distrugerea pădurii „Dumbrava”, acţiune la care am subscris şi noi, cei de la „Justi-ţiarul”. Ca urmare, trepăduşii lui nea Ilie de la Sculărie îi administraseră „civicului” un pamflet cu titlul „Umărul odihnit, plânsul şi Călin Blaga”, în data de 6.04.2009, pe care îl semnaseră, în stilul lor caracteristic, cu „îndrăzneţul” pseudonim Victor Stoica. Totuşi, „semnătura” reprezenta „o palmă”, în plus, dată celui cu „umărul odihnit”, fi-ind vorba chiar de pseudonimul cu care iscălise Călin Blaga un articol plagiat de pe internet şi reprodus în „Sibiu 100 %”. Această publicaţie, unde tocmai îşi făcea debutul pseudo-ziaristul agramat şi fără talent, nu poate fi încadrată la ceea ce îndeobşte numim „presă scrisă”, fiind un săptămânal de publicitate, aparţinând proprietarului unor localuri cu mâncare nesănătoasă de tip fast-food, numite „Big Mamma”. De atunci au trecut doi ani şi foştii duşmani au devenit aliaţi, aşa cum se întâmplă foarte des în promiscuitatea numită, elegant, comunitatea sibiană. Ambele publicaţii, atât „Tribuna”, cât şi „Sibiu 100 %”, unde între timp Blaga a de-venit şef, din debutant plagiator, au făcut front comun împotriva mea, declanşând o campanie de presă în paginile lor: „Marius Albin Marinescu, patronul şi ziaristul de la ‹‹Justiţiarul sibian›› a fost colaborator al Securităţii” („Sibiu 100%” din 19 – 25 februarie 2011) şi „‹‹Justiţiarul›› Albin Marinescu, nume de cod ‹‹Rahova››” („Tribuna” din 22, 23, 24 şi 25 februarie 2011!). Articolele respective au fost sem-nate „curajos” cu următoarele „nume”: C.P. (în revista publicitară a patronului ham-burgherist) şi Tribuna (în ziarul cu acelaşi nume al lui nea Ilie de la Sculărie), încât ai putea crede că fiecare slugoi truditor pe plantaţia miliardarului de carton a scris câte două-trei propoziţii ca făcătura să fie semnată de întregul colectiv! Mai are rost să vorbim despre laşitate sau actul de responsabilitate în presa sibiană, atunci când aceste „semnături” nu implică răs-pundere din partea vreunei persoane? Se ştie că ambele publicaţii sunt obediente primarului corupt Klaus Werner Iohannis, iar „Tribuna”, în plus, face şi jocurile patro-nului său, Ilie Carabulea, demascat împre-ună cu afacerile sale necinstite de atâtea ori în revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul

sibian”. În schimb, „obiectivul” şi „inde-pendentul” ziar „Tribuna” nu pomeneş-te nici un cuvinţel despre preşedintele f.D.g.R. Sibiu, preotul şi revoluţionarul Hans Klein, proaspăt demisionat din consiliul local Sibiu. Acesta se află în acelaşi stadiu procesual ca şi Albin Marinescu, fiind şi Hans Klein decla-rat colaborator al Securităţii de către curtea de Apel Bucureşti, dar linşajul mediatic îl are ca ţintă doar pe jurnalistul care a supărat mafioţii Sibiului! În plus, f.D.g.R. şi preşedinte-le său pe ţară, Klaus Werner Iohannis, au toate motivele să încerce discreditarea jur-nalistului care a dezvăluit un fapt de o gravitate extremă: reactivarea unei organizaţii naziste prin declararea ofi-cială a forumului Democrat al germanilor din România (f.D.g.R.) ca succesor al gru-pului Etnic german, organi-zaţie hitleristă condamnată şi desfiinţată de Puterile Aliate din Al Doilea Război Mondial. Prin Sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu, nr. 2790, din 28 mai 2007 s-a legalizat cererea de recu-noaştere a calităţii de succesor al Grupu-lui Etnic German (Deutsche Volksgruppe) pentru Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.). Pentru justiţia sibi-ană condusă de judecătorul-combinator Marcel Rusu nu a mai contat că anglo-americanii şi sovieticii prin convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 au impus, la articolul 15, dizolvarea orga-nizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, grupul Etnic german a fost desfiinţat prin Decretul - lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Prin aceeaşi lege s-a hotărât şi confiscarea tuturor bunurilor imobile ale respectivei orga-nizaţii hitleriste. Deci, nu comuniştii au naţionalizat imobilele care aparţineau grupului Etnic german, inclusiv ale bi-sericii evanghelice care s-a integrat de bunăvoie, cu proprietăţi cu tot, în re-spectiva organizaţie hitleristă, cum tot încearcă f.D.g.R.-ul să inducă în eroare instanţele de judecată! Această lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogată, dar justiţia sibiană aplică propriile ei legi, la fel ca administraţia locală sau poliţia comunita-ră sibiană, aşa că, uşor-uşor ne întoarcem la vremurile când Grupul Etnic German conducea Sibiul, acest oraş fiind stat în stat, ca Vaticanul.

ADEVăRUl DESPRE AŞA-zISA cOlABORARE cU SEcU-

RITATEA

În viaţa mea nu am dat măcar o sin-gură notă informativă Securităţii, aşa că eram şi sunt în continuare cu conştiinţa curată! Ca urmare a faptului că una dintre surorile mamei mele (pe care unii imbecili o jigneau în campania electorală din anul 2008, la comentariile de pe site-urile zia-relor sibiene, deşi era decedată de 12 ani!) a plecat din România în anul 1967, legal, în urma căsătoriei cu un cetăţean austriac, am fost permanent în vizorul Securităţii. Nu am putut susţine examen de admitere la facultăţile ale căror cursuri doream să le urmez (Ziaristică şi Sociologie), am fost scos din examen de la Şcoala Militară de Artilerie, în urma verificărilor, deşi trecu-sem vizita medicală eliminatorie şi pro-bele sportive. La fel, mi-a fost respinsă o excursie în Ungaria prin O.N.T., tot în urma

verificărilor, efectuate - culmea! - pe banii mei. Cel puţin aşa mi s-a spus când m-am prezentat pentru returnarea avansului plă-tit pentru excursia la Budapesta şi am pri-mit doar o parte din suma achitată. Adică, mătuşa mea fost lăsată să plece legal „la mai bine”, iar eu am rămas aici ca să trag ponoasele! Toată aceste tărăşenii m-au afectat profund, schimbându-mi practic destinul. Singurul mea „colaborare” a fost doar cu Trupele de Securitate, deci arma

Securitate, actuala Jandarmerie, unde am fost încorporat în octombrie 1976. Nu era opţional, la alegere, să-ţi satisfaci sta-giul militar unde ţi-ar fi dat ghes inima. Nu puteai să alegi tu, recrutul, arme ca „Ma-rina”, „Vânători de munte” sau „Infanterie”, în funcţie de preferinţe. Erai obligat să te prezinţi la unitatea la care ai fost desem-nat. Refuzul se pedepsea cu închisoare. Dacă stau să mă gândesc bine, am fost coleg cu Mircea Dinescu, cică poet, cel cu aspect şi comportament de ţigan, acesta satisfăcându-şi stagiul militar tot la Trupe-le de Securitate. Ba, chiar m-am dovedit mai capabil decât acest parvenit al revo-luţiei, el fiind lăsat la vatră ca sol-dat fruntaş, cum singur se laudă, în timp ce eu m-am eliberat cu gradul de caporal, aşa că bala-oacheşul trebuie să stea în po-ziţie de drepţi în faţa mea! Dar, iată că „Mircea, fă-te că lucrezi!” a ajuns „mare sculă” (ca să fiu la ni-velul limbajului său de pe micile ecrane) pe la C.N.S.A.S., iar eu sunt pe cale să devin o victimă a maşinaţiunilor puse la cale chiar de către instituţia respectivă, cu largul concurs al omului cenuşiu şi purtător de strungăreaţă.

În anul 1976, când am ter-minat liceul „Octavian Goga” şi după ce mi-a fost respins dosarul de înscriere la cele două facultăţi pentru că nu aveam „origine să-nătoasă” şi am fost scos din exa-menul de admitere de la Şcoala Militară din acelaşi motiv, am fost încorporat, în luna octom-brie, pentru stagiul militar obli-gatoriu. Nu m-am fofilat, ca alţi tineri de vârsta mea, deşi aveam posibilitatea să o fac pe bază de „pile”, tatăl meu fiind ditamai colonelul la Academia Militară. El nu a fost afectat de căsătoria mătuşii mele cu austriacul, de-oarece divorţase de mama îna-intea plecării surorii acesteia din România. Armata am făcut-o la Trupele de Securitate, fiindcă acolo m-au încorporat şi aşa cum am spus nu era pe alese. Sunt chiar mândru că am făcut şcoala de gra-daţi la o unitate de elită, anti-terorism, mai precis anti-desant, adică împotriva grupu-rilor de tip comando care s-ar fi paraşutat

în caz de război pe teritoriul României, în spatele frontului. Instrucţia a fost extrem de dură şi am făcut de la efort apendicită acută, trebuind să fiu operat de urgenţă la Spitalul Militar din Sibiu, fiind la un pas de peritonită. Din cauza acestei operaţii nu mai era posibil să particip la instruirea contigentului următor, ca majoritatea ca-marazilor mei şi am fost numit comandant de gardă la dispozitivul de pază al Com-binatului Chimic Făgăraş, având funcţia

de ofiţer, cu treizeci de soldaţi şi patru gradaţi (caporali de schimb) sub comanda mea. Era normal ca, datori-tă funcţiei mele să mă întâlnesc cel puţin o dată pe săptămână cu ofiţerul de contrainfor-maţii al batalionului, care avea sediul în Si-biu, pe Calea Poplăcii, fiind unitatea care s-a transformat, după re-voluţie, în Jandarme-rie. Acesta se interesa doar de cetăţenii stră-ini care pătrundeau în

perimetrul obiectivului păzit şi dacă noi, militarii în termen, aveam relaţii cu cetă-ţeni din alte ţări. A trebuit să „mă spove-desc” şi eu că am o mătuşă în Austria, dar cu care nu corespondam din comoditate, fiindcă eram „leneş la scris”. În ceea ce priveşte activitatea străinilor în zonă, am avut ocazia să mă conving personal că ofiţerul în cauză nu se deplasa periodic la subunitatea condusă de mine chiar „de florile mărului”. Astfel, chiar eu, în timpul unui control la posturile de santinelă, am prins doi aşa-zişi „turişti” polonezi care se rătăciseră taman în interiorul combinatu-lui, împrejmuit cu gard înalt de peste doi

metri!, deşi nu era nici un obiectiv turis-tic în apropiere. Mai mult, i-am surprins pe băieţi în timp ce fotografiau „la greu” o secţie de armament a combinatului cu un aparat deosebit de sofisticat pentru vremea aceea. Ţările din blocul comunist (Tratatul de la Varşovia) se spionau cu asi-

duitate reciproc, fiind chiar mai active de-cât serviciile de spionaj occidentale.

Am devenit prieten cu ofiţerul de C.I. (contrainformaţii militare) şi datorită faptului că eram sibieni amândoi. Un om deosebit, sufletist şi cu mult bun simţ. Şi acum, după atâţia ani, păstrez pentru domnul în cauză aceleaşi amintiri plăcute, nu mă dezic de el şi-l consider prietenul meu în continuare, chiar dacă ne-am vă-zut mai rar în ultimul timp. După termi-narea stagiului militar (februarie 1978) m-am mai întâlnit la câte un şpriţ cu ofi-ţerul respectiv, care nu avea legătură cu Securitatea „civilă” cum le spuneam noi, militarii în termen, celor de la Inspecto-ratul Judeţean de Securitate. Acesta nu mi-a propus vreodată să devin „sursă de informaţii” pentru el sau pentru alţi ofiţeri ai serviciilor secrete. După doi ani, în mai 1980, prietenul meu m-a rugat să sem-nez un angajament că-i pun la dispoziţie apartamentul pentru întâlniri cu sursele sale. L-am întrebat de ce nu mi-a solicitat acest favor în cei doi ani în care locuisem singur, mai ales că dădusem cheia apar-tamentului mai multor prieteni pentru întâlniri amoroase şi nu m-ar fi interesat în ce scop foloseşte el apartamentul în lipsa mea. Dar, la data solicitării acestui serviciu, devenise dificil de folosit locuin-ţa pentru alte scopuri, fiindcă de o lună se mutase la mine cea care urma să-mi devi-nă soţie şi cu care m-am şi căsătorit în 26 iulie 1980. Ofiţerul a zis că nici măcar nu are de gând să folosească apartamentul meu de două camere, dar trebuie să vadă cei de la Brigada Braşov, de care aparţinea batalionul din Sibiu, că are activitate şi nu ia solda de pomană. I-am dat declaraţia şi cu asta basta! Nu mi-a folosit niciodată lo-cuinţa, iar eu am şi uitat de hârtia semna-tă de mine, fără nici un fel de valoare sau implicaţii de orice natură din partea mea.

În acest sens fostul ofiţer, acum pensionar, a dat o declaraţie la notariat că nu a folosit locuinţa mea ca loc de întâlnire cu sursele sale de informaţii (facsimil 1), dar instanţele judecătoreşti nu au vrut să ţină cont de documen-tul în cauză. Sper să se pronunţe C.E.D.O. până la urmă, fiindcă voi apela la instanţa europeană de la Strasbourg, dacă, în final, justiţia română va păstra decizia ne-dreaptă, care aruncă asupra mea „anatema” de „colaborator al Se-curităţii”. Sentinţa este definitivă, dar nu şi irevocabilă, următorul termen la Înalta Curte de Casa-ţie şi Justiţie fiind în data de 19 aprilie 2011 (Dosar 608/1/2011), dar slugile din „presă” ale tande-mului Carabulea - Iohannis nu au mai avut răbdare până la decizia finală!

Am afirmat că uitasem, pur şi simplu, de acceptul meu scris pentru folosirea locuinţei, fiind-că acesta este adevărul. Nu in-tenţionez să mă eschivez de la o eventuală răspundere penală pentru o aşa-zisă declaraţie fal-să, în cazul declaraţiei mele de necolaborare cu Securitatea, de-pusă în primăvara anului 2008 la dosarul meu de candidat pentru

Primăria Sibiu şi Consiliul Local Sibiu sau alte asemenea declaraţii date anterior. Numeroşii mei duşmani, ticăloşii demas-caţi în revistele conduse de mine, care speră că vor putea să declanşeze urmări-rea penală împotriva mea, pentru fals în declaraţii, se înşeală amarnic. Am să le şi



Facsimil 2

Facsimil 3

5


Atitudini

explic de ce, fiindcă ăstora le stă mintea doar la furat şi la legile care-i ocrotesc pe hoţi, adică pe ei! C.N.S.A.S. funcţionea-ză pe baza a două legi: O.U.G. nr. 24 din 05.03.2008 şi Legea nr. 293/2008, care a adus modificări ordonanţei. Aceasta din urmă (L 293/2008) a fost promulgată de Parlament în data de 14 noiembrie 2008 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Nota de constatare a C.N.S.A.S. fusese aprobată la 22.05.2008, dar gorobeţii lui Dinescu nu m-au putut trimite în judecată, fiindcă în O.U.G. nr. 24/2008, pe baza căreia ei funcţionau ca instituţie, nu erau prevăzute şi „gazdele” (posesorii de locuinţe de întâlnire) ca fi-ind colaboratori ai Securităţii, ci doar per-soanele care scriseseră note informative. Doar prin legea nr. 293 din 14 noiem-brie 2008 s-a adăugat la articolul 2, litera b), următoarea completare: „Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securi-tăţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea…” Aşa că, atunci când am sem-nat declaraţia că nu am fost colabora-tor al Securităţii, în luna aprilie 2008, nici nu fusesem, conform O.U.g. nr. 24/2008 care era singura lege valabilă la data respectivă. Acesta a şi fost moti-vul pentru care C.N.S.A.S a introdus tardiv la Curtea de Apel Bucureşti acţiunea în constatare, doar în data de 25.02.2009, deci după nouă luni de la aprobarea Notei de constatare de către Consiliul C.N.S.A.S. (22.05.2008). Tare mult s-ar fi bucurat Iohannis dacă s-ar fi putut ieşi în presă atunci, în 22.05.2008, în plină campanie electorală cu „bomba”: „Albin Marinescu, colaborator al Securităţii”, dar nu a fost po-sibil, fiindcă la vremea aceea, potrivit legii, nu mă încadram în categoria respectivă! Aşa că, practic am fost judecat retroactiv şi contrar legilor, doar ca să fiu com-promis prin manevrele lui Mircea Di-nescu, susţinătorul primarului Klaus Iohannis, duşmanul meu vădit. Deci, bandiţilor, nu vă mai faceţi iluzii că o să mă puteţi inculpa penal, ca să mă băgaţi la „cremenel” pentru fals în declaraţii!

Sincer, dacă chiar ar fi fost folo-sită locuinţa mea pentru acţiuni de contracarare a spionajului, nu m-ar fi deranjat, chiar aş fi fost mândru pen-tru că mi-am iubit ţara şi o iubesc în continuare. Am urât comunismul, nu am fost membru de partid şi am fost filat de Securitate pentru rudele mele din străinătate. Însă serviciile de contraspionaj nu făceau altce-va decât să apere ţara de duşmanii externi, pe care i-a avut şi înainte de instaurarea comunismului şi pe ca-re-i avem şi în ziua de azi. În Statele Unite, dacă mi-aş fi pus locuinţa la dispoziţia contraspionajului ameri-can, serviciul în cauză mi-ar fi oferit o medalie, aici, în ţara în care im-postorii şi antiromânii ca Mircea Di-nescu fac „legea”, patrioţii trebuiesc puşi la stâlpul infamiei! Se pot scrie multe despre găselniţa cotrobăitori-lor în dosare, despre felul în care ei amestecă în aceeaşi „oală” delaţiu-nea scârboasă, „turnătoria”, cu ser-viciile de contrainformaţii militare. C.N.S.A.S. chiar demonstrează că nu este altceva decât un instrument al poliţiei politice, mai periculoasă decât aceea din etapa comunismului pe care ei o condam-nă în mod oficial! Însă, purul adevăr este că nu a fost utilizat apartamentul meu pentru întâlniri conspirative, aşa cum a

şi declarat fostul ofiţer de contrainfor-maţii militare în faţa notarului public. Atunci de ce să fiu blamat şi acuzat pe nedrept în mod public?

cE ESTE ADEVăR ŞI cE-I MINcIUNă ÎN zIARUl

PUŞcăRIABIlUlUI IlIE cARABUlEA

Se vede treaba că s-a supărat rău nea Ilie de la Sculărie, de şi-a pus argaţii să iasă la atac în ziarul german „Tribuna”, scris în limba română, de se zvârcoleşte Ioan Sla-vici în mormânt când vede pe mâna cui a încăput ziarul fondat de el! Probabil că ti-tlurile acestea din „Justiţiarul sibian”, apă-rut în data de 1 februarie 2011, i-au căzut greu la ficat: „legea lui Ilie carabulea, protejată de Parchetul lui florin Apos-tu” şi „Tartorii carabulea şi Iohannis au transformat Sibiul nostru în oraşul lor”. Ceata de scribălăi, fără coloană verticală şi curaj, nu doar că s-a conformat ordinelor primite, dar au supralicitat misiunea tra-sată şi au transformat o informaţie de pa-tru fraze într-un serial publicat timp de patru zile. Ce cinste pe mine! Nici măcar mitropolitul, alt duşman personal de-al jupânului Carabulea, nu s-a „bucurat” de atâta spaţiu la gazetă, timp de patru zile la rând! Nici limbile catifelate pentru popoul celui mai iubit dintre primari nu ţin conti-nuu patru zile, aşa că l-am bătut până şi pe Iohannis la apariţii consecutive. Mulţu-mesc, Tribuna! Nu ziarului „Tribuna”, ci ce-lui care a semnat articolul, fiindcă aşa era semnat: Tribuna, fără ca numele să fie în-cadrat de ghilimele. Probabil că-i o coinci-denţă între numele autorului şi cel al zia-rului sau poate este vorba de un avorton de-al patronului, botezat la beţie cu nu-mele publicaţiei pe care o cumpărase la început de mileniu prin manevre dubioa-

se, ca majoritatea afacerile sale! Nenea zi-aristul a uitat să-şi adauge prenumele, aşa că nu ştiu dacă-l chema Tribuna Ilie, Dra-goş, Rareş sau Klaus… Iată cu ce frază lun-gă şi îmbârligată iese nea Tribuna la „răz-bel” în 22 februarie, citez: „Cu ceva timp în urmă Sibiul răsuna de o ştire care avea să

pună multora un mare semn de întrebare faţă de calitatea de ‹‹justiţiar›› a unui perso-naj destul de cunoscut în urbe, Marius Albin Marinescu, fost candidat la Primăria muni-cipiului Sibiu, proprietarul publicaţiei ‹‹Jus-tiţiarul››”. Parcă este scris de Călin Blaga, cel care a deschis primul ofensiva anti-Marinescu pe site-ul său agramat. Totuşi, cei de la ziarul cu anunţuri mortuare au avut decenţa să facă diferenţa dintre no-torietatea subsemnatului şi anonimatul aliatului lor recent. Iată ce scria „Tribuna” în urmă cu doi ani (6 aprilie 2009) despre cel cu care s-au întovărăşit acum: „În ulti-ma vreme, la Sibiu, responsabil cu ‹‹atmo-sfera›› este un anume Călin Blaga, proaspăt descoperitor al apei calde, al cozii de la pru-nă şi al acidului din apa plată, din cale afară de celebru în baia personală şi, eventual, printre vecinii de palier.” După stilul greoi, vocabularul aproape identic şi construc-ţia frazei se vede clar că este acelaşi autor, probabil arma secretă şi la fel de ruginită ca şi publicaţia care-i dă simbria de mer-cenar. Domnul ziarist Tribuna continuă, la fel de şcolăresc: „Vestea că Marius Albin Marinescu a fost declarat de instanţă cola-borator al fostei Securităţi a stârnit mare vâlvă, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre o bârfă vehiculată la colţ de stradă, ci despre un act oficial.” Singura deosebire, faţă de prima frază, este că s-a schimbat tacâmul cu care se mănâncă rahat, adică linguriţa a fost înlocuită cu polonicul! Nu prea înţeleg unde a stârnit aşa mare vâlvă „vestea”. Pe blogul lui Blaga sau în fiţuica publicitară unde scrie la fel de prost şi agramat acelaşi personaj? Şi despre ce act oficial vorbeşte ţucălarul lui nea Ilie de la Sculărie, fiindcă procesul nu s-a încheiat? Se poate vedea în citaţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (facsimil 2) că procesul meu cu C.N.S.A.S. are termen în data de 19 aprilie 2011 (Revizuire – Recurs

în dosar nr. 608/1/2011). Până şi în cazul Dan Voicu-lescu, care pe lângă faptul că este mult mai cunoscut de-cât mine şi chiar a dat note informative – eu nu am scris în viaţa mea aşa ceva! – pre-sa naţională a avut bunul simţ să aştepte până la pro-nunţarea finală, definitivă şi irevocabilă, deşi era previzi-bilă sentinţa. Slugile lui Cara-bulea de ce nu au avut răb-dare până la termenul din aprilie? Graba aceasta s-ar putea să-l coste, în perspec-tivă, pe domnul patron… Deşi cel care mă înfierează, cu aceeaşi fervoare proletară a ziarului de până în 21 de-cembrie 1989, susţine că am fost chemat legal de C.N.S.A.S. în faţa justiţiei, eu nu numai că-l contrazic, dar chiar îl sfătuiesc să apeleze la un jurist competent. Con-form O.U.G. nr. 24/2008, re-spectiv art.4, alin. 4, se con-stată existenţa unei norme de drept imperative care dă naştere EXcEPţIEI TARDIVI-TăţII introducerii acţiunii în constatare, excepţie absolu-tă, peremptorie, peste care

nu se poate trece. În articolul respectiv se precizează că „Acţiunea în constatarea ca-lităţii de lucrător al Securităţii sau de cola-borator al acesteia……. se introduce în cel mult 48 de ore de la aprobarea notei de con-statare……la Secţia de contencios admi-nistrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti”.

În ceea ce mă priveşte, aşa cum am spus şi mai sus, Nota de constatare C.N.S.A.S. (facsimil 3) a fost aprobată la 22.05.2008, dar acţiunea în constatare a fost introdusă la Curtea de Apel Bucureşti abia în 25.02.2009, deci după nouă luni!!! Ne-respectarea termenului de 48 de ore conduce la decăderea reclamantei (c.N.S.A.S.) din dreptul de a mai intro-duce acţiunea în constatare la curtea de Apel Bucureşti. Potrivit art. 103 alin.1: neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decă-derea din acest drept. În plus, dat fiind faptul că alegerile pentru funcţia de pri-mar se desfăşuraseră în 1 iunie 2008, iar acţiunea a fost introdusă în 25.02.2009 mai interveneau alte două excepţii: ex-cepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi excepţia lipsei de interes, fiindcă nu mai eram candidat şi nici nu fusesem ales primar sau consilier local şi deci nu mai prezentam interes, nefi-ind o persoană publică. Ce mai copiază din motivarea sentinţei Curţii de Apel Bu-cureşti scribii de la „Tribuna”, în încercarea lor disperată de a infirma evidenţa că, în cazul meu, a fost vorba de o înscenare, iar eu trebuia să fiu pus la stâlpul infa-miei cu orice preţ? Următorul pasaj: „OUG 24/2008 nu vizează doar persoanele alese sau numite în funcţie prevăzute de Or-donanţă, prevederile art. 5 vizând o proce-dură specială, ce se referă la procedura de verificare a persoanelor care candidează sau ocupă funcţii sau demnităţi publice, în speţa de faţă, Marius Albin Marinescu având calitatea de candidat la funcţia de primar al municipiului Sibiu.” Păi, băi ber-beci iraţionali, ce naiba de „calitate de candidat” mai aveam eu în data de 25.02.2009, din moment ce alegerile avuseseră loc în 01.06.2008?! De fapt, această motivare, obţinută în mod frau-dulos dintr-un dosar la care aveam ac-ces doar eu şi partea reclamantă (c.N.S.A.S.), este întoarsă pe toate părţi-le, analizată şi interpretată subiectiv timp de patru zile. Despre persoana care presu-pun că a procurat Sentinţa civilă nr. 3078 din 6.10.2009, pe marginea căreia bate zi-arul lui nea Ilie apa în piuă, am să vorbesc mai încolo. Pentru ziarul „Tribuna”nici nu contează dacă o informaţie este adevărată sau nu, „jurnaliştii” truditori pe plantaţia „baronului” specializân-du-se în transformarea unor informa-ţii, prin repetarea lor obsesivă, în „fap-te“. Este o metodă clasică de manipulare, prin care o informaţie devine „adevăra-tă“ nu pentru că se conformează unor criterii obiective, ci pentru că mai întâi este distorsionată, după care este re-petată şi trimisă spre alte medii de in-formare tot în scopul reluării. Astfel, informaţia este… confirmată! Repetiţia menţine confuzia, mai ales dacă auto-rul „bifează” aceeaşi informaţie de pa-tru ori, doar pentru amplificare şi in-ducţie în mentalul cititorilor a unei variante unice, cea proprie, prezentată ca postulat! Aceeaşi repetiţie insidioasă se substituie demonstraţiei, iar la nevoie, alte publicaţii, „forumurile de opinii“ şi si-te-urile prietene sunt gata să repete şi să „confirme“ orice. În cazul de faţă, „Tribuna” a preluat informaţia din ziarul de publici-tate „Sibiu 100%” şi de pe site-ul „Podul Minciunilor”, unde scrie agramatul şi in-cultul de Călin Blaga, altul care se crede lider de opinie convingător, fiindcă a citit şi el broşura „Manualul manipulatorului retardat”.

Nu am să mă apuc să dau şi eu ex-plicaţii pe marginea motivării Curţii de

Apel Bucureşti. Domnul Vasile Zărne-scu, asistând la procesul de la Curtea de Apel Bucureşti, şi-a exprimat punctul de vedere în articolul intitulat „C.N.S.A.S.: NOUA POLIŢIE POLITICĂ” (http://justitiarul.ro/dosar-justitiarul/265-cnsas-noua-poli-ie-politic.html) din 23 otombrie 2009. Eu nu m-am prezentat, convins fiind că avo-catul angajat de mine o să reuşească să îndeplinească condiţiile minime pentru câştigarea acestui proces facil. Din păca-te, avocatul, un fost procuror pe care mi l-a recomandat o amică, a fost sub orice critică! Nefiind prezent la proces, la nici un termen de judecată, toate tâmpeniile puse de „Tribuna” pe seama mea, ca fiind invocate de mine în faţa instanţei sunt aberaţii! Dar, de unde să ştie „tonomatele”, din moment ce ei s-au mărginit doar să copieze cele spuse de avocat şi consem-nate de grefier. Dacă erau ziarişti cinstiţi şi obiectivi, ar fi luat legătura cu mine, iar eu le explicam exact cum s-au derulat „os-tilităţile” şi le-aş fi pus la dispoziţie toate documentele de la dosar!

Totuşi, nu mă pot abţine să nu prezint câteva inadvertenţe strigătoare la cer. Adresa „casei conspirative” care apare în „Tribuna”: str. Ghe. Doja nr. 83, nu are legătură cu mine, deoarece nu am locuit niciodată la o astfel de adresă şi nici nu cred că există o stradă cu numele Ghe. Doja în Sibiu. Eu unul, cel puţin, nu am auzit de ea! Nu-i adevărat că am afirmat în faţa instanţei că nu am refuzat Secu-ritatea din cauza repercusiunilor (de frică), la fel cum nu este adevărat că aş fi susţinut că m-am căsătorit ca sa scap de „colaborare”. Eu nu am spus absolut nimic din prostiile puse pe seama mea de ziarul lui nea Ilie de la Sculărie, pen-tru simplul motiv că nu m-am prezen-tat la proces, aşa cum am arătat şi mai sus, fiind reprezentat de acel avocat, la ale cărui servicii am şi renunţat ulterior, considerându-l slab pregătit sau rău in-tenţionat. Cine mă cunoaşte ştie foarte bine că sunt prea demn ca să mă milo-gesc sau ca să mă tânguiesc în faţa unei instanţe, mai ales că nici nu aveam mo-tive să înduioşez completul de judecată, dreptatea fiind oricum de partea mea! „Locotenent colonelul” din „Tribuna”, care cică a folosit apartamentul meu, era doar locotenent major. Cine ştie ce im-becil, care nici măcar nu a făcut armata, a scris curajosul articol anonim şi pentru el este tot una locotenent colonel cu locotenent major! Acelaşi individ scrie de un anume Lăsculescu, deşi numele corect, din documente, este Lascu şi alte tâmpenii care nu corespund înscrisuri-lor, ceea ce mă face să cred că respecti-vul scrib s-a îmbătat ca să prindă curaj pentru scrierea articolelor comandate. Cât despre încercările mele de vân-zarea a revistei „Justiţiarul” către diverşi „oamenii de afaceri”, probabil la fel de „corecţi” ca şi patronul ziarului „Tribu-na”, este o altă absurditate. În zadar se insinuează o tentativă de şantaj, fiindcă îmi era imposibil să fac propuneri de vânzare pentru o societate comercială care nu-mi aparține! Eu nu sunt patro-nul firmei care editează publicaţiile „Jus-tiţiarul” şi nici măcar asociat, doar fiul meu deţine un sfert (25%) din acţiuni. Am observat că este o tactică a lui Ilie Carabulea să acuze jurnaliştii care-l de-ranjează că au avut intenţia de-ai băga publicaţiile lor „pe gât”, adică să-l forţeze să le cumpere. La fel a procedat şi cu jur-nalistul Dan Tomozei, „Tribuna” minţind că acesta îl critică pe patronul lor, doar pentru că a refuzat să cumpere revista „Dacii liberi”, proprietatea ziaristului.

continuare în pagina 16


Facsimil 4

6


Tribuna democraţiei

căTRE PARcHETUl DE PE lâN-gă ÎNAlTA cURTE DE cASAţIE ŞI

JUSTIţIE DOAMNEI PROCUROR GENERAL

LAURA CODRUŢA KOVESI - BUCU-REŞTI, B-DUL LIBERTĂŢII, NR. 12,

SECTOR 5

DIREcţIEI NAţIONAlE ANTIcORUPţIE

DOMNULUI PROCUROR ŞEF DANIEL MARIUS MORAR - BUCUREŞTI, STR. ŞTIRBEI VODĂ, NR. 79-81, SECT. 1,

COD 010106

Subsemnatul RUSU CONSTAN-TIN domiciliat în Petroşani, b-dul 1 DECEMBRIE 1918, blocul 105, ap. 26, cod 332019, judeţul Hunedoara, în calitate de petiţionar al prezen-tului APEL, solicit pe această cale, cu celeritate, instituţiilor mai sus citate să facă dovada că reprezintă în mod evident şi grăitor interesele generale ale societăţii, apără ordi-nea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

În drept, invoc prevederile art. 7 din Declaraţia Universală a Dreptu-rilor Omului; prevederile art. 13 din Convenţia Europeană pentru apă-rarea Drepturilor Omului şi libertă-ţilor fundamentale; prevederile art. 21 şi ale art. 51 din Constituţia Ro-mâniei. Considerând că, în calitate de componente ale autorității sta-tului şi în virtutea atribuţiilor ce vă revin, pe cale de consecinţă, având îndrituirea de a exercita controlul asupra parchetelor din teritoriu, vă solicit în mod categoric şi public să dispuneţi cele legale, pentru cazul pe care îl supun atenţiei.

Caracterul proxim al APELULUI este confirmat şi argumentat, atât de deosebită gravitate a faptelor cât şi de numărul mare de per-soane implicate în săvârşirea (prin asociere la un grup infracţional or-ganizat) unor infracţiuni asociate faptelor de corupţie. Încă din iulie 2007, în presa locală au apărut di-verse articole prin care unii pensi-onari solicitau în mod argumentat iniţierea unor cercetări cu privire la activitatea lui PAVEL GHEORGHE IULIU în calitate de preşedinte al ASOCIAŢIEI PENSIONARILOR PEN-TRU AJUTOR DE DECES ŞI AJUTOR RECIPROC – PETROŞANI, judeţul Hunedoara. Cu toate că existau indicii temeinice de săvârşirea a unor fapte prevăzute şi pedepsi-te de Codul penal, se cunoşteau autorii acestor fapte şi erau vădite consecinţele grave în plan material şi social, atât POLIŢIA MUNICIPALĂ PETROŞANI cât şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA PETRO-ŞANI au refuzat în mod sfidător demararea cercetărilor în cauză. În tot cursul anilor 2008, 2009 şi 2010, au fost adresate prim - procuroru-

lui MANIU DORICA, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, zeci de plângeri penale cu privire la spolierea finanţelor Asociaţiei pen-sionarilor - Petroşani (A. P. A. D. A. R.) de către preşedintele acesteia, PAVEL GHE. IULIU.

În pofida prezenţelor a nume-roase probe legale, utile, temei-nice, relevante şi precise privind constituirea unui grup infracţional organizat, sub directa şi nemijlocita conducere a lui PAVEL GHE. IULIU (cu scopul obţinerii de foloase ma-teriale ilicite pentru el şi complicii lui) în toate cazurile s-a dispus N. U. P. sau S.U.P.. Procurorii ILINCA DU-MITRU şi ROMAN DARIUS au dispus în acest mod (în toate plângerile penale împotriva susnumitului), prim - procurorul MANIU DORICA admiţând soluţiile de N.U.P. şi S.U.P., cu o mare suspicioasă bunăvoinţă, pe cale de consecinţă respingând sesizările petenţilor. Consecinţa neîndoielnică şi argumentul forte al cârdăşiilor existente la nivelul unor poliţişti, procurori şi judecă-tori din Petroşani, sunt confirmările N.U.P.- urilor şi S.U.P. - urilor, dispu-se pe „bandă rulantă” vreme de 3 ani, în dosarele în care s-a simulat cercetarea şi urmărirea penală îm-potriva lui PAVEL GHEORGHE IULIU. Înfiinţată prin fraudarea legii,- cu sprijinul neprecupeţit al judecăto-rului IACOB GHEORGHE de la Ju-decătoria Petroşani,- A. P. A. D. A. R. se află astăzi în pragul falimentului, activitatea de creditare a membri-lor fiind grav afectată. Depozitele bancare ale asociaţiei pensionarilor Petroşani au fost drastic diminuate, datorită investiţiilor inoportune, acordării de credite neperforman-te, sistemului de organizare şi sala-rizare, s. a., toate dispuse din ordi-nal expres şi direct a preşedintelui asociaţiei pensionarilor, PAVEL GHE. IULIU. Acesta este iniţiatorul unei furibunde campanii mediatice negative şi obsesiv - agresivă, în-dreptată împotriva acelora care au avut curajul să spună comunităţii adevărul cu privire la managemen-tul preşedintelui. Dezinformarea, manipularea cât şi alte metode persuasive practicate cu osârdie de către susnumitul, au ca principal obiectiv influenţarea colectivităţii în general şi a pensionarilor în mod special, în interesul personal cât şi al complicilor săi. Gama largă a in-fracţiunilor grave săvârşite de PA-VEL GHE.IULIU, înglobează variate şi numeroase tertipuri cu ajutorul cărora a produs în perioada 2005-2010 o pagubă pe care o estimăm la valoare de 3.500.000 lei (35 mi-liarde lei vechi). În perioada anilor 2005-2008, toate sesizările scrise de diferite persoane adresate in-stituţiilor naţionale ale autorităţii

statului, au fost redirecţionate spre competentă soluţionare celor afla-te în plan local. Această stare de lu-cruri a permis grupării infracţionale să-şi desfăşoare nestingherită, ac-tivităţile de natură penală, pe cale de consecinţă fiind zădărnicită cer-cetarea penală.

Un aspect relevant şi de o gravi-tate covârşitoare este cel privitor la natura grupului - pensionari - cât şi la numărul acestora - peste 8000 - care au devenit victimele lipsite de apărare ale lui Pavel Ghe. Iuliu. Grup social distinct care se caracte-rizează prin prisma senectuţii, se-nescenţei şi nu de puţine ori a se-nilităţii, si care este incapabil să-şi revendice în mod tranşant dreptu-rile sau să adopte o atitudine fermă faţă de managementul defectuos al preşedintelui asociaţiei pensio-narilor Petroşani. La începutul lunii decembrie 2010 câţiva angajaţi ai Asociaţiei Pensionarilor Petroşani, au sesizat D. N. A, Serviciul Teritori-al Alba Iulia, în legătură cu actul de-valizării finanţelor la această asoci-aţie, de către un grup infracţional organizat aflat sub conducerea di-rect a lui PAVEL GHE. IULIU. Zeci de copii ale unor documente financiar - contabile (şi nu numai) s-au con-stituit drept probele indubitabile ale unui jaf (în finanţele asociaţiei), de proporţii nebănuite. În urma descinderii la sediul Asociaţiei pen-sionarilor din Petroşani, din ziua de 08.12.2010, efectuată de către procurorii D. N. A. , au fost ridicate o serie de acte asupra cărora exista suspiciunea că pot fi dovezile scrie ale unor infracţiuni împotriva patri-moniului şi a intereselor membri-lor cotizanţi. Suntem convinşi că, numai printr-o activitate susţinută de investigaţii de strângere şi con-fruntare a probelor, de verificare a versiunilor posibile despre ceea ce s-a întâmplat şi despre persoana făptuitorului, efectuată în condi-ţii de operativitate, mobilitate şi continuitate, de cele mai multe ori fără publicitate, se poate dezlega ceea ce iniţial era necunoscut, se pot înfrânge pas cu pas încercările infractorilor de a se sustrage de la răspundere şi se poate lămuri ca-uza sub toate aspectele. Având în vedere că: organul de cercetare şi urmărire penală dispune în prezent de nenumărate dovezi neîndoielni-ce (înscrisuri oficiale) ale săvârşirii unor grave infracţiuni: - se cunoaş-te organizatorul şi conducătorul grupării infracţionale; sunt cunos-cuţi şi identificați toţi participanţii la comiterea faptelor de natură pe-nală; se conturează cu certitudine un prejudiciu de peste 35 miliarde lei vechi; s-a provocat o gravă per-turbarea a activităţii de creditare; au fost obţinute zeci de declaraţii scrise în urmă audierilor martorilor; există mai multe plângeri penale însoţite de peste o sută de dovezi (acte oficiale); PAVEL GHEORGHE IULIU continuă activitatea infrac-ţională, depune eforturi susţinute de a şterge pe cât este posibil “ur-mele” infracţiunilor şi influenţează

nestingherit şi în mod vădit mar-torii, vă solicităm să dispuneţi cele legale şi în conformitate cu atribu-ţiunile ce vă revin în această situa-ţie. S-au scurs 3 luni şi 2 săptămâni de când în cauza ce face obiectul dosarului penal nr. 2/P/2011- aflat sub coordonarea procurorului NI-CODIM IOAN de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara - se administrează actele premergătoa-re cercetării penale. În condiţiile în care limita maximă a administrării actelor premergătoare, o constitu-ie momentul în care s-au strâns su-ficiente date ce îndreptăţesc înce-perea urmăririi penale, vă solicităm să dispuneţi o lămurire a cauzelor ce au împiedicat procurorul de caz în a lua măsura reţinerii împotriva lui PAVEL GHE. IULIU. Nu am să in-voc declaraţiile făcute publice de către susnumitul că, în gestiunea şi activitatea lui nu are dreptul ni-meni să intervină. Nu am să invoc - lucru cunoscut comunităţii - re-laţiile vechi şi de strânsă prietenie ale lui Pavel Ghe. Iuliu cu poliţiştii Şuşman, Cândea, Stoica, procurorii ILINCA DUMITRU, ROMAN DARIUS, prim-procuror MANIU DORICA, ju-decătorul IACOB GHEORGHE, no-tarul public GHERGHIN NICOLAE şi alţii, care într-un mod sau altul l-au “ajutat” mai mult sau mai puţin în ultimii 3-4 ani. Toate acestea chiar şi de apare ca bizară atitudinea procurorului de caz, faţă de faptul că apreciază ca insuficiente probe-le pentru începerea urmăririi pe-nale şi reţinerea lui Pavel Ghe. Iuliu cu propunerea arestării preventive pentru 29 de zile.

Este un fapt cunoscut că, acte-le premergătoare se efectuează numai atunci când din examina-rea actelor de sesizare, nu rezultă elemente suficiente pentru a se dispune începerea urmăririi pena-le. În această împrejurare, vădită tergiversare a cercetărilor penale în dosarul penal nr. 2/P/2011 sub diverse motive netemeinice, face dovada existenţei unor interese ob-scure, în sensul clar şi determinant al favorizării infractorului. Faptele comise de către Pavel Ghe. Iuliu în calitate de preşedinte al asociaţiei pensionarilor Petroşani, sunt de o gravitate deosebită, au urmări fără precedent în istoria asociaţiei iar pe care de consecinţă aduc atingere deosebită proprietăţii, una dintre valorile sociale pe care legiuitorul le apără.

La situaţia existentă, pericolul social este evident, concret şi im-pune în mod strigent măsuri legale care să contracareze acţiunile de ştergere a „urmelor” şi influenţarea a martorilor de către Pavel Ghe. Iu-liu. La stabilirea concretă a gradului de pericol social, organul de cerce-tare penală trebuie să ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de scopul urmărit şi rea-lizat de Pavel Ghe. Iuliu, de împreju-rările în care acestea au fost comise de persoana şi conduita acestuia. Cu vinovăţie evidentă, faptele au fost săvârşite prin constituirea unei

grupări infracţionale organizate sub conducerea nemijlocită a lui PAVEL GHE. IULIU. Structura acestei grupări a fost aplicată şi mulată pe sistemul propriu de funcţionare şi organizare a A. P. A. D. A. R. - Petro-şani. Având în vedere că aplicarea legii penale în acest caz grav este modalitatea prin care pot fi sanc-ţionate infracţiunile săvârşite la adresa unor valori sociale; - având în atenţie imperativul soluţionării într-un timp rezonabil a dosarului penal nr.2/P/2011;

- ţinând seama că la această dată cercetările în acest dosar sunt vădit îngreunate de mulţimea faptelor comise, de multitudinea tertipuri-lor de care s-a folosit PAVEL GHE. IULIU, de numărul ridicat al partici-panţilor cât şi de cel al martorilor ce necesită audierea în cauză;

- luând în considerare faptul că prezenta stare de lucruri permite pe cale de consecinţă favorizarea infractorilor şi influenţarea de către aceştia, a martorilor; - convins că nimeni nu este mai presus de lege iar vinovaţii trebuiesc aduşi în faţa justiţiei, cu scopul de a răspunde pentru faptele săvârşite şi reţinute prin actele se sesizare în sarcina acestora;

- cunoscut fiind faptul că aveţi îndrituirea de a asigura legalitatea, de a controla şi coordona parchete-le din subordine în activitatea lor;

- solicit pe această cale demer-sul dumneavoastră în calitate de reprezentanţi ai instituţiilor naţio-nale ale autorităţii statului în acest grav caz.

Motivele solicitării subsemna-tului sunt generate de necesitate verificărilor cu privire la cauzele care duc la întârzierea aplicării le-gii în cazul concret al dosarului nr. 2/P/2011;

- găsirea (aflarea) şi aplicarea modalităţilor de remediere a aces-tor impedimente;

- asigurarea unui curs a cercetă-rilor care să răspundă imperative-lor de celeritate, justiţie, mobilitate, timp rezonabil şi legalitate în rezol-varea şi lămurirea cauzei sub toate aspectele;

- stabilirea cauzelor care îm-piedică a se ordona o expertiză fi-nanciar - contabilă în cauză pentru toată perioada 2005-2010 inclusiv şi o expertiză tehnică de evaluare a costurilor tuturor lucrărilor exe-cutate de către S. C. CRISS DESIGN SRL respectiv, construcţii, recon-strucţii, modernizări, remoderni-zări, achiziţii de materiale şi servicii, dotări, etc. Considerând că APELUL subsemnatului va găsi rezonanţa cuvenită a atenţiei dumneavoastră, fiind supus judecăţilor de cuviinţă, îmi manifest convingerea că voi fi onorat cu un răspuns pentru care îmi rezerv dreptul de a-l face pu-blic.

Aştept răspunsul domniilor voastre.

constantin RUSU

APEl

7


Puncte de vedere

- posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta -

1. La începutul anului 2003, Ger-mania era în şoc: ministrul de finanţe social-democrat Hans Eichel dezvă-luise că bugetul federal al Germaniei are o „gaură” de 15 miliarde de euro.1 Germania depăşise deja deficitul bugetar de 3% permis de acordurile care au stat în anii ‘90 la baza creării euro. Economia Germaniei, anun-ţau agenţiile de presă, era în „pragul recesiunii”.2 Şomajul era în creştere, iar Cancelarul Gerhard Schroeder (la putere între 1998-2005) anunţa măsuri de reducere a ajutoarelor de şomaj şi a pensiilor. Sute de mii de oameni protestau în stradă. Atât pa-tronatul cât şi sindicatele se arătau puţin dispuse să facă sacrificii reale pentru a accepta reformele lui Schro-eder.3 În 2005, după adoptarea unui plan de măsuri dure de reducere a ajutoarelor de şomaj, Gerhard Schro-eder a pierdut alegerile în favoarea Angelei Merkel.

2. În 2010, agenţiile de presă şi editorialiştii se entuziasmează de performanţele economiei germa-ne.4 Prin contrast cu ceea ce presa engleză a numit „PIGS” (Portugalia, Italia, Grecia, Spania), dar şi cu Irlan-da, Franţa, România sau chiar Marea Britanie, Germania apare ca un mo-del de hărnicie şi cumpătare. Faptul că întreaga Europă are de ales între prăbuşirea totală şi pax germanica nu miră pe nimeni. Şi nici nu scan-dalizează. La urma urmelor, nemţii nu fac nimic altceva decât să vină şi să repare ce-au stricat alţii, să pună ordine cu eficienţă tipică în neo-rânduiala celtico – mediteraneano - balcanică a altora: „Nu vreau să cri-tic Germania în nici un fel. Nu a fost ceva ce a căutat. Mai degrabă a fost ceva ce i s-a aruncat în braţe datori-tă propriei conştiinciozităţi, hărnicii şi constante aplicări a inteligenţei la economia reală mai degrabă decât la cea virtuală.”5 Aşadar, în numai 5 ani, din 2005 şi până astăzi, nemţii au muncit atât de mult încât au ajuns să cumpere insulele grecilor la pachet cu jumătate din continent. Cum e cu putinţă acest lucru?

3. Martin Wolf e autorul manifes-tului neoliberal Why Globalization Works (Yale, 2004) şi principalul ana-list financiar al ziarului Financial Ti-mes. De pe aceste poziţii, Wolf scrie că principalul beneficiar al creării zonei euro e Germania.6 Datorită eu-rozonei, Germania are atât: 1. pieţe captive; 2. o rată de schimb compe-titivă. Două cincimi din exportul Ger-maniei, de nouă ori mai mult decât exporturile Germaniei în China, se duc în eurozonă, notează Wolf. În absenţa euro, acest lucru ar fi fost cu neputinţă, din cauza deprecierii mo-nedelor locale ale periferiei U.E.. Ger-mania, a cărei marcă ar fi explodat ca valoare, s-ar fi aflat în imposibilitatea de a exporta, în condiţiile în care eco-nomia Germaniei e o economie ba-zată pe export, nu pe consum intern. Mai mult încă, influxul de capital în aceste zone periferice s-a făcut mai

ales în zona construcţiilor şi a con-sumului (mall-uri), adică în activităţi care nu produc nimic exportabil. Pe-riferia a cheltuit banii pe lucruri care nu fac concurenţă economiei germa-ne. După cum arată Wolf: „Eurozona a încurajat un influx de capital ieftin către economiile emergente. Când cheltuielile private au făcut implozie, deficitele fiscale au făcut explozie.”7 A cere austeritate fiscală de la stat, atunci când o mare parte din vină o poartă firmele private, băncile ale că-ror credite iresponsabil de ieftine au alimentat consumul ţărilor de cen-tură care a stat la baza prosperităţii economice a Germaniei, e o dovadă de ipocrizie şi de proastă politică economică.

4. The Wall Street Journal conside-ră şi el că Germania nu „salvează” ţă-rile precum Irlanda sau Grecia (prima aflată în dificultate din cauza defici-tului privat, a doua din cauza defici-tului de stat) din generozitate, ci din interes. Germania a profitat şi profită de eurozona care a dat peste cap - făcându-le, de exemplu, mai puţin competitive la export - economiile acestor ţări. Iată ce spune „biblia ca-pitalistă”, neoliberală WSJ : ,,Berlin’s readiness to compromise in order to get an agreement with France and other euro-zone countries reflects the still-strong belief of Germany’s governing class that saving the com-mon currency is a vital national inte-rest. The euro has allowed Germany’s export-dependent industries to sell their wares in their main European markets at stable prices, free from the currency appreciations that afflicted them in the days of the Deutsche mark. Most German business people agree that a revived mark would be too strong for comfort, jeopardizing Germany’s booming trade with Chi-na and other emerging economies, and wiping out a decade of efforts to make German companies more com-petitive. In addition, an unraveling of the common currency would leave Germany’s banking system holding hundreds of billions in distressed assets in countries that dropped out of the euro. That could force the German government to spend far more on propping up its banks than it must now lend to Greece, Ireland and possibly other governments.”8

5. Putem fi aşadar îndreptăţiţi să afirmăm că, dacă economia germană a ieşit, în ultimii 5 ani, din dificultăţile de până în 2005, acest lucru s-a dato-rat mai ales eurozonei, care a permis Germaniei să exporte în ţări captive în zona euro, adică în ţări cu o eco-nomie mai slabă decât moneda. În aceste condiţii, apărarea euro devine prioritate strategică germană. După cum spune chiar ministrul de finanţe al Germaniei, Wolfang Schauble: „Ide-ea că s-ar putea să nu fim în stare să apărăm moneda comună europeană ar avea consecinţe economice, soci-ale şi bugetare incalculabile pentru Germania.”9

6. În aceste condiţii, e normal ca Germania să se folosească de toa-

te pârghiile politice şi intelectuale pe care le are la dispoziţie pentru a promova în ţările Uniunii Europene, şi mai ales în periferiile mai slab dez-voltate economic, şi deci mai suscep-tibile la influenţa germană, „meritele” unionismului european şi ale euro-zonei.

7. Începând din anii 1960, Ger-mania a dezvoltat, după model an-glo-american, o reţea de fundaţii „private””care să funcţioneze ca pro-motoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promova-rea politicii guvernului german în in-teriorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus gu-vernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de „zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunifi-cată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivi-tate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guver-nului federal. Toate proiectele exter-ne sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu am-basadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiuni-le. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţione-ze conform conceptului „pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e „educaţia civică” în spi-ritul democraţiei, al drepturilor omu-lui şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Repre-zentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă re-prezentanţilor oficiali ai statului ger-man. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone „sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, con-tacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fun-daţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Demo-craţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uni-unii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.

8. În România, fundaţiile Hans Se-idel şi Konrad Adenauer sunt impli-cate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Funda-ţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Ba-consky. Pe 13 octombrie 2010, la lan-sarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: „Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a că-rei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11

9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă „să ne ajutăm reciproc”? Dacă Româ-nia are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost ali-mentată, după cum arată economiş-tii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia - Creştin Democrată doar un tentacul al inte-reselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al Româ-niei. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: „Fundaţia Creştin - Democrată pro-movează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul con-stituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţe-lor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”

10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, funda-ţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împotriva intereselor guvernului german. Şi interesul gu-vernului german e să ţină toată Eu-ropa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea eco-nomiei româneşti, intenţia guvernu-lui României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democra-tă un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?

11. Dacă mai iau în calcul şi decla-raţiile din ultimii doi ani ale dlui Ba-consky, cum că dl ministru visează la o „elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele na-ţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem „kaputt”.

12. Am mai avea o şansă: să ne trezim şi să înţelegem că politica de dreapta, ca anti sau non-ideologică, presupune nişte continuităţi: 1. cea dintre gând şi faptă; 2. cea dintre faptă şi reprezentare; 3. cea dintre ieri şi azi. Nu are nici un rost să du-plicăm „la dreapta” naivitatea, incom-petenţa şi/sau duplicitatea celor care ne-au condus între 1945 şi 1989. Nu văd nici o deosebire între „idealiştii” comunismului şi „naivii” eurofili. Nu credeţi că e timpul să punem capăt „naivităţilor”pe spinarea poporului ro-mân? Şi declaraţiilor de dependenţă? Nu am nimic cu Germania şi sunt sigur că mulţi români se gândesc satisfăcuţi că „mai bine nemţii decât chinezii”. Dar nu văd cum „reţelele de guvernanţă”, aşa cum au fost denumi-te în literatura de specialitate reţelele de influenţă ţesute de aceste funda-ţii, pot ajuta la edificarea unei demo-

craţii participative în România. Unde e transparenţa, unde e controlul de-mocratic, unde e echidistanţa, unde e principul subsidiarităţii? Sau e vorba de o nouă „subsidiaritate”, imperială? Am văzut, săptămânile din urmă, că românii au manifestat interes pen-tru recentele alegeri din S.U.A. Un fapt interesant, nerelatat de presa din România, e că atât Tea Party, la dreapta, cât şi New York Times, la centru stânga, au salutat, unde a fost cazul, victoria în alegeri a candidaţi-lor care au învins adversari susţinuţi de bani veniţi din afara statului sau a circumscripţiei electorale respective. „Carpetbaggers” („veneticii”), oame-nii care dansează după cum le cântă banii şi interesele externe nu sunt vă-zuţi cu ochi buni de o stângă şi de o dreaptă din ce în ce mai localiste, pro-tecţioniste şi izolaţioniste. Politicienii cu telecomandă încep să nu mai fie la modă. Poate se va trezi şi România. Nu de alta, dar nemţii nu au mână bună. Ruşilor, conservatorii germani l-au trimis, în tren blindat, „ca baci-lul în eprubetă”, pe Lenin, în 1917. Nouă, în primul război mondial ne-au compromis Partidul Conservator, prin umilitoarea Pace de la Bucureşti (1918), iar în al doilea război mondial ne pregătiseră un „guvern de la Vie-na” (cu Horia Sima). Nu ştiu cum se face, dar, spre deosebire de Germa-nia burgurilor, Germania imperială modernă a tins întotdeauna să dis-trugă elitele reprezentative ale altor ţări şi să exporte diktaturi, oameni de mâna a doua şi instabilitate.

Mircea PlATON(Articol publicat şi în „Convorbiri

literare”)Note

http://news.bbc.co.uk/2/hi/1. business/2936378.stm



http://www.nytimes.com/2010/08/14/4. world/europe/14germany.html?pagewanted=all

Theodore Dalrymple, „When Irish Eyes 5. Stop Smiling,” The Wall Street Journal, 27 noiembrie 2010.

Martin Wolf, 6. „The Germans Are Wrong: The Eurozone is Good for Them,” Financi-al Times, 7 septembrie 2010.

Martin Wolf, 7. „Eurozone Plays ‘Beggar My Neighbour’,” Financial Times, 18 mai 2010. înapoi

Marcus Walker,8. „Berlin Reconciles Itself to Bailouts”, The Wall Street Journal, 30 noiembrie 2010.

Marcus Walker, 9. „Berlin Reconciles Itself to Bailouts”, The Wall Street Journal, 30 noiembrie 2010.

Ann L. Philips, Power and Influence after 10. the Cold War: Germany in East-Central Europe, Rowman & Littlefield, 2000, 128-35

http://fc-d.ro/2010/10/s-a-lansat-11. funda%C8%9Bia-cre%C8%99tin-demo-crata/

http://www.ziare.com/economie/12. deficit-bugetar/romania-a-avut-al-optu-lea-deficit-comercial-ca-marime-din-ue-1055670 înapoi

Teodor Baconsky, 13. „Actiunea indirecta”, Dilema veche, 22 octombrie 2009; „Tita-nic Vals”, Cotidianul, 26 iunie 2008.

la loc (tele)comanda!

8


Anchetă

Evenimentele ultimelor şase luni din viaţa Stelei Colceriu m-au determinat să trec din nou la atac. În faţa bestia-lităţii caracterului uman nu poţi simţi decât mânie şi revoltă. Când e vorba de mulţi bani, oamenii îşi vând sufle-tul diavolului şi nu le pasă că îi strivesc pe alţii...ba mai mult, calcă cu dispreţ peste cadavre, fără să gândească că în viaţă totul se plăteşte. Ca şi cum nu a făcut suficient rău unei fiinţe neaju-torate, Câmpeanu, marele „doctor” în ale nelegiuirilor, a strâns în jurul său alte păsări de pradă...indivizi lipsiţi de scrupule, creaturi jalnice care, deşi au depus jurământul lui Hipocrate, nu-mai oameni nu pot fi numiţi...

Internarea în Spitalul clinic de boli infecţioase nr. II. Domnica Augusta Butiurcă, şefa spitalului, medic superspecializat în parazi-tologie clinică şi „doctorul” câm-peanu. Prima anchetă socială.

Întrucât problema Stelei era una de viaţă şi de moarte, primul medic la care am apelat a fost doctoriţa Butiur-că. În 26 septembrie 2010, am adus-o pe Stela de la Isla şi am internat-o la spital pentru primul ajutor şi investiga-ţii clinice. Scheletică, murdară şi agita-tă, Stela nu se putea opri din plâns...la ora 16 mânca pentru prima oară în ultimele 24 de ore...la 1,75 metri ai ei avea 47 de kilograme...halucinant!

A doua zi am demarat, prin Servi-ciul Asistenţă Socială din cadrul primă-riei, o anchetă socială pentru încadra-rea ei în grad de handicap şi internarea într-un centru specializat.

Aflând că e la spital, „doctorul” Câmpeanu i-a dus buletinul şi decizia de pensionare pentru decontarea ser-viciilor medicale. În aceste împrejurări a cunoscut-o pe madam Butiurcă. Deşi ştia foarte bine că are de-a face cu un asasin dispus să facă orice pentru a-şi salva bunurile jefuite, doamna doctor a intrat în joc şi, în loc să-i interzică acestuia contactul cu victima, a făcut contrariul.

Profitând de boala cronică, de la-bilitatea psiho-afectivă a Stelei şi de bunăvoinţa şefei, avocatul nu venea să vadă cum se simte sau să îi aducă ceva, ci să-i şoptească la ureche „ Să nu ai încredere în Liliana, că vrea să-ţi fure casa şi să te înşele. Face parte dintr-o gaşcă de mafioţi şi a făcut puşcărie, nu mai accepta să te viziteze!”

De la bolnavele din spital am aflat că întâlnirile cu călăul au răscolit-o atât de mult încât după plecarea lui o apuca diareea, nu putea dormi, se plimba pe hol, ţipa, plângea şi îl bleste-ma pe Câmpeanu. Cu acordul şefei, în octombrie, avocatul a dus-o pe Stela într-o plimbare la Isla... ca să îşi aducă, chipurile, cei 500 lei, banii de cheltu-ială pe care îi avea în dulap şi câteva bijuterii din aur. Demonstraţie ieftină a faptului că el nu i-a furat nimic! Stela şi un martor mi-au confirmat că pri-mirea banilor şi a bijuteriilor s-a con-semnat într-un proces- verbal predat coanei Butiurcă; cu toate acestea, şefa nu mi-a arătat documentul şi nici biju-

teriile, pe care nu i le-a înapoiat Stelei nici până astăzi. Vă vine să credeţi că un medic poate ajunge la un aseme-nea nivel de degradare? Şi ăsta e abia începutul!

Superspecializata în parazitolo-gie, „superspecializata” jocurilor duble. Rezultatele primelor inves-tigaţii psihiatrice.

Deşi starea depresivă şi agitaţia Stelei impunea transferarea urgentă la psihiatrie, madam Butiurcă a tot amâ-nat, susţinând că e perfect normală, doar mie mi se pare altfel. Abia când colegele de salon au reclamat că nu pot dormi din cauza ei, „superspecia-lizata” a trimis-o la Clinica de Psihia-trie Nr. II. La data de 20.10.2010, după aproape o lună de la internare, a fost examinată. Iată conţinutul scrisorii medicale:

„ Diagnostic: Tulburare schizoafec-tivă de tip mixt. Episod maniacal. La nevoie transfer la clinica de psihiatrie. Constatări: fond structural cu trăsături paranoidale, supraproducţie ideatică

cu caracter neconvenţional, trăiri emo-ţionale asamblate în jurul prejudiciului şi persecuţiei, randament intelectual diminuat, coeficient de inteligenţă 17; control peste 2 săptămâni”.

În ciuda diagnosticului, „superspe-cializata”, nu numai că nu a trimis-o la control, dar a preferat să-şi ţină victi-ma prizonieră la ea în ogradă, fără a-i administra medicamentele prescrise.(n.a.: Convulex, Anxial, Risperidon, Diazepam). Motivul e uşor de ghicit: în joc o casă de 4 miliarde!

În baza adeverinţei eliberate de me-dicul psihiatru am reuşit să finalizez prima anchetă socială. Deşi nu avea nici un interes să o transfere la psihi-atrie, crizele nervoase şi tulburările de comportament ale Stelei au determi-nat-o pe doamna şefă să o trimită la examen neurologic şi tomografic.

Trei internări record. Rezultatul

cT(tomografie computerizată), EEg, examenul neurologic şi refu-zul transferului la psihiatrie. Din-tr-o închisoare în alta. Un duo asa-sin ...cine se aseamănă, se adună.

Până în prezent, Stela a avut 3 in-ternări: prima, în perioada 26.09.2010- 29.12.2010(FO 56245), a doua, în perioada 31.12.2010- 04.02.2010(FO 73199) şi actuala din 06.02.2011 până în prezent. Din prima foaie de observa-ţie rezultă:

CT cranian nativ + civ.: pune în evidenţă multiple leziuni spontane hipodense localizate fronto-tempo-ro-parietal drept în teritoriu profund de vascularizaţie al ACM drepte, cu dimensiuni de până la 18/22 mm fără priză de contrast. Alte două leziuni cu aceleaşi caractere localizate perilingu-ral stâng în teritoriul de vascularizaţie al ACM stângi cu diametrul de 11 mm. Concluzii: în actualul context pledează pentru multiple AVC în teritoriul pro-fund de vascularizaţie al ACM bilate-

ral. Medicul neurolog a recomandat examinarea eco Doppler carotidian, însă „superspecializata” nu s-a de-ranjat să o trimită la investigaţii, afir-mând cu neruşinare că „problemele de pe creier se datorează parazitului toxocara”. Pentru a-şi dovedi credibi-litatea, m-a rugat să-i cumpăr Stelei DUADOR (30 tablete - doză pentru un elefant!) pentru combaterea parazitu-lui. Oricine se uită pe Internet vede că toxinele produse de toxocara nu modi-fică structura creierului! Aceasta putea fi modificată fie de loviturile primite în cap de la beţivii din casa ororilor din Isla, fie de un sifilis terţiar (n.a.: Stela a fost bolnavă de sifilis).

Examenul neurologic: tulburare schizoidă. Sindrom nevrotic. Stare după TCC-uri repetate, modificări de compor-tament, TCC-uri în antecedente.

EEG: activitate EEG de fond alfa ira-diat anterior, intricat cu vârfuri de frec-venţe alfa ample pe derivatele tem-porale bilaterale. Pe acest fond apar la IIV descărcări paroxistice bilaterale sincrome şi esincrome de vârfuri, unde lente ascuţite care se menţin şi după HV. Medicii specialişti recomandă efectuarea ex. Doppler carotidian şi ex. IRM cerebral pentru elucidarea etiolo-giei leziunii cerebrale. Credeţi că ma-dam Butiurcă a dus-o la examenele de specialitate sau că i-a administrat Ste-lei medicamentele prescrise? Ba mai mult, pentru a născoci ceva plauzibil, Butiurcă afirmă că Stela este suspectă de parazitoză cerebrală, însă acest lu-cru nu a fost demonstrat până la sfâr-şitul celei de-a doua internări.

Pentru a-i putea înainta dosarul

la DGASPC mai aveam nevoie de un bilet de externare din spitalul de psi-hiatrie, un diagnostic definitiv şi o scri-soare medicală. Faptul că madam

Butiurcă amâna nejustificat reeva-luarea psihiatrică mi-a dat certitudi-nea că lucra pe o mână cu asasinul. La mijlocul lui decembrie, „doctorul” Câmpeanu şi ajutorul său de nădejde din spital, a reuşit să o instige pe Ste-la împotriva mea. Astfel că, de câte ori mă vedea, aceasta urla „Nu vreau să te mai văd, lasă-mă în pace. Am aflat că vrei să mă duci la ospiciu, pleacă, nu am nevoie de tine!”. Folosindu-se de boala psihică şi lipsa ei de discernă-mânt, cineva jubila... Nu pentru mult timp, pentru că eu nu cad în cursă atât de uşor!

VIAţă fURATă (II)

Stela , înainte de internare.

Wc-ul de la Isla.

9


Anchetă

Nu mai este un secret pentru foar-te mulţi petroşeneni că marea familie mafiotă – fătată de veşnica tranziţie pe aceste meleaguri – nutreşte cele mai alese sentimente pentru autori-tăţile locale, sub a cărei pulpană pro-tectoare stă bine mersi.

Nu puţine sunt cazurile când oda-tă intrat în „malaxorul” marii „familii’’ avertizorul public devine victima si-gură a unui sistem criminal aflat dea-supra legii. Sistemul bine organizat pe fondul unor cârdăşii ordinare, cu-prinde de-a valma interlopi, patroni de societăţi, poliţişti, notari, procu-rori, ş. a. De câţiva ani îndărăt, domnul LIHOACĂ IOAN, fost conducător auto în cadrul Substaţiei de Ambulanţă Petroşani, judeţul Hunedoara face dezvăluiri în mass-media cu privire la sustragerile de carburanţi destinaţi parcului auto. Să nu cumva să credeţi că în urma acestor dezvăluiri s-au băgat în seamă Poliţia Municipiului Petroşani sau Parchetul. Zic cel puțin

două instituţii ale autorităţii statului care sunt îndrituite prin lege să i-a la puricat, pe baza probelor legale şi re-levante, actele şi „activitatea” familiei COCOTA IOAN şi ANGELA..., cea care conform probelor patrona „mica afa-cere” cu tupeu, ca să nu scriu imper-tinenţă. Consecinţele dezvăluirilor făcute la un post TV local de către LI-HOACĂ IOAN nu au întârziat să apară. După ce i s-au „ fabricat” în regim de urgenţă - doar 3 rapoarte de sancţio-nare - a fost declarat „cap de serie” pe tabelul cu persoanele a căror posturi au fost restructurate. Aşa că, alături de 3 angajaţi aflaţi la ceasul pensi-onării, d-lui LIHOACĂ IOAN i-a fost indicată poarta unităţii cu scopul ca aceasta să fie un exemplu elocvent al spiritului de economie ce-i mânca pe grangurii Serviciului de Ambulanţă Judeţean - Deva... precum purecii pe câine. Toate încercările şi diligenţele depuse de către cel aruncat pe dru-muri în mod abuziv, netemeinic şi ilegal au fost sortite cu mare succes...

eşecului deplin. Îmbrăţişând până la lacrimi principiul ruşinos dar sănătos „răzbunarea-i arma prostului„ îmbui-baţii ştabi de la judeţ au folosit toate armele din dotare: minciuna, dezin-formarea, manipularea, calomnia... Cota de piaţă a lipsei de scrupule şi a necinstei acestor creaturi diavoleşti este cea mai ridicată din ultimii 20 de ani. Să-i pomenim de pe ferpar şi să ne rugăm bunului Dumnezeu să-i ierte pentru că nu ştiu ce fac... sau fac din alea neortodoxe. Liderul de sin-dicat BELEA VALENTIN, manager ge-neral STOICA MARIUS EMIL, director ec. BODREAN ADRIAN, director teh-nic ZUGRAVU AUREL, COCOTA IOAN, COCOTA ANGELA şi nu în ultimul rând CIUICA PETRE sunt cei din gaşca lui piţigoi care l-au etichetat pe d-nul LIHOACĂ IOAN ca fiind indezirabil. O să trecem în dribling peste escroche-riile coţcarilor care se visează deasu-pra legii, dar nu înainte de a face o precizare esenţială . Cu puţin timp în-aintea ca domnului LIHOACĂ IOAN

să i se restructureze postul au fost angajate 7 persoane.(!!?) Trebuie să recunoaştem că la această dată încă nu suntem în posesia răspunsului la întrebarea legică şi logică: unde s-au „volatilizat” tonele de combustibili auto consemnate ca fiind „arse” de parcul de ambulanţe. Suntem curi-oşi chiar dacă nu vor autorităţile să avem şi noi cunoştinţă de numele „beneficiarilor”.

Povesteşte gura târgului că dacă s-ar face o confruntare între fişele de comenzi şi foile de parcurs s-ar des-coperii că „afacerile” soţilor Cocota au parfum de penal. Că unii nu ţin la onoarea lor „asta iastă” problema lor. Dar când au dureri în fund şi coate de imaginea instituţiei care-i nutreşte mi se pare un act de crasă inconşti-enţă. De-o fi una sau de-o fi alta, mo-tivul actului de restructurare a şna-panilor ce-şi râd azi în barbă este o minciună ordinară care frizează la un loc impertinenţa şi grotescul. Nu o să enumerăm agenţii economici la uşile cărora d-nul LIHOACĂ IOAN a bătut în căutarea unui loc de muncă.

Leit motivul refuzurilor de a fi angajat este incompatibilitatea cu stările şi faptele de ilegalitate, ba pe

deasupra mai deţine şi un puternic şi dezvoltat simţ civic. Nu a făcut ex-cepţie de la regulă nici chiar Primăria Municipiului Petroşani care, prin per-soana domnului LUCIAN OCTAVIAN DRAGOMIR, a reuşit performanţa să-l declare indezirabil pe d-nul LIHOA-CĂ. Facem menţiunea că d-nul LU-CIAN OCTAVIAN DRAGOMIR deţine funcţia de Director executiv în cadrul Primăriei Municipiului Petroşani. În Municipiul Petroşani starea de anor-malitate se înscrie într-o spirală a impertinenţei care este stimulată ta-man de către cei cu îndatorirea de a preveni şi de a combate această stare. Nici nu este de mirare că lui LIHOA-CA IOAN îi sunt închise uşile în nas în momentul în care îşi cere dreptul de a munci cinstit şi cu demnitate. Iată, consecinţele unui act plin de civism şi de curaj de a arăta comunităţii cine sunt animăluţele care „ronţăie” nede-ranjate la sacul cu bani numit gene-ric bugetul public.

INDEZIRABIL, aceasta este eticheta pe care marea familie mafiotă din Va-lea Jiului a lipit-o pe pieptul curajosului avertizor public. Nu uitaţi că noi sun-tem cu ochii pe voi... S-auzim de bine!

constantin RUSU

Internarea de o zi la Psihiatrie, dosarul DgAScP nr 836/22.02.2011 şi dosarul de punere sub interdic-ţie nr.186/14.02.2011. Obţinerea curatelei şi expertiza IMl. Despo-tul Butiurcă şi interdicţia de a intra într-o instituţie publică.

Fiind sigură că am renunţat la Stela, după Crăciun, coana Butiurcă i-a per-mis lui Câmpeanu să o ducă la Azilul de bătrâni din Tg. Mureş...dacă săr-mana femeie ar fi acceptat, „doctorul” ar fi fost fericit. Pentru că după aceea putea să o ia de acolo şi să o ducă într-un loc necunoscut în care să-i vină de hac. Dar n-a fost să fie pentru că Stela, în mintea ei, vroia o casă, nu un azil. Am intrat în 2011 şi „superspecializa-ta” jocurilor murdare a continuat să o ţină pe Stela la ea în ogradă tot în baza parazitozei cerebrale, nedemonstrată clinic.

După apariţia primei părţi a artico-lului „VIAŢĂ FURATĂ” lucrurile au înce-put să se mişte.

În 9 februarie dr. Racz a internat-o pentru o zi la Psihiatrie pentru a-i face

reevaluarea. Madam Butiurcă mi-a te-lefonat spunând că are nevoie de co-pii după cuponul de pensie şi buletin. Când i-am solicitat scrisoarea medi-cală de care aveam nevoie pentru în-aintarea dosarului la DGASCP pentru încadrarea în grad de handicap, şefa a refuzat să îmi dea actul, întrebându-mă: „În ce calitate mi le cereţi?”

Văzând că nu cedez, mi-a dat docu-mentul. În baza acestuia am înaintat actele la Primărie - pentru deschiderea procedurii de punere sub interdicţie şi obţinerea curatelei şi la DGASCP- pen-tru încadrarea în grad de handicap şi internarea într-un centru de speciali-tate. La data de 21 februarie a.c. am obţinut Dispoziţia de curatelă iar la 22 februarie am înaintat dosarul la DGASCP, urmând să duc bolnava la data de 4 martie pentru a fi examinată. La 25 februarie Parchetul a dispus, prin Ordonanţă, efectuarea unei expertize psihiatrice la IML în vederea stabilirii discernământului, pentru data de 10 martie.

Pe când credeam că voi ajunge la final, a apărut surpriza - surprizelor. Fără nici un preambul, în 4 martie a.c., superspecializata a dat ordin portari-lor să-mi interzică accesul în spital. Am chemat poliţia, însă echipajul a spus că nu poate interveni. Ciudat! În schimb coana Butiurcă l-a chemat pe Mihai Rus-un asistent social din cadrul Spi-talului Judeţean - care, după ce mi-a smuls din mână dispoziţia de curatele şi ordonanţa parchetului, a început să se bată cu pumnul în piept, cum că îi face el expertiza şi o duce la Isla, unde „are condiţii”.

complicii lui câmpeanu la asa-sinatului moral al Stelei colceriu. Anton Dana Willa, metresa avoca-tului, dosarul penal 7687/P/2010 şi banii din contul Bank Post. Indi-

ferenţa unei familii avide de bani. Averea ilicită a avocatului.

Tragedia vieţii Stelei şi dorinţa de a o ajuta m-au determinat să efectuez o serie de demersuri oficiale. Astfel, la 26 oct.2010 am înregistrat la DGASPC Mureş cererea Stelei privitoare la studierea dosarului fiul său Colceriu Alexandru şi o copie a tuturor actelor sale medicale în baza cărora minorul a fost transferat la Leagănul de copii. Aşa cum era de aşteptat, instituţia a refuzat să pună la dispoziţie dosarul, afirmând că „nu există acte medica-le”. Dacă nu există acte, pe baza căror considerente a fost întocmită ancheta socială a Primăriei Mureş din dosarul 16/ iul.1994 în care se specifică: „Starea sanitară: mama minorului prezintă simptome de bolnavă mintal. Consta-tări şi propuneri: minorul Colceriu Ale-xandru se află de la naştere în materni-tate, mama acestuia neavând condiţii materiale şi nereprezentând garanţii morale pentru a-l putea lua în familie, în plus aceasta prezintă simptome de

bolnavă mintal, ceea ce ar pune în pe-ricol viaţa minorului. Propunem inter-narea minorului în Leagănul de copii Tg. Mureş”. În ziua naşterii, Alexandru a fost diagnosticat cu sechele după en-cefalopatie postasfixică.

Dar să mergem mai departe, la reprezentanţii poliţiei şi parchetului judecătoriei Mureş, complici la fărăde-legile lui Câmpeanu.

În urma loviturilor primite anul tre-cut de la Anton Dana Villa (n.a.: me-tresa avocatului), am depus plângere penală. Deşi am avut trei martori şi un certificat medico-legal, atât poliţistul Adam Albert cât şi procurorul Valenti-na Gândilă i-a dat metresei NUP, adică neînceperea urmăririi penale. Păi cum s-o „urmărească” penal din moment ce Câmpeanu o foloseşte pentru a comite noi fărădelegi? Ea cunoaşte toate vic-timele securistului, începând cu Stela şi terminând cu alte doamne în vârstă din Tg. Mureş, Ruşii Munţi, Ibăneşti, etc. escrocate de „doctor”.

În ceea ce-o priveşte pe Stela, în 2010 metresa, după ce a lovit-o pes-

te cap şi spate, a dus-o la Bank Post, bancă la care victima avea un depo-zit de la defuncta mamă, de 3.000 lei. Sub teroare, Stela şi-a retras banii însă imediat după aceea Dana i-a smuls din mână, afirmând „tu nu ai nevoie de bani, din moment ce Sandu este tu-torele tău”.

Deşi are mai multe imobile luate cu japca, tandemul Câmpeanu-Anton locuieşte într-o casă de patrimoniu, pe Str. Arany Janos nr. 33.

Referitor la rudele Stelei, nici aces-tea nu sunt mai presus. Un văr de-al ei, profesorul Ţepeluş, a comis o josni-cie greu de crezut: contra unei cutii de ciocolată, a pus-o pe Stela să renunţe la locul de veci al familiei. În decursul celor 6 luni de internare, nimeni din fa-milie nu a mers să o viziteze.

Sesizarea colegiului Medicilor din Tg. Mureş. Situaţia actuală a Ste-lei şi ultima manevră a tandemului criminal Butiurcă - câmpeanu.

După sesizarea Colegiului Medici-lor, tandemul criminal Butiurcă - Câm-peanu a intrat în panică. Pentru că nu avea nici un motiv să o mai ţină prizo-nieră pe moşia sa, superspecializata a externat-o pe Stela, chiar în ziua Bu-neivestiri (n.a.:25 martie). Aceasta, în loc să fie internată la psihiatrie, a fost dusă de asistentul social Mihai Rus...ghiciţi unde? Taman la azilul de noap-te, locul în care în 2008 a fost violată!

Deşi sunt curatorul ei, am nevo-ie de sprijinul organelor competente, întrucât Stela susţine sus şi tare că eu „vreau să-i iau casa bietului avocat şi pe ea s-o bag la ospiciu ca pe nebuni”.Urmează să vedem cine ne va ajuta pentru a o interna intr-un spital spe-cializat şi a recupera ceea ce a mai ră-mas dintr-o biată fiinţă umană.

liliana-Delia MORARIU

casa Stelei de pe strada Kogalniceanu, numărul 7.

Întâlnirea dupa 11 ani cu Alexandru.

INDEzIRABIlUl

10


Suntem cu ochii pe voi!

„Mass-media este cea mai puterni-că entitate pe pământ. Ea are puterea de a-l face vinovat pe cel nevinovat şi nevinovat pe cel vinovat, şi aceasta în-seamnă putere. Deoarece, ea contro-lează mintea maselor.” (Malcolm X.)

Metodele folosite de micul ecran pentru a ne influenţa gusturile, pre-ferinţele, motivele de ură şi invidie, sunt modalităţi de manipulare aflate la îndemâna oricui!

Comportamentul fiecăruia în faţa ziarului, televizorului, a radioului se supune în mare parte unor mecanis-me psihologice inconştiente care au fost decriptate prin studii de specia-litate. Aceste mecanisme sunt folosi-te de mass-media în diferite scopuri, toate fiind circumscrise ideii de a face oamenii să creadă cu convingere tot ceea ce ei spun.

Există mai multe pârghii pe care distribuitorii de informaţii televizate le acţionează pentru a obţine opinia dorită în rândul maselor. Aceste pâr-ghii sunt:

Timpul considerabil petrecut de 1. individ în faţa televizorului;Derularea rapidă a ştirilor;2. Repetarea obsedantă a unor ima-3. gini conexe unui anumit subiect;Acordarea unui spaţiu larg regis-4. trului emoţional;Efectul „anestezic”.5.

1. Timpul considerabil petrecut de individ în faţa televizorului

În ziua de astăzi, majoritatea oa-menilor petrec câteva ore pe zi în faţa televizorului. Studii anuale rea-lizate de Nielsen Media Research au arătat că între anii 1988 şi 2007 me-dia zilnică de timp petrecut de băr-baţi şi femei la televizor a crescut ast-fel: pentru bărbaţi de la 4h la 4h şi 35 minute, iar pentru femei de la 4h şi 40 minute la 5h şi 15 minute. Totuşi, 4 - 5 ore pe zi reprezintă o perioadă însemnată de timp! Acest timp este folosit de către canelele de televiziu-ne pentru a ne servi ştirile pe care ei consideră că trebuie să le aflăm, şi nu ceea ce ne-ar interesa cu adevărat şi care ar conduce la un progres real al societăţii.

Televizorul ne transportă în câte-va zeci de minute în aproape toate colţurile lumii, oferindu-ne ştiri de tot felul. Însă acest tur al mapamon-dului nu este controlat de noi, ci este direcţionat de cei care fac desfăşură-torul ediţiei de ştiri către diferite eve-nimente care, de fapt, ne interesează mai mult sau mai puţin. Per ansam-blu, există o suprasaturaţie cu infor-maţii de care suntem conştienţi mai mult sau mai puţin.

2. Derularea rapidă a ştirilor

Zi de zi oamenii sunt bombardaţi prin intermediul televizorului cu di-ferite informaţii, pe un ton alert şi uneori aproape isteric, aspect care ajunge să le modifice viziunea asu-pra lumii şi asupra vieţii, datorită nai-vităţii lor. Experimentele psihologice realizate au arătat că în momentul în care informaţia este prezentată prea

rapid, creierul uman tinde să o con-sidere tot mai mult adevărată, fără a-i pune la îndoială veridicitatea. Şi astfel, fiecare îşi formează o imagine

falsă despre lume, deoarece emisiu-nile de ştiri dau prioritate crimelor, violurilor, accidentelor, calamităţi-lor, grevelor, atentatelor. Astfel se generează o imagine a realităţii cu mult mai neagră decât este de fapt, majoritatea oamenilor având sen-zaţia că această planetă este un loc periculos. În psihologie acest fenomen a fost denu-mit „sindromul lumii rele”. Mass-media ne zugrăveşte o imagine ireală asupra re-alităţii şi astfel ajungem să dezvoltăm convingeri ero-nate faţă de anumite infor-maţii, fără să le supunem unei minime analize.

De asemenea, forma rapidă a expunerii ştirilor suprastimulează sistemul nervos. Aceasta poate con-duce la dependenţa de o infuzie regulată de ima-gini şi sunete rapide pen-tru a ne simţi bine. Unii se aşează în faţa televizorului pentru a nu se mai gândi la problemele zilnice, stresan-te. Este mult mai simplu să înghiţi pasiv nişte emisiuni de la televizor decât să îţi focalizezi atenţia asupra a ceea ce trebuie rezolvat cu adevărat.

Când ne gândim la ceva concret, structurile menta-le produc imagini care se succed prin efortul imaginativ. În faţa televizoru-lui, activitatea voluntară a creierului

este topită într-o pasivitate nedife-renţiată datorită afluxului mare de informaţii, care de multe ori sunt asi-milate ca adevăruri indubitabile din

cauza formei de prezentare.Nevoia de a înţelege rapid o infor-

maţie densă îl determină pe individ să o considere adevărată. Se pare că prezumţia de adevăr este un suport al înţelegerii. A considera o informa-ţie adevărată ajută la asimilarea con-ţinutului, a sensului acestuia. Astfel,

atunci când fluxul ştirilor se derulea-ză rapid, avem tendinţa să cedăm prezumţiei de adevăr, pentru o mai

bună asimilare a sensului. Acest feno-men se aplică emisiunilor TV. Fluxul rapid al ştirilor este o capcană pentru spiritul critic al raţiunii oricărui indi-vid. Creierul omenesc este vulnerabil la situaţiile în care este nevoit să înţe-leagă rapid. Dar... în loc să ne dorim să înţelegem totul rapid, mai bine ne-am întreba dacă ceea ce vedem este adevărat sau nu.

3. Repetarea obsedantă a unor imagini conexe unui anumit su-biect

Experimentele psihologice au ară-tat că atunci când încercăm să ne re-prezentăm probabilitatea ca un eve-niment să se producă, adunăm rapid în minte toate imaginile mentale legate de acesta şi, cu cât găsim mai multe astfel de imagini, cu atât consi-derăm că evenimentul respectiv este mai probabil să se producă. Este ceea ce a fost denumit euristica disponibi-lităţii: cu cât imaginile mentale sunt mai disponibile, cu atât probabilita-tea estimată este mai mare.

În 1973 doi economişti, Daniel Kahneman şi Amos Tversky, au în-trebat un grup de voluntari dacă, în opinia lor, în limba engleză litera „r” apare mai des la începutul cuvinte-lor sau în poziţia a treia. Aceştia au constatat că majoritatea credeau (în mod fals) că litera „r” apare mai des la începutul unui cuvânt. Voluntarii au tras această concluzie întrucât le-a fost mai uşor să găsească cuvinte care încep cu „r” şi au confundat uşu-rinţa de a găsi cuvinte cu frecvenţa reală a acestora.

Mecanismul fundamental ar pu-tea fi puţin diferit: este vorba de uşu-rinţa cu care ne putem reprezenta un eveniment care ni se pare mai proba-bil. Cu cât mass-media oferă descrieri bogate în imagini şi detaliate asupra

unui eveniment, cu atât creşte uşurinţa cu care spectatorul şi-ar putea reprezenta acest eveni-ment. Creierul va inter-preta această uşurinţă în reprezentare drept o probabilitate importan-tă ca evenimentul să se producă.

4. Acordarea unui spaţiu larg registrului emoţional

Reacţiile publicului sunt dictate direct de tonul emoţional folosit de mass-media . O ex-punere pasională a ştiri-lor are adesea un impact profund asupra opiniilor şi comportamentelor, chiar dacă nu vehiculea-ză informaţii adevărate.

Psihologii consideră că există două moduri de abordare a informaţi-ei: deliberativ sau asoci-

ativ. Modalitatea deliberativă ne per-mite să luăm o decizie pe baza unei reflecţii impuse asupra informaţiilor

de care dispunem. Modalitatea aso-ciativă se realizează prin analogii cla-re şi maşinale. De obicei, prezentarea alertă şi plină de încărcătură emoţio-nală a informaţiilor nu permite decât o abordare asociativă a acestora, eli-minând abordarea raţională a lor.

Modul în care sunt prezentate informaţiile în presa scrisă, la tele-vizor sau radio este ales astfel încât să acorde un spaţiu larg încărcăturii emoţionale. Astfel că modul în care sunt formulate cele câteva fraze din-tr-o ştire are efecte pe scară largă asupra comportamentelor, influen-ţând uneori chiar pieţele economice.

5. Efectul „anestezic”

Psihologul american Byron Ree-ves a arătat manifestarea „reflexului de orientare” în cazul urmăririi emi-siunilor TV. Reflexul de orientare cu-prinde toate modificările neurofizio-logice şi comportamentale care apar la un stimul vizual nou sau dacă are o valoare motivaţională puternică. Concret, acest reflex constă într-o redirecţionare a atenţiei asupra sti-mulului respectiv, cu o sporire a ac-tivării corticale. După 10-15 repetări ale stimulului apare obişnuinţa şi un efect de inhibare a atenţiei, însoţită de calmarea activării cerebrale.

În televiziune se folosesc în mod intenţionat schimbări de plan la fie-care 2-3 secunde, pentru a induce şi menţine creierul într-o stare de rela-xare artificială. Dacă vrea să revină la realitate, telespectatorul trebuie să iasă din această stare de relaxare. Aceasta este resimţit uneori ca un efort de a învinge un fel de toropea-lă, de dificultate de a se ridica din fotoliu.

Televizorul nu produce întotdeau-na dependenţă, dar structura emi-siunilor, cu schimbări frecvente de cadru, activează reflexul de orientare care este însoţit la scurt timp de o stare de relaxare aparentă. Aceasta explică pasivitatea noastră la o oră relativ târzie, când ne este greu să stingem televizorul. De asemenea, aceasta face ca, pe lângă celelalte modalităţi descrise mai sus, să prelu-ăm ştirile pasiv, fără să le trecem prin filtrul raţiunii.

Aşadar modul alert şi emoţional de prezentare a ştirilor, repetarea obsedantă a anumitor imagini în le-gătură cu persoane sau evenimente petrecute sau probabile, concentra-rea emisiunilor informative asupra evenimentelor tragice, modificarea planurilor de filmare la 2-3 secunde, toate acestea şi multe alte aspecte, care vor fi expuse ulterior, declan-şează anumite resorturi inconştiente care înclină formarea opiniilor şi a imaginii despre realitatea prezentată într-o anumită direcţie dorită de cei aflaţi în spatele marilor trusturi res-ponsabile de informarea publicului asupra a ceea ce se petrece în lume.

http://www.yogaesoteric.net/con-tent.aspx?lang=RO&item=6277

Manipularea mediatică (I)

11


Investigaţii

Surprizele anului 2010. Asociatul Cătălin Alexa, recidivist, implicat în mai multe scandaluri ale lumii inter-lope. Kadaş Iluna Marius Andrei, nu-mit şi Andy-unul dintre martorii dosa-rului penal 7946/62/2010(art.7 Legea 39/2003-grup infracţional).

Anul 2010 a fost anul surprizelor în-trucât am descoperit o serie de lucruri care mi-au întărit convingerea că, în spatele acestei grupări interlope din Bra-şov, există un serios sprijin politic. Altfel nu îmi pot imagina libertatea cu care se mişcă aceşti indivizi certaţi cu legea, care, cu impertinenţa şi violenţa carac-teristică au demonstrat de nenumărate ori că ei sunt cei care dictează legea. Ca dovadă, nici până astăzi Andy şi fraţii Emanoil şi Cătălin Alexa nu au fost che-maţi să dea declaraţii în dosarul penal 10.172/P/2010 ( n.a.: având ca obiect fals în înscrisuri sub semnătură privată, înregistrat la 29 sept.2010).

Pe lângă sprijin politic, infractorii au şi sprijin avocaţial ţeapăn, fiind apăraţi de „marele” avocat braşovean Adam Ioan, fostul preşedinte al Curţii de Apel Braşov; om care, până la Dumnezeu, are relaţii pretutindeni. Cu toate acestea, marele avocat şi gaşca sa, nu a reuşit să-l scoată de la bulău pe Cătălin, arestat din pri-măvara anului trecut alături de alţi in-fractori din Constanţa (n.a.: Vartolomei Ciprian, Călimărea Lucian zis „Călin Ne-bunu”, Manoli Alin, Bădilă Marian, Con-stantin Eugen, Teslaru Valentin, Ţinteşan Petrică, Onofrei Niculai, Bularcea Mircea, Vasiliu Nicolae, ) implicaţi în clonarea de carduri şi asociere la grup infracţional, dosar în care renumitul nostru Andy este citat deocamdată în calitate de martor. Dar...despre Cătălin Alexa am aflat că este recidivist. În anul 2007 acesta este arestat şi judecat în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2577/62/2007 (n.a.: alături de Ciprian Vartolomei, Bog-dan Tiberiu, Maricel Vasiliu) pentru co-miterea infracţiunilor privind comerţul electronic (Legea 365/2002) însă, dato-rită sforilor trase de avocaţii renumiţi ai grupului, reuşesc să scape.

În 19 iunie 2003, pe site-ul „amos-news” a apărut ştirea „10 proxeneţi şi 8 prostituate în atenţia magistraţilor bra-şoveni” care făcea referire la faptul că Alexa Cătălin a preluat afacerile sexuale ale grupului de proxeneţi după aresta-rea a doi dintre capii grupării, Vasiliu şi Chihaia. Alexa a fost dat în urmărire ge-nerală şi în consemn la frontieră, pe nu-mele acestuia emiţându-se un mandat de arestare de 30 de zile.

Întrebările pe care mi le pun sunt mai multe: cum a acceptat ORC Braşov intra-rea în societate a unor personaje care nu şi-au depus cazierele judiciare şi fiscale? Nu a văzut ORC că DRUMARII avea un număr par de asociaţi şi că numele aces-tora era diferit, de la document la docu-ment?

Şi de ce nu s-a sesizat atunci când a constatat că sediul societăţii este...expi-rat, conform Certificatului constatator eliberat la 24.02.2011?

Surprizele se ţin lanţ. Kadaş Iluna Marius-Andrei şi Alexa Emanoil - aso-ciaţi şi administratori ai SC KASIM EMAKA SRL, societate nou înfiinţată, câştigătoare de licitaţii.

Nu ştiu ce bilanţ vor prezenta Druma-rii pentru anul 2010 la ORC Braşov, nu ştiu cine îl va întocmi (n.a.: în 2009 Andy a semnat Contractul de prestări servicii de contabilitate nr. 121/ 31.12.2009 cu SC CONTALL SRL reprezentat de adminis-trator Ţuică Ileana), nici cine îl va semna pentru luare la cunoştinţă, însă ştiu că pe Andy şi Emanoil Alexa îi doare-n cot că au dosar penal...din contră, cei doi îşi continuă nestânjeniţi activităţile. Din MO al României Nr. 2716/ 22.06.2010 am aflat că tandemul şi-a deschis soci-etatea KASIM EMAKA SRL înmatriculată la ORC Braşov la 20.05.2010 (n.a.: sub J08/570/2010, CUI 26962459), cu sediul în Braşov, Str. Mesteacănului Nr.2, în care cei doi sunt asociaţi şi administratori; do-meniul principal de activitate: activităţi de închiriere şi leasing cu maşini, echi-pamente şi bunuri pentru construcţii; domeniu secundar: lucrări de construcţii clădiri, drumuri şi autostrăzi, căi ferate, poduri şi tuneluri. Noua societate a licitat şi a câştigat în lunile imediat următoare: contract lucrări de demolare, de pregăti-re şi degajare a şantierului aferent unui obiectiv de investiţii aparţinând U.M. pe latura de nord a Aeroportului Băneasa - în 29.07.2010, în valoare de 60.000 lei; contract - reparaţii curente la U.M 01991 Târgşor, UM 01838 Boboc şi UM 01877 Pantelimon-1 oct. 2010, în valoare de 60.159 lei; contract lucrări suplimentare de demolare aferente unui obiectiv de investiţii aparţinând UM 0970 Braşov în valoare de 50.578 lei.

Conform articolului „ A început acţi-unea Aeroportul” din ziarul „Adevărului de seară” de Braşov din 3 martie 2011, KASIM EMAKA a câştigat Licitaţia la Ae-roportul Braşov-Ghimbav la lucrări de viabilizare şi împrejmuire de securitate în valoare de 1,6 miliarde lei vechi iar din informaţiile mele de ultimă oră reiese că societatea a avut lucrări şi anul acesta, la aeroportul Transilvania - Tg. Mureş.

Între timp am aflat că terenul de 586 mp din Strada Mesteacănului nr.2 (n.a.: proprietatea soţilor Alexa Emanoil şi Si-mona, cumpărat la 30 iulie 2010 în baza Hotărârii Consiliului Local Braşov nr.460, la preţul de 20.510 Euro). Ceea ce mă in-trigă este o nouă inadvertenţă a

a ORC Braşov:din Certificatul Con-statator KASIM EMAKA eliberat la 24.02.2011care afirmă că, pentru sediul social a fost prezentat extrasul CF nr. 106206 din...28.04.2010! Dar asta nu e totul, pentru că jongleriile ORC Braşov sunt multiple, ele continuând de-a lun-gul anilor. În MO al României nr.4443 din 28.10.2010 sunt publicate modificări în societate, însă acestea nu apar în certifi-catul constatator di 24 martie a.c.

Tandemul Kadaş Iluna Marius Andrei(Andy) - Alexa Emanoil şi soci-etăţile S.P.S. STREET PARKING SISTE-MS SRL, S.A.P. 1 SECURE AUTOMATIK PARKING SRL, EUROPROIECT CON-SULTING SRL. AMIK CONSTRUCT SRL transformat pe furiş în EXCELLENCE TECHNOLOGIES...

Pentru a vă face o idee asupra mane-vrelor financiare efectuate de reprezen-tanţi ai lumii interlope braşovene de-a lungul anilor, e bine să ştiţi că asociaţii români ai DRUMARII SA au înfiinţat mai multe societăţi, în care s-au jucat cu sume de bani impresionante. Printre acestea

se numără două societăţi deschise în ju-deţele Caraş Severin şi Timiş : SPS STREET PARKING SISTEMS SRL şi respectiv SAP SECURE AUTOMATIK PARKING SRL. În SPS STREET PARKING SRL- înfiinţată în 2007, cu sediul în Drobeta Tr. Severin, Str. T. Vladimirescu 1 ap.25, asociaţii sunt Kadaş Iluna Marius-Andrei, Alexa Ema-noil şi Helga Wardin Porner - administra-tor. Activitatea societăţii: construcţii de clădiri şi lucrări de geniu. Conform MO 1601/21.03.2008, Helga Wardin Porner se retrage, iar Kadaş Iluna devine admi-nistrator.

În SAP 1 SECURE AUTOMATIC PAR-KING SRL, înfiinţată tot în 2007, cu sediul în Sat Ghiroda Jud. Timiş, asociaţii sunt Helga Wardin Porner - cu 90% din capi-talul social şi Kadas Iluna Marius - Andrei cu 10%. Activitatea principală: con-strucţii de clădiri şi lucrări de geniu, printre care cele de bază le reprezin-tă parcările, care le-au adus o căruţă de bani. Helga Porner este cetăţean german, face parte din Consiliul de Administraţie al societăţii PPL Gmbh - firmă imobiliară şi de leasing.

Specialist în lucrări de „geniu”, Kadaş Iluna îşi deschide în Drobeta Tr. Severin o a treia societate, EURO-PROIECT CONSULTING SRL, în care este administrator. Activitatea soci-etăţii nu este greu de ghicit...

Mânat de la spate de alte genii ale răului din politică, Andy şi-a deschis la Braşov, în 2006, societatea AMIK CONSTRUCT SRL (n.a.: J08/920/2006 şi CUI RO18595980), în care era aso-ciat unic şi administrator al unei societăţi cu activitatea principală: construcţii. La scurt timp după în-fiinţare apar modificări (n.a.:În MO 3157/ 5 oct.2006 citim despre un Contract de cesiune şi un act adi-ţional . Prin contractul de cesiune Andy cedează tatălui său Kadaş Iosif, 50% din părţile sale sociale, restul de 50% ce-dându-le lui Georgescu Sorin(n.a: fost director al Penitenciarului Codlea, impli-cat într-un scandal cu cămătari ai lumii interlope braşovene din care fac parte şi familia Kadaş plus Alexa Emanoil). Con-form actului adiţional Art. 1 din Statut: se modifică denumirea în EXCELLENCE TECHNOLOGIES, iar ca activitate secun-dară apare construcţia de autostrăzi, drumuri, aerodromuri şi baze sportive. Vă place, nu? Şi staţi să vedeţi ce fac ăş-tia în continuare! Din MO 1956/ 09.04.08 aflăm că în baza unui act adiţional al Ac-tului constitutiv al societăţii, se modifică: sediul - din Str. 15 Noi. în Strada de Mijloc nr. 81 şi activitatea principală: construc-ţii de autostrăzi, drumuri, aerodroame şi baze sportive; închirierea maşinilor şi echipamentelor pentru construcţii, fără personal de deservire aferent.

Deşi nu avea ca activitate principală construcţia stradală ş.a., în 2006 EXCEL-LENCE TECHNOLOGIES câştigă - în cali-tate de antreprenor general, alături de un consorţiu italian, licitaţia lucrărilor de construcţii ale autostrăzii Medgidia. Apoi...în 12.10.2008 câştigă contractul nr. 674 privind proiectarea şi executarea lucrării în cadrul Programului pilot pri-vind realizarea în perioada 2008-2010 a unor sectoare de drum de interes local în Hoghiz (n.a.: unde au lucrat DRUMA-RII), Jud. Braşov iar în 22.01.2009 câştigă contractul nr. 53 reprezentând lucrări de construcţii de fundaţie şi de îmbrăcare a

autostrăzilor şi a drumurilor în satul Pa-piu Ilarian, în valoare totală de 610.664 lei. În 2008 societatea participă şi câştigă licitaţii cu fonduri europene în valoare de 3,14 milioane euro.

Acestea sunt doar câteva exemple din sumele învârtite cu lopata de re-prezentanţii criminalităţii organizate transfrontaliere pentru că, pe parcursul anchetei, veţi vedea ce am descoperit. Din surse sigure am aflat că EXCELLENCE TECHNOLOGIES, a cărei activitate a fost suspendată în perioada 01.01.2011-01-.01.2014, a trecut în zbor şi pe la Aero-portul „Transilvania” din Tg. Mureş... dar despre asta ceva mai încolo, când voi vorbi despre certificatele de autorizare ale AACR, facturi şi Banca Transilvania Braşov...

Kadaş Iosif, Kadaş Cristina şi afa-ceri de familie: societăţile IFI INVEST FINANCE

INTERNATIONAL,EUROCHEM TRA-DING, EUROCHEM RESIN, EUROCHEM KDS şi afaceri cu petrol. Kadaş Iosif, omul cu priză la guvern şi acces la fonduri europene, implicat în afaceri cu mafia rusă.

Kadaş Iosif, tatăl lui Andy, e un vechi comunist, un individ uns cu toate alifiile, de la care fiul a avut ce învăţa. Despre so-cietăţile clanului Kadaş vă voi informa în continuare:

IFI INVEST SRL, cu sediul în Braşov, Str. Nucului 47/12, înmatriculată la ORC Braşov la 3 iunie 2005. Membrii fonda-tori: Kadaş Iosif –administrator şi Kadaş Cristina-soţia dragă şi iubită. Obiectul de activitate: fabricarea produselor chimice de bază

EUROCHEM RESIN SRL, cu sediul în Brad( având J20/563/1999) cu următorii asociaţi: Kadaş Iosif, Kiszly Fabius şi soci-etăţile SIATRA PROD SRL cu sediul în Tg. Jiu, DISTRI COM SRL, cu sediul în Brad, cu obiect de activitate: fabricarea produse-lor chimice. Prin Contractul de cesiune şi actul adiţional nr.3 din 20.05.2009, este cooptat un nou asociat: Halasz Ferenc.

EUROCHEM TRADING SRL, cu sediul în Brad, Str. Şoimilor Bl.28 Ap.13, cu ur-mătorii asociaţi: Kadaş Iosif, Leucian Serafim, Kiszely Fabius Tiberiu-adminis-trator;

activitatea principală: comerţ cu ri-dicata, cu produse chimice, import-ex-port.

EUROCHEM KDS SRL, cu sediul în Bra-şov, Str. Nucului Nr.47, Bl. 2 a Sc. B, ap.12, cu asociaţii Kadaş Cristina-administra-tor şi Kadaş Iosif, cu obiect de activitate fabricarea altor produse chimice. Bine-înţeles că prin aceste societăţi s-au făcut afaceri cu petrol. Dacă nu mă

Credeţi, uitaţi-vă pe Google şi vedeţi ce face compania internaţională EURO-CHEM!

Datorită oamenilor politici care îl sprijină, marele Kadaş participă, în ca-litate de reprezentant al EXCELLENCE TECHNOLOGIES,la un seminar interactiv organizat în cadrul Ambasadei Româ-ne din Gent - Belgia în perioada 14-15

februarie 2008 pe tema: fonduri structurale în România şi meto-de de accesare a fondurilor UE. La eveniment au mai participat Mu-gur Popovici - consilier economic şi comercial din cadrul Ambasadei Române din Belgia şi Ion Spânu - vice-preşedintele Consiliului Ju-deţean Caraş-Severin. După acest eveniment câştigă licitaţiile despre care vorbeam ceva mai devreme. Impresionant, nu-i aşa?

Dar...despre ocupaţiile bătrânul Kadaş aflăm şi din comunicatul de presă al Judecătoriei Buiucani - Republica Moldova, intitulat „Con-damnaţi pentru tentativă de însuşi-re în proporţii deosebit de mari” din 17.07.2007 care face referire la doi inculpaţi: Liveika Danius Antanas - cetăţean lituanian şi Alexandru Leodor Spătaru - cetăţean al Re-publicii Moldova, care au fost con-damnaţi pentru săvârşirea infracţi-unilor de:tentativă de dobândire a

creditului prin înşelăciune, confecţiona-rea, deţinerea sau falsificarea documen-telor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false - primul şi fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi/titluri de valori false, tentativă de dobân-dire a creditului prin înşelăciune-al doi-lea. Ce legătură are Kadaş cu cei doi, vă veţi întreba. Ei bine, vă voi da lămuririle necesare.

La 3 decembrie 2002, în Bucureşti, Spătaru i-a înmânat lui Kadaş 3 cecuri comerciale contrafăcute, fiecare în va-loare de 99.840 USD, ca şi cum acestea ar fi fost emise de United States Treasurer Washington USA pentru a fi depuse ulte-rior de Kadaş ca garanţie la SC ALPHA BANK România SA sucursala Braşov în vederea obţinerii contravalorii cecurilor, cu restituirea ulterioară a sumelor înca-sate lui Spătaru.

La 6 decembrie 2002, Kadaş depune la ALPHA BANK cereri de remitere a ce-curilor transmise de Spătaru dar...cineva îi suflă că potera e pe urmele lui şi brusc, se răzgândeşte,

Solicitând băncii suspendarea cereri-lor depuse, afirmând în faţa anchetato-rilor că a avut „dubii” atât în privinţa lui Spătaru cât şi în ceea ce priveşte auten-ticitatea cecurilor. Dacă Liveica a primit o amendă de 42.000 lei şi Spătaru 13 ani de puşcărie, Kadaş a scăpat viu şi nevă-tămat!

- va urma -

liliana-Delia MORARIU

DRUMARII S.A. BRAŞOV (II)

12


Lichele

călIN, fIlE DE ScANDAl

De când am început să scriu des-pre Călin Blaga, reacţiile acestui neica nimeni, agramat şi incult, au fost pre-vizibile, încadrându-se în registrul său specific. Iată o mostră de pe haznaua de blog „Podul Minciunilor”, unde pse-udo-jurnalistul mi se adresează direct: „Îţi mulţumesc pt. reclama gratuită pe care mi-ai făcut-o în Justiţiarul Sibi-an cu cele 3 pagini dedicate şi coperta faţă. Mersi că ai pus ziare la părinţii mei acasă şi la instituţii. M-au sunat mulţi oameni să mă felicite că sunt alături de Iohannis si Carabulea, tartorul Sibiului. Au râs de ziar şi m-au întrebat: ce ne-bun scrie 3 pagini un articol şi apoi va urma?!” Persoană importantă anoni-mul nostru, din moment ce l-au sunat „mulţi oameni” să-l felicite şi nu doar că au râs cu toţii, dar i-au mai şi pus aceeaşi întrebare concomitent. Pro-babil că au format un cor pentru în-trebare, iar, în uvertură, au râs pe mai multe voci. Este „genial” acest Blaga! Cât despre alăturarea cu Carabulea şi Iohannis… este rândul oamenilor sănătoşi să formeze un cor şi să râdă pe mai multe voci! Trepăduşul acesta penibil nu are cum să fie alături de cei doi, ci, eventual, pe undeva sub masă. Cu ce se poate ocupa acolo şi ce servicii le poate oferi celor doi tar-tori? Rămâne să stabilească fiecare după propria imaginaţie, variantele fiind multiple. De ce am scris atâtea pagini şi de ce continui să scriu mult despre personajul acesta insigni-fiant? Simplu, nu sunt grafoman, dar trebuie să argumentez toate afirmaţiile mele pentru care îmi şi asum răspunderea, spre deosebire de calomniatorul de profesie călin Blaga! Eu nu pot să scriu ca agramatul în cauză, adică să dau sentinţe, în trei fraze!, despre o persoană pe care nu o agreez. Pentru că aşa face „deontolo-gul”, care s-a erijat în judecător univer-sal! El „pune la zid” pe oricine, dacă îi este lui antipatic sau fiindcă aşa a pri-mit comandă, doar prin câteva propo-ziţii, fără să-şi fundamenteze acuzele cu dovezi, explicaţii sau argumente. Dacă a spus „formatorul de opinie” că-i aşa, atunci musai că aşa trebuie să fie, fiindcă agramatul scrie doar axiome, care nu mai necesită de-monstraţii! Acest individ necultivat şi imundul său blog, unde-şi exprimă ritos sentinţele sale fără acoperire, re-prezintă ilustraţia vie a proverbului: „Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi nu o pot scoate”. Mult spaţiu în articolele mele este ocupat şi de citate din „clasicul” în viaţă, ca să vadă cititorii, concret, ce combat eu şi cât de „cult” este „jurnalistul” călin Blaga, căci vorba aceea: fieca-re pasăre pe limba ei piere! Iată câ-teva din „perlele” agramate, prin care incultul în cauză încearcă să scape de responsabilitatea mizeriilor pe care le postează pe blogul său dezgustător: „ …blogul nu e ziar. Deci nu trebuie să respecte regulile presei. Aici putem scrie ce nu putem în ziare. Tu decizi cât e

adevăr, cât manipulare şi cât minciuna. (15.02.2009)… Unde altundeva în Sibiu pe net mai găsesc ei spaţiu de dialog şi împroşcare reciprocă? Cât despre pro-blemele ţării – alea serioase – le tratez la ziar. Aici pe blog le dau liber la comu-nicare celor care nu pot ajunge în ziare şi subiectelor de bârfă…să aibă şi sibi-anul ce comenta… altfel viaţa e seacă! (29.01.2011)… Toţi vă daţi loviţi de cea-sul morţii, dar majoritatea primul ziar online care îl citiţi zilnic e Cancan. Un pic de cancan de Sibiu nu strica nimă-nui. Şi deşi articolul meu era doar des-pre profesia unui gazetar, comentariile au dat alta notă subiectului. Concluzia (şi nu e prima data când văd asta la Si-biu): sibienii ca şi restul ţării sunt avizi după bârfe, cancan – într-un cuvânt monden. Şi Teodor Boanta, fiind per-soană publică, a devenit subiect acum. (14.02.2011)… Cat priveşte relaţiile unei persoane publice locale (VIP) este firesc să suscite interes public. De aceea cele mai citite ziare sunt Cancan, Clik, Libertatea la noi în ţară. Şi oricât ne as-cundem după deget murim după mon-denităţi. Aici însă, fiind un blog privat, nici măcar nu am pretenţia că fac pre-să. Doar bârfe… (31.08.2010). Impos-torul, care se dă ziarist, face această profesie de râs, deoarece construieşte propoziţii bizare, schiloade, scrise fără prepoziţii, conjuncţii sau verbe, silu-ind pur şi simplu limba română. Nu are rost să mai vorbim despre semne-le de punctuaţie, care pentru năucul în cauză reprezintă un fel de o.z.n.-uri! Pe lângă faptul că Blaga Călin este o ruşine pentru branşa jurnaliştilor, prin incultura sa crasă şi agramatismul de care dă dovadă din plin, el mai şi cre-de, despre sine, că-i persoană publică. La fel cum, în viziunea fantastico-blagiană, persoană publică este şi jurnalistul Te-odor Boanta, despre ale cărui probleme amoroase ne infor-mează Big Brother, de parcă chiar ar in-teresa pe cineva cu cine „se tăvăleşte” gazetarul respectiv. De unde să ştie col-portorul cel zevzec că o persoană, ca să fie publică, trebuie să ocupe o funcţie în stat!

Pe internet „de-filează” doi Blaga Călin, unul este Bla-ga de pe blog şi al-tul este Blaga de pe „Sibiu 100 %”, chiar dacă apare aceeaşi fotografie alături de „celebrul” nume. „Prostul, dacă nu-i fudul, nu-i prost destul”, spune un în-ţelept proverb. Nar-cisist şi mândru nevoie mare de înfă-ţişarea sa, „deontologul” şi „formatorul

de opinie”, lider de mare succes în rân-dul celor de acelaşi nivel intelectual, şi-a fericit turma pe care o păstoreşte cu moaca sa postată pe blog, dar şi în „Sibiu 100 %”, ca să vadă toată lumea cât este el de macho man. Chiar că seamănă cu descrierea ştiinţifică: corp masiv şi robust, culoare albă a pielii şi capul mare. Iată ce părere bună are

„deontologul” despre propria persoa-nă: „Eu unul, spre deosebire de mulţi, nu pot sa mă îndoi ca trestia în bătaia vân-tului, cu riscul de a mă rupe în două, eu merg mai departe pe aceeaşi linie. Cred în dezvoltarea personală, dar la Sibiu avem, mai ales, aplecarea la dos per-sonală...” ( 04 iunie 2008 – pe blogul „Podul Minciunilor”). După ce am fă-cut corectura gramaticală de rigoare, necesară întotdeauna când dai de un text al clasicului în viaţă, am încercat să pătrund subtilitatea acestei cuge-

tări adânci şi alambicate în exprimare. Interesantă sintagma cu „aplecarea

la dos personală”… Dar despre aple-carea la dosul personal al stăpânului Iohannis, din ultima ta perioadă de „jurnalist”, ce zici? Sau „poziţia ghiocel” este la iniţiativa patronului tău ham-burgherist, care poate se consideră şi el un soi de neamţ, doar pentru că tipăreşte maculatura publicitară, nu-mită „Sibiu 100 %”, în Austria?

Ia uite, cine nu se îndoaie „ca trestia în bătaia vântului”, cine este „consec-ventul” care vorbeşte de verticalitate şi mersul „mai departe pe aceeaşi li-nie”! Într-adevăr, o perioadă lungă a fost un critic al primarului Iohannis şi al afacerilor acestuia pe bani publici, acesta fiind şi motivul pentru care l-am ales pe Blaga să-mi fie director de campanie la alegerile locale din 2008. Acesta continuă mersul „mai departe pe aceeaşi linie”, deschizând puternic noul an 2011, din primul nu-măr al săptămânalului de publicitate „Sibiu 100 %”, cu un interviu acordat în exclusivitate de… Klaus Iohannis! După ce Herr îi spuse că-i obraznic, într-o şedinţă de Consiliu Local, apo-strofare cu care „deontologul” se mân-drea de parcă fusese rănit în război, iată-i acum braţ la braţ prin paginile publicitare. Fotografia lui Iohannis cu mâna întinsă, ca la pomană, este la loc de cinste, pe prima pagină, deasu-pra reclamei la „Programul rabla”. Nici că se putea o aranjare în pagină mai nimerită. Da, amândoi mari oameni de caracter, consecvenţi şi verticali! Cu ocazia interviului ţi-a trasat Iohan-nis sarcina de a mă discredita pe „cele-brul” tău blog şi în manifestul publici-tar, „deontologule”?

Acest „guru” al comunității tră-iește cu impresia că tot Sibiul este cu ochii cât cepele pe blogul său, ca să citească ce mănâncă el zilnic, cine a mai făcut gutu-rai în familia lui și la ce ore se scobește în nas „marele jurnalist”. Se mai găsește și câte un admirator, care să-i aducă osanale, exact stimulentul de care avea nevoie narcisistul care se consideră buri-cul Sibiului. O cântare de slavă postează un ciumpalac de-al său, în 22 ianuarie a.c., acesta văzându-l pe bloggerul de renume mondial ca fiind singurul luptător împotriva corupției lo-cale, un adevărat Eliot Ness, doar fiindcă a scris despre un pârlit de fotograf cu fițe-n cap, unul Mitichi, că ar fi luat bani de la P.D.-L. ca să scoată un calendar. Da, nene, mare corupție, ce să zic! Plin de modestie,

iată ce răspunde „incoruptibilul” și omul „sincer”, de pe „Podul Min-

ciunilor”: „Recunosc că nici eu nu mai am gura de pe vremuri (n.a.: hai, zău!)…. sau condeiul (n.a.: pe acesta nu l-ai avut niciodată)…. din păcate (n.a.: pentru tine, poate)! Dar asta e drama mea (n.a.: ia ui-te-l, frate, pe Hamlet!) şi mi-o duc. Oricum măcar nu iau bani ca alţii (n.a.: tu chiar vrei să te credem?) şi nu scriu la comanda nimănui (n.a.: să moară mincinosul?)”. Dar adesea nu pot scrie multe chestii din diver-se motive.” Care-s motivele acelea diverse, pentru care nu poți scrie „deontologule”? Acest ipocrit con-tinuă să bată apa în piuă pe tema „corectitudinii” sale și în data de 2 martie a. c.: „Mi-e silă de uneltitori. De acei indivizi care ti se strecoară pe sub piele ca sa profite la maxim de tine si care te-ar trăda oricând pentru un pol. Eu unul sunt omul direct, fără ocolişuri. (…) Nu admit compromisurile la infinit. Deşi une-ori sunt nevoit să le fac pentru a-mi proteja familia. Dar nu accept ori-ce fel de compromis şi mai ales cel de a nu putea spune ce gândesc! Cred ca libertatea de exprimare ne-o asumăm şi mie îmi este nece-sar –acordul, „ziaristule”! – pentru propria dezvoltare. Aşa că voi toţi aceia care sunaţi, daţi mesaje şi mă pârâţi pe la şefi, colegi, prieteni, familie cu scopul de a mă distruge vă spun doar atât: vă înşelaţi! Nu cedez aşa uşor! Mi-am tăbăcit pie-lea în decursul anilor pentru a face faţă tuturor rău-voitorilor. Ştiu că ceea ce spun şi scriu o (sic!, din nou acordul!) fac pentru binele public.” „Deontologule”, la tine compromi-sul este total, nu doar pe bucățele, deoarece chiar tu ești acela care trădezi pentru mai puțin de un pol! Iar blogul tău pestilențial nu are ni-mic comun cu binele public, poate doar cu un w.c. public! Dar, dacă tot invoci tu „libertatea de exprimare” și ai decretat „undă verde” pentru etalarea gândirii tale rudimentare, un fel de exhibiționism cu pretenții de jurnalism, atunci lasă-i și pe alții să spună la fel de slobod ceea ce cred despre tine și activitățile tale „pentru binele public”.

Mă întreb, aşa ca o persoană cu mai multă experienţă de viaţă decât Călin Blaga, dacă frustrările sexua-le ale acestuia, care stau la originea bârfelor sale cu conţinut sexual, nu provin cumva din eşecul primei sale căsătorii, de care zvonistul face abs-tracţie? Fiindcă, iată ce spune despre femei acest individ care insistă să ne facă părtaşi la viaţa sa personală: „Să vă spun despre femei… Mi-au plăcut, îmi plac si îmi vor place (sic!) femeile. (...) De prima m-am îndrăgostit acum 5 ani pe când cutreieram ţara în interes de serviciu. Şi flama nu s-a stins până azi. Între timp ne-am căsătorit. Se numeşte Lili”.(25 februarie 2011 – blogul „podul Minciunilor”). Atunci, să înţelegem că pe prima soţie nu a luat-o din dragos-te, ci din interes sau doar ca să scape de năravul biblic al lui Onan? Acest

BlOgUl „PODUl MINcIUNIlOR”: BIg BROTHER, BIg MAMMA ŞI THE BIg WHITE ÎN VARIANTA TREI ÎN UNU (III)

Călin Blaga era talentat şi vedetă de mic copil.

Fotografia lui Iohannis cu mâna întinsă, ca la pomană, este la

loc de cinste, pe prima pagină, deasupra reclamei la „Programul rabla”. Nici că se putea o aranjare

în pagină mai nimerită.

13


obsedat, ca un veritabil voyeurist, se bagă în toate scandalurile cu nuanţă sexuală, fiind deosebit de interesat de trădările din diversele cupluri, unele formate din nişte anonimi, jurnalişti la fel de „cunoscuţi” ca şi el. Steagul său de luptă este chilotul de damă, în cele mai diverse forme: tanga, bikini, budigăi! Nu ştiu dacă ar mai fi la fel de combativ dacă ar defila vreunul, la fel de „inteligent” ca şi el, cu chiloţii lui coana Lili, ne-vastă-sa, în vârf de băţ şi ar face nişte dezvăluiri de scandal sau „desconspirări”, cum le numeşte şi le scrie agramatul Blaga. Ce re-acţie ar avea oare „deontologul” dacă ar afla că, în timp ce el o adulmeca pe amanta cea urâţică, altul sau alţii miroseau „parfumul de femeie” al soţiei sale? Dar, nu, nu este voie să insinuăm sau să glumim despre această pereche ideală care-şi postează peste tot crâmpeie din viaţa lor idilică, musai însoţite de fotografii, ca să vadă tot curiosul şi „invidiosul” ce înseamnă fericirea şi împlini-rea în cuplu. Doar el – şi numai el! – imaculatul de pe „Podul Minciunilor”, arhanghelul cel de-tector de infidelităţi conjugale şi „grabnic vărsătoriu” de cleveteli pe blog, poate să vorbească des-pre adulterul altora şi să contri-buie decisiv la destrămarea unor familii! Familia lui sfântă fiind mai presus de orice bănuială, doar fi-indcă el este Blaga, Călin Blaga. Atâta ipocrizie, câtă mi-a fost dată să văd la individul acesta, nu am mai întâlnit ni-ciodată! Eu, cel puţin, am avut bunul simţ să nu-i dau numele metresei sale, acea „voluntară” pe care dorea să i-o întreţin eu în campania electorală! În schimb, ipocritul, care nu suportă să se vorbească de amanta lui, ca să nu afle lumea şi nevastă-sa, dă nume de amanţi şi amante din Sibiu. Ba, mai şi minte cu neruşinare că deţine probe. Ce probe, gulie? Te-au chemat amo-rezii adulteri să-i imortalizezi în filme sau fotografii porno? Mă îndoiesc! Oricum, eu îmi susţin, în continuare, afirmaţia despre relaţia ta cu „volun-tara” cea sprinţară, bazată pe gesturile dintre voi doi, surprinse de mine în mod involuntar. Nu i-am dat numele femeii, fiindcă un gentleman nu face aşa ceva. Doar un mitocan, aşa ca tine, poate să terfelească onoarea unei fe-mei. Până şi discreţia mea, atunci când este vorba de femei, chiar daca sunt curve, este o dovada a diferenţei de caracter existente între noi doi.

NEIcA NIMENI ŞI DRUMUl SăU SPRE AfIRMARE

Acest Călin Blaga, individ cu profesii neomologate, adică blo-gger şi oengist (membru al unei organizații non-guvernamentale) – un fel de onanist pe banii altora, doreşte să candideze în anul 2012 pentru funcţia de consilier local. A devenit cunoscut la alegerile din 2008, datorită mie, fiindu-mi di-rector de campanie electorală. Ce tupeu pe individ, să afirme că eu am muşcat mâna care m-a hrănit, după ce l-am plătit de pomană şi l-am mai şi scos din anonimat. Dar, dacă va candida ca independent la anul, se vor schimba rolurile şi eu am să devin directorul său de

campanie electorală, dar gratuit şi sub acoperire, „undercover”, aşa ca „securiştii”, dacă tot m-a „des-conspirat” vigilentul de pe „Podul Minciunilor”. Nu, nu am să scriu negativ despre el, fiindcă şi aşa

i-am oferit aici prea multă atenţie, nemeritată de acest neica nimeni. Doar am să difuzez „fluturaşi” cu propriile sale inepţii, din ciclul „Ca-podopere literare nemuritoare – Călin Blaga”, materiale postate pe blogul său, ca să se facă singur de râs. Şi „articolele” sale cu Iohannis, nu alea din ziarul de publicitate, unde-l perie, participând la toate evenimentele patronate de primar şi pozându-l din toate poziţiile ca pe un star de cinema, ci materi-alele vechi de pe blogul „Podul Minciunilor”, în care-l critica foarte acid pe marele cârmaci. Succesul este garantat, domnule Blaga, te poţi baza pe mine!

Colportorul de serviciu are un vo-cabular extrem de sărăcăcios şi aceas-tă lipsă o suplineşte printr-o puzderie de puncte-puncte, pictograme (emo-ticon) – smiley face (faţă zâmbăreaţă), iar unele cuvinte le repetă exasperant. Vai de jurnalismul lui! Nu trebuie să ai studii aprofundate în domeniul psihologiei pentru a observa modul persuasiv, tendenţios şi insidios în care „deontologul” prezintă aşa-zise-le informaţii, de fapt ştiri preluate de la alţii şi „fumate” demult, în scopul manipulării celor care-i citesc blogul şi cred orbeşte în basmele acestui „Călin, file de poveste”. Deoarece nu-l ajută propria „scriitura”, cum o nu-meşte el, „deontologul” plagiază când are ocazia. Iată ce spunea Dan Tomo-zei în revista „Dacii liberi”din data de 3.03.2009: ‹‹Cine să mai citească tex-te din 2006 - 2007? Poate doar Victor Stoica, cel mai sigur un nume de scenă, care reşapează texte semnate de colegii din presa sibiană fără să schimbe mare lucru, fără să contacteze personajele despre care scrie cu atâta veselie. Aşa se fac bani frumoşi, dar furaţi (…) dis-tinşii de la „Sibiu 100%” ar putea mă-

car să îşi selecteze textele de reportaj cu mai mare eleganţă. Adică haiducii ăştia gratuiţi, care ne intră în toate cu-tiile poştale, nu au bani decât de furat texte? Victor Stoica (cine se află oare sub acest nume, evident pseudonim?) se dă mare creator de reportaje. Numai

că Stoica este un hoţ şi un pla-giator de joasă speţă. Şi până când o să aflăm cine se află în spatele semnăturii, să îl dăm în fapt ca pe oricare alt mitocan cu pretenţii de semnatar la gazetă. În Sibiu100% nr. 34, sub titlul „Prima femeie poliţist din România a ajuns în beci“, generosul Victor Stoica preia până la identitate un text care, spre surprinderea celor mai neisprăviţi, a apărut nu numai la Sibiu şi în Monitorul de Sibiu, Sibianul (pe vremea în care apărea tipărit), Rondul de Si-biu, Sibiul.ro, dar şi în Liberta-tea (…) primul reportaj despre femeia poliţist a fost scris în anul 2006, iar de atunci a fost reluat sub diferite abordări de autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi la Sibiu. Reuşita lui Victor Stoica este însă una demnă de semnalat. Textul din „Sibiu 100%” merge până la identitate cu textul apărut în 2006 în Monitorul de Sibiu, fapt numit simplu: FURT! Un furt care plasează „Sibiu 100%” în rândul publicaţiilor jenante,

cu patronat şi conducere de redacţie mai proaste decât reporterii plagiatori care dau la tipar texte pentru care nu muncesc.›› Ei, bine, acest Victor Stoi-ca nu era altul decât călin Blaga, care tocmai îşi începea ucenicia la ziarul hamburgheristului de la „Big Mamma” printr-un furt! Plagiatul este confirmat şi de jurnalistul Dragoş Popescu, în 16.03.2009, pe blogul său. Dar, ca de obicei, Călin Blaga comentează pe blogul în cauză, o dă la întors şi neagă evidenţele! Făţărnicia lui merge până acolo încât răstălmăceşte spusele jur-nalistului printr-o interpretare confu-ză, încât să reiasă că acela ar fi avid de bani, deşi taman acest aspect îi fusese reproşat de către Popescu. Ziarul „Tri-buna” preia pseudonimul „Victor Sto-ica” din zbor şi îi dedică un pamflet lui Blaga, care pe vremea aceea făcea pe „civicul” şi îi contra pe jupânii Klaus Iohannis şi Ilie Carabulea (proprietarul cotidianului „Tribuna”), pentru planu-rile lor care vizau distrugerea pădurii „Dumbrava”, acţiune la care am sub-scris şi noi, cei de la „Justiţiarul”. Astfel, trepăduşii lui nea Ilie de la Sculărie îi trag „deontologului”o smardoială scri-să sub titlul „Umărul odihnit, plânsul şi Călin Blaga”, în data de 6.04.2009, pe care o semnează… Victor Stoica, în bătaie de joc, fiind vorba chiar de pseudonimul plagiatorului. Iată cum încheiau slugile lui Carabulea „pune-rea la colţ” a rebelului de atunci: ‹‹Pe cine reprezintă Blaga? Pe „fraierii” care muncesc, sau pe şmecherul odihnit? Ne va spune probabil că acum lucrează. Da, de vreo două săptămâni s-a dat jos de pe blog şi îşi oferă cunoştinţele jurna-listice unei reviste de anunţuri, căreia nu ştim dacă trebuie să-i dăm prea mare crezare, deoarece n-am găsit niciun anunţ cu textul „Vând gogoşi râncede”.›› De atunci au trecut doi ani şi foştii duşmani au devenit aliaţi, aşa cum se

întâmplă foarte des în promiscuitatea numită, elegant, comunitatea sibiană. Ambele publicaţii, atât „Tribuna”, cât şi „Sibiu 100 %”, unde între timp Blaga a devenit şef, din ucenic plagiator, au făcut front comun împotriva mea, de-clanşând o campanie de presă în pa-ginile lor: „Marius Albin Marinescu, patronul şi ziaristul de la ‹‹Justiţiarul sibian›› a fost colaborator al Secu-rităţii” („Sibiu 100%” din 19 – 25 fe-bruarie 2011) şi „‹‹Justiţiarul›› Albin Marinescu, nume de cod ‹‹Rahova››” („Tribuna” din 22, 23,24 şi 25 februarie 2011!). Articolele respective au fost semnate „curajos” cu următoarele „nume”: „C.B.” (în revista publicitară a hamburgheristului adulator de pri-mari) şi „Tribuna” (în ziarul cu acelaşi nume al lui nea Ilie de la Sculărie), încât ai putea crede că fiecare slugoi truditor pe plantaţia miliardarului de carton a scris câte două-trei propoziţii ca făcătura să fie semnată de întregul colectiv! Mai are rost să vorbim despre laşitate sau actul de responsabilitate în presa sibiană, atunci când aceste „semnături” nu implică răspundere din partea vreunei persoane? Se ştie că ambele publicaţii sunt obedien-te primarului corupt Klaus Werner Iohannis, iar „Tribuna”, în plus, face şi jocurile patronului său, Ilie cara-bulea, demascat împreună cu afa-cerile sale necinstite de atâtea ori în revistele „Justiţiarul” şi „Justiţia-rul sibian”.

„Formatorul de opinie”, Călin Blaga, pozează în observator corect şi echi-distant, dar singura sa ţintă este mani-pularea naivilor în interes personal sau pentru a crea avantaje „sponsorilor”săi. Există, totuşi, persoane care se lasă pă-călite de aşa-zisele dezvăluiri de scan-dal („desconspirările” agramatului) şi chiar cred că ipocritul de serviciu se agită pentru dreptate şi justiţie soci-ală, când, de fapt, lucrurile stau exact invers, el aflându-se de parte cealaltă a baricadei, în tabăra îmbogăţiţilor prin furt şi corupţie, dar, din păcate pentru el, doar pe post de trepăduş. Aşa a şi ales să parvină în viaţă, fără scrupule, după modelul mentorilor săi, doar-

doar va ajunge şi el cândva în poziţia celor care acum îl folosesc pe post de „băiat de mingi”.

Persuasiv, ca să mă facă din start antipatic puţinilor cititori de pe blogul său, indiferent de opţiunea politică a acestora, Blaga afirmă că eu sunt atât susţinătorul lui Vadim (naţionalist), dar şi fanul lui Traian Băsescu (democrat), deşi cele două simpatii sunt diametral opuse. Ca să fie convingător, „deon-tologul” afirmă că i-am făcut doar lui

Băsescu campanie electorală în publi-caţiile conduse de mine, la alegerile prezidenţiale din 2009. Păi, normal, din moment ce eu eram preşedintele organizaţiei judeţene P.N.Ţ.C.D., aripa Miluţ, partid care l-a susţinut la alegeri pe preşedintele în funcţie! Am fost doar un „soldat” disciplinat al partidu-lui ţărănesc şi m-am conformat alian-ţei politice de la vremea respectivă. Faptul că şi acum îmi place de Traian Băsescu, aspect pe care-l recunosc cu toată sinceritatea, nu însemnă că sunt şi un susţinător al partidului aflat la putere. Revistele conduse de mine au fost întotdeauna în opoziţie, fiind-că aşa am considerat că trebuie să fie întreaga presă, să se opună perma-nent celor aflaţi la putere şi să-i „tragă de mânecă” pe aceştia, ca să-şi merite porecla de „câine de pază al societăţii”. Dacă eram „pe felie” cu P.D.L., trebuia să fiu şi „în aceeaşi barcă” cu spon-sorul Ilie Carabulea, ori după cum a văzut întreg Sibiul, ziarul „Tribuna”, al puşcăriabilului în cauză, m-a atacat la fel de mârşav ca şi „deontologul” ipo-crit despre care scriu acum, aşa că de unde până unde atâta dragoste între mine şi P.D.-L.? Nu ştiu cum are tupeu să vorbească papagalul blagian, când chiar el se lăudase pe propriul blog că a primit cadouri, cu ocazia Crăciunului, de la doamna Raluca Turcan, deputat P.D.-L.?! Eu, unul, nu am primit nimic de Crăciun de la respectiva doamnă şi nici nu aveam nevoie, fiindcă nu sunt milogul nimănui. El încearcă să atace, prin intermediul meu, nu atât P.D.-L.-ul local, care se pare că „pupat toţi piaţa Independenţei”, inclusiv cu primarul-premier, ci pe preşedintele Traian Băsescu. Mă întreb la comanda cui, nu cumva la ordinul noului său stăpân Klaus Werner Iohannis, căruia i-a dat preşedintele României cu flit la sfârşitul anului 2009, spunându-i „pas” rânjitului, atunci când a fost propus prim-ministru de „grupul Grivco”?

Persuasiunea sa prinde la unii care citesc blogul „Podul Minciunilor”, toc-mai fiindcă au acelaşi grad de inteli-genţă ca şi pseudo-ziaristul, manifes-tându-se ca o turmă docilă, alcătuită din „berbeci” care se regăsesc în ima-ginea „păstorului”, nu doar ca mentali-tate, dar şi ca aspect fizic, ceea ce ac-centuează şi mai mult solidaritatea de turmă. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, fiindcă am văzut fotografii de grup cu prietenii „deontologului”, unii şi ace-iaşi cu comentatorii de pe blogul său de scandal, graţie faptului că reperul moral al turmei, însuşi „păstorul”, este foarte generos cu „mecla” sa şi o îm-prăştie pe „net” spre proslăvire în eter-nitate. Pe lângă prietenii de familie, s-au mai oploşit pe „celebrul” blog fel şi fel de complexaţi şi frustraţi, în ge-neral reprezentanţi ai minorităţilor et-nice şi sexuale, deoarece „imaculatul” Blaga s-a erijat în apărător al lor. Aceş-tia, cu creierele gata spălate şi predis-puşi la manipulare datorită carenţelor educaţionale şi culturale, vorbesc de viitor , de „open minded”, chit că habar nu au cum să scrie corect sintagma în limba engleză. Da, după aspectul fizic al „clanului” de pe blogul lui Blaga, ţara noastră are viitor… cu burtă, guşă şi chelie! Başca, putem adăuga: prostie şi incultură… cât încape!

- va urma-


Lichele

Anii au trecut, s-au risipit talentele şi a mai rămas doar pălaria de paie.

Ţara noastră are viitor… cu burtă, guşă şi chelie!

14


Colimator

Relaţia dintre Ministerul de Inter-ne al Germaniei, S.R.I. şi… P.N.L.

Prima intervenţie directă a Germa-niei în politica românească şi totodată amestec în treburile interne ale Ro-mâniei a fost realizată în anul 2000, când Otto Schily, ministrul de Interne al Germaniei la vremea respectivă a vizitat Sibiul, chiar la prima candidatu-ră a lui Klaus Werner Iohannis. Aceeaşi vizită a ministrului de interne german s-a repetat şi cu două săptămâni îna-inte de alegerile din anul 2004, scopul fiind asigurarea că tot Klaus Werner Io-hannis va fi „ales” primar. La vizita din anul 2000 Schily a avut o întrevedere secretă cu colonelul Nechifor Ignat, şeful S.R.I. Sibiu. Urmarea? Iohannis a ieşit primar, iar la scurt timp Ignat a fost avansat în grad (general de brigadă) şi mutat în structura cen-trală de la Bucureşti, devenind şef de direcţie în S.R.I. la nivel naţional. Până să plece la Bucureşti l-a contact pe Marius Albin Marinescu (M.A.M.), patronul de atunci al revistei „Justiţia-rul”, în mai multe rânduri pentru a afla dacă acesta cunoaşte mai multe des-pre proaspătul primar Iohannis, decât cele scrise în revista sa, apărută şi ea tot în 2000, anul „alegerii” lui Iohannis de către sibieni. La aceste întâlniri era însoţit de colonelul Sârbu, care a şi ră-mas în legătură cu directorul revistei „Justiţiarul”, după plecarea şefului său la Bucureşti. Iniţial, M.A.M. a crezut că cei doi ofiţeri S.R.I. chiar nutresc sen-timente patriotice, făcându-şi datoria faţă de ţară, conform jurământului depus. Ulterior, avea să se convingă că aceştia nu-şi urmăreau decât propriile interese, iar activitatea lor este contra-ră interesului naţional.

Acum cei doi ofiţeri (Ignat şi Sârbu) sunt pensionari, dar continuă să tragă sfori pe baza sistemului relaţional cre-at pe vremea când erau ofiţeri activi. Colonelul Sârbu a fost, pe perioada campaniei electorale pentru alege-rile parlamentare din toamna anului 2008, consilierul personal al actualului deputat liberal Mircea cazan, pre-şedintele în funcţie al P.N.l. Sibiu, partidul care l-a propus pe Iohannis prim-ministru prin intermediul lui crin Antonescu, marioneta lui Dinu Patriciu. Mircea Cazan are dosar la D.N.A. pentru fraudarea banului pu-blic în perioada cât a fost preşedinte la Societatea Naţională de Radiocomuni-caţii în Guvernului Tăriceanu, el fiind cunoscut la Sibiu şi pentru o susţinută activitate masonică.

Relaţia strânsă dintre P.N.l. şi in-teresele germane mai poate fi argu-mentată şi prin alte exemple concrete. Primul etnic german infiltrat în acest partid a fost Hermann fabini, ajuns senator liberal în mandatul 2000-2004. Acesta i-a luat apărarea lui Ioha-nnis Klaus la o interpelare în plenul Se-natului, atunci când senatorul Adrian Păunescu a vorbit despre infracţiunile proaspătului primar sibian. Ca „răspla-tă”, Iohannis a avut grijă să-l tragă pe Fabini pe „linie moartă” în P.N.l., de-oarece acesta începuse să-şi ia prea în serios rolul de „liberal convins”.

Mircea Dinescu, agent de influen-ţă a cel puţin două puteri ostile dintot-deauna României (Germania şi Rusia) – doar idioţii nu observă aceste evi-

denţe! – a fost infiltrat în c.N.S.A.S. tot datorită liberalilor. Acest aşa-zis „intelectual”, devenit poet datorită oportunismului său din perioada co-munistă, s-a autodeclarat „disident şi arestat la domiciliu”, cu toate că o ducea nu bine, ci foarte bine pe vre-mea aşa-zisei „disidenţe”. Respectivul desfăşoară activităţi antiromâneşti de mai mult timp, nu doar de 21 de ani, când a ieşit din anonimat prin interpretarea rolului „Mircea, fă-te că lucrezi!”, de la TVR 1, în data de 22 de-cembrie 1989. Dinescu a fost un lingău al lui Ceauşescu,un trădător de neam şi ţară, care juca la mai multe capete, fiind colaborator al mai multor servicii

secrete, inclusiv al Securităţii din Ro-mânia. Pe aceasta a amăgit-o că joacă rol de „cârtiţă” infiltrată într-un serviciu de spionaj occidental, atunci când a stat cu bursă în Germania, dar şi când o codoşea pe propria nevastă pe lângă ataşatul militar al Olandei la Bucureşti. Ca răsplată, diplomatul i-a publicat, în ţara sa şi pe banii săi, o plachetă cu versurile lui Dinescu traduse în limba flamandă. Adevărul era că situaţia se prezenta exact invers, Mircea Dinescu fiind „cârtiţa” celorlalţi, strecurată în Securitate în scopul intoxicării prin dezinformare.

Iată o opinie bine argumentată des-pre rolul jucat de Mircea Dinescu în decembrie 1989: „… la vreo două ore după anunţul fugii lui Ceauşescu făcut de Alexandru Mironov pe microfonul de la Radio România, Mircea Dinescu era primit triumfal la Televiziunea Română. Până pe 7 iulie 2006 nu înţelegeam cum, totuşi, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Română. Atunci (vezi emisiunea de pe 7 iulie 2006 la Rea-litatea TV) ne-a explicat : Calea îi fusese deschisă la ordinele date de „tovarăşul Gogu”. Cel mai puternic om din sistem. Şi cel mai longeviv. În anul 1941, „domnul Gogu” – pe atunci era ţărănist– a comis o cumplită trădare de ţară şi neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale ro-mânilor care doreau să elibereze provin-cia istorică Basarabia. Dintre agenţii de spionaj străini, doar cei britanici cunoş-teau aceste planuri. Din ordinul dispece-ratului londonez, planurile româneşti au fost transmise agentului sovietic Gogu Rădulescu. Din cauza trădării „domnu-lui Gogu”, ruşii au putut organiza cea mai mare ambuscadă în care au fost prinse trupele româneşti după trecerea Prutului. Ar fi interesant dacă specialişti în face language şi expressive body lan-guage, psihologi reali, nu impostori gen

Mircea Miclea, ar viziona profesional jur-nale cinematografice din prima epocă a comunismului arătând înalta conduce-re de partid şi de stat. Când Gheorghe Gheorghiu-Dej priveşte cu teamă către „tovarăşul Gogu”, se vede bine cine este şeful real în sistemul politic din România. Deci pe tot acel interval de timp din 22 decembrie 1989, – unii au uitat –, ni-meni nu trăgea cu arme de foc în Mircea Dinescu. Din cauza aceasta zic, locul lui Mircea Dinescu este alături de vinovaţii pentru crimele revoluţiei. Oricum, un CNSAS cu tovarăşul Mircea Dinescu (co-rect, a fost membru PCR, a făcut Acade-mia Ştefan Gheorghiu de politruci PCR) membru funcţionează în afara legii. De

altminteri puteţi vedea aici http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/basescu-si-pdl-vor-pierde-pe-mana.html, o foto-grafie cu Mircea Dinescu la 2 metri de Nicolae Ceauşescu, consemnând foarte atent spusele acestuia la o întâlnire cu liderii minerilor. ›› (Titus Filipaş – frag-ment din articolul „Dennis Deletant un agent MI 6?”)

Prima activitate, când a fost instalat de către liberali la C.N.S.A.S., a constat în distrugerea propriului dosar de co-laborator (informator) al Securităţii. La fel a procedat şi cu dosarele unor politicieni români cu „bube în cap”.

Astfel se explică şi îmbogăţirea rapi-dă a parvenitului ajuns mare latifun-diar. Dinescu este devotat celor două mari puteri, Germania şi Rusia, al căror agent de influenţă este. Mai mult, este atât de pătruns de culturile celor două ţări, încât se identifică cu acestea până şi în costumaţia pe care o etalează în emisiunile sale de la postul de televizi-une „Realitatea”, în care apare de multe ori în stare de ebrietate. Astfel, moşi-

erul se arată pe micul ecran îmbrăcat într-o tunică prusacă şi cu şapcă tip HJ (Hitlerjugend) sau cu o rubaşcă de mu-jic rus. Să nu uităm de propaganda de-şănţată susţinută alături de alt agent dublu şi duplicitar, Emil Hurezeanu, pentru Klaus Iohannis, propus pre-mier de P.N.l. la sfârşitul anului 2009.

Mircea Dinescu a fost şi este, în continuare, implicat în acţiuni de dis-trugere, înlocuire şi distorsionare a in-formaţiilor din dosarele C.N.S.A.S.. Prin astfel de mistificări a reuşit să compro-mită, la comandă, diverse persoane, cazul cel mai cunoscut fiind cel al Mo-nei Muscă, culmea, dar nu întâmplă-tor… liberală! Acest caz poate fi dat ca exemplu clar că tocmai C.N.S.A.S. face poliţie politică, deşi rolul său este să deconspire fosta poliţie politică! Probabil că atunci când C.N.S.A.S. o să devină istorie, viitorii cercetători vor descoperi sute de oameni compromişi prin dosare mistificate de impostorul Mircea Dinescu. Acest individ este vi-novat şi de moarte a doi mari scriitori români: Marin Preda şi Cezar Ivănescu.

Rolul P.N.L. în distrugerea simbolu-rilor reale ale românilor. Cazul eroului Gheorghe Trosca, fostul comandant U.S.L.A. (Unitate Specială de Luptă Antiteroristă), ucis mişeleşte la ordinul spionului K.G.B., generalul Nicolae Mi-litaru.

Puiu Nicolae fesan, membru P.N.l. şi fost ministru secretar de stat la S.S.P.R. (Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionari-lor) în guvernul Tăriceanu şi cealaltă slugă a liberalilor, Mircea Dinescu, manipulant de dosare la c.N.S.A.S., s-au făcut „luntre-punte” ca să-i retra-gă lui Gheorghe Trosca titlul de Erou - Martir al revoluţiei din 1989. Aceştia l-au acuzat pe ofiţer de acţiuni spe-cifice poliţiei politice, desfăşurate în perioada în care a activat ca ofiţer de contrainformaţii (C.I.). Conform C.N.S.A.S. şi S.S.P.R., Gheorghe Trosca ar fi interceptat convorbiri telefonice,

în calitate de ofiţer de contrainforma-ţii (contraspionaj) şi astfel ar fi adus atingere drepturilor omului. Tot ce se poate, dar acei indivizi ascultaţi erau spioni care desfăşura acţiuni ostile împotriva României, nu a lui Nicolae Ceauşescu. Trosca, la fel ca toţi milita-rii, jurase să-şi apere ţara, România, nu cuplul dictatorial!

Locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al Unităţii

Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) şi comandantul echipajelor antitero-riste a fost chemat personal, de chiar proaspătul ministru al M.A.N., gene-ralul Militaru, în noaptea de 23/24 decembrie 1989 să contribuie la apă-rarea sediului Ministerului Apărării Naţionale. Pretextul a fost executarea unei „scotociri” în blocurile din faţa Mi-nisterului Apărării de unde , chipurile!, trăgeau terorişti. A fost efectiv asasi-nat, împreună cu încă şapte luptători, subalternii şi colegii săi, fiind atras în-tr-o capcană mişelească pusă la cale de spionul K.G.B. Nicolae Militaru.

Eroul - Martir gheorghe Trosca, înainte de a activa în conducerea formaţiunile de comando U.S.l.A., a fost cadru c.I. (ofiţer de contrainfor-maţii) în Armata a II-a. Acesta a fost unul dintre ofiţerii operativi care s-au ocupat de strângerea de informaţii în dosarele care vizau agenţii KGB sub acoperire de pe teritoriul României. Printre cei vizaţi de unitatea anti-K.G.B. a Securităţii (U.M. 0110), pe lângă Ni-colae Militaru, cel care i-a înscenat asa-sinarea imediat după ce fusese numit ministru al Armatei de către „emanat”, iată şi alte persoane supravegheate de Trosca pe linie de contraspionaj: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Mircea Dinescu şi soacra bolşevică a acestuia, Ludmila Loghinovskaia. Iată opinia generalului Victor Stănculescu, implicat direct în evenimentele din decembrie 1989: „ Trebuie să se deosebească limpede munca de informaţii militare şi acti-vitatea de poliţie politică. Colonelul Trosca a fost unul dintre cei care au cercetat, documentat şi descoperit faptul că Militaru a avut legături cu KGB-ul. Iar Militaru i-a plătit poliţa. Ca drept dovadă, imediat după ce a fost instalat ministru, Militaru a or-donat Arhivelor Militare să găsească dosarele („Corbu 1”, „Corbu 2”) şi să le distrugă (…) Militaru a dorit răzbu-nare completă împotriva ofiţerului care l-a deconspirat, o umilinţă com-pletă, prin batjocorirea cadavrului acestuia, arderea lui, decapitarea şi expunerea publică. Ăsta era caracte-rul lui. Totuşi, daţi-vă seama că vor-bim despre un general care-a termi-nat liceul când deja era comandantul Armatei I ”(Revista „Q Magazine”).

Un alt liberal implicat în mistificarea istoriei şi transformarea eroului Tros-ca în „securist odios” este Raymond luca, senator P.N.l. care reprezin-tă diaspora (colegiul S.U.A., Canada, Australia si Noua Zeelandă). Raymond Luca este născut la 17 Octombrie 1954 în Ekaterinburg (U.R.S.S.), aspect care ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva nu-i rudă cu celălalt „Luca””… cel din lozinca „Pauker, Luca şi cu Dej/ Bagă spaima în burghezi!”. Propunerea de retragere a calităţii de erou martir a fost înaintată Preşedinţiei României de către acest Raymond luca , cică liberal, în calitate de preşedinte al unei comisii parlamentare. O serie de articol foarte bine documentate des-pre al doilea martiraj al eroului Gheor-ghe Trosca au fost semnate de ziariştii George Roncea şi Dan Badea, fiind pu-blicate în cotidianul „Curentul”.

RAHOVA

Dosare „Justiţiarul” declasificate

Antiromânismul falşilor liberali

Luptătorii USLA asasinaţi mişeleşte în decembrie 1989 şi prezentaţi poporului ca fiind terorişti.

Mircea Dinescu la 2 metri de Nicolae Ceauşescu, consemnând foarte atent spusele acestuia la o

întâlnire cu liderii minerilor.

15


Tribuna democraţiei

CU FAŢA LA PERETE (V)

E. UNELE CONCLUZII CE SE DES-PRIND DIN ANALIZA DATELE OBŢINU-TE PÎNĂ ÎNPREZENT ÎN CAZ

1. Din datele obţinute pînă în pre-zent nu se poate trage o conclutie certă cu privire la existenţa sau inexis-tenţa grupării clandestine.

Se pot formula însă două ipoteze:a) Gruparea în cauză să fie doar o

idee a lui Iuga Dumitru pe care acesta încearcă să o pună practică.

b) Gruparea există, are mai mulţi membri, însă, în acest caz, Iuga Du-mitru nu este conducătorul ei, ci doar unul dintre cei folosiţi pentru racola-rea unor persoane cu pregătire medie sau profesională.

2. Modul de caracterizare a struc-turii, activităţii şi scopurile urmărite de presupusa grupare clandestină, coroborate cu datele referitoare la atitudinea şi comportamentul lui Iuga Dumitru, dovedesc că acesta se află sub influenţa negativă a emisiunilor postului de radio “Europa liberă” în special cele referitoare la evoluţia eve-nimentelor din Polonia. Deoarece Iuga Dumitru nu a fost semnalat pînă în prezent că ar colporta şi comenta ştirile şi emisiunile postului de radio “Europa liberă” la locul de muncă, presupunem că acesta o face în antu-rajul său intim, aspect ce va fi avut în vedere în cadrul etapei următoare.

3. Comportamentul lui Iuga Du-mitru denotă o oarecare notă de pre-vedere în ceea ce priveşte conţinutul discuţiilor pe care le poartă la telefon, evitînd să vorbească deschis despre anumite probleme abordate cu legă-turile sale. De asemenea, s-a remarcat că cel în cauză este mai mult chemat de legăturile sale decît să cheme el de la postul telefonic de la domiciliu. Discuţiile sînt de obicei scurte şi se termină fie prin invitarea interlocu-torilor la domiciliul lui, fie prin fixarea unor întîlniri cu aceştia în alte locuri. Considerăm totuşi că nota de preve-dere a obiectivului se înscrie în limita normală, fiind generată de structura sa psihică (rezervat şi tăcut), fără a se remarca semne că cel în cauză ar sus-pecta că este supravegheat (în acest sens relevant este faptul că în perioa-da cît a fost filat nu şi-a luat măsuri de verificare).

Cpt.Vuşcan Dorel1D-10,11 f/v

24 iunie 1983. Se solicită şi se pri-meşte de la Televiziune o caracteriza-re a lui Iorgu foarte corect întocmită. Şeful său direct spune despre acesta că este bine pregătit profesional, este un om mai dificil în anumite privinţe şi îi place să joace şah… Ceea ce era (şi este încă!) foarte adevărat!

Caracterizare - 0014940/24.06.1983

Tovarăşul Iuga Dumitru este înca-drat ca tehnician principal la Serviciul Studiouri. Se ocupă cu exploatarea echipamentelor video fixe şi mobile din cadrul studioului în care a fost repartizat, avînd ca sarcină principală realizarea imaginii, din punct de vede-re tehnic la emisiunile ce se lucrează în acest studiou. Răspunde de calita-tea tehnică a imaginii şi de parametrii semnalului video, care se difuzează în direct sau se înregistrează. Este bine pregătit profesional, teoretic şi prac-tic şi se achită corect de sarcinile ce îi revin în cadrul studioului.

Tovarăşul Iuga Dumitru este o fire închisă, puţin sociabilă, retras faţă de colegii de la locul de muncă, un om mai dificil în anumite privinţe. Este o fire mai independentă, recalcitrant faţă de unele probleme ale colectivu-lui din care face parte. Uneori colabo-rarea dînsului cu ceilalţi colegi sau cu inginerii din cadrul serviciului lasă de dorit. Are o prezenţă foarte slabă la învăţămîntul profesional, precum şi la învăţămîntul politico – ideologic. Nu este preocupat de asimilarea de noi cunoştinţe profesionale în domeniul dînsului de activitate.

Tovarăşul Iuga este foarte pasionat de jocul de şah, multe ore libere fiind ocupate de acest joc sau de studiul unor partide celebre. Tovarăşul Iuga Dumitru este suferind de ulcer avînd o serie de concedii medicale şi inter-nări în spital.

Se cunosc foarte puţine lucruri despre viaţa de familie a tovarăşului Iuga şi despre modul cum se compor-tă acasă

1D-158 f

8 iulie 1983. Încă o mostră privind filarea şi identificarea persoanelor care au ghinionul să intre în contact cu obiectivul Iorgu în această perioa-dă.

Notele de filare şi identificare sunt redactate pe tipizate ale Ministeru-lui de Interne care au rubrici precise pentru stradă, număr, bloc, etaj, apar-tament… Interpretând liber mode-lul respectiv, mai devreme sau mai târziu, întreg poporul român, pentru a putea fi supravegheat şi controlat de securitate (acces locuinţă, apă, lumină, gaze), trebuia să locuiască la bloc! Poate aşa se explică şi aberanta măsură politică privind “sistematiza-rea satelor” adoptată în ultimii ani ai dictaturii comuniste.

U.M. 0672/Serv.5/Nr.00680/11.06.83 - NOTĂ DE FILARE ŞI IDENTIFICARE

În ziua de 8.07.1983 între orele 13.20 – 13.25 obiectivul “IlIE” a vizi-tat adresa stabilită în str. Odgonului, nr. 3, bloc 134 , etaj 3, apart. 73, scara B, sector 6.

Cine a executat filarea legăturii: N.V./tel.1989

Şef serv., lt.col. Şimonfi gheor-ghe

2D-47 f 9 iulie 1983. Nişte oameni nevino-

vaţi cărora Iorgu le repara televizorul sunt identificaţi şi investigaţi de se-curitate pe post de noi “legături” ale acestuia în cartierul Pajura …

U.M. 0672/Serv.5/Nr. 00687/11.07.83 - NOTĂ DE FILARE ŞI IDENTIFICARE

În ziua de 09.07.1983 între orele 13.45 – 14.50 obiectivul “IlIE” a vizi-tat adresa, stabilită în str. Hrisovului, nr. 9, bloc B3 , etaj 1, apart. 7, scara 1, sector 1

Cine a executat filarea legăturii: D.c./1989

Şef serv.lt.col Şimonfi gheorghe

S.M.B./00879526 - Către U.M.0672 Buc./Serv. 5 - REZULTATUL IDENTIFI-CĂRII:

La adresa dumneavoastră numărul 00687 din 11.07.1983 vă comunicăm următoarele:

În str.Hrisovului nr.9, ap.7, adre-să vizitată de obiectivul “IlIE” la 09.07.1983 locuiesc următoarele per-soane:

Pielea constantin fiul lui Nicolae şi Teodora născut la 20.01.1908 pen-sionar, care e căsătorit cu Elena fii-ca lui Florea şi Alexandra născută la 24.02.1921 în Băreştii de Vede, pen-sionară.

Împreună cu ei locuieşte şi fiica Alexe Teodora născută la 10.07.1947 inginer chimist la A.M.I.T. care e căsă-torită cu Vasile fiul lui Mihai şi Maria născut la 05.03.1943 în Podenii Noi tehnician la centrala “PEcO”

1D-145 f/v

30 iulie 1983. Căpitanul Vuşcan Dorel verifică prin mijloace T.O. loiali-tatea delatorului Pascu Sorel şi se de-clară mulţumit de prestaţia acestuia. Verificarea prin mijloace T.O. înseam-nă interceptarea convorbirilor telefo-nice şi înregistrarea acestora pentru o analiză profesională ulterioară.

Dir. I/0014940/30.07.1983 - RA-PORT

În data de 30 iulie am luat legătura telefonic cu Pascu Sorel căruia i-am cerut să-l sune acasă pe Iuga Dumitru şi să poarte cu acesta o scurtă discu-ţie. Scopul manevrei a fost ideea de a stabili reacţia lui Iuga Dumitru la con-tactul cu Pascu Sorel şi dacă Pascu

Sorel va relata în mod cinstit şi corect conţinutul discuţiei purtate cu Iuga Dumitru.

După discuţie, Pascu Sorel m-a sunat mi-a relatat că în afara unui schimb de amabilităţi şi precizări pri-vind concediul Iuga Dumitru şi-a ex-primat părerea de rău că Pascu Sorel nu l-a sunat în urmă cu cîteva zile de-oarece aveau treabă.

În discuţie, cei doi au stabilit ca să reia contactul după revenirea lui Pas-cu Sorel din concediu, la sfîrşitul lunii august. Relatarea lui Pascu Sorel a fost confirmată prin mijloace T.O.

Cpt. Vuşcan Dorel1D-63 f.

21 august 1983. Telefonul lui Iorgu este permanent ascultat şi înregis-trat. Dialog interesant cu o persoană supărată rău. “MITU” (numele de cod al lui Iorgu pentru serviciul ascultare telefon) bănuieşte că telefonul îi este ascultat şi temperează cu umor “lim-bariţa” interlocutorului.

[…] Într-una din zilele următoare cetăţeanul vrea să vină la Titi “M” cu “un băiat de prin Berceni, înflăcărat foarte puternic” la care Titi replică: Ia lasă-mă bre, cu telefoanele astea ! Du-te acasă şi … Unde eşti , de unde dai telefon ?

Cetăţeanul răspunde că sună de acasă. El spune apoi că băiatul respec-tiv are de reparat un televizor.

Titi “M” răspunde că îl repară. În continuare Titi discută cu gabi. Spu-ne că el bea ţuică de ţară iar Nicolici Ion bea cognac. În continuare gabi spune :

Auzi mă, tovarăşii ăştia ai noştrii mi-au stricat ziua mă, că eu mîine tre-buie să vin la serviciu, să-mi pierd ziua pentru 2 ore.

Titi: Bă, voi n-aveţi minte ?! Ăsta-i telefon, bă!

gabi - Eu n-am minte mă, da au alţii.

Titi – Ăsta-i telefon , măi, oameni buni!

gabi - Tu ştii cît am înjurat eu as-tăzi ?

Titi – Păi nu mai înjura! Cel puţin la telefon nu înjura! Înjură-l pe Nicolici şi el pe tine, şi gata, vă vărsaţi tot ne-cazul.

gabi - Stai mă să-ţi spun: nevastă mea şi – a făcut bagajul, săraca, că eu i-am spus dimineaţă să-şi facă, să ple-căm cu 14.00 şi din cauza comunişti-lor nu putem să plecăm cu 14.00 !

Titi – Măi tovarăşe, măi! Ce-aveţi mă astăzi, aveţi limbariţă ?! Hai, fiţi cu-minţi ! Ne vedem săptămîna viitoare. Şi mai stăm de vorbă, da?

gabi - Bine, pa.Titi – Salut.Ora 22.40 cheamă 031. Titi “M” so-

licită nr.telefon al cetăţenei furcoi Elena din str. lujerului. După aceas-tă oră Titi “M” a format de mai multe ori 60.00.02, dar nu i s-a răspuns. 60.00.02, cunoscut - furcoi Elena.

Red lt.col. F.C./21.08.19833D-236 f/v,237 f

22 august 1983. Căpitanul Vuşcan Dorel împreună cu mai marii săi, co-loneii Merce Ilie şi Deleanu Vasile fac o nouă analiză a evoluţiei dosarului de urmărire informativă CONSPIRA-TORII. Se subliniază din nou faptul că Iorgu are de gând să răstoarne orân-duirea socialistă din România.

Sub pretextul unui control de ru-tină la locul de muncă al soţiei lui Iorgu, i se sustrag acesteia cheile de la casă din geantă după care se face mulajul necesar confecţionării unor chei mincinoase. În nota finală colo-nelul Merce Ilie opinează că Iorgu ar cam trebui puţin arestat.

Dir. I/0014940/22.08. 1983 - NOTĂ DE ANALIZĂ în d.u.i. “CONSPIRATO-RII”

De la data precedentei analize (24.06.1983) şi pînă în prezent, evo-luţia d.u.i. “CONSPIRATORII” se pre-zintă după cum urmează:

SITUAŢIA OPERATIVĂ

Suspiciunea iniţială, existenţa unei grupări clandestine care îşi pro-pune schimbarea orînduirii sociale şi politice din R.S.România, continuă să se menţină, fiind întărită şi de unele date colaterale obţinute pînă în pre-zent prin mijloace speciale.

MĂSURI ÎNTREPRINSE- Obiectivul a fost pus, periodic, în

filaj (perioadele: 01 – 03.07.1983; 07 – 12.07.1983; 20 – 21.07. 1983 şi 19 – 24.08.1983), prilej cu care au fost identificate legăturile din cercul său intim de relaţii.

- A fost pusă în filaj legătura cea mai apropiată a obiectivului,Vicovan Viorel, (perioada: 15 – 21.07.1983 şi 03 – 10.08.1983), prilej cu care s-a stabilit că 90% din activitatea ex-traprofesională a celui în cauză este legată direct de relaţia cu elementul principal lucrat prin d.u.i.: vizite reci-proce, discuţii prelungite, chefuri.

- S-a continuat exploatarea mij-loacelor T.O. (I.C.T.) la obiectivul principal din caz, fiind identificate noi legături suspecte ale acestuia.

- S-au folosit mijloace T.O. (I.C.T.) şi la Vicovan Viorel dar fără rezultate demne de atenţie sau avînd conţi-nut de interes operativ.

- În vederea introducerii mijloace-lor T.O. complexe (I.D.M.) la domici-liul principalului suspect au fost ob-ţinute, conspirat, mulajele cheilor de la uşa apartamentului acestuia.

Notă pe m: A fost probată ? (cheia! – n.a.). lt.col. Deleanu Vasile

- A fost dirijat Pascu Sorel să ia le-gătura cu obiectivul principal, spre a provoca o reacţie din partea acestu-ia din urmă. Contactul a fost realizat telefonic şi şi-a atins scopul.

- va urma -

16


Atitudini

urmare din pagina 5TEATRU BURlESc cU

MAgISTRAT ŞI BUfON

În comentariile injurioase la adresa mea, de pe site-ul revistei „Turnul Sfatului”, apare şi numărul sentinţei civile a Curţii de Apel Bucu-reşti (nr. 3078/06.10.09), ori acesta nu poate fi găsit pe site-ul instituţiei respective, ci doar numărul dosarului în care a fost pronunţată. Nici o instanţă nu publică pe site-ul institu-ţiei numărul deciziilor, ci doar al dosarelor de judecată. Aşa că este clar că informaţia a fost furnizată colportorilor de un magistrat care avea acces datorită sistemului relaţional şi al solidarităţii de breaslă la dosar. Despre care magistraţi se scrisese în ultimele numere din revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”? Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, a ocupat, cu averea şi incompatibilitatea sa – funcţia deţinută ilegal în cadrul ARACIS! –, cel mai mare spaţiu tipografic în ultimul număr al revistelor „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”, articolul în cauză fiind iscălit chiar de sub-semnatul. La fel, în ziarul „Tribuna” au fost pu-blicate pasaje întregi din motivarea Curţii de Apel Bucureşti, ori această motivare nu a fost făcută publică. C.N.S.A.S. face publice sentin-ţele, pe propriul site, doar atunci când decizi-ile instanţelor rămân definitive şi irevocabile, dar în cazul meu procesul nu s-a terminat. În-treb, din nou: cine avea acces la dosar în afară de părţile din proces, adică subsemnatul şi C.N.S.A.S.? Iar despre angajaţii C.N.S.A.S. iată ce spune Legea nr. 293/2008 la punctul 23: „La articolul 30, alineatul (5) se modifica si va avea următorul cuprins: 5) Traficarea şi darea spre publicitate, de către personalul Consi-liului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a unor date sau informaţii din dosare constituie infracţiune şi se pedep-seşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.” Aşa că mă îndoiesc că cineva din C.N.S.A.S. şi-ar fi permis să-şi rişte pielea aiurea. Nici chiar a(e)rianul iubitor de germani, Mircea Dinescu, nu cred că ar fi riscat inutil, mai ales că din punc-tul său de vedere maurul îşi făcuse datoria.

Aşa că, logic, doar cineva din justiţie pu-tea să obţină documente dintr-un dosar aflat, încă!, pe rolul celei mai înalte instanţe judecătoreşti din România! Ce magistrat este prieten cu stăpânii Sibiului, Iohannis şi Cara-bulea, despre care s-a scris de nenumărate ori în publicaţiile conduse de Marius Albin Marinescu? Care judecător a făcut cel mai des obiectul aceloraşi publicaţii fiind acuzat de implicare în acte de corupţie? Despre care şef din Palatul de Justiţie local s-a scris în ul-timele numere ale revistei „Justiţiarul sibian”, numele său fiind asociat cu Klaus Iohannis şi Ilie Carabulea, „tartorii care conduc Sibiul”? Răspunsul la toate aceste întrebări nu poate să fie reprezentat decât de o singură persoa-nă: Marcel Ioan Rusu, preşedintele Tribunalu-lui Sibiu, judecătorul-combinator despre al cărui rol nefast în justiţia sibiană noi scriem de ani de zile în revistele „Justiţiarul” şi „Justi-ţiarul sibian”! Klaus Werner Iohannis şi Ilie Ca-rabulea nu puteau să conducă umăr la umăr oraşul şi să-l facă putred de corupt, dacă nu ar fi avut aşezată la picioarele lor o justiţie la fel de coruptă, condusă de bunul lor prieten Marcel Ioan Rusu. Acesta este un complice al crimei organizate din Sibiu. Datorită lui au fost sute de oameni evacuaţi din case, pe nedrept, de către „proprietari” sau „moşteni-tori” impostori, aşa ca şi prietenul său Klaus Iohannis, pe care tot judecătorul Marcel Rusu, personal, l-a ajutat să fure două imobile enor-me şi ultracentrale! Tot ce au furat din averea statului rechinii oraşului, judecătorul aces-ta şi marionetele lui au legalizat! Însă, sunt convins că bunul Dumnezeu nu doarme şi o

să vină timpul când şi Marcel Rusu o să plă-tească pentru toate ticăloşiile comise, pentru distrugerea a mii de vieţi şi destine. Spun mii, pentru că acum nu mă refer doar la evacuări-le din casele furate, la sutele de oameni trans-formaţi în boschetari pentru ca acest „corb” în robă neagră să împroprietă-rească nişte escroci, ci şi la întreaga economie sibiană pusă pe butuci de prădătorii locali, ocrotiţi de o justiţie coruptă. Mii de oameni au rămas ast-fel pe drumuri, fără locuri de muncă, fiind lipsiţi de minimele posibilităţi de întreţinere!

Cât despre C.N.S.A.S. şi poetul-moşier, nu sunt singurul care susţin că instituţia respectivă este o armă de lichidare mediatică a persoane-lor incomode, o unealtă periculoasă dată pe mâna unui impostor ca Mir-cea Dinescu, absolvent al universită-ţii de partid „Ştefan Gheorghiu” şi fals disident, „victimă” al unui închipuit „arest la domiciliu” ! Hai să fim serioşi, ce arest era acela? „Arestatul” ţopăia împreună cu nevastă-sa pe la diferite ambasade şi la chermezele „faunului” Gogu Rădulescu, personalitate de frunte a P.C.R., dar el, poetul disident, cică era păzit de Securitate… Aiurea, mai degrabă „gorilele” în cauză con-stituiau gărzile lui de corp!

Mircea Dinescu nu putea să lip-sească dintre ’telectualii de nădejde ai patriei, adică veşnicii fripturişti Patapievici, Pleşu, Liiceanu, ş.a.m.d., care s-au lipit de sinecuri cu ocazia evenimentelor derulate sub titula-tura „Sibiu, capitala culturală a Europei în anul 2007”. Un articol foarte documentat despre gaşca de şarlatanii cu ştaif care s-a năpustit peste banii publici de la Sibiu, cu complicita-tea autorităţilor locale în frunte cu primarul, a fost scris de jurnalistul Luca Iliescu sub titlul „Capitala Culturală a Escrocării Europei Sibiu 2007”, material publicat în cotidianul „Ziua”. Deoarece ziarul în cauză nu se mai tipăreş-te şi nu mai are nici site, parte din articolul respectiv se poate citi la următoarea adresă de internet: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-09-04/capitala-culturala-a-es-crocarii-europei-sibiu-2007.html. Printre cei care au venit să se înfrupte din banii publici a fost şi Mircea Dinescu, care şi-a băgat soţia la înaintare, pe Maşa Dinescu. Aceasta, fiind pe jumătate rusoaică după mamă, a tradus piesa „Viaţa cu un idiot” scrisă de un rus şi pusă în scenă la Sibiu de teatrul „Radu Stanca” în anul 2007. Cei doi soţi Dinescu s-au deplasat la Si-biu pentru perfectarea contractului privind traducerea respectivă în luna ianuarie 2007, întâlnindu-se cu Constantin Chiriac, directo-rul teatrului sibian. Despre acest escroc, care se dedulcise la furat bani de pe vremea când conducea Casa de Cultură a Studenţilor şi a fost prins, fiind la un pas de puşcărie, noi am scris o mulţime de articole, care cumulate ar putea alcătui un curs intitulat „Escrocherie prin cultură”! Atunci, în ianuarie 2007, s-a plâns „victima” Chiriac lui Mircea Dinescu despre „unul, Marinescu, care are un ziar şi scrie urât despre lumea bună a Sibiului, chiar şi despre dom’ primar Iohannis”. Normal că agentul de influenţă al Germaniei, moşierul lui peşte, a marşat rapid şi ca urmare c.N.S.A.S. a trimis în 1 februarie 2007 adresa de verificare nr. S/5301/01.02.2007 spre Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.), Serviciul de Informaţii Externe (S.I.E.) şi Serviciul istoric al Armatei (facsimil 3, punctul 2 din Nota de consta-tare S/DI/I/680/22.05.2008), solicitând in-formaţii despre Marius Albin Marinescu şi o posibilă colaborare a acestuia cu Securita-

Salvează o viaţă, schimbă un destin!Donează 2% din impozit

pentru ASOcIAţIA ANTI-DEPENDENţă AlcOOl ŞI DROgURI SIBIU, care va inaugura, în luna august 2011, o clinică de tratament pen-tru persoanele cu astfel de probleme în satul Veseud, comuna Slim-nic, judeţul Sibiu

Puteți dona doi la sută (2%) din impozit către un ONG. Dacă sunteți salariat(ă), angajat pe bază de contract individual de muncă sau funcționar public sau dacă ați obținut venituri asimilate salariilor (indemnizația administratorului, indemnizația directorilor, asociaților unici, suma din profitul net, cuvenită administratorilor la companii/societăți naționale, remunerația primită de preşedintele asociației de proprietari, etc..

Donează 2% din impozit completând formularul 230 de la Administraţia Financiară!Suma se completează cu suma donată sau nu se completază, în situația în care nu se cunoaşte suma care poate fi virată, organul fiscal va calcula şi vira suma con-form legii. Denumirea completă a entității nonprofit: ASOcIAţIA ANTI-DEPENDENţă AlcOOl ŞI DROgURI SIBIU. codul de identificare fiscală al entității nonprofit: 26695181, cont bancar IBAN: RO38BUcU2811210537078RON deschis la AlPHA BANK Sibiu.

tea. Eu mi-am depus candidatura doar în anul următor, mai precis în luna mai 2008, aşa că nu înţeleg ce interes prezenta persoana mea pentru c.N.S.A.S. la începutul anu-

lui 2007!? Mai mult, în adresa nr. P 4027/06 (facsimil 4) din 11.06.2008 (atenţie la dată!) sunt înştiinţat de către C.N.S.A.S., ca urmarea a cererii mele din anul 2006 – fără nici o legă-tură cu verificare făcută de ei din ofi-

ciu, în urma candidaturii mele! – că S.R.I. le-a comunicat că Marius Albin Marinescu „figurează cu dosarul fond reţea nr. 8375/Sibiu, distrus în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Deci, c.N.S.A.S. mă anunţă în 11.06.2008 că dosarul nr. 8375 a fost distrus în eve-nimentele din de-cembrie 1989, deşi ei aveau acest dosar în data de 22.05.2008 când au emis Nota de constatare S/DI/I/680/22.05.2008, deoarece pe baza acestui dosar nr. 8375 (facsimil 5) fu-sese elaborată chiar Nota de constatare respectivă din data de 22.05.2008! Ce dovadă suplimentară, faţă de aceasta, mai tre-buie oferită în sprijinul afirmaţiei că C.N.S.A.S. păstrează documente pe model stand-by (în aşteptare) în scopul şantajului politic sau al folosirii ulterioare pentru compromiterea unei persoane la mo-mentul oportun? Din demonstraţia de mai sus rezultă clar că ceea ce face C.N.S.A.S. este

poliţie politică! Dosarul fond reţea nr. 8375/Sibiu fusese cu adevărat distrus în urma incendierii parţiale a clădirii Securităţii din Sibiu în evenimentele din decembrie 1989. Însă era atât de important ca Marius Albin Marinescu

să fie discreditat, încât noii băieţi cu ochi albaştri de la C.N.S.A.S. s-au dat peste cap ca să obţină microfilmul, deoarece dosarul a fost microfilmat în 22 decembrie 1981, aşa cum şi scrie pe coperta sa (facsimil 5). As-pectul cenuşiu al tuturor filelor din dosarul nr. 8375 face să fie evident că paginile respective sunt copii xe-rox ale fotografiilor de pe microfilm.

Cred că aceste ultime argumente sunt suficiente ca să înţeleagă orici-ne, chiar şi mercenarii de la ziarul lui nea Ilie de la Sculărie, că se pregătise discreditarea mea cu mult timp îna-intea alegerilor locale şi că tot ce s-a pus la cale nu a fost altceva decât o înscenare ieftină. fiindcă legea era de aşa natură încât nu m-au pu-tut compromite chiar în campania electorală – deşi ar fi fost o lovitură de teatru grozavă pentru ticăloşi! – au aşteptat momentul schimbării O.U.g. nr. 24 din 05.03.2008 prin legea nr. 293 din 14 noiembrie 2008 ca să mă discrediteze, chiar şi ilegal. Procesul nu s-a terminat şi eu nu intenţionez să mă las călcat în picioare de bandiţi şi de lichelele ca-re-i slugăresc pe aceştia. Am de gând să merg până în pânzele albe cu munca mea de asanare a societăţii româneşti, plină de hoţi şi impostori cocoţaţi în vârful piramidei, susţinuţi de o presă naţională şi locală corup-tă la maximum. Rataţii din presă au devenit trepăduşii ticăloşilor care au jefuit şi sărăcit ţara. Toţi aceştia, la un loc, rămân în continuare obiectivul numărul unu al luptei împotriva co-rupţiei susţinută de publicaţiile pe care le conduc.




Facsimil 5

Date post:	13-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	dragos-vilcu
View:	270 times
Download:	13 times

Justitiarul national

Documents