Nr. 1459, 1 – 7 octombrie 2018

9agora

Domnule președinte Adrian Badea, cum se raportează instituția pe care o conduceți la anul și la tema Centenarului?

Pentru Academia Oamenilor de Știință din România, ca instituție, și pentru membrii ei, Centenarul Marii Uniri constituie o temă de importanță majoră, cu profunde semnificații simbolice și, în același timp, cu implicații complexe în evoluția României. În primul rând, anul 2018 ne oferă cadrul unei celebrări istorice, prin care rememorăm o serie de evenimente epocale, Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Țara-Mamă. Omagiem astfel înfăptuirea Marii Uniri și a României Mari, împlinirea visului de veacuri al tuturor românilor, din toate provinciile istorice românești. Pot spune că este o șansă pentru noi toți că trăim un asemenea eveniment, de însemnătate excepțională. În același timp, dincolo de celebrarea propriu-zisă, prin manifestările dedicate acestor evenimente, cred că Centenarul reprezintă sau ar trebui să reprezinte pentru noi ca națiune o lecție. O lecție de istorie magistrală, din care trebuie să învățăm.

Ce ne învață, ce-ar trebui să ne învețe lecția Centenarului în viziunea dumneavoastră, de profesor și om de știință, de lider instituțional și, în special, de român?

Este o lecție simplă, dar de importanță capitală, care, în mod esențial, ne spune: când forțele țării, de la elite până la oamenii simpli, se unesc în jurul unui ideal comun, atunci nimic nu le poate sta în calea realizării acestuia. Acum 100 de ani, idealul comun a fost Unirea și realizarea României Mari. Acum poate părea simplu, curgerea evenimentelor poate părea firească. Privind în urmă cu 100 de ani, studiind cadrul istoric și evenimentele din timpul Primului Război Mondial, înțelegem cât de complicat a fost întregul proces. România a fost atunci pe marginea prăpastiei, dar, printr-o mobilizare fenomenală și prin eroismul ostașilor, a încheiat primul război victorioasă, prin sacrificii uriașe. În acest cadru, s-a desfășurat seria de evenimente care a culminat

cu Marea Unire. A fost o epocă extraordinar de dificilă, în care această împlinire magnifică părea imposibilă. De aceea, uneori ni se poate părea un miracol istoric, vorba marelui cărturar Gheorghe Brătianu. Dar istoria nu crede totuși în miracole. Prin determinarea oamenilor politici, prin solidarizarea tuturor în jurul salvării țării și, mai departe, prin continuarea luptei pentru împlinirea visului național, acest miracol a devenit realitate. A fost un „miracol“ înfăptuit prin jertfă.

Ce impact poate avea sau ar trebui să aibă această lecție pentru România de azi, pentru societatea românească în ansamblul ei?

Ca români, trebuie să reflectăm profund la mesajul acestei lecții magistrale a istoriei. În special astăzi, când societatea românească este dezbinată și fragmentată, când totul e dominat de discordie, de ură, de interese și tendințe divergente. Nu știu dacă am fost vreodată mai dezbinați ca națiune decât astăzi, nici chiar atunci când am fost despărțiți de istorie. Nu mai avem azi, ca societate și indivizi, spiritul care i-a animat pe marii noștri înaintași, pe fondatorii României Moderne, mă refer la generațiile lui Bălcescu, Kogălniceanu, Cuza, Titu Maiorescu, și pe creatorii României Mari, o pleiadă de patrioți pentru care Țara a reprezentat cuvântul și idealul suprem. Avem nevoie să recuperăm acel spirit patriotic, care pune țara mai presus de orice. Nu cred, refuz să cred că „patrie“ și „patriotism“ sunt termeni vetuști, nu cred că patriotismul trebuie să dispară în numele altor idealuri de azi, ori de mâine. Altfel spus, trebuie să găsim în istoria noastră, care e un lung șir de jertfe și de evenimente exemplare, valorile perene, care transcend timpul, ideologiile și regimurile politice. Aceste valori ne pot scoate din această nefastă paradigmă a discordiei și a dezbinării, din capcana urii și a egocentrismului.

Care sunt, în opinia dumneavoastră, aceste valori?

Valorile despre care vorbesc se referă la identitatea noastră națională, la istoria, cultura și civilizația românească, la limba și spiritualitatea

noastră, la România, o Românie demnă, civilizată și puternică în Europa și în lume. Sunt valorile care ne pot uni, care structurează ființa noastră națională profundă, în jurul cărora putem cristaliza noi idealuri și proiecte comune. Recuperarea spiritului înaintașilor care au edificat o țară mare și puternică, asumarea valorilor noastre întemeitoare reprezintă șansa noastră, a generațiilor de azi și de mâine de a depăși starea în care ne aflăm. Astăzi ne definește neputința de a identifica marile proiecte care să ducă țara înainte, de a ne uni în jurul unor mari obiective, chiar de a face ceva important împreună. Trebuie să ieșim din această stare nefastă, să privim la ce au putut face cei de dinaintea noastră și să învățăm din această lecție. Cu alte cuvinte, să învățăm că putem să fim și altfel. Un „altfel“ în sens bun, fast, și nu, cu s-a mai spus, un „altfel“ care ne scoate din zona țărilor civilizate și ne așază undeva la periferia Europei... Prin urmare, Centenarul Marii Uniri reprezintă un moment de înaltă celebrare națională și, în același timp, de reflecție la edificarea viitorului, urmând lecția magistrală a istoriei.

Ce rol au elitele în acest proces?

Un rol esențial. Istoria nu se face de la sine, nu este un dat, o fatalitate. Desigur că sunt mulți factori care o determină. Nu poți fi imperiu sau mare putere dacă, secole la rând, trebuie să lupți, întâi de toate, pentru supraviețuire, să lupți cu hoardele de invadatori, apoi cu imperii care-ți vor pieirea sau vor să te reducă la un statut al vasalității. Nu poți construi palate și catedrale când trebuie să-ți arzi satele și să-ți otrăvești fântânile ca formă de luptă disperată împotriva invadatorilor. Dar istoria, în marile ei opțiuni și evenimente, este făcută de oameni. Și istoria românească a avut oameni excepționali, personalități de anvergură, care, în momente-cheie, au știut să dea un anumit curs desfășurării evenimentelor, figuri precum Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Cuza, Titu Maiorescu, Regele Carol I, Ionel Brătianu, Regele Ferdinand și mulți, mulți alții. Prin urmare, elitele au un rol fundamental în istorie. Și prin elite nu înțeleg doar figurile singulare, emblematice, ci pe toți acei oameni care, cu inteligența lor, cu forța gândirii și a credinței în

viitor, cu vizionarismul lor, au colaborat și au construit istoria noastră, au edificat România, din zorii modernității, de la mijlocul secolului al XIX-lea, până azi. Întotdeauna, tonul în mersul istoriei l-au dat elitele. La fel s-a întâmplat și în istoria noastră. Marile proiecte conturate de oameni luminați, școliți la universități europene, au câștigat adeziunea populară și au fost susținute de mase, de către popor. Două exemple semnificative, ca să rămânem în spiritul Centenarului, sunt Unirea lui Cuza și Marea Unire, pe care o sărbătorim anul acesta.

Ne-ați conturat un cadru esențial al înțelegerii, receptării și trăirii Centenarului în semnificațiile lui simbolice și exemplare, dincolo de clișee, abordări formale și ispite festiviste... Concret, ce a întreprins și ce întreprinde în continuare AOSR întru cinstirea Centenarului în termenii pe care ni i-ați expus?

Pentru acest an fundamental al existenței noastre ca națiune, Academia Oamenilor de Știință din România a elaborat un program special, Programul „Centenar“, care celebrea-ză un secol de la încheierea Primului Război Mondial și de la înfăptuirea Marii Uniri. Este un program amplu, de anvergură națională și internațională, care cuprinde: manifestări știin-țifice, dezbateri, conferințe, editare de cărți, vo-lume de proceedings, lucrări digitale, proiecte, o diversitate de acțiuni, activități și evenimente, cu o largă acoperire în zonele istoriei, științei, educației, culturii și civilizației. Spre a vă da câ-teva repere și a vă face o imagine, Programul „Centenar“ al AOSR a început chiar în prime-le zile ale lui 2018, pe 8 ianuarie, cu o mani-festare foarte interesantă, Conferinţa „Cele 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, document emblematic pentru secolul XX. Impact în epocă și semnificație în contem-poraneitatea noastră“, susţinută de ambasa-dorul Constantin Vlad, în organizarea Secţiei de Filosofie, Psihologie, Teologie și Jurnalism.

(continuare în pagina 10)

Interviu realizat de Sorin IVAN

„Centenarul Marii Uniri reprezintă un moment de înaltă celebrare națională și, în același timp, de reflecție la edificarea viitorului, urmând lecția magistrală a istoriei“

INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. ING. ADRIAN BADEA, PREȘEDINTELE ACADEMIEI OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA

Nr. 1459, 1 – 7 octombrie 2018

10 agora

(urmare din pagina 9)

Aceasta a fost urmată, pe 12 ianuarie 2018, de Simpozionul cul-tural „Eminescu, precursor identitar al Marii Uniri“. Tot în ianu-arie, au avut loc la New York, sub coordonarea filialei AOSR din SUA, două evenimente de substanță: Simpozionul anual „Mihai Eminescu“, Ediția a XXV-a, în două părți: „Identitatea naţională în viziunea lui Eminescu și tendinţele actuale de deznaţionali-zare prin globalismul post-cultural“ și „Omagiu lui Eminescu: Cultură și creație“, precum și Simpozionul dedicat Unirii Prin-cipatelor Române, Ediția a XXV-a. În martie, AOSR a susținut două alte manifestări de anvergură, sub semnul Centenarului: Conferința Internațională „Contextul intern și extern al Unirii Basarabiei cu România“ (Chișinău și Cahul) și Dezbaterea Na-țională „Unirea Basarabiei cu România – act de justiție istorică, pas fundamental spre înfăptuirea Marii Uniri“, desfășurată la Pa-latul Parlamentului, la care au participat elite academice, politice și culturale. La sfârșitul lui martie, a avut loc, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“, Gala Premiilor Academiei Oa-menilor de Știinţă din România. În luna mai, s-au desfășurat Masa rotundă cu tema „Armata României și Marea Unire de la 1918“, organizată de Academia Oamenilor de Știință din Româ-nia, prin Secția de Științe Militare, și Universitatea Națională de Apărare „Carol I“, și o altă conferință „Calitatea de stat membru al Uniunii Europene și suveranitatea. Cazul României“, susținută de același ambasador Constantin Vlad. La sfârșitul lui mai, am organizat un eveniment aparte, o dezbatere cu liceenii, care ni s-a părut deosebit de interesantă. În iunie, s-a desfășurat Sesiu-nea Omagială „Eminescu – Omul deplin al Culturii Române“, a VIII-a ediție, organizată de Secţia de Filosofie, Teologie, Psiholo-gie și Jurnalism, cu tema: „Ideea Eminescu – cheia de aur cu care se deschid porţile identităţii românești“. În afara acestora, a avut loc o serie întreagă de dezbateri și evenimente regionale, organi-zate de filialele noastre din țară, în colaborare cu alte instituții. Cea mai recentă manifestare, desfășurată în intervalul 20-22 sep-tembrie, la Târgoviște, a fost Conferinţa națională „Cercetarea știinţifică în serviciul dezvoltării durabile“, organizată de AOSR în colaborare cu Arhiepiscopia Târgoviștei, Universitatea Vala-hia și Institutul de Cercetare Științifică Tehnologică Multidisci-plinară – ICSTM. Programul continuă în lunile următoare, până către sfârșitul anului. Un eveniment academic de amploare și de substanță va avea loc în data de 8 noiembrie, la Cercul Militar Național: Dezbaterea Națională „Școala, Biserica, Armata – in-stituții cu rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri“.

Ați făcut referire și la proiecte editoriale în cadrul Programului „Centenar“. Despre ce lucrări este vorba?

Și aici, există o lungă listă de lucrări originale editate în anul Centenarului și de reeditări ale unor opere fundamentale ale istoriei și culturii noastre. O parte din lucrări au apărut, altele sunt în curs de apariție. Autorii acestor opere sunt nume de prestigiu, istorici, oameni de cultură contemporani, care, în

felul acesta, sub egida instituției noastre, își aduc contribuția la cinstirea acestui moment cardinal al istoriei românești. Cel mai cuprinzător, ca tematică și anvergură, este proiectul „O sută de ani într-o sută de cărți“, coordonat de prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Un altul este lucrarea monografică „O sută de ani de diplomație și politica externă românească“, coordonată de profesorul Ion M. Anghel. I se adaugă cartea-album bilingvă „Personalitățile Marii Uniri“, precum și multe alte lucrări editate în București sau în țară. Printre acestea aș dori să amintesc și lucrarea antologică „Români și Unguri“, în trei volume a colegului nostru Petre Țurlea. Aș dori să folosesc și acest prilej pentru a felicita membrii secției noastre de Istorie și arheologie, care s-au mobilizat exemplar în acest an publicând zeci de cărți și participând la extrem de numeroase conferințe sau seminarii. Un proiect cu totul aparte, de o importanță specială, prin adresabilitate și accesibilitate, este platforma digitală „Dicționarul Virtual al Marii Uniri“, care va oferi acces nelimitat prin intermediul tehnologiei digitale.

Ați menționat anterior o întâlnire cu elevi de liceu. Despre ce e vorba?

Într-adevăr, simțeam nevoia să detaliez. Este vorba despre o inițiativă a instituției noastre, Proiectul „Dialogul generațiilor – Întâlniri cu liceenii“, prin care ne propunem să mergem printre tineri, să discutăm cu ei, să schimbăm idei, să „luăm pulsul“ tinerei generații. Ne interesează cum gândesc, ce gândesc, ce pasiuni, ce dorințe, ce aspirații, ce idealuri au. Am desfășurat, la sfârșitul lui mai, o întâlnire, i-aș spune memorabilă, la un colegiu de marcă al Capitalei, Colegiul Național Ion Creangă. O echipă a noastră, din care au făcut parte și doi istorici cunoscuți, s-a întâlnit cu elevi de liceu, adunați în sala de festivități. După prelegerile colegilor noștri pe teme de istorie, referitoare la semnificația marilor evenimente pe care le celebrăm, la procesul de constituire a României Mari, la moștenirea istoriei, la identitate, conștiință, prezent și perspective, a urmat o discuție dinamică și substanțială, în care elevii de liceu și-au exprimat transparent, cu dezarmantă sinceritate, opiniile, temerile, frustrările lor și ale generației lor, îngrijorările, nemulțumirile și aspirațiile. A fost o lecție, întâi de toate, pentru noi, cei maturi, care am înțeles astfel, direct, de la sursă, că tinerii noștri sunt inteligenți și maturi în gândire, că au opinii proprii, au un spirit critic acut și, în unele probleme, au și soluții. Ei trebuie invitați să se exprime și ascultați, pentru că prin ei vorbește o întreagă generație, cu un mare potențial, care formează viitorul României. Or, tot ce facem noi pentru ei facem pentru viitorul țării, în zidirea căruia, credem noi, eu și colegii mei trebuie să-i implicăm și pe ei. Merg mai departe și spun că, uneori, avem și noi ce învăța de la acești tineri frumoși și deștepți. Proiectul nostru continuă cu noi dezbateri cu tinerii în agora colegiilor naționale, sub egida Centenarului.

Ca profesor de marcă al celei mai vechi universități românești, Universitatea Politehnica București, lucrați cu tineri, cărora le sunteți nu numai dascăl, ci și mentor, îndrumător, tutor, prieten. Cum vă raportați, instituțional vorbind, ca președinte al AOSR, la tineri?

Pe lângă cele spuse mai sus, aș mai adăuga câteva lucruri. Toată cariera mea, toată viața mea am lucrat în mare măsură cu tineri. Nici nu-mi pot imagina altfel existența, chiar și după mai multe decenii de carieră profesorală în amfiteatrele și laboratoarele Politehnicii bucureștene. Tinerii noștri au un mare potențial de inteligență, creativitate și inovativitate. Exemple v-aș putea da nenumărate, dintre studenți, masteranzi, doctoranzi, colaboratori ai mei. În toate domeniile, de la cele umaniste, literare și artistice până la cele exacte și tehnice, tinerii noștri își dovedesc valoarea, inteligența, originalitatea și inventivitatea. Personal, mi-am făcut o prioritate a carierei să-i îndrum, să-i încurajez, să-i susțin, să-i ajut pe tinerii cu potențial. Și la nivelul Academiei Oamenilor de Știință din România, una dintre prioritățile noastre manageriale și instituționale este deschiderea către tineri, colaborarea cu

ei, implicarea lor în proiecte de cercetare. În fiecare an, AOSR desfășoară un program de cercetare, care cuprinde proiecte din domeniile științifice fundamentale. Pentru realizarea acestor proiecte, recrutăm, prin concurs, cercetători, dintre care mulți sunt tineri. Am mare încredere în tinerii noștri. Am convingerea că România va renaște prin tineri, prin potențialul lor extraordinar. Când spun aceasta, mă uit din nou în istorie, la întemeierea României Moderne, la Unirea lui Cuza, la Principele Carol I, la Primul Război Mondial, la înfăptuirea Marii Uniri. Mulți dintre lideri, mulți dintre cei implicați direct în aceste mari evenimente au fost tineri din elita românească și din popor. Cred că o prioritate a României de azi trebuie să fie susținerea tinerilor din toate punctele de vedere, o susținere morală, financiară, educațională, profesională, antreprenorială, în toate domeniile cercetării, economiei și societății. Trebuie să le creăm tinerilor condițiile necesare pentru a-și realiza potențialul. Vedem ce fac în alte țări, care știu să-i integreze și să-i susțină, și ne mândrim cu perfomanțele lor. Trebuie să le oferim condiții pentru a se întoarce în țară de la studii și a-și pune aici în operă ideile, inteligența și creativitatea.

Ați făcut, într-adevăr, o pledoarie exemplară pentru tineri și rolul lor în istorie, în prezentul și viitorul țării... Cum vedeți, în continuare, rolul educației, al științei, culturii și cercetării în procesul edificării României de azi și de mâine?

Educația, știința și cultura au un rol fundamental în dezvoltarea României. La nivel european, se vorbește, și încă de două decenii, de „societatea bazată pe cunoaștere“. Cunoașterea e motorul progresului, iar la cunoaștere se ajunge prin educație, studiu și cercetare, prin creativitate și capacitate de inovare. Ca universitar în cea mai veche universitate a țării, profesia mea o reprezintă educația și cercetarea științifică. Instituția pe care o conduc în calitate de președinte, Academia Oamenilor de Știință din România, având în vedere că membrii ei sunt profesori universitari și cercetători, are ca principală misiune cercetarea științifică, știința și cunoașterea. Consider că prin programele și proiectele noastre de cercetare științifică, prin rezultatele obținute, prin studiile și articolele publicate, prin citări și recunoaștere internațională, participăm activ și substanțial la procesul de dezvoltare al cercetării românești. Or, în paradigma de care vorbeam mai sus, „societatea bazată pe cunoaștere“, cercetarea este o cale majoră către cunoaștere, către inovație, către dezvoltare. Astfel că, prin aceste rezultate, contribuim, și noi, direct, cu toate resursele noastre, la procesul de dezvoltare a României.

Ce-ar trebui să facem, în opinia dumneavoastră, la nivel de instituții și de societate, pentru a valorifica resursele pe care le avem, pentru a contribui mai mult la procesul de dezvoltare al țării?

Cred că ar trebui să colaborăm mai mult, toate instituțiile din educație și cercetare, să realizăm parteneriate, consorții, acolo unde este posibil, să inițiem și să desfășurăm programe și proiecte în aceste domenii de vârf. Cred că trebuie să depășim orgoliile și să ne deschidem instituțional unii către alții, să ne propunem să lucrăm împreună în proiecte de anvergură pentru dezvoltarea țării pe toate planurile. Repet, în acest proces, laborios, educația și cercetarea joacă un rol de prim ordin. Ar trebui să realizăm o vastă sinergie națională, care să implice cele mai importante forțe și energii ale națiunii noastre, să-i implice foarte mult pe tineri. Nu trebuie să așteptăm neapărat legi și condiții ideale. Avem nevoie de idei, de inițiative, de care, de altfel, nu ducem lipsă, avem nevoie de voință și, mai presus de toate, de conștiința că trebuie să facem tot ce putem pentru această țară. S-a tot vorbit și se vorbește, cu mai mult sau mai puțin succes, de proiecte de țară. În anul Centenarului și dincolo de el, Proiectul nostru de Țară trebuie să se numească „România“. România ca Proiect de Țară. Iar în acest Proiect, educația, știința, cercetarea au un rol esențial.

„Centenarul Marii Uniri reprezintă un moment de înaltă celebrare națională și, în același timp, de reflecție la edificarea viitorului, urmând lecția magistrală a istoriei“