DEZVOLTAREA  

SISTEMULUI  GENITAL  

v Din  punct  de  vedere  al  dezvoltării   însă   (filo-­‐  şi   ontogene9c)   evoluţia   acestor   două   sisteme  

demonstrează  multe  tangenţe.  Sistemul  genital  

apare   şi   se   dezvoltă   în   strânsă   legătură   cu  

sistemul  urinar.  

v Anatomic,   sistemul   de   reproducere   sau   genital   este   cons9tuit   din   organele   genitale   masculine     si   organele  genitale  feminine.  

v Organele   genitale   masculine   sunt   reprezentate   de   cele   două   glande   genitale,   tes9culele,   de   conducte   seminale,   de   glande   seminale   şi   organele   genitale   externe.  

v Organele   genitale   feminine   sunt   reprezentate   de   glandele   sexuale   –   ovarele   ,   căile   genitale   sau   organele   genitale   interne   (tubele   uterine,   uterul   şi   vagina)  şi  organele  genitale  externe.  

v Deşi   sexul   gene9c   este   stabilit   la   fer9lizare   dezvoltarea   sistemului   genital   urmează   două  

stadii:   un  prim   stadiu  –   indiferent   –   în9ns  pe  

durata   primelor   şase   săptămâni   de   viaţă  

embrionară   şi   un   al   doilea   stadiu   de  

diferenţiere   care   debutează   în   săptămâna   a  

şaptea.  

DEZVOLTAREA  GONADELOR  

•  Etapa  indiferentă   –    Celulele   germina9ve   primordiale   migrează   în   decursul   săptămânii   a   cincea   de   la   nivelul   sacului   vitelin   –   gonocitele   embrionare   –   originea   ectodermală.  

– În   9mpul   săptămânii   a   şasea   celulele   din   mezonefros   şi   epiteliul   celomic   invadează  

mezenchimul   în   regiunea   viitoarei   gonade  

pentru  a  forma  cordoane  sexuale  primi9ve,  

care   vor   îmbrăca   celulele   germina9ve  

primordiale.  

– ductele   paramezonefrice   Müller   –   prezente   la   ambele  sexe.  

•  Extremităţile   caudale   ale   ductelor   paramezo-­‐ nefrice  cresc  apoi  pentru  a  se  conecta  cu  uretra   pelvină.  

•  Extremităţile  inferioare  ale  ductelor  paramezo-­‐ nefrice  aderă  una  de  cealaltă  chiar  înainte  de  a   contacta  uretra  pelvină.  

•  Extremităţile   superioare   ale   ductelor   para-­‐ mezonefrice,  se  deschid  în  celom.  

 

Dezvoltarea  sistemului  genital.  Etapa  indiferentă  (după  Larsen,  1997).  

Aorta   dorsală  

Cordoane   sexuale   primitive    

Duct   mezonefric  

Duct   paramezonefric  

Mezonefros

Duct mezonefric Duct paramezonefric

Gonada  

 

 

Metanefros  

 

Metanefros

DEZVOLTAREA  SISTEMULUI  GENITAL   MASCULIN  

•  Etapa  de  diferenţiere  

•  Dezvoltarea  gonadei  masculine  

–  Primul   eveniment   în   dezvoltarea   genitală   masculină   îl   cons9tuie   aşadar   elaborarea   proteinei   TDF   (tes9s   determining   factor)   în   interiorul   celulelor   cordoanelor   sexuale.  

–  Sub  influenţa  acestui  factor  celulele  din  cordoanele  sexuale   primi9ve   ale   regiunii   medulare   încep   să   se   diferenţieze   înspre  celule  Sertoli.  

–  În   9mpul   săptămânii   a   şaptea   celulele   Sertoli   diferenţiate   se  organizează  pentru  a  forma  cordoanele  tes9culare.    

–  Cordoanele   tes9culare   situate   distal   de   prezump9vii   tubi   seminiferi   vor   primi   de   asemenea   lumen     şi   se   vor   diferenţia   la   pubertate   într-­‐un   grup   de   ducte   subţiri   denumite   rete   tes9s   -­‐   reţea   tes9culară.   Din  momentul   în   care   aceş9   tubi   reziduali   drenează   în   ductul   mezonefric   acesta  devine  duct  sperma9c.  

–  La  sexul  (gene9c)  masculin  gena  purtătoare  a  factorului  de   determinare   al   tes9culului   este   exprimată   în   celulele   cordoanelor  sexuale  determinând  producerea  factorului  de   determinare  a  tes9culului  (TDF).  

–  La   sexul   (gene9c)   feminin   această   genă   lipseşte   şi   nu   se   produce  TDF.  

 

TDF  

Celulele cordoanelor sexuale ale medularei se diferenţiază în celule Sertoli şi secretă hormonul antimüllerian AMH în timp ce celulele din cordoanele sexuale ale corticalei degenerează.

AMH  

TDF   determină   diferenţierea   celulelor   mezenchimale  din  creasta  gonadală  spre  celule   Leydig  care  secretă  testosteron.  

AMH   induce   degenerarea   ductelor   paramezonefrice.  

Testosteron   Dihydrotestosteron  

În   timpul   vieţii   fetale   testosteronul   induce   diferenţierea   masculină   (inclusiv   a   ductelor   genitale  şi  a  creierului).  

La   pubertate   testosteronul   determină   canalizarea   tubilor   seminiferi,     sperma-­‐ togeneza   ca   şi   caracterele   sexuale   primare   şi   secundare.  

În  timpul  vieţii   fetale  conversia  testosteronului   spre   dihydrotestosteron   determină   diferenţierea   organelor   genitale   externe   spre   penis   şi   scrot   precum   şi   dezvoltarea   şi   diferenţierea   altor   structuri   masculine   (prostata).  

Succesiunea  evenimentelor  dezvoltării  sistemului  genital  masculin  

  Diferenţierea morfologică a sistemului genital masculin

 

Duct  paramezonefric  degenerat   Tubi  mezonefrici  

Cordoane   sexuale   medulare    

 

Duct mezonefric

Apendice  epididimar   Apendice  testicular  

Viitorii tubi seminificeri Reţeaua testiculară  

 

Tunica  albuginee  

Duct  deferent   Epididim  

Paradidim

 

Allan-­‐ toida  

Utricul  prostatic  (restal   ductului  paramezonefric  

Tunica albuginee

•  În  9mpul  săptămânii  a  şaptea  tes9culul  începe  să  se   rotunjească  şi  să  se  concentreze  reducând  suprafaţa   de   contact   cu   mezonefrosul.   Un   strat   de   ţesut   conjunc9v   ce   va   forma   tunica   albuginee   separă   cordoanele  sexuale  cor9cale   în   involuţie  de  epiteliul   celomic.  

•  Deşi   mecanismul   in9m   nu   este   încă   pe   deplin   elucidat  pare  a  fi  clar  faptul  că  directul  contact  între   celulele   pre-­‐Sertoli   şi   celulele   germina9ve   primordiale   din   interiorul   cordoanelor   sexuale   ale   medularei  joacă  un  rol  cheie  în  dezvoltarea  gameţilor   masculini.  

•  Când   celulele   pre-­‐Sertoli   încep   diferenţierea   lor   morfologică,   în   acelaşi   9mp   încep   să   secrete   un   hormon  glicoproteic  denumit  hormon  an9-­‐Müllerian   (AMH).   Acest   hormon   mai   este   cunoscut   şi   drept   substanţă   inhibitoare   a   ductelor   Müller   (MIS).   Porţiunea   proteică   a   acestui   hormon   este   asemănătoare   cu   transforming   growth   factor-­‐β,   o   moleculă   implicată   într-­‐o   varietate   de   procese   ale   dezvoltării   inclusiv   inducţia   mezodermală   şi   angiogeneza.  

•  La   embrionii   de   sex   masculin   AMH   secretat   de   celulele   pre-­‐Sertoli   determină   involuţia   rapidă   a   ductelor