1

CURS 1. NOȚIUNI DE ODONTOGENEZA.

1.1 Consideraţii generale

Procesul de dezvoltare a dintelui are loc ca urmare a interacţiunilor epitelio-mezenchimale,

mai concret în urma interrelaţiilor care se produc între epiteliul oral şi mezenchimul

subiacent. Deşi fiecare dinte în parte constituie o unitate anatomica individualizată, procesul

de dezvoltare este în esenţă identic pentru toţi dinţii, atât din dentiţia temporară, cât şi din

dentiţia permanentă.

Pentru o prezentare sistematizată, procesul de dezvoltare a dintelui are loc ca urmare a

succesiunii unor etape de dezvoltare sau stadii de dezvoltare. Etapele dezvoltării se succed

în dinamică, iar în anumite momente se suprapun parţial, nefiind restricţionate la o anumită

etapă, ci continuându-se de-a lungul a mai multor etape histologice.

În acest context, considerând dezvoltarea un proces continuu, în realitate nu se pot stabili

limite de demarcaţie nete între etape/stadii. Prezentarea în dinamică a procesului de dezvoltare

include următoarele etape de referinţă: iniţierea, proliferarea, histo şi morfodiferenţierea,

apoziţia. Primelor trei etape le corespunde câte un stadiu histologic de formare a

germenelui dentar, care, clasic sunt denumite astfel: stadiul de mugure, de cupă şi de clopot

iar ultima reprezintă finalizarea stadiului de clopot, şi formarea coroanei dentare . Denumirea

stadiilor are la bază morfologia pe care o capătă structura epitelială a germenelui dentar

(Figura I–1).

Figura I-1. Modificări histologice la începutul perioadei de formare a dintilor*.

A) iniţierea, B) stadiul de mugure, C) stadiul de cupă, D-F) stadiile de clopot (timpuriu şi

târziu), G) finalizarea stadiului de clopot şi a coroanei dentare (începutul formării rădăcinii).

(*secţiunile reprezintă dezvoltarea molarilor la şoareci) (Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)

2

1.2 Etapele procesului de dezvoltare a dintelui

Procesul de dezvoltare a dintelui include formarea coroanei, formarea rădăcinii şi, în paralel

cu acestea are loc structurarea ţesuturilor de suport care realizează ancorarea dintelui la

nivelul maxilarelor.

La om exista doua serii de dinti, si anume: dintii temporari (deciduali, in numar de 20) si

dintii permanenti (in numar de 32), ultimii inlocuindu-i pe primii. Dintele uman (temporar si

permanent) are origine dubla, ectodermica si mezenchimala. Formarea, dezvoltarea si eruptia

dentara se desfasoara in perioade de timp diferite pentru fiecare dinte dintre cele doua

categorii de dinti, temporari si permanenti.

Formarea dinţilor este un proces de lungă durata care incepe din săptămana 6 viață intra

uterină şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15 ani, odată cu încheierea formării

apexului M12 ani (exclusiv M3) → anomalii de dezvoltare

Odontogeneza cuprinde:

A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ

B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)

C. ERUPŢIA DENTARĂ.

A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ

Pe parcursul creşterii şi dezvoltării dintele trece prin mai multe stadii morfologice de

dezvoltare cărora le corespunde unul sau mai multe procese fiziologice dar doar unul

predomină.

Stadiile morfologice prin care trece dintele pe parcursul formării sale sunt:

1. stadiul de lamă dentară (iniţierea)

2. stadiul de mugure (proliferare egală)

3. stadiul de cupă (proliferare inegală şi histodiferenţiere)

4. stadiul de clopot (proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere)

5. stadiul coronar (apoziţia matricilor organice şi mineralizarea lor)

6. formarea rădăcinii (toate procesele fiziologice de creştere).

Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea dintelui sunt:

1. iniţierea (inceperea dezvoltării organelor dentare)

2. proliferarea (diviziune celulară egală sau inegală)

3. histodiferenţierea (diferenţierea celulară la nivel tisular)

4. morfodiferenţierea (cutarea EDI, datorită proliferării inegale, pentru stabilirea Joncţiunii

Smalţ Dentină)

5. apoziţia matricilor smalţului şi a dentinei (creşterea in straturi a matricilor organice)

6. mineralizarea (calcificarea matricilor organice).

1. STADIUL DE LAMĂ DENTARĂ (INIŢIEREA)

Dintii isi incep dezvoltarea in a 6-a saptamana a vietii intrauterine, prin invaginarea

ectodermului de la nivelul stomodeumului in mezenchimul subiacent al primului arc branhial,

3

care reprezinta procesele alveolare primare. Prin aceasta invaginare se formeaza lamina

dentara, în forma de potcoava, cate una pentru fiecare maxilar.

Din lamina dentara se vor forma 20 de digitatii (cate 10 pentru fiecare maxilar), ce constituie

mugurii dintilor temporari, cu existenta unor ingrosari in pozitiile viitorilor dinti.

La baza acestor digitatii apare cate o invaginatie, care semnifica initierea dezvoltarii organului

adamantin (producator de smalt dentar), si care induce o condensare locala a mezenchimului

pentru a forma papila dentara.

Figura I-2. Mugurele epitelial (organul adamantin - OA) s-a format la capatul laminei dentare

(LD). Se observa cavitatea laminei vestibulare (LV), care este primul pas catre formarea

vestibulului. Spre marginea inferioara a laminei vestibulare o proliferare epiteliala initiala

conduce la formarea glandelor salivare accesorii (GSA)

Origine: din epitelul primitiv al stomodeumului

- 5-6 saptămâni de viață intr-uterină se produc două ingroşări ale epiteliului primitiv denumite

benzi epiteliale primitive

- Fiecare bandă epitelială primitivă se divide in:

lama vestibulară (din ea se va forma vestibulul bucal)

lamă orală (lama dentară primară).

Roluri:

- din porţiunea profundă a lamei dentare primare derivă mugurii dinţilor temporari (20 DT)

- dintr-o prelungire orală a lamei dentare, denumită lamă dentară secundară derivă mugurii

dinţilor succesionali (I,C,PM permanenţi)

- dintr-o prelungire distală a lamei dentare derivă mugurii dentari accesionari (molarii

permanenţi) la diferite momente în timp

- leagă mugurii dinţilor în formare, pentru o anumită perioadă de timp, de epiteliul cavităţii

bucale.

Aspect

- lama dentară are forma de potcoava şi corespunde viitoarelor arcade dentare (una superioară

– arcada maxilară şi una inferioară – arcada mandibulară)

Durata de vieţii:

- lama dentară este activă de la 5-6 săpt. de viață i.u. (iniţierea formării dinţilor) - iniţierea

formării M3

4

- nu toată lama dentară este activă pe toată această perioadă, doar porţiuni din ea sunt active,

la anume momente de timp, atunci cand ele dau naştere organelor dentare

Dezintegrare: la sfarşitul stadiului de clopot

Tulburări: de număr în plus/minus

2. MUGURII DENTARI (proliferare egală)

- prin proliferare egală iau naştere 10 formaţiuni rotund-ovalare denumite mugurii dinţilor

temporari (10 din lama dentară superioară şi 10 din lama dentară inferioară).

- procesul incepe in zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se continuă spre

posterior pentru molarii doi (săp. 6 - 10 viu)

- mugurii dinţilor succesionali se formează intre naştere şi 8 luni postnatal

- mugurii dinţilor accesionali:

- mugurii M de 6 ani se formează in luna a 4 a viu

- mugurii M de 12 ani se formează postnatal in luna 8-9

- mugurii M de minte se formează postnatal la aprox. 3 - 4 ani.

Tulburări : de număr si unele anomalii de forma si dimensiune

Figura I-3. Formarea mugurelui dintelui temporar are loc pe partea vestibulara a laminei

dentare (LD). Un pod epitelial (lamina laterala LL) se observa legand lamina dentara (LD) de

germenele dentar in forma de clopot oval. Bucla adamantina (BA).Varful liber a laminei

dentare (LD) prolifereaza in ectomezenchimul laminei succesionale (LS). Papila dentara

(PD). Foliculul dentar(FD).

5

Figura I-4. Fragmenatarea initiala a laminei dentare (LD) incepe de la jonctiunea

epiteliala oro-dentara (JEOD). Cateva perforatii apar in lamina dentara (perforatiile laminei

dentare - PLD). LL- lamina laterala. LS – lamina succesionala. EO-epiteliul oral.

3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală şi inegală)

- procesul de proliferare egală continuă şi dimensiunea mugurelui creşte

- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele capătă aspectul

morfologic de cupă

- spre sfarşitul stadiului de cupă incepe histodiferenţierea prin care incep să se formezedouă

ansambluri celulare:

la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma organul smalţului

in interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenhimale, plasate in interiorul cupei,

care vor forma organul dentinei (papila dentară)

de jur imprejurul cupei celulele ectomezenhimale formează sacul folicular care va

forma ţesutul de susţinere al dintelui.

Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de culoare

Figura I-5. Dezvoltare a dintelui: proliferarea - stadiul de cupă

(Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)

6

Figura I-6. Structuri specifice stadiului de cupă

(Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)

4. STADIUL DE CLOPOT (proliferarea inegală, predomină histodiferenţierea şi

morfodiferenţierea)

Prin procesul de histodiferenţiere, celulele germenelui dentar suportă transformări

morfologice şi funcţionale. Etapelor de histodiferenţiere şi morfodiferenţiere le corespund

stadiul de clopot, moment în care se atinge maximum în organizăm dezvoltării.

Stadiul de clopot este denumit după forma pe care o capătă organul smalţului când suprafaţa

concavă a capişonului se adânceşte, respectiv prin creşterea în adâncime a invaginării

epiteliului intern al organului smalţului (Figura II-7). Se pot diferenţia, în cadrul acestuia,

modificări iniţiale (clopot incipient) şi tardive (clopot avansat).

Figura I-7. Dezvoltare a dintelui: histodiferenţierea - stadiul de clopot

(Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)

În acest stadiu, elementele componente ale germenelui dentar sunt mult mai complex

organizate, observându-se transformări în structura: organului smalţului, papilei dentare şi

sacului dentar. In acest moment, organul smalţului se caracterizează prin prezenţa a patru

structuri distincte: epiteliul extern; epiteliul reticular; epiteliul intermediar şi epiteliul intern

(Figura I-8). Linia de separare dintre epiteliul intern al organului smalţului şi papila dentară

subjacentă reprezintă joncţiunea amelodentinară.

7

Figura I-8. Elementele componente ale germenelui dentar în stadiul de clopot

(Sursa: Gartner and Hiatt – adaptare, 2005)

În acest stadiu, au loc:

- proliferarea inegală continuă in special in zonele ce mai avansate ale cupei care astfel

capătă aspect de clopot

- in acest stadiu predomină histodiferenţierea → se formează germenele dentar

- se fragmentează lama dentară

- incepe morfodiferenţierea.

HISTODIFERENŢIEREA este procesul fiziologic prin care se produce diferenţierea

celulelor care capătă forme, dimensiuni şi funcţii specifice.

Histodiferenţierea are loc la nivelul celor 2 ansambluri celulare schiţate din stadiul de cupă: 1

epitelial şi 2 ectomezenchimale → GERMENE DENTAR (organul dentar, papila dentară şi

sacul dentar-folicular) care adăposteşte toate elementele necesare pentru formarea dintelui şi a

aparatului său de susţinere.

Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului

Elementele de natura epitelială, de la nivelul clopotului dentar, se dispun in 5 zone

caracteristice care impreună formeză organul smalţului sau organul dentar:

1. La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern → rol de protecţie pentru organul

smalţului.

2. La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern → cu rol in producerea smalţului din

ameloblaste. Aceste celule sunt separate prin membrana bazală de celulele ectomezenhimale

ale papilei dentare.

3. epiteliul dentar (adamantin) extern + epiteliul dentar (adamantin) intern = la baza

clopotului formand bucla cervicală → rol important in formarea tecii Hertwig, care este

elementul ce induce formarea rădăcinii.

8

4. Deasupra epiteliul dentar (adamantin) intern este stratul intermediar → cu rol in

declanşarea formării smalţului.

5. In porţiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) →cu rol nutritiv

pentru celulele stratului intermediar şi ale epiteliul dentar (adamantin) intern formator de

smalţ.

Tulburări: anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de culoare

Histodiferenţierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară)

Celulele mezenchimului condensate in concavitatea clopotului, care configurează papila

dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule alungite (odontoblaste) in apropierea

membranei bazale care le separă de epiteliul dentar (adamantin) intern care vor da naştere

ulterior dentinei coronare şi mai tarziu şi pulpei dentare.

Tulburări: anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia dentinară,

anomalii de culoare

Histodiferenţierea de la nivelul sacului folicular (dentar)

In acelaşi timp cu histodiferenţierea de la nivelul papilei dentare, celulele ectomezenchimale

care inconjoară “clopotul” (organul smalţului şi papila dentară) se diferenţiază in:

cementoblaşti (cement), osteoblaşti (os alveolar) şi fibroblaşti (ligamentele dento-alveolare).

Tulburări: anomalii ale structurilor aparatului de susţinere a dintelui

Sintetizând, putem spune că ameloblastele induc diferenţierea odontoblastelor care, prin

depunerea dentinei, vor induce, la rândul lor, depunerea smalţului.

Sfârşitul stadiului de clopot se caracterizează, deci, prin apariţia dentinei şi a smalţului, prin

transformarea papilei dentare în pulpă dentară, prin structurarea elementelor de

vascularizaţie şi inervaţie palpară şi prin debutul proceselor formative cu origine în sacul

dentar, care vor duce la formarea ulterioară a parodonţiului.

DEZINTEGRAREA LAMEI DENTARE

- lama dentară se dezintegrează prin fragmentare şi liză la momente diferite in timp după ce

formează mugurii DT, ai dinţilor succesionali şi accesionali.

- prin fragmentarea lamei dentare DT pierd legătura cu epiteliul cavităţii bucale, ei

continuandu-şi dezvoltarea in criptele osoase situate destul de superficial in os.

- din lama dentară răman resturi epiteliale care poartă numele de perlele lui Serres care vor

ramane cantonate in mucoasa alveolara.Uneori ele nu se lizează şi răman in os generand

chisturi de erupţie.

9

Figura I-9. Resturile epiteliale Serres ale laminei dentare si formarea tecii Hertwig

MORFODIFERENŢIEREA

Definiţie: o este un proces fiziologic, dictat genetic ce aparţine odontogenezei şi care incepe

in stadiul de clopot avansat o este procesul de dispunere spaţială a celulelor epiteliul dentar

(adamantin) intern in vederea configurăriiviitoarea joncţiuni smalţ-dentinăo forma

membranei bazale (care separă epiteliul dentar (adamantin) intern de papila dentară)

determină poziţia pe care o iau celulele germenului dentar in dezvoltare

Tulburări: modificări ale formei şi dimensiunii dentare, numărului de cuspizi.

Debut

procesul incepe la nivelul unor centre de creştere, dictate genetic, specifice pentru

fiecare dinte in parte şi anume: la incisivi (4) şi la molari (4-5)

procesul continuă spre bucla cervicală care este porţiunea dentară in care va avea loc

in ultimul rand morfodiferenţierea şi apoi apoziţia matricilor organice.

5. STADIUL CORONAR apoziţia. determinarea formei coroanei

Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi dentinei

(dentinogeneza) şi mineralizarea lor.

Dentina şi smalţul se depun în manieră apoziţională, existând o depunere ritmică de matrice

extracelulară, de natură organică, care se maturizează apoi prin mineralizare. Procesul este

caracterizat prin perioade de activitate şi de repaus, alternând la intervale de timp precise. Prin

depunerea dentinei şi smalţului, se formează coroana dentară.

Tulburări: anomalii de structură locale şi generale : hipoplazii de smalţ, displazii de dentină-

hipomineralizări ale smalţului şi dentinei

10

B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)

Matricea organicã a smalțului și dentinei este transformată în smalț și dentină prin

impregnarea, depunerea de substanțe anorganice. Inițierea calcificării (calcifierii) se face la

nivelul dentinei, urmatã de cea a smalțului, depunerea făcându-se ritmic și succesiv.

Depunerile la nivelul smalțului și al dentinei se fac prin succesiunea perioadelor active și de

pauză, acestea ducând la apariția în structurile dure a unor linii de creștere care sunt liniile lui

Owen în dentină și ale lui Retzius în smalț. Momentul nașterii este marcat în țesuturile dure

ale caninului, molarilor temporari și primului molar permanent de o pauză importantă

denumitã linia neonatală a lui Orban.

Procesul începe în luna a patra intra-uterină și se încheie după erupția molarilor doi

permanenți (la aproximativ 12-14 ani) iar atunci când sunt prezenți molarii trei la 20-30 ani.

Tulburările acestei etape de calcifiere sunt consecință deficitului din aportul și fixarea

componentei organice, care determinã modificãri ale structurilor dentare, cunoscute sub

denumirea de hipoplazii sau displazii. Intervenția acestor mecanisme se poate extinde pentru o

perioadă extrem de lungă în timp, începând din viața intrauterinã și continuând dupã naștere,

pânã în jurul vârstei de 4 ani, ceea ce permite practic interceptarea succesivã a mineralizãrii

tuturor grupelor dentare.

CARACTERISTICILE PROCESELOR DE DENTINOGENEZĂ ŞI AMELOGENEZĂ

1. Smalţul şi dentina

Sunt produse de celule inalt specializate postmitotice:

odontoblastul (de origine ectomezenhimală)

ameloblastul (de origine epitelială)

2. Modalităţi de reparaţie

Dentinogeneza continuă pe toată perioada vieţii cu condiţia ca pulpa să-şi păstreze vitalitatea

Tipuri de dentină in funcţie de stadiul in care ea se formează:

- dentina primară – coronară şi radiculară

- dentina secundară "dentină de reacţie" - ca răspuns la factori fiziologici (varsta, atriţie) →

se formează mai lent, este regulată, uniformă, mai puţin mineralizată (incepe după atingerea

planului de ocluzie)

- dentina terţiară "dentină de reparaţie" - ca răspuns la factorii patologici sau iatrogeni (caria,

abraziunea, eroziunea sau prepararea cavităţilor, şlefuirile etc). Dentina terţiară este cu atat

mai neregulată cu cat s-a produs mai repede.

Amelogeneza

Smalţul se formează doar in perioada odontogenezei şi singura lui modalitate de reparaţie

posteruptivă este remineralizare (fluorul din salivă sau prin aport extern)

3. Etapele formării dentinogenezei primare şi a amelogenezei

Două etape de formare:

Dentinogeneza

secreţia predentinei (matricea organică) care cuprinde 2 componente:

11

- mantaua dentinară (la periferia camerei pulpare) se secretă sub influenţa inductorie a

ameloblastului prin membrana bazală

- dentina circumpulpară (spre pulpă)

mineralizarea predentinei incepe cand s-a depus un strat de 4 μ de predentină.

Amelogeneza

depunerea unei prime cantităţi de predentină din mantaua dentinară şi dispariţia

membranei bazale

depunerea matricii organice a smalţului de către ameloblaştii secretori (cu o viteză de

0,23 mm/zi)

mineralizarea şi maturarea smalţului

Mineralizarea se face la foarte scurt timp după apoziţia matricii smalţului prin incărcare cu

săruri minerale de calciu şi fosfor şi formare a cristalelor de hidroxil apatită

Maturarea smalţului

- smalţul imatur este mai alb, mai moale, sensibil la atacul carios

- maturarea presupune mineralizarea masivă de la 67 la 97% şi pierderea unei mari cantităţi de

apă şi proteine (amelogeninele dispar complet iar enamelinele răman in cantitate mică avand

rol in formarea cristalelor de hidroxilapatită cărora le direcţionează creşterea şi le orientează

axul)

- după ce s-a depus şi mineralizat smalţul unui grup de celule pe toată grosimea lui are loc

maturarea smalţului

- maturarea smalţului continuă şi posteruptiv timp de 2 ani. In această perioadă se pot aplica

toate metodele locale de profilaxie a cariei dentare.

Procesele de amelogeneză şi dentinogeneză se desfăşoară gradat şi progresiv incepand de la

varful cuspizilor şi marginii incizale spre colet

4. Sensul depunerii matricilor este diferit pentru smalţ şi dentină:

odontoblastele:

- depun matricea organică a dentinei in sens centripet (de la JSD spre papila dentară): ultima

cantitate de dentină se depune spre profunzime (dinspre suprafață spre profunzome)

ameloblastele:

- depun matricea organică a smalţului centrifug (de la JSD spre exterior): ultima cantitate de

smalţ se depune spre suprafaţă (dinspre profunzime spre suprafață)

- după ce depun smalţul ameloblastele dispar

5. Apoziţia matricilor organice se desfăşoară ritmic cu perioade de activitate mai intensă şi

mai redusă ceea ce va genera apariţia unor linii de creştere:

liniile de creştere Retzius in smalţ

liniile de creştere Ebner-Owen in dentină

linia neonatală Orban-Schoor care este o linie de creştere invizibilă cu ochiul liber care

delimitează structurile formate viu faţă de cele postnatale (mai puţin omogene). Cu cat

naşterea este mai indelungată linia neonatală este mai lată. Ea apare la toţi dinţii a

căror mineralizare coronară incepe in viața intr-uterină şi arată cat din coroană este

mineralizată la naştere:

incisivii temporari la unirea treimii medii cu cea de colet,

canini la jumătatea coroanei,

12

molarii temporari la nivelul punctelor de contact,

Molarul de 6 ani la varful cuspizilor deoarece mineralizarea incepe la

naştere.

6. FORMAREA RĂDĂCINII ŞI A APARATULUI DE SUPORT DENTAR LA

MONORADICULARI

- formarea rădăcinii incepe după formarea coroanei şi se desfăşoară concomitent cu debutul

erupţiei dentare propriu-zise şi cu formarea ligamentelor periodontale

- epiteliul dentar (adamantin) extern + epiteliul dentar (adamantin) intern formează

bucla cervicală iar prin proliferarea celulelor epiteliale de la nivelul buclei cervicale către

baza papilei dentare ia naştere o formaţiune epitelială numită teaca lui Hertwig von Brűnn.

Rolurile tecii :

rol inductor in prefigurarea formei, dimensiunii şi nr. rădăcinilor

va tutela şi dirija formarea rădăcinii

induce difereţierea odontoblastelor radiculare de la periferia papilei dentare care vor

depune dentina radiculară. Teaca lui Hertwig nu participă direct la formarea rădăcinii

ci are doar un rol inductor

Componentele teacii lui Hertwig:

diafragmul epitelial care este partea terminală (liberă) a tecii, ce are o poziţie relativ

fixă şi o direcţie cvasiorizontală, delimitand zona pulpară de zona sacului folicular şi

prefigurand astfel viitorul orificiu apical

teaca propriu-zisă este partea care priveşte spre coroană şi care va fi fragmentată după

depunerea dentinei.

- celulele tecii la locul de cudură au efect inductor asupra celulelor papilei dentare cu

diferenţiere lor in odontoblaste, care vor depune dentină. Ritmul de depunere a dentinei

radiculare este mai lent ca cel al dentinei coronare.

- după ce dentina radiculară are o anume grosime celulele nediferenţiate ale sacului folicular

invadează teaca propriu-zisă şi o fragmentează

- resturile epiteliale ale tecii Hertwig se numesc resturile epiteliale ale lui Malassez (chisturi

radiculare paradentare, granuloame chistice)

Resturile epiteliale Serres si Malassez au un potential de activare crescut, cunoscut fiind

faptul ca din aceasta deriva multe tipuri de chisturi sau tumori odontogene.

13

Figura I-12. Resturile epiteliale din lamina dentara ( RE, reprezentate ca mici

cerculete)localizate in canalul gubernacular care leaga sacul dentar (SD), situat imprejurul

succesorului permanent in dezvoltare (DP), cu gingia linguala. ID- incisivul decidual

(temporar).

- dentina fiind acum in contact direct cu celulele nediferenţiate ale sacului folicular este

indusă diferenţierea lor in cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care vor secreta ulterior

cementul, osul şi ţesutul conjunctiv constituind aparatul de susţinere al dintelui

- apoi teaca Hertwig proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină

corespunzătoare tecii şi astfel rădăcina se alungeşte

- activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea dictată

genetic. În acest moment zona apicală a rădăcinii are un diametru de 1-3 mm.

- procesul de ingroşare a dentinei radiculare, inchiderea apexului continuă posteruptiv prin

apoziţie de dentină şi cement. Astfel La DT: 18 luni iar la DP: 2-3 ani incisivi; 2 ani

premolari; 1-3 ani canini; 3-4 ani molarii de 6 ani; 3 ani molarii de 12 ani şi molarii de minte

Formarea rădăcinii la pluriradiculari

bucla cervicală (inel) trimite 2-3 prelungiri (septuri) epiteliale in interior in funcţie de

numărul rădăcinilor (septare)

la fiecare compartiment astfel obţinut incepe formarea rădăcinii ca la monoradiculari

ulterior prin unirea septurilor şi formarea primei cantităţi de dentină se formează

podeaua camerei pulpare

Tulburări : Anomalii de număr, dimensiune, formă, de structură radiculare

Figura I-13. Dintele complet format si erupt pe arcada.

14

Dezvoltarea dintilor permanenti se produce printr-un mecanism similar. Tot acest

proces de formare atat a dintilor temporari cat si permanenti, are loc intr-un timp indelungat,

din a 6-a saptamana a vietii intrauterine si pana aproape de varsta de 20 de ani, fapt care

explica patologia legata de odontogeneza.

Din lamina dentara a dintelui temporar se separa o alta prelungire care constituie

primordiumul dintelui permanent si care va initia un proces identic de dezvoltare a

acestuia (lamina dentara secundara). Practic in cea de-a 16-a saptamana a vietii intrauterine se

formeaza mugurele primului molar permanent.

Pe masura ce epiteliul odontogen se diferentiaza in pre-ameloblasti la nivelul epiteliului

adamantin intern, acestia induc diferentierea mezenchimului papilei dentare in odontoblasti.

Odontoblastii secreta matricea dentinara. Acest fenomen stimuleaza preameloblastii stratului

adamantin intern sa se diferentieze in ameloblasti functionali, care depoziteaza smalt peste

matricea dentinara. Structurile de legatura dintre ameloblasti si matricea dentinara reprezinta

jonctiunea amelodentinara, care se formeaza de fapt inainte de depozitarea smalțului.

Calcifierea dinților temporari și vârsta formării rădăcinii:

Dintele Calcifierea la naștere Rădăcina formată

I ¾ din coroană 3 ani

II 2/3 din coroană 2 ¼ ani

III aproape ½ din coroană 3 ½ ani

IV ½ din coroană 3 ani

V 1/3 din coroană 4 ½ ani Sursa: Elisabeta Bratu, Florica Glavan Practica Pedodontica Editia a-III-a, Timisoara , Editura Orizonturi

Universitare 2005; pg.25

Calcifierea dinților temporari și vârsta formării rădăcinii:

Dintele Calcifierea Rădăcina formată

1. la 6 luni după naștere 10 ani

2. la sfârșitul primului an 10 ani

3. la 6 luni după naștere 13 ani

4. la 1 ½ an 12 ani

5. La 2 ani după naștere 12 ani

6. înainte de naștere 10-12 ani

7. după 2 ani de la naștere 14-17 ani

8. la 5 ani după 19 ani Sursa: Elisabeta Bratu, Florica Glavan Practica Pedodontica Editia a-III-a, Timisoara , Editura Orizonturi

Universitare 2005; pg.25