Suport curs (clasele I-IV)

Suport de curs

clasele I � IV

Conservarea biodiversitå¡ii

pe în¡elesul celor mici din

ROSCI0190 Penteleu

Coperta: arh. Lucian SURUGIU

Tipar executat la ALPHA MDN, Buzåu

Finan¡area suportului de curs s�a fåcut de cåtre Consiliul Jude¡ean Buzåu în cadrul proiectului:

Copyright @ Consiliul Jude¡ean Buzåu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a RomânieiGROZA, ATENA

Biodiversitatea înseamnå via¡å, a tuturor ¿i a fiecåruia dintre noi! : suport de curs pentru clasele I-IV : conservareabiodiversitå¡ii pe în¡elesul celor mici din ROSCI0190 Penteleu/ Atena Groza, Marius Groza ; desene de arhitect Lucian Surugiu – Buzåu: Alpha MDN, 2010Bibliogr.ISBN 978-973-139-163-2

I. Groza, MariusII. Surugiu, Lucian (il.)

504.06(075.33)

SMIS-CSNR 7164

„Managementul conservativ ¿i participativ al ROSCI0190 Penteleu”

3

CUPRINS

1. Biodiversitatea........................................................................................4

2. Suportul vie¡ii .........................................................................................8

3. Pânza vie¡ii ...........................................................................................11

4. Tipuri de ecosisteme ...........................................................................15

5. Ecosistemele terestre ..........................................................................18

6. Ecosistemele acvatice..........................................................................27

7. Cine amenin¡å biodiversitatea? ..........................................................31

8. Poluarea ...............................................................................................34

9. Supraexploatarea resurselor ...............................................................37

10. Fragmentarea ecosistemelor naturale ...............................................40

11. Introducerea de specii noi...................................................................44

12. Amprenta ecologicå ............................................................................49

13. Conservarea biodiversitå¡ii ..................................................................51

14. Arii naturale protejate – partea 1.........................................................53

15. Arii naturale protejate – partea a 2-a ..................................................55





20. ANEXÅ: Caracterizarea ROSCI0190 Penteleu.....................................75

Ce este biodiversitatea?

Salut!

Numele meu este JDER. Vre¡i så

må cunoa¿te¡i mai bine? Precum

må vede¡i sunt foarte simpatic!

Dar asta cred cå nu trebuia så o

spun eu, pentru cå este atât de

evident! De felul meu sunt curios

¿i îmi place så îmi bag nasul peste

tot, så descopår o mul¡ime de

lucruri ¿i så pun tot felul de

întrebåri celor pe care�i întâlnesc.

Zilele trecute am prins o discu¡ie dintre doi biologi care se plimbau prin

pådure. Erau foarte tri¿ti ¿i vorbeau despre ce se întâmplå cu

biodiversitatea în zilele noastre. Numai cå nu ¿tiam la ce se referå. Am tot

ciulit urechile så în¡eleg mai bine despre ce era vorba, a¿a cå am aflat o

BIODIVERSITATEALec¡ia 1

4

mul¡ime de lucruri. ªi pentru cå ¿i voi sunte¡i la fel de simpatici ¿i de

curio¿i ca ¿i mine, m�am gândit så vi le spun ¿i vouå. ªi... de ce nu, poate

îmi spune¡i ¿i voi mie o mul¡ime de lucruri?

Biodiversitatea sau diversitate biologicå înseamnå via¡a de pe

påmânt. De la firul de iarbå ¿i bacteriile invizibile pânå la pådure ¿i... chiar

la tine. Da, ¿i tu e¿ti parte din biodiversitate! ªi eu, bineîn¡eles! Suntem di-

feri¡i, dar sunt multe lucruri care ne unesc. Cum ar fi faptul cå ¿i eu ¿i voi res-

piråm, ne hrånim, ne plac jocurile ¿i un somn bun dupå o zi plinå. Sunt ¿i

lucruri care ne despart unii de al¡ii. De exemplu, eu cel pu¡in nu o så pierd

niciodatå o noapte la pove¿ti în compania unui liliac, chiar dacå îmi este

extrem de drag, pentru cå atunci dorm.

Dar poate tu o så îl ascul¡i. ªi o så î¡i placå pove¿tile lui de mare

vânåtor de ¡ân¡ari. Poate o så te convingå chiar så îl la¿i så-¿i facå un culcu¿

la tine în pod. Drept råsplatå te-ar scåpa de toate insectele care dau târcoale

casei ¿i grådinii tale.

Acest serviciu pe care îl va face pentru tine poartå numele de con-

trol biologic al dåunåtorilor. Multe alte specii fac acest lucru gratis pentru oa-

meni. ªi nu numai. Noi asiguråm o mul¡ime de alte bunuri ¿i servicii. Doar

cå nu prea ¿tim så vå spunem cât costå. Dar poate cå ne ve¡i ajuta voi?!

Ce ¿tiu eu!

5

1. Da¡i exemple de elemente ce compun biodiversitatea:

2. Încercuie¿te råspunsul corect:

Biodiversitatea cuprinde:

A. animale B. plante

C. påduri D. ape

E. fabrici F. oameni

Råspunde¡i!

6

3. Få un desen care så reprezinte biodiversitatea.

7

A¿a cum vå spuneam, biodiversitatea înseamnå via¡å. Dar pentru ca

via¡a så existe este nevoie de patru elemente esen¡iale:

1. Energia radiantå ce vine de la soare.

2. Solul care con¡ine o serie de elementele minerale ¿i nutritive ne-

cesare plantelor.

3. Aerul este compus dintr-un amestec de mai multe gaze care îm-

preunå formeazå atmosfera påmântului, incluzând azot, oxigen,

hidrogen, dioxid de carbon, argon, neon, heliu ¿i multe altele.

4. Apa este o combina¡ie dintre douå gaze incolore, insipide ¿i

inodore: hidrogen ¿i oxigen.

Toate aceste elemente ¿i toate rela¡iile dintre ele formeazå biotopul.

� Soarele ¿i solul sunt utilizate în mod direct de cåtre plante!

� Aerul ¿i apa sunt utilizate de cåtre toate vie¡uitoarele!

Ce ¿tiu eu!

SUPORTUL VIEºIILec¡ia 2

8

Pune¡i într-o cutie închiså påmânt ¿i apå. Deschide¡i cutia ¿i

des ena¡i pe ea ce elemente con¡ine. Descoperi¡i ce element lipse¿te când

este închiså.

1. Desena¡i câte un simbol

pentru fiecare din cele patru elemente.

Råspunde¡i!

Så aflåm împreunå!

9

10

2. Imagina¡i o poveste în care unul

din cele patru elemente ale vie¡ii dispare.

Dupå cum ¿ti¡i, casa mea este în pådure, dar pentru cå suntem curio¿i

¿i curajo¿i ajungem chiar ¿i prin ora¿e.

Acum stau cu pårin¡ii mei ¿i am o mul¡ime de jderi prieteni. Ce�i drept

sunt ¿i câ¡iva jderi cu care nu må în¡eleg prea bine, pe unii nici nu îi cunosc.

Dar to¡i formåm o popula¡ie. Popula¡ia jderilor din pådurea pe care o vede¡i în

zare.

În alte påduri asemånåtoare cu a mea sunt alte popula¡ii de jderi.

Uneori se întâmplå chiar så ne întâlnim unii cu al¡ii. ªi dacå se întâmplå så ne

îndrågostim de o jderoaicå vecinå plecåm cu ea ¿i ne facem altå caså.

Toate aceste popula¡ii formeazå o specie. Eu fac parte din specia jderi�

lor de piatrå. Må pute¡i deosebi de ruda mea, jderul de pådure, dupå pata albå

de pe piept.

Sunt un vânåtor tare iste¡. Îmi plac ¿oarecii, ¿obolanii, iepurii, påsårile,

¿opârlele ¿i broa¿tele. Nu refuz nici ouåle, iar pentru a�mi asigura ra¡ia de vita�

mine månânc cu plåcere orice fruct gåsesc.

Ce ¿tiu eu!

P¢NZA VIEºIILec¡ia 3

11

Dupå cum vede¡i, sunt foarte bine integrat în pânza vie¡ii. De fapt toate

vietå¡ile din pådure formåm o biocenozå ¿i suntem legate unele de altele într�o

re¡ea troficå. Biocenoza împreunå cu biotopul formeazå un ecosistem.

Fiecare dintre voi alege¡i så fi¡i o plantå sau un animal. Doamna

învå¡åtoare va fi Soarele. Da¡i-i un ghem doamnei învå¡åtoare ¿i vede¡i cine

are nevoie directå de soare. Derula¡i ghemul spre ei. De aici ghemul va fi dat

la cei care depind de acea plantå. Juca¡i-vå pânå stabili¡i toate rela¡iile din-

tre voi.

V�a¡i prins în pânza vie¡ii?

1. Imagina¡i o poveste despre rela¡ia dintre un fir de iarbå,

o floare, un copac, o veveri¡å, o furnicå, un fluture, o albinå,

un râs ¿i un urs.

Råspunde¡i!


12

13

2. Desena¡i pânza vie¡ii pe care a¡i format-o.

3. Bifa¡i råspunsul corect:

a. Ursul tråie¿te în apå. b. Albina tråie¿te în pe¿terå.

c. Jderul tråie¿te în pådure. d. Pe¿tii tråiesc în copaci.

e. Liliecii dorm noaptea. f. Bufni¡ele vâneazå noaptea.

14

Ecosistemele pot fi împår¡ite în mai multe categorii. De exemplu,

dacå ne gândim la cât de mult au intervenit sau nu oamenii în ele, putem

avea:

� ECOSISTEME NATURALE – în care omul nu este dominant. În

func¡ie de mediul de via¡å predominant acestea pot fi:

� terestre: påduri ¿i paji¿ti;

� acvatice: lacuri, râuri, måri, oceane;

� mixte: zonele umede (mla¿tini);

� subterane: pe¿teri.

� ECOSISTEME ANTROPIZATE – în care omul este dominant ¿i

a cåror existen¡å depinde de om. Acestea pot fi:

� localitå¡i

� ecosisteme agricole

� zone industriale

Ce ¿tiu eu!

TIPURI DE ECOSISTEME

Lec¡ia 4

15

Schema unui ecosistem


16

Producåtori (plante)

Descompunåtori

Nutrien¡i

Consumatori (primari,

secundari, ter¡iari)

Desena¡i ecosistemul vostru preferat.

Råspunde¡i!

17

� Pådurea �Pådurea este un tip de ecosistem în care cresc mul¡i copaci. În

unele toamna cad toate frunzele. Ele se numesc påduri de foioase ¿i le

gåsim ¿i la câmpie ¿i la deal ¿i la munte. În zonele înalte de munte gåsim

pådurile ve¿nic verzi sau de conifere, cårora nu le cad niciodatå frunzele.

Pådurile sunt numite „aurul verde” al Påmântului, pentru cå ne

oferå o serie de resurse ¿i servicii:

� lemn pentru foc ¿i pentru construc¡ii;

� fructe de pådure;

� asigurå oxigenarea atmosferei;

� reduc nivelul poluan¡ilor din aer;

� fixeazå solul ¿i împiedicå alunecårile de teren;

� asigurå umezirea aerului;

� asigurå spa¡iu pentru turism ¿i recreere.

Ce ¿tiu eu!

ECOSISTEMELE TERESTRE

Lec¡ia 5

18

În Mun¡ii Penteleu predominante sunt pådurile dacice de fag, dar

pe culmile înalte se gåsesc ¿i påduri de molid. Pe våile largi, cum ar fi Bâsca

Rozilei, la baza versan¡ilor, fagul apare în asociere cu arinul ¿i alunul, iar pe

våile înguste umbroase ¿i cu umezealå accentuatå alåturi de el apar paltini

¿i ulmi. Dintre arbu¿ti, frecven¡i îndeosebi la marginea pådurii, se remarcå

socul negru ¿i socul ro¿u.

� Paji¿tea �Paji¿tea este un loc în care predominå vegeta¡ia ierboaså. Aceasta

este cositå sau este på¿unatå de animalele domestice. Paji¿tile cosite poartå

numele de fâne¡e, iar cele pe care pasc animalele se numesc på¿uni. Tot

aici putem gåsi o serie de plante medicinale salvatoare. Ca så nu mai amin-

tim de multitudinea de fluturi, licurici ¿i alte insecte miraculoase.

La marginea pådurii de aflå liziera. Aici gåsim atât specii caracte -

ristice paji¿tilor, cât ¿i o serie de arbu¿ti pe care i-am gåsit ¿i în pådure. Este

zona de întâlnire dintre cele douå tipuri majore de ecosisteme. La liziera

pådurii, pe drumul forestier spre Vârful Penteleu (satele Varlaam, Cernat),

se aflå comunitå¡i de lizierå cu ierburi înalte higrofile.

Face¡i o excursie prin pådure. Nota¡i în schemå ce plante ¿i ani-

male a¡i întâlnit. Dacå trece¡i ¿i printr-o paji¿te, nota¡i ¿i acolo ce fel de plante

¿i animale a¡i întâlnit.


19

20

Pådure Animale Plante

Mamifere

Påsåri

Reptile

Amfibieni

Insecte

Arbori

Arbu¿ti

Ierburi

21

SCH

EMA

GEN

ERAL

Å A

UN

EI P

ÅDU

RI

22

Paji¿te Animale Plante

Mamifere

Påsåri

Reptile

Amfibieni

Insecte

Arbori

Arbu¿ti

Ierburi

23

SCH

EMA

GEN

ERAL

Å A

UN

EI P

AJIª

TI

24

Lizierå Animale Plante

Mamifere

Påsåri

Reptile

Amfibieni

Insecte

Arbori

Arbu¿ti

Ierburi

25

SCH

EMA

GEN

ERAL

Å A

UN

EI C

OM

UN

ITÅº

I D

E L

IZIE

RÅ

1. Aduna¡i diverse materiale din pådure (jir, frunze,

råmurele uscate etc). Realiza¡i cu ele diferite lucråri.

2. Scrie¡i o poveste despre pådure.

Råspunde¡i!

26

Ecosistemele acvatice, în func¡ie de caracteristicile principale ale

apei sunt fie ecosisteme cu apå såratå (marine sau oceanice), fie cu apå

dulce. Cele cu apå dulce pot fi cu apå ståtåtoare (lacuri, bål¡i) sau cu apå

curgåtoare (râuri, fluvii). Resursele ¿i serviciile pe care ni le oferå sunt:

� pe¿te;

� raci, scoici;

� fructe de mare;

� apa potabilå;

� surså de energie regenerabilå pentru hidrocentrale;

� asigurå spa¡iu pentru turism ¿i recreere;

� asigurå controlul inunda¡iilor.


Ce ¿tiu eu!

ECOSISTEMELE ACVATICE

Lec¡ia 6

27

Re¡eaua hidrograficå din Mun¡ii Penteleu este tributarå râurilor

Bâsca Mare, în partea de vest ¿i Bâsca Micå în partea de est. Sub Muchia

Steghii, la o altitudine de 1050 m, se aflå Lacul Negru.

Face¡i o excursie la Lacul Negru sau pe cel mai apropiat afluent al

râului Bâsca. Nota¡i în schemå ce plante ¿i animale a¡i întâlnit.

28

Sistemacvatic

Animale Plante

Påsåri

Reptile

Amfibieni

Insecte

Arbu¿ti

Plante acvatice

Ierburi

29

SCH

EMA

GEN

ERAL

Å A

SIS

TEM

ELO

R A

CVAT

ICE

Scrie¡i o poveste despre apå.

Råspunde¡i!

30

Cuprin¿i de entuziasmul dezvoltårii, de noile tehnici ¿i tehnologii,

de tot felul de idei ¿i fantasme, oamenii au început så utilizeze toate resur-

sele într-un ritm accelerat, uitând cå acestea nu sunt inepuizabile. În acela¿i

timp au aruncat în naturå de¿eurile ¿i to¡i poluan¡ii din industrie, otråvind

apele ¿i solul.

Nefiresc este faptul cå nu ¿i-au dat seama cå distrugând lumea în

care tråiesc se distrug pe ei în¿i¿i, pentru cå nu pot tråi fårå resursele ¿i ser-

viciile oferite de mama naturå.

Consecin¡ele majore asupra biodiversitå¡ii nu s-au låsat prea mult

a¿teptate:

� dispari¡ia unor specii, multe dintre ele cu valoare eco-

nomicå ridicatå;

� reducerea capacitå¡ii de control al poluårii;

Ce ¿tiu eu!

CINE AMENINºÅ BIODIVERSITATEA

Lec¡ia 7 ?

31

� eroziunea solului ¿i alunecåri de teren;

� diminuarea resurselor de apå potabilå;

� cre¿terea pericolelor de inunda¡ii;

� compromiterea unor culturi agricole din cauza dis-

pari¡iei albinelor polenizatoare;

� schimbårile climatice.

Reface¡i pânza vie¡ii de la prima lec¡ie. Face¡i så disparå o specie ¿i

tåia¡i cu foarfeca legåturile cu ceilal¡i care depindeau de ea. Vede¡i ce se în-

tâmplå ¿i comenta¡i. Desena¡i pânza vie¡ii ruptå.


32

Scrie¡i o poveste despre cum putem salva planeta.

Råspunde¡i!

33

� Poluarea �Este cea mai gravå problemå pe termen scurt ¿i mediu cu care se

confruntå oamenii. Poluan¡ii din aer påtrund peste tot ¿i au o foarte mare

capacitate de råspândire. Dacå ar fi pu¡ini, problema ar fi simplå, deoarece

sistemele ecologice naturale pot så controleze ace¿ti poluan¡i ¿i så-i eli-

mine. Numai cå aflându-se în cantitå¡i a¿a de mari, iar sistemele naturale

fiind din ce în ce mai reduse, nu mai pot face fa¡å acestei provocåri. Fiind

substan¡e toxice acestea afecteazå ¿i via¡a sålbaticå, dar ¿i pe cea a oame-

nilor.

� Reducerea poluårii �Utilizarea tehnologiilor nepoluante sau mai pu¡in poluante, sau

renun¡area la activitå¡ile ce genereazå poluare contribuie semnificativ la re-

Ce ¿tiu eu!

POLUAREALec¡ia 8

34

ducerea poluårii. De exemplu, electricitatea se poate ob¡ine fie prin arderea

cårbunilor sau a gazelor, care prin noxele eliberate polueazå atmosfera, fie

prin folosirea surselor regenerabile (energia apei, a vântului, geotermalå)

care au un impact mai redus asupra mediului.

Reciclarea materialelor (fier, aluminiu, metale neferoase, sticlå,

de¿euri de hârtie etc.) reduce mult impactul de�eurilor asupra mediului.

Pe lângå conservarea resurselor naturale, reciclarea reduce ¿i nivelul polu-

årii.

Lua¡i un pahar ¿i umple-¡i-l pe jumåtate cu o¡et. Apoi introduce¡i o

bucå¡icå de cretå. Acela¿i efect îl au ploile acide asupra caselor voastre. Vå

imagina¡i cum se simt plantele dupå o astfel de ploaie?

1. Gåsi¡i cuvinte ce pot fi asociate cu poluarea.

Råspunde¡i!


35

2. Spune¡i ce måsuri a¡i lua voi pentru combaterea poluårii.

36

Una din principalele resurse naturale, care a stat la baza dezvol-

tårii din cele mai vechi timpuri, este pådurea. Se spune cå în vremurile de

demult pådurile au acoperit mai mult de 40% din suprafa¡a terestrå. Aståzi

înså aceastå suprafa¡å s-a redus cu o treime.

Nici celelalte specii nu au scåpat de exploatarea fårå limite a oa-

menilor. Cele mai afectate sunt cele utilizate de oameni pentru a-¿i face

medicamente sau cosmetice, cele pe care le utilizeazå ca alimente sau care

au un rol decorativ. Mari probleme au creat ¿i vânåtoarea excesivå. De¿i

acum existå o serie de reguli care nu mai permit supraexploatarea ¿i inter-

zic comer¡ul cu specii pe cale de dispari¡ie chiar la nivel interna¡ional, încå

existå braconaj ¿i multe specii sunt vândute ilegal.

Dacå vom continua så nu ¡inem cont de faptul cå toate resursele

sunt limitate, foarte curând vom ajunge så le pierdem. ªi odatå dispårute

nimic nu le va mai putea aduce înapoi.

Ce ¿tiu eu!

SUPRAEXPLOATAREARESURSELOR

Lec¡ia 9

37

Completa¡i tabelul urmåtor:


38

Utilizare Specii Observa¡ii

Resursealimentare

Produsefarmaceutice,cosmetice

Plante ornamentale/ animale de companie,vânåtoare

Resurse energetice

1. Spune¡i dacå ¿ti¡i specii care au dispårut

din cauza supraexploatårii.

2. Scrie¡i o poveste despre combaterea supraexploatårii.

Råspunde¡i!

39

Extinderea în spa¡iu a sistemului uman duce la distrugerea, de-

gradarea ¿i fragmentarea sistemelor ecologice naturale ¿i seminaturale. Al-

terarea sistemelor ecologice naturale terestre ¿i a apelor curgåtoare este

consideratå una din cele mai grave amenin¡åri asupra biodiversitå¡ii la nivel

global.

Activitå¡ile antropice ce determinå fragmentarea ecosistemelor na-

turale sunt cele legate de dezvoltarea localitå¡ilor, a zonelor industriale, agri-

cole, turistice sau transport, reprezintå cauza principalå a pierderii de

biodiversitate, ducând la dispari¡ia acestora.

Fragmentarea ecosistemelor func¡ioneazå ca o barierå, întreru-

pând atât rela¡iile dintre indivizii unei popula¡ii, cât ¿i pe cele dintre specii.

Ce ¿tiu eu!

FRAGMENTAREA ECOSISTEMELOR

NATURALELec¡ia 10

40

� Consecin¡ele fragmentårii �Consecin¡ele fragmentårii depind de mårimea fragmentelor ¿i gra-

dul de izolare al parcelelor råmase.

Popula¡iile speciilor cårora le-a fost redus habitatul sunt mult mai

vulnerabile la perturbårile de mediu. Doborâturile de pådure afecteazå mult

mai des fragmente izolate de pådure decât zone compact împådurite.

Fragmentarea duce la reducerea sau chiar dispari¡ia speciilor de

la vârful piramidei trofice ¿i a speciilor de dimensiuni mari, deoarece se re-

duce atât suprafa¡a ocupatå, cât ¿i densitatea indivizilor.

În schimb, speciile caracterizate printr-o talie micå, cre¿tere rapidå,

duratå scurtå a genera¡iilor ¿i specificitate de habitat crescutå, råmân cu o

densitate similarå în fragmentele råmase.

Fragmentarea habitatelor poate så modifice raportul dintre specii,

competitoare sau dintre pradå ¿i prådåtor.

Cre¿terea numårului fragmentelor de habitat poate så favorizeze

speciile slab competitoare, dar cu o capacitate de dispersie bunå. Acestea

pot coloniza fragmente neocupate de habitat înainte de venirea competi-

torilor mai buni, care îi eliminå.

ªTIAºI CÅ:

� ¥n preistorie aproximativ 70-80% din suprafa¡a României era acope-

ritå de påduri? Se putea merge din Carpa¡i pânå la Dunåre doar

prin påduri.

� Pådurile au råmas acum doar pe 27% din teritoriul ¡årii, adicå doar

o treime din suprafa¡a ini¡ialå împåduritå?

41

� Reducerea efectelor fragmentårii �Este foarte importantå conservarea intactå, nefragmentatå a zo-

nelor råmase în regim natural prin limitarea construc¡iei de drumuri, a

defri¿årilor sau a creårii altor bariere suplimentare ce limiteazå dispersia.

Aceste måsuri trebuie sus¡inute de sporirea suprafe¡elor în regim natural.

Coridoarele ecologice (perdele forestiere ¿i agro-pastorale,

tufåri¿uri, garduri vii) au un rol major în facilitarea dispersiei a numeroase

specii ¿i contribuie la reducerea impactului fragmentårii.

Observa¡i în desen måsurile de reducere a efectelor fragmentårii.


42

Observa¡i ¿i comenta¡i diferen¡ele dintre cele douå desene.

Cum este biodiversitatea fa¡å de un teren agricol clasic?

Råspunde¡i!

43

Prin mi¿carea indivizilor unei popula¡ii, o specie î¿i poate extinde

arealul în mod natural, astfel cå nu este foarte simplu så se facå

diferen¡ierea între extinderea naturalå a arealului unei specii ¿i extinderea

artificialå. O serie de specii dispun de o mobilitate foarte (insectele zburå -

toare, påsårile, liliecii, semin¡ele de plante etc.) de aceea popula¡ii izolate se

pot stabili la distan¡e mari de limita arealului. La alte specii, extinderea area-

lului este mult mai lentå ¿i se realizeazå doar în imediata vecinåtate a area-

lului ini¡ial. De exemplu, gugu¿tiucul, câinele enot, ¿acalul, elanul ¿i alte

specii ¿i-au extins arealul pe cale naturalå în România.

Dezvoltarea fårå precedent a transportului rutier, feroviar ¿i mari-

tim, a turismului, precum ¿i mobilitatea sporitå a oamenilor în general,

oferå numeroase oportunitå¡i de transport. De aceste posibilitå¡i sporite de

colonizare pot beneficia un numår mare de specii, asociate într-un fel sau

altul cu omul.

Ce ¿tiu eu!

INTRODUCEREA DE SPECII NOI

Lec¡ia 11

44

ªTIAºI CÅ:

� Cåi de introducere �1. Introducerile accidentale prin transport.

2. Introducerile deliberate se referå fie la specii cu valoare econo-

micå (în principal plante agricole ¿i silvice), cinegeticå (de exem-

plu fazanul), piscicolå (crapii chineze¿ti, påstråvul curcubeu)

sau esteticå (plante ornamentale, animale de companie, pe¿ti,

plante ¿i animale de acvariu), fie la specii de parazi¡i ¿i prådåtori

introdu¿i pentru controlul biologic al unor dåunåtori. Scopul in-

troducerilor deliberate este de obicei foarte limitat, urmåre¿te

beneficii imediate ¿i nu ¡ine cont de efectele pe termen lung ¿i

de posibilele efecte negative.

�Efectele påtrunderii unei noi specii �Simplul fapt cå un numår de indivizi dintr-o specie stråinå ajung

într-un ecosistem, nu înseamnå cå ace¿tia vor ¿i supravie¡ui sau integra.

� Rata de påtrundere a speciilor în arhipelagul Galapagos, în absen¡a

interven¡iei umane, a fost de aproximativ o specie la 10.000 ani,

iar în prezent ea este de 2 specii/an?

� Cea mai mare parte a hranei pe care o consumåm este furnizatå

de specii stråine: porumbul, cartofii ¿i ro¿iile provin din America

Centralå ¿i de Sud, curcanul din America de Nord, bibilica din

Africa, soia ¿i orezul din Asia etc.?

45

ªansele lor de a stabili o nouå popula¡ie sunt în realitate foarte

mici. Indivizii introdu¿i supravie¡uiesc transportului, dar nu sunt adapta¡i

pentru noul mediu de via¡å. Acesta e cazul påsårilor de apartament ce pro-

vin din zone tropicale, care pot scåpa din captivitate ¿i chiar supravie¡ui un

timp în ora¿e, dar mor în cursul iernii. La fel, o serie de plante de aparta-

ment, se pot dezvolta bine în timpul verii afarå, dar iarna mor dacå nu sunt

påstrate în sere. Procesul este de aclimatizare, iar men¡inerea speciei de-

pinde de aportul de noi indivizi.

În cazul în care indivizii supravie¡uiesc ¿i se pot reproduce, se for-

meazå o popula¡ie. Aceasta corespunde procesului de naturalizare. Po-

pula¡ia naturalizatå î¿i poate extinde pu¡in arealul iar impactul såu ecologic

este scåzut. În acest caz se nume¿te specie stråinå neinvazivå. Dacå po-

pula¡ia î¿i poate extinde mult arealul ¿i poate avea un impact ecologic im-

portant, ea se nume¿te specie stråinå invazivå. Aceastå ultimå categorie are

un impact negativ major ¿i reprezintå una din cåile antropice majore de de-

teriorare a ecosferei.

O specie nou introduså poate avea diferite efecte:

� poate exclude prin competi¡ie o specie indigenå, ducând pânå la

posibila extinc¡ie a ultimei prin excludere competitivå. De exem-

plu, ¿obolanul cenu¿iu asiatic, a eliminat în multe zone speciile

native de rozåtoare.

� poate elimina mai multe specii indigene, fie direct, fie indirect,

prin distrugerea habitatului. De exemplu, planta acvaticå numitå

ciuma apelor a invadat ecosistemele acvatice europene dupå ce

46

a scåpat din acvarii, eliminând speciile native de plante din eco-

sistemele invadate.

� poate hibrida cu speciile native. Aceasta poate conduce chiar la

dispari¡ia prin hibridizare a speciei locale.

�Atitudini ¿i cåi de remediere �În general, extinderea arealului unei specii este un fenomen

comun ¿i nu trebuie considerat un eveniment anormal. Gravitatea feno-

menului este înså datå de amploarea fårå precedent, datoratå activitå¡ilor

umane. Spre deosebire de celelalte cåi de deteriorare antropice, care sunt

fie reversibile, fie pot fi atenuate, majoritatea introducerilor reu¿ite sunt ire-

versibile.

Efectul pe termen mediu ¿i lung este de simplificare ¿i reducere a

biodiversitå¡ii la nivel local, regional ¿i global, de uniformizare a sistemelor

ecologice.

Citi¡i în anexå despre modul în care pisica sålbaticå a hibridat cu cea

domesticå ¿i analiza¡i efectele.


47

Stabili¡i un plan de control al speciilor invazive.

Råspunde¡i!

48

Dacå o så îmi bag låbu¡ele în vopsea sau cernealå ¿i apoi o så må plimb

tacticos prin ¿coalå o så ¿ti¡i în mod sigur pe unde am fost ¿i ce nåzbâtii am

fåcut. Se spune cå mi�am låsat amprentele la locul faptei. A¿a cå vom folosi

aceastå metodå a amprentelor ¿i pentru a måsura impactul pe care oamenii îl

au asupra naturii. O vom numi amprenta ecologicå. Ea reprezintå suprafa¡a de

uscat ¿i luciu de apå necesare pentru a asigura resursele pentru consum ¿i a asi�

mila de¿eurile produse pentru un anumit standard de via¡å.

Aceste suprafe¡e pot fi însumate pentru a calcula totalul nece-

sitå¡ilor umane. Suprafa¡a astfel calculatå poate fi comparatå cu suprafa¡a

disponibilå.

Rezultatele sunt uimitoare! Amprenta ecologicå globalå aratå cå

s-a depå¿it capacitatea de suport a planetei ¿i deja existå un deficit global

Ce ¿tiu eu!

AMPRENTAECOLOGICÅ

Lec¡ia 12

49

de peste 30%, acumulând o datorie ecologicå ce nu poate fi plåtitå. Asta tre-

buie så ne aducå aminte cå actualul mod de dezvoltare economicå nu este

cel corect ¿i trebuie schimbat.

Cunoa¿terea mårimii amprentei ecologice umane este importantå

în conservarea biodiversitå¡ii, deoarece resursele extrase din naturå în fo-

losul oamenilor nu mai sunt accesibile altor specii. Cu cât este mai mare

amprenta ecologicå umanå, cu atât mai scåzutå va fi biodiversitatea.

Stabili¡i împreunå un meniu pentru masa de prânz. Ca så calcula¡i

amprenta ecologicå a mesei, calcula¡i ce cantitate din fiecare aliment con-

suma¡i, apoi evalua¡i suprafa¡a de teren pe care se produc resursele folosite

pentru hranå ¿i cele pentru energia necesarå pregåtirii mâncårii. Aduna¡i

suprafe¡ele ¿i vede¡i ce suprafa¡å de teren este necesarå pentru masa

voastrå de prânz!


50

A¿a cum a¡i våzut în lec¡iile anterioare biodiversitatea este foarte

amenin¡atå de modul în care oamenii au în¡eles pânå acum cå se pot dez-

volta. Incon¿tien¡a lor ne pune înså nouå viitorul în pericol. Dacå ei epui-

zeazå ¿i distrug totul acum, voi ce resurse ve¡i utiliza când ve¡i fi mari? ªi

dacå ve¡i tråi într-un mediu poluat ¿i plin de de¿euri, cât de sånåto¿i ve¡i fi?

Dar sunt un jder iste¡, nu�i a¿a?! O så vå prezint eu cum se poate face

conservarea biodiversitå¡ii.

În primul rând vom alege ni¿te zone (de toate felurile – terestre,

acvatice ¿i/sau subterane) în care existå specii de plante ¿i animale sålba-

tice, elemente ¿i forma¡iuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleon-

tologice, speologice sau de altå naturå, cu valoare ecologicå, ¿tiin¡ificå sau

culturalå deosebitå ¿i pe care le vom declara arii naturale protejate. Ele tre-

buie så acopere cel pu¡in 10% din ecosistemele naturale. Aici vom men¡ine

biodiversitatea în regimul ei natural.

Ce ¿tiu eu!

CONSERVAREA BIODIVERSITÅºII

Lec¡ia 13

51

Speciile pe cale de dispari¡ie al cåror habitat a fost atât de grav dis-

trus încât aproape cå nu mai existå sau al cåror numår este atât de redus cå

nu se mai pot reproduce în mod natural, le vom conserva în grådinile bo-

tanice ¿i zoologice.

În afara ariilor naturale protejate vom avea grijå så utilizåm dura-

bil resursele ¿i så ne limitåm activitå¡ile astfel încât så nu mai depå¿im ca-

pacitatea de suport a Påmântului.

Citi¡i despre speciile ¿i habitatele naturale ce trebuie conservate în

Penteleu!

Crede¡i cå se poate face conservare ¿i dezvoltare

în acela¿i timp? Cum?

Råspunde¡i!


52

Sistemul de arii naturale protejate din ¡ara noastrå include mai

multe categorii, stabilite în func¡ie de scopul ¿i obiectivele de conservare

ale zonelor respective. Acesta include urmåtoarele tipuri:

a) Arii naturale protejate de interes na¡ional:

� 79 de rezerva¡ii ¿tiin¡ifice;

� 13 parcuri na¡ionale;

� 190 monumente ale naturii;

Ce ¿tiu eu!

ARIILE NATURALEPROTEJATE

– partea 1 –

Lec¡ia 14

53

� 671 rezerva¡ii naturale;

� 14 parcuri naturale.

b) Arii naturale protejate de interes comunitar sau si-

turi Natura 2000: situri de importan¡å comunitarå/arii speciale de con-

servare, arii de protec¡ie specialå avifaunisticå, desemnate conform

obliga¡iilor comunitare:

� 108 arii de protec¡ie specialå avifaunisticå;

� 273 situri de importan¡å comunitarå, acceptate de

cåtre Comisia Europeanå ¿i care urmeazå a fi desem-

nate ca arii speciale de conservare.

c) Arii naturale protejate de interes interna¡ional:

� 3 rezerva¡ii ale biosferei: Delta Dunårii (1991), Rete-

zat (1979), Pietrosul Rodnei (1979);

� 5 zone umede de importan¡å interna¡ionalå: Delta

Dunårii (1991), Insula Micå a Bråilei (2001), Lunca

Mure¿ului (2006), Complexul Piscicol Dumbråvi¡a

(2006), Lacul Techirghiol (2006);

� 1 sit al patrimoniului mondial natural ¿i cultural,

de semnate pe baza criteriilor stabilite de Conven¡ia de

la Paris: Delta Dunårii (1991).

54

Så vedem în continuare de ce existå atâtea categorii ¿i care sunt dife�

ren¡ele dintre aceste arii naturale protejate.

� Rezerva¡ii ¿tiin¡ifice �Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea unor habitate na-

turale terestre ¿i/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de inte-

res ¿tiin¡ific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic,

pedologic sau de altå naturå.

Managementul este unul strict de protec¡ie prin care habitatele

sunt påstrate într-o stare pe cât posibil neperturbatå. În aceste zone se in-

Ce ¿tiu eu!

ARIILE NATURALEPROTEJATE – partea a 2�a –

Lec¡ia 15

55

terzice desfå¿urarea oricåror activitå¡i umane, cu excep¡ia activitå¡ilor de cer-

cetare.

�Monumente ale naturii �Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea unor elemente

naturale cu valoare ¿i semnifica¡ie ecologicå, ¿tiin¡ificå, peisagisticå deose-

bite, reprezentate de specii de plante sau animale sålbatice rare, endemice

sau amenin¡ate cu dispari¡ia, arbori seculari, asocia¡ii floristice ¿i faunistice,

fenomene geologice – pe¿teri, martori de eroziune, chei, cursuri de apå,

cascade ¿i alte manifeståri ¿i forma¡iuni geologice, depozite fosilifere, pre-

cum ¿i alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unici-

tatea sau raritatea lor. Dacå monumentele naturii nu sunt cuprinse în

perimetrul altor zone aflate sub regim de protec¡ie, pentru asigurarea inte-

gritå¡ii lor se vor stabili zone de protec¡ie obligatorie, indiferent de destina¡ia

¿i de de¡inåtorul terenului.

Managementul se face dupå un regim strict de protec¡ie care asi-

gurå påstrarea tråsåturilor naturale specifice. În func¡ie de gradul lor de vul-

nerabilitate, accesul popula¡iei poate fi limitat sau interzis.

� Rezerva¡ii naturale �Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea unor habitate ¿i

specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrolo-

gic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mårimea lor este deter-

minatå de arealul necesar asigurårii integritå¡ii elementelor protejate.

56

Managementul rezerva¡iilor naturale se face diferen¡iat, în func¡ie

de caracteristicile acestora. Pe lângå activitå¡ile ¿tiin¡ifice, dupå caz, pot fi

admise activitå¡i turistice ¿i educa¡ionale organizate. Sunt admise unele ac-

tivitå¡i de valorificare durabilå a unor resurse naturale. Sunt interzise folo-

sin¡e ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dåuneazå obiectivelor

atribuite.

Analiza¡i harta rezerva¡iilor naturale.


57

1. Care din ariile naturale prezentate are regimul de protec¡ie

cel mai strict?

2. De ce crede¡i asta?

Råspunde¡i!

58

� Parcuri na¡ionale �Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea unor zone repre-

zentative la nivel na¡ional, cuprinzând elemente naturale cu valoare de-

osebitå sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic,

paleontologic, speologic, pedologic sau de altå naturå, oferind posibilita-

tea vizitårii în scopuri ¿tiin¡ifice, educative, recreative ¿i turistice.

Managementul asigurå men¡inerea cadrului fizico-geografic în

stare naturalå, protec¡ia ecosistemelor, conservarea resurselor în condi¡ii

de stabilitate ecologicå, prevenirea ¿i excluderea oricårei forme de ex-

ploatare a resurselor naturale ¿i a folosin¡elor terenurilor ce poate avea

Ce ¿tiu eu!


Lec¡ia 16

59

impact negativ. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau frac¡iuni

de ecosisteme terestre ¿i acvatice cât mai pu¡in influen¡ate prin activitå¡i

umane.

Elementele cu valoare deosebitå de pe cuprinsul parcurilor na¡io-

nale pot fi delimitate ¿i puse sub un regim strict de protec¡ie ca rezerva¡ii

¿tiin¡ifice.

Parcurile na¡ionale se întind în general pe suprafe¡e mari de teren.

În perimetrul parcurilor na¡ionale sunt admise doar activitå¡ile tradi¡ionale

practicate numai de comunitå¡ile din zona parcului na¡ional.

De aceea, în aceste zone dezvoltarea se face numai prin punerea

în valoare a patrimoniului cultural ¿i natural specific.

60

� Parcuri naturale �Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea unor ansambluri

peisagistice în care interac¡iunea activitå¡ilor umane cu natura de-a lungul

timpului a creat o zonå distinctå, cu valoare semnificativå peisagisticå ¿i/sau

culturalå, deseori cu o mare diversitate biologicå.

Managementul urmåre¿te men¡inerea interac¡iunii armonioase a

omului cu natura prin protejarea diversitå¡ii habitatelor ¿i peisajului, pro-

movând påstrarea folosin¡elor tradi¡ionale ale terenurilor, încurajarea ¿i con-

solidarea activitå¡ilor, practicilor ¿i culturii tradi¡ionale ale popula¡iei locale.

De asemenea, se oferå publicului posibilitå¡i de recreere ¿i turism

¿i se încurajeazå activitå¡ile ¿tiin¡ifice ¿i educa¡ionale.

61

Analiza¡i hår¡ile parcurilor naturale ¿i na¡ionale.

Care sunt diferen¡ele dintre cele douå categorii

de arii naturale protejate?

Råspunde¡i!


62

� Rezerva¡ii ale biosferei �Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea unor zone de ha-

bitat natural ¿i a diversitå¡ii biologice specifice.

Rezerva¡iile biosferei se întind pe suprafe¡e mari ¿i cuprind un

complex de ecosisteme terestre ¿i/sau acvatice, lacuri ¿i cursuri de apå,

zone umede cu comunitå¡i floristice ¿i faunistice unice, cu peisaje armo-

nioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi¡ionale a teritoriului, eco-

sisteme modificate sub influen¡a omului ¿i care pot fi readuse la starea

naturalå, comunitå¡i umane a cåror existen¡å este bazatå pe valorificarea

resurselor naturale pe principiul dezvoltårii durabile ¿i armonioase. Måri-

Ce ¿tiu eu!


Lec¡ia 17

63

mea rezerva¡iilor biosferei este determinatå de cerin¡ele de protec¡ie ¿i con-

servare eficientå a mediului natural ¿i a diversitå¡ii biologice specifice.

Managementul se face pe zone cu regim diferen¡iat de protec¡ie,

de conservare ¿i de valorificare a resurselor, dupå cum urmeazå:

1. zone strict protejate, având regimul de protec¡ie ¿i conservare al

rezerva¡iilor ¿tiin¡ifice;

2. zone tampon, cu rol de protec¡ie a zonelor strict protejate ¿i în

care sunt admise activitå¡i limitate de valorificare a resurselor;

3. zone de reconstruc¡ie ecologicå, în care se realizeazå måsuri de

refacere a mediului deteriorat;

4. zone de dezvoltare durabilå, valorificabile economic prin practici

tradi¡ionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacitå¡ii de

regenerare a resurselor.

Rezerva¡iile biosferei cu a¿ezåri umane sunt astfel gestionate încât

så constituie modele de dezvoltare a comunitå¡ilor umane în armonie cu

mediul natural.

Så descoperim împreunå câte zone strict protejate sunt în Delta

Dunårii ¿i unde sunt localizate.


64

65

Ce activitå¡i tradi¡ionale crede¡i cå se practicå în Delta Dunårii?

Råspunde¡i!

66

� Zone umede de importan¡å interna¡ionalå�Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea siturilor naturale

cu diversitatea biologicå specificå zonelor umede.

Managementul acestor zone se realizeazå în scopul conservårii lor

¿i al utilizårii durabile a resurselor biologice pe care le genereazå, în con-

formitate cu prevederile Conven¡iei privind conservarea zonelor umede de

importan¡å interna¡ionalå în special ca habitat al påsårilor acvatice.

Aceste zone se mai numesc ¿i situri Ramsar, dupå numele loca-

litå¡ii în care a fost semnatå Conven¡ia interna¡ionalå.

Ce ¿tiu eu!


Lec¡ia 18

67

� Situri ale patrimoniului natural universal�Sunt desemnate pentru protec¡ia ¿i conservarea unor zone de ha-

bitat natural în cuprinsul cårora existå elemente naturale a cåror valoare

este recunoscutå ca fiind de importan¡å universalå. Mårimea arealului lor

este determinatå de cerin¡ele pentru asigurarea integritå¡ii ¿i conservårii

elementelor supuse acestui regim de protec¡ie. În cuprinsul acestor zone

pot exista comunitå¡i umane ale cåror activitå¡i sunt orientate pentru o

dezvoltare compatibilå cu cerin¡ele de protec¡ie ¿i conservare a sitului na-

tural.

Delta Dunårii este singurul sit înscris de România pe lista patri-

moniului natural universal.

68

� Geoparcurile�Geoparcul este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geo-

logic deosebit, alåturi de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric ¿i

cultural. Geoparcurile sunt zone cu a¿ezåri umane astfel gestionate încât

så constituie modele de dezvoltare a comunitå¡ilor în armonie cu mediul

natural.

Managementul se realizeazå în conformitate cu strategia de dez-

voltare teritorialå stabilitå de Re¡eaua Europeanå a Geoparcurilor. Pentru

asigurarea managementului siturilor geologice, naturale, istorice, culturale,

precum ¿i pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit

cerin¡elor de consum ale popula¡iilor locale, în cuprinsul geoparcului se pot

delimita zone cu regim diferen¡iat de protec¡ie, ca ¿i la rezerva¡iile biosferei.

Care sunt asemånårile dintre un geoparc

¿i o rezerva¡ie a biosferei?

Råspunde¡i!

69

Siturile Natura 2000

� Situri de importan¡å comunitarå �Sunt desemnate pentru a men¡ine sau restaura într-o stare de con-

servare favorabilå tipurile de habitate naturale ¿i speciile sålbatice de inte-

res comunitar, cu excep¡ia påsårilor, contribuind astfel semnificativ la

coeren¡a re¡elei Natura 2000 ¿i/sau la men¡inerea diversitå¡ii biologice.

Pentru speciile de animale cu areal larg de råspândire, siturile de impor-

tan¡å comunitarå ar trebui så corespundå zonelor din areal în care sunt pre-

zen¡i factori abiotici ¿i biotici esen¡iali pentru existen¡a ¿i reproducerea

acestor specii.

Ce ¿tiu eu!


Lec¡ia 19

70

Desemnarea acestor situri se face de fiecare stat membru, iar dupå

aprobarea de cåtre Comisia Europeanå, acestea devin arii speciale de con-

servare.

� Arii de protec¡ie specialå avifaunisticå �Sunt desemnate pentru a conserva, a men¡ine ¿i, acolo unde este

cazul, a readuce într-o stare de conservare favorabilå speciile de påsåri pe-

riclitate la nivel european ¿i habitatele specifice acestora.

Scopul re¡elei Natura 2000 nu este acela de a crea ni¿te sanctuare

care så excludå prezen¡a oamenilor. Conservarea biodiversitå¡ii în concep¡ia

Uniunii Europene necesitå, de fapt, men¡inerea ¿i promovarea unor acti-

vitå¡i umane. Astfel, în aceste zone pot continua toate activitå¡ile dacå aces-

71

tea sunt realizate într-un mod durabil ¿i nu afecteazå speciile ¿i habitatele

de interes comunitar. Nu existå restric¡ii, ci mai degrabå recomandåri ¿i spri-

jin pentru:

� utilizarea celor mai bune practici în agriculturå;

� utilizarea practicilor prietenoase cu mediul în general;

� ob¡inerea produselor BIO;

� practicarea turismului ecologic.

Prin crearea acestei re¡ele europene pot apårea oportunitå¡i eco-

nomice semnificative, cum ar fi:

� cre¿terea vânzårilor produselor naturale (ca¿, miere,

vin) prin etichetarea lor;

� cre¿terea numårului angajårilor de personal din me-

diul rural, prin dezvoltarea unor noi activitå¡i;

72

� posibilitatea unei diversificåri a activitå¡ilor economice

¿i a investi¡iilor;

� atragerea finan¡årilor speciale UE pentru agriculturå.

Nota¡i de la 1 la 5 importan¡a serviciilor pe care crede¡i fiecare cå

le oferå situl Natura 2000 în care vå afla¡i. Uni¡i punctele ¿i vede¡i

ce pânzå de påianjen ob¡ine¡i!


73

1. Care sunt avantajele faptului cå vå afla¡i

într-un sit Natura 2000?

2. Care sunt dezavantajele faptului cå vå afla¡i

într-un sit Natura 2000?

3. Compara¡i avantajele cu dezavantajele ¿i trage¡i o concluzie.

Råspunde¡i!

74

ANEXÅ:

Caracterizarea

ROSCI0190 Penteleu

75

76

Denumire: ROSCI0190 PENTELEU

Suprafa¡a sitului: 11.233 ha

Categorie: Sit de importan¡å comunitarå (SCI)

Localizare: Jude¡ul Buzåu: localitatea Gura Teghii (24%)

Cåi de acces: DJ (Lunca Priporului – Gura Teghii) care porne¿te

din DN 10 (Buzåu – Bra¿ov); Drumuri locale/fo-

res tiere pe våile Bâsca Mare, Bâsculi¡a, Milea, Cer-

nat, Vâna Mare, Bâsca Mica, ªapte Izvoare.

Suprafa¡a unitå¡ilor administrativ teritoriale

cuprinse în sit (%): Gura Teghii (24%)

Mun¡ii Penteleu constituie un masiv muntos de formå piramidalå,

situat în sud-estul Carpa¡ilor Orientali (în Carpa¡ii de Curburå), între râurile

Bâsca Mare (la vest) ¿i Bâsca Micå (la est), fiind principala unitate a Mun¡ilor

Buzåului. Impresioneazå îndeosebi prin culmile sale prelungi, paji¿tile în-

CARACTERIZARE GENERALÅ

DATE GENERALE

77

tinse ¿i prin perspectiva extrem de largå pe care o oferå asupra Carpa¡ilor de

Curburå. Astfel, în zilele cu vizibilitate bunå, din culmea principalå a Pente-

leului pot fi observate masivele muntoase cuprinse între Mun¡ii Ciuca¿ ¿i

Mun¡ii Vrancei. Våile Bâsca Mare ¿i Bâsca Micå, care separå masivul din cu-

prinsul Mun¡ilor Buzåului, au o desfå¿urare în general nord-sud ¿i îmbracå

aspecte diferite de la un sector la altul, în func¡ie de rocå ¿i structurå. Alti-

tudinea maximå este de 1.772 m în Vârful Penteleu.

Defri¿årile îndelungate de pe culmile domoale au dus la extinde-

rea paji¿tilor montane, alcåtuite predominant din påiu¿ ro¿u, care au de-

terminat o intenså activitate pastoralå. Pe vremuri, pe acest munte se ¡ineau

nedeile sau târgurile anuale, denumite popular Drågaica, târguri care în se-

colul XIX au coborât în câmpie, lângå ora¿ul Buzåu, unde se ¡in ¿i în prezent.

Din punct de vedere geologic Masivul Penteleu este format din

complexul gresiei de Tarcåu. Gresia propriu-ziså are culoare cenu¿ie,

con¡ine mult cuar¡, micå ¿i un ciment calcaros. Rezisten¡a mai mare la ero-

ziune a fåcut ca fizionomia interfluviilor så degaje masivitate, iar våile så

prezinte caractere specifice depresiunilor.

Regiunea din care face parte Masivul Penteleu constituie una din

marile unitå¡i ale Carpa¡ilor, care s-a format relativ mai târziu, ¿i anume în

neozoic. Re¡eaua hidrograficå a fragmentat intens suprafa¡a ini¡ialå ¿i a

creat înfå¡i¿area de aståzi.

GEOLOGIE

78

Masivul Penteleu, cuprins între våile Bâsca Mare ¿i Bâsca Micå, re-

prezintå unitatea principalå a Mun¡ilor Buzåului, atât prin altitudine (1772

m) cât ¿i prin faptul cå vârful såu piramidal se zåre¿te, în zilele însorite de

iarnå, chiar din ora¿ul Buzåu. Este constituit dintr-o creastå centralå, care

începe în sud, cu Vârful Piciorul Caprei (1520 m) ¿i continuå cu Vârful Pen-

teleu (1772 m), Crucea Fetei (1.578 m) ¿i Ciuliano¿ (1602 m), din care

se desprind o serie de culmi secundare ce coboarå în trepte spre cele douå

våi. De o parte ¿i de alta a acestui aliniament de vârfuri se întind plaiuri, re-

lativ netede, la altitudini ce ajung pânå la 1400 m, dar coboarå adesea ¿i la

1200 m. Mai cunoscute sunt plaiurile Viforâtei, Penteleului, Cernatului. Sub

unele vârfuri se gåsesc ¿i mici lacuri: Lacul Ro¿u ¿i Lacul Negru.

Alunecårile de teren în zona montanå se eviden¡iazå cu precådere

în por¡iunile unde au distrus recent culturi sau au afectat ¿oseaua. Se întâl-

nesc de la distrugerea superficialå a påturii înierbate ¿i a solului pânå la alu-

necåri dintre cele mai grandioase, gama formelor de distrugere fiind

aproape completå ¿i, toate acestea au, în mod obi¿nuit, drept cauzå ime-

diatå, defri¿årile anterioare ¿i folosirea nera¡ionalå a terenurilor. Alunecårile

sunt în strânså legåturå cu evolu¡ia våii Buzåului; pe fiecare buclå de mean-

dru s-a declan¿at câte o alunecare masivå, care stagneazå ¿i se reactiveazå

periodic. Sub aspect economic, este de re¡inut faptul cå, aproape fiecare din

aceste alunecåri, sunt traversate de ¿osea ¿i de calea feratå, ambele sufe-

rind distrugeri periodice. De aceea, la fixarea traseului local al cåilor de co-

RELIEFUL

79

munica¡ie se impune a fi luatå în considerare dinamica evolu¡iei våii ¿i a

versan¡ilor.

În cazul toren¡ilor noroio¿i, spre deosebire de alunecåri, este vorba

de o umezire maximå ce depå¿e¿te stadiul de plasticitate ¿i de alunecare,

ducând la curgeri efective (Valea Bâsca Chiojdului ¿i mai ales afluen¡ii ei

de stânga, Valea Zeletinului etc.). Cantitå¡ile de aluviuni depozitate de ace¿ti

toren¡i, în timpul ploilor, sunt enorme. Formarea unor vaste conuri de

dejec¡ie este legatå ¿i de stratele conglomeratice, în care sunt instalate ba-

zinele de recep¡ie ¿i care sunt distruse cu u¿urin¡å.

Clima din aceastå zonå se caracterizeazå prin temperaturi medii

anuale de 4-60C (temperaturile medii anuale cele mai ridicate sunt în luna

iulie, iar cele mai scåzute în lunile ianuarie ¿i februarie).

Versan¡ii nordici ¿i nord-vestici ai Mun¡ilor Penteleu sunt frecvent

acoperi¡i cu nori, iar cei orienta¡i spre est au, în general un cer mai senin.

Cantitatea de precipita¡ii depå¿e¿te 900 mm anual fiind mai mare decât

evapotranspira¡ia poten¡ialå, fapt ce asigurå scurgerea de suprafa¡å deose-

bit de puternicå, mai ales în lunile mai ¿i uneori în octombrie-noiembrie.

Temperaturile ridicate (uneori pânå la 28-300C) care se înregistreazå în mai

multe zile consecutive la sfâr¿itul lunii iunie (cazul anului 1975) au contri-

buit la cre¿terea evapotranspira¡iei chiar în acest sector de munte ¿i deci, la

saturarea în vapori de apå a atmosferei. Condi¡iile locale corelate cu cir-

CLIMA

80

cula¡ia generalå a atmosferei declan¿eazå ploi, uneori cu caracter de averså.

Acestea au ca efect imediat cre¿terea debitelor râurilor mari ¿i mici din re-

giune, de la câ¡iva metri pânå la sute de metri pe secundå ¿i ridicarea nive-

lului cu 2-3 m peste cotele de inunda¡ie pe râurile mai mari, cum este

Bâsca, pânå la 0,5-2m pe pârâurile mici, chiar la cele cu regim temporar.

Astfel, inunda¡iile sunt foarte frecvente, prezente aproape în fiecare an (în

iunie sau în primele såptåmâni ale lunii iulie) pe Buzåu ¿i pe afluen¡ii såi cu

intensitå¡i diferite.

Mai sus de 1400 m se individualizeazå un etaj al vîrfurilor ¿i cres-

telor, în cea mai mare parte despådurite ¿i puternic expuse. Aici, circa 5-6 luni

pe an se semnaleazå valori medii termice negative, iar în restul lunilor valori

pozitive, dar sub 10°C (excep¡ie luna iulie). Precipita¡iile, care cad pe par-

cursul a 160-180 zile înregistreazå frecven¡a cea mai ridicatå în intervalul

mai-iulie, cînd au mai ales caracter de averså; cele mai pu¡ine precipita¡ii se

înregistreazå în perioadele martie-aprilie ¿i august-octombrie; zilele cu nin-

soare sunt mai pu¡ine (circa 50), iar stratul de zåpadå se realizeazå îndeo-

sebi în intervalul decembrie-martie. Vântul este puternic ¿i extrem de violent

iarna ¿i la trecerea de la un sezon la altul. Orientarea principalelor culmi ¿i a

culoarelor de vale aproximativ nord-vest – sud-est imprimå maselor de aer

o direc¡ie similarå. Aceastå direc¡ie este subliniatå, în special mai sus de li-

mita pådurii, de arborii råzle¡i cu înfå¡i¿are asimetricå datoritå dezvoltårii co-

ronamentului în partea opuså direc¡iei din care bate vîntul (arbori drapel).

Astfel de arbori pot fi remarca¡i pe culmea Penteleu-Viforâta.

În Penteleu, pantele domoale dispuse spre est ¿i nord-est men¡in

stratul de zåpadå o perioadå mai mare în compara¡ie cu cele sudice ¿i sud-

vestice; pe versan¡ii abrup¡i, estici, se produc avalan¿e, cum ar fi cele de sub

Vârful Penteleu. Nebulozitatea ridicatå, în special în perioada aprilie-iulie,

81

afecteazå vârfurile aflate la peste 1500 m din Penteleu. În perioada aprilie-

iulie, dupå ploile care pot ¡ine mai multe zile, timpul frumos revine cu o zi

mai repede în Penteleu decît pe creasta Målâiei din Siriu.

Sub altitudinea de 1400 m se desfå¿oarå etajul montan forestier,

în cadrul cåruia clima se caracterizeazå prin 3-5 luni reci ¿i relativ umede ¿i

7-9 luni temperate, din care martie, septembrie ¿i octombrie sînt mai us-

cate, iar mai ¿i iulie mai umede. Iarna sînt frecvente inversiunile de tempe-

raturå în lungul culoarelor de vale. Vara temperaturile sunt relativ ridicate,

mediile lunare situându-se între 17,5° ¿i 21,4°C. Cantitatea de precipita¡ii

este mai micå. Versan¡ii orienta¡i spre sud, sud-est ¿i sud-vest sînt mai usca¡i,

au un poten¡ial termic pozitiv mai mare ¿i înregistreazå un numår de zile cu

zåpadå mai scåzut. Pe cei cu expunere nordicå, în defilee ¿i pe våile înguste,

umiditatea este mai mare, stratul de zåpadå se men¡ine pânå în luna mai

(Bâsca Micå), iar intervalul cu temperaturi negative este mai îndelungat.

Trecerea de la iarnå la primåvarå ¿i de la toamnå la iarnå se face

mai devreme ¿i, respectiv, ceva mai tîrziu pe culoarele de vale ale Buzåului

¿i pe Bâsca Rozilei.

Re¡eaua hidrograficå din Mun¡ii Penteleu este tributarå râurilor

Bâsca Mare ¿i Bâsca Micå.

Bâsca Mare este principalul afluent al râului Buzåu ¿i are o lun-

gime de 61 km. Bazinul hidrografic al acestui râu este situat în Mun¡ii Bu-

HIDROGRAFIA

82

zåului ¿i se învecineazå la nord-vest cu Mun¡ii Bre¡ecului, iar la nord-est cu

Mun¡ii Vrancei. Dupå ce î¿i adunå izvoarele de sub vârful Låcåu¡i ¿i vârful

Zârna, Bâsca Mare stråbate Depresiunea Comandåu, iar de la confluen¡a

cu Dârnåul ¿i pânå la unirea cu Bâsca Micå, pe mai mult de 40 km, separå

Mun¡ii Penteleu de Podu Calului. Cea mai mare parte din acest sector are

înfå¡i¿area unui culoar de vale relativ îngust, tåiat predominant în forma¡iuni

rezistente. În unele por¡iuni, îngustarea då imaginea de defileu pe mai mul¡i

kilometri, alteori gâtuirile alterneazå cu mici bazinete. Deosebit de pitoresc

råmâne defileul tåiat începând de la nord de confluen¡a cu Bâsculi¡a pânå

în amonte de Cernatu. Între Cernatu ¿i Varlaam, valea se lårge¿te mult iar

terasele sunt mai bine dezvoltate.

Dupå primirea principalului såu afluent de stânga – Bâsca Micå,

se continuå pe o lungime de 19 km cu Bâsca Rozilei ¿i astfel dupå un tra-

seu normal de 80 km se varså în Buzåu în zona luncii Priporului (Nehoia¿).

Sectorul inferior al Bâscei Mari este cuprins între Culmea Lovizului

¿i localitatea Varlaam ¿i se individualizeazå prin orientarea nord-vest – sud-

est, prin meandre scurte ¿i o accentuatå simetrie a profilului transversal al

bazinului.

Bâsca Mare prime¿te pe partea dreaptå afluen¡i mici, iar pe partea

stângå ace¿tia sunt mai lungi: Patacu, Bâsculi¡a, Cernat ¿i Milei.

¥nclinarea accentuatå a pantelor versan¡ilor imprimå scurgerilor de

suprafa¡å viteze mari. For¡a de transport a scurgerilor contribuie la cre¿terea

cantitå¡ilor de aluviuni grosiere în albia minorå a Bâscei Mari, astfel cå la

viituri acestea ac¡ioneazå ca elemente defavorizante pentru fauna piscicolå.

Bâsca Micå constituie principalul afluent pe stânga al Bâscei Mari

¿i î¿i are obâr¿ia în gruparea unor pâraie care izvoråsc din vârfurile Låcåu¡i

(1776m), Goru (1784m) ¿i Mani¿ca Mare (1676 m). Bâsca Micå prime¿te

83

numeroase pâraie ce coboarå din Mun¡ii Penteleu, cu lungimi aproape

egale: Bålescu¡u, Bålescu Mare, Zånoaga, Izvorul Sårat, ªapte Izvoare, Ciuta

Mare, Brebu, Pârâul Stânii, Paltinu, Neagra.

Valea Bâscei Mici este în general mai îngustå în compara¡ie cu cea

a Bâscei Mari, prezintå mai multe rupturi de pantå ¿i destul de multe alu-

necåri. ¥n zona gresiei de Tarcåu, valea se îngusteazå pânå la formarea de

chei (Mu¿a ¿i Bålescu, Zånoaga ¿i ªapte Izvoare, Brebu ¿i Secuiu). Zone

largi mai importante se întâlnesc la Mu¿a, Secuiu ¿i Brebu.

Referitor la lacuri, este de men¡ionat cå lacurile naturale sunt cele

mai numeroase. De asemenea, ¿i lacurile formate între valurile de alune-

care sunt destul de numeroase, datoritå intensitå¡ii ¿i frecven¡ei alunecåri-

lor de teren din bazin. Un astfel de exemplu este Lacul Negru din Mun¡ii

Penteleu, aflat sub muchia Steghii la o altitudine de 1050 m, la ora actualå

aflat într-o stare avansatå de colmatare ¿i eutrofizare.

Lacurile de baraj formate prin surpare ¿i alunecare, care iau na¿tere

prin alunecarea unei pår¡i dintr-un versant în albia minorå a râului, blocând-

o par¡ial sau total. Întâlnim astfel Lacul Hânsaru pe un afluent al Bâscei

Mari, lacuri pe Bâsca Micå, dar cu o existen¡å efemerå.

Lacurile de baraj natural se întâlnesc în zona montanå ¿i apar atunci

când masa alunecatå ajunge în albia minorå a râurilor, acoperind-o total. În

cazul barårii par¡iale (peste 75% din albia minorå) apar numai procese locale

de låcuire. Baråri par¡iale apar frecvent pe Bâsca Micå ¿i Bâsca Mare. Urme

de lacuri de baraj natural se pot remarca ¿i pe valea Patacu.

Sub culmea Penteleu, la nord-est de vârful principal, pe o treaptå

structuralå situatå la 1510 m, pe locul unui fost lac, s-a dezvoltat un tinov

numit Lacul Ro¿u, cu ochiuri de apå existente numai primåvara.

84

De asemenea, în numeroasele microdepresiuni de alunecare sau

nivale, îndeosebi de pe Viforâta, Zånoaga ¿i culmea Penteleu, primåvara se

men¡in ochiuri de apå circulare sau alungite, adânci pânå la 1 m.

În ceea ce prive¿te calitatea globalå a apelor de suprafa¡å, râul

Bâsca Mare se încadreazå în categoria a I-a de calitate a apelor de suprafa¡å.

Excep¡ie a fåcut indicatorul „fier“, a cårui valoare medie s-a încadrat în ca-

tegoria II-a de calitate. Din punct de vedere biologic, râul Bâsca, pe toatå

lungimea lui, a fost încadrat în zona b mezosaprobå - ape slab impurificate

în sensul con¡inutului de substan¡e organice biodegradabile. Gradul de

curå¡enie, în cele douå sec¡iuni, variazå între 80% ¿i 81%.

Varietatea ¿i complexitatea reliefului ¿i tipurile de vegeta¡ie au de-

terminat trecerea de la zonalitatea latitudinalå a solurilor la desfå¿urarea lor

etajatå. Totodatå, interven¡ia antropicå în ultimele secole a dus la puternice

modificåri ale caracterelor morfologice ¿i chimice ale solurilor ¿i uneori chiar

la completa lor înlåturare prin eroziune.

În repartizarea solurilor, factorul determinant îl constituie treptele

de relief. Ceilal¡i factori naturali, îndeosebi roca, imprimå anumite caractere

pe fondul general al distribu¡iei impuse de relief.

Solurile se compun din podzoluri humico-feriiluviale ¿i soluri

brune argilo-humice, iar în locurile acoperite cu paji¿ti apar solurile brune

¿i brun acide de paji¿te. În Penteleu, influen¡ele bioclimatice sunt deosebit

SOLUL

85

de puternice în aria pådurilor de conifere ¿i a paji¿tilor secundare. Aici, umi-

ditatea accentuatå ¿i temperaturile scåzute fac ca descompunerea masei

organice så se realizeze mai greu, iar humusul rezultat så aibå o puternicå

aciditate. Pe pantele accentuate se dezvoltå solurile brune acide, pe când în

locurile pu¡in înclinate, care permit men¡inerea umezelii ¿i chiar dezvolta-

rea de sfagnete, apar podzoluri cu mult humus brut. Vegeta¡ia naturalå de

pe solurile brune acide este reprezentatå de påduri de molid, molid-brad ¿i

fag înso¡itå de o vegeta¡ie ierboaså acidofilå. Cea mai mare parte a resturi-

lor organice nu sunt descompuse complet, ele fiind acumulate sub formå

de humus brut. Textura solului este grosierå-mijlocie, nediferen¡iatå pe pro-

fil. Fertilitatea este mai scåzutå decât a solurilor din aceastå claså (clasa

cambisoluri), fiind utilizate în silviculturå ¿i ca paji¿ti alpine.

La altitudini mai mici (corespunzåtoare pådurilor de fag, fag ¿i

rå¿inoase) intervine ca factor important ¿i roca. Pe gresia de Tarcåu se dez-

voltå soluri brune ¿i brune acide mezobazice, bogate în material scheletic

cu un grad de podzolire argiloiluvialå redus. Pe versan¡ii nordici ¿i ai våilor

înguste, acidificarea este mai accentuatå. Textura acestui sol este de obicei

mijlocie, nediferen¡iatå pe profil, având proprietå¡i hidro-fizice bune. Dato-

ritå acestor însu¿iri ele prezintå o fertilitate naturalå bunå, având folosin¡e

variate, precum planta¡ii cu pomi fructiferi. În general rocile pe care au evo-

luat aceste soluri sunt bogate în calciu sau alte elemente bazice.

Pe deluviile de alunecare se dezvoltå soluri brune, în diferite grade

de gleizare, iar în luncile râurilor principale (Bâsca Mare, Bâsca Rozilei), so-

luri aluviale. Pe bârnele structurale din Penteleu, Viforîta ¿i în zona râpelor

de desprindere a alunecårilor se individualizeazå litosoluri. În cazul litoso-

lurilor, datoritå prezen¡ei rocii consolidate la suprafa¡å solificarea este slabå,

formându-se un profil scurt. La aceste soluri nu se poate vorbi de structurå

86

¿i texturå decât dacå au orizontul superior mai bine reprezentat. Prezen¡a

rocii foarte aproape de suprafa¡å determinå o capacitate reduså de înma-

gazinare a apei. Con¡inutul solului în humus este foarte sårac, pe ele fiind

întâlnite paji¿ti cu productivitate slabå.

Solurile brune feriiluviale sunt întâlnite în cadrul bazinului mijlociu-

superior al Bâscelor ocupând astfel mai mult de jumåtate din suprafa¡a ba-

zinului hidrografic. Este de altfel un tip de sol specific etajului montan

superior, ce s-a format pe roci consolidate sau rezultate din acestea: con-

glomerate, gresii ¿i pietri¿uri necalcaroase. În condi¡iile de climat umed ¿i

rece transformarea resturilor organice este anevoioaså, formându-se pu¡in

humus. Ele au o texturå grosierå-mijlocie, nediferen¡iatå pe profil. Ele nu

prezintå exces de apå, datoritå drenajului extern foarte bun. Solurile au o

fertilitate micå fiind folosite în silviculturå sau ca paji¿ti.

Podzolurile se întâlnesc la altitudini mai mari decât solurile brun

iliuviale. Vegeta¡ia care se formeazå pe acest tip de sol este cea specificå

molidului, jneapånului sau paji¿tilor. Podzolurile au o texturå variatå, de

cele mai multe ori mijlocie-grosierå, nediferen¡iatå pe profil. De¿i pro-

prietå¡ile fizice sunt pu¡in favorabile, iar clima este foarte umedå, datoritå

drenajului foarte bun, nu prezintå exces de apå.

Vegeta¡ia natural poten¡ialå a masivului Penteleu este cea fore-

stierå, distingându-se urmåtoarele unitå¡i zonale de vegeta¡ie, diferen¡iate

VEGETAºIA CARACTERISTICÅ

87

dupå gradientul altitudinal:

� etajul nemoral (al pådurilor de foioase) cu urmåtoarele subetaje:

� subetajul pådurilor de fag;

- subetajul amestecurilor de fag cu rå¿inoase.

� etajul boreal al pådurilor de molid.

Prin defri¿area pådurilor din partea superioarå a masivului, au luat

na¿tere paji¿ti secundare de Festuca rubra ¿i de Nardus stricta, precum ¿i

tufåri¿uri alpine de ienupår, Vaccinium myrtilus.

Vegeta¡ia intrazonalå cuprinde asocia¡ii de stâncårii ¿i grohoti¿uri,

de pâraie de munte, de mla¿tini, de luncå.

Fondul de bazå al florei din zonå este compus din elemente euro-

pene ¿i euroasiatice la care se adaugå elemente boreale ¿i submediteraneene.

Defri¿atul, på¿unatul intensiv, vânatul ¿i pescuitul abuziv au de-

terminat reducerea numårului de indivizi din anumite specii, ceea ce a

impus punerea sub ocrotire a acestora.

De la 1400-1450 m în sus, crestele, vârfurile ¿i unele platouri prez-

intå o vegeta¡ie subalpinå cu tufåri¿uri ¿i ierburi comune. Pozi¡ia relativ joaså

a limitei pådurii ¿i extensiunea mai largå în Masivul Penteleu a etajului sub-

alpin sunt legate de defri¿årile fåcute de-a lungul anilor pentru mårirea

suprafe¡ei de på¿unat. Caracteristice sunt tufåri¿urile dese de afini ¿i meri¿or

(Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis�idaea), aninilor de munte (Alnus viridis)

¿i mai ales ale ienupårului (Juniperus communis alpina) care ocupå suprafe¡e

mari în Penteleu, la peste 1500 m altitudine.

Abrupturile stâncoase sunt dominate de påiu¿ul de stâncå (Fes�

tuca rupicola saxatilis) iar locurile plane, cu altitudini mai mici de påiu¿ul

ro¿u (Festuca rubra commutata) ¿i iarba câmpului (Agrotis capillaris) în

amestec cu ¡epo¿ica (Nardus stricta).

88

Se remarcå numeroase plante care dau paji¿tilor din primåvarå

pânå în toamnå palete coloristice extrem de variate: stânjenelul de munte

(Iris ruthenica), garoafa (Dianthus tenuifolius), gen¡iana (Gentiana asclepi�

adea), topora¿ul de munte (Viola declinata), coacåzul (Ribes spp), cåtina micå

(Myricaria germanica) etc.

În unele microdepresiuni, în care au existat lacuri, dezvoltarea

abundentå a vegeta¡iei a dus la individualizarea unor mla¿tini cu mu¿chi de

turbå (Sphagnum spp), roua cerului (Drosera rotundifolia), poroinic (Orchis

spp), bumbåcåri¡e (Eriophorum latifolium), rogoz (Carex spp) etc. Tipic este

Lacul Ro¿u din Penteleu, transformat cu timpul în tinov.

La altitudini de 1300-1400 m, precum ¿i pe versan¡ii cu expunere

nordicå se întâlnesc påduri de molid (Picea abies), asociate cu mesteacåni¿

(Betula spp) ¿i fag (Fagus sylvatica). Pådurile de brad (Abies alba) cresc pe

suprafe¡e mai mici în cadrul pådurilor de amestec de fag cu rå¿inoase. Ele

se întâlnesc pe versantul estic, în rest constituind apari¡ii izolate. Pådurile de

molid pure sunt limitate ca suprafa¡å ¿i apar mai ales între 1200 ¿i 1600 m.

Pe versan¡ii sudici, între 1200 ¿i 1400 m, ele sunt în amestec cu fågetele.

La contactul cu paji¿tile subalpine, îndeosebi pe pantele expuse

vântului, apar indivizi mai scur¡i, izola¡i ¿i cu profil asimetric. Alåturi de molid

întâlnim bradul ¿i pinul. Paji¿tile din zona de pådure sunt bogate în gram-

inee, îndeosebi påiu¿ul ro¿u (Festuca rubra) ¿i iarba câmpului (Agrotis cap�

illaris).

Arbu¿tii din aceste påduri sunt reprezenta¡i de alun (Corylus avel�

lana), socul comun (Sambricus nigra), zmeur (Rubus idaeus). Stratul ierbos

este compus din plante de mull: cinste¿ (Salvia glutinosa), mierea ursului

(Pulmonaria rubra) ¿i ferigile Athyrium filix femina ¿i Dryopteris filix mas. În

lungul apelor ¿i în sectoarele umede existå mai multe specii de mu¿chi, pi-

89

ciorul coco¿ului (Ranunculus spp), izma (Mentha piperita), pipirig (Juncus ef�

fusus), captalan (Petasites hybridus) etc.

Planta¡ii de pini se regåsesc în locurile predispuse alunecårilor de

teren. Pini dispersa¡i sunt ¿i pe fâne¡ele de la altitudini mai mari, cu ex-

pozi¡ie nordicå, având ca substrat påru¿cå (Festuca sudetica), ¡epo¿icå (Nar�

dus stricta) ¿i ferigi.

Între 1000 ¿i 1300 m altitudine, pådurile de amestec de fag cu

rå¿inoase ocupå cea mai mare întindere. Acestea con¡in ¿i exemplare de

paltin (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus glabra), frasin comun

(Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus). Dintre speciile stratului ier-

bos se remarcå: cinste¿ (Salvia glutinosa), trepådåtoare (Mercurialis perenis),

vinari¡a (Asperula odorata), mierea ursului (Pulmonaria rubra).

Între 600 ¿i 1000 m altitudine, se gåsesc pådurile de fag (Fagus

sylvatica), care pe versan¡ii sudici urcå pânå la 1200 m. Predominå fagul în

asocia¡ie cu paltinul (Acer pseudoplatanus) ¿i ulmul de munte (Ulmus

glabra), frasinul (Fraxinus spp), jugastrul (Acer campestre), plopul tremurå-

tor (Populus tremula), carpenul (Carpinus betulus).

Arbu¿tii sunt reprezenta¡i de alun (Corylus avellana), soc (Sambucus

nigra), corn (Cornus mas), zmeur (Rubus idaeus), mur (Rubus caesius).

La altitudini de 600-700 m se întâlnesc påduri de gorun (Quercus

sesilliflora), mai ales pe versan¡ii cu expunere sudicå. Cresc în asocia¡ie cu

frasin (Fraxinus spp), tei (Tilia cordata), cire¿ (Prunus avium). Stratul ierbos

este alcåtuit din flora de mull la care se adaugå gramineele.

Zåvoaiele sau pådurile de luncå sunt formate din arbori cu

lemn moale: anin alb (Alnus incana), anin negru (Alnus glutinosa), plop

(Populus spp), sålcii (Salix spp), la care se adaugå arbu¿ti precum cåtina

¿i råchita precum ¿i specii ale stratului ierbos: alior (Euphorbia amyg�

90

daloides), nåpraznic (Geranium robertianum), firu¡a (Poa pratensis),

specii de trifoi.

Dintre speciile de faunå prezente în sit amintim:

Mamifere: lupul (Canis lupus), ursul brun (Ursus arctos), râsul (Lynx

lynx), guzganul ro¿u (Arvicola terrestris scherman), cerbul (Cervus Elaphus),

pisica sålbaticå (Felis silvestris), jderul de copac (Martes martes), pâr¿ul de

alun (Muscardinus avellanarius), dihorul (Mustela putorius), veveri¡a (Sciu�

rus vulgaris), vulpea (Vulpes vulpes),

Påsåri: uliu porumbar (Accipiter gentilis), pi¡igoiul de munte (Parus

montanusI), au¿elul sprâncenat (Regulus ignicapillus), ierunca (Bonasa bona�

sia), coco¿ul de munte (Tetrao urogallus), ciocånitoarea de munte (Picoides

tridactylus), minuni¡a (Aegolius funereus), pescåru¿ul albastru (Alcedo atthis),

mierla de apa (Cinclus cinclus),

Reptile: nåpârca (Anguis fragilis), vipera neagrå (Vipera berus),

¿arpele de alun (Coronella austriaca), ¿arpele de apå (Natrix tessellata),

¿opârla de ziduri (Podarcis muralis),

Amfibieni: tritonul carpatic (Triturus montandoni), tritonul cu creastå

(Triturus cristatus) care este cea mai mare specie de triton din România ¿i

buhaiul de baltå cu burta galbenå (Bombina variegata),

Pe¿ti: mreana vânåtå (Barbus meridionalis) ¿i zglåvoaca (Cottus

Gobio),

FAUNA

91

Insecte: carabul (Carabus variolosus), croitorul alpin (Rosalia

alpina), fluturele vårgat (Callimorpha quadripunctaria).

OBIECTIVELE DE CONSERVARE

DIN ROSCI0190 PENTELEU

Obiectivele de conservare sunt reprezentate de habitatele naturale

¿i speciile de interes european existente în aria naturalå.

Tipul de habitat 9110 Påduri de fag de tip Luzulo�Fagetum apare pe

suprafe¡e mai mici (de la câteva sute de m2 la cca. 1-2 ha), pe culmi, pe

boturi de deal, pe versan¡i cu înclinare foarte mare, acolo unde solul este

mai pu¡in profund, implicit mai sårac în substan¡e nutritive.

Structurå:

stratul arborilor: fag (Fagus sylvatica)

stratul arbu¿tilor: relativ slab dezvoltat: soc (Sambucus sp.), mur

(Rubus hirtus), alun (Corylus avelana)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu¿tilor: påiu¿ de munte (Festuca dry�

meia), målaiul cucului (Luzula luzuloides)

HABITATE NATURALE

92

Tipul de habitat 9180* Påduri de fag de tip Tilio�Acerion ocupå în

general suprafe¡e mici, adeseori sub 1 ha, sau chiar sub 1000 m2.

Men¡ionåm cå alte specii caracteristice acestui tip de habitat – ulmul de

munte, frasinul, teiul de deal, teiul cu frunzå mare – apar doar diseminat.

Structurå:

stratul arborilor: paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de

munte (Ulmus glabra), cu pu¡ine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. syl�

vatica), uneori brad (Abies alba), molid (Picea abies)


(Rubus hirtus), alun (Corylus avelana), salba moale (Euonymus europaea)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu¿tilor: dominat de lopå¡ea (Lunaria re�

diviva), cu multe ferigi ¿i specii ale florei de mull

Tipul de habitat 91E0* Påduri aluviale cu Alnus glutinosa ¿i Fraxinus

excelsior (Alno�Padion, Alnion incanae, Salicion albae) apare pe suprafe¡e mai

mari.

Structurå:

stratul arborilor: plop negru (Populus nigra), sålcii (Salix sp.), ulm

(Ulmus montana), anin negru (Alnus glutinosa)

stratul arbu¿tilor: relativ slab dezvoltat: soc (Sambucus nigra.), cålin

(Viburnum opulus), sânger (Cornus sanguinea)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu¿tilor: mur (Rubus caesius), iarba lipi-

cioaså (Galium aparine)

Tipul de habitat 91V0 Påduri dacice de fag este foarte bine repre-

zentat la nivelul sitului. Este tipul de habitat majoritar, de¡inând peste 56 %

din suprafa¡a sitului.

93

Structurå:

stratul arborilor: fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica), sau în amestec

cu brad (Abies alba) ¿i/sau molid (Picea abies), paltin de munte (Acer pseu�

doplatanus), ulm de munte (Ulmus glabra)


(Rubus hirtus), alun (Corylus avelana)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu¿tilor: dezvoltat variabil în func¡ie de

umbrire, poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fågete nude);

în general înså bogat în specii ale „florei de mull“ având ca elemente ca-

racteristice speciile carpatice brusturele negru (Symphytum cordatum),

col¡i¿ori (Dentaria sp.), mierea ursului (Pulmonaria rubra); pe versan¡ii

umbri¡i cu microclimå mai umedå poate domina murul (Rubus hirtus). Alte

specii: orbaltul (Actaea spicata), floarea vântului de dumbravå, på¿ti¡a sau

floarea pa¿telui (Anemone nemorosa), aspri¿oara, floarea pådurii, vinåri¡a

(Galium odoratum), ferigi (Athyrium filix–femina, Dryopteris filix–mas), pufuli¡a

cu flori mici (Epilobium montanum), alior (Euphorbia amygdaloides), urzica

moart� (Lamium galeobdolon), nåpraznicul (Geranium robertianum), crucea

voinicului (Hepatica nobilis), H. transsilvanica, brei (Mercurialis perennis),

fåge¡ea, foaia-fågetului, salata-iepurelui, (Mycelis muralis), måcri¿ul iepu-

relui (Oxalis acetosella), såni¿oara (Sanicula europaea), stelu¡e de dumbravå

(Stellaria nemorum)

Tipul de habitat 9410 Påduri acidofile de Picea abies din regiunea

montanå (Vaccinio�Piceetea) de¡ine cca. 18 % din suprafa¡a sitului.

Structurå:

stratul arborilor: molid (Picea abies)

stratul arbu¿tilor: relativ slab dezvoltat: slab dezvoltat – exemplare

94

rare de scoru¿ (Sorbus aucuparia), soc (Sambucus sp.), coacåz de stâncå

(Ribes petraeum), caprifoi negru (Lonicera nigra), piperul lupului (Daphne me�

zereum), mur (Rubus idaeus), cununi¡a (Spiraea chamaedrifolia)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu�tilor: Oxalis acetosella, Vaccinium myr�

tillus ¿i Oxalis acetosalla sau Polytrichum sp

Tipul de habitat 3230 Vegeta¡ie lemnoaså cu Myricaria germanica

de-a lungul râurilor montane – destul de rar în Penteleu, fiind identificat,

fragmentat, în satele Varlaam ¿i Cernat, de-a lungul våii Bâsca Micå.

Structurå: Fitocenoza este instalatå primar, ca o grupare pionierå ¿i

este edificatå de specii mezoterme, mezo-higrofile ¿i higrofile în propor¡ie

mare, iar speciile ierboase pot fi ¿i eutrofe, în special dupå revårsåri. Stratul

arbustiv este dominat de cåtina micå (Myricaria germanica) în propor¡ii dife-

rite, fiind asociat cu sålcii (Salix purpurea). Sporadic, apar exemplare juvenile

de anin alb (Alnus incana), anin negru (Alnus glutinosa), fag (Fagus sylvatica).

Acoperirea stratului este de 40–75%, iar înål¡imea variazå între 0,50–2,50

m. Stratul ierburilor are o dinamicå foarte activå, fiind frecvent distrus de vii-

turi, de aceea are o acoperire variabilå de 20–50%, cu în¡elenire reduså.

Iarba câmpului (Agrostis sp.) ¿i påiu¿ul (Festuca sp.) ¿i Dactylis glo�

merata sunt cele mai abundente graminee.

Tipul de habitat 4060 Tufåri¿uri alpine ¿i boreale – etajul subalpin

Structurå: Fitocenoza este edificatå mai ales de specii arcto-alpine

¿i circumpolare, speciile carpatice fiind bine reprezentate. Sunt specii oli-

goterme, mezo-xerofile, oligotrofe, acidifile.

Speciile edificatoare pot fi: ienupårul (Juniperus sp), Bruckenthalia

spiculifolia sau afinul (Vaccinium myrtillus) ¿i meri¿orul (Vaccinium vitis idaea).

95

Tipul de habitat 6430 Comunitå¡i de lizierå cu ierburi înalte higro-

file de la nivelul câmpiilor, pânå la cel montan ¿i alpin - frecvent întâlnit în

Penteleu, fiind identificat, la liziera pådurii (pe drumul forestier spre Vârful

Penteleu, satele Varlaam, Cernat etc.)

Structurå: comunitå¡i higrofile ¿i nitrofile de ierburi înalte, de-a lun-

gul cursurilor de apå ¿i lizierelor forestiere (Senecion fluviatilis, Aegopodion po�

dagrariae, Convolvulion sepium, Filipendulion) ¿i comunitå¡i de ierburi perene

înalte higrofile din etajul montan pânå în cel alpin, apar¡inând clasei Betulo�

Adenostyletea.

Dicranum viride

Biologie: Plante vivace, cu tije erecte de talie de 3 la 6 cm, grupate

în tufe laxe, mai mult sau mai pu¡in diferen¡iate.

Ecologie: Specie iubitoare de luminå, prezentå pe solurile humice

moderate pânå la cele turboase ¿i pe substraturi silicoase, calcifugå, pre-

ferå solurile uscate semiuscate, este acidofilå mezoxerofitå.

Popula¡iile de Dicranum viride au fost observate atât în zona de

grani¡å a pådurilor de molid cu ierburile înalte ce înso¡esc våile apelor Cer-

natu, Bâsculi¡a, Patacu, dar ¿i în zonele cu mu¿chi din golul alpin ce în-

conjoarå Vârful Penteleu.

SPECIILE DE FLORÅ

96

Drepanocladus vernicosus

Biologie: Plante vivace, cu tije erecte de talie de 1,5 la 4 cm, gru-

pate în tufe dense cu aspect de covor, nediferen¡iate. Este prezentå în eta-

jul montan ¿i subalpin, foarte rar întâlnitå la câmpie ¿i în zona alpinå.

Ecologie: Specie iubitoare de climat umed asigurat de un con¡inut

ridicat de vapori în aer, iubitoare de luminå, preferå solurile humice acide,

humice moderate pânå la cele turboase, calcifugå, preferå solurile umede

¿i permanent alimentate cu apå rece, este acidofilå.

Popula¡iile de Drepanocladus vernicosus sunt prezente în numår

foarte redus în împrejurimile fostului Lac Ro¿u care a colmatat, din care au

mai råmas o serie de zone umede transformate în tinoave tinere perma-

nent alimentate cu apa rece din o serie de izvoare.

Clopo¡ei (Campanula serrata)

Biologie: Specie perenå, înål¡imea indivizilor variazå de la 20 la 60

de cm, înflore¿te în lunile iulie – septembrie. Florile cu petale de culoare

mov-violet.

Ecologie: Råspândire – Frecventå, specie întâlnitå de la subetajul

fagului pânå la cel alpin, prezentå în paji¿ti ¿i tufåri¿uri.

În Mun¡ii Penteleu este o specie frecventå, abundentå ca efective

popula¡ionale aflate într-o stare de conservare bunå, popula¡ii ce acoperå

întregul gol alpin coborând ¿i în zonele înierbate dintre habitatele fores -

tiere.

Stânjenel (Iris aphylla ssp. hungarica)

Biologie: Specie perenå, înål¡imea indivizilor variazå de la 15 la 35

de cm, înflore¿te în lunile mai –iunie. Florile sunt de culoare mov.

97

Ecologie: Råspândire - Specie sporadicå întâlnitå de la zona pådu-

rilor de stejar la subetajul fagului la cel boreal(al molidului), prezentå în

paji¿ti însorite.

Deoarece Iris aphylla ssp. hungarica este o specie rarå cu prezen¡å

sporadicå, popula¡ia existentå în Penteleu se întinde pe o suprafa¡å reduså

de cca. 5000 m2, indivizii sunt distribui¡i grupat.

MAMIFERE

Râsul (Lynx lynx)

Descriere: are membrele posterioare puternice ¿i groase, mai lungi

decât cele anterioare, iar profilul corpului, împreunå cu membrele se pot

înscrie într-o formå de påtrat, coada påroaså ¿i groaså, cu vârful bont ¿i în-

todeauna scurt (aproximativ ¼ din lungimea corpului). Capul este sferic, iar

zona facialå apare turtitå, din cauza perilor lungi de pe obraji, mai ales în

timpul iernii, când sunt adevåra¡i favori¡i, de la urechi pânå sub bårbie. Ure-

chile mari, cu bazele late ¿i cu vârfurile ascu¡ite, pe acestea existând câte un

smoc de peri drep¡i, negri, lungi de aproximativ 5 mm, dând râsului o

înfå¡i¿are caracteristicå.

Tålpile sunt late, adaptate la mersul pe zåpadå. Ghearele mem-

brelor anterioare sunt mari, puternic curbate ¿i turtite lateral; cele ale mem-

SPECIILE DE FAUNÅ

98

brelor posterioare sunt ¿i ele puternic curbate, ca adaptare la cå¡åratul în

arbori.

Råspândire geograficå (areal de distribu¡ie): râsul tråie¿te în zo-

nele montane, împådurite din nordul ¿i centrul Europei, par¡ial în Orientul

Apropiat ¿i mai extins în America de Nord.

Habitat caracteristic: pådurile cu arbori înal¡i oferå râsului adåpos-

turile preferate pentru odihna din timpul zilei; seara iese din culcu¿uri, pen-

tru a-¿i vâna pråzile. Între condi¡iile necesare existen¡ei râsului sunt:

– disponibilitatea hranei: påsåri, apoi iepuri, vulpi, cerbi, cåprioare,

capre negre;

– versan¡i stânco¿i, inaccesibili omului; arbori înal¡i ¿i alte elemente

„de fortifica¡ii“, din care râsul poate scåpa cu u¿urin¡å în caz de pericol ¿i în

care så-¿i poatå cre¿te în lini¿te, puii;

– existen¡a straturilor de zåpadå de 40 – 50 cm înål¡ime; la zåpezi

mai înalte trebuie ca acestea så fie compacte sau acoperite cu crustå de

ghea¡å care så suporte greutatea animalului, fårå a se scufunda ¿i bloca în

zåpadå.

Hrana: coco¿i de munte ¿i de mesteacån, ierunci, ciocånitori

negre, mierle, alunari, sturzi de iarnå), iepuri, veveri¡e, vulpi, bursuci, ciute

¿i pui de cerbi, de cåprioarå. Nu ezitå så prindå ¿oareci de zåpadå, chi¡cani

¿i chiar påstråvi. Dacå nu gåse¿te vânat sålbatic, atacå vi¡ei, oi, capre, pisici

domestice ¿i cu toate cå se considerå cå se hråne¿te numai cu pråzi vii, la

foame mare consumå ¿i cadavre.

Teritorialitatea: Pe de o parte, bel¿ugul sau såråcia hranei, iar pe de

altå parte – mårimea popula¡iei (numårul de râ¿i) dintr-o anumitå zonå, de-

terminå ¿i mårimea teritoriilor individuale. Cu cât zåpada este mai denså

sau este acoperitå cu o crustå de ghea¡å, cu atât deplasårile râ¿ilor sunt pe

99

distan¡e mai mari ¿i invers, cu cât zåpada este mai afânatå, animalele pot

fi acoperite sau ocupå un teritoriu foarte mic, încât de cele mai multe ori

suferå de foame.

În zonele cu numeroase pråzi, râ¿ii devin mai mult sau mai pu¡in

sedentari, deplasårile lor fiind pe acelea¿i rute, pe care le parcurg o datå la

7 – 10 zile, iar întregul teritoriu individual este controlat o datå la 15 – 30 de

zile. Durata mai mare în controale este pentru zonele montane, cu terenuri

accidentate, cu versan¡i abrup¡i, dar mai este determinatå ¿i de abunden¡a

pråzilor.

De obicei, potecile râ¿ilor pe la marginea dintre trupurile de påduri

¿i tåieturile rase, pe la limita dintre påduri ¿i mla¿tini sau tåuri, perimetral po-

ienilor ¿i de-a lungul crestelor stâncoase. Când ies la vânarea de pråzi se

a¿eazå din timp în timp la pândå, pe o stâncå, pe un trunchi sau pe orice

forma¡iune mai înaltå, de pe vârful cåreia pot supraveghea zonele înconju -

råtoare. Aceste obiceiuri sunt cunoscute de vânåtori, iar braconierii instaleazå

capcane exact în asemenea locuri vizitate de râ¿i, pentru a-¿i pândi pråzile.

Adåposturi: Râ¿ii tråiesc în familii, cel mai frecvent fiind våzute fe-

melele cu pui, iar masculii – în imediata apropiere. Puii sunt crescu¡i în lo-

curi tainice din adâncul pådurilor compacte, de foioase, de conifere sau în

amestec, cu arbori înal¡i ¿i substrat stâncos sau în pâlcuri de påduri încon-

jurate de mla¿tini. Culcu¿ul este plasat pe sub rådåcinile arborilor, pe sub

lespezi de piatrå sau chiar în vizuinile abandonate de vulpi ¿i bursuci. Uneori

se adåpostesc în scorburile trunchiurlor doborâte sau în fisuri de stânci. Ase-

menea culcu¿uri sunt cåptu¿ite cu ierburi uscate, cu penele unor påsåri care

le-au cåzut pradå, cu fire de lânå ¿i cu mu¿chi de påmânt.

La vârsta de 2–3 luni a puilor, familia de râ¿i abandoneazå culcu¿ul

în care i-a crescut ¿i ie¿ind în cåutarea de hranå, se opresc la låsarea serii,

100

în culcu¿uri temporare, de obicei situate în locuri mai înalte, cu bunå vizi-

bilitate în jur ¿i foarte rar intrå pe sub stânci, pe sub trunchiuri sau în vizui-

nele påråsite de vulpi ¿i bursuci.

Ritmul diurn de activitate: Râ¿ii sunt de regulå activi dupå asfin¡itul

soarelui, dar în perioada de reproducere ¿i de cre¿tere a puilor, precum ¿i

atunci când hrana este pu¡inå, ies în cåutarea pråzilor ¿i în timpul zilei, frec-

vent fiind våzu¡i diminea¡a devreme ¿i cu 30 – 60 minute înainte de asfin¡it.

Râ¿ii nu vâneazå pe viscol, în timpul ploilor sau pe cea¡å deaså.

Sunt precau¡i, dar ¿i impruden¡i. De¿i în general evitå cursurile de apå, a

fost våzut cum în timpul verii se aruncå så înoate pentru a traversa râurile.

De obicei nu se tem de prezen¡a omului, deseori fiind våzu¡i cum se de-

plaseazå paralel cu pârtiile de ski sau de-a lungul ¿oselelor ¿i chiar intrând

în localitå¡i. Are un excelent sim¡ al auzului, fo¿netul pin pådure al unui ie-

pure putând fi auzit de la 50 – 60 m depårtare. Sim¡urile våzului ¿i al miro-

sului sunt ¿i ele bine dezvoltate; este gre¿itå pårerea unor vânåtori care

sus¡in cå râsul nu are sim¡ al mirosului. Cu ajutorul mirosului ia urmele

pråzilor ¿i când aceste urme sunt pierdute, tot cu sim¡ul mirosului le re-

descoperå. Cu toate acestea este adevårat cå sim¡urile våzului ¿i mirosului

sunt mai pu¡in dezvoltate decât la vulpi ¿i lupi.

Reproducerea ¿i cre¿terea puilor: În perioada reproducerii (fe-

bruarie – martie), râ¿ii nu se hrånesc. Pe lângå îngrijirea puilor, mama în-

depårteazå de la culcu¿ul puilor alte animale (în primul rând câinii), dar

påråse¿te puii dacå î¿i face apari¡ia omul. La vârsta de trei luni, puii încep så

iaså din culcu¿, înso¡i¡i de mamå. Nåpârlesc de douå ori pe an: primåvara

¿i toamna.

Ritmul de cre¿tere al puilor este rapid, încât la vârsta de un an ating

greutatea de 13 – 14 kg; în captivitate înså pot atinge greutatea de 30 kg la

101

aceea¿i vârstå. Maturitatea sexualå este atinså în al doilea an de via¡å. Lon-

gevitatea este de 25 de ani.

Du¿mani: Numai lupii. De obicei unde existå lupi nu existå râ¿i.

Puii de râs pot fi ataca¡i de vulpi, vulturi, ace¿tia din urmå fiind ¿i concure¡ii

râ¿ilor adul¡i, la hranå.

Ursul-brun (Ursus arctos)

Descriere: Este un mamifer masiv, care pare greoi, dar corpul lui

este bine propor¡ionat; pare greoi din cauza mi¿cårilor lui lente, fårå grabå.

Ursul este un animal tipic de pådure montanå, preferându-le pe cele de

conifere; în afara României tråie¿te ¿i în zonele de tundrå. Are råspândirea

cea mai largå, din Europa pânå în Asia ¿i pe continentul nord-american. În

Europa, multe popula¡ii de urs tråiesc izolate, având un numår mic de indi-

vizi; de exemplu în întreaga Austrie existå doar ¿apte ur¿i.

Areal: Ursul brun este specia de urside cu cea mai largå distribu¡ie.

În ultimii 500 de ani a dispårut din Algeria, Belgia, Danemarca, Egipt,

Elve¡ia, Germania, Ungaria, Irlanda, Iordania, Israel, Liban, Liechtenstein,

Lituania, Luxemburg, Mexic, Moldova, Maroc, Monaco, Olanda, Portugalia,

San Marino, Tunisia, Marea Britanie, Siria ¿i Vatican.

Habitat: este un mamifer tipic de pådure montanå, preferå pådu-

rile în care se dezvoltå un bogat subarboret ¿i un abundent strat ierbaceu,

iar dacå pådurile sunt în principal de conifere, mai sumbre ¿i cu solul acid,

atunci cautå poienile ¿i rari¿tile respectivelor påduri. Pentru hranå cerce-

teazå vegeta¡ia ierboaså înaltå ¿i låståri¿urile de-a lungul malurilor râurilor

care traverseazå pådurile; zmeuri¿urile, afini¿urile ¿i hå¡i¿urile cu rugi de

mure sunt adeseori frecventate, mai ales când fructele sunt coapte. Se

obi¿nuie¿te så se facå deosebire între habitatele preferate pentru cåutarea

102

hranei ¿i habitatele de plasare a culcu¿urilor pentru odihnå pe de o parte ¿i

între aceste douå tipuri de habitate ¿i cele de instalare a bârlogului pentru

iernat, pe de altå parte. Acestea din urmå sunt de obicei plasate în afara te-

ritoriilor controlate zilnic, când este activ.

Hrana: Cea mai grea perioadå pentru urs este primåvara, dupå tre-

zirea din somnul de iarnå, pânå cre¿te vegeta¡ia. De aceea, în acea perioadå

atacå orice animale pe care le poate prinde. În cazul în care dispune de

hranå abundentå (inclusiv hranå oferitå de om), agresivitatea ursului fa¡å

de alte animale scade. În plus, primåvara este mai crescut ¿i consumul de

cadavre, în compara¡ie cu alte anotimpuri. Furnicile ¿i larvele lor sunt o com-

ponentå permanentå în hrana ursului, iar juvenilii preferå (le este mai u¿or)

så scormoneascå mu¿uroaiele de furnici decât så vâneze alte animale.

Ocazional, ursul mai consumå râme, insecte mari (¿i larvele lor).

În luna mai consumå muguri, låstari ¿i frunze, iar dintre plantele spontane

predominå ¿tevia. Vara consumå fructe de p�dure (mure, zmeurå, afine

scoru¿ etc.), ciuperci, diferite ierburi suculente ¿i nu evitå så intre în râurile

de munte, pentru a prinde câte un påstråv. Dar toamna este perioada cea

mai importantå de hrånire, cåci trebuie så acumuleze gråsime, pentru a re-

zista peste iarnå. De aceea, murele, zmeura, afinele ro¿ii ¿i cele negre, me-

rele ¿i perele sålbatice, ghind ¿i jirul, nucile ¿i alunele – toate sunt

consumate zilnic. Pentru a linge seva arborilor tineri, ursul le reteazå

scoar¡a, cu ajutorul din¡ilor, la baza trunchiului ¿i apoi cu ghearele o sfâ¿ie,

de jos în sus. Este mare amator de miere, pe care o cautå atât în fagurii al-

binelor ¿i viespilor sålbatice, cât ¿i în prisåci. Pe de altå parte existå ur¿i cu

o accentuatå predilec¡ie pentru carne; ace¿tia atacå uneori nu doar ani-

malele sålbatice, ci ¿i pe cele domestice, la mare foame atacându-le ¿i pe

cele adåpostite în grajduri sau în cote¡e. În general consumå ¿i cadavre,

103

iar dacå a omorât un mamifer mare, revine în acela¿i loc, câteva nop¡i la

rând.

Din 39 componente identificate în hrana de toamnå a ursului, 32%

au fost furnicile ¿i viespile, 22% - mure ¿i afine, 34% - tulpinile diferitelor

plante ¿i resturi de fructe de pådure, 9% - mamifere mici ¿i 3% - påsåri.

Teritorialitatea: indivizii duc mai mult via¡å solitarå, iar teritoriile in-

dividuale se suprapun în mare måsurå, fårå conflicte puternice. Când totu¿i

se adunå mai mul¡i indivizi la un loc (de exemplu pentru hrånire) se mani-

festå o considerabilå toleran¡å, de¿i via¡a lor în grupuri (fie ¿i temporarå) se

bazeazå pe o ierarhie bine stabilitå. În vârful ierarhiei se aflå de obicei un

mascul adult ¿i puternic, temut de ceilal¡i membri ai grupului. Cele mai

agresive sunt femelele cu pui, iar cei mai toleran¡i sunt juvenilii. Luptele

dintre ace¿tia sunt de scurtå duratå. De asemenea, în cazul ur¿ilor este cu-

noscutå agresivitatea masculilor adul¡i fa¡å de pui, motiv pentru care fe-

mele îi înso¡esc ¿i îi apårå pânå devin suficient de puternici pentru a se

putea apåra ei în¿i¿i.

Adåposturi: Adåposturile de iernat sunt cåutate în afara zonelor de

hrånire ¿i a celor de odihnå zilnicå. Acestea din urmå sunt simple, în

låståri¿uri dese de conifere ¿i de fagi, în vegeta¡ie ierboaså înaltå ¿i mai ales

pe sub rådåcini, sub stânci ¿i chiar în mici grote. Când culcu¿ul este invadat

de insecte hematofage, sapå malurile înierbate ale pâraielor ¿i pe sub trun-

chiurile dezrådåcinate ¿i doborâte ca adevårate pun¡i de pe un mal pe altul,

pentru a sta la adåpost de soare, vânt ¿i ploi.

Pentru perioada de iarnå î¿i fac culcu¿uri pe sub stânci ¿i sub

rådåcinile arborilor båtrâni, în locuri cât mai izolate, pentru o siguran¡å cât

mai mare. Dar ¿i când astfel de adposturi se gåsesc lângå ¿osele sau chiar

lângå a¿ezåri omene¿ti, ur¿ii nu ezitå så le ocupe. Trunchiurile groase, dårâ-

104

mate de pini, barazi, molizi, apoi rådåcinile acestora ¿i strea¿inile de stânci

sunt cele mai cåutate ca adåposturi pentru somnul de iarnå. Culcu¿urile

sunt cåptu¿ite cu ramuri de conifere, cu mu¿chi de påmânt, frunze, stuf ¿i

ierburi uscate. Ie¿irea din culcu¿ este astupatå cu ramuri ¿i ierburi culese din

apropiere, locul „curå¡at“ atrågând aten¡ia asupra posibilei prezen¡e a ur-

sului în acea zonå.

Ritmul diurn de activitate: Animal predominant nocturn, dar a fost

våzut de multe ori în activitate ¿i în timpul zilei. Pe vreme noroaså ¿i ploioaså

pasc mai toatå ziua ierburi ori scurmå påmântul pentru a stârni diferite ani-

male, ca hranå. Femelele cu pui ies mai devreme dupå-amiaza, în cåutarea

hranei. Dacå se aflå în apropierea vreunei localiltå¡i, to¡i ur¿ii råmân så fie

activi numai noaptea.

Reproducerea ¿i cre¿terea puilor: Numårul mediu de pui la o

na¿tere este de doi, mai rar unul sau trei; ursoaice cu câte 4 pui n-au fost

raportate decât în ultimele 3 – 4 decenii. Aceastå cre¿tere a prolifictå¡ii

este puså pe seama hranei artificiale, oferitå ur¿ilor, pe anumte fonduri

de vâ nå toare. Îngrijirea ¿i cre¿terea puilor este asiguratå exclusiv de ur-

soaice.

În raport cu mårimea ursoaicei, puii sunt foarte mici la na¿tere, ne-

cântårind mai mult de 300 – 350 g fiecare, iar lungimea corpului este de

20 – 25 cm.

Dimensiunea micå a puiului de urs (aproximativ 1/600 din greu-

tatea mamei, fa¡å de om, la care propor¡ia este de 1/20), reprezintå o adap-

tare la condi¡iile limitate de hrånire din timpul iernii, când laptele ursoaicei

(de¿i foarte consistent, con¡inând pânå la 24% gråsimi) este produs exclu-

siv pe seama rezervelor de gråsime, acumulate de organismul acesteia, din

toamna precedentå.

105

Alåptarea dureazå ¿ase luni, dar dupå în¡årcare, puii råmân cu ma-

mele lor pânå la vârsta de 1,5 – 2 ani, petrecându-¿i primele douå ierni în

acela¿i adåpost, în care s-au nåscut.

La topirea zåpezilor, puii cântåresc aproximativ 5 kg fiecare ¿i se

aventureazå så iaså din culcu¿, înso¡i¡i de mame ¿i încep cåutarea de hranå

vegetalå ¿i pråzi animale. Ursoaica are grijå så le amenajeze zilnic, câte un

culcu¿ sumar. În momentele de primejdie, ursoaica îi apårå cu îndârjire, iar

ace¿tia se refugiazå, prin cå¡årare, în arbori. Pe måsurå înså ce cresc, puii

devin tot mai pu¡in cå¡åråtori.

Ritmul de cre¿tere al ur¿ilor este foarte lent ¿i de aceea, completa

lor dezvoltare este la vârsta de 10 ani; unii autori chiar apreciazå cå proce-

sul de cre¿tere (în special o serie de tråsåturi ale craniului) continuå ¿i se de-

ifinitiveazå pânå la vârsta de 20 de ani. Maturitatea sexualå este atinså la

vârsta de trei ani. Longevitatea maximå este de 47 ani, în medie – 30–35

ani.

Du¿mani: Ur¿ii nu au du¿mani naturali. Totu¿i, puii de urs sunt

uneori ataca¡i de râ¿i ¿i de lupi. În privin¡a hranei sunt concura¡i de ierbivo-

rele care pasc în poieni ¿i de toate consumatoarele de fructe de pådure, fårå

ca asemenea competi¡ii så aibå o importan¡å vitalå pentru ur¿i.

Lupul (Canis lupus)

Descriere: Este un mamifer de talie mijlocie, cu membrele lungi ¿i

trunchiul alungit, coada de formå cilindricå, de numai 2/3 din lungimea

corpului, astfel încât când animalul se sprijinå pe ambele perechi de mem-

bre, perii terminali ai cozii nu ating påmântul. Altfel, corpul lupului este

zvelt, bine propor¡ionat, cu umerii înal¡i, abdomenul supt, gâtul puternic ¿i

musculos.

106

Areal: Lupul este o specie cu distribu¡ie largå. A dispårut din Aus-

tria, Belgia, Danemarca, Elve¡ia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Olanda ¿i

Marea Britanie.

În fauna României, lupul a fost råspândit ca specie comunå de la

nivelul Deltei Dunårii ¿i a zonelor de câmpie, în cele deluroase ¿i de munte,

pânå la limita superioarå a pådurilor de conifere. Aståzi, lupul rareori mai

apare în pådurile din zonele deluroase, mai frecvent fiind în zonele de

munte. În acestea din urmå este vorba de fapt despre o refacere a po-

pula¡iilor de lup, contra cåreia a fost o intenså campanie de combatere, prin

împu¿care, dar mai ales cu momeli otråvite.

Habitat: Altådatå se adåpostea în stufåriile Deltei Dunårii, în zåvoa-

iele râurilor ¿i în pådurile de la nivelul câmpiei pânå în zona montanå. Aståzi

i-au råmas ca refugii mai sigure, pådurile montane (mai pu¡in cele din zo-

nele deluroase), fårå så fie atras de pådurile compacte. Mai curând cautå

trupuri de påduri care alterneazå cu locuri deschise.

Hrana: Fiind o specie prådåtoare, principalele componente ale hra-

nei sunt mamiferele de talie mijlocie ¿i mare. Cantitatea ¿i accesibilitatea

pråzilor se reflectå în densitatea indivizilor de lup dintr-o zonå sau alta. În

afarå de artiodactile, lupul mai consumå iepuri, marmote, arici, vulpi, jderi,

câini, ¿acali, eno¡i, apoi veveri¡e, ¿oareci, chi¡cani. Când au la dispozi¡ie, lu-

pilor le face plåcere så prindå påsåri mari, cautå cuiburile cu ouå ¿i puii

påsårilor. Gâ¿tele sålbatice ¿i cele domestice par a fi preferate. În peregrin-

årile dupå pråzi mari, culeg broa¿te, ¿erpi, ¿opârle, ¡estoase ¿i nu ocolesc

nici insectele. La mare foame consumå ¿i cadavre, iar dacå descoperå gropi

de gunoi, întreaga haitå de lupi le viziteazå iarna, cu regularitate. Cautå ve-

cinåtatea apelor, deoarece acolo vin multe animale så se adape ¿i astfel î¿i

pot gåsi mai u¿or pråzile.

107

În ciuda faptului cå fac parte din ordinul carnivorelor, lupii con-

sumå ¿i unele plante, ¿i fructe: zmeur, afine, mure, mere ¿i pere pådure¡e,

apoi pepeni galbeni ¿i verzi, sfeclå.

Un fenomen particular, care î¿i face loc în rela¡iile intraspecifice pe

timp de iarnå este canibalismul, lupii mai puternici mâncându-i pe cei mai

slabi, råni¡i sau bolnavi. De asemenea, s-a obsbervat cå în captivitate, puii

de lupi mai viguro¿i îi månâncå pe cei mai slabi.

Nu se hrånesc zilnic, ci la intervale de mai multe zile, putând re-

zista fårå hranå pânå la douå såptåmâni. În acest råstimp nu pierd din greu-

tate ¿i nici din puterea de a fugåri o eventualå pradå. În asemenea situa¡ii

înså devin foarte agresivi ¿i lacomi, putând mânca pânå la 25 kg de carne.

O haitå de 7 – 8 lupi månâncå un cal întreg, într-o singurå noapte. Când nu

pot consuma întreaga pradå, ascund resturile, pentru a reveni, la nevoie.

Deseori asemenea „rezerve“ sunt consumate de vulpi, corbi, ciori grive etc.

De obicei înså, lupii nu consumå odatå mai mult de 2 – 3 kg de carne, iar

cantitatea consumatå în plus este regurgitatå.

Teritorialitatea: Haitele de lupi nu se amestecå între ele, iar când se

întâlnesc, se privesc cu ostilitate ¿i se încaierå în lupte. Totu¿i, dacå întâl-

nesc o pradå mare, se unesc doar pentru un timp, pentru a o råpune. Ast-

fel de reuniri sunt tranzitorii, de scurtå duratå ¿i numai în locurile cu turme

de vite.

Fiecare haitå î¿i apårå teritoriul propriu de vânåtoare. Teritoriile fie-

cårei haite au diametrul de 6–12 km, iar acolo unde resursele de hranå sunt

sårace, teritoriul se lårge¿te la 15–20 km în diametru. Primåvara, haitele se

destramå, prin separarea perechilor, în vederea reproducerii. Dar solitari

sau în haite, noaptea controleazå zone mai largi sau mai restrânse, în

func¡ie de cât de abundentå este hrana.

108

Adåposturi: Î¿i amenajeazå culcu¿uri pe sub rådåcini ¿i sub lespezi

de piatrå, pe versan¡i cu expunere sudicå ¿i cât mai aproape de cursuri de

apå. În lipsa acestora din urmå, cautå tufi¿uri cât mai greu accesibile. Uneori

folosesc vizuinile vulpilor, bursucilor, marmotelor, iar alteori î¿i sapå sin-

guri vizuini, cu câte 2–3 ie¿iri. Culcu¿urile sunt folositoare pentru odihna

din timpul zilei. Ele sunt de obicei situate în centrul teritoriului de vânare. Fe-

melele gestante î¿i cautå adåposturile vechi, în timp ce primiparele î¿i fac

culcu¿uri noi, dar aproape de locul în care s-au nåscut.

Un culcu¿ odatå construit este folosit de aceea¿i pereche de lupi,

timp de mai mul¡i ani. Dacå masculul moare este înlocuit de altul tânår, din

aceea¿i familie. Dacå moare lupoaica, o alta tânårå, din aceea¿i haitå o va

înlocui.

Ritmul diurn de activitate: Pe cât de temåtori sunt de prezen¡a omu-

lui ziua, pe atât de curajo¿i devin noaptea, când, pentru urmårirea pråzilor,

pot så intre ¿i în localitå¡i. Totu¿i, în timpul iernii, în pådurile lini¿tite, ies în

cåutarea hranei ¿i în timpul zilei. Altfel, principalele activitå¡i de cåutare a

pråzilor ¿i de hrånire, de ac¡iune conjugatå a haitelor în atacarea pråzilor de

talie mare, de deplasåri pe distan¡e mari sunt pe timpul nop¡ilor de iarnå.

Reproducerea ¿i cre¿terea puilor: Lupii sunt între pu¡inele mami-

fere monogame, atâta timp cât tråiesc ambii parteneri.

În primele 2 -3 såptåmâni de la na¿tere, mama nu påråse¿te

culcu¿ul. Råmâne cu puii, pe care îi alåpteazå, îi încålze¿te, îi linge – im-

portant fiind masajul abdominal, contra colicilor. La rândul ei, ea este

hrånitå de mascul. Dupå atingerea vârstei de trei såptåmâni, lupoaica î¿i

laså temporar puii, pentru a-¿i cåuta hrana. Alåptarea dureazå 6–8

såptåmâni, dar puii încep så månânce din hrana regurgitatå de mamå sau

de tatå, de la vârsta de 3–4 såptåmâni.

109

Când puii ating vârsta de 5–6 luni, familia î¿i extinde teritoriul, par-

curgând distan¡e foarte mari, uneori fårå så mai revinå în teritoriul de re-

producere.

Sim¡ul matern este foarte dezvoltat la lupoaice, existå în literaturå

relatarea dupå care, dacå un vânåtor a luat puii unei lupoaice, acesta a fost

urmårit pânå în sat, iar peste noapte a dat ocolul casei, timp de aproape trei

ore.

AMFIBIENI

Izvora¿ul (buhaiul) de baltå cu burta galbenå (Bombina variegata)

Descriere ¿i caracterizare

Este o broascå de dimensiuni mici, de pânå la 5 cm. Forma cor-

pului este mai îndesatå decât la B. bombina. Corpul este aplatizat, capul

mare are botul rotunjit. Pupila este triunghiularå sau în formå de inimå.

Dorsal tegumentul este foarte verucos, aspru la pipåit, acoperit cu negi mari,

ce posedå în vârf câte un spin cornos negru înconjurat de numero¿i spini

mici. Negii nu sunt grupa¡i sau dispu¿i simetric. Coloritul este extrem de

variabil. Dorsal, indivizii sunt colora¡i în cenu¿iu deschis, maroniu sau måsli-

niu påtat cu negru. Uneori pot apare indivizi par¡ial sau total verzi dorsal.

Abdomenul ¿i gu¿a sunt colorate în galben, pe fondul cåruia este un desen

marmorat cenusiu spre negru, dominând înså pigmentul galben.

Coloritul este foarte intens, reprezentând un mijloc de avertizare

asupra toxicitå¡ii. Vârfurile degetelor sunt de asemenea galbene. Masculii

prezintå pe fa¡a interioarå a membrelor anterioare calozitå¡ile nup¡iale

(forma¡iuni cornoase, de culoare neagrå ce apar în perioada de reprodu-

cere doar la masculi) vizibile chiar si pe perioada hibernårii.

110

Masculii nu posedå sac vocal dar în privin¡a oråcåitului se

aseamånå cu B. bombina, doar cå frecven¡a sunetelor este mai ridicatå.

Habitat: Este cea mai nepreten¡ioaså specie de amfibieni de la noi.

Ocupå orice ochi de apå, preponderent bål¡i temporare, putându-se repro-

duce inclusiv în denivelåri ale solului ce con¡in sub un litru de apå, spre de-

osebire de B. bombina care preferå bål¡ile mai mari din lunca sau valea

apelor curgåtoare. Este întâlnitå aproape pretutindeni unde gåse¿te un

minim de umiditate, de la 150 m pânå la aproape 2000 m altitudine.

Areal: Este råspânditå pe aproximativ 1.091.280 km2 în vestul ¿i

centrul Europei cu excep¡ia peninsulei Iberice, Marii Britanii ¿i Scandinaviei.

Limita esticå a arealului este reprezentatå de Polonia, vestul Ucrainei, Ro-

mânia, Bulgaria ¿i Grecia. În România este prezentå pretutindeni în zonele

de deal ¿i munte.

Popula¡ii: Este una din cele mai abundente specii, deoarece be-

neficiazå de orice ochi de apå disponibil pentru reproducere. Indivizii se ca-

racterizeazå printr-o longevitate ridicatå ¿i toleran¡å sporitå la o varietate de

impacte antropice. A fost gåsitå aproape pretutindeni, preponderent în habi-

tate temporare de origine antropicå, ce variazå de la simple urme de ro¡i, la

bål¡i temporare de pe marginea drumurilor de acces

Ecologie: Este o specie cu activitate atât diurnå cât ¿i nocturnå, pre-

ponderent acvaticå, extrem de tolerantå ¿i rezistentå. Este sociabilå, foarte

mul¡i indivizi de vârste diferite putând convie¡ui în bål¡i mici. Se reproduce

de mai multe ori în cursul verii. Ouåle se depun în gråmezi mici sau izolat,

fixate de plante sau direct pe fundul apei. Este rezistentå la condi¡ii dificile

de mediu ¿i longevivå, iar secre¡ia toxicå a glandelor dorsale o protejeazå

foarte bine de eventualii prådåtori. De aceea aproape orice ochi de apå din

cadrul arealului este populat de aceastå specie care poate realiza aglomeråri

111

impresionante de indivizi în bål¡i mici. Poate rezista ¿i în ecosisteme foarte

poluate. Se deplaseazå bine pe uscat putând coloniza rapid noile bål¡i

apårute. Este printre primele specii de amfibieni ce ocupå zonele deteriorate

în urma activitå¡ilor umane (defri¿åri, construc¡ii de drumuri etc.) unde se

formeazå bål¡i temporare.

Triton carpatic (Triturus montandoni)

Descriere ¿i caracterizare: este un triton de dimensiuni mici, atin-

gând o lungime maximå de pânå la 10 cm, inclusiv coada. Femelele sunt

în general mai mari ca masculii. Corpul este îndesat, fiind mai masiv la fe-

mele, iar coada este mai lungå decât corpul. Capul este relativ lat, iar botul

este rotunjit ¿i bråzdat de trei ¿an¡uri longitudinale. În regiunea gâtului, pre-

zintå pe partea ventralå o cutå tegumentarå). Tegumentul este verucos, mai

accentuat în perioada de via¡å terestrå. Coloritul dorsal este brun-måsliniu

pânå la galben deschis, cu pete închise, în timp ce abdomenul este porto-

caliu pânå spre ro¿u, fårå pete. Nu au creastå dorsalå, doar o tiviturå verte-

bralå scundå. Coada este mult lå¡itå, mai lungå decât trunchiul, iar muchia

inferioarå este coloratå în alb. Coada se terminå cu un filament caudal de

3-5 mm care dispare la sfâr¿itul perioadei de reproducere.

Habitat: Tråie¿te în zone de deal ¿i de munte, la altitudini cuprinse

între 200 m (la limita nordicå de råspândire) ¿i pânå la 2000 m, frecvent

înså între 500-1500 m. Folose¿te orice ochi de apå ståtåtoare pentru re-

producere, de la ¿an¡uri la marginea drumului pânå la lacuri. Este cea mai

terestrå specie de triton de la noi, petrecând cel mai pu¡in timp în apå. Este

o specie pu¡in preten¡ioaså la calitatea apei pentru reproducere, dar pu¡in

tolerantå ¿i rezistentå la cåldurå. Tolereazå relativ bine ape poluate, de¿i

preferå ape limpezi ¿i reci.

112

Areal: Tritonul carpatic, a¿a cum îi spune ¿i numele, este råspân-

dit doar în Mun¡ii Carpa¡i, de la vest de Valea Ialomi¡ei pânå în Mun¡ii Tatra

(sudul Poloniei, estul Cehiei ¿i Slovacia). Este prezent pe un areal de

123.000 km2 în vestul extrem al Ucrainei, în Carpa¡i. A fost colonizat în câ-

teva localitå¡i din vestul Europei, în special în Bavaria, unde mai persistå po-

pula¡ii izolate. În România este prezent în Carpa¡ii Orientali ¿i lipse¿te din

Mun¡ii Apuseni ¿i Mun¡ii Banatului ¿i cea mai mare parte a Carpa¡ilor Meri-

dionali. Localizarea cea mai vesticå din România unde a fost gåsit este Valea

Mara din Mun¡ii Iezer.

Popula¡ii: Este destul de comunå în arealul såu dar nu foarte abun-

dentå. Popula¡iile sunt în declin pe întreg arealul, inclusiv datoritå penetrårii

speciei înrudite Triturus vulgaris în arealul såu, extindere facilitatå de acti-

vitå¡ile umane perturbatoare.

Ecologie: Primåvara, adul¡ii pot fi u¿or observa¡i când se adunå în

bål¡i temporare ¿i lacuri pentru reproducere. Aceasta are loc din martie pânå

în iunie iar adul¡ii pot råmane în apå pânå în iunie-iulie.

Påråsesc apa devreme, dupå care pot fi doar întâmplåtor gåsi¡i

ascun¿i sub bu¿teni sau pietre, în vecinåtatea locului de reproducere. Pre-

ferå zonele împådurite. Hiberneazå pe uscat, rareori în apå.

În zonele unde coexistå cu Triturus vulgaris apar frecvent hibrizi.

Tritonul cu creastå (Triturus cristatus)

Descriere ¿i caracterizare:

Este cea mai mare specie de triton din România, având dimensi-

uni de pânå la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Corpul este

robust, oval în sec¡iune. Capul este relativ lat, cu botul rotunjit ¿i nu are

¿an¡uri longitudinale. Lungimea cozii este mai micå sau egalå cu a corpu-

113

lui. Pielea este rugoaså atât dorsal cât si ventral, presåratå cu numeroase

glande. Când se întind membrele de-a lungul corpului, degetele se ating.

Coloritul dorsal este brun închis spre negru, uneori cu nuan¡e brun-roscate,

cu pete negre, neregulate, de dimensiuni variabile. Pe lateral, inclusiv pe

cap, sunt prezente puncte albe mai mult sau mai pu¡in numeroase.

Co loritul ventral este galben pânå spre portocaliu, cu pete negre, neregu-

late, ce alcåtuiesc un desen mozaicat. Gu¿a este coloratå extrem de vari-

abil, de la galben la negru, frecvent cu pete albe, de dimensiuni variabile.

În perioada de reproducere masculii au o creastå dorsalå înaltå ¿i din¡atå,

care începe din dreptul ochilor, lipse¿te în dreptul membrelor posterioare ¿i

se continuå apoi cu creasta caudalå, la fel de bine dezvoltatå dar lipsitå de

zim¡i. Pe laturile cozii este prezentå o dungå longitudinalå latå, alb sidefie.

La femele por¡iunea inferioarå a cozii este coloratå în galben spre porto-

caliu.

Habitat: Este o specie predominant acvaticå, preferând ape stag-

nante mari ¿i adânci, cu vegeta¡ie palustrå. Deseori poate fi întâlnitå în

bazine artificiale (locuri de adåpat, iazuri, piscine). În perioada de via¡å

te restrå preferå paji¿tile umede. Datoritå dimensiunilor mari nu se repro-

duce în bål¡i temporare mici. Este frecvent în iazuri ¿i lacuri, mai ales dacå

existå vegeta¡ie acvaticå în care så se poatå ascunde.

În Penteleu este extrem de rarå.

Areal: Este råspândit în mare parte din Europa centralå ¿i de nord,

din nordul Fran¡ei ¿i Marea Britanie pânå în mun¡ii Urali. Lipse¿te din penin-

sula Ibericå, Italia ¿i, începând cu Austria, nu este prezent la sud de Dunåre.

În România este råspândit aproape pretutindeni. Lipse¿te din Dobrogea ¿i

lunca Dunårii unde este înlocuit de T. dobrogicus. Este întâlnit la altitudini

cuprinse între 100-1000 m.

114

Popula¡ii: Popula¡iile sunt într-un declin accentuat pretutindeni în

Europa în special datoritå distrugerii habitatelor, introducerii de pe¿ti.

Ecologie: Reproducerea are loc în martie iar adul¡ii pot råmâne în

apå pânå în mai-iunie. Este o specie extrem de vorace, hrånindu-se atât cu

mormoloci cât ¿i cu tritoni mai mici sau larve. Pe uscat poate fi gåsit în

vecinåtatea apei. În pofida dimensiunilor mari se deplaseazå repede, atât în

mediul acvatic cât ¿i în cel terestru.

PEªTI

Moioaga (Barbus meridionalis)

Descriere ¿i caracterizare: Dimensiuni mijlocii; corp alungit ¿i ro-

tund; abdomen rotunjit; cap mare; ochi mici; bot lung ¿i proeminent; pre-

orbitare alungite; gura inferioarå semilunarå; buze cårnoase, în special cea

inferioarå care este divizatå; buzele neacoperite de o placå cornoaså; douå

perechi de mustå¡i, una mai scurtå la vârful botului, alta mai lungå la

col¡urile gurii; solzi cu striuri divergente pe partea vizibilå. ¥n mod obi¿nuit

atinge la maturitate 10 - 17 cm.

Habitat: Tråie¿te exclusiv în râurile ¿i pâraiele din regiunea de

munte ¿i partea superioarå a regiunii colinare; în majoritatea râurilor care

izvoråsc din zone de podi¿ sau deal lipse¿te chiar din cursul lor superior

care este rapid. Tråie¿te atât în râuri pietroase, rapide ¿i reci, cât ¿i în unele

pâraie mai nåmoloase, care vara se încålzesc puternic, înså numai la

munte. Aratå preferin¡å mai ales pentru por¡iunile cu curent puternic ¿i fund

pietros.

Ecologie: Tråie¿te doar în apå dulce. Nu sunt cunoscute migra¡ii.

Reproducerea are loc primåvara, prelungindu-se uneori pânå spre sfâr¿itul

115

verii. Bentopelagic. Se hråne¿te în primul rând cu nevertebrate acvatice ben-

tonice (tendipede, efemeroptere, trichoptere, gamaride, ologichete), mai

rar cu vegetale sau cu detritus.

Zglåvoc (Cottus gobio)

Descriere ¿i caracterizare: Capul deprimat dorsoventral, pe preop-

ercular ¿i subopercular existå cel mult ¡epi. Tegumentul nud sau cu ¡epi

mårun¡i în lungul liniei laterale; linia lateralå rectilinie cu orificii mici. Partea

dorsalå a corpului este brunå-cafenie, cu pete marmorate, btând uneori în

ro¿cat, mai rar cenu¿iu-închis.

Fa¡a ventralå este galbenå-deschis sau albå. În jumåtatea poste-

rioarå a corpului, 3-4 dungi transversale întunecate, uneori aproape

negre.

Habitat: Tråie¿te exclusiv în apele dulci, reci de munte, în ge neral

în râuri ¿i pârâuri, rar în lacuri de munte. Stå sub pietre, în locurile cu

apå mai pu¡in adâncå ¿i relativ înceatå, adesea spre mal sau în bra¡ele

la terale.

Ecologie: Este un pe¿te pu¡in mobil, strict sedentar, nu întreprinde

migra¡ii. Perioada de reproducere este în martie-aprilie. Masculii påzesc

ponta pânå la eclozare. Alevinii sunt la început semipelagici. Hrana constå

din larve de insecte, amfipode, icre ¿i puiet de pe¿te.

Distribu¡ie: are o råspândire largå în apele de munte ale României,

sectorul såu fiind înså unul bine delimitat din punctul de vedere al zonårii

acestor râuri. Cu excep¡ia râurilor afectate antropic arealul acestei specii nu

a cunoscut modificåri substan¡iale în ultimii zeci de ani.

116

NEVERTEBRATE

Carabus (Hydrocarabus) variolosus

Descriere: Dimensiunea corpului de 20-33 mm, de culoare negrå,

alungit, capul dezvoltat normal; pronotul mai lung decât lat cu unghiurile

lateral-posterioare triunghiular-rotunjite în formå de lobi, u¿or îndoite în jos,

care depå¿esc baza lui, antenele sunt sub¡iri ¿i scurte. Elitrele, convexe pu-

ternic, cu umerii u¿or proeminen¡i ¿i prezintå o sculpturå originalå formatå

din rugozitå¡i puternice ¿i gropi¡e adânci. Corpul monocrom, negru cu iriza¡ii

metalice peste tot.

Biologie: specie stenotopå, higrofilå indicatoare pentru biotopuri

umede uneori întâlnite la interfa¡a apå-uscat de la marginea apelor

curgåtoare în diferite tipuri de påduri, preferå locurile mlå¿tinoase ¿i um-

brite; ziua se ascunde sub diferite adåposturi. Se reproduce în locuri foarte

umede. Prådåtor prin excelen¡å, polifag, consumå diferite specii de never-

tebrate edafice ¿i chiar acvatice (crustacee, amfipode). Se întâlne¿te frec-

vent în regiunile muntoase pânå la 1700 m altitudine.

Distribu¡ie geograficå: Europa Centralå ¿i de Sud-Est. Specia a fost

semnalatå în Bulgaria (partea de Nord-Vest), Cehia, Germania, Polonia, Ro-

mânia, Serbia, Slovacia, Ucraina (regiunea mun¡ilor Carpa¡i), Ungaria.

România: Banat; Domogled-Cerna; Fågåra¿; Bucegi; Mun¡ii Rodnei:

Habitat: Zona montanå joaså, în general pe malul apelor

curgåtoare.

Popula¡ie, ecologie ¿i comportament: popula¡ii insulare, dar con-

stante. Specie nocturnå. Vâneazå pe malul apelor curgåtoare montane sau

intrå chiar în apå, în cåutare de larve de insecte sau mici crustacee (izopode,

amfipode) sau anelide acvatice.

117

Croitorul fagului (Rosalia alpina)

Descriere: dimensiunea corpului variabilå, 15–37 mm. Dimorfism se-

xual aproape imperceptibil. Coleoter cu chitina pubescentå denså, culcatå, finå

¿i scurtå de culoare cenu¿ie albåstruie sau cenu¿ie albåstruie, uneori albastrå,

apendicii, picioarele ¿i antenele de culoarea corpului (partea ventralå, pe burtå).

Articolele antenale cu tufe apicale de peri, lungi, de¿i de culoare întunecatå.

Pronotul cu câte un dinte lateral ascu¡it u¿or îndreptat în sus precum ¿i câte un

tubercul rotunjit în pozi¡ie retromedianå. Pe elitre trei perechi de pete negre de

dimensiuni variabile, prima pereche anterioarå rotunjitå, a doua pereche, me-

dianå mai mult sau mai pu¡in dreptunghiularå a treia pereche de pete negre,

mai mici, apicale, rotunjite. Toate petele negre sunt de obicei granulate.

Biologie: metamorfoza lungå 2-3 ani. Femela depune ouåle în

cråpåturile de scoar¡å ale copacilor. Adul¡ii sunt activi, zboarå în perioada

iunie – septembrie, de la ¿es pânå la altitudini montane de 1500 m, în eco-

sistemele pådurilor de fag ¿i/sau conifere, mai rar în pådurile de stejar de

la ¿es ¿i foarte rar în complexul stepelor cu graminee sålbatice.

Distribu¡ie geograficå: Zonele geografice Centrul ¿i Europa Meri-

dionalå; Caucaz; Transcaucazia; Peninsula Crimeea; Turcia de nord-est; Siria;

Israel.

În România: Lan¡ul Carpatic (nordul Orientalilor; Carpa¡ii de

Curburå; to¡i Meridionalii; pu¡in în centrul Apusenilor, câteva zone din Tran-

silvania; Måcin; nordul Bucure¿tilor ¿i câteva zone restrânse ca areal în cen-

trul ¿i nordul Moldovei.

Callimorpha quadripunctaria

Descriere: Aripile anterioare au tonul fundamental negru cu

nuan¡å verzuie-metalicå, trei benzi oblice ¿i marginea posterioarå de cu-

118

loare crem. Aripile posterioare sunt ro¿ii, cu o patå marginalå, douå pete

submarginale ¿i una medianå, toate negre. Atât aripile anterioare, cât ¿i

cele posterioare cu franjuri. Toracele de culoare negrå, cu douå benzi lon-

gitudinale crem. Abdomenul ro¿u, cu un rand de puncte negre la partea sa

dorsalå. Anvergura aripilor - 48-55 mm.

Biologie: Specia se întâlne¿te în zona pådurilor de foioase. Prefera

diferi¡i biotopi mezofili, lizierele pådurilor, poienile, desi¿urile de arbu¿ti,

povârni¿uri cu vegeta¡ie abundentå. Specie cu o singurå genera¡ie pe an.

Adul¡ii zboarå în decursul perioadei iulie-august. Se hrånesc pe inflores-

cen¡ele diferitor specii de plante. Ierneazå în stadiul de larvå. În primåvara

urmåtoare (aprilie-mai) omizile pot fi observate pe påtlaginå, trifoi, stejar,

fag, urzicå (Urtica sp.) ¿i alte specii de plante, hrånindu-se cu frunzele aces-

tora.

Distribu¡ie geograficå: Europa Centralå ¿i de Sud-Est, Asia Micå ¿i

Mijlocie, Caucaz, Transcaucazia, Turcia, Siria, Iran.

În România: areale compacte din Carpa¡ii Meridionali; Mun¡ii Ba-

natului; sudul ¿i nordul Apusenilor pe areale fragmentate; Orientali ¿i Mol-

dova de asemenea areale fragmentate; Måcin-Dobrogea.

119

Situl de Importan¡å Comunitarå ROSCI0190 PENTELEU este

cuprins pe raza teritorialå a localitå¡ii Gura Teghii din jude¡ul Buzåu.

Aspecte economice caracteristice comunei Gura Teghii

Comuna Gura Teghii are în componen¡å ¿apte sate: Påltini¿, Fur-

tune¿ti, Gura Teghii, Nemertea, Varlaam, Vadu Oii, Secuiu.

Dintre acestea, satele aflate în imediata apropierea ROSCI0190

Penteleu sunt: Varlaam, Vadu Oii, cåtunul Poiana Rugii, Gura Milei ¿i Secuiu.

TIPURI DE ACTIVITÅºI ECONOMICE DESFÅªURATE:

Cre¿terea animalelor

În mod tradi¡ional, cre¿terea ovinelor este organizatå în ferme se-

zoniere, stâne ce se pot constitui în puncte de atrac¡ie turisticå ¿i care se in-

staleazå în zona på¿unilor alpine din vecinåtatea vârfului Penteleu: stânile

Cernatu, Pietrele Arse, Zånoaga I ¿i Zånoaga II, Tåmå¿oiu, Corâiu, Bålescu,

Båle¿cu¡u, Fagul Alb, fiecare dintre ele având un numår de oi cuprins între

200-600 capete; de asemenea, mai existå un numår de aproximativ 600 de

bovine ¿i 150 de cai care på¿uneazå pe islazurile comunale.

Recoltarea fructelor de pådure

Anual se recolteazå o cantitate de 20-60 de tone de mure, afine ¿i

zmeurå de cåtre localnici ¿i Ocoalele Silvice Nehoiu ¿i Gura Teghii. De

ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEAUMANÅ ªI MODUL DE UTILIZAREA TERENURILOR

asemenea, se mai recolteazå ciuperci comestibile (ghebe: 5-10 t/an, hribi:

1-5 t/an, gålbiori ¿i pleurotus: 1-5 t/an).

Me¿te¿uguri

ºesutul, torsul lânii, cusåturi populare, împletituri, obiecte de arti-

zanat din lemn, dogårit, dulgherie.

Prelucrarea lemnului

Este una din cele mai importante activitå¡i din zonå ¿i include: 7

firme de exploatare a lemnului (doborâre, fasonare, corhånire, transport),

8 firme de tåiere ¿i rindeluire ¿i 4 ateliere de tâmplårie.

Turism

În zonå existå 3 pensiuni, 7 cabane, 3 restaurante ¿i 4 terase.

Activitå¡i ¿i manifeståri culturale

Serbarea folcloricå „Pe urme de baladå“ desfå¿uratå anual la Gura

Teghii, în ultima duminicå a lunii mai;

Serbarea „În¡årcatul mieilor“ ce se desfå¿oarå la Varlaam în 17

mai.

Date post:	28-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	vuongngoc
View:	253 times
Download:	1 times

Suport curs (clasele I-IV)

Documents