Influenţa stilurilor parentale şi a

stilurilor de ataşament asupra socializării

la adolescenţi

1

CUPRINSArgument.................................................................................................................pg.3

Capitolul I Adolescenţa.........................................................................................pg.5

1.1 Delimitări conceptuale............................................................................pg.6

1.2 Profilul psihologic al adolescenţei..........................................................pg.8

1.3 Criza –problema cea mai controversată a adolescenţei.........................pg.10

Capitolul II Contribuţia familiei în socializarea adolescentului.....................pg.13

2.1 Familia .Definire şi caracteristici..........................................................pg.14

2.2 Stiluri educative parentale.....................................................................pg.15

2.3 Socializarea -delimitări conceptuale.....................................................pg.23

2.4 Procesul învaţării sociale.......................................................................pg.25

2.5 Agenţii şi instanţe socializante..............................................................pg.29

Capitolul III Ataşamentul...................................................................................pg.34

3.1 Ataşamentul.Delimitări conceptuale.Tipuri.Caracteristici...................pg.35

3.2 Teorii ale ataşamentului.......................................................................pg.38

3.3 Dezvoltarea ataşamentului în cadrul interacţiunii mamă-copil............pg.43

Capitolul IV Demers investivigativ....................................................................pg.50

4.1 Obiectivele cercetării.............................................................................pg.51

4.2 Ipotezele cercetării...............................................................................pg.51

4.3 Metodologia de cercetare......................................................................pg.55

4.3.1Operaţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor de lucru..pg.55

4.3.2 Subiecţii cercetării..............................................................................pg.57

4.3.3 Variabilele cercetării..........................................................................pg.58

4.3.4 Procedura si design-ul experimental..................................................pg.59

4.3.5 Rezultate şi interpretări......................................................................pg.60

Concluzii.................................................................................................................pg.96

Bibliografie.............................................................................................................pg.98

Anexe....................................................................................................................pg.100

2

Argument

Adolescenţa aduce cu ea acea dorinţă a individului de a-şi depăşi propria

copilărie , de a nu mai fi dependent de părinţi şi de a-şi răspunde la întrebări legate de

viitoarea viaţă de adult .

Adolescenţa este privită ca o perioadă în care dezvoltarea atinge punctul ei critic ,

când nivelul expectaţiilor sociale , a diversităţii cerinţelor pentru relaţiile interpersonale

sunt mult mai intense decât celelalte vârste . Adolescenţa este o perioadă de transformări

pe plan social, fizic şi psihic. Transformările fizice care încep la pubertate sunt adesea

foarte brutale şi adolescenţii le trăiesc ca pe o mare metamorfoză . Aceste transformări

pot determina sentimente de jenă, timiditate, refuzul comunicării etc. Emoţiile se

manifestă în această perioadă cu un mare dinamism, având loc treceri bruşte de la stări de

fericire la stări de descurajare sau deprimare, de la sentimentul de putere la cel de îndoială

şi de scădere a stimei faţă de sine. Perioada adolescenţei este o perioadă de restructurare

afectivă şi intelectuală a personalităţii.

Adolescenţa este un câmp extrem de dinamic, este o perioadă contradictorie în care

poate să înceapă să se manifeste sentimentul de durere, de tristeţe a depăşirii copilăriei,

este o perioadă suprasolicitantă pentru toţi adolescenţii, cu atât mai mult pentru cei care

au anumite predispoziţii sau cauze însoţite de condiţii spre devianţă şi delincvenţă.

Dat fiind faptul că adolescenţa reprezintă o perioadă de tensiune , ce se manifestă

între sentimentul de dependenţă faţă de trecut şi cel faţă de viitor , între dorinţele unui

individ ce se află într-un cerc al influenţelor şi cel care încearcă să-şi conştientizeze

propriul sine , acestă cercetare porneşte de la întrebarea :

-Această perioadă considerată dificilă în dezvoltarea individului , are în spate o

serie de factori care contribuie mai mult sau mai puţin la dezvoltarea sociabilităţii

adolescentului?

Pentru a putea răspunde la această întrebare s-a ţinut cont de o serie de factori

educaţionali : stilul educativ al părinţilor , care conform literaturii de specialitate are o

mare influenţă în dezvoltarea individului , dar şi o serie de factori personali şi

interpersonali : tipul de ataşament , gradul de sociabilitate .

Familia este micromediul social în care începe socializarea individului , este

principala sursă , care oferă individului cele mai generale modele de comportament

3

social . Familia dispune de un ansamblu de condiţii propice educaţiei , pe care nici un alt

factor nu le are , acel climat spiritual bazat pe afectivitatea absolut necesară dezvoltării

omului în prima etapă a vieţii sale .

Având în vedere faptul că maturizarea socială a individului suferă influenţa

directă , nemijlocită a relaţiilor interpersonale şi a climatului socio-afectiv existent în

microgrupurile în care trăieşte şi se dezvoltă , cauzele insuficienţei maturizări sociale a

unor indivizi trebuie căutate în perturbarea acestor relaţii şi în carenţele educative şi

socio-afective din grupurile respective .

Referindu-ne la tipul de ataşament , se poate spune că adolescenţii care au

dezvoltat un ataşament sigur faţă de părinţii lor sau faţă de persoana în grija căruia sunt ,

reuşesc uşor să relaţioneze social , gândesc în general pozitiv despre ei înşişi şi nu cunosc

sentimentul de anxietate , depresie sau stres emoţional .

Studiul a urmărit interrelaţionarea factorilor enumeraţi mai sus,dar cu predilecţie

s-a pus accentul pe o anumită caracteristică a personalităţii adolescentului , care cunoaşte

o dezvoltare semnificativă în această perioadă : sociabilitatea .

In primul capitol , lucrarea abordează conceptul de adolescenţă cu tot cea ce

implică el , delimitări conceptuale , caracteristici , funcţii .

În cel de al doilea capitol se tratează caracteristicile procesului educativ şi factorii

care influenţează acest proces , în special stiluri parentale.Tot aici este definită şi

încadrată şi noţiunea de socializare , sunt prezentate căile prin care se dezvoltă la copii

tendinţa de sociabilitate şi sunt descrise cele mai importante instanţe socializante : familia

, grupul de similaritate , şcoala , mass media .

In capitolul trei se prezintă conceptul de ataşament , care are o influenţă

semnificativă asupra gradului de socializare al individului .

Capitolul patru , conţine studiul practic realizat , pentru care s-a folosit un lot de

150 de subiecţi , din clasele a XI-a şi a XII-a , de la Grup Şcolar „Mihail Sadoveanu” -

Borca .

Concluzionând , putem spune că acest studiu îşi propune să găsească anumite

relaţii între factorii de natură educativă şi cei de natură personală psihologică , în vederea

clarificării unor anumite comportamente care cunoc o ascensiune în perioada

adolescenţei. .

4

Capitolul I Adolescenţa

1.1 Delimitări conceptuale

1.2 Profilul psihologic al adolescenţei

1.3 Criza problema cea mai controversată a adolescenţei

5

Capitolul I Adolescenţa

Motto: "Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vietii , ci şi singura perioada când putem vorbi despre viaţa in sensul complet al cuvântului" .  Michel Houellebecq

1.1 Delimitări conceptuale

Adolescenţa este subiectul privilegiat şi controversat al psihopedagogilor ,

generator de opinii şi discuţii contradictorii. Unii o consideră “vârstă ingrată”, alţii,

dimpotrivă , “vârsta de aur”; pentru unii ea este “vârsta crizelor , anxietăţii, nesiguranţei ,

insatisfacţiei”, în timp ce pentru alţii este “vârsta marilor elanuri” ; este “vârsta

contestaţiei , marginalităţii şi subculturii”, dar şi “vârsta integrării sociale ; este “vârsta

dramei , cu tot ce are ea ca strălucire , dar şi ca artificiu” – decretează unii, ba nu,

ripostează alţii, este “vârsta participării la progresul social”; cei mai mulţi o consideră ca

fiind în totalitate o “problemă moral-psihologică”, dar sunt şi unii care cred că este

aproape în exclusivitate o “problemă socială”. Cuvântul „adolescenţă” provine din limba

latină de la „adolesco-ere” care înseamnă a creşte, a căpăta putere, a se maturiza.

Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenţă derivă din complexitatea în sine a

acestei etape din viaţa omului, cu o dinamică excepţională în timp, cu multideterminări şi

multicondiţionări , dar şi din poziţia oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în

sistemul perioadelor evolutive ale vieţii . Locul lui în sistemul relaţiilor sociale este mai

bine conturat şi precizat decât cel al puberului . Totuşi adolescentul oscilează din punct de

vedere al comportamentului între copilărie şi maturitate , fiind însă întors mai mult cu faţa

spre adult . La ieşirea din copilărie şi începutul adolescenţei , ca şi în tot decursul acestei

perioade , avem în faţa noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalităţi cu trăsături în

plină formare .

Adolescenţa este o perioadă importantă a dezvoltării umane , perioadă de

numeroase şi profunde schimbări biologice , fizice , psihice , morale , etc, perioadă a

dezvoltării , în care dispar trăsăturile copilăriei , cedând locul unor particularităţi

complexe şi foarte bogate , unor manifestări psihice individuale specifice . Pe planul

dezvoltării biologice , adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unei conformaţii

apropiată de cea a adultului ; în schimb , în plan psihologic, transformările sunt extrem de

rapide , spectaculoase şi de maximă complexitate cu salturi la nivelul unor funcţii , cu

6

evoluţii mai lente la nivelul altora . Diversitatea dezvoltării psihice generează noi

conduite şi noi modalităţi de relaţionare cu cei din jur , forme originale de înţelegere şi

adaptare . Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent , dimpotrivă , tensionat ,

adeseori cu existenţa unor conflicte şi trăiri dramatice , cu frământări interne pentru

găsirea surselor de satisfacere a elanurilor , a aspiraţiilor şi cu tendinţa de a evita teama

faţă de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor . Adolescentul este un

nonconformist şi un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale , un original în

adaptarea soluţiilor urmărite , în modul de a privi şi de a se adapta la lumea

înconjurătoare .

După dicţionarul de psihologie adolescenţa poate fi definita ca „perioada de

dezvoltarea a organismului uman care urmează pulbertatea şi precede starea de adult . ”

J.J.Rousseau a considerat că „adolescenţa este etapa unei a doua naşteri a omului .” În

perioada adolescenţei se dezvoltă conştiinţa de sine , capacitaţiile de integrare în

competiţii loiale , capacitatea de a învaţa exercitarea de rol si de statute speciale în cadrul

grupurilor de clase şcolare ,apoi în viaţa socială , sportivă , culturală .

Adolescenţa se situează dupa debutul pulbertaţii 14 ani şi sfârşitul are loc spre

18-20 ani cu tendinţe de prelungire care încep stadiile tinereţii adulte . Limitele sunt

precise pentru ca debutul şi durata adolescenţei variază relativ , în condiţii geografice de

mediu socio-cultural , dar mai ales socio-educativ”.( Ursula Şchiopu dicţionar de

Psihologie) . Adolescenţa este considerata totodată ca o perioadă în care se manifestă

fenomene de revoltă , adolescentul având un caracter nonconformist . Faţă de normele

sociale adolescentul poate avea o identitate negativă sau pozitivă şi acest lucru poate

creea senzaţia unei instabilităţi a personalităţii sale( Ursula Şchiopu Dictionar de

Psihologie) .

Perspectivele teoretice asupra dezvolării personalitaţii adolescentului aduc în

prim plan teoriile lui Freud , lui Erikson , a lui Marcia .

Teoria lui Freud vorbeşte despre instalarea stadiului genial , al patrulea şi ultimul

stadiu psihosezual în adolescenţă . Pulssiuniile sexuale adormite pe durata perioadei de

latenţă se trezesc sub efectul schimbărilor fiziologice , iar pulsiunile vor fi orientate către

partenerii de sex opus . Principalul scop psihosexual al acestui stadiu corespunde

deschiderii către sexualitatea adultă .

În deschiderea pe care o face referitor la dilema adolescentului în identitate şi

difuziunea rolului , Erikson subliniază că pentru a ajunge la maturitatea identităţii

7

sexuale şi profesionale fiecare adolescent trebuie să-şi reexamineze identitatea şi rolurile

pe care trebuie să le asume .

El trebuie să dobândească o percepţie de sine integrată în ceea ce este şi ce doreşte

să fie şi a rolului sexual corespunzător .

Aproape toate cercetările actuale privind formarea identităţii adolescentului se

bazează pe descrierea stadiilor de identitate propuse de James Marcia .Căutarea lui ,

căutarea identităţii în adolescenţă se împarte în două componente :

-autochestionarea ;

-angajarea ;

Autochestionarea este o perioadă de luare a deciziilor în care vechile valori şi

alegerile anterioare sunt puse în discuţie . Rezultatul procesului de chestionare constă

într-o formă de angajare către un rol sau o ideologie specifică

Adolescenţa este etapa în viaţa umană care face trecerea de la copilărie la etapele

adulte . Această etapă este încărcată în transformări biosomatice şi mai ales psihologice ,

în această perioadă fiinţa umană încercând un efort de adaptare complex la diversitatea

structurii vieţii sociale , profesionale , politice , culturale , ideologice şi economice .

”Dat fiind faptul că adolescenţa reprezintă o perioada de tensiuni ce se

manifestă între sentimentele de dependenţă faţă de trecut şi cel de independenţă faţă de

viitor , între dorinţele unui individ ce se află într-un cerc al influenţelor şi cel care

încearcă să-şi conştientizeze propriul sine apare fireasca nevoie de identitate . Din punct

de vedere psihologic , adolescentul cunoaşte destul de bine motivaţia activităţilor sale

dar nu poate folosi rezultatele acestora ce-i sunt necesare câştigării unui sens matur al

propriului sine”(Valerică Mihăilă –Identitate şi adolescenţă pagina 46).

Din perspectiva psihologică adolescenţa se defineşte ca fiind „un sistem de

reguli , datorii şi roluri sociale menite să plaseze individul adolescent într-un câmp sau

spaţiu social”.

1.2 Profilul psihologic al adolescenţei

„ Adolescenţa este perioada în care copii nu mai vor să semene cu mama şi cu tata

, ei doresc să fie ei insuşi”(Nicholas ,P.Michael Schwartz.-Terapia de familie . Concepte

şi metode.Ediţia a sasea)

Ei luptă pentru a deveni persoane autonome şi pentru a deschide graniţele familiei

şi totuşi ei luptă mai mult decât trebuie . Părinţii au vieţiile lor sadisfăcute de mulţumirea

8

proprie sau cel puţin tolerantă a aerului proaspăt care pluteşte în familie în acest moment

. În etapa de lansare şi intrare în scenă a copiilor , părinţii trebuie să lase copii şi să-şi

vadă de propriile vieţi . Acesta ar putea fi un timp liberator de împlinire , dar ar putea fi

şi criza de la mijlocul vieţii(Nicholas,1986) . Părinţii trebuie nu numai să rezolve

schimbările din viaţa copiilor ci şi din propriile lor vieţi , schimbările lor în relaţie cu

proprii lor părinţi care îmbatrânesc , sau nu mai vor cu nici un preţ să acţioneze niciodată

ca părinţi .

Ca perioadă de tranzacţie între copilărie şi maturitate , adolescenţa se

caracterizează printr-o serie de măsuri generale şi specifice care condiţionează şi

determină procesul de cristalizare a personalităţii tânărului . Fiind o perioadă dependentă

economic şi afectiv , care se opune participării afective cu drepturi depline la activităţile

sociale , adolescenţa reflectă atât particularităţile climatului familial si educaţional , cât

şi transformările complexe ale mediului social .

În această perioadă adolescentul se confruntă cu o serie de probleme sociale ,

cărora le sunt asociate structuri mentale şi atitudini specifice , deosebite de cele ale

adultului. „ Pe plan psihologic , adolescenţa este marcată de activarea şi înflorirea

instinctului sexual , de conturarea intereselor profesionale şi sociale , a dorinţei de

libertate şi de autonomie , de amplificare în viaţa afectivă . Inteligenţa se diversifică ,

puterea de abstractizare a gândirii creşte , aptitudinile particulare se precizează .

Funcţia adolescenţei este de a recunoaşte , în toată paleta de virtualităţi existente

posibilităţile fiecăruia care le vor permite indivizilor să îşi aleagă o cale , să se angajeze

în viaţa adultă . Dar este şi aceea de a descoperi mai îndeaproape fiinţele umane , pe sine

însuşi şi pe ceilalţi şi de a stabili noi raporturi cu anturajul : distanţarea faţă de părinţi ,

apropiere , dragoste cu cei de o seamă . Adolescenţii constitue un ansamblu social

deosebit de bogat în virtualităţi şi de dinamic .

Se dezvoltă limbajul , imaginaţia , creeativitatea , ceea ce aceentuează şi mai mult

dinamismul , sensibilitatea , entuziasmul şi deschiderea spre valori şi idealuri sociale

specifice vârstei . În ceea ce priveşte relaţiile cu părinţii , adolescenţii au în faţă două

sarcini aparent opuse:

-dobândirea autonomiei;

-păstrarea legăturii de ataşament .

Aceste două procese pot fi observate în cursul relaţiei adolescent-părinţi .

Achiziţionarea autonomiei se manifestă printr-o creştere a conflictelor între părinţi şi

9

adolescenţi . Menţinerea legăturii se traduce prin continuitatea ataşamentului faţă de

părinţi .

1.3 Criza- problema cea mai controversată a adolescenţei

Fiind situată între perioada copilăriei şi cea adultă , adolescenţa oferă un profil

psihologic şi comportamental dimensionat , în principal ,de contradicţia dintre faptul că

adolescentul tinde la statutul de adult şi faptul că adultul încearcă să-i menţină în

continoare statutul de copil . Pornind de aici unii autori au semnalt aşa zisul fenomen de

criză a personalităţii adolescentului sau criză de originalitate a acestuia .

Stenley Hall considera adolescenţa ca „ o perioadă de criză puternică , care prin

ruptura cu vârsta copilăriei , produce tulburări fiziologice , dezechilibrate şi situaţii de

inadaptare socială , adolescentul refuzând să mai fie guvernat şi solicitând propria

autonomie . Constituită din multiple anomalii afective şi deviaţii comportamentale , criza

adolescenţei se referă la negarea de către tânăr a identitătii , care să-l plaseze in lumea

adultului .”

Variind în funcţie de mediul social şi de condiţiile de viaţă ale adolescentului şi

reflectând tensiunile adaptării sale la un nou statut social , criza adolescenţei apare

deseori pe fondul unei instabilităţi a personalităţii şi a identificării negative a

adolescentului cu normele şi valorile etice . Revoltându-se contra tabuurilor şi

interdicţiilor care i s-au impus în perioada copilăriei , viitorul adult îşi formează o

constiinţă normativă şi motivaţională orientată către negarea şi respingerea modelelor

adultului şi implicit căutarea şi afirmarea de modele proprii .

O astfel de criză este pe departe de a fi patologică şi nu este comună tuturor

adolescenţilor , ci se manifestă în raport cu o serie de condiţii socio-culturale de la

individ la individ .

„Cuvântul criză care i se aplică de obicei vârstei pubertare nu este totdeauna

justificat , dar este suficient să lucrezi într-un centru psihopedagogic pentru a vedea şi a

ţine seama de frecvenţa şi varietatea dificultaţiilor de adaptare , obsesiile consecutive ale

tulburărilor de creştere , fixarea activităţii la stadiul infantil ,agresivitatea , fuga , visul ,

reacţiile de eşec , ,,comportamentul antisocial , mergând până la delicvenţă , nu sunt decât

câteva din manifestările posibile ale tulburărilor puberale”.(Maurice Debesse-„La

10

psycologie de l”adolescence”-pag 49) . Sensul cel mai frecvent acordat crizei

adolescenţei este cel de dezechilibru .

„Dezechilibrului” i s-au atribuit în timp şi spaţiu conţinuturi variate , cel mai

stiinţific rămâne cel de „allometru”de modificare profundă a vitezei şi ritmului evoluţiei

diferitelor constituante ale personalităţii , de decalaj în dezvoltarea principalelor laturi ale

personalităţii : biologică , psihologică , sociologică.Această criză este specifică stadiului

adolescenţei , ea nu apare în orice trecere de la un stadiu la altul .

Cauzalitatea socială a crizei adolescenţei exprimată prin nonconformist cunoaşte

în hebeologia contemporană două formulări dominante:

-societatea tehnicizată de astăzi intensifică agresivitatea adolescenţilor ;

-specificul luptei adolescenţilor pentru un nou rol şi statut în societatea contemporană dă

naştere la numeroase conflicte între adolescenţi şi adulti , alimentând criza .

Dacă ne referim la a doua variantă putem să spunem că nerecunoaşterea de către

adulţi a noului statut-rol revendicat de adolescenţi , generează fenomenul de

„marginalitate” care la rândul său crează situaţia de criză . În acest context adolescentul

respinge nu numai limitele societăţii în care trăieşte , ci are o atitudine negativă de

respingere a întregii societăţi .

Conflictele , între adulţi şi adolescenţi pot genera familia sub două aspecte.Este vorba

de disocierea familială care dă naştere unui adolescent depresiv aflat in continuă căutare

de afectare , de înţelegere din partea celor din jur , de greşelile educative ale unor părinţi

cum sunt hiperprotectivismul , slăbiciunea , incapacitatea de a iubi .

„Criza de originalitate a adolescentului se referă la ansamblul conduitelor

adolescentului prin care el caută să armonizeze aspiraţiile , atitudinile , conştiinţa de sine .

Ca atare această criză se referă la ceeea ce îi este specific adolescentului , la modul în

care evoluează dezvoltarea personalităţii sale.” (Ursula Schiopu-Criza de originalitate la

adolescenţi –pagina 12)

Acestă criză de originalitate este concepută ca o spargere a admosferei calme ,a

familiei şi a dependenţei adolescentului faţă de adulţii din anturajul său.Conduita

opozantă a adolescentutlui este de cele mai multe ori absurdă şi disproporţionată faţă de

coordonatele situaţiei în care se exprimă . Însă treptat acest caracter se v-a atenua , în

special datorită faptului că i se recunoaşte un nou statut în familie , acela de adult în

devenire şi îi este acceptată o mai largă manifestare a independenţei .

11

„ Unii autori vorbesc despre transformări profunde , care se produc în spiritul

adolescentului , de sentimentul de revoltă , tendinţele de introspecţie , de singurătate şi de

confuzie , de exaltare . (Adolescenţii-Ion Dumitrescu-pag 47.)

Toate aceste puncte de vedere exprimă o poziţie în problema pe care o

analizăm , sensul cauzalităţii sociale al crizei.Această opoziţie o putem sistematiza astfel :

ne aflăm în faţa unui fenomen natural al personalităţii adolescentului ; caracterul lui ;

conţinutul şi forma de exprimare , ca şi frecvenţa depind de atitudinea adulţilor faţă de

adolescent .

12

Capitolul II Contribuţia familiei în socializarea adolescentului

2.1 Familia .Definire şi caracteristici

2.2 Stiluri educative parentale

2.3 Socializarea delimitări conceptuale

2.4 Procesul învaţării sociale

2.5 Agenţii şi instanţe socializante

13

Capitolul II Contribuţia familiei în socializarea adolescentului

2.1 Familia.Definire şi caracteristici

Primi în ordinea cronologică care au menirea de a socializa individul sunt

părinţii , iar instituţia ca atare este familia . Familia este o unitatea socială , un sistem

deschis , care este supusă unor schimbări rapide , radicale , parentale . În ceea ce priveşte

structura familiei , se înregistrează reducerea ei la două generaţii .

Familia reprezintă primul mediu în care copilul învaţă să cunoască şi să se

recunoască ca membru al societăţii şi fiind primul contact social pe care îl are cu grupul

familial, modul în care acesta se desfăşoară influenţează în mare măsură comportamentul

copilulul ajuns la adolescenţă . Rolul cel mai important al familiei constă în educarea şi

formarea tinerilor în vederea integrării în viaţa şi activitatea socială , iar Nicolae Mitrofan

în “Dragostea şi căsătoria” (1984, p. 144) precizează: “cuplul conjugal , prin întregul său

sistem de acte comportamentale , constituie un veritabil model social care , fiind dealtfel

primul în ordinea influenţelor din partea modelelor sociale existente, are o influenţă

hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viaţă , a modului de

comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale .”

Familia modernă este familia nucleară alcătuită din cuplu şi eventual doi copii .

Ea a înlocuit familia patriarhală , în cadrul căreia conveţuiau la o laltă trei , patru

generaţii. Privită ca nucleu social , familia este prima care influenţează dezvoltarea

omului , punându-şi amprenta pe întreaga personalitate .

Familia socială şi alte câteva microgrupuri sociale(strada , cartierul , grupul de

prieteni) , constitue medii de viaţă cu ponderi diferite de influenţare asupra copilului .

Comportamentul lui nu poate fi înţeles decât totalizând ansamblul acestor influenţe .

Complexitatea şi varietatea de situaţii care pot apărea într-o familie şi conduitele specifice

pe care aceste situaţii le solicită sunt in genere mai mari decât se crede . În varietatea de

influenţe reciproce şi adaptări reciproce din interiorul familiei , părinţii joacă un rol

14

decisiv . Schema fundamentală a grupului familial , a creşterii copiilor , se formează pe

modelul relaţiilor dintre părinţi şi copii . Dacă vorbim de socializare putem spune că

familia nu socializează copilul doar în cadrul său nuclear , ci rolul său este orientativ de

a-şi concentra atenţia asupra structurilor care pot interfera cu mediul social şi de a facilita

desfăşurarea procesului socializării primare .

”Acest proces constă în interacţiunea cu cei de acasă în învăţarea din exemplul

celor apropiaţi , învăţare care are drept rezultate şi valori ce odată instituite rămân

valabile o viaţă întreagă . ”(Valerică Mihăilă-„Identitate şi adolescenţă”pag 58)

Un cuplu de părinţi compus din personalităţi suficient integrate şi echilibrate ,

solidare şi în genere satisfăcute , persoane având un anumit grad de inteligenţă , tact ,

intuiţie şi stabilitate emotivă constitue prin sine un factor de educaţie complex şi eficient .

Grupul familial joacă un rol deosebit de important şi în dobândirea coerenţei

personale . El ajută la descoperirea comportamentelor sociale şi fundamentale , cât şi la

individualizarea si socializarea copilului . Toate aceste aspecte subliniază câteva dintre

direcţiile principale pe care experienţa părinţilor , mentalitatea , atitudinile morale ,

comportamentale le transmit subiectului prin acţiuni educative .

2.2 Stiluri educative parentale

Cercetările psihologilor au fost interesate începând cu perioada anilor 1920 de

modul în care părinţii influenţează dezvoltarea socială şi instrumental-competiţională a

copiilor .

Parentalitatea este o activitate complexă ce include o serie de comportamente

specifice , această muncă individuală sau comună influenţând foarte puternic viaţa

copiilor . Majoritatea cercetărilor care au încercat să descrie acest concept au pornit de la

definiţia dată de Diana Baumerind (Curs psihologia cuplului şi a familiei 2008) .

În concepţia acestei autoare , constructul stilurilor parentale este folosit penru a

surprinde variaţii în aşteptările părinţilor de a-şi controla şi socializa copii . Două puncte

sunt criticabile în înţelegera acestei definiţii . Primul stil parental înseamnă să descrii

variaţii normale ale paternalităţii . Cu alte cuvinte tipologia stilurilor parentale propusă

de Baumerind nu ar fi trebuit să includă părinţii devianţi , acest fapt putând fiind observat

doar în casele abuzive , neglijente . În al doilea rând , Baumerind dezvoltă noţiunea de

parentalialitate normală în jurul conceptului de control , mai ales a pierderii controlului .

15

Cu toate că părinţii pot fi diferiţi în felul cum încearcă să-şi controleze sau să-şi

socializeze copii , în măsura în care ei fac acest lucru îşi asumă rolul primar prin care îşi

influenţează , îşi educă , sau îşi controlează copiii .

Baumerind identifică cinci stiluri de îndrumare parentală , în funcţie de două

componente : gradul controlului şi manifestările afective ale părinţilor în relaţiile cu

copiii .

1.Stilul autoritar (autoritar-subiectiv)- combină controlul puternic adesea autoritar

şi arbitrar , cu nivelul scăzut al activităţii .

Aceşti părinţi sunt foarte puţin deschişi informaţiilor venite dinspre copiii . Ei

sunt creatorii regulilor , sunt cei care disciplinează şi planifică . Potrivit acestor părinţi ,

principala calitate a unui copil este ascultarea , obedienţa .

Deşi pot simţi afecţiune , rareori o exprimă verbal sau comportamental .

Consecinţele negative pot fi abuzul fizic , emoţional , ostilitatea crescută , stima de sine

scăzută , împedicarea competenţei sociale .

2.Stilul permisiv-combină controlul scăzut cu afectivitatea ridicată.

Graniţa dintre părinţi şi copii este foarte permeabilă , datorită lipsei de valori şi

regulilor necesare vieţii familiale . Părinţii nu constitue o sursă educativă importantă

pentru copii , nu sunt agenţi activi de formare . Pentru că îşi exprimă afecţiunea faţă de

copii , aceştia pot avea încredere în sine şi o stimă de sine ridicată, dar lipsa îndrumării

parentale diminuează capacitatea de cooperare a copiilor în situaţii sociale.

Copiii pot fi autonomi şi creativi , pot avea dificultăţi în subordonarea intereselor

celor colective .

3.Stilul neglijent combină controlul scăzut cu lipsa afectivităţii.Este cazul

părinţilor centraţi pe propriile interese personale sau profesionale , care fug de

responsabilităţile parentale . Graniţele dintre sistemul parental şi cel al copiilor sunt rigide

datorită refuzului de a se implica în activitatea parentală .

Dezavantajele acestui stil parental pot fi : slaba specializare a copilului ,

neglijarea emoţională , nivelul scăzut al stimei de sine , capacitatea scăzută de conformare

la reguli , norme .

16

4.Stilul supraprotector –combină controlul ridicat cu nivelul crescut al

afectivităţii , ambele utilizate într-o manieră intruzivă .

Părinţii îşi controlează copii , activităţile în care aceştia se implică , iar afectiv se

implică în trăirile lor emoţionale , pe care le manipulează . Subsistemul parental este

foarte puternic ei încercând să menţină graniţe variabile şi semipermeabile , prin care să

obţină ascultarea din partea copilului . Adeseori tind să-şi sufoce copiii cu propria iubire .

Dezavantajele pot fi : dependenţa exagerată a copilului , interiorizarea

problemelor , care se pot manifesta negativ prin depresie , agresivitate pasivă ,

autoagresivitate sau prin tulburări nevrotice , de alimentaţie şi lipsa independenţei la

vârsta adultă .

5.Stilul autoritar democratic- combină controlul ridicat cu afectivitatea

crescută , ambele utilizate într-un mod raţional şi echilibrat .

Orice restricţie este explicată copilului,controlul este ferm ,

obiectiv .Afectivitatea este cea care creează o relaţie caldă , armonioasă, lipsită de excese

emoţionale . Acest lucru îngăduie dezvoltarea independenţei şi a autonomiei . Nu

întâmplător acest stil educaţional este cel mai adecvat . Cu toate că în aparenţă stilul

democratic are numai avantaje, totuşi e bine să menţionăm faptul că un copil crescut în

acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care îl poate întâlni la şcoală, în

grupurile de prieteni, armată etc). El ar putea fi considerat ,,bleg” pentru că nu va executa

foarte promt sarcinile solicitate , sau , dimpotrivă , ,,impertinent” pentru că ,,discută

ordinele”. Diferenţele dintre stilurile de îndrumare parentală are celor doi părinţi sunt

frecvente , diferenţele moderate fiind utile în negocierea unui stil parental unitar .

Stilul sau modelul parental se referă la acţiunile şi atitudinile figurilor parentale

faţă de copil . Carlor Perris afirma că pregătirea pentru viaţă începe imediat după naştere

şi, în mare măsură, această pregătire este opera mamei. Perris acordă figurii materne un

rol principal în socializarea copilului. Autorul descrie paisprezece modele parentale, din

perspectiva relaţiei părinte-copil :

- modelul parental abuziv : caracterizat în sensul pedepselor aplicate nemotivat şi

exagerat .

- modelul parental privativ : caracterizat prin privare de daruri, lucruri necesare ,

alimente .

- modelul parental punitiv : caracterizat prin severitate, duritate , furie din partea

părintelui .

17

- modelul parental umilitor : caracterizat prin pedepse sau comentarii de faţă cu

alţii.

- modelul parental rejectiv : caracterizat prin ignorarea nevoilor copilului,

apropiere ,consolare.

- modelul parental supraprotectiv : caracterizat prin griji sau neâncredere din

partea părinţilor .

- modelul parental supraimplicat : caracterizat prin ,amestec în deciziile şi

autonomia copilului .

- modelul parental tolerant : caracterizat prin respectarea opiniilor contrare ale

copiilor .

- modelul parental afectuos : caracterizat prin tandreţe , căldură în gesturi , cuvinte

, îmbrăţişări .

- modelul parental orientând performanţa : caracterizat prin note bune , orientare

profesională , carieră .

- modelul parental generator de culpabilitate : caracterizat prin sugerarea

culpabilităţii prin gesturi , mimică şi cuvinte .

- modelul parental stimulativ : caracterizat prin încurajare , sprijinire , premierea

copilului .

- modelul parental favorizând pe ceilalţi : favorizarea unui alt frate sau soră .

- modelul parental favorizând subiectul : favorizarea copilului în faţa fraţiilor ,

surorilor .

În cartea lui C.Ciofu „Interacţiunea părinte-copil” , capitolul „Tipuri de dominare

parentală”, stilurile parentale apar definite ca moduri de disciplinaritate a copiilor de

către părinţi . Astfel , apar cinci variante de atitudini :

-părinţi normali ;

-părinţi hiperprotectori ;

-părinţi indulgenţi ;

-părinţi severi ;

-părinţi agresivi .

În ceea ce priveşte cele cinci stiluri parentale , ele pot fi descrise astfel :

1.Părinţii normali

Au un stil optim de acţiune cu copilul , combină autoritatea şi fermitatea cu

recunoaşterea drepturilor . Aceşti părinţi răspund pozitiv şi îndeplinesc cererile rezonabile

18

ale copiilor . Se porneşte de la ideea că un copil nu are numai datorii , ci şi drepturi .

Metoda considerată optimă implică responsabilităţi din partea partenerilor , autostimă şi

nu naşte niciodată agresivitate , violenţă sau negativism din partea copilului .

2.Părinţii hiperprotectori

Superprotecţia parentală apare în cazurile în care există încă un contact excesiv

între mamă şi copil ; deşi copilul ar fi trebuit de mult să îşi dezvolte un anumit grad de

independenţă . Acest contact constă în prelungirea nedorită a îngrijirilor şi serviciilor care

sunt prestate de către mamă , la vârsta la care ar fi trebuit să apară elemente de

autoângrijire .

Copilul superprotejat este anxios , iar mamele îşi arogă atitudini hiperprotectoare

de infantilizare . Mamele acestor copii sunt restrictive şi limitează mult tendinţele

copilului de a căpăta autonomie . Această hiperdependenţă de mamă a copilului

hiperprotejat va fi distinsă de ataşamentul selectiv . Ataşamentul selectiv exprimă

securitate emoţională ,autonomie socială , pe când hiperprotecţia maternă generează în

principal lipsa de autonomie . Mamele copiilor anxioşi sunt mai restrictive şi mai severe ,

limitându-le mult autonomia socială prin extensia supracontrolului matern .

Se disting cinci categorii de factori care conduc la hiperprotecţie familială :

-Factori legaţi de copil ;

-Factori legaţi de mamă ;

-Factori legaţi de căsătoria părinţilor ;

-Răspuns la sentimentele de ostilitate ale mamei ;

-Tulburări emoţionale ale părinţilor .

1.Factorii legaţi de copil

De obicei , copilul hiperprotejat s-a născut după o lungă perioadă de sterilitate ;

mama hiperprotectoare este de obicei , mai în vârstă de 30 de ani şi are un singur copil .

Copilul unic are risc major de a deveni hiperprotejat . Altă categorie de factori are în

vedere evenimentele nedorite în legătură cu naşterea copilului şi anume sarcină

complicată , naştere prematură , patologie neonală care a necesitat intervenţie terapeutică.

Astfel , boala gravă a nou-născutului generează anxietatea părinţilor , conducând la

sindromul de copil vulnerabil .

19

2.Factorii legaţi de mamă

De cele mai multe ori mamele copiilor supraprotejaţi nu sunt angajate în vreo

activitate cu utilitate socială . Adeseori ele sunt lipsite de căldura sufletească şi

afecţiunea soţului . Intenţiile acestor mame sunt totdeauna bune ,ele nerealizând răul pe

care îl produc copilului , limitându-i acţiunile independente .

3.Factori legaţi de căsătoria părinţilor

Familia copilului superprotejat suferă lipsă de comunicare între parteneri .

Relaţiile dintre aceştia sunt simbolice , iar lipsa sadisfacţiilor vieţii conjugale este

compensată de mamă prin creşterea excesivă a relaţiilor cu copilul .

4.Răspuns la sentimentele de ostilitate ale mamei

Această situaţie paradoxală se naşte atunci când mama nutreşte sentimente de

respingere şi insadisfacţie faţă de copil , care nu corespunde expectanţelor sale . Mama nu

poate accepta existenţa acestor sentimente pe care le consideră monstruoase şi le

deghizează într-o atitudine pe care o consideră acceptată social şi anume , hiperprotecţia .

5.Tulburări emoţionale ale părinţilor

Bolile psihiatrice ale părinţilor pot genera hiperprotacţia copilului . Părinţii îl

consideră hiperdependent , chiar atunci când nu există acest tip de manifestări .

3.Parinţii indulgenţi

Aceştia se află în antiteză cu părinţii hiperprotectori , pentru că ei nu reuşesc să

impună un anumit control în activitatea copilului , ei acceptă şi se supun fără

discernământ cererilor lor . Acestă atitudine parentală favorizează dezvoltarea

agresivităţii şi negativismului la copil , situaţie ce survine în familiile disarmonice în

cazul unui ataşament inadecvat părinţi-copii .

Controlul parental lipsit de autoritate exacerbează la copil tendinţele de

agresivitate cu cele două tipuri de manifestare majoră : crizele de mânie şi negativismul .

20

Crizele de mânie sunt tulburări de comportament apărute ca urmare a conflictului dintre

personalitatea copilului , în plină afirmare şi atitudinea permisivă a părinţilor .

Negativismul se înscrie în acelaşi tip de manifestări , se exprimă printr-o atitudine

nejustificată de refuz , rezistenţă faţă de orice fel de ofertă .

4.Părinţii severi sau foarte autoritari

Aplică un tipar de eliminare complet diferit de cel indulgent , ei nu lasă iniţiativa

copilului şi îl obligă să se supună fără comentarii unor măsuri educaţionale aspre , uneori

chiar absurde . Relaţia părinte-copil nu are caracterul unui dialog . Tatăl hotărăşte ce e de

făcut şi nu urmăreşte introducerea autodisciplinei , autostimei şi a conştiinţei de sine a

copilului.Aceste măsuri de severitate evidentă nu aduc nici un fel de avantaje în ceea ce

priveşte educarea copilului , ci din contră , aceste măsuri coercitive duc la creşterea

agresivităţii şi ostilităţii copilului , producând tensiuni şi conflicte inutile părinţi –copii .

Această categorie de părinţi are tendinţa să comande copilului acţiuni care sunt

uneori în contrast cu ceea ce ştie , ceea ce poate şi ceea ce îl interesează pe copil .

5.Părinţii agresivi

Sunt mult mai puţini la număr , nu ţin cont în nici un fel de responsabilitatea şi

sentimentele specifice parentalităţii şi îşi transformă proprii copii în victime ale

agresivităţii . Copilul maltratat este victima agresivităţii nebănuite şi disimulate a familiei

. Se defineşte drept copil maltratat orice copil care a suferit agresiuni fizice repetate din

partea părinţilor .

„Copilul victimă a agresivităţii este copilul special diferit de ceilalţi din jur ,

purtătorul unor malformaţii , deficienţe motorii , retardat mintal , tulburări de

comportament , la rândul lor consecinţa unor interacţiuni inadecvate părinţi-

copii”(C.Ciofu-„Interacţiunea părinşi copii”.pag 132) .

În lucrarea „Frică , supărare , agresivitate”, autorul Dr.Ranschburg Jeno prezintă

patru tipuri de atitudini parentale :

-atitudine caldă-indulgentă ;

-atitudine rece-indulgentă ;

-atitudine caldă –autoritară ;

21

-atitudine rece-autoritară ;

1.Atitudinea caldă-indulgentă

Cercetările au demonstrat că un copil crescut într-un mediu educativ caracterizat

prin atitudine caldă-indulgentă , se orientează pozitiv faţă de lume , este activ , ambiţios şi

prietenos , are spiritul flexibil , creativ . Acest copil nu s-a îndoit ,este iubit şi nu a simţit

dragostea părintească ca o povară . Deci , afecţiunea , conduita centrată pe copil nu se

identifică cu atitudinea afectogenă şi de asemenea nici indulgenţa nu înseamnă că totul i

se permite copilului . Într-un astfel de mediu sunt restricţii şi dacă copilul le încalcă

atunci se acordă şi mustrări , dezaprobări .

Într-un experiment realizat de Lewin , s-a constatat că acei copii care sunt crescuţi

într-un mediu cald-indulgent ,se joacă cu păpuşi care reprezintă adulţii ,adică acceptă în

jocurile lor roluri de adult mai frecvent decât cei care sunt subiecţii altor tipuri de

atitudini educative . Acest aspect este foarte important , doar dacă se acceptă , că jocul cu

roluri constitue expresia tendinţei de identificare cu adultul , atunci , ea confirmă că

atitudinea parentală caldă-indulgentă asigură cea mai puternică tendinţă de identificare

de modele cu adulţii .

Acest tip de atitudine poate dezvolta o agresivitate prosocială , utilă atât pentru

individ , cât şi pentru societate .

2.Atitudine rece-indulgentă

Această formă de atitudine parentală favorizează dezvoltarea agresivităţii

infantile , dar aceasta este o agresivitate antisocială , cu originea în conflictele interioare .

Părintele , datorită antipatiei sale faţă de copil , refuză încercările de apropiere ale

copilului şi nu se interesează de copil . Părintele care adoptă această atitudine , educativă ,

aplică periodic copilului , mai ales cînd vrea să se justifice în faţa altora , pedepse fizice .

La antipatia părintelui ,copilul răspunde tot prin antipatie şi agresivitate , a căror

apariţii în comportament nu este deloc inhibată de către atitudinea indiferent indulgentă a

părintelui .

3.Atitudine caldă-autoritară

22

În această formă de atitudine este inclus tipul de părinte hiperafectuos ,

hiperprotector . Personalitatea copilului se poate forma diferit în funcţie de gradul de

consecvenţă a atitudinii autoritare a părintelui . De obicei , agresivitatea deschisă este

interzisă , iar copilul îşi orientează spre interior sentimente ostile formate faţă de părinte

şi se dezvoltă în direcţia anxietăţii . În cazul în care părintele interzice doar agresivitatea

infantilă , nu şi agresivitatea copilului faţă de colegi , copilul are posibilitatea să-se

orienteze în afară de agresivitate . Există situaţii în care restricţiile sunt foarte rigide şi pot

apărea la copil simptome anxioase . Aceşti copii sunt mai puţin creativi decât cei ai

părinţilor calzi-indulgenţi şi gândirea , comportamentul lor social prezintă un caracter

foarte conformist . Maccoby preciza că un astfel de copil , în clasă chiar şi în absenţa

prefesorului se comportă exemplar .

Băieţii şi fetele reacţionează diferit la atitudinea caldă-autoritară . Fetele suportă

mai uşor atitudinea parentală de acest tip , adică , ele produc mai puţine simptome

anxioase sub influenţa ei .

4 .Atitudine rece-autoritară

Faţă de sentimentele părintelui , copilul reacţionează prin tendinţă agresivă , dar

el nu are nici o posibilitate de a se deasfăşura . De cele mai multe ori , aspectul autoritar

al atitudinii este echivalent cu faptul că atitudinea rece , antipizantă a părintelui , este

ascunsă .

În timp ce părintele restrânge viaţa copiluli între limite puţin suportabile şi îi

reprimă orice mişcare spre libertate , părintele accentuează mereu că îşi iubeşte copilul .

Contradicţia este de neânţeles pentru copil , datorită ingratitudinii sale , începe să i se

intensifice din ce în ce mai mult conştiinţa culpabilităţii şi îşi întoarce agresivitatea

împotriva propriei sale persoane , în timp apărând tulburări interne care în demersul

anilor îşi pun amprenta din ce în ce mai intens asupra personalităţii copilului .

Stilurile parentale reprezintă un indicator foarte puternic al funcţionalităţii

parentale pantru că prezice bunăstarea copiilor din aspectul larg al mediului şi

comunităţii în care trăiesc . Oricum în ciuda unei lungi şi solide tradiţii de cercetare în

cea ce priveşte stilurile parentale , o serie de probleme rămân încă neânţelese .

Pentru că stilurile parentale reprezintă mai mult o tipologie decât o combinaţie

liniară între responsabilităţi şi cerinţe , fiecare părinte este mai mult sau mai puţin diferit

în ceea ce priveşte implicarea sa .

23

2.3 Socializarea . Delimitări conceptuale.

„Socializarea este conceptul folosit la descrierea şi exlicarea modului în care

copiii dobândesc un comportament necesar adecvării lor la cultura şi societatea din care

fac parte .Este procesul prin care o persoană dobâdeşte reguli de conduită sistemul de

credinţe şi atitudini ale unei societăţi sau grup social , astfel încât să poată funcţiona în

cadrul acestuia . ”(Ann Birch 2000)

În copilărie procesul de socializare este influenţat în cea mai mare parte de părinţi

care acţionează ca modele pentru o conduită acceptabilă .Ei asigură suportul afectiv şi

decid care dintre aceste comportamente vor fi interzise şi care vor fi permise . Dar din ce

în ce mai mult rezultatele cercetării indică importanţa raporturilor copiilor cu alte

persoane în afară de părinţi , de exemplu cu fraţi şi bunici .

Socializarea nu este unidirecţională , ceea ce este impus copiilor de către alte

persoane . Majoritatea părinţilor cu mai mulţi copii sunt capabili să identifice diferenţele

dintre copii lor . Ceea ce are efect asupra unui copil nu este obligatoriu să aibă efect

asupra celuilalt . Se poate vorbi , aşadar de componenta bidirecţională a procesului de

socializare .

Socializarea reprezintă procesul prin care individul în interacţiune cu semenii săi ,

acumulează deprinderi , cunoştinţe , norme , valori şi atitudini comportamentale.

Societatea într-o serie de mecanisme şi agenţii sociale (familia , şcoala , mass-

media)transmite bagajul cultural existent noilor generaţii , precizându-le un anumit

comportament considerat normal în cultura respectivă . Socializarea este şi procesul

determinat în formarea identităţii de sine .

Conceptul de educaţie se apropie cel mai mult de socializare . Faţă de educaţie ,

chiar şi cea informală , nesocializată , socializarea este un concept mai cuprinzător , în

primul rând pentru că se înglobează şi învăţarea de către un membru al unui grup sau al

unei culturi de conţinuturi axiologice şi comportamentale pe care respectivul grup sau

respectiva cultură nu ar dori să le transmită . În al doilea rând în socializare însuşirea de

cunoştinţe şi valori se poate realiza chiar fără ca cei de la care învaţă să ştie că ei sunt

surse de educaţie .

Socializarea se referă cu precădere la copilărie şi adolecsenţă , la însuşirea unor

deprinderi , valori , norme de bază , dar cu deosebire în societăţile complexe şi

24

dinamice , traiectoria de viaţă a individului înseamnă schimbarea de statusuri şi roluri ,

deci nevoia de restructurare a cunoştinţelor şi conduitelor , de aceea socializarea se

întinde pe tot parcursul vieţii .

Prin socializare nu numai că o fiinţă biologică devine o fiinţă socială , a unei

culturi , însuşidu-şi o limbă , obiceiuri , valori şi norme specifice , ci ea devine o

fiinţă umană în general . Socializarea este deci umanizare .

Traseul inserţiei individului în viaţa socială planetară nu este unul linear şi

uniform . Aborarea clasică din ştiinţele socio-umane distinge două mari faze :

1.Socializare primară ,

2.Socializare secundară .

1.Socializarea primară are loc în copilărie şi prin ea individul , născut doar cu

potenţialităţi pentru viaţa socială , devine membru afectiv al ei , devine viaţa socială .

In acest proces se interiorizează lumea socială , se cristalizează versiunea subiectivă a

realizării socio-umane obiective . Agenţii sociali care mediatizează această interiorizare

sunt în primul rând indivizi apropiaţi şi relevanţi pentru copil , persoane care au intrat în

literatura de specialitate sub numele de persoane semnificative sau altul semnificativ .

Întrucât copilul se naşte într-o structură socială dată , persoanele semnificative ,

dintre care părinţii ocupă locul central , îi sunt oarecum impuse spre definire . Aceşti alţi

semnificativi cu care copilul se şi identifică, intermediază realitatea pe care copilul o va

interioriza , modificând-o în raport cu propria lor poziţie în spaţiul social şi cu propria lor

experienţă de viaţă .

Treptat prin socializarea primară , copilul ajunge la transgresarea situaţiilor şi

persoanelor specifice , învaţă roluri , atitudini şi comportamente generale . De exemplu

dacă mama arată întotdeauna o atitudine negativă faţă de copil , atunci acesta se

murdăreşte în timpul mesei şi dacă acestă atitudine va fi manifestată şi de alte persoane

semnificative : tata , bunica , sora , generalitatea normei se va extinde în subiectivitatea

copilului . Pasul decisiv urmează când el îşi dă seama , că toată lumea din mediul său este

împotriva practicii vizate , este trecerea de la reacţiile faţă de roluri şi atitudinile unor

persoane semnificative concrete la unul pe care îl numeşte „altul generalizat .”

25

2.Socializarea secundară este legată de diviziunea socială a muncii şi de distribuirea

socială a cunoştinţelor . Ea presupune interiorizarea cerinţelor , informaţiilor , normelor

şi valorilor promovate de diferite instituţii specializate , formale sau informale .

Socializarea secundară înseamnă şi trecerea de la lumea copilăriei la o lume mai

eterogenă . Aici funcţionează persoane semnificative , dar ele sunt mai fluctuante , iar

individul are un oarecare control asupra lor , în sensul că poate renunţa la unele în

favoarea altora , în vederea menţinerii identităţii proprii .

Intrarea în socializarea secundară poate coincide cu tranzacţia de la copilărie la

pubertate şi adolescenţă .

2.4 Procesul învăţării sociale

După cum au arătat mulţi cercetători , în special Schaffer ,copilul are o tendinţă

mult mai puternică de a reacţiona la oameni decât la alţi stimuli din mediul său , cum ar fi

licăririle de lumină sau zgomotele deşi reacţionrază la acestea , după cum ştie orice

părinte . La copil pare să existe o tendinţă de sociabilitate puternică şi foarte bine

conturată . Deoarece fiinţele umane , în comparaţie cu multe alte specii de animale , sunt

foarte sociabile şi în mod normal , nu-şi trăiesc viaţa complet izolate , acest lucru este de

aşteptat . Ceia ce ne interesează aici sunt căile prin care se dezvoltă la copii tendinţa de

sociabilitate .

Atunci când analizăm fenomenul de durată al dezvoltării copilului , putem observa

că acesta presupune un proces de socializare , în care copilul învaţă să se conformeze

normelor societăţii şi să reacţioneze adecvat . Deşi acest proces poate implica

expectanţele diferite de la o specie la alta , se pare că natura foarte sociabilă a copiilor

presupune o disponibilitate foarte mare de a învăţa şi de a răspunde la influenţele sociale.

În principiu există trei modalităţi principale de încurajare a socializării la copil ,

prin procesul de imitare şi identificare , prin educaţia directă , implicând pedepse şi

recompense şi prin transmiterea expectanţelor sociale . Mulţi teoreticieni ai învăţării

sociale consideră că procesul de imitare şi identificare este cel mai important dintre cele

trei .

Imitarea

26

De la început , copilul observă şi imită persoanele din jurul său : puştii care

încep să meargă , se detecteză adesea când sunt lăsaţi să facă unele lucruri pentru

oamenii mari . De asemenea copii mici se joacă de multe ori , adoptând roluri sociale şi

imitând adulţii pe care i-ai văzut în aceste roluri . Toate aceste roluri fac parte din

procesul prin care copilul învaţă o serie de comportamente pe care le poate utiliza mai

târziu .

Imitarea este descrisă drept o scurtătură de învăţare.Aceasta presupune copierea

unei anumite acţiuni sau a unui set de acţiuni şi permite copilului să dobândească o serie

de deprinderi fizice , foarte rapide şi foarte eficiente .Unii teoreticieni consideră uşurinţa

copiluliui de a învăţa prin imitare un tip generalizat de montaj de învăţare , în care copilul

este pregătit pentru a învăţa prin copierea acţiunilor altor persoane .

Prin imitare , copilul este capabil să înveţe mult mai mult decât ar putea să prindă

prin învăţarea directă .

Identificarea

Există şi un proces în două etape , care este implicat în învăţarea bazată pe

observaţie . Deseori , un copil va învăţa un stil mai general de comportament asumându-

şi un rol complet sau modelându-se după o altă persoană.Deşi acest lucru poate să

înceapă cu procesul de imitare , învăţarea se interiorizează rapid , astfel încât copilul

ajunge să se identifice cu persoana sau rolul respectiv . Identificarea apare într-o perioadă

mult mai mare de timp decît imitatea şi se crede că , în mare măsură , învăţarea rolului

social , cum ar fi învăţarea rolului despre sex , are loc prin procesul de identificare .

Datorită acestui lucru , teoreticienii învăţării sociale consideră că prezenţa

modelelor de rol este foarte importantă în dezvoltare.Ei susţin că în jurul copilului

trebuie să existe oameni pe care acesta să-i poate copia , ca să-şi poată forma o idee

despre felul în care o fiinţă umană reală se comportă într-un anumit rol social . Astfel de

model de rol îi oferă copilului un „fir roşu” care îl va ghida către un comportament

adecvat de viaţă .

Efectele întăririlor

Unii autori consideră că au investigat felul în care întăririle pozitive , cum ar fi

lauda sau încurajarea , pot influenţa învăţarea prin imitare . Patterson , Littman şi Bricher

27

au efectuat un studiu bazat pe o observaţie de zece săptămâni a copiilor de grădiniţă şi

au constatat că evenimentele care urmează unei fapte agresive sunt decisive în repetarea

comportamentului agresiv . Dacă purtarea agresivă este ignorată sau pedepsită printr-o

replică la fel de agresivă a unui alt copil,atunci este mai puţin probabil să se repete .

Dacă acţiunile agresive au consecinţe satisfăcătoare pentru agresori , precum

izbucnirea în plâns a celuilalt copil sau lăudarea agresorului de către prieteni se vor

repeta cu o probabilitate mai mare.

Imitarea şi identificarea pot fi mecanisme de învăţare pentru copii . Alte tipuri de

studii au investigat aspecte diferite de învăţare socială , precum efectele diverselor tipuri

de pedepse asupra copilului.Deşi copii învaţă foarte mult prin identificare şi imitare ,

există lucruri care sunt dobândite prin intermediul reacţiilor directe din partea adulţilor

şi deseori , aceasta este o modalitate importantă de pregătire a copiilor pentru a se

comporta conform exigenţelor societăţii .

Pedeapsa

Deşi fiecare societate modelează comportamentul copiilor săi prin recompense

şi laude sau prin amuzamentul şi atenţia adulţilor pe care copii par să le considere

recompense , există o altă latură a educaţiei pe care fiecare societate o utilizează :

pedepsirea purtării rele sau inadecvate social . În unele societăţi pedeapsa poate fi foarte

mică . Membrii unuia dintre triburile din Noua Guinee , samoanii , aveau convingerea că

maturinzându-se , copiii dobândesc în mod natural un comportament sociabil conform

expectanţelor . Comportamentul necorespunzător este foarte rar pedepsit direct , devreme

ce presupune că la maturitate , oamenii scapă de el .

În acelaşi timp copiilor nu li permite să fie o pacoste pentru alte persoane ; ca

urmare , dacă plâng sau se obrăznicesc , sunt înlăturaţi din compania celor în vârstă . Cu

toate că nu pare prea convingător , aceasta este o pedeapsă uşoară , deoarece

comportamentul neadecvat a produs copilului consecinţe cam neplăcute . Mead a

constatat că adulţii samoani erau stabili , prietenoşi şi foarte echilibraţi , poate că din

cauză că nu au fost pedepsiţi serios în copilărie .

În societatea occidentală , tipul de pedepse pe care le utilizează părinţii pare să

se coreleze foarte bine cu dezvoltarea unui simţ puternic al conştiinţei la copil . Un studiu

efectuat de către Mackinnon , în 1938 a arătat că studenţii care s-au dovedit a avea o

conştiinţă puternică , prin aceea că nu au copiat la un examen atunci când au avut ocazia ,

28

suferiseră pedepse psihologice de la părinţii lor în copilărie şi cei care au trişat deşi nu

aveau probabil conştiinţa puternică suferiseră pedepse fizice .Această diferenţă pare

destul de importantă şi necesită mici explicaţii .

Când vorbim despre pedepse fizice , nu sugerăm doar lovirea copiilor . Studiul

lui Mackinnon a inclus ca pedepse fizice şi interdicţia de a ieşi din casă , suprimarea

banilor de buzunar . Important este să existe o amendă prin care copilul să o plătească .

În pedepsirea biologică nu este necesar nici un fel de amendă , dar copilului îi este

reproşată rănirea pe care a produs-o părintelui , sau altor persoane ori este făcut să se

simptă vinovat sau responsabil de acţiunile sale .

Reacţiile sociale constitue aspectul important al acestul tip de pedeapsă . Copilul

simpte , că acţiunea sa i-a dezamăgit pe părinţi , că a cauzat inutil suferinţa alcuiva , dar

în afară de a-şi cere scuze nu poate face nimic în compensaţie .

Hill susţine că motivele pentru care pedepsele psihologice par să fie atât de

eficiente în producerea unei conştiinţe puternice la copii , au la bază actul de a-şi cere

scuze . Treptat acesta se interiorizează astfel încât în loc să spună doar îmi pare rău

copilul ajunge să îi pară rău cu adevărat şi mai târziu să se simptă vinovat şi responsabil .

Copilul dacă este pedepsit fizic poate vedea lucrurile mult mai superficial , ca pe o

amendă pe care trebuie să o plătească pentru un comportament inadecvat , dar nimic mai

mult , deci singurul efect al pedepsei fizice ar fi teama de a fi descoperit şi nu neapărat

dezvoltatea unei conştiinţe puternice .

Unii psihologici consideră pedeapsa drept o cale foarte ineficientă în

socializarea copiilor.B.F.Skinner susţinea cu putere că utilizarea întăririlor pozitive şi

negative este mult mai eficientă în educarea copiilor decât folosirea pedepsei.Aşa cum

arăta Skinner pedepsirea unui copil pentru că a făcut un lucru rău poate să –l oprească de

la a face acelaşi lucru,dar nu-l opreşte să facă alceva,la fel de rău , chiar mai

rău.Recompensarea unui copil pentru un comportament corect determină reluarea

comportamentului dorit cu o probabilitate mai mare,în acest fel copilul nu face nimic rău.

Importanţa explicaţiei

Pentru copii importanţa explicaţiilor , pentu a li se clarifica expectanţele

adulţilor şi motivele regulilor , este un espect al socializării care poate diferi de la un grup

social la altul.Într-un studiu longitudinal al paternurilor educaţionale , efectuat în

Nottingham , de Newson s-a constatat că părinţii din clasa muncitoare aveau tendinţa de

29

a da copiilor lor comenzi şi ordine mai directe fără explicaţii,în timp ce părinţii din clasa

mijlocie explicau în general copiilor ,lor motivele care stau la baza regulilor şi a

normelor . Aceste explicaţii par să încurajeze copilul,să se comporte sociabil .

În multe societăţi netehnologizate,copilului îi sunt explicate motivele unor

anumite obiceiuri şi reguli , astfel încât , la maturitate să fie conştient numai de felul

comportamentului adecvat , ci şi de motivaţiile lui . Deci este importantă şi latura

cognitivă a educaţiei .Un alt factor foarte important în dezvoltarea copilului este felul în

care înţelege ceea ce se întâmplă în jur şi raţiunea pe care o dă regulilor şi

comportamentelor observate .

2.5 Agenţii şi medii socializante

Mediul social care îl formează pe individ nu este amorf,iar elementele sale nu

sunt echiponderale în procesul socializării.Alături de opinia publică mai există şi alte

instanţe cum ar fi :biserica,armata,cu o influenţă notabilă în socializare.Dintre toate,patru

instanţe cele mai importante sunt considerate :

-Familia ;

-Şcoala ;

-Mass-media ;

-Grupul de similaritate ;

1.Familia

Familia este o unitate socială , un sistem deschis , care este supusă unor

schimbări rapide parentale , cu viaţa socială .

Familia nu socializează copilul doar în cadrul său nuclear,rolul său fiind mai mult

orientativ , de a-şi concentra atenţia asupra structurilor care pot intefera direct cu mediul

social şi de a le adapta structurii maleabile sau stabile identităţii copilului . Familia

răspunde de aceleaşi sarcini pe care orice instituţie socială o urmăreşte atunci când este

vorba despre procesul de socializare : de a facilita copilului achiziţia normelor ; valorilor

şi de prinderilor necesare dezvoltării sociale .

30

Familia facilitează desfăşurarea procesului socializării primare , proces ce constă

în interacţiuna cu familia , în învăţarea de la cei apropiaţi , învăţare care are drept

rezultat norme şi valori care odată instituite rămân valabile întreaga viaţă .

Analiza procesului de construcţie a identităţii porneşte de la premisa negocierii

relaţiei părinte-adolescent .

Adolescenţii se confruntă cu distincţia dintre fructificarea experienţei părinţilor lor şi

modul de a privi realitatea socială . Apariţia acestei disfuncţii nu face imposibilă

manifestarea unui nou fond de maturitate atât de necesar adolescentului în procesul de

socializare primară .

Familia în procesul socializării primare , contribuie la procesul de primă achiziţie

a identităţii sociale de către copil . Acest proces reprezintă poarta de lansare către statutul

de mai târziu de membru al societăţii . Deşi familia încearcă să-şi manifeste autoritatea ,

adolescentul se poate confrunta cu :

-aversiunea faţă de părinţi şi orientarea către grupul de prieteni ;

-o atitudine critică faţă de instituţiile frecventate de către adulţi şi faţă de

reprezentanţii acestora ;

-o reviziune în plan comportamental şi atitudinal a ceea ce adolescenţii numesc

„rezistenţă în lumea adultă”. Acest concept a fost denumit de sociopsihologul Taifel ,

centrismul adolescentului , concept esenţial în procesul construcţiei identităţii sociale .

Adolescenţii care posedă un indice ridicat de centrism au tendinţa de a se

comporta în mod favorabil cu adulţii , iar grupul de prieteni cărora aparţin constitue

pentru ei o bază puternică pentru constituirea unei identităţi sociale pozitive .

Constituirea unei identităţi sociale pozitive constă în dorinţa de a avea privilegii

adulte începând cu vârsta de 15-17 ani , adică propriul program de venit şi de plecat de

acasă , controlul propriilor resurse financiare , propriile norme în relaţiile de prietenie cu

sexul opus şi chiar dorinţa de a locui independent . Dorinţa de a avea aceste privilegii

nu înseamnă că adolescenţii aspiră la statutl de adult , ci prin intermediul procesului de

imitaţie , ei încearcă să-şi copie aceste privilegii în bagajul lor social , neavând răbdare să

aştepte momentul social favorabil atingerii formale a acestui stadiu .

Pe de altă parte în dorinţa lor de a se distanţa de părinţi şi de a deveni

independenţi , adolescenţii , neavând suportul social necesar compensării acestei

distanţări , cad în extrema negativă . În aceste condiţii , familia nu constitue pentru ei o

soluţie alternativă , deoarece tendinţa multora dintre adolescenţi este de a respinge

autoritatea parentală .

31

În concluzie ,”singura zonă în care adolescentul acceptă autoritatea părintelui

este cea a instituţiei şcolare...”zona” în care adolescentul poate să-şi făureacă propria

identitate este cea exercitată în planul valorilor instituite în cadrul grupului de prieteni ,

dar şi acestea pot intra uneori în conflict cu lumea valorilor din universul adulţilor .

”(Valerică Mihăilă-„Identitate şi adolescenţă”-pag 61)

2.Grupul de simiaritate

Grupul de similaritate este extrem de important atunci când se vorbeşte despre

socializare , în special a adolescenţilor şi desemnează persoanele care au acelaşi statut ,

sunt egale sau foarte apropiate potrivit unui criteriu social .

Grupul de prieteni , se constitue ca grup suport în tendinţa de afirmare a Eului şi

a independenţei faţă de familie sau faţă de alte autorităţi , tendinţă caracteristică

adolescenţilor .

De-a lungul perioadei adolescenţei , interacţiunea cu grupul de prieteni acţionează

mult mai des fără supervizarea părinţilor comparativ cu perioada copilăriei . În

adolescenţă , raportul se inversează , adică grupul de adolescenţi se întâlneşte atunci şi

părinţii lipsesc sau nu au cunostinţă . O altă caracteristică a grupului de prieteni este aceea

a prezenţei prietenilor de sex opus , ceea ce stimulează schimbarea şi dinamica în cadrul

grupului .

Alături de aceeasta apare şi fenomenul grupurilor mici , numite de către sociologi

,”clici .”Clicile îşi dezvoltă propria lor minicultură care include propriul stil de a se

îmbrăca , de a vorbi , de a se comporta . Aceste transformări în dinamica de grup a

adolescentului îşi au originile în tranziţiile de ordin : biologic , social , cognitiv , pe care

acesta le parcurge . Rezultatul final este construcţia identităţii sociale .

Rezultă de aici că adolescenţii se influenţează unii pe alţii iar acest mecanism

pare să fie generat de două procese sociale :

-Procesul de imitaţie cu influenţe mai ales comportamentale ;

-Procesul de afirmare socială-are loc atunci când adolescentul este răsplătit pentru modul

în care sunt adoptate aceste norme de comportament .

3. Şcoala

32

Când intră în şcoală , altă instanţă importantă a socializării , copii se lovesc

pentru prima dată de impersonalitatea lumii . Şcolile suplinesc sau concureză familia în

transmiterea componentelor şi structurii sociale .

Şcoala ca şi familia este acea instituţie a cărei misiune este de a socializa

individul . Implicarea socială , expectanţele adulţilor şi procesul de comparaţie socială

reprezintă un prim aspect al procesului de socializare în şcoală . De exemplu , profesorul

influenţează comportamentul elevului prin sistemul de încurajări , privilegii , atenţionări

şi prin cel mai important dintre acestea sistemul de notare .

Notele reprezintă cea mai concretă evidenţă a aprobării sau dezaprobării oficiale

pe care profesorul o acordă performanţei elevilor . Contextul clasei de elevi şi procesul

însuşirii normelor sociale este o altă caracteristică specifică şcolii ,văzută de unii

sociologi ca şi element al fazei de tranzaţie dintre familie şi profesie .

Procesul socializării din cadrul şcolii depinde foarte mult de tipul de clasă

socială din care face parte elevul şi de sistemul şcolar , educaţional în ansamblu .

Psihologia cognitivă a lui Jean Piaget subliniază importanţa relaţiei dintre mediul şcolar şi

maturizarea cognitivă a elevului . Psihologul american Erik Erikson aduce în prin plan

ideea că experimentarea diferitelor pattern-uri comportamentale într-un context

instituţional poate facilita procesul tranziţiei adolescentului către viaţa de adult .

Influenţa şcolii în cadrul procesului de socializare este dată de totalitatea

relaţiilor sociale , normelor şi regulilor pe care aceasta le institue şi care sunt acceptate de

adolescenţi înainte ca aceştia să fie motivaţi să o facă .

4.Mass-media

Mass-media , televiziunea în special a devenit un socializator eficient mai ales

pentru adolescenti . Adolescenţii par adesea să aloce o mai mare atenţie televizorului

decât o fac copii sau adulţii , în cazul unor programe , învăţându-i pe aceştia normele

pentru un comportament acceptat . Una dintre problemele studiate intens este însă relaţia

dintre violenţa prezentată la televizor şi stimularea comportamentelor agresive .

Cercetările scot în evidenţă faptul că tinerii care vizionează filme violente la televizor

au tendinţa de a se comporta agresiv , în special în situaţiile care duc la violenţă .

Cercetările au arătat că impactul este mai mare la bărbaţi decât la femei .

33

Capitolul III Ataşamentul

3.1 Ataşamentul.Delimitări conceptuale.Tipuri.Caracteristici.

3.2 Teorii ale ataşamentului

3.3 Dezvoltarea ataşamentului în cadrul interacţiunii mamă-copil

34

Capitolul III

3.1 Ataşamentul.Delimitări conceptuale.Tipuri.Caracteristici.

„Ataşamentul înseamnă căutarea apropierii în faţa stresului . ” Ataşamentul poate

fi văzut în lipirea de corpul blând , cald al mamei şi îmbrăţişat în schimb privind în ochii

ei şi fiind privit cu dragoste ; îmbrăţişând-o şi fiind îmbrăţişat . Aceste experienţe sunt

profund reconfortate şi asigurate .

„Ataşamentul este definit ca fiind relaţia afectivă preferenţială , selectivă ce se

stabileşte cu una sau mai multe persoane de referinţă .”

„Teoria ataşamentului s-a născut ca un instrument important pentru descrierea

rădăcinilor adânci ale dinamicii relaţiilor strânse . În anii 1940 şi 1950 ,un număr de studii

au arătat că nou născuţii care au fost separaţi de mamele lor traversează o serie de reacţii

care pot fi descrise ca protest , disperare şi în cele din urmă ” detaşare ”(Terapie de

familie . Concepte şi metode , Michael P.Nicholas şi Richard C.Schwartz,pag.116-119)

Ataşamentul reprezintă tendinţa copilului de a căuta apropierea faţă de

persoanele care-l îngrijesc şi de a se simţi în securitate în prezenţa acestora . Teoria

ataşamentului a fost propusă de John Bowlby (1969) pentru a reprezenta dezvoltarea şi

adaptarea socială şi emoţională de la copil la adult şi integrează concepte din teoria

psihanalitică , etiologie şi psihologie cognitivă . El a conceptualizat ataşamentul ca o

construcţie care se întinde de-a lungul întregii vieţi , în care copilul conservă legături de

ataşament faţă de părinţii lui în timpul copilăriei şi până la vârsta adultă . Conform teoriei

ataşamentului , eşecul copilului de a-şi forma o legătură cu una sau mai multe persoane în

primii ani de viaţă este legată de inabilitatea de a dezvolta relaţii personale apropiate ,

intime , la maturitate .

Cele mai recente descoperiri în cercetările asupra ataşamentului se concentrează

asupra ataşamentului în timpul perioadei de tranziţie de la copilărie la vârsta adultă , adică

în timpul adolescenţei .

Au fost utilizate diverse metode pentru a evalua modelele de ataşament din

adolescenţă , printre care : observarea de secvenţe de interacţiuni părinţi-adolescenţi ,

autodeclaraţia .

35

S-au observat în ultima fază a adolescenţei modele de ataşament asemănătoare

modelelor de ataşament din copilărie (Kobak şi Sceery, 1988). Există un consens asupra

faptului că un ataşament precar este un factor care riscă să provoace probleme ulterioare ,

dar acest lucru nu este nici necesar nici suficient .

În ceea ce priveşte dezvoltarea ataşamentului , la adolescenţă trebuie să se ţină

seama de câteva aspecte elementare : natura schimbărilor în relaţia copii-părinţi şi

influenţa acestora asupra ataşamentului , dezvoltarea de noi relaţii intime ale

adolescentului ( cu prietenii , cu un partener romantic) şi influenţa acestor legături noi

asupra relaţiei cu părinţii .

Deşi rezultatele unor cercetări arată că ataşamentul profund autodeclarat faţă de

părinţi scade odată cu maturizarea puberală , alte studii mai recente arată că doar anumite

componente ale relaţiei de ataşament se schimbă iar altele rămân stabile . Astfel gradul cu

care adolescenţii caută proximitatea figurii principale de ataşament în situaţii de stres

scade dar nu şi perceperea disponibilităţii figurii de ataşament (Lieberman , Doyle şi

Markiewicz , 1999) . Aceste concluzii lasă să se înţeleagă că menţinerea proximităţii

fizice a părinţilor şi nevoia de protecţie în situaţii ameninţătoare sunt mai puţin esenţiale

pentru adolescent , datorită capacităţilor lor mentale şi fizice (au de exemplu mecanisme

de adaptare mai complexe decât copii mici) dar că disponibilitatea figurii de ataşament

(credinţa că figura de ataşament este deschisă la comunicare şi receptivă la nevoile sale)

rămâne importantă . Este recunoscut faptul că frecvenţa şi intensitatea unor

comportamente de ataşament scad cu vârsta , dar calitatea legăturilor de ataşament este

văzută ca fiind relativ stabilă .

În ceea ce priveşte dezvoltarea de noi relaţii de ataşament în perioada adolescenţei

, este general acceptat faptul că această fază de dezvoltare cuprinde tranziţia de la o primă

concentrare pe părinţi ca figuri de ataşament , pe dezvoltarea ulterioară a unei game largi

de relaţii de ataşament . Timpul petrecut cu amicii de acelaşi sex şi varietatea activităţilor

petrecute cu ei sunt la cel mai înalt nivel în jurul vârstei de 9 ani şi scad pe măsură ce

adolescentul mai în vârstă petrece mai mult timp cu partenerii romantici . Totuşi părinţii ,

mai ales mamele , continuă să fie mai căutaţi decât cei mai buni amici în probleme de

securitate şi acest lucru se întâmplă până în ultima fază a adolescenţei (Fraley şi Davis ,

1997 ; Trinke şi Bartholomew , 1997) . În faza primară şi cea intermediară a

adolescenţei , relaţiile romantice sunt deseori tranzitorii şi părinţii , mai ales mamele ,

rămân principalii furnizori de securitate .

36

În ultima fază a adolescenţei , ca şi la vârsta adultă , relaţia romantică , după doi

ani , devine principala relaţie de ataşament , părinţii rămân importanţi dar secundari ca

figuri de ataşament .

Conform dicţionarului de psihologie Larouse , ataşamentul reprezintă

„ansamblul de legături care s-au stabilit între nou născut şi mama sa , începând cu

senzaţiile şi percepţiile sugarului vizavi de acestea şi reciproc , ale mamei faţă de copilul

ei .

Din ziua a treia după naştere sugarul este capabil să recunoască mirosul sânului

şi gâtul mamei şi să-l diferenţieze de al altei femei care are un nou născut de aceeaşi

vârstă . La fel este capabil să distingă vocea sa de gustul pielii sale , calitatea palpărilor ei

. Ataşamentul brusc , care se instalează imediat după naştere între mamă şi nou născut ,

se numeşte in literatura de specialitate „ bonding „ ,termen preluat din limba engleză .

Definirea în termeni medicali a cuvântului bonding ar fi cel de ataşament brusc

al părinţilor faţă de nou născut , adptarea lor iniţială la prezenţa copilului , care este

maximă în primele zece zile de viaţă .

În anul 1972 , Klaus şi Kennel au atras atenţia medicilor asupra existenţei acestui

fenomen psihologic . Se consideră că , primele zile după naştere , constitue o perioadă

optimă pentru realizarea interacţiunii mamă-copil , mama fiind pregătită biologic ,

psihologic şi social pentru aceasta . S-a vorbit despre o anumită perioadă a mamei , care

este plasată în primele săptămâni de naştere , timp în care adaptarea mutuală între mamă

şi copil are loc foarte repede .

Bonding-ul este un proces care se instalează imediat după naştere , proces prin

care părinţii devin brusc extrem de ataşaţi de nou-născut şi percep că este a lor pentru

întrega viaţă . Ca o reacţie la dragostea părinţilor , copilul îşi dezvoltă ataşamentul faţă de

părinţi , care ar putea fi definit ca gestul reciproc al copilului de a-şi iubi părinţii .

Ataşamentul copilului se dezvoltă progresiv şi este evident în jurul vârstei de un

an . Calitatea ataşamentului variază şi reflectă calitatea relaţiei mamă copil din perioadele

anterioare . Din partea copilului , se constată ataşament şi faţă de adulţi şi faţă de alţi

membri ai familiei care este direct proporţională cu calitatea răspunsului acestuia . În

ultimii ani s-a vorbit despre bonding şi despre calitatea relaţiei mamă-copil , despre tot

restul vieţii , care ţine de interacţiunea precoce mamă copil . Beneficiul unei legături

strânse mamă şi nou născut are ca rezultat o dezvoltare ulterioară mai bună a copilului .

S-a constatat că femeile care au petrecut 12 ore în compania nou născuţilor lor în

primele doua zile de viaţă au avut mai puţine incidente legate de calitatea relaţiei mamă-

37

copil . Lamb recunoaşte că acest contact strâns între mamă şi copil are un efect favorabil ,

dar pentru această perioadă scurtă de timp . Potrivit autorului , bonding-ul este necesar ,

dar nu suficient , pentru a asigura un comportament parental adecvat de durată .

În terenul , psihologiei infantile termenul de ataşament se referă la relaţia care se

creează între copil şi mamă sau mai precis persoana care îl îngrijeşte .

Este vorba despre o relaţie fizică , cât şi o relaţie socială , ca şi cum copilul ar

înapoia sub formă de sentimente ceea ce a primit din partea părinţilor care l-au îngrijit

cu dragoste şi milă . Copilul are nevoie prin creearea acestui tip de ataşament de o

persoană care să-i devină familiară , care să-i asigure confort şi protecţie .

Ataşamentul copilului este comportamentul afectiv exprimat printr-o relaţie

dinamică şi valorică între individ şi o altă persoană , obiect , eveniment sau situaţie

externă . Ataşamentul se manifestă diferit în funcţie de vârsta şi mediul în care trăieşte

copilul .

Calitatea ataşamentului copilului este corelată cu cantitatea răspunsului parental ,

o relaţie care corelează permanent în funcţie de răspuns .

3.2 Teorii ale ataşamentului

Termenul de ataşament ar putea fi definit ca „o relaţie emoţională creată între

doi indivizi , în care fiecare investeşte energia emoţională unul în folosul celuilalt şi se

manifestă prin nevoia reciprocă de apropiere .”

„ Părinţii învaţă să-şi iubească copii si copii învaţă să-şi iubească părinţii”.(C.Ciofu-

Interactiunea părinţi-copii pag.37)

Cercetarile recente privind raportul dintre părinţi şi copii poartă amprenta teoriei

ataşamentului şi în special al lucrărilor lui J.Bowlby . Acesta a fost influenţat de către

gândirea analitică şi acordă mare importanţă majoră primelor relaţii ce se stabilesc între

mamă si copil , precum şi conceptelor evoluţioniste şi etologice . Copiii se nasc dotaţi cu

o înclinaţie naturală de a căuta legături emoţionale cu părinţii .

Cercetările lui Bowlby şi cele a lui Mary Ainsworth au la bază mai multe

concepte cheie :

-legătură afectivă ;

-ataşament ;

-comportamente de ataşament .

38

Legătura afectivă este definită de Ainsworth ca fiind „ legătura relativ durabilă

care acordă o mare importanţă partenerului datorită caracterului său unic şi de neânlocuit .

În legătura afectivă se doreşte pastrarea intimităţii partenerului .”

Ataşamentul este tipul specific de legătură afectivă care implică şi un sentiment

de securitate . El oferă o bază sigură pornind de la care se poate relaţiona cu restul

lumii . Relaţia pe care o întreţine un adult cu un prieten bun sau cu partenerul conjugal

are deobicei toate caracteristicile ataşamentului .

Ataşamentul şi legăturile afective nu pot fi observate direct pentru că sunt stări

inerte . Existenţa lor poate fi dedusă prin aşa numitele comportamente de ataşament ,

adică a manifestărilor care permit copilului sau adultului să menţină o anumită

proximitate cu persoanele de care este ataşat .

Nu există o legătură directă între intensitatea ataşamentului şi numărul de

comportamente de ataşament . Acestea sunt observate în special când persoana

respectivă are nevoie de îngrijire , de sprijin . Copilul mai mare sau adultul îşi manifestă

astfel de comportamente de ataşament atunci când este speriat , obosit , anxios . Pentru a

măsura intensitatea şi calitatea ataşamentului ceea ce contează sunt caracteristicile

acestor comportamente şi nu frecvenţa lor .

Ainsworth-curs psihologia vârstelor : a descris trei modele de ataşament care pot

fi prezentate în grade diferite :

1.Ataşamentul sigur : copilul are încredere că părinţii vor fi disponibili , receptivi

şi îşi vor acorda ajutor dacă se află în situaţii dificile sau de teamă .Cu această convingere

copilul are curajul să exploreze lumea . Acest model este menţinut şi dezvoltat de părinţi ,

ei fiind în primii ani disponibili şi atenţi la semalele copilului şi capabili să-i ofere linişte ,

alinare ori de câte ori are nevoie .

2.Ataşamentul anxios : copilul este nesigur dacă părinţii vor fi disponibili ,

receptivi şi gata să-i ofere ajutorul când sunt solicitaţi . Din cauza incertitudinii , copilul

trece prin anxietatea , teama de separare şi tinde să fie torturat în manifestarea de

exploatare a comportamentului său .

Acest model este menţinut de părinţi , care uneori sunt disponibili şi dispuşi să

acorde ajutor . Ameninţările cu bătaia sau abandonul sunt folosite în creşterea şi educarea

copilului . Acest model de ataşament îl observăm adesea la copilul iubitor care sacrifică

propriile nevoi pentru a le satisface pe cele ale adulţilor .

39

3.Evitarea anxioasă a ataşamentului :copilul nu are încredere că părinţii vor

reacţiona în mod pozitiv şi gata de a.-şi oferi ajutorul . Dimpotrivă , el se aşteaptă la

respingere , copilul încearcă să se descurce fără dragostea şi ajutorul celorlalţi , el luptă

pentru a deveni independent emoţional .

Acest model de ataşament este văzut în relaţiile părinţi-copii în care copii au

devenit independent în mod prematur .

„Ataşamentul este procesul social diferit de cunoaştere , a cărui natură este

probabil înăscută la fiinţa umană . Anxietatea , boala , oboseala cresc ataşamentul şi el se

dezvoltă selectiv către persoanele care oferă siguranţă şi confort în situaţii de stres .

(Carmen Ciofu-Interacţiunea Părinţi –copii pag 39).

Ataşamentul selectiv are o stabilitate şi o dezvoltare maximă între 12-18 luni .

Orice schimbare a acestuia exprimă alterarea circumstanţelor familiale , având drept

consecinţă alterarea relaţiei părinţi –copii .

Ataşamentul selectiv trebuie deosebit de dependenţă , el exprimă o relaţie şi nu

caracterul individual a unui copil . Ataşamentul selectiv exprimă securitatea emoţională

şi autonomie socială spre deosebire de dependenţă , care este caracteristică copiilor fără

autonomie socială . Ataşamentul selectiv este întâlnit la toate vârstele nu numai în

copilărie , căci sentimentul de dragoste este caracteristic fiinţei umane . ”

Câteva cadre teoretice au fost avansate pentru a explica ataşamentul , cele mai

importante au fost :

-teoria psihanalitică ;

-teoria învăţării ;

-teoria etologică(biologică) .

Cea mai influentă teorie a fost de departe bazată pe apropierea etologică şi

dezvoltată de Bowlby şi Ainsworth .

1.Teoriile psihanalitice

Potrivit teoriei lui Freud dezvoltarea umană parcurge o serie de stadii

psihosexuale , dintre care primul este stadiul oral , care durează aproximativ un an după

naştere . În timpul acestei perioade , Freud consideră că bebeluşul este centrat asupra

experienţelor orale , una dintre primele sale surse de plăcere . În majoritatea

circumstanţelor , principalul furnizor al acestor plăceri este mama , pentru ea satisface

40

nevoile copilului de a fi alăptat , de a se alimenta . Astfel mama devine primul obiect

fundamental , al dragostei în viaţa copilului . Din acest motiv , Freud priveşte poziţia

mamei ca fiind unic , fără asemănare , constant stabilită pentru întrega viaţă , precum şi

cel mai puternic obiect al dragostei , prototipul tuturor relaţiilor de dragoste viitoare.

În stadiile descrise de Erikson , în primul an copilul este implicat în stabilirea

încrederii şi din nou mamei îi este atribuit un rol de cheie în această realizare , deoarece

ea poate îngriji de nevoile copilului oferind o sursă de hrană şi confort demnă de

încredere .

În ambele teorii psihanalitice majore rolul hrănirii este foarte important în

reaplicarea ataşamentului .În ambele cazuri , relaţia timpurie cu mama este văzută ca bază

pentru progresul ulterior al copilului .

2.Teoriile învăţării

Teoreticienii învăţării consideră , că hrănirea este principalul determinant al

ataşamentului . De fapt teoreticienii învăţării recunosc o datorie conceptuală tradiţiei

psihanalitice în această privinţă , dar au un context teoretic diferit şi se consideră a fi mai

riguroşi în conţinuturile empirice . Teoreticienii învăţării susţin că multe dintre relaţiile

părinte-copil depind mai sigur de experienţele fiecăruia cu alţii decât de forţele

instinctului .

O teorie revizuită a învăţării asupra ataşamentului a fost dezvoltată de Hay .

Descrierea lui Hay a fost inspirată din teoria socială a învăţării şi în plus îmbină esenţa

descoperirilor privitoare la predispoziţiile biologice ale copiilor de a urma stimulii sociali.

Oricum ea adaugă sugestia că formarea relaţiilor dintre mamă şi copil implică

activităţi sociale conştiente , intenţionate din partea adultului . Ataşamentul din acest

punct de vedere , nu apare pur şi simplu de la sine natural , ci apare atunci când părinţii

în mod deliberat , îşi învaţă copii să îi iubească şi să înţeleagă relaţiile inter –umane . O

parte importantă a procesului de dezvoltare a ataşamentului constă în a învăţa unul

despre celălalt .

Teoria învăţării a influenţat acest domeniu prin faptul că s-a centrat asupra

efctelor pe care le au interacţiunile părinţi-copii .

3.Teoria etologică

41

Etologia este una dintre ramurile psihologiei animale . Ea studiază

comportamentul animalelor în mediul lor natural sau în condiţii foarte apropiate de acesta

. Domeniul etologiei s-a extins şi la moravurile umane . Psihologia modernă nu mai ia în

considerare omul izolat ca obiect de studiu , ci îl plasează în mediul său şi ţine seama de

toate faptele psihologice din unghiul psihosocial .

Teoreticienii psihologi sunt preocupaţi să explice bazele biologice şi evolutive ale

comportamentului social . În unul dintre cele mai cunoscute studii ale sale , Lorenz

descrie cum puii unei anumite specii de păsări , aşezaţi în faţa unui obiect în mişcare în

timpul perioadei critice timpurii , se vor ataşa de aceasta şi îl vor urma în toate direcţiile

în care se v-a mişca . Lorenz numeşte acest fenomen imprimare . Acesta este întâlnit de

obicei între copii şi părinţii lor , dar Lorenz a arătat că alt obiect este prezent în timpul

acestei perioade critice , atunci copii se vor ataşa de acesta .

Deşi mare parte din studiile psihologilor au în vedere subiecţii non-umani , au

fost observate implicaţii evidente pentru studiul oamenilor care sunt , de asemenea

produse ale adaptării evoluţioniste . Ca şi celelalte specii , oamenii au nevoie să se

asigure că comportamentul lor este organizat pentru a contribui la supraveţuire şi

reproducere .

La o astfel de concluzie a ajuns şi Bowlby la origine psihanalist , care a iniţiat un

mare studiu pentru Organizaţia Mondială a sănătăţii , asupra efectelor separări mamei de

copil în copilăria timpurie . El a fost convins că pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului

este importantă să existe o relaţie caldă , intimă şi continuă a acestuia cu mama sa , în

care amândoi să găsească satisfacţie şi plăcere .

Observaţiile climatice au indicat că absenţa sau distrugerea relaţiei de ataşament

produc o suferinţă severă copilului şi uneori conduce la probleme emoţionale şi

comportamentale de durată . Bowlby a fost convins de faptul că ataşamentul dintre copil

şi persoana care îl îngrijeşte este fundamental pentru o persoană normală .

3.3 Dezvoltarea ataşamentului în cadrul interacţiunii mamă-copil

Primul contact al copilului cu lumea exterioară are loc , în mare măsură , prin

gesturile , mimica şi vorbele persoanei care are grijă de el . Deşi nu pare prea mult ,

aceste lucruri îi pot oferi copilului o experienţă destul de variată : ridicarea şi strângerea

42

în braţe sunt foarte diferite de faptul de a-i vorbi , iar zâmbetul constitue un tip de

stimulare total diferit de gâdilat . Din această diversitate de comportamente pe care le

manifestă părinţii (nu trebuie neapărat ca părintele să fie principala persoană care are

grijă de copil ,dar este mai uşor să folosim acest cuvând în expunere) , copilul începe să-

şi formeze cunoştinţele asupra lumii..

Din cea de a doua lună de viaţă , sugarul zâmbeşte oricărei persoane care se

apropie cu căldură de el . Abia după vârsta de trei luni , sugarul începe să îşi recunoască

părinţii , să le zâmbească dacă aceştia îi zâmbeasc şi îi vorbesc . Începând cu vârsta de

şase luni ,copilul începe să dezvolte ataşamentul specific , faţă de anumite persoane ,

mai ales faţă de mamă , care de obicei este persoana care îl îngrijeşte şi hrăneşte . La

vârsta de şase-opt luni sugarul protestează dacă persoana de care este ataşat îl părăseşte .

La vârsta de nouă-zece luni se manifestă frica , în special în situaţiile în care

copilul este înconjurat de persoane străine şi mai puţin în prezenţa părinţilor .

Prin urmare spre vârsta de douăsprezece luni ,copilul a stabilit deja un ataşament

clar faţă de persoana care se ocupă de el . El îşi exprimă acest ataşament printr-un larg

evantai de comportamente de ataşament : zâmbeşte , plânge , se lipeşte , face referinţe

sociale şi recurge la baza de siguranţă şi de stres .

La vârsta de doi-trei ani , acest ataşament nu a scăzut din intensitate ,dar o parte

dintre aceste comportamente dispar cu timpul .Copiii de această vârstâ sunt suficient de

avansaţi în plan cognitiv pentru a-şi înţelege mama atunci când aceasta îi spune că pleacă

dar se va întoarce , anxietatea de separare se estompează .

De asemenea , între un an şi trei ani copilul începe să manifeste ataşament

selectiv faţă de alţi membri ai familiei : tată , bunici , fraţi . Acest ataşament îi conferă

securitate şi îi reduce anxietatea . După vârsta de trei ani copilul începe să se simptă

confortabil în compania unor persoane străine şi astfel scade mult anxietatea de separare .

La trei-patru ani copii sunt capabili să se îndepărteze din ce în ce mai mult de

baza de siguranţă . Pe lângă reducerea numărului comportamentelor de ataşament , pot fi

observate şi alte două modificări ale ataşamentului copilului la vârsta preşcolară . Mai

întâi relaţia cu persoana cheie , de obicei mama , suferă o nouă schimbare ce are la bază

un progres cognitiv .

Ataşamentul iniţial cerea ca bebeluşul să înţeleagă faptul că mama continuă să

existe chiar dacă nu este vizibilă . În mod similar , preşcolarul rezistă că relaţia însă-şi

continuă să existe chiar dacă partenerii ei nu sunt împreună . De aceea ei sunt mai puţin

43

tulburaţi de separare , putând însă deveni , dacă nu ştiu ce se întâmplă sau nu au fost

informaţi de situaţie .

Cea de adoua schimbare , mai importantă , este generalizarea modelului intern de

ataşament al copilului .După Bawlby , modelul copilului nu mai este o caracteristică a

fiecărei relaţii individuale , devenind mai degrabă o caracteristică a relaţiilor în general .

Copii de patru –cinci ani vor aplica mai frecvent modelul lor intern la noile relaţii pe care

le stabilesc , inclusiv cele cu ceilalţi copii . Ataşamentul copiilor preşcolari faţă de copiii

lor rămâne puternic şi central în experienţele lor , suferind modificări semnificative pe

măsură ce copilul realizează progrese în plan cognitiv .

Spre deosebire de copii preşcolari , copii şcolari nu manifestă comportamente de

ataşament cum ar fi luarea în braţe sau plânsul , decât în situaţii de stres , însă nu se poate

spune că la copilul de şapte-opt ani ataşamenul e slăbit . Pe durata anilor de

şcoală ,copilul are în continuoare nevoie să fie securizat de către părinţii săi . El contează

pe prezenţa şi susţinerea acestora , fiind profund influenţaţi de judecăţile lor .

„Adolescentul pare că se înstrăinează de familie şi încetează să mai fie în mod

special influenţat de către părinţi , ci mai degrabă de restul societăţi colegi , prieteni . În

perioada adolescenţei tardive , rolul imortant îl preia un tânăr de sex opus faţă de care

adolescentul dezvoltă ataşamentul selectiv sub forma sentimentului de dragoste . Nu se

poate susţine şi generaliza observaţia că adolescenţii sunt scăpaţi de sub influenţa

familiei”. (Carmen Ciofu –Interacţiunea părinţi copii-pag 39)

Astfel nici creşterile de frecvenţă ale conflictelor familiale şi nici distanţarea faţă

de părinţi nu semnifică o dispoziţie sau atenuare a ataşamentului adolescenţilor faţă de

familia lor.

Unii autori au realizat studiul care sprijină această idee . Ei au pus opt întrebări

unor elevi şi studenţi de 9,15,17,şi 19 ani asupra relaţiilor cu mama lor , tatăl lor şi

prietenul lor cel mai bun . Întrebările erau legate de intimitatea relaţiei cu părinţii , de

ceea ce alimentează relaţia , adică de ataşament . Rezultatele au arătat că intimitatea cu

mama şi tatăl scade în perioada adolescenţei , în timp ce cea faţă de prieteni creşte .

Totuşi adolescenţii îi percep în continoare pe părinţi drept baza de siguranţă .

Cercetările indică faptul că relaţia centrală cu părinţii şi ataşamentul faţă de ei

continuă să fie foarte importantă la adolescenţă , chiar şi în condiţiile dobândirii unei

autonomii crescute .

Formarea comportamentelor de ataşament

44

Capacitatea părintelui de a instaura un sistem mutual de interacţiune de

comportamente de ataşament joacă un rol important în formarea legăturii părinţi-copii .

Iată o descriere a schimburilor observate între bebeluşi şi părinţii săi :

- copilul îşi manifestă nevoile prin plânsete sau zâmbete,iar atunci când este luat

în braţe se calmează.

-Copii îşi privesc părinţii atunci când aceştia îl privesc ,

-Părinţii intră în acest joc folosind propriul lor repertoriu posibil înăscut de

comportamente ; ei iau copilul în braţe când acesta plânge , zâmbesc când el zâmbeşte şi

îl privesc când el îi priveşte .

Unii cercetători descriu acest fenomen ca un dans introductiv care constitue de

fapt dezvoltarea sincroniei . Toţi cunoaştem cum se desfăşoară această interacţiune ; cea

mai mare parte a adulţilor intră spontan în acest joc . Chiar dacă putem cu toţii să

executăm aceste mişcări de ataşament faţă de un număr mare de copii ; totuşi nu vom

creea o legătură cu toţii .

Pentru adult , elementul critic în formarea unei legături afective este posibilitatea

de a dezvolta o veritabilă reciprocitate , respectând acest joc până când cei doi parteneri

îşi răspund în mod armonios şi cu plăcere . Acest lucru ia timp şi necesită numeroase

repetiţii , iar unii părinţi şi copii par a fi mai înclinaţi spre aceasta decâlt alţii .

45

Capitolul IV Partea practică

4.1 Obiectivele cercetării

4.2 Ipotezele cercetării

4.3 Metodologia de cercetare

4.3.1 Operaţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor

de lucru

4.3.2 Subiecţii cercetării

4.3.3 Variabilele cercetării

4.3.4 Procedura şi designul experimental

4.3.5 Rezultate şi interpretări

46

Capitolul IV

4.1. Obiectivele cercetării.

Lucrarea de faţă şi-a propus să evidenţieze rolul modelelor educative parentale şi a

stilurilor de ataşament asupra gradului de sociabilitate al adolescenţilor, urmărind mai

multe obiective:

1. Identificarea nivelului de sociabilitate al adolescenţilor în perioada actuală,

perioadă în care computerul tinde să acapareze total timpul liber al adolescenţilor, lăsând

din ce în ce mai puţin timp pentru stabilirea relaţiilor de prietenie. S-a considerat că

modelele parentale şi stilurile de ataşament au un rol semnificativ în ceea ce priveşte

sociabilitatea .

2. Punerea în evidenţă a relaţiei dintre sociabilitate şi stilurile de ataşament . S-a

pornit de la ideea că sociabilitatea depinde de doi factori esenţiali , aflaţi în interacţiune:

stilul de ataşament al subiecţilor şi sexul acestora .

3. Evidenţierea gradului în care sociabilitatea subiecţilor este influenţată de

interacţiunea dintre sex şi modelele educative parentale şi cea dintre stilurile de ataşament

şi modelele educative parentale .

4.2. Ipotezele cercetării.

Ipoteza generală nr.1

Sociabilitatea variază în funcţie de stilul de ataşament , modelele parentale şi sexul

subiecţilor .

Ipoteza secundară 1.1.

47

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de sexul subiecţilor , în sensul că nivelul de sociabilitate al fetelor va fi semnificativ mai

ridicat decât nivelul de sociabilitate al băieţilor .

Ipoteza secundară 1.2.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de stilul de ataşament al subiecţilor , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu

stil de ataşament sigur va fi semnificaiv mai mare decât cel al subiecţilor cu stil de

ataşament nesigur sau a celor cu stil de ataşament anxios .

Ipoteza secundară 1.3.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental abuziv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental abuziv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv .

Ipoteza secundară 1.4.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental privativ , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental privativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental privativ .

Ipoteza secundară 1.5.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental punitiv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental punitiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv .

Ipoteza secundară 1.6.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental umilitor , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental umilitor va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor .

Ipoteza secundară 1.7.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental rejectiv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental rejectiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv .

Ipoteza secundară 1.8.

48

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraprotectiv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care nu este prezent un model parental supraprotectiv va fi semnificativ mai ridicat decât

nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv.

Ipoteza secundară 1.9.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraimplicat , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care nu este prezent un model parental supraimplicat va fi semnificativ mai ridicat decât

nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat .

Ipoteza secundară 1.10.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental tolerant , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este

prezent un model parental tolerant va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant .

Ipoteza secundară 1.11.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental afectuos , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

este prezent un model parental afectuos va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos .

Ipoteza secundară 1.12.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental orientând performanţa , în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând performanţa va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental orientând performanţa.

Ipoteza secundară 1.13.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental generator de culpabilitate, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator de culpabilitate va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental generator de culpabilitate.

Ipoteza secundară 1.14.

49

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental stimulativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

este prezent un model parental stimulativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ.

Ipoteza secundară 1.15.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental favorizând pe ceilalţi, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental favorizând pe ceilalţi.

Ipoteza secundară 1.16.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental favorizând subiectul , în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând subiectul va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental favorizând subiectul .

Ipoteza generală nr.2

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament ,

modelelor parentale şi sexul subiecţilor.

Ipoteza secundară 2.1.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.2.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental abuziv şi

sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.3.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

supraprotectiv şi sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.4.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

generator de culpabilitate şi sexului subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.5.

50

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

favorizând pe ceilalţi şi sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.6.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental abuziv al subiecţilor.

Ipoteza secundară 2.7.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental umilitor al subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.8.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental stimulativ al subiecţilor .

4.3. Metodologia de cercetare.

4.3.1. Operaţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor de

lucru.

În această cercetare s-au utilizat teste standardizate, precum Inventarul pentru

măsurarea modelelor parentale de educare (E.M.B.U.) pentru evaluarea modelelor

parentale, Chestionarul pentru stilul de ataşament (C.S.A.) pentru evaluarea stilului de

ataşament şi Chestionarul pentru sociabilitate (B.C.S.) pentru măsurarea sociabilităţii .

a. Modelele parentale au fost apreciate cu ajutorul Inventarului pentru măsurarea

modelelor parentale de educare (E.M.B.U.) elaborat de către Carlos Perris de la

Universitatea Umea din Suedia.

Inventarul conţine 77 de întrebări la care se răspunde prin note de la 1 la 4 unde 1 =

niciodată , 2 = rareori , 3 = adesea şi 4 = totdeauna .

La interpretare cele 77 de întrebări sunt grupate în 14 subscale corespunzând la 14

modele (practici )educaţionale:

- abuziv ; privativ ; punitiv ; umilitor ; rejectiv ; supraprotectiv

supraimplicat; tolerant ; afectuos ; orientând performanţa; generator de

culpabilitate; stimulativ ; favorizând pe ceilalţi ; favorizând subiectul .

51

În vederea pretestării , am aplicat chestionarul pe un eşantion de 50 de subiecţi

cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani . Analiza statistică a rezultatelor a evidenţiat

un coeficient de consistenţă internă alfa Cronbach de 0,86 ceea ce înseamnă că scala

are o fidelitate bună/ridicată . Din pricina refuzului subiecţilor de a mai completa

încă o dată chestionarul , nu s-a putut realiza o corelaţie test-retest pentru a putea

determina stabilitatea rezultatelor .

(Anexa 1).

b. Stilurile de ataşament au fost apreciate cu ajutorul Chestionarului pentru stilul

de ataşament (C.S.A.) elaborat de către Collins şi Read în 1990 .

Acest chestionar este un inventar dimensional cu 18 itemi , câte 6 pentru fiecare

prototip de ataşament , participanţii fiind rugaţi să aleagă pe o scală cu 5 trepte gradul de

descriptivitate pentru sine al itemilor , unde :1 = dezacord puternic, 2 = dezacord parţial,

3 = nu ştiu, 4 = acord parţial şi 5 = acord puternic.

Fiecare subiect obţine la acest chestionar trei scoruri (medii aritmetice ale

punctajelor pentru fiecare stil de ataşament în parte), stilul cu nota cea mai mare fiind

stilul de ataşament care corespunde subiectului:

1. stilul de ataşament sigur: având itemii 3, 4, 7, 13, 14 şi 17;

2. stilul de ataşament nesigur: având itemii 6, 8, 9, 10, 11 şi 12;

3. stilul de ataşament anxios: având itemii 1, 2, 5, 15, 16 şi 18.

În vederea pretestării , am aplicat chestionarul pe un eşantion de 50 de subiecţi cu

vârste cuprinse între 15 şi 18 ani . Analiza statistică a rezultatelor a evidenţiat un

coeficient de consistenţă internă alfa Cronbach de 0,65 , ceea ce înseamnă că scala are o

fidelitate bună/ridicată . Din pricina refuzului subiecţilor de a mai completa încă o dată

chestionarul , nu s-a putut realiza o corelaţie test-retest pentru a putea determina

stabilitatea rezultatelor . (Anexa 1).

c. Sociabilitatea a fost măsurată cu ajutorul chestionarului pentru sociabilitate

(B.C.S.) . În vederea pretestării , am aplicat chestionarul pe un eşantion de 50 de subiecţi

cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani . Analiza statistică a rezultatelor a evidenţiat un

coeficient de consistenţă internă alfa Cronbach de 0,63 , ceea ce înseamnă că scala are o

fidelitate bună/ridicată . Din pricina refuzului subiecţilor de a mai completa încă o dată

chestionarul , nu s-a putut realiza o corelaţie test-retest pentru a putea determina

stabilitatea rezultatelor. (Anexa 1).

4.3.2. Subiecţii cercetării.

52

Populaţia ţintă a studiului , din care s-a extras , prin eşantionare aleatoare , lotul de

150 de subiecţi , este formată din elevi de la Grupul Şcolar „Mihail Sadoveanu „ Borca ,

clasele XI – XII, utilizându-se eşantioane mici şi independente de subiecţi . Astfel , după

variabila sex , eşantionul cuprinde 64 băieţi şi 86 fete .

Graficul 1: Ilustrarea grafică a eşantionului după variabila sex

Feminin57.33%

Masculin42.67%

4.3.3. Variabilele cercetării.

Pentru ipoteza generală nr. 1:

Variabile independente:

─ invocate: ▪ sexul subiecţilor (feminin=0, masculin=1);

─ stil de ataşament (sigur, nesigur şi anxios);

─ model abuziv (prezent şi absent);

─ model privativ (prezent şi absent);

─ model punitiv (prezent şi absent);

─ model umilitor (prezent şi absent);

53

─ model rejectiv (prezent şi absent);

─ model supraprotectiv (prezent şi absent);

─ model supraimplicat (prezent şi absent);

─ model tolerant (prezent şi absent);

─ model afectuos (prezent şi absent);

─ model orientând performanţa (prezent şi absent);

─ model generator de culpabilitate (prezent şi absent);

─ model stimulativ (prezent şi absent);

─ model favorizând pe ceilalţi (prezent şi absent);

─ model favorizând subiectul (prezent şi absent);

Variabilă dependentă:

─ sociabilitatea.

Pentru ipoteza generală nr. 2:

Variabile independente:

─ invocate: ▪ sexul subiecţilor (feminin=0, masculin=1);

─ stil de ataşament (sigur, nesigur şi anxios);

─ model abuziv (prezent şi absent);

─ model umilitor (prezent şi absent);

─ model supraprotectiv (prezent şi absent);

absent);

─ model generator de culpabilitate (prezent şi absent);

─ model stimulativ (prezent şi absent);

─ model favorizând pe ceilalţi (prezent şi absent);

Variabilă dependentă:

─ sociabilitatea.

4.3.4. Procedura şi design-ul experimental.

54

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada septembrie - decembrie 2009 în cadrul

orelor de dirigenţie ţinute de elevi , cu obţinerea în prealabil a acordului doamnei

directoare . Aplicarea a fost colectivă , subiecţilor asigurânduli-se anonimatul.

Chestionarele au fost aplicate sub forma unui inventar , în următoarea ordine:

C.S.A., E.M.B.U. şi B.C.S. (Anexa 2).

Design-ul experimental pentru ipoteza generală nr. 1. este:

Sigur Nesigur Anxios

Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin

Abuziv Prezent

Absent

Privativ Prezent

Absent

Punitiv Prezent

Absent

Umilitor Prezent

Absent

Rejectiv Prezent

Absent

Supraprotectiv Prezent

Absent

Supraimplicat Prezent

Absent

Tolerant Prezent

Absent

Afectuos Prezent

Absent

Orientând

performanţa

Prezent

Absent

Generator de

culpabilitate

Prezent

Absent

55

Stimulativ Prezent

Absent

Favorizând pe

ceilalţi

Prezent

Absent

Favorizând

subiectul

Prezent

Absent

4.3.5. Rezultate şi interpretări.

Analiza şi interpretarea rezultatelor s-a realizat cu ajutorul programului specializat

de statistică psihologică SPSS 11.5 for Windows . S-au efectuat următoarele analize

statistice :

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila sex (ipoteza secundară 1.1.).

▪ ANOVA one-way pentru compararea de medii în funcţie de variabila stil de

ataşament (ipoteza secundară 1.2).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model abuziv (ipoteza secundară 1.4.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model privativ (ipoteza secundară 1.5.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model punitiv (ipoteza secundară 1.6.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model umilitor (ipoteza secundară 1.7.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model rejectiv (ipoteza secundară 1.8.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model supraprotectiv (ipoteza secundară 1.9.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model supraimplicat (ipoteza secundară 1.10.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model tolerant (ipoteza secundară 1.11.).

56

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model afectuos (ipoteza secundară 1.11.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model orientând performanţa (ipoteza secundară

1.12.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model generator de culpabilitate (ipoteza secundară

1.13.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model stimulativ (ipoteza secundară 1.14.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model favorizând pe ceilalţi (ipoteza secundară

1.15.).

▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane

independente, în funcţie de variabila model favorizând subiectul (ipoteza secundară

1.16.).

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 3 (sex X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.1.).

Sex

Feminin Masculin

Stil de ataşament

Sigur

Nesigur

Anxios

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 2 (sex X model parental abuziv) (ipoteza secundară 2.2.).

Sex

Feminin Masculin

Model parental

abuziv

Prezent

Absent

57

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 2 (sex X model parental supraprotectiv) (ipoteza secundară 2.3.).

Sex

Feminin Masculin

Model parental

supraprotectiv

Prezent

Absent

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 2 (sex X model parental generator de culpabilitate) (ipoteza secundară 2.4.).

Sex

Feminin Masculin

Model parental

generator de

culpabilitate

Prezent

Absent

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 2 (sex X model parental favorizând pe ceilalţi) (ipoteza secundară 2.5.).

Sex

Feminin Masculin

Model parental

favorizând pe

ceilalţi

Prezent

Absent

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 3 (model parental abuziv X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.6.).

Model parental abuziv

Prezent Absent

Stil de ataşament

Sigur

Nesigur

Anxios

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 3 (model parental umilitor X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.7.).

58

Model parental umilitor

Prezent Prezent

Stil de ataşament

Sigur

Nesigur

Anxios

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 3 (model parental stimulativ X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.8.).

Model parental stimulativ

Prezent Prezent

Stil de ataşament

Sigur

Nesigur

Anxios

Ipoteza generală nr.1

Sociabilitatea variază în funcţie de stilul de ataşament, modelele parentale şi sexul

subiecţilor .

Ipoteza secundară 1.1.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de sexul subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al fetelor va fi semnificativ mai

ridicat decât nivelul de sociabilitate al băieţilor.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii de sex masculin comparativ cu

subiecţii de sex feminin .

Tabelul nr.1. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

59

Sociabilitate 86-F 16.05 2.95 2.457 .015

64-M 14.81 3.15

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.1. se observă că există diferenţe

semnificative între media fetelor şi cea a băieţilor la variabila sociabilitate, în sensul că

media fetelor este semnificativ mai mare decât a băieţilor la această variabilă . Deci

ipoteza se confirmă .

Interpretare psihologică:

Din punct de vedere calitativ aceste rezultate pot fi explicate prin faptul că în

copilărie procesul de socializare este influenţat în cea mai mare parte de părinţi care

acţioneză ca modele pentru o conduită acceptabilă . Din acest punct de vedere rezultatele

pot fi explicate prin faptul că la vârsta adolescenţei fetele sunt încurajate mai mult decât

băieţii , ele sunt mai ataşate de familie , înţeleg să se afirme mai mult pentru că găsesc în

socializare o modalitate de sprijin , au mai multă încredere în sine , comunică mai uşor cu

persoanele din jur , se integreză mai uşor în grupuri , manifestă comportamente sociale în

toate împrejurările , în timp ce băietii sunt mai retrasi , mai puţin comunicativi , mai puţin

preocupaţi de aceste aspecte , mai rezervaţi fată de familie . Astfel ,bărbaţii sunt educaţi

să fie mai sensibili , mai duri ,mai puţin preocupaţi de viaţa de familie , în timp ce fetele

sunt crescute în spiritul sensibilităţii , al participării cu tot sufletul la buna desfăşurare a

activităşilor familiale şi şcolare .

Ipoteza secundară 1.2.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de stilul de ataşament al subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu

stil de ataşament sigur va fi semnificativ mai mare decât cel al subiecţilor cu stil de

ataşament nesigur sau a celor cu stil de ataşament anxios.

Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele

obţinute de subiecţii cu stil de ataşament sigur comparativ cu subiecţii cu stil de

ataşament nesigur şi subiecţii cu stil de ataşament anxios .

Ipoteza se confirmată, valoarea ANOVA obţinută fiind: F = 9.797 semnificativă la

pragul p 0.05 (p < 0.001) (Tabelul nr.2.). Prin urmare există diferenţe semnificative

între grupuri. (Anexa 3).

Tabelul nr.2. - Statistica principală ANOVA One-way pentru cele trei dimensiuni

ale variabilei stil de ataşament.

Sum of Squares df Mean Square F Sig.

60

Between Groups 167.642 2 83.821 9.797 .000Within Groups 1257.752 147 8.556Total 1425.393 149

Am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei stil de

ataşament există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul Bonferoni.

Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.001) în ceea ce

priveşte sociabilitatea între subiecţii cu stil de ataşament sigur şi cei cu stil de ataşament

nesigur şi (p = 0.001) între subiecţii stil de ataşament sigur şi cei cu stil de ataşament

anxios (Anexa 3). Astfel, subiecţii cu stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ

mai mari la sociabilitate (M1 = 17.02) comparativ cu subiecţii cu stil de ataşament nesigur

(M2 = 14.71) şi cei cu stil de ataşament anxios (M3 = 14.83) .

Interpretare psihologică:

Din analiza statistică se observă faptul că adolescenţii care au dezvoltat un stil

de ataşament au şi un nivel mai ridicat de sociabilitate . Acestă situaţie poate fi posibilă

datorită faptului că un grad mai ridicat de sociabilitate implică curajul de a explora

lumea . Acest lucru este puţin probabil să se poată reliza în cazul tipului de ataşament

nesigur . Conform teoriei,copilul dezvoltă un tip de ataşament sigur faţă de părinţii săi ,

are tendinţa de a deveni sociabil într-o mai mare măsură , deoarece stilul de ataşament

sigur dezvoltă la copil o mare încredere în sine şi în ceilalţi , o mai mare receptivitate

faţă de nou şi faţă de cei din jurul său.

Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficul de mai jos:

Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la sociabilitate în funcţie de

variabila stil de ataşament.

61

Ipoteza secundară 1.3.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental abuziv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental abuziv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental abuziv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental abuziv.

Tabelul nr.3. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila model parental abuziv.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 75-A 15.68 2.83 .606 .546

75-P 15.37 3.34

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.3. se observă că nu există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental abuziv şi

62

cea a subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv variabila sociabilitate. Deci

ipoteza nu se confirmă.

Ipoteza secundară 1.4.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental privativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental privativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental privativ.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental privativ comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental privativ.

Tabelul nr.4. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila model parental privativ.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 62-A 15.54 2.79 .074 .941

88-P 15.51 3.30

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.4. se observă că nu există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental privativ şi

cea a subiecţilor la care este prezent un model parental privativ variabila sociabilitate .

Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza secundară 1.5.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental punitiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental punitiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental punitiv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental punitiv.

Tabelul nr.5. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

63

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 55-A 16.43 2.36 2.803 .006

95-P 15.00 3.34

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.5. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental punitiv şi

cea a subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv la variabila sociabilitate, în

sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental punitiv este

semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv la

această variabilă. Deci ipoteza se confirmă.

Ipoteza secundară 1.6.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental umilitor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental umilitor va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental umilitor comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental umilitor.

Tabelul nr.6. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 53-A 16.73 2.03 3.686 .00

97-P 14.86 3.37

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.6. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental umilitor şi

cea a subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor la variabila sociabilitate,

în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental umilitor este

semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor

la această variabilă. Deci ipoteza se confirmă.

64

Ipoteza secundară 1.7.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental rejectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental rejectiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental rejectiv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental rejectiv.

Tabelul nr.7. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 57-A 16.26 2.28 2.316 .022

93-P 15.07 3.43

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.7. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental rejectiv şi

cea a subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv la variabila sociabilitate,

în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental rejectiv este

semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv la

această variabilă. Deci ipoteza se confirmă.

Ipoteza secundară 1.8.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraprotectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care nu este prezent un model parental supraprotectiv va fi semnificativ mai ridicat decât

nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental supraprotectiv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental

supraprotectiv.

65

Tabelul nr.8. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 96-A 16.00 2.61 2.545 .012

54-P 14.68 3.67

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.8. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental

supraprotectiv şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv la

variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model

parental supraprotectiv este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent

un model parental supraprotectiv la această variabilă. Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.9.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraimplicat , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care nu este prezent un model parental supraimplicat va fi semnificativ mai ridicat decât

nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat .

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental supraimplicat comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental

supraimplicat.

Tabelul nr.9. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 66-A 16.27 2.73 2.728 .007

84-P 14.94 3.24

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.9. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental

supraimplicat şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat la

variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model

66

parental supraimplicat este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent

un model parental supraimplicat la această variabilă . Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.10.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental tolerant, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este

prezent un model parental tolerant va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant .

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental tolerant comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental tolerant .

Tabelul nr.10. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 78-A 14.74 3.05 -3.341 .001

72-P 16.37 2.92

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.10. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant şi

cea a subiecţilor la care este prezent un model parental tolerant la variabila sociabilitate,

în sensul că media subiecţilor la care este prezent un model parental tolerant este

semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care nu este prezent un model parental

tolerant la această variabilă . Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.11.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental afectuos, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

este prezent un model parental afectuos va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos .

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental afectuos comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental afectuos.

67

Tabelul nr.11. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila model parental afectuos.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 103-A 15.23 3.27 -1.900 .060

47-P 16.17 2.55

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.11. se observă că nu există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos şi

cea a subiecţilor la care este prezent un model parental afectuos la variabila sociabilitate. .

Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza secundară 1.12.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental orientând performanţa, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând performanţa va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental orientând performanţa .

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental orientând performanţa comparativ cu subiecţii la care este prezent un model

parental orientând performanţa .

Tabelul nr.12. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 91-A 14.47 2.78 -5.677 .00

59-P 17.15 2.85

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.12. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând

performanţa şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental orientând

performanţa la variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care este prezent

68

un model parental orientând performanţa este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la

care nu este prezent un model parental orientând performanţa la această variabilă . Deci

ipoteza se confirmă.

Ipoteza secundară 1.13.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental generator de culpabilitate, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator de culpabilitate va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental generator de culpabilitate .

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental generator de culpabilitate comparativ cu subiecţii la care este prezent un model

generator de culpabilitate .

Tabelul nr.13. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila model parental generator de culpabilitate.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 76-A 15.55 2.72 .104 .918

74-P 15.50 3.44

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.13. se observă că nu există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator

de culpabilitate şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental generator de

culpabilitate variabila sociabilitate . Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza secundară 1.14.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental stimulativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

este prezent un model parental stimulativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ .

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

69

parental stimulativ comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental

stimulativ.

Tabelul nr.14. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 83-A 14.50 2.63 -4.730 .00

67-P 16.79 3.16

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.14. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ

şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental stimulativ la variabila

sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental

stimulativ este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model

parental stimulativ la această variabilă . Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.15.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental favorizând pe ceilalţi, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental favorizând pe ceilalţi .

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental favorizând pe ceilalţi comparativ cu subiecţii la care este prezent un model

parental favorizând pe ceilalţi .

Tabelul nr.15. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila sex.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 82-A 16.37 2.51 3.872 .00

68-P 14.50 3.41

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.15. se observă că există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând

70

pe ceilalţi şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi

la variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model

parental favorizând pe ceilalţi este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este

prezent un model parental favorizând pe ceilalţi la această variabilă . Deci ipoteza se

confirmă .

Ipoteza secundară 1.16.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental favorizând subiectul, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând subiectul va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental favorizând subiectul.

Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T

Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model

parental favorizând subiectul comparativ cu subiecţii la care este prezent un model

favorizând subiectul.

Tabelul nr.16. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru

variabila model parental favorizând subiectul.

N Media Abaterea

standard

t p=

Sociabilitate 86-A 15.60 2.89 .349 .728

64-P 15.42 3.36

Conform datelor prezentate în Tabelul nr.16. se observă că nu există diferenţe

semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând

subiectul şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental favorizând subiectul

variabila sociabilitate . Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza generală nr.2

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilul de ataşament,

modelelor parentale şi sexul subiecţilor.

Ipoteza secundară 2.1.

71

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

sexul subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial . Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.17. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.18.

Tabel nr.17. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de stilul de ataşament şi sex.

Factorul sexul subiectului impartit.

Factorul stil de atasament impartit. Medie

Abatere Standard. N

Feminin Atasament sigur 17.1818 2.62743 33

Atasament nesigur 14.4643 3.19122 28

Atasament anxios 16.3600 2.32522 25

Total 16.0581 2.95199 86Masculin Atasament sigur 16.7059 1.92888 17

Atasament nesigur 15.1176 4.29945 17Atasament anxios 13.5667 2.37346 30Total 14.8125 3.15663 64

Total Atasament sigur 17.0200 2.40314 50Atasament nesigur 14.7111 3.61576 45Atasament anxios 14.8364 2.72005 55Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.18. - ANOVA. Efectele variabilelor stil de ataşament şi sex asupra

variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.SEX 26.627 1 26.627 3.351 .049STILATAS 130.327 2 65.163 8.200 .000SEX * STILATAS 75.819 2 37.909 4.771 .010Error 1144.294 144 7.946

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom

insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.

Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei

sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul

ipotezei secundare 1.2.

72

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi stil de ataşament .

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament anxios de

sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 4.394, p

< 0.001) , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios de

sex feminin (M1 = 16.36) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al

subiecţilor cu stil de ataşament anxios de sex masculin (M2 = 13.56). (Anexa 4).

În ceea ce priveşte subiecţii cu stil de ataşament sigur şi cu stil de ataşament nesigur

nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între

cei de sex feminin şi cei de sex masculin .

De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la

sociabilitate a subiecţilor de sex feminin (F = 7.633, p = 0.001) şi a celor de sex masculin

(F = 6.415, p = 0.003). (Anexa 4).

În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii sunt de sex feminin , când aceştia au şi

un stil de ataşament nesigur obţin scoruri semnificativ mai mici la sociabilitate (M1 =

14.46) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament sigur (M2 = 17.18) sau au şi

un stil de ataşament anxios (M3 = 16.36). Subiecţii de sex feminin, când au şi un stil de

ataşament sigur, nu obţin scoruri semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei

care au şi un stil de ataşament anxios .

În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii sunt de sex masculin, când aceştia au şi

un stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ mai mari la sociabilitate (M1 = 16.70)

decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament anxios (M 2 = 13.56). Subiecţii de

sex masculin, când au şi un stil de ataşament nesigur, nu obţin scoruri semnificativ

diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament anxios .

Ipoteza secundară 2.2.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental abuziv şi

sexul subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial . Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.19. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.20.

73

Tabel nr.19. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental abuziv şi sex.

Factorul sexul subiectului impartit.

Factorul model parental abuziv impartit. Medie

Abatere Standard. N

Feminin Absent 15.6000 3.15582 50

Prezent 16.6944 2.55029 36

Total 16.0581 2.95199 86Masculin Absent 15.8400 2.11503 25

Prezent 14.1538 3.54325 39Total 14.8125 3.15663 64

Total Absent 15.6800 2.83873 75Prezent 15.3733 3.34007 75Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.20. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental abuziv şi sex asupra

variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.SEX 46.666 1 46.666 5.241 .023ABUZIV 3.087 1 3.087 .347 .557SEX * ABUZIV 68.170 1 68.170 7.656 .006Error 1300.076 146 8.905

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom

insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.

Nu există un efect principal al variabilei modelul parental abuziv asupra variabilei

sociabilitate .

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental abuziv .

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul

parental abuziv de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte nivelul de

sociabilitate (t = 3.538, p = 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care este prezent modelul parental abuziv de sex feminin (M1 = 16.69) este semnificativ

mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent modelul parental

abuziv de sex masculin (M2 = 14.15). (Anexa 5).

74

În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental abuziv nu

există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei

de sex feminin şi cei de sex masculin .

Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent

modelul parental abuziv şi cei la care nu este prezent modelul parental abuziv în ceea ce

priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.144, p = 0.036), în sensul că nivelul de sociabilitate

al subiecţilor de sex masculin la care nu este prezent modelul parental abuziv (M1 =

15.84) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex

masculin la care este prezent modelul parental abuziv (M2 = 14.15). (Anexa 5).

În ceea ce priveşte subiecţii de sex feminin nu există diferenţe semnificative statistic

în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei la care nu este prezent modelul

parental abuziv şi cei la care este prezent modelul parental abuziv.

Ipoteza secundară 2.3.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

supraprotectiv şi sexul subiecţilor .

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial . Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.21. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.22.

Tabel nr.21. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental supraprotectiv şi sex.

Factorul sexul subiectului impartit.

Factorul model parental supraprotectiv impartit. Medie

Abatere Standard. N

Feminin Absent 16.0600 2.48596 50

Prezent 16.0556 3.53710 36

Total 16.0581 2.95199 86Masculin Absent 15.9348 2.76809 46

Prezent 11.9444 2.12747 18Total 14.8125 3.15663 64

Total Absent 16.0000 2.61171 96Prezent 14.6852 3.67975 54

75

Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.22. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental supraprotectiv şi sex

asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.SEX 143.489 1 143.489 18.022 .000SPROTECT 127.592 1 127.592 16.025 .000SEX * SPROTECT 127.025 1 127.025 15.954 .000Error 1162.458 146 7.962

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom

insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.

Există un efect principal al variabilei model parental supraprotectiv asupra variabilei

sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul

ipotezei secundare 1.8.

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental supraprotectiv .

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul

parental supraprotectiv de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte nivelul

de sociabilitate (t = 5.312, p < 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care este prezent modelul parental supraprotectiv de sex feminin (M1 = 16.05) este

semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent

modelul parental supraprotectiv de sex masculin (M2 = 11.94). (Anexa 5).

În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental supraprotectiv

nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate , între

cei de sex feminin şi cei de sex masculin .

Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent

modelul parental supraprotectiv şi cei la care nu este prezent modelul parental

supraprotectiv în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 6.172, p < 0.001), în sensul

că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care nu este prezent modelul

parental supraprotectiv (M1 = 15.93) este semnificativ mai mare decât nivelul de

76

sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care este prezent modelul parental

supraprotectiv (M2 = 11.94). (Anexa 5).

În ceea ce priveşte subiecţii de sex feminin nu există diferenţe semnificative statistic

în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei la care nu este prezent modelul

parental supraprotectiv şi cei la care este prezent modelul parental supraprotectiv .

Ipoteza secundară 2.4.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

generator de culpabilitate şi sexul subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.23. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.24.

Tabel nr.23. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental generator de culpabilitate şi

sex.

Factorul sexul subiectului impartit.

Factorul model parental generator de culpabilitate impartit. Medie

Abatere Standard. N

Feminin Absent 15.4565 3.14612 46

Prezent 16.7500 2.57951 40

Total 16.0581 2.95199 86Masculin Absent 15.7000 1.95024 30

Prezent 14.0294 3.78582 34Total 14.8125 3.15663 64

Total Absent 15.5526 2.72468 76Prezent 15.5000 3.44924 74Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.24. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental generator de

culpabilitate şi sex asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.SEX 56.045 1 56.045 6.352 .013CULPABIL 1.299 1 1.299 .147 .702SEX * CULPABIL 80.246 1 80.246 9.095 .003Error 1288.184 146 8.823

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

77

Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom

insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.

Nu există un efect principal al variabilei modelul parental generator de culpabilitate

asupra variabilei sociabilitate.

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental generator de

culpabilitate.

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul

parental generator de culpabilitate de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce

priveşte nivelul de sociabilitate (t = 3.657, p < 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate

al subiecţilor la care este prezent modelul parental generator de culpabilitate de sex

feminin (M1 = 16.75) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care este prezent modelul parental generator de culpabilitate de sex

masculin (M2 = 14.02). (Anexa 5).

În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental generator de

culpabilitate nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de

sociabilitate, între cei de sex feminin şi cei de sex masculin .

Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex feminin la care este prezent

modelul parental generator de culpabilitate şi cei la care nu este prezent modelul parental

generator de culpabilitate în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -2.065, p =

0.042), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex feminin la care este

prezent modelul parental generator de culpabilitate (M1 = 16.75) este semnificativ mai

mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex feminin la care nu este prezent

modelul parental generator de culpabilitate (M2 = 15.45). (Anexa 5).

Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent

modelul parental generator de culpabilitate şi cei la care nu este prezent modelul parental

generator de culpabilitate în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.174, p =

0.033), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care nu este

prezent modelul parental generator de culpabilitate (M1 = 15.70) este semnificativ mai

mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care este prezent

modelul parental generator de culpabilitate (M2 = 14.02). (Anexa 5).

Ipoteza secundară 2.5.

78

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

favorizând pe ceilalţi şi sexul subiecţilor .

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.25. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.26.

Tabel nr.25. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental favorizând pe ceilalţi şi sex.

Factorul sexul subiectului impartit.

Factorul model parental favorizand pe ceilalti impartit. Medie

Abatere Standard. N

Feminin Absent 16.2917 2.45780 48

Prezent 15.7632 3.49079 38

Total 16.0581 2.95199 86Masculin Absent 16.5000 2.63140 34

Prezent 12.9000 2.57776 30Total 14.8125 3.15663 64

Total Absent 16.3780 2.51730 82Prezent 14.5000 3.41419 68Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.26. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental favorizând pe

ceilalţi şi sex asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.SEX 64.135 1 64.135 8.100 .005CEILALTI 155.100 1 155.100 19.589 .000SEX * CEILALTI 85.847 1 85.847 10.842 .001Error 1155.985 146 7.918

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom

insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.

Există un efect principal al variabilei model parental favorizând pe ceilalţi asupra

variabilei sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în

cadrul ipotezei secundare 1.15.

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental favorizând pe

ceilalţi.

79

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul

parental favorizând pe ceilalţi de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte

nivelul de sociabilitate (t = 3.888, p < 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care este prezent modelul parental favorizând pe ceilalţi de sex feminin (M1

= 15.76) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

este prezent modelul parental favorizând pe ceilalţi de sex masculin (M2 = 12.90). (Anexa

5).

În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental favorizând pe

ceilalţi nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de

sociabilitate, între cei de sex feminin şi cei de sex masculin.

Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent

modelul parental favorizând pe ceilalţi şi cei la care nu este prezent modelul parental

favorizând pe ceilalţi în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 5.521, p < 0.001), în

sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care nu este prezent

modelul parental favorizând pe ceilalţi (M1 = 16.50) este semnificativ mai mare decât

nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care este prezent modelul parental

favorizând pe ceilalţi (M2 = 12.90). (Anexa 5).

În ceea ce priveşte subiecţii de sex feminin nu există diferenţe semnificative statistic

în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei la care nu este prezent modelul

parental favorizând pe ceilalţi şi cei la care este prezent modelul parental favorizând pe

ceilalţi.

Ipoteza secundară 2.6.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental abuziv al subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.27. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.28.

80

Tabel nr.27. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental abuziv şi stil de ataşament.

Factorul stil de ataşament impartit.

Factorul model parental abuziv impartit. Medie

Abatere Standard. N

Atasament sigur

Absent 16.7742 2.20166 31

Prezent 17.4211 2.71448 19

Total 17.0200 2.40314 50Atasament nesigur

Absent 13.2174 2.84376 23Prezent 16.2727 3.73123 22Total 14.7111 3.61576 45

Atasament anxios

Absent 16.7619 1.89486 21Prezent 13.6471 2.47267 34Total 14.8364 2.72005 55

Total Absent 15.6800 2.83873 75Prezent 15.3733 3.34007 75Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.28. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental abuziv şi stil de

ataşament asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.STILATAS 145.752 2 72.876 10.269 .000ABUZIV 1.375 1 1.375 .194 .660STILATAS * ABUZIV 235.784 2 117.892 16.613 .000Error 1021.902 144 7.097

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei

sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul

ipotezei secundare 1.2.

Nu există un efect principal al variabilei modelul parental abuziv asupra variabilei

sociabilitate.

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre model parental abuziv şi stil de

ataşament.

81

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament anxios la

care este prezent modelul parental abuziv şi cei la care nu este prezent modelul parental

abuziv în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 4.940, p < 0.001), în sensul că

nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care nu este prezent

modelul parental abuziv (M1 = 16.76) este semnificativ mai mare decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care este prezent modelul

parental abuziv (M2 = 13.64). (Anexa 6).

Există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament nesigur la care este

prezent modelul parental abuziv şi cei la care nu este prezent modelul parental abuziv în

ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -3.089, p = 0.003), în sensul că nivelul de

sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care este prezent modelul

parental abuziv (M1 = 16.27) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al

subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care nu este prezent modelul parental abuziv

(M2 = 13.21). (Anexa 6).

De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la

sociabilitate a subiecţilor la care este prezent modelul parental abuziv (F = 11.418, p <

0.001) şi a celor la care nu este prezent modelul parental abuziv (F = 18.329, p < 0.001).

(Anexa 6).

În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii au prezent modelul parental abuziv,

când aceştia au şi un stil de ataşament anxios obţin scoruri semnificativ mai mici la

sociabilitate (M1 = 13.64) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament sigur

(M2 = 17.42) sau au şi un stil de ataşament nesigur (M3 = 16.27). Subiecţii la care este

prezent modelul parental abuziv, când au şi un stil de ataşament sigur, nu obţin scoruri

semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament

nesigur.

În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii nu au prezent modelul parental abuziv,

când aceştia au şi un stil de ataşament nesigur obţin scoruri semnificativ mai mici la

sociabilitate (M1 = 13.21) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament sigur

(M2 = 16.77) sau au şi un stil de ataşament anxios (M3 = 16.76). Subiecţii la care nu este

prezent modelul parental abuziv, când au şi un stil de ataşament sigur, nu obţin scoruri

semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament

anxios.

Ipoteza secundară 2.7.

82

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental umilitor al subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.29. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.30.

Tabel nr.29. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental umilitor şi stil de ataşament.

Factorul stil de ataşament impartit.

Factorul model parental umilitor impartit. Medie

Abatere Standard. N

Atasament sigur Absent 16.8621 2.47450 29

Prezent 17.2381 2.34318 21

Total 17.0200 2.40314 50Atasament nesigur

Absent 17.2857 1.60357 7Prezent 14.2368 3.69393 38Total 14.7111 3.61576 45

Atasament anxios

Absent 16.2941 1.15999 17Prezent 14.1842 2.96698 38Total 14.8364 2.72005 55

Total Absent 16.7358 2.03007 53Prezent 14.8660 3.37154 97Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.30. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental umilitor şi stil de

ataşament asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.STILATAS 81.466 2 40.733 5.106 .007UMILITOR 67.996 1 67.996 8.523 .004STILATAS * UMILITOR 59.988 2 29.994 3.760 .026Error 1148.795 144 7.978

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei

sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul

ipotezei secundare 1.2.

Există un efect principal al variabilei modelul parental umilitor asupra variabilei

sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul

ipotezei secundare 1.6.

83

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre model parental umilitor şi stil de

ataşament.

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament anxios la

care este prezent modelul parental umilitor şi cei la care nu este prezent modelul parental

umilitor în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.825, p = 0.007), în sensul că

nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care este prezent

modelul parental umilitor (M1 = 16.29) este semnificativ mai mare decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care nu este prezent modelul

parental umilitor (M2 = 14.18). (Anexa 6).

Există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament nesigur la care este

prezent modelul parental umilitor şi cei la care nu este prezent modelul parental umilitor

în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.131, p = 0.039), în sensul că nivelul de

sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care nu este prezent modelul

parental umilitor (M1 = 17.28) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al

subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care este prezent modelul parental umilitor (M 2

= 14.23). (Anexa 6).

De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la

sociabilitate a subiecţilor la care este prezent modelul parental umilitor (F = 7.540, p =

0.001). (Anexa 6).

În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii au prezent modelul parental umilitor,

când aceştia au şi un stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ mai mari la

sociabilitate (M1 = 17.23) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament anxios

(M2 = 14.18) sau au şi un stil de ataşament nesigur (M3 = 14.23). Subiecţii la care este

prezent modelul parental umilitor, când au şi un stil de ataşament nesigur, nu obţin scoruri

semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament

anxios.

În ceea ce priveşte subiecţii care nu au prezent modelul parental umilitor nu există

diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei cu stil

de ataşament sigur, cei cu stil de ataşament nesigur şi cei cu stil de ataşament anxios.

Ipoteza secundară 2.8.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental stimulativ al subiecţilor.

84

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

calcul sunt prezentate în Tabelul nr.31. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul

nr.32.

Tabel nr.31. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental stimulativ şi stil de

ataşament.

Factorul stil de ataşament impartit.

Factorul model parental stimulativ impartit. Medie

Abatere Standard. N

Atasament sigur Absent 15.9643 1.71015 28

Prezent 18.3636 2.51747 22

Total 17.0200 2.40314 50Atasament nesigur

Absent 12.5455 2.53973 22Prezent 16.7826 3.28850 23Total 14.7111 3.61576 45

Atasament anxios

Absent 14.5758 2.57428 33Prezent 15.2273 2.94282 22Total 14.8364 2.72005 55

Total Absent 14.5060 2.63824 83Prezent 16.7910 3.16485 67Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.32. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental stimulativ şi stil de

ataşament asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.STILATAS 185.675 2 92.838 13.651 .000STIMULAT 216.039 1 216.039 31.766 .000STILATAS * STIMULAT

78.146 2 39.073 5.745 .004

Error 979.347 144 6.801

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.

Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei

sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul

ipotezei secundare 1.2.

Există un efect principal al variabilei modelul parental stimulativ asupra variabilei

sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul

ipotezei secundare 1.14.

85

Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de

sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre model parental stimulativ şi stil de

ataşament.

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament sigur la care

este prezent modelul parental stimulativ şi cei la care nu este prezent modelul parental

stimulativ în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -4.007, p < 0.001), în sensul că

nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament sigur la care este prezent

modelul parental stimulativ (M1 = 18.36) este semnificativ mai mare decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament sigur la care nu este prezent modelul

parental stimulativ (M2 = 15.96). (Anexa 6).

Există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament nesigur la care este

prezent modelul parental stimulativ şi cei la care nu este prezent modelul parental

stimulativ în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -4.850, p < 0.001), în sensul că

nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care este prezent

modelul parental stimulativ (M1 = 16.78) este semnificativ mai mare decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care nu este prezent modelul

parental stimulativ (M2 = 12.54). (Anexa 6).

De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la

sociabilitate a subiecţilor la care este prezent modelul parental stimulativ (F = 6.263, p =

0.003) şi a celor la care nu este prezent modelul parental stimulativ (F = 13.531, p <

0.001). (Anexa 6).

În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii au prezent modelul parental stimulativ,

când aceştia au şi un stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ mai mari la

sociabilitate (M1 = 18.36) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament anxios

(M2 = 15.22). Subiecţii la care este prezent modelul parental stimulativ, când au şi un stil

de ataşament nesigur, nu obţin scoruri semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu

cei care au şi un stil de ataşament anxios şi cei care au şi un stil de ataşament sigur.

În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii nu au prezent modelul parental

stimulativ, când aceştia au şi un stil de ataşament nesigur obţin scoruri semnificativ mai

mici la sociabilitate (M1 = 12.54) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament

anxios (M2 = 14.57) sau au şi un stil de ataşament sigur (M3 = 15.96). Subiecţii la care nu

este prezent modelul parental stimulativ, când au şi un stil de ataşament sigur, nu obţin

scoruri semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de

ataşament anxios.

86

CONCLUZIILE CERCETĂRII

Lucrarea de faţă şi-a propus să evidenţieze rolul modelelor educative parentale şi a

stilurilor de ataşament asupra gradului de sociabilitate al adolescenţilor, urmărind mai

multe obiective:

1. Identificarea nivelului de sociabilitate al adolescenţilor în perioada actuală,

perioadă în care computerul tinde să acapareze total timpul liber al adolescenţilor, lăsând

din ce în ce mai puţin timp pentru stabilirea relaţiilor de prietenie. S-a considerat că

modelele parentale şi stilurile de ataşament au un rol semnificativ în ceea ce priveşte

sociabilitatea.

2. Punerea în evidenţă a relaţiei dintre sociabilitate şi stilurile de ataşament. S-a

pornit de la ideea că sociabilitatea depinde de doi factori esenţiali, aflaţi în interacţiune:

stilul de ataşament al subiecţilor şi sexul acestora.

3. Evidenţierea gradului în care sociabilitatea subiecţilor este influenţată de

interacţiunea dintre sex şi modelele educative parentale şi cea dintre stilurile de ataşament

şi modelele educative parentale.

Astfel, am formulat prima ipoteză generală conform căreia sociabilitatea variază în

funcţie de stilul de ataşament, modelele parentale şi sexul subiecţilor.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de sexul subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al fetelor va fi semnificativ mai

ridicat decât nivelul de sociabilitate al băieţilor.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de stilul de ataşament al subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu

stil de ataşament sigur va fi semnificaiv mai mare decât cel al subiecţilor cu stil de

ataşament nesigur sau a celor cu stil de ataşament anxios.

87

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental abuziv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental abuziv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental privativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental privativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental privativ.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental punitiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental punitiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental umilitor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental umilitor va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental rejectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu

este prezent un model parental rejectiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv.

-Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraprotectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care nu este prezent un model parental supraprotectiv va fi semnificativ mai ridicat decât

nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraimplicat, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la

care nu este prezent un model parental supraimplicat va fi semnificativ mai ridicat decât

nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental tolerant, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este

prezent un model parental tolerant va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental afectuos, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

88

este prezent un model parental afectuos va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental orientând performanţa, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând performanţa va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental orientând performanţa.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental generator de culpabilitate, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator de culpabilitate va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental generator de culpabilitate.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental stimulativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

este prezent un model parental stimulativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de

sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental favorizând pe ceilalţi, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental favorizând pe ceilalţi.

- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental favorizând subiectul, în sensul că nivelul de sociabilitate al

subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând subiectul va fi

semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un

model parental favorizând subiectul.

Plecând de la definiţia conform căreia „Socializarea este conceptul folosit la

descrierea şi exlicarea modului în care copiii dobândesc un comportament necesar

adecvării lor la cultura şi societatea din care fac parte .Este procesul prin care o persoană

dobâdeşte reguli de conduită sistemul de credinţe şi atitudini ale unei societăţi sau grup

social , astfel încât să poată funcţiona în cadrul acestuia . ”(Ann Birch 2000)

Astfel, am formulat a doua ipoteză , conform căreia sociabilitatea variază în funcţie

de acţiunea conjugată a stilul de ataşament, modelelor parentale şi sexului subiecţilor.

89

În concluzie, putem spune că gradul de sociabilitate al adolescenţilor nu poate fi

explicat de existenţa unui singur factor , ci de o corelaţie de factori . După cum s-a văzut

stilul educativ al părinţilor , nu poate influenţa singur nivelul de sociabilitate . Deşi teoria

sugerează că stilul educativ , este un factor important în manifestarea comportamentelor

specifice sociabilităţii , acest fenomen ar putea fi însă legat de factorii cu o influenţă mai

puternică , cum ar fi tipul de temperament .

Ataşamentul este factorul care s-a dovedit că influenţează gradul de sociabilitate

al adolescentului . Conform teoriei , ataşamentul este factorul care stă la baza dezvoltării

unui climat socio-afectiv pozitiv între copil şi părinţii săi , climat ce permite stabilirea

unei relaţii bazate pe încredere reciprocă , mai ales în cazul tipului sigur de ataşament .

Ceea ce corelează pozitiv cu sociabilitatea , este ataşamentul sigur . Dezvoltarea

acestiu tip de ataşament între copil şi părinţii săi , conduce la creşterea gradului de

sociabilitate al adolescentului , fapt demostrat în cazul analizei statistice.

Cercetarea , a avut la bază , elemente teoretice care spun că famila este prima

instanţă de socializare , a copilului . De aceea , am urmărit influenţa educaţiei în cadrul

unui comportament anume . Relaţiile urmărite , se pretează la investigarea influenţei şi a

factorilor de care nu s-a ţinut cont în cercetarea de faţă .

90

BIBLIOGRAFIE

1. Badea Elena „Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului”, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1997.

2. Birch Ann(2000),Psihologia dezvoltării : din primul an de viaţă până în perioada

adultă ,Editura Tehnică ,Bucureşti

3. Banciu D., Rădulescu D.,Voicu M.,(Adolescenţii şi familia ,Editura ştiinţifică şi

Enciclopedică , Bucureşti)

4. Bowlby J.,-Attachment and loss:vol.2 Seoparation.Ney York , 1973

5. Brânzei P si colaboratorii: " Adolescenta si adaptare" Iasi, 1974

6. Bujor Emil „Psihosociologia familiei”, Editura Cantes, Iaşi, 2004

7. Cosmovici Andrei , (1998)Psihologie generală , Editura Polirom , Iaşi

8. Cosmonici Andrei " Adolescentul si timpul sau liber" Iasi, 1985

9. Ciofu Carmen(1989) , Interacţiunea părinţi-copii , Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică , Bucureşti

10. Debesse Maurice(1970) , Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă

(traducere din limba franceză) Editura didactică şi Pedagogică , Bucureşti

11. Dinică, M. , Adolescenţii într-o societate în schimbare , Editura

Paidea ,Bucureşti 2004 .

12. Dumitrescu Ion (1980) Adolescenţii . Lumea lor spirituală şi activitatea

educativă . Craiova-Scrisul Românesc

13. Dr.Ranschburg Jeno , (1979)Frică , supărare , agresivitate , Editura Didactică şi

pedagogică , Bucureşti

14. Gherasim Loredana (2007) Ghid Introductiv SPSS 10.0 , Editura Eola Iaşi

91

15. Gerald R. Adams , Michael D. Berzonsky (2009) –Psihologia

adolescenţei ,Editura Polirom

16. Hayes N.Orrell.(1977) , Introducere în psihologie , Editura All Educaţional ,

Bucureşti.

17. Hăvârneanu Cornel (2000) Metodologia cercetării în ştiinţele sociale ; Editura

Polirom , Iaşi

18. Iacob Luminiţa (2007) , Curs Psiholohia Vârstelor

19. Journal Of Personality And Social Psychology , vol71, nr 1 pag 94-109

20. Larousse (2002) Dicţionar de Psihologie , Editura Univers Enciclopedic ,

Bucureşti

21. Maurice Debesse , La psycologie de l'adolescence.

22. Mitrofan Iolanda şi Nicolae (1991) Familia de la A la Z , Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică , Bucureşti

23. Mitrofan Iolanda şi Mitrofan Nicolae (1996) Elemente de Psihologia Cuplului ,

Editura Şansa , Bucureşti

24. Mitrofan Iolanda (2003) , Cursa cu obstacole a dezvoltării umane : Psihologie ,

Patologie , Psihodiagnoză

25. Roland Doron , Francoise Parot(1999) , Dicţionar de Psihologie , Editura

Humanitas , Bucureşti.

26. .Rousselet Jean „Adolescentul, acest necunoscut”, Editura Literatură pentru

tineret, Bucureşti, 1969.

27. Stoian Mihai „Adolescenţa o primejdie?”, Editura Didactica şi Pedagogică,

Bucureşti, 1968.

28. Mihăilă Valerica „Identitate şi adolescenţă”, Editura Demiurg, Iaşi, 2002.

29. Turliuc Nicoleta (2001) Psihologia cuplului şi Familiei-cursurile anului III.

Psihologie , Invatământ la distanţă , Editura Tipo SRL , Iasi

30. Ursula Şchiopu (1997)Dicţionar Enciclopedic de Psihologie , Editura Babel ,

Bucureşti

31. Ursula Şchiopu şi Emil Verza (1989) Adolescenţa , personalitate şi limbaj ,

Editura Albatros Bucureşti

32. Ursula Şchiopu (1979) Criza de originalitate la adolescenţi , Editura Didactică şi

pedagogică , Bucureşti

33. Ursula Şchiopu , Emil Verza , (1981)Psihologia vârstelor(ciclurile vieţii) ,

Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti.

92

ANEXE

Anexa1.

****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

1. VAR00001 2. VAR00002 3. VAR00003 4. VAR00004 5. VAR00005 6. VAR00006 7. VAR00007 8. VAR00008 9. VAR00009 10. VAR00010 11. VAR00011 12. VAR00012 13. VAR00013 14. VAR00014 15. VAR00015 16. VAR00016 17. VAR00017 18. VAR00018 19. VAR00019 20. VAR00020 21. VAR00021 22. VAR00022 23. VAR00023 24. VAR00024 25. VAR00025 26. VAR00026 27. VAR00027 28. VAR00028 29. VAR00029 30. VAR00030 31. VAR00031 32. VAR00032 33. VAR00033 34. VAR00034 35. VAR00035 36. VAR00036 37. VAR00037 38. VAR00038 39. VAR00039 40. VAR00040 41. VAR00041 42. VAR00042 43. VAR00043 44. VAR00044 45. VAR00045 46. VAR00046

93

47. VAR00047 48. VAR00048 49. VAR00049 50. VAR00050_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

51. VAR00051 52. VAR00052 53. VAR00053 54. VAR00054 55. VAR00055 56. VAR00056 57. VAR00057 58. VAR00058 59. VAR00059 60. VAR00060 61. VAR00061 62. VAR00062 63. VAR00063 64. VAR00064 65. VAR00065 66. VAR00066 67. VAR00067 68. VAR00068 69. VAR00069 70. VAR00070 71. VAR00071 72. VAR00072 73. VAR00073 74. VAR00074 75. VAR00075 76. VAR00076 77. VAR00077

Reliability Coefficients

N of Cases = 50.0 N of Items = 77

Alpha = .8614

****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

1. VAR00001 2. VAR00002 3. VAR00003 4. VAR00004 5. VAR00005 6. VAR00006

94

7. VAR00007 8. VAR00008 9. VAR00009 10. VAR00010 11. VAR00011 12. VAR00012 13. VAR00013 14. VAR00014 15. VAR00015 16. VAR00016 17. VAR00017 18. VAR00018

Reliability Coefficients

N of Cases = 50.0 N of Items = 18

Alpha = .6550

****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

1. VAR00001 2. VAR00002 3. VAR00003 4. VAR00004 5. VAR00005 6. VAR00006 7. VAR00007 8. VAR00008 9. VAR00009 10. VAR00010 11. VAR00011 12. VAR00012 13. VAR00013 14. VAR00014 15. VAR00015 16. VAR00016 17. VAR00017 18. VAR00018 19. VAR00019 20. VAR00020 21. VAR00021 22. VAR00022 23. VAR00023 24. VAR00024 25. VAR00025

Reliability Coefficients

N of Cases = 50.0 N of Items = 25

Alpha = .6315

95

Anexa 2.

Chestionar C.S.A.

Vă rugăm să citiţi cu atenţie întrebările de mai jos şi să alegeţi pentru fiecare din ele

cifra care se potriveşte cel mai bine.

1 – dezacord puternic

2 – dezacord parţial

3 – nu ştiu

4 – acord parţial

5 – acord puternic

1. Mă simt neplăcut să ajung să depind de alţii.

1 2 3 4 52. Oamenii nu sunt niciodată acolo unde ai nevoie de ei.

1 2 3 4 53. Mă simt în largul meu atunci când depind de alţii.

1 2 3 4 5

4. Ştiu ca ceilalţi vor fi acolo unde am nevoie de ei.

1 2 3 4 5

5. Îmi este greu să am încredere în ceilalţi.

1 2 3 4 5

6. Nu sunt sigur că pot avea întotdeauna încredere că ceilalţi vor fi acolo unde am

nevoie de ei.

1 2 3 4 5

7. Nu mă îngrijorez frecvent că voi fi abandonat.

1 2 3 4 5

8. Adesea îmi este teamă că de fapt partenerul/a nu mă iubeşte.

1 2 3 4 5

9. Mi se pare că ceilalţi sunt rezervaţi în a-mi deveni apropiaţi pe cât mi-ar plăcea mie.

1 2 3 4 5

10. Îmi este teamă adesea că partenerul/a nu vrea să rămână cu mine.

1 2 3 4 5

11. Îmi doresc o comuniune completă cu o altă persoană.

1 2 3 4 5

12. Dorinţa mea de comuniune îi sperie câteodată pe ceilalţi.

96

1 2 3 4 5

13. Mi se pare relativ uşor să mă apropii de ceilalţi.

1 2 3 4 5

14. Nu mă îngrijorez frecvent că cineva mi-ar putea deveni prea apropiat.

1 2 3 4 5

15. Mă simt oarecum stingherit să fiu apropiat cu ceilalţi.

1 2 3 4 5

16. Mă irită ca cineva să vrea să îmi devină prea apropiat.

1 2 3 4 5

17. Mă simt în largul meu când ceilalţi depind de mine.

1 2 3 4 5

18. Adesea iubitul/a meu (mea) vrea să fim mai intimi unul cu celălalt decât mă simt eu

bine.

1 2 3 4 5

97

E.M.B.U.

Vă rugăm să citiţi cu atenţie întrebările de mai jos şi să alegeţi pentru fiecare

din ele cifra care se potriveşte cel mai bine.

Posibilităţi de răspuns:

NICIODATĂ = 1

RAREORI = 2

DESEORI = 3

ÎNTOTDEAUNA = 4

1) Aţi simţit că părinţii se amestecă în tot ceea ce faceţi?

1 2 3 4

2) Părinţii au dovedit prin gesturi şi prin cuvinte că vă plăceau?

1 2 3 4

3) Aţi fost răsfăţat de părinţi în comparaţie cu ceilalţi fraţi?

1 2 3 4

4) Aţi simţit că părinţii vă plăceau?

1 2 3 4

5) Părinţii obişnuiau să nu vă vorbească mult timp dacă făceaţi vreo prostie, greşeală?

1 2 3 4

6) Se întâmplă ca părinţii să vă părăsească chiar pentru mici pozne?

1 2 3 4

7) Părinţii încercau să vă influenţeze în a deveni ceva?

1 2 3 4

8) Se întâmplă să fiţi decepţionat de părinţi pentru că nu vă dădeau ce doreaţi?

1 2 3 4

9) Credeţi că fiecare dintre părinţi doreau să fiţi altfel în unele privinţe?

1 2 3 4

10) Vi s-a permis să aveţi lucruri care celorlalţi fraţi şi surori nu le erau permise?

1 2 3 4

11) Credeţi că părinţii v-au pedepsit just?

1 2 3 4

12) Credeţi că fiecare dintre părinţi au severi cu dv. ?

1 2 3 4

98

13) Dacă aţi făcut vreo greşeală aţi putut apoi să vă adresaţi părinţilor cerându-vă iertare

pentru a îndrepta lucrurile?

1 2 3 4

14) Părinţii au dorit întotdeauna să hotărască cum să vă îmbrăcaţi şi cum să arătaţi?

1 2 3 4

15) Simţeaţi că părinţii iubeau fraţii mai mult ca pe dv.?

1 2 3 4

16) Părinţii vă tratau rău în comparaţie cu fraţii dv.?

1 2 3 4

17) S-a întâmplat ca părinţii să nu vă permită să faceţi anumite lucruri aşa cum le era

permis altor copii de frică să nu se întâmple ceva rău?

1 2 3 4

18) S-a întâmplat ca în copilărie să fiţi bătut sau mustrat în prezenţa altora?

1 2 3 4

19) Părinţii obişnuiau să se intereseze de ceea ce faceţi seara?

1 2 3 4

20) Dacă aveaţi probleme aţi simţit că părinţii încercau să vă consoleze şi încurajeze?

1 2 3 4

21) În mod obişnuit părinţii îşi făceau griji nemotivate în privinţa sănătăţii dv.?

1 2 3 4

22) S-a întâmplat ca părinţii să vă aplice pedepse corporale mai severe decât meritaţi?

1 2 3 4

23) Părinţii deveneau furioşi dacă nu ajutaţi în casă la ceea ce vi se cerea?

1 2 3 4

24) Pentru că v-aţi purtat urât, părinţii apăreau trişti sau în alt fel încât să vă simţiţi

vinovat?

1 2 3 4

25) În măsura în care puteau, părinţii vă dădeau lucruri pe care şi alţi copii le aveau?

1 2 3 4

26) Aţi simţit greutate în a vă apropia de părinţi?

1 2 3 4

27) S-a întâmplat ca părinţii să povestească altora din cele ce aţi spus sau făcut astfel încât

să vă simţiţi ruşinat?

1 2 3 4

99

28) Aţi simţit că părinţii vă plăceau mai mult decât pe ceilalţi fraţi sau surori?

1 2 3 4

29) Aţi simţit că părinţii vă dădeau cu greu lucrurile de care aveaţi nevoie?

1 2 3 4

30) În mod obişnuit, părinţii s-au arătat interesaţi ca dv. să obţineţi note bune la şcoală?

1 2 3 4

31) Dacă aţi avut o sarcină grea de îndeplinit aţi primit sprijinul părinţilor?

1 2 3 4

32) Aţi fost tratat ca “oaia neagră” a familiei?

1 2 3 4

33) S-a întâmplat ca părinţii să dorească să fiţi ca altcineva?

1 2 3 4

34) Părinţii obişnuiau să spună: ”Tu care eşti aşa de mare nu ar trebui să faci aşa ceva”?

1 2 3 4

35) Părinţii obişnuiau să critice prietenii pe care îi preferaţi?

1 2 3 4

36) Aţi simţit că părinţii gândesc că nefericirile lor vin din greşelile dv. ?

1 2 3 4

37) Părinţii încercau să vă stimuleze în a deveni cel mai bun?

1 2 3 4

38) Părinţii v-au demonstrat că ţineau la dv. ?

1 2 3 4

39) Aţi simţit că părinţii aveau încredere în dv. astfel încât să vi se permită să faceţi

lucruri pe propria răspundere?

1 2 3 4

40) Credeţi că părinţii vă respectau părerile (opiniile) ?

1 2 3 4

41) Aţi simţit că părinţii doreau să fie împreună cu dv. ?

1 2 3 4

42) Credeţi că părinţii au fost răi şi înciudaţi faţă de dv?

1 2 3 4

43) Părinţii utilizau expresii ca: “Dacă nu vei face aceasta ne vei întrista” ?

1 2 3 4

100

44) Când vă întorceaţi acasă trebuia întotdeauna să daţi socoteală părinţilor de tot ce aţi

făcut?

1 2 3 4

45) Credeţi că părinţii v-au făcut adolescenţa interesantă, stimulativă, instructivă (de ex.

dându-vă cărţi bune, aranjându-vă plecarea în tabere, ducându-vă la spectacole,

cluburi etc.)

1 2 3 4

46) Părinţii vă premiau adeseori?

1 2 3 4

47) Foloseau părinţii expresii ca: “Aceasta este mulţumirea pe care o avem pentru că am

făcut atât de mult pentru tine şi pentru că ne-am sacrificat pentru binele tău” ?

1 2 3 4

48) S-a întâmplat ca părinţii să nu vă dea lucrurile de care aveaţi nevoie pe baza

principiului de a nu deveni răsfăţaţi?

1 2 3 4

49) S-a întâmplat să aveţi conştiinţa încărcată faţă de părinţi pentru că v-aţi purtat în felul

în care nu le plăcea?

1 2 3 4

50) Credeţi că părinţii aveau mari pretenţii de la dv. când era vorba de note, performanţe

sportive sau alte lucruri similare?

1 2 3 4

51) Aţi căutat consolare la părinţi când eraţi trist?

1 2 3 4

52) S-a întâmplat să fiţi pedepsit de părinţi fără să fi făcut nimic rău?

1 2 3 4

53) Părinţii vă permiteau să faceţi aceleaşi lucruri pe care prietenii dv. le făceau?

1 2 3 4

54) Deseori părinţii au spus că nu sunt de acord cu comportamentul dv. în casă?

1 2 3 4

55) Deseori părinţii vă criticau şi vă spuneau ce leneş şi fără rost v-aţi dovedit în faţa

altora?

1 2 3 4

56) În mod obişnuit părinţii se interesează ce fel de prieteni frecventaţi?

1 2 3 4

101

57) În comparaţie cu fraţii şi surorile dv. eraţi cel pedepsit pentru orice se întâmpla?

1 2 3 4

58) Părinţii vă acceptau aşa cum eraţi?

1 2 3 4

59) Părinţii erau deseori duri cu dv. ?

1 2 3 4

60) Părinţii v-au pedepsit chiar şi pentru fleacuri?

1 2 3 4

61) S-a întâmplat ca părinţii să vă bată fără motive?

1 2 3 4

62) S-a întâmplat să vă doriţi ca părinţii să-şi facă mai puţine griji faţă de ce făceaţi dv. ?

1 2 3 4

63) Deseori părinţii participau la preocupările, interesele sau hobby-urile dv. ?

1 2 3 4

64) Eraţi deseori bătuţi de părinţi?

1 2 3 4

65) Eraţi obişnuiţi să vi se permită să mergeţi unde doreaţi, fără ca părinţii să-şi facă griji

unde vă duceţi sau ce faceţi?

1 2 3 4

66) Părinţii au stabilit limite decisive în ceea aveaţi voie să faceţi, la care aţi consimţit

riguros apoi?

1 2 3 4

67) Părinţii vă tratau astfel încât să vă simţiţi ruşinat?

1 2 3 4

68) Fraţii dv. primeau lucruri care dv. nu vă erau permise?

1 2 3 4

69) Credeţi că frica părinţilor dv. că vi s-ar întâmpla ceva rău era exagerată?

1 2 3 4

70) Aţi simţit că între dv. şi părinţi există căldură şi tandreţe?

1 2 3 4

71) Părinţii au respectat faptul de a avea alte opinii decât ei?

1 2 3 4

72) S-a întâmplat ca părinţii să fie supăraţi sau reci cu dv. fără să vă spună motivul?

1 2 3 4

102

73) S-a întâmplat ca părinţii să vă trimită la culcare fără să vă dea de mâncare?

1 2 3 4

74) Aţi simţit că părinţii erau mândri când reuşeaţi în ceea ce întreprindeaţi?

1 2 3 4

75) Părinţii obişnuiau să vă favorizeze faţă de fraţii dv. ?

1 2 3 4

76) Părinţii vă luau adesea faţă de fraţii dv. chiar dacă eraţi vinovat?

1 2 3 4

77) Părinţii deseori vă îmbrăţişau?

1 2 3 4

103

CHESTIONAR B.C.S.

Răspundeţi cu da sau nu la următoarele întrebări:

1. În mod obişnuit, faceţi un efort pentru a vă înţelege cu persoanele pe care nu le agreaţi? □ DA. □ NU.

2. În general, preferaţi o vacanţă zgomotoasă şi plină de evenimente în locul uneia paşnice şi liniştite? □ DA. □ NU.

3. Vă place să mergeţi la petreceri, la discoteci şi la restaurante? □ DA. □ NU.

4. Vă faceţi uşor prieteni când mergeţi în vacanţă sau când călătoriţi? □ DA. □ NU.

5. Vă face întotdeauna plăcere să vă vedeţi prietenii, chiar şi atunci când aceştia vă vizitează neanunţaţi? □ DA. □ NU.

6. Aţi iniţiat vreodată o conversaţie cu un străin când călătoreaţi cu trenul? □ DA. □ NU.

7. Vă place să organizaţi petreceri, să invitaţi pe alţii la masă? □ DA. □ NU.

8. Aveţi mulţi prieteni şi multe cunoştinţe? □ DA. □ NU.

9. Preferaţi serile ocupate şi antrenante petrecute acasă celor liniştite? □ DA. □ NU.

10. Vă plac jocurile la petreceri? □ DA. □ NU.

11. Îi cunoaşteţi pe cei mai mulţi dintre vecinii dv. după numele lor mic? □ DA. □ NU.

12. Vă place să luaţi parte la jocuri, chiar şi atunci când nu câştigaţi? □ DA. □ NU.

13. Sunteţi invitat la o cină. Gazda vă serveşte un fel de mâncare pe care îl consideraţi oribil. L-aţi consuma totuşi? □ DA. □ NU.

14. Preferaţi oamenii în locul maşinilor? □ DA. □ NU.

15. Vă place să ajutaţi alţi oameni? □ DA. □ NU.

16. Trimiteţi felicitări de Crăciun persoanelor pe care nu le agreaţi? □ DA. □ NU.

17. Aţi fost declarat vreodată “viaţa şi sufletul unei petreceri”? □ DA. □ NU.

18. Vă place să întâlniţi persoane noi, necunoscute anterior? □ DA. □ NU.

19. Vă simţiţi confortabil când intraţi într-o încăpere în care nu cunoaşteţi pe nimeni? □ DA. □ NU.

20. Vă plac copiii? □ DA. □ NU.

21. Vă place mai mult să scrieţi o scrisoare decât să folosiţi telefonul? □ DA. □ NU.

104

22. Vă faceţi uşor prieteni? □ DA. □ NU.

23. Aţi încercat vreodată să ascundeţi faptul că sunteţi acasă, auzind că sosesc vizitatori ce nu sunt bineveniţi? □ DA. □ NU.

24. În casa dv. sunt adesea mai multe persoane decât pot intra în mod confortabil? □ DA. □ NU.

25. Vă faceţi griji privind modul în care alte persoane gândesc despre dv.? □ DA. □ NU.

105

Anexa 3.Descriptives

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval

for Mean Minimum Maximum

Lower Bound

Upper Bound

Atasament sigur

50 17.0200 2.40314 .33986 16.3370 17.7030 13.00 22.00

Atasament nesigur

45 14.7111 3.61576 .53901 13.6248 15.7974 9.00 21.00

Atasament anxios

55 14.8364 2.72005 .36677 14.1010 15.5717 10.00 19.00

Total 150 15.5267 3.09296 .25254 15.0276 16.0257 9.00 22.00

ANOVA

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 167.642 2 83.821 9.797 .000Within Groups 1257.752 147 8.556Total 1425.393 149

Post Hoc Tests

Multiple Comparisons

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur2.3089(*) .60105 .001 .8533 3.7644

Atasament anxios 2.1836(*) .57157 .001 .7995 3.5678Atasament nesigur

Atasament sigur-2.3089(*) .60105 .001 -3.7644 -.8533

Atasament anxios -.1253 .58796 1.000 -1.5491 1.2986Atasament anxios

Atasament sigur-2.1836(*) .57157 .001 -3.5678 -.7995

Atasament nesigur .1253 .58796 1.000 -1.2986 1.5491* The mean difference is significant at the .05 level.

106

Means Plots

107

Anexa 4.

Stilul de atasament. = Atasament sigurGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 33 17.1818 2.62743 .45738

Masculin 17 16.7059 1.92888 .46782

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)

Mean Differen

ce

Std. Error

Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

1.078 .304 .660 48 .513 .4759 .72161 -.97496 1.92683

Equal variances not assumed

.727 42.013 .471 .4759 .65426 -.84440 1.79627

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigurGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 28 14.4643 3.19122 .60308

Masculin 17 15.1176 4.29945 1.04277

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)

Mean Differen

ce

Std. Error

Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

1.490 .229 -.583 43 .563 -.6534 1.12017 -2.91240 1.60567

Equal variances not assumed

-.542 26.722 .592 -.6534 1.20461 -3.12622 1.81949

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

108

Stilul de atasament. = Atasament anxiosGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 25 16.3600 2.32522 .46504

Masculin 30 13.5667 2.37346 .43333

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)

Mean Differen

ce

Std. Error

Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.681 .413 4.386 53 .000 2.7933 .63685 1.51596 4.07070

Equal variances not assumed

4.394 51.586 .000 2.7933 .63564 1.51757 4.06909

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Sexul subiectului. = FemininDescriptives(a)

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval for Mean Minimum Maximum

Lower Bound

Upper Bound

Atasament sigur

33 17.1818 2.62743 .45738 16.2502 18.1135 13.00 22.00

Atasament nesigur

28 14.4643 3.19122 .60308 13.2269 15.7017 9.00 19.00

Atasament anxios

25 16.3600 2.32522 .46504 15.4002 17.3198 12.00 19.00

Total 86 16.0581 2.95199 .31832 15.4252 16.6910 9.00 22.00

a Sexul subiectului. = Feminin

ANOVA(a)

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 115.076 2 57.538 7.633 .001Within Groups 625.633 83 7.538Total 740.709 85

a Sexul subiectului. = Feminin

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

(I) Stilul de (J) Stilul de Mean Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

109

atasament. atasament.Difference

(I-J)

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur2.7175(*) .70542 .001 .9939 4.4412

Atasament anxios .8218 .72796 .787 -.9569 2.6006Atasament nesigur

Atasament sigur-2.7175(*) .70542 .001 -4.4412 -.9939

Atasament anxios -1.8957(*) .75546 .042 -3.7416 -.0498Atasament anxios

Atasament sigur-.8218 .72796 .787 -2.6006 .9569

Atasament nesigur 1.8957(*) .75546 .042 .0498 3.7416* The mean difference is significant at the .05 level.a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = Masculin

Descriptives(a)

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval for

Mean MinimumMaximu

m

Lower Bound Upper Bound Atasament sigur

17 16.7059 1.92888 .46782 15.7141 17.6976 15.00 20.00

Atasament nesigur

17 15.1176 4.29945 1.04277 12.9071 17.3282 10.00 21.00

Atasament anxios

30 13.5667 2.37346 .43333 12.6804 14.4529 10.00 17.00

Total 64 14.8125 3.15663 .39458 14.0240 15.6010 10.00 21.00

a Sexul subiectului. = Masculin

ANOVA(a)

Sociabilitate.

110

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 109.089 2 54.545 6.415 .003Within Groups 518.661 61 8.503Total 627.750 63

a Sexul subiectului. = Masculin

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur

1.5882 1.00016 .352 -.8739 4.0504

Atasament anxios 3.1392(*) .88520 .002 .9600 5.3184Atasament nesigur

Atasament sigur-1.5882 1.00016 .352 -4.0504 .8739

Atasament anxios 1.5510 .88520 .254 -.6282 3.7302Atasament anxios

Atasament sigur-3.1392(*) .88520 .002 -5.3184 -.9600

Atasament nesigur

-1.5510 .88520 .254 -3.7302 .6282

* The mean difference is significant at the .05 level.a Sexul subiectului. = Masculin

111

Anexa 5.

Sexul subiectului. = FemininGroup Statistics(a)

ABUZIV N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate.

Absent 50 15.6000 3.15582 .44630

Prezent 36 16.6944 2.55029 .42505

a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

4.290 .041 -1.715 84 .090 -1.0944 .63800 -2.36318 .17429

Equal variances not assumed

-1.776 82.816 .079 -1.0944 .61632 -2.32032 .13143

a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = MasculinGroup Statistics(a)

ABUZIV N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate.

Absent 25 15.8400 2.11503 .42301

Prezent 39 14.1538 3.54325 .56737

a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

9.858 .003 2.144 62 .036 1.6862 .78661 .11374 3.25857

Equal variances not assumed

2.383 61.768 .020 1.6862 .70771 .27136 3.10094

a Sexul subiectului. = Masculin

112

ABUZIV = AbsentGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 50 15.6000 3.15582 .44630

Masculin 25 15.8400 2.11503 .42301

a ABUZIV = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

7.526 .008 -.343 73 .733 -.2400 .69953 -1.63415 1.15415

Equal variances not assumed

-.390 66.694 .698 -.2400 .61491 -1.46747 .98747

a ABUZIV = Absent

ABUZIV = PrezentGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 36 16.6944 2.55029 .42505

Masculin 39 14.1538 3.54325 .56737

a ABUZIV = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

6.630 .012 3.538 73 .001 2.5406 .71811 1.10940 3.97179

Equal variances not assumed

3.584 69.019 .001 2.5406 .70893 1.12633 3.95487

a ABUZIV = Prezent

SPROTECT = Absent

113

Group Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 50 16.0600 2.48596 .35157

Masculin 46 15.9348 2.76809 .40813

a SPROTECT = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.000 .991 .234 94 .816 .1252 .53625 -.93952 1.18996

Equal variances not assumed

.232 90.698 .817 .1252 .53868 -.94484 1.19528

a SPROTECT = Absent

SPROTECT = PrezentGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 36 16.0556 3.53710 .58952

Masculin 18 11.9444 2.12747 .50145

a SPROTECT = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

3.749 .058 4.526 52 .000 4.1111 .90832 2.28842 5.93380

Equal variances not assumed

5.312 50.038 .000 4.1111 .77394 2.55664 5.66559

a SPROTECT = Prezent

Sexul subiectului. = Feminin

114

Group Statistics(a)

SPROTECT N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 50 16.0600 2.48596 .35157

Prezent 36 16.0556 3.53710 .58952

a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

3.934 .051 .007 84 .995 .0044 .64908 -1.28632 1.29521

Equal variances not assumed

.006 58.993 .995 .0044 .68639 -1.36902 1.37791

a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = MasculinGroup Statistics(a)

SPROTECT N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 46 15.9348 2.76809 .40813

Prezent 18 11.9444 2.12747 .50145

a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.375 .542 5.503 62 .000 3.9903 .72511 2.54086 5.43982

Equal variances not assumed

6.172 40.302 .000 3.9903 .64655 2.68392 5.29676

a Sexul subiectului. = Masculin

CULPABIL = AbsentGroup Statistics(a)

115

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 46 15.4565 3.14612 .46387

Masculin 30 15.7000 1.95024 .35606

a CULPABIL = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

13.380

.000 -.379 74 .706 -.2435 .64310 -1.52488 1.03792

Equal variances not assumed

-.416 73.862 .678 -.2435 .58477 -1.40870 .92174

a CULPABIL = Absent

CULPABIL = PrezentGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 40 16.7500 2.57951 .40786

Masculin 34 14.0294 3.78582 .64926

a CULPABIL = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

9.456 .003 3.657 72 .000 2.7206 .74400 1.23744 4.20373

Equal variances not assumed

3.548 56.711 .001 2.7206 .76674 1.18505 4.25613

a CULPABIL = Prezent

Sexul subiectului. = FemininGroup Statistics(a)

116

CULPABIL N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 46 15.4565 3.14612 .46387

Prezent 40 16.7500 2.57951 .40786

a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

4.382 .039 -2.065 84 .042 -1.2935 .62628 -2.53890 -.04805

Equal variances not assumed

-2.094 83.731 .039 -1.2935 .61767 -2.52185 -.06511

a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = MasculinGroup Statistics(a)

CULPABIL N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 30 15.7000 1.95024 .35606

Prezent 34 14.0294 3.78582 .64926

a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

19.276

.000 2.174 62 .033 1.6706 .76830 .13478 3.20639

Equal variances not assumed

2.256 50.624 .028 1.6706 .74049 .18373 3.15745

a Sexul subiectului. = Masculin

CEILALTI = AbsentGroup Statistics(a)

117

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 48 16.2917 2.45780 .35475

Masculin 34 16.5000 2.63140 .45128

a CEILALTI = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.124 .725 -.367 80 .714 -.2083 .56730 -1.33730 .92063

Equal variances not assumed

-.363 68.122 .718 -.2083 .57402 -1.35374 .93708

a CEILALTI = Absent

CEILALTI = PrezentGroup Statistics(a)

Sexul subiectului. N Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

Sociabilitate. Feminin 38 15.7632 3.49079 .56628

Masculin 30 12.9000 2.57776 .47063

a CEILALTI = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

1.516 .223 3.754 66 .000 2.8632 .76265 1.34047 4.38585

Equal variances not assumed

3.888 65.746 .000 2.8632 .73632 1.39294 4.33338

a CEILALTI = Prezent

Sexul subiectului. = FemininGroup Statistics(a)

118

CEILALTI N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 48 16.2917 2.45780 .35475

Prezent 38 15.7632 3.49079 .56628

a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

4.983 .028 .823 84 .413 .5285 .64221 -.74860 1.80561

Equal variances not assumed

.791 63.982 .432 .5285 .66822 -.80643 1.86345

a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = MasculinGroup Statistics(a)

CEILALTI N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 34 16.5000 2.63140 .45128

Prezent 30 12.9000 2.57776 .47063

a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.428 .516 5.514 62 .000 3.6000 .65289 2.29490 4.90510

Equal variances not assumed

5.521 61.302 .000 3.6000 .65203 2.29631 4.90369

a Sexul subiectului. = Masculin

Anexa 6.

Stilul de atasament. = Atasament sigur

119

Group Statistics(a)

ABUZIV N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate.

Absent 31 16.7742 2.20166 .39543

Prezent 19 17.4211 2.71448 .62275

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.121 .730 -.922 48 .361 -.6469 .70124 -2.05680 .76309

Equal variances not assumed

-.877 32.292 .387 -.6469 .73768 -2.14894 .85522

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigurGroup Statistics(a)

ABUZIV N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate.

Absent 23 13.2174 2.84376 .59296

Prezent 22 16.2727 3.73123 .79550

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

2.005 .164 -3.098 43 .003 -3.0553 .98622 -5.04424 -1.06644

Equal variances not assumed

-3.079 39.252 .004 -3.0553 .99218 -5.06180 -1.04887

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Stilul de atasament. = Atasament anxiosGroup Statistics(a)

ABUZIV N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitat Absent 21 16.7619 1.89486 .41349

120

e. Prezent 34 13.6471 2.47267 .42406

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

5.554 .022 4.940 53 .000 3.1148 .63057 1.85009 4.37961

Equal variances not assumed

5.259 50.403 .000 3.1148 .59228 1.92544 4.30425

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

ABUZIV = AbsentDescriptives(a)

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval for

Mean Minimum Maximum

Lower Bound Upper Bound Atasament sigur

31 16.7742 2.20166 .39543 15.9666 17.5818 14.00 22.00

Atasament nesigur

23 13.2174 2.84376 .59296 11.9877 14.4471 9.00 19.00

Atasament anxios

21 16.7619 1.89486 .41349 15.8994 17.6244 14.00 19.00

Total 75 15.6800 2.83873 .32779 15.0269 16.3331 9.00 22.00

a ABUZIV = Absent

ANOVA(a)

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 201.178 2 100.589 18.329 .000Within Groups 395.142 72 5.488Total 596.320 74

a ABUZIV = Absent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur3.5568(*) .64471 .000 1.9765 5.1371

Atasament anxios .0123 .66210 1.000 -1.6106 1.6352Atasament Atasament sigur -3.5568(*) .64471 .000 -5.1371 -1.9765

121

nesigur Atasament anxios -3.5445(*) .70707 .000 -5.2777 -1.8113Atasament anxios

Atasament sigur-.0123 .66210 1.000 -1.6352 1.6106

Atasament nesigur 3.5445(*) .70707 .000 1.8113 5.2777* The mean difference is significant at the .05 level.a ABUZIV = Absent

ABUZIV = PrezentDescriptives(a)

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval for

Mean Minimum Maximum

Lower Bound Upper Bound Atasament sigur

19 17.4211 2.71448 .62275 16.1127 18.7294 13.00 22.00

Atasament nesigur

22 16.2727 3.73123 .79550 14.6184 17.9271 10.00 21.00

Atasament anxios

34 13.6471 2.47267 .42406 12.7843 14.5098 10.00 17.00

Total 75 15.3733 3.34007 .38568 14.6049 16.1418 10.00 22.00

a ABUZIV = Prezent

ANOVA(a)

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 198.787 2 99.393 11.418 .000Within Groups 626.760 72 8.705Total 825.547 74

a ABUZIV = Prezent

122

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur1.1483 .92403 .654 -1.1167 3.4133

Atasament anxios 3.7740(*) .84510 .000 1.7025 5.8455Atasament nesigur

Atasament sigur-1.1483 .92403 .654 -3.4133 1.1167

Atasament anxios 2.6257(*) .80729 .005 .6468 4.6045Atasament anxios

Atasament sigur-3.7740(*) .84510 .000 -5.8455 -1.7025

Atasament nesigur -2.6257(*) .80729 .005 -4.6045 -.6468* The mean difference is significant at the .05 level.a ABUZIV = Prezent

Stilul de atasament. = Atasament sigurGroup Statistics(a)

UMILITOR N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 29 16.8621 2.47450 .45950

Prezent 21 17.2381 2.34318 .51132

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

123

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.023 .881 -.542 48 .590 -.3760 .69360 -1.77060 1.01855

Equal variances not assumed

-.547 44.580 .587 -.3760 .68746 -1.76099 1.00894

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigurGroup Statistics(a)

UMILITOR N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 7 17.2857 1.60357 .60609

Prezent 38 14.2368 3.69393 .59923

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

5.033 .030 2.131 43 .039 3.0489 1.43073 .16354 5.93421

Equal variances not assumed

3.577 20.315 .002 3.0489 .85231 1.27276 4.82499

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Stilul de atasament. = Atasament anxiosGroup Statistics(a)

UMILITOR N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 17 16.2941 1.15999 .28134

Prezent 38 14.1842 2.96698 .48131

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Independent Samples Test(a)

124

Levene's Test for

Equality of Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the

Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

14.852

.000 2.825 53 .007 2.1099 .74686 .61189 3.60793

Equal variances not assumed

3.785 52.445 .000 2.1099 .55750 .99142 3.22839

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

UMILITOR = AbsentDescriptives(a)

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval for

Mean Minimum Maximum

Lower Bound Upper Bound Atasament sigur

29 16.8621 2.47450 .45950 15.9208 17.8033 13.00 22.00

Atasament nesigur

7 17.2857 1.60357 .60609 15.8027 18.7688 14.00 19.00

Atasament anxios

17 16.2941 1.15999 .28134 15.6977 16.8905 15.00 18.00

Total 53 16.7358 2.03007 .27885 16.1763 17.2954 13.00 22.00

a UMILITOR = Absent

ANOVA(a)

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 5.896 2 2.948 .707 .498Within Groups 208.406 50 4.168Total 214.302 52

a UMILITOR = Absent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur-.4236 .85975 1.000 -2.5534 1.7061

Atasament anxios .5680 .62363 1.000 -.9769 2.1128Atasament nesigur

Atasament sigur.4236 .85975 1.000 -1.7061 2.5534

Atasament anxios .9916 .91686 .854 -1.2796 3.2628Atasament Atasament sigur -.5680 .62363 1.000 -2.1128 .9769

125

anxios Atasament nesigur -.9916 .91686 .854 -3.2628 1.2796

a UMILITOR = Absent

UMILITOR = PrezentDescriptives(a)

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval for

Mean Minimum Maximum

Lower Bound Upper Bound Atasament sigur

21 17.2381 2.34318 .51132 16.1715 18.3047 15.00 22.00

Atasament nesigur

38 14.2368 3.69393 .59923 13.0227 15.4510 9.00 21.00

Atasament anxios

38 14.1842 2.96698 .48131 13.2090 15.1594 10.00 19.00

Total 97 14.8660 3.37154 .34233 14.1865 15.5455 9.00 22.00

a UMILITOR = Prezent

ANOVA(a)

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 150.869 2 75.435 7.540 .001Within Groups 940.388 94 10.004Total 1091.258 96

a UMILITOR = Prezent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

126

Bonferroni

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur3.0013(*) .86003 .002 .9049 5.0976

Atasament anxios 3.0539(*) .86003 .002 .9575 5.1503Atasament nesigur

Atasament sigur-3.0013(*) .86003 .002 -5.0976 -.9049

Atasament anxios .0526 .72563 1.000 -1.7161 1.8214Atasament anxios

Atasament sigur-3.0539(*) .86003 .002 -5.1503 -.9575

Atasament nesigur -.0526 .72563 1.000 -1.8214 1.7161* The mean difference is significant at the .05 level.a UMILITOR = Prezent

Stilul de atasament. = Atasament sigurGroup Statistics(a)

STIMULAT N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 28 15.9643 1.71015 .32319

Prezent 22 18.3636 2.51747 .53673

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test t-test for Equality of Means

127

for Equality of Variances

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

15.947 .000 -4.007 48 .000 -2.3994 .59882 -3.60337 -1.19534

Equal variances not assumed

-3.830 35.372 .001 -2.3994 .62652 -3.67077 -1.12793

a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigurGroup Statistics(a)

STIMULAT N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 22 12.5455 2.53973 .54147

Prezent 23 16.7826 3.28850 .68570

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

1.835 .183 -4.822 43 .000 -4.2372 .87875 -6.00932 -2.46499

Equal variances not assumed

-4.850 41.206 .000 -4.2372 .87371 -6.00139 -2.47292

a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Stilul de atasament. = Atasament anxiosGroup Statistics(a)

STIMULAT N Mean Std. DeviationStd. Error

MeanSociabilitate. Absent 33 14.5758 2.57428 .44812

Prezent 22 15.2273 2.94282 .62741

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Independent Samples Test(a)

Levene's Test t-test for Equality of Means

128

for Equality of Variances

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)Mean

DifferenceStd. Error Difference

95% Confidence Interval of the Difference

Lower UpperSociabilitate. Equal

variances assumed

.067 .797 -.868 53 .389 -.6515 .75038 -2.15659 .85356

Equal variances not assumed

-.845 40.905 .403 -.6515 .77101 -2.20871 .90568

a Stilul de atasament. = Atasament anxios

STIMULAT = AbsentDescriptives(a)

Sociabilitate.

N Mean

Std. Deviatio

n Std. Error95% Confidence Interval for

Mean Minimum Maximum

Lower Bound Upper Bound Atasament sigur

28 15.9643 1.71015 .32319 15.3012 16.6274 13.00 19.00

Atasament nesigur

22 12.5455 2.53973 .54147 11.4194 13.6715 9.00 17.00

Atasament anxios

33 14.5758 2.57428 .44812 13.6630 15.4886 11.00 19.00

Total 83 14.5060 2.63824 .28958 13.9299 15.0821 9.00 19.00

a STIMULAT = Absent

ANOVA(a)

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 144.268 2 72.134 13.531 .000Within Groups 426.479 80 5.331Total 570.747 82

a STIMULAT = Absent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur3.4188(*) .65781 .000 1.8103 5.0274

Atasament anxios 1.3885 .59324 .065 -.0622 2.8392Atasament nesigur

Atasament sigur-3.4188(*) .65781 .000 -5.0274 -1.8103

Atasament anxios -2.0303(*) .63550 .006 -3.5843 -.4763Atasament anxios

Atasament sigur-1.3885 .59324 .065 -2.8392 .0622

Atasament nesigur 2.0303(*) .63550 .006 .4763 3.5843

129

* The mean difference is significant at the .05 level.a STIMULAT = Absent

STIMULAT = PrezentDescriptives(a)

Sociabilitate.

N MeanStd.

Deviation Std. Error95% Confidence Interval for

Mean Minimum Maximum

Lower Bound Upper Bound Atasament sigur

22 18.3636 2.51747 .53673 17.2475 19.4798 16.00 22.00

Atasament nesigur

23 16.7826 3.28850 .68570 15.3606 18.2047 10.00 21.00

Atasament anxios

22 15.2273 2.94282 .62741 13.9225 16.5320 10.00 19.00

Total 67 16.7910 3.16485 .38665 16.0191 17.5630 10.00 22.00

a STIMULAT = Prezent

ANOVA(a)

Sociabilitate.

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.Between Groups 108.207 2 54.104 6.263 .003Within Groups 552.868 64 8.639Total 661.075 66

a STIMULAT = Prezent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate. Bonferroni

130

(I) Stilul de atasament.

(J) Stilul de atasament.

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper BoundAtasament sigur

Atasament nesigur

1.5810 .87650 .228 -.5739 3.7359

Atasament anxios 3.1364(*) .88618 .002 .9576 5.3151Atasament nesigur

Atasament sigur-1.5810 .87650 .228 -3.7359 .5739

Atasament anxios 1.5553 .87650 .242 -.5996 3.7102Atasament anxios

Atasament sigur-3.1364(*) .88618 .002 -5.3151 -.9576

Atasament nesigur

-1.5553 .87650 .242 -3.7102 .5996

* The mean difference is significant at the .05 level.a STIMULAT = Prezent

131