TUMORI

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE”GH. T.POPA”

FACULTATEA DE MEDICINĂ

REZUMAT

TEZĂ DE DOCTORAT

PARTICULARITĂŢI CLINICE ŞI EVOLUTIVE ÎN

TUMORILE INTESTINULUI SUBŢIRE

IAŞI 2011

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

PROF. UNIV. DR. CRISTIAN DRAGOMIR

DOCTORAND:

Dr. Octavian Cătălin Ciobotaru

Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat

2

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I.

NOŢIUNI DE EMBRIOLOGIE, ANATOMIE , HISTOLOGIE ŞI

FIZIOLOGIE ALE INTESTINULUI SUBŢIRE. ............................. 5

1.1 Noţiuni de embriologie .................................................... 5

1.1.1.Organogeneza tubului digestiv .......................... 5

1.1.2. Dispoziţia iniţială a tubului digestiv ................ .5

1.1.3. Evoluţia ansei duodenale şi a mezenterului

dorsal .......................................................................... 6

1.1.4. Evoluţia ansei ombilicale şi a mezenterului

comun ......................................................................... 6

1.2. Anatomie descriptivă ...................................................... 7

1.2.1.Structura peretelui intestinului subţire............... 8

1.2.2 Vascularizaţia şi inervaţia intestinului

subţire ....................................................................... 10

1.3.Fiziologia intestinului subţire......................................... 11

1.3.1. Motilitatea intestinală ..................................... 11

1.3.2. Digestia şi absorbția intestinală ...................... 12

1.3.3. Funcția endocrină a intestinului subțire .......... 14

1.3.4. Funcția imunitară a intestinului subțire .......... 14

1.3.5. Reglarea activității intestinului subțire ........... 14

CAPITOLUL II

CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE TUMORILE MALIGNE

INTESTINALE ................................................................................ 15

CAPITOLUL III

EXPLORAREA IMAGISTICĂ A TUMORILOR INTESTINULUI

SUBŢIRE ......................................................................................... 17

3.1.Examenul radiologic ...................................................... 17

3.2. Ecografia ....................................................................... 18

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT


3

3.3. Colonoscopia cu ileoscopie retrogradă ......................... 18

3.4. Push endoscopy (enteroscopia cu balon) ..................... 18

3.5.Capsula endoscopică ...................................................... 19

3.6.Tomografia computerizată (CT) ................................... 21

3.7.Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) ......................... 22

3.8. Angiografia ................................................................... 22

3.9. Scintigrafia cu eritrocite marcate .................................. 22

CAPITOLUL IV

ADENOCARCINOMUL ................................................................. 23

4.1. Examen histopatologic .................................................. 23

4.2. Imunohistochimie .......................................................... 24

4.3. Examen clinic ................................................................ 24

4.4. Examen paraclinic ......................................................... 25

4.4.1. Examenul radiologic ........................................... 25

4.4.2. Ecografia ............................................................. 25

4.4.3. Capsula endoscopică ........................................... 25

4.4.4. Tomografia computerizată (CT) ........................ 25

4.4.5. Angiografia ......................................................... 26

4.5. Tratament ...................................................................... 26

4.6. Prognostic ...................................................................... 26

CAPITOLUL V

TUMORI CARCINOIDE ................................................................ 27



5.3. Examen clinic ................................................................ 29

5.3.1. Sindromul carcinoid ............................................ 29



5.4.2. Ecografia ............................................................. 30

5.4.3. Tomografia computerizată (CT), rezonanţa

magnetică nucleară (RMN), scintigrafia şi

PET ................................................................................ 30

5.4.4. Angiografia mezenterică ..................................... 30


4

5.5. Tratament ...................................................................... 30

5.6. Prognostic ...................................................................... 32

CAPITOLUL VI

SARCOAME ................................................................................... 33


6.2. Examen clinic ................................................................ 33



6.3.2. Tomografia computerizată (CT) ......................... 34

6.3.3. Angiografia ......................................................... 34

6.4. Tratament ...................................................................... 34

CAPITOLUL VII

TUMORI STROMALE ................................................................... 35



7.3. Examen clinic ................................................................ 38



7.4.2. Ecografia abdominală.......................................... 39

7.4.3. Tomografia computerizată (CT) ........................ 39

7.4.4. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) ............... 39

7.4.5. Angiografia ......................................................... 40

7.4.6. Scintigrafia cu substanţă de contrast ................... 40

7.5. Tratament ...................................................................... 40

7.6. Complicaţii .................................................................... 42

7.7. Prognostic ...................................................................... 42

CAPITOLUL VIII

LIMFOMUL INTESTINAL ............................................................ 43


8.2. Examen clinic ................................................................ 47



8.3.2. Ecografia abdominală.......................................... 48


5

8.3.3. Tomografia computerizată (CT) ....................... 48

8.4. Tratament ...................................................................... 48

8.5. Prognostic ...................................................................... 49

8.6. Tipuri imunohistologice de limfoame ........................... 49

8.6.1. Limfomul folicular ........................................... 49

8.6.2. Limfomul difuz cu celule mari ......................... 50

8.6.3. Limfomul Burkitt ............................................. 51

8.6.4. Limfomul cu celule de manta ........................... 51

8.6.5. Imunocitomul .................................................... 51

8.6.6. Limfoamele de zonă B marginal

(tip MALT) ................................................................. 51

8.6.7. Limfomul Hodgkin ............................................ 51

CAPITOLUL IX

TUMORI BENIGNE ....................................................................... 53

9.1. Adenomul ...................................................................... 54

9.2. Leiomiomul ................................................................... 56

9.3. Lipomul ......................................................................... 57

9.4. Sindromul Peutz-Jeghers ............................................... 58

9.5. Tumori vasculare benigne ............................................. 60

9.6. Fibromul ........................................................................ 63

9.7.Tumorile neurogenice .................................................... 63

9.8. Polipii inflamatori ......................................................... 64

9.9.Sindroamele polipozelor intestinale ............................... 64

9.10. Endometrioza .............................................................. 67

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL X

JUSTIFICAREA ALEGERII TEMEI ............................................. 68

CAPITOLUL XI

OBIECTIVELE LUCRĂRII ............................................................ 69

CAPITOLUL XII

MATERIAL ŞI METODĂ .............................................................. 70

CAPITOLUL XIII


6

METODA STATISTICĂ ................................................................. 71

CAPITOLUL XIV

REZULTATE................................................................................... 74

CAPITOLUL XV

PREZENTĂRI DE CAZ ................................................................ 181

CAPITOLUL XVI

DISCUŢII..................................................................................... 187

CAPITOLUL XVII

CONCLUZII .................................................................................. 199

BIBLIOGRAFIE ............................................................................ 202

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ............................................. 2

CUPRINSUL REZMATULUI TEZEI DE DOCTORAT .................. 6

INTRODUCERE ................................................................................ 7

OBIECTIVELE LUCRĂRII ............................................................... 8

MATERIAL ȘI METODĂ ................................................................. 8

REZULTATE...................................................................................... 9

DISCUŢII.......................................................................................... 29

CONCLUZII ..................................................................................... 42

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ........................................................ 46

CUPRINSUL REZUMATULUI

TEZEI DE DOCTORAT


7

Primul caz din literatura de specialitate datează din 1746,

când a fost raportat la Hamburg un carcinom perforat la nivelul

duodenului (1).

Prima lucrare despre tumorile maligne ale intestinului subţire

a fost publicată în 1876 în Lichtenstein, iar în 1899 în Hearteaux a

fost prezentată o statistică a tumorilor benigne ale acestui segment de

tub digestiv.

Tumorile de intestin subţire, atât cele benigne cât şi cele

maligne sunt extrem de rare, sub 10% din totalitatea tumorilor

gastrointestinale, deşi incidenţa se modifică semnificativ dacă se

includ informaţiile obţinute din necropsii (2).

Frecvent, tumorile intestinului subţire se manifestă prin

complicaţii sau constituie descoperiri întâmplătoare intraoperatorii.

În plus, simptomatologia modestă şi nespecifică a tumorilor

intestinale induc în eroare pe mulţi clinicieni care tratează aceşti

pacienţi pentru diverse sindroame digestive nespecifice, fără a lua în

calcul suspiciunea prezenţei unei tumori intestinale. Din aceste

motive cred că stabilirea unor algoritmi diagnostici, măcar

orientativi, ar ajuta pe clinicieni să depisteze cât mai precoce

tumorile intestinale sau, cel puţin, să ia în calcul posibilitatea

prezenţei unei tumori intestinale (3).

Această teză îşi propune să fie o analiză de moment a

patologiei tumorale de la nivelul jejunului şi ileonului, în condiţiile în

care în ultimii 20 de ani obiceiurile alimentare s-au modificat în

sensul creşterii consumului de produse cu conţinut mărit de aditivi

alimentari cu potenţial cancerigen. În această perioadă, în ţara

noastră nu s-au realizat lucrări ştiinţifice pe loturi mari de pacienţi

care să includă toate tipurile de tumori de jejun şi ileon studiate din

punct de vedere a tuturor parametrilor evaluaţi în această teză.

INTRODUCERE


8

În această lucrare am încercat să urmăresc particularităţile

clinice, paraclinice şi evolutive ale tumorilor intestinale de la nivelul

jejunului şi ileonului, anterior instituirii tratamentului, în vederea

diagnosticării cât mai precoce a acestora şi instituirii cât mai rapide a

tratamentului.

În sinteză obiectivele propuse individualizează:

1. Analiza importanţei vârstei, sexului şi a factorilor

demografici asupra apariţiei, evoluţiei şi mortalităţii prin

tumorile de intestin subţire;

2. Diagnosticarea precoce a tumorilor de jejun şi ileon, pe baza

semnelor clinice şi a explorărilor imagistice, deşi, datorită

simptomatologiei fruste, diagnosticul este pus intraoperator

destul de frecvent;

3. Urmărirea evoluţiei bolii prin cuantificarea supravieţuirii la 2

şi respectiv 5 ani, în raport cu tipul de tumoră malignă şi cu

stadiul la care aceasta a fost diagnosticată, indiferent de

tratamentul aplicat.

S-a efectuat un studiu retrospectiv pe un număr de 73 de

pacienţi care au fost diagnosticaţi cu tumori intestinale la nivelul

jejunului şi ileonului, într-o perioadă de 12 ani (1998-2009) la

Spitalul Clinic „Sf. Spiridon” Iaşi, Clinica III Chirurgie, Spitalul

Judeţean Galaţi şi Spitalul General Căi Ferate Galaţi.

S-au urmărit mai mulţi parametrii: vârsta, sexul pacientului,

mediul de provenienţă (urban/rural), diagnosticul de internare,

diagnosticul de externare, concordanţa de diagnostic, localizarea

OBIECTIVELE LUCRĂRII

MATERIAL ŞI METODĂ


9

tumorii (jejun/ileon), antecedente personale şi heredocolaterale, în

special de tumori gastro-intestinale, examenul anatomopatologic,

imunohistochimia, semne şi simptome clinice, mai ales: durerea

abdominală, apărare şi/sau contractură musculară, scăderea

ponderală, greţuri, vărsături, anorexie, fatigabilitate, constipaţie,

diaree, melenă, hemoragii oculte, meteorism abdominal, temperatură,

tumora palpabilă, tuşeu rectal, examenele paraclinice, supravieţuirea

la 2, respectiv 5 ani.

În această lucrare nu s-a luat în studiu tratamentul adjuvant

datorită diversităţii patologiei tumorale şi numărului mic de cazuri

pentru fiecare tip de tumoră în parte, având în vedere raritatea acestor

leziuni.

Prelucrarea statistică a datelor a fost realizată folosind o bază

de date proprie obţinută cu ajutorul SPSS (Statistical Package for

Social Sciences). În prelucrarea datelor s-au utilizat atât metode

statistice descriptive, cât şi metode care se încadrează în statistica

inferenţială. Pentru compararea a mai mult de două medii s-a folosit

analiza varianţei (ANOVA).

Lotul luat în studiu a fost alcătuit 73 de pacienţi cu tumori de

jejun şi ileon din care 21 (28,76%) de pacienţi au avut tumori

benigne, iar 52 (71,23%)

tumori maligne.

Fig.1: Incidenţa

tumorilor benigne şi

maligne

REZULTATE

29%

71%

Frecvenţa tumorilor benigne şi maligne în lotul studiat

tumori benigne

tumori maligne


10

Vârsta medie de diagnostic pentru pacienţii cu tumori

maligne a fost de 56 de ani, iar în cazul pacienţilor cu tumori

benigne, de 44 de ani.

Fig.2: Vârsta medie de diagnostic pentru fiecare tumoră malignă

în parte.

Media vârstei la toţi pacienţii a fost de 52 de ani.

Remarcăm că nu există diferenţe majore de medie a vârstei,

majoritatea valorilor fiind în jurul mediei generale de 52 (ani), cu o

abatere standard de 5,87.

La pacienţii cu tumori maligne, s-a constatat că media de

vârstă cea mai mică în momentul diagnosticului a fost întâlnită la cei

cu limfom de jejun şi ileon (50 de ani), iar la polul opus, media de

vârstă cea mai înaintată a fost în rândul subiecţilor cu carcinom

nediferenţiat (61 de ani).

50 53 5556

60 61

010203040506070

Vârsta medie de diagnostic

Vârsta


11

Din totalul cazurilor de tumori de intestin subţire, 40 dintre

pacienţii diagnosticaţi au fost de sex masculin iar 33 de sex feminin.

Constatăm că pacienţii de sex masculin diagnosticaţi cu

tumori de jejun şi ileon sunt în număr mai mare decât cei de sex

feminin, dar diferenţa este mică, raportul între bărbaţi şi femei fiind

de 1,2:1.

Fig.3. Incidenţa

tumorilor de jejun şi

ileon în funcţie de sex

Tumori benigne au fost depistate la 9 pacienţi de sex

masculin şi 12 pacienţi de sex feminin.

Valoarea lui χ2 de 0,42

(pentru 0,42<3,84, p > 0,05)

semnifică faptul că sexul

pacienţilor nu a avut o

importanţă semnificativă în

diagnosticul de tumorilor

benigne.

Fig. 4. Procentul pe sexe al

tumorilor benigne

54,79%

45,21%

Repartiţia pe sexe a tumorilor de jejun şi ileon

masculin

feminin

43%

57%

Frecvenţa tumorilor benigne de intestin subţire în funcţie de

sexul pacienţilor

masculin

feminin


12

Din cei 52 de pacienţi cu tumori maligne, 31 au fost bărbaţi

iar 21 au fost femei.

60% din pacienţii diagnosticaţi cu tumori maligne sunt de sex

masculin, iar 40% de sex feminin.

Deoarece χ2 = 1,93,

iar 1,93 < 3,84, rezultă p >

0,05, de unde tragem

concluzia că nici în cazul

tumorilor maligne sexul nu

a avut o importanţă

semnificativă.

Fig. 5. Procentul pe sexe

al tumorilor maligne

S-a constatat că dintre cazurile studiate, tumorile localizate la

nivelul jejunului au fost în număr de 30 (41%), iar cele pe ileon 43

(59%).

Tumorile maligne au fost întâlnite în 20 de cazuri pe jejun

(38,46%), iar în 32 de cazuri pe ileon (61,54%), deci raportul între

tumorile localizate pe jejun şi cele de pe ileon a fost de 1:1,6.

În cazul tumorilor benigne repartiţia pe jejun şi ileon a fost

aproximativ egală, respectiv 10 au fost jejunale (47,62%), iar 11

ileale (52,38%).

Fig. 6. Repartiţia

tumorilor de jejun şi ileon

în funcţie de segmentul

anatomic pe care sunt

localizate

60%

40%

Frecvenţa tumorilor maligne de intestin subţire în funcţie

de sexul pacienţilor

masculin

feminin

41%

59%

Repartiţia tumorilor pe jejun şi ileon

jejun

ileon


13

A fost important de analizat frecvenţa fiecărui tip de tumoră

în parte pe cele două segmente anatomice: jejunul şi ileonul.

Cele mai multe tumori localizate pe jejun sunt

adenocarcinoamele (50%) urmate de limfoame (20%); nu avem nici

un caz

înregistrat cu

tumoră

stromală (0%).

Fig. 7.

Repartiţia

fiecărui tip de

tumoră pe

jejun

Pe ileon au fost găsite: 11 tumori benigne; 7 limfoame; 6

adenocarcinoame; 6 tumori carcinoide; 6 tumori stromale; 4

leiomiosarcoame şi 3 carcinoame nediferenţiate.

Fig. 8.

Repartiţia

fiecărui tip de

tumoră pe

ileon

0%3%7%10%

13%

34%

33%

Repartiţia tumorilor pe jejuntumori stomale

leiomiosarcoame

tumori carcinoide

carcinoame nediferenţiatelimfoame

adenocarcinoame

tumori benigne

7%9%

14%

14%

14%

16%

26%

Repartiţia tumorilor pe ileon carcinoame nediferenţiateleiomiosarcoame

adenocarcinoame

tumori carcinoide

tumori stomale

limfoame

tumori benigne


14

În cazul tumorilor maligne, 16 pacienţi (69%) au provenit din

mediul rural iar 36 (31%) din mediul urban.

În urma calculării lui χ2 obţinem valoarea 7,69. Pentru că

7,69 > 3,84, rezultă un prag de semnificaţie p < 0,05, de unde putem

afirma că variabila „mediu de provenienţă” a influenţat variabila

„tumori maligne”.

Fig. 9. Mediul de

provenienţă al

pacienţilor cu tumori

maligne

Tumori benigne au fost diagnosticate la 13 pacienţi din

mediul rural şi 8 pacienţi din mediul urban. Pentru tumorile benigne

nu putem afirma că variabila mediu de provenienţă al pacienţilor a

avut vreo semnificaţie (χ2 = 1,19, 1,19 < 3,84, p > 0,05).

Fig. 10

Repartiţia

tumorilor de

intestin subţire

în funcţie de

mediul de

provenienţă al

pacienţilor

31%

69%

Frecvenţa tumorilor maligne în funcţie de mediul de

provenienţă al pacienţilor

rural

urban

0,00%

50,00%

Tumori maligne

Tumori benigne

49,31%

10,96%

21,91%

17,80%

Frecvenţa tumorilor de intestin subţire ȋn funcţie de mediul de provenienţă al

pacienţilor

urban

rural


15

S-a constatat că cel mai frecvent diagnostic pus la internare la

pacienţii diagnosticaţi cu tumori maligne de jejun şi ileon a fost cel

de sindrom subocluziv în 12 cazuri (23,08%), urmat de sindromul

dureros abdominal în 10 cazuri (19,23%).

Alte diagnostice cum ar fi: ocluzie intestinală, colecistită

acută, hemoragie digestivă inferioară, hemoragie digestivă

superioară, apendicită acută, pancreatită, ulcer, au fost mai rare,

împreună atingând un procent de 30% din diagnosticele de internare.

Fig. 11. Frecvenţa diagnosticelor puse la internare în cazul

tumorilor maligne de jejun şi ileon

Concordanţa între diagnosticul de internare şi cel de externare

în cazul tumorilor maligne de jejun şi ileon a fost de 5,77%.

Pentru cele mai multe tipuri de tumori maligne, concordanţa

de diagnostic a fost 0, cum ar fi în cazul adenocarcinoamelor,

tumorilor carcinoide şi a tumorilor stromale.

În cazul carcinoamelor nediferenţiate, concordanţa de

diagnostic a fost de 16,66%; 20% pentru leiomiosarcoame şi de 9%

pentru limfoame.

23,08%

19,23%

57,69%

Diagnosticul de internare la pacienţii cu tumori maligne

sindrom subocluziv

sindrom dureros abdominal

altele


16

În cazul tumorilor benigne, la internare au fost puse

diagnostice ca: sindrom subocluziv (3 cazuri); câte două cazuri de:

ocluzie intestinală; abdomen acut chirurgical; hemoragie digestivă

superioară (HDS); hemoragie digestivă inferioară (HDI); sindrom

anemic; ulcer duodenal şi câte un caz cu diagnosticul de eventraţie

postoperatorie supraombilicală, tumoră de ovar drept, tumoră

abdominală, apendicită acută, diverticulită sigmoidiană, hernie

inghinală dreaptă strangulată.

Fig. 12. Frecvenţa diagnosticelor puse la internare în cazul

tumorilor benigne de jejun şi ileon

În cazul tumorilor benigne frecvenţa sindromului subocluziv

ca diagnostic de internare a fost de 14,29%, iar cele de sindrom

ocluziv, HDS şi HDI de 9,52% pentru fiecare dintre acestea.

14,29%

9,52%

9,52%

9,52%

57,14%

Diagnosticul de internare la pacienţii cu tumori benigne

sindrom subocluziv

sindrom oclusiv

HDS

HDI

altele


17

În cazul tumorilor maligne principalele semne şi simptome au

fost: durerea abdominală, prezentă în 98,07% din cazuri, urmată de

meteorismul abdominal la 67,30% dintre subiecţi.

Fig. 13.

Reprezentarea

grafică a

incidenţei

semnelor şi

simptomelor

tumorilor

maligne de

jejun si ileon

Pentru tumorile benigne, remarcăm prezenţa constantă a

durerilor abdominale (90,47%), dar şi faptul că nu s-au înregistrat

cazuri prezentând anorexie sau diaree (0%).

Fig. 14.

Reprezentarea

grafică a

incidenţei

semnelor şi

simptomelor

tumorilor

benigne de

jejun si ileon

3,84%

9,61%

11,53%

13,46%

21,15%

26,92%

26,92%

30,76%

32,69%

44,23%

44,23%46,15%

51,92%

67,30%

98,07%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Feb

ră

Tuşe

u r

ecta

l

Dia

ree

Mel

ena

Tum

ora

pal

pab

ila

Ab

do

men

acu

t

Hem

ora

gii o

cult

e

Fati

gab

ilita

te

An

ore

xie

Scăd

ere

po

nd

eral

ă

Co

nst

ipaţ

ie

Văr

sătu

ri

Gre

ţuri

Met

eori

sm …

Du

rere

ab

do

min

ală

Semne/Simptome pentru pacienţii cu tumori maligne

frecventa semne/simptoame

0,00%0,00%

4,47%

4,76%14,28%

14,28%

14,88%

19,08%23,80%

28,57%

33,33%33,33%

38,09%47,61%

90,47%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

An

ore

xie

Dia

ree

Scăd

ere

po

nd

eral

ă

Feb

ră

Ab

do

men

acu

t

Tuşe

u r

ecta

l

Hem

ora

gii o

cult

e

Tum

ora

pal

pab

ila

Fati

gab

ilita

te

Mel

ena

Văr

sătu

ri

Co

nst

ipaţ

ie

Gre

ţuri

Met

eori

sm …

Du

rere

ab

do

min

ală

Semne/Simptome pentru pacienţii cu tumori benigne

frecventa semne/simptoame


18

Radiografia abdominală pe gol fiind o investigaţie ieftină si

care se poate realiza rapid, a fost făcută la 59,61% dintre pacienţii

diagnosticaţi cu tumori maligne şi la 23,80% dintre cei cu tumori

benigne.

Imaginile hidroaerice sunt cele mai frecvente aspecte

radiografice apărute în cazul radiografiei abdominale pe gol la

pacienţii cu tumori maligne sau benigne de jejun şi ileon, incidenţa

lor a fost de 100% pentru

toate tipurile de tumori,

excepţie făcând

adenocarcinoamele (75%).

Fig. 15. Reprezentarea

grafică a frecvenţei

imaginilor hidroaerice la

pacienţii la care s-a

efectuat radiografie

abdominală pe gol

Dintre pacienţii cu tumori maligne doar 11 din 52 (21,15%)

au făcut tranzit baritat, iar din 21 de subiecţi cu tumori benigne doar

6 (28,57%) au făcut tranzit baritat.

Fig. 16. Frecvenţa

efectuării tranzitului

baritat pentru

fiecare tip de tumoră

malignă de jejun sau

ileon, în parte

0%20%40%60%80%

100%

aden

oca

rci…

t. c

arci

no

ide

carc

ino

ame

sarc

oam

e

t. s

tro

mal

e

limfo

ame

t. m

alig

ne

t. b

enig

ne

Nivele hidroaerice

la radiografia abdominală pe gol

0,00%

12,50% 16,66%

25,00%

27,27%33,33%

00,00%

10,00%20,00%30,00%40,00%

Frecvenţa efectuării tranzitului baritat

frecvenţă


19

Tranzitul baritat a fost realizat la 33,33% din pacienţii

diagnosticaţi cu carcinom, la 25% dintre cei cu limfoame şi la nici un

pacient cu sarcom.

Incidenţa radiografiilor cu aspect de stenoză de intestin

subţire obţinute la realizarea tranzitului baritat a fost de 100% în

cazul adenocarcinoamelor, tumorilor carcinoide şi limfoamelor.

Din totalul cazurilor studiate, în urma efectuării tranzitului

baritat au fost observate imagini radiologice cu aspect de stenoză de

intestin subţire în 8,21% din cazuri.

Diagnosticul de internare la o parte dintre pacienţii cu tumori

de jejun şi ileon a fost de hemoragie digestivă superioară sau de

sindrom anemic, iar unii dintre pacienţii au prezentat şi antecedente

de ulcer. Ca urmare unii dintre subiecţii luaţi în studiu au făcut

endoscopie digestivă superioară în preoperator.

Endoscopia digestivă superioară (EDS) a fost efectuată la

30,17% din pacienţii studiaţi.

De câte ori a fost efectuată, endoscopia digestivă superioară

nu a arătat nici o modificare a tractului digestiv examinat.



endoscopiei digestive

superioare la pacienţii cu

tumori de jejun şi ileon

În cazul sarcoamelor s-au realizat cele mai multe endoscopii

digestive superioare (40%), urmate cu procente apropiate de tumori

benigne 38,09% şi adenocarcinoame (37,5%). Nu s-a efectuat EDS la

nici un pacient cu limfom.

30,17%69,83

%

Endoscopia digestivă superioară

S-a efectuat NU s-a efectuat


20

Irigografia a fost realizată la un număr de 19 pacienţi din cei

73 luaţi în studiu: 23,07% dintre pacienţii cu tumori maligne şi

33,33% dintre cei cu tumori benigne.

Colonoscopia s-a efectuat în 20,54% din cazurile luate în

studiu: la 11 din cele 52 de tumori maligne (21,15%) şi în 5 din cele

21 de tumori benigne (23,80%). 33,33% dintre pacienţii cu

adenocarcinoame au făcut colonoscopie, dar nici unul dintre cei cu

tumori stromale sau cu sarcoame.

Cele mai mari incidenţe de leziuni colonoscopice la

pacienţii cu tumori maligne, o au hemoroizii (36,36%) şi polipoza

colonică (27,27%), celelalte leziuni înregistrând acelaşi procent,

9,09% fiecare. Pentru

tumorile benigne de

jejun şi ileon, 40% din

cazuri au avut polipoza

colonică, iar 60% aspect

normal.



leziunilor diagnosticate

colonoscopic asociate

tumorilor maligne de

jejun şi ileon

Majoritatea pacienţilor au avut manifestări de tub digestiv

superior (hemoragie digestivă superioară, semne/simptome de

ocluzie intestinală înaltă) dar s-a decis efectuarea colonoscopiei şi a

irigografiei din trei motive: investigaţiile tubului digestiv superior au

fost negative; diagnosticarea leziunilor sincrone de tub digestiv

inferior şi pentru pacienţii care prezentau leziuni colonice deja

cunoscute.

9,09%9,09%9,09%

9,09%

27,27%36,36%

Leziuni colonoscopice evidenţiate la pacienţii cu tumori maligne

leziuni angiodisplazice

boala Chron

t. carcinoide sincron cel si ileon

diverticuloza colonica

polipoza colonica

hemoroizi


21

Ecografia abdominală fiind o investigaţie noninvazivă, rapid

de efectuat şi necesitând dotări minime (aparat ecografic), s-a

efectuat la toţi pacienţii.

Principalele imagini care au fost identificate ecografic la

pacienţii cu tumori maligne de jejun şi ileon au fost: metastazele

hepatice şi prezenţa ascitei.

Metastaze hepatice la examenul ecografic au avut 9,61%

dintre subiecţi: 33% dintre pacienţii cu carcinoamele nediferenţiate,

18,75% dintre cei cu adenocarcinoame au prezentat ecografic

metastaze hepatice. Nu s-a înregistrat nici un caz de metastază

hepatică la celelalte tipuri de tumori.

Frecvenţa evidenţierii ascitei la ecografia abdominală a fost

de 15,38%: 25% din cazurile cu adenocarcinoame, 20% pentru

sarcoame şi 18,18% la cei cu carcinoame nediferenţiate. Tumorile

carcinoide şi cele stromale nu au scos în evidenţă prezenţa ascitei la

ecografie.

Tomografia computerizată a fost făcută la 32,88% din

pacienţi: 30,76%

dintre cei cu

tumori maligne şi

28,57% dintre cei

cu tumori benigne.

Fig. 19.

Reprezentarea

grafică a

frecvenţei

tomografiei

computerizate la

pacienţii cu

tumori de jejun şi

ileon

0%10%20%30%40%50%60%70%

16,66%18,18%

25,00%33,33%

37,50%60,00%

30,76%28,57%

Frecvenţa efectuării CT-ului abdominal

tip.tumoare malign/benign


22

Tomografia computerizată este una dintre metodele cu

sensibilitate mare pentru diagnosticul de tumoră de intestin subţire.

S-a studiat frecvenţa determinării diagnosticului pozitiv prin

examenul de computer tomograf abdominal pentru fiecare tumoră

malignă în parte şi pentru întregul lot de pacienţi cu tumori maligne

şi respectiv benigne de jejun şi ileon.

Tomografia computerizată abdominală a evidenţiat tumoră de

jejun sau ileon la pacienţii cu tumori stromale, carcinoame

nediferenţiate şi adenocarcinoame în procent de 100%. Limfoamele

şi tumorile carcinoide au înregistrat cel mai mic procent 50%. Laparotomia exploratorie de urgenţă s-a realizat la 15 pacienţi

din cei 73 luaţi în studiu (20,55%).

9 pacienţi dintre cei 52 cu tumori maligne de jejun si ileon

(17,30%) au necesitat laparotomie exploratorie de urgenţă şi 6 din

21 din subiecţii cu tumori benigne de jejun şi ileon (28,57%).

Fig. 20

Reprezentarea

grafică a

frecvenţei

efectuării

laparotomiei

exploratorii de

urgenţă la

pacienţii cu

tumori de jejun

şi ileon

Laparotomie exploratorie de urgenţă a fost cel mai des

folosită în cazul limfoamelor 45,45%, de remarcat faptul că nu a fost

efectuată în nici un caz de adenocarcinom.

0,00%

12,50%16,66%16,66%

17,30%

20,00%28,57%

45,45%

0%10%20%30%40%50%

Laparotomie exploratorie de urgenţă

frecvenţă


23

Au fost urmărite metastazele ganglionare şi metastazele la

distanţă.

Un singur pacient diagnosticat cu limfom a prezentat atât

metastaze ganglionare, cât şi metastaze la distanţă.

Fig. 21. Reprezentarea grafică a frecvenţei metastazelor

ganglionare şi a metastazelor la distanţă la pacienţii cu tumori

maligne de jejun şi ileon

Observăm faptul că limfoamele prezintă cel mai ridicat

procent de metastaze ganglionare (81,81%), dar, totodată şi cel mai

mic procent de metastaze la distanţă 9,09%. De asemenea procentul

metastazelor ganglionare este în medie cu aproximativ 20% mai

mare decât al metastazelor la distanţă.

37,50%50% 50% 60%

33,33%

81,81%

51,93%

31,25%12,5% 16,66%

20%

16,66% 9,09%19,23%

0%20%40%60%80%

100%

Metastaze ganglionare şi la distanţă

pentru pacienţii cu tumori de jejun sau ileon

Metastaze ganglinoare


24

În cazul adenocarcinoamelor de jejun şi ileon s-au determinat

următorii markeri: antigen carcinoembrionic (CEA), p16, CK7,

CK20, CDX2, p53.

Markerii p16 şi CK7 au fost pozitivi la toţi pacienţii. CEA a

fost pozitiv la 87,5% dintre pacienţi, în 90% din cazurile cu

localizare la nivelul jejunului şi-n 83,33% dintre cele situate la

nivelul ileonului. CK20 a fost prezent în 31,25% dintre cazuri,

62,25% au avut CDX2 prezent, iar 43,75% au fost pozitivi pentru

p53.

Fig. 22. Reprezentarea grafică a frecvenţei markerilor tumorali

ai adenocarcinoamelor de jejun şi ileon

31,25%

43,75%

62,25%

85%

100% 100%

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

80,00%

100,00%

120,00%

CK20 p53 CDX2 CEA p16 CK7

Markeri tumorali pentru adenocarcinoame

Markeri tumorali


25

Dintre markerii tumorali, în cazul tumorilor carcinoide, au

fost studiaţi: cromogranina (CgA), Leu-7, enolaza neuron specifică

(NSE), serotonina, antigenul carcinoembrionar (CEA), proteina S-

100.

Cea mai mare incidenţă a markerilor tumorali pozitivi a fost

înregistrată de leu-7 (87,5%), NSE (75%) şi CgA (75%).



markerilor tumorali ai

adenocarcinoamelor de

jejun şi ileon

În cazul sarcoamelor au fost studiaţi următorii markeri: actina

muşchiului neted (SMA), CD117, CD34, CD4, CD45, S-100,

citokeratina şi desmina.

Fig. 24.

Reprezentarea grafică

a frecvenţei

markerilor tumorali

ai sarcoamelor de

jejun şi ileon

0,0%

50,0%

100,0%

12,50%62,50%

62,50%75,00%

75,00%87,50%

Frecvenţa marker-ilor tumorali pentru tumorile carcinoide

0,0%0,0%0,0% 0,0%0,0%20,0% 20,0%

80,0%

0,0%

50,0%

100,0%

Markerii tumorali pentru sarcoamele de intestin subţire

Markeri tumorali


26

În cazul pacienților cu tumori stromale au fost studiaţi

următorii markeri tumorali: CD117, CD34, proteina S-100, enolaza

neuron specifică (NSE), citokeratina, desmina şi actina muşchiului

neted (SMA).

Fig. 25. Reprezentarea grafică a frecvenţei markerilor tumorali

ai tumorilor stromale de jejun şi ileon

0,00% 0,00% 16,66%16,66%

16,66%

66,66%100,00%

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

80,00%

100,00%

120,00%

Markerii tumorali pentru tumorile stromale

Markeri tumorali


27

Deoarece semnele şi simptomele tumorilor de jejun şi ileon

sunt nespecifice, iar ultimele două segmente ale intestinului subţire

sunt dificil de investigat imagistic, momentul diagnosticului se face

frecvent relativ tardiv, în stadii avansate ale bolii şi ca urmare

supravieţuirea la 5 ani este mică. De aceea a fost analizată şi

supravieţuirea la doi ani.

Fig. 26. Reprezentarea grafică a frecvenţei supravieţuirii

pacienţilor cu tumori maligne de jejun şi ileon

S-a constatat că nu a existat nici un supravieţuitor la 2 ani în

cazul carcinoamelor nediferenţiate, iar în cazul sarcoamelor a existat

un singur supravieţuitor.

A fost analizată supravieţuirea la 2 ani pentru fiecare tip de

tumoră în parte în funcţie de sex, media de vârstă, mediul de

provenienţă, localizare pe jejun sau ileon, prezenţa metastazelor

ganglionare şi a metastazelor la distanţă.

66,66%

50,00% 43,75%

33,33% 27,27%

0,00%0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

Frecvenţa supravieţuirii la 2 ani a pacienţilor cu tumori

maligne de jeun şi ileon

frecvenţă


28

Pentru toate tumorile maligne, procentul de supravieţuire la 5

ani a fost de 13,46%; dintre cei 52 de pacienţi cu tumori maligne de

jejun şi ileon au supravieţuit la 5 ani doar 7 subiecţi.

S-a constatat că nu au existat supravieţuitori la 5 ani în cazul

carcinoamelor nediferenţiate şi a sarcoamelor, iar în cazul

limfoamelor, a existat un singur supravieţuitor.

Fig. 27. Reprezentarea grafică a procentului de supravieţuitori la

5 ani a pacienţilor cu tumori maligne de jejun şi ileon (Notă:

valoarea a rezultat în urma raportării numărului de pacienţi

supravieţuitori la 5 ani din fiecare tip de tumoră malignă în parte, la

totalul pacienţilor supravieţuitori la 5 ani diagnosticaţi cu tumoră

malignă de jejun şi ileon)

Remarcăm că cele mai multe cazuri de supravieţuire la 5 ani

de la intervenţie sunt pentru diagnosticul de adenocarcinom (43%),

urmate de tumorile stromale (29%), apoi de limfoame şi tumori

carcinoide cu 14%.

0%

0%14%

14%

29%

43%

Incidenţa supravieţuirii la 5 ani de la diagnostic

carcinoame nediferentiate

leiomioame

tumori carcinoide

limfoame

tumori stomale

adenocarcinoame


29

Tumorile de intestin subţire sunt extrem de rare, sub 10% din

totalitatea tumorilor gastrointestinale, deşi incidenţa se modifică

semnificativ dacă se includ informaţiile obţinute din necropsii (2).

În acest studiu 71,23% dintre tumori au fost maligne, iar

28,77% benigne. S-a arătat că 57% dintre pacienții diagnosticaţi cu

tumori benigne de jejun şi ileon, au fost de sex feminin, iar 43% de

sex masculin (p > 0,05). În ceea ce priveşte tumorile maligne, 60%

dintre subiecţi au fost de sex masculin, iar 40% de sex feminin (p >

0,05).

Din punct de vedere al localizării anatomice ale tumorilor,

23,8% dintre tumori au fost la nivelul jejunului iar 76,2%, la nivelul

ileonului.

Cele mai multe tumori maligne localizate pe jejun sunt

adenocarcinoamele (50%) urmate de limfoame (20%). Tumorile

localizate pe ileon sunt distribuite în procente aproximativ egale,

astfel limfoamele sunt în procent de 16%, iar tumorile stromale,

adenocarcinoamele şi tumorile carcinoide au procente egale de 14%.

Toate tumorile stromale au fost localizate pe ileon.

Aceste date statistice sunt în concordanţă cu alte studii care

indică faptul că 50% dintre tumorile de intestin subţire sunt localizate

în ileon, 25% în jejun şi 25% în duoden (4,5,6).

Din punct de vedere al mediului de provenienţă, 69% din

pacienţii cu tumori maligne proveneau din mediul urban şi 31% din

mediul rural (p < 0,05), mediul de provenienţă influenţând, din punct

de vedere statistic, apariţia tumorilor maligne.

Această constatare ar putea fi explicată prin obiceiurile

alimentare din mediul urban care se bazează pe produse alimentare

bogate în aditivi. Astfel, în 1984 s-a demonstrat că 2-amino-3-

metilimidazo[4,5-f]quinoline, care se găsește în conservele de

DISCUŢII


30

sardine şi în preparatele din carne, induce cancerul de intestin

subţire, colon şi ficat (10). În acelaşi an, un alt studiu demonstrează

că 2-amino-6-metildipirido[1,2-alpha:3',2'-d]imidazole (Glu-P-1) şi

2- aminodipirido [1,2-alpha: 3',2'-d]imidazole (Glu-P-2) rezultaţi din

piroliza acidului glutamic în preparatele din carne, cresc frecvenţa

cancerului de intestin subţire, colon, ficat şi creier. În 2002 s-a arătat

că 2-amino-1-metil-6-fenilimidazo[4,5-b]piridine (PhIP), amina

heterociclică ce se produce în cantitatea cea mai mare prin prepararea

termică a peştelui şi a altor tipuri de carne, induce cancerul de

intestin subţire şi de colon (7).

În cazul tumorilor maligne, cele mai frecvente diagnostice la

internare au fost: sindrom subocluziv (23,08%) şi sindrom dureros

abdominal (19,23%). În cazul tumorilor benigne frecvenţa

diagnosticelor de sindrom subocluziv, HDS şi HDI este de 9,52%

pentru fiecare dintre acestea.

În momentul diagnosticului 51,93% dintre pacienţi cu

neoplazie intestinală prezentau metastaze ganglionare, iar 19,23%

aveau metastaze la distanţă.

Aceste date sunt în concordanţă cu cele obţinute în alte studii,

care au demonstrat că perioada medie de apariţie a simptomelor

pentru cancerul de intestin subţire este de 6-8 luni, uneori mai

prelungită în cazul tumorilor carcinoide, iar în momentul

diagnosticului două treimi din pacienţi prezentau metastaze (8).

În cazul tumorilor maligne, cele mai frecvente semne şi

simptome au fost: durere abdominală (98,07%), meteorism

abdominal (67,30%), greţuri (46,15%), vărsături (51,92%),

constipaţie (44,23%), scădere ponderală (44,23%). Diareea a avut o

frecvenţă de 11,52%. Hemoragiile oculte au fost prezente în 26,92%

dintre cazuri, iar melena în 13,46%.

Pacienţii diagnosticaţi cu tumori benigne de intestin subţire

au prezentat mai frecvent: durere abdominală (90,47%), meteorism

abdominal (47,61%), greţuri (38,09%), vărsături (33,33%) şi


31

constipaţie (33,33%). Melena a fost întâlnită în 28,57% dintre cazuri,

iar hemoragiile oculte în 14,88% dintre cazuri.

Lucrările publicate până acum subliniază că cele mai

frecvente semne şi simptome ale tumorilor benigne de intestin subţire

sunt durerile abdominale intermitente cu caracter de colică însoţite de

greţuri şi vărsături (42-70%) caracteristice sindroamelor ocluzive şi

subocluzive cu care se complică aceste tipuri de tumori.

Leiomioamele şi hemangioamele sunt cel mai frecvent însoţite de

sângerări (3).

Ecografia abdominală fiind o investigaţie noninvazivă, rapid

de efectuat şi necesitând dotări minime (aparat ecografic), s-a

efectuat la toţi pacienţii. În prezentul studiu, metastazele hepatice au

fost puse în evidenţă prin examen ecografic la 9,61% dintre pacienţi,

iar ascita în 15,38% din situaţii.

Radiografia abdominală simplă este metoda de primă intenţie,

dar are o valoare limitată în cazul tumorilor de intestin subţire,

evidenţiind de cele mai multe ori complicaţiile acestora (9). Şi în

studiul acesta, una dintre cele mai frecvente investigaţii paraclinice

efectuate a fost radiografia pe gol, în 59,6% din cazurile de tumori

maligne (în 90% dintre cazuri evidențiindu-se nivele hidroaerice) şi

în 23,8% dintre tumorile benigne (în 51,92 apărând nivele

hidroaerice).

Tranzitul baritat a fost realizat în 21,15% dintre tumorile

maligne şi în 28,57% dintre cele benigne, indicând stenoza de

intestin subţire în procent de 100% în cazul adenocarcinoamelor,

tumorilor carcinoide şi limfoamelor, dar doar în 8,21% din totalul

cazurilor luate în studiu.

Endoscopia digestivă superioară a fost realizată la 30,17%

din subiecţi, fiind practic un diagnostic de excludere la pacienţii care

prezentau semne şi simptome de sângerare digestivă cronică. În cazul

sarcoamelor s-au realizat cele mai multe endoscopii digestive

superioare (40%), urmate cu procente apropiate de tumori benigne


32

38,09% şi adenocarcinoame (37,5%). Nu s-a efectuat EDS la nici un

pacient cu limfom.

Irigografia a fost realizată la 23,07% dintre tumorile

maligne şi la 33,33% dintre cele benigne. 40% din pacienţii

diagnosticaţi cu sarcom au efectuat irigografie. Acelaşi procent de

33,33% au avut-o ca frecvenţă în efectuarea irigografiei tumorile

benigne şi carcinomul nediferenţiat. 75% dintre pacienţii cu

adenocarcinom şi 50% dintre cei cu limfoame, care au făcut

irigografie au avut aspect de stenoză de intestin subţire.

Colonoscopia s-a făcut în 21,15% din cazurile de tumori

maligne şi în 23,8% dintre cele benigne. Cele mai frecvente

diagnostice au fost: hemoroizi (36,36%) şi polipoza colonică

(27,27%).

Tomografia computerizată (CT) abdominală a fost realizată în

30,76% dintre tumorile maligne şi în 28,57% dintre cele benigne. Ea

a pus în evidenţă tumora de intestin subţire în proporţie de 81,25%

dintre cazurile la care s-a efectuat pentru tumorile maligne; 100%, în

cazul adenocarcinoamelor, carcinoamelor nediferenţiate, tumorilor

stromale şi a tumorilor benigne; 66,66% pentru sarcoame şi 50%

pentru tumori carcinoide şi respectiv limfoame.

Aceasta metodă de diagnostic are o acurateţe mai mare decât

a celorlalte investigaţii imagistice (10).

Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost făcută la 17,30%

dintre pacienţii cu cancer şi la 28,57% dintre cei cu tumori benigne.

Ea s-a practicat cel mai des în cazul limfoamelor (45,45%) deoarece

pacienţii cu acest tip de tumoră au prezentat cel mai frecvent

complicaţii.

În cazul tumorilor maligne, supravieţuirea la 2 ani de la

diagnostic a fost de 36,54%, dintre care 32% au fost pacienţi de sex

masculin, iar 68% de sex feminin. Din punct de vedere a mediului de

provenienţă, 69% erau din mediul urban, iar 31% din cel rural.


33

Supravieţuirea la 5 ani a pacienţilor cu cancer luaţi în studiu a

fost de 13,46%, dintre care 57,14% bărbați iar 42,86% femei, 42%

provenind din mediul urban şi 57% din mediul rural.

Supravieţuirea la 2 ani a fost clară în favoarea pacienţilor din

mediul urban, acest lucru putând fi explicat prin complianţa mai

crescută a subiecţilor de la oraş la tratamentul adjuvant şi accesul mai

uşor la serviciile de sănătate a acestora comparativ cu pacienţii din

mediul rural, deşi în cazul supravieţuirii la 5 ani procentele au

tendinţa de a se egaliza.

În acest studiu, 30,77% dintre tumorile maligne de jejun şi

ileon, au fost adenocarcinoame, dintre care 62,5% pe ileon şi 37,5%

pe jejun. Aceste procente sunt în concordanţă cu alte studii, care

situează frecvenţa adenocarcinoamelor de jejun şi ileon între 25% şi

39%, dar 80% dintre adenocarcinoamele de intestin subțire fiind

întâlnite la nivelul duodenului şi a jejunului (1).

Studiile raportate în literatura de specialitate indică o vârstă

medie de diagnostic al adenocarcinomului la acest nivel între 50-60

ani şi o frecvenţă mai crescută în rândul pacienţilor de sex masculin

(11). Studiul actual a obţinut un raport între pacienţii de sex masculin

şi cei de sex feminin de 3:1, iar vârsta medie a fost de 56 de ani.

În funcţie de mediul de provenienţă, 81% din pacienţi

proveneau din mediul urban şi 19% din mediul.

Cele mai frecvente simptome au fost durerile abdominale,

greţurile şi vărsăturile, simptome nespecifice, fapt confirmat şi de

alte studii (12).

Dintre explorările imagistice principala investigaţie cu

probabilitatea cea mai mare de diagnosticare a tumorilor intestinului

subţire este tomografia computerizată abdominală cu substanţă de

contrast, lucru demonstrat şi în acest studiu (13).

Din punct de vedere imunohistochimic, p16 şi CK7, deşi sunt

nespecifici, au fost prezenţi la toţi pacienţii, iar CEA la 87% .

Supraexpresia proteinei p16 corelată cu prezenţa celulelor glandulare


34

CEA - pozitive, a fost găsită ca cea mai frecventă modificare în

adenocarcinoamele de intestin subţire şi de alţi autori (3).

Markerii tumorali p16 şi CK7 au fost pozitivi în procent de

100% atât la pacienţii de sex feminin, cât şi la cei de sex masculin.

Prezenţa markerilor tumorali pozitivi în funcţie de localizare

(jejun/ileon) nu a prezentat diferenţe semnificative. Valorile fiind

aproximativ egale, excepţii făcând CDX2 (70% jejun, 50% ileon) şi

p53 (60% jejun, 16,66% ileon).

Există studii care constată că prezenţa lui p53 este asociată

cu un pronostic rezervat. Din acest studiu reiese că p53 a fost prezent

la 57% dintre supravieţuitorii la 2 ani şi-n 66,66% dintre cei la 5 ani,

în aceleaşi procente fiind întâlnit şi CDX2, deci nu putem trage

concluzia că aceşti markeri tumorali se asociază cu o speranţă de

viaţă mai scăzută.

Rata de supravieţuire la 2 ani a fost de 43,75% , iar la 5 ani

18,75%.

S-a constatat că mediul de provenienţă nu influenţează

supravieţuirea la 2 ani şi nici la 5 ani, acest lucru putând fi explicat

prin faptul că prognosticul este influenţat în special de prezenţa

diseminărilor la momentul diagnosticului(13).

În acest studiu, tumorile carcinoide au reprezentat 15,38% din

tumorile maligne, vârsta medie de diagnostic fiind de 60 de ani, iar

frecvenţa în funcţie de sex a fost de 62% masculin şi 38% feminin.

Din punct de vedere al localizării, 25% din cazuri au fost la nivelul

jejunului şi 75% pe ileon.

Ca şi în cazul altor tumori de intestin subţire, cei mai mulţi

pacienți luaţi în studiu au provenit din mediul urban (62,5%).

Cele mai frecvente semne/simptome în cazul pacienţilor

diagnosticaţi cu tumori carcinoide au fost: durere abdominală

(100%), meteorism abdominal (75%) şi greţuri 75%. Scăderea

ponderală, constipaţia, melena, hemoragiile oculte şi tumora

palpabilă se regăsesc într-un procent egal la 25% din pacienţi. Aceste

procente sunt susţinute şi de alte lucrări în care s-a arătat că cel mai


35

frecvent simptom este durerea abdominală difuză nespecifică,

asociată, eventual cu greţuri sau vărsături.

Ecografia abdominală, realizată la toţi subiecţii, a arătat anse

destinse (25% din cazuri) iar la un caz a evidenţiat prezenţa unei

formaţiuni tumorale în flancul drept cu contact lombar drept (12,5%

cazuri). Radiografia abdominală pe gol efectuată la 62,5% dintre

pacienţi, a indicat prezenţa nivelurilor hidroaerice în toate cazurile.

Tomografia computerizată abdominală a fost efectuată în 2 cazuri

(25%) şi a fost utilă pentru diagnostic într-un singur caz.

Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost făcută într-un singur caz,

în care diagnosticul de internare a fost de ocluzie intestinală.

Din punct de vedere al markerilor tumorali cel mai frecvent a

fost Leu-7 la 87,5% dintre subiecţii luaţi în studiu şi care au fost

diagnosticaţi cu tumoră carcinoidă. Acest marker se mai numeşte şi

CD57 şi este o glicoproteină care este exprimată pe un subset de

limfocite NK (natural killer) şi limfocitele T (14).

Enolaza neuron specifică (NSE) şi cromogranina (CgA) au

fost prezente fiecare într-un procent de 75% dintre cazuri, iar

antigenul carcinoembrionar (CEA) şi serotonina au avut fiecare o

frecvenţă de 62,5%. Cel mai rar întâlnită a fost proteina S-100, în

12,5% din cazuri.

Valorile markerilor tumorali au fost în concordanţă cu alte

studii, în care tumorile carcinoide de intestin subţire au fost pozitive

în peste 85% dintre cazuri pentru cromogranina, Leu-7, enolaza

neuron specifică şi serotonină. CEA a fost prezent în 66% dintre

cazuri, iar proteina S-100 în 7% din cazuri (3).

În acest studiu nu au existat pacienţi care să prezinte semnele

şi simptomele specifice sindromului carcinoid.

În momentul diagnosticului, 50% dintre pacienţi prezentau

metastaze ganglionare iar 12,5% metastaze la distanţă. Aceşti

pacienţi nu au supravieţuit nici la 2 ani.


36

Procentul supravieţuitorilor la 2 ani este egal cu cel al

pacienţilor decedaţi (50%), iar incidenţa supravieţuirii la 5 ani a fost

de 12,5%.

Vârsta medie a pacienţilor cu carcinom nediferenţiat a fost de

61 de ani. Aceste tumori au fost egale ca număr atât în funcţie de sex,

cât şi în funcţie de mediul de provenienţă şi localizarea pe jejun şi

respectiv pe ileon.

Scăderea ponderală ocupă un loc important 83,3% în ceea ce

priveşte semnele şi simptomele, după durerea abdominală 100%. Cu

un procent egal de 66,7% regăsim meteorismul abdominal,

constipaţia şi abdomenul acut.

Ecografia a arătat în 33,33% dintre cazuri metastaze hepatice,

iar în 16,66%, ascită.

Radiografia abdominală pe gol a fost făcută la 83,33% dintre

pacienţi, dar imaginile hidroaerice au fost prezente în 16,66%.

Irigografia s-a efectuat la 33,33% dintre pacienţi şi la 16,66%

a pus în evidenţă polipoză colonică. Colonoscopia a fost realizată la

33,33% dintre subiecţi, indicând hemoroizi şi respectiv polip de

aspect benign.

50% dintre pacienţi au prezentat complicaţii postoperatorii ca

peritonita şi hemoperitoneul.


metastaze ganglionare şi 16,66%, metastaze la distanţă.

Nu au existat supravieţuitori la 2 ani de la diagnostic.

Carcinoamele nediferenţiate sunt agresive, media de

supravieţuire fiind de 6 luni de la momentul diagnosticului.

Pentru sarcoame, s-a constatat ca vârsta medie în lotul studiat

a fost de 53 de ani, raportul bărbaţi/femei, urban/rural şi respectiv

ileon/jejun fiind de 4:1.

Meteorismul abdominal, fatigabilitatea şi scăderea ponderală

se regăsesc la 40% din pacienţii diagnosticaţi cu sarcom.

Hemoragiile oculte, melena, greţurile, vărsăturile şi tumora palpabilă

s-au întâlnit fiecare în procent de 20% dintre cazuri.


37

În alte studii se arată că sarcoamele pot deveni voluminoase

depăşind capacitatea aportului sanguin nutritiv, ducând la necroză

tumorală centrală manifestată prin sângerare intraluminală sau

intraperitoneală, abcese sau perforaţie. Ca urmare s-a constatat că

principala manifestare a fost melena (50% dintre cazuri) şi doar 10%

dintre pacienţi au prezentat simptome de abdomen acut (15).

Şi în acest studiu, sarcoamele au avut dimensiuni crescute, cel

mai mic fiind de 8/7 cm, iar cel mai mare de 24/22/11 cm.

Asocierea dintre durerea abdominală, scăderea ponderală şi

tumora palpabilă, sugerează prezenţa unui sarcom al intestinului

subţire. Aceste aprecieri sunt în concordanță cu rezultatele studiului

actual, în care durerea abdominală şi scăderea ponderală s-au întâlnit

în aceleaşi procente, fiind însoţite în 50% din cazuri de tumora

abdominală palpabilă.

Tomografia computerizată (CT) a fost făcută în 40% dintre

cazuri şi a avut valoare diagnostică de fiecare dată.

Din punct de vedere imunohistochimic, în 80% din cazuri a

fost prezentă actina muşchiului neted (SMA), în câte 20% din cazuri

s-au întâlnit CD4 şi respectiv CD45, în timp ce CD117, CD34, S-

100, citokeratina şi desmina au fost întotdeauna absente.


metastaze ganglionare şi 20% metastaze la distanţă.

Aceste rezultate sunt în concordanţă cu alte studii în care se

arată că la momentul operaţiei 24% dintre pacienţi au prezentat

metastaze la distanţă (15).

Incidenţa supravieţuirii la 2 ani a fost de 80%. Nu au existat

supravieţuitori la 5 ani.

Tumorile stromale sunt neoplazii rare, dar sunt cele mai

frecvente tumori de origine mezenchimală de la nivelul tubului

digestiv.

În acest studiu, ele au reprezentat 8,3% din totalul tumorilor

intestinale, procent care este în concordanţă cu studiile anterioare.


38

Vârsta medie de diagnostic a acestor tumori este, conform

literaturii de specialitate, de 58 de ani (15). Studiul actual a obţinut o

vârstă medie de diagnostic de 55 de ani şi un raport de 1:2 între

subiecţii de sex masculin şi cei de sex feminin.

66% dintre pacienţii diagnosticaţi cu tumoră stromală, au

provenit din mediul urban.

S-a constatat că cele mai frecvente semne şi simptome

apărute la prezentarea la medic au fost meteorismul abdominal şi

durerea abdominală, iar cel mai frecvent diagnostic de internare a

fost abdomenul acut chirurgical, rezultate care sunt în concordanţă şi

cu alte studii (16).

Examinările paraclinice cele mai relevante în cazul tumorilor

stromale de jejun şi ileon sunt computer tomografia (CT) şi

rezonanţa magnetică nucleară (RMN), CT-ul dând un diagnostic de

certitudine şi în cazurile studiate de noi.

Diagnosticul pozitiv în GIST se obţine prin examenul

histopatologic şi prin examenul imunohistochimic. Examenul

imunohistochimic presupune evaluarea expresiei unor markeri

specifici tumorali: c-KIT, CD 34, actina specifică mușchiului neted,

proteina S-100, desmina, Ki67.

În acest studiu, CD117 a fost prezent la toţi pacienţii, iar

CD34 la 66% dintre aceştia. CD 117 este expresia lui c-kit în cazul

tumorilor stromale gastrointestinale (GIST), fiind considerat ca

principalul marker pentru GIST, iar CD34, este un marker nespecific,

dar destul de frecvent întâlnit în tumorile stromale, între 47% până la

70% din cazuri (17).

Alţi markeri, cum ar fi actina muşchiului neted (SMA),

enolaza neuron specifică (NSE) şi proteina S-100 au fost întâlniţi

mult mai rar. Prezenţa CD117 şi CD34 la pacienţii care au

supraviețuit la 2 ani, poate fi explicată prin frecvenţa crescută a

acestor markeri în momentul diagnosticului de tumoră stromală.

Factorii prognostici pentru GIST sunt: diametrul tumoral

(>5cm prognostic rezervat), celularitatea (crescută – prognostic


39

rezervat), necroza (întinsă – prognostic rezervat), numărul de mitoze,

„pattern”-ul de creştere (infiltrare în structurile adiacente –

prognostic rezervat) şi mutaţia c-KIT (frecvent prezentă – prognostic

rezervat).

Supravieţuirea la 2 ani a fost de 66% iar la 5 ani de 33%.

Supravieţuitorii la 5 ani nu au prezentat metastaze şi au beneficiat de

rezecţie completă a tumorii.

Limfoamele au reprezentat 21,15% dintre tumorile maligne

luate în studiu.

Pentru limfoame, s-a constatat că vârsta medie în lotul studiat

a fost de 50 de ani. Numărul pacienţilor de sex feminin este sensibil

egal cu cel al pacienţilor de sex masculin.

Din punct de vedere al mediului de provenienţă, 36,36%

dintre pacienţi au fost din mediul rural, iar 63,64% din mediul urban.

În funcţie de localizarea pe segmentele intestinului subţire,

36,36% au fost la nivelul jejunului, iar 63,64% pe ileon.

Incidenţa limfomului este mai mare la nivelul ileonului

deoarece este proporţională cu cantitatea ţesutului limfatic din

peretele intestinal, ileonul având o cantitate mai mare de ţesut

limfatic decât jejunul.

Deoarece limfoamele de intestin subţire sunt relativ rare,

reprezentând 1-4% din totalitatea tumorilor maligne ale tubului

digestiv şi în acest studiu numărul lor a fost destul de mic (11

pacienţi), şi ca urmare nu s-au putut împărţi în funcţie de criterii

clinice sau histopatologice. Acest aspect a mai prezentat un

dezavantaj şi anume lipsa semnificației statistice în cazul markerilor

imunohistochimici, deoarece fiecare tip histologic de limfom are

anumite caracteristici din punct de vedere imunohistochimic.

Din punct de vedere clinic, durerea abdominală s-a regăsit la

toţi pacienţii (100%), iar vărsăturile, greţurile şi meteorismul

abdominal în procent de 63,6% fiecare.

Semnele de hemoragie digestivă (melena, hemoragii oculte)

au fost fiecare în procent de 18,2%.


40

Cel mai frecvent diagnostic pus la internare în cazul

pacienţilor cu limfoame a fost cel de ocluzie intestinală, iar

concordanţa între diagnosticul de internare şi cel de externare, a fost

de 9,09%.

La 18,18% din cazuri, ecografic s-a constatat ascită.

Radiografia abdominală pe gol a fost realizată în 54,54% din

cazuri, indicând de fiecare dată nivele hidroaerice. Tranzitul baritat s-

a realizat în 27,27% din cazuri având mereu aspect de stenoză de

intestin subţire.

Irigografia şi colonoscopia au fost efectuate fiecare în 18,18%

dintre cazuri. La un pacient cu limfom intestinal irigografia a

evidenţiat o stenoză de ileon terminal. Colonoscopia a arătat în 50%

din cazuri polipoză colonică, iar în 50% din cazuri diverticuloză

colonică.

Tomografia computerizată s-a efectuat la 18,18% dintre

subiecţi şi la 50% dintre aceștia s-a observat formaţiunea tumorală de

intestin subţire.

Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost realizată într-un

număr de 45,45% din cazuri.

În momentul diagnosticului, 9,09% dintre pacienţi prezentau

metastaze la distanţă.

Supravieţuirea la 2 ani a fost de 27,27%, iar la 5 ani de 9%.

Supravieţuirea la 5 ani a pacienţilor cu limfom de intestin

subţire depinde de tipul acestuia (limfoame cu evoluţie lentă =

limfoamele „low-grade”, sau limfoame cu evoluţie rapidă =

limfoamele „high-grade”), cât şi de stadiul evolutiv în care se afla la

momentul diagnosticului.

În lotul luat în studiu, tumorile benigne au reprezentat 28,76%

din totalul subiecţilor.

Vârsta medie de diagnostic în cazul tumorilor benigne a fost

de 44 de ani.

Raportul între subiecţii de sex masculin şi cei de sex feminin

a fost de 1:1.


41

Pentru jejun, tumori benigne s-au întâlnit la 6 bărbaţi şi 4

femei (p > 0,05) iar pe ileon la 3 bărbaţi şi 8 femei (p > 0,05).

Din punct de vedere al semnelor şi simptomelor, remarcăm

prezenţa constantă a durerilor abdominale (90,47%). Meteorismul

abdominal, greţurile, vărsăturile şi constipaţia au fost prezente la o

treime dintre pacienţi, iar melena şi fatigabilitatea a apărut la o pătrime

dintre subiecţii luaţi în studiu.

În literatura de specialitate se subliniază faptul că nu există

semne şi simptome specifice tumorilor benigne de jejun şi ileon, cele

mai multe dintre ele rămânând asimptomatice pe tot parcursul vieţii

(3,18).

Ecografia abdominală s-a efectuat la toţi pacienţii, la 9,5 %

dintre aceştia s-au observat anse intestinale destinse, iar la 19,04%,

masa tumorală.

Radiografia abdominală pe gol s-a efectuat la 23,8% din

pacienţii diagnosticaţi cu tumori benigne de jejun sau ileon, iar

imaginile hidroaerice au apărut în toate situaţiile în care s-a efectuat

această investigaţie.

Din 21 de subiecţi cu tumori benigne jejunale sau ileale doar

6 (28,57%) au făcut tranzit baritat, iar imaginea de stenoză de intestin

subţire a fost întâlnită la 16,66% dintre subiecţii cu tumori benigne

(4,74% dintre pacienţii cu tumori benigne care au făcut tranzit

baritat).

În 8 cazuri (38,09%) s-a realizat endoscopie digestivă

superioară, care nu a evidenţiat nici o anomalie.

Irigografia s-a realizat la 33,33% dintre pacienţii cu tumori

benigne, din care 14,25% au prezentat polipoză colonică. 23,8%

dintre subiecţi au efectuat şi colonoscopie dintre care la 40% s-au

observat polipi la nivelul colonului.

Tomografia computerizată (CT) a fost efectuată în 28,57%

din cazuri, ea fiind pozitivă întotdeauna. Studiile anterioare au arătat

că tumorile benigne de jejun şi ileon cu diametru de peste 2 cm sunt

relativ uşor vizibile la CT (19).


42

Laparotomia de urgenţă a fost efectuată la un procent de

28,57% dintre pacienii cu tumori benigne.

1. În acest studiu, mai mult de două treimi dintre tumorile

dezvoltate la nivelul jejunului şi ileonului au fost maligne. 2. În cazul tumorilor benigne de jejun şi ileon, pacienţii de sex

feminin au fost în număr mai mare decât cei de sex masculin.

Frecvenţa pacienţilor de sex masculin a fost mai mare decât a

celor de sex feminin în cazul tumorilor maligne de jejun şi ileon.

3. Din punct de vedere al localizării anatomice ale tumorilor, 1/4

dintre tumori au fost localizate la nivelul jejunului, cea mai mare

parte fiind pe ileon. 4. Cele mai multe tumori localizate pe jejun sunt

adenocarcinoamele urmate de limfoame. 5. Toate tumorile stromale au fost localizate pe ileon. 6. Din punct de vedere al mediului de provenienţă, raportul dintre

pacienţii proveniţi din mediul urban şi cei din mediul rural a fost

de 2,2:1.

7. În cazul tumorilor maligne, supravieţuirea la 2 ani de la

diagnostic a fost de 36,54%, dintre care 32% au fost pacienţi de

sex masculin, iar 68% de sex feminin. Din punct de vedere al

mediului de provenienţă, 69% dintre pacienţi erau din mediul

urban, iar 31% din mediul rural.

8. Supravieţuirea la 5 ani a pacienţilor cu neoplazii luaţi în studiu a

fost de 13,46%, dintre care 57,14% bărbați şi 42,86% femei,

42% provenind din mediul urban şi 57% din mediul rural.

9. În momentul diagnosticului jumătate dintre pacienţii cu

neoplazie intestinală prezentau metastaze ganglionare, iar

aproximativ 20% aveau metastaze la distanţă.

CONCLUZII


43

10. Atât în cazul tumorilor benigne cât şi a celor maligne cel mai

frecvent simptom a fost durerea abdominală (întâlnită aproape în

toate cazurile), urmată în ordinea frecvenței de: meteorismul

abdominal, greţuri, vărsături, constipaţie şi scădere ponderală

11. Tomografia computerizată (CT) abdominală a fost realizată la o

treime dintre pacienţii cu tumori maligne şi la un sfert dintre cei

cu tumori benigne. Ea a pus în evidenţă tumora de intestin

subţire la 81,25% dintre pacienţii cu tumori maligne la care s-a

efectuat CT-ul abdominal. De remarcat că la toţi pacienţii cu

adenocarcinom intestinal supuşi la această investigaţie, tumora a

fost depistată prin tomografia computerizată.

12. Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost făcută la mai puţin de

un sfert dintre pacienţii cu cancer şi la o treime dintre cei cu

tumori benigne. 13. 30,77% dintre tumorile maligne de jejun şi ileon, au fost

adenocarcinoame, dintre care 2/3 pe ileon şi 1/3 pe jejun.

14. Vârsta medie de diagnostic a adenocarcinoamelor a fost de 56

de ani.

15. Raportul între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin

diagnosticaţi cu adenocarcinom a fost de 3:1. 16. Pacienţii cu adenocarcinom proveneau în special din mediul

urban.

17. La momentul diagnosticului jumătate dintre pacienţii cu

adenocarcinom prezentau metastaze ganglionare, un sfert

prezentau ascită neoplazică.

18. Cele mai frecvente simptome întâlnite la bolnavii cu

adenocarcinom au fost durerile abdominale, greţurile şi

vărsăturile.

19. Dintre markerii tumorali, p16 şi CK7 au fost prezenţi la toţi

pacienţii cu adenocarcinom, iar CEA la 87%. 20. Pentru pacienţii cu adenocarcinom intestinal, rata de

supravieţuire la 2 ani a fost de 43,75% , iar la 5 ani 18,75%.


44

21. Tumorile carcinoide au reprezentat 15,38% din tumorile maligne

de intestin subţire, iar vârsta medie de diagnostic a pacienţilor cu

tumori carcinoide a fost de 60 de ani şi raportul sex masculin:sex

feminin a fost 1,6:1. Din punct de vedere al localizării, 1/3 din

cazuri au fost la nivelul jejunului şi 2/3 pe ileon.

22. Cele mai frecvente semne/simptome în cazul pacienţilor

diagnosticaţi cu tumori carcinoide au fost: durere abdominală,

meteorism abdominal şi greţuri. 23. În cazul tumorilor carcinoide markerii tumorali cei mai frecvent

întâlniţi au fost: Leu-7 la 87,5% dintre subiecţii, enolaza neuron

specifică (NSE) şi cromogranina (CgA) au fost prezente fiecare

într-un procent de 75% dintre cazuri, iar antigenul

carcinoembrionar (CEA) şi serotonina au avut fiecare o

frecvenţă de 62,5%. Cel mai rar întâlnită a fost proteina S-100.

24. În momentul diagnosticului, jumătate dintre pacienţii cu tumori

carcinoide prezentau metastaze ganglionare iar 12,5% metastaze

la distanţă. Pacienţii cu metastaze la distanţă nu au supravieţuit

la 2 ani.

25. Procentul supravieţuitorilor la 2 ani pentru pacienţii cu tumori

carcinoide este egal cu cel al pacienţilor decedaţi, iar incidenţa

supravieţuirii la 5 ani a fost de 12,5% dintre pacienţii cu tumori

carcinoide.

26. Vârsta medie a pacienţilor cu carcinoame nediferenţiate a fost de

61 de ani. Aceste tumori au fost egale ca număr atât în funcţie de

sex, cât şi în funcţie de mediul de provenienţă şi localizarea pe

jejun şi respectiv pe ileon.

27. Scăderea ponderală ocupă un loc important (83,3%) în ceea ce

priveşte semnele şi simptomele la pacienții cu carcinoame

nediferenţiate, după durerea abdominală. De remarcat faptul că

nu s-a înregistrat nici un caz de melenă.

28. În momentul diagnosticului, jumătate dintre pacienţi cu

carcinoame nediferenţiate prezentau metastaze ganglionare şi

16,66% metastaze la distanţă.


45

29. Nu au existat supravieţuitori la 2 ani de la diagnostic printre

pacienţii cu carcinoame nediferenţiate.

30. Pentru sarcoame, s-a constatat că vârsta medie în lotul studiat a

fost de 53 de ani, raportul bărbaţi/femei, urban/rural şi respectiv

ileon/jejun fiind de 4:1.

31. Meteorismul abdominal, fatigabilitatea şi scăderea ponderală se

regăsesc la aproape jumătate dintre pacienţii diagnosticaţi cu

sarcom. Hemoragiile oculte, melena, greţurile, vărsăturile şi

tumora palpabilă s-au întâlnit fiecare la un sfert dintre cazuri.

32. Din punct de vedere imunohistochimic, în 80% din cazurile cu

sarcom intestinal a fost prezentă actina muşchiului neted (SMA),

în câte 20% din cazuri s-au întâlnit CD4 şi respectiv CD45, în

timp ce CD117, CD34, S-100, citokeratina şi desmina au fost

întotdeauna absente.

33. În momentul diagnosticului aproximativ 2/3 dintre pacienţii cu

sarcoame prezentau metastaze ganglionare şi mai puţin de un

sfert metastaze la distanţă.

34. Incidenţa supravieţuirii la 2 ani a pacienţilor cu sarcom de jejun

şi ileon a fost de 80%. Nu au existat supravieţuitori la 5 ani.

35. Studiul actual a obţinut o vârstă medie de diagnostic a

subiecţilor cu tumori stromale de jejun şi ileon de 55 de ani şi un

raport de 1:2 între pacienţii de sex masculin şi cei de sex

feminin.

36. 1/3 dintre pacienţii diagnosticaţi cu tumoră stromală, au provenit

din mediul urban.

37. S-a constatat că cele mai frecvente semne şi simptome manifeste

în momentul prezentării la medic a pacienţilor cu tumori

stromale au fost meteorismul abdominal şi durerea abdominală.

38. CD117 (c-KIT) a fost prezent la toţi pacienţii cu tumori

stromale, iar CD34 la 66% dintre aceştia. Alţi markeri, cum ar fi

actina muşchiului neted (SMA), enolaza neuron specifică (NSE)

şi proteina S-100 au fost întâlniţi mai rar.


46

39. Supravieţuirea la 2 ani a subiecţilor cu tumori stromale a fost de

66% iar la 5 ani de 33%.

40. Limfoamele au reprezentat 21,15% dintre tumorile maligne de

intestin subţire luate în studiu.

41. Pentru limfoame, s-a constatat că vârsta medie în lotul studiat a

fost de 50 de ani, iar numărul pacienţilor de sex feminin este

sensibil egal cu cel al pacienţilor de sex masculin. Din punct de

vedere al mediului de provenienţă, o treime dintre pacienţi au

fost din mediul rural, iar două treimi din mediul urban.

42. Din punct de vedere clinic, în cazul subiecţilor cu limfoame de

jejun şi ileon, durerea abdominală s-a regăsit la toţi pacienţii, iar

vărsăturile, greţurile şi meteorismul abdominal la peste jumătate

dintre pacienţi. Semnele de hemoragie digestivă (melena,

hemoragii oculte) au fost rare.

43. În momentul diagnosticului, mai puţin de 10% dintre pacienţii

cu limfom luaţi în studiu, prezentau metastaze la distanţă.

44. Supravieţuirea la 2 ani a subiecţilor cu limfom de intestin

subţirea fost de 27,27%, iar la 5 ani de 9%.

1. Hyung Geun Lee, Dong Do You,Kwang Yeul Paik, Jin Seok Heo,

Pronostic Factors for Primary Duodenal Adenocarcinoma, World

Journal of Surgery, 2008, 32 (10), 2246-2252.

2. Minardi A.J. Jr, Zibari G.B., Aultman D.F., McMillan R.W.,

McDonald J.C. - Small-bowel tumors. J. Am. Coll. Surg., 1998,

186:664.

3. Costel Şavlovschi. Tumorile intestinului subţire, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2009, p: 69-86, 93-94, 104-105,110,169.

4. Howe JR, Karnell LH, Menck HR, Scott-Conner C.

Adenocarcinoma of the small bowel: review of the National

Cancer Data Base, 1985-1995. Cancer 1999; 86 (12) : 2693-706.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

http://www.springerlink.com/content/0364-2313/

http://www.springerlink.com/content/0364-2313/

http://www.springerlink.com/content/0364-2313/32/10/


47

5. Zeh H III. Cancer of the small intestine. In: DeVita VT Jr,

Hellman S, Rosenberg SA, eds. Cancer: Principles and Practice

of Oncology. 7th

ed. Philadelphia. Pa: Lippincott Williams &

Wilkins; 2005:1035-48.

6. Torres M et al: Malignant tumors of the small intestine. J Clin

Gastroenterol 2003;37:372.

7. Connie Cheung, Shea Loy, Guang-Xun Li, Anna B. Liu and

Chung S.Yang, Rapid induction of colon carcinogenesis in

CYP1A-humanized mice by 2-amino-1-

methyl-6-phenylimidazo[4,5-b]pyridine and dextran sodium sulfate,

Carcinogenesis Advance Access, November 15, Published by

Oxford University Press 2010.

8. O'Toole D, Ducreux M, Bommelaer G et al "Treatment of

carcinoid syndrome: a prospective crossover evaluation of

lanreotide versus octreotide in terms of efficacy, patient

acceptability and tolerance" Cancer 2000; 88:770-76.

9. Ajay H Bhandarwar, Shivkumar S Utture, Sunderraj Ellur, Tanuj

Shrivastava, Adenocarcinoma of the Jejunum Presenting with

Intestinal Obstruction, BMJ, 2004; 4 : 301-6.

10. Balthazar EJ. CT of the gastrointestinal tract: principles and

interpretation. AJR Am J Roentgenol 156:23-32, 1991.

11. Kongkrit Chaiyasate, Akhilesh K Jain, Laurence Y Cheung,

Michael J Jacobs, and Vijay K Mittal, Prognostic factors in

primary adenocarcinoma of the small intestine: 13-year single

institution experience, World J Surg Oncol. 2008, 6 :12. 12. M. S. Talamonti, L. H. Goetz, S. Rao, and R. J. Joehl, Primary

cancers of the small bowel: analysis of prognostic factors and

results of surgical management, Archives of Surgery, 2002, 137

(5), 564–571.

13. Plesa C. - Tumorile intestinului subtire. În “Tratat de Patologie

Chirurgicalã“ sub redactia lui N. Angelescu, vol. II, Ed. Medicală

(Bucuresti) 2001, pag. 1578-1592.


48

14. Tomas Jirasek, Vaclav Mandys, Immunohistochemical Expression

of Chromogranin A and Leu-7 in Gastrointestinal Carcinoids. In:

M.A. Hayat, Handbook of Immunohistochemistry and in situ

Hybridization of Human Carcinomas, volume 4, Ed. Elsevier,

2006, p:183-186.

15. Berman J, O'Leary TJ: Gastrointestinal stromal tumor workshop.

Hum Pathol 32:578-582, 2001.

16. El Demellawy D, Shokry P, Ing A, Khalifa M. Polypoid

gastrointestinal tromal tumor of small bowel metastasizing to

mesenteric lymph nodes: a case report. Pathol Res Pract

2008;204:197-201.

17. Miettinen M, Sobin LH, Sarlomo-Rikala M.

Immunohistochemical spectrum of GISTs at different sites and

their differential diagnosis with a reference to CD117 (KIT).

Mod Pathol. 2000;13:1134-1142.

18. Martin IG, Aldoori MI, et al: Immunoproliferative small

intestinal disease: Mediterranean lymphoma and a heavy chain

disease. Br JSurgSl:20, 1994.

19. Shawn M Terry, Thomas Santora, Benign Neoplasm of the

Small Intestine, Medscape [Internet], Last updated: Jul 11, 2008,

Available from: http://emedicine.medscape.com/article/189390-

clinical#showall

http://emedicine.medscape.com/article/189390-clinical#showall

http://emedicine.medscape.com/article/189390-clinical#showall


49

CURRICULUM VITAE

Nume: CIOBOTARU Octavian Cătălin

Data naşterii: 22 iunie 1972,

Locul nasterii: Galaţi

Starea civilă: căsătorit, un copil

Adresa profesională: Spitalul General Căi Ferate Galaţi, Str.

Al. Moruzzi Nr. 5-7, cod 800223, Galaţi, România

E- mail: [email protected]

STATUT ACTUAL :

Medic primar Chirurgie Generală, şef secţie - Spitalul

General Căi Ferate Galaţi, din 2009

Doctorand în cadrul Facultăţii de Medicină “ Gh. T. Popa”

Iaşi, cu tema: “ Particularitati clinice si evolutive in tumorile

de intestin subtire ”; coordonator de doctorat Prof.Dr.

Constantin Dragomir

STUDII GIMNAZIALE SI LICEALE:

1978 -1986, Şcoala Generală nr. 21, Galati,

1986 - 1990, Liceul “ Vasile Alecsandri ”, Galati.

STUDII UNIVERSITARE:

1990 -1996, Facultatea de Medicină, din cadul Universităţii

de Medicină şi Farmacie“ Gh. T. Popa” Iaşi.

STUDII POSTUNIVERSITARE:

februarie 1997 - examen de admitere în rezidenţiat -

Chirurgie Generală.

martie 2002 - examen de medic specialist în specialitate

Chirurgie Generală.

septembrie 2008 - examen de medic primar în specialitatea

Chirurgie Generală

Noiembrie 2006 – admitere în doctorat în cadrul Facultăţii de

mailto:[email protected]


50

Medicină “ Gh. T. Popa” Iaşi, cu tema: “ Particularitati

clinice si evolutive in tumorile de intestin subtire”;

coordonator de doctorat Prof.Dr. Constantin Dragomir.

octombrie 2007 – februarie 2009 - masterat în “

Management Sanitar, Bioinformatică şi Biostatistică”, în

cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie “ Gh. T. Popa”

Iaşi

martie 2010 – septembrie 2010 – Program de pregătire în

vederea obţinerii atestatului în “Managementul Serviciilor de

Sănătate”

octombrie 2010 Atestat în Managementul Serviciilor de

Sănătate

CARIERĂ: 1996: diplomă de medic,

1997-2002: medic rezident Chirurgie Generală,

2002-2008: medic specialist Chirurgie Generală, Spitalului

CF Galaţi,

2004-2005: Asistent asociat, catedra de Anatomie,

Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi,

Din 2006: doctorand UMF “Gr. T.Popa” Iaşi (Medicină),

Din 2008 până în prezent: medic primar Chirurgie Generală,

Spitalului CF Galaţi,

Din 2009 până în prezent: şef secţie Chirurgie Generală,

Spitalului CF Galaţi.

ATRIBUŢII SPECIALE:

computer: cunoştinţe de operare PC

limbi straine:

limba engleză - nivel mediu;

limba franceză – nivel mediu.

Date post:	21-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	mircea-alexandru-iorga
View:	6 times
Download:	2 times

TUMORI

Documents