Training: ”Importanța desciplinării pozitive a copilului” AGENDA Nr. Subiectul I Modulul I ”Disciplină versus pedeapsă” 1. Joc energizant de cunoaștere:”Jocul numerelor” 2. Chestionar: Implicarea familiei în educația copilului 3. Tehnica: Discuţia ghidată Consecinţele pedepsei asupra părintelui 4. Tehnica: Jig-saw/Mozaic/Zigzag Cum putem disciplina pozitiv copiii: 5. Joc energizant: ”Turnul” II Modulul II ”Tehnici de disciplinare pozitivă a copilului” 1. Joc energizant: ”Spate în spate” 2. Tehnica: Brainstorming Definirea npțiunii de ”Tehnici de disciplinare” 3. Lucru în echipă: ”Tehnici de disciplinare pozitivă a copiilor” Joc de simulare. 4. Joc energizant de întărire a grupului:”Insulele” II I Modulul III ”Disciplinarea copiilor: despre limite, reguli și consecințe” 1. Joc energizant: ”Mîinile și picioarele” 2. Tehnica: Mîna oarbă Regulile casei Bezarau Ana Gr. 38
Transcript
Training:
”Importanța desciplinării pozitive a copilului”
AGENDA
Nr. SubiectulI Modulul I ”Disciplină versus pedeapsă”1. Joc energizant de cunoaștere:”Jocul numerelor”2. Chestionar: Implicarea familiei în educația copilului3. Tehnica: Discuţia ghidată
Consecinţele pedepsei asupra părintelui4. Tehnica: Jig-saw/Mozaic/Zigzag
Cum putem disciplina pozitiv copiii:5. Joc energizant: ”Turnul”II Modulul II ”Tehnici de disciplinare pozitivă a copilului”1. Joc energizant: ”Spate în spate”2. Tehnica: Brainstorming
Definirea npțiunii de ”Tehnici de disciplinare”3. Lucru în echipă: ”Tehnici de disciplinare pozitivă a copiilor”
Joc de simulare.4. Joc energizant de întărire a grupului:”Insulele”III Modulul III
”Disciplinarea copiilor: despre limite, reguli și consecințe”1. Joc energizant: ”Mîinile și picioarele”2. Tehnica: Mîna oarbă
Regulile casei3. Joc de întărire a grupului:”Bățul”4. Mtoda Phillips 6-6: ”Disciplinarea pozitiva - solutii pentru
educarea copiilor capricioși”.
5. Sfaturi pentru părinți.6. FIŞA DE EVALUARE FINALĂ.
Training: Bezarau Ana Gr. 38
”Importanța desciplinării pozitive a copilului”
SCOPUL
Formarea cimpetenșelor la părinți de a opera cu tehnici și metode eficiente de modificare a comportamentului copilului din perspectiva disciplinării pozitive, ce presupune: concentrarea pe comportamentele pozitive ale copilului; stabilirea şi impunerea regulilor în comportamentul copilului; stabilirea limitelor şi monitorizarea comportamentelor.
OBIECTIVE
- Participanţii vor face diferenţa dintre disciplină şi pedeapsă; - Participanţii vor descoperi etapele disciplinării; - Participanţii vor avea posibilitatea să învețe și să stabilească reguli, limite şi
consecinţe concrete; - Participanţii vor face diferenţa dintre consecințele logice şi cele naturale; - Participanţii vor învăţa să ofere sprijin pozitiv prin acordarea de recompense,
laude şi încurajări.
Modulul I:
Bezarau Ana Gr. 38
”Disciplină versus pedeapsă”
Joc energizant de cunoaștere:”JOCUL NUMELOR”
Fiecare jucător va sta în cerc. Unul din jucători va începe prin a
spune „Numele meu este…”. Jucătorul de lângă el continuă prin a spune „Salut! Numele meu este… iar persoana care stă lângă mine este…”. Acţiunea va continua de-a lungul cercului până când ultimul jucător se prezintă şi va trebui să prezinte întreg grupul. Este o bună modalitate de a învăţa numele participanţilor din grup.
Tehnica: Asocieri libereScopul utilizăriiTehnica vizează lansarea asocierilor individuale în legătură cu o idee, un termen, un nume, o
dată, un fenomen. Permite totuşi manifestări de individualitate şi deschid noi perspective de
analiză a conexiunilor dintre realităţi.
Nr. de participanți:Grupul mareTimp3-5 minute.ResurseTablă şi cretă sau foi de poster şi markere.
Cuvântul disciplină e înrudit cu cuvântul discipol şi înseamnă a învăţa, prin urmare, disciplinarea eficientă are ca şi reper central achiziţia unor comportamente sănătoase. Copiii învaţă de mici ce trebuie să facă pentru a obţine ce îşi doresc şi cum pot controla acţiunile celorlalţi prin observarea efectelor pe care îl are comportamentul lor (dacă plâng, vine cineva şi mă ia în braţe). Prin urmare, orice comportament al copilului are o anumită funcţie, adică un motiv ce-i justifică comportamentul. Astfel se întâmplă deoarece învăţăm să facem lucruri dacă ele ne aduc un beneficiu sau dacă prin acele comportamente putem evita anumite consecinţe neplăcute. Modul în care se exprimă comportamentul depinde de abilităţile pe care le are copilul în repertoriul său comportamental. De exemplu, toţi copiii sunt furioşi din când în când, dar îşi descarcă furia prin mai multe moduri: plâns, trântit, ridicrea vocii, în funcţie de cum au fost învăţaţi să-şi exprime furia.
Se organizează un chestionar cu părinții pentru a verifica cît de des se implică aceștia în educația copilului.
CHESTIONARIMPLICAREA FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI
d) Studii superioare3. Profesia:............................................................4. Mediul de provenienţă:
a. Urbanb. Rural
5. Starea civilă:a. Căsătoritb. Necăsătorit
6. Familie monoparentală ( dacă este cazul) datorată:a) Decesuluib) Divorţuluic) Necăsătoriei
Climatul familial
7. Vă întrebaţi în fiecare zi copilul despre ce s-a întâmplat la grădiniță?a) Întotdeaunab) De cele mai multe oric) Rareorid) Niciodata
8. Se întămplă des ca atitudinea dumneavoastra faţă de copil să nu fie în concordanţă cu cea a educatorului?
a. Dab. Nuc. Nu ştiu
9. Este necesar să insiste copilul dumneavoatră pentru ca să participaţi la şedinţele cu părinţii?
a. Dab. Nuc. Uneori
10. Ţineţi cont de părerile şi sfaturile educatoarei?a) Întotdeaunab) De cele mai multe oric) Rareorid) Niciodată.
11. Cum consideraţi colaborarea dvs. cu grădinița?a) Foarte bunăb) Bunăc) Satisfacatoared) Nesatisfacatoare
12. Cum păstraţi legătura cu educătoarea?a) Prin participarea la obişnuitele şedinţe cu părinţiib) Prin intermediul telefonuluic) Prin bileted) Prin intâlniri propuse de educator
13. Consideraţi că acordaţi timp suficient şi atenţie suficientă problemelor din grădiniță ale copilului?
a) Dab) Nu
Daca raspunsul dumneavoastra este ‘Nu’ va rugam raspundeti la intrebarea urmatoare: 14. Care este motivul pentru care acordaţi atât de puţin timp discutării problemelor şcolare cu
copilul dumneavoastră?a) Presiunea activităţii profesionale şi a îndatoririlor
Bezarau Ana Gr. 38
b. b) Slujba dumneavoastră : a) într-un alt oras ; b) in străinătatec. c) Alte priorităţi ale vieţii de familied. d) Copilul dumneavoastră nu este încantat de astfel de discuţii
15. Vă rugăm să vă exprimaţi acordul în ceea ce priveşte regulile şi regulamentul din grădiniță:
a) Sunt total de acord cu regulamentul din grădinițăb) În general sunt de acordc) Nu sunt de acord cu regulamentul din grădiniță
16. Consideraţi că i-aţi oferit copilului dumneavoastră o bună educaţie în familie cu privire la:
a) 1. comportament civilizat a) da b) nub) 2. formare intelectuală a)da b) nuc) 3. dezvoltare morală a)da b) nud) 4. responsabilitate generală a)da b)nu
17. Ce consideraţi că ar trebui să facă grădinița pentru a exista o mai bună colaborare între familie si grădiniță.
La final fiacre părinte poate să estimeze gradul său de implicare și să conștientizeze importanța implicării pentru disciplinare.
Trainerul specifică care sunt cele mai frecvente metode de disciplinare în rîndul părinților:
Metodele de disciplinare prezentate sunt specifice pentru următoarele trei categorii de situaţii:- când copilul învaţă un comportament nou; - când dorim să consolidăm un comportament; - când copilul nu este motivat, deci nu vrea să însuşească un anumit comportament.
Pedeapsa e exercitarea unui control din exterior, prin forţă, asupra copilului cu scopul de a-i modifica comportamentul problematic. Pedeapsa e, de fapt, un abuz şi anume:- Abuz fizic: provocarea durerii prin pălmuire, lovire, bătăi grave;
- Abuz emoţional: atacuri la persoană, cum ar fi: pronunţarea numelui copilului cu tonalităţi negative, etichetarea, poreclirea, ridiculizarea, insulta, umilirea, intimidarea, adresarea cu voce ridicată; suferinţa impusă prin pedeapsa cu lipsirea temporară de hrană, cu închiderea într-o cameră întunecată (de exemplu, în pivniţă sau în baie) etc.; penalizări ce nu au legătură cu comportamentul inacceptabil (de exemplu, copilul nu are voie să iasă la joacă toată săptămâna, pentru că a spart o farfurie sau a stricat o jucărie).
De ce pedepsesc părinţii? Deşi adulţii nu doresc să-şi pedepsească copiii, totuşi, de cele mai multe ori, părinţii aleg astă disciplinare din mai multe motive:a. Au avut parte şi ei de un astfel de tratament când au fost copii;
b. Nu cunosc o altă metodă prin care să obţină rezultatul aşteptat; c. Cred în eficienţa pedepsei.
Apariţia imediată a efectului pedepsei poate funcţiona ca o recompensă pentru cel care o foloseşte (în cazul nostru, părintele) şi, prin urmare, poate duce la utilizarea ei abuzivă. De exemplu, părintele îl pedepseşte pe copil, punându-l la colţ pentru că se joacă prea gălăgios. În
Bezarau Ana Gr. 38
acest caz, beneficiul imediat e încetarea gălăgiei. Fără să-şi dea seama, părintele nu mai caută alte soluţii la o situaţie nedorită, fiindtentat să o rezolve rapid prin pedepsirea copilului. Pedeapsa poate modela comportamentul celui pedepsit. Studiile demonstrează că copiii ce au fost martorii sau ţinta unor pedepse excesive, tind să recurgă ei înşişi la pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, aplicarea pedepsei poate fi amânată până când copiii devin ei înşişi adulţi şi intră în rolul de părinţi.
Tehnica: Discuţia ghidată
Scopul utilizăriiDiscuţia pe marginea unui text citit (artistic sau publicistic, mai rar ştiinţific) poate fi
organizată astfel ca trainerul să fie doar facilitatorul, şi nu persoana care interoghează. Sarcina lui
este de a ghida discuţia, renunţînd la ideea de a-şi impune întrebările şi de a cere răspunsuri la
ele. Nici evaluarea participării la discuţie nu e în obiectivul tehnicii date.
Nr. de participanți:Grupul mareTimp20-30 de minute.ResurseUn text susceptibil discuţiei.
Consecinţele pedepsei asupra părintelui
De multe ori părintele se simte vinovat după ce pedepseşte copilul, mai ales, dacă l-a pedepsit prea aspru, la mânie. Regretă că a folosit o metodă cu efecte negative asupra copilului şi nu a fost eficientă în schimbarea comportamentului. De asemenea, relaţia dintre părinte şi copil are de suferit: copilul devine mai puţin comunicativ cu părintele, caută afecţiune în altă parte, îşi pierde încrederea în părinte, ascunde de el unele lucruri etc
Consecinţele pedepsei asupra copilului- Învaţă un model agresiv de disciplinare Modelul oferit de către părinţi are uneori un impact mai mare asupra copilului decât orice alte metode folosite în disciplinarea lui. Copilul învaţă cel mai bine imitând, uneori inconştient, exemplul ce îi este oferit de părinte. Adolescenţii ce au fost loviţi aprobă folosirea pedepsei corporale şi, probabil, o vor aplica când vor avea copii (Dietz, 2000).- Învaţă un model agresiv de gândire şi relaţionare Copiii ce sunt agresaţi fizic sau verbal, manifestă comportamente agresive în familie, faţă de fraţi, bunici, părinţi, precum şi faţă de copiii de aceeaşi vârstă, la grădiniţă sau la şcoală. Cercetările arată că copiii ce au fost pedepsiţi fizic, întreprind mai multe acţiuni ostile, ca răspuns la comportamentul neclar al colegilor lor, găsesc mai puţine soluţii pentru soluţionarea problemelor şi aleg variantele mai ostile.(Dietz, 2000 apud Hart, Ladd & Burleson, 1990; Haskett, 1990; Trickett, 1993; Weiss et al., 1992).- Dezvoltă probleme emoţionale şi comportamentale Cercetările au demonstrat că abuzul emoţional este mai des asociat cu problemele psihologice, decât abuzul fizic sever (Clausen şi Crittenden, 1991; Forth şi Chamberland, 1995). Lindahl
Bezarau Ana Gr. 38
(1998) arată, în urma unui studiu, că „ordinele” date de părinţi şi constrângerile asupra copiilor se manifestă în mod diferit la băieţii cu dereglări de comportament şi la cei fără astfel de probleme. În concluzie, constatăm că un nivel ridicat al controlului e asociat cu apariţia unui număr crescut de comportamente deviante.(din Domnica Petrovai ş.a. „Ghid de disciplinare pentru părinţi”)
Tehnica: Jig-saw/Mozaic/Zigzag
Scopul utilizăriiEste o tehnică de învăţare prin colaborare a subiectelor de natură teoretică. Se aplica pentru
cercetarea unui material amplu, de proporţii. Obiectivele atitudinale urmărite prin aplicarea acestei tehnici sînt educarea responsabilităţii şi dezvoltarea abilităţilor de prezentare.
Nr. de participanți:Grupul mareTimp80 de minute.ResurseTextul de studiat, multiplicat şi segmentat în n părţi.
Cum putem disciplina pozitiv copiii:
1. Unul din principiile de bază urmărit în disciplinarea copilului va fi cel al fermităţii şi consecvenţei (se are în vedere, dacă noi nu acceptăm copilul să mintă, atunci, ori de câte ori el minte îl atenţionam asupra faptului acesta şi nu numai în zilele cu indispoziţie sau în cazurile când aceasta ne priveşte pe noi). E greşit să se alterneze perioadele mai severe cu cele de lejeritate. Pentru aceeaşi vină copilul va fi admonestat la fel. Fermă – consecinţele ar fi bine să fie clar formulate şi apoi aplicate atunci când un comportament neadecvat are loc; corectă – consecinţele să corespundă cu comportamentul neadecvat. În caz de recurenţă a comportamentului neadecvat, consecinţele ar fi bine să fie anunţate în avans, astfel încât copilul să ştie ce s-ar putea întâmpla; prietenoasă – recurgeţi la un stil de comunicare prietenos dar ferm, atunci când lăsaţi copilul să ştie că se comportă neadecvat şi-i aduceţi la cunoştinţă consecinţele posibile. Încurajaţii să reţină ce ar putea face în loc să evite viitoarele consecinţe. Lucraţi asupra antrenamentului de a fi bun şi lăudaţi-i pentru comportamentul pozitiv; 2. Lauda şi încurajarea sunt de multe ori practici mult mai „sănătoase” şi care au acelaşi efect ca şi recompensa materială. Legaţi încurajarea de o anume acţiune sau activitate, îl va ajuta pe copil să aprecieze valoarea exerciţiului (practicii, efortului) său îl va încuraja să-şi continue efortul. Când lăudăm, vom spune ce a făcut bine şi la ce îi va fi de folos în viitorul apropiat sau mai târziu(pentru copii şcolari); 3. Recompensa trebuie să vina ulterior faptei, mai degrabă decât o promisiune motivantă. Recompensarea frecventă poate duce la comportamentul dorit doar condiţionat. De fiecare dată când copilul va dori ceva, va „uita” să fie aşa cum cer mama şi tata, doar pentru a forţa mama la o nouă promisiune de recompensă;
4. Premiile date copilului sunt stimulente în vederea atingerii unui ţel, fie în deprinderea unui obicei bun sau renunţarea la unul rău. Ele sunt folosite pentru motivarea acţiunilor asociate deprinderilor, talentelor şi calităţilor fizice înnăscute (naturale), dar nu pentru schimbarea comportamentului. Premiile pot fi folosite pentru a ajuta copilul să înveţe să meargă cu bicicleta,
Bezarau Ana Gr. 38
să coloreze un desen, să obţină o notă bună; 5. Corectarea comportamentului nedorit se face pe baza răspunsului la întrebarea: „Au fost acţiunile copilului rezultatul copilăriei, sau ale răutăţii lui?”. Părinţii trebuie să corecteze atât greşelile copilăreşti, cât şi tendinţele de exprimare a răutăţii copilului faţă de alte persoane sau deteriorare intenţionată a lucrurilor. Nu orice „greşeală” trebuie corectată în acelaşi mod sau cu acelaşi impact asupra copilului. Există o serie de factori de care trebuie să se ţină cont atunci când pedeapsa se impune: cât de gravă este greşeala, vârsta şi capacitatea de înţelegere a copilului, contextul în care a avut loc, purtarea ulterioară, circumstanţele atenuante sau agravante, repetarea faptei. Doar după ce aceste aspecte au fost clarificate, părintele trebuie să decidă dacă pedeapsa e cuvenită şi cât de gravă va fi acesta în balanţă cu gravitatea faptei; 6. Ţipetele sau măsurile extreme, precum ameninţarea că nu-i vom mai iubi şi nu vom mai
avea încredere în ei au un impact devastator asupra copiilor; 7. Acceptaţi faptul că prin greşeli, copiii învaţă şi nu greşesc doar cei ce nu muncesc. Copiii învăţaţi să identifice greşelile efectuate, învaţă a găsi soluţii, iar cei cărora nu li se acceptă să greşească, devin temători de a efectua ceva nou şi li se distruge dorinţa de a crea. O cale de a învăţa că greşelile sunt oportunităţi minunate de a învăţa e şi modelarea dvs. după cei 3 R de recuperare după ce aţi făcut o greşeală: recunoaşteţi greşeala; reconcilierea: fiţi dispus să spuneţi ,,îmi pare rău, nu-mi place cum am făcut faţă acestei situaţii’’; rezolvarea: focusaţi-vă pe soluţii decât pe acuze (rezolvarea este eficientă numai dacă faceţi paşii în ordinea scrisă); 8. Copilul obraznic e copilul descurajat, ce are o idee distorsionată despre cum să-şi atingă scopul principal, acela de a aparţine. Ideile eronate duc către comportamente deviante; 9. Seara înainte de culcare, în timp ce îl înveliţi, rugaţi-l să împartă cu dvs „momentele de tristeţe” din timpul zilei şi de asemenea ,,momentele de bucurie’’ din timpul zilei. Apoi faceţi şi dvs acelaşi lucru. Veţi fi surprins ce veţi învăţa din acest gest; 10. Oferiţi copilului preocupări cu semnificaţie; 11. Luaţi-vă timp pentru antrenament. Fiţi siguri că copilul a înţeles instrucţiunile şi ce înseamnă ,,curăţenia’’ pentru dvs. Pentru ei poate însemna doar să strângă farfuria de la masă şi s-o pună în chiuvetă. Părinţii: „Ce ai înţeles referitor la ceea ce se aşteaptă de la tine?”; 12. Nu este recomandat să te confrunţi cu situaţia când e ,,caldă’’, emoţiile stau în cale. Învăţaţi-vă copiii în legătură cu programul de ,,răcorire”. Dvs. sau copilul, puteţi merge într-o cameră separat şi să faceţi ceva ce să vă relaxeze sau să vă facă să vă simţiţi mai bine, apoi încercaţi să lucraţi cu problema ţinând cont de respectul reciproc; 13. Scăpaţi de ideea că în scopul de a-l face pe copil să procedeze corect, pentru început trebuie să-l faceţi să se simtă rău. Dvs. simţiţi că faceţi lucrurile mai bine atunci când sunteţi umilit?; 14. Pedeapsa poate că va ,,merge’’ dacă tot ceea ce doriţi e să-l faceţi să se oprească pentru moment, însă reacţiile secundare ar putea fi: resentimentele, rebeliunea, răzbunarea, retragerea;
15. Pedeapsa corporală e inacceptabilă în educaţia copilului deoarece îi învaţă pe copii că doar prin forţă şi înjosind pe alţii pot obţine ce doresc. Când batem un copil, adulţi fiind, înseamnă ca am încetat să mai gândim (reflectăm). De ce să nu încercăm să explicăm copilului motivul pentru care la vârsta de 2 ani nu trebuie, nu are voie să facă ce tocmai a făcut? Copilul bătut nu e în stare să înveţe Ce? Când? Unde? Cum? a greşit cu atât mai mult că nu învaţă cum să procedeze ulterior în situaţii similare;
16. A accepta imperfecţiunea propriilor părinţi şi a conştientiza în acelaşi timp calităţile
Bezarau Ana Gr. 38
pentru care îi iubim şi-i admirăm reprezintă o cale mai uşoară în a deveni părinţi ce „gândesc”, perfect conştienţi de propriile imperfecţiuni;
17. Fiţi siguri că mesajul de iubire şi de respect ajunge la sufletul lui. Începeţi cu: „Ţin mult la tine, sunt preocupat de această situaţie. Vrei să lucrăm împreună la găsirea unei soluţii?”; 18. Distraţi-vă! Aduceţi bucuria în casă şi în clasă; 19. Respectaţi personalitatea copilului şi doar aşa vor învăţa să respecte pe ceilalţi;
20. Dacă copilul se înfurie pe Dvs. sau pe consecinţa aplicată acest lucru este mai bun decât dacă nu ar da nici o însemnătate celor ce spuneţi. Important e de a-l învăţa pe copil să-şi exprime nemulţumirea într-o modalitate acceptată social;
21. Putem utiliza time-out pentru calmare, dar el nu trebuie să depăşească timpul egal cu vârsta copilului, plus-minus 1-2 minute. Locul pentru time out trebuie să fie nepericulos, ferit de stimuli, luminat şi fără accesorii ce dăunează copilului; 22. Înfiinţaţi un consiliu de familie; 23. Pentru a învăţa un comportament nou, utilizaţi paşii de mai jos:
- fizică; - luaţi mâinile copilului în mâinile dvs. şi executaţi
- verbală; mişcările necesare spălării mâinilor;- prin modelare. - observarea la alţii a spălatului pe mâini.
4.
Recompensaţi reflecţiile succesive ale comportamentului dorit
Recompensaţi copilul chiar dacă nu se şterge pe mâini, ci doar le pune pe prosop
5.
Ignoraţi aproximările succesive ale etapelor anterioare
Dacă copilul ştie deja să se şteargă pe mâini, recompensaţi-l numai atunci când execută bine etapa
6.
Retrageţi treptat îndrumarea
Dacă vedeţi că ştie etapele spălării pe mâini nu-i reamintiţi mişcările
7.
Recompensaţi la intervale neregulate
Recompensaţi periodic spălatul mâinilor
Joc energizant”TURNUL”
Echipe de 8-10 persoane primesc câte 60 coli A4/80 gr
(pentru copiator). Fiecare echipă trebuie să ridice, în 5 minute, un turn din toate cele 60 de coli. Au la dispoziţie 2 minute să stabilească strategia, după care, timp de 5 minute, cât durează construcţia, nu au voie să vorbească. Turnul trebuie să reziste 30 de secunde fără a fi susţinut. Primesc puncte echipele ale căror turnuri au rezistat 30 de secunde sau mai mult.
Bezarau Ana Gr. 38
Modulul II
”TEHNICI DE DISCIPLINAREA POZITIVĂ”
Joc energizant:”SPATE ÎN SPATE”
Jucătorii stau perechi, cu excepţia unui singur jucător „special”.
Când el strigă „Spate-n spate! ” jucătorii trebuie să se aşeze în spatele partenerului (perechii).Când el striga „Faţă în faţă” partenerii trebuie să se întoarcă unul spre celălalt şi să-şi strângă mâinile. La următoarea strigare „Spate-n spate!” şi de fiecare dată după aceea, toţi jucătorii trebuie să-şi schimbe partenerii. Jucătorul „special” încearcă să-şi găsească un partener în timpul jocului. Jucătorul rămas pe dinafară devine noul jucător „special
Trainerul face o introducere în temă, aducînd la cunoștință părinților efectele negative ale pedepselor.
Până nu de multă vreme, educaţia însemna dominare, frică, inducând copilului teama de a nu pierde dragostea părintelui sau anumite favoruri. Prin aceste mijloace copiii erau constrânşi să se supună. Dacă nu dădeau roade, atunci urma pedeapsa. De cele mai multe ori disciplinarea a fost confundată cu pedeapsa. Efectele sunt nefaste:
Va avea o imagine de sine negativă Va învăţa să răspundă la situaţii frustrante cu agresivitate Va avea resentimente faţă de părinţi Va avea repulsie faţă de comportamentul dorit Va face pe plac altora, neglijând interesele proprii Va putea dezvolta tulburări emoţionale.
Tehnica: Brainstorming
Cuvîntul (brain – creier şi storm – furtună) în traducere fidelă din engleză înseamnă furtună în creier.
Este o metodă colectivă de căutare a ideilor şi soluţiilor, dar nu a cunoştinţelor, într-un mod cît mai rapid şi cît mai puţin critic posibil. Brainstorming-ul se poate aplica la orice subiect care se pretează discuţiei şi admite mai mult decît o soluţie.
Scopul utilizăriiBrainstorming-ul se utilizează ca prim pas pentru cercetarea unei probleme, pentru
acumularea ideilor într-o discuţie.
Nr. de participanți:Dacă sînt mai mult de 16, se recomandă împărţirea lor în echipe şi lansarea separată a ideilor,
apoi confruntarea celor propuse.Timp30-50 de minute:În funcţie de problemă şi de profunzimea examinării ei, pentru lansarea ideilor trebuie
acordate 10-20 de minute. Pe lîngă acesta, se va rezerva timp (20-30 min.) pentru analiza, sistematizarea, ordonarea ideilor.
Resursefoi de poster şi markere.
Termenul de „disciplină” este înrudit cu termenul de „discipol”. Prin urmare, disciplina reprezintă o experienţă de învăţare. Aceasta poate fi resimţită de către copil ca fiind dureroasă.
Bezarau Ana Gr. 38
Rolul părintelui este să-l încurajeze pe copil să persevereze în acest proces de învăţare a unor comportamente specifice vârstei şi a asumării responsa-bilităţilor. Copiii învaţă cel mai bine imitând, uneori inconştient, comportamentul oferit de către părinte.
Eficienţa este dată de câteva elemente:
Constituie bază pentru adaptarea copilului la cerinţele ulterioare ale vieţii de adult. Sunt orientate spre asumarea de responsabilităţi. Părintele va răspunde cerinţelor specifice vârstei, fără a deforma imaginea de sine a copilului.
Implică activ copilul în procesul de învăţare a comporta-mentelor dorite. Părintele îl implică pe copil în stabilirea de reguli, în identificarea consecinţelor. Această metodă va dezvolta comportamentul de auto-disciplinare, ajutându-l să facă faţă cerinţelor sociale.
Interiorizarea unor reguli stabilite împreună cu părinţii, fără a fi nevoie de constrângeri exterioare. Deşi până la trei ani copilul nu poate să interiorizeze reguli, este vital ca şi în acest stadiu el să dezvolte o imagine pozitivă despre disciplină.
Exprimă o realitate a ordinii sociale, o urmare firească a comportamentului inadecvat, implică drepturi egale şi respect reciproc. Copilul poate lua decizii, poate alege.
„Victor, ştiu că jocul acesta pe calculator îţi place foarte mult, dar eu încerc să urmăresc ştirile, deci te rog să dai sonorul mai încet sau, dacă nu, să te joci în camera ta. Poţi alege.”
Este asociată în mod logic cu un comportament inadecvat.
„Astăzi voi sterge praful în casă. Nu voi putea face acest lucru la tine în cameră cu toate hainele răspândite. Dacă nu le aduni, le voi pune în saci şi le voi duce în beci.”
Este adresată comportamentului, nu persoanei, şi nu implică judecăţi de valoare morală. „Alexandra a luat fardurile mamei. – Alexandra, cum vei înlocui fardurile?”
Îl ajută pe copil să înveţe ceea ce trebuie făcut, fără să se simtă umilit. „Pentru că nu ţi-ai terminat lecţiile la timp, n-o să te poţi juca la calculator.
Va trebui să te culci, altfel dimineaţă vei fi obosit.” Permite libera alegere a copilului
„Staţi cuminţi la masă cu noi, sau vă ridicaţi de la masă până vă potoliţi.” Stimulează comportamentul dorit.
„Ce frumos te joci cu păpuşile! Vreau să mă joc şi eu puţin cu tine!”
Comportamentul copiilor este influenţat de o serie de nevoi. Dintre acestea cele mai importante sunt:
Dragoste Onestitate Respect Corectitudine
Timp Înţelegere Acceptare Răbdare Constanţă
Este foarte posibil să ai zile când nu te înţelegi cu copilul tău. Există metode prin care poţi scădea tensiunea acumulată şi evita conflictul:
Ţine cont de posibilităţile copilului! Copiii se dezvoltă diferit, au calităţi şi defecte. Gândeşte înainte de a vorbi! Dacă ai stabilit o regulă, respect-o. Fii realist!
Copiii fac ceea ce „merge”. Dacă încerci să mituieşti copilul cu ceva dulce după ce a greşit, sperând că astfel se va opri, fii sigur că data viitoare va proceda la fel.
Bezarau Ana Gr. 38
Respectă sentimentele copilului! Află mai întâi cauza pentru care se comportă într-un anumit fel.
Priveşte greşelile – inclusiv ale tale – ca posibilităţi de a învăţa. Analizează situţia, vezi unde ai greşit, cere-ţi scuze de la copil.
Cum evităm problemele?
Oferă opţiuni copilului! Transformă educaţia într-un joc!Fă-ţi planuri dinainte!
Laudă-l când se comportă bine!
Lucru în echipă:
”Tehnici de disciplinare pozitivă a copiilor”
Sarcină: Friecare grup va primi o fișă în care sunt stipulate tehnici de disciplinare pozitivă a copiilor pentru anumite perioade de vîrstă. Citiți cu atenție aceste tehnici și simulațile pentru grupul mare.
Grupul 10 – 2 ANI
Ţinând cont de faptul că copiii mici sunt în mod natural curioşi, cel mai bun mod de disciplinare a lor este eliminarea tentaţiilor. Mediul trebuie să fie sigur: ascundeţi (plasaţi-le acolo unde nu le poate descoperi sau vedea) sau ţineţi sub cheie bijuteriile, telecomenzile, medicamentele, substanţele toxice etc. Când copilul se întinde sau se îndreaptă către un obiect periculos, spuneţi calm „nu” şi redirecţionaţi-l dacă e nevoie, chiar prin luarea lui din acel loc sau prin captarea atenţiei sale cu altă activitate.
Time Out-ul (formă de disciplinare ce constă în scoaterea copilului din situaţie pentru o perioadă de timp) poate fi o modalitate de disciplinare eficientă dacă simpla redirecţionare a atenţiei nu funcţionează. Unui copil ce a muşcat, lovit, sau a aruncat mâncarea trebuie să i se spună de ce este inacceptabil acel comportament şi dus într-o arie desemnată Time Out-ului pentru un minut sau două, pentru a se calma (Time Out-urile mai lungi nu sunt efective pentru copiii mici).
Nu bateţi copilul. Copiii mici nu sunt capabili să facă legătură între comportamentul lor şi pedeapsa fizică. Vor simţi doar durerea loviturii.Nu uitaţi că toţi copiii învaţă privindu-vă pe dumneavoastră. Asiguraţi-vă că comportamentul dvs. e un model bun. Veţi avea un mai mare impact asupra copilului dacă vă vede punându-vă deoparte lucrurile proprii, decât dacă doar îi spuneţi să îşi ridice jucăriile, în timp ce dvs. vă lăsaţi lucrurile împrăştiate prin bucătărie.
Grupul 23 – 5 ANI
Pe măsură ce copilul creşte şi poate înţelege legătura dintre acţiunile sale şi consecinţe, începeţi să stabiliţi reguli ale casei şi ale familiei. E important să explicaţi copiilor ce anume aşteptaţi de la ei înainte de a-i pedepsi pentru un anumit comportament. De exemplu, prima dată când copilul de 3 ani îşi foloseşte creioanele pentru desenarea pereţilor camerelor, discutaţi de ce nu este permis acest lucru şi ce se va întâmpla dacă o face repetat. Explicaţi-i că va trebui să ajute la curăţarea peretelui şi că nu va mai avea voie să se joace cu creioanele sale întreaga după-amiază. Dacă, după câteva zile desenează iar pe pereţi, amintiţi-i că creioanele sunt doar pentru hârtie şi puneţi în aplicare consecinţele.
Bezarau Ana Gr. 38
Părinţii tineri trebuie să impună acest „am fixat regula şi mă aştept să o asculţi sau să accepţi consecinţele” pentru binele fiecăruia. Deşi e uneori mai uşor pentru părinţi să ignore comportamentele rele ocazionale sau să nu aplice pedepsele cuvenite, ei riscă astfel să creeze un precedent negativ. Consistenţa (aplicarea consecinţelor stabilite de fiecare dată când regulile sunt încălcate) e cheia disciplinei efective. E important ca părinţii să decidă împreună care sunt regulile şi apoi să fie consistenţiîn aplicarea lor.
În acelaşi timp, când vă faceţi clar cu privire la comportamentele pe care le veţi taxa, nu uitaţi să recompensaţi comportamentele pozitive. Disciplina nu înseamnă numai pedeapsă. Părinţii trebuie să-şi amintească să recunoască comportamentele pozitive. De exemplu, aţi putea spune: „Sunt mândru de tine pentru că îţi împarţi jucăriile cu prietenii tăi”. Această afirmaţie are de obicei mai mult succes decât pedipsirea copilului pentru comportamentul opus (zgârcenia şi posesivitatea). Când vă lăudaţi copilul, fiţi specific (explicaţi ce anume v-a plăcut în comportamentul său), nu spuneţi doar „ai procedat bine”. Dacă copilul prezintă un comportament de neacceptat şi constant, alcătuiţi un tabel unde menţionaţi (pentru fiecare zi a săptămânii) câte şanse îi oferiţi copilului să arate acel comportament înainte de a-l pedepsi sau de câte ori trebuie să manifeste comportamentul pozitiv pentru a-l răsplăti. Aveţi grijă ca tabelul să fie unul atractiv pentru copil (colorat, cu personajele îndrăgite de desene animate etc.). Afişaţi tabelul undeva la vedere şi ţineţi contabilitatea zilnic. Acest lucru vă va da şi dvs. şi copilului o viziune concretă asupra a ceea ce face el. Nu uitaţi să recompensaţi copilul pentru că a învăţat să-şi controleze comportamentul negativ şi să aplicaţi consecinţele atunci când limita comportamentelor negative admise este depăşită.
Time Out-urile pot lucra bine pentru copiii de această vârstă. Stabiliţi un loc convenabil pentru Time Out, ferit de factori distractori, astfel încât să forţeze copilul să se gândească la comportamentul său. Amintiţi-vă că trimisul în cameră a copilului avea sens pe vremurile în care nu existau TV, computer etc.
Nu uitaţi să stabiliţi time out-ului perioada de timp. Experţii spun că ar trebui să fie de 1 minut pentru fiecare an din vârsta copilului. Alţii susţin că ar trebui să dureze până când copilul se calmează (pentru a-l învăţa auto-controlul).
Grupul 36 – 7 ANI
Time Out-urile şi aplicarea consecinţelor sunt strategii de disciplinare efective şi pentru
această categorie de vârstă. Din nou, consistenţa e crucială. Neţinându-vă promisiunile de a
aplica consecinţele explicate, vă subminaţi autoritatea. Copiii trebuie să descopere că sunteţi
serioşi în ceea ce spuneţi şi că vă ţineţi de cuvânt. Asta nu înseamnă că nu puteţi acorda o a
doua şansă sau că nu puteţi să permiteţi copilului o anumită marjă de eroare, dar în cele mai
multe cazuri, trebuie să înfăptuiţi cele spuse.
Fiţi atenţi să nu faceţi ameninţări regretabile la mânie („Închide uşa şi n-ai să te mai uiţi niciodată la TV!”) de vreme ce nu le veţi putea înfăptui. Dacă îi ameninţaţi că întoarceţi maşina şi mergeţi acasă dacă nu încetează bătaia pe bancheta din spate, faceţi exact ce aţi spus. Ziua de plajă pierdută e mai puţin importantă decât faptul că copiii dvs. să ia de bun ceea ce spuneţi.
Fiţi atenţi la dimensiunea pedepselor pe care le administraţi. Pedepsele uriaşe vă pot anula puterea de părinte. Dacă nu îi daţi voie să iasă la joacă timp de o lună, copilul nu se va simţi motivat să se schimbe deoarece i s-a luat deja totul.
Bezarau Ana Gr. 38
Disciplinarea copilului va fi începută după vârsta de un an şi jumătate, astfel că în momentul în care va fi încadrat într-o colectivitate de preşcolari, trebuie să posede un
minimum de conduite obligatorii.Este important sa stiti cum sa va disciplinati eficient copiii. Disciplina nu este aceeasi cu
pedeapsa. Disciplina are mai mult de-a face cu invatatul, implicind invatarea copilului , diferentierea raului de bine, cum sa respecte drepturile altora, ce fel de comportamente sunt acceptabile si care nu,pentru a deveni un copil care se simte sigur pe sine si iubit, care sa se auto-disciplineze, sa stie sa-si controleze impulsurile si sa nu fie frustrat in situatiile normale stresante de zi cu zi.
Concuzie:
Iată citeva metode de a disciplina copiii alese de catre parinti:
- tipul autoritar - strict, obsedat de perfectiune, fara complimentare; copiii vor deveni rebeli, secretosi, rezistenti la toate formele de autoritate
- permisiv - putina pina la absenta disciplinei in familie, fara limite si reguli; rezultatul - copiii nu invata nici un concept de bine/rau, sunt nesiguri
- democratic - explicarea asteptarilor, pedepse adecvate, recompense pentru comportamentele adecvate; rezultat - copiii vor invata sa se auto-controleze, pot lua decizii sunt mai deschisi fata de social.
Daca aveti probleme in a va disciplina copiii, este important sa va amintiti ca poate nu dumneavoastra gresiti. Toti copiii sunt diferiti si au temperamente diferite, nivele de dezvoltare diferite si un stil de disciplina care poate functiona la alti copii, dar nu si la ai dumneavoastra. Trebuie sa intelegeti ca modul dumneavoastra de comportament cind il educati pe copil va va ajuta sa determinati cum se va purta copilul in viitor. Daca cedati cind copilul va cearta repetat, devine violent sau are un temperament rau-voitor, atunci acesta va invata sa repete acest comportament pentru ca stie ca probabil veti ceda. Daca sunteti ferm si consistent atunci acesta va invata ca nu se merita sa se certe pentru ceva ce in final tot va face. Totusi unii copii simt ca au cistigat daca reusesc sa nu faca ceea ce le-ati cerut, chiar si numai pentru citeva minute.
Fiti conservator in modul cum va disciplinati copilul si cum il pedepsiti. Este normal pentru copii sa-si testeze limitele, si daca nu va dati seama de aceste limite, veti incuraja acest comportament gresit.
Joc energizant de întărire a grupului:INSULE
Cerinţe: ridicături sau mici părţi de teren. Câteva „insule” sunt alese pe teren. Când muzica se opreşte sau când liderul se opreşte din cântat, toată lumea trebuie să stea pe insule fără a atinge pe altcineva din grup (sau nu neapărat). De-a lungul jocului sunt eliminate insule până când rămâne una singură.
Bezarau Ana Gr. 38
Modulul III
”Disciplinarea copiilor: despre limite, reguli și consecințe”
1. "Regulile casei"
2. Stabiliti un număr limitat de reguli (5-7 reguli)
3. Implica ț i copilul!
4. Stabili ț i reguli corecte ș i clare
5. Despre modificarea regulilor
Joc energizant:”MÂINI ŞI PICIOARE”
Animatorul explică mersul jocului: el va da startul şi va număra
cu voce tare, ceilalţi trebuie să facă aceleaşi gesturi în acelaşi timp. Se porneşte cu 10 bătăi de palme: apoi 9 bătăi de palme una de picior; apoi cu 8 de palme şi 2 de picior ; apoi cu 7 de palme şi 3 de picior ş.a.m.d. Când se ajunge la 10 de picior, se merge înapoi: 9 de picior şi una de palme; 8 de picior şi 2 de palme etc. Dacă un participant greşeşte, se ia de la început. Câştigă echipa care ajunge cel mai repede la sfârşit. Se recomandă ca jocul să se joace pe rând de către echipe sau în spaţii diferite.
Introducere în temă făcută de trainer:
Limitele ii directioneaza pe copii si ii ajuta sa atinga obiectivele pe care parintii le-au
propus pentru dezvoltarea lor. Parintii isi doresc copii care sa evolueze si sa se transforme in
adulti disciplinati, responsabili si atenti; copii au nevoie insa de ocazii in care sa faca anumite
alegeri si sa se confrunte cu anumite limite.
Pentru a putea stabili limite, parintilor trebuie sa le fie foarte clar ce asteapta de la copiii
lor si care dintre comportamentele acestora sunt acceptabile. Stabilirea limitelor functioneaza cel
mai bine in contextul unei bune relatii parinte – copil.
Daca relatia dintre parinte si copil este una pozitiva, cresc sansele ca acesta sa accepte
valorile si convingerile propuse de adult si sa inteleaga motivele pentru care i se limiteaza
comportamentul. Este mai dificil sa influentam un copil in permanenta criticat, corectat si
admonestat. In aceste conditii, copilul nu va dori sa coopereze cu parintele in rezolvarea
problemelor, ba mai mult, in timp, va alege sa i se opuna.
Tehnica: Mîna oarbă
Scopul utilizăriiEste o modalitate de lucru care are drept obiectiv dezvoltarea abilităţilor de a structura logic şi
de a ordona materia studiată. Se utilizează la etapa realizării sensului.Nr. de participanți:Grupul mare.
Bezarau Ana Gr. 38
Timp15-20 de minute.ResurseUn text fragmentat.
Mai jos sunt prezentăm cateva sugestii pentru trasarea limitelor.
REGULILE CASEI
Un bun inceput pentru a stabili limite este setul de "reguli ale casei"; un copil obisnuit cu regulile
casei va manifesta frecvent si relativ usor comportamente care sa satisfaca si asteptarile celui mai
exigent parinte. O regula buna precizeaza cu claritate comportamentul asteptat. Ar fi util sa
scrieti regulile si sa le afisati intr-un loc accesibil fiecarui membru al familiei (de exemplu pe usa
frigiderului). Regulile casei sunt utile din doua puncte de vedere. In primul rand, ele exprima
asteptarile pe care le aveti in ceea ce priveste anumite comportamente specifice ale copilului. De
pilda, daca copilul tau obisnuieste sa intarzie mult dupa programul de scoala poti sa emiti o
regula conform careia "Fiecare dintre copii va veni zilnic direct acasa dupa orele de scoala!".
Regulile casei sunt utile de asemenea pentru ca il invata pe copil comportamente adecvate. De
pilda, daca vrei sa-ti inveti copilul sa fie respectuos in relatie cu ceilalti, regulile pot preciza
comportamente de felul: "Batem la usa inainte de a intra in camera"; "Cerem permisiunea inainte
de a ne ridica de la masa";"Vorbim politicos atunci cand ne adresam celorlalti".Stabiliti un număr limitat de reguli (5-7 reguli)
Prea multe reguli inseamna control sporit asupra vietii copilului. Regulile eficiente
reglementeaza doar acele situatii cu grad de risc pentru sanatatea, dezvoltarea si siguranta
copilului si familiei tale sau acelea in care sentimentele si drepturile altor persoane ar putea fi
grav afectate.
1. Implicati copilul!
Toti copiii se bazeaza pe parintii lor pentru stabilirea limitelor si a regulilor, insa vor dori sa aiba
un cuvant de spus in formularea lor. Este important sa ascultati si punctul de vedere al copilului
cu privire la alegerea regulilor, dar si la stabilirea consecintelor ce decurg din nerespectarea unei
reguli. E posibil ca uneori sa nu reusiti sa ajungeti la un acord total asupra regulilor, ceea ce nu
inseamna ca acestea nu vor fi stabilite. Ca parinte, vei decide care vor fi regulile care vor modela
comportamentul copilului tau. Atunci cand nu ajungeti la un acord, ii poti spune copilului ca,
desi nu este cea mai corecta sau mai buna dintre reguli, este singura la care te poti gandi in
momentul acela.
Bezarau Ana Gr. 38
2. Stabiliti reguli corecte si clare
O regula este corecta cand reglementeaza in egala masura comportamentul fiecarui membru al
familiei. De pilda, regula "Intotdeauna bati la usa inainte de a intra in camera parintilor" este
nedreapta deoarece se aplica doar copiilor. Regula corecta ar fi formulata astfel: "Ciocanim la
usa inainte de a intra in camera oricaruia dintre membrii familiei noastre". In acest fel, regulile
nu sunt doar pentru copil, ci sunt "regulile casei". Comportamentul tau ca parinte va fi corect
atunci cand chiar tu vei fi primul care respecta regula. Atunci cand regulile sunt specifice si usor
de inteles, cresc si sansele de a fi respectate. Regula "Trebuie sa ne spalam pe dinti" nu ajuta prea
mult deoarece nu precizeaza cand anume si cu ce frevcenta trebuie sa facem acest lucru.
Pe de alta parte, regula "Fiecare membru al familiei se va spala pe dinti in fiecare dimineata si in
fiecare seara, inainte de culcare" este clara, nu genereaza confuzie si nu lasa loc de discutii.
Regula de mai sus este clara pentru ca ii spune copilului ce sa faca, nu ce sa nu faca. Ori de cate
ori formulati o regula noua, intrebati-va: "Ce vreau sa se schimbe in comportamentul copilului
meu? Ce ar trebui sa faca altfel/ mai bine?".
Este bine ca regula sa fie scurta, formulata in cuvinte simple, pentru a fi usor de retinut.
Un aspect foarte important legat de utilizarea regulilor priveste stabilirea de recompense si
consecinte pentru respectarea, respectiv incalcarea acestora.
Este foarte important sa va laudati copilul atunci cand respecta regula. Ba mai mult, in etapa de
inceput, in care copilul isi insuseste regula noua, comportamentul sau trebuie recompensat,
pentru a facilita procesul de invatare. "Bravo! Sunt foarte mandra de tine pentru ca ti-ai ordonat
hainutele si jucariile."
Despre modificarea regulilor
Regulile casei se schimba de-a lungul timpului, pe masura ce copiii cresc si devin mai
responsabili. Atunci cand o regula este automat respectata de toti membrii familiei, ea trebuie
eliminata de pe lista cu reguli scrise si afisate in casa. Aceasta nu inseamna ca nu mai este
valabila, ci doar ca nu mai este necesara afisarea ei. Regulile se schimba de asemenea in functie
de situatiile noi care apar. De pilda, vei stabili reguli noi atunci cand fiica ta va incepe sa aiba
intalniri cu prieteni de-ai ei in timpul liber. Desi regulile se schimba, nevoia de a avea reguli
ramane aceeasi. Chiar si cand copiii din familie au devenit tineri adulti, regulile sunt utile pentru
ca astfel ne asiguram ca fiecare membru al familiei intelege ca are responsabilitati in casa.
Este posibil ca prezenta regulilor sa rezolve problemele care apar in familie. Acestea chiar pot sa
dispara atunci cand fiecare membru al familiei stie exact ce se asteapta de la el.
Cu toate acestea, stabilirea de consecinte negative este necesara pentru acele situatii in care
regulile sunt incalcate.
Bezarau Ana Gr. 38
Joc de întărire a grupului:”BĂŢUL”
Toată lumea va atinge un băţ în acelaşi timp. Se rupe băţul în două şi se repetă acţiunea. Se continuă împărţirea băţului până când acesta va deveni foarte mic.
Tehnica: Phillips 6-6
”Disciplinarea pozitiva - solutii pentru educarea copiilor capriciosi”
Sarcina de lucru:
Participanții se împart în 7 grupuri de lucru a cite 6 persoane, alegîndu-și un moderator,
care trebuie să discute timp de 6 minute studiul de caz primit, să îl analizeze și să propună
soluții prin asocierea de tehnici însușite anterior. La final moderatorul din fiecare grup
prezintă soluțiile identificate grupului mare.
1. Pornirile propriilor copii ne pot lua uneori prin surprindere, iar gasirea celei mai bune metode de a rezolva anumite situatii delicate, conflictuale, care pleaca de la capricii pe care, pe moment, noi, adultii, nu le intelegem, poate fi ea insasi o problema. Atunci cand aceasta se prelungeste, lucrurile pot evolua intr-o directie pe care niciun parinte nu si-o doreste. Riscul de a ne pierde autoritatea in fata propriilor copii este mult mai grav decat pare la prima vedere. Ce solutii ar trebui, asadar, sa adoptam pentru a preintampina aceasta situatie? Iata patru situatii concrete, cu care majoritatea parintilor s-au confruntat macar o data si in fata carora, de cele mai multe ori, solutiile adoptate pe moment nu sunt intotdeauna cele mai fericite.
2. Copilul este bataus, isi loveste fratele sau sora mai mica. In primul rand, trebuie identificat elementul care declanseaza acest comportament (situatia in sine, oboseala etc.), precum si nevoia care se ascunde in spatele unui asemenea comportament. Lovirea cuiva este, adesea, un mod de a exprima frustrarea care nu poate fi exprimata prin cuvinte. Ce e de facut? In primul rand, copiii trebuie separati. Acordati-i timp celui care este bataus, epntru a-si reveni din incordare.
3. Nu-l pedepsiti imediat, pentru ca, umilindu-l, faceti mai rau. Un copil care loveste pe altul este un copil care se simte rau. O pedeapsa imediata il va face sa se simta si mai rau si, eventual, sa devina si mai violent. Dupa un timp, incercati sa-i vorbiti, spunandu-i ca atunci cand nu se simte bine, ar putea sa faca altceva in loc sa-si loveasca fratele - sa se joace, sa se uite la un film, sa manance ceva bun etc. Un asemenea comportament la o varsta mica, mai ales daca se manifesta fata de un frate mai mic, este, de cele mai multe ori, un semnal al nevoii de atentie.
4. O solutie eficienta, in acest caz, este cea a timpului dedicat zilnic. Acordati cate un sfert de ra zilnic copilului cu probleme - timp pe care il petreceti doar cu el, in timp ce celalat copil are alte activitati. Dati-i posibilitatea sa aleaga el cum sa petreceti acest timp impreuna - sa va jucati, sa cititi o poveste, sa va harjoniti etc. Nu conteaza activitatea in sine, atata timp cat veti reusi sa schimbati ceva. Totusi, evitati uitatul la televizor.
5. Certurile frecvente intre frati. Atunci cand ambii copii au o personalitate puternica, indiferent de varsta pe care o au, pot aparea certuri care se transforma in adevarate dispute. Ca parinti, avem tendinta de a interveni intr-o astfel de disputa, pentru a preintampina lucruri mai grave. Totusi, interventia parintelui poate fi nefericita pentru ca, adesea, copiii interpreteaza gresit anumite replici sau gesturi ale celor mari. Cand
Bezarau Ana Gr. 38
interveniti in cearta unor copii, mereu veti da impresia ca tineti partea cuiva. Asa ca, cel mai indicat este sa-i lasati sa-si rezolve singuri disputa. Supravegheati lucrurile din exterior si nu interveniti decat daca este realmente cazul. Iar atunci cand o faceti, incercati sa tratati in mod egal copiii. De exemplu, daca disputa are ca obiect o jucarie, confiscati-o pana cand gasesc impreuna o solutie. Nu uitati sa le explicati intotdeauna gesturile pe care le faceti.
6. Circul facut la cumparaturi. Atunci cand vine vorba de capriciile manifestate intr-un supermarket lucrurile par sa o ia razna. Copiii se enerveaza, tipa, vorbesc tare si, de foarte multe ori, se trantesc pe jos pentru ca vor ceva anume. Retineti ca in astfel de situatii, frustrarea se accentueaza proportional cu observatiile de genul “Rade lumea de tine!” sau “Ma faci de ras!”. Parintii se enerveaza si ei in astfel de situatii, fiind mai preocupati sa nu atraga atentia celor din jur decat sa rezolve efectiv problema. Este o reactie fireasca, la urma urmei, presiunea privirilor celorlati cumparatori fiind uneori de-a dreptul enervanta. Solutia? Daca e posibil, ideal este sa redirectionati atentia copilului catre altceva. Eventual, dati-i o responsabilitate cum ar fi sa tina el lista de cumparaturi sau sa aleaga el un anumit produs de pe lista. Daca situatia se repeta de fiecare data cand mergeti la cumparaturi, atunci adoptati o strategie pe termen lung si vorbiti despre ce se va intampla la cumparaturi, inainte de a pleca de acasa. Stabiliti clar ce veti cumpara si, pentru a-l potoli, negociati de acasa si ceva ce-si doreste el. Precizati-i ca nu va veti abate de la lista de cumparaturi facuta acasa, apoi intrebati-l daca vrea sa vina la cumparaturi si el, dar respecatand ceea ce ati discutat.
7. Refuzul de a face temeleIn spatele acestui refuz se ascunde, de cele mai multe ori, o anumita nevoie , pe care
copilul nu stie sa si-o exprime altfel. Poate fi vorba de:Un sentiment de incapacitate, care vine la pachet cu replica "Eu nu sunt bun de nimic".
O metoda eficienta in acest caz este de a depasi situatia pas cu pas. Faceti temele impreuna cu copilul, ajutati-l la orice activitate la care are nevoie de ajutor, fara a-i reprosa faptul ca nu se descurca.
O nevoie de atentie care nu poate fi exprimata altfel. Promiteti-i ca veti petrece timp impreuna si veti face ceva frumos imediat dupa ce isi va termina de facut temele. Si nu uitati sa va tineti de promisiune.
Nevoia de a fi rebel se exprima adesea prin refuzul de a face temele. Copiii stiu ca pentru adulti facutul temelor este ceva foarte important, asa ca, atunci cand vor sa se revolte aleg acest punct sensibil. O posibila solutie ar fi validarea emotiilor copilului prin fraze de genul "Stiu ca nu te pot forta sa iti faci temele... Te inteleg, pentru ca nici mie, la varsta ta, nu/mi placea sa fac asta..."
Sfaturi pentru parinti:
Fiti calmi si nu va lasati dusi de val cind copilul se comporta gresit. Evitati sa tipati, pentru ca copilul va intelege ca este bine daca isi pierde controlul. Daca simtiti ca lucrurile escaladeaza, luati o pauza si apoi recapatati-va cumpatul.
Evitati sa fiti prea critic. Fiti sigur ca copilul intelege ca ii criticati comportamentul si nu pe el ca persoana.
Evitati sa cicaliti. Nu trebuie sa ii amintiti copilului tot timpul ca trebuie sa faca curatenie in urma lui, in camera, sa duca gunoiul - activitatile de rutina, pentru ca astfel comentariile dumneavoastra vor fi mai putin eficiente.
Bezarau Ana Gr. 38
Nu fixati doar lucrurile negative tot timpul. Este mai bine sa spuneti: "Imi place ca ti-ai pus toate hainele deoparte" in loc de "Imi place ca o data ai reusit si tu sa-ti aranjezi hainele fara sa-ti spun."
Evitati pedeapsa fizica. Palmele nu s-au dovedit niciodata a fi mai eficiente decit alte forme de pedepsire si-l vor face pe copil mai agresiv si furios.
Amintiti-va sa-l rasplatiti pentru comportamentul bun.
Intelegeti diferenta dintre rasplata si alintare. Rasplata este ceva ce copilul primeste dupa ce s-a comportat bine, in timp ce alintarea este ceva ce ii oferiti inainte pentru a-l motiva sa faca ceva.
Fiti un bun model de urmat. Cel mai important este sa dezvoltati un mediu sigur pentru copil, in care sa se simta in siguranta si iubit.
Diferite tehnici de educare a copiilor prescolari:
Consecintele normale: conceptul de baza din spatele acestei metode este sa lasati natura pe cursul ei cind este indicat. Exemple: daca copilul isi lasa jucaria afara aceasta se poate strica sau pierde, daca isi lasa umbrele la scoala data viitoare cind ploua se va uda, daca isi uita prinzul ii va fi foame.
Consecintele logice: explicati copilului o consecinta logica cind nu exista una naturala. Explicati copilului ce consecinte exista pentru comportamentul inadecvat. Daca nu ii veti spune o poveste de culcare pentru copiii mici sau nu-l veti duce la o activitate planificata pentru copilul mai mare poate fi mai rau decit sa-i dati o palma.
Distragerea atentiei: la sugari si prescolari, distragerea atentiei poate fi o metoda eficienta in redirectionarea atentiei de la ceva ce vor sa faca. Astfel daca un copil vrea sa sara pe canapea sugerati-i sa iasa afara sa sara in trambulina sau mergeti la o plimbare pentru ai permite activitatea fizica. Cheia este sa faceti alternativa sa fie la fel de incitanta posibil.
Disciplina pozitiva: o tehnica ce vede comportamentul inadecvat drept o oportunitate pentru a invata noi comportamente. Dupa ce un copil vede ca jucaria sa s-a stricat puteti sa-i aratati cum sa-si organizeze jucariile. Include de asemenea aratarea de exemple bune - parintele sa elimine limbajul negativ. Astfel in loc sa spuneti: "Nu fa asta" directionati copilul spunind: "De ce nu faci asta in loc?"
Sistemul recompenselor: se bazeaza pe rasplatirea comportamentelor bune (multumiti copilului pentru ca v-a ajutat, comentati cit de frumos si linistit a fost in ultima ora).
Sistemul punctelor: acorda puncte pentru buna purtare si retrage puncte pentru comportament rau. Acumularea de puncte duce la recompense si privilegii. Fiti atenti ca copilul sa nu inceapa sa faca lucruri doar pentru puncte decit pentru ca este ceva placut.
Fiti siguri ca asteptarile voastre sunt rezonabile. Este usor pentru parinti sa astepte prea mult de la copii, mai ales de la primul copil. Nu va asteptati ca copiii vostri sa fie niste adulti in miniatura. Nu intelegeti de ce este rebel si depaseste orice limita ii puneti.
Bezarau Ana Gr. 38
Nu reactionati excesiv la comportamentele gresite. Este usor sa va intre in obicei sa pedepsiti copilul cu aceeasi intensitate si pentru o greseala minora pentru a cistiga atentia si obedienta copilului. Dar pastrati-va tonul aspru pentru adevaratele urgente si pedepsele pentru actiunile periculoase pe care copilul le face.
Fiti scurt si clar: pastrati niste reguli simple si repetati-le frecvent. Vorbiti in cuvinte cu silabe putine. Uitati-va in ochii copilului si tineti-l de miini ca si cum ii comandati. Fiti siguri ca nu faceti reguli bazate pe emotii sau actiuni biologice. Nu puteti sa faceti un copil sa doarma sau sa iubeasca pe cineva. Cind copilul incalca o regula spuneti-i clar si succint ca a gresit si de ce a gresit. Explicatii de ce a gresit nu-l lasati sa gaseasca singur explicatii. Tineti minile copilului sau atingeti-l pe umar pentru ai arata dragostea si atrage atentia.
Nu pedepsiti copilul pentru a-l face de rusine: pedeapsa nu trebuie sa fie rusinoasa, degradanta, umilitoare pentru copil. Aceasta este menita sa invete copilul ca un comportament urit si neascultator nu este o buna decizie. Cind pedeapsa il face pe copil sa fie jenat creaza sentimente nesanatoase. Il va face pe acesta sa creada ca sunteti nedrept sau rau. Copilul nu va invata cum sa adopte decizii bune. Se va refugia in furie, incepind un ciclu negativ. Nu pedepsiti copilul in fata altor copii. Luati-l deoparte, explicatii ce a gresit si cum va fi pedepsit. Vorbiti mai tirziu doar voi doi.
Vedeti daca pedepsele isi fac efectul: cei mai multi parinti cred ca daca trimit copiii mai devreme la culcare este o pedeapsa buna. Pentru un copil pe care nu il deranjeaza sa stea in pat nu este o pedeapsa. Fiti atenti - prea multe pedepse sau prea lungi ca durata sunt daunatoare. Ascultati-va copilul: ginditi-va sa stati la masa cu acesta si sa-l intrebati de ce a actionat ca atare. Faceti asta cu zimbetul pe buze si o expresie relaxata. Cind copiii gresesc intentionat sau nu le este mereu extrem de frica sa nu-i certati, faceti de rusine sau loviti. Evitati aceste emotii nesanatoase. Incercati sa intelegeti de ce a actionat astfel copilul si explicatii cum ar fi fost mai bine. Lasati adolescentii sa-si acorde singuri pedeapsa si sa-si stabileasca regulile. Copiii pot ajuta la alegerea pedepsei cind incalca o regula.
Nu loviti copiii: pedeapsa fizica este o idee rea. Daca nu este o circumstanta extrema, lovitul cu mina este acceptabil daca au facut ceva rau, dar nu megeti mai departe.
Combinati tehnicile sau creati unele noi, adecvate pentru copilul dumneavoastra.
Bezarau Ana Gr. 38
La final participanții primesc cîte o fișă de evaluare anonimă, pentru a putea măsura eficiența materialului discutat, precum și tehnicile de lucru.
FIŞA DE EVALUARE*
1. Enumeraţi aspecte pozitive ale acestui atelier: ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. .................................................................................................................
2. Enumeraţi aspecte negative ale acestui atelier: ................................................................................................................. ................................................................................................................. .................................................................................................................
3. În ce moment al atelierului aţi întâmpinat dificultăţi? ................................................................................................................. ................................................................................................................. .................................................................................................................
4. Apreciaţi gradul de implicare a părinţilor în atelier, pe o scală de la 1 la 10 (1 – implicare minimă; 10 – implicare maximă):
5. Propuneri pe structura aplicativă a atelierului:...........................................................................................................................................................................................................................................
