Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB 2011

1

Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB

2011

Autor: Adam (căsătorită Ulubeanu), Sabina

Titlul: Funcţia memoriei în construcţia timpului muzical

Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu

Data susţinerii: 20.12.2011

Scurtă prezentare:

Teza de doctorat investighează procesele temporale și de memorie - structurile tari ale

materiei ideatice utilizate de toate artele - din timpul compunerii, interpretării și receptării

muzicii de tip european. Studiul memoriei din perspectivă istorică a relevat importanța

criteriului pregnanței și efortului rememorării ideii, sentimentului, materiei sonore, regăsite în

concepțiile multor filosofi. Analiza tipurilor de timp ce intră în componența unei lucrări a dus

la concluzia că în fiecare compunere, interpretare și receptare a muzicii are loc o veritabilă

polifonie de timpuri. Mai multe tipuri de timp (newtonian, bergsonian, relativitate, circular,

în spirală și altele) se pot regăsi într-o singură lucrare, în proporții diferite. Conceptul de

polifonia timpurilor se referă și la faptul că prezentul și trecutul se suprapun în puncte nodale

ale compozițiilor, determinând cursul acestora. S-au cercetat grafismul muzical și

temporalitatea partiturilor grafice, punându-se, în premieră, muzica în relație cu arta

fotografică. S-a observat că, similar actului muzical, memoria ierarhizează obiectele imaginii

în funcție de pregnanța lor, organizându-le în timp. Acest fenomen a fost demonstrat și prin

creația proprie, muzicală și vizuală.

Autor: Ardelean, Cristian-Ioan

Titlul: Don Giovanni - un mit al existenţei peste timp

Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş


2

Scurtă prezentare:

Teza de doctorat cu titlul Don Giovanni - un mit al existenței peste timp este structurată în

trei mari capitole, având ca motiv tematic principal personajul Don Giovanni și mitul său.

Tema pune în discuție „Mitul lui Don Juan”, unul din miturile esențiale ale culturii europene.

Don Juan – de la geneza sa dată de Tirso de Molina, iar mai apoi cu ajutorul lui Moliére își va

continua drumul, mărșăluind prin timp până la întâlnirea sa cu geniul născut la Salzburg, care

îl va ridica la o valoare greu de egalat. În capitolul al doilea sunt informaţii despre opera Don

Giovanni de W. A. Mozart, despre cele două premiere prezentate la Praga și Viena, precum și

o scurtă biografie a compozitorului, cu aplecare în special asupra creației lirice. Tot aici se se

discută acțiunea și subiectul operei, analiza personajului Don Giovannib și discografia

comparată. Finalul tezei cuprinde informații referitoare la viziunea interpretativă a operei.

Autor: Balaban, Alina

Titlul: Preludiul pentru pian în creaţia compozitorilor Chopin, Debussy,

Rachmaninov

Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu


Scurtă prezentare:

Teza de doctorat prezintă geneza şi evoluţia în creaţia pianistică a genului Preludiului,

reprezentând totodată un studiu comparativ asupra Preludiilor celor trei autori. Subiectul a

reprezentat un prilej de aprofundare a elementelor legate de stil, o cercetare a curentelor

artistice şi a epocilor muzicale. Un obiectiv fundamental al lucrării de faţă l-a constituit

procesul de traducere a limbajelor muzicale ale acestor creatori în mijloace de redare

interpretativă. Cercetarea îşi propune să deschidă perspective noi în gândirea muzicală asupra

Preludiului pentru pian în viziunea compozitorilor studiaţi, gândire corelată cu mijloace

pianistice şi expresive adecvate. Teza reprezintă un rezultat al cercetării pe planuri multiple,

conţinând aspecte semiotice, hermeneutice, fenomenologice şi estetice inedite şi propunând

soluţii aplicative originale. Structura acesteia se bazează pe şapte capitole, lucrarea având

totodată ataşate înregistrări muzicale personale. Demersul analitic s-a bazat pe legături

interdisciplinare şi pe concretizarea propriilor concepţii artistice, fiind propuse aspecte noi,

cu importanţă în realizarea unui act interpretativ de valoare. Rezultatele dobândite pe

3

parcursul cercetării sunt destinate lărgirii orizontului profesional al interpreţilor şi îmbogăţirii

metodelor pedagogiei pianistice.

Autor: Barbu (căsătorită Iuraşcu), Viorica

Titlul: Cercetare comparată a cântecului propriu-zis din ţinuturile Transilvaniei

Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea


Scurtă prezentare:

Cântecul propriu-zis este o categorie privilegiată a folclorului românesc în general, nu doar a

celui din ţinuturile transilvane. Bogăţia acestuia din urmă din punctul de vedere al dialectelor

muzicale în care se încadrează producţia de cuplare a celor doua componente - vers şi „viers”

tradiţional / favorizează privirea comparativă pe care o propun în lucrarea de faţă. Am

considerat necesar ca, după o incursiune de ordin istorico-geografic, să parcurg etapele

definitorii ale analizării si comparării acestui tip de creaţie, atât de îndrăgit de interpreţi,

asumat de creatorii populari: morfologia versului cântat (cu aspecte definitorii privind

istoricul limbii române), structuri melodice ritmice şi arhetipale puse în undă sub aspect

melodic, ritmic, de formă muzicală, ca şi un larg corpus de analize privind conţinutul muzical

şi paralela ce poate fi stabilită între stratul vechi şi cel nou, între indicii tradiţiei şi cei ai

inovării, de aşa manieră încât să se menţină viu interesul tinerei generaţii pentru acest tip de

cântare. Capitolul tratând stabilitatea şi variabilitatea cântecului propriu-zis transilvan include

o serie de statistici privind parametrii literar-muzicali, totul sintetizat sub formă concluzivă.

Bibliografia, Anexele şi rezumatul în limba engleză completează corpul prezentei teze de

doctorat, în care mi-am propus evidenţierea reperelor ce pot constitui jaloane pe calea fiinţării

„limbii muzicale” a românilor din ţinuturile transilvane.

Autor: Bârlădeanu, Cristian

Titlul: O abordare semiotică a colindului tradiţional românesc



Scurtă prezentare:

4

Lucrarea are un caracter interdisciplinar, prin apelul la două domenii distincte, Semiotică şi

Folclor, (domenii care se doreşte a se situa în relaţii de complementaritate). Pornind de la

realitatea existenţei unui anumit decalaj metedologic între metodele de studiere a două

domenii sincretice – folclorul „literar” şi folclorul „muzical” – teza are ca principal obiectiv

reducerea decalajului amintit prin metode ştiinţifice, moderne, ce se pot aplica atât folclorului

literar cât şi celui muzical. Legătura între cele două domenii, a căror specificitate se cere a fi

păstrată, respectată şi cunoscută, poate fi ştiinţa sistemelor de semne – Semiotica. Pe

parcursul tezei se studiază un corpus de colinde tradiţionale româneşti pe criterii pertinente, ce

ţin de concepte precum „comunicare”/ „semnificare”, „limbă/limbaj”, gramatică, semantică şi

pragmatică „semn lingvistic/ semn semiotic” „competenţa” şi „performanţa”. Un alt obiectiv

este creşterea gradului de „precizie” ştiinţifică, al demersului de specialitate, fără a afecta, pe

cât va fi posibil, „poeticitatea” specifică limbajelor artistice din care folclorul muzical

românesc face parte.

Autor: Bebeşelea-Sterp, Vasile

Titlul: Fluierul şi repertoriul specific din Mărginimea Sibiului



Scurtă prezentare:

Lucrarea este structurată pe patru capitole. În primul capitol, Mărginimea Sibiului, repere

istorice – coordonate geografice, se evidenţiază importanţa zonei în contextul naţional, fiind

aşezată la intersecţia unor coridoare principale spre centrul şi apusul Europei. Al doilea

capitol, Fluierul din Mărginimea Sibiului, este dedicat acestui instrument străvechi, într-o

privire diacronică, insistând asupra fluierului din Mărginimea Sibiului (prezentare,

construcţie, metode de iniţiere în cântatul la fluier). Capitolul al treilea, Repertoriul specific

fluierului din Mărginimea Sibiului, pune în evidenţă melodii pentru fluier, din Mărginimea

Sibiului şi Mărginimea extinsă (subcarpaţii Olteniei). Am abordat un mod amănunţit de

analiză al variaţiunilor şi variantelor ce pune în evidenţă stabilitatea şi spontaneitatea

melodiilor. Capitolul al patrulea, Caracteristicele melodiilor din repertoriul fluierului din

Mărginimea Sibiului, abordează structura ritmică a melodiilor, elementele de polifonie,

sistemele sonore şi caracterul sincretic al repertoriului destinat fluierului. Corpusul de

melodii, conţine 303 piese, culese într-o perioadă îndelungată de documentare (1970 – 2010)

5

şi puse în valoare prin: concerte, turnee, imprimări la radio şi televiziune, ca dirijor şi

instructor al formaţiilor de fluieraşi din Jina, jud. Sibiu, Şcoala generală nr. 18, Sibiu şi

Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Autor: Brzuchowska, Maria (Polonia - U.E.)

Titlul: Formarea muzicianului de orchestră (Formation of the orchestral

musician)

Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu


Scurtă prezentare:

In the face of rapidly changing musical landscape worldwide, training of future music

performer and in particular of orchestral musician should focus on development of his

flexibility and musicianship through training in chamber music making. The conservative

music HE system focuses on soloist’s technical proficiency. Both chamber music making and

orchestral playing only recently started to make their way to methodically conceived tuition in

the new curricula of music performance. These conservatories’ changes are secondary to

trainings launched by professional orchestras, still their initiatives are supported by EU

policies and tools elaborated for modernisation of HE system. Orchestral repertoire being

museum of 300-year history of Western music implies that students should be familiarised

with its samples, representing range of styles and techniques. In parallel, the human

dimension of orchestral co-operation should be explored sociologically, psychologically and

medically. Above professional health prophylaxis, or awareness of special determinants of co-

operation in an ensemble, this comprises bringing together the conducting and performing

programmes, so that students on either side of the rostrum know more about the trade of their

future counterpart in profession. Conducting curricula are lagging behind the times no less

than programmes of music performance.

Având în vedere ritmul schimbărilor în panorama muzicală din perspectiva Satului Global,

formarea muzicală a viitorului muzician, în special, a muzicianului de orchestră, ar trebui să

se concentreze asupra dezvoltării flexibilităţii şi muzicalităţii acestuia, printre altele prin

practicarea muzicii de cameră. Studiile muzicale tradiţionale pun accent pe dezvoltarea

tehnico-solistică, de curând, participarea în ansamblul muzical de cameră sau în orchestră a

început să fie introdusă în mod metodologic în programele unor conservatoare. Aceste

6

schimbări, deşi sunt susţinute de politica comunităţii europene în domeniul modernizării

învăţământului superior, sunt complimentare în raport cu programele educaţionale oferite de

unele orchestre profesioniste. Repertoriul orchestral, care este muzeul ultimilor trei sute de ani

din istoria muzicii occidentale, trebuie să fie reprezentat pe larg în programul de studii, cu o

gamă largă de stiluri şi tehnici. În acelaşi timp, dimensiunea umană a colaborării în orchestră

trebuie aprofundată sub aspect sociologic, psihologic şi medical. Pe lângă prevenirea bolilor

profesionale sau gradului de conştientizare a factorilor ambientali şi condiţiilor lucrului în

echipă, ar trebui să se elaboreze o parte comună a studiilor dirijorale şi de interpretare, pentru

ca colaborarea viitorilor parteneri să se bazeze pe cunoaşterea reciprocă a atelierelor lor de

lucru. Programele studiilor dirijorale sunt conservative într-o măsură similară cu studiile

instrumentale.

Autor: Buligă, Adrian

Titlul: Evoluţia artei violonistice oglindită în creaţia compozitorilor români din

secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea

Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu


Scurtă prezentare:

Teza de doctorat cu titlul Evoluţia artei violonistice în creaţia compozitorilor români din

secolul al-XIX-lea şi prima jumătate a secolului al-XX-lea, este constituită dintr-un

“Argument”, cinci capitole, “Concluzii” şi patru anexe. Primul capitol Începuturile artei

instrumentale pe teritoriul românesc este urmat de cel de-al doilea Apariţia Conservatoarelor

de Muzică şi Declamaţiune, primul pas în formarea şcolii naţionale de interpretare. Al treilea

capitol, cel mai convingător, este intitulat George Enescu- moment de referinţă în creaţia

violonistică şi este urmat de cel de-al patrulea Creaţia muzicală pentru vioară, de la primele

mărturii până la jumătatea secolului al-XX-lea şi analiza Sonatinelor pentru vioară şi pian de

Paul Constantinescu şi Dinu Lipatti. Ultimul capitol Arta interpretativă românească în

secolul al-XIX-lea şi prima jumătate a secolului al-XX-lea, este urmat de Concluzii, după care

cele patru anexe reprezintă tabele cronologice ale tuturor lucrărilor româneşti pentru vioară

din această perioadă, în încheiere adăugându-se şi un rezumat în limba engleză al acestei teze.

7

Autor: Chifu, Maria

Titlul: Repere ale evoluţiei fagotului în muzica instrumentală şi camerală românească

contemporană (ultima jumătate a secolului XX – început de secol XXI)



Scurtă prezentare:

Lucrările analizate sunt importante pentru repertoriul fagotistic, dar deopotrivă, pot să

servească şi tinerilor compozitori, atât prin accentul pus pe valorificarea posibilităţilor

coloristice şi expresive şi a efectelor specifice creaţiilor contemporane, pe care acest

instrument le oferă, cât şi pentru îmbogăţirea repertoriului. Primul capitol propune

identificarea şi urmărirea evoluţiei şcolii româneşti de după 1950 şi până astăzi, evidenţiate

prin două subcapitole: Tendinţe şi inovaţie în muzica românească de după anul 1950 şi

Evoluţia fagotului în şcoala românească (ultima jumătate a sec. XX – început de sec. XXI). În

cel de-al doilea capitol: Sincretismul în muzica Dianei Rotaru, este prezentată complexitatea

artistului ce depăşeşte limita de simplu instrumentist. În capitolul III - Ipostaze ale

singularităţii, sunt analizate 6 lucrări pentru fagot solo, în capitolul IV - Simbioza fagotului cu

pianul, sunt prezentate două lucrări camerale, în capitolul V - Asocieri timbrale, sunt

prezentate 8 lucrări şi este evidenţiat fagotul în raport cu alte instrumente, iar capitolul VI –

Sinteză, pe lângă prezentarea succintă a lucrării, evidenţiază un subcapitol de Proiecţii

metodice.

Autor: Cimpoi (căsătorită Iordachi), Raluca

Titlul: Pianul în romanţele lui Rahmaninov



Scurtă prezentare:

Lucrarea cercetează romanţele pentru voce şi pian ale compozitorului rus, completează

studiile de până acum cu informaţii noi şi examinează unele probleme ce ţin de arta

interpretativă. Autoarea şi-a propus o abordare complexă, luând în consideraţie atât aspectul

teoretic, cât şi cel practic. Este urmărită evoluţia genului şi rolul lui în creaţia compozitorului.

Importanţa lucrării constă în efectuarea analizei tuturor romanţelor şi în valoarea aplicativă, ea

8

oferind posibilitatea de a servi drept suport în procesul instructiv-didactic, liceal şi universitar,

în cercetările muzicologice şi în arta interpretativă. Scopul şi sarcinile lucrării sunt

următoarele: analiza integral-sistematică a romanţelor pentru voce şi pian ale lui Rahmaninov;

evidenţierea mijloacelor componistice şi a particularităţilor limbajului muzical; abordarea

problemelor de interpretare, formularea unor recomandări metodice privind găsirea soluţiilor

ce ţin de tehnica pianistică, bazate pe experienţa interpretativă şi pedagogică a autoarei;

gruparea romanţelor după tematică şi conţinutul ideatic; dezvăluirea complexităţii acestui gen

şi a importanţei rolului pianului; caracterizarea stilului romanţelor şi a raportului dintre textul

poetic şi muzică.

Autor: Colţea, Vasile

Titlul: Tradiţie şi contemporaneitate în creaţia şi interpretarea chitaristică



Scurtă prezentare:

Lucrarea are în vedere cercetarea şi analizarea fenomenului chitaristic în ansamblul său, adică

rostul şi rostuirea obiectului cordofon – ca entitate tehnico-stilistică şi timbral-coloristică – în

diversitatea evolutivă a limbajului muzical. Ca structură, prezintă trei părţi: Predevenirea,

Devenirea şi Desăvârşirea, iar conţinutul se desfăşoară pe două planuri: diacronic (istoric) şi

sincronic (planul detaliului). Primul cuprinde derularea informaţiilor de la nivelul genetic,

momentul zero (Mo), până la nivelul de plurivalenţă, iar cel de-al doilea, totalitatea

elementelor tehnico-stilistice specifice creaţiei şi interpretării chitaristice. Problematica

cercetării cuprinde: procesul de evoluţie a principiilor interpretării chitaristice, metodele şi

mijloacele de operare a actului de creaţie şi interpretare în tradiţie şi contemporaneitate,

relaţia omniprezentă dintre SR2 – sunetul referenţial stilistic specific intenţionalităţii autorului

şi SR1 – sunetul referenţial stilistic personalizat, specific filtrelor de percepţie, de stocare,

prelucrare şi redare a intenţionalităţii interpretului într-un anumit context spaţial, temporal,

cultural etc.

9

Autor: Dinescu (căsătorită Mosor), Elena

Titlul: Modalităţi de valorificare a folclorului dâmboviţean în educaţia muzicală

contemporană



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat este structurată în 6 capitole, abordând, atât din punct de vedere teoretic, cât

şi practic, folclorul dâmboviţean şi propune o serie de instrumente în organizarea şi

desfăşurarea activităţilor formale şi nonformale desfăşurate în cadrul unităţilor de învăţământ

preşcolar. Pentru a reliefa cât mai concret întregul tezaur cultural dâmboviţean, am configurat

un manual alternativ şi un soft educaţional care se adresează copiilor, părinţilor, şi altor cadre

didactice pentru a evidenţia valorile culturii tradiţionale, element esenţial în educaţia şi

creionarea personalităţii copiilor. Un alt element important al tezei îl constituie abordarea unei

problematici de actualitate: interculturalitatea, vizând cele trei etnii conlocuitoare din judeţul

Dâmboviţa: rromă, bulgară şi greacă. Întreaga lucrare a fost structurată în două părţi: Tradiţia

şi Educaţia, ce conturează universul etnofolcloric şi etnomuzical al judeţului Dâmboviţa,

considerând că este imperios necesar ca tradiţiile populare să fie valorificate, iar tânăra

generaţie să delimiteze manifestările folclorice autentice, de cele contrafăcute.

Autor: Dumitrache, Liliana

Titlul: Vocaliza, iniţiere, tehnică şi performanţă a cântului, esenţă a

expresivităţii în arta lirică

Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu


Scurtă prezentare:

O lucrare ştiinţifică despre vocaliză presupune alcătuirea unei concepţii asupra formei şi

asupra sensurilor exprimării prin şi cu vocale. O tematică vastă, ce doreşte să aducă în atenţie

un element de bază al educaţiei vocale, prezent şi în cântul cultivat, vocaliza. Experienţa mea

solistică şi pedagogică pune la dispoziţia celor ce doresc, elevi, artisti, melomani elemente

importante ale acestui domeniu riguros şi fascinanat, util cântăreţului, în orice etapă de

dezvoltare vocală ar fi, un instrument al succesului în cariera lirică, validat de istorie. Teza

10

prezentă se doreşte o desfăşurare pe o zonă istorică, metodologică şi stilistică a unui aspect al

artei cântului redusă la esenţa sa, o invitaţie la noi cercetări. Lucrarea, departe de a-şi propune

să prezinte o abordare exhaustivă a acestui vast domeniu, doreşte să clarifice aspecte esenţiale

ale practicii vocale, atât la nivelul performanţelor solistului profesionist, cât şi ale tuturor

celor ce doresc să-şi cultive calităţile vocale şi să-şi lărgească orizontul de cunoaştere. Ea îşi

propune totodată să motiveze atât pe elevi, cât şi pe profesorii de canto în aplicarea unor

tehnici coerente şi verificate de-a lungul timpului, pentru ca vocaliza, esenţială pentru

iniţierea, dezvoltarea şi performanţa artei lirice, să-şi găsească locul binemeritat în formarea şi

perfecţionarea tinerilor solişti. Subiectul este inepuizabil. Domeniul vocal fiind un domeniu

viu, pune la dispoziţia introspecţilor subiecte noi de prospectare, interesante şi fascinante,

pedagogice şi artistice.

Autor: Frandeş, Iunia-Norbana

Titlul: Valenţe euristice ale interpretărilor lucrărilor lui Maurice Ravel pentru

vioară



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat, debutează cu Prolegomene - contextul socio-cultural cu referire la stilistica

raveliană şi la metoda euristică de soluţionare a problemelor interpretative precum şi provocările

spirituale ale creaţiei compozitorului. Cel de-al doilea capitol - Procedeul descoperirii în realizarea

expresivităţii muzicale conţine analize complexe ale Rapsodiei Tzigane pentru vioară şi pian şi a

Sonatei postume pentru vioară şi pian. Capitolul al treilea - Solaritate şi exotism tratează despre

structură şi raţionalism, conotaţii jazz - istice şi virtuozitate şi spaţializare prin suprapuneri tematice în

Sonata pentru vioară şi pian precum şi despre culoarea locală, factorii semiotici şi interpretarea în

Piesa în formă de Habanera pentru vioară şi pian. În capitolul al patrulea - Lucrările camerale

raveliene cu vioară-un compendium al scriiturii instrumentale moderne sunt prezentate analize

complexe ale Sonatei pentru vioară şi violoncel precum şi ale Trio-ului pentru vioară, violoncel şi

pian, cu o geneză poetică a Pantoum - ului. Capitolul al cincilea - Sinteze cuprinde proiecţii metodice

-formarea deprinderilor interpretative în perspectiva gândirii stilistice - în Sonata nr. 3, pentru vioară

solo de Eugène Ysaÿe.

11

Autor: Galetin, Deian

Titlul: Nunta şi repertoriul specific din Banat în contemporaneitate



Scurtă prezentare:

Antropologia, etnologia şi folcloristica sunt ştiinţe al căror obiect de studiu cuprinde în mod

necesar şi riturile de trecere, dată fiind universalitatea acestora şi apariţia lor frecventă în

aproape toate momentele vieţii sociale şi culturale a unei comunităţi. Din analiza riturilor de

trecere ajungem la înţelegerea dimensiunii culturale pe care o au fenomenele naturale, precum

naşterea, pubertatea şi moartea sau fenomenele sociale dintre care cel mai important este

căsătoria. Analizând creaţia folclorică din Banat, formele de expresie populară şi totodată

caracteristicile categoriilor folclorice existente, se poate spune că aceasta se încadrează pe

deplin în marele patrimoniu folcloric românesc. Este normal ca fiecare zonă folclorică să aibă

anumite elemente distincte dar privită în ansamblu, creaţia bănăţeană păstrează elementele

corpului românesc comun.

Autor: Gîlcescu, Nicolae

Titlul: Complexul sincretic al jocului popular oltenesc. Trăsături muzicale



Scurtă prezentare:

Complexul sincretic al jocului popular oltenesc.Trăsături muzicale este subiectul cercetării

mele ştiinţifice ce desemnează atât o cercetare cu multiple valenţe de ordin ştiinţific şi

metodologic cu privire la sesizarea trăsăturilor etnofolclorice a unei comunităţi sociale

distincte – vatra Olteniei, din cadrul unui areal geografic mult mai vast – Muntenia, ce are în

componenţa sa Gorjul, Doljul, Oltul, Vâlcea, Mehedinţiul, la care se adaugă subzonele de

interferenţă, cît şi valenţele jocului popular oltenesc - în particular. Demersul cognitiv

surprinde Capitolul I - Valori materiale şi spirituale olteneşti din perspectivă sincronică şi

diacronică, Capitolul al II - lea - Caracterul sincretic al folclorului, Capitolul al III-lea -

Jocul ca gen folcloric, Capitolul al IV-lea - Baza sistemică a muzicii de joc olteneşti şi

Capitolul V - Resurse interpretative ale jocului popular oltenesc în contemporaneitate şi va

12

avea drept reultat o panoramare a comorilor materiale şi spirituale olteneşti, centrate pe

muzica de joc oltenească reprezentată în media dar şi de Ansamblul profesionist Doina

Gorjului.

Autor: Hellmann (căsătorită Stan), Elise

Titlul: Valori interpretative ale muzicii populare româneşti în a doua jumătate a

secolului XX



Scurtă prezentare:

Am demonstrat prin subiectul abordat în teza de doctorat faptul că valoarea unei personalităţi

în orice domeniu, dar şi în domeniul interpretării muzicii populare de către soliştii vocali şi

instrumentişti este determinată de un complex de itemi care depăşeşte concepţia iniţială că

valoarea unui interpret este strict muzicală. Tema cercetării noastre vine să demonstreze că

interpreţii de muzică populară sunt implicaţi voit sau nevoit în procesul de educaţie informală

şi nonformală a publicului, în primul rând prin valoarea lor interpretativă, valoare care pentru

prima dată în istoria cercetării problemelor de etnografie şi folclor muzical din România a

fost demonstrată prin cunoaştere ştiinţifică (instrumente măsurabile, opinii credibile,

pertinente) nu numai prin cunoaşterea comună (păreri preponderent subiective, de obicei

laudative). Concluzia la care am ajuns în urma utilizării instrumentelor de lucru şi a metodelor

conjugate este că valoarea unui interpret în general este un complex, o configuraţie în care

estimările referitore la calităţile muzicale trebuie să primeze, dar numai însoţite de

comportamente ce pot realiza educaţia publicului. De aceea ipoteza ipso-facto a tezei de faţă

este că valoarea unui interpret de muzică populară trebuie să fie o valoare socio-culturală..

Autor: Iușan (căsătorită Rotaru), Ştefania-Emanuela

Titlul: Artă muzicală şi sonologie în creaţia lui Corneliu Cezar

Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu


Scurtă prezentare:

13

Capitolul introductiv Repere biografice prezintă perioada de studii, personalitatea artistică,

omul Corneliu Cezar, activitatea sa profesională, precum şi adversităţile şi impedimentele

ideologice ce au marcat parcursul vieţii acestui creator. În capitolul II este prezentată muzica

românească în contextul aşa-zisului “realism socialist” impus de ideologii partidului comunist

şi orientările, direcţiile şi curentele în muzica românească din a doua jumătate a secolului XX.

Capitolul III urmăreşte relevanţa orientărilor spirituale în direcţiile stilistice ale

compozitorului Corneliu Cezar precum şi în poetica sa muzicală şi deopotrivă în căutările sale

teoretice ce s-au concretizat în cele două cărţi apărute, Introducere în sonologie şi Sonologia

prezentate în subcapitolul Izvoare şi orientări ştiinţifice. Creaţia muzicală este analizată în

Capitolul IV, precizându-se şi inadvertenţele descoperite în munca de documentare, cu privire

la datările lucrărilor şi denumirile acestora, fapt ce a presupus şi o prezentare cronologică a

lor. Mărturiile conţinute în Capitolul V urmate de Concluzii sunt cele care se vor ca epilog al

acestei teze prin care s-a încercat o prezentare a celui care a fost şi va rămâne un vizionar şi

deschizător de drumuri în componisitica românească din a doua jumătate a secolului XX.

Autor: Izsák, Jenö

Titlul: Evoluţia clarinetului în istoria muzicii universale



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat surprinde momentele importante ale dezvoltării clarinetului şi interpretării la

acest instrument, din epoca Barocului până în contemporaneitate, având în vedere atât

modificările constructive şi efectele lor muzicale, cât şi transformările componistice şi

interpretative prilejuite de acestea. Metodologia cercetării cuprinde: documentarea

istoriografică muzicală, prezentă în observarea trecutului instrumentului, al unora dintre

interpreţii proeminenţi, al tehnicii instrumentale, al limbajelor şi stilurilor muzicale de factură

cultă şi jazzistică, pe baza înregistrărilor şi a lucrărilor muzicologice; aplicarea unor metode

de analiză muzicală asupra unei selecţii de partituri, folosindu-se analiza structurală, formală,

semantică şi stilistico-interpretativă. În sintezele formale care însoţesc partiturile analizate, au

fost incluse, de regulă, cinci nivele descriptive ale evoluţiei şi structurării pieselor muzicale:

nivelul parcursului tono-modal, cel motivic, frazic, al monostroficelor şi al stroficelor mari.

Documentarea ştiinţifică se bazează pe o selecţie bibliografică diversă, în cea mai mare parte

14

de dată recentă şi străină, care cuprinde 176 de surse, dintre care 33 studii monografice (cărţi),

14 dizertaţii doctorale şi masterale, 5 lexicoane şi dicţionare, 10 materiale extrase din

periodice de specialitate, 41 surse web, 38 înregistrări audio şi 35 de partituri.

Autor: Lal (căsătorită Coresi-Lal) Ecaterina-Aurora

Titlul: Opereta romantică vieneză



Scurtă prezentare:

Lucrarea urmăreşte evoluţia operetei romantice vieneze, pornind din antichitate, de la primele

forme de teatru cu acompaniament muzical. După expunerea tuturor surselor de inspiraţie, de

la Hanswurst, Théâtre de la foire şi Jacques Offenbach, se ajunge la forma ei din a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, al cărei reprezentant de marcă a fost Johann Strauß II. Este

urmărită de asemenea şi influenţa asupra altor culturi, printre care şi cea românească, destinul

operetei în secolul XX, ca şi transformarea acesteia în alte genuri. Alegerea subiectului a fost

determinată de dorinţa de a generaliza experienţa mea de interpretă al multor partituri

aparţinând celor mai inedite lucrări ale genului.

Autor: Liçi Ornela (Albania)

Titlul: Dramatismul în psihologia unor eroine verdiene



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat cu titlul „Dramatismul în psihologia unor eroine verdiene” a fost elaborată şi

structurată în urmatoarele părţi: Prolegomene; Capitolul I; Capitolul II. Giuseppe Verdi;

Capitolul III. La Traviata; Capitolul IV. Rigoletto; Capitolul V. Il Trovatore; Capitolul VI.

Sinteze; Note; Bibliografie; Interpretări ale sopranei Ornela Lici. În Prolegomene este

prezentată succint motivarea temei alese şi precizarea direcţiei în care decurge cercetarea şi

analiza temei pe parcursul tezei de doctorat. Capitolul I are caracter introductiv, prezentând

informaţii generale despre romantism în muzică în general şi în operă în special. Capitolul II

restrânge aria de cercetare la creaţia lui Giuseppe Verdi, aspecte stilistice specifice operelor

15

sale, influenţa libretelor în conturarea traseelor muzical-dramatice şi a profilurilor

personajelor şi prezentarea succintă a trei opere alese pentru analiză. Capitolele III, IV şi V

reprezintă nucleul tezei de doctorat cu titlul „Dramatismul în psihologia unor eroine

verdiene”, aici fiind analizate în detaliu trei opere verdiene: La Traviata, Rigoletto şi Il

Trovatore, concentrându-ne în mod deosebit pe eroinele acestor opere: Violetta, Gilda,

Leonora. Capitolul final, Sinteze, cuprinde rezumatul acestei teze în limba română şi engleză,

cât şi Proiecţii metodice.

Autor: Luca (căsătorită Ciobanu) Luminiţa-Valentina

Titlul: Rolul şi amprenta timbrală specifică a violei în ansambluri camerale

atipice



Scurtă prezentare:

Lucrarea, precedată de un Argument, în care sunt expuse elemente de semiologie şi de

poïetică1 a interpretării, este structurată în două părţi. Partea I, Viola, identitate timbrală (I-

Sunetul, Timp, spaţiu şi semnificaţie structurală, II-Viola, Tehnică şi expresie, III-Tipic şi

atipic în ansamblul cameral), tratează aspecte acustice, de construcţie a instrumentului, de

tehnică instrumentală şi de evoluţie a repertoriului cameral, constituit din două până la 12

voci. Din această investigare rezultă că stratificarea lucrărilor în tipice şi atipice este

determinată de clasele instrumentale cărora li se subsumează vocile ansamblului şi de

incidenţa genului în creaţia camerală. Partea a II-a, Analize, studiază aspecte formale şi

interpretative, conturând rolul şi expresivitatea violei în lucrări atipice semnificative. Creaţia

camerală atipică în Clasicismul vienez (IV) se specifică prin potenţarea solistică a violei şi

prin inversări timbrale de voci, cea de la Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al

XX-lea (V) optează pentru alcătuiri timbrale apropriate intenţiei expresive, iar în Muzica

românească din secolul al XX-lea (VI) se identifică două constante stilistice în creaţia atipică

- modalismul şi polimorfismul timbral, iar partiturile violei prezintă elemente de virtuozitate.

Autor: Mardan, Adrian

16

Titlul: Muzica de film creatoare de lumi sonore – estetica relaţiilor dintre

diferitele limbaje artistice



Scurtă prezentare:

Filmul, fie că vorbim de cel de televiziune sau cinematografic de scurt, mediu şi lung metraj,

documentar, animaţie etc., în zilele noastre a devenit un fenomen, o necesitate, poate. Această

dizertație reprezintă o privire de ansamblu într-un cadru cât mai sintetizat cu putință, despre

ceea ce înseamnă, în speță, muzica de film, despre implicaţiile acesteia în conceptualizarea

prezentului legat de cea de-a şaptea artă, despre noţiuni epistemologice mediului filmic în

relaţia sunet – imagine şi, nu în ultimul rând în accepțiuni legate de fenomenologie,

complexul de realizare al compoziţiei coloanei sonore şi analize preliminare ale unor filme

memorabile, precum şi o realizare practică, ce vine în întâmpinarea rezumativă a celor expuse

în această lucrare. Astfel, ultimul capitol al tezei reprezintă un studiu de caz pentru impunerea

şi veridicitatea împlinită a acestei teze, acest fapt determinând o concluzionare auditivă şi

vizuală care să se alinieze în strânsă concordanţă cu conceptul ideilor alese şi prezentate. Teza

are la bază filmul de scurt metraj cu titlul Din nimic (Out of nothing), dar filmul are ca suport

textul sintetizat, acestea însemnând premisele unei dezvoltări ample și științifice.

Autor: Martin, Giorge

Titlul: Studiul lucrului cu vocea cultă



Scurtă prezentare:

În dorința de a dezlega misterul genezei timbrului vocal și sediul tainic al sursei vocii umane,

am parcurs prin analiză profundă și cercetare, toate teoriile emise de-a lungul istoriei asupra

producerii și educării sunetului vocal. Am investigat, examinat și descris amănunțit teorii deja

cunoscute și am scormonit în istoria lucrului cu vocea cultă, în căutarea celor mai vechi

argumentări referitoare la vocea umană. Lucrarea mea oferă un traseu documentat al

domeniului cercetării lucrului cu vocea cultă în perspectiva timpului, încercând deasemenea

să trezească interesul practicienilor vocali, iubitorilor artei vocale dar și publicului larg ce-și

17

dorește a înțelege mai bine mecanismul actului fonator și tainele fenomenului vocal.

Cercetarea relizată de mine generează puncte noi de referinţă pentru profesioniştii domeniului

şi pentru generaţiile viitoare dornice de a studia amănunţit tainele vocii umane, fiind la fel de

interesantă prin prisma deschiderilor ei, a conținutului informativ dar și a elementelor noi

aduse în analiza și tehnica cântului cult.

Autor: Maxim, Horia-Nicolae

Titlul: Stil şi interpretare în marile creaţii pentru pian şi orchestră ale secolului

al XX-lea



Scurtă prezentare:

Lucrarea abordează, în cele nouă secțiuni ale sale, multiple direcții de analiză – istorică,

stilistică, estetică și interpretativă – a creației concertante pentru pian a marilor compozitori și

pianiști virtuozi ai secolului trecut: Maurice Ravel, Serghei Rahmaninov, Serghei Prokofiev,

Igor Stravinsky, Béla Bartók, Dmitri Șostakovici și George Gershwin. Fundamentul selecției

este dat, dincolo de afinitățile personale, de valoarea demonstrată în timp de lucrările analizate

în această teză și de convingerea că în ele se regăsesc caracteristicile majore ale întregii arte

muzicale din epocă – spiritul novator și vastitatea câmpului stilistico-estetic. Totodată, nu

lipsește raportarea la tradiția genului și accentuarea ideii de continuitate, in aria structurală și

dramaturgică, remarcată la majoritatea autorilor abordați. Un alt aspect semnificativ surprins

în lucrare este influența marcantă a condiției de pianiști virtuozi a tuturor acestora asupra

actului creator, precum și accesul, datorat înregistrărilor ce-i au drept soliști, la direcții

interpretative provenite din surse primare. Studiul a necesitat o documentare solidă asupra

contextului cultural, în încercarea de a înțelege creațiile compozitorilor prin apartenența lor la

fenomenul mai larg al spiritualității și convingerilor generale promovate de societatea acelor

timpuri.

Autor: Măniceanu, Mihai

Titlul: Structuri supraoctaviante în Simfonia de Mihai Măniceanu

Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu

18


Scurtă prezentare:

Primul capitol al lucrării, O teorie a modurilor supraoctaviante, ordonează structurile modale

de acest tip pe baza unor principii de maximă generalitate. Pe parcursul celui de-al doilea

capitol am urmărit traseul stilistic al creaţiilor lui Ștefan Niculescu, apoi am analizat din punct

de vedere formal, sintactic și modal Psalmus, Undecimum, Deisis și Litanii la plinirea vremii.

Cel de-al treilea capitol conţine exemple de structuri supraoctaviante din lucrările proprii,

compuse anterior studiilor doctorale: Elegia, L’ange bleu, Étude lyrique. În cadrul capitolului

al patrulea am sintetizat caracteristicile transpoziționale și modulatorii ale acestor moduri,

compatibilitatea lor cu alte structuri modale și am lansat anumite sugestii vizavi de posibilele

întrebuinţări componistice ale acestora. Capitolul cinci, Sus pentru orchestră de cameră.

Organizare modală, descrie principiile de alcătuire ale celor două moduri supraoctaviante

utilizate şi maniera în care acestea evoluează. Cel de-al şaselea capitol, Simfonia, analizează

lucrarea din trei perspective: modală, formală și microstructurală (particularități melodice,

polifonice, armonice, eterofonice, ritmice și de orchestraţie). Ultimul capitol este reprezentat

de concluziile generale.

Autor: Mihalache, Victor-Fernando

Titlul: Muzica de film românească



Scurtă prezentare:

Lucrarea abordează, în cele cinci capitole componente, creaţia cinematografică prin prisma

coloanei sonore. Cercetarea ştiinţifică pe care am realizat-o prezintă mai multe direcţii,

elementele de istoric împletindu-se cu descrierea obiectivă, analitică a factorilor esenţiali în

conceperea strategiilor componistice. Dezvoltarea muzicii de film nu poate fi studiată fără o

apropiere de muzica de scenă, astfel încât abordarea creaţiilor de gen în teatru, dar şi a

evoluţiei muzicii de operă, o considerăm importantă pentru desăvârşirea demersului ştiinţific.

Totodată, un aspect important îl constituie captarea şi prelucrarea sunetului, care asigură

fondul tehnic peste care se suprapune coloana sonoră muzicală. Studierea cronologică a

diverselor tipologii estetice aparţinând cinematografiilor internaţionale este esenţială pentru

raportarea la muzica de film românească. Creaţiile sonore ce însoţesc producţiile

19

cinematografice din spaţiul autohton beneficiază de analize structurale detaliate, în care

muzica este analizată atât din punct de vedere al valenţelor estetice cât şi prin raporturile

temporale pe care acestea le impun în desfăşurarea acţiunii.

Autor: Oancea, Ruxandra-Maria

Titlul: Sonata pentru violoncel şi pian în contextul primei jumătăţi a secolului

XX



Scurtă prezentare:

Teza organizează şi descrie un repertoriu important al începutului de secol XX, şi anume

sonatele pentru violoncel şi pian, înfăţişând modalităţile în care sunt folosite genul şi forma de

sonată în dorinţa compozitorilor din Rusia (prin sonatele de Rahmaninov, Şostakovici,

Prokofiev), Austria (prin sonata lui Webern), Franţa (prin sonatele de Debussy, Poulenc) şi

America (prin sonatele de Barber, Carter), de a se îndepărta şi elibera de tipologia muzicii

germane ce domina cultura europeană. Având convingerea că un act interpretativ de calitate

este rezultatul unei bune înţelegeri a aspectelor componistice ale lucrării muzicale respective,

teza oferă fundamentul istoric / teoretic / compoziţional (inovaţii la nivel de formă, armonie,

ritm, frazare, tratare a instrumentelor, raporturi de dominanţă), ca suport de argumentare

pentru unele aprecieri şi consideraţii competente şi relevante privind interpretarea.

Recomandările se concentrează asupra unor detalii rafinate, care nu apar ca evidente chiar în

partiturile cu indicaţii abundente, dar care sunt esenţiale unei interpretări măiestrite ce pune în

valoare retorica piesei, în formarea unui parteneriat captivant violoncel-pian, aflat în slujba

aceloraşi idei muzicale.

Autor: Olteţeanu, Ana-Maria

Titlul: Repere asupra relaţiei formă-expresivitate muzicală – Aplicaţii ale

ştiinţelor cognitive în muzicologie

Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Buciu


Scurtă prezentare:

20

Teza pornește de la ipoteza conform căreia motivațiile pentru și conexiunile dintre forma și

expresivitatea muzicală sunt adânc sculptate în însuși sistemul cognitiv uman. Reunirea celor

două concepte se poate face înțelegând acest sistem. Capitolul I stabilește puncte de reper

asupra expresivității muzicale. Capitolul II pune bazele unor repere cognitive ale formei

muzicale, prin prisma diferitelor tipuri de memorie umană, a principiilor gestaltice,

categorizării, teoriilor moderne ale cogniției întrupate și situate din științele cognitive și

aplicațiilor muzicale ale metaforei. Capitolul III analizează relația formă-expresivitate

muzicală din perspectiva unor teorii neurologice, psihologice și computaționale moderne.

Capitolul IV explică bazele cognitive ale audiției muzicale, de la neurofiziologia auzului, la

percepția sunetului muzical, a scărilor sonore, melodiei, conturului melodic și tonalității până

la procesele cognitive ce se ocupă de formele muzicale și de stil. Capitolul V analizează la un

nivel mai profund potențialele modalități de obținere ale sensului muzical. Capitolul VI

prezintă analize muzicale formale și expresive. Capitolul VII prezintă direcții posibile de

continuare a cercetării.

Autor: Oprea, Elena-Codruţa

Titlul: Richard Strauss – creaţia de operă

Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr Cosma


Scurtă prezentare:

Teza de doctorat contribuie la cercetarea muzicologică prin abordarea creaţiei de operă a

compozitorului german Richard Strauss. Lucrarea a fost structurată pe patru capitole,

precedate de o introducere, ce motivează alegerea acestui subiect şi urmate de bibliografie şi o

o listă a partiturilor analizate. În capitolul I, după o scurtă biografie a lui Richard Strauss, se

continuă cu o trecere în revistă a genurilor muzicale abordate de acesta în opusurile sale,

precum şi consideraţii stilistice ce se desprind din prezentarea partiturilor poemelor simfonice

reprezentative. Partea a doua cuprinde analiza genurilor vocale, vizând în mod special liedul,

ca o preocupare constantă a compozitorului de-a lungul întregii sale vieţi. Capitolul III oferă o

prezentare şi o clasificare cronologică a operelor compozitorului german, distribuite în trei

perioade corespunzătoare parcursului profesional şi evoluţiei lui Richard Strauss în arta

componistică: începuturile sub semnul lui Richard Wagner, înclinaţia spre orizonturi

expresioniste, şi în fine schimbarea viziunii în favoarea unui limbaj tradiţional. Capitolul IV

21

este rezervat analizei partiturilor a trei capodopere lirice ale compozitorului, Salomeea –

Electra – Cavalerul Rozelor, făcându-se referire atât la alcătuirea libretului şi a dramaturgiei

muzicale, cât şi la abordarea specifică a elementelor de limbaj muzical şi rolul simbolic al

motivelor în configurarea sonoră a personajelor.

Autor: Palade (căsătorită Mituţ), Mihaela-Roxana

Titlul: Impactul parametrilor muzicali asupra psihicului uman

Coordonator: Prof.univ.dr. Magda Buciu


Scurtă prezentare:

Tratarea temei este complexă, implicând aspecte pluridisciplinare şi interdisciplinare, în

scopul aprofundării relaţiei dintre muzică şi psihicul uman. Domenii precum psihologia,

psihoacustica, fiziologia, neurologia sau muzicoterapia concură în evidenţierea influenţei pe

care o determină muzica, la nivelurile organismului – fizic, fiziologic, neurologic –, având

finalitate spre nivelul psihologic. Teza de doctorat este structurată în cinci capitole, care

evolează de la descrierea fenomenului muzical, la abordarea interdisciplinară a relaţii muzică

– psihic, elucidează aspecte ale influenţei parametrilor muzicali asupra proceselor psihice,

personalităţi şi conştiinţei umane, traează coordonate ale expresivităţii parametrirlor muzicali

şi implicaţiilor afective ale acestora şi evidenţiază particularităţile emoţionale pe care le

determină muzica în cazul cercetării pe copii preşcolari.

Autor: Pasăre, Dumitru

Titlul: Instrumentele muzicale populare aerofone în practica tradiţională

Gorjenească



Scurtă prezentare:

Lucrarea este dedicată tipurilor de instrumente aerofone tradiţionale folosite în practica

gorjenească. Autorul îşi propune o sinteză a evoluţiei instrumentelor aerofone şi a artei de a

cânta la aceste instrumente, o îmbinare armonioasă a tradiţiei cu inovaţiile aduse de

constructorii şi interpreţii gorjeni. Cercetarea instrumentelor muzicale populare aerofone din

22

zona Gorjului reprezintă un prilej de radiografiere, de altfel destul de dificilă a stadiului

constructiv, de tehnică instrumentală şi de expresie artistică specific naţională. Atât categoria

de instrumente populare aerofone mici ,,solzul de peşte, frunza, drâmba sau jucăriile

muzicale’’ cât şi categoria de instrumente populare aerofone mari ,,naiul, fluierul,

cavalul,cimpoiul sau acordeonul’’, au rădăcini proprii şi particulare în spaţiul culturii

folclorice româneşti, chiar dacă aceste instrumente se regăsesc şi la alte popoare. Tema se

dovedeşte oportună şi importantă, atât pentru problematica pedagogică în general prin

posibilitatea deschiderii unor noi perspective de dezvoltare a ştiinţei pedagogice, dar şi pentru

dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului muzical prin identificarea unor posibile repere de

reformare a sistemului educativ-muzical actual, în concordanţă cu specificul nostru cultural.

Studiul acestor instrumente constituie o contribuţie necesară la compensarea unei lipse acute a

materialului documentar din învăţământul de specialitate, toate acestea, privite prin prisma

unei îndelungate experienţe personale de instrumentist şi profesor a autorului.

Autor: Pecingină, Emanuel

Titlul: Conceptul cameral-vocal în arta corală românească. Corul Naţional de

Cameră MADRIGAL din Bucureşti



Scurtă prezentare:

Teza prezintă evoluţia conceptului cameral-vocal în arta corală românească având ca principal

exemplu Corul Naţional de Cameră “Madrigal” din Bucureşti, formaţie fondată de

prof.univ.dr. Marin Constantin în 1963. În capitolul I este definit conceptul cameral

urmărindu-se evoluţia muzicii corale de acest gen de la apariţia sa şi până în zilele noastre

pornind din Evul Mediu. Capitolul II urmăreşte creaţia coral-camerală în secolele XX şi XXI

atât în muzica românească precum şi în cea universală. Capitolul III se referă la specificul

interpretativ al conceptului cameral. Multe din creaţiile corale ale repertoriului universal şi

românesc pot fi adaptate la conceptul cameral. Capitolul IV pune sub lupă fenomenul coral-

cameral numit Corul Naţional de Cameră „Madrigal” din Bucureşti, formaţie ce a pus bazele

mişcării coral-camerale din România constituind o adevărată şcoală de cânt şi dirijat coral.

Edificatoare în acest sens este lucrarea discografică a dirijorului Marin Constantin -“Arta

construcţiei şi interpretării corale” realizată pe 10 discuri CD ,în care exemplele muzicale sunt

23

susţinute de Corul „Madrigal”. Capitolul V conţine analize interpretative de muzică corală

românească din experienţa personală a autorului tezei, în calitate de maestru corepetitor şi

dirijor la Corul Naţional de Cameră „Madrigal”. Concluziile generale legate de fenomenul

cameral-vocal şi evoluţia lui în arta corală românească, de exemplul constituit de Corala

„Madrigal”, precum şi premizele evoluţiilor corale ulterioare, încheie lucrarea.

Autor: Popadiuc (căsătorită Cristian), Carmen-Elena

Titlul: Elemente de stilistică interpretativă în creaţia componistică pentru violă

– J.S.Bach – W.A.Mozart – Fr.Schubert – J.Brahms – G.Enescu



Scurtă prezentare:

Precedată de o introducere și încheiată cu capitolul VI ce conține concluziile, lucrarea de

cercetare este concepută dintr-o suită de monografii științifice și interpretative care analizează

capodoperele literaturii muzicale concertante și camerale dedicate violei, creații desprinse

dintr-o perioadă de circa 200 de ani de istorie muzicală. Pe lângă analiza formală, în

deschiderea fiecărui capitol sunt prezentate date privitoare la încadrarea lucrării în epocă,

noutăți şi inovații din punct de vedere stilistic interpretativ, alături de câteva particularități

semantice, caracteristice stilului epocii respective, în multe cazuri cu considerații de

interpretare personală. Cercetarea conține următoarele compoziții cuprinse în capitole:

capitolul I- Concertul brandenburgic nr. 6 pentru două viole şi orchestră (bwv 1051) de

J.S.Bach; capitolul II- Simfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră de W.A.Mozart;

capitolul III conține două subcapitole: III.1 este intitulat Apariția unui nou instrument numit

arpeggione, III.2 Sonata pentru arpeggione și pian (D 821) de Fr. Schubert; capitolul IV

conține deasemenea două subcapitole: IV.1-Sonata nr. 1 pentru clarinet (sau violă) și pian

op. 120 de J. Brahms și IV.2-Sonata nr.2 pentru clarinet (sau violă) op.120 și pian de același

compozitor; capitolul V- Koncertstück pentru violă cu acompaniament de pian de G.Enescu.

Autor: Popescu-Stăneşti, Cristina-Anca

Titlul: Concepţia interpretativă în „Miroirs” şi „Gaspard de la Nuit” de

Maurice Ravel

24



Scurtă prezentare:

Această lucrare s-a născut din experienţa acumulată ca interpret a integralei lucrărilor pentru

pian solo de Maurice Ravel. Ea reprezintă un demers analitic exhaustiv, în care se pune accent

pe reliefarea caracterului muzicii. În Miroirs şi Gaspard de la nuit motivele muzicale sunt

explorate minuţios, apoi sunt comparate, relaţionate şi incluse în contextul general. Cercetarea

semantică - clădită pas cu pas, de la structurile de mici dimensiuni, până la cele mai complexe

– dovedeşte existenţa unei dramaturgii clare, coerente, arată traseul care trebuie urmat pentru

ca interpretarea să capete valoare. În esenţă, concepţiile expuse în capitolul Sinteze oglindesc

un mod propriu de a interpreta, de a simţi şi de a gândi muzica, dar în acelaşi timp reflectă

multe din aspiraţiile colective ale momentului prezent: speranţa în triumful binelui, dorinţa de

regăsire a sinelui şi a păcii interioare. Decriptarea textului muzical va fi de folos mai ales

tinerilor pianişti. Ei vor putea descoperi idei noi privind modul concret de sonorizare pentru

diversele stări sufleteşti sugerate de compozitor, îşi vor putea îndrepta eforturile către

regăsirea şi redarea acelor sensuri care au puterea de a emoţiona şi de a transforma publicul

receptor. Muzica lui Maurice Ravel - prin perfecţiunea detaliului integrat viziunii de ansamblu

- atinge profunzimi nebănuite.

Autor: Rădoiaş, Robert-Daniel

Titlul: Sergiu Celibidache – un fenomen muzical al secolului XX. O privire

monografică



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat debutează cu Date biografice şi activitatea dirijorală a lui Sergiu

Celibidache, prezentând, cronologic, evenimentele cele mai importante din viaţa maestrului

român, care vor ajuta la conturarea unui portret, ce ni-l înfăţişează atât pe omul Celibidache,

cât şi realizările artistice excepţionale ale acestuia. Dimensiunea pedagogică, parte din

manifestarea sa artistică atât de complexă, va fi expusă şi analizată în cel de-al doilea capitol,

bazându-ne pe elementele definitorii ale şcolii sale dirijorale, aşa cum ne sunt ele prezentate

de câţiva dintre discipolii săi. Capitolul al treilea, Sergiu Celibidache – dimensiunea teoretică

25

şi componistică, abordează conceptul filosofic, denumit fenomenologie, cu particularităţile

sale asupra discursului muzical, aşa cum a fost interpretat de către Celibidache şi adoptat în

exprimarea sa ca dirijor, pedagog, teoretician şi compozitor. Receptarea activităţii muzicale,

subiectul celui de-al patrulea capitol, surprinde câteva dintre manifestările actuale ale unor

Case de discuri şi Fundaţii, ce au ca prioritate cunoaşterea şi aprofundarea acestei moşteniri

culturale lăsate posterităţii de către Sergiu Celibidache. Al cincilea capitol, intitulat

Celibidache şi România, trece în revistă gândurile şi sentimentele profunde ale maestrului

român, faţă de locurile şi oamenii alături de care şi-a regăsit întotdeauna propria-i identitate.

Autor: Răducanu, Corina-Alexandra

Titlul: Tehnici impresioniste în creaţia lui Isaac Albeniz, Maurice Ravel şi

Marţian Negrea



Scurtă prezentare:

Lucrarea pleacă de la premisa că impresionismul este un curent al sinesteziei, al culorilor şi

sugestiilor sonore, al corespondenţelor stilistico-interpretative care generează o tehnică

pianistică diversă ce pune accentul pe puterea imaginii sonore care impune utilizarea tuturor

resurselor instrumentale, argument expus în primul capitol. Autoarea subliniază

particularităţile stilistice, caracteristicile esenţiale ale limbajului muzical, prin analiza

amănunţită şi fundamentată, cu o abordare a limbajului de natură semiotică, hermeneutică şi

fenomenologică, cu referire la agogică, dinamică, frazare, timbru, culoare, pedalizare, gest

interpretativ, arhitectură şi estetică muzicală. Aspectele interpretative sunt desprinse din

bogata activitate scenică a autoarei şi din cercetarea amănunţită a lucrărilor : II. Isaac Albeniz

- Iberia (caietul I), III. Maurice Ravel - Concertul pentru pian şi orchestră în Sol major şi IV.

Marţian Negrea - Trei Schiţe Româneşti şi Sonata op.5. În subcapitolul V.2. Proiecţii

metodice este prezentat un demers pedagogic aplicat Sonatinei de Maurice Ravel. Lucrarea

este însoţită de înregistrări din concert ale autoarei.

Autor: Rădulescu, Grigore-Ciprian

26

Titlul: Hermeneutica poetico-muzicală a eotinalei în tradiţia românească

(sec.XIX)



Scurtă prezentare:

Lucrarea de faţă, elaborată sub coordonarea Prof. Univ. Dr. Gheorghe Oprea, cuprinde analiza

literară şi muzicală a celor 11 Eotinale, care se cântă la Utrenia duminicilor, între laude şi

doxologie. Teza este structurată în şapte capitole, analiza pornind de la creaţiile celor mai

reprezentativi compozitori români de la începutul secolului al XIX-lea: Macarie Ieromonahul,

Anton Pann şi Dimitrie Suceveanu, îmbinând elemente de liturgică, istoriografie, paleografie

muzicală bizantină şi analiză etnomuzicologică. Capitolul I se ocupă de prezentarea celor 11

Eotinale în ritualul bizantin, evoluţia lor în universul manuscriselor, precum şi aspecte

tipiconale. Capitolul II prezintă în prima parte date legate de autorul textelor Eotinalelor, iar

în cea de-a doua parte o imagine evolutivă a acestui gen în tradiţia muzicală bizantină şi post-

bizantină. Capitolul III este închinat compozitorilor români autori de Eotinale şi modelelor lor

bizantine. Restul capitolelor constituie o analiză textuală, morfo-sintactică şi muzicală a

Eotinalelor. În anexe am inclus cele mai reprezentative Eotinale care au circulat în

principatele române şi la Sfântul Munte Athos, iar Bibliografia cuprinde 73 de titluri ce includ

enciclopedii, lexicoane, dicţionare, cataloage, studii de muzică psaltică.

Autor: Răsvan, Cătălin

Titlul: Modalităţi de valorificare a amprentelor interpretative pe instrumente

muzicale prin intermediul băncilor de sunet

Coordonator: Prof.univ.dr. Teodor Ţuţuianu


Scurtă prezentare:

Teza urmăreşte aplicabilitatea sistemului virtual digital în muzică şi este configurată în cinci

capitole cuprinzătoare, flancate de argument şi de concluziile finale. Fiecare din cele cinci

diviziuni ale lucrării se constituie în imagini-incursiuni în fascinantul şi complexul tărâm al

sistemului virtual digital, tratate din perspectiva exploatării avantajelor de necontestat, oferite

de noua tehnologie. Lucrarea tratează posibilităţile de neimaginat ale tehnologiei digitale,

27

utilizate în slujba creaţiei muzicale. În domeniul componistic, staţiile de lucru digitale

muzicale Pro Tools (Avid® Technology, Inc.), Cubase şi Nuendo (Steinberg Media

Technologies GmbH), au devenit un simbol de referinţă în muzica asistată de calculator.

Aparate muzicale virtuale complexe, samplerele de tip software precum HALion (Steinberg

Media Technologies GmbH) sau Kontakt (Native-Instruments GmbH) sunt capabile să

înmagazineze colecţii de bănci de sunet care pot include sute de instrumente muzicale

virtuale. Librăriile de sunet sunt prezente în toate formatele de sampler existente şi includ o

mare varietate de instrumente virtuale (simfonice, de percuţie, cu specific etnic, cu sunete

sintetizate, vocale, ori cu specific sonor al unei orchestre de jazz).

Autor: Rogoz, Matei Şerban

Titlul: Sonata pentru pian în secolele XVIII şi XIX. Aspecte stilistice şi

interpretative



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat este structurata în 3 capitole. Primul capitol, structurat în 10 subcapitole, se

referă la la drumul pe care termenul de “Sonată” îl parcurge până la cristalizarea genului.

Capitolul II, structurat în 5 subcapitole reprezintă o incursiune în Sonata pentru pian din

creaţia marilor “clasici vienezi”, Haydn, Mozart şi Beethoven, făcând referire şi la anumite

viziuni interpretative ale unor pianişti care au dedicat mare parte a repertoriilor lor Sonatelor

pentru pian din perioada “Clasicismului vienez”. Capitolul III, structurat în 9 subcapitole, va

urmări drumul parcurs de către Sonata în perioada “Romantismului” din secolul al XIX-lea,

fiind menţionate de asemenea şi viziuni interpretative reprezentative pentru lucrările destinate

genului de Sonata de către compozitorii menţionaţi în acest capitol.

Autor: Rusu, Iulian

Titlul: Tradiţia dirijorală în România. Stil, concepţie, spirit creator



Scurtă prezentare:

28

Sfârşitul secolului al XIX-lea, şi primele decenii secolului XX, au impus în istoria muzicii şi a

artei dirijorale, o serie de artişti români pe cele mai înalte trepte ale acesteia. Datorită lor,

şcoala românească de dirijat are astăzi un statut special în istoria artei interpretative dirijorale

naţionale şi internaţionale. Dirijorii români, din prima jumătate a secolului XX, (George

Enescu, George Georgescu, Ionel Perlea, Sergiu Celibidache, Constantin Silvestri, Thedor

Rogalski, Alfred Alessandrescu ş.a.) au dezvoltat, într-o perioadă scurtă de timp, o şcoală de

dirijat care astăzi, prin reprezentanţii săi, duce mai departe o moştenire de preţ devenită

tradiţie cu un stil şi o cocepţie proprie, caracteristici distincte în lumea muzicii astăzi.

Tehnica dirijorilor români contemporani este influenţată profund de gândirea şi abordarea

ştiinţifică a marilor pedagogi: Antonin Ciolan, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Constantin

Silvestri şi Constantin Bugeanu. Dirijorii români care conduc orchestrele din ţară s-au format

în centrele universitare muzicale de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Ei sunt astăzi continuatorii celor

care au pus bazele instituţiilor de spectacol şi concerte din România şi contribuie la

dezvoltarea acestora pe măsura idealurilor lor sonore.

Autor: Sârbu, Camelia-Anca

Titlul: Compozitori fondatori de ansambluri instrumentale – formaţii

bucureştene



Scurtă prezentare:

Teza oferă rezultatele unor cercetări aprofundate asupra legăturilor conceptuale existente între

compozitor şi ansamblul său instrumental. Focalizarea reflectorului pe formaţiile

instrumentale sau cu instrumente constituite de remarcabili compozitori în Bucureşti se

impune datorită efervescenţei creatoare şi interpretative care marchează acest reprezentativ

spaţiu cultural românesc. Prin urmare, se portretizează compozitorul şi formaţia sa

instrumentală urmărindu-se reliefarea aspectelor stilistice definitorii şi a valorii ansamblului

în funcţie de natura şi complexitatea repertoriului, realizarea unor conexiuni, neobservate

poate până în prezent, între temperamentul artistic al compozitorului şi configuraţia grupului

său instrumental. Această amplă dezbatere este precedată de o prezentare sintetizată a celor

mai reprezentative formaţii instrumentale înfiinţate de compozitori în Europa. Pentru

evidenţierea nivelului interpretativ al ansamblurilor fondate de compozitori în Bucureşti, s-au

29

analizat în detaliu importante partituri semnate de aceşti compozitori şi interpretate de

formaţiile lor.

Autor: Şerban-Pârâu, Oltea

Titlul: Popularitatea – concept modern sub influenţa difuzării muzicii prin disc,

mass-media audio-vizuale şi internet în cultura românească



Scurtă prezentare:

Cercetarea privind conceptul de popularitate în relaţie cu muzica, aflat în permanentă

relaţionare cu evoluţia difuzării muzicii de-a lungul secolelor, a implicat trei mari părţi. Cea

dintâi s-a referit la definirile ideii de popularitate în muzică şi la istoricul acestui tip de

abordare de-a lungul evoluţiei istoriei muzicii. Cea de a doua parte a urmărit istoricul

modalităţilor prin care muzica a devenit un element tot mai popular în societate prin

intermediul editării muzicii, a discului şi industriei discografice, a radioului şi televiziunii,

cinematografului, publicităţii sau internetului. Partea finală a urmărit conturarea – prin prisma

includerii muzicii populare în noţiunea de cultură populară – a evoluţiei conceptului de

popularitate în relaţie cu muzica clasică în România secolului XXI, făcând apel la mai multe

elemente concrete prezente în istoria recentă a vieţii muzicale româneşti, toate acestea

conducând către concluzia necesităţii de a acorda o atenţie sporită popularizării muzicii

clasice, necesitate tot mai acută în contemporaneitate.

Autor: Sibianu, Adina

Titlul: Coordonare şi subordonare în relaţiile armonice oglindite în lucrarea

As If ... pentru pian şi orchestră



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat înfățișează tehnici de compoziție și de organizare a materialului sonor

(totalul cromatic) în lucrări simfonice ale lui Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, precum și în

câteva creații proprii. Se pornește de la premisa că ordonarea înălțimilor se poate realiza prin

30

coordonarea elementelor în plan linear și/sau prin subordonarea elementelor (sunetelor sau

acordurilor), precum într-o muzică tonală, modală sau spectrală. În lucrarea As If... pentru

pian și orchestră îmbinarea dintre coordonare și subordonare se realizează cu ajutorul unor

obiecte sau evenimente sonore distincte (fragmente, structuri muzicale), care apar și reapar în

ipostaze diferite pe parcursul piesei, alăturate, suprapuse parțial sau total. Procedeele

componistice utilizate combină tehnica procesuală cu cea combinatorică, în care mulțimile de

obiecte finite reprezintă sunete, moduri, structuri modale, dar și fragmente de structuri

sintactice muzicale (celule, motive, fraze). Coordonarea apare în urma prelucrării melodice a

unor tetracorduri sau subserii de sunete prin procedee precum: permutarea sunetelor,

permutarea intervalelor, inversarea intervalelor, augmentarea prin inserția de sunete.

Subordonarea la nivel armonic se realizează prin utilizarea unor moduri și a unor centrii tono-

modali, precum și prin transpunerea diferitelor evenimente sonore pe parcursul piesei.

Autor: Soare, Constantin

Titlul: Sonata pentru chitară în perioada 1920 – 1950 – Generaţia

neoromantică



Scurtă prezentare:

În teza de doctorat am pornit în căutarea unei metode de analiză care să surprindă actul

interpretativ în desfăşurarea sa, instrument de lucru ce ne-a ajutat în atingerea obiectivelor

cercetării noastre. Cel mai important dintre acestea a fost evidenţierea trăirilor specifice, a

stărilor psihice (verbalizate prin intermediul unei liste de termeni cu conotaţie semantică) în

patru dintre cele mai importante sonate pentru chitară scrise de compozitorii aşa-zisei

„generaţii neoromantice”, ale căror nume, cu o singură excepţie, sunt legate de personalitatea

chitaristului spaniol Andrés Segovia: Ponce, Turina, José, Castelnuovo-Tedesco. Analiza a

urmărit, de asemenea, aspectele sintactice ale textului muzical, s-au făcut recomandări în ceea

ce priveşte tempo-ul, dinamica, agogica etc., au fost schiţate două grafice ale tensiunii

semantice; demersul analitic a fost încadrat de un capitol de perspective istorice, incluzând

date şi personaje-cheie în lumea chitarei şi de un capitol cu caracter sintetic, prezentând

trăsături stilistice comune în lucrările epocii şi perspective tehnice.

31

Autor: Stănescu, Irina

Titlul: Contribuţii componistice ale diasporei în peisajul muzicii contemporane

autohtone



Scurtă prezentare:

Scopul demersului propriu îl constituie reîntregirea puzzle-ul complex al muzicii româneşti

actuale prin cercetarea şi apropierea de compozitorii români contemporani din diaspora.

Primul capitol al tezei prezintă situaţia socio-culturală a secolului XX şi premisele care i-au

determinat pe unii compozitori să ia calea exilului. Acest fenomen este sesizabil pe parcursul

întregului secol, prelungindu-se chiar şi în cel următor. Cel de-al doilea capitol aduce în prim

plan microportrete ale respectivilor compozitori, surprinzând dualitatea traiectoriei lor: cea

iniţiată în România şi cea permisă de o societate mai dezvoltată ca aceea în care au emigrat.

Capitolul al treilea reprezintă o incursiune în istoria festivalului SIMN/SIMC prin prisma

prezenţei şi creaţiilor diasporei, eveniment-cheie în reluarea contactelor cu ţara natală şi

sintetizează idei referitoare la statusul folclorului în muzica diasporei contemporane, element

comun al limbajului lor. Totodată, demonstrează rolul pe care anumiţi compozitori îl atribuie

surselor din muzicile tradiţionale şi modalitatea de integrare a acestora în propriile creaţii. În

capitolul al patrulea sunt selectate, organizate şi dezbătute concluziv opinii ale diasporei vis-

à-vis de problematici existenţiale deduse din interviurile acordate presei româneşti precum şi

atitudini critice ale cronicarilor români referitoare la activitatea diasporei pe scenele

româneşti.

Autor: Stănescu, Mădălin-Alexandru

Titlul: Vioara în Barocul italian

Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu


Scurtă prezentare:

Teza de doctorat cu titlul Vioara în Barocul italian şi-a propus să aducă în discuţie reperele

unui repertoriu dintr-o perioadă de creaţie muzicală ce şi-a pus amprenta asupra dezvoltării

32

muzicii instrumentale şi a deschis drumul afirmării viorii în ipostază solistică. De asemenea,

teza reliefează rolul viorii în muzica italiană barocă, instrumentul fiind intrinsec legat de acest

spaţiu geografic. Plecând de la aceste premise, am conceput o lucrare structurată pe cinci

capitole – cu mai multe subcapitole – bibliografie şi anexe ce reprezintă o privire complexă

asupra repertoriului violonistic baroc italian din punct de vedere istoric şi analitic. Ea

surprinde principalele etape de evoluţie a tehnicii violonistice reflectate în creaţia unor

compozitori reprezentativi pentru secolele XVII-XVIII, dar şi reverberaţiile stilului baroc în

muzica secolului XX.

Autor: Toacsen, Adriana

Titlul: Concertele pentru pian şi orchestră în prima jumătate a secolului XX



Scurtă prezentare:

Teza propune o tratare muzicologică a traseului parcurs de lucrările concertistice pentru pian

la începutul secolului trecut. Studiul s-a concentrat pe analizarea compozitorilor ale căror

lucrări au avut o influenţă semnificativă asupra evoluţiei genului. Cercetarea a fost restrânsă

în mod convenţional, urmărind strict lucrările compuse în intervalul 1901-1950 care poartă

titlul de Concert. Teza este alcătuită din zece capitole, din care primul este o introducere în

traseul parcurs de genul concertului pentru pian de la momentul cristalizării acestuia, până la

intervalul propus cercetării şi în evoluţia artelor din acea perioadă. Următoarele opt reprezintă

studiul desfăşurat aplecat asupra compozitorilor aleşi, în vreme ce capitolul zece expune

concluziile. Curentele perioadei au marcat apariţia unor noi limbaje bazate pe noi estetici

melodice, transfigurări ale acusticii instrumentale prin utilizarea folclorului arhaic, alterarea şi

după caz anularea conceptului de formă muzicală, la care se adaugă şi o timbralitate

orchestrală mult îmbogăţită. Disonanţele stridente, ritmica complexă, dinamica variată

preponderent îndrumată către extrema superioară şi spre alternanţe violente, ostinato-ul şi

atonalismul au condus către o nouă transfigurare a esteticii instrumentale călăuzită către un

noncantabil căutat, o întoarcere la simplitate prin complexitate.

Autor: Tufeanu, Maria

33

Titlul: Tradiţii etnografice şi folclorice ale comunităţilor de bulgari din judeţul

Dâmboviţa



Scurtă prezentare:

Lucrarea se constituie într-un act de restituire a tradiţiilor etnografice şi folclorice din

comunităţile sus menţionate, comunităţi care au fost puţin cercetate din punct de vedere

etnofolcloric. Materialul a fost structurat în patru capitole. În primul capitol se tratează

aşezarea bulgarilor în spaţiul dâmboviţean de astăzi, modul în care s-au format cele trei

comunităţi distincte: satul Băleni Sârbi, cartierul Matei Voievod din Târgovişte şi satul Puntea

de Greci. Capitolul al doilea prezintă datele etnografice care definesc aceste comunităţi şi

anume: cultura materială şi spirituală ( limba, portul, arhitectura tradiţională, ocupaţiile) şi

obiceiurile. Capitolul al treilea, intitulat Creaţii folclorice ocazionale şi neocazionale este

structurat în două subcapitole, în care se prezintă cântece cântate în cartierul bulgăresc din

Târgovişte şi, respectiv, un deosebit repertoriu cules de la Maria Toma, bulgăroaică din satul

Băleni Sârbi. Capitolul al patrulea, este intitulat Tradiţie şi continuitate în comunităţile de

bulgari din judeţul Dâmboviţa şi prezintă aspecte contemporane ale obiceiurilor şi tradiţiilor

din comunităţile de bulgari dâmboviţene.

Autor: Ulieriu, Oana-Andra

Titlul: Ornamentica vocală: expresie sau artificiu (Specificul interpretativ în

repertoriul pentru vocea feminină gravă)



Scurtă prezentare:

Nevoia ancestrală de frumos a dus la desprinderea unor elemente din structurile utile, şi

transformarea lor în ornamente, proces observat în toate artele. În muzică, practica

ornamentală are la origine tendinţa spontană către improvizaţie. Ornamentica vocală

reprezintă totalitatea procedeelor de variaţie aplicate unor melodii iniţiale destinate creării

unui stil frumos, împodobit de cânt; ea a avut perioada de glorie în Baroc, mai ales prin

expresia ei cea mai specifică din domeniul operistic, Belcanto. Gustul pentru ornamentare,

34

precum şi formele ei au fost diferite de la o epocă la alta, oscilând între limitele unei extreme

abundenţe şi libertăţi, şi cele ale unei maxime sobrietăţi şi precizii. De aceea, studierea şi

cunoaşterea temeinică a ornamenticii, în diferite epoci stilistice, este indispensabilă

interpretării sau reeditării corecte a unei opere. După o incursiune istorică şi teoretică, sunt

abordate din punct de vedere analitic, tehnic şi interpretativ, douăsprezece exemple

reprezentative din repertoriul personal, care acoperă toate etapele evoluţiei ornamenticii

vocale, de la desprinderea solistică a vocilor din practica polifonică (înc. sec. XVII), până la

disiparea figurilor şi a ţesăturilor ornamentale, şi integrarea lor în discursul muzical melodic

(a doua jumătate a sec. XIX – sec. XX).

Autor: Vişenescu, Emil

Titlul: Clarinetul concertant în capodopere ale creaţiei muzicale româneşti



Scurtă prezentare:

Teza debutează cu Prolegomene, contextul socio-cultural, cu referire la evoluţia clarinetului

de la inventarea sa până la primele creaţii concertante ale secolului al XX-lea şi poziţia lui în

muzica românească. Cap.II-Lucrări concertante în creaţia românească, conţine analizele

lucrărilor concertante ale compozitorilor Aurel Stroe, Anatol Vieru şi Doina Rotaru. Cap.III-

Tehnicile extensive ale clarinetului în muzica nouă românească, prezintă modalităţile de

expresie ale muzicii noi. În Cap.IV-Fisiune şi fuziune timbrală în muzica de cameră

românească, sunt arătate procesele care se formează din amestecul timbral al sunetului

clarinetului cu acela al flautului, violei şi sunetelor pre-înregistrate, surprinse în lucrările

Viermi de măr de Dan Dediu şi Obssesivo de Doina Rotaru. Cap.V-Impactul psihologic al

creaţiilor muzicale româneşti pentru clarinet în lumea reală, surprinde efectul pe care lucrarea

pentru clarinet solo Fum compusă de Doina Rotaru îl produce asupra interpretului şi asupra

publicului. Cap.VI-Sinteze, cuprinde proiecţii metodice având ca bază de studiu Concertul

pentru clarinet De Simplici Duplex II de Diana Rotaru. Teza conţine tabele, grafice, note,

rezumat, bibliografie, webografie şi înregistrări audio–video ale autorului.

Autor: Vlad, Roman

35

Titlul: Fuziunea muzicii electronice cu muzica de divertisment, deschidere de

mare audienţă şi perspectivă expresivă

Coordonator: Prof.univ.dr. Liviu Dănceanu


Scurtă prezentare:

Teza abordează domeniul muzicii electroacustice atât sub aspectul cercetării muzicologice, de

analiză a problematicii proprii teritoriului artistic inedit – relevând apariţia şi evoluţia noului

gen muzical, în paralel cu noile tehnologii şi virtualităţile creatoare generate de acestea, pe

baza unei cuprinzătoare bibliografii şi a experienţei proprii – cât şi din punct de vedere

practic, componistic, în baletul Ochiul de Soare, pe un libret de Mircea Ştefănescu.

Muzica baletului propune îmbinarea unor construcţii clasice expuse de instrumentele soliste,

clarinet şi fagot, cu sonorităţi electronice pure şi mixte specifice creaţiei culte şi muzică

aparţinând genului de divertisment (tot creaţie proprie) – slow, house, pop – în scopul

obţinerii unui nou discurs muzical, posibilă punte către o înaltă expresie artistică sonoră.

Fixarea unor puncte de legătură între aspectele novatoare şi patrimoniul componistic permite

continuarea evoluţiei fireşti a actului creator, realizând împletirea moştenirii muzicale cu noul

în concordanţă cu uimitoarele cuceriri ale ştiinţei, înţelese, apropiate şi folosite pentru

îmbogăţirea valorilor prezentului, pentru a veni în întâmpinarea publicului deschis zonelor

artistice superioare.

Autor: Zamfir, Gabriel

Titlul: Ipostaze actuale ale categoriilor neocazionale din perspectiva

fenomenului folcloric muzical-vocal oltenesc



Scurtă prezentare:

Teza este structurată pe cinci capitole, iar în primul dintre acestea intitulat Oltenia din

perspectiva sincronică şi diacronică am optat pentru o organizare care ţine cont de evoluţia

cronologică, istorică, socială şi zonală a creaţiei de sorginte folclorică, decantată pe trei

nivele: Caracterul funcţional al folclorului oltenesc; genuri reprezentative, Rituri de trecere în

ţinuturi olteneşti, Datini de peste an. Din capitolul al doilea, Cântecul bătrânesc, începe

36

tratarea şi analizarea categoriilor folclorice neocazionale olteneşti, fiind menţionate atât Doina

(Cap.III) cât şi Cântecul propriu-zis (Cap.IV). Capitolul concluziv (Cap.V) Modalităţi de

valorificare ale repertoriului neocazional vocal, sintetizează pe de o parte mijloacele şi

procedeele prin care au fost valorificate creaţiile integrate categoriilor folclorice neocazionale

prin metoda statistică, mai nou în muzică şi mai puţin folosită până în prezent, dar care are

avantajul evidenţierii aspectelor cercetate dintr-o perspectivă obiectivă iar pe de altă parte

demonstrează valoarea şi vigoarea unor categorii neocazionale la momentul actual, prin

canale de referinţă ale mass – mediei.

Autor: Zeman (căsătorită Miclea), Rodica-Ortensia

Titlul: Elemente stilistice în repertoriul românesc pentru cvartet de coarde în

secolul XX



Scurtă prezentare:

Genul cvartetului de coarde devine o constantă a creaţiei compozitorilor începând cu

clasicismul, fiind un laborator al experimentelor de limbaj şi tehnici componistice care oferă

infinite posibilităţi timbrale şi expresive. Concepută în ordine cronologică, cercetarea

structurată în opt capitole extinde aria de preocupări asupra momentelor importante ale

istoriei muzicii româneşti, atrăgând atenţia asupra variatelor limbaje şi tehnici componistice

din creaţia românească. Cunoaşterea şi aprofundarea literaturii româneşti pentru cvartet de

coarde ne oferă o perspectivă a înţelegerii fenomenului muzical în general şi, în acelaşi timp,

limpezeşte traseele stilistice prezente în muzica românească. Fără a se dori exhaustivă,

lucrarea de faţă propune o privire de ansamblu asupra parcursului genului în secolulul XX.

Date post:	28-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	trinhliem
View:	274 times
Download:	7 times

Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB 2011

Documents