I.1. Caracteristica procesului epidemic 1.1.1. Complement simplu 1. Obiectul de studiu al epidemiologiei bolilor infecţioase este: procesul epidemic; 2. Obiectul de studiu al epidemiologiei ca ştiinţă medical-generală este: morbiditatea; 3. Intensitatea procesului epidemic poate fi determinată ca “sporadică”, “epidemică” şi “pandemică” în funcţie de: numărul bolnavilor. 4. Prin morbiditate sporadică se subînţelege: cazuri unice de infectare a oamenilor prin maladii infecţioase. 5. Durata în timp a focarului epidemic corespunde perioadei: durata maximă a perioadei de incubaţie din momentul dezinfecţiei terminale; 6. Indicele focalităţii reprezintă: numărul de cazuri ce revine unui focar. 7. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: tularemie, pestă. 8. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: rabie, pestă; 9. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: rabie, leptospiroză; 10. Focalitatea naturală este caracteristică pentru infecţiile: zooantroponoze. 11. Infecţii exotice sunt: maladii infecţioase nespecifice zonei date; 12. Enzootie este: morbiditatea animalelor, specifică regiunii date;
Transcript
I.1. Caracteristica procesului epidemic
1.1.1. Complement simplu 1. Obiectul de studiu al epidemiologiei bolilor infecţioase este: procesul epidemic;
2. Obiectul de studiu al epidemiologiei ca ştiinţă medical-generală este: morbiditatea;
3. Intensitatea procesului epidemic poate fi determinată ca “sporadică”, “epidemică” şi “pandemică” în funcţie de:
numărul bolnavilor.
4. Prin morbiditate sporadică se subînţelege: cazuri unice de infectare a oamenilor prin maladii infecţioase.
5. Durata în timp a focarului epidemic corespunde perioadei: durata maximă a perioadei de incubaţie din momentul dezinfecţiei terminale;
6. Indicele focalităţii reprezintă: numărul de cazuri ce revine unui focar.
7. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: tularemie, pestă.
8. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: rabie, pestă;
9. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: rabie, leptospiroză;
10. Focalitatea naturală este caracteristică pentru infecţiile: zooantroponoze.
13. Verigă a procesului epidemic este: mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;
14. La baza clasificării epidemiologice a antroponozelor stau: mecanismul de transmitere;
15. Factorul ce determină contagiozitatea bolnavului la antroponoze este: ambele.
16. Antroponoze sunt: febra tifoidă, rubeola;
17. Antroponoze sunt: scarlatina, tifosul exantematic;
18. O durată mai îndelungată a portajului este caracteristică pentru: HVB.
19. Mecanisme de transmitere sunt: fecal-oral, transmisiv;
20. Mecanisme de transmitere sunt: fecal-oral, de contact;
21. Mecanismul de transmitere la antroponoze este determinat de: localizarea agentului patogen în organismul sursă.
22. Ţânţarii pot fi vectori transmitători la: febră galbenă, febra Denge.
23. Vectorii transmitători au importanţă epidemiologică pentru: tifos exantematic, tularemie;
24. Sezonalitatea este caracteristică pentru: dizenterie;
25. Surse de agenţi patogeni la sapronoze pot fi: solul;
26. Un pericol epidemiologic mai mare ca sursă de infecţie îl prezintă: purtătorii cronici;
27. Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc: animalele;
28. Zoooantroponoze transmise de la animale xenantrope sunt: tularemia, rabia;
29. Animalele servesc ca sursă de agenţi patogeni pentru: salmoneloză, ornitoză;
30. Surse de agenţi patogeni pentru sapronoze sunt: solul şi apa;
31. Maladiile infecţioase după sursele de agenţi patogeni sunt divizate în: 4 grupuri;
32. Mai frecvent întâlnite la copii de vârsta fragedă sunt infecţiile: antroponoze;
33. La baza clasificării epidemiologice a zooantroponozelor stau: specificul relaţiilor ecologice ale omului cu animalele;
34. Rozătoarele servesc surse de agenţi patogeni pentru: listerioză, tularemie;
35. Surse de infecţie sunt: omul, solul;
36. Sapronoze sunt: tetanosul, holera.
37. O răspândire mai vastă în Republica Moldova au infecţiile: antroponoze;
38. Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc: şobolanii, gâştele;
39. La care zooantroponoze, în unele cazuri, surse de infecţie poate servi şi omul: pesta, salmoneloza;
40. Variaţiile morbidităţii în dinamica multianuală sunt elucidate de teoria: autoreglării sistemelor parazitare.
41. Fişa de urgenţă (despre caz de boală) se transmite la CSP: imediat la suspecţia maladiei contagioase;
42. Spitalizarea bolnavilor cu antrax, leptospiroză, bruceloză: este obligatorie conform indicaţiilor clinice;
43. Când se consideră un focar epidemic lichidat: la expirarea perioadei maxime de incubaţie la ultima persoană ce a fost în contact cu bolnavul.
44. Principala cauză a repartizării neuniforme a morbidităţii pe parcursul anului (sezonalitate) este:
activizarea mecanismului de transmitere într-o anumită perioadă de timp;
45. Indicele eficacităţii epidemiologice reprezintă raportul dintre: morbiditatea populaţiei, care nu este supusă măsurilor şi morbiditatea în populaţia care este supusă măsurilor.
46. În combaterea infecţiilor intestinale rolul principal îl au măsurile ce ţin de:
mecanismul de transmitere;
47. În combaterea şi dirijarea infecţiilor aerogene rolul principal îi aparţine: imunoprofilaxiei;
48. Izolarea obligatorie în staţionar se efectuează în cazul: portajului sănătos al tulpinilor lizogene de C.diphteriae;
49. Respectarea regulilor sanitaro-igienice de prelucrare a cărnii are importanţă deosebită în profilaxia:
teniozei;
50. Calculul duratei supravegherii focarului epidemic se efectuează din momentul: izolării bolnavului şi efectuării dezinfecţiei terminale;
51. Omul poate prezenta pericol ca sursă de infecţie în cazul următoarelor zooantroponoze: pestă.
52. Sporirea periodică a morbidităţii este specifică pentru: toate bolile infecţioase;
53. Factorii de realizare a mecanismului de transmitere fecal-oral sunt: produsele alimentare, apa;
54. Care verigă a procesului epidemic poate fi influenţată de factorii naturali: receptivitatea populaţiei.
55. Ubicuitare sunt considerate bolile infecţioase: cu răspândire globală;
56. Periodicitatea manifestărilor procesului epidemic, specifică anumitor boli infecţioase, este determinată de:
evoluţia păturii imune;
57. Clasificarea maladiilor infecţioase conform mecanismului de transmitere se efectuează în baza:
afinităţii agentului cauzal faţă de anumite ţesuturi ale macroorganismului;
58. Cale de transmitere a maladiilor infecţioase este: totalitatea elementelor (obiectelor) mediului ambiant care asigură transmiterea agentului cauzal de la sursa de infecţii la populaţia receptivă;
59. Mecanismul de transmitere este un proces realizat în: trei etape;
60. Mecanismul vertical de transmitere a maladiilor infecţioase presupune: contractarea infecţiei în perioada dezvoltării intrauterine şi/sau în timpul naşterii fătului;
61. Fenomenul de premuniţie este o urmare a: contactului frecvent cu agentul cauzal al maladiilor infecţioase în doze mici.
62. Supravegherea epidemiologică este: evaluarea permanentă a stării sănătăţii publice;
63. Supravegherea epidemiologică se bazează pe: pe ambele din cele menţionate anterior.
1.1.2. Complement compus 64. Concepţiile de bază ce explică mecanismul dezvoltării procesului epidemic, sunt:
teoria mecanismului de transmitere; teoria focalităţii naturale; teoria autoreglării sistemelor parazitare;
65. Verigi ale procesului epidemic sunt: sursa de agenţi patogeni; mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni; populaţia receptivă.
66. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: leptospiroză; tularemie; rabie;
67. Infecţii cu focalitate naturală sunt: pesta; febra galbenă; tularemia;
68. Focalitatea naturală este caracteristică pentru: pestă; tularemie; rabie;
69. Sapronoze sunt: tetanosul; holera; legionelozele;
70. Din lista propusă alegeţi sursele posibile de agenţi patogeni: purtătorii sănătoşi;
păsările; rozătoarele;
71. Surse de agenţi patogeni pot fi: animalele domestice; animalele xenantrope; rozătoarele;
72. Mecanisme de transmitere ale agenţilor patogeni sunt: respiratoriu; fecal oral; transmisiv;
73. Prin mecanismul fecal oral se realizează transmiterea: poliomielitei; HVE; enterovirozelor provocate de Koksaki, ECHO.
74. Mecanismul transmisiv este caracteristic pentru următoarele maladii infecţioase: pestă; tularemie; tifos exantematic.
75. Regulile medico-sanitare internaţionale deligă la informarea de urgen-ţă (24 ore) a OMS în caz de: înregistrare a unui caz de boală convenţională la om; depistării ţânţarilor sau mamiferelor infectate cu virusul febrei galbe-ne; c) depistarea rozătoarelor sinantrope sau xenantrope infectate cuY. pestis;
76. Fişa de urgenţă e necesar a fi transmisă: imediat în caz de suspecţie a unei maladii infecţioase cu declarare nominală; nu mai târziu de 12 ore din momentul depistării bolnavului; până la efectuarea dezinfecţiei terminale în focar.
77. Măsuri antiepidemice direcţionate asupra sursei de agenţi patogeni: deratizarea; izolarea;
78. Criterii de lichidare a focarului epidemic sunt: efectuarea dezinfecţiei terminale; depistarea agentului patogen; supravegherea asupra persoanelor contacte pe durata maximă de in-cubaţie din momentul efectuării dezinfecţiei terminale.
79. Măsuri antiepidemice direcţionate asupra mecanismului de transmitere a agenţilor patogeni: dezinfecţia; dezinsecţia; sterilizarea;
80. La organizarea şi efectuarea măsurilor antiepidemice în focar participă: medicul de familie; asistenta medicală de sector; medicul infecţionist din cabinetul de boli contagioase;
81. Anamneza epidemiologică este colectată de:
medicul de familie; medicul ce a suspectat boala la pacient; medicul epidemiolog; medicul infecţionist ce consultă pacientul.
82. Medicul ce a suspectat un caz de boală transmisibilă trebuie să: colecteze anamneza epidemiologică să transmită informaţia de urgenţă la CSP; să organizeze dezinfecţia curentă în focar; să determine varianta de izolare a bolnavului.
83. Dispensarizarea convalescenţilor are importanţă epidemiologică în ca-zul: HVB; febrei tifoide;
84. Supravegherea epidemiologică include: înregistrarea cazurilor de boală; analiza epidemiologică a morbidităţii; analiza eficacităţii măsurilor antiepidemice efectuate; aprecierea situaţiei epidemiologice.
85. Spitalizarea este obligatorie în cazul: febrei tifoide; tifosului exantematic; tetanosului.
86. Măsuri de bază în profilaxia infecţiilor intestinale sunt: depistarea surselor de infecţie; depistarea şi sanarea purtătorilor; măsurile de ordin sanitaro-igienic; dezinfecţia profilactică şi de focar.
87. Drept bază a clasificării epidemiologice a maladiilor infecţioase poate servi: sursa de infecţie; mecanismul de transmitere a infecţiei; apartenenţa ecologică a animalelor.
88. Procesul epidemic răspândit pe cale de transmtere contact-habitual se caracterizează prin: evoluţia cazurilor în lanţ; afectarea uniformă a tuturor contingentelor de vârstă; transmiterea agenţilor patogeni ai HVA, escherihiozelor, etc.
89. Erupţia de tip alimentar se caracterizează prin: sezonalitate evidentă; perioadă minimă de incubaţie;
90. Factori sociali, care pot iniţia apariţia procesului epidemic, pot fi: situaţia social-economică a populaţiei ţării; apartenenţa religioasă;
91. Factori naturali, ce favorizează declanşarea procesului epidemiologic în populaţie, pot fi: landşaftul teritoriului; temperatura şi umiditatea aerului; presiunea atmosferică.
92. Factori biologici, ce contribuie dezvoltării procesului epidemic în po-pulaţie, pot fi: receptivitatea populaţiei; rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
93. Etape ale mecanismului de transmitere sunt: eliminarea agentului cauzal al maladiei infecţioase din sursa de in-fecţii în mediu ambiant; menţinerea agentului patogen în mediu ambiant; pătrunderea agentului cauzal în populaţia receptivă.
1) în timp; a ) sezonal, ciclitate2) după intensitate; b) epidemii, pandemii3) după contingente de populaţie; c) sex, vârstă
95. Manifestarea procesului epidemic şi nivelul morbidităţii: 1) sporadic; 2) endemic; 3) epidemic; 4) pandemic;
a) cazuri unice de boală; b) morbiditatea specifică pentru un anumit teritoriu; c)nivelul major al morbidităţii în mai multe regiuni ale ţării; d) nivelul majorat al morbidităţii în mai multe ţări sau continente.
1a,2b,3c,4d
96. Grupa de infecţii:Sursa de agenţi patogeni:
1) zoonoze; a) omul;
2) antroponoze; b) solul, apa;3) sapronoze; c) animalele.
1c,2a,3b
97. Drept surse de infecţie pentru următoarele grupuri de infecţie servesc: 1) antroponozele; 2) zooantroponozele; 3) sapronozele;
a)apa, solul; b)omul bolnav, purtătorul; c)animalele bolnave sau purtătoare de infecţii.
1b,2c,3a
98. Forma nosologică: Manifestări ale procesului epidemic:1) holera; a) focalitate naturală;2) pesta; b) pandemie;3) difteria; c) epidemică;4) malaria; d) limitată de factori biologici.
2a,1b,3c,4d
99. Căile de transmitere şi manifestările procesului epidemic la febră tifoi-dă: 1) hidrică; 2) alimentară; 3) contact habitual;
a) nu este asociată cu o anumită perioadă a anului; b) sunt afectate nu numai persoane adulte, dar şi copii; c) numărul de cazuri, de obicei, nu este mare.
1a,2b,3c
100. Sezonalitatea:Forma nosologică:
1) morbiditate uniformă pe parcursul anului; a) HVA;1) toamnă-iarnă; b) HVB;2) vară-toamnă; c) dizenterie;3) iarnă-primăvară; d) rujeola.
2a,1b,3c,4d
101. Forma nosologică:Mecanismele de transmitere:
1) poliomielită; a) transmisiv;2) hepatită virală B; b) fecal-oral;3) febra galbenă; c) de contact;4) tetanos; d) vertical.
3a,1b,4c,2d
102. Stabiliţi corespunderea între grupul de infecţie şi mecanismul de trans-mitere:
a) infecţia meningococică, rubeola, scarlatina; b) pesta, tifosul recurent, febra galbenă; c) toxoplasmoza, HVB, rubeola; d) rabia, scabia, tetanosul; e) HVA, salmoneloza, febra tifoidă.
2a,4b,5c,3d,1e
103. Forma nosologică:
Mecanismul de infectare:
1) tifosul recurent; a) inoculare specifică;
2) febra tifoidă; b)contaminare nespecifică;
3) malaria; c)contaminare specifică.
3a,2b,1c,
104. Forma nosologică: Calea de transmitere:
1) febra tifoidă; a) aerogenă;2) rujeola; b) hidrică;3) salmoneloza; c) alimentară;4) HVB;2a,1b,3c,4d d) sanguină.
105. Forma nosologică: Calea de transmitere:1) febra tifoidă; a) hidrică;2) HVB; b) parenterală;3) bruceloză; c) alimentară;1a,2b,3c,4d contact direct.
106. Forma nosologică: Factorii de transmitere:1) bruceloza; a) laptele;2) salmoneloza; b) ouăle, carnea;3) HVC; c) sângele;4) holera;1a,2b,3c,4d d) apa.
107. Forma nosologică:Mecanismul de infectare:
1) malaria; a)contaminare nespecifică;
2) tifosul exantematic; b) inoculare nespecifică;
3) dizenteria; c)contaminare specifică;
4) antraxul;3a,4b,2c,1d d) inoculare specifică.
108. Forma nosologică: Vectorul transmiţător:1) malaria; a) căpuşa;2) tifosul exantematic; b) puricele;3) tularemia; c) ţânţarul;4) pesta;3a,4b,1c,2d d) păduchele.
109. Importanţa epidemiologică a investigaţiilor de laborator la externarea bolnavilor cu: 1)HVA; 2)dizenterie; 3)febră tifoidă;
a) majoră; b) nu are; c) nu tot timpul sunt necesare.
3a,1b,2c
110. Grupul de măsuri: 1) măsuri asupra sursei de infecţie; 2) măsuri asupra mecanismului de transmitere a agentului patogen; 3) măsuri direcţionate spre formarea nereceptivităţii colectivelor; 4) măsuri de ordin general.
4a,1b,2c,3d
Exemple de măsuri:a) educaţie pentru sănătate, investigaţii de laborator; b) deratizarea, depistarea omului bolnav, izolarea, tratamentul lui, sa-narea purtătorilor; c) dezinsecţia, sterilizarea, dezinfecţia; d) vaccinarea şi revaccinarea populaţiei.
111. Forma nosologică: Măsuri antiepidemice:1) rujeola; a) sanitaro-igienice;
2) malaria;b) deratizarea, dezinsecţia;
3) pesta; c) vaccinarea;4) enterovirozele ECHO, Coxsackie;4a,3b,1c,2d d) dezinsecţia.
112. Forma nosologică: 2a,1b,3c,4dMăsura antiepidemică de bază:
1) scarlatina;a) vaccinoprevenţia;
2) poliomielita;b) măsuri de ordin general;
3) dizenteria;c) dezinfecţia;
4) pesta;d) deratizarea.
113. Forma nosologică: 1a,2b,3c Măsura antiepidemică:1) febra galbenă; a) dezinsecţia;2) febra tifoidă; b) dezinfecţia;3) poliomielita; c) imunoprofilaxia.
114. Forma nosologică:Măsura antiepidemică de bază:
1) poliomielita; a) sanitaro-igienică;2) dizenteria; b) vaccinarea;3) malaria; c) prevenirea importului.
2a,1b,3c
115. Forma nosologică: 1a,2b,3a,4b Măsura antiepidemică:
1) febra galbenă;2) varicela; a) spitalizare obligatorie;
3) difteria;b) posibil tratament ambulator.
4) scarlatina;116. Forma nosologică: 3a,1b,2c,4d Indicaţii către spitalizare:
1) tularemia; a) epidemiologice;2) holera; b) clinice;3) purtătorul de C.diphteriae; c) clinico-epidemiologice;4) rujeola; d) nu este obligatorie.
1.2.1. Complement simplu 119. Dezinfecţia curentă se efectuează:
multiplu, în perioada de contagiozitate pe măsura eliminării agentului patogen în mediul ambiant.
120. Cea mai veridică metodă de control al calităţii dezinfecţiei este cea: bacteriologică;
121. Pentru efectuarea dezinfecţiei se folosesc următoarele preparate: baze, lizol;
122. Dezinfecţia prin metoda chimică e necesară în focarele de: HVE.
123. În scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea dezinfecţiei este utilizată: soluţia de clorură de var activată;
124. Cloramina se utilizează sub formă de: soluţie;
125. Clorura de var (praf) poate fi utilizată în dezinfecţie, dacă conţine clor activ nu mai puţin de: 16,0 %;
126. În focarele de tuberculoză dezinfecţia se efectuează cu soluţie de clorură de var în concentraţie de: 5,0 %.
127. În practica medicală apa oxigenată se foloseşte în concentraţii: 0,1–6,0%;
128. Obiectele confecţionate din lână sau fibre sintetice pot fi dezinfectate în etuve: cu vapori şi formalină;
129. Dezinfecţia se efectuează la temperaturi mai joase în etuva: cu vapori şi formalină;
130. Sterilizarea are drept scop: nimicirea microflorei.
131. Clorura de var e raţional a fi folosită sub formă de: soluţie;
132. Soluţiile activate de clorură de var se prepară prin: adăugarea sărurilor de amoniu.
133. În clorura de var praf concentraţia minimă de clor activ care mai permite utilizarea ei e de: 16,0%.
134. Clorura de var (standard) conţine clor activ: 25,0 %;
135. În practica medicală apa oxigenată se foloseşte în concentraţii de până la: 6,0 %;
136. Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată în focarul de: difterie;
137. Dezinfecţia terminală se efectuează din momentul izolării sursei în primele: 6–12 ore;
138. În scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea dezinfecţiei terminale se folosesc: activatori.
139. Dezinfecţia are importanţă mai mare la infecţiile cu mecanism: fecal oral;
140. Clorura de var are la baza mecanismului bactericid de acţiune: oxidarea;
141. Dezinfecţia are drept scop: nimicirea sau înlăturarea microflorei patogene;
142. Dezinfecţia curentă este organizată de către: medicul de familie;
143. Dezinfectanţi chimici sunt: fenolul, iodul;
144. Dezinfecţia se efectuează în dependenţă de: rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
145. Controlul bacteriologic al calităţii dezinfecţiei terminale poate fi efectuat (din momentul finalizării dezinfecţiei):
între 45 minute şi 2 ore;
146. Un timp mai scurt este necesar pentru prepararea soluţiilor de lucru (din praf) de: cloramină;
147. Necesitatea efectuării dezinfecţiei terminale este determinată de: rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
148. Dezinfecţia curentă în cazul dizenteriei se efectuează: pe măsura eliminării agentului patogen.
149. Dezinfecţia de etuvă este strict necesară în cazul: febrei tifoide;
150. Sterilizarea are importanţă majoră în profilaxia: HVC, botulismului.
151. Dezinsecţia este una din măsurile de bază la: tifos exantematic, malarie.
152. Repelenţi sunt: dietiltoluolamida, dimetilftalatul;
153. Pentru prelucrarea sanitară a părului bolnavilor cu pediculoză poate fi utilizat: şamponul anti-P, carbofosul.
154. Dezinsecţia are importanţă majoră în cazul: tifosului exantematic,
155. Pentru prelucrarea pacientului cu pediculoză pot fi folosite: nitiforul, metilacetofosul;
156. Dezinsecţia poate fi efectuată prin metoda: ambele.
157. Insecticide sunt: flicidul, acetofosul;
158. Repelente sunt: albihtolul, dietiltoluolamida.
159. Selectaţi măsura antiepidemică direcţionată asupra sursei de agenţi patogeni: deratizarea;
160. Rodenticide sunt: tiosemicarbazidul, ratindanul;
161. Rodenticide sunt: ratindanul, fosfidul de zinc;
162. Necesitatea efectuării deratizării poate să apară în cazul: trichinelozei.
163. Selectaţi măsura realizată de serviciul nemedical: salubrizarea sanitară în localităţi;
164. Spitalizării conform indicaţiilor epidemiologice sunt supuşi: bolnavii cu boli infecţioase din grupele periclitate
165. Una dintre măsurile antiepidemice, orientate asupra verigii a doua a procesului epidemic, este: dezinsecţia.
166. Întreruperea transmiterii maladiilor infecţioase pe cale hidrică prevede: decontaminarea apei potabile;
167. Dezinfecţia curentă este efectuată obligator în: dispensarul de tuberculoză;
168. Pentru determinarea resturilor de detergent pe instrumentariu medical se utilizează proba: cu fenolftaleină.
1.2.2. Complement compus 169. Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată:
în focar după spitalizarea bolnavului; în cazul reprofilării unui staţionar de maladii infecţioase în unul de profil terapeutic.
170. Selectaţi preparatele ce posedă efect bactericid, virulicid, sporacid şi fungicid: clorură de var; lizol;
171. În dezinfecţie sunt utilizate următoarele grupuri de preparate chimice: oxidanţi; activatori; preparate ce coagulează proteina; preparate ce denaturează proteina;
172. Dezinfecţia terminală se efectuează în focarele de: dizenterie; HVA; febră tifoidă;
173. Tipuri de etuve utilizate în practica de dezinfecţie: cu formalină; cu vapori; cu aer uscat fierbinte;
174. Dezinfecţia chimică este necesară în focarele de: antrax; difterie; febră tifoidă;
175. Cerinţe către păstrarea dezinfectantelor: loc uscat; la întuneric;
176. Clorura de var-praf este folosită în dezinfecţia: excrementelor lichide; WC-urile din localităţile rurale fără sistem de canalizare; maselor vomitive;
177. Dezinfecţia de etuvă este necesară în focarele cu: febră tifoidă; difterie;
178. Soluţia de apă oxigenată cu detergent poate fi folosită: o singură dată, imediat după preparare; în diferite concentraţii (0,1–6,0 %); după încălzire.
179. Care dintre preparatele indicate se pot utiliza ca dezinfectanţi: substanţe ce conţin clor activ; fenolul; lizolul; peroxidul de hidrogen.
180. Ce influenţează eficacitatea dezinfecţiei: concentraţia soluţiei; expoziţia; volumul soluţiei la un m;
181. Eficacitatea acţiunii soluţiilor dezinfectante depinde de : temperatura soluţiilor dezinfectante; concentraţie; expoziţie; prezenţa activatorilor.
182. În ce caz este indicată efectuarea dezinfecţiei terminale: în legătură cu situaţia epidemiologică secţia pentru bolnavi cu dizenterie se reprofilează pentru internarea bolnavilor cu gripă; secţia pentru bolnavi cu HVA se reprofilează pentru bolnavi cu dizenterie; bolnavul cu febră tifoidă este spitalizat.
183. În dezinfecţie pot fi utilizaţi următorii agenţi: vapori; aer fierbinte; mecanici; chimici.
184. Etapele de sterilizare a instrumentelor medicale cu utilizare multiplă: curăţire presterilizatorie; împachetarea materialelor pentru sterilizare; sterilizarea;
185. Soluţiile de lizol sunt folosite în: dezinfecţie; cazul focarelor de tuberculoză.
186. În etuva cu vapori pot fi prelucrate următoarele obiecte: hainele de bumbac; lenjeria de pat de bumbac.
187. În etuva cu vapori pot fi dezinfectate următoarele obiecte: saltele, perne;
188. Etuvele cu vapori şi formalină sunt folosite: în regim diferit de lucru pentru dezinfecţie şi dezinsecţie; dezinfectarea hainelor din fibre sintetice.
189. Prelucrarea hainelor în etuvă este necesară în cazul focarelor de: febră tifoidă; difterie; tifos exantematic.
190. Se sterilizează instrumentele medicale: ce contactează cu suprafaţa plăgii; ce contactează cu sângele; ce contactează cu preparatele aplicate parenteral;
191. În scopul prelucrării bolnavului cu pediculoză poate fi utilizat: benzilbenzoatul; metilacetofosul;
192. În scopul nimicirii vectorilor transmitători sunt utilizate preparate din grupul: acaricidelor; ovicidelor.
193. Examinării la pediculoză necesită a fi supuşi: bolnavii la internare în staţionar; persoanele internate la azilurile pentru bătrâni; copii de la şcoli-internat; gravidele în cadrul internării la maternitate.
194. Dezinsecţia e necesară în focarele de: scabie; pestă;
195. Numiţi trei cele mai ecologice metode de dezinsecţie: mecanică; fizică; biologică;
196. Prelucrarea bolnavilor cu pediculoză este efectuată cu participarea obligatorie a personalului medical în cazul: instituţiilor preşcolare; internate; spitale;
197. Repelenţii sunt utilizaţi la: prelucrarea hainelor; impregnarea corturilor, partierelor ş.a.; aplicarea pe cutanee;
198. Care dintre preparatele enumerate sunt insecticide: acetofosul; piretrum; metilacetofosul.
199. Deratizarea poate fi efectuată prin metoda: biologică; chimică; mecanică;
200. Din măsurile orientate la sursa de infecţie fac parte: vizitarea bolnavului la domiciliu; investigarea bolnavului cu boală infecţioasă la internare; examinarea planificată a lucrătorilor serviciului de alimentaţie publică; examinarea de laborator a persoanelor de contact.
201. În instituţiile de copii, curative sau alimentare momelile cu rodenticide se permit a fi: aplicate în absenţa copiilor; amplasate în cavităţi speciale; aplicate în zilele de odihnă.
202. Din măsurile profilactice fac parte: prevenirea poluării cu microorganisme ale mediului ambiant; decontaminarea apei în conformitate cu cerinţele standardului pen-tru apa potabilă; profilaxia pătrunderii infecţiei în obiectele cu semnificaţie epide-miologică; protecţia sanitară a teritoriului de importul şi răspândirea infecţiei;
203. Selectaţi măsurile antiepidemice, care sunt efectuate de forţele medicale: vaccinarea populaţiei; activităţi de educaţie pentru sănătate.
1.2.3. Stabiliţi corespunderea între: 204. Procentajul soluţiei cloraminei şi cazul utilizării 1a,2b,3c,4d:
1) forme vegetative ale bacteriilor; 0,1 – 1,0 – 2,0%;2) infecţii virale; 1,0 – 3,0%;3) tuberculoză şi micoze; 5,0%;4) forme ale bacteriilor sporulate; 10,0%.
205. Forma nosologică şi dezinfecţia chimică 3a,2b,1c,4d: 1) esherichioze; 2) holeră; 3) botulism; 4) scarlatină;
a) nu se efectuează; b) cu forţele specialiştilor de la centrul de dezinfecţie; c) cu forţele proprii ale persoanelor din focar; d) se efectuează selectiv (nu în toate focarele).
206. Preparatul2a,4b,1c,3d: Efectul produs:1) crezol; a) repelent;2) albihtol; b) dezinsectant;3) ratindan; c) dezinfectant;4) metilacetofos; d) rodentic.
207. Preparate şi grupul de preparate 2a,1b,4c,3d: 1) hexaclorciclohexan; 2) fenol; 3) dietiltoluolamidă; 4) monoftorină;
a) dezinfectant; b) dezinsectant; c) rodenticid; d) repelent.
208. Preparate şi grupul de preparate 2a,1b,4c,3d: 1) clorură de var; 2) crezol; 3) monoftorină; 4) chiuzol;
a) dezinfectant ce coagulează proteina; b) dezinfectant oxidant; c) repelent; d) rodenticid.
209. Stabiliţi corespunderea între substanţe şi grupe de preparate 1a,2b,3c: 1) crezol, formalin, fenol; 2) nitifor, carbofos, piretrum; 3) ratindan, zoocumarin, fosfid de zinc; .
a) dezinfectanţi; b) dezinsectanţi; c) deratizanţi
210. Modul de acţiune şi grupe de preparate 1a,2b,3c,4d: 1) oxidanţi ai proteinei agentului cauzal; 2) denaturanţi; 3) coagulanţi;
a) clorură de var, cloramină; b) formalină; c) fenol, crizol, acizi.
I.3. Imunoprofilaxia
1.3.1. Complement simplu 211. Intervalul minim între vaccinurile planificate e de:
1 lună;
212. În Republica Moldova vaccinarea planificată nu este prevăzută contra: HVA.
213. Vaccinul BCG se administrează: intracutan.
214. Vaccinarea în mod planificat în Republica Moldova se efectuează contra: tetanosului, parotiditei epidemice.
215. Imunitatea transplacentară are o durată de: câteva luni.
216. După suportarea unor infecţii apare imunitate: naturală activă;
217. O cale posibilă de formare a imunităţii active artificiale este: folosirea anatoxinei;
218. O cale posibilă de formare a imunităţii active naturale:
premuniţia.
219. Timpul necesar pentru formarea imunităţii active postvaccinale este de: câteva săptămâni.
220. În organism se introduc prin metoda fracţionată: seruri heterologice.
221. Serul antidifteric se foloseşte: în scop de tratament.
222. Vaccinul viu este utilizat în imunoprofilaxia: poliomielitei;
223. Vaccinurile vii se utilizează contra: tuberculozei, poliomielitei;
224. Anatoxina este utilizată în profilaxia: tetanosului;
225. Peroral se administrează vaccinul: antipoliomielitic;
226. Estimarea probelor tuberculinice se efectuează peste: 72 ore.
227. Bacteriofagii sunt indicaţi pentru formarea: nici uneia din cele enumerate.
228. Vaccinarea are importanţă majoră în dirijarea procesului epidemic al: HVB;
229. O durată mai lungă a imunităţii se obţine după administrarea: anatoxinelor.
230. Intervalul minim între administrările planificate ale vaccinurilor este de: 1 lună;
231. În mod planificat vaccinarea se efectuează contra: parotiditei epidemice, tusei convulsive.
232. Intervalul minim dintre aplicarea vaccinului şi imunoglobulinei este de: 2 săptămâni;
233. Reacţiile serologice sunt utilizate în aprecierea eficacităţii vaccinărilor contra: difteriei.
234. Contra tuberculozei, în calendarul de vaccinări al Republicii Moldova sunt prevăzute: revaccinare;
235. Imunitate de o durată mai lungă se obţine după vaccinarea contra: rujeolei.
237. Vaccin corpuscular inactivat se utilizează contra: tusei convulsive.
238. Vaccinările contra difteriei se efectuează cu: anatoxină;
239. În Republica Moldova vaccinarea planificată se efectuează contra: 12 forme nosologice.
240. Vaccinul antiparotiditic se administrează concomitent cu vaccinul: rujeolei.
241. Rezultatele pozitive în proba Mantoux indică: nu este un indiciu pentru soluţionarea problemei revaccinării.
.\242. Cursul condiţionat de vaccinări antirabice se indică:
persoanelor muşcate de animale care sunt sub supraveghere;
243. Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat se administrează: peroral;
244. Vaccinările contra poliomielitei se efectuează concomitent cu vaccinările contra: tetanosului;
245. Chimioprofilaxia este utilizată în prevenţia: malariei.
246. Vaccinările planificate după indicaţii epidemiologice contra febrei tifoide se efectuează la persoane: între 7 şi 60 ani;
247. Vaccinarea contra parotiditei epidemice se efectuează la vârsta de: 12 luni;
248. Vaccinarea şi revaccinarea contra poliomielitei prevede: 6 administrări de vaccin.
249. După eventuala infectare este indicată vaccinarea contra: rabiei;
250. Vaccinarea contra tusei convulsive se efectuează la: 2; 4; 6 luni;
251. Reacţia Mantoux se efectuează: cu 3–14 zile înainte de revaccinare;
252. Intramuscular se administrează vaccinul contra: HVB;
253. Vaccinarea contra gripei este raţional a fi efectuată: înaintea răspândirii ei sezoniere.
254. În profilaxia specifică a tetanosului este utilizat: anatoxina;
255. Vaccinarea în mod planificat se efectuează contra: infecţiei rotavirale, parotiditei epidemice;
256. În mod planificat în Republica Moldova vaccinoprevenţia se efectuează contra: HVB;
257. Reacţiile alergice cutanate se utilizează în diagnosticul: antraxului, brucelozei;
258. Administrarea anatoxinelor conduce la formarea imunităţii: active;
259. Administrarea simultană a vaccinului şi imunoglobulinei este admisă în cazul riscului de răspândire a: rujeolei;
260. La defectarea frigiderului temperatura s-a redus până la -6°C. În aceste circumstanţe poate fi utilizat doar:
vaccinul BCG.
261. La deschiderea unei cutii cu vaccin antirujeolic s-a constatat lipsa instrucţiunii de utilizare a preparatului. În aceste citcumstanţe urmează de a: utiliza instrucţiunea din altă cutie, cu acelaşi număr de serie;
262. Cum va proceda asistenta medicală a grădiniţei de copii în caz că în instituţia preşcolară se admite un copil nevaccinat din motivul refuzu-lui de imunizare:
va accepta admiterea copilului după semnarea de părinţi a unui act ce indică refuzul lor de vaccinarea
copilului;
263. Din punctul medical al unei şcoli am recepţionat informaţia că la 5 din 150 copii vaccinaţi cu DT peste 3–4 zile după vaccinare a apărut o uşoară induraţie doloră în locul injecţiei. Selectaţi recomandarea corectă:
este o reacţie postvaccinală, se recomandă continuarea vaccinării.
264. Termenele de efectuare a vaccinării BCG după reacţia Mantoux: între 3 zile şi 2 săptămâni;
265. Vaccinarea cu DTP este recomandată: copilului sănătos de 5 luni, care nu a fost vaccinat contra tusei convulsive, difteriei şi tetanosului;
266. Se permite de a imuniza copilul cu vaccin procurat de peste hotarele ţării în lipsa instrucţiunii? nu se permite;
267. Pericolul administrării vaccinului BCG unei persoane cu reacţie Mantoux pozitivă constă în: posibilitatea generalizării tuberculozei;
268. Contraindicaţie pentru administrarea vaccinului antirabic este: îmbolnăvirea cu hidrofobie.
269. Administrarea BCG este contraindicată: nou-născuţilor cu imunodeficienţă congenitală;
270. Administrarea vaccinului BCG persoanelor cu SIDA: este interzisă.
271. Derivatul de proteine purificate (PPD – purified protein derivative), utilizat în testarea cutanată tuberculinică, este:
standardizat la nivel internaţional;
272. Complicaţie posibilă a administrării BCG este: adenopatie axilară sau epicondiliană, care poate forma fistule;
273. Complicaţie posibilă a vaccinării cu BCG este: BCG-ita, radiografic cu aspect de tuberculoză miliară, determinată de diseminarea hematogenă a bacilului Calmette-Guerin;
274. Vaccinul BCG se injectează: strict intradermic la nivelul regiunii deltoide a braţului stâng;
275. La injectarea corectă a vaccinului BCG, în locul acesteia apare: papulă cu aspect de „coajă de portocală”, care se menţine circa 30 minute.
276. La injectarea corectă a vaccinului BCG: în locul acesteia apare o mică induraţie de culoare roşie cu diametru de 6–8 mm peste 3–4 săptămâni, ce persistă până la 2 luni;
277. După vaccinare cu BCG: la 2–8 săptămâni se formează o crustă care lasă o cicatrice rotundă, cu un diametru de circa 5 mm;
278. În ţările cu incidenţă mare a tuberculozei, vaccinarea BCG trebuie efectuată: imediat după naştere;
279. Scopul principal al vaccinării BCG este: prevenirea formelor severe de tuberculoză (miliară sau meningită) la sugari şi copii.
280. Studiile în domeniu au demonstrat că vaccinarea cu BCG asigură protecţie între: 20% şi 60%;
281. Vaccinul BCG este: viu atenuat şi conţine M.bovis;
282. Eficienţa vaccinului BCG depinde de: imunitatea celulară a fiecărui individ;
1.3.2. Complement compus 283. După indicaţii epidemiologice planificat se efectuează vaccinări contra:
febrei tifoide; brucelozei;
284. În primele 6 luni de viaţă copiii sunt vaccinaţi contra: tuberculozei; tetanosului;
285. Conform calendarului de vaccinări, în Republica Moldova copii sunt vaccinaţi împotriva: HVB, Tbc, rubeolei; poliomielitei, parotiditei epidemice, tusei convulsive; poliomielitei, difteriei, tetanosului; difteriei, Tbc, parotiditei epidemice.
286. În caz de congelare, nu pot fi administrate următoarele vaccinuri: a) DTP; b) DT;
287. În ce cazuri se va forma imunitate activă protectivă, dacă imunoglobu-lina se va administra concomitent cu vaccinul ? contra rabiei; contra rujeolei; contra tetanosului;
288. Infecţii dirijate prin vaccinoprevenţie sunt: rujeola; difteria; tusea convulsivă; infecţia rotavirală;
289. Nu pot fi folosite vaccinurile: ce nu posedă proprietăţi fizice caracteristice; cu deteriorări ale fiolelor; ce au fost transportate la un regim de temperatură neadecvat; cu termenul de păstrare expirat;
290. Sunteţi responsabil de vaccinoprevenţie. Care este tactica D-voastră? evidenţa contingentelor ce necesită vaccinări;
lucrul de educaţie pentru sănătate a populaţiei despre importanţa vaccinărilor; instructarea personalului medical responsabil de efectuarea vaccinărilor; planificarea vaccinărilor.
291. După indicaţii epidemiologice sunt administrate vaccinuri: persoanelor ce pleacă într-un focar natural al encefalitei de căpuşă; militarilor contra tetanosului.
292. Vaccinările antirabice necondiţionate sunt indicate după muşcătură de: un animal sălbatic; un animal necunoscut; un animal care a fost imediat omorât.
293. Preparatele ce nu se administrează fracţionat în organism sunt: imunoglobulina antigripală; imunoglobulina antirugeolică; imunoglobulina antitetanică; imunoglobulina antistafilococică.
294. Indicaţi infecţiile contra cărora nu se efectuează vaccinări planificate în Republica Moldova: HVA; varicela; parapertusis.
295. În frigiderul-container s-a topit complet gheaţa cu 12 ore în urmă. Care dintre preparatele enumerate mai jos nu mai pot fi folosite? anatoxina antitetanică; anatoxina antidifterică; DTP;
296. Pentru obţinerea imunoglobulinelor homologice sunt utilizate: sângele donatorilor; sângele placentar; sângele persoanelor ce au făcut boala; sângele persoanelor imunizate.
297. Contra căror infecţii vaccinurile asigură o imunitate protectivă de durată: contra rujeolei; tularemiei;
298. Fracţionat se introduc în organism: serul antidifteric; serul antitetanic; imunoglobulina antirabică;
299. În mod planificat în Republica Moldova se efectuează vaccinarea contra: tuberculozei; tusei convulsive; parotiditei epidemice.
300. Vaccinări planificate sunt efectuate contra: poliomielitei; parotiditei epidemice;
tusei convulsive; .301. Profilaxia specifică planificat se efectuează contra:
tuberculozei; tusei convulsive; tetanosului;
302. Infecţii dirijate prin vaccinoprevenţie sunt: rujeola; poliomielita; tetanosul.
303. Vaccinarea planificată la vârsta de 2 luni se efectuează contra: tusei convulsive; poliomielitei; tetanosului;
304. Vaccinoprevenţie există contra: HVA; HVB; febrei galbene.
305. Primele 2 infecţii contra cărora sunt vaccinaţi copii în RM sunt: tuberculoza; hepatita virală B;
306. Copil de 4 luni nu a fost vaccinat cu BCG. Cum trebuie de procedat? să fie vaccinat în baza rezultatelor probei Mantoux.
307. În Republica Moldova planificat se efectuează vaccinarea contra: HVB, parotiditei epidemice; Tbc, difteriei; rubeolei, tetanosului; poliomielitei, rujeolei.
308. Corecte sunt afirmaţiile: intervalul minim dintre introducerea imunoglobulinei şi vaccinului e de 4–6 săptămâni; bacteriofagul nu induce imunitate pasivă;
309. În scopul obţinerii imunităţii pasive poate fi utilizat: serul homologic; serul heterologic; imunoglobulina.
310. Imunitatea pasivă poate fi obţinută în urma aplicării: serului homogen; imunoglobulinei; serului heterogen;
311. Vaccinuri vii sunt utilizate contra: poliomielitei;
tuberculozei; parotiditei epidemice.
312. Vaccinuri inactivate sau chimice sunt utilizate contra: tusei convulsive; hepatitei virale B; febrei tifoide;
313. Vaccinuri corpusculare inactivate sunt utilizate în vaccinoprevenţia: infecţiei meningococice; tusei convulsive;
314. Imunoglobulinele pot fi utilizate în profilaxia: rabiei; rujeolei; tetanosului.
315. Vaccinarea după indicaţii epidemiologice se efectuează contra: leptospirozei; tularemiei; pestei.
316. Pentru vaccinurile vii e caracteristic: pierderea patogenităţii şi păstrarea proprietăţilor antigenice ale tulpinilor vaccinale; se obţin prin acţiunea asupra microorganismelor patogene a factorilor fizici, chimici, biologici, cultivarea lor multiplă; pentru prelungirea termenului de aplicare vaccinurile sunt supuse liofilizării;
317. Alegeţi variantele corecte de amplasare a preparatelor vaccinale în frigider: unele vaccinuri nu se păstrează în congelator; e la fel de eficace păstrarea vaccinurilor pe diferite poliţe ale frigiderului; e mai raţional a păstra vaccinurile pe poliţa de sus.
318. În cabinetul de vaccinări au rămas 500 de doze de vaccin DTP, cu termenul de utilizare expirat cu 3 zile în urmă. Este necesar: de a întrerupe imunonoprofilaxia; de a consulta CSP despre măsurile ulterioare; de a aprecia situaţia ca o neglijenţă, în organizarea şi realizarea imunoprofilaxiei.
319. După administrarea a DTP se dezvoltă: imunitate antitoxică (la difterie şi tetanos) şi antimicrobiană (la tusea convulsivă); imunitate antimicrobiană (la tusea convulsivă).
320. Vaccinarea cu BCG: reduce riscul evoluţiei infecţiei latente spre TB la copii; diminuează semnificativ riscul apariţiei formelor grave la copii;
1.3.3. Stabiliţi corespunderea între:
321. Forma nosologică şi principiul de profilaxie 1a,2b,3a,4b: 1) difterie; 2) holeră; 3) febra galbenă; 4) scarlatină;
a) specifică; b) nespecifică.
322. Formele nosologice şi preparate pentru profilaxia de urgenţă 4a,3b,2c,1d: 1) gripa; 2) malaria; 3) HVA; 4) holera;
a) antibiotice; b) imunoglobulină; c) clorachina; d) interferon.
a) remantadin, unguent de oxolină; b) preparate biologice (bificol, lactobacterin); c) chimiopreparate (antibiotice); d) interferon, interferonogeni; e) bacteriofagi.
324. Forme nosologice şi remedii de profilaxie 2a,3b,1c: 1) febra tifoidă, infecţia stafilococică; 2) eşerihioze, şigeloze; 3) holera, pesta;
a) bificol, colibacterin; b) antibiotice; c) bacteriofagi.
325. Preparate biologice şi metodele de obţinere 4a,1b,2c,3d: 1) vaccinuri vii; 2) vaccinuri corpusculare; 3) vaccinuri sintetice; 4) anatoxine;
a) preparat din toxine bacteriene detoxijiate; b) atenuarea microorganismelor prin cultivări multiple; c) tulpini de bacterii sau virusuri inactivate prin acţiunea substanţe-lor chimice, factorilor fizici; d) metodă de sinteză chimică, reproducerea artificială a determi-nanţilor antigenici analogici celor
naturali.
326. Tipuri de vaccinuri şi exemple de infecţii contra căror sunt aplicate 4a,1b,2c,3d: 1) vaccinuri vii; 2) vaccinuri inactivate; 3) vaccinuri chimice; 4) anatoxine;
a) difterie, tetanos; b) poliomielită, rujeolă, parotidită; c) tusea convulsivă, leptospirozele, febra tifoidă; d) tifosul exantematic, febra tifoidă, paratiful A, B
327. Tipul de vaccin şi vaccinuri specific 3a,2b,1c: 1) monovaccin; 2) polivaccin (complex); 3) vaccin asociat;
a) vaccin antipoliomielitic, antigripal; b) DTP, TABT; c) BCG, HVB.
328. Preparate biologice şi metoda lor de administrare 4a,2b,3c,1d,5e: 1) vaccinul BCG; 2) serul imun, heterogen; 3) vaccinul antipoliomielitic; 4) DTP; 5) împotriva antraxului;
a) intramuscular; b) metoda fracţionată; c) per os; d) intradermal; e) cutanat.
329. Preparate biologice utilizate în profilaxia specifică pentru 2a,3b,1c: 1) formarea imunităţii active; 2) formarea imunităţii pasive; 3) reţinerea multiplicării agentului patogen în organism;
a) seruri imune, imunoglobuline; b) interferon, bacteriofag; c) vaccinuri, anatoxine.
330. Vaccinarea contra următoarelor infecţii se efectuează cu 4a,1b,2c,3d: 1) difteria; 2) tuberculoza; 3) tusea convulsivă; 4) febra tifoidă;
a) vaccin chimic; b) anatoxină; c) vaccin viu; d) vaccin corpuscular inactivat.
331. Tipuri de vaccinuri şi exemple de infecţii contra căror sunt folosite 2b,3c,1d: 1) vaccinuri vii; 2) vaccinuri inactivate; 3) vaccinuri chimice; 4) anatoxine;
a) tusea convulsivă; b) tifos exantematic, febră tifoidă, paratif A, B; c) difterie, tetanos, botulism; d) parotidită epidemică, poliomielită, rujeolă.
a) vaccinarea activ-pasivă; b) cu vaccin inactivat corpuscular; c) la maternitate; d) cu vaccin viu atenuat.
333. Preparatul 3a,4b,1c,2d: Tipul de imunitate:1) anatoxină; a) nu se formează;2) imunoglobulină; b) activă;3) bacteriofag; c) pasivă.
334. Tipul de preparat 2a,3b,1c,4d: Forma nosologică:1) viu atenuat; a) tusea convulsivă;2) anatoxină; b) febra tifoidă;3) inactivat corpuscular; c) poliomielitică;4) chimic; d) difteria.
335. Forma nosologică2a,3b,1c,4d: Profilaxia de urgenţă:1) holera; a) anatoxină;2) tetanosul; b) imunoglobulină;3) antraxul; c) antibiotice;4) rujeola; d) vaccin.
336. Exemple de infecţii şi preparate de profilaxie 1a,2b,3c,4d: 1) malarie; 2) antrax; 3) leptospiroză; 4) poliomielită;
a) clorochină; b) antibiotice; c) vaccin corpuscular inactivat; d) vaccin viu.
337. Exemple de infecţii şi preparate de profilaxie 1a,5b,2c,3d,4e: 1) rabie; 2) antrax; 3) HVB; 4) malarie; 5) tuse convulsivă;
a) vaccin viu; b) vaccin corpuscular inactivat; c) antibiotice; d) vaccin chimic; e) clorochină.
338. Forma nosologică 4a,3b,2c,1d: Vaccinul utilizat:1) difteria; a) chimic;2) poliomielita; b) corpuscular omorît;3) tusea convulsivă; c) viu atenuat;4) infecţia meningococică; d) anatoxină.
339. Forma nosologică 4a,3b,2c,1d: Profilaxia de urgenţă:1) gripa; a) de obicei, nu se efectuează;2) rujeola; b) ser;3) tetanosul; c) vaccin;4) scarlatina; d) interferon.
a) vaccinarea; b) achiziţionarea anticorpilor transplacentar; c) postinfecţios, rezultat al premuniţiei; d) administrarea serului imun, imunoglobulinei.
341. Forma nosologică 4a,3b,2c,1d: Profilaxia de urgenţă:1) gripa; a) antibiotice;2) malaria; b) imunoglobulină;3) HVA; c) clorochină;4) holera; d) interferon.
342. Preparate biologice 2a,4b,1c,3d: Tipuri de imunitate:
1) bacteriofagi; a) pasivă;2) imunoglobulină; b) activă;3) anatoxină; c) nu se formează;4) vaccin viu atenuat; d) activă antitoxică.
343. Forma nosologică 2a,3b,4c,1d: Tipul preparatului vaccinal:
1) tetanosul; a) vaccin inactivat;2) leptospiroza; b) vaccin viu atenuat;3) bruceloza; c) vaccin chimic;4) febră tifoidă; d) anatoxina.
I.4. Metoda epidemiologică
1.4.1. Complement simplu
344. Indicele sezonalităţii reprezintă raportul numărului de cazuri în lunile de majorare a morbidităţii la: numărul anual de cazuri;
345. Care dintre următoarele acţiuni nu face parte din analiza epidemiologică operativă: analiza dinamicii multianuale a morbidităţii prin diferite forme nosologice;
346. Care dintre următoarele acţiuni nu face parte din analiza epidemiologică retrospectivă: aprecierea situaţiei epidemiologice concrete la zi.
347. Selectaţi elementul, care nu este parte componentă a diagnosticului epidemiologic: pronosticarea derulării ulterioare a procesului epidemic.
348. Studiile epidemiologice descriptive includ: raportul de caz;
349. Studiile epidemiologice analitice includ: studiile de cohortă;
357. Coeficientul Student prezintă: indice de veridicitate.
358. Mărimea minimă a coeficientului Student care indică că diferenţa dintre două caracteristici cantitative este veridică:
2,0;
359. Concomitent cu mărirea numărului de cazuri luate în studiu, eroarea statistică: scade.
360. Ce determină metoda de analiză corelaţională : legătura dintre fenomene;
361. Corelaţia se aplică în studiile epidemiologice pentru : determinarea puterii şi direcţiei de influenţă a unor factori asupra altor factori.
362. Coeficientul de regresie se utilizează pentru: calcularea mărimii modificării cantitative a unui fenomen sub influ-enţa altui fenomen cu care este în corelaţie.
363. Studiile epidemiologice "caz-martor" sunt: retrospective;
364. Studiile epidemiologice de cohortă sunt: prospective.
365. Care dintre tipurile de studii sunt aplicate în populaţia sănătoasă? studii de intervenţie;
366. Dezavantajul studiului de cohortă constă în: durata mare în timp;
367. Care dintre indicii enumeraţi este indice extensiv: 10 %;
368. Care dintre indicii de mai jos este indice intensiv: 43 %ooo;
369. Indicele prevalenţei are importanţă majoră în cazul: tuberculozei;
1.4.2.Complement compus 370. Studiile epidemiologice observaţionale includ:
373. În care situaţii prevalenţa unei boli poate să fie mai mică decât incidenţa acesteia? vindecarea rapidă după aplicarea tratamentului; număr redus de pacienţi care se vindecă completamente; deces instalat la interval scurt după debutul bolii.
374. Mortalitatea ca indicator al stării de sănătate a populaţiei se exprimă prin: numărul de decese dintr-o populaţie, indiferent de cauza de deces;
375. Letalitatea ca indicator al stării de sănătate a populaţiei se exprimă prin: ponderea deceselor din numărul total de cazuri cu boala respectivă;
376. Care dintre caracteristici corespund studiilor descriptive? determină distribuţia bolii în funcţie de persoană, loc, timp; includ seria de cazuri;
377. Care dintre studiile epidemiologice este cel mai adecvat pentru a com-para frecvenţa unei boli în aceeaşi populaţie, însă la momente diferite de timp:
transversal;
378. Care sunt avantajele studiilor caz-martor faţă de studiile de cohortă: necesită un număr mai mic de subiecţi; pot să studieze boli rare; au o durată mai scurtă; sunt mai ieftine.
379. Studiile epidemiologice caz-martor pot fi de tip: simplu orb; dublu orb; triplu orb; toate indicate în răspunsurile din punctele a, b, c;
380. Studiul epidemiologic analitic poate fi: retrospectiv; prospectiv; observaţional;
381. Investigaţia epidemiologică prezintă: ancheta focarului de boală infecţioasă; cercetarea de tip „caz-martor” realizată în clinică;
ancheta unei erupţii de boală neinfecţioasă
382. Perioada pregătitoare a unui studiu epidemiologic include: întocmirea ipotezei de lucru; întocmirea programului de cercetare; motivarea cercetării; întocmirea planului de cercetare;
383. Legătura de corelaţie directă puternică este la valoarea lui r: + 0,70 – + 1,0;
384. Legătura de corelaţie indirectă slabă este la valoarea lui r: 0,40 – – 0,20;
385. Pentru r = + 0,45 legătura de corelaţie va fi: directă moderată;
386. Din procedeele de eşantionare probabilistică fac parte : randomizarea; eşantionarea aleatorie stratificată; eşantionarea aleatorie sistematică.
387. Din procedeele de eşantionare neprobabilistică fac parte: eşantionarea de convenienţă; eşantionarea prin evaluare; eşantionarea prin identificare.
388. Din avantajele studiilor epidemiologice transversale fac parte: sunt uşor de realizat şi au costuri reduse; permit aprecierea problemelor de sănătate şi stabilirea priorităţilor în acţiunile de intervenţie; pot servi ca prim pas în descrierea izbucnirilor epidemiologice de cauză necunoscută.
389. Indici intensivi sunt: 12 %o;
EPIDEMIOLOGIA SPECIALĂ
II.1. Infecţiile intestinale
2.1.1. Complement simplu 390. Agentul patogen în febra tifoidă este:
S.typhi.
391. Sursa principală de agenţi patogeni în febra tifoidă este: purtătorul cronic.
392. Calea principală de transmitere în febra tifoidă este: hidrică;
393. Perioada de incubaţie în febra tifoidă este: 6–25 zile;
394. În diagnosticul precoce al febrei tifoide se utilizează: hemocultura.
395. În vaccinoprevenţia febrei tifoide este utilizat: vaccinul inactiv sau chimic;
396. Măsurile antiepidemice de bază la febra tifoidă ţin de: mecanismul de transmitere;
397. Sursă de agenţi patogeni în febra tifoidă este: omul bolnav în perioada de convalescenţă;
398. Bolnavul cu febră tifoidă este contagios: în perioada de convalescenţă.
399. Sursa principală de agenţi patogeni în febra tifoidă este: purtătorul;
400. Diagnosticul de “portaj tranzitor” în febra tifoidă poate fi presupus, daca S.typhi a fost depistată în: coprocultură;
401. Supravegherea persoanelor ce au fost în contact cu bolnavul de febră tifoidă se efectuează timp de: 21 zile;
402. Grupul de vârstă cu risc major în febra tifoidă este de: 20–40 ani;
403. Spitalizarea bolnavilor cu febră tifoidă se efectuează: obligatoriu toţi bolnavii;
404. Externarea din staţionar a convalescenţilor ce au făcut febra tifoidă se efectuează: în baza a trei rezultate negative de laborator.
405. Scopul supravegherii epidemiologice în febra tifoidă la etapa actuală este: eradicarea infecţiei;
406. În condiţiile actuale procesul epidemic în febra tifoidă se manifestă prin: nivelarea majorărilor sezoniere.
407. Determinarea fagovariantelor ale germenilor febrei tifoide are importanţă practică pentru: determinarea sursei de infecţie;
408. Profilaxia febrei tifoide la persoanele contacte cu bolnavul este realizată cu: bacteriofag;
409. Putem suspecta portaj tranzitor în cazul depistării a Salmonella typhi în: coprocultură;
410. Perioada de dispensarizare după suportarea febrei tifoide sau a paratifilor este de: 3 luni;
411. Perioada de supraveghere a purtătorilor cronici de Salmonella typhi este: pe întreaga durată a vieţii.
412. Perioada de supraveghere a persoanelor contacte cu bolnavii de febră tifoidă este: 21 zile;
413. Volumul necesar de sânge pentru efectuarea reacţiilor serologice în febră tifoidă în primele zile de manifestări clinice este de:
1 ml;
414. În Republica Moldova predomină îmbolnăvirile cu: Sh. Sonnei;
415. Care dintre tipurile de shigele produce exotoxină: Sh.Dysenteriae;
416. Sursa principală de agenţi patogeni în dizenterie este: bolnavii în perioada acută;
417. Durata supravegherii medicale a persoanelor contacte la dizenterie: 7 zile;
418. Supravegherea medicală a persoanelor contacte cu bolnavul de dizenterie se efectuează timp de: 7 zile;
419. Răspunsul corect pentru dizenterie este: numai un tip de agent patogen produce exotoxină.
420. Pentru dizenterie este corectă afirmaţia: este provocată de mai mulţi agenţi patogeni;
421. Calea alimentară este mai caracteristică pentru: Sh.Sonnei;
422. Perioadă mai scurtă de incubaţie are: dizenteria;
423. Convalescentul la dizenterie este externat din staţionar: sunt posibile ambele variante.
424. Erupţia de dizenterie cu cale habituală de transmitere se caracterizează prin: înregistrarea preponderentă în colectivităţile de copii;
425. Calea hidrică de transmitere este mai caracteristică pentru: Sh.flexneri.
426. Sursa principală de infecţie în salmoneloze este: animalul;
427. Care salmonele mai frecvent provoacă infecţii nozocomiale: S.typhimurium.
428. Factori de transmitere a salmonelelor sunt: ouăle de găină, carnea;
429. Surse de infecţie la salmoneloză pot fi: raţele, porcinele;
430. Noţiunea de intoxicaţie alimentară de origine bacteriană e mai bine venită în cazul: botulismului;
431. Agentul patogen al escherichiozelor este: culturile enteropatogene ale E. coli;
432. Ce tip de eşerihii determină îmbolnăviri similare cu dizenteria? E. coli enteroinvazivă;
433. E.coli enteropatogenă mai frecvent afectează : copiii în primul an de viaţă;
434. Perioada maximă de incubaţie pentru eserihioze este de : 7–10 zile.
435. Care dintre tipurile serologice ale poliovirusului sunt mai patogene şi frecvent întâlnite ? I;
436. Poliovirusul face parte din familia: picornoviruşilor;
437. Măsura antiepidemică de bază la poliomielită este îndreptată asupra: receptivităţii.
438. Vaccinarea contra poliomielitei începe la vârsta: 2 luni;
439. Poliomielita se transmite: prin ambele mecanisme enumerate mai sus.
440. Bolnavul de poliomielită este contagios în perioada de: convalescenţă.
441. Răspunsul corect pentru poliomielită este: virusul aparţine familiei picornoviridae;
442. Măsura de bază în profilaxia poliomielitei este: vaccinoprevenţia.
443. Scopul supravegherii epidemiologice la poliomielită la etapa actuală în Republica Moldova este: prevenirea importului.
444. Perioada maximă de incubaţie pentru poliomielită este de: 21 zile.
445. În cazul toxiinfecţiilor alimentare de origine stafilococică este corectă afirmaţia: se înregistrează frecvent în formă de erupţii alimentare;
446. Toxiinfecţiile alimentare includ maladiile, care apar ca urmare a ac-ţiunii: acţiunea concomitentă a agentului cauzal şi toxinelor.
447. Sursa principală de agenţi patogeni pentru botulism este: animalele;
448. Botulismul este: sapronoză;
449. În patogenia intoxicaţiilor de origine stafilococică rolul major îi revine: exotoxinelor;
450. Pentru toxiinfecţiile de origine stafilococică este caracteristic: morbiditatea în grupuri;
451. Perioada de incubaţie pentru intoxicaţia botulinică e de: 6–36 ore;
452. Agentul patogen al iersiniozei intestinale este: Yersinia enterocolitica;
453. Procesului epidemic la iersinioze îi este caracteristic răspândirea: sporadică;
454. Calea principală de transmitere pentru iersinioză şi pseudotuberculoză este: alimentară;
455. Perioada de incubaţie pentru iersinioza intestinală este de: 3–7 zile;
456. Iersiniozele sunt infecţii: zooantroponoze;
457. Sursa principală de infecţie pentru iersinioze este: animalele sinantrope;
458. Pseudotuberculoza şi iersiniozele intestinale sunt: infecţii ubicuitare;
459. Morbiditatea prin campilobacterioză este mai înaltă: în ţările cu clima tropicală;
460. În escherichiozele determinate de E.coli enteroinvazivă mai frecvent este afectat: porţiunea distală a intestinului gros.
461. Microorganisme ce determină „diareea călătorilor” sunt tulpini ai E.coli: enterotoxigene.
462. Esherihioza determinată de tulpinele E.coli enterotoxigene, se înregistrează în: preponderent în zonele tropicale şi subtropicale;
463. Legioneloza, determinată de Legionella pneumophilla, face parte din infecţiile deosebit de periculoase datorită:
letalităţii înalte;
464. Sezonalitatea legionelozei habituale (netehnogene) este de: vară-toamnă;
465. Sezonalitatea legionelozei spitaliceşti (tehnogenă) este de: toată perioada anului.
2.1.2. Complement compus 466. Care dintre factorii enumeraţi pot fi mediu favorabil pentru păstrarea şi multiplicarea agenţilor cauzali
în infecţiile intestinale: laptele; salata de legume cu smântână.
467. Din lista propusă selectaţi metodele de investigare a persoanelor con-tacte cu bolnavul de febră tifoidă: termometria; bacteriologia maselor fecale; reacţia de hemaglutinare pasivă;
468. Febra tifoidă la etapa actuală se caracterizează prin: nivel sporadic al morbidităţii; repartizare neuniformă a morbidităţii în teritoriu; tendinţa către stabilizarea morbidităţii.
469. Corecte pentru febra tifoidă sunt afirmaţiile: dezinfecţia chimică terminală este obligatorie; vaccinarea planificată după indicaţii epidemiologice se efectuează în anumite grupe de populaţie; analiza de laborator la externare din staţionar are importanţă epidemiologică.
470. Corecte pentru febra tifoidă sunt afirmaţiile: sursa de infecţie este omul; perioada de incubaţie e de 6–25 zile; externarea corectă sau incorectă din staţionar are importanţă epidemiologică.
471. Corecte pentru febra tifoidă sunt afirmaţiile: hemocultura este una dintre metodele de confirmare precoce a diagnosticului;
este caracteristic portajul cronic; vaccinarea se efectuează după indicaţii epidemiologice.
472. Pentru imunoprofilaxia febrei tifoide se folosesc: vaccin corpuscular; vaccin chimic;
473. Sursă de infecţie în febra tifoidă sunt: omul bolnav; purtătorii convalescenţi;
474. Pentru febra tifoidă sunt corecte afirmaţiile: bolnavul la etapa iniţială a bolii nu prezintă pericol; persoanele contacte necesită a fi supravegheate timp de 21 zile; persoanele contacte sunt investigate serologic.
475. Cui dintre cei enumeraţi le sunt indicate vaccinările contra febrei tifoi-de? locuitorilor unei localităţi ce nu poate fi asigurată temporar cu apă potabilă calitativă; populaţiei ce locuieşte într-o zonă endemică la această infecţie
(>25,0%ooo); persoanelor cu risc profesional de infectare;
476. Vaccinării anti-febră tifoidă sunt supuşi: lucrătorii laboratorului în care se fabrică vaccinul anti-febră tifoidă; lucrătorii staţiilor de epurare a apei;
477. Pentru febra tifoidă e corectă afirmaţia: principala sursă de agenţi patogeni e purtătorul de S.typhi; bilicultura se foloseşte pentru diagnosticul purtătorilor; e specific portajul convalescent.
478. Pentru febra tifoidă sunt specifice căile de transmitere: hidrică; alimentară; contact habitual.
479. Selectaţi din lista propusă purtătorii tranzitori: persoană sănătoasă la care în coprocultură a fost identificată Sal-monella typhi o singură dată;
480. Selectaţi din lista propusă purtătorii acuţi: persoană la care peste 2 luni după febră tifoidă în coprocultură a fost identificată Salmonella typhi;
481. Selectaţi din lista propusă purtătorii cronici: persoană la care peste 6 luni după febră tifoidă în bilicultură a fost identificată Salmonella typhi; persoană la care peste 4 luni după febră tifoidă în urinocultură a fost identificată Salmonella typhi; persoană la care peste 3 ani după febră tifoidă în coprocultură a fost identificată Salmonella typhi.
482. Selectaţi metodele aplicate persoanelor care au fost în contact cu bolnavi de febră tifoidă? termometrie;
coprocultură; RHAD; supraveghere timp de 21 zile.
483. În focarul de febră tifoidă dezinfecţia terminală se aplică pentru: veselă; lenjerie de pat; veceu; jucării.
484. Factorii de transmitere a salmonelozelor sunt: carnea de porc; ouăle; carnea de pasăre.
485. Factori de transmitere a salmonelozelor sunt: ouăle; produsele din carne; laptele;
486. Salmonelele îşi păstrează viabilitatea de la câteva zile până la câteva luni în: produse alimentare; sol; furajul pentru animale.
487. Căile de transmitere posibile a salmonelozei sunt: alimentară; hidrică; contact habitual; aerogen;
488. Corecte pentru salmoneloze sunt afirmaţiile: sunt zooantroponoze; mai frecvent întâlnite în RM sunt S.enteritidis şi S.typhimurium; supravegherea epidemiologică a focarului durează o săptămână;
489. Corecte pentru salmoneloze sunt afirmaţiile: posedă o rezistenţă medie în mediul ambiant; adeseori provoacă erupţii epidemice de toxiinfecţii alimentare; ca infecţie intraspitalicească e mai frecventă în instituţiile de profil pediatric.
490. În cazul unei erupţii epidemice de salmoneloză la o şcoală internat este necesar: a spitaliza bolnavii după indicaţii clinice; a investiga bacteriologic şi clinic toate persoanele ce se alimentează la aceeaşi cantină; a investiga bacteriologic toţi lucrătorii cantinei.
491. Complexul de măsuri direcţionat spre neutralizarea căilor şi factorilor de transmitere la salmoneloză include: măsuri sanitaro-veterinare; controlul respectării tehnologiei de preparare, transportare, păstrare şi realizare a produselor de origine animalieră; controlul bacteriologic al produselor alimentare.
492. Factori socio-economici ce au favorizat majorarea morbidităţii prin salmoneloze: contactele internaţionale comerciale; producerea centralizată a produselor alimentare; lărgirea producţiei de semifabricate din carne;
493. Complexul de măsuri antiepidemice pentru neutralizarea factorilor şi căilor de transmitere a salmonelozei include: controlul sanitaro-veterinar la întreţinerea şi sacrificarea animalelor; măsuri de dezinfecţie şi deratizare la combinatele şi întreprinderile de prelucrare a produselor din carne; respectarea regulilor igienice şi regimului antiepidemic în staţionare pentru preîntâmpinarea apariţiei cazurilor de salmoneloză nosocomială;
494. Factori social-economici ce determină tendinţa de majorare a morbidităţii prin salmoneloză sunt: lărgirea comerţului cu produse animaliere; producerea centralizată a produselor alimentare; activizarea proceselor de migrare.
495. Agenţi cauzali ai dizenteriei sunt: shigelele;
496. Agenţi patogeni ai dizenteriei sunt de tip: Dysenteriae; Flexneri; Sonnei.
497. Pe teritoriul Republicii Moldova cei mai răspândiţi agenţi cauzali ai dizenteriei sunt din specia: Sonnei;
498. Mai patogenă pentru om este: Sh.Dyzenteriae;
499. Transmiterea shigelelor se realizează: pe cale hidrică; prin contact habitual; pe cale alimentară; prin intermediul factorilor mecanici (muşte)
500. Pacientul cu dizenterie este cel mai contagios în perioada de: manifestări clinice;
501. Pentru confirmarea diagnosticului de dizenterie sunt utilizate următoarele metode de diagnostic de laborator: investigaţiile bacteriologice ale maselor fecale; investigaţiile serologice;
502. Spitalizarea bolnavilor de dizenterie: se realizează în baza indicaţiilor clinice; se realizează în baza indicaţiilor epidemiologice;
503. Măsurile profilactice de bază în dizenterie sunt: întreruperea căilor de transmitere a infecţiei;
504. Pentru procesul epidemic contemporan de dizenterie este caracteristic:
majorarea sezonieră a morbidităţii; implicarea în mod egal a tuturor căilor de transmitere; transmiterea infecţiei prin contact habitual; transmiterea infecţiei pe cale alimentară.
505. În cazul diagnosticului de Sh. sonnei spitalizării obligatorii sunt supu-se următoarele persoane: dădaca unei instituţii preşcolare; lăcătuş la fabrica de producere a lactatelor;
506. Specific pentru erupţiile alimentare de dizenterie este: predominarea formelor clinice cu evoluţie gravă şi de gravitate medie; identificarea aceluiaşi agent patogen la pacienţi şi purtători;
507. Corecte pentru dizenterie sunt afirmaţiile: copiii fac mai frecvent această infecţie; unii convalescenţi pot fi externaţi fără investigaţii de laborator; lipseşte un vaccin eficace.
508. Corecte pentru dizenterie sunt afirmaţiile: externarea din staţionar poate fi efectuată după anumite scheme diferite; în RM predomină morbiditatea prin S.Sonnei; S.flexneri se transmite prioritar pe cale hidrică;
509. Corecte pentru dizenterie sunt afirmaţiile: mecanismul de transmitere are mai multe căi de realizare; imunitatea postinfecţioasă nu are o importanţă practică mare;
510. Corecte pentru dizenterie sunt afirmaţiile: are o răspândire ubicuitară; nu există remedii de profilaxie specifică eficiente; S.dyzenteriae produce exotoxină;
511. Pentru dizenterie sunt corecte afirmaţiile: Sh.flexneri este cea mai patogenă; lipsesc vaccinuri eficace; este caracteristică sezonalitatea.
512. După suportarea dizenteriei, sunt dispensarizaţi: copiii ce frecventează instituţii preşcolare; elevii; personalul din alimentaţia publică;
513. Pentru escherichioză sunt corecte afirmaţiile: e o antroponoză, care atacă în marea majoritate a cazurilor copiii; este caracteristică sezonalitatea; perioada de incubaţie 1–10 zile;
514. Pentru escherichioză sunt corecte afirmaţiile: agentul patogen este un microorganism din genul E. coli; structura antigenică este reprezentată prin 3 antigeni: O; H; K; sursă de infecţii poate fi omul bolnav sau purtătorul;
515. Pentru escherichioză nu sunt corecte afirmaţiile: agentul cauzal e Iersinia enterocolitica sau I. Pseudotuberculosis; sanarea purtătorilor de E. coli este măsura de bază de prevenţie a răspândirii infecţiei.
516. Particularităţile caracteristice escherichiozelor enterohemoragice sunt: evoluţie gravă; dezvoltarea sindromului hemolitico-uremic; dezvoltarea colitei hemoragice.
517. Cu diagnosticul de escherichioză sunt supuşi spitalizării: persoanele ce lucrează în întreprinderile alimentare; copiii, ce frecventează instituţiile preşcolare, case de copii şi şcoli internat.
518. Surse de agenţi patogeni în escherichiozele enteropogene sunt: bolnavul cu formă tipică a bolii; bolnavul cu formă frustă a bolii; purtătorul;
519. Pentru escherichiozele enteropatogene sunt corecte afirmaţiile: sursa de infecţie poate fi purtătorul; mai frecvent sunt afectaţi copii până la 1 an de viaţă; E.coli enteropathogenic poate provoca o clinică asemănătoare cu cea a holerei.
520. Agentul patogen al holerei este: V. cholerae biovar cholera (clasic) grupa serologică 01; V. cholerae biovar El-Tor grupa serologică 01; V. cholerae 01 0139 „Bengal”;
521. Erupţia hidrică cu infecţii intestinale se caracterizează prin: limitare teritorială; lipsa sezonalităţii; evidenţierea diferitor sero- şi biovariante ale microorganismelor.
522. Agenţi patogeni în campilobacterioză sunt: Campylobacter jejuni; Campylobacter coli; Campylobacter fetus.
523. Sursă de infecţie în campilobacterioză servesc: vitele cornute mari şi mici; rozătoarele; oamenii bolnavi şi purtători;
524. Căile de transmitere în campilobacterioză sunt: alimentară; hidrică; contact habitual.
525. Poliomielita se poate transmite prin mecanismul: fecal-oral; respirator;
526. Surse de infecţie în poliomielită sunt: bolnavul cu formă inaparentă a maladiei; bolnavul cu formă manifestă a maladiei; bolnavul cu formă acută a maladiei; purtătorul;
527. Pentru poliomielită este caracteristic mecanismul şi căile de transmitere: fecal-oral; aerogen; contact habitual;
528. Enterovirusurile sunt agenţi patogeni ai: poliomielitei; Coxsackie A şi B; ECHO; HVA;
529. În cazul infecţiilor provocate de virusurile Coxsackie A şi B corecte sunt afirmaţiile: surse de infecţie pot fi atât oamenii bolnavi, cât şi cei sănătoşi; profilaxia specifică lipseşte;
530. Corecte pentru botulism sunt afirmaţiile: una dintre metodele de profilaxie este prelucrarea termică a produ-selor alimentare înainte de a fi folosite; Cl.botulini nu schimbă organoleptica produselor.
531. Corecte pentru poliomielită sunt afirmaţiile: există 3 tipuri de viruşi; în profilaxia specifică poate fi folosit atât vaccinul viu, cât şi cel inactivat; infecţia este eradicată în RM;
532. Pentru poliomielită sunt corecte afirmaţiile: sursa de infecţie principală e omul bolnav la toate formele de polio-mielită; se transmite prin 2 mecanisme: fecal-oral, respirator;
533. Agentul cauzal al legionelozei în natură există în combinaţie cu: amibele; acvabionţii;
534. Măsura profilactică de bază în legioneloză este: curăţarea periodică a sistemelor de condiţionare a aerului de aqua-bionţi; dezinfecţia apei şi a instalaţiilor de duş.
2.1.3. Stabiliţi corespunderea între:
535.Agentul pathogen 4a,3b,2c,1d: Virulenţa:1) Sh.dysenteriae; a) virulenţa foarte joasă;2) Sh.flexneri; b) virulenţa joasă;3) Sh.sonnei; c) virulente;4) Sh.alte tipuri; d) cele mai virulente.
536. Gravitatea afecţiunii:
Agentul patogen 1a,2b,3c,4d:1) Sh.dysenteriae; a) preponderent forme grave;2) Sh.flexneri; b) forme grave şi medii;
3) Sh.sonnei; c) forme medii de boală;4) Alte tipuri; d) preponderent forme uşoare.
537. Agentul patogen 1a,2c,3b: Frecvenţa formelor atipice:1) Sh.dysenteriae; a) forme tipice de boală;2) Sh.flexneri; b) forme atipice de boală;3) Sh.sonnei; c) forme tipice şi atipice de boală;
Posibilitatea cronicizării:a) cu o frecvenţă mai mare; b) în dependenţă de forma de manifestare a bolii şi tratament; c) practic nu se înregistrează forme cronice.
539. Infecţia dizenterică cu 1a,2c,3b: Căile prioritare de transmitere:1) Sh.dysenteriae; a) contact habitual;2) Sh.flexneri; b) alimentară;3) Sh.sonnei; c) hidrică.
Frecvenţa înregistrării în R. Moldova:a) cel mai frecvent întâlnită; b) practic nu se depistează; c) cu o frecvenţă mai mică decât cea nominalizată în p.a.
Caracteristica sezonalităţii:a) sezonalitate clasică de vară-toamnă;b) pot fi înregistrate erupţii indiferent de anotimp; c) majorările sezoniere sunt slab pronunţate
542. Următoarele tipuri de escherichii 1c,2a,3b: 1) E. coli enteropatogenă; 2) E. coli enteroinvazivă; 3) E. coli enterotoxigenă.
Determină infecţii:a) similare dizenteriei la copii şi adulţi; b) similare holerei, frecvent la copii; c) de tipul enteritelor în special la copiii de vârstă fragedă.
543. Infecţii intestinale 1b,2a,3d,4c: Perioada de incubaţie:1) shigeloze; a) 6–25 zile;2) febră tifoidă; b) 1–6 zile;3) poliomielită; c) 6–48 ore;4) toxiinfecţii alimentare; d) 3–21 zile.
Perioada de contagiozitate:a) începând cu a 7–8-a zi de boală; b) pe tot parcursul perioadei de stare; c) din primele ore după infectare; d) pe tot parcursul perioadei de stare, inclusiv convalescenţă şi purtători.
Modul de izolare:a) obligator în staţionar specializat; b) conform indicaţiilor clinico-epidemiologice la domiciliu ori în sta-
ţionar.
II.2. Hepatitele virale
2.2.1. Complement simplu 546. Perioada maximă de incubaţie la HVA este:
de 50 zile;
547. Bolnavul cu HVA prezintă pericol major în perioada: prodromă;
548. Supravegherea medicală asupra persoanelor contacte cu bolnavii de HVA se efectuează timp de: 35 zile;
549. În focarele de HVA dezinfecţia este necesar a fi efectuată cu soluţie de cloramină de: 3 %;
550. Mai frecvent în R. Moldova sunt afectaţi de HVA: copiii;
551. Bolnavul cu HVA prezintă pericol maxim în perioada: de incubaţie şi prodromă;
552. Cel mai afectat grup de vârstă pentru HVA sunt: copiii între 4 şi 15 ani;
553. Pentru care hepatită virală acută este caracteristică periodicitatea multianuală ? HVA;
554. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate mai jos procesul epidemic are caracteristic manifestări eruptivo-epidemice?
HVA.
555. La câte dintre hepatitele virale enumerate mai jos mecanismul de transmitere vertical nu se realizează? HVA;
556. Care dintre hepatitele virale enumerate mai jos practic nu evoluează în forme cronice? HVA;
557. Care dintre hepatitele virale enumerate mai jos afectează copiii în vârstă de 4–15 ani? HVA;
558. Virusul HVA conţine: un antigen;
559. Sezonalitatea de toamnă-iarnă a morbidităţii este caracteristică pentru: HVA;
560. Izbucnirile epidemice de HVA mai frecvent apar în urma realizării căii: hidrice;
561. Supravegherea epidemiologică asupra persoanelor ce au contactat cu bolnavul de HVA se efectuează timp de:
35 zile.
562. Cu mecanism fecal-oral sunt: HVA şi HVE;
563. Mecanismul fecal oral de transmitere este caracteristic pentru hepatitele virale: A, E;
564. Calea hidrică de transmitere are importanţă majoră în cazul: HVA.
565. Sursă principală de infecţie la HVB este: purtătorul.
566. Pentru HVB sunt caracteristice căile de transmitere: naturale şi artificiale;
567. Perioada de incubaţie a HVB e de: 60–180 zile;
568. Bolnavul cu HVB prezintă pericol: incubaţie – convalescenţă.
569. Răspunsul corect pentru HVB este: durata perioadei de contagiozitate a sursei poate fi foarte mare.
570. Grupul de vârstă cu risc major la HVB îl prezintă: persoanele tinere;
571. Criteriu de selecţie al necesităţii vaccinării contra HVB este prezenţa: nici a unui din cei enumeraţi.
572. Vaccinarea contra HVB se efectuează: patru rapeluri.
573. Dispensarizarea copiilor născuţi din mame HBs pozitive necesită a fi efectuată: 6 luni;
574. Măsura antiepidemică de bază în HVB este îndreptată asupra: receptivităţii populaţiei.
575. Vaccinarea contra HVB se efectuează: 0; 2; 4 şi 6 luni;
576. Riscă să facă HVD persoanele: HBs pozitive;
577. Calea principală de transmitere a HVC este: parenterală;
578. Calea hidrică de transmitere este esenţială pentru: HVE;
579. Cine dintre persoanele enumerate mai jos nu poate servi ca sursă de infecţie la HVE? bolnavii cu forme cronice de boală;
580. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate mai jos mecanismul principal de transmitere este fecalo-oral?
HVE;
581. Virusul HVA face parte din familia: picornoviruşilor (Picornoviridae);
582. Surse de infecţie cu virusul Hepatitei B sunt considerate persoanele cu HBs antigenemie persistentă pe parcursul a minimum:
6 luni;
583. În cazul HVC prevalează căile de transmitere: artificiale (nosocomială, habitual-comunală, administrarea intrave-noasă a drogurilor);
584. Transmiterea perinatală a virusului HVB e cea mai valoroasă în: al treilea trimestru al gravidităţii.
585. Realizarea mecanismului de transmitere a HVE nu are loc prin calea: sanguină;
586. În cazul HVC acuta anticorpii pot fi depistaţi: cel puţin peste 4–6 săptămâni după debutul bolii;
587. Persoane cu risc pentru suprainfecţia cu VHD sunt consideraţi: bolnavii cu hepatită cronică B;
588. Receptivi pentru coinfecţia cu VHD sunt considerate: bolnavii cu hepatită acută sau cronică B;
590. În Republica Moldova hepatitele virale au răspândire: răspândire endemică.
591. Morbiditatea în Republica Moldova prin hepatite cronice este cea mai înaltă: la sudul republicii.
592. Perioada de incubaţie la HVC e de: 14–110 zile;
593. Perioada de incubaţie a HVE e de: 30–60 zile.
594. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate e caracteristic fenomenul de premuniţie ? HVA;
595. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate e caracteristică sezonalitatea ? HVA;
596. În ce perioadă, de regulă, se transmite vertical virusul hepatitei B: în timpul naşterii.
597. AgHbs apare în sângele bolnavului de hepatită virală acută: în perioada de incubaţie.
589. În Republica Moldova, în grupul maturilor, cea mai mare pondere a infecţiei HVB o constituie persoanele în vârstă de:
20–29 ani;
598. Portajul de HbsAg se consideră cronic, dacă antigenemia continuă: mai mult de 6 luni.
599. Hepatita virală B nu vor face persoanele, la care s-au înregistrat concentraţii înalte de: anti-Hbs.
600. Unui risc mai înalt de infectare cu virusul hepatitei B sunt supuse: personalul medical din sălile de operaţie şi asistentele medicale de proceduri;
601. Cum este corect de a proceda cu personalul medical cu AgHbs pozitiv, ce se ocupă de colectarea şi prelucrarea sângelui donat:
a-i transfera la alt loc de lucru, pentru a evita contactul cu sângele;
602. Particularitatea virusului hepatiei C, ce determină impactul socio-economic este: probabilitatea înaltă de cronicizare.
2.2.1. Complement compus 604. Corecte pentru HVA sunt afirmaţiile:
este provocată de un enterovirus; nu poate fi exclusă calea parenterală de infectare; este caracteristică sezonalitatea de toamnă-iarnă;
605. Corecte pentru HVA sunt afirmaţiile: grupurile de vârstă cu risc diferă în diferite ţări; există deja elaborat vaccin eficace; dezinfecţia are un rol paliativ;
606. Pentru erupţiile hidrice de HVA sunt caracteristice: un număr mare de persoane afectate; sezonalitatea de toamnă-iarnă; afectarea prioritară a bărbaţilor.
607. Căile de transmitere a HVA sunt: alimentară; hidrică; contact habitual.
608. Sursa de infecţie în HVA este: bolnavul cu formă frustă; bolnavul cu formă acută; bolnavii în perioada prodromală.
609. Calea hidrică de transmitere este principală pentru: HVA; escherichioze; HVE.
610. Factorii de transmitere a HVB: sângele; saliva; sperma şi secreţiile vaginale;
611. Contra căror hepatite virale practica medicală dispune de vaccinuri? HVA; HVB; HVB şi HVD;
612. În transmiterea VHB substratele principale sunt: sângele; sperma; saliva.
613. Din complexul de măsuri de profilaxie a HVB fac parte: folosirea seringilor getabile; sterilizarea calitativă; vaccinarea nou-născuţilor;
614. Surse de agenţi patogeni la HVB pot fi: bolnavii cu forme acute ale bolii; bolnavii cronici; purtătorii;
615. În ce perioade ale procesului infecţios la HVB omul prezintă pericol: perioada de prodromă; perioada de manifestări clinice; perioada de convalescenţă;
616. Bolnavul cu HVC prezintă pericol: în perioada de incubaţie; în perioada de prodromă; după însănătoşirea clinică nu prezintă pericol.
617. Corecte pentru HVD sunt afirmaţiile: vaccinarea efectuată în RM poate considerabil influenţa morbiditatea; este o antroponoză; lucrătorii medicali fac parte din grupul cu risc major la infectare;
618. Metodele de profilaxie a HVD: aplicarea corectă a măsurilor de dezinfecţie a instrumentariului medical; vaccinarea contra HVB; testarea sângelui donatorilor la HVB.
619. HVD prezintă pericol prin: letalitate înaltă; procentul sporit al formelor cronice;
procentul sporit al cancerului hepatic;
620. Receptivi la HVD sunt: bolnavii cu HVB; purtătorii de AgHBs; purtătorii de AgHBe.
621. Corecte pentru HVE sunt afirmaţiile: afectarea prioritară a persoanelor tinere; caracteristice sunt erupţiile hidrice; poate găsi răspândire ubicuitară;
622. Selectaţi hepatitele virale cu mecanism fecalo-oral de transmitere: HVA şi HVE; HVA; HVE;
623. Selectaţi hepatitele virale cu mecanismul prioritar de transmitere parenteral: HVB şi HVC; HVB şi HVD; HVD;
624. Pentru HVA sunt posibile următoarele căi de transmitere: hidrică; alimentară; contact habitual;
625. Sursă de agenţi patogeni în HVA pot servi: bolnavii cu forme anecterice; bolnavii în perioada preicterică; bolnavii cu forme asimpromatice.
626. Căile de transmitere în HVB sunt: parenterală; sexuală; verticală.
627. Calea parenterală de transmitere este mai caracteristică pentru: HVB; HVC; HVD;
628. Mecanismul de transmitere în HVB: vertical; sexual; parenteral.
629. Corecte pentru HVC sunt afirmaţiile: calea parenterală de transmitere este cea mai frecventă; sursa principală de infecţie sunt bolnavii cu forme acute; rezultatele investigaţiilor serologice nu tot timpul permit a face concluzii despre riscul epidemiologic ce-l prezintă cel investigat.
630. Pentru HVC sunt corecte afirmaţiile: mecanismul şi căile de transmitere a HVC prezintă similitudini considerabile cu cele ale VHB; în cazul HVC prevalează căile artificiale de transmitere; HVC are o răspândire largă în rândul UDI;
631. Pentru HVB sunt corecte afirmaţiile: un loc deosebit în procesul epidemic îl ocupă personalul medical; în timpul unei înţepături cu acul se poate conţine până la 100 doze infecţioase de virus al HVB; titrul protectiv minimal postvaccinar e 1/10 mU.I./ml;
632. Controlul infecţiei cu virusul HVB constă în următoarele: organizarea corectă a decontării şi lichidării inofensive a instrumentelor medicale de multiplă folosinţă; asigurarea protecţiei pielei, mucoaselor personalului medical la locul de muncă; vaccinarea universală a nou-născuţilor combinată cu cea a adolescenţilor, personalului medical cu risc major de infectare.
633. Din grupul de boli sexual transmisibile fac parte: HVB; HVC; HVD;
634. Din grupul de boli sexual transmisibile fac parte: HVB; sifilisul; infecţia HIV/SIDA;
635. Controlul infecţiei cu virusul HVB constă în următoarele: vaccinarea universală a nou-născuţilor şi contingentelor de risc; screeningul la prezenţa AgHBs în sângele, organele, ţesuturile şi sperma donate; înlocuirea instrumentelor de multiplă folosinţă prin instrumente getabile;
636. Pentru care dintre hepatitele virale nu este caracteristică sezonalitatea?
HVB; HVC; HVD.
637. Care dintre agenţii patogeni ai hepatitelor virale nu posedă capsulă? HVA; HVD; HVE.
638. În cazul stabilirii diagnosticului de hepatită virală A bolnavul: se spitalizează după indicaţiile clinice; se spitalizează după indicaţiile epidemiologice; se spitalizează după indicaţiile clinico-epidemiologice.
639. Persoanele contacte cu bolnavul de HVA sunt supuşi: supravegherii medicale timp de 35 zile; termometriei zilnice cu determinarea mărimii ficatului; investigarea sângelui la activitatea ALAT la apariţia semnelor clinice de boală.
640. Menţinerea virusului hepatitei B ca specie biologică este determinată de următoarele căi de transmitere: sexuală; parenterală; intranatală;
641. Marcherii hepatitei virale B în anamneză sunt: HbsAg; anti-Hbc; anti-Hbs; anti-Hbe;
642. Impactul socio-economic al HVB este determinat de: cronicizarea; dezvolatrea cancerului primar al ficatului; dezvoltarea cirozei hepatice;
643. Intensitatea procesului epidemic în HVB este determinată de : morbiditatea prin HVB acută;
2.2.3. Stabiliţi corespunderea între: 644. Tipurile de hepatite virale 1e,2d,3b,4a,5c:
1) HVA; 2) HVB; 3) HVC; 4) HVD; 5) HVE;
Caracteristica epidemiologică:a) imposibilitatea declanşării procesului infecţios în lipsa VHB; b) transmiterea prioritar prin hemotransfuzii; c) consecinţe dramatice la gravide; d) doza excepţional de mică de infectare; e) se observă îmbătrânirea infecţiei.
Caracteristica epidemiologică:a) letalitate înaltă la gravide; b) grupa de risc major – stomatologi, chirurgi; c) lipseşte cronicizarea; d) achiziţionarea virusului preponderent posttransfuzional; e) una dintre măsurile profilactice – vaccinarea.
Procesul de cronicizare:a) lipseşte; b) 40–60% cu risc major de formare a cancerului hepatic; c) va depinde de modul achiziţionării; d) 5–10%; e) lipseşte, totodată se înregistrează letalitate înaltă la gravide.
Rata de letalitate:a) letalitate înaltă la gravide; b)2–20%; c)< 0,5%; d)0,5–1%; e)< 2,0%.
Perioada de incubaţie:a) 15–45 zile; b) 30–60 zile; c) 45–180 zile; d) 14–110 zile; e) 21–90 zile.
650. Tipurile de hepatite virale 1c,2d,3b,4e,5a: 1) HVA; calitate înaltă la gravide; 2) HVB; înaltă de cronicizare; 3) HVC; 4) HVD; 5) HVE.
Pronosticul:a) moderat favorabil, dar cu coinfecţie, nefavorabil; b) moderat favorabil, cu rata înaltă de cronicizare; c) de regulă, favorabil; d) moderat favorabil; e) moderat favorabil → superinfecţie.
651. Căile de transmitere în hepatitele virale 1a,1b,1c,2d,2e,2f: 1) căi naturale; 2) căi artificiale;
a) perinatală; b) orizontală (contact habitual direct); c) sexuală; d) nosocomială; e)habitual-comunală (prin vectori artificiali: truse cosmetice, pe-riuţe de dinţi, prosoape etc.); f) administrarea intravenoasă a drogurilor.
Vaccinopreparate, tipul:a) plasmatic, obţinut prin metoda ingeneriei genetice; b) inactivat, viu atenuat, recombinat genetic; c) profilaxie specifică nu se efectuează din motivul lipsei de vaccino-preparat.
a) se formează imunitate postinfecţioasă stabilă de lungă durată; b) se formează imunitate postinfecţioasă nestabilă de scurtă durată; c) imunitatea postinfecţioasă nu este suficient studiată; d) se formează îmunutate artificială activă.
655. Hepatite virale 1a,2b1) HVA; 2) HVE.
Grupele cu risc înalt de infectare:a) colectivele de copii din instituţiile şcolare şi preşcolare; b) populaţia adultă indiferent de activitatea profesională.
II.3. Infecţiile respiratorii
2.3.1. Complement simplu 656. Ce determină sezonalitatea de toamnă-iarnă în infecţiile respiratorii?
schimbarea condiţiilor de comunicare a populaţiei;
657. Indicaţi care măsuri antiepidemice în infecţiile respiratorii sunt mai eficace (de control): imunoprofilaxia.
658. Ciclititatea multianuală în infecţiile respiratorii este cauzată de: nivelul păturii imune a populaţiei;
659. Utilizarea anatoxinei difterice conduce la formarea: imunităţii antitoxice artificiale;
660. Izolarea obligatorie în staţionar se efectuează în cazul: portajului tulpinilor lizogene de C.diphteriae;
661. Mai puţin rezistent în mediul ambiant este: N.meningitidis;
662. Sursa principală de agenţi patogeni în difterie este: purtătorul imun;
663. Titrul protectiv de anticorpi la difterie e de: 0,03 UA/ml.
664. Purtătorii de corinebacterii difterice atoxigene în condiţiile actuale în calitate de sursă de infecţie: nu au însemnătate epidemiologică;
665. Supravegherea persoanelor contacte la difterie se efectuează timp de: 7 zile;
666. Perioada de contagiozitate a bolnavului de difterie e de: de la câteva zile la 4 luni;
667. Vaccinarea contra difteriei se efectuează: cu anatoxină;
668. În cadrul izbucnirilor epidemice de difterie mai frecvent este depistat: C. gravis;
669. Purtătorii sănătoşi de corinobacterii difterice toxigene necesită a fi: izolaţi în staţionar.
670. În focarele de difterie dezinfecţia chimică: este necesară;
671. Risc major la îmbolnăvirea de difterie au: persoanele nevaccinate.
672. Perioada de incubaţie la difterie este de: 2–10 zile;
673. Pentru virusul variolei este caracteristic: viabilitatea redusă în mediul extern;
674. Menţinerea procesului epidemic al difteriei în perioada cu morbiditate sporadică se datorează: 1.purtătorilor de corinobacterii toxigene.
675. Tabloul clinic de difterie se dezvoltă la persoanele: cu nivel redus de imunitate antitoxică;
676. Portajul de corinobacterii toxigene e condiţionat de: imunitate antitoxică fără imunitate antimicrobiană;
677. Agentului patogen al difteriei în mediul ambiant: posedă rezistenţă medie;
678. Dezinfecţia terminală în focarul cu difterie este efectuată de: specialiştii serviciului de dezinfecţie (CSP).
679. Necesitatea de imunizare antidifterie este determinată de: nivelul sporit al letalităţii;
680. Sursa de agent patogen la variolă este: omul bolnav cu forme manifeste;
681. Vaccinarea contra variolei se efectuează cu vaccin: viu atenuat;
683. Durata imunităţii postvaccinale antivariolice este: pe toată viaţa;
684. Sursă de agent patogen la parapertusis poate fi: omul bolnav cu forma tipică a bolii;
685. Bolnavul de parapertusis este mai contagios în: perioada catarală;
686. Morbiditatea prin parapertusis este mai frecventă la copiii: de 3–6 ani;
687. Contra parapertusei: vaccinarea nu se efectuează.
688. Sursa principală de infecţie la tusea convulsivă este: bolnavul cu forme fruste;
689. Cea mai eficace măsură antiepidemică la tusea convulsivă este: depistarea şi izolarea la timp a bolnavului.
690. Perioada de incubaţie la tusea convulsivă: 3–14 zile;
691. Măsura de bază în profilaxia tusei convulsive este: vaccinoprevenţia.
692. Vaccinarea contra tusei convulsive se efectuează cu: vaccin corpuscular inactivat.
693. Pentru procesul epidemic contemporan la tusea convulsivă este caracteristică: prezenţa ciclităţii anuale a morbidităţii;
694. Agentul patogen al tusei convulsive se transmite prin: pe cale aerogenă;
695. Cea mai eficientă metodă de diagnostic de laborator al tusei convulsi-ve este: PCR.
696. Diagnosticul de parapertusis se confirmă în baza: rezultatelor investigaţiilor bacteriologice;
697. Grupele de vârstă supuse vaccinării contra tusei convulsive sunt: copiii cu vârsta până la 3 ani;
698. Pentru profilaxia de urgenţă a tusei convulsive se utilizează: imunoglobulină.
699. Grupul cu risc înalt de infectare prin tusea convulsivă este: copii primului an de viaţă;
700. Bolnavul de rubeolă prezintă pericol: 7 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 7 zile după;
701. Bolnavul cu rubeolă prezintă pericol: 14 zile;
702. Răspunsul corect pentru rubeolă este: poate conduce la malformaţii congenitale.
703. Cel mai frecvent perioada de incubaţie în rubeolă constituie: 17–21 zile.
704. După suportarea rubeolei se formează imunitate: pentru toată viaţa.
705. Cel mai frecvent sindromul de rubeolă congenitală se manifestă prin afectarea: inimii, organelor auzului şi văzului;
706. Frecvenţa apariţiei malformaţiilor congenitale în rubeolă este sporită în: primul trimestru de sarcină;
707. Ponderea cazurilor cu sindrom rubeolic congenital în mediu constitu-ie: 0,13%;
708. Agentul patogen al rubeolei face parte din: togaviruşi;
709. Rezistenţa agentului patogen al rujeolei în mediul ambiant este: joasă.
710. O contagiozitate mai înaltă este caracteristică: rujeolei;
711. O contagiozitate mai înaltă este caracteristică pentru: varicelă;
712. Bolnavul de rujeolă prezintă pericol: 4 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 4 zile după;
713. Perioada de contagiozitate a bolnavului cu rujeolă este de: 8–9 zile;
714. Sursă de infecţie la rujeolă este: bolnavul în perioada prodromală.
715. În profilaxia de urgenţă a rujeolei poate fi folosit: vaccinul inactivat.
716. Vaccinarea contra rujeolei se efectuează cu: vaccin viu;
717. În focarele de rujeolă dezinfecţia chimică: nu se efectuează;
718. Bolnavul cu rujeolă poate servi ca sursă de agenţi patogeni: în perioada prodromală;
719. Agentul patogen al rujeolei se transmite: pe calea aerogenă;
720. Sunt supuşi dispensarizării convalescenţii cu rujeolă? nu;
721. Vaccinarea copiilor născuţi din mame seronegative la rujeolă se efec-tuiază: la vârsta de 12 luni;
722. Care dintre copiii ce au contactat cu un bolnav de rujeolă necesită su-praveghere medicală: copiii nevaccinaţi şi care n-au suportat rujeola.
723. În cazul apariţiei focarului de rujeolă în instituţie preşcolară măsuri-lor de izolare va fi supus: copilul de 3 ani care nu a fost bolnav şi/sau vaccinat anti-rujeolă.
724. Spitalizarea bolnavilor cu parotidită epidemică se efectuează: după indicaţii clinice şi epidemiologice;
725. Măsura profilactică de bază la parotidita epidemică este: imunoprofilaxia.
726. Vaccinarea planificată contra parotiditei epidemice conform calenda-rului de vaccinări se efectuează: la vârsta de 12 luni;
727. Acoperirea vaccinală cu vaccin antiparotiditic la vârsta de 2 ani tre-buie să fie minimum de: 98%;
728. Perioada de incubaţie la parotidită epidemică e de: 12–26 zile;
729. În profilaxia specifică a parotiditei epidemice se utilizează: vaccinul viu;
730. Sursă de agenţi patogeni la parotidita epidemică este: omul bolnav;
731. Bolnavul cu parotidită epidemică se izolează la domiciliu timp de: 9 zile.
732. Vaccinarea contra parotiditei epidemice se efectuează la vârsta de: 12 luni.
733. Răspândirea pandemică este caracteristică pentru: gripă;
734. Bolnavul cu oreion este periculos ca sursă de infecţie în: ultimile 1–2 zile ale perioadei de incubaţie şi perioada de manifestări clinice;
735. Spitalizarea bolnavilor cu oreion este: conform indicaţiilor clinice şi epidemiologice.
736. Vaccinarea contra gripei are o eficacitate: dependentă de structura antigenică a tulpinelor vaccinale.
737. În profilaxia gripei poate fi utilizat: vaccin;
738. Perioada de incubaţie la gripă este de: 1–3 zile;
739. Răspândirea pandemică e mai caracteristică pentru: gripă.
740. Sursa de agenţi patogeni la gripă poate fi: omul bolnav;
741. Selectaţi mijloacele de profilaxie a gripei în perioada preepidemică: imunoprofilaxia cu vaccin antigripal;
742. Bolnavii cu gripă sunt supuşi spitalizării: conform indicaţiilor clinico-epidemiologice;
743. În care perioadă a bolii bolnavul cu varicelă este periculos ca sursă de infecţie pentru cei din jur ? de la ultima zi a perioadei de incubaţie, perioada de erupţie şi până la a 5-a zi după apariţia ultemelor erupţii;
744. Mai frecvent se îmbolnăvesc de varicelă: copiii de la 6 luni până la 7 ani;
745. Perioada de incubaţie în varicelă este de: 11–17 zile.
746. Sunt contagioşi bolnavii cu: varicelă.
747. Dezinfecţia terminală în focarul cu varicelă: nu se efectuează;
748. Spitalizarea bolnavilor cu varicelă se efectuează: conform indicaţiilor clinice;
749. În profilaxia specifică a varicelei poate fi utilizat: vaccin viu atenuat;
750. Perioada de incubaţie la infecţia adenovirală este: 4–14 zile;
751. Sursă de infecţie adenovirală poate fi: omul bolnav, purtătorul;
752. Diagnosticul de laborator al mononucleozei infecţioase se bazează pe investigaţii: bacteriologice;
753. Agentul patogen al mononucleozei este: rikettsie.
754. Surse principale de agenţi patogeni în mononucleoză servesc: bolnavii în perioada manifestă de boală;
755. Perioada de incubaţie a mononucleozei e de: 15–45 zile.
756. Calea de transmitere a meningococilor este: aerogenă (aerosol primar);
757. Bolnavul cu formă generalizată de infecţie meningococică prezintă pericol major în calitate de sursă de infecţie: în perioada prodromală;
758. În perioadele epidemice la meningita meningococică predomină agen-tul patogen de tip: A;
759. Neiseria meningitidis în mediul ambiant posedă o rezistenţă: joasă;
760. Contactele cu bolnavul de meningită meningococică se află sub supra-vegherea medicală timp de: 7 zile;
761. Sursă principală de agenţi patogeni la infecţia meningococică sunt: purtătorii sănătoşi;
762. Perioada de incubaţie la infecţia meningococică este de: 2–10 zile;
763. Vaccinarea contra infecţiei meningococice se realizează: conform indicaţiilor epidemiologice.
764. Infecţia meningococică este o: antroponoză de etiologie bacteriană;
765. Grupul de populaţie cu risc înalt de infectare pentru infecţia meningo-cocică este: copii de vârstă preşcolară, din instituţile de tip închis (case de copii, internate etc.);
766. Varietăţile serogrupurilor de meningococi care cel mai frecvent pro-voacă erupţii epidemice sunt: A, B, C.
767. Izolarea bolnavilor de scarlatină din momentul îmbolnăvirii se efectu-ează pe o perioadă de: 7–12 zile;
768. Supravegherea medicală a persoanelor care au fost în contact cu bol-navul de scarlatină se efectuează timp de: 7 zile;
769. Agentul patogen al scarlatinei este: Streptococcus pyogenes;
770. În focarele de scarlatină dezinfecţia chimică: se efectuează după indicaţii epidemiologice.
771. Perioada maximă de incubaţie la scarlatină este de: 3 zile;
772. Tuberculoza la om poate fi provocată de:
ambele enumerate mai sus.
773. În care perioadă a bolii pacientul cu scarlatină prezintă cel mai înalt pericol epidemiologic ca sursă de infecţie: perioada manifestărilor clinice;
774. Copiii care au suportat scarlatina şi frecventează instituţiile preşcola-re sau sunt elevi ale primelor 2 clase pot fi admişi în aceste instituţii: peste 12 zile după însănătoşire clinică.
775. Bolnavul cu scarlatină se externează din staţionar: după însănătoşire clinică, dar nu mai devreme decât peste 10 zile de la începutul tratamentului;
776. Dezinfecţia în focarul cu scarlatină se realizează cu participarea: membrilor de familie a bolnavului;
. 777. Care sunt termenele de supraveghere medicală a persoanelor contacte dintr-un focar cu scarlatină, în cazul
când bolnavul a fost spitalizat? 7 zile;
778. Care sunt termenele de supraveghere medicală a persoanelor contacte dintr-un focar cu scarlatină, în cazul când bolnavul este tratat în condiţii de ambulatoriu? 17 zile.
779. Factor de transmitere în tuberculoză este: carnea.
780. Vaccinul BCG se introduce în organism: intracutan.
781. Surse de agenţi patogeni în tuberculoză pot fi: omul şi animalele.
782. Proba pozitivă Mantoux poate fi la: ambele.
783. Pentru revaccinarea a 100 copii contra tuberculozei sunt necesare mi-nim: 200 doze de vaccin.
784. Vaccinarea contra tuberculozei se efectuează cu: vaccin viu atenuat.
785. În profilaxia tuberculozei printre adulţi rolul principal îl are:condiţiile socio-igienice şi economice.
786. Contra tuberculozei: se efectuează o revaccinare;
787. În focarele de tuberculoză dezinfecţia trebuie efectuată cu soluţii de cloramină de: 5%;
788. Chimioprofilaxia standard în tuberculoză constă în administrarea zil-nică a izoniazidei în doză de:
5 mg/kgc/zi timp de 6 luni;
789. Un pericol epidemiologic mai mare în calitate de sursă de infecţii îl prezintă bolnavul de tuberculoză din focare: cu eliminări abundente şi continui ale micobacteriilor;
790. Măsura antiepidemică de bază în tuberculoză este: dezinfecţia în focar;
791. Cea mai contagioasă formă clinică de tuberculoză este: tuberculoza laringiană;
792. Cel mai frecvent este depistată tuberculoză cauzată de: Mycobacterium tuberculosis;
793. Pacientul bolnav concomitent de SIDA şi tuberculoză: poate fi contagios chiar înainte de formarea unei caverne şi aspectul radiologic aparent normal;
794. Prevalenţa infecţiei tuberculoase constituie: proporţia persoanelor reactive (teste tuberculinice pozitive) la suta de persoane de o anumită vârstă;
795. Perioada de incubaţie în tuberculoză ar putea fi definită ca: intervalul de timp între momentul contaminării şi apariţia fenomenului de hipersensibilitate de tip celular;
796. Pentru tuberculoză examenul microscopic al sputei este considerat pozitiv (M+) în cazul când: densitatea a MTB în spută este de minim 5000–10000/ml.
797. Hipersensibilitatea tuberculinică la pacienţii infectaţi cu Tbc apare la un interval de: 4–6 săptămâni după infectare.
798. Confirmarea diagnosticului de tuberculoză se face prin: izolarea MTB în culturi din probe clinice specifice localizării tuberculozei;
799. Testarea cutanată cu tuberculină: permite cu o precizie relativă de a stabili diagnosticul de infecţie tuberculoasă latentă;
800. Recoltarea probelor de laborator se face în condiţii strict sterile în cazul: tuberculozei extrapulmonare;
801. Cea mai eficientă metodă de prevenire a infecţiei tuberculoase (şi implicit a bolii tuberculoase) este: depistarea şi tratarea cazurilor de tuberculoză pulmonară activă;
2.3.2. Complement compus
802. Infecţii provocate de herpesvirusuri sunt: varicela; citomegalia; boala herpetică;
803. Majorările periodice ale morbidităţii prin infecţii aerogene sunt înflu-enţate de: nivelul păturii imune în populaţie; procesele de migraţie a populaţiei; natalitate;
804. Indicaţi semnele epidemiologice caracteristice pentru infecţiile aero-gene: tipul sporadic de morbiditate; ciclititatea multianuală a morbidităţii; ciclitatea sezonieră în perioada rece a anului.
805. Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile: nu toţi purtătorii sănătoşi necesită spitalizare; serul se administrează doar în scop de tratament; perioada de contagiozitate poate dura până la câteva luni.
806. Bolnavul cu difterie prezintă pericol: din momentul apariţiei primelor semne clinice; toată perioada de manifestări clinice; perioada de convalescenţă;
807. Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile: titrul protectiv e de 0,03 UI/ml; sursa principală de infecţie sunt purtătorii imuni; dezinfecţia terminală în focar este strict necesară.
808. Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile: este o antroponoză; sursa principală de infecţie este purtătorul imun; profilaxia specifică se efectuează cu anatoxină.
809. Transmiterea difteriei poate avea loc: aerogen prin picături; aerogen prin particule de praf; prin obiectele de uz casnic;
810. Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile: purtătorul este sursa principală de infecţie; imunitatea postvaccinală este protectivă pentru mai mulţi ani; morbiditatea este determinată de calitatea vaccinoprevenţiei.
811. Investigaţii bacteriologice la difterie după indicaţii epidemiologice sunt efectuate: asupra persoanelor contacte în focar; asupra persoanelor ce au contactat cu purtătorul de tulpini toxigene; asupra persoanelor cu angină.
812. Investigaţii bacteriologice în scopul depistării agenţilor patogeni ai difteriei sunt indicate: bolnavilor cu angină; bolnavilor cu abces paratonzilar; bolnavilor cu laringotraheită;
813. Surse de infecţie în difterie pot servi: purtătorul de corinbacterii toxigene (imun); purtătorul reconvalescent; omul bolnav în perioada de manifestări clinice.
814. Procesului epidemic prin difterie în teritoriul cu imunitatea colectivă antitoxică redusă este caracteristic: a) morbiditatea epidemică; b) îmbolnăviri se înregistrează preponderent la copii; c) morbiditatea sporadică; d) predominarea formelor grave de boală; e) menţinerea portajului de corinebacterii difterice.
815. Sursă de infecţie în difterie poate fi: bolnavul; purtătorul sănătos; convalescentul;
816. Indicaţi căile de transmitere a difteriei: contact-habitual; aerosoli-lichizi; alimentară.
817. Particularităţile procesului epidemic prin difterie în perioada prevac-cinală au fost: predominarea morbidităţii printre copiii în vârstă de până la 10 ani; sezonalitate toamnă-iarnă; cicluri mari cu periodicitate de 10–15 ani.
818. Pe teritoriul oraşului C. pe parcursul ultimelor 4 ani n-au fost înregis-trate cazuri de difterie, în legătură cu ce urmează: continuarea vaccinării planice în masă a populaţiei; continuarea vaccinării populaţiei fără a efectua careva modificări în calendarul de vaccinare.
819. Investigaţiile bacteriologice la difterie sunt efectuate în scop: profilactic; de diagnostic; conform indicaţiilor epidemiologice;
820. Pentru investigaţii bacteriologice la bolnavii cu difterie se recoltează: frotiu din cavitatea nazală; frotiu din faringe;
821)Transmiterea Corynebacterium diphtheriae este posibilă: prin mecanism respirator; prin contact habitual (jucării, lenjerie etc.); pe cale alimentară (produse lactate, creme etc.);
822) Aspecte epidemiologice ale difteriei sunt: surse de infecţie sunt: bolnavii şi purtătorii; este o maladie din grupul infecţiilor dirijate.
823)Corecte pentru infecţia meningococică sunt afirmaţiile: agentul patogen nu este rezistent în mediul ambiant; sursă de infecţie este bolnavul cu nazofaringită; metoda principală de diagnosticare este cea bacteriologică.
824) Meningitele purulente pot fi provocate de: Haemophylus influenzae; Neiseria meningitidis;
825) Indicatori ai ameliorării situaţiei epidemogene în infecţia meningoco-cică sunt: micşorarea morbidităţii printre persoanele adulte şi adolescenţi; creşterea ponderii în structura de vârstă a morbidităţii copiilor sub 2 ani; majorarea ponderii tulpinilor de meningococi rar întâlniţi (serogru-pa X, Y, Z, W-135 etc.);
826. Riscul de contaminare prin infecţia meningococică este determinat prioritar de: temperatura mediului ambiant; distanţa de la sursa de agenţi patogeni; durata contactului cu sursa de agenţi patogeni;
827. Pentru infecţia meningococică sunt corecte afirmaţiile: sursa principală de infecţie sunt purtătorii; perioada de incubaţie e 2–10 zile; principala metodă de diagnostic a purtătorilor şi persoanelor bolna-ve este cea bacteriologică;
828. În caz de infecţie meningicocică obligatoriu sunt supuşi spitalizarii: bolnavii cu meningite; bolnavii cu meningococcemie; bolnavii cu meningoencefalite.
829. Care dintre specialiştii menţionaţi, fiind purtătorii de meningococi, vor fi înlăturaţi de la serviciu: educator în instituţie preşcolară; elev al şcolii profesionale; angajat al caselor de copii;
830. În infecţia meningococică pentru examenul de laborator se recoltea-ză: LCR; mucus din faringe; sânge.
831. Măsurile antiepidemice întreprinse într-un focar cu infecţie meningo-cocică la persoanele contacte: examen otorinolaringoscopic; termometrie obligatorie; utilizarea imunoglobulinelor.
832. Manifestările procesului epidemic prin infecţia meningococică carac-teristice pentru ultima perioada de timp: creşterea periodică a morbidităţii (cu intervale de 10 ani şi mai mult); sezonalitatea de iarnă-primăvară; morbiditatea înaltă printre copii;
833. Corecte pentru tusea convulsivă sunt afirmaţiile: afectează preponderent copiii de vârstă fragedă; se admite izolarea unor bolnavi la domiciliu; sursa principală de infecţie o constituie bolnavii.
834. Pentru tusea convulsivă sunt corecte afirmaţiile: contaminarea se produce în cazul unui contact nemijlocit cu sursa de infecţie; sezonalitatea de primăvară-vară; o singură revaccinare.
835. Într-un focar familial cu tuse convulsivă se va efectua: dezinfecţie curentă; examinarea bacteriologică a tuturor membrilor de familie; supravegherea medicală pe parcursul perioadei maxime de incuba-ţie.
836. Procesul epidemic contemporan în tusea convulsivă se caracterizează prin: morbiditate sporadică; înregistrare mai frecvent la copii; sporirea numărului portătorilor; predominarea formelor uşoare de boală;
837. Pentru examenul bacteriologic întru confirmarea tusei convulsive se recoltează: mucus din faringe; picături de mucus în timpul tusei;
838. Corecte pentru scarlatină sunt afirmaţiile: este o antroponoză; vaccinoprevenţia lipseşte; convalescenţii prezintă pericol epidemiologic;
839. Spitalizarea bolnavului cu scarlatină se efectuează: după indicaţii clinice; după indicaţii epidemiologice; după indicaţii clinico-epidemiologice;
840. Procesul epidemic în scarlatină la etapa actuală se caracterizează prin: sezonalitate de toamnă-iarnă; cazuri de boală prioritar la copii; ciclitate în dinamica multianuală;
841. Polimorfismul formelor clinice şi a manifestărilor infecţilor streptoco-cice se datorează: heterogenităţii populaţiei umane după receptivitate către agenţii pa-togeni; neomogenităţii şi flexibilităţii proprietăţilor biologice ale agenţilor patogeni;
.
842. Profilaxia primară a infecţiilor streptococice este asigurată de: policlinicele pentru copii şi maturi; unităţile medico-sanitare.
843. Scarlatina se transmite pe următoarele căi: contact-habitual; hidrică; aerosoli-lichizi; alimentară.
844. În care perioade ale anului se înregistrează morbiditate sporită prin scarlatină: toamna; iarna; primăvara;
845. Supravegherea medicală a contacţilor în scarlatină prevede: examinarea tegumentelor; examinarea nazofaringelui; termometria.
846. Din grupul persoanelor contacte dintr-un focar cu scarlatină suprave-gherii medicale vor fi supuşi: fratele bolnavului de 3 ani, care n-a făcut scarlatină; mama bolnavului, laborantă la fabrica de lapte; tatăl, medic chirurg; sora 10 ani, cu scarlatină în anamneză;
.
847. Corecte pentru tuberculoză sunt afirmaţiile: vaccinarea conduce la formarea imunităţii active; nu toţi bolnavii prezintă pericol epidemiologic; în focarele de tuberculoză dezinfecţia e necesar a fi efectuată cu soluţie de cloramină de 5 %.
848. Contagiozitatea bolnavului de tuberculoză este determinată de: intensitatea eliminării agentului patogen; durata eliminării micobacteriilor;
849. Intensitatea eliminării micobacteriilor poate fi apreciată ca: abundentă; continuă; neabundentă; condiţionată.
850. Surse de infecţie care elimină Mycobacterium tuberculosis pot fi: oamenii bolnavi cu TBc pulmonară cavitară; pacienţii cu TBc nesupuşi tratamentului şi care elimină bacili aci-do-alcoolo-rezistenţi; pacienţii cu TBc cronică;
851. Infecţia cu Mycobacterium bovis se poate contracta: în urma contactului cu animalele bolnave; prin consumul de lapte sau derivatele neprelucrate termic; transmiterea interumană n-a fost documentată.
852. Tuberculoza la oameni poate fi cauzată de: Mycobacterium bovis; Mycobacterium tuberculosis; Mycobacterium africanum;
853. Diagnosticul preventiv de tuberculoză se bazează pe: date epidemiologice; semne clinice; semne paraclinice.
854. Conform strategiei DOTS, pentru realizarea combaterii tuberculozei se consideră necesar iniţierea a mai multor măsuri, cum ar fi: creşterea accesibilităţii pacienţilor la serviciile medicale; implicarea medicilor de familie în monitorizarea pacienţilor elaborarea de ghiduri pentru pacienţi; îmbunătăţirea organizãrii centrelor de tratament.
855. Implementarea corectă a strategiei DOTS presupune următoarele re-zultate: prevenirea apariţiei unor noi infecţii prin vindecarea pacienţilor contagioşi; prevenirea dezvoltării tuberculozei rezistente la medicamente drept consecinţă a unui tratament corect; rata de succes a tratamentului va atinge peste 85% chiar şi în cele mai sărace ţări;
856. Strategia DOTS include următoarele componente-cheie: angajamentul guvernului de a sprijini activităţile de control al tu-berculozei; detectarea cazurilor prin examenul microscopic al sputei la pacien-
ţii simptomatici; tratamentul standardizat, direct observat, cu durata între 6 şi 8 luni; un sistem standardizat de evidenţă şi raportare a cazurilor, care să permită evaluarea rezultatelor tratamentului pentru fiecare pacient în parte şi pentru întreg programul de control al tuberculozei.
857. Principiile de bază pentru reducerea transmiterii nosocomiale a infec- ţiei tuberculoase sunt: camerele, unde sunt spitalizaţi pacienţii cu tuberculoză trebuie să fie însorite şi să aibă o ventilaţie eficientă; asigurarea separării cazurilor cu tuberculoză, mai ales confirmată bacteriologic, de cazurile cu alte afecţiuni respiratorii; ventilaţia adecvată a laboratoarelor de bacteriologie, unde se efec-tuează culturile MTB şi a spaţiilor, unde se recoltează sputa sau se efectuează bronhoscopii;
858. Infecţia adenovirală se transmite prin: mecanism respirator; mecanism fecal-oral; cale alimentară.
859. Pentru infecţia adenovirală sunt corecte afirmaţiile:
sursa de infecţii e omul bolnav sau purtător; cu masele fecale virusul se elimină din primele zile de boală până la 3 săptămâni; transmiterea se poate realiza prin mecanismul fecal-oral;
860. Pentru infecţia adenovirală nu sunt corecte afirmaţiile: este o infecţie intestinală; factorii de transmitere sunt carnea, laptele;
861. Corecte pentru varicelă sunt afirmaţiile: este o antroponoză; în RM morbiditatea nu este reglată prin vaccinoprevenţie; bolnavul prezintă pericol în perioada de prodromă.
862. Procesului epidemic la varicelă este caracteristic: tipul epidemic al morbidităţii; sezonalitatea pronunţată a morbidităţii; morbiditatea preponderentă la copii organizaţi în colectivităţi.
863. Pentru varicelă sunt corecte afirmaţiile: virusul nu e rezistent în mediul ambiant; se transmite aerogen prin picături; se transmite transplacentar.
864. Varicela se poate transmite: prin aerosoli-lichizi; transplacentar;
865. Sursă de agenţi patogeni în varicelă poate fi bolnavul cu: varicelă; herpes Zoster;
866. Bolnavul cu varicelă prezintă pericol: din ultima zi de incubaţie; până la a 5-a zi de la apariţia ultimelor erupţii; toată perioada de apariţie a erupţiilor pe corp.
867. Virusul citomegalic se caracterizează prin: teratogenitate; influenţă imunodepresivă; termolabilitate;
868. Infecţia citomegalovirotică se caracterizează prin: răspândire ubicuitară; absenţa particularităţilor profesionale în răspândirea seroconversiei; dependenţa frecvenţei de infectare de vârstă.
869. Pentru procesul epidemic la rujeolă în condiţiile actuale este caracte-ristic: reducerea considerabilă a morbidităţii; prezenţa ciclităţii multinuale; absenţa ciclitităţii (sezonalităţii) anuale;
870. Corecte pentru rujeolă sunt afirmaţiile: agentul patogen e puţin rezistent în mediul ambiant; în unele cazuri perioada de incubaţie poate ajunge până la 21 zile; vaccinarea se efectuează cu vaccin viu atenuat.
871. Corecte pentru rujeolă sunt afirmaţiile: e provocată de un rabdovirus; formele cronice nu sunt caracteristice; nu este necesară dezinfecţia chimică.
872. Corecte pentru rujeolă sunt afirmaţiile: morbiditatea este dependentă de vaccinoprevenţie; bolnavul prezintă pericol deja în perioada de prodromă; agentul patogen se păstrează mai bine la temperaturi joase;
873. Spitalizarea bolnavilor cu rujeolă se efectuează: după indicaţii epidemiologice; după indicaţii clinice; după indicaţii clinico-epidemiologice.
874. Agentul patogen al rujeolei se transmite: aerogen prin picături; transplacentar.
875. Pentru rujeolă sunt corecte afirmaţiile: bolnavul prezintă pericol ca sursă de infecţie doar 8–9 zile; imunoglobulina în profilaxia de urgenţă e indicată doar în unele cazuri.
876. Pentru rujeolă e corectă afirmaţia: e o infecţie dirijată; perioada de incubaţie e 8–17–21 zile; nu se efectuează dezinfecţia terminală în focar.
877. Pacientul cu rujeolă este contagios: în ultimele 2 zile ale perioadei de incubaţie; în perioada de erupţii; în perioada de prodrom;
878. Selectaţi indicaţiile pentru administrarea imunoglobulinei anti-rujeo-lă: protecţia copiilor care au contactat cu bolnavul de rujeolă; tratarea bolnavilor cu rujeolă; persoanele alergice la neomicină.
879. În focarul cu rujeolă profilaxia de urgenţă: se efectuează cu vaccin viu antirujeolic; se efectuează cu imunoglobulină antirujeolică; se efectuează cu vaccin viu sau imunoglobulină antirujeolică;
880. Sursă de agenţi patogeni în rubeolă poate fi:
bolnavul cu forme manifeste; bolnavul cu forme fruste, inaparente; copilul cu sindrom de rubeolă congenitală.
881. Sursă de agenţi patogeni în parotidita epidemică pot fi: bolnavul cu formă tipică a bolii; bolnavul cu formă atipică a bolii; bolnavul cu forme inaparente ale bolii;
882. Bolnavul cu parotidită epidemică este contagios: în ultimele 1–2 zile ale perioadei de incubaţie; perioada de manifestare clinică a bolii; perioada de prodromă.
883. Corecte pentru parotidită epidemică sunt afirmaţiile: bolnavul se izolează pe un termen de 9 zile de la debutul bolii; vaccinarea poate fi efectuată şi după indicaţii epidemiologice în fo-carele de parotidită; vaccinarea se efectuează în mod planificat;
884. Sursă de agenţi patogeni în oreion este: bolnavul cu manifestări clinice evidente; bolnavul cu forme şterse; bolnavul cu forme inaparente;
885. Contractarea oreionuluil se poate realiza: prin jucării contaminate cu salivă în instituţiile de copii; transplacentar;
886. Diagnosticul de parotidită epidemică se stabileşte în baza: anamnezei epidemiologice; tabloului clinic; rezultatelor examinărilor de laborator ale urinei şi sângelui;
887. Imunoprofilaxia parotiditei epidemice asigură: reducerea morbidităţii în populaţia de copii; reducerea condiţiilor de formare a complicaţiilor; reducerea cauzelor indicaţiilor pentru spitalizare;
888. Agentul cauzal al oreionului face parte din grupul de: paramixoviruşi;
889. Din ziua contractării oreionului bolnavul este contagios nu mai mult de: 10 zile.
890. Cele mai eficiente măsuri în prevenirea oreionului sunt: vaccinarea copiilor cu vaccin viu atenuat;
891. Durata imunităţii postinfecţioase pentru oreion este de: lungă durată şi stabilă.
892. Vaccinul anti-oreion se administrează copiilor, care nu au făcut ore-ion şi nu au fost imunizaţi, după
contact timp de: 72 ore;
893. În Republica Moldova imunizarea contra oreionului se realizează: la 12–15 luni şi 6 ani;
894. Sursă de agenţi patogeni ai oreionului sunt: bolnavii cu forme tipice ale bolii; bolnavii cu forme atipice ale bolii; bolnavii cu forme asimptomatice ale bolii;
.
895. Măsurile antiepidemice pentru copiii care au avut contact cu bolnavii de oreion şi au fost vaccinaţi sunt: supraveghere timp de 21 zile; termometria de 2 ori pe zi; copiii nu se exclud din colectivităţi;
896. Măsurile antiepidemice pentru copiii care au avut contact cu bolnavii de oreion şi nu au fost vaccinaţi sunt: supraveghere timp de 21 zile; termometria de 2 ori pe zi; excluderea acestora din colectivităţi de copii din ziua a 11-a până la a 21-a zi după contact; măsuri de profilaxie specifică.
897. Pentru infecţia herpetică sunt corecte afirmaţiile: recidivele apar, de obicei, pe fondul prezenţei unui titru înalt de an-ticorpi; în tratament este utilizat vaccinul; omul bolnav nu prezintă pericol direct.
898. Pentru mononucleoză sunt corecte afirmaţiile: e o viroză; se întâlneşte prioritar printre persoanele tinere; perioada de incubaţie e de 15–45 zile;
899. Surse de infecţie în mononucleoza infecţioasă sunt: bolnavii cu forme manifeste de infecţie; bolnavii cu forme fruste de boală; purtătorii reconvalescenţi; purtătorii sănătoşi;
900. Agentul patogen al mononucleozei infecţioase se transmite pe calea: aerosoli-lichizi; sexuală; contact-habitual; intranatal.
901. Mononucleoza infecţioasă la momentul actual se caractrerizează prin: răspândire ubicuitară; morbiditate sporadică; înregistrarea preponderent printre adolescenţi.
902. Măsurile antiepidemice întreprinse într-un focar cu mononucleoză in-fecţioasă sunt: spitalizarea bolnavului conform indicaţiilor clinice; supravegherea medicală a contacţilor pe perioadă de 20 zile; evitarea carantinei.
903. Corecte pentru gripă sunt afirmaţiile: periodic capătă răspândire pandemică; sechelele pot fi dramatice; bolnavii prezintă sursa principală de infecţie.
904. În perioada epidemică la gripă în instituţiile medicale e necesar: a le transfera la săptămâna de 7 zile de lucru; reprofilarea treptată a unor staţionare; majorarea numărului lucrătorilor medicali în funcţie;
905. Pentru gripă sunt corecte afirmaţiile: cel mai variabil este tipul A al virusului gripei; tipul C e cel mai stabil antigenic; în scopul profilaxiei de urgenţă se foloseşte interferonul;
906. Pentru gripă sunt corecte afirmaţiile: sunt caracteristice majorările periodice ale morbidităţii; mai frecvent afectaţi sunt copiii.
907. Vaccinoprevenţia gripei este raţional a fi efectuată în cazul riscului de epidemie: copiilor după 3 ani ce frecventează instituţii preşcolare; persoanelor de vârsta a treia;
908. Căile de transmitere ale virusului gripal nou: aerogenă prin picături;
909. În profilaxia gripei pot fi utilizate: interferonul; remantadina.
910. Procesului epidemic în gripă îi este caracteristic: morbiditatea epidemică şi pandemică; sezonalitatea manifestată (exprimată); ciclititatea multianuală a morbidităţii.
911. Selectaţi mijloacele de profilaxie a gripei în perioada epidemică: dibasol; remantadină; interferon leucocitar uman;
912. Selectaţi mijloacele de profilaxie a gripei pentru persoanele care au contactat cu bolnavul: administrarea interferonului; aplicarea imunoglobulinei antigripale; folosirea unguentului cu oxolină;
913. Particularităţile epidemiologice ale paragripei sunt: morbiditate sporadică în perioada intersezonieră; declanşarea erupţiilor epidemice; sezonalitate de toamnă-iarnă; afectarea prioritară a copiilor;
2.3.3. Stabiliţi corespunderea între:
914.Forma nosologică1c,2b,3a: Sursă de infecţie:1) difteria; a) bolnavul cu formă ştearsă;2) tuse convulsivă; b) omul bolnav;3) rujeola; c) purtătorul sănătos (imun).
915.Forma nosologică 1c,2b,3d,4a: Sursa principală de infecţie:1) HVB; a) bolnavii;2) HVA; b) bolnavii cu forme slab manifeste;3) difteria; c) purtătorii;4) gripa; d) purtătorii imuni.
916.Forma nosologică 1d,2b,3a,4c: Sursa principală de infecţie:1) varicela a) purtătorul convalescent2) difteria b) purtătorul sănătos3) febra tifoidă c) bolnavul cu forme fruste4) dizenteria d) bolnavul
917.Forma nosologică 1b,2c,3a: Majorări ciclice în dinamica multianuală
a morbidităţii:1) rujeola; a) la 10–12 ani;2) scarlatina; b) la 3–5 ani;3) dizenteria; c) la 4–6 ani.
918.Forma nosologică 1b,2a,3c,4d: Sezonalitate:1) dizenteria a) toamnă-iarnă2) HVA b) vară-toamnă3) scarlatina c) primăvară-vară4) rujeola d) iarnă-primăvară
919.Forma nosologică 1d,2a,3b,c: Structura antigenică a agentului patogen:1) HVB; a) O; H; Vi;2) febra tifoidă; b) H; O;3) holera; c) stabilă;4) rujeola; d) HBsAg, HBcAg, HbeAg, HBcorAg
920.Forma nosologică 1d,2c,3a,4b: Grupul de vârstă de risc:1) HVA; a) <12 luni;2) HVB; b) 12 luni;
3) tuse convulsivă; c) 15–29 ani.4) rujeolă; 5) 4–28 ani;
921. Forma nosologică 1d,2b,3a,4c: Durata supravegherii persoanelor contacte:
1) dizenterie; a) 35 zile;2) febra tifoidă; b) 21–25 zile;3) HVA; c) 17–21 zile;4) rujeola; d) 6 zile.
922. Forma nosologică 1d,2c,3a,4b: Perioada de incubaţie:
1) dizenterie; a) 7–14 zile;2) hepatită virală A; b) 8–17 zile;3) tuse convulsivă; c) 14–50 zile;4) rujeolă; d) 1–6 zile.
923. Forma nosologică 1a,2b,3c,4d: Perioada de incubaţie:
1) dizenterie; a) 1–6 zile;2) poliomielită; b) 3–21 zile;3) holeră; c) cîteva ore – 5 zile;4) rujeolă; d) 8–17 zile.
924. Forma nosologică 1a,2b,3c : Surse principale sunt:
1) difterie a) purtătorii imuni2) HVA b) bolnavii cu forme şterse3) febra tifoidă c) purtătorii convalescenţi
925. Forma nosologică 1a,2b,3c,4d: Sursa principală de infecţie:
1) febra tifoidă; a) purtătorii cronici;2) rujeolă; b) omul bolnav;3) HVA; c) bolnavii începând cu perioada
prodromală;4) dizenterie; d) bolnavii acuţi.
926. Forma nosologică 1a,2b,3c,4e,5d: Sezonalitatea:
1) dizenteria; a) vară-toamnă;2) HVA; b) toamnă-iarnă;3) HVB; c) lipseşte;4) gripa; d) iarnă-primăvară;5) varicela; e) iarnă.
927. Forma nosologică 1a,2c,3b,4d: Contingentele de vârstă:1) varicelă; a) 12 luni;2) rujeolă; b) 6 luni – 7 ani;3) BDA; c) < 12 luni;4) HVB; d) 15–29 ani.
Perioada de contagiozitate:a) perioada prodromală şi 4–5 zile de manifestare clinică; b) perioada prodromală şi 7–14 zile de manifestare clinică; c) sfârşitul celei de a doua săptămâni a perioadei de manifestare clini-că; d) din prima zi de boală.
Afirmaţia corectă:a) imunitatea celulară este cea protectivă; b) predomină calea hidrică de transmitere; c) diferite tipuri de agent patogen se asociază cu anumite produse ali-mentare; d) un tip de agent patogen produce exotoxină.
930. Forma nosologică 1a,2b,3c,4d: 1) variolă; 2) febră tifoidă; 3) femeile în vârstă; 4) HVC; 5) scarlatină;
Afirmaţie corectă:a) există vaccin eficient;
b) mai frecvent sursă de agenţi patogeni servesc; c) nu există vaccin eficient; d) are un indice al contagiozităţii relativ scăzut.
931. Infecţia şi perioada de contagiozitate 1b,2a,3c: 1) difterie; 2) rujeolă; 3) tuse convulsivă;
a) perioada prodromală – 4 zile de erupţie; b) de la câteva zile la 4 luni; c) perioada catarală – 4 săptămâni.
932. Infecţia şi perioada de contagiozitate 1b,2c,3a: 1) infecţia meningococică; 2) rubeola; 3) dizenteria.
a) perioada de manifestare clinică; b) perioada prodromală şi primele zile de îmbolnăvire; c) 7 zile până la erupţie, 7 zile după erupţie.
933. Infecţia şi perioada de incubaţie 1b,2c,3a: 1) difterie; 2) rujeolă; 3) tuse convulsivă;
a) 3–14 zile; b) 2–10 zile; c) 8–17 zile.
934. Infecţia şi tipul de imunitate1c,2a,3b: 1) rujeolă; 2) difterie; 3) infecţie meningococică;
a) antitoxică; b) antibacteriană; c) antivirotică.
935. Structura antigenică a agentului patogen la 1a,2a,3b: 1) difterie; 2) rujeolă; 3) gripă;
a) stabilă; b) instabilă.
936. Infecţia şi profilaxia de urgenţă 1b,2a,3c: 1) gripă; 2) rujeolă; 3) antrax;
a) vaccinare; b) interferon; c) antibiotice.
937. Infecţia şi perioada de incubaţie 1c,2a,3b: 1) rubeolă; 2) inf. meningococică; 3) gripă;
a) vaccin corpuscular inactivat; b) anatoxine; c) vaccin viu atenuat.
942. Infecţia şi perioada de incubaţie 1b,2c,3a: 1) scarlatina; 2) parotidita epidemică; 3) varicela.
a) 13–17 zile; b) 1–3 zile; c) 12–26 zile.
943. Infecţia şi termenul de izolare a bolnavului 1b,2a,3c: 1) rujeola; 2) parotidita epidemică; 3) scarlatina.
a) 9 zile de la debutul bolii; b) 4 zile de la apariţia exantemului; c) după însănătoşirea clinică, dar nu mai precoce de 7–12 zile de la debutul bolii.
944. Infecţia şi nivelul minim protectiv al anticorpilor 1b,2c,3a : 1) difteria; 2) tusea convulsivă; 3) rujeola;
a) 1:10; b) 0,015–0,03 UA/ml; c) 1:80.
945. Infecţia şi nivelul minim protectiv al anticorpilor 1b,2c,3a: 1) parotidita epidemică; 2) rubeola; 3) gripa;
a) 1:40; b) 1:10; c) 1:64.
946. Infecţia şi durata supravegherii medicale asupra pesoanelor ce au fost în contact cu bolnavul 1b,2c,3a: 1) difteria; 2) tusea convulsivă; 3) rujeola;
a) 17–21 zile; b) 7 zile; c) 14 zile.
947. Infecţia şi durata supravegherii medicale asupra pesoanelor ce au fost în contact cu bolnavul 1c,2b,3a: 1) parotidita epidemică; 2) scarlatina; 3) inf.meningococică;
Numărul de colonii:a) alternarea rezultatelor pozitive cu cele negative; b) agentul cauzal este depistat la fiecare analiză; c) un rezultat pozitiv, iar celelate sunt negative.
955. Categoria focarului de tuberculoză 1b,2c,3a: 1) categoria I;
2) categoria I I; 3) categoria III.
Caracteristicile focarului:a) eliminări formale ale micobacteriilor şi în focar locuiesc numai adulţi; b) nu elimină abundent micobacterii, dar în focar locuiesc copii şi adolescenţi; c) eliminări neabundente ale micobacteriilor şi în focar locuiesc nu-mai adulţi.
II.4. Infecţii cu transmitere prin vectori hematogeni
2.4.1. Complement simplu 956. Indicaţi mecanismul de transmitere al agentului patogen în tifosul re-curent:
transmisiv;
957. Transmiterea agentului patogen în tifosul recurent se efectuează prin: păduchi;
958. Modul de infectare în tifosul recurent este: contaminarea specifică.
959. Metoda de diagnostic în tifosul recurent este: bacterioscopică;
960. Perioada de incubaţie la tifosul recurent: 3–15 zile;
961. Sursa de infecţie în tifosul recurent pot fi: oamenii bolnavi;
962. Tifosul recurent este o infecţie: antroponoză.
963. Mecanismul de transmitere a tifosului recurent este: transmisiv;
964. Agentul patogen în tifosul recurent este: Borrelia recurrentis;
965. Focarul de tifos exantematic se află sub control medical: 25 de zile.
966. În tifosul exantematic păduchii devin contagioşi după alimentaţia cu sângele bolnavului peste: 5–6 zile;
967. Tifosul exantematic este o infecţie: antroponoză;
968. Termenul depistării precoce a bolnavului cu tifos exantematic (de la debutul bolii): până la 5 zile;
969. Perioada de incubaţie în tifosul exantematic: 6–23 zile.
970. Sursă de infecţie în tifosul exantematic poate fi: bolnavul cu boala Brill;
971. Modul de molipsire a omului cu tifos exantematic: contaminare specifică;
972. Mecanismul de transmitere în tifosul exantematic este: transmisiv;
973. Boala Brill este o: rickettsioză.
974. Leişmanioza cutanată este o: antroponoză;
975. Sursa de infecţie în leişmanioza cutanată tip urban este: omul bolnav;
976. Perioada de incubaţie în leişmanioza cutanată tip urban este de: 2 luni – 1,5 ani;
977. Leişmanioza cutanată tip urban se întâlneşte în ţările din: Africa şi Asia;
978. Tripanosomoza este transmisă de: musca Ţeţe;
979. Tripanosomoza este răspândită în ţările din: Africa;
980. Agentul patogen al tripanosomozei este: parazit monocecular;
981. Mecanismul de transmitere în tripanosomoză este: transmisiv;
982. Porţi de intrare în tripanosomoza africană pot fi: prin înţepătura muştei Ţeţe.
983. Porţi de intrare pentru agentul cauzal al tifosului exantematic pot fi: locul muşcării păduchelui infectat;
984. În R.Moldova răspândire mai largă pot găsi: Pl.vivax;
985. Măsura antiepidemică principală la malarie în R.Moldova: prevenirea importului;
986. Malaria are răspândire: limitată de factori biologici.
987. În transmiterea malariei în condiţiile R. Moldova o importanţă mai mare pot avea ţânţarii: Anopheles.
988. Vector transmiţător al malariei este ţânţarul în genul: Anopheles;
989. Profilaxia malariei se efectuează cu: chimiopreparate.
990. Un pericol mai mare de răspândire în condiţiile Republicii Moldova îl are: Pl.vivax vivax;
991. Scopul principal al supravegherii epidemiologice la malarie în Republica Moldova la etapa actuală este: prevenirea importului.
992. După înţepătura ţânţarului sporozoiţii se găsesc în sângele uman: până la 30 minute;
2.4.2. Complement compus
993. Vectorul hematofag în transmiterea leişmaniozei cutanate tip urban este: flebotomul;
994. Pentru tifos exantematic e caracteristic: mecanismul de transmitere – transmisiv; sursă de infecţie sunt şi bolnavii cu boala Brill; grupele de risc major de infectare sunt persoanele din sfera de deservire (frizerie, baie, spălătorie, transport public); una din măsurile principale profilactice e combaterea pediculozei.
995. Sursa de infecţie în tifosul exantematic este: omul bolnav de tifos exantematic; omul bolnav de boala Brill;
996. Porţi de intrare ale agentului patogen al tifosului exantematic pot fi: locul muşcăturii păduchelui; conjunctiva ochilor; căile respiratorii;
997. Pentru tifosul exantematic sunt corecte afirmaţiile: bolnavul prezintă pericol deja în ultimele 2 zile ale perioadei de incubaţie; păduchele nu prezintă pericol imediat după ce a supt sânge infectat; păduchele prezintă pericol până la sfârşitul vieţii sale.
998. Corecte pentru tifosul exantematic sunt afirmaţiile: sursa de agenţi patogeni este omul; combaterea pediculozei este măsura de bază în profilaxie; depistarea bolnavilor este apreciată ca precoce în primele 5 zile de boală;
999. Pentru boala Brill sunt corecte afirmaţiile: bolnavul prezintă pericol epidemiologic; păduchele este vectorul trasmiţător; pentru apariţia bolii nu este necesar păduchele.
1000. Pentru boala Brill sunt corecte afirmaţiile:este o recidivă a tifosului exantematic; în prezenţa pediculozei bolnavii pot fi sursă de infecţie; agentul patogen este Rickettsia prowazeki;
1001. Corecte pentru malarie sunt afirmaţiile:lipseşte profilaxia specifică; bolnavul prezintă pericol doar în anumite condiţii; diagnosticul de laborator se bazează pe investigaţii serologice; în RM malaria indigenă a fost lichidată.
1002. Chimioprofilaxia malariei are drept scop:prevenirea infectării; prevenirea îmbolnăvirii; prevenirea tratamentului ulterior care este de durată lungă.
1003. Corecte pentru malarie sunt afirmaţiile:este o parazitoză; în practică se utilizează chimioprofilaxia; Pl.vivax prezintă un pericol mai mare de răspândire în condiţiile
RM;
1004. În R. Moldova poate fi răspândită malaria provocată de tipul:Pl.vivax; Pl.ovale;
1005. Sursă de agenţi patogeni la malarie sunt:omul bolnav şi purtătorul de paraziţi;
1006. Agentul cauzal al malariei este:plasmodia;
1007. Tipuri de malarie sunt:tropicală; de trei zile; malaria-ovale; de patru zile;
1008. Malaria se poate transmite:prin înţepătură de ţânţari; prin hemotransfuzie; transplacentar;
1009. Măsurile antiepidemice în focarele de malarie sunt:depistarea bolnavilor de malarie şi a purtătorilor; ancheta epidemiologică a focarului; dezinsecţia;
1010. Pentru tifosul recurent sunt corecte afirmaţiile:agentul patogen este Borrelia recurrentis; păduchele nu prezintă pericol imediat după ce a supt sânge infec-tat; mecanismul de transmitere este transmisiv.
1011. Din grupul de richettsioze de origine antroponoză fac parte:boala Bril; tifosul exantematic;
1012. Agentul cauzal al tifosului recurent face parte din grupul de:richettsii;
1013. Vectori de transmitere al tifosului recurent sunt:păduchii vestimentari;
1014. Surse de agenţi patogeni în tifosul recurent sunt:oamenii;
1015. Măsurile antiepidemice în focarul de tifos recurent sunt:depistarea precoce şi spitalizarea bolnavului; aplicarea în focar a măsurilor de dezinfecţie şi dezinsecţie; supravegherea contacţilor; prelucrarea sanitaro-igienică a celor care au contactat cu sursa de agenţi patogeni.
1016. Dezinsecţia terminală în focarul de tifos recurent prevede:prelucrarea obiectelor habituale din mediul bolnavului; prelucrarea sanitaro-igienică a persoanelor din lista de contacţi; dezinsecţia vestimentaţiei bolnavului; dezinsecţa obiectelor ce aparţin persoanelor foşti în contact, inclu-siv prin utilizarea etuvelor;
1017. Sursa de agenţi patogeni în tifosul recurent este:omul bolnav;
2.4.3. Stabiliţi corespunderea între:
1018. Agentul cauzal 1a,2b,3c: Forma nosologică:1) Richettsia prowazeki; a) tifos exantematic;2) Borrelia recurrentis; b) tifos recurent;3) Sarcoptes scabiei; c) scabia.
1019. Agentul cauzal1a,2b,3c,4d: Forma clinică:1) Plasmodium vivax; a) malaria terţiana;2) P.ovale; b) malaria terţiană benignă;3) P.malariae; c) malaria quartana;4) P.falciparum; d) malaria tropică.1020. Forma nosologică 1d,2c,3b,4a: Agentul cauzal:1) sifilisul; a) richettsie;2) parotidita epidemică; b) bacterie;3) tusea convulsivă; c) virus;
4) tifosul exantematic; d) spirohetă.1021. Forma nosologică 1c,2a,3b: Vector/Factor1) malaria; a) păduchi;2) tifosul exantematic; b) musca de casă;3) dizenteria; c) ţânţarul Anopheles.
1022.Forma nosologică 1a,2b,3c,4d,5e: Agentul patogen:1) febra tifoidă; a) S.typhi;2) tifosul exantematic; b) Rickettsia prowazeki;3) tusea convulsivă; c) Bordetella pertussis;4) gripa; d) Myxovirus influenzae;5) salmoneloza e) Salmonella typhimurium.
1023. Forma nosologică 1c,2a,3b: Agentul patogen:1) febra Q; a) Salmonella typhy;2) febra tifoidă; b) Rickettsia prowazeki;3) tifosul exantematic; c) Coxiella burnetti.
1024.Forma nosologică 1e,2c,3d,4b,5a: Vectori:1) malaria; a) purici;2) dizenteria; b) căpuşa;3) tifosul exantematic; c) musca de casă;4) febra Q; d) păduchi;5) pesta; e) ţânţarul Anopheles.
1025. Forma nosologică 1b,2c,3a: Agentul patogen:1) boala Brill; a) Salmonella typhimurium;2) pesta; b) Rickettsia prowazeki;3) salmoneloza; c) Yersinia pestis.
1026. Forma nosologică: 1c,2a,3b Sursa de infecţie:1) tifosul recurent; a) animalele bolnave;2) febra Q; b) omul, care a suportat tifos exan-
tematic;3) boala Brill; c) omul bolnav.
1027. Forma nosologică 1c,2a,3b: Perioada de incubaţie:1) tifosul recurent; a) 2–3 săptămâni;2) febra Q; b) 6–23 zile;3) tifosul exantematic; c) 3–15 zile.
1028.Mecanismul de transmitere 1c,2a,3b: Forma nosologică:1) transmisiv; a) difteria;2) respirator; b) dizenteria;3) fecal-oral; c) malaria.
1029. Forma nosologică 1b,2a,3c: Afirmaţia corectă:1) boala Brill; a) parazitoză;2) amebiaza; b) richettsioză;3) gripa; c) viroză;
1030. Măsurile profilactice 1c,2a,3b: Forma nosologică:1) educaţia sanitară a populaţiei; a) poliomielita;2) vaccinarea; b) malaria;3) chimioprofilaxia. c) echinococoza.
1031. Agentul patogen 1b,2a,3c: Forma nosologică:1) Coxiella burnetti; a) ornitoza;2) Chlamydia psittaci; b) febra Q;3) Vibrio cholerae; c) holera.
1032. Forma nosologică 1b,2a,3c: Agentul patogen:1) febra tifoidă; a) coxiella burnetti;2) febra Q; b) salmonella typhi;3) tripanosomoza africană; c) tripanosoma gambiense.
1033. Forma nosologică 1c,2a,3b: Afirmaţia corectă:1) tifosul exantematic; a) este transmisă de căpuşe;2) febra Q; b) este parazitoză;3) tripanosomoza africană. c) poate avea recidive tardive.
1034. Răspândirea geografică 1b,2a,3c: Forma nosologică:1) febra Q; a) Africa şi America de Sud;2) febra galbenă; b) se întâlneşte în R. Moldova;3) gripa. c) are răspândire globală.
1035. Forma nosologică 1c,2e,3a,4b,5d: Afirmaţia corectă:1) tularemia; a) este transmisă de căpuşe;2) leişmanioza cutanată tip urban; b)este o infecţie convenţională;3) febra Q; c) este o zooantroponoză;4) pesta; d) păduchii transmit infecţia;5) tifosul recurent. e) este o antroponoză.
II.5. Infecţiile nosocomiale
2.5.1. Complement simplu1036. Pentru infecţiile nosocomiale este corectă afirmaţia:
infectarea pacientului în staţionar sau policlinică şi a personalului medical în timpul îndeplinirii funcţiunilor sale;
1037. Majorarea morbidităţii prin infecţiile nosocomiale e determinată de:majorarea numărului de intervenţii invazive în scop de diagnostic şi tratament;
1038. Infecţia nosocomială este:sunt posibile ambele variante.
1039. Pentru tulpinele nosocomiale sunt caracteristice:rezistenţa faţă de preparatele dezinfectante;
1040. Pentru preîntâmpinarea apariţiei infecţiilor nosocomiale în staţionare e necesară:micşorarea numărului de intervenţii medicale invazive;
1041. Prelucrarea corectă a mâinilor lucrătorului medical, contaminate cu sânge:mâinile se şterg timp de 2 minute cu un tampon îmbibat cu soluţie dezinfectantă şi peste 5 minute se spală sub apă curgătoare.
1042. Dacă mănuşele medicale sunt contaminate cu sângele pacientului:imediat se şterg cu un tampon îmbibat cu dezinfectant, apoi se spală sub apă curgătoare;
1043. În sala de proceduri masa sterilă se aranjează:după fiecare schimb de lucru;
1044. Curăţenia generală a sălii de proceduri e necesar să fie efectuată:o dată în 7 zile cu folosirea dezinfectantului pentru prelucrarea pe-reţilor şi podelei, apoi prelucrarea bactericidă.
1045. Care dintre situaţiile propuse poate fi considerată infecţie nosocomială?salmoneloza, depistată la bolnavul cu pneumonie în ziua 8–10 de la spitalizare.
1046. Declanşarea infecţiei şi gravitatea manifestărilor clinice depind:de ambele variante.
1047. Ca sursă de infecţie, din punct de vedere epidemiologic, importanţă mai mare au:purtătorii cronici de germeni patogeni şi condiţionat patogeni;
1048. Dintre agenţii cauzali ai infecţiilor nosocomiale se întâlnesc mai frec-vent:cocii gram-pozitivi;
1049. Infecţiile nosocomiale mai frecvent sunt de origine:septico-purulentă.
1050. Mai frecvent contaminarea prin infecţii septico-purulente are loc în:sala de operaţie;
1051. După finisarea dereticării saloanelor şi cabinetelor medicale, inventarul sanitar trebuie:înmuiate timp de 1 oră în soluţie dezinfectantă, apoi clătit şi pus la uscat;
1052. Perioada de incubaţie în infecţiile nosocomiale este de:în dependenţă de agentul cauzal poate fi de la câteva ore până la câteva luni.
1053. Pentru prevenirea apariţiei infecţiilor intraspitaliceşti sunt realizate următoarele măsuri:controlul stării sănătăţii a personalului medical;
1054. În focarele de salmoneloză intraspitalicească:se efectuează prelucrarea în etuvă doar a lenjeriei de pat.
2.5.2. Complement compus1055. Factorii de risc în apariţia infecţiilor nosocomiale:
1056. Creşterea morbidităţii prin infecţii intraspitaliceşti are loc în urma:creării complexelor spitaliceşti mari; administrării necontrolate a antibioticelor; majorării ponderii pacienţilor cu risc sporit;
1057. Pentru infecţiile nosocomiale este specifică:polirezistenţa la antibiotice; polirezistenţa la dezinfectante; predomină microorganismele condiţionat patogene;
1058. Semnele unei tulpini spitaliceşti sunt:polirezistenţa la antibiotice, rezistenţa la substanţe dezinfectante;
1060. Mecanismele de transmitere în infecţiile nosocomiale sunt:contact; parenteral;
1061. Corecte pentru infecţiile nosocomiale sunt afirmaţiile:agenţii cauzali sunt microorganisme bacteriene; sunt provocate de microorganismele condiţionat patogene; nu este caracteristică sezonalitatea.
1062. Pentru infecţiile nosocomiale este caracteristic:polimorfismul manifestărilor clinice; polirezistenţa la antibiotice; polirezistenţa la dezinfectante; polietiologia;
1063. Ca măsură de profilaxie a infecţiilor nosocomiale poate fi:dezinfecţia; sterilizarea instrumentarului medical; administrarea antibioticelor numai în urma antibiogramei;
1064. Care din situaţiile enumerate pot fi referite la infecţiile nosocomiale?peste 6 luni după externarea pacientului din secţia Chirurgie au apărut semne clinice ale HVB ;
1066. Infecţiile intraspitaliceşti se pot transmite prin mecanism:aerogen; transmisiv; fecal-oral; contact;
1067. Contractarea infecţiei septico-purulente mai frecvent are loc în:sala de operaţie; sala de pansamente;
1068. Particularităţile tulpinii spitaliceşti sunt:virulenţa înaltă; polirezistenţa la antibiotice; rezistenţa la preparate dezinfectante;
1069. Cauzele sporirii nivelului morbidităţii prin infecţiile septico-purulen-te sunt:aplicarea frecventă a metodelor invazive de diagnosticare şi mani-pulări terapeutice; construcţia complexelor spitaliceşti mari; spitalizarea de durată a pacientului; folosirea neraţională a antibioticelor.
1070. Factori de risc în apariţia infecţiilor septico-purulente sunt:durata spitalizării; bolile concomitente; starea imunodeficitară;
1071. Riscul contractării infecţiilor intraspitaliceşti este mai mare în secţiile:de combustii; urologice;
1072. Riscul de apariţie a infecţiilor septico-purulente nosocomiale e mai mare în staţionarele:de leziuini termice; urologice; chirurgicale.
1073. Care dintre formele nosologice pot prezenta infecţii nosocomiale?supuraţia plăgii postoperatorii; peritonita; pneumonia;
septicemia.
1074. În funcţiile epidemiologului de spital se includ:efectuarea analizei retrospective şi operative; supravegherea respectării regimului antiepidemic în staţionar; controlul permanent al calităţii de dezinfecţie şi sterilizare a instrumentarului medical.
1076. Particularităţile salmonelozei intraspitaliceşti sunt: focarele apar mai frecvent în staţionarele pediatrice;
de obicei, sursa de infecţie este omul; calea de transmitere este contact-habitual;
1077. Care sunt manipulările şi procedurile potenţial periculoase în contractarea infecţiilor intraspitaliceşti:intervenţia chirurgicală; manipulaţiile parenterale; cateterizarea vezicii urinare; gastroscopia;
1078. Responsabilitatea asigurării controlului infecţiilor nosocomiale şi de securitate a pacientului şi a personalului în instituţiile medico-sani-tare se asumă:
conducătorului instituţiei;
1079. Infecţiile intraspitaliceşti pot fi prevenite prin:reducerea numărului de intervenţii invazive; utilizarea instrumentarului getabil, reducerea timpului de aflare a pacientului în spital; respectarea regimului antiepidemic;
2.5.3. Stabiliţi corespunderea între:1080. Forma nosologică: Mecanismul de transmitere:
1) HVC; a) prin toate mecanismele orizontale;2) dizenteria; b) parenteral;3) gripa; c) fecal-oral;4) inf.nosocomiale; d) respirator.
1081. Forma nosologică: Agenţii cauzali:1) scarlatina; a) preponderent microorganismele condi-
diţionat-patogene;
2) salmoneloza; b) streptococul hemolitic;3) inf.nosocomială; c) salmonela;4) difteria; d) Corynebacterium diphtheriae.
1082. Forma nosologică: Calea de transmitere:
1) inf.nosocomială; a) parenterală;2) holera; b) hidrică;3) difteria; c) aerosol solid;4) salmoneloza; d) alimentară;5) parotidita; e) aerozoli lichizi.
1083. Secţia: Agentul cauzal preponderent:1) traumatologie; a) ps.aeruginosa;2) otorinolaringologie; b) streptococii, stafilococii;3) chirurgie generală; c) stafilococii, enterobacteriile;4) urologie; d) hlamidiozele.
1084. Forma nosologică: Factorii de transmitere:1) HVC nosocom.; a) instrumentarul medical ;2) salmoneloza; b) apa;3) febra tifoidă; c) ouăle, carnea;4) HVA; d) mâinile murdare.
II.6. Infecţia HIV/SIDA
2.6.1. Complement simplu
1085. Agentul patogen în infecţia HIV este:retrovirus;
1086. Perioada de incubaţie în infecţia HIV/SIDA:2–10 ani.
1087. Pentru combaterea HIV/SIDA dispunem de:metode nespecifice de prevenţie.
1088. SIDA se manifestă:pandemic.
1089. Ce caracteristică a virusului imunodeficienţei umane împiedică ela-borarea unui vaccin eficient?variabilitatea înaltă a virusului;
1090. Virusul HIV afectează:limfocitele.
1091. Virusul HIV posedă tropism faţă de:sistemul sanguin.
1092. Virusul HIV afectează T limfocitele:helperi;
1094. Bolnavii cu HIV/SIDA sunt supuşi supravegherei medicale:toată viaţa.
1095. Care dintre categoriile de persoane sunt supuse screening-ului obligatoriu la HIV ?UDI, donatorii de sânge;
1096. Care dintre categoriile de persoane sunt supuse screening-ului obligatoriu la HIV ?UDI.
1097. În Republica Moldova cel mai afectat de HIV segment de vârstă este de:20–29 ani;
1098. Care este factorul principal ce determină amploarea cumulativă a epidemiei HIV ?persistenţa infecţiei pe toată durata vieţii.
1099. Care cale de transmitere a HIV predomină în ultima perioadă de timp în Republica Moldova:sexuală;
1100. În Republica Moldova infecţia HIV se înregistrază preponderent printre?UDI.
1101. Zilnic în lume se înregistrează cazuri de infecţie HIV/SIDA:circa 7 mii de persoane infectate;
1102. Care este argumentul de bază pentru abţinerea de la screening-ul to-tal la prezenţa HIV al bolnavilor internaţi în diverse instituţii medicale?
respectarea precauţiilor universale minimalizează semnificativ riscul pentru personalul medical.
1103. Care este cauza evitării efectuării screening-ului total al bolnavilor internaţi în diverse instituţii la prezenţa HIV ?
ţinând cont de frecvenţa reacţiilor fals-pozitivie, testările în popu-laţia cu prevalenţă mică a infecţiei HIV sunt costisitoare;
1104. Seropozitivitatea la infecţia HIV/SIDA apare mai frecvent la:4–12 săptămâni după un contact cu risc;
1105. În stadiile incipiente ale infecţiei HIV la o persoană seropozitivă într-un ml de sânge se conţin:10–12 doze de infectare;
1106. Pentru stabilizarea declanşării procesului epidemic prin HIV se folo-seşte, în special:conştientizarea populaţiei;
1107. După sex, care este principala sursă de infecţie:în egală măsură bărbaţii şi femeile.
1108. SIDA este definit ca:stadiul final al infecţiei HIV manifestat prin imunodeficienţă avansată însoţit de infecţii oportuniste;
1109. Infecţia HIV este:antroponoză;
1110. Pentru infecţia HIV este corectă afirmaţia:HIV prezintă pericol în mod egal atât pentru populaţia de gen feminin, cât şi pentru cea de gen
masculin.
2.6.2. Complement compus1111. Creşterea numărului de persoane seropozitive în rândul toxicomani-lor este consecinţa:
contaminării drogurilor în procesul de preparare; folosirii în comun a seringelor; promiscuităţii sexuale.
1112. Transmiterea HIV se realizează prin:contact sexual; expunere la sânge; perinatal;
1113. Căile de transmitere în infecţia HIV/SIDA:sexuală; parenterală;
intranatală.
1114. Infectarea cu HIV/SIDA poate avea loc în cadrul:manoperelor parenterale; intervenţiei chirurgicale; exsterpării dinţilor;
1115. Favorizează infectarea cu HIV/SIDA:promiscuitatea sexuală; contactele sexuale în timpul ciclului menstrual; contactele bisexuale;
1116. Pentru infecţia HIV/SIDA sunt corecte afirmaţiile:în Republica Moldova premisele de răspândire a infecţiei HIV/SIDA sunt: migraţia, creşterea morbidităţii prin BST etc.; în Republica Moldova achiziţionarea HIV are loc preponderent pe cale sexuală; lucrul pentru educaţie a populaţiei este deocamdată principala mă-sură antiepidemică.
1117. Pentru infecţia HIV/SIDA sunt corecte afirmaţiile:infecţia HIV/SIDA face parte din grupul ITS; gradul de risc variază în funcţie de ocupaţie; agentul cauzal poate fi identificat la 3–12 săptămâni după contact cu risc de infectare; sursa de infecţie este omul infectat pe toată durata vieţii.
1118. Măsurile antiepidemice de bază în infecţia HIV/SIDA sunt:măsuri a/e ce ţin de mecanismul de transmitere;
1119. Indicaţiile pentru investigaţii la prezenţa HIV sunt?febrilitate de durată mai mult de o lună; diaree de durată; prezenţa infecţiilor care nu se tratează prin scheme tradiţionale;
1120. Care fapt din lista propusă poate servi pretext pentru efectuarea in-vestigaţiilor la HIV ?utilizarea intravenoasă a drogurilor; practicarea relaţiilor sexuale neprotejate cu persoane din grupuri cu comportament cu risc sporit; promiscuitatea.
1121. Selectaţi măsurile de prevenţie în infecţia HIV/SIDA ?decontaminarea şi sterilizarea instrumentarului medical; testarea obligatorie a donatorilor de sânge la prezenţa HIV; promovarea relaţiilor sexuale monogame.
1122. Premisele răspândirii infecţiei HIV/SIDA în Republica Moldova? migraţia sporită a populaţiei;
condiţiile socio-economice dificile; sporirea morbidităţii prin sifilis şi alte ITS;
1123. Care sunt factorii favorizanţi în transmiterea infecţiei HIV/SIDA prin hemotransfuzie:
practicarea hemotransfuziilor directe donator→recipient; volumul mare de sânge transfuzat, ce sporeşte riscul achiziţionării infecţiei prin conţinut sporit de doze infectante; rezultatele fals-negative la investigaţia donatorilor;
1124. Pentru infecţia HIV/SIDA sunt corecte afirmaţiile:contagiozitatea durează pe parcursul întregii vieţi a pacientului; una dintre măsurile antiepidemice este educaţia populaţiei.
1125. Pentru infecţia HIV/SIDA nu sunt corecte afirmaţiile:bolnavii cu hemofilie sunt supuşi unui risc major de infectare cu
HIV/SIDA; personalul medical face parte din grupurile cu risc major de infec-tare cu HIV/SIDA; pentru prevenţia infecţiei HIV/SIDA se foloseşte vaccin elaborat prin metoda ingineriei genetice.
1126. Pentru infecţia HIV/SIDA nu sunt corecte afirmaţiile:HIV este extrem de rezistent în mediul ambiant şi la acţiunea dezinfectanţilor; HIV se transmite doar prin mecanism de contact; contagiozitatea înaltă a virusului este un obstacol în elaborarea vaccinului anti-HIV.
1127. Pentru infecţia HIV/SIDA sunt corecte afirmaţiile:declanşarea procesului epidemic prin infecţia HIV/SIDA în ţările Europei de Vest şi SUA a avut loc mai cu seamă datorită persoa-nelor ce practică relaţii homosexuale; în prezent ca sursă de infecţie HIV, în egală măsură, servesc bărbaţii şi femeile; infecţia HIV/SIDA afectează în prealabil populaţia fertilă;
1128. Pentru infecţia HIV/SIDA sunt corecte afirmaţiile:infecţia HIV/SIDA se transmite prin 2 mecanisme (de contact, vertical); virusul a fost izolat din sânge, spermă, secreţii vaginale, salivă, lapte etc.; tratarea termică a produselor de sânge care conţin factori de coa-gulare elimină riscul infecţării cu HIV la bolnavii cu hemofilie;
1129. Grupele cu comportament cu risc pentru infectarea cu HIV/SIDA sunt:toxicomanii; persoanele promiscuite;
1130. Peste 10 doze de infectare cu HIV se conţin în:sânge; spermă;
1131. Doza de infectare cu HIV în totalitate absolută a cazurilor se conţine în:spermă; sânge;
1132. Căile de transmitere în infecţia HIV/SIDA sunt:parenterală; sexuală;
1133. Care sunt acţiunile de precauţii standard în cazul în care s-a produsînţeparea cu acul unei seringi?se spală locul afectat sub apă curgătoare; se aplică soluţia de permanganat de caliu sau apă oxigenată;
se aplică pansament din material de protecţie impermeabil şi se îmbracă mănuşi noi.
1134. Care este riscul de contaminare cu HIV la o înţepătură de ac conta-minat?0,3%;
1135. O persoană seropozitivă trebuie:să ducă un mod de viaţă obişnuit;
1136. Infecţia HIV se poate transmite prin:contact sexual neprotejat; transfuzii de sânge şi/sau produse sanguine; de la mamă la făt.
1137. Factorii de transmitere în infecţia HIV sunt:sperma; sângele; laptele matern.
1138. Persoana HIV pozitivă prezintă pericol în calitate de sursă de infec-ţie:doar în perioada acută a maladiei;
1139. Pentru procesul epidemic prin infecţia HIV este caracteristic:caracter emergent al evoluţiei; procesul epidemic are caracter ocupaţional.
1140. Investigaţiile în mod obligatoriu la marcherii HIV se efectuează asu-pra:donatorilor de sânge; donatorilor de spermă; donatorilor de organe;
1141. Contractarea HIV de lucrătorii medicali este posibilă:la înţepare accidentală în timpul intervenţiilor chirurgicale;
1143. Căile de transmitere în infecţia HIV sunt:transplacentară; intranatală.
1144. Infecţiile oportuniste, asociate cu SIDA, sunt:pneumocistoza; toxoplasmoza; tuberculoza; infecţia de origine citomegalovirală;
1145. Cele mai afectate celule de HIV sunt:T-helpeii;
macrofagii;
1146. Cele mai sensibile şi specifice teste la HIV sunt:RIF; PCR;
1147. Categoriile de persoane cu comportament cu risc la HIV sunt:utilizatorii de droguri injectabile; şoferii de curse lungi; persoanele prestatatoare de servicii sexuale contra plată; promiscuiţii.
1148. Contractarea infecţiei HIV este posibilă în cazul:hemotransfuziei; alăptării copilului; realizării manipulaţiilor parentrerale.
1149. Care este termenul optim de iniţiere a tratamentului profilactic post-accidental de la momentul unui contact cu risc de infectare?primele 12–24 ore;
1150. Gradul de risc pentru contractarea infecţiei HIV sporeşte odată cu:utilizarea de droguri injectabile; promiscuitatea;
1151. Riscul de contaminare cu HIV poate fi redus prin:folosirea corectă a condomului; respectarea precauţiilor ocupaţionale standard; metode educaţionale în populaţie;
2.6.3. Stabiliţi corespunderea între:1152. Forma nosologică 1a2,d,3c,4b: Perioada de contagiozitate:
1) difterie; a) câteva săptămâni;2) HIV infecţie; b) luni şi ani;3) rujeolă; c) 8–10 zile;4) febră tifoidă; d) de la câteva zile până la zeci de ani.
1153. Forma nosologică 1c,2a,3d,4b:1)infecţia HIV/SIDA; 2)hepatita virală B; 3)bolile sexual transmisibile (sifilisul); 4)hepatita virală C;
Calea principală de transmitere:a)parenterală; b)hemotransfuzie; c)administrarea intravenoasă a drogurilor; d)sexuală.
1154. Forma nosologică 1b,2c,3a:1)HVC; 2)infecţia HIV/SIDA; 3)HVB;
Termenele orientative de depistare a agentului patogen la pacient:a)a doua jumătate a perioadei de incubaţie; b)peste 4–6 săptămâni după debutul bolii; c)15 zile – 2 luni după infectare.
1155. Forma nosologică 1d,2b,3a,4c:1)infecţia HIV/SIDA; 2)hepatita virală B; 3)hepatita virală C; 4)hepatita virală D.
Principala măsură antiepidemică:a)minimalizarea indicaţiilor pentru hemotransfuzie; b)profilaxia specifică; c)profilaxia specifică a HVB; d)informatizarea populaţiei.
1156. Sursa de infecţie 1b,2a,3c:1)infecţia HIV/SIDA; 2)rujeola; 3)dizenteria.
Contagiozitatea:a)cu 4 zile înainte de debutul clinic, 4–5 zile în perioada manifestări-lor clinice; b)3–12 săptămâni după infectarea prin agent patogen până la deces; c)odată cu apariţia manifestărilor clinice până la sfârşitul proceselor reparative.
1157. Forma nosologică 1d,2a,3b,4c: Preparatul vaccinal:1) infecţia HIV/SIDA; a) vaccin plasmatic, genoingeneric;2) hepatita virală B; b) vaccin corpuscular inactivat;3) tusea convulsivă; c) vaccin viu atenuat;4) rujeola; d) imunoprevenţia nu se efectuează.
1158. Forma nosologică 1b,2a,3c,4d: Perioada de incubaţie:1) HVB; a) 21–90 zile;2) HVD; b) 45–180 zile;3) inf. HIV/SIDA; c) 2–10 ani;4) HVC; d) 14–110 zile.
1159. Infecţia HIV/SIDA 1a,1c,2b,2d1)se transmite; 2)nu se transmite;
Condiţiile:a)prin contact sexual neprotejat cu persoane infectate; b)prin înţepături de insecte hematofage; c)prin instrumente medicale contaminate; d)prin sărut, strângere de mână.
1160. Doza de infectare 1a,2c,3b:1)se conţine absolut în toate cazurile în cantitate necesară pentru a provoca infecţia; 2)se conţine în doză de infectare; 3)nu se conţine în doza necesară pentru a provoca infecţia;
1161. Forma nosologică 1d,2a,3b,4c: Calea principală de transmitere:1) infecţia HIV/SIDA; a) parenterală;2) HVB; b) hemotransfuzie;3) HVC; c) hidrică;4) HVE; d) sexuală.
Principala măsură antiepidemică:a)vaccinoprevenţia; b)măsuri de ordin sanitaro-igienic; c)informatizarea populaţiei, conştientizarea populaţiei; d)dezinsecţia.
II.7. Zooantroponoze
2.7.1. Complement simplu1163. Un număr mai mare de căi de transmitere este caracteristic pentru:
tularemie.
1164. Tularemia este o infecţie:cu focalitate naturală.
1165. Perioada de incubaţie în tularemie constituie:de la 1 zi la 3 săptămâni;
1166. Tularemia face parte din grupul de infecţii:dirijabile;
1167. Cea mai importantă măsură individuală de protecţie de tularemie în focarele naturale este: vaccinoprofilaxia.
1168. Cel mai rezistent în mediul ambiant este microorganismul:B.anthracis;
1169. Agentul patogen al antraxului:este foarte rezistent în mediul ambiant.
1170. Sursele principale de agenţi patogeni în antrax sunt:vitele mari şi mici cornute;
1171. Mecanismul principal de transmitere în antrax este:contact.
1172. Perioada de incubaţie în antrax este de:1–10 zile;
1173. Factorul de virulenţă al B.anthracis este:capsula;
1174. Cadavrele animalelor pierite de antrax:se încinerează;
1175. În profilaxia de urgenţă a antraxului prioritate se acordă:antibioticoprofilaxiei;
1176. În profilaxia de urgenţă a antraxului se utilizează:ambele enumerate mai sus.
1177. Proba cutanată alergică se foloseşte în cazul când se suspectă:antrax;
1178. Surse de infecţie în bruceloză servesc animalele:domestice.
1179. Sursele principale de infecţie în bruceloză sunt:bovinele;
1180. Virulenţă mai mare posedă:B. melitensis;
1181. Indicaţie pentru vaccinare contra brucelozei serveşte riscul infectării cu bruceloză tip:melitensis;
1182. Măsura de bază în prevenţia leptospirozei este:deratizarea;
1183. Focare naturale de leptospiroze formează:animale xenantrope.
1184. Metoda de bază a dignosticului de laborator în leptospiroze este:serologică.
1185. Dispensarizarea persoanelor care au suportat leptospiroză durează:6 luni.
1186. Profilaxia specifică a leptospirozei se efectuează cu:vaccin corpuscular inactivat.
1187. Profilaxia leptospirozei se bazează pe:măsuri antiepizootice;
1188. Rabia se referă la grupul de infecţii:netransmisive.
1189. Sursă de infecţie în rabie poate fi câinele:cu 7 zile până la îmbolnăvire;
1190. Agentul patogen al rabiei este:\rabdovirus;
1191. Supravegherea animalului care a muşcat omul durează:10 zile.
1192. Cursul condiţionat de vaccinări antirabice este indicat:persoanelor muşcate de animale care pot fi supravegheate timp de 10 zile;
1193. Pentru ornitoză sunt corecte afirmaţiile:în focar este necesară dezinfecţia terminală;
1194. Febrele hemoragice sunt:zooantroponoze cu focalitate naturală;
1195. Agentul cauzal al listeriozei este:bacterie;
1196. Mecanismul de transmitere în listerioză este:fecal-oral;
1197. Mecanismul de transmitere a tetanosului, care permite păstrarea agentului cauzal ca specie biologică, este:
fecal-oral;
1198. Perioada de incubaţie în tetanos este de:4–21 zile;
1199. Sporii agentului cauzal al tetanosului se păstrează în sol timp de:până la 11 ani;
1200. Măsura principală în profilaxia tetanosului este:profilaxia specifică.
1201. În profilaxia specifică a tetanosului se utilizează:anatoxină.
1202. Titrul minim protectiv de anticorpi antitoxinici în tetanos constituie:0,1 UI / ml;
1203. Principala sursă de infecţie în iersinioză sunt:animalele xenantrope carnivore.
1204. Izbucniri epidemice de pseudotuberculoză apar mai frecvent:primăvara;
1205. Surse de agenţi patogeni în pseudotuberculoză sunt:animalele;
1206. Surse principale de infecţie în pseudotuberculoză servesc animalele:sinantrope;
1207. Pentru encefalita de căpuşă sunt caracteristice:focare naturale;
1208. Infectarea cu encefalită de căpuşă poate avea loc:prin lapte;
1209. Surse de agenţi patogeni în encefalita de căpuşă sunt:animalele domestice;
1210. Vaccinarea contra encefalitei de căpuşă cu vaccin inactivat se indică:persoanelor ce pleacă în zona focarului natural în perioada de pri-măvară-vară.
2.7.2. Complement compus1211. Măsuri antiepidemice în febrele hemoragice:
deratizarea; dezinsecţia;
educaţia sanitară a populaţiei.
1212. Corecte pentru listerioză sunt afirmaţiile:sursă de infecţie pot fi animalele sinantrope; procesul epizootic se menţine prin mecanismul fecal-oral şi trans-misiv; receptivitatea este majorată la nou-născuţi în primele 3 săptămâni şi persoanele în etate;
1213. Corecte pentru tularemie sunt afirmaţiile:vaccinul este foarte efectiv; infectarea omului poate avea loc prin apă şi produse alimentare.
1214. Mecanismul de transmitere în tularemie poate fi:fecal-oral; transmisiv; aerogen; contact;
1215. Contingentele cu risc sporit de infectare în tularemie sunt:vânătorii; pescarii; cosaşii; agricultorii.
1216. Supravegherea epidemiologică în tularemie în focarele naturale in-clude:supravegherea populaţiei de şobolani; supravegherea populaţiei de vectori hematofagi; investigarea bacteriologică a şobolanilor şi artropodelor; controlul păturii imune a populaţiei faţă de tularemie.
1217. Mai patogene pentru om sunt brucelele:abortus; suis; melitensis;
1218. Corecte pentru bruceloză sunt afirmaţiile:diferiţi agenţi patogeni au importanţă epidemiologică diferită; vaccinarea se efectuează după indicaţii epidemiologice.
1219. Agenţii patogeni ai brucelozei pot fi de tip:melitensis; bovis; suis.
1220. Corecte pentru bruceloză sunt afirmaţiile:vaccinarea se efectuează cu vaccin viu atenuat; agentul patogen îşi păstrează viabilitatea în unele produse alimen-tare timp de 60 zile; carnea animalelor bolnave poate fi folosită după o prelucrare ter-mică riguroasă.
1221. Patogene pentru om sunt:Brucella melitensis; B. sius; B. abortus;
1222. Pentru bruceloză corecte sunt afirmaţiile:are mai multe tipuri de agenţi patogeni; se transmite prin lapte; agentul patogen nu formează spori; după prelucrarea termică eficientă carnea animalelor bolnave poa-te fi folosită în alimentaţie.
1223. Calea principală de transmitere a pseudotuberculozei şi a iersiniozei este:alimentară;
1224. Factorii principali de transmitere a pseudotuberculozei şi a iersinio-zei sunt:legumele; laptele; carnea:
1225. Pentru iersinioză este caracteristică sezonalitatea de:toamnă-iarnă;
1226. Măsurile de prevenire a pseudotuberculozei şi a iersiniozei sunt:sanitaro-igienice; sanitaro-veterinare; deratizarea;
1227. Calea principală de transmitere a agenţilor patogeni în iersinioză şi pseudotuberculoză:alimentară;
1228. Corecte pentru iersinioze sunt afirmaţiile:agentul patogen se multiplică la temperaturi joase; frecvent ca factori de transmitere servesc fructele şi legumele; are o sezonalitate de iarnă-primăvară.
1229. Corecte pentru leptospiroză sunt afirmaţiile:vaccinarea după indicaţii epidemiologice se efectuează de la vârsta de 7 ani; este provocată de mai multe tipuri de agenţi patogeni; se înregistrează mai frecvent în perioada caldă a anului.
1230. Un rol major în afectarea omului îl deţin leptospirele din serogrupa:L.icterohaemorrhagia; L.pomona; L.grippotyphosa;
1231. Surse de infecţie în leptospiroze sunt:şobolanii; murinele; câinii;
1232. Formele patogene şi saprofite de leptospire se diferenţiază în baza particularităţilor:culturale, biochimice; serologice;
1233. Persoanele care au suportat leptosiroza sunt investigaţi în mod obli-gatoriu de:oftalmolog, neurolog; terapeut;
.
1234. În focarele naturale de leptospiroze este necesar:de a respecta măsurile de igienă personală de către persoanele care activează în focar; de a îndeplini cerinţele sanitare la transportarea şi păstrarea apei potabile şi produselor alimentare pentru persoanele care lucrează în câmp; de a depista şi trata animalele bolnave şi purtătoare de leptospire;
1235. Corecte pentru rabie sunt afirmaţiile:în unele cazuri după muşcătură vaccinarea nu este indicată; rabia conduce inevitabil la deces; se recomandă prelucrarea plăgii cu iod.
1236. Contraindicaţii la administrarea curativo-profilactică a imunizării antirabice sunt:contraindicaţii nu sunt.
1237. Măsurile de combatere a rabiei sunt:captarea animalelor vagabonde; profilaxia rabiei printre animalele domestice; monitorizarea numărului de animale sălbatice.
1238. În profilaxia rabiei se administrează:gama-globulina; vaccin viu atenuat;
1239. Omul poate contracta B.anthracis:în cazul contaminării pielii lezate la îngrijirea unui animal bolnav de antrax; la folosirea cărnii şi produselor din carne insuficient prelucrate ter-mic; la inspirarea prafului contaminat cu B.anthracis; transmisiv.
1240. Grupele cu risc sporit de infectare în antrax sunt:zootehnicienii şi veterinarii; lucrătorii abatoarelor; persoanele ce se ocupă cu prelucrarea, păstrarea şi transportarea produselor animaliere;
1241. Corecte pentru antrax sunt afirmaţiile:vaccinările se efectuează după indicaţii epidemiologice planificat; vaccinarea poate fi efectuată prin scarificare sau subcutan; omul bolnav în condiţii obişnuite nu este sursă de agenţi patogeni.
1242. Pentru antrax sunt corecte afirmaţiile:în organismul animalelor receptive agentul patogen elimină un complex toxic; forma vegetativă a bacilului este sensibilă la acţiunea factorilor fizici şi chimici; antraxul e o maladie cu focalitate naturală;
1243. Sursă de infecţie în antrax poate fi:animalele cornute mici; animalele cornute mari; solul.
1244. Profilaxia de urgenţă a antraxului se efectuează cu:imunoglobulină; antibiotice.
1245. Antraxul se transmite:prin contact; fecal-oral; prin inhalarea agentului cauzal; transmisiv;
1246. Căile de transmitere în tetanos sunt: transmisivă;
1247. Factori ce contribuie la inactivarea exotoxinei tetanice sunt:temperaturile înalte; mediu alcalin;
1248. Surse de agenţi patogeni în tetanos pot fi:animalele erbivore în intestinul cărora vegetează Clostridium tetani; oamenii în intestinul cărora vegetează Clostridium tetani.
1249. Factori care contribuie la contaminarea Clostridium tetani:excrementele animaliere; încălţămintea, vestimentaţia, instrumentarul medical contaminate cu sol.
1250. Corecte pentru tetanos sunt afirmaţiile:vaccinoprevenţia este măsura de bază; agentul patogen este deosebit de rezistent în mediul ambiant; bolnavul nu prezintă pericol pentru cei din jur;
1251. Profilaxia de urgenţă a tetanosului se aplică:după o muşcătură de animal; în orice traumă deschisă; în cazul combustiilor de gradele II–III.
2.7.3. Stabiliţi corespunderea între:1252. Forma nosologică 1a,2d,3b,4c:
Sursa de infecţie:a)porcinele, păsări acvatice; b)vite mari şi mici cornute (văcile, oile, caprele); c)şobolani, murinele; d)vitele mari şi mici cornute, caii, porcii.
1253. Forma nosologică 1c,2b,3d,4a: Agentul patogen:1) rabia; a) B.anthracis;2) bruceloza; b) Brucella;3) tifos recurent; c) virus din familia Rhabdoviridae;4) antrax; d) Borrelia recurrentis.
1254. Forma nosologică 1c,2d,3b,4a: Rezervorul de infecţie:1) bruceloza; a) rozătoare xenantrope;2) antraxul; b) lupii, vulpile, pisicile;3) hidrofobia; c) animale cornute mari şi mici;4) tularemia; d) animale cornute mari şi mici, caii,
porcii.
1255. Forma nosologică 1c,2b,3a,4d: Factori de transmitere:1) salmoneloza; a) apa;2) bruceloza; b) laptele;3) leptospiroza; c) ouăle;4) febra galbenă; d) ţânţarii.
1256. Forma nosologică 1b,2d,3a,4c: Caracteristica epidemiologică:1) pesta; a) focalitate naturală;2) rabia; b) infecţie convenţională;3) tularemia; c) agent cauzal sporulat;4) antraxul; d) transmitere prin contact direct.
1257. Forma nosologică 1d,2e,3c,4a,5b: Perioada de incubaţie:1) pesta; a) 1–8 zile;2) rabia; b) 1–3 săptămâni;3) leptospiroza; c) 2–22 zile;4) antraxul; d) 1–6 zile;5) bruceloza; e) 10–200 zile.
1258. Forma nosologică 1b,2a,3d,4c: Măsura profilactică:1) antraxul; a) vaccinarea;2) tularemia; b) vaccinarea animalelor;3) bruceloza; c) deratizarea;4) leptospirozele; d) prevenirea importului.
II. 8. Parazitozele
2.8.1. Complement simplu1259. Amebiaza este o:
a)antroponoză; b)sapronoză; c)zooantroponoză.
1260. Mecanismul de transmitere în amebiază este:a)fecal-oral; b)contact; c)respirator.
1262. Surse de agenţi patogeni în amebiază sunt:a) pisicile bolnave; b) omul bolnav şi purtătorii de germeni; c) peştii şi moluştele.
1263. Dejecţiile bolnavilor cu amebiază se dezinfectează cu:a)soluţie de clorură de var de 5%; b)soluţie de lizol de 2%; c)soluţie cloramină de 0,5%.
1264. Lamblioza este o:a)viroză; b)parazitoză; c)richettsioză.
1265. Surse de agenţi patogeni în lamblioză sunt:a)bovinele şi porcinele; b)câinii vagabonzi; c)oamenii bolnavi şi purtătorii de germeni.
1266. Mecanismul de transmitere în lamblioză este: a) respirator;
b)transmisiv; c)fecal-oral.
1267. Leişmanioza cutanată tip urban face parte din:a) antroponoze; b) zooantroponoze; c) sapronoze.
1268. Mecanismul de transmitere în leişmanioză este:a) respirator; b) contact;
c) transmisiv.
1269. Prevenirea infestării pisicilor cu toxoplasme poate fi efectuată prin:a) hrănirea pisicilor numai cu carne prelucrată termic; b) interzicerea plimbărilor pisicilor; c) este imposibilă.
1270. Pentru trichineloză este greşită afirmaţia:a) este caracteristică pentru bovine; b) este o zooantroponoză; c) parazitul nu atinge gradul de maturitate în organismul omului.
1271. În scopul tratamentului profilactic în focarele de trichineloză poate fi aplicat:a) piperazină; b) fenosal; c) vermox.
1272. La contaminarea bazinelor de apă cu stadii propagative ale difilobo-triilor indică:a) depistarea D. latum la populaţia locală; b) depistarea D. latum la animalele domestice; c) depistarea plerocercoizilor la generaţii tinere de bibani.
1273. Investigaţiile coprologice în masă a populaţiei din focarele de difilo-botrioză necesită efectuarea anterioară a măsurilor:a) studierea gradului de infestare cu difilobotrioză a animalelor do-mestice; b) cercetarea peştilor la prezenţa plerocercoizilor; c) cercetarea de laborator a sângelui populaţiei locale.
1274. Difilobotrioza este o:a) geohelmintiază; b) biohelmintiază; c) helmintiază contagioasă.
1275. În organismul gazdei definitive Diphylobotrium latum se menţine(parazitează):a) până la un an; b) câteva săptămâni; c) 10–20 ani.
1276. Este contagios bolnavul cu:a) ascaridoză; b) enterobioză; c) balantidiază.
1277. Toxoplasma gondi este:a) geohelmint; b) biohelmint; c) parazit intracelular.
1278. Surse de agenţi patogeni în toxoplasmoză sunt:a) oamenii bolnavi; b) câinii şi pisicile; c) reptilele.
1279. Transplancentar se transmite:a) trichineloza; b) opistorcoza; c) toxoplasmoza.
1280. Toxoplasmoza o suportă mai frecvent:a) lucrătorii sferei de deservire (frizeri, spălătorese, deriticătoare ş.a.); b) crescătorii de animale, vânătorii, cei de la întreprinderile de prelu-crare a cărnii; c) lucrătorii medicali.
1281. Geohelmintiaze sunt: a) tenioza, enterobioza;
b) ascaridoza, opistorcoza; c) trichocefaloza, ascaridoza.
1282. Principiul de bază în combaterea helmintiazelor este:e) devastarea; f)dehelmentizarea; g) deratizarea.
1283. Profilaxia echinococozei se bazează pe:a) profilaxia specifică; b) depistarea şi tratamentul persoanelor bolnave; c) educaţia sanitară a populaţiei.
1284. Sursă de agenţi patogeni în ascaridoză servesc:a) animalele domestice; b) omul bolnav; c) mediul ambiant.
1285. Omul se infectează de alveococoză:a) de la câini, pisici; b) animale mari şi mici cornute; c) peşte, raci.
1286. Îngroparea sau incinerarea resturilor animalelor vânate e o măsură antiepidemică pentru:a) trichocefaloză; b) difilobotrioză; c) trichineloză.
1287. În cazul oxiuriazei măsurile antiepidemice de bază ţin de:a)sursa de agenţi patogeni; b)mecanismul de transmitere; c)receptivitatea populaţiei.
1288. Un număr mai mare de cazuri de ascaridoză se depistează:a) iarna-primăvara; b) primăvara-vara; c) toamna-iarna.
1289. Mai dependentă de condiţiile mediului ambiant este:a) ascaridoza; b) enterobioza; c) teniarincoza.
1290. Geohelmintiază este:a) difilobotrioza; b) ascaridoza; c) opistorcoza.
1291. Opistorcoza este o:a) geohelmintiază; b) biohelmintiază; c) helmintiază de contact.
1292. Biohelmintiaze sunt:a) enterobioza, echinococoza; b) opistorcoza, tenioza; c) alveococoza, ascaridoza.
1293. Gazdă definitivă pentru echinococ este:a) omul; b) vitele mari cornute; c) câinii, lupii, pisicile.
1294. Gazde intermediare pentru echinococ sunt:a) animalele erbivore şi omul; b) câinii, lupii, pisicile; c) moluştele.
1295. În Republica Moldova sunt condiţii de răspândire a:a)echinococozei; b)difilobotriozei; c)opistorcozei.
1296. Echinococoza este o:a) antroponoză; b) zooantroponoză; c) sapronoză.
1297. Gazde definitive pentru teniarincoză sunt:a) porcinele; b) vitele mari cornute; c) oamenii.
1298. Gazde intermediare pentru teniarincoză sunt:a) vitele mici cornute; b) oamenii; c) vitele mari cornute.
1299. Contaminarea omului prin teniarincoză are loc cu:a) mâinile murdare; b) carnea afectată, insuficient prelucrată termic; c) peştele, insuficient sărat.
1300. Cea mai răspândită helmintiază în R. Moldova este:a) enterobioza; b) ascaridoza; c) opistorcoza.
1301. Dezinfectarea fecalelor bolnavilor este necesară în cazul:a) trichinelozei; b) teniozei; c) alveococozei.
1302. Răspândire mai largă în Republica Moldova au:a) geohelmintiazele; b) biohelmintiazele; c) helmintiazele de contact.
1303. Contagioşi sunt bolnavii cu:a) ascaridoză; b) enterobioză; c) trichineloză.
1304. Sursă de agenţi patogeni la himenolepidoză este:a) omul; b) animalele mari cornute; c) porcii.
1305. Himenolepidoza este:a) geohelmintiază; b) biohelmintiază; c) biohelmintiază degradată.
1306. Mai multe cazuri de ascaridoză sunt depistate în:a) aprilie-mai; b) iunie-iulie; c) decembrie-ianuarie.
1307. Dehelmintizarea totală a populaţiei se efectuează în cazul nivelului de afectare cu ascaridoză de:a) 10%; b) 15%; c) 25%.
1308. Perioada de incubaţie (din momentul pătrunderii oului în organism până la atingerea fazei de maturizare) la ascaridoză e de circa:a) 2 săptămîni; b) 2 luni; c) 6–8 luni.
1309. Geohelmintiază este:a) trichocefaloza;
b) himenolepidoza; c) alveococoza.
1310. Sursă de infestare în trichocefaloză serveşte:a) omul; b) rozătoarele; c) porcinele.
1311. Care dintre parazitozele enumerate se întâlneşte mai frecvent înR.Moldova ?a) ascaridoza; b) enterobioza; c) opistorcoza.
1312. Cel mai lung helmint ce parazitează în organismul uman este: a) trichostrogylus orientalis;
b) taenia solium; c) diphylobotrium latum.
1313. Gazdă definitivă în echinococoză e:a) omul; b) câinele; c) vitele.
1314. Infestarea congenitală poate avea loc în:a) toxocaroză; b) toxoplasmoză; c) teniarincoză.
1315. Agentul patogen al ornitozei e:a) chlamydia; b) treponema; c) mycoplasma.
1316. Răspândire mai largă în Republica Moldova are:a) ascaridoza; b) tricocefaloza; c) himenolepidoza.
1317. Biohelmintiaze sunt:a) ascaridoza; b) tricocefaloza; c) opistorcoza.
1318. Perioada de incubaţie la scabie e:a) câteva ore; b) 1–2 zile; c) de la câteva zile până la 2 săptămâni.
1319. Agentul cauzal al scabiei este:a) virus; b) bacterie; c) căpuşă.
1320. Sursă de infecţie la scabie poate fi: a) omul bolnav;
b) animalele cornute mari; c) animalele cornute mici.
1321. Agentul cauzal al teniozei este:a) Taeniarhynchus sagenatus; b) Taenia solium; c) Hymenolepis nana.
1322. Hymenolepis nana se află în organismul uman:a) până la 1,5 luni; b) până la 5 luni; c) până la 1 an.
1323. Un factor mai important în răspândirea himenolepidozei este:a) mâinile murdare; b) apa; c) solul.
1324. Perioada de incubaţie în himenolepidoză este:a) până la 2 săptămâni; b) până la 3 zile; c) până la o lună.
1325. Sursa de invazie în tricocefaloză constituie:a) animalele domestice; b) omul bolnav; c) animalele xenantrope.
1326. Tricocefaloza este o:a) biohelmintiază; b) geohelmintiază; c) helmintiază de contact.
1327. Perioada de incubaţie în teniarincoză este:a) 8–10 săptămâni; b) 5 luni; c) 10 zile.
1328. Teniarincoza este o: a) antroponoză;
b) zooantroponoză; c) sapronoză.
1329. Echinococoza este o:a) biohelmintiază; b) geohelmintiază; c) helmintiază de contact.
2.8.2. Complement compus1330. Particularităţile biologice ale helminţilor, ce determină particulari-tăţile epidemiologice ale
helmintiazelor sunt:a) modul de alimentare; b) stadiile de dezvoltare; c) particularităţile de multiplicare; d) viabilitatea de durată; e) caracterul acţiunii patogene.
1331. Omul este gazdă definitivă în:a) teniarincoză; b) echinococoză; c) himinolipidoză; d) alveococoză; e) anchilostomoză.
1332. Animalele sunt gazde definitive în:a) difilobotrioză; b) echinococoză; c) trichineloză; d) teniarincoză; e) tenioză.
1333. Ciclul întreg de dezvotare a parazitului se realizează în organismul gazdei in:a) trichineloză; b) ascaridoză; c) himenolepidoză; d) enterobioză; e) strongiloidoză.
1334. Imunitatea dobândită în helmintiaze conduce la:a) scăderea intensităţii invaziei; b) scăderea capacităţii de reproducere a helmintului; c) creşterea adaptării helmintului faţă de gazdă; d) prelungirea perioadei de incubaţie epidemiologică; e) scurtarea vieţii helminţilor.
1335. Helmintiaze cu focalitate naturală sunt:a) trichineloza; b) teniarincoza; c) alveococoza; d) tenioza; e) difilobotrioza.
1336. Respectarea regimului de prelucrare a peştelui este măsură profilac-tică de bază în:a) trihocefaloză; b) anchilostomoză; c) strongiloidoză; d) opistorcoză; e) ascaridoză.
1337. Dintre măsurile de profilaxie în leismanioză cutanată fac parte:a) combaterea vectorilor; b) chimioprofilaxia; c) deratizarea; d) vaccinarea; e) toate cele enumerate.
1338. Pentru leişmanioza cutanată tip urban sunt corecte afirmaţiile:a) vectorul hematofag e ţânţarul din genul Phlebotomus; b) mecanismul de transmitere de contact; c) perioada de incubaţie e de 2 luni – 1,5 ani; d) sursa de infecţie prezintă pericol toată perioada bolii; e) măsura antiepidemică de bază e dezinfecţia.
1339. Agentul patogen în amebiază, Entamoeba hystolytica, este:a) geohelmint; b) biohelmint; c) parazit; d) hematofag; e) virus.
1340. Sursa de infecţie în amebiază este:a) omul bolnav; b) purtătorul; c) solul, apa; d) animalele domestice; e) animalele sinantrope.
1341. Măsurile antiepidemice de bază în combaterea amebiazei sunt:a) dezinfecţia; b) dezinsecţia; c) deratizarea; d) prelucrarea termică a produselor alimentare; e) educaţia sanitară a populaţiei.
1342. Prevenirea infestării gravidelor cu toxoplasme de la pisici este posi-bilă prin:a) examinarea veterinară a pisicilor; b) înlăturarea zilnică a excrementelor pisicii; c) neadmiterea hrănirii pisicii cu produse din carne neprelucrate ter-mic; d) interzicerea plimbărilor pisicilor; e) toate cele enumerate.
1343. Geohelmintiaze sunt:a) ascaridoza; b) tenioza; c) enterobioza; d) echinococoza; e) opistorcoza.
1344. Biohelmintiaze sunt:a) ascaridoza; b) alveococoza;
c) enterobioza; d) trichineloza; e) opistorcoza.
1345. Sunt zooantroponoze helmintiazele:a) himenolepidoza; b) difilobotrioza; c) tricocefaloza; d) alveococoza; e) trichineloza.
1346. Sunt antroponoze helmintiazele:a) teniarincoza; b) enterobioza; c) ascaridoza; d) echinococoza; e) himenolepidoza.
1347. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:a) este un helmint minuscul; b) este un helmint cu lungimea de 12–20 m.; c) gazdă definitivă este omul; d) profilaxia difilobotriozei se efectuează preponderent prin respecta-rea igienei pesonale; e) se află în organismul omului 10–20 ani.
1348. Agentul patogen al toxoplasmozei este:a) virus; b) helmint; c) parazit intracelular; d) bacterie; e) richettsie.
1349. Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:a) sursă de invazie este omul bolnav; b) gazdă intermediară este porcul; c) gazdă intermediară sunt bovinele; d) dispanserizarea reconvalescenţilor se efectuează timp de un an; e) expertiza sanitaro-veterinară permanentă a cărnii este obligatorie.
1350. Pentru hidatidoză sunt corecte afirmaţiile:a) gazde definitive sunt câinii, pisicile, lupii, vulpile; b) agentul patogen este Trichinella spiralis; c) este o biohelmintiază; d) omul este o gazdă intermediară; e) măsura profilactică principală este vaccinarea.
1351. Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:a) agentul cauzal este Taenia saginata; b) agentul cauzal este Taenia solium; c) gazde intermediare sunt bovinele; d) sursa de invazie sunt oamenii bolnavi; e) infestarea bovinelor are loc prin înţepătura căpuşelor.
1352. Xenoorganisme în echinocoză sunt :a) câinii; b) ovinele; c) lupii; d) porcii; e) vitele mari cornute.
1353. În difilobotrioză isoorganisme sunt:a) racii; b) câinii; c) peştii; d) porcii; e) pisicile.
1354. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:a) este o biohelmintiază; b) este o geohelmintiază; c) gazde intermediare pot fi racii de râu şi peştii de pradă; d) omul se infestează consumând carne de peşte sau icre insuficient prelucrate; e) omul se infestează consumând carne de porc contaminată cu fine.
1355. Pentru ascaridoză sunt corecte afirmaţiile:a) este o geohelmintiază; b) omul bolnav este sursă de invazie; c) dimensiunile parazitului sunt 1 m – 1,5 m; d) nu se transmite direct de la omul bolnav; e) gazdă intermediară sunt porcinele.
1356. Sursă de infestare în toxoplasmoză pot fi: a) omul bolnav;b) animalele domestice; c) animalele sinantrope; d) animalele xenantrope; e) solul, apa.
1357. Care dintre parazitozele enumerate nu este o zooantroponoză ?a) ascaridoza; b) anchilostomidoza; c) opistorcoza; d) echinococoza; e) toxoplasmoza.
1358. Agentul patogen al cărei din helmintiaze este hematofag ?a) anchilostomidoza; b) toxocaroza; c) trichineloza; d) ascaridoza; e) enterobioza.
1359. Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:a) e o geohelmintiază; b) necataroza – e o variantă a anchilostomidozei; c) infectarea omului are loc prin contactul lui cu solul şi iarba, conta-minate cu larve;
d) e o zooantroponoză; e) toate cele enumerate.
1360. Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:a) e o biohelmintiază; b) anchilostomidoza include două variante de helmintiaze: anchilo-stomoza şi necataroza; c) sursa de infecţii e omul bolnav; d) omul bolnav nu prezintă pericol pentru cei din jur; e) sursa de infecţii sunt animalele domestice.
1361. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:a) omul reprezintă impas biologic pentru parazit; b) Trichinella spiralis este foarte rezistent în mediul extern şi la acţiu-nea temperaturii înalte; c) sursă de invazie pentru trichineloză pot servi atât animalele do-mestice, cât şi cele sinantrope şi
xenantrope; d) mecanismul de transmitere se realizează prin vectori hematofagi; e) tratamentul sursei de infecţie este foarte eficient cu preparate anti-parazitare.
1362. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:a) este caracteristică focalitatea naturală; b) durata minimă de realizare a ciclului de dezvoltare este de o lună; c) măsurile de profilaxie de bază sunt direcţionate asupra sursei de agenţi patogeni; d) cu scop de diagnostic se aplică următoarele metode: trichinelosco-pia, RFC, RIHA; e) dehelmintizarea în masă nu se utilizează pentru combaterea trichi-nelozei.
1363. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:a) face parte din grupul de biohelmintiaze; b) sursă de infestare este omul; c) factorul de transmitere este peştele neprelucrat termic; d) perioada de incubaţie este de 1–3 săptămâni; e) principala măsură de profilaxie a răspândirii difilobotriozei este exterminarea câinilor şi pisicilor
vagabonzi.
1364. Măsuri eficace în profilaxia enterobiozei sunt:a) prevenirea contaminării solului cu excremente; b) prelucrarea cu uncrop a nisipierelor; c) dezinfectarea lenjeriei; d) educaţia igienică a copiilor; e) dehelmintizarea.
1365. Corecte pentru enterobioză sunt afirmaţiile:a) e o helmintiază contagioasă; b) e o biohelmintiază; c) poate avea loc autoinvazia; d) maturizarea ouălor are loc în sol; e) dimensiunile parazitului sunt de 15–20 cm.
1366. Pentru ascaridoză sunt corecte afirmaţiile: a) este caracteristică autoinfestarea;b) lenjeria are importanţă primordială în realizarea transmiterii; c) cazurile sunt depistate mai frecvent în perioada rece a anului; d) nu sunt caracteristice izbucnirile epidemice; e) populaţia rurală are un risc sporit.
1367. Pentru echinococoză sunt corecte afirmaţiile:a) este o geohelmintiază; b) se întâlnesc cazuri în Republica Moldova; c) un rol major în profilaxie are educaţia sanitară a populaţiei; d) este elaborat un tratament terapeutic eficient; e) mai frecvent se înregistrează printre populaţia rurală.
1368. Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:a) spălarea mâinilor după contactarea cu câinii; b) limitarea contactului om-câine; c) îngroparea sau incinerarea organelor restante ale animalelor sacri-ficate; d) interzicerea hrănirii pisicilor cu peşte proaspăt; e) neadmiterea nimeririi maselor fecale în bazinele cu apă.
1369. Pentru trichineloză sunt greşite afirmaţiile:a) e geohelmintiază; b) omul este sursa principală de infecţie; c) îi sunt caracteristice izbucnirile epidemice; d) este una din cele mai răspândite helmintiaze în Republica Moldo-va; e) omul constituie un impas biologic pentru parazit.
1370. Pentru helmintiaze sunt corecte afirmaţiile:a) pot favoriza dezvoltarea tumorilor maligne; b) sensibilizează organismul gazdă; c) inhibă funcţiile protective ale sistemului imun; d) inhibă manifestările maladiilor concomitente; e) principiul de bază în combatere este dehelmintizarea.
1371. Biohelmintiaze sunt:a) ascaridoza; b) enterobioza; c) echinococoza; d) opistorcoza; e) difilobotrioza.
1372. Helmintiaze de contact sunt:a) enterobioza; b) tricocefaloza; c) himenolepidoza; d) strongiloidoza; e) opistorcoza.
1373. Geohelmintiaze sunt:a) tenioza; b) difilobotrioza; c) opistorcoza; d) ascaridoza; e) tricocefaloza.
1374. Biohelmintiaze sunt:
a) ascaridoza; b) tricocefaloza; c) echinococoza; d) opistorcoza; e) teniarincoza.
1375. Biohelmintiaze sunt:a) oxiuriaza; b) tricocefaloza; c) ascaridoza; d) teniarincoza; e) alveococoza.
1376. Factori de transmitere în ascaridoză sunt:a) carnea animalelor xenantrope; b) carnea animalelor domestice; c) solul şi apa; d) peştele; e) legumele, fructele.
1377. Factori de transmitere în echinococoză sunt: a) legumele, fructele;b) mâinile murdare; c) organele interne ale animalelor domestice; d) laptele; e) lichidul amniotic avortat de animale domestice.
1378. Factori de transmitere în ascaridoză sunt:a) mâinile murdare; b) solul; c) fructele; d) legumele; e) carnea şi produsele din ea.
1379. Dintre măsurile de combatere a criptosporidiazei la om fac parte:a) educaţia pentru sănătate; b) măsuri de igienă comunală; c) colectarea şi dezinfectarea excrementelor; d) toate cele enumerate; e) nici una din cele enumerate.
1380. Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:a) este o biohelmintiază; b) sursă de infecţie este omul; c) tenia are lungime până la 7 metri; d) gazdă intermediară sunt porcinele; e) perioada de incubaţie este până la 3 luni.
1381. Care dintre helminteazele enumerate fac parte din clasa Cestoda ?a) opistorcoza; b) himenolepidoza; c) ascaridoza; d) necatoroza; e) teniaza.
1382. Pentru trichocefaloză este greşită afirmaţia:a) este o geohelmintiază; b) este caracteristică microfocalitatea; c) este o invazie endemică; d) este o nematodoză; e) provoacă anemizarea organismului-gazdă.
1383. Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:a) ciclul de dezvoltare se petrece cu schimbul a două gazde; b) în stadiul de maturizare se localizează în intestinul subţire al omu-lui; c) în stadiul larvar se localizează în organismul animalelor cornute mari; d) tenia boului atinge lungimea de 4–7 metri; e) agentul teniarincozei este o nematodă.
1384. Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:a) limitarea contactării omului cu câinii; b) spălarea mâinilor după contactarea cu câinii şi alte măsuri de igie-nă personală; c) spălarea legumelor, pomuşoarelor, zarzavatului utilizate în alimen-taţie fără prelucrare termică; d) folosirea apei fierte în consumul zilnic; e) toate cele enumerate.
1385. Corecte pentru echinococoză sunt afirmaţiile:a) lungimea parazitului matur atinge 2–6 mm; b) ouăle echinococcului sunt foarte rezistente în mediul ambiant, se menţin 10–12 luni; c) gazda definitivă sunt câinii; d) sursă de infecţie este omul; e) perioada de incubaţie este de câteva zile.
2.8.3. Stabiliţi corespunderea între:1386. Forma nosologică:
Afirmaţia corectă:a)bolnavul prezintă pericol direct; b)nu este contagios; c)manifestările clinice pot reapărea peste decenii fără exoinfectare; d)se înregistrează prioritar printre persoanele tinere, calea principală fiind cea hidrică.
1387. Forma nosologică: Metoda de laborator de bază:1) dizenterie; a) bacteriologică;2) HVB; b) serologică;3) scabia; c) bacterioscopia.
1388. Forma nosologică:1)rujeola; 2)HVA; 3)scabia.
Perioada de contagiozitate:a)4–5 zile până la erupţii şi 4–5 zile după erupţii; b)a doua jumătate a perioadei de incubaţie şi perioada prodromală; c)perioada de manifestări clinice.
1389. Forma nosologică:1)enterobioza; 2)tularemia; 3)HIV/SIDA;
Afirmaţia corectă:a)face parte din arsenalul armei biologice; b)sunt afectaţi prioritar copiii; c)e mai răspândită pe continentul african.
1390. Factorii de transmitere: Helmintiaze:1) prin peşte; a) enterobioză;2) prin carne; b) difilobotrioză;3) prin sol; c) ascaridoză;4) prin lenjerie; d) trichineloză.
1391. Forma nosologică: Tipurile de helmintiaze:1) echinococoza; a) geohelmintiază;2) ascaridoza; b) helmintiază contagioasă;3) enterobioza; c) biohelmintiază.
1392. Forma nosologică: Tipurile de helmintiaze:1) enterobioză; a) helmintiază contagioasă;2) echinococoză; b) biohelmintiază;3) tricocefaloză; c) geohelmintiază.
1393. Forma nosologică:1)ascaridoză; 2)teniarincoză; 3)trichineloză; 4)tenioză; 5)opistorcoză; 6)enterobioză.
Factorii de transmitere:a)carnea de vită; b)obiectele de uz casnic, mâinile murdare; c)solul, apa, legumele, fructele; d)carnea de porc; e)carnea de porc şi a animalelor xenantrope (urs, mistreţ);
f) peştele.
1394. Forma nosologică: Factorii de transmitere:1) scaridoza; a) obiectele de uz casnic;2) enterobioza; b) carnea de bovine;3) difilobotrioza; c) carnea de porc;4) tenioza; d) peştele;5) teniarincoza; e) solul.
1395. Forma nosologică: Gazda definitivă:1) echinococoza; a) omul;2) tenioza; b) câinii, lupii, vulpile;3) opistorcoza; c) omul şi animalele.
1396. Forma nosologică: Gazda intermediară:1) tenioza; a) porcinele;2) echinococoza; b) ovinele, bovinele, oamenii;3) difilobotrioza; c) racii de râu, peştii de pradă;4) teniarincoza; d) bovinele.
1397. Agentul cauzal: Forma nosologică:1) Taenia solium; a) teniaza;2) Taenia echinococcus; b) oxiuroza;3) Enterobius vermicularis; c) hidatidoza.
1398. Forma nosologică: Agentul cauzal:1) amebiaza; a) Enterobius vermicularis;
2) oxiuroza; b) Taenia solium;3) tenioza; c) Entamoeba hystolitica.
1399. Factorii de transmitere: Forma nosologică:1) carnea de porc; a) enterobioza;2) peştele, icrele; b) difilobotrioza;3) mâinile murdare; c) teniaza.
1400. Tipul de helmintiază: Forma nosologică:1) eohelmintiază; a) enterobioza;2) contagioasă; b) tenioza;3) biohelmintiază; c) ascaridoza.
1401. Forma nosologică:1)oxiuroza; 2)hidatidoza; 3)ascaridoza.
Afirmaţia corectă:a)necesită tratament chirurgical; b)este cea mai răspândită în Republica Moldova; c)este o geohelmintiază.
1402. Helmintiaze: Lungimea parazitului:1) enterobioza; a) 25–30 cm;2) difilobotrioza; b) 9–12 mm;3) ascaridoza; c) 12–20 m.
Afirmaţia corectă:a)sursă de invazie este omul; b)există multiple surse de invazie (omul, animalele domestice şi săl-batice); c)sursă de invazie sunt câinii, pisicile, lupul, vulpea.
Afirmaţia corectă:a)este un biohelmint; b)se află în organismul omului până la 10–20 ani; c)lungimea helmintului e de 25–30 cm.
1406. Forma nosologică:1)amebiaza; 2)toxoplasmoza; 3)lamblioza.
Afirmaţia corectă:a)surse de agenţi patogeni sunt câinii şi pisicile; b)este o antroponoză; c)dejecţiile bolnavului ce dezinfectează cu soluţie de lizol de 2%.
1407. Forma nosologică: Afirmaţia corectă:1) toxoplasmoza; a) este o antroponoză;2) lamblioza; b) se transmite transplacentar;3) trichineloza. c) este o biohelmintiază.
1408. Forma nosologică: Afirmaţia corectă:1) difilobotrioza; a) sursă de invazie este omul;2) teniarincoza; b) este biohelmintiază;3) tenioza. c) gazdă intermediară sunt porcii.
1409. Forma nosologică: Afirmaţia corectă:1) enterobioza; a) se transmite fecal-oral;
2) lamblioza; b) este o helmintiază de contact;3) echinococoza; c) este o zooantroponoză.
1410. Forma nosologică: Afirmaţia corectă:1) toxoplasmoza; a) sursă de invazie este omul bolnav;2) difilobotrioza; b) este cel mai lung helmint;3) tenioza; c) agentul patogen este parazit intracelular.
1411. Agentul patogen: Forma nosologică:1) Taenia solium; a) teniarincoza;2) Taenia saginata; b) tenioza;3) Taenia echinococcus; c) hidatidoza.
1412. Forma nosologică:1)himenolepidoza; 2)teniarincoza; 3)echinococoza.
Afirmaţia corectă:a)gazde intermediare sunt vitele mari cornute; b)se tratează chirurgical; c)geohelmintiază.
1413. Forma nosologică: Afirmaţia corectă:1) teniarincoza; a) contaminarea – prin carne;2) tricocefaloza; b) este o antroponoză;3) toxoplasmoza. c) se transmite transplacentar.
1414. Helmintiaze: Afirmaţia corectă:1) anchilostomidoza, tricocefaloza; a) sursă de invazie este omul;2) ascaridoza, difilobotrioza; b) sunt zooantroponoze;3) echinococoza, trichineloza; c) sunt geohelmintiaze.
1415. Factorii de transmitere: Helmintiaza:1) solul, legumele, fructele; a) oxiuroza;2) mâinile şi obiectele contaminate; b) trichineloza;3) carnea afectată; c) ascaridoza.
1416. Helmintiaze: Afirmaţia corectă:1) echinococoza a) este o biohelmintiază;
2) trichineloza; b) afectează îndeosebi copiii;3) enterobioza; c) gazde intermediare sunt animalele
erbivore şi omul.
1417. Helmintiaza: Măsurile de combatere:1) trichineloza; a) depistarea şi dehelmintizarea per-
soanelor infestate;2) enterobioza; b) educaţia sanitară;3) opistorcoza; c) supravegherea sanitaro-veterinară.
1418. Forma nosologică: Structura morfologică:1) enterobioza; a) vierme plat;2) difilobotrioza; b) vierme cilindric;3) toxoplasmoza; c) protozoare.
II.9. Infecţiile convenţionale
2.9.1. Complement simplu1419. Protecţia sanitară a teritoriului de importul şi răspândirea infecţiilor convenţionale (de carantină) este:
complexitatea de măsuri departamentale.
1420. Care boli infecţioase sunt incluse în grupul infecţiilor convenţionale (de carantină) ?febra galbenă.
1421. Carantina ca măsură antiepidemică în caz de apariţie a bolilor con-venţionale este stabilită de:organele administraţiei locale.
1422. În caz de import al infecţiilor convenţionale, măsurile de localizare şi lichidare a acestor infecţii este organizat pe teritoriul administra-tiv de:
comisia antiepidemică extraordinară.
1423. Regulile medico-sanitare internaţionale prevăd informarea OMS despre apariţia infecţiilor convenţionale la oameni în termenul de:
1427. Mecanismul de transmitere a febrei galbene este:transmisiv;
1428. Agentul patogen al holerei este:aerob;
1429. Holera după sursa de agenţi patogeni este o:sapronoză.
1430. Calea principală de transmitere a V.cholerae:hidrică;
1431. Perioada de incubaţie la holeră:de la câteva ore până la 5 zile;
1432. Profilaxia de urgenţă în holeră se efectuează cu:antibiotice;
1433. Holera are o răspândire:pandemică.
1434. Pandemia a şaptea de holeră este determinată de vibrionul:V. El-Tor;
1435. Holera este o infecţie:sapronoză.
1436. Rezistenţă mai mare pentru agenţii patogeni ai holerei în mediul ambiant este caracteristică pentru:V. El-Tor.
1437. Agenţii patogeni ai holerei sunt slab rezistenţi către:acizi;
1438. La a câta zi după spitalizarea ultimului bolnav cu holeră ori purtător şi efectuarea dezinfecţiei terminale focarul se considera lichidat ?
10 zile;
1439. Persoanele ce au suportat holera sunt admişi la serviciu, indiferent de specialitate:imediat după externarea din staţionar;
1440. Pentru holeră este veridică afirmaţia:în anumite condiţii agentul patogen se poate afla în stare viabilă în mediul ambiant un timp foarte îndelungat.
1441. Agentul patogen al holerei este:puţin rezistent la dezinfectanţi;
1442. Sursă de infecţie în holeră serveşte:bolnavul şi purtătorul.
1443. Perioada minimă de incubaţie pentru holeră este de: câteva ore;
1444. Pericolul principal în calitate de sursă de infecţie la holeră îl prezintă:bolnavul cu formă atipică;
1445. Contractarea pestei este posibilă în cazul când bonavul are diagnosticul de formă:pulmonară;
1446. Profilaxia pestei la momentul actual în Republica Moldova are la bază:prevenirea importului;
1447. Vectorul transmitător al pestei este:puricele;
1448. Supravegherea asupra persoanelor ce au fost în focar de pestă se efectuează timp de:6 zile;
2.9.2. Complement compus1449. Regulile medico-sanitare internaţionale se referă la:
1452. Măsuri antiepidemice în febra galbenă sunt:dezinsecţia; vaccinarea după indicaţii epidemiologice;
1453. Măsurile obligatorii pentru holeră ca infecţie de carantină sunt:raportarea informaţiei despre bolnav la centrele regionale de Sănătate Publică, spitalizarea bolnavului; controlul bacteriologic zilnic al apei de apeduct, bazinelor deschise şi ale apelor stătătoare;
1454. Măsurile antiepidemice obligatorii efectuate în focarele de holeră:izolarea persoanelor contacte şi supravegherea lor medicală; profilaxia de urgenţă cu antibiotice aplicată persoanelor contacte; dezinfecţia terminală; dezinfecţia curentă.
1455. Sursă de infecţie în holeră sunt:omul bolnav; purtătorul reconvalescent; purtătorul sănătos;
1456. Agenţi patogeni ai holerei sunt:vibriocholerae biovar cholerae; vibriocholerae biovar eltor; vibriocholerae non 01 0139 ’’Bengal’’;
1457. Corecte pentru holeră sunt afirmaţiile:sezonalitate evidentă; morbiditatea este prioritar dependentă de factorii socio-igienici; nu toate persoanele prezintă acelaşi risc la infectare;
1458. Corecte pentru holeră sunt afirmaţiile:este o sapronoză; contacţii sunt izolaţi pe o perioadă de 5 zile; mai frecvent se depistează V.eltor.
1459. Corecte pentru pestă sunt afirmaţiile:lipsesc cazuri în RM; poate găsi răspândire în RM; mecanismul prioritar de transmitere transmisiv;
1460. Surse de agenţi patogeni în pestă pot fi:rozătoarele sinantrope; rozătoarele xenantrope; cămilele;
1461. Agentul patogen al pestei este:Yersinia pestis; gram-negativ; formează exotoxin.
1462. Pesta este o infecţie:convenţională; cu focalitate naturală; cu letalitate înaltă;
1463. Perioada de incubaţie la pestă este de:1–6 zile;
1464. Formele clinice de pesta sunt:pulmonară; cutanată; bubonică; intestinală;
1465. Printre animale agentul cauzal al pestei se transmite pe cale:prin vectori hematofagi; aerogenă;
1466. În caz de pestă:bolnavii sunt izolaţi în spitale specializate; contacţii sunt izolaţi pe o perioadă de 5 zile; contacţii primesc un curs profilactic cu antibiotice;
2.9.3. Stabiliţi corespunderea între:
1467.Forma nosologică 1b,2c,3a: Agentul patogen:1) pesta; a) virus din familia Togoviridae;2) holera; b) Iersinia pestis;3) febra galbenă; c) vibrio holerae, vibrio El-Tor.
1468.Forma nosologică 1c,2a,3b: Perioada de incubaţie:1) holera; a) 3–6 zile;2) pesta; b) 2–5 zile;3) febra Ebola; c) 3–5 zile.
1469.Forma nosologică 1c,2b,3a: Mecanismul de transmitere:1) pesta; a) transmisiv;2) holera; b) fecal-oral;3) febra galbenă; c) respirator.
1470.Forma nosologică 1b,2c,3a: Agentul patogen:1) febra Marburg; a) virus din familia Filoviridae, genul Fi-
lovirus;2) febra Lassa; b) virus Marburg din familia Rabdoviridae;3) febra Ebola; c) virus din familia Arenoviride genul
Arenovirus.
1471.Forma nosologică 1b,2c,3a: Perioada de incubaţie:1) febra Marburg; a) 3–5 zile;2) febra Lassa; b) 4–9 zile;3) febra Ebola; c) 7–14 zile.
1472.Forma nosologică 1b,2a,3c: Termenul de izolare a contacţilor:1) holera; a) 6 zile;2) pesta; b) 5 zile;3) febra galbenă; c) contacţii nu se izolează.
1473.Forma nosologică 1b,2a,3c: Factorii de transmitere:1) holera; a) aerul;2) pesta; b) apa;3) febra galbenă; c) ţânţarii.
II.10. Epidemiologia militară şi a calamităţilor2.10.1. Complement simplu
1474. Selectaţi definiţia corectă a epidemiologiei militare:epidemiologia militară este un compartiment al epidemiologiei care are drept scop studierea legităţilor procesului epidemic în efectivul militar şi elaborarea sistemului de măsuri profilactice şi antiepidemice;
1475. Protecţia antibacteriologică a populaţiei şi efectivului militar prevede:un complex de măsuri organizatorice, sanitaro-igienice, antiepide-mice, de tratament şi evacuare, îndreptate la prevenirea şi lichida-rea focarului epidemic în condiţii de aplicăre a armei biologice;
1476. Observaţia este:un sistem de măsuri de izolare, restricţie şi curativ-profilactice îndreptate la prevenirea răspândirii bolilor infecţioase, atât în interiorul focarului, cât şi în afara lui.
1477. Carantina este:un sistem de măsuri antiepidemice cu regim special care ţine de izolarea totală a focarului epidemic;
1478. Prin indicaţie se subînţelege:un complex de măsuri destinate depistarii faptului aplicării armei biologice şi identificarea apartenenţei speciei agentului patogen;
1479. Selectaţi definiţia corectă a recunoaşterii sanitaro-epidemiologice:recunoaşterea sanitaro-epidemiologică constă în primirea la timp şi continuă a datelor veridice necesare pentru asigurarea situaţiei sanitaro-epidemiologice a efectivului;
1480. Recunoaşterea bacteriologică este:un complex de măsuri speciale pentru determinarea precoce a pregătirii inamicului pentru aplicarea armei biologice, depistarea agenţilor patogeni şi toxinelor bolilor infecţioase în diferite subs-trate ale mediului extern;
1481. Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei, aparţin grupului de calamităţi naturale:alunecări de teren, depuneri atmosferice abundente, uragane, erupţii vulcanice;
1482. Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei, aparţin grupului de calamităţi artificiale:de producere;
1483. Care dintre factorii enumeraţi fac parte din grupul factorilor cu grad de afectare în cazul calamităţilor:acţiune termică;
1484. Câte tipuri de costume antipestă pot fi folosite în cazul declanşării unei calamităţi specifice artificiale:patru.
1485. Măsuri antiepidemice, întreprinse după declanşarea calamităţii sunt:supravegherea epidemiologică strictă.
1486. Condiţii, ce favorizează răspândirea maladiilor infecţioase în situaţii de calamitate:dereglări în asigurarea cu apă potabilă şi produse alimentare, precum şi existenţa de dezintegrare a cadavrelor de oameni şi animale;
1487. Calamităţile tehnogene se clasifică în calamităţi:de transport.
1488. Calamităţile specifice includ:epidemii;
1489. Calamităţile sociale includ:războaie, foamete, acte de terorism, bioterorism;
1490. Epidemiile, pandemiile, epizootiile pot fii apreciate ca calamităţi:specifice;
1491. Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale depinde de mai mulţi factori, inclusiv de:nivelul socio-economic al populaţiei înregistrat până la calamitate.
1492. Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale depinde de: contactul de durată cu surse de infecţie nedepistate;
1493. Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei depind de următorii factori:prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi care elimină agenţi patogeni;
1494. În planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii excepţionale important este de a:corecte sunt acţiunile expuse în punctele a şi b.
1495. În situaţii excepţionale răspândirea în masă a infecţiilor aerogene în primul rând poate fi determinată de:
aglomerarea masivă în diferite localuri semicondiţionate;
1496. Pericolul apariţiei holerei în zona de sinistru este consecinţa următoarelor particularităţi ale acestei infecţii:
contagiozitatea înaltă şi capacitatea de a determina îmbolnăviri cu o perioadă relativ scurtă de incubaţie;
1497. Pericolul apariţiei focarelor epidemice cu antrax în caz de calamităţi este determinat de:stabilitatea înaltă a agenţilor patogeni în forma sporulată în mediul extern;
1498. În situaţii excepţionale noţiunea de pierderi sanitare primare constituie:leziuni şi traume obţinute drept consecinţă a calamităţii;
1499. Supravegherea sanitaro-epidemiologică în zona de calamitate prevede:patru etape de lucru.
1500. În cazul când în zona de calamitate sunt produse distrugeri masive cu pierderi de vieţi omeneşti, dereglări esenţiale în sistemele de asigurare cu minimul necesar de existenţă al populaţiei, se înregistrează focare de boli infecţioase, inclusiv boli convenţionale cu carecter de răspândire epidemică, situaţia epidemiologică poate fi apreciată ca:
extraordinară.
1501. În perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei evacuate include:ambele acţiuni expuse în punctele a, şi b se includ în asigurarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei în perioada de evacuare.
1502. Efectuarea vaccinărilor în zona de calamitate se realizează în:condiţii strict aseptice;
1503. În caz de contaminare a mediului ambiant cu agenţi cauzali ai bolilor infecţioase, investigaţiile de laborator în zona de calamitate sunt direcţionate spre:
ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
1504. În realizarea recunoaşterii bacteriologice oportunitatea ca cerinţă de bază prevede:evaluarea în cel mai scurt timp a rezultatelor obţinute;
1505. În caz de apariţie a focarelor epidemice în efectivul militar sau la suspectarea diagnosticului de boală infecţioasă este necesară:
ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
1506. Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează neîntrerupt, fiind respectate:cinci cerinţe.
1507. Selectaţi măsurile necesare în cazul pericolului aplicării armei biologice:efectuarea sistematică a complexului de măsuri sanitaro-igienice şi antiepidemice;
1508. Selectaţi măsurile necesare în cazul aplicării armei biologice:utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
1509. Regimul de carantină prevede:izolarea totală a zonei de afectare în masă.
2.10.2. Complement compus1510. Scopurile de bază ale serviciului medico-militar în direcţia asigurării antiepidemice a efectivului militar
sunt:menţinerea situaţiei sanitaro-epidemiologice favorabile şi prevenirea importului bolilor infecţioase în efectivul militar; localizarea şi lichidarea focarelor epidemice apărute în efectiv precum şi în mediul populaţiei civile din zona de dislocare a efectivului; preîntâmpinarea apariţiei cazurilor de boli infecţioase în populaţia civilă surse a căror poate fi efectivul; pregătirea efectivului în scopul profilaxiei bolilor infecţioase în cazul aplicării armei biologice.
1511. Supravegherea sanitaro-epidemiologică a zonei de dislocare permanentă a unităţilor militare include:depistarea la timp a bolnavilor cu boli infecţioase şi epizootiilor periculoase pentru om; depistarea surselor de poluare a apei potabile, alimentelor, aerului etc.; controlul medical permanent al teritoriului de dislocare pentru menţinerea situaţiei sanitaro-igienice; studierea situaţiei sanitaro-epidemiologice a zonei de dislocare.
1512. Pentru arma biologică sunt caracteristice:afectările în masă a populaţiei; retroactivitatea; capacitatea de a pătrunde în mijloace tehnice neiermetice;
1513. Regimul de observare prevede:limitarea contactului militari-civili; limitarea intrărilor şi ieşirilor din zonă; continuarea activităţilor militare.
1514. Regimul de carantină prevede:interzicerea intrărilor şi ieşirilor din zonă; paza în armată a frontierelor zonei; contactul cu lumea externă doar prin puncte speciale.
1515. Măsurile efectuate în momentul aplicării armei biologice sunt:informarea efectivului; folosirea mijloacelor individuale de protecţie; folosirea mijloacelor colective de protecţie;
1516. Pentru procesul epidemic artificial (în urma aplicării armei biologice) sunt caracteristice:
apariţia cazurilor de boală la persoane imune; lipsa sursei de agenţi patogeni; căile de transmitere neadecvate.
1517. Particularităţi ale procesului epidemic artificial (în urma aplicării armei biologice) sunt:lipsa sursei de agenţi patogeni; dificultăţi în indicarea agenţilor patogeni; lipsa efectului antibioticoterapiei;
1518. Arma bacteriologică se caracterizează prin următoarele particularităţi şi priorităţi de luptă:eficacitate şi contagiozitate înaltă; prezenţa perioadei latente de activitate; activitate psihologică;
1519. Selectaţi metodele posibile de aplicare a armei biologice:contaminarea aerului cu aerosoli bacterieni; infectarea şi răspândirea vectorilor; diversiuni;
1520. Despărţiturile de bază ale protecţiei antibacteriene:măsuri efectuate în caz de pericol al aplicării armei biologice; măsuri efectuate în momentul aplicării armei biologice; măsuri efectuate după aplicarea armei biologice.
1521. În momentul aplicării armei biologice este necesar a fi efectuate următoarele măsuri:depistarea faptului aplicării armei biologice; informarea populaţiei; utilizarea mijloacelor individuale de protecţie; utilizarea mijloacelor colective de protecţie.
1522. Măsurile de lichidare a consecinţelor armei biologice includ:profilaxia de urgenţă şi vaccinoprofilaxia; prelucrarea sanitară a efectuvului; prelucrarea sanitară a echipamentului;
1523. Sunt cunoscute următoarele tipuri de indicaţie a mijloacelor bacteriene:specifică; nespecifică.
1524. Sunt cunoscute următoarele scheme de indicaţie specifică: desfăşurată; restrânsă;
1525. Indicaţia prevede următoarele etape de lucru:primirea, înregistrarea şi selectarea probelor cu prelucrarea lor primară ulterioară; analiza expres a probelor native; analiza rapidă a materialului biologic îmbogăţit; aprecierea rezultatelor;
1526. Măsuri preventive, în cazul condiţiilor excepţionale provocate de calamităţi, sunt:educaţia igienică a populaţiei; pregătirea cadrelor; elaborarea planurilor de acţiune.
1527. Calamităţi naturale sunt:cosmice; meteorologice; telurice şi tectonice;
1528. Riscul răspândirii maladiilor infecţioase în situaţii excepţionale este determinat de:situaţia epidemiologică prealabilă în teren; nivelul educaţiei igienice a populaţiei; asigurarea cu apă potabilă şi alimente calitative.
1529. Primar calamităţile se clasifică în:naturale; artificiale;
1530. Focarele epidemice în zona de calamitate are următoarele particula-rităţi epidemiologice:posibilitatea formării focarelor epidemice active de durată; perioada relativ scurtă de incubaţie; contaminarea în masă a populaţiei şi, drept consecinţă, formarea focarelor multiple secundare.
1531. Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale depinde de:migraţia neorganizată a contingentelor de oameni; nivelul socio-economic al populaţiei de până la calamitate; acumularea de deşeuri şi imposibilitatea evacuării lor; deteriorarea condiţiilor igienice ale mediului.
1532. Calamităţile se clasifică în următoarele tipuri:calamităţi naturale; calamităţi tehnogene; calamităţi sociale; calamităţi specifice.
1533. Calamităţile tehnogene pot fi:industriale; de transport;
1534. Calamităţile naturale se clasifică în:telurice şi tectonice; topologiccosmice; meteorologice.
1535. Calamităţile sociale includ:războaie, foamete; acte de terorism, bioterorism; nivel sporit de alcoolism şi narcomanie în populaţie;
1536. Calamităţile specifice includ:epidemiile; pandemiile; intoxicaţiile în masă a populaţiei;
1537. Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale depinde de:acţiunea contagioasă de durată a surselor de infecţie nedepistate; contactul permanent cu sursele de infecţii nedeterminate; deficienţe în izolarea bolnavilor contagioşi; multitudinea căilor de transmitere a agenţilor patogeni în zona de calamitate.
1538. Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei sunt dependente de următorii factori:prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi şi posibilitatea răspândirii de la ei a agenţilor patogeni; corectitudinea evacuării populaţiei sinistrate şi stoparea migraţiei neorganizate; corectitudinea şi posibilitatea organizării profilaxiei de urgenţă în populaţie;
1539. În planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii excepţionale important este de a: stabili termenele de activitate epidemică a focarului;
diagnostica formele nosologice posibile; monitoriza evoluţia procesului epidemic; determina contingentele de populaţie cu risc sporit pentru infectare;
1540. Posibilitatea răspândirii pestei în situaţii excepţionale este determi-nată de următoarele particularităţi:contagiozitatea înaltă şi posibilitatea răspândirii epidemice rapide,
în special a formelor pulmonare de pestă; receptivitatea înaltă a populaţiei şi posibilitatea infectării prin dife-rite căi; dificultăţi în diagnosticul diferenţial al primelor cazuri de boală; posibilitatea formării focarelor stabile de pestă în caz de prezenţă în focar a rozătoarelor şi vectorilor;
1541. Investigaţia epidemiologică în zona de calamitate include:analiza dinamicii şi structurii morbidităţii, conform indicilor epi-demiologici; evaluarea situaţiei epidemiogene în populaţia din zona afectată de sinistru şi în locul ei de dislocare temporară; determinarea obiectivelor economiei naţionale, parţial distruse care complică situaţia epidemiologică dificilă; analiza datelor obţinute şi determinarea legăturilor cauză-efect în corespundere cu materialele prezentate despre tipul epidemiei prin forma nosologică concretă;
1542. Situaţia epidemiologică în zona de calamitate poate fi apreciată ca:nesatisfăcătoare; instabilă; extraordinară; satisfăcătoare.
1543. În cazul când în zona de calamitate au loc mari distrugeri ale siste-mului de asigurare materială şi socială, au avut loc contaminări şi poluări cu remedii microbiene, toxine, etc., sunt focare de boli infec-ţioase, erupţii epidemice şi condiţii ce favorizează manifectarea lor, probleme de sănătate, situaţia epidemiologică este apreciată ca:
nesatisfăcătoare;
1544. Măsurile antiepidemice organizate în situaţii excepţionale se divizea-ză în:măsuri preventive; măsuri efectuate în momentul declanşării calamităţii; măsuri de lichidare a consecinţelor.
1545. Măsurile preventive organizate în situaţii excepţionale includ:elaborarea planurilor de acţiune; instalarea sistemelor de alarmă bine concepute; educaţia pentru sănătate în populaţie; asigurarea serviciilor interesate cu mijloace de intervenţie.
1546. Măsurile efectuate în momentul declanşării calamităţii includ:evacuarea populaţiei; măsuri de salvare a persoanelor pătimite; acordarea primului ajutor medical; evacuarea cadavrelor de animale şi oameni;
1547. Măsurile efectuate după declanşarea calamităţii, includ:acordarea îngrijirii medicale; restabilirea comunicaţiilor; punerea în funcţie a adăposturilor temporare dotate cu duşuri, chiuvete, spălătorii, săli de dezinfecţie şi dezinsecţie; efectuarea analizei epidemiologice operative.
1548. În situaţii excepţionale, protecţia produselor alimentare se realizea-ză strict după următoarelor principii:descentralizarea rezervelor de produse alimentare; ermetizarea depozitelor şi automatizarea liniilor de producere, construcţia depozitelor ermetice subterane; ambalarea calitativă a produselor alimentare şi în cantităţi suficiente pentru distribuire; utilizarea mijloacelor de transport speciale pentru transportarea produselor alimentare şi materie primă.
1549. În situaţii excepţionale în locurile de aglomerare în masă a populaţi-ei se:organizează puncte de evacuare a populaţiei; amenajează puncte medicale pentru acordarea asistenţei medicale; amenajează izolatoare pentru bolnavi contagioşi;
1550. Programele de educaţie pentru sănătate în situaţii excepţionale tre-buie să includă instrucţiuni despre:modul de utilizare a apei din surse nesigure; riscul utilizării produselor alimentare alterate; importanţa respectării regulilor de igienă personală; importanţa participării la activităţile colective de menţinere în stare igienică a localurilor pentru evacuarea populaţiei sinistrate;
1551. În situaţii excepţionale este necesar a fi luate sub un control riguros:
sistemele de aprovizionare cu apă şi canalizare; obiectivele industriei alimentare, alimentaţie publică şi comerţ; spaţiul locativ, inclusiv afectat şi neafectat de calamitate; instituţiile de sănătate publică.
1552. Măsurile antiepidemice în zona afectată de calamitate necesită a fi direcţionate spre:respectarea cerinţelor regimului antiepidemic la etapele de evacua-re a sinistraţilor; asigurarea antiepidemică a sinistraţilor evacuaţi din zona de cala-mitate; prevenirea importului şi exportului infecţiei în/din zona afectată; supravegherea medicală a sinistraţilor în scop de depistare a bolna-vilor contagioşi cu izolarea lor ulterioară.
1553. Eficacitatea măsurilor antiepidemice realizate în zona de calamitate depinde de:corectitudinea şi oportunitatea efectuării recunoaşterii sanitaro-epidemiologice; aprecierea corectă a tacticii de activitate a instituţiilor şi populaţiei din teritoriul afectat; estimarea situaţiei epidemiologice la etapele posibile de evacuare şi argumentarea necesităţii instalării regimului de observaţie sau carantină; asigurarea depistării active, spitalizării şi tratamentului bolnavilor contagioşi.
1554. Principiile de bază ale asigurării antiepidemice în condiţiile de eva-cuare a populaţiei din zona de calamitate sunt:lărgirea hotarelor zonei de carantină până la hotarele administrati-ve ale teritoriului; asigurarea diminuării pericolului epidemic la etapele de evacuare medicală; asigurarea regimului strict antiepidemic cu izolarea bolnavilor contagioşi la toate etapele de evacuare medicală; asigurarea protecţiei sigure de contaminare a populaţiei locale, unde vor fi dislocaţi sinistraţii veniţi din zona afectată de calamita-te;
1555. Măsurile sanitaro-igienice şi antiepidemice de bază întreprinse în cadrul evacuării populaţiei din zona de calamitate includ:depistarea bolnavilor infecţioşi şi suspecţilor la punctele pentru evacuare special amenajate cu selectarea lor pentru izolare şi tratament în instituţii de profil;
organizarea izolatoarelor cu inventarul şi încăperile respective pentru efectuarea prelucrării sanitare a sinistraţilor şi echipamentu-lui; controlul organizării alimentaţiei sinistraţilor şi personalului impli-cat în lucrările de salvare; controlul calităţii apei potabile pentru asigurarea instituţiilor medi-cale.
1556. În perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi antiepide-mică a populaţiei evacuate include:organizarea controlului respectării nivelului necesar de menţinere a stării sanitare în locurile şi localurile de dislocare temporară a populaţiei; controlul respectării regulilor sanitaro-igienice ale asigurării cu apă potabilă şi păstrării produselor alimentare; asigurarea populaţiei cu remedii pentru decontaminarea individua-lă a apei în caz de necesitate; organizarea supravegherii medicale a sinistraţilor cu eventuala de-pistare a bolnavilor contagioşi şi izolarea lor oportună;
1557. Cerinţele pentru efectuarea vaccinărilor în zona de calamitate sunt:amenajarea unor încăperi sau automobile speciale; formarea grupurilor de specialişti, instruiţi în imunoprofilaxie; utilizarea instrumentarului şi mijloacelor respective pentru obţine-rea efectului scontat în vaccinoprevenţie;
efectuarea manipulaţiilor de vaccinare se va face în condiţii strict aseptice.
1558. În caz de contaminare a mediului cu agenţi cauzali ai bolilor infecţi-oase, investigaţiile de laborator în zona de calamitate sunt direcţio-nate spre:indicaţia specifică a bacteriilor, virusurilor, richettsiilor, fungilor şi toxinelor;
efectuarea controlului microbiologic al produselor alimentare, semifabricatelor, apei potabile şi eliberarea concluziei despre admiterea sau inadmiterea pentru consum;
1559. Cauzele principalele ale apariţiei epidemiilor cu boli infecţioase în timp de război sunt:toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
1560. Sarcinile de bază ale serviciului medical în protecţia antiepidemică în efectivul militar includ:toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
1561. Realizarea sarcinilor de bază ale serviciului medical în protecţia antiepidemică în efectivul militar este în funcţie de:asigurarea şi controlul calităţii alimentaţiei; controlul calităţii asigurării cu apă potabilă a efectivului militar; organizarea asigurării cu apă potabilă în condiţii de câmp; asigurarea materială şi comunală calitativă a efectivului militar.
1562. În cadrul efectuării recunoaşterii sanitaro-epidemiologice este nece-sar de a concretiza:situaţia epidemiologică în teritoriul afectat de calamitate sau în teritoriul de dislocare a efectivului militar şi inamicului; situaţia tehnico-sanitară a rezervoarelor de apă, inclusiv a apeduc-telor, fântânilor de mină şi arteziene, rezervoarelor de suprafaţă, calitatea şi fluxul de apă, efectuarea investigaţiilor de laborator şi modalitatea de prelucrare a apei potabile; prezenţa instituţiilor alimentare şi starea lor igienică, posibilitatea utilizării lor pentru alimentaţia efectivului militar, precum şi a bol-navilor, răniţilor sau sinistraţilor, caracterul de alimentaţie a popu-laţiei locale, prezenţa rezervelor de produse alimentare, calitatea lor şi condiţiile de păstrare; prezenţa rezervelor de substanţe dezinfectante, preparate biologi-ce, medicamente, cantitatea şi calitatea lor, condiţiile şi termenele de păstrare, etc.
1563. În efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un moment im-portant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea informaţiei, cum ar fi:descrierile medico-geografice ale teritoriului; informaţia operativă şi actele emise de instanţele medicale superi-oare; datele despre instituţiile medicale, veterinare şi sănătate publică locală; informaţia oficială a organelor de administraţie publică locală ori comenduirilor militare;
1564. În efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un moment im-portant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea informaţiei, cum ar fi:
toate acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
1565. Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează respectând:în punctele a, b, c şi d nu sunt enumerate toate cerinţele recunoaş-terii sanitaro-epidemiologice.
1566. Selectaţi direcţiile principale ale recunoaşterii bacteriologice:colectarea şi prelucrarea datelor privitor la posibilităţile, intenţiile şi pregătirea aplicării armei biologice; determinarea orientativă a proporţiilor posibile de afectare;
indicaţia armei biologice;
1567. Complexul de acţiuni din cadrul recunoaşterii bacteriologice are ur-mătoarele obiective:depistarea oportună a pregătirii inamicului către aplicarea armei biologice; depistarea contaminării cu recepturi bacteriene a solului, apei, pro-duselor alimentare, furajului şi cartografierea sectoarelor contami-nate; determinarea agentului cauzal aplicat; supravegherea bacteriologică continuă a teritoriului de dislocare a trupelor şi aplicaţiilor militare.
1568. În complexul general de acţiuni în cadrul recunoaşterii bacteriologi-ce, serviciului medical îi revin următoarele sarcini:determinarea hotarelor focarului de afectare în masă în baza date-lor obţinute de posturile de supraveghere şi subdiviziunile de recu-noaştere; protecţia efectivului militar şi a populaţiei civile aflată în zona fo-carului; supravegherea respectării regimului sanitaro-epidemiologic în zo-na de dislocare şi aplicaţii militare; determinarea tipului armei biologice în baza investigaţiilor de la-borator.
1569. Selectaţi măsurile efectuate în caz de pericol al aplicării armei biolo-gice:pregătirea populaţiei, efectivului militar, comandanţilor, statului major şi serviciilor speciale în domeniul protecţiei antibacteriolo-gice; efectuarea sistematică a supravegherii şi recunoaşterii bacteriolo-gice, elaborarea complexului de măsuri sanitaro-igienice şi anti-epidemice; planificarea măsurilor medicale pentru diminuarea acţiunii recep-turilor bacteriene în caz de aplicare;
1570. Regimul de observaţie prevede:limitarea intrărilor şi ieşirilor din zona cu regim de observare, pre-cum şi inadmiterea scoaterii din zonă a bunurilor fără prelucrarea sanitară anterioară; limitarea ori întreruperea contactului efectivului militar al diferitor unităţi militare şi cu populaţia civilă din zonă; decontaminarea obiectelor din mediul extern; depistarea activă şi precoce a bolnavilor infecţioşi cu ulterioara lor izolare;
2.10.3. Stabiliţi corespunderea între:1571. Apreciaţi corespunderea dintre 1b,2a,3d,4c:
a) depistarea agenţilor patogeni; b) depistarea faptului aplicării armei biologice; c) aprecierea situaţiei epidemiologice; d) limitarea riscului răspândirii maladiilor infecţioase.
1572. Apartenenţa tipurilor de calamităţi conform clasificaţiilor 1a,c,e,2b,d,f:1)naturale; 2)artificiale; 3)cosmice; 4)sociale; 5)telurice;
6)de producere. a) meteorologice; b) specifice.
1573. Tipul de indicaţie 1a,d,e2b,c: Metode de indicaţie:1) nespecifică; a) vizuală;2) specifică; b) investigaţii bacteriologice.
3.1.1. Complement simplu1574. Ponderea înaltă a morbidităţii neinfecţioase în Republica Moldova este determinată de :
maladiile sistemului cardiovascular;
1575. Factorii de risc ce contribuie la contractarea maladiilor neinfecţioa-se sunt:caracterul alimentaţiei;
1576. Metodele de prevenţie a maladiilor neinfecţioase sunt:promovarea sănătăţii.
1577. Cele mai răspândite forme nosologice din grupul maladiilor cardio-vasculare sunt:boala hipertonică;
1578. Pentru Republica Moldova sunt caracteristice următoarele maladii ecologice:guşa endemică;
1579. Concepţul de profilaxie în bolile netransmisibile se realizează prin:profilaxia primară;
1580. Profilaxia primară:asigură preîntâmpinarea bolilor prin detectarea la populaţie a pre-zenţei şi acţiunii factorilor de risc;
1581. Profilaxia secundară prevede:detectarea precoce şi activă a bolilor în scopul vindecării lor, pre-întâmpinării agravărilor, complicaţiilor, cronicizării şi sechelelor;
1582. Profilaxia terţiară se reduce la:menţinerea capacităţilor morfofuncţionale restante, în vederea recuperării bolnavului cronic sau handicapat, a reinserţiei lui familiale, sociale şi profesionale;
1583. Principala cauză de deces prin boli netransmisibile la nivel mondial o reprezintă:bolile cardio- şi cerebro-vasculare;
1584. Pentru persoanele hipertensive, risc mai mare pentru infarct miocar-dic sau accident vascular cerebral, persistă la,:
femei;
1585. În Republica Moldova tumorile constituie:a doua cauză de deces;
1586. Incidenţa şi prevalenţa bolii canceroase atât în Republica Moldova, cât şi în lumea întreagă:este în creştere;
1587. Cancerul de sân:reprezintă prima cauză de mortalitate prin cancer în rândul femei-lor;
1588. Cancerul de sân reprezintă:cea mai frecventă formă de tumoare la femei;
1589. Cancerul colorectal apare cu precădere:după vârsta de 50 ani, la ambele sexe;
1590. Profilaxia terţiară în bolile cardiovasculare urmăreşte:prevenirea evoluţiei nefavorabile a bolii şi complicaţiilor;
1591. Profilaxia secundară în bolile cardiovasculare urmăreşte:aplicarea măsurilor în faza în care este semnalată acţiunea factori-lor de risc, cu sau fără posibilitatea de a decela modificări funcţio-nale sau imorale specifice.
1592. Supravegherea epidemiologică este orientată spre profilaxia şi com-baterea:atât a morbidităţii transmisibile, cât şi celei netransmisibile.
1593. Supravegherea epidemiologică a morbidităţii nu include:evaluarea eficienţei aplicării preparatelor farmaceutice în trata-mentul diferitor maladii la nivel de populaţie;
1594. Scopul supravegherii epidemiologice este:diminuarea morbidităţii la nivel populaţional şi/sau eradicarea unor boli în parte.
1595. Diagnosticul epidemiologic premorbid are drept scop:ambele afirmaţii sunt corecte.
1596. Obiectiv al supravegherii epidemiologice nu este:evaluarea eficienţei preparatelor farmaceutice noi;
3.1.2. Complement compus
1597. Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:nu au o etiologie cunoscută; factorii de risc au efecte diferite în raport cu diferiţi bolnavi; există mai mulţi factori de risc implicaţi în apariţia bolilor cronice;
1598. Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:sunt o consecinţă a creşterii prevalenţei populaţiei vârstnice şi speranţei de viaţă a populaţiei; apar atât în statele bogate, cât şi în cele sărace; supravegherea epidemiologică în bolile netransmisibile necesită intervenţii la nivel naţional şi internaţional.
1599. Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:debutul este greu de reperat în timp; necesită un management prevăzut pe o perioadă de mai mulţi ani, chiar decenii; cea mai mare parte a poverii acestor boli este determinată de un număr relativ redus de factori de risc, care acţionează independent sau adesea combinaţi;
1600. Importanţa studierii maladiilor neinfecţioase este determinată de:numărul mare al deceselor; 2/3 din persoanele de peste 65 ani fac cel puţin 2 boli cronice; creşterea prevalenţei; costuri enorme de tratament.
1601. Definiţia sănătăţii este:starea completă de bine fizic; starea de bine mental; starea de bine social; lipsa bolii;
1602. Conform noţiunii, sănătatea are următoarele dimensiuni:biologică; psihologică; socială;
1603. Tipurile de sănătate sunt:individuală; comunitară;
1604. Sănătatea publică se axează pe:toate cele enumerate anterior.
1605. Funcţiile esenţiale ale sănătăţii publice sunt:toate cele enumerate anterior.
1606. Funcţiile esenţiale ale sănătăţii publice sunt:promovarea sănătăţii; reglementări şi legislaţia în domeniul sănătăţii publice; servicii de sănătate publica specifice; managementul sănătăţii publice;
1607. Factorii determinanţi ai sănătăţii sunt:factori biologici umani; factori de mediu ambiant; factori comportamentali; sistemul de asistenţă medicală;
1611. Obiectivele sistemului de asistenţă medicală sunt:promovarea sănătăţii; menţinerea sănătăţii; supravegherea sănătăţii;
1612. Profilaxia maladiilor include:profilaxia primară a bolilor infecţioase; profilaxia secundară şi terţiară a bolilor neinfecţioase;
1613. Conceptul de profilaxie în bolile netransmisibile se realizează prin:profilaxia primară; profilaxia secundară; profilaxia terţiară.
1614. Profilaxia secundară prevede:detectarea precoce şi activă a bolilor în scopul vindecării lor; detectarea precoce şi activă a bolilor în scopul prevenirii agravări-lor, complicaţiilor, cronicizării, sechelelor şi infirmităţilor;
1615. Profilaxia terţiară se reduce la:menţinerea capacităţilor morfo-funcţionale restante ale organismu-lui; recuperarea bolnavului cronic sau handicapat, a reinserţiei lui fa-miliale, sociale şi profesionale;
1616. În Republica Moldova principalele cauze de morbiditate şi mortalita-te prin tumori sunt:cancerul de sân; cancerul de col uterin; cancerul bronho-pulmonar; cancerul de colon şi rect;
1617. Selectaţi trei cele mai frecvent înregistrate boli netransmisibile:tulburări mentale şi de comportament; boli cardiovasculare; boli oncogene;
1618. Măsurile de prevenire a maladiilor cardiovasculare includ:constatarea factorilor de risc ce determină morbiditatea înaltă prin maladii cardiovasculare; elaborarea şi efectuarea programelor profilactice; elaborarea politicii şi strategiei de profilaxie la nivel naţional şi global.
1619. Factorii de risc în dezvoltarea bolii ischemice a inimii sunt:fumatul; alimentaţia incorectă; hipodinamia.
1620. Măsurile de prevenire a maladiilor cardiovasculare includ:constatarea factorilor de risc ce determină morbiditatea înaltă prin maladii cardiovasculare; elaborarea şi efectuarea programelor profilactice; elaborarea politicii şi strategiei de profilaxie la nivel naţional şi global.
1622. Principalii factori de risc al cancerului bronhopulmonar sunt:fumatul; factorii profesionali; poluarea atmosferică;
1623. Profilaxia primară a bolii cancerigene include:depistarea şi evaluarea factorilor oncogeni prin studii epidemiolo-gice complexe; elucidarea mecanismelor de acţiune prin screening-uri clinice, epi-demiologice, citologice, biochimice, radiologice, endoscopice, etc.; stabilirea grupurilor populaţionale cu risc crescut; educaţia oncologică a corpului medical şi a populaţiei.
1624. Profilaxia secundară a bolii cancerigene include:depistarea cancerului incipient; depistarea ocazională sau prin screening la grupuri cu risc (radio-logic, endoscopic); stabilirea indicaţiei terapeutice şi a pronosticului; aplicarea tratamentului şi supravegherea evoluţiei;
1625. Profilaxia terţiană a bolii cancerigene include:dispensarizarea bolnavilor şi evitarea recidivelor şi metastazelor; tratamentul medico-chirurgical şi iradieri terapeutice; recuperarea bolnavilor de cancer vindecaţi clinic;
1626. Factorii de risc ce contribuie la dezvoltarea maladiilor alergice:predispoziţia genetică; factorii mediului ambiant; infecţiile cronice;
