1

ANTOLOGIE

DE TEXTE LITERARE PENTRU COPII

PROF. SANDA ACHIHĂIE

SUCEAVA

2014

2

Poveste din livada toamnei

Este toamnă. O adiere uşoară de vânt se juca printre ramurile pomilor

din livadă care abia reuşeau să ţină în braţe mulţimea de fructe dulci şi aromate. Deşi zilele sunt mai scurte şi mai răcoroase, soarele a mângâiat cu suficientă căldură

fructele pentru a le coace bine. Fericită, Zâna toamna se bucura de toate roadele şi frumuseţile din jurul ei. În nopţile mai lungi şi tot mai friguroase, fructele se zgribuleu şi se ascundeau printre

frunzele care le mai ţineau de cald. Dimineaţa însă, dar nu prea devreme, razele soarelui se furişau prin frunzişul frumos

colorat şi încălzea chipul vesel al fructelor ce se simţeau atât de bine. Dar, într-o dimineaţă, razele soarelui căutară zadarnic printre frunzele pomilor, nu găsiră

nici un fruct . Toate fructele dispăruseră !! Pomii speriaţi îşi tot roteau ramurile căutându-le, întrebară în jur , dar nimeni nu ştia

nimic. Fructele nu erau nicăieri. Înspăimântată ,că de supărare şi ruşine pomii se vor usca pentru totdeauna şi vor muri

unul câte unul, Zâna toamna îşi trimise urgent Spiriduşul să afle unde sunt fructele şi cine le-a furat. Spiriduşul alergă în stânga şi-n dreapta şi întreba pe oricine întâlnea, doar , doar va afla

ce s-a întâmplat.Nimeni însă nu-i putea veni în ajutor. Disperat, Spiriduşul ridică privirea în sus şi, în vârful unui nuc zări o nucă mare, mare de

tot ce se întindea leneşă la soare . -Nucă, dragă nucă, de acolo de sus unde te afli , n-ai văzut ce s-a întâmplat în livadă şi

unde-au dispărut fructele? - N-am văzut nimic , n-am auzit nimic şi nu mă interesează fructele dispărute, răspunse

cam răutăcios nuca. -Dar tu , ariciule, tu ştii ceva? Îl întrebă Spiriduşul pe –ariciul ce tocmai îi ieşise în cale. -Îmi pare nespus de rău că nu-ţi pot fi de ajutor, spuse întristat ariciul legănându-se de pe

un picior pe altul, dar, din tufele unde m-am adăpostit nu am văzut şi nici n-am auzit nimic. -Dar voi, păsărelelor,voi ce-mi puteţi spune ? întrebă cu lacrimi în ochi Spiriduşul. -Ne pare foarte rău, dar , ştii, întunericul şi foşnetul frunzişului în care ne adăpostim de

frigul nopţii ne-a împiedicat să putem vedea sau auzi ceva. Cât a fost ziua de lungă Spiriduşul a tot alergat şi-a tot întrebat, dar degeaba , nimeni nu

ştia nimic. Noaptea se aşternu pe tăcute , iar sărmanul Spiriduş obosit şi foarte necăjit se aşeză lângă

trunchiul unui pom să se odihnească. -Of, of ! unde să mai caut? Pe cine să mai întreb? -Spiriduşule, Spiriduşule! Se auziră nişte şoapte ce-i părură ca venind dintr-un vis. -Dar cine mă strigă ? Şi de unde? -Eu sunt!Priveşte sus, pe cer! Eu sunt, Luna! Aşteptă doar să-mi trimit o rază pe umărul

tău ca să-ţi şoptească la ureche. -Nuca , nuca cea mare şi răutăcioasă, ea e vinovata! Şopti ,prin raza ei, luna.Folosind o

formulă magică auzită de la o cioară bătrână, nuca a făcut ca toate fructele să dispară. Du-te la ea , du-te repede şi spune-i să aducă fructele înapoi!

3

Ştergându-şi lacrimile , curajos, Spiriduşul alergă la nucul pe ramurile căruia se cocoţase mândră , nuca vinovată.

,, Toată lumea să mă vadă, Sunt cel mai frumos fruct din livadă!

Poate să vadă oricine , Nimeni nu mai e ca mine!!!”

cânta veselă nuca şi se legăna alintându-se pe crenguța ce se arcuia sub greutatea ei. Spiriduşul urcă repede în nuc şi-i spuse hotărât: - Să aduci fructele înapoi! Ştiu că tu le-ai furat. Nu ştiu de ce ai făcut acest lucru, dar , te

rog, să nu întârzii şi să le aduci urgent înapoi.Zâna toamnă dacă va afla te va alunga din livada ei pentru totdeauna . Ştii bine , Zâna toamna nu iubeşte cearta şi invidia între fructele ei. Ea le iubeşte pe toate la fel de mult şi vrea acelaşi lucru şi de la voi. Cum ai putut să fii atât de răutăcioasă şi să-i produci atâta supărare ?!

- Îmi pare rău, într-adevăr am fost răutăcioasă! Toţi copiii ,însă, vorbesc despre merele dulci şi pline de vitamine, despre perele zemoase şi aromate, despre prunele siropoase şi gutuile parfumate pe care le mănâncă zilnic cu plăcere. Despre mine aud mereu :

- ,,E tare, e foarte tare ! Nu pot să muşc din ea!Şi nici nu e dulce, nu are nici zeamă! Nu-mi prea place !”Cum să nu fiu supărată?

- Bine, dar de deliciosul cozonac cu nuci de ce nu ţi-ai amintit şi nu le-ai amintit şi copiilor. Cozonacul le place foarte mult, iar cu nucă e cel mai bun !

- Ai dreptate. Răutatea mi-a întunecat minte.Repede, repede, ajută-mă să desfac vraja! Şi împreună, Spiriduşul şi nuca rostiră formula magică care aduse toate fructele la locul lor,

pe ramurile primitoare ce se îndoiră plăcut de greutatea lor. Veselia se instală din nou în livadă.Zâna toamnă trimise –n adieri brânde şi calde îmbrăţişări

fiecărui pom şi fiecărui fruct din livadă. Nuca tresări fericită! Simţi şi ea atingerea toamnei şi înţelese că Zâna o iertase. Glasuri de copii se auziră în livadă. Începuse culesul fructelor. Cât de frumoasă şi bogată e toamna ! se auzi vocea unui copilaş ce adunase-n coş fructe fel de fel . Nici nu ştiu pe care să-l mănânc mai întâi, toate sunt la fel de gustoase şi de sănătoase.

Spiriduşul, ce stătea pitit la umbra nucului, zâmbi fericit privind la nuca ce atârna în vârful nucului.

4

Poveste din grădina toamnei

Odată, toamna , cea de-a treia fiică a bătrânului an , jucându-se cu frunzele colorate ale copacilor , printre picăturile de ploaie își zise:

- Care dintre florile ce înfloresc în marea mea grădină este cea mai frumoasă? Voi organiza un concurs sub forma unei parade , iar câștigătoarea , cea mai frumoasă floare de toamnă va deveni ,,Regina florilor de toamnă”.

Prin glasul vântului , vestea se răspândi cu rapiditate prin toate colțurile grădinii: - Florilor, minunatelor, stăpâna mea, Toamna, organizează în grădina palatului ,, Parada

florilor de toamnă”! toate florile sunt invitate să participe , iar la sfârșit vom afla pe cine va alege toamna drept regină.

La auzul veștii toate florile , entuziasmate, au început pregătirile. Crizantemele au început primele să se pregătească , grăbindu-se să-și calce și să-și aranjeze

rochițele și s-au înălțat drept deasupra celorlalte flori din grădină. - Eu mă voi îmbrăca în rochia mea albă cu petale lungi, catifelate și frumos mirositoare ,

spuse veselă o crizantemă. Voi fi ca un bulgăre de zăpadă! - Eu , încă nu m-am hotărît, dar cred că voi îmbrăca rochia mea specială de culoare galben

– auriu , soarele va crede că sunt sora lui mai mică, zise cu glas șoptit o altă crizantemă. - Rochia mea de culoare mov , din petale lungi și foarte crețe o va impresiona pe mândra

Toamnă. Voi fi o frumusețe de floare! Plec, plec repede să mă aranjez! - Surioarelor, să nu uitați de frunzele mari, lucioase și dantelate cu care toate ne vom

împodobi tulpina înaltă și grașioasă! strigă agitată crizantema galbenă. Sunt sigură că eu voi câștiga concursul, doar sunt ca un bulgăraș de soare !! Și una după alta, crizantemele își pregătiră pentru concurs rochiilor lor albe, roz sau vișinii , dar și mov, galbene sau portocalii ,se uitară cu admirație în oglindă și declarară că sunt cele mai frumoase.

Mai puțin gălăgioase, crăițele se pregăteau și ele. Surori iubitoare și nedespărțite, ele se hotărâră să meargă la paradă în buchete și nu una câte una.

- Dragi surioare, ne vom îmbrăca în frumoasele rochii scurte ,cu petale mici și catifelate de culoare portocalie. Vom fi încântătoare!

- Iar noi, spuseră puțin mai agitate crăițele mai tinere ne vom prezenta în rochițele galbene și crețe , crețe.Abia așteptăm, vom fi asemeni unor zâne!

- Sigur , e o idee foarte bună! spuse cu încântare o crăiță mamă.Dar , nu uitați de secretul nostru , de parfumul special și de neegalat pe care și zânele îl folosesc.

- În rochiile noastre de culoare mov închis sau deschis, din petale subțiri, ascuțite și scurte, cu siguranță, vom fi încântătoare ! intrară în discuție și brumărelele.

Toate florile se grăbeau să nu întârzie iar în grădină era mare agitație. Dornice să câștige marele premiu, toate florile își spălară fețele cu stropi de rouă , se mai uitară puțin în oglindă și hotărâră că pot pleca. - Dar, de noi ați uitat? Plecați fără noi?se auziră niște voci cam supărate. Erau tufănelele care îmbrăcate în drăguțe rochițe galbene, roz, mov, portocalii sau albe se pregătiseră și ele frumos pentru paradă. - Așteptați-ne și pe noi, suntem pregătite de mult! Spuseră cu o voce cam dojenitoare

daliile. Chiar dacă înflorim mai devreme, suntem și noi tot flori ale toamnei ! le mustră cu voce apăsată o dalie roșie de supărare.

5

Pe când toate florile se îndreptau spre grădina de la palat, auziră niște suspine înnăbușite și scâncete de plâns, iar lângă gardul grădinii zăriră câțiva boboci rotunzi și fragezi de crizanteme târzii ce-și ștergeau cu frunzele lucioase șiroaiele de lacrimi.

- Ce este, ce s-a întâmplat? Îi întrebară crăițele. - Am auzit de parada din grădina Toamnei, spuseră suspinând boboceii și uitați-vă la noi!

florile nostre încă nu s-au deschis pentru că noi înflorim mai târziu, uneori chiar odată cu primii fulgi de zăpadă. Cum să ne prezentăm noi la paradă fră rochițe? Voi , toate, aveți rochițe atât de elegante și de frumos colorate , iar noi..........!!

Bobocii de crizanteme nu mai putură continua căci lacrimile îi podidiră și azbucniră în hohote de plâns. Sensibile și iubitoare toate florile se adunară în jurul bobocilor . Crăițele începură să-i mângâie cu duioșie, brumărelele le șterseră lacrimile grele, tufănelele le șoptiră vorbe de alint și de încurajare, iar celelete crizanteme , mai timpurii, îi strânseră cu căldură și sinceritaten brațe. Percă uitaseră de paradă. - Grăbiți-vă , florilor! Se auzi glasul vântului. Parada trtebuie să înceapă. N-o lăsați pe

frumoasa Toamnă să vă aștepte. Grăbiți-vă! Grăbiți-vă! Cu frumusețea sufletului bun și blând întipărit pe chipul gingaș ,ca la un semn, toate florile se uitară una spre cealaltă, iar crizantema albă spuse cu hotărâre . - Paradă, pentru ce paradă?! Frumoase suntem toate și știm bine acest lucru, dar mai

importantă decât coroana de regină este prietenia. Rămânem aici alături de prietenii noștri tineri. Ei au cu adevărat nevoie de noi .

Zâmbetul se strecură timid pe chipul fragezilor bobocei. - Chiar nu mai mergeți la paradă?spuseră cu glas scăzut. - Decât să mergem la paradă , mai bine ne prindem toate într-o horă și cîntăm, dansăm și

ne veselim împreună, căci toate, crizanteme timpurii sau târzii, crăițe, brumărele, dalii, tufănele suntem cele mai frumoase flori pentru că știm să ne iubim prietenii și să-i ajutăm la nevoie. Frumusețea nostră este bunătatea! Spuse cu bucurie o crăiță portocalie.

Orice urmă de tristețe dispăru de pe chipul boboceilor de crizantemă și în grădină petrecerea florilor începu cu mare vervă.

Veselia ajunse și prin grădinile palatului Toamnei, iar frumoasa Toamnă veni grăbită să vadă ce se întâmplă. Văzând bucuria florilor și ascultând povestea lor, Toamna uită de paradă și începu și ea să danseze alături de minunatele flori.

Zâmbind, înțeleapta Toamnă presără pulbere de aur sclipitor și prețios peste capetele tuturor florilor, încoronându-le astfel pe toate ca pe niște adevărate regine ce erau.

6

Povestea lalelei pestriţe

Într-o minunată zi de primăvară, când soarele îşi strecura razele aurii printre norii pufoşi, ascunsă după trunchiul unui copac , stătea o fetiţă – Laleaua , acesta era numele ei. Şi pentru că faţa –i era pictată cu nenumărați de pistrui, toată lumea îi spunea ,, Laleaua pestriţă”.

Fetiţa stătea sprijinită de copacul ce începuse să înfrunzească şi se juca cu o mulţime de flori de diferite culori . Le rupea petalele şi le arunca într-o ploaie deasupra capului, sfâşia frunzele transformându-le îi fire verzi de păr pe care şi le potrivea în părul ei, strivea tulpinile pentru a se juca cu seva lor.

Îi plăcea nemaipomenit de mult joaca aceasta şi nu se gândea deloc la durerea şi suferinţa pricinuită micilor făpturi – florile. Sute de flori zăceau moarte la picioarele fetei şi aceasta continua să se joace.

Deodată, o voce ce se asemăna cu adierea vântului printre ramuri se auzi tot mai puternic:

- Ce faci tu acolo, copilă? - Mă joc , răspunse cam înțepat Laleaua. Mă joc cu florile, tu nu vezi asta? - Eu văd prea bine, se auzi vocea șuierătoare a vântului, dar nu înțeleg ce fel de joacă

poate fi aceasta?! Tu nu te gândești la bietele flori, la durerea pe care le-o pricinuiești atunci când le sfărâmi trupul , le rupi frunzele și le strivești florile, ucigându-le?

- Care durere ? spuse fetița. Ele sunt flori, nu oameni! Pe ele nu le doare , ele nu pot plânge ! Dar stai, tu cine ești de fapt? Cu cine vorbesc ,căci eu nu te văd?

-Sunt vocea nevăzută a naturii , sunt sufletul ei și nu-mi vine să cred ce aud! Cum , tu nu știi că și florile au viață, că și pe le le doare, că și ele suferă sau se bucură?!

- Nu cred o vorbă din ce spui, se răsti fetița și se ridică să plece, călcând apăsat peste florile rupte.

În acel moment se porni un vânt puternic și vocea aspră se auzi din nou : -Pentru că nu știi să prețuiești și să îngrijești florile, te voi transforma pentru o primăvară,

într-o floare . Astfel ai să trăiești și tu viața unei flori, vei simți și tu ce simte o floare . Și, pe loc, fetița se transformă într-o firavă floare de culoare mov cu pistrui mov deschis, aproape albi.

Fetița, Laleaua, ce acum devenise floare, se trezi stând înfiptă în pământul rece și umed cu picioarele ce erau acum ca niște firicele de ață, subțiri și răsucite. Trupul ei subțire, gingaș și plăpând se legăna în bătaia răcoroasă a vântului. Încercă , cu mâinile ce acum erau transformate în frunze subțiri, alungite, mlădioase să-și apere trupul și căpșorul mic de bătaia rece a vântului, dar nu reuși. Vântul o scutura cu putere în toate direcțiile încât o cuprinse frica și amețeala.

Se uită în jur și văzu nenumărați copaci cu trunchiuri groase și ramuri înmugurite, fire plăpânde de iarbă și mii de floricele cu înfățișări și culori diferite: unele erau albe, altele roz, galbene, mov, iar altele, mult mai puține, semănau perfect cu ea. Le privi, dar nu îndrăzni să le vorbească pentru că nu știa că și florile pot să vorbească între ele.

Își sprijini puțin capul pe una dintre frunzele cele mai puternice și , stând așa liniștită, auzi cum florile din jurul ei vorbesc. Iar ea , surprinzător,înțelegea glasul lor.

-Ea este fetița care nu iubește florile și pe care Zâna Naturii, prin glasul Vântului a transformat-o într-o lalea, ,Lalea pestriță”. Vedeți cum tremură acum și ce speriată este?

Laleaua pestriță suspină și încercă să-și încălzească puțin trupșorul firav întorcându-se cu fața către soarele care începuse să strălucească pe bolta cerească. Tăcea și suspina mereu!

7

Trecură zile la rând și sărmana Lalea pestriță simți frigul și umezeala zilelor reci de început de primăvară, când trupșorul ei era aproape înghețat. Suportă cu mare greutate căldura sufocantă a orelor fierbinți din zilele călduroase de primăvară, când arșița soarelor o seca de puteri iar ea gândea că se va usca și gata. Vântul o scuturase cu putere, o îndoise și se rănise de atâtea ori, încât o durea tot corpul . Picăturile de ploaie o loviseră cu putere și-i udară trupșorul înghețat de frig. Trecuse prin clipe cumplite!

Cu lacrimi în ochi și cu sufletul întristat regreta amarnic ziua în care făcuse florile să sufere, îi părea nespus de rău și-și jură că nu va mai repeta niciodată acest lucru , dac-ar mai putea fi fetiță vreodată.

Într-o zi însorită de primăvară, prin pădure se auziră voci vesele de copii ce laergau printre copaci, cântau și discutau . O fetiță cu rochiță roșie și un zâmbet minunat se depărtă de grupul de copii și apropie de Laleaua pestriță. Se aplecă și-i prinse în palma-i mică de tot, căpșorul mov al florii, asemeni unui clopoțel.. Laleaua pestriță speriată , îngrozită de ceea ce credea că va urma , închise ochii și începu să tremure. Se și vedea cu rupt în bucăți, cu frunzele și floarea sfărâmate.

Când , deodată , simți cum o atingere caldă și moale trece peste trupul ei, într-o plăcută mângâiere și auzi vocea dulce a fetiței :

- Ce floare gingașă și singuratică! Pare tristă și speriată aici în pădurea aceasta minunată care o ocrotește ca o adevărată mamă.

Se aplecă cu drăgălășenie și sărută clopoțelul pistruiat al Lalelei. - Râmăi cu bine, micuță floare cu pistrui! Laleaua pestriță lăcrimă de bucurie și-și deschise larg clopoțelul pentru a-i mulțumi. Ar fi

vrut să-i spună toată povestea ei tristă și dureroasă, dar fetița plecase deja. Primise o lecție de viață dură dar necesară, învățase ceva despre cum trebuie să te comporți

cu cei din jur , indiferent că sunt oameni , plante, lucruri sau alte viețuitoare , și-n gând îi mulțumi Zânei Naturii . Într-adevăr, tot ceea ce ne înconjoară merită respect și dragoste! Acum abia învățase acest lucru.

Primăvara era pe sfârșite , iar Zâna Naturii, prin vocea acum caldă a vândului, desfăcu vraja . Laleaua pestriță deveni din nou fetița veselă și pistruiată, mult mai înțeleaptă și mai iubitoare acum. Mereu o puteai auzi spunând tuturor că florile au și ale viață, au și ele suflet, și ele simt și durerea, și bucuria și mângâierile și de ceea trebuiesc ocrotite, mai ales lalele pestrițe care sunt acum atât de puține . Dacă veți sta puțin linișiți și veți asculta cu atenție, veți putea auzi și voi vocea fetiței cu pistrui care vă îndeamnă și vă roagă să ocrotiți natura, să ocrotiți toate vietățile și toate florile ei și mai ales să aveți grijă de laleaua pestriță, o floare rară, pe cale de dispariție.

Ascultați-o și faceți întocmai ! Merită! Și nu trebuie ca fiecare dintre voi să primească lecția fetiței cu pistrui, asculatați povestea și sfaturile ei !

Veți fi și voi mai buni, mai iubitori și mult mai înțelepți !

8

La grădiniţa primăverii - scenetă

Primăvara

Cu făptura mea de floare Am sosit iar pe la voi, Veselă şi zâmbitoare Şi cu daruri noi.

Poarta soarelui am deschis-o cu un ghiocel Şi căldura am trimis-o fiecărui bobocel.

Ei,dar frumuşei mai sunteţi , Că m-aţi fermecat ,

Şi-am uitat , ruşine-mi fie, Nu m-am prezentat !

Dar isteţi cum văd că sunteţi, Ştiu că nu vă este greu să-mi răspundeţi iute , iute :

-Ştiţi cine sunt eu ?

Copiii răspund - Primăvara

Soarele O veste importantă –am auzit :

Grădiniţa Primăverii s- a deschis! E o grădiniţă mai aparte ,

Unde toate vieţuitoarele învaţă frumos să se poarte. Floricele, iepuraşi , furnici,

Vulpi , albine , lupi vin toţi aici. Vin la grădiniţă cu multă bucurie ,

Fiindcă vor prieteni isteţi toţi să fie !

Ghiocelul - 1 Mi- am luat albă rochiţă

Şi –am venit cu drag la grădiniţă. Să –nvăţ cum să mă port frumos,

Să fiu civilizat , politicos !

Ghoicelul -2 Eu singurel mă spăl pe dinţi ,pe faţă.

Singur mă-mbrac ,mă-ncalţ . La grădiniţă- aşa ne-nvaţă!

Iar mama mea e mândră tare Că are un aşa frumos boboc de floare!

9

Ghiocel -3

Singură mi-am pus noua rochiţă Şi-am venit aici la grădiniţă,

Să ascult poveşti cu prinţi şi zâne, Să- nvăţ să fac doar fapte bune.

Fluture -1

La grădiniţă am aflat ce o floare, Apoi ,cu pensula, am învăţat să- i dau culoare.

Şi pentru că-s un fluture talentat, Generoase ,florile, polen mi-au dat .

Fluture -2

La Grădiniţa Primăverii învăţ să desenez. Cu pensulă şi-acuarele flori gingaşe pictez.

Şi tot zburând din floare-n floare, Adun pe-aripi zeci pete de culoare, De zici că sunt o floare zburătoare !

Lalea -1

Soarele de dimineaţă mi-a aprins bujori pe faţă Şi-n rochia mea roşie ca de foc

La grădiniţă vreau acum să joc ! Să spună cu mândrie mama mea :

Ea e bobocul meu de gingaşă lalea !

Lalea -2 Vin şi eu la grădiniţă

Cu-a mea galbenă rochiţă ! Mi- a cusut-o Laleaua ,mama mea , Să fiu frumoasă,graţioasă ca şi ea !

Brânduşa -1

Primăvara jucăuşă mi- a dat numele Brânduşă. Poate că sunt cam micuţă,

Dar să ştiţi , sunt hărnicuţă ! Prin poieniţe repede înfloresc , Primăvara veselă să o vestesc !

Brânduşa -2

Noi suntem două surori, Iar ca noi sunt multe flori .

La grădiniţa Primăverii împreună ne jucăm Şi învăţăm că e frumos să ne –ajutăm !

10

Păpădia

Floare sunt de păpădie , Surori am pe câmp– o mie.

Galbenă,prietenoasă , chem albinele la masă, Oferindu-le cu plăcere , polen dulce pentru miere .

Albina -1 Zum , zum, zum, grăbită sunt

Să ajung la grădiniţă ! Astăzi prima vreau să fiu,

Să arăt că- s hărnicuţă! Cântecele despre flori astăzi vom cânta , Părinţii şi bunicii mult se vor bucura !

Albina -2 Vin şi eu cu tine , stai , Să mergem împreună !

Şi-l vom lua şi pe bondar . Căci lenea lui nu este bună!

Mergem toţi la grădiniţă,harnici şi isteţi să fim Iar în stup , fără discuţii , cu toţi să muncim !

Greierele Cri,cri,cri – iată-am sosit !

Am vioară -s pregătit. Urmăriţi -mă atent ,când voi cânta în concert !

Ştiu că- s foarte talentat, Dar în grădiniţă am intrat

Să învăţ de la furnică De muncă să nu-mi fie frică !

Vulpea Şi eu vin zi de zi la grădiniţă!

Aici învăţ că nu –i frumos să minţi, să furi, Iar de-am lăsat pe urs fără codiţă,

Acum îmi pare rău . Vă jur! Voi număra corect ,poveşti voi spune, Voi recita , dansa , voi spune glume,

Iar dacă mama mea este şireată, Eu vreau să fiu vulpea deşteaptă !

11

Lupul

La grădiniţă ,cu bucurie, vin şi eu, Să nu mai fiu lupul cel rău !

Cu capra – am să devin prieten bun , Iar iezilor poveşti frumoase să le spun.

Scufiţa Roşie acum de-o întâlnesc, La joacă ,cu drag ,am s-o poftesc !

Ursul Mor, mor, mor...

Vin şi eu , dar mai uşor ! Ştiu ,m-am îngrăşat cam tare , De- asta vreau să fac mişcare.

La miere voi fi mai atent Şi voi merge zi de zi la-antrenament !

Voi mânca fructe , legume La grădiniţă- am învăţat că-s foarte bune !

Iepuraş -1

Aş vrea şi eu la grădiniţă, Dar mi-e tare frică,chiar de umbra mea.

Şi vă întreb : E cu putinţă ,să mă ajute cineva ?! Poate dacă lupul năravul şi –ar schimba Mai mult curaj atunci şi eu voi căpăta

Şi fără nici un pic de teamă Pentru concursuri de- alergări v-aş antrena .

Iepuraş 2

Haideţi toţi – cei mari ,cei mici , La program de –nviorare ! Dacă vreţi să fiţi voinici, Faceţi sport încă de mici.

Unu –doi, unu-doi Sunt un iepuraş vioi!

Furnica

Se spune despre furnică că e foarte harnică. Ea munceşte zi şi noapte să aibă-n muşuroi de toate.

De- acum cu greierul la grădiniţă vin , Poate -l hărnicesc măcar puţin ,

Să nu-l mai prindă iarna friguroasă Fără nimic de pus pe masă .

12

Buburuza

La grădiniţă-mi place mult de tot Cu numerele să mă joc.

Ştiu despre cifre, numere, mulţimi , Ştiu chiar şi adunări puţin .

Şi dacă număraţi corect cu mine Pe spate- mi veţi găsi 6 buline.

Ciupercuţa

Mulţumesc iubită Primăvară Frumuseţea ta m- a ademenit să ies la soare –afară!

Pălărioara roşie cu buline Mi-am pus-o ,cu plăcere, pentru tine. La grădiniţă zilnic vin, fără- ndoială, Dar la toamnă ,eu mă duc la şcoală !

Voi fi o silitoare şcolăriţă , Şi tare-mi va fi dor de grădiniţă!

Licuriciul Dar gălăgioși mai sunteți

Și ce zarvă e aici! Cred că e nevoie ca-n poiană

Să apar-un licurici. Iat- mă-s aici, crâmpei de lună,

Vin la voi cu felinaru-aprins în mână. La odihnă vă trimit și nu e glumă!

O zi întreagă ați muncit. Hai , noapte bună!

Luna

Noapte bună, floricele, Buburuze , albinuțe,

Ciuperci și animăluțe! Într-o noapte așa frumoasă, Eu veghez deasupra voastră.

Mâine,la grădiniță, începe o nouă zi, Cu multă joacă și multe bucurii. Odihniți-vă acum și voi , copii!

Cântecele se aleg, în funcție de preferințe si se intercalează corespunzător secvenţelor lirice .

13

Povestea lui Miaunel

Se povesteşte că odată, nu demult, o familie care iubea foarte mult animalele au costruit o fermă la marginea unui oraş. Ferma era mare, frumoasă , cu grajduri curate pentru animale, cu hambare în care se găsea hrană pentru animale şi mulţi copaci care să le ofere umbră şi răcoare. Casa fermierilor se afla chiar lângă fermă pentru ca animalele să poată fi mereu supravegheate , iar pentru ca animalele să fie în siguranţă, ferma era înconjurată cu un gard înalt.

După ce ferma a fost construită, fermierii au adus aici tot felul de animale domestice: văcuţe ce dădeau lapte bun şi hrănitor, cai puternici , buni pentru călărit și muncă, porci grăsuţi şi cam gălăgioşi, oiţe cu lână moale şi creaţă.

Pentru ca ferma să fie bine păzită , fermierii au construit o cuşcă şi l-au adus pe Azorică , un căţel cu blăniţă pătată , jucăuş, dar foarte atent , care a devenit imediat stăpânul fermei.

Dacă vre-un animal se aproia de gard ,vrând să iasă, Azorică lătra puternic şi-l trimitea la locul lui, iar dacă vre-un străin încerca să intre în fermă, Azorică lătra atât de tare încât acesta se speria şi pleca.

Azorică era un câine de pază foarte bun , toate animalele îl ascultau , iar fermierii îl iubeau foarte mult.

Într-o zi, însă, copiii fermierilor aduseră la fermă o pisică – Fifi, jucăuşă, alintată , cu blăniţă moale , pufoasă şi nişte ochişori ca două mărgele. Spre mirarea tuturor, pisica a fost adăpostită în casa fermierilor şi nu la fermă alături de celelalte animale . Asta l-a cam supărat pe Azorică care începu să mârâie :

- Ham, ham, ham!!!!!!Pisico, tu nu eşti tot un animal ca şi noi , de ce să locuieşti în casă şi nu împreună cu noi în fermă ?!!!Nu cred că am să mă împrietenesc cu tine, linguşitoareo ! lătră Azorică.

- Miau, miau, miau!!!! se alinta pisica plimbându-se prin faţa cuştii lui Azorică. Nici nu vreau să-ţi fiu prietenă. Eu sunt prietena cea mai bună a copiilor. Cu mine copiii se joacă şi mă primesc în casă. Eu sunt stăpâna fermei !!

- Ham, ham, ham! lătră Azorică. Asta niciodată! Stăpânul fermei sunt eu , tu nu ştii să aperi ferma ! Eşti o fricoasă şi dormi foarte mult.

- Miau, miau, miau!! Eu sunt stăpâna fermei !!! continuă să miaune pisica . - Ham, ham, ham !Am să-ţi arăt eu ţie cine este stăpânul! lătră tare Azorică.

Dacă aş putea ieşi o dată din cuşcă şi aş prinde-o , i-aş arăta eu cine este stăpânul! Zilele treceau şi într-o zi , la fermă, apăru , adus tot de copii, un motan – Tom . Tom se

împrieteni imediat cu Fifi şi amândoi se plimbau şi se jucau în faţa lui Azorică care devenea tot mai supărat şi mai nervos şi mârâia mereu :

- Ham, ham, ham!Nu pot să mai suport pisicile acestea .O să le vin eu de hac !!!! Nu trecu mult timp şi familia pisicilor se mări, căci Fifi născu trei pisoi drăgălaşi , unul mai

frumos ca celălalt. Bineînţeles , familia pisicilor locuia tot în casa fermierilor.Azorică era tot mai supărat şi mai nervos.

Pisoii creşteau repede, hrăniţi bine de mama lor care îi învăţa cum să se spele şi să-şi îngrijească blăniţa zilnic, cum să se comporte frumos şi să fie ascultători. - Miau, miau, miau!!! Aveţi mare grijă , dragii mei, ascultaţi toate sfaturile părinţilor pentru a nu păţi ceva rău! Staţi pe lângă casă şi nu vă apropiaţi de cuşca lui Azorică. El nu iubeşte pisicile ,iar dacă ar prinde vre-una , ar fi vai şi amar de ea!!!

14

- Bine , mămico, vom fi ascutători şi foarte atenţi ! mieunară împreună cei trei pisoi. Pisoiii creşteau frumos. Tom şi Fifi îi iubeau foarte mult şi începură să-i înveţe vânătoarea de

şoricei.Miaunel, însă, unul dintre pisoi, cel cu blăniţă albă cu pete maronii , era mereu neastâmpărat şi neatent şi asta îi cam supăra pe părinţi.

Într-o zi, pe când pisica mamă îşi chemă pisoii pentru somnul de prânz, Miaunel nu apăru . Fifi şi Tom se speriară foarte tare iar frăţiorii lui Miaunel tremurau de frică.

- Unde o fi neastâmpăratul de pisoi? mieună supărat Tom şi împreună cu Fifi plecară să-l caute.

- Miaunel, Miaunel unde eşti ? Miaunel , vino repede acasă ! Dar Miaunel nu răspundea de nicăieri.

Căutară părinţii prin toată ferma , dar de Miaunel nu dădură. Miaunel nu era nicăieri. Deşi le era foarte frică, Tom şi Fifi se apropiară de cuşca lui Azorică . Nu auziră nici un lătrat nu-l văzură în faţa cuştii şi , curios, uşa cuştii era deschisă .Căutară atunci în spatele cuştii, pe cuşcă, pe lângă cuşcă , căutară şi pe ramurile copacului de lângă cuşcă şi în jurul copacului, dar pe Miaunel tot nu-l găsiră.

- Unde eşti tu, Miaunel?! începu să plângă pisica mamă. De ce nu m-ai ascultat? Cine ştie ce nenorocire ţi s-a întâmplat?! Miaunel , Miaunel răspune-mi şi vino la mine !! Unde eşti, Miaunel?

Deodată, Fifi şi Tom auziră un mieunat amestecat cu scâncete de plâns, încet, foarte încet. Se opriră şi ascultară de unde se aude plânsul.

- Tom, mieunatul se aude din cuşca lui Azorică! spuse speriată Fifi. Oare acolo să fie Miaunel? Vai, vai de el! Este pierdut, sărmanul ! Ce pisoi neascultător !

- Stai liniştită ! spuse Tom.Intru eu în cuşcă după el. - Ai mare grijă , Tom ! Fii atent la Azorică! - Unde oare o fi Azorică? se întrebă cam speriat motanul. Dacă mi-a întins o

capcană?!Apropiindu-se de cuşcă, Tom îl văzu pe Miaunel în cuşcă, speriat şi plângând de frică.

- Îmi pare rău! Îmi pare rău!Mi-e tare frică! plângea Miaunel. - Hai să ieşim repede de aici până nu vine Azorică! spuse Tom, care-l luă pe Miaunel şi

alergară spre casă. - Vă rog să mă iertaţi! spuse Miaunel.Am fost neascultător şi neatent. Jucându-mă cu un

fluture, am alergat şi m-am îndepărtat cam mult, iar când am auzit nişte jgomote ciudate venind dispre tufişuri, de frică, m-am adăposit fără să-mi dau seama unde. Aşa am ajuns în cuşca lui Azorică.

- Acum Azorică nu era în cuşcă, dar te gândeşti ce s-ar fi putut întâmpla dacă era acasă!? Ne-ai speriat foarte tare.

- Îmi pare foarte rău şi vă promit că de acum înainte voi fi cel mai cuminte pisoi şi voi asculta toate sfaturile voastre! Vă mulţumesc că m-aţi salvat şi vreau să vă mai spun că eu…. eu vă iubesc foarte mult!

De atunci, Miaunel a fost foarte ascultător. La fel şi fraţii lui care au învăţat din păţania lui Miaunel. Astăzi, toată familia pisicilor locuieşte fericită tot la fermă, iar Azorică încă mai aşteaptă să

le poată prinde într-o zi.

15

Călătorie prin cosmos -Scenetă-

1.Prezentator 1( Cavaler stelar) O călătorie printre stele

E visul frumos al oricărui copil. Noi , astăzi,vrem să ne jucăm puțin cu ele ,

Să le arătăm cât le iubim. Haideți copii să ne plimbăm, Despre Cosmos să-nvăţăm! Galaxii ce-ţi par mărgele

Sunt chiar grupuri mari de stele, Planete, sateliţi, comete şi asteroizi, Hai să le descoperim pe rând, timizi!

2.Prezentator 2(Prințesa stelară)

Nu ne-am întrebat noi oare, Luceafărul când apare?

Cum plutesc pe cer ,în zare, Carul mic şi Carul mare?

Milioanele de stele Au format prin cer trasee,

Spunem noi - Calea Lactee… Iar aici , iată , priveşte,

Chiar Pământul se găseşte.

3.Prezentator 3 ( Cavaler galactic) În Sistemul Solar unde locuieşti

Vezi nouă planete prin telescop de priveşti. Aproape de Soare, se-nvârt pe orbite, Pe vechi trasee de Univers stabilite:

Mercur, Venus, Pământul (cu Luna) şi Marte, Apoi Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto - mai departe.

Pe toate, Soarele le-atrage, le grupează Şi – apoi pe rând le luminează.

Cântec1 – strofa 1

4.Soarele

Din Sistemul Solar e steaua cea mai mare Şi-n fiecare zi pe boltă, sus, apare. De dimineaţă ne salută de la est,

Străbate bolta şi ne spune :pa! la vest. De la el primim lumină şi căldură Şi-n jurul lui planetele-s cunună !

16

5.Mercur Prima planetă de lângă Soare

Este Mercur - o planetă strălucitoare. Planeta cea mai mică din Sistemul Solar

Este fierbinte ca un bulgăre de jar. Nimeni nu a ajuns încă până la ea, Căci arde tot ce apare în calea sa.

6.Venus

A doua planetă, Venus e cea mai strălucitoare, Pentru că primeşte multă lumină de la Soare.

Venus sclipeşte puternic pe cer ,străbătând chiar și ceața , Este Luceafărul vesel ce-l vezi dimineaţa.

Cântec 2

7.Pământul

Cea mai frumoasa planetă, Planeta Albastră , Unde există viaţă, e chiar planeta noastră. Fiind a treia planetă, e departe de Soare. Nu este prea cald, iarna-i chiar răcoare,

De aceea pe Terra există apă şi pot răsări: Şi flori şi iarbă verde şi codri - zi de zi.

Are şi-un satelit, este chiar mândra Lună Pe care- o vedem noaptea pe cer ,de-i vreme bună.

8.Luna

Satelit al Pământului prietenos, Luna ne zâmbeşte seara duios.

Uneori se joacă; nu vrea să fie prinsă Şi se ascunde într-o neagră eclipsă.

Noapte când pe boltă apare, Lumina o ia tot de la soare!

9.Steluţa

Eu sunt pe cer o steluţă, Strălucitoare şi drăguţă.

Cu luna sunt prietenă bună, Oamenilor le spun : Noapte bună!

10.Cometa

Eu sunt o stea mai cochetă. Am coadă, mă numesc Cometă!

Pe boltă eu călătoresc, Dorinţe oamenilor îndeplinesc!

17

11.Marte A patra planetă, „planeta roşie” ce se zărește departe,

Este chiar minunata planetă Marte. Aici nu este viaţă, nici marţienii nu pot să trăiască, Şi- n jurul ei doi sateliţi continuă să se rotească.

Pe Marte există, ciudat, tot 4 anotimpuri, Dar şi cele mai puternice furtuni de nisipuri.

12.Jupiter

Dintre toate planetele , Jupiter este cea mai mare Şi e a cincea planetă de lângă Soare.

Ca şi Saturn are inele rotate, Dar sunt mult mai mici şi întunecate.

Nu e o planetă prea iubitoare, Căci aici vântul suflă foarte , foarte tare.

13.Saturn

Saturn este a şasea planetă de lângă Soare Şi seamănă cu o pălărie foarte mare.

Inelele ei formate din gheaţă Fac din ea o planetă măreaţă.

Pe Saturn aş vrea să mă joc eu, Căci acolo timpul trece mult mai greu.

14.Uranus

A şaptea planetă din sistemul Solar Este Uranus – o planetă gheţar. Deşi are tot culoarea albastră

Nu se aseamănă deloc cu Pământul – planeta noastră. Şi chiar dacă este foarte mare

Nu este o planetă prea strălucitoare.

15.Neptun Soră bună a planetei Uranus este Neptun,

A opta planetă a Sistemului solar , ascultaţi ce vă spun! Este foarte îndepărtată de Soare Şi sunt aici furtuni îngrozitoare. Pe Neptun este foarte frig mereu,

Iar pe cer se observă destul de greu.

16.Pluto Pluto e-o planetă foarte mică,

Mai târziu descoperită. E a noua planetă de la Soare

Şi-i la mare depărtare.

18

Cântec 1, strofa 1

Cântec1 ( linia melodică este cea a cântecului ,,Culorile se ceartă”) Planetele se ceartă

Căci vor să ştie bine Care-i mai importantă Şi mă-ntreabă pe mine.

Eu le spun : Mercur e cea mai mică,

Venus strălucitoare, Pământul e albastru, Iar Marte arde tare,

Jupiter – cea mai mare, Saturn e cu inele,

Uranus e de gheaţă, Neptun se pierde-n ceaţă,

Pe Pluto nu e viaţă !

Cântec 1, strofa a 2-a Planetele îndată răsuflă uşurate,

Le este clar de-acuma că toate-s importante. Pentru că :

Mercur e cea mai mică, Venus strălucitoare, Pământul e albastru, Iar Marte arde tare,

Jupiter – cea mai mare, Saturn e cu inele,

Uranus e de gheaţă, Neptun se pierde-n ceaţă,

Pe Pluto nu e viaţă !

Cântec 2(Linia melodică este cea a cântecului ,,Noi suntem piticii”) Noi suntem planete, planete cochete, Planete frumoase, calde – răcoroase. Prin Cosmos plutim şi ne tot rotim, Stăm doar pe orbită ,nu vă fie frică !

Cosmosul e-o casă mare şi frumoasă,

Foarte ordonată , dar îndepărtată. Soarele ne grupează şi ne luminează, Stelele şi luna vă spun noapte bună!

19

Şi pentru că ordinea universului se doreşte a fi restabilită , corpurile cereşti ce au dorit să vi se prezinte vor trebui să-şi reia locul lor important şi bine stabilit în Cosmos luându-și rămas bun de la iubiţii pământeni prezenţi astăzi , aici. 1. Rămas bun , pământeni! 2. La revedere, Universul mă aşteaptă! 3. Mă retrag, am o urgenţă cosmică! La revedere! 4. Aşteptaţi-mă, vin şi eu ! Ne revedem curând! 5. Soarele vă salută cu mult respect! 6. Mercur se retrage discret! La revedere! 7. Venus vă spune rămas bun ! Pe mâine dimineaţă! 8. Pământul are mare nevoie de linişte şi odihnă! La revedere! 9. Pe curând iubiţi pământeni !Mai pe seară vin să vă spun :Noapte bună! 10. Mă cheamă mama Lună! Am plecat! 11. Plec , am o dorinţă de îndeplinit! La revedere ,pământeni! 12. Cu multă , multă căldură Marte vă spune la revedere! 13. Jupiter vă spune: rămas bun! 14. La revedere, vă spune Saturn ! 15. Îmi pare rău , dar trebuie urgent să plec! La revedere! 16. Plec şi eu. Am mult de mers şi mă grăbesc! Rămâneţi cu bine! Toți : La revedere, dragi pământeni și nu uitați că viitorul planetei Pământ este în mâinile, în mintea și în inima voastră!

20

Cuprins :

Poveste din livada toamnei ................................................ 1

Poveste din grădina toamnei............................................... 3

Povestea lalelei pestriţe ………………………………… 5

La grădiniţa primăverii – scenetă ………………………… 7

Povestea lui Miaunel ....................................................... 12

Călătorie prin Cosmos – scenetă ………………… ……. 14