Suport de curs

Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

1

SUPORT CURS

CALIFICAREA PROFESIONALĂ

A PERSOANELOR CARE DORESC SĂ

LUCREZE ÎN DOMENIUL DISTRIBUȚIEI

PRODUSELOR DE ASIGURARE

Suport de curs

Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

2

I. ELEMENTE DE BAZĂ DIN LEGISLAŢIA SPECIFICĂ ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI INTERMEDIERE ÎN ASIGURĂRI SI TERMINOLOGIA SPECIFICA

PRODUSELOR DE ASIGURARE ......................................................................... 3

II. PRINCIPIILE ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE.................................................... 38

III. ETICA PROFESIONALĂ ÎN DISTRIBUȚIA PRODUSELOR DE ASIGURARE...........48

IV. IMPLICAŢII ALE LEGILOR SPECIALE ASUPRA ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE ……………………………………………………………………………………… 53

V. PREZENTAREA CLASELOR ȘI A TIPURILOR DE ASIGURĂRI GENERALE ȘI DE VIAȚĂ

............................................................................................................................ 65

VI. PRINCIPII DE BAZĂ ȘI STRUCTURA PROCESULUI DE VÂNZARE A PRODUSELOR

DE ASIGURARE ...........................................................................................112

Suport de curs

Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

3

I. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI INTERMEDIERE ÎN

ASIGURĂRI

1. INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI

a. Noţiuni introductive privind operaţiunile de asigurare

Operaţiunile de asigurare sunt deosebit de complexe şi, datorită consecinţelor ce rezultă din

acestea, la exercitarea lor participă mai multe entităţi, unele dintre ele persoane fizice sau juridice,

aparţinând domeniului privat, iar altele reprezentând autorităţile administrative ale statului, implicate

în această activitate.

Comerţul de asigurare 1 este practicat de către asigurători, care potrivit legislaţiei noastre, se

împart în două categorii: asigurători societăţi comerciale de asigurare şi asigurători societăţi mutuale

de asigurare. Dar, la încheierea unei asigurări, un rol important joacă intermediarii în asigurări, care

mijlocesc raportul de asigurare între asiguraţi şi asigurători. Intermediarii în asigurări sunt agenţii de

asigurare, subagenţii, agenţii de asigurare subordonaţi, brokerii de asigurare şi asistenţii în brokeraj.

Agenţii de asigurare pot fi, atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, iar brokerii, se pot constitui şi

funcţiona exclusiv sub forma societăţilor comerciale.

Activitatea de asigurare interesează în egală măsură şi statul care, în virtutea principiului

organizării economiei de piaţă, trebuie, pe de o parte, să intervină, pentru a asigura un cadru favorabil

exercitării activităţii de asigurare de către asigurători, a extinderii acestuia prin intermediari şi, pe de

altă parte, pentru a adopta reguli de prudenţă, care să protejeze asiguraţii sau potenţialii asiguraţi.

Intervenţia statului se impune pentru protecţia asiguraţilor, deoarece operaţiunile de asigurare, fiind

complexe, iar asigurătorii profesionişti în materie, asiguraţii fiind necunoscători, pot fi supuşi unor

abuzuri din partea comercianţilor de asigurări. De aceea, statele au înfiinţat autorităţi administrative,

care să controleze, să supravegheze şi să sancţioneze, după caz, practicile abuzive ale asigurătorilor.

În România, această autoritate este Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

b. Noţiunea şi reglementarea intermediarilor în asigurări

Nu este suficient ca un asigurător să fie constituit legal, să aibă o situaţie patrimonială foarte

bună sau să aibă un personal calificat, ci, pentru ca activitatea acestuia să fie rentabilă, este necesar ca

produsele de asigurare pe care le furnizează să ajungă la destinatari, adică la asiguraţi. Este destul de

dificil pentru un asigurător să încheie asigurările pe care le practică prin proprii angajaţi, pentru că o

astfel de modalitate de distribuire a formelor de asigurare necesită un număr mare de personal şi

costuri ridicate.

De aceea, în toate statele cu pieţe de asigurări evoluate, asigurătorii apelează la intermediari,

care sunt, în esenţă, liantul permanent între asiguraţi şi asigurători.

La nivelul Uniunii Europene, activitatea intermediarilor în asigurări a fost reglementată prin

Directiva 77/92/CEE din 13 decembrie 1975, având ca principal obiectiv consacrarea principiului

1 Sub imperiul Codului comercial, operaţiunile de asigurare erau veritabile fapte de comerţ, fiind reglementate de art. 3 pct. 17 şi 18, au fost calificate

de doctrina de specialitate ca făcând parte din categoria faptelor de comerţ obiective, a se vedea I.N. Finţescu, Curs de Drept comercial, editat de Al.Th. Doicescu, Bucureşti, 1929, p. 55-56, St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 6-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2007, p. 51-52, I. Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 43, S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, Drept comercial, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 44, R. Motica, V. Popa, Drept comercial român şi drept bancar, Ed. Lumina

Lex, Bucureşti, 1999, p. 44.

Suport de curs

Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

4

libertăţii de stabilire şi de prestare a serviciilor 2 de intermediere, urmată de Directiva nr.2002/92/CE,

privind intermedierea în asigurări, ale cărei dispoziţii au urmărit armonizarea legislaţiilor naţionale în

vederea creării unei pieţe unice în această materie. De asemenea, s-a introdus sistemul unicităţii

publicităţii intermediarilor prin grija autorităţilor administrative din domeniu, s-au lărgit modalităţile şi

mijloacele de distribuţie a produselor de asigurare (prin ghişeele băncilor, a unităţilor poştale), s-au

instituit reguli cu privire la cerinţele profesionale 3 etc.

În sistemul nostru de drept, principala reglementare a intermediarilor în asigurări o constituie

Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu

modificările şi completările ulterioare şi normele emise de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor.

c. Constituirea agenţilor de asigurare, persoane fizice si juridice

Legislaţia asigurarilor cuprinde norme cu privire la constituirea agenţilor de asigurare,

persoane juridice şi a brokerilor de asigurare, persoane juridice.

În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, o persoană fizică sau

juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă,

scrisă, din partea unui asigurător, denumită contract de agent, pentru a acţiona în numele

acestuia. Din reglementarea legală, agentul de asigurare, indiferent că este persoană fizică sau juridică,

nu este supus autorizării Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Legea mentioneaza „o autorizaţie

valabilă scrisă din partea unui asigurător”, ceea ce înseamnă că trebuie să se afle într-o relaţie

contractuală cu un asigurător.

- agentul de asigurare, persoană fizică Principalele acte normative cu privire la dobândirea calităţii de agent de asigurare sunt Legea nr.

32/2000 şi Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor

în asigurări şi/sau reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Normele reglementează distinct condiţiile dobândirii calităţii de agent persoană fizică, de cele ale

agentului persoană juridică.