Date post: | 01-Jan-2020 |
Category: | Documents |
View: | 22 times |
Download: | 0 times |
Suport de curs
Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
1
SUPORT CURS
CALIFICAREA PROFESIONALĂ
A PERSOANELOR CARE DORESC SĂ
LUCREZE ÎN DOMENIUL DISTRIBUȚIEI
PRODUSELOR DE ASIGURARE
Suport de curs
Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
2
I. ELEMENTE DE BAZĂ DIN LEGISLAŢIA SPECIFICĂ ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI INTERMEDIERE ÎN ASIGURĂRI SI TERMINOLOGIA SPECIFICA
PRODUSELOR DE ASIGURARE ......................................................................... 3
II. PRINCIPIILE ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE.................................................... 38
III. ETICA PROFESIONALĂ ÎN DISTRIBUȚIA PRODUSELOR DE ASIGURARE...........48
IV. IMPLICAŢII ALE LEGILOR SPECIALE ASUPRA ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE ……………………………………………………………………………………… 53
V. PREZENTAREA CLASELOR ȘI A TIPURILOR DE ASIGURĂRI GENERALE ȘI DE VIAȚĂ
............................................................................................................................ 65
VI. PRINCIPII DE BAZĂ ȘI STRUCTURA PROCESULUI DE VÂNZARE A PRODUSELOR
DE ASIGURARE ...........................................................................................112
Suport de curs
Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
3
I. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI INTERMEDIERE ÎN
ASIGURĂRI
1. INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI
a. Noţiuni introductive privind operaţiunile de asigurare
Operaţiunile de asigurare sunt deosebit de complexe şi, datorită consecinţelor ce rezultă din
acestea, la exercitarea lor participă mai multe entităţi, unele dintre ele persoane fizice sau juridice,
aparţinând domeniului privat, iar altele reprezentând autorităţile administrative ale statului, implicate
în această activitate.
Comerţul de asigurare 1 este practicat de către asigurători, care potrivit legislaţiei noastre, se
împart în două categorii: asigurători societăţi comerciale de asigurare şi asigurători societăţi mutuale
de asigurare. Dar, la încheierea unei asigurări, un rol important joacă intermediarii în asigurări, care
mijlocesc raportul de asigurare între asiguraţi şi asigurători. Intermediarii în asigurări sunt agenţii de
asigurare, subagenţii, agenţii de asigurare subordonaţi, brokerii de asigurare şi asistenţii în brokeraj.
Agenţii de asigurare pot fi, atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, iar brokerii, se pot constitui şi
funcţiona exclusiv sub forma societăţilor comerciale.
Activitatea de asigurare interesează în egală măsură şi statul care, în virtutea principiului
organizării economiei de piaţă, trebuie, pe de o parte, să intervină, pentru a asigura un cadru favorabil
exercitării activităţii de asigurare de către asigurători, a extinderii acestuia prin intermediari şi, pe de
altă parte, pentru a adopta reguli de prudenţă, care să protejeze asiguraţii sau potenţialii asiguraţi.
Intervenţia statului se impune pentru protecţia asiguraţilor, deoarece operaţiunile de asigurare, fiind
complexe, iar asigurătorii profesionişti în materie, asiguraţii fiind necunoscători, pot fi supuşi unor
abuzuri din partea comercianţilor de asigurări. De aceea, statele au înfiinţat autorităţi administrative,
care să controleze, să supravegheze şi să sancţioneze, după caz, practicile abuzive ale asigurătorilor.
În România, această autoritate este Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
b. Noţiunea şi reglementarea intermediarilor în asigurări
Nu este suficient ca un asigurător să fie constituit legal, să aibă o situaţie patrimonială foarte
bună sau să aibă un personal calificat, ci, pentru ca activitatea acestuia să fie rentabilă, este necesar ca
produsele de asigurare pe care le furnizează să ajungă la destinatari, adică la asiguraţi. Este destul de
dificil pentru un asigurător să încheie asigurările pe care le practică prin proprii angajaţi, pentru că o
astfel de modalitate de distribuire a formelor de asigurare necesită un număr mare de personal şi
costuri ridicate.
De aceea, în toate statele cu pieţe de asigurări evoluate, asigurătorii apelează la intermediari,
care sunt, în esenţă, liantul permanent între asiguraţi şi asigurători.
La nivelul Uniunii Europene, activitatea intermediarilor în asigurări a fost reglementată prin
Directiva 77/92/CEE din 13 decembrie 1975, având ca principal obiectiv consacrarea principiului
1 Sub imperiul Codului comercial, operaţiunile de asigurare erau veritabile fapte de comerţ, fiind reglementate de art. 3 pct. 17 şi 18, au fost calificate
de doctrina de specialitate ca făcând parte din categoria faptelor de comerţ obiective, a se vedea I.N. Finţescu, Curs de Drept comercial, editat de Al.Th. Doicescu, Bucureşti, 1929, p. 55-56, St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 6-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2007, p. 51-52, I. Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 43, S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, Drept comercial, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 44, R. Motica, V. Popa, Drept comercial român şi drept bancar, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1999, p. 44.
Suport de curs
Calificarea profesională a persoanelor care doresc să lucreze în domeniul distribuției produselor de asigurare
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
4
libertăţii de stabilire şi de prestare a serviciilor 2 de intermediere, urmată de Directiva nr.2002/92/CE,
privind intermedierea în asigurări, ale cărei dispoziţii au urmărit armonizarea legislaţiilor naţionale în
vederea creării unei pieţe unice în această materie. De asemenea, s-a introdus sistemul unicităţii
publicităţii intermediarilor prin grija autorităţilor administrative din domeniu, s-au lărgit modalităţile şi
mijloacele de distribuţie a produselor de asigurare (prin ghişeele băncilor, a unităţilor poştale), s-au
instituit reguli cu privire la cerinţele profesionale 3 etc.
În sistemul nostru de drept, principala reglementare a intermediarilor în asigurări o constituie
Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare şi normele emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
c. Constituirea agenţilor de asigurare, persoane fizice si juridice
Legislaţia asigurarilor cuprinde norme cu privire la constituirea agenţilor de asigurare,
persoane juridice şi a brokerilor de asigurare, persoane juridice.
În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, o persoană fizică sau
juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă,
scrisă, din partea unui asigurător, denumită contract de agent, pentru a acţiona în numele
acestuia. Din reglementarea legală, agentul de asigurare, indiferent că este persoană fizică sau juridică,
nu este supus autorizării Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Legea mentioneaza „o autorizaţie
valabilă scrisă din partea unui asigurător”, ceea ce înseamnă că trebuie să se afle într-o relaţie
contractuală cu un asigurător.
- agentul de asigurare, persoană fizică Principalele acte normative cu privire la dobândirea calităţii de agent de asigurare sunt Legea nr.
32/2000 şi Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor
în asigurări şi/sau reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.
Normele reglementează distinct condiţiile dobândirii calităţii de agent persoană fizică, de cele ale
agentului persoană juridică.
Click here to load reader