Stingerea obligatiei fiscale

Obligatia fiscala se stinge in momentul in care relatia

juridical decurgand din aceasta intre platitor si stat nu mai exista,

iar dreptul de creanta al statului asupra contribuabililor inceteaza.

Prin stingerea obligatiei fiscale se stinge implicit creanta

fiscala prin colectarea veniturilor fiscale la buget. Colectarea

creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau a unui

titlu executoriu, dupa caz. Activitatea de colectare a creanţelor

fiscale se poate face prin: plată , compensare, scadere, anulare sau

prin prescriptie.

Stingerea creantelor fiscale prin plata

Plata obligatiilor fiscale este cea mai simpla si cea mai

raspandita modalitate de stingere a creantei fiscale. In fapt, este

calea normala de realizare a veniturilor bugetare, fiind si cea mai

importanta modalitate de incasare a acestora.

Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul

băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze

operaţiuni de plată.

Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori,

distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate

bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de

întârziere. Plata se poate face in numerar, prin decontare bancara

sau prin anulare de timbre fiscale mobile.

Plata in numerar se realizeaza, de regula, de catre

persoanele fizice prin casieriile publice, prin agentiile

CEC sau prin mandat postal. Dovada platii prin

numerar se face cu chitanta eliberata de unitatea

incasatoare sau cu chitanta eliberata de oficiul postal

unde s-a depus mandatul. In aceste cazuri, momentul

stingerii obligatiilor fiscale coincide cu data depunerii

sumei.

Plata prin decontare bancara se utilizeaza, in principal,

de persoanele juridice si se realizeaza prin

instrumentele de decontare specifice (ordin de plata,

cec) depuse de platitori la bancile la care acestia au

conturile deschise.

Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale

mobile se face atat de catre persoanele fizice, cat si de

catre persoanele juridice, anticipat prestarii serviciului

sau in momentul primirii ori al eliberarii actului pentru

care se datoreaza taxa. In acest caz, momentul platii

obligatiei fiscale este data inregistrarii la organul

competent a documentului sau a actului pentru care s-

au depus si anulat timbrele datorate legii.

Stingerea creantelor fiscale prin compensare

Compensarea este modalitatea specifica de stingere a

obligatiilor fiscale ce intervine in situatia in care acelasi

contribuabil, persoana fizica sau juridica, are, pe de o parte,

obligatii de plata la buget, iar, pe de alta parte, are de primit sume

platite in plus, de rambursat(in cazul TVA) sau de restituit, dupa

caz, de la buget.

Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul

Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de

rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai

mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de

creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-

teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului

reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la

concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc

reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă

legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea

debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor

cuvenite acestuia, după caz.

Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de

câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce.

Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii

datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie

compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine:

a) bugetul de stat;

b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi

externe;

c) bugetul asigurărilor sociale de stat;

d) bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de

sănătate;

e) bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre

măsura compensării luate în termen de 7 zile de la data efectuării

operaţiunii.

Competent în efectuarea compensării este organul fiscal în

raza căruia debitorul îşi are domiciliul fiscal.

Cererea de compensare trebuie să cuprindă elementele de

identificare a solicitantului, precum şi suma şi natura creanţelor

fiscale ce fac obiectul compensării.

Cererea de compensare va fi însoţită de documente care

dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de

la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotărârile

judecătoreşti definitive şi irevocabile sau de pe deciziile de

soluţionare a contestaţiilor ramase definitive ori de pe deciziile de

impunere emise de organele fiscale, precum şi copii de pe orice

documente din care sa rezulte ca suma plătită nu reprezintă

obligaţie fiscala.

De asemenea, sumele platite in plus pot fi restituite la cererea

debitorului. Restituirea se realizeaza din oficiu de organele fiscale

competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii

deciziei de impunere, in cazul sumelor de restituit reprezentand

diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a

impozitului pe venit datorat de persoanele fizice.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai

mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua

compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de

restituit.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai

mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale

debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa

obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se

debitorului.

Stingerea obligatiilor fiscale prin scadere

Stingerea obligatiilor fiscale prin scaderea debitului

contribuabilului este o modalitate aplicabila in caz de

insolvabilitate sau disparitie a debitorului.

Această modalitate de stingere a obligaţiei fiscale intervine în

situaţiile în care contribuabilul , persoană fizică, a decedat fără să lase,

avere este insolvabil sau a dispărut. În situaţia în care debitorul

este o persoană juridică, această modalitate de stingere a obligaţiilor

sale fiscale va interveni:

a) dacă debitorul a fost supus procedurii de reorganizare şi

faliment care a fost închisă; 

b) când debitorul îşi încetează existenţa în alt mod şi rămân

neachitate obligaţii bugetare.

 

Considerarea operaţiunii de scădere ca fiind un mod

de stingere a obligaţiei fiscale este oarecum

improprie,deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de

contribuabili din evidenţa curentă şi trecerea lor într-o evidenţă

separată până la împlinirea termenului de prescripţie.În consecinţă,

şi în acest caz, stingerea obligaţiei fiscale se face tot prin

prescripţie.

Având în vedere situaţiile în care intervine

operaţiunea de scădere şi procedura pe care o presupune,

aceasta este analizată ca o modalitate de stingere a obligaţiei

fiscale.

Starea de insolvabilitate determină aplicarea procedurii

speciale de scădere în următoarele situaţii:

- debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;

- în urma executării silite creanţa bugetară nu a fost acoperită

în întregime;

- debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;

- debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu

cunoscut şi la acestea ori în alte locuri unde există indicii că a

avut bunuri, nu se găsesc bunuri urmăribile;

- debitorul persoană juridică îşi încetează existenţa şi rămân neachitate

obligaţii bugetare.

 

Constatarea stării de insolvabilitate se face de către organele

financiare locale, nefiind necesară declararea sa printr-o hotărâre

judecătorească. Astfel, organul financiar competent va

solicita informaţii de la organele financiare în raza cărora

debitorul a avut ultimul domiciliu, de la locul său de muncă,

precum şi de la orice persoană care poate da relaţii cu privire la

veniturile sau bunurile debitorului. De asemenea, la

declararea stării de insolvabilitate se vor avea în vedere

constatările organelor fiscal.

Dacă din toate aceste date rezultă că debitorul nu

obţine venituri sau nu deţine bunuri sesizabile, se va

întocmi un proces-verbal prin care este declarată starea de

insolvabilitate a debitorului respective.

Pe baza acestui act, sumele datorate vor fi trecute într-

o evidenţă separată. Dispoziţia de trecere a acestor sume

înevidenţă separată va avea ca efect întreruperea termenului

de prescripţie. Din acest moment va începe să curgă o

nouă prescripţie în ceea ce priveşte obligaţia bugetară respectivă.

Organele financiare au obligaţia de a urmări situaţia

debitorului până la împlinirea termenului de prescripţie şi

de a relua cel puţin o dată pe an investigaţiile pentru a se

constata dacă există venituri sau bunuri sesizabile.

Desfăşurareaacestor investigaţii nu reprezintă acte efective de

executare şi, prin urmare, nu va avea ca efect întreruperea

prescripţiei.

În măsura în care se constată că debitorul realizează venituri

sau a dobândit bunuri sesizabile, creanţa va fi trecută dinevidenţa

specială în cea curentă şi se vor lua măsuri de executare silită.

Dacă insolvabilitatea debitorului persistă până la

împlinirea termenului de prescripţie, se procedează la

scăderea definitivă a creanţei respective.

Dispariţia debitorului poate duce în anumite situaţii la

imposibilitatea realizării creanţei bugetare, atunci cândcel dispărut

nu a lăsat venituri sau bunuri sesizabile. 

Nu este necesară pentru desfăşurarea operaţiunii de

scădere declararea judecătorească a dispariţiei, fiind

suficientăconstatarea acesteia de către organele financiare. Aceste

organe au obligaţia de a desfăşura cercetări în vederea constatării

veniturilor sau bunurilor sesizabile rămase, precum şi a găsirii celui

dispărut.

În situaţia în care se constată imposibilitatea realizării

creanţei bugetare, sumele respective vor fi trecute din

evidenţacurentă într-o evidenţă separată, urmând ca investigaţiile să

fie reluate cel puţin o dată pe an

La împlinirea termenului de prescripţie se va proceda la

scăderea creanţei bugetare.

Decesul debitorului

În cazul în care debitorul a decedat fără să lase avere,

situaţie constatată de organele financiare, creanţa împotriva sa

se va da la scădere, fără a se mai trece în prealabil în evidenţa

specială.

De asemenea, creanţele în privinţa cărora s-a făcut

contestaţie la executare se pot trece în evidenţa specială numai

dupăsoluţionarea contestaţiei prin hotărâre judecătorească

definitivă.

Stingerea creantelor fiscale prin anulare

Anularea reprezinta o alta modalitate specifica de stingere a

creantelor fiscale. Anularea poate intervene fie prin acte normative

cu character general (amnistia fiscala), fie prin decizii ale organelor

financiare competente sa aprobe anularea obligatiilor fiscale, de la

caz la caz, la cerea debitorilor (sa aolutioneze contestatiile privind

impozitele si taxele)

 

Amnistia fiscală

În acest caz anularea priveşte fie obligaţiile bugetare ce revin

anumitor categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri

bugetare neîncasate pe o perioadă îndelungată.

Amnistia fiscală se declară printr-un act normativ care

anulează obligaţia unor categorii de contribuabili de a plăti o serie

de sume restante către bugetul de stat. Un asemenea act de

clemenţă intervine foarte rar, fiind determinat de condiţii social-

economice, politice sau de alte situaţii deosebite (calamităţi

naturale, starea de necesitate etc.). Rezultatul intervenirii amnistiei

fiscale este scăderea definitivă a debitelor restante din evidenţele

organelor fiscale ale statului.

Anularea prin acte cu caracter individual este limitative,

in sensul ca priveste numai anumite obligatii fiscale si se realizeaza

la cerea debitorilor in cauza. Aceasta cale de anulare a obligatiei

fiscale se aplica, in principal, pentru dobanzile de intarziere si

pentru amenzi, organul competent fiind Ministerul Finantelor

Publice.

Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptive

Prescriptia, ca modalitate specifica de stingere a obligatiilor

fiscale, isi produce efectul in acest sens prin trecerea unui anumite

perioade de timp de la constituirea titlului de create fiscal.

Termenele de prescriptive pot fi termene special

reglementate de actele normative special prin care sunt instituite

impozitele si taxele, iar in lipsa acestora opereaza termenele

generale prevazte in reglementarile legale cu aplicabilitate generala

privind prescriptia extinctive.

In cazul stingerii obligatiilor fiscale prin prescriptive,

organelle fiscale competente pierd dreptul de a stabili sau urmari

incasarea veniturilor fiscale dupa trecerea termenului respective.

Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in

termen de cinci ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.

Termenul de prescriptive incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a

anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscal, daca legea nu

dispune altfel.