S Bocancea, Institutii Politice Europene

8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene

1/81

Universitatea „Petre Andrei” din IaiFacultatea de tiine Politice

Curs

Lect. dr. Sorin BOCANCEA

2006


2/81

1

CUPRINS

CAPITOLUL I: Modelul cultural european

1. Cultura european 2. Omul european

CAPITOLUL II: Primele încercri de uniune

1. Proiectele primei jumti de secol

2. Primii pai ai Europei postbelice

CAPITOLUL III: De la Comunitile Europene la Uniunea European

1. Crearea Comunitilor europene (1958-1969)

2. Perioada crizelor i a reformelor (1969 – 1992)

3. Alternativa estic: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER)

CAPITOLUL IV: Crearea i evoluia Uniunii Europene

1. Tratatul Uniunii Europene (TUE)

2. Tratatul de la Amsterdam

3. Tratatul de la Nisa

4. Convenia pentru Constituia Europei

5. Noile aderri

6. Aderarea României la UE

CAPITOLUL V: Instituiile Uniunii Europene1. Instituii comune

2. Instituii complementare

3. Cooperri politice instituionalizate

CAPITOLUL VI: Statutul i instrumentele juridice ale instituiilor UE

CAPITOLUL VII: Organizaii extracomunitare

1. OCDE – liant al politicii europene

2. Consiliul Europei

CAPITOLUL VIII: Structuri ale securitii europene

1. Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord

2. Parteneriatul pentru Pace

3. Reacia Estului: Tratatul de la Varovia

4. Organizaia pentru Securitate i Cooperare în Europa

5. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est


3/81

2

CAPITOLUL IX: Teorii i principii ale integrrii

1. Teorii ale integrrii

2. Principiile integrrii

CAPITOLUL X: Aspecte ale aderrii

1. Criterii ale aderrii

2. Preaderarea i instrumentele sale

3. Procedura de aderare

4. Disputa strategiilor de aderare

Anexe

Not: cunoaterea datelor din chenare, scrise cu caracter 10, nu este obligatorie.


4/81

3

CAPITOLUL I

Modelul cultural european

În ciuda diferenelor de limb i tradiii, naiunile spaiului geografic pe care-l numim

Europa se recunosc ca f când parte dintr-o cultur unic. Începând chiar din Evul mediu,

termenul Europa a desemnat o autoritate cultural ce a tins s devin una politic. Se vorbete

astfel de o „cultur european” i de „omul european”.

1. Cultura european

Iat câteva definiii ale culturii, civilizaiei sau tradiiei europene:

Louis Cartou: „Construcia Europei sau reconstrucia sa a fost pregtit de istorie i de

idei. Adevratul fundament al unitii europene const în faptul c se poate apela la tradi ia

european. Civilizaia european are dou mari filoane: umanismul pgân al Romei i

cretinismul”. De la romani, europenii au luat amintirea unit ii politice (care a asigurat

binefacerile civilizaiei în tot Imperiul) i pacea roman, aceste dou reprezentri fiind întreinute

de scriitorii i filosofii cretini (cf. L'Union européenne).

Ortega Y Gasset spunea c Europa este peisajul în care naiunile occidentale se mic de

la Renatere, pentru c, „f r s-i dea seama, încep deja s fac abstracie de belicoasa lorpluralitate. Frana, Anglia, Spania, Italia i Germania se lupt între ele, formeaz ligi adverse, le

desfac i le refac. Îns toate acestea, pe timp de rzboi sau pace, înseamn a tri de la egal la

egal… Dac am face astzi bilanul coninutului nostru mental – opinii, norme, dorine, prezumii

–, am observa c cea mai mare parte a acestuia nu-i vine francezului din Frana sa, nici

spaniolului din Spania sa, ci din fondul european comun. Astzi, într-adevr, ceea ce este

european în fiecare dintre noi cântrete mai mult decât poriunea difereniatoare de francez,

spaniol etc.” (cf. Revolta maselor )

Edgar Morin: „Originalitatea culturii europene nu const doar în a fi fost fiica iudeo-

cretinismului, motenitoare a gândirii greceti, productoare a tiinei i Raiunii moderne.

Const în faptul de a fi fost f r încetare productorul i produsul unui vârtej format din

interaciuni i interferene între multiple dialogici care au legat i opus: religia/raiunea;

credina/îndoiala; gândirea mitic /critic; empirismul/raionalismul; existena/ideea;

particularul/universalul… Specificul culturii europene rezid în primul rând în continuitatea i


5/81

4

intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanele constitutive nu strivete sau

extermin pe celelalte, i nici mcar nu exercit în mod durabil o hegemonie apstoare. […]

Altfel spus, ceea ce conteaz în viaa i devenirea culturii europene este întâlnirea fecundant a

diversitilor, antagonismelor, concurenelor, complementaritilor, adic dialogica lor. Aceasta

este produsul/productor al cercului «turbionar», unde fiecare element sau moment este în acelaitimp cauz i efect al întregului cerc, care se transform într-o spiral nebuloas. Dialogica este

cea care se afl în inima identit ii culturale europene, i nu unul sau altul dintre elementele sau

momentele sale” (cf. Gândind Europa).

Noica recunotea urmtoarele determinaii ale culturii europene:

1. afirmarea unei supranaturi ce schimb raportul dintre om i natur în favoarea celui

dintâi;

2. modelul raional de cunoatere, capabil s integreze i iraionalul;

3. organizarea tiinific i tehnic a vieii, cu lrgirea existenei i cunoaterii proprii prin

istorie i

4. ieirea din timpul istoric prin creaie (cf. Modelul cultural european).

Aristide Briand: „Europa este un continent uman, o creaie social-spiritual, o splendid

manifestare de voin i gândire; este societatea popoarelor europene, care, pe baze antice i

cretine, a creat o civilizaie, glorie a raselor umanitii”.

2. Omul european

Timothy Garton Ash consider c exist trei accepiuni ale termenului de european:

„Pentru locuitorii altor zone ale pmântului, acest termen îi desemneaz pur i simplu pe aceia

care triesc pe continentul cu acelai nume […]. Totodat exist dou accepiuni mai pretenioase

pe care le poate lua noiunea de european. Pe de o parte, îl poate desemna pe acela ce resimte ca

pozitiv faptul de a aparine unei comuniti mai cuprinztoare din punct de vedere istoric i

cultural decât comunitatea proprie, naional, regional i local. Din Europa mea face parte Piaa

Veche de la Cracovia în egal msur cu Friedrichstrasse de la Berlin, turbulentul Neapole la felca i o insul greceasc. Europa mea este un mozaic alctuit dintr-o multitudine de locuri

interesante, amintiri i oameni – mai ales oameni. Pe unii nu îi agreez în mod deosebit, pe al ii îi

iubesc, dar nici unul nu îmi este indiferent. În acest sens, nu exist nici o contradicie între acest

patriotism european mai cuprinztor i iubirea fa de propria-mi ar. Sunt englez, britanic i


6/81

5

european. Sau, cum îi scria Albert Camus unui prieten german: «Îmi iubesc prea mult ara ca s

pot fi naionalist».

Pe de alt parte, termenul de european mai are o a treia semnificaie, i anume una

politic. Îl desemneaz pe acela ce s-a angajat în proiectul de integrare european – unii vorbesc

chiar de o unificare –, ce a fost iniiat în Europa de Vest în deceniul de dup cel de-al doilearzboi mondial, i care investete cu încrederea sa acea instituie central în care acest proiect i-a

gsit materializarea, adic ceea ce azi se numete Uniunea European.

Sunt european i în acest al treilea sens al cuvântului. Cu toate acestea, prin analogie cu

afirmaia lui Churchill despre democraie, spun: Uniunea European reprezint cea mai proast

dintre Europele imaginabile – f când abstracie de toate celelalte Europe care de-a lungul

timpului au fost experimentate” (cf. Cazul Uniunii Europene, în Deuschland, nr. 5/99, oct./nov.).


7/81

6

CAPITOLUL II

Primele încercri de uniune

În doctrina unitii Europei se poate distinge astfel: „Europa ideilor generale”, gândindu-ne la Dante, Montesquieu, Voltaire, Heine, Hugo – ar mai putea fi adugat aici mai ales Mazzini,

a crui idee de Europa a animat micri ce au creat Tânra Italie, Tânra Germanie, Tânra

Polonie – i „Europa proiectelor de unificare”. Acestor dou etape le-a urmat procesul de

instituire a Comunitilor Europene, pe care îl vom surprinde analizând coninutul Tratatelor

fondatoare i al celor care au creat i aprofundat Uniunea.

Vom analiza momentele acestui proces inând seama de dou perioade istorice: prima este

cea interbelic, în care au aprut iniiative de uniune în condiiile încheierii constituirii statelor

naionale, iar a doua este cea de dup al doilea Rzboi, când politica european i, implicit,

procesul de instituire a Comunitilor europene s-au desf urat în condiiile Rzboiului rece.

Urmrind atât logica statului naional, cât i pe cea a disputei dintre cele dou mari blocuri

ideologice, vom putea înelege atât motivaiile celor ce au susinut varianta interguvernamental a

integrrii, cât i pe ale celor ce au susinut-o pe cea federal.

1. Proiectele primei jumti de secol

Prinii fondatori ai Uniunii au fost contieni de faptul c, pentru a realiza proiectul

politic al unitii europene trebuia s fie eliminate sursele de conflict:

1. de ordin economic – resursele;

2. de natur ideologic – naionalismul

De aici intrm deja în domeniul politic i, implicit, în cel militar.

În perioada interbelic au fost propuse urmtoarele proiecte:

1. Proiectele contelui Koudenhove-Kalergi:

• primul, expus în lucrarea Pan Europa Verlag (1924), propunea realizarea pe etape

a Uniunii Statelor Europei, pornind de la o înelegere franco-german;

• al doilea, publicat în 1930, se propunea ca baz de discuie pentru crearea

federaiei europene. O noutate o constituia faptul c toi cetenii statelor membre

urmau s devin în mod automat i ceteni ai Europei.


8/81

7

În 1923, Coudenhove-Kalergi a fondat organizaia numit Uniunea paneuropean, inspirat dinprevederile statutului organizaiei panamericane. Primul proiect al contelui propunea:1) realizarea Conferin ei europene, ce urma s se reuneasc periodic, înfiinându-se i un Biroucentral al mi crii de unificare;2) un aranjament economic european, ce consta în revizuirea reparaiilor i datoriilor stateloreuropene, uniunea vamal intrând în vigoare prin acorduri bilaterale;3) completarea cu un pact de alian, incluzând egalitatea tuturor prilor.

În caz de agresiune, se preconiza ajutorul federal (era nevoie, astfel, de înarmare). „Drumul sprePaneuropa – spunea contele – trebuie s treac direct printr-o înelegere franco-german. Acesta estedrumul, acesta este programul”. În fond, el urmrea ca Germania s fie scutit de plata reparaiilorde rzboi, acesta fiind deja declarat o „crim internaional”.Al doilea proiect indica o legtur organic între Societatea Naiunilor i federaie, aceasta dinurm fiind vzut ca o Antant regional. Proiectul, construit dup cel al Societii Naiunilor,propunea o structur cu organe federale: Consiliu, Adunare, Curte de Justiie i Cancelariat. Pcatulacestui proiect era prevederea ca toate statele s se bucure de aceleai drepturi în colonii (se încercaimpunerea Germaniei în circuitul de exploatare colonial).

2. Planul Briand – prezentat la Geneva la prima Conferin european (5 septembrie

1929) – urmrea „instituirea unor legturi de solidaritate între statele europene”. Pentru o a douaConferin, Briand a redactat un Memorandum ce va deveni Rezolu ia cu privire la Uniunea

Federal European, adoptat cu unanimitate, la 17 septembrie 1930, de Adunarea Societii

Naiunilor. De fapt, planul lui Briand a fost un baraj împotriva revizionismului i al

comunismului rus. Memorandum-ul proteja statele mici, motiv pentru care nu s-a bucurat de o

primire entuziast decât din partea acestora. State precum Marea Britanie, Austria sau Fran a

considerau c el aduce atingere Societii Naiunilor i resuscit pretenii revizioniste.

Memorandum-ul lui Briand preciza urmtoarele:1. grupul european nu se va crea în afara Societii Naiunilor i nici nu va fi îndreptat împotriva altorstate, iar „înelegerea dintre naiunile europene trebuie s se realizeze sub obediena suveranitii absolutei a întregii independene politice”;2. era nevoie de o instituie reprezentativ i responsabil, Conferin a european, i de un organ executiv –Comitetul politic;3. Comitetul politic va trebui s urmeze anumite directive, vizând subordonarea problemelor economicecelor politice – Briand considera c progresul economic e condiionat de securitate, iar aceasta ine deprogresul realizat pe calea uniunii politice: „o ordine invers nu ar fi numai zadarnic, dar ar putea s par naiunilor mai slabe ca o ordine susceptibil de a le expune, f r garanii sau compensaii, unor riscuri dedominare, ce ar putea rezulta dintr-o dominaie industrial a statelor puternic organizate”;4. directivele Consiliului politic trebuiau s stabileasc msuri ce mergeau pân la realizarea embrionar aplanului – printre aceste msuri se numrau:

• controlul politic al cartelurilor industriale;• scderea progresiv a tarifului vamal;• lucrri publice comune;• credite pentru zonele subdezvoltate;• cooperarea în domeniul sntii i tiinei;• soluii pentru politicile de munc europene (emigrri, asigurri);• cooperare interparlamentar.


9/81

8

3. Înelegerea balcanic, iniiat în contrapartid la Planul Briand , urmrea obinerea

unui loc în Consiliul permanent al Societii Naiunilor, chiar i dup crearea Federaiei

Europene, pentru c existau probleme specifice Balcanilor (îndeosebi cele privitoare la

minoriti). Direciile acestei În elegeri au fost trasate la Conferin a balcanic de la Delfi, din 12

octombrie 1930. Aceasta urma a se constitui tot în cadrul Societii Naiunilor, pe principiulegalitii absolute. În 1933, odat cu ascensiunea lui Hitler la putere, statele balcanice au semnat

Pactul balcanic (la Salonic, pe 11 septembrie), la care a s-a discutat Rezoluia pentru crearea unui

parlament interbalcanic. Acest Pact, la care nu au participat Albania i Turcia, se baza pe

principiul unanimitii i urmrea ca factorul economic s devin element de baz – cel politic

predomina oricum Înelegerea. De aceea s-a creat Consiliul economic consultativ al În elegerii

balcanice. Pactul balcanic a fost ultimul act interbelic cu caracter federal.

2. Primii pai ai Europei postbelice

„Europa este o idee englezeasc dezvoltat de francezi”, spune Maurice Duverger (cf.

Europa de la Atlantic la Delta Dunrii). Abia formulat de primul ministru britanic, Winston

Churchill (în celebrul discurs pe care l-a inut la 19 decembrie 1946 la Zrich), ideea unitii

Europei a avut anse de punere în fapt. i pân atunci ea avea o istorie, îns, în contextul

declarrii „Rzboiului rece”, problema în cauz s-a acutizat. Propunerea lui Churchill a venit într-

un moment în care reuita ei era aproape asigurat: mcinat de sute de ani de rzboaie, Europa

occidental, nucleul proiectatei Europe unite, avea, în sfârit, un el comun: aprarea de invazia

comunismului rus.

Sfâritul celui de-al doilea Rzboi mondial a lsat în Europa un alt raport de fore fa de

cel interbelic. Întregul continent era devastat, economiile naionale erau prbuite i se cutau

soluii de reconstrucie. În mod firesc, fiecare mare putere dorea o reconstrucie care s asigure un

statut favorabil pentru sine. Situaia Europei postbelice poate fi urmrit sub patru aspecte:

ideologic, economic, politic i militar.

1. Dup încheierea rzboiului, politica european se va face în logica disputei ideologice:

rile liberale i democratice din Vest vor ine piept încercrilor URSS de a ajunge la Atlantic i

de a institui comunismul în cât mai multe ri europene.

2. În Occident, eforturile reconstruciei economice au fost focalizate de Planul Marshall,

pentru a crui aplicare un numr de aptesprezece state necomuniste au înfiinat, în 1947,

Organiza ia European de Cooperare Economic (OECE). În urma unor dispute aprute între


10/81

9

membrii ei, OECE va fi transformat, în anii ’60, în Organiza ia pentru Cooperare i Dezvoltare

Economic (OCDE). Criza economic postbelic a cerut astfel, i a primit, dou mari programe:

cel american i cel sovietic. Eficiena fiecruia a fost dovedit în timp.

În afar de gestionarea fondurilor Planului Marshall, obiectiv care s-a încheiat în ’52, OECE mai urmrealiberalizarea comerului i a plilor înfiinând, în ’50, Uniunea European pentru Pl i (UEP), cea care af cut posibil, în ’58, convertibilitatea monedelor europene.OECE nu a reuit s rezolve problema tarifelor deoarece nu avea putere juridic, ea fiind „o conferin economic internaional în permanent sesiune”. Totui, crearea ei a însemnat un pas important înconfigurarea viitoarelor relaii dintre rile europene, fiindc a accelerat reintegrarea Germaniei în Europai a creat o interdependen a statelor membre pe mai multe paliere (monetar, economic, comercial).

3. Crizele din viaa politic european a ultimilor cinzeci de ani (din Cehoslovacia,

Ungaria, Polonia, reacia României în 1968 i politica gaullist) au dovedit faptul c elementul

politic a reuit s-i capete oarecum autonomia fa de cel ideologic. Relaia franco-german a

înregistrat un succes prin semnarea, în ianuarie 1963, a Tratatului de prietenie franco-german.

Îns nemii au introdus în preambul o declaraie unilateral prin care afirmau necesitatea unor

legturi strânse între Europa i SUA i prin care transformau tratatul într-un triumf al politicii

americane la Bonn. Aceast declaraie a venit împotriva politicii franceze: de Gaulle tocmai se

opusese cererii Marii Britanii, pe care o eticheta drept „calul troian anglo-saxon”, de a intra în

CEE. Tratatul franco-german nu a clarificat relaia dintre cele dou ri, îns a însemnat un pas

important în impunerea valorilor Atlanticului în Europa.

Anii ce au urmat au înregistrat criza „scaunului gol”, de Gaulle blocând, în '65, întâlnirileCEE, aceast situaie luând sfârit prin „compromisul de la Luxemburg”, care stabilea c membrii

CEE puteau vota negativ în probleme pe care le considerau ca atingând interesele vitale ale

naiunii.

4. Nucleul dur al situaiei sociale i politice în Europa l-a constituit aspectul militar. Toate

deciziile politice i economice s-au luat având în vedere prezena trupelor sovietice în Est i a

celor americane în Vest, la care se adaug i bomba atomic, invenie ce va determina jocul

forelor în Europa.

Aa cum afirm i Zbigniew Brzezinski, „avântul politic în favoarea unificrii Europei era

pus în micare, la început, de trei motivaii principale: amintirile celor dou rzboaie mondiale

distrugtoare, dorina de refacere economic i insecuritatea generat de ameninarea sovietic”.

Dar, în afar de acestea, Europa nu uitase de pericolul german.


11/81

10

CAPITOLUL III

De la Comunitile Europene

la Uniunea European

Dup rzboi, a fost parcurs o perioad de entuziasm, pân la sfâritul anilor ‘60, în care

s-au semnat tratatele fondatoare ale Comunitilor europene i în care acestea au fost puse în

practic. A urmat apoi, începând cu anii ’70, perioada crizelor petrolului i dolarului, evenimente

ce au pus la încercare tânrul i fragedul edificiu comunitar. Dar, dificila perioad a deceniilor

opt i nou a înregistrat i reforme decisive pentru viitoarea Uniune European. În cele ce

urmeaz, vom analiza evoluia structurii comunitare europene în dou etape: 1. crearea

Comunitilor europene (1958-1969) i 2. perioada crizelor i a reformelor (1969-1992).

1. Crearea Comunitilor europene (1958-1969)

Când se vorbete de Comunitate, în mod automat se face referire la Jean Monnet,

inspiratorul Planului Schuman, i îndeosebi la celebra sa afirmaie: „Europa nu se va face dintr-o

dat, nici într-o construcie de ansamblu: ea se va face prin realizri concrete creând mai întâi o

solidaritate de fapt”. Ideea apare în declaraia lui Schuman, dar autorul ei este Monnet, pe atunci

comisarul francez cu probleme de planificare, acesta având în vedere o strategie precis: creareaunor condiii economice i sociale care s duc inevitabil la unificarea politic.

Respectivele condiii nu se iveau de la sine, adic urmând legile economice, ci necesitau

decizii politice. Instrumentul prin care se putea ajunge la structuri de decizie era oferit de dreptul

internaional: pe baza tratatelor trebuia s ia natere anumite organisme care s demareze un

proces ce se va desf ura sectorial, pas cu pas.

1. Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO)

Înfiinare: 18 aprilie 1951, prin semnarea, la Paris, a Tratatul Comunitii Europene a

Crbunelui i Oelului ce a intrat în vigoare la 25 iulie 1952. Tratatul a ieit din vigoare la 23 iulie

2002.

State membre: Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.

Instituii:


12/81

11

1. Executivul (este bicefal):

a) Înalta Autoritate (ÎA), format din specialiti în domeniile crbunelui i

oelului, cu misiunea de a realiza obiectivele Tratatului i

b) Consiliul de Minitri (CM), organism colegial cu caracter politic i diplomatic,

creat cu scopul de a proteja susceptibilitile naionale;2. Organismul de control democratic: Adunarea parlamentar – exercit un control a

posteriori, discut, evalueaz i poate cenzura raportul anual al ÎA;

3. Organismul juridic: Curtea de Justiie – vegheaz la buna funcionare a Comunitii i

intervine pentru rezolvarea diferendelor.

Obiective:

1. dezvoltarea schimburilor între statele membre;

2. aprovizionarea regulat a Pieei Comune;

3. modernizarea produciei;

4. asigurarea accesului utilizatorilor la resursele de producie în mod egal;

5. ameliorarea condiiilor de munc i de via în cele dou sectoare (crbune i oel);

6. urmrirea scderii preurilor f r a afecta calitatea produselor i

7. exploatarea raional a zcmintelor.

CECO a înregistrat rezultate spectaculoase atât în exploatarea resurselor, cât i în

ameliorarea condiiilor de via ale lucrtorilor din domeniile minier i siderurgic.

La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franei, lansa într-un discurs propunerea creriiprimei forme de comunitate, prin desfiinarea barierelor vamale la dou produse importante ale industriei:crbunele i oelul. Propunerea putea fi, teoretic, uor acceptat de ctre statele occidentale, deoareceguvernele acestora trebuia s renune la prerogativele lor într-un domeniu limitat. Ideea nu a fost acceptat de Marea Britanie, dar a fost îmbriat de Germania. Britanicii vedeau în exploatarea resurselor germaneun factor ce întârzia refacerea unei puteri al crei rol era stvilirea înaintrii sovietice, fapt care prelungea în mod nedorit i efortul lor financiar pentru zona ocupat. Declaraia lui Schuman propunea „punerea întregii producii franco-germane de crbune i oel sub o Înalt Autoritate Comun, într-o organizaiedeschis participrii altor state europene”.Negocierile au început la 10 iunie 1950, pe baza unui document stabilit de partea francez, i s-au încheiatla 18 aprilie 1951, când a fost semnat Tratatul.Iniitiva lui Schuman a avut dou mobiluri:

1. economic – se puneau în comun potenialul de cocs al Germaniei cu posibilitile de prelucrareale Franei;

2. politic – se evita astfel redeschiderea unui conflict franco-german.De asemenea, în declaraia Schuman se lansase conceptul unei construc ii func ionale a Europei, CECOfiind, în acest sens, prima etap. Comentând Planul Schuman, Monnet spunea: „Comunitatea noastr nueste o asociaie a productorilor de crbune i oel. Ea este începutul Europei”.


13/81

12

2. Un eec: Comunitatea European a Aprrii (CEA)

Europa occidental postbelic resimea dou ameninri majore: una o constituia armata

sovietic, iar alta era cea german, care dovedise de ce este în stare în rzboiul tocmai încheiat. În

acest context, pe 24 octombrie 1950, premierul francez René Pleven a propus un plan ce oferea o

soluie de compromis între dorina SUA de a reînarma Germania – în condiiile izbucnirii

rzboiului din Coreea (iunie 1950-iulie 1953) – i rezistena Franei la acest capitol. Planul viza

înfiinarea unei Comuniti Europene a Aprrii dup modelul CECO, al crei tratat tocmai era în

lucru, i presupunea înfiinarea unei fore de aprare european complet integrat, subordonat

unui ministru al aprrii.

Din punct de vedere instituional, planul se bizuia pe instituiile CECO.

Instituii:

1) Comisariat (corespondentul Înaltei Autoriti a CECO – instrument executiv) ce ar fiorganizat i administrat forele europene ale aprrii, dar nu ar fi deinut comandamentul

operaiunilor (acesta inea de NATO). El putea invita statele la respectarea Tratatului i le putea

deferi Curii de Justiie. Comisariatul ar fi fost compus din 9 membri (alei prin acord comun pe o

durat de 6 ani).

2) Consiliul de Minitri – principala autoritate – care ar fi dat directive, stabilite în

unanimitate, Comisariatului. Deciziile trebuiau luate prin vot majoritar. Consiliul trebuia s

armonizeze politica Comisariatului cu cea a statelor membre. El stabilea bugetul elaborat de ctre

Comisariat.

3) Adunarea era cea a CECO, la care s-ar mai fi adugat înc 9 delegai, câte 3 din:

Frana, Germania i Italia. Aceasta urma s discute raportul de activitate al Comisariatului i

putea respinge bugetul cu majoritate de 2/3.

4) Curtea de Justiie – cea a CECO – ar fi preluat competene în materie militar penal,

judecând aciunile de despgubire pentru daunele aduse Comunitii sau unor state membre.

Obiectivele:

1) „Contribuirea în spiritul Cartei ONU la meninerea pcii, îndeosebi în asigurarea

împotriva tuturor agresiunilor, a aprrii Europei occidentale” – aprarea se f cea în cadrul

NATO;

2) fuzionarea forelor armate ale statelor membre (supranaionalitatea);

3) Comisariatul prelua autoritatea statelor naionale: în Articolul 6 se arta c Organizaia

se va constitui astfel încât „puterea ei s constituie elementele unei structuri federale sau


14/81

13

confederale ulterioare comportând un sistem reprezentativ bicameral” (o Camer popular i una

a statelor);

4) Comunitatea avea personalitate juridic.

Tratatul pentru crearea CEA a fost respins în Adunarea Franei, la 30 august 1954, pentru

c, dac saluta punerea armatei germane sub autoritate european, dreapta gaullist nu acceptaacelai regim pentru armata francez, socotit simbol al libertii naionale. În aceste condiii,

europenilor le mai rmsese o singur cale de integrare: cea economic.

3. Comunitatea Economic European (CEE)

Înfiinare: 25 martie 1957, prin semnarea Tratatului de la Roma, care a intrat în vigoare

la 1 ianuarie 1958 i are o durat nedeterminat.


Obiectiv: crearea unor noi condiii economice i de schimb, obligând statele membre s

asigure echilibrul balanei de pli, locuri de munc i stabilitatea preurilor. Cu toate acestea,

statele nu au recurs întotdeauna la consultri, aa cum era prevzut în Tratat: „În triunghiul

stânjenitor al echilibrului balanei de pli, al locurilor de munc i al stabilitii preurilor, rile

membre puteau – i au f cut-o – s-i stabileasc propriile prioriti” (cf. Szász Calea unificrii

monetare a Europei).

Instituii:

1. Comisia (executiv);

2. Consiliul de Mini tri (executiv i legislativ);

3. Adunarea parlamentar (componenta democratic) – ce a CECO;

4. Curtea de Justi ie (componenta juridic) – cea a CECO.

Întâlnirea de la Messina a minitrilor de externe ai celor ase, în iunie 1955, a însemnat începerealucrrilor Tratatului de la Roma, pân la semnarea cruia a intervenit criza Canalului Suez (în ’56).Francezii au încercat s compenseze eecul înregistrat în aceast criz cu o politic de autonomizare fa de americani, orientându-se spre crearea unei fore nucleare proprii i spre accelerarea negocierilor privindCEE, demers ce se bucura i de sprijinul germanilor. Frana i, mai târziu, Marea Britanie au îneles c viitorul lor trebuia conceput în jurul unui pol de putere european.Cum observ André Szász, Tratatul a fost rezultatul unor compromisuri, din trei perspective:

1) CEE era mai mult decât o uniune vamal (pentru c avea politici comune) dar mai puin decâto uniune economic (politicile comune acopereau doar anumite sectoare – agricultur itransporturi);2) instituiile i procedurile depeau cooperarea interguvernamental, dar erau mai puin decât ocooperare supranaional;3) CEE era acceptat doar de Frana, întrucât instituia o politic agricol comun ce o avantaja.

Spre deosebire de CECO, CEE nu se mai prezenta ca o contribuie la construcia funcional a Europei, cica integrare direct. Iat cum comenteaz Cartou specificul fiecrei comuniti: „CECO, prin tehnica sa juridic, este mai curajoas decât CEE. Dar, pe când CECO nu intereseaz decât un sector limitat, cu toate


15/81

14

c foarte important, al economiei, Piaa Comun aplic integrarea în ansamblul economiei statelormembre”.

4. Comunitatea European a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom )

Înfiinare: 25 martie 1957, prin semnarea Tratatului de la Roma, ce a intrat în vigoare la

1 ianuarie 1958.


Obiectiv: dezvoltarea sursei de energie atomic a statelor membre, în condiiile creterii

nevoii de energie a statelor membre odat cu dezvoltarea economic.

Instituii: aceeai schem instituional ca i în CEE, la care sa adaug o instituie de

gestiune specializat, Agen ia de Aprovizionare Euratom.

Modelul avut în vedere la crearea instituiilor acestor trei comuniti a fost într-o mare

msur structura instituional a statelor naionale, dar, pe lâng aceasta, ele au adus elemente

noi. Astfel, putem recunoate triada: executiv, legislativ i putere judectoreasc, îns, spre

deosebire de sistemele politice ale statelor membre, aceste roluri nu mai sunt jucate de aceiai

actori. Astfel: func ia executiv era deinut de Înalta Autoritate i de Consiliul de Minitri în

CECO, Comisie i Consiliul de Minitri în CEE i Agenia de Aprovizionare i Consiliul de

Minitri în CEEA; func ia legislativ nu era exercitat de ctre adunrile parlamentare, aa cum

se întâmpl la nivel naional, ci de ctre Consiliul de Minitri – instituia democratic a început s

aib prerogative legislative abia dup Tratatul de la Maastricht; o func ie de control democratic,exercitat de ctre Adunarea parlamentar; func ia juridic este exercitat de ctre Curtea de

Justiie (dup ‘92, acestei instituii i s-a alturat Tribunalul de Prim Instan).

Iat structura instituional european de la crearea Comunitilor pân în 1967:

Comunitatea

PutereaCECO CEE CEEA

Executivul Înalta AutoritateConsiliul de Minitri

ComisiaConsiliul de Minitri

Agenia EuratomConsiliul de Minitri

Legislativul Consiliul de Minitri Consiliul de Minitri Consiliul de Minitri

Componentademocratic

AdunareaParlamentar

AdunareaParlamentar

AdunareaParlamentar


16/81

15

Componenta

juridic Curtea de Justiie Curtea de Justiie Curtea de Justiie

5. Unificarea instituional

La 8 aprilie 1965, prin semnarea Tratatului de la Bruxelles, intrat în vigoare în 1967, s-a

realizat unificarea instituional, proces care viza executivele, întrucât componenta democratic i

cea juridic erau exercitate de instituii comune celor trei comuniti. Dar, cu toate acestea, cele

trei Comuniti i-au pstrat personalitatea juridic, unificarea instituional fiind una la nivel

formal – în negocierile internaionale fiecare Comunitate a fost (i este) reprezentat separat. i

acest fapt este o cauz a slbiciunea Uniunii care, având statutul juridic al unei persoane morale,

nu poate lua decizii peste factorii de decizie din cele trei Comuniti. Abia viitoarea Constituie

va da Uniunii un statut juridic ce îi va permite s se prezinte la nivel internaional ca un partenerde negocieri cu putere de decizie.

Dup unificare, cel puin la nivel formal, edificiul instituional al comunitilor era

urmtorul:

Executivul: Comisia (asistat de Înalta Autoritate i Agenia de Aprovizionare pentru

probleme specifice CECO i Euratom) i Consiliul de Mini tri;

Legislativul: Consiliul de Mini tri;

Controlul democratic: Adunarea parlamentar devenit Parlamentul European dup

1979, când a fost ales în mod direct (dup Tratatul Uniunii Europene, PE va avea i prerogative

legislative)

Controlul juridic: Curtea de Justi ie.

3. Perioada crizelor i a reformelor (1969 – 1992)

Momente:

• Depirea politicii gaulliste• Aderarea a înc ase membri• Crearea Sistemului Monetar European• Destinderea• Conferina pentru Securitate i Cooperare în Europa• Acordul de la Schengen• Actul Unic European


17/81

16

Deceniile apte i opt ale secolului trecut au însemnat o perioad zbuciumat pentru

Comunitile europene, sub toate aspectele. Pentru a putea avea o imagine cât mai clar i mai

uor de îneles, propun o abordare pe urmtoarele coordonate: politic, economico-financiar ,

strategic i institu ional.

1. Pe coordonata politic, anii '70 au înregistrat depirea politicii gaulliste fa decandidatura Marii Britanii. Înc din '69, Georges Pompidou (preedinte al Franei) a relansat

negocierile, la Conferina efilor de state i guverne de la Haga, aceast nou strategie f când ca,

la 22 ianuarie 1972, s se încheie, la Bruxelles, Tratatul de aderare a înc patru noi membri:

Danemarca, Irlanda, Norvegia i Marea Britanie. Dificultile au persistat la aceasta din urm

care, dup încercarea din 1958 de a dizolva CEE în AELS, înc nu era convins c trebuia s

participe la toate aciunile întreprinse de Comunitate.

În septembrie 1972, Norvegia a refuzat aderarea, prin referendum, fapt ce a dus la

refacerea Tratatului. Aderarea celor trei rmai în curs a devenit efectiv la 1 ianuarie 1973. Au

urmat aderrile Greciei (1979), Spaniei i Portugaliei (1 ianuarie 1986).

2. Cât privete situaia economico-financiar, aceasta a înregistrat fluctuaii cauzate de

crizele dolarului i a petrolului. Cele dou decenii de incertitudine sub acest aspect i-au convins

pe europeni de necesitatea punerii la punct a unui sistem economico-financiar unic.

Iat paii în care s-a constituit Sistemul Monetar European

1. crearea unui Comitet al guvernatorilor b ncilor na ionale, îns f r puteri reale. Se

respectau în continuare competenele statelor naionale în politicile conjuncturale, condiia debaz fiind ca acestea s consulte Comisia în legtur cu politicile adoptate. Aceast prim

încercare a fost un eec i din cauza devalorizrii francului (în august ’69), urmat de reevaluarea

mrcii (în octombrie ‘69) i criza dolarului (din ’71), evenimente care au dus la o cretere a

divergenei dintre monedele comunitare.

2. Raportul Werner (15 octombrie 1970) constata faptul c situaia de criz impune

depirea nivelului naional al politicilor de redresare economic i transformarea Comunitii

într-un ansamblu economic mai coerent, care trebuia s fie dominat de un obiectiv monetar:

crearea unei monede europene, pân în 1980. Cile propuse pentru atingerea acestui obiectiv

erau: reducerea fluctuaiilor dintre monede, libertatea complet a micrii capitalurilor i

mrfurilor i fixarea definitiv a taxelor de schimb a monedelor. Raportul depea obiectivele

Uniunii Economice i Monetare (UEM), prevzând în ea o cale de a ajunge la unitatea politic.

Datorit crizei dolarului planul a euat.


18/81

17

3. Pentru asigurarea unui ansamblu de mijloace de ajutor, în martie 1972, a fost creat

Fondul European de Cooperare Monetar (FECOM), ce urmrea:

a. reducerea marjei de flotare,

b. cooperarea între bncile centrale,

c. utilizarea ajutoarelor pe termen scurt i foarte scurt,d. încurajarea i girarea creditelor între bncile centrale (din 1 ianuarie 1994, FECOM a

devenit Institutul Monetar European).

4. Un alt moment al acestei perioade l-a constituit încheierea Acordului Bncilor Centrale

de la Bâle, din 10 aprilie 1972, prin care s-a urmrit restabilirea raporturilor dintre monede,

creându-se arpele monetar, sistem prin care se reducea fluctuaia monedelor europene. În prima

faz, a „arpelui în tunel” (1972), s-a micorat fluctuaia monedelor fa de dolar; în a doua,

începând din '73, a „arpelui ieit din tunel”, statelor li s-a permis s abandoneze referina la

dolar, marja de flotare (de 2,25%) rmânând fixat doar între monedele europene.

5. În 1974, FECOM a stabilit instrumentul de msur comun al monedelor participante la

sistem: equ (European Currency Unit) sau UCE (Unitatea de cont european). Dup modelul

Dreptului de Tragere Special (DTS) din FMI, equ era definit ca un co de monede (doar cele

comunitare), devenind etalonul fa de care statele participante la sistem erau obligate s nu-i

lase monedele s depeasc marja de fluctuaie stabilit.

6. La 13 martie 1979, a intrat în vigoare Sistemul Monetar European (SME), prin a crui

creare s-a urmrit remedierea consecinelor fluctuaiilor monedelor pe care reforma sistemuluimonetar internaional o legalizase prin acordul de la Jamaica, din 7-8 ianuarie 19761.

SME a oferit Comunitii unele avantaje:1. a permis diminuarea inflaiei în timpul crizei petrolului,2. a dus la apropierea preurilor,3. a dus la rspândirea folosirii equ în relaiile internaionale,4. a stimulat creterea economic i a pregtit aplicarea UEM.

3. Din cauza instabilitii la nivel mondial, dimensiunea securitate a ocupat un loc central

în preocuprile factorilor de decizie europeni, i nu numai. Acest concept trimite la „jocul” dintre

cele dou mari puteri, SUA i URSS, la competiia în care acestea erau angajate. S-a instituit

astfel un „echilibru al vulnerabilitilor”, un joc de sum zero, în care fiecare încerca s surprind

i s reacioneze pe msur la micrile celuilalt.

1 La Jamaica s-a renunat la etalonul aur, care se regsea în sistemul Bretton Woods alturi de dolar.


19/81

18

Într-o astfel de situaie, cele dou fore au abandonat treptat descurajarea în favoarea

destinderii, concept strategic ce presupunea reducerea i neproliferarea armelor nucleare precum

i instituirea unui climat de încredere prin asigurarea transparenei acestor procese.

Cu toate c se înregistrau progrese în acest sens, securitatea Europei nu era într-o situaie linititoare: laadpost de armele nucleare erau doar populaiile celor dou superputeri, fapt ce i-a nemulumit peeuropeni, care considerau c, dup adoptarea ripostei gradate, Europa fusese decuplat de la sistemul deaprare nuclear american2. De peste ocean, americanii îi acuzau pe europeni de neimplicare financiar pelinia securitii. Kissinger urmrea pentru Europa responsabilitatea regional, SUA urmând s i-o asumepe cea mondial. Acest lucru nu le-a convenit europenilor, proiectul limitându-se doar la declaraia de laOttawa, din 1974, adoptat de NATO. Aceast situaie a f cut ca i Comunitatea s-i apropie Grecia,Spania i Potrugalia i s lege relaii cu Asia, Orientul Apropiat i Africa. Printr-o convenie, încheiat laLome, s-a hotrât accesul liber pe Piaa Comun pentru produsele din Africa, Pacific i Caraibe.

1. În aceste condiii, au început lucrrile în vederea unei Conferine ce urmrea realizarea

unui compromis în patru direcii: politic, economic, drepturile omului i cultur. Negocierile au

dus la întâlnirea efilor de state i guverne, la Helsinki (30 iulie-1 august 1975), prima mare

întâlnire în cadrul Conferin ei pentru Securitate i Cooperare în Europa (CSCE). Lucrrile au

fost structurate în patru „couri”, reprezentând: securitatea, cooperarea economic , drepturile

omului i cooperarea cultural.

Fiecare stat a participat la lucrri în manier proprie, apartenena la unul dintre blocurile militare fiindtrecut în plan secund. rile occidentale i-au conceput participarea în cadrele CEE, nu în ale NATO, faptce a stârnit proteste în rândul celor socialiste. Propunerea României a fost ca statele neutre s joace i eleun rol, putând s blocheze decizia sau s dein preedinia. Conferin a a fost vzut de unele ri (precumFrana, Germania, România sau Iugoslavia) ca o ans de a desface legturile alianelor militare i de acpta independena (pentru statele din Tratatul de la Var ovia ea a însemnat o garanie fa de politica deexpansiune a URSS). Ea nu a putut realiza aceste dorine, dar a însemnat substituirea unei ordini europenecelei a înfruntrii alianelor militare, prin faptul c a permis instaurarea unor relaii între sisteme politicediferite.

2. Un document important pentru securitatea european l-a constituit Acordul de la

Schengen, rezultatul al iniiativei Franei i a Germaniei de a extinde regimul liberei circulaii a

persoanelor, ce funciona în Benelux înc din 1960, la nivelul întregii Comuniti. Asta

presupunea relaxarea regimului controalelor la frontiera comun, msur ce viza o dinamizare a

relaiilor comerciale i, implicit, o deblocare a procesului integraionist aflat în anii '80 într-o

perioad de stagnare. Pentru c la aceast msur au inut s participe i rile din Benelux,

Acordul, semnat la 14 iunie 1985 i intrat în vigoare la 2 martie 1993.

2 Acest fapt a determinat retragerea Franei din structurile militare NATO, în 1966.


20/81

19

Acordul a avut ca semnatari: Benelux, RFG i Frana, ulterior aderând Italia, Spania, Portugalia, Grecia,Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia i Islanda. Aa cum se poate observa, la Acord particip i state nemembre ale UE (Norvegia, Islanda), acestea f când parte din Consiliul Nordic (CN), în care dejafunciona la data semnrii Acordului un sistem asemntor celui din spaiul Schengen. CN a fost creat laConferina de la Copenhaga, la 16 martie 1952, ca organ cu form interparlamentar iinterguvernamental, f r a avea îns putere juridic – emite doar recomandri. Orice document al CN esteadoptat prin vot majoritar. Din CN fac parte: Danemarca, Islanda, Finlanda, Norvegiai Suedia.

Acordul cuprinde dou seturi de msuri:

1. pe termen scurt:

a. simplificarea procedurilor vamale la circulaia persoanelor;

b. punerea în comun a politicilor de combatere a traficului de stupefiante i arme;

c. înlocuirea controlului la traficul de mrfuri cu un control prin sondaj;

d. licena de transport pentru anumite produse, simbolizat optic.

2. pe termen lung:

a. transferarea controlului persoanelor la frontierele externe;

b. armonizarea sistemului de taxe i impozite.

Aspectul cel mai important al Acordului este securitatea: îngrijorate de amploarea

fenomenului infracional, statele membre au pus la punct un sistem de prevenire i cercetare a

delictelor, bazat pe reciprocitate. Astfel, dimensiunea „libertate” a sistemului Schengen o ascunde

pe cea privitoare la „securitate”.

4. În pofida tuturor dificultilor, i pe coordonata instituional s-au înregistrat progrese:

1. la Paris, în decembrie 1974, cei nou membri ai CEE au reafirmat voina integrrii,redactându-se Raportul Tiendemans (numit aa dup numele primului ministru belgian). S-a pus

la punct un dublu acord instituional: Adunarea Parlamentar va fi desemnat prin sufragiu

universal iar întrunirile europene (în cadrul Consiliului European) se vor îndesi (câte 3 pe an).

Alegerea Parlamentului prin vot universal s-a instituit abia în 1979, dar efectul nu a fost cel

scontat.

2. Cele mai importante nouti la nivel instituional au fost propuse în Actul Unic

European, document semnat de cei 12 la Luxemburg, la 17 februarie 1986, i la Haga, pe 28

februarie 1986, i a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Scopul acestui document era continuarea

transformrii Comunitilor Europene într-o Uniune European.

Reformele introduse de AUE au fost:

a) formalizarea Consiliului European, care va face parte din structura Tratatelor

constitutive, devenind o categorie de drept internaional f r a avea îns statut de instituie – el va

fi totodat o reuniune a organelor statelor i o Conferin Interguvernamental;


21/81

20

b) democratizarea procesului de decizie: s-a introdus procedura celei de-a doua lecturi de

ctre PE i Consiliu – PE va putea respinge, prin majoritate absolut, o hotrâre a Consiliului i

va autoriza încheierea de acorduri de asociere i de tratate de aderare;

c) introducerea Tribunalului de Prim Instan ;

d) redefinirea Pie ei Unice – se prevedea înlturarea barierelor nevamale i s-a fixat datapân la care aceasta trebuia s devin realitate (31 decembrie 1992);

e) cooperarea pentru crearea Sistemului Monetar European;

f) introducerea de noi obiective între competen ele comunitare: cercetarea, mediul;

g) regularizarea Cooper rii Politice Europene – limitat îns de mecanismul

unanimitii.

AUE a însemnat pregtirea pentru momentul Maastricht. Aa cum se poate observa,

perioada crizelor i a reformelor a fost una în care construcia european a fost expus unor mari

provocri. Faptul c europenii au depit toate acestea a dovedit c ideea unitii europene

începea s fie socotit mai valoroas decât orgoliile naionaliste.

4. Alternativa estic: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER)

Refuzul statelor comuniste de a participa la Planul Marshall a fost urmat de o iniiativ a

acestora, survenit în ianuarie 1949, când ase state (Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România,

URSS i Ungaria) au înfiinat Consiliul de Asisten Economic Reciproc (CAER sau

COMECON)3.

Obiective: schimburile de experien în plan economic i extinderea asistenei tehnice

reciproce, având ca principiu, cel puin la nivel declarativ, respectarea egalitii în drepturi ale

membrilor. În ’61, la Varovia, s-a elaborat un document intitulat Principiile fundamentale ale

diviziunii interna ionale a muncii socialiste, care fixa drept directiv cooperarea tuturor rilor

socialiste în vederea creterii economice, astfel încât s se poat depi nivelul rilor capitaliste.

În ’62, Hruciov a avansat un proiect care viza transformarea CAER într-un organism

supranaional de planificare ce s coordoneze un viitor complex economic interstat. Aceast iluzorie pretenie nu a fost îmbriat de ctre toi membrii Consiliului. Notabil este opoziia

României (creia i se rezerva rolul de stat agrar în noua organizare), autoritile de atunci optând

pentru formula economiilor naionale ale rilor suverane i independente. Veto-ul românesc a

3 La cei ase membri s-au mai adugat: Albania (în februarie ’49), RDG (în septembrie ’50), Mongolia (în ’62 – în’59 se votase statutul referitor la primirea membrilor neeuropeni), Cuba (în ’72), Vietnam (în ’78). Iugoslavia iChina au fost admise cu statut de observator.


22/81

21

barat calea ctre constituirea unei structuri supraetatice care ar fi fost un instrument al sovieticilor

în exercitarea dominaiei asupra statelor satelit.

Modalitate de lucru: întâlnirea periodic a reprezentanilor statelor membre.

Foruri de conducere (stabilite în ’58 de Carta CAER):

1. Sesiunea plenar , 2. Conferin a reprezentan ilor ,

3. Comisiile permanente (în numr de 12) i

4. Secretariatul.

Pentru aplicarea strategiei CAER s-au mai înfiinat i alte organizaii4, modelul urmrit

fiind acela al unei colaborri sectoriale. CAER s-a rezervat la colaborri în vederea coordonrii

de planuri economice, deciziile luându-se pe principiul unanimitii.

Pentru a eficientiza schimburile comerciale dintre statele membre, în 1963 a fost înfiinat

Banca Interna ional a Cooper rii Economice, cu sediul la Moscova. Aceasta nu era în

subordinea CAER, ci doar facilita plile în sistem de cliring bilateral5, moneda de schimb fiind

rubla.

CAER a funcionat în regim de semibarter, schimburile comerciale fiind calculate dup

valoarea mrfurilor produse i nu dup valoarea transferurilor de bani. Acest sistem a dus la

apariia a dou niveluri de producie: una inferioar calitativ pentru piaa intern i una superioar

pentru piaa vestic. Dar, fiindc monedele CAER erau neconvertibile, comerul cu CEE era tot

un semibarter, îns cu un nivel ridicat al exigenelor. Au existat negocieri între CAER i CEEcare au vizat ajungerea la o rubl convertibil, dar acestea au fost întrerupte de evenimentele

politice internaionale (precum invadarea Afganistanului). Abia în ’88 s-a ajuns doar la

recunoaterea reciproc a unor acorduri comerciale.

Dup cderea comunismului, au existat încercri de înlocuire a CAER cu un organism

interimar (Organiza ia pentru Cooperare Economic Interna ional) care avea ca obiectiv

trecerea la economia de pia. A intervenit dezmembrarea URSS în 1991, eveniment care a pus

capt i CAER-ului.

Pentru a se acoperi golul rmas dup cderea CAER, un grup de trei ri din centrul

Europei (Polonia, Ungaria i Cehoslovacia) au încheiat, în 1992, Acordul de Liber Schimb

4 Dintre aceste organizaii amintim: Protocolul asupra crerii unui Centru de Dispecere a Energiei Electrice, Intermetal (organizaie internaional în domeniul laminrii) i Organiza ia pentru colaborarea în industria derulmen i cu bile.5 Într-un astfel de sistem, soldul excedentar din relaiile comerciale cu o ar nu poate fi utilizat pentru acoperireadeficitului cu alta. Un stat î i putea folosi fondurile pentru achiziionarea altor mrfuri, cu condiia s nu solicitecredite de la Banca Reglement rilor Interna ionale.


23/81

22

Central-European (Central European Foreign Trade Agreement – CEFTA)6, al crui obiectiv îl

constituia facilitarea schimburilor i a cooperrii economice intra-regionale. Întrucât Acordul a

fost conceput ca un instrument de pregtire a statelor participante pentru aderarea la UE, el a fost

accesibil doar acelor ri care aveau deja încheiat un acord de asociere cu UE. În timp, Acordul a

fost lrgit prin includerea Sloveniei, României, Bulgariei i Croaiei.CEFTA a avut rezultate slabe, deoarece majoritatea rilor membre au dezvoltat

schimburi cu UE. Pentru România, operaiunile comerciale din cadrul lui s-au soldat cu un deficit

comercial cauzat de dezechilibrele existente în competitivitatea mrfurilor (produsele din rile

central-europene s-au dovedit a fi mai competitive decât cele româneti).

În perspectiva integrrii statelor membre în UE, s-a pus problema transformrii CEFTA

într-un acord sud-est european (SEEFTA) care s includ i rile din Balcanii de Vest, unde

exist deja o reea de acorduri în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est .

6 În aceeai idee, rile din nord-estul Europei (Estonia, Letonia i Lituania) au format Acordul de Liber Schimb Baltic (BAFTA – Baltic Free Trade Area).


24/81

23

CAPITOLUL IV

Crearea i evoluia Uniunii Europene

Cderea „Zidului Berlinului”, la 9 noiembrie 1989, este considerat a fi momentulreprezentativ al încheierii „Rzboiului rece”. Comunitatea european a fost pus atunci în faa

unei noi situaii politice: blocul rilor din Est abandona sistemul comunist orientându-se spre

capitalism, în plan economic, iar în plan politic regimurile totalitare erau înlocuite cu regimuri

democratice. Ieirea acestor state de sub influena URSS a fost urmat de orientarea lor spre

integrarea în viitoarea Uniune European.

Patru „miracole”, spune Elizabeth Pond, au determinat Europa postbelic s treac într-o

nou faz a construciei de sine:

1. apropierea franco-german, dup dou secole de dumnie;

2. revigorarea Comunitii Europene de la mijlocul anilor ‘80, dup o perioad de

euroscleroz;

3. acel annus mirabilis, 1989, cu toate consecinele sale i

4. presiunea globalizrii, care determin o concentrare a energiilor Europei în sensul

rezistenei la competitivitatea de pe piaa mondial.

Edificarea actualei Uniuni Europene a presupus un important efort juridic, instrumentele

prin care construcia european a continuat rmânând tratatele. Vom urmri pe scurt aceste acteprin care a fost creat i consolidat Uniunea European.

1. Tratatul Uniunii Europene (TUE)

La 15 decembrie 1990, au avut loc dou Conferine interguvernamentale, consacrate elaborrii a

dou documente: un Tratat de uniune politic i unul de uniune economic i monetar. Tratatul

de uniune politic a fost semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992. El este structurat în 7 titluri,

urmate de 17 Protocoale i 33 de Declaraii i cuprinde cele trei tratate fondatoare idocumentele ce le-au urmat, aducând totodat modificri acestora.

Fa de TCEE i de AUE, Tratatul de la Maastricht vine cu o noutate: deciziile pentru a

treia faz a unificrii trebuie s fie luate cât mai mult posibil de ctre ceteni. Astfel, se

abandoneaz metoda comunitar.

Tratatul este structurat astfel:


25/81

24

Titlul I: cuprinde dispoziii comuneTitlul II: Dispoziii ce aduc modificri Tratatului Comunitii Economice Europene în vederea

instituirii Comunitii EuropeneTitlul III: Dispoziii referitoare la CECOTitlul IV: Dispoziii referitoare la EURATOMTitlul V: Dispoziii privind politica extern i de securitate comun TitlulVI: Dispoziii privind cooperarea în domeniul justiiei i afacerilor interneTitlul VII: Dispoziii finale.

Cele mai importante dintre protocoale se refer la:1. Statutul Sistemului European al Bncilor Centrale i Bncii Centrale Europene,2. Institutul Monetar European,3. Procedura de aplicare în caz de deficit excesiv,4. Trecerea la faza a treia a UE,5. Clauzele ce privesc Marea Britanie i6. Politica social.

Dintre declaraii reinem pe cea privind:1. Rolul UEO i relaiile cu NATO i2. Cooperarea politic.

TUE are trei elemente de structur sau trei piloni:

I. Comunitatea European (CE) provenit din Comunitatea Economic European la

care s-au adugat elemente ce nu in de economie, cum ar fi: cercetarea, mediul, protecia

consumatorului, învmânt, sntate public, cultur. De asemenea, se preconizeaz instituirea

monedei unice care s lase s subziste i monedele naionale.

În Comunitatea European, CEEA i CECO subzist ca domenii particulare. CE este o

organizaie integrat, dotat cu o structur de tip federal, în care deciziile sunt luate de ctre

instituii diferite de cele naionale. Lrgirea competenelor CE a coincis cu sporirea atribuiilor pe

care le are Parlamentul: acesta poate controla bugetul comunitar i aprob instituirea Comisiei.

II. Politica Extern i de Securitate Comun (PESC);

III. Politica de Justiie i Afaceri Interne (PJAI).

TUE a adus unele nouti instituionale:

1. la executivul bicefal (Comisie i Consiliu) s-a adugat i rolul Parlamentului, dup

alegerea acestuia din 1979, precum i a Consiliului European, devenit, dup Maastricht, organ

motor al UE;

2. organele juridice au înregistrat apariia Tribunalului de Prim Instan ;

3. sub aspect financiar, controlul Uniunii este realizat de Curtea de Conturi;

4. în aparatul instituional complementar au aprut noi instituii: Banca European de

Investi ii i Comitetul Regiunilor .


26/81

25

În Declaraia final, aportul Tratatului este rezumat la patru idei:

1. mai mult prosperitate economic, obiectiv pentru care se urmrete realizarea UEM;

2. mai mult ambi ie extern, asumarea de ctre UE a responsabilitii în serviciul pcii i

securitii internaionale;

3 mai mult eficacitate, obiectiv ce presupune un cadru instituional bine articulat, care s permit inerea sub control a problemelor sociale ce depesc frontierele (crima organizat,

imigrrile, drogurile etc.);

4. mai mult democra ie (se refer la controlul democratic asupra instituiilor europene i

a deciziilor acestora, fapt ce presupune consolidarea rolului PE).

În ianuarie 1993, Piaa intern s-a încheiat. Dup desvârirea acestei realiti,

urmtoarele evenimente ne mai rein atenia: aderarea unor noi state, Tratatul de la Amsterdam,

Tratatul de la Nisa, Convenia asupra Tratatului Constituional, aderarea a înc zece state i, în

final, semnarea tratatului de aderare a României i Bulgariei.

2. Tratatul de la Amsterdam

Dup aderrile din 1 ianuarie 1995 (Austria, Finlanda i Suedia), numrul membrilor a

ajuns la 15, fapt ce a dus la apariia unor dificulti în funcionarea instituiilor. Fiindc

magistraii erau în numr par, al aisprezecelea a trebuit s devin avocat general, pentru a evita

blocajul. Pentru aceasta, conform prevederilor, TUE trebuia modificat într-o Conferin a CM.

Aceasta a fost stabilit pentru 1996 i trebuia s rezolve probleme ce priveau noile poziii ale

instituiilor Uniunii, mecanismele de decizie i posibilitile de modificare a TUE.

Consiliul întrunit la Madrid, în decembrie 1995, a hotrât trei axe ale revizuirii TUE:

1. o Uniune aproape de ceteni;

2. sporirea legitimitii i eficacitii instituiilor;

3. întrirea capacitii de aciune a UE în afar.

Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 2 octombrie 1997.

Modificri formale:1. simplificarea TUE (cu toate c noua situaie cerea o reform, adic fuzionarea celor trei

comuniti cu UE);

2. abrogarea precizrilor caduce (cele referitoare la vmi pentru perioada de tranziie i la

unele atribuii ale CM în domeniul aprrii);

3. abandonarea numerotrii greoaie a TUE, revenind la cea cu cifre.


27/81

26

Structur: Tratatul are trei pri: modificarea tratatelor constitutive, cooperarea

intensificat i dispoziii finale.

I. Modificarea tratatelor constitutive

1. Cât privete pilonul CE, pot fi notate urmtoarele modificri:

a) a introdus codecizia în adoptarea normelor referitoare la circulaia i rezidenapersoanelor;

b) respectarea drepturilor fundamentale ale omului i a valorilor democratice au

devenit obligaii comune;

c) s-au stabilit competen e privitoare la nediscriminare, din oricare motive s-ar

produce;

d) s-a constituionalizat dreptul oricrei persoane de a avea acces la documentele

UE – principiul transparen ei;

e) principiul subsidiarit ii a fost trecut din domeniul politic în cel juridic-

constituional – s-a ataat un Protocol în acest sens;

f) s-a adoptat o politic social nou.

2. Pentru PESC, s-a recurs la rescriere, trei elemente fiind mai importante:

a) recunoa terea capacit ii juridice a UE în rela iile interna ionale – în acest

sens, preedintele Consiliului poate negocia un acord internaional;

b) nu se mai face referire la statele membre;

c) Consiliul poate lua decizii privind PESC cu majoritate calificat (Art. 13).Astfel, s-a avansat ideea unei identiti europene a afacerilor i securitii comune, chiar

dac înc nu exist o aprare european comun.

3. Privitor la PJAI:

a) s-a trecut la msuri comunitare: Comisia poate lua decizii privitoare la

securitatea cetenilor în condiiile liberei circulaii;

b) un posibil blocaj din partea unui stat membru, ce poate invoca „raiuni politice

naionale”, poate fi depit prin decizia Consiliului Europei;

c) a fost înglobat i acquis-ul Schengen în Tratat.

II. În Titlul VI A privind cooperarea intensificat, se recunoate i se instituionalizeaz

opiunea à la carte: aceasta nu mai are sensul negativ, al posibilitii unui stat de a se delimita de

obiectivele UE, ci unul pozitiv, al posibilitii statelor de a accelera procesul de integrare, dac

dein aceast posibilitate. Dac dup Maastricht statele puteau respinge anumite politici (urmând


28/81

27

exemplul Marii Britanii), dup Amsterdam obiectivele nu se mai discut, ci doar forma i timpul

realizrii lor. Deci, s-a completat Europa à la carte cu Europa vitezelor diferite. S-a spus c, de

fapt, noua formul este tot una à la carte, dar mai controlat.

Reproul adus acestei instituionalizri a fost acela c a generalizat o excepie. Dar, în

condiiile extinderii, în care statele puternice nu pot accepta încetinirea integrrii cauzat de înapoierea celor din Est, aceasta este singura formul rezonabil.

În cadrul cooperrii intensificate, statele sunt obligate s întiineze Consiliul în legtur

cu toate iniiativele. Cooperarea intensificat poate fi adoptat în condiiile în care privete cel

puin majoritatea statelor membre i nu afecteaz competenele i drepturile statelor care nu

particip la ea. De asemenea, ea trebuie s fi deschis tuturor statelor membre i s fie utilizat

doar în ultim instan, dac obiectivele vizate nu se pot realiza altfel. Dei toi membrii CM pot

participa la deliberri, deciziile aparin doar participanilor la cooperarea intensificat i sunt

adoptate dup aceleai mecanisme – unanimitate sau majoritate calificat.

3. Tratatul de la Nisa

Acest tratat a fost adoptat la Consiliul European de la Nisa, din 9-11 decembrie 2000 i

semnat la 26 februarie 2001. El a venit în întâmpinarea necesitii unor reforme instituionale ale

UE, în condiiile extinderii spre Est i ale noilor raporturi cu SUA i Rusia. De asemenea, cazul

Austriei a fost înc un motiv pentru elaborarea acestui document: UE a pus la punct un set demsuri menite s regleze situaia în care o grupare politic extremist ajunge la putere într-un stat

membru.

Elemente noi:

1. În CE:

a. În urma propunerii unei treimi dintre membrii PE sau ai Comisiei, Consiliul

poate constata, cu majoritate de patru cincimi, faptul c într-un stat exist un risc

de înclcare a principiilor enunate la Art. 6 TUE, care spune: „Uniunea respect

identitatea naional a statelor membre, ale cror sisteme de guvernmânt se

bazeaz pe principii democratice”. Dac se constat înclcarea principiilor

amintite, cu o majoritate calificat, Consiliul poate suspenda anumite drepturi

statului în cauz (Art. 7);


29/81

28

b. Prin Articolul 144, se creeaz Comitetul de Protec ie Social, cu caracter

consultativ, în vederea promovrii cooperrii între statele membre i Comisie în

acest domeniu.

c. s-au adus precizri privind cooperarea intensificat pe care statele, cel puin opt,

o pot iniia dac obiectivele urmrite nu pot fi atinse în cadrul Consiliului. Ariaunei astfel de cooperri este extins i la nivelul PESC, fiind suprimat

posibilitatea statelor de a o bloca prin dreptul lor de vot.

2. În PESC:

a. sunt scoase majoritatea prevederilor referitoare la UEO;

b. este clarificat articolul privitor la încheierea acordurilor cu state sau organizaii

internaionale;

c. este completat articolul referitor la Comitetul Politic i de Securitate (Art. 25),

care are ca atribuii: urmrirea evoluiei situaiei internaionale, supravegherea i

aplicarea politicilor convenite, controlul politic i direcia strategic a operaiunilor

de gestionare a crizelor;

d. definirea progresiv a unei politici de aprare comun, f r a aduce atingere

caracterului specific al politicilor naionale de aprare i obligaiilor pe care statele

le au fa de NATO (Art. 17).

e. s-a introdus votul majoritar în CM în ceea ce privete strategia comun.

3. În PJAI se statueaz rolul Unit ii Europene de Cooperare Judiciar (Eurojust ).Aceasta contribuie la:

a. buna coordonare între autoritile naionale de urmrire penal;

b. facilitarea extrdrii între statele membre;

c. prevenirea conflictelor între statele membre;

d. adoptarea unor reguli minimale privitoare la infraciuni i la sanciunile aplicate

în domeniul criminalitii organizate, terorismului i traficului de stupefiante.

4. Dintre modificrile institu ionale, reinem:

a. restrângerea ariei deciziilor CM prin unanimitate la PESC, PJAI, politica de

coeziune economic i social i fiscalitate;

b. extinderea majoritii calificate la înc 30 de dispoziii care, pân atunci, erau

guvernate de unanimitate.


30/81

29

4. Convenia pentru Constituia Europei

Revizuirile repetate ale tratatelor fondatoare i acumularea unui volum imens de acte

juridice emise de ctre instituiile europene au f cut necesar o simplificare a întregii legislaii

europene. Datorit acestui motiv de ordin practic i unuia de ordin politico-ideologic (necesitatea

impunerii pe plan mondial a unei entiti politice unitare), în anii ce au urmat cderiicomunismului s-a pus tot mai acut problema elaborrii unei constituii europene.

Consiliul European de la Laeken, din decembrie 2001, a emis o declaraie privind

etapele viitoarei construcii a Europei, afirmând necesitatea atingerii unor obiective precum „mai

mult democraie, transparen i eficacitate în Uniunea European”. El a convocat Conven ia

asupra viitorului Europei, compus din reprezentani ai guvernelor, Comisiei, parlamentelor

naionale, Parlamentului European i ai viitorilor membri ai UE, solicitând iniierea unor

dezbateri privitoare la oportunitatea adoptrii unui text constituional în condiiile extinderii UE.

Conven ia, al crei preedinte a fost Giscard d'Estaing, a elaborat un proiect de constituie pe

care, la 18 iulie 2003, l-a pus la dispozi ia Consiliului European care, la summit-ul din iunie

2004, a ajuns la un acord asupra textului.

La 29 octombrie 2004, la Roma (în faa cladirii Palazzo dei Conservatori, în acelai loc

unde s-a semnat tratatul din 1957), a fost semnat de ctre toate statele membre i de ctre cele

trei aflate atunci în negocierile de aderare (România Bulgaria i Turcia)7 Tratatul constituional.

El va intra în vigoare dup ce toate statele îl vor ratifica în unanimitate, la fel ca în cazul

tratatelor, dar revizuirea intr în vigoare dup ce toate statele o ratific conform regulilor lor

constituionale, fapt ce las loc principiului unanimitii. În textul Proiectului de Constituie se

precizeaz c prevederile sale intr în vigoare începând cu 2009.

Ratificarea acestui document a întâmpinat deja dificulti majore: Frana i Olanda l-au

respins prin referendum. Cauza acestei respingeri nu a constituit-o documentul ca atare, ci

dorina populaiei din cele dou state de a-i sanciona clasa politic. Aceste evenimente

dovedesc faptul c pe viitor disfunciile din cadrul unei ri membre se repercuteaz negativ la

nivelul întregii Uniuni.Necesitatea simplificrii eafodajului juridic european i imperativul impunerii unei

entiti europene unitare la nivel mondial au fost argumente mai puternice în favoarea elaborrii

unei constituii decât toate clivajele ce îi despart pe europeni. Cum era de ateptat, nu este vorba

de o constituie în accepiunea cunoscut, ci de un tratat constituional, adic de o constituie ce

7 Liderii croai doar au participat, f r a semna documentul.


31/81

30

presupune ieirea din dualismul dreptului public ce separ ordinea juridic internaional de cea

naional. Dac constituiile clasice reglementeaz exercitarea puterii în statele naiuni, tratatul

constituional o reglementeaz în uniunea de state constituit pe model federativ. Opoziia dintre

federaie i statul naiune este exprimat de aceea dintre tratatul constituional i constituie.

Proiectul lui Giscard d'Estaing statueaz câteva elemente instituionale eseniale:1. puterea legislativ este împrit între Parlament, considerat acum instituia legislativ

principal, i CM, care nu mai poate lua decizii „cu uile închise”;

2. CM pstreaz funcia executiv, pe care o împarte cu Comisia;

3. în Consiliul European se instituie un preedinte, ales pe doi ani i jumtate cu

majoritate calificat – UE va avea astfel doi preedini (cu tot cu cel al Comisiei);

4. Comisia î i pstreaz aceleai prerogative;

5. CJCE rmâne fundamentul puterii juridice europene, veghind la respectarea legilor

europene în interpretare i aplicare.

6. apare un ministru al afacerilor externe a UE, numit de Consiliul European, care va fi

vice-preedinte al Comisiei.

Conven ia elimin structurarea pe cei trei piloni, proces ce duce la o simplificare a

sistemului de norme al UE, regulamentele i directivele urmând a fi înlocuite cu legi i legi-cadru

europene. De asemenea, ea confer UE personalitate juridic, fapt ce îi d acesteia greutatea de

care are nevoie în plan mondial.

Competenele UE sunt atribuite dup principiul subsidiaritii. Astfel, în Art. I-9 seprecizeaz: „Uniunea acioneaz în limitele competenelor pe care statele membre i le-au atribuit

prin Constituie în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Toate competenele ce nu sunt atribuite

Uniunii în Constituie aparin statelor membre”. Proiectul prevede crearea unui mecanism de

control pentru aplicarea principiului subsidiaritii, în scopul prevenirii oricrui posibil exces al

UE în exercitarea competenelor proprii.

Statutul politic al UE: s-a respins ideea unui stat federal care s elimine identitatea

statelor membre, UE fiind socotit o entitate cu natur dual, „o uniune de popoare i de state”.

UE nu este pe deplin o federaie, ci „o Uniune de state europene ce î i conserv propria entitate

naional, coordonându-i strâns politicile la nivel european, care cedeaz, dup model federal,

anumite competene comune”, dup exprimarea Conveniei din octombrie 2002. Pentru a se evita

orice confuzie, britanicii au f cut presiuni, i au reuit s elimine termenul federal i s-l

înlocuiasc cu comunitar .


32/81

31

Logica comunitar este întrit de extinderea votului cu majoritate calificat8 i prin

alegerea Comisiei de ctre Parlament, cea interguvernamental fiind prezent în Consiliul

European, care reprezint instana central. Astfel, în UE funcioneaz o dubl legitimitate: cea

a statelor, pe care Giscard d'Estaing a definit-o ca „legitimitate istoric i identitar ce se exprim

în parlamentele naionale” i a cetenilor europeni, definit ca „legitimitate comunitar icontinental, reprezentat de Parlamentul European”.

Astfel, putem spune c Europa se apropie mai mult de un model confederativ decât de

unul federativ, dovad fiind condiiile în care se desf oar politica extern a statelor europene (e

vorba de principiul unanimitii). Aa cum noteaz E. Pond, „Conjugarea (postnaional i

postmodern) a suveranitii substituie sistemul stat-naiune din ultimele trei secole, ceea ce

reprezint un demers inovator. Uniunea European nu este i probabil nu va fi vreodat o

federaie unit, dar este deja mai mult decât o confederaie larg”.

5. Noile aderri

Dup ’89, obiectivul prioritar al statelor foste comuniste a fost negocierea privind

aderarea la UE. Un prim pas spre aderare l-a constituit depunerea candidaturilor, ordinea în care

acestea au fost depuse fiind urmtoarea: în '94 – Ungaria i Polonia; în '95 – România (pe 22

iunie), Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria; în '96 – Cehia i Slovenia. În afar de

statele foste comuniste, UE mai înregistrase cererile de aderare ale Ciprului i Maltei.

De la momentul depunerii candidaturilor, a urmat perioada acordurilor i a

parteneriatelor structurate, în care statele aspirante la statutul de membru a trebuit s

îndeplineasc o serie de criterii care au condiionat aderarea la UE. Au existat mai multe strategii

privind extinderea Uniunii spre Est, europenii optând în cele din urm pentru „Europa cu mai

multe viteze”. Astfel, zece state dintre cele dousprezece, adic cele care au îndeplinit criteriile

de aderare, au fost primite în Uniune pe 1 mai 2004. Odat cu acest ultim val de aderare se poate

vorbi de „Europa celor 25”. România i Bulgaria, se vor integra începând cu 1 ianuarie 2007, iar

Croaia i Turcia urmeaz a fi primite ulterior.Fiindc majoritatea rilor integrate în ultimul val sunt foste ri comuniste, care au avut i

înc au probleme în tranziia spre sistemul occidental, UE a introdus instrumentul „clauzelor de

salvgardare”, ce permite statelor i UE s se abat, în anumite cazuri, de la tratat. Exist

urmtoarele tipuri de clauze:

8 Asta înseamn majoritatea statelor reprezentând 3/5 din populaie.


33/81

32

1. Clauza de salvgardare general: dac în primii trei ani de la aderare vor aprea

dificulti grave i persistente într-un anumit sector economic sau care ar putea deteriora situa ia

economic într-un anumit domeniu, noul stat membru poate solicita autorizaia de a lua msuri

protecioniste pentru a ameliora situaia creat i a ajusta respectivul sector economic al Pieei

Comune. Aceast clauz poate fi activat cu votul unanim al statelor din Consiliu. 2. Clauza de salvgardare privind Piaa Intern: dac un nou stat membru nu î i

îndeplinete angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare, Comisia, din proprie

iniiativ sau la solicitarea unui stat membru, poate, în primii trei ani de la intrarea în vigoare a

Tratatului de Aderare, s ia msurile necesare conform principiilor subsidiaritii i

proporionalitii. Aceasta clauz se activeaz în aceleai condiii ca i prima.

3. Clauza de salvgardare în domeniul Justiiei i afaceri interne: dac exist întârzieri

sau riscuri iminente cu privire la transpunerea sau implementarea deciziilor cadru i a

angajamentelor relevante, a instrumentelor de cooperare i a deciziilor privind recunoaterea

mutual în materie civil într-un nou stat membru, conform Titlului IV al TUE, Comisia, din

proprie iniiativ sau la solicitarea unui stat membru, poate, în primii trei ani de la intrarea în

vigoare a Tratatului de Aderare, s ia msurile necesare i s specifice condiiile de aplicare a

acestora. Acestea pot lua forma unor suspendri temporare de la aplicarea prevederilor relevante

i a deciziilor în relaiile dintre un nou stat membru i oricare alt stat membru, f r a prejudicia

continuarea cooperrii judiciare strânse. Principiile de aplicare i condiiile de activare sunt

aceleai ca la pct. 2.

6. Aderarea României la UE

România i-a depus candidatura pentru intrarea în UE la 22 iunie 1995, iar negocierile

pentru aderarea au fost lansate oficial la 15 februarie 2000.

Întrucât în anul 2000 României nu i s-a permis deschiderea a mai mult de 9 capitole din

13 câte solicitase, autoritile au luat msura înfiinrii unor organisme care s se ocupe în mod

exclusiv de procesul integrrii. Astfel, a fost creat Ministerul Integr rii Europene i Delega ia Na ional pentru Negocierea Ader rii României la UE (format din delegaii sectoriale

corespunztoare fiecrui capitol de negociere, copreedinii acestora i adjuncii efului

Delegaiei Naionale). Acest fapt a permis accelerarea procesului de negociere, trecându-se de la

capitolele uoare la cele dificile (precum libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i

capitalurilor), ajungându-se ca la sfâritul lui 2001 s se trimit la Bruxelles documente de poziie


34/81

33

pentru toate cele 29 de capitole de negociere. A urmat apoi un întreg ir de deschideri i închideri

provizorii de capitole, ultimele dou (Concurena i Justiia i afacerile interne) fiind închise

provizoriu la 8 decembrie 2004.

Pe 25 aprilie 2005, la Luxembourg (la Abaia Neumünster), România a semnat Tratatul

de aderare la UE.În afar de clauzele valabile pentru statele devenite membre în ultimul val, în cazul

României i Bulgariei, din cauza întârzierilor înregistrate de aceste state în procesul de integrare,

UE a mai introdus o clauz specific i una valabil doar pentru România:

1. Clauza de salvgardare specific (valabil pentru România i Bulgaria): dac în urma

monitorizrii de ctre Comisie a angajamentelor asumate de cele dou state i, în special, a

Rapoartelor de monitorizare rezult clar c stadiul adoptrii i implementrii acquis-ului indic

riscul c acestea nu sunt pregtite s fac fa condiiilor de stat membru de la data aderrii

(ianuarie 2007), Consiliul, acionând în unanimitate i pe baza unei recomandri a Comisiei,

poate decide amânarea datei de aderare cu un an, pân în ianuarie 2008.

2. Clauza de salvgardare valabil doar pentru România putea duce la amânarea cu un

an a datei aderrii, pentru 1 ianuarie 2008, dac nu se respectau angajamentele pentru capitolele

Concuren i JAI. Clauza poate fi activat cu majoritate calificat din Consiliu.


35/81

34

CAPITOLUL V

Instituiile Uniunii Europene

Instituii comuneConsiliul European, Consiliul de Minitri,Comisia, Parlamentul, Curtea de Justiie,

Tribunalul de Prim Instan, Curtea de Conturi

Instituii complementare1. Consultative:– Comitetul economic i social – Comitetul de Regiuni – Comitetul consultativ al CECO2. Organisme de gestiune specializate– Banca European de Investi ii – Agen ia de Aprovizionare Euratom3. Mediatorul european

Cooperri politiceinstituionalizate

1. Politica Extern ide Securitate

Comun (PESC);2. Politica Justiiei ia Afacerilor Interne(PJAI).

1. Instituii comune

1. Consiliul European

Consiliul European este o instan interguvernamental ce a fost exterioar sistemului de

instituii al Comunitilor pân la semnarea TUE.

Componen: efii de state i de guverne ai statelor membre, însoii de ctre minitrii de

externe. Viitoarea Constituie aduce modificri eseniale în structura i funcionarea Consiliului

European. Din acesta vor mai face parte un preedinte propriu i preedintele Comisiei. De

asemenea, la lucrrile sale va participa i Ministrul afacerilor externe al Uniunii.

Preedintele va fi ales de ctre CM cu majoritate calificat pentru o durat de doi ani i

jumtate (cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singur dat), timp în care nu va putea exercita

un mandat naional. Prerogativele funciei vor fi aceleai ca în prezent, la ele adugându-se

reprezentarea extern a Uniunii în probleme referitoare la PESC, f r s aduc atingere

competenelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.

Mod de lucru: summit -urile (întâlnirile la nivel înalt) ce au loc de dou ori pe an (cele

ordinare) i de câte ori este nevoie (cele extraordinare). Tratatul constituional prevede întâlniri

trimestriale. Ele se desf oar sub preedinia efului de stat sau de guvern al statului membru


36/81

35

care deine în momentul respectiv preedinia CM. Deciziile sale vor fi luate prin consens, cu

excepia cazului în care Constituia prevede altfel.

La încheierea acestora, el prezint Parlamentului un raport i, de asemenea, un raport

anual.

El s-a constituit pe existena unei practici, aceea a întâlnirilor la vârf (a summit -urilor) ce au urmatsemnrii Tratatelor de la Roma, în cadrul crora efii de state i de guverne stabileau bilanuri aleconstruciei europene. Aceste întâlniri nu aveau o dat fix, iar rezultatele lor nu aveau for juridic, fiinddoar angajamente politice. Pentru a eficientiza aceste summit-uri, la propunerea lui Giscard d' Estaing, peatunci preedinte al Franei, în decembrie 1974, la Paris, ele au devenit Consilii Europene.TUE accentueaz rolul oficial al Consiliul European: „Consiliul European – se stipuleaz în Art. D al Dispozi iilor comune – impulsioneaz dezvoltarea Uniunii i stabilete orientrile politice generalenecesare acestei dezvoltri”. Constitu ia UE îl va transforma dintr-un cadru f r fora unei instituii, în carefactorii de decizie ai statelor membre se întâlnesc pentru a dezbate probleme eseniale vitalizriiconstruciei europene, într-o instituie care va trasa coordonatele politicii europene. Datorit rolului su demotor al dezvoltrii structurilor europene, Consiliul European a devenit, dup expresia lui Cartou,„guvernmântul politic al Uniunii”.

Acest Consiliu a influenat negocierile de aderare a Marii Britanii la Comunitate i impunerea SistemuluiMonetar European. Membrii si au inspirat Carta alb a dezvolt rii Pie ei Comune pân în 1992 –publicat în 1985 – document ce nu putea fi elaborat de CM, pentru c minitrii nu aveau o percepie a întregului. Aceast Cart este documentul ce a dus, alturi de altele, la modificarea TCEE prin AUE.

2. Consiliul de Minitri (Consiliul sau CM)

Componena: minitrii de resort sau reprezentanii acestora.

Funcii: legislativ i executiv; modalitatea de exercitare a atribuiilor fiind atât votul

unanim, cât i cel majoritar, la propunerea Comisiei i cu acordul Parlamentului. Atunci când,pentru adoptarea unui act al Consiliului, e necesar o majoritate calificat, voturile au ponderi

diferite.

Funcionare: întrunirile CM au loc lunar, în urma convocrii de ctre preedintele în

exerciiu, cele mai frecvente reuniuni fiind pe domeniile: agricultur, economic-financiar i

afaceri externe. Lucrrile fiecrei sesiuni sunt pregtite de Comitetul Reprezentan ilor

Permanen i (COREPER), Secretariat i alte grupuri de lucru. Procesul de elaborare a politicilor

specifice depinde de negociere i de angajamentul comun în îndeplinirea obiectivelor.

Preedinia se deine pe rând, pe o perioad de 6 luni, exercitându-se în sistem troic

(asociind preedinii care prsesc cu cei care vor prelua preedinia), fapt ce asigur în

permanen prezena la conducere a unui stat puternic. La începutul fiecrui mandat, preedintele

trebuie s-i publice programul.

Odat cu TUE, s-au înregistrat unele modificri în maniera de lucru a CM, cea mai

important fiind modalitatea de vot: faptul c unanimitatea a lsat loc majoritii calificate (de


37/81

36

2/3) permite deblocarea procesului de decizie. În cazul extinderii Uniunii la 27 de membri, când

totalul de voturi va fi de 345, pentru realizarea majoritii calificate este necesar obinerea a 255

de voturi, adic 73,91%, aparinând la 51% dintre statele membre, reprezentând 62% din

populaia Uniunii. Pentru a nu dezavantaja statele mari, în condiiile extinderii, când numrul

statelor mici i mijlocii va crete, în UE extins acestea vor avea 170, iar cele mici 173 de voturi.Chiar când este aplicat, unanimitatea nu are valabilitate mai mult de dou etape în

procedura de decizie, dup care se aplic majoritatea. Apoi, nu toate dispoziiile cer unanimitatea;

dup Tratatul de la Nisa, aceasta s-a pstrat doar pentru autorizarea unor mijloace financiare

nestatutare, pentru hotrârile din domeniul PESC sau pentru modificarea Tratatului.

Abandonarea majoritii nu a fost lipsit de dificulti: statele mari, susintoare ale unanimitii, au blocatreducerea pragului de constituire a majoritii calificate, susin

Date post:	05-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	lavinia-roxana
View:	234 times
Download:	0 times

S Bocancea, Institutii Politice Europene

Documents