Cursuri 1,2,3,4,5,6,7 Institutii Politice Sem II

INSTITUŢII POLITICELector univ. dr. av. Tudor ONIGA

Cursurile nr. 1,2,3,4,5,6,7 – sem.II

Curs nr. 1

DEMOCRAŢIA CONSTITUŢIONALĂ ÎN ROMÂNIA

STATUL este o persoană publică morală, titulară de prerogative şi responsabilităţi limitate prin

lege, o entitate juridică complexă, distinctă şi permanentă.

Statul este totalitatea populaţiei fixate pe un anumit teritoriu, asupra căreia se exercită o autoritate

publică exclusivă şi suverană prin prerogativele acesteia.

*Elementele constitutive ale statului român: I. Naţiunea

II. Teritoriul

III. Autoritatea politică exclusivă sau suverană

I.NAŢIUNEA

Populaţia este un element definitoriu al unui stat, deoarece un teritoriu fără populaţie nu poate

constitui un stat.

Populaţia este întotdeauna eterogenă şi fluctuantă, fiind alcătuită în majoritate de cetăţeni români,

dar şi de cetăţeni străini sau persoane fără cetăţenie (apatrizi).

Ceea ce asigură însă stabilitate şi permanenţă, distinctibilitate statului român este naţiunea.

Naţiunea nu trebuie privită ca un fenomen exclusiv etnic sau biologic, ci reprezintă mult mai mult,

fiind rezultatul unui proces istoric îndelungat, având la bază comunitatea de origine etnică, biologică, de

limbă, de cultură, de aspiraţie şi în special un trecut istoric comun al celor care alcătuiesc poporul român.

Prin urmare, statul român este un stat naţiune, fiind consacrat astfel în chiar art. 1 din

Constituţia României, unde se prevede că România este un stat naţional.

Sentimentul naţional este şi va trebui să fie străin ideii de şovinism, dimpotrivă, sentimentul

naţional presupune: ocrotirea minorităţilor de orice fel;

eliminarea oricăror discriminări;

asigurarea şi garantarea în drepturi a tuturor cetăţenilor;

solidaritatea şi coeziunea celor ce alcătuiesc poporul român;

Populaţia îşi găseşte reflectarea în domeniul dreptului constituţional sub aspectul cetăţeniei.

►Cetăţenia

1

INSTITUŢII POLITICE Simplist spus, cetăţenia reprezintă legătura sau apartenenţa unei persoane la un anumit stat.

Cetăţenia reprezintă însă, cu mult mai mult decât o simplă relaţie de apartenenţă.

Definiţie: CETĂŢENIA este acea situaţie juridică rezultată în urma unor raporturi juridice, ce se

stabilesc între o persoană fizică şi statul român, situaţie juridică caracterizată prin plenitudinea drepturilor

şi obligaţiilor specifice consfiinţite prin Constituţie şi legi.

Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde prin lege organică,

conform art. 5 alin. 1 din Constituţie.

!!! Legea 21/1991 reglementează cetăţenia română.

Cetăţenia este o instituţie juridică complexă, ce nu aparţine în totalitate niciunei ramuri de drept prin

urmare, nici dreptului constituţional.

Afirmăm însă că, cetăţenia este şi o instituţie juridică aparţinătoare dreptului constituţional, motivate

pe următoarele argumente:

1. Statul român pe temeiul suveranităţii sale, stabileşte statutul juridic al cetăţenilor săi.

2. Numai cetăţenii români pot participa la exercitarea puterii în România în una dintre formele

instituţionalizate ale democraţiei directe (referendum) sau ale democraţiei reprezentative

(alegeri).

● Natura juridică a cetăţenilor:

Doctrina juridică consemnează mai multe opinii, în ceea ce priveşte natura juridică a cetăţeniei.

Toate sunt controversate şi prezintă avantaje şi dezavantaje:

De la opinia conform căreia, cetăţenia este un raport politicojuridic de supuşenie, o legătură între o

persoană fizică, un bun sau mai multe bunuri cu un anumit stat, un raport contractual, un statut personal la

opinia îmbrăţişată de legiuitorul român conform căreia, cetăţenia este în fapt şi în drept un raport juridic,

sumă a drepturilor şi obligaţiilor reciproce între o persoană fizică şi un anumit stat.

►Principii care stau la baza reglementării cetăţeniei române:

1. Egalitatea între cetăţeni.

2. Dobândirea cetăţeniei române se face de regulă, pe baza legăturii de sânge. (ex.: la anglosaxoni,

ius dacii exista şi legătura locului naşterii)

3. Nicio discriminare nu este admisă între părinţi cu privire la stabilirea cetăţeniei copilului lor minor,

pe baza legăturii de sânge.

4. În raport cu statul român, cetăţenia nu poate fi decât română.

5. Căsătoria nu are niciun efect asupra dobândirii sau pierderii cetăţeniei române.

2

INSTITUŢII POLITICE6. Pierderea cetăţeniei unuia dintre soţi, nu are niciun efect juridic asupra cetăţeniei celuilalt soţ sau

asupra copiilor lor minori.

7. Sunt şi rămân cetăţeni români, toţi cei care au dobândit cetăţenia română anterior intrării în vigoare

a Legii 21/1991.

8. Cetăţenia română nu poate fi retrasă celui care a dobândito prin naştere.

9. În situaţii expres şi limitativ arătate prin lege, cetăţenia copilului minor poate fi stabilită prin

acordul părţilor.

10. Parlamentul României poate acorda în anumite situaţii, cetăţenia română de onoare.

► Modalităţi de dobândire a cetăţeniei române

• există 2 modalităţi: 1. de drept

2. prin efectele unui act juridic

1. Dobândirea cetăţeniei române de drept

1.1) Naşterea adică un copil născut din părinţi cetăţeni români sau dacă cel puţin un părinte are cetăţenia

română, copilul dobândeşte de drept, prin naştere, cetăţenia română, indiferent de teritoriul pe care se

produce naşterea.

1.2) Minorul/Copilul găsit pe teritoriul României din părinţi necunoscuţi, dobândeşte cetăţenia română de

drept, ca efect al prezumţiei relative (poate fi răsturnată prin proba contrară), că cel puţin unul dintre

părinţi are cetăţenia română. *(prezumţia absolută nu poate fi răsturnată prin proba contrară).

2. Dobândirea cetăţeniei române prin efectele unui act juridic

¤ Există mai multe modalităţi:

2.1) prin adopţie

2.2) la cerere

2.3) prin schimbarea cetăţeniei părinţilor

2.4) prin hotărâre a Parlamentului României

2.1) Dobândirea cetăţeniei române prin adopţie

3

INSTITUŢII POLITICE• Copilul cetăţean străin sau apatrid, dobândeşte cetăţenia română prin adopţie, dacă adoptatorii

sau adoptatorul, în cazul în care adopţia se realizează de o singură persoană- sunt cetăţeni români.

• Dacă numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, atunci cetăţenia adoptatului, se stabileşte

de comun acord între părinţi.

• Dacă părinţii nu cad de acord asupra cetăţeniei copilului ce urmează a fi adoptat, cetăţenia va fi

stabilită de către instanţa competentă să încuviinţeze adopţia, raportat exclusiv la interesele adoptatului.

• Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.

2.2) Dobândirea cetăţeniei române la cerere

A.) Când solicitantul cererii de acordare a cetăţeniei române este un cetăţean străin sau apatrid, care

nu a avut în trecut cetăţenie română.

B.) Solicitantul este cetăţean străin sau apatrid, dar care a avut anterior cetăţenia română, pierzândo

însă din cvari-motive (redobândirea cetăţeniei române);

2.2.A. Cetăţenia română se dobândeşte la cerere, de către un cetăţean străin sau apatrid,

care nu a avut în trecut cetăţenie română, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

a) sa născut şi domiciliază la data cererii pe teritoriul României sau dacă nu sa născut, domiciliază în

mod constant în condiţiile legii, de cel puţin 8 ani pe teritoriul României, iar dacă este căsătorit cu o

persoană de cetăţenie română şi convieţuieşte cu aceasta de cel puţin 5 ani de la data încheierii căsătoriei.

b) dovedeşte prin comportament, acţiune şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau

sprijină acţiuni îndreptate împotriva siguranţei naţionale şi a ordinii de drept şi declară că nici în trecut nu

a întreprins asemenea acţiuni.

c) are cel puţin 18 ani împliniţi la data cererii.

d) are mijloace legale de subzistenţă în România pentru un trai decent.

e) are un comportament bun în societate, nefiind condamnat în ţară sau străinătate pentru vreo

infracţiune, carel face nedemn de a deveni cetăţean român.

f) cunoaşte limba română şi posedă cunoştinţe minime de cultură şi civilizaţie românească pentru a se

putea integra în viaţa socială.

g) cunoaşte Constituţia României şi Imnul naţional.

● Termenele de 8 şi 5 ani pentru dobândirea cetăţeniei române

4

INSTITUŢII POLITICE → pot fi reduse la jumătate în următoarele 4 situaţii:

1. Solicitantul este o personalitate recunoscută la nivel naţional.

2. Solicitantul este un cetăţean membru al unui stat din cadrul U.E.

3. Solicitantul are statutul de refugiat, conform legislaţiei în vigoare.

4. Solicitantul a investit în România cel puţin 1 milion de Euro.

Dacă solicitantul se află în afara teritoriului României pe o perioadă mai mare de 6 luni întrun

an calendaristic, atunci acel an nu se ia în calcul la termenele de 8 şi 5 ani.

2.2.B. Redobândirea cetăţeniei române

Un cetăţean străin sau apatrid, care a avut în trecut cetăţenia română, dar a pierduto din cvari-

motive, poate solicita redobândirea ei, precum şi descendenţii ei până la gradul II inclusiv, dacă

îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctele b), c), d) şi e).

• Cetăţeanul străin sau apatrid poate săşi păstreze şi cetăţenia străină şi domiciliul în străinătate sau

domiciliul în România.

• Foştii cetăţeni români, care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau adopţie, dar au pierduto

fără voia lor sau din motive neimputabile lor, precum şi descendenţii până la gradul III inclusiv, pot

solicita redobândirea cetăţeniei, dacă îndeplinesc condiţiile de la punctele b), c) şi e).

• Solicitanţii pot păstra cetăţenia străină şi domiciliul în străinătate sau domiciliul în România.

• Redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi, nu are niciun efect juridic asupra celuilalt soţ

sau a copiilor lor minori.

2.3) Dobândirea cetăţeniei române prin schimbarea cetăţeniei părinţilor

• Copilul cetăţean străin sau apatrid dobândeşte cetăţenia română odată cu părinţii săi, care au

dobândito la cerere.

• Dacă numai unul dintre părinţi a dobândit cetăţenia română, cetăţenia copilului lor minor se

stabileşte prin acordul de voinţă al acestora.

• Dacă părinţii nu cad de acord asupra cetăţeniei române a copilului lor minor, cetăţenia va fi

stabilită de către tribunalul de pe raza teritorială a domiciliului minorului, exclusiv în funcţie de interesele

minorului.

• Minorului care a împlinit 14 ani i se cere consimţământul.

2.4) Dobândirea cetăţeniei române prin Hotărâre a Parlamentului României

5

INSTITUŢII POLITICE Parlamentul României poate acorda cetăţenia română de onoare, unei persoane care a adus servicii

deosebite statului român şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nicio formalitate.

● Cetăţenia română de onoare

* conferă titularului aceleaşi drepturi ca şi a oricărui cetăţean român, cu excepţia: dreptului de a alege şi

de a fi ales sau de a ocupa funcţii publice de autoritate.

►Procedura acordării cetăţeniei române:

● Acordarea cetăţeniei române la cerere sau redobândirea ei, se face prin ordin al preşedintelui

Agenţiei Naţionale pentru Cetăţenie (A.N.C.), la propunerea motivată a Comisiei pentru Cetăţenie din

cadrul acestei agenţii.

Cererea de acordare a cetăţeniei române sau de redobândire a ei se formulează în scris, în limba

română şi se depune personal sau de către împuternicit, cu procură legală şi autentică la comisie.

Solicitanţii cu domiciliul în străinătate, depun cererile la Misiunile diplomatice sau Oficiile

consulare ale României din statul de reşedinţă. Acestea sunt obligate ca în cel mai scurt termen, să

transmită cererile către comisie.

● !!! În situaţia în care, comisia constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea

cetăţeniei române sau redobândirea ei, va înainta un raport scris şi motivat, preşedintelui A.N.C., cu

propunerea de respingere a cererii.

→ Preşeditele A.N.C. prin ordin, respinge cererea, o nouă cerere putând fi realizată după trecerea a cel

puţin 6 luni de la ultima respingere. Ordinul de respingere se comunică de îndată solicitantului, prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

→ În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul poate ataca ordinal la Tribunalul Bucureşti -

Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal. Hotărârea Tribunalului Bucureşti poate fi atacată cu recurs,

la Curtea de Apel Bucureşti Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

* Hotărârea Curţii de Apel este irevocabilă!

● Când comisia constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei

române, întocmeşte un raport către preşedintele A.N.C., cu propunerea de acordare a cetăţeniei române.

→ Preşedintele A.N.C., prin ordin, acordă cetăţenia română, ordinal, fiind comunicat de îndată

solicitantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

→ În termen de 3 luni de la data comunicării, solicitantul trebuie să depună jurământul de credinţă faţă de

statul român.

6

INSTITUŢII POLITICE→ Nedepunerea jurământului în termenul arătat din motive imputabile solicitantului, atrage după sine

încetarea efectelor ordinului de acordare a cetăţeniei române.

!!!* Data depunerii jurământului faţă de statul român, reprezintă data dobândirii cetăţeniei române.

→ După depunerea jurământului în faţa ministrului Justiţiei şi a preşedintelui A.N.C., se eliberează

certificatul cetăţeniei române.

→ De la regula, conform căreia cetăţenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului,

-există 2 excepţii, !!!când cetăţenia română se dobândeşte de la data emiterii ordinului, de către

preşedintele A.N.C.

Excepţii: 1) Când celui căruia i sa acordat cetăţenia română decedează, între momentul emiterii ordinului

şi data stabilită pentru depunerea jurământului.

2) Când solicitantul suferă de un handicap permanent sau o boală cronică, carel pune în

imposibilitatea depunerii jurământului.

► Dovada cetăţeniei române:

• Se face cu C.I., B.I., paşaport sau certificat de cetăţenie.

• Dovada cetăţeniei pentru minorul până la 14 ani, se face cu certificatul de naştere, însoţit de C.I., B.I:,

ori paşaportul unuia dintre părinţi.

► Pierderea cetăţeniei române:

• Se realizează exclusiv, prin efectele unui act juridic.

Modalităţi:

1. Retragerea cetăţeniei române.

2. Aprobarea renunţării la cetăţenia română.

3. Adopţia.

4. Încredinţarea minorului.

5. Stabilirea filiaţiei minorului.

1) Retragerea cetăţeniei române

*Cetăţenia română se poate retrage unui cetăţean român, dacă se află întruna dintre următoarele

situaţii:

1.1. Aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave, prin care vatămă interesele statului român

sau prestigiul României în lume.

7

INSTITUŢII POLITICE1.2. Aflată în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat străin, cu care România este în

stare de război sau a rupt relaţiile diplomatice.

1.3. A dobândit cetăţenia română în mod fraudulos.

1.4. Este cunoscută ca având legături cu organizaţii teroriste sau le sprijină în vreun fel, ori a săvârşit

acte care pun în pericol siguranţa naţională şi statul de drept.

!!!*Cetăţenia română nu poate fi retrasă celui care a dobândito prin naştere!

Retragerea cetăţeniei române nu are nicio consecinţă juridică asupra celuilalt soţ sau a copiilor lor minori

(act intuitu personae).

2) Aprobarea renunţării la cetăţenia română

Pentru motive temeinice se poate renunţa la cetăţenia română, dacă solicitantul îndeplineşte

următoarele condiţii:

1. Are cel puţin 18 ani.

2. Nu este învinuit sau inculpat întro cauză penală sau nu are de executat o pedeapsă penală.

3. Nu are debite către statul român ori, persoane fizice sau juridice sau având astfel de debite, le

achită sau prezintă garanţii corespunzătoare că le va achita.

4. A dobândit o cetăţenie străină, ori a solicitat dobândirea cetăţeniei străine şi are asigurări

corespunzătoare că o va dobândi.

Curs nr. 2

Renunţarea la cetăţenia română, când unul dintre soţi nu are nicio influenţă juridică

asupra celuilalt soţ sau a copiilor lor minori

3) Adopţia

→ Copilul minor, cetăţean român, pierde cetăţenia prin adopţie, dacă adoptatorii sau adoptatorul, când

adopţia se realizează de o singură persoană, sunt cetăţeni străini;

→ Minorul pierde cetăţenia română la cererea expresă a adoptatorului, în conformitate cu legislaţia

naţională a acestora.

→ Minorului care a împlinit 14 ani i se cere consimţământul.

8

INSTITUŢII POLITICE 4) Prin încredinţarea minorului

Minorul cetăţean român, încredinţat prin hotărâre judecătorească definitivă, părintelui care a renunţat la

cetăţenia română şi are domiciliul în străinătate, pierde cetăţenia română, dar numai cu acordul celuilalt

părinte.

5) Stabilirea filiaţiei

Copilul găsit din părinţi necunoscuţi, pe teritoriul României şi care a dobândit astfel cetăţenia

română, prezumat pe faptul că, cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean român, pierde cetăţenia română,

dacă sa stabilit filiaţie faţă de ambii părinţi şi aceştia sunt cetăţeni străini sau faţă numai de unul dintre

părinţi, cetăţean străin, celălalt părinte fiind necunoscut.

►Procedura pierderii cetăţeniei române

→ Pierderea cetăţeniei române prin retragere sau aprobare a renunţării, are loc prin ordin al preşedintelui

A.N.C., la propunerea motivată a Comisiei pentru cetăţenie.

→ Ordinul preşedintelui A.N.C. se comunică prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, celui

care i se retrage cetăţenia română sau celui care a solicitat renunţarea la cetăţenie.

→ Ordinul poate fi contestat în termen de 15 zile de la comunicare în aceleaşi condiţii ca şi la dobândirea

cetăţeniei.

→ Data pierderii cetăţeniei române este data ordinului preşedintelui A.N.C.

Celui care a pierdut cetăţenia română i se eliberează o adeverinţă în acest sens.

►Drepturi specifice condiţiei de cetăţean român:

1. Dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale statului român.

2. Dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat.

3. Numai cetăţenii români pot ocupa funcţii publice civile sau militare.

4. Dreptul de a dobândi şi de a păstra cetăţenia română.

5. Dreptul la informare.

►Obligaţiile specifice condiţiei de cetăţean român:

1. Fidelitatea faţă de ţară (conform Constituţiei este sacră).

2. Apărarea ţării.

9

INSTITUŢII POLITICE II. TERITORIUL

Este acea parte a Globului pământesc format din soluri, subsoluri, spaţiul acvatic şi coloana de aer de

deasupra solului şi a spaţiului acvatic, asupra cărora statul îşi exercită suveranitatea deplină şi exclusivă.

►Funcţiile teritoriului:

1. Teritoriul permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state.

2. Teritoriul reprezintă simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale.

3. Teritoriul determină întinderea şi prerogativele puterii publice, suveranitatea şi independenţa

acesteia.

►Elementele teritoriului României:

1. Solul ca cel mai important element al teritoriului - este format din uscatul asupra căruia statul român

îşi exercită suveranitatea deplină şi exclusivă.

2. Subsolul este format din stratul aflat imediat dedesubtul solului, asupra căruia statul român are

drepturi exclusive.

3. Spaţiul acvatic este format din apele râurilor, apelor canalelor, apelor porturilor, precum şi fâşia de

mare adiacentă ţărmurilor, având o lăţime de 12 mile marine, numită mare teritorială.

Limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale, constituie frontiera de stat maritimă a

României.

4. Platoul continental este format din solul şi subsolul mării adiacente coastelor, dar situată dincolo de

marea teritorială, până la o adâncime de cel mult 200 m.

5. Zona contiguă este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale, având o lăţime de 12 mile marine,

calculată de la limita exterioară a mării teritoriale.

6. Spaţiul aerian este coloana de aer deasupra solului şi spaţiului acvatic, până la limita inferioară a

spaţiului cosmic.

►Delimitarea teritoriului

Se face prin frontiere, care sunt linii reale sau imaginare, trasate prin diferite puncte ale Globului

pământesc pentru a delimita teritoriul unui stat.

Frontiere: terestre, aeriene, fluviale şi maritime.

10

INSTITUŢII POLITICE ● Clasificarea frontierelor:

1. Frontiere orografice cele trasate cu ajutorul formelor de relief.

2. Frontiere geometrice cele trasate prin linii drepte între diferite puncte.

3. Frontiere astronomice cele trasate cu ajutorul meridianelor şi paralelelor.

►Organizarea teritoriului

• din punct de vedere administrativ, teritoriul României este organizat în comune, oraşe şi judeţe.

Def.: Prin organizarea administrativteritorială se înţelege delimitarea teritoriului în unităţi

administrativteritoriale, în scopul situării autorităţilor publice locale şi a instanţelor judecătoreşti,

precum şi în scopul aplicării principiilor autonomiei locale şi a descentralizării serviciilor publice.

►Autoritatea politică exclusivă sau suverană

→ Este o formă superioară de organizare socială, care împreună cu naţiunea şi teritoriul concură la

identitatea statului român.

→ Este instituţionalizată, impersonală atribute, care conferă statului: permanenţă, stabilitate, astfel

încât orice modificare a puterii politice nu are nicio influenţă asupra continuităţii şi permanenţei statului

român.

Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor

►Principiile care stau la baza reglementării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor:

1) Cetăţenii beneficiază de toate drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie şi legi , dar au şi

obligaţiile stipulate de acestea.

2) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ceea ce

înseamnă că, situaţiilor juridice egale le corespunde un tratament juridic egal, iar situaţiilor juridice

diferite tratamentul este diferit.

3) Nimeni nu e mai presus de lege - înseamnă subordonarea tuturor subiectelor de drept legii, indiferent

de calitatea lor, în contextul în care, exercitarea drepturilor şi libertăţilor şi îndeplinirea îndatoririlor au

loc în ambianţa statului de drept.

4) Dispoziţiile Constituţiei României cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului

- vor fi interpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia universală a omului şi cetăţeanului, cu

pactele şi tratatele internaţionale în materia dreptului omului, la care România este parte.

11

INSTITUŢII POLITICE → Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului, la

care România este parte şi dreptul intern, vor avea prioritate în aplicare dispoziţiile internaţionale sau

normele de drept internaţionale, cu excepţia cazului în care: Constituţia României sau legile interne

conţin clauze mai favorabile.

5) Accesul liber la justiţie este un drept fundamental al României, care nu poate fi îngrădit de nicio lege

şi căruia îi corespunde obligaţia corelativă din partea instanţelor judecătoreşti de a se pronunţa

asupra cererii formulate în justiţie.

6) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti poate fi restrâns, numai dacă este necesar şi doar

prin lege, în următoarele situaţii:

pentru asigurarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice;

pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale;

pe perioada instrucţiei penale;

pentru înlăturarea consecinţelor unei calamităţi naturale, a unui dezastru sau a unui sinistru

deosebit de grav.

* Restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate opera numai dacă:

1. Restrângerea este prevăzută expres de lege.

2. Nu are caracter discriminatoriu.

3. Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinato.

4. Restrângerea nu poate duce la desfiinţarea dreptului sau libertăţii restrânse.

7) Cetăţenii români, străini şi apatrizi trebuie săşi exercite drepturile şi libertăţile fundamentale cu bună

credinţă, respectând drepturile şi libertăţile celorlalţi.

8) Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt prerogative recunoscute şi garantate

constituţional.

9) Există principii care vizează în mod direct răspunderea penală.

Ex.: Principiul prezumţiei de nevinovăţie

10) Cetăţenii români beneficiază de dreptul la protecţie din partea statului român, când se află în afara

teritoriului.

11) Cetăţenii străini şi apatrizi se bucură pe teritoriul României de toate drepturile şi libertăţile, pe care

le au şi cetăţenii români, cu excepţia:celor specifice condiţiei de cetăţean român.

12

INSTITUŢII POLITICE

Clasificarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale

● Clasificarea drepturilor şi libertăţilor:

I. Drepturi şi libertăţi care ocrotesc fiinţa umană ca entitate biologică.

II. Drepturi şi libertăţi care ocrotesc persoana şi viaţa ei socială.

I. Drepturi şi libertăţi care ocrotesc fiinţa umană ca entitate biologică

1. Dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică.

2. Dreptul individului de aşi întemeia o familie.

3. Dreptul oricărei persoane la protecţia vieţii sale intime, familiale sau private

II. Drepturile şi libertăţile care ocrotesc persoana şi viaţa ei socială

1. Drepturi ale persoanei

2. Drepturi ale colectivităţilor de persoane

1. Drepturi ale persoanei se subclasifică în:

1.a. Drepturi ale persoanei sub aspectul apartenenţei sale la statul român este vorba de drepturile

specifice condiţiei de cetăţean român;

1.b. Drepturi ale persoanei sub aspectul apartenenţei sale la viaţa socială, indiferent de calitatea de

cetăţean român, străin sau apatrid, pe care o are.

● aceste drepturi sunt mai numeroase:

1.b1) libertatea individului şi siguranţa persoanei

1.b2) dreptul la apărare

1.b3) inviolabilitatea domiciliului

1.b4) secretul corespondenţei

1.b5) libertatea conştiinţei

1.b6) libertatea de exprimare

1.b7) libertatea economică

1.b8) dreptul la învăţătură

1.b9) dreptul la cultură

1.b10) dreptul la sănătate

1.b11) dreptul la un mediu sănătos

13

INSTITUŢII POLITICE 1.b12) dreptul la un trai decent

1.b13) dreptul copiilor şi tinerilor de a se bucura de o protecţie specială din partea statului român

1.b14) dreptul persoanelor cu dizabilităţi la o protecţie specială din partea statului român

1.b15) dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii

1.b16) dreptul la grevă, care poate fi exercitat numai pentru apărarea intereselor profesionale, sociale şi

economice ale salariaţilor

1.b17) dreptul de proprietate

1.b18) dreptul la moştenire

1.b19) dreptul de petiţionare, care poate fi tradus prin faptul că, orice persoană se poate adresa

autorităţilor publice centrale sau locale, prin petiţii formulate numai în numele semnatarului.

1.b20) dreptul unei persoane vătămate întrun drept al său, de către o autoritate publică este garantat prin

instituirea sistemului contenciosului administrativ şi a răspunderii statului.

1.b21) dreptul la azil

1.b22) dreptul cetăţenilor străini şi apatrizilor la protecţia statului român, atunci când se află pe teritoriul

României

2. Drepturi ale colectivităţilor de persoane

♦ Libertatea întrunirilor

♦ Dreptul de asociere

Libertatea întrunirilor

cetăţenii sunt liberi să participe la mitinguri, demonstraţii şi procesiuni sau alte asemenea întruniri cu

condiţia ca acestea să fie organizate, să se desfăşoare în mod paşnic, fără arme.

Dreptul la asociere

cetăţenii sunt liberi să se asocieze în partide politice, sindicate, patronate sau orice alt tip de asociaţii, care

nu trebuie să aibă un caracter secret şi săşi desfăşoare activitatea în conformitate cu legislaţia din

România.

*Nu pot face parte din partidele politice:

Judecătorii Curţii Constituţionale

Avocatul / avocaţii poporului (şeful şi adjuncţii săi)

Magistraţii

Poliţiştii

Membri activi ai forţelor armate

unele categorii de funcţionari publici anume stabiliţi prin lege

14

INSTITUŢII POLITICE ●Exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale este condiţionată de:

a) respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi

b) respectarea drepturilor şi intereselor întregii colectivităţi

●Tehnicile juridice de reglementare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale se împart în:

a) Tehnici permisive adică tot ceea ce legea nu interzice este permis.

b) Tehnici preventive adică tot ceea ce legea permite este admisibil în condiţiile şi limitele stabilite

de aceasta.

►Îndatoririle / obligaţiile fundamentale ale cetăţenilor:

1. Fidelitatea faţă de ţară.

2. Apărarea ţării.

3. Respectarea Constituţiei, a supremaţiei şi a legii în România.

4. Contribuţia prin taxe şi impozite ale tuturor celor care obţin venituri în România şi care se

colectează la bugetul statului.

►Drepturi şi libertăţi ale individului

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

• sunt valori fundamentale ale oricărei persoane

• sunt inviolabile

* Pentru a fi viabile ele trebuie garantate!

►Garanţii ale respectării libertăţilor individului şi siguranţei persoanei:

a. percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane nu se poate face decât în condiţiile,

limitele şi cu procedura stabilită de lege;

b. reţinerea unei persoane nu poate dura mai mult de 24 de ore;

c. arestarea preventivă a unei persoane nu poate fi dispusă decât, de către judecător şi numai în

cadrul procesului penal;

d. arestarea preventivă a unei persoane în cursul urmăririi penale (cercetărilor penale, înainte

de rechizitoriu), nu poate depăşi 30 de zile, dar poate fi prelungită cu câte 30 de zile, fără ca

durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale să depăşească un termen

rezonabil oricum, nu mai mult de 180 de zile.

15

INSTITUŢII POLITICEe. În cursul judecăţii, instanţa este obligată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile să verifice

legalitatea şi temeinicia arestului preventiv. Dacă instanţa va constata că temeiurile care au

stat la baza măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, ori nu există temeiuri noi, care să le

justifice arestul preventiv, va pune de îndată în libertate pe cel arestat.

f. Încheierile de şedinţă cu privire la măsura arestului preventiv sunt supuse căilor de atac

prevăzute de lege.

g. Celui reţinut sau arestat i se aduce la cunoştinţă de îndată motivele reţinerii sau arestării în

limba pe care o cunoaşte, iar învinuirea în cel mai scurt timp. Învinuirea i se aduce la

cunoştinţă în mod obligatoriu în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu.

h. Până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în materie penală, orice persoană

beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

i. Nicio sancţiune privativă de libertate nu poate fi luată decât în cazul unui proces penal;

→Dreptul la libertatea individuală vizează libertatea fizică a persoanei.

→Dreptul la siguranţa persoanei vizează în plus şi protecţia acesteia faţă de ingerinţele arbitrare ale

autorităţii publice în spaţiul libertăţii persoanei şi vizează numai persoana fizică nu şi bunurile sale, ci

doar în raporturile cu statul nu şi cu particularii.

Curs nr. 3

Inviolabilitatea domiciliului

Domiciliul şi reşedinţa unei persoane sunt inviolabile, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate

pătrunde în acestea fără o învoire prealabilă.

► Există însă câteva excepţii de la principiul inviolabilităţii domiciliului şi anume:

1) Pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti.

2) Pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane.

3) Pentru apărarea siguranţei naţionale şi a ordinii publice.

4) Pentru prevenirea consecinţelor unei epidemii.

5) Acest drept (inviolabilitatea domiciliului) - implică şi protecţia împotriva percheziţiilor abuzive

astfel încât, acestea se pot desfăşura numai dacă:

a. percheziţiile sunt dispuse numai de către judecător.

b. percheziţiile pe timp de noapte sunt interzise, cu excepţia infracţiunilor flagrante;

16


ATRIBUTELE STATULUI ROMÂN

1) Stat suveran şi independent

2) Unitar şi indivizibil

3) Republican

4) De drept

5) Social

6) Pluralist

7) Democratic

1) România stat suveran şi independent

Suveranitatea reprezintă acea calitate a puterii publice, în virtutea căreia aceasta se poate

manifesta liber pe plan intern şi extern fără nicio ingerinţă din exterior.

Suveranitatea comportă 2 concepţii: a. Suveranitatea populară

b. Suveranitatea naţională

a. Suveranitatea populară reprezintă suma voinţei indivizilor, guvernanţilor rămânându-

le doar exerciţiul suveranităţii, aceştia fiind simpli mandatari ai alegătorilor.

♦ Forma de guvernământ este republica;

♦ Democraţia se realizează în mod direct;

♦ Mandatul parlamentarilor este unul imperativ, aceştia putând fi revocaţi din funcţie, de către cei

care iau ales.

b. Suveranitatea naţională aparţine deasemenea poporului, dar nu ca sumă a voinţei

indivizilor, ci ca o entitate abstractă numită naţiune.

voinţa poporului nu se exprimă în mod direct, ci prin reprezentare, reprezentanţii fiind toţi cei care

se bucură de o investitură populară (în urma alegerilor se aleg reprezentanţii parlamentari, consilierii

locali etc.).

suveranitatea este inalienabilă, imprescriptibilă, indivizibilă.

mandatul parlamentarilor este unul reprezentativ, ei neputând fi revocaţi din funcţie.

Concluzie: receptând avantajele celor 2 sisteme, Costituţia României consacră faptul că,

România este un stat suveran şi independent.

Aceasta înseamnă că:

17

INSTITUŢII POLITICE→ Titularul suveranităţii este poporul român.

→ Suveranitatea este: inalienabilă, imprescriptibilă, indivizibilă.

→ Suveranitatea este limitată sau relativă, prin însăşi legea fundamentală (Constituţia).

→ Poporul îşi exercită suveranitatea prin organele sale reprezentative şi prin referendum.

→ Mandatul parlamentarilor este unul reprezentativ, orice mandat imperativ fiind nul.

2) România stat unitar şi indivizibil

→ România este un stat unitar, adică un ansamblu unic de instituţii cu putere de decizie politică

şi juridică (există un singur parlament, un singur executiv, o singură autoritate judecătorească);

→ România este şi un stat indivizibil, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi divizat nici în tot,

nici în parte sau astfel spus, nu poate fi segmentat.

→ România are: o singură constituţie, un singur drept public şi privat.

→ Populaţia României este omogenă, fiind formată în majoritate din cetăţeni români.

→ Faptul că, România este împărţită în unităţi administrativteritoriale, nu înseamnă că acestea sunt

independente.

→ Cu toate că România este un stat unitar, nu conduce la ideea că centralizarea puterii este

absolută.

►Corectivele unei administraţii centralizate sunt: - deconcentrarea

- descentralizarea

Deconcentrarea este acel sistem administrativ, în care centralizarea puterii are loc prin persoane

interpuse. Prin deconcentrare, unele prerogative de la nivel central sunt transferate la nivel local prin

intermediul agenţilor administrativi locali (prefecţii); aceştia au o putere de decizie limitată, exclusiv

administrativă.

Descentralizarea presupune transferul unor prerogative administrative şi financiare de la nivelul

autorităţilor publice centrale, către autorităţile publice locale sau sectorul privat.

Descentralizarea poate fi: funcţională sau teritorială

→Înseamnă auto-administrare realizată prin intermediul autorităţilor autonomiei locale (primari,

consilii locale, preşedinţi de consilii judeţene, consilii judeţene.

Autonomia locală nu înseamnă independenţă, deoarece:

18

INSTITUŢII POLITICEa) unităţile administrativ-teritoriale nu se pot constitui în entităţi statale;

b) autorităţile autonomiei locale se constituie şi funcţionează numai în baza Legii 215/2001 –

legea administraţiei publice locale;

Autonomia locală, aşa cum este prevăzută ea de lege reprezintă:

a) dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a soluţiona şi gestiona toate

problemele publice în numele şi interesul colectivităţilor locale;

b) conferă autorităţilor publice locale, dreptul de a avea iniţiative în toate domeniile, cu excepţia

celor care sunt date în competenţa altor autorităţi.

c) competenţele şi atribuţiile autorităţilor locale sunt stabilite prin lege şi sunt cu câteva excepţii

depline şi exclusive.

3) România stat republican

*Forma de guvernământ a statului român este republica.

Prin REPUBLICĂ se înţelege acel sistem politic, în care funcţia de şef de stat nu este nici nici

ereditară şi nici viageră.

Formele pe care le cunoaşte republica sunt extrem de variate şi depind în principal de prerogativele

constituţionale ale Preşedintelui, dar şi de raporturile juridice între Preşedinte şi celelalte autorităţi publice

centrale (Guvern, Parlament, Curte Constituţională etc.)

Rezultă aşadar, regimuri politice de tip: prezidenţial, semiprezidenţial, parlamentar.

În România, avem dea face cu un regim politic mixt, rezultat al combinării diverselor elemente ale

regimurilor politice clasice.

Regimul politic mixt românesc se aseamănă cu regimul parlamentar, fără a se identifica cu acesta, în

care Parlamentul joacă un rol de frunte în arhitectura politică statală.

* Argumente în favoarea faptului că, România are un regim politic mixt:

1. Preşedintele României şi Parlamentul se aleg prin vot universal, egal, secret, direct şi liber

exprimat.

2. Preşedintele României desemnează un candidat la funcţia de primministru PM şi numeşte

Guvernul.

3. Preşedintele României poate în condiţiile stipulate în Constituţie să dizolve Parlamentul.

19

INSTITUŢII POLITICE4. Preşedintele României poate cere poporului săşi exprime voinţa prin referendum asupra unor

probleme de interes general.

5. Preşedintele României nu are drept de iniţiativă legislativă, decât în mod cu totul excepţional,

dar poate emite izolat şi acte normative.

6. Preşedintele României poate declara mobilizarea generală sau parţială a forţelor armate.

7. Preşedintele României poate institui starea de asediu sau de urgenţă.

4) România stat de drept

Prin stat de drept ca fundament al societăţilor politice şi civile, se înţelege întro formulare extrem

de condensată, subordonarea statului faţă de drept.

În acest sens, Constituţia României precizează că nimeni nu este mai presus de lege.

● STATUL DE DREPT presupune:

existenţa unei Constituţii ca statut al puterii;

subordonarea tuturor normelor juridice legii fundamentale (Constituţia);

organizarea şi exercitarea puterii, trebuie realizată numai în consonanţă cu Constituţia;

posibilitatea revizuirii Constituţiei;

consacrarea şi garantarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

► Garanţii prevăzute de Constituţia României în satisfacerea exigenţelor unui stat de drept:

1. Revizuirea Constituţiei României poate fi realizată doar în condiţiile şi limitele stabilite de legea

fundamentală, ceea ce presupune o adunare abilitată în acest scop şi o procedură specifică.

2. Existenţa unui sistem de control al constituţionalităţii legilor, înfăptuit de către Curtea

Constituţională.

3. Respectarea ierarhiei actelor juridice, adică conformitatea lor cu actele juridice, având o forţă

juridică superioară.

4. Restrângerea exerciţiilor unor drepturi sau libertăţi se face numai prin lege şi restrictiv, numai la

situaţiile prevăzute în Constituţie.

5. Justiţia trebuie să fie independentă şi imparţială.

6. Accesul liber la justiţie nu poate fi îngrădit de nicio lege.

20


6) România stat social

Constituţia României precizează că România este un stat social, ceea ce presupune intervenţia

statului în domeniul economic.

Literatura juridică împarte tehnicile de intervenţie ale statului d.p.d.v. economic

în 3 mari categorii:

1. Intervenţia directă şi exclusivă (constituirea Regiilor autonome).

2. Intervenţia directă şi concurentă (societăţi economice cu capital mixt publicprivat).

3. Promovarea unei economii concentrate, ce presupune intervenţia statului la antreprizele private sau

sindicate.

►Obligaţiile constituţionale ale statului român în materie socială:

a) Libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.

b) Protejarea intereselor naţionale în domeniile economic, financiar şi valutar.

c) Stimularea cercetării ştiinţifice naţionale.

d) Exploatarea resurselor naturale trebuie realizată numai în consonanţă cu interesul naţional.

e) Refacerea echilibrului ecologic şi protejarea mediului înconjurător.

f) Crearea condiţiilor necesare creşterii calităţii vieţii.

!!!Toate obligaţiile de mai sus prevăzute prin Constituţie sunt obligaţii de mijloace şi nu de rezultat!

Obligaţii de rezultat (ex.: încheierea unui contract o parte nuşi îndeplineşte obligaţiile); intervine şi

răspunderea juridică.

Obligaţii de mijloace nu atrage răspunderea juridică.

► Alte obligaţii stabilite prin lege în sarcina statului român în realizarea atributului social:

• Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului român.

• Elaborarea prin intermediul Ministerului Finanţelor a bugetului de stat şi a asigurărilor sociale de stat.

• Luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar.

• Asigurarea unui trai decent.

• Asigurarea protecţiei sociale a muncii.

• Protecţia copiilor şi a tinerilor.

• Protecţia persoanelor cu dizabilităţi.

6) România stat pluralist

21

INSTITUŢII POLITICE Sistematic spus, pluralismul întro societate democratică, ca opus al unanimismului, înseamnă

diversitate a ideilor, a conceptelor etc.

Pentru a ne afla în prezenţa unui stat pluralist, trebuie îndeplinite 2 condiţii:

a) toate ideile, conceptele etc. trebuie să fie licite.

b) să se aplice regula majorităţii în adoptarea deciziilor.

!!! Libertatea de exprimare în România nu poate aduce atingere demnităţii, onoarei, vieţii private

şi dreptului la propria imagine.

● Sunt interzise totodată: • defăimarea ţării, a naţiunii.

• îndemnul la războiul de agresiune, la ura de rasă şi naţională.

• cenzura de orice fel este interzisă.

Partidele politice trebuie să respecte suveranitatea, independenţa, ordinea de drept şi principiile,

care stau la baza statului de drept în România.

Partidele politice şi organizaţiile de orice fel, care prin scopurile ori activităţile lor încalcă

suveranitatea, independenţa, integritatea teritoriului şi principiile statului de drept vor fi declarate

neconstituţionale.

Sindicatele reprezintă de asemenea, o expresie a pluralismului în societatea românească, ele

desfăşurânduşi activitatea potrivit statutelor lor, conform legii pentru apărarea drepturilor şi promovarea

intereselor socioprofesionale ale salariaţilor.

Să se aplice regula majorităţii în adoptarea deciziilor, ceea ce nu înseamnă că, principiul

majorităţii este unul absolut, dimpotrivă, majoritatea indiferent de natura ei, trebuie să manifeste respect şi

toleranţă faţă de opiniile minorităţii pentru că, în sens contrar, sar ajunge la o dictatură a majorităţii, care

ar anula sensul pluralismului.

7) România stat democratic

* În general, democraţia presupune:

→ Exercitarea suveranităţii de către popor.

→ Asigurarea participării poporului la rezolvarea treburilor publice, prin sufragiul universal.

→ Descentralizarea administrativă, pluralismul social, controlul şi colaborarea între autorităţile publice,

aplicarea principiului majorităţii în adoptarea deciziilor.

→ Consacrarea şi garantarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În Constituţia României se prevede că, România este un stat democratic, următoarele dispoziţii

constituţionale fiind grăitoare în acest sens:

22

INSTITUŢII POLITICE1. Suveranitatea naţională în România aparţine poporului român.

2. Poporul român îşi exercită suveranitatea prin organele sale reprezentative şi prin referendum.

3. Autorităţile publice centrale îşi desfăşoară activitatea independent şi interdependent, în cadrul

aceluiaşi sistem.

4. Pluralismul constituie o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale în România.

5. Constituţia României consacră exhaustiv drepturile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

6. Constituţia României este supremă în arhitectura juridică a statului român.

SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL PUTERII

►Clasificarea sistemului instituţional al puterii:

1. În raport cu sursa autorităţilor publice, acestea pot fi:

a) reprezentative sau direct reprezentative

fac parte din această categorie: Parlamentul, Consiliile locale, judeţene, primari etc.;

b) derivate sau indirect reprezentative

fac parte din această categorie: toţi cei care sunt numiţi, investiţi sau desemnaţi, de către autorităţile

publice direct reprezentative sau de către autorităţile administrative ierarhic superioare.

Ex: Guvernul, Curtea Constituţională, Avocatul poporului, prefecţi.

2. În raport cu funcţia ce revine fiecărei autorităţi publice, distingem:

►Autoritatea: → legislativă

→ executivă

→ preşedenţială

→ constituită în Avocatul poporului

→ judecătorească

→ de jurisdicţie constituţională

3. În raport cu nivelul la care acţionează, autorităţile publice pot fi:

a. Centrale, care acţionează la nivel naţional: Parlament, Guvern, Curte Constituţională.

b. Locale, care acţionează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale .(Consiliul local, judeţean etc.)

23


Titularul suveranităţii poporul român

♦ În România, suveranitatea naţională aparţine poporului român.

♦ Poporul român îşi exercită suveranitatea prin organele sale direct reprezentative, constituite în urma

unor alegeri libere, corecte şi periodice, dar şi prin referendum.

Prin POPOR în sensul prezentelor dispoziţii constituţionale, nu trebuie să înţelegem totalitatea

locuitorilor teritoriului României, ci doar acea colectivitate de persoane, care au calitatea de cetăţeni

români şi participă în aceste condiţii la exprimarea voinţei naţionale.

Curs nr. 4

☼ În ceea ce priveşte organizarea poporului, problema trebuie privită sub 2 aspecte:

a. Organizarea juridică ce are la bază cetăţenia.

b. Organizarea politică se realizează prin intermediul partidelor politice sau formaţiunilor

politice.

Definiţie: CORPUL ELECTORAL - reprezintă totalitatea persoanelor fizice, care având calitatea de

cetăţeni români şi îndeplinind condiţiile pentru capacitate juridică şi aptitudine morală, participă în acest

sens, la exprimarea suveranităţii naţionale.

● Corpul electoral - este împărţit în:

• circumscripţii electorale la nivelul fiecărui judeţ,

• în circumscripţii electorale judeţene şi

• la nivelul Municipiului Bucureşti.

24


Formele de exercitare a suveranităţii

I. Votul şi eligibilitatea

II. Referendumul

I. Votul şi eligibilitatea

Definiţie: VOTUL este instrumentul juridic pentru investirea cu prerogative legale, a celor care alcătuiesc

unele dintre autorităţile publice.

● Caracteristicile votului Votul este:

a. Universal aparţinând deopotrivă femeilor şi bărbaţilor.

b. Egal aceeaşi forţă juridică fiind ataşată fiecărui buletin de vot.

c. Direct adică votul se exprimă nemijlocit, fără intermediari.

d. Secret cetăţeanul îşi exprimă votul în deplină intimitate şi independenţă;

e. Votul este liber exprimat/opţional/facultativ, adică cetăţeanul poate săşi exprime sau nu acest

drept.

►Condiţii pentru exercitarea dreptului de vot:

1) Cetăţenia

→ alegătorii trebuie să aibă calitatea de cetăţeni români pentru că, numai cetăţenii români pot participa

la exercitarea suveranităţii în România

2) Vârsta care trebuie să fie cel puţin de 18 ani împliniţi, inclusiv la data alegerilor.

→ această condiţie mai poartă denumirea de • capacitate electorală

• capacitate politică

• majoratul politic etc.

● Capacitatea electorală se caracterizează prin următoarele:

a. este egală, aceeaşi pentru toţi.

b. este legală, adică stabilită prin lege.

c. este intangibilă (de neatins).

d. este inalienabilă/ la ea nu se poate renunţa.

3) Aptitudinea morală, adică titularul dreptului de vot nu trebuie să fi fost condamnat printro hotărâre

judecătorească definitivă şi irevocabilă la pierderea drepturilor electorale.

25

INSTITUŢII POLITICE ● Eligibilitatea sau dreptul de a fi ales

- se exercită în principiu, în aceleaşi condiţii, cu câteva condiţii suplimentare:

1. Candidatul în alegeri trebuie să aibă domiciliu în România.

2. Candidatului în alegeri să nui fie interzisă asocierea în partide politice astfel, nu pot candida în

alegeri (sunt ineligibile): • judecătorii Curţii Constituţionale

• avocaţii poporului

• magistraţii: judecătorii, procurorii

• poliţiştii

• membri activi ai forţelor armate

• şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege

3. Vârsta candidatul trebuie să aibă o vârstă mai ridicată, adică cel puţin:

→ 23 de ani pentru Camera Deputaţilor

→ 33 de ani pentru Senat

→ 35 de ani pentru Preşedintele României

Prin revizuirea Constituţiei din 2003, două noi dispoziţii constituţionale au fost introduse,

raportat la: • dreptul de a alege şi la • dreptul de a fi ales astfel, cetăţenii cu drept de vot au dreptul

de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.

De asemenea, cetăţenii străini membri ai statelor UE, au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în cadrul

alegerilor locale, la nivelul unităţilor administrativteritoriale.

II. REFERENDUMUL

Este formă şi mijloc de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român.

la referendum pot participa toţi cetăţenii români cu drept de vot, cu excepţia debililor şi alienaţilor

mintali puşi sub interdicţie sau a persoanelor condamnate printro hotărâre judecătorească definitivă la

pierderea drepturilor electorale;

la referendum, cetăţenii au dreptul să se exprime simplu prin Da sau Nu, fără adăugiri la întrebarea sau

întrebările înscrise pe buletinul de vot;

Referendumul este valabil dacă la el participă cel puţin ½+1 din numărul persoanelor înscrise în listele

electorale permanente.

26

INSTITUŢII POLITICE ● Raportat la aria geografică, pe care se desfăşoară,

Referendumul poate fi: 1. Naţional

2. Local

*Nu pot face obiectul referendum ului , următoarele dispoziţii constituţionale, care se referă la:

• caracterul naţional, unitar, indivizibil al statului român

• integritatea teritoriului

• indivizibilitatea sa

• independenţa justiţiei

• pluralismul politic

• limba oficială

• forma republicană de guvernământ

• drepturile şi libertăţile fundamentale, precum şi garanţiile acestora

*Referendumul nu poate fi organizat în următoarele situaţii:

pe timp de război

pe timpul stării de asediu sau de urgenţă

1.) Referendum ul naţional

Se desfăşoară pe întreg teritoriul României şi poate fi de 3 tipuri:

1.1. Referendum pentru revizuirea Constituţiei (este obligatoriu);

1.2. Referendum pentru demiterea din funcţie a preşedintelui României (este obligatoriu);

1.3. Referendum pentru probleme de interes naţional (este facultativ, opţional);

1.1. Referendum pentru revizuirea Constituţiei

are loc în termen de 30 de zile de la data votării în Parlamentul României, a legii pentru revizuirea

Constituţiei;

organizarea şi desfăşurarea referendumului cât şi rezultatele acestora sunt obligatorii;

cetăţenii români au dreptul să răspundă cu Da sau Nu la întrebarea înscrisă pe buletinul de vot:

Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei în forma adoptată de Parlamentul României?

27

INSTITUŢII POLITICE 1.2. Revizuirea pentru demiterea Preşedintelui României

are loc după ce, în prealabil, Preşedintele României a fost suspendat din funcţie în şedinţă comună a

celor două Camere ale Parlamentului României.

referendumul trebuie să se desfăşoare în cel mult 30 de zile de la data suspendării şi este obligatoriu,

atât în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea sa, cât şi rezultatele acestuia.

cetăţenii români au dreptul să se exprime cu Da sau Nu la întrebarea înscrisă pe buletinul de vot:

Sunteţi de acord cu demiterea preşedintelui României?

1.3. Referendum pentru probleme de interes naţional

Preşedintele României, după consultarea prealabilă a Parlamentului, poate convoca corpul

referendar pentru ca acesta săşi exprime opţiunea întro problemă de interes naţional.

acest tip de referendum este facultativ, opţional, atât în ceea ce priveşte organizarea şi

desfăşurarea, cât şi rezultatele acestuia.

Consultarea Parlamentului, de către preşedintele României este obligatorie, dar receptarea

consultării este facultativă, adică Parlamentul României îşi exprimă opţiunea cu privire la acest tip de

referendum printro hotărâre ce trebuie adoptată în termen de 20 de zile de la solicitarea preşedintelui.

Dacă Parlamentul nu adoptă o hotărâre în acest termen, procedura se consideră îndeplinită, iar

preşedintele României poate emite decretul de organizare şi desfăşurare a referendumului.

● Data şi obiectul referendumului naţional - se stabilesc prin următoarele acte juridice:

a. prin lege, în cazul referendumului pentru revizuirea Constituţiei.

b. prin hotărârea Parlamentului, în cazul referendumului pentru demiterea

Preşedintelui.

c. prin decret al preşedintelui României, în cazul referendumului în cazul

problemelor de interes naţional.

● Data şi obiectul referendumului naţional, se aduce la cunoştinţă publică prin publicarea în :

Monitorul Oficial al României;

Presă;

Radio;

TV;

28

INSTITUŢII POLITICE• Curtea Constituţională va înainta Parlamentului un raport asupra modului de organizare şi

desfăşurare a referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.

• Curtea Constituţională publică rezultatele referendumului în Monitorul Oficial al României.

• Legea de revizuire a Constituţiei României, precum şi demiterea din funcţie a Preşedintelui,

produc efecte juridice de la data publicării rezultatelor referendumului în Monitorul Oficial.

2.) Referendum ul local poate fi de mai multe tipuri:

2.1. Referendum pentru probleme de interes deosebit din unităţile administrativteritoriale

(este facultativ).

2.2. Referendum pentru delimitarea limitelor teritoriale a unităţilor administrativteritoriale

(este obligatoriu).

2.3. Referendum pentru demiterea din funcţie a primarului sau a preşedintelui Consiliului Judeţean

(este obligatoriu).

2.4. Referendum pentru dizolvarea consiliilor locale sau consiliilor judeţene.

* Data şi obiectul referendumului local se stabilesc de către Consiliile locale, respectiv Consiliile

judeţene, la propunerea primarului sau a preşedintelui Consiliului judeţean, ori la propunerea a cel

puţin 1/3 din numărul consilierilor locali, respectiv cel puţin 1/3 din numărul consilierilor judeţeni;

Data şi obiectul referendumului - se aduc la cunoştinţă publică prin orice mijloace de informare,

cu cel puţin 20 de zile înainte de data desfăşurării referendumului.

Referendumul local se poate desfăşura pe parcursul unei singure zile, numai duminica.

29


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Definiţie: DREPTUL PARLAMENTAR este acea instituţie juridică aparţinătoare Dreptului

Constituţional, care însumează totalitatea normelor juridice, care au ca obiect de reglementare modul de

constituire, organizare şi funcţionare a Parlamentului, conţinutul şi exercitarea mandatului parlamentar,

precum şi procedurile parlamentare.

►Sursele dreptului parlamentar sunt:

a. Surse cutumiare

b. Surse scrise, adică: → Constituţia

→ legi organice

→ legi ordinare şi

→ regulamente parlamentare

►Statutul parlamentarilor

a) Mandatul parlamentar

b) Protecţia mandatului parlamentar

a) Mandatul parlamentar

Def.: MANDATUL PARLAMENTAR este acea demnitate publică, rezultată în urma alegerii, de către

electorat în vederea exercitării prin reprezentare a suveranităţii naţionale şi care conţine împuterniciri

stabilite prin Constituţie şi legi.

● Caracteristicile mandatului parlamentar:

1. este reprezentativ, ceea ce înseamnă că parlamentarul nu mai răspunde din punct vedere juridic,

nici faţă de partidul pe listele căruia a candidat şi nici faţă de alegători.

• în concluzie, acesta (parlamentarul) nu mai poate fi revocat din funcţie.

2. Este un mandat de drept constituţional, fiind rezultatul voinţei elective a corpului electoral.

3. Este general, parlamentarul fiind reprezentantul întregii naţiuni şi pentru toate interesele sale

(ale naţiunii).

4. Este independent, adică nu mai este legat de angajamentele luate faţă de corpul electoral.

5. Este limitat la 4 ani.

30

INSTITUŢII POLITICE Parlamentarii intră în exerciţiul mandatului, la data constituirii legale a celor 2 Camere ale

Parlamentului României, după validarea mandatului şi depunerea jurământului (de la data depunerii

jurământului).

● Mandatul parlamentar poate fi prorogat (prelungit) în următoarele situaţii:

1. De drept, în caz de război, mobilizare, stare de asediu sau de urgenţă până la încetarea efectelor

acestora.

2. Mandatul parlamentar se prorogă până la data constituirii legale a noului Parlament, perioadă

în care nu poate fi revizuită Constituţia, nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

● Mandatul parlamentar încetează în următoarele moduri:

a) printro formă colectivă - la expirarea legislaturii sau prin dizolvarea Parlamentului.

b) printro formă individuală - prin deces, demisie, de drept, incompatibilitate şi pierderea drepturilor

electorale.

►Protecţia mandatului parlamentar

Dintre măsurile de protecţie ale mandatului parlamentar, necesare în timpul exercitării în bune

condiţiuni ale acestuia, se enumeră:

1) Incompatibilităţile

2) Imunităţile

3) Indemnizaţiile

4) Regimul parlamentar

1) INCOMPATIBILITĂŢILE sunt acele reguli juridice, care pentru asigurarea securităţii şi

independenţei mandatului parlamentar, interzic parlamentarului să aibă o altă funcţie publică sau

privată sau o altă ocupaţie publică sau privată incompatibilă cu mandatul.

Parlamentarul trebuie să opteze între calitatea de parlamentar şi funcţia ori, ocupaţia

incompatibilă cu mandatul, în caz contrar, fiind decăzut de drept din calitatea de parlamentar.

31

INSTITUŢII POLITICE ►Incompatibilităţile:

• nimeni nu poate fi în acelaşi timp şi deputat şi senator;

• nimeni nu poate fi ales în acelaşi timp şi deputat şi senator şi Preşedintele României;

• un parlamentar nu poate avea o altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de membru al

Guvernului.

• parlamentarii nu pot fi în acelaşi timp şi primari, consilieri locali, secretari ai Consiliului local,

viceprimar, preşedinte de Consiliu judeţean, vicepreşedinte de Consiliu judeţean, secretari ai Consiliilor

judeţene etc.

Efectul incompatibilităţii îl constituie încetarea mandatului parlamentar, care se poate realiza de

drept, prin simplul fapt al ivirii stării de incompatibilitate sau prin demisie, când parlamentarul înţelege

să pună capăt mandatului parlamentar prin propriai voinţă.

2) IMUNITĂŢILE reprezintă totalitatea normelor juridice, care au ca obiectiv asigurarea securităţii

şi independenţei mandatului, prin punerea lui sub protecţie împotriva oricăror acte sau fapte din

partea autorităţilor judiciare, administrative, ori persoane fizice.

Potrivit cu obiectul lor, imunităţile pot fi de 2 tipuri:

2.1. Iresponsabilitatea juridică

2.2 Inviolabilitatea

2.1. Iresponsabilitatea juridică

Conform Constituţiei României, deputaţii şi senatorii nu răspund din punct de vedere juridic

pentru voturile sau opiniile lor efectuate în exercitarea mandatului.

Iresponsabilitatea juridică este o calitate de fond, cu caracter absolut şi permanent.

♦ Caracter absolut, deoarece vizează toate formele de răspundere juridică.

♦ Caracter permanent, deoarece efectele sale se răsfrâng şi asupra mandatului parlamentar.

Iresponsabilitatea juridică presupune existenţa a 2 condiţii:

a. formele de manifestare ale parlamentarului să nu exceadă conţinutului specific mandatului

parlamentar.

b. respectivele forme de manifestare să aibă o legătură directă cu mandatul parlamentar.

32


2.2. Inviolabilitatea

♦ Are drept scop, să prevină urmărirea judiciară nefondată, abuzivă sau versatorie a

parlamentarului.

♦ Vizează doar actele sau faptele săvârşite în afara mandatului parlamentar.

♦ Nu acoperă judecata civilă şi răspunderea administrativă.

În acest sens, Constituţia României stipulează următoarele:

→ Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru acte sau fapte, altele decât

voturile sau opiniile lor politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi

sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte şi numai după ascultarea lor.

→ Urmărirea penală şi trimiterea în judecată, se realizează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, iar competenţa de judecată aparţine ÎCCJ.

→ În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii şi senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei, Ministerul

Justiţiei fiind obligat să informeze neîntârziat pe preşedintele Camerei din care face parte.

Camera parlamentară, în condiţiile în care consideră că nu există temei pentru reţinere, poate dispune

revocarea măsurii.

*Hotărârea camerei, de încuviinţare sau de ridicare a imunităţii parlamentare,

se caracterizează prin următoarele:

1. Camera nu califică fapta.

2. Camera nu obligă instanţa să aplice o anumită pedeapsă.

3. Prin hotărârea de ridicare a imunităţii parlamentare, nu are loc o convertire a prezumţiei de

nevinovăţie întruna de vinovăţie.

33


Curs nr. 5

3) INDEMNIZAŢIILE

Constau întro sumă lunară fixă, la care se adaugă diurnă pe timpul şedinţelor în plen şi în cadrul

comisiilor parlamentare, gratuitate la cazare, transport, trimiteri poştale, telefonie, dacă sunt realizate în

exercitarea mandatului.

4) Regimul disciplinar propriu

● Sancţiunile aplicate parlamentarilor sunt:

• Averstismentul

• Chemarea la ordine

• Retragerea cuvântului

• Îndepărtarea din sala de şedinţă

• Atenţionarea

• Interzicerea de a participa la lucrările Camerei timp de 30 de zile.

Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului României

►Structura Parlamentului României

Parlamentul României este constituit din 2 camere: 1) Camera Deputaţilor

2) Senat

Camera Deputaţilor este mai numeroasă, iar pentru a fi eligibil, vârsta minimă trebuie să fie 23

de ani, iar pentru Senat 33 de ani.

De regulă, Camerele parlamentare lucrează în şedinţe separate, existând însă situaţii când lucrează în

şedinţe comune.

Mandatul celor 2 camere se prelungeşte de drept în caz de război, mobilizare, stare de asediu sau

stare de urgenţă, precum şi până la întrunirea legală a noului Parlament.

34


Organizarea Parlamentului României

Camerele parlamentare sunt legal constituite, după validarea a cel puţin 2/3 din numărul mandatelor

ce le alcătuiesc.

● Organele directoare ale Parlamentului:

1) Preşedintele Camerei este şi preşedintele Biroului permanent.

• Este ales prin vot secret dintre candidaţii propuşi de grupurile parlamentare.

• Este ales pe întreaga perioadă a legislaturii.

• Îndeplineşte 2 categorii de atribuţii:

1. Atribuţii constituţionale sunt cele prevăzute de Constituţie şi legi organice.

2. Atribuţii parlamentare sunt cele prevăzute de legi ordinare şi regulamente.

2) Vicepreşedinţii camerelor: 4 la Camera Deputaţilor

4 la Senat

• Se aleg după aceeaşi procedură ca şi preşedintele Camerei (vot secret etc.)

• Vicepreşedinţii îndeplinesc în lipsa preşedintelui, întro ordine prestabilită, atribuţiile preşedintelui

Camerei, precum şi orice alte sarcini încredinţate de Biroul permanent.

3) Secretarii Camerelor: 4 la Camera Deputaţilor

4 la Senat

se aleg după aceeaşi procedură ca la preşedinte sau la vicepreşedinte.

Îndeplinesc în principal următoarele atribuţii:

a) Veghează la redactarea proceselor verbale de şedinţă, pe care le autentifică prin semnătura lor.

b) Prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate Camerei.

c) Efectuează apelul nominal.

d) Notează rezultatul votării.

4) Chestorii: 4 la Camera Deputaţilor

2 la Senat

• Alegerea se face identic, ca şi la celelalte organe, direct.

• Se ocupă de problemele financiare ale Camerei.

35

INSTITUŢII POLITICE ● Biroul permanent al Camerei

Este un organ de stat, organ intern al fiecărei Camere parlamentare, care îndeplineşte atribuţiile

prevăzute de Constituţie, legi şi regulamente parlamentare.

Este un organ colectiv format din: • Preşedintele Camerei

• Vicepreşedinţi

• Secretari

• Chestori

¤ Membri Biroului permanent:

• Sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare, cu excepţia preşedintelui Camerei şi pot fi

revocaţi din funcţie înainte de revocarea mandatului.

• Principala menire a Biroului permanent este organizarea muncii parlamentare şi crearea condiţiilor

materiale activităţii camerelor.

● Structuri ale şedinţelor comune ale camerelor parlamentare

1. Regula este cea a desfăşurării şedinţelor camerelor în mod separat.

2. Există însă şi situaţii când cele 2 camere lucrează în şedinţe commune.

În acest scop, Birourile permanente ale celor 2 Camere, se întrunesc pentru a stabili ordinea de zi a

şedinţei comune, locul şi data desfăşurării acesteia.

Şedinţele comune sunt conduse alternativ de preşedinţii celor 2 Camere, asistaţi fiind de 2

secretari, câte unul din partea fiecărei camere parlamentare.

► Situaţii sau cazuri în care cele 2 Camere se întrunesc în şedinţe comune:

1. Primirea mesajului Preşedintelui României.

2. Declararea stării de război.

3. Declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate.

4. Suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare.

5. Votarea bugetului de stat şi a asigurărilor sociale de stat.

6. Acordarea votului de încredere Guvernului.

7. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României.

8. Numirea la propunerea preşedintelui României a directorilor Serviciilor de Informaţii şi controlul

activităţii acestora.

9. Votarea statutului deputatului şi al senatorului, precum şi indemnizaţiile acestora.

10. Numirea Avocatului Poporului. Etc…

36


COMISIILE PARLAMENTARE

Comisiile parlamentare sunt organe de stat, organe interne ale fiecărei Camere parlamentare,

constituite în scopul pregătirii lucrărilor la Camere.

Comisiile parlamentare se alcătuiesc conform configuraţiei politice de la fiecare cameră.

Pot fi de 2 tipuri: 1. permanente

2. temporare

1) Comisiile parlamentare permanente

→ Numărul, denumirea şi competenţele Comisiilor parlamentare permanente se stabilesc fie direct, de

către Camera parlamentară, fie printro hotărâre ulterioară.

→ Un parlamentar trebuie să facă parte în mod obligatoriu dintro comisie parlamentară permanentă.

→ Se constituie pe întreaga perioadă a legislaturii.

→ Prezenţa parlamentarilor la Comisiile parlamentare permanente este obligatorie.

→ Hotărârile se iau cu majoritate simplă.

2) Comisiile parlamentare temporare

→ Acestea îşi desfăşoară activitatea, până când Camera sau Parlamentul decid asupra încetării

activităţilor lor.

Pot fi de mai multe tipuri: de mediere

de anchetă

speciale

excepţionale etc.

GRUPURILE PARLAMENTARE

Grupurile parlamentare sunt constituite din parlamentari aparţinând de regulă, aceleiaşi formaţiuni

politice sau care subscriu aceluiaşi program politicoeconomic sau sunt adepţii aceloraşi idei.

!!! Grupurile parlamentare asigură supleţea activităţii Parlamentului.

Un parlamentar poate să facă parte dintrun grup parlamentar, poate săl părăsească sau se poate

declara independent în raport cu acesta.

37


Funcţionarea Parlamentului României

LEGISLATURA desemnează durata mandatului colectiv al Parlamentului şi implicit, al celor 2 Camere

care este de 4 ani.

SESIUNILE PARLAMENTARE

Sesiunea parlamentară este forma organizatorică de lucru a Parlamentului.

!!! Se desfăşoară pe perioada unui an calendaristic.

• Pot fi de 3 tipuri: 1. Ordinare

2. Extraordinare

3. De plin drept

1) Sesiunile parlamentare ordinare

!!!Camera Deputaţilor şi Senatul se convoacă în 2 şedinţe ordinare pe an, de către preşedintele

Camerei.

• Prima I sesiune începe în luna februarie şi nu poate să depăşească sfârşitul lunii iunie.

• A II-a sesiune începe în luna septembrie şi nu poate să depăşească sfârşitul lunii decembrie.

Între sesiunile ordinare, deci pe perioada vacanţelor parlamentare, organele directoare şi comisiile

parlamentare îşi pot continua activitatea cu aprobarea Biroului permanent al Camerei.

2) Sesiunile parlamentare extraordinare

!!! Se convoacă la cererea următoarelor subiecte de drept:

→ Preşedintele României

→ Biroul permanent al Camerei respective

→ sau cel puţin 1/3 din numărul deputaţilor sau al senatorilor

(distinct pe fiecare Cameră)

Sesiunile extraordinare se justifică pentru îndeplinirea unei sarcini neobişnuite, în cazul apariţiei

unui eveniment neprevăzut.

38

INSTITUŢII POLITICE 3) Sesiunile parlamentare de plin drept

Se convoacă fără îndeplinirea niciunei proceduri prealabile de convocare.

¤ Situaţii în care cele 2 Camere parlamentare se convoacă, astfel:

1) Când Preşedintele convoacă mobilizarea generală, totală sau parţială a forţelor armate.

2) Când Preşedintele ia măsura respingerii unei agresiuni armate, îndreptate împotriva statului român.

3) Când se instituie starea de asediu sau de urgenţă.

4) Când Guvernul adoptă ordonanţe de urgenţă, iar Parlamentul nu se află în sesiune.

● Ordinea de zi: Este programul după care se desfăşoară lucrările la Camere.

Ordinea de zi poate cuprinde: - proiecte de legi

- propuneri legislative

- întrebări

- interpelări

- petiţii

→ la propunerea Guvernului , Biroului permanent sau parlamentarilor.

• Ordinea de zi pentru a fi dezbătută trebuie votată.

• Se votează cu majoritate simplă.

• Ordinea de zi poate fi modificată, doar la propunerea Guvernului, Biroului permanent al Camerei

respective sau unui grup parlamentar.

● Şedinţa şi dezbaterile

Şedinţa este subdiviziunea temporară a sesiunii parlamentare.

Şedinţa constă în întrunirea efectivă a parlamentarilor pentru a dezbate ordinea de zi.

Şedinţele sunt de 2 tipuri:

1. Ordinare sau obişnuite - sunt cele stabilite dinainte de regulament.

2. Extraordinare - sunt cele care se desfăşoară la alte date decât cele prestabilite.

• Şedinţele parlamentare se desfăşoară pe parcursul a 4 zile pe săptămână.

• Şedinţele constau în dezbaterea efectivă a problemelor înscrise pe ordinea de zi, după o procedură

prestabilită.

• Şedinţele se desfăşoară în prezenţa cvorumului (cel puţin ½+1 din numărul deputaţilor sau al

senatorilor).

• Şedinţele, de regulă sunt publice.

• Şedinţele sunt conduse de către preşedinţi sau vicepreşedinţi, fiind asistat, de către 2 secretari.

39


Curs nr. 6

VOTUL în cadrul Parlamentului

Votul este universal, egal, direct şi de regulă, public.

Votul nu este şi liber exprimat, deoarece parlamentarii sunt obligaţi să participe la lucrările

Parlamentului şi să voteze.

Validitatea votului este dublu condiţionată de:

a) întrunirea cvorumului de şedinţă.

b) întrunirea majorităţii cerută de lege (simplă, absolută sau calificată), pentru a decide într-o

anumită chestiune.

Funcţiile Parlamentului

1) Funcţia de reprezentare

Parlamentul, conform Constituţiei României este organul reprezentativ suprem al poporului

român, ceea ce înseamnă că Parlamentul României este purtătorul de cuvânt al naţiunii române.

2) Funcţia de recrutare a unora dintre funcţionarii publici şi a altor persoane investite cu

prerogative publice.

- în realizarea acestei funcţii spre exemplu Parlamentul investeşte Guvernul României, numeşte în

funcţii Avocatul poporului, numeşte la propunerea Preşedintelui directorii S.R.I.-urilor (Serviciilor

Române de Informaţii).

- fiecare Cameră Parlamentară alege 3 judecători la Curtea Constituţională.

3) Funcţia de direcţionare a politicii externe

Parlamentul României ratifică unele tratate internaţionale şi-şi constituie o Comisie de politică

externă.

4) Funcţia judiciară

Parlamentul României încuviinţează reţinerea, percheziţionarea sau arestarea parlamentarilor.

Parlamentul României pune sub acuzare pe Preşedintele României pentru infracţiunea de înaltă

trădare.

40

INSTITUŢII POLITICE 5) Funcţia de informare

Democraţia constituţională presupune o permanentă informare, în special între executiv şi legislativ.

►Procedee de informare ale Parlamentului României

A. Informarea la iniţiativa cetăţenilor – petiţiile

B. Informarea la iniţiativa parlamentarilor

C. Informarea la iniţiativa Camerelor şi a Comisiilor parlamentare

D. Informarea la iniţiativa Guvernului

A. Informarea la iniţiativa cetăţenilor – petiţiile

Dreptul de petiţionare este un drept fundamental al omului, consacrat ca atare în Constituţia

României.

- în acest sens, cetăţenii se pot adresa autorităţilor publice centrale sau locale prin petiţii formulate

numai în numele semnatarilor.

● Caracteristicile dreptului de petiţionare:

1. Poate fi exercitat individual sau colectiv.

2. Petiţiile trebuie semnate.

3. Petiţiile trebuie să îmbrace forma scrisă sau trimise prin e-mail.

4. Fiind vorba de un drept fundamental, petiţiile nu sunt supuse niciunei taxe.

5. Prin petiţie – se înţelege orice reclamaţie, sugestie, propunere etc.

6. Autorităţile publice au obligaţia să răspundă petiţionarului în termen de 30 de zile de la

întregistrarea petiţiei, termen care poate fi prelungit în mod excepţional cu 15 zile.

7. Şi organizaţiile legal constituite pot formula petiţii, dar numai în numele colectivităţilor pe care le

reprezintă.

B. Informarea la iniţiativa parlamentarilor

• Presupune 2 procedee: 1. Solicitarea de informaţii

2. Întrebările

1. Solicitarea de informaţii

Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice au obligaţia să prezinte toate informaţiile

sau documentele cerute de Camera Deputaţilor, Senat sau Comisiile parlamentare.

Prin urmare, solicitarea de informaţii nu se poate realiza în mod direct de către parlamentari, ei

nefiind titularul acestui drept, ci doar de către Camerele parlamentare sau Comisiile parlamentare, prin

intermediul preşedinţilor acestora.

41

INSTITUŢII POLITICE2. Întrebările

Definiţie: Întrebarea este procedeul tehnic parlamentar, prin care un membru al adunării solicită

informaţii sau explicaţii asupra unui fapt determinat, din partea unui membru al Guvernului sau al altor

conducători ai administraţiei publice.

● Caracteristicile întrebărilor:

a) este un act procedural individual;

b) vizează un fapt determinat şi se adresează unui anume subiect precizat expres;

c) dacă are ca obiect politica generală a Guvernului, ea se adresează direct primului-ministru;

d) atrage obligaţia de răspuns a celui chestionat, dar şi dreptul la replică faţă de răspunsul primit;

e) nu atrage nicio sancţiune juridică;

f) pot fi scrise sau orale, simple sau urmate de dezbateri;

C. Informarea la iniţiativa Camerelor şi a Comisiilor parlamentare

→ Guvernul şi celelalte autorităţi publice au obligaţia să prezinte toate informaţiile şi documentele

solicitate de către: Camera Deputaţilor, Senat sau Comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor

acestora.

→ Într-un singur caz, solicitarea de informaţii este obligatorie, atunci când există o iniţiativă legislativă

de modificare şi/sau completare a Legii Bugetului de Stat şi a Legii Asigurărilor Sociale de Stat. În acest

sens, solicitarea de informaţii se adresează Guvernului României.

Ex.: • Declaraţiile guvernamentale la iniţiativa Parlamentului.

• Raportul anual al Curţii de Conturi.

D. Informarea la iniţiativa Guvernului

→ Declaraţiile guvernamentale la iniţiativa Guvernului.

→ Un mijloc eficient de informare, rezultă din compatibilitatea recunoscută constituţional, între

calitatea de membru al Guvernului şi cea de parlamentar.

→ Pe calea exercitării dreptului la iniţiativa legislativă.

42


6) Funcţia de control şi sancţiunile de control

I. Proceduri şi mijloace de control cărora nu li se asociază sancţiuni

1) Încunonştiinţarea neîntârziată a Parlamentului, printr-un mesaj – este obligaţia Preşedintelui

României când a luat măsura de stingere a unei agresiuni armate îndreptate împotriva statului român.

2) Consultarea prealabilă a Parlamentului, de către Preşedintele României se face în

următoarele situaţii:

a. atunci când Preşedintele României desemnează un candidat la funcţia de prim-ministru.

b. atunci când Preşedintele României decide să dizolve Parlamentul României.

c. în cazul în care Preşedintele României decide convocarea corpului referendar pentru probleme

de interes general.

În toate aceste situaţii, consultarea este obligatorie, iar receptarea consultării este facultativă.

3) Aprobarea – este forma de încuviinţare a unui act sau a unei acţiuni din partea Parlamentului,

validându-se acel act sau acea acţiune.

● Aprobarea poate fi:

• anterioară – când Preşedintele României decide mobilizarea totală sau parţială a forţelor armate.

• posterioară – atunci când Preşedintele României instituie starea de asediu sau de urgenţă.

• atât anterioară, cât şi posterioară – în situaţia în care Parlamenul înţelege să încuviinţeze

Guvernului dreptul de a adopta ordonanţe guvernamentale, acte juridice având forţa legii.

II. Proceduri şi mijloace de control cărora li se asociază sancţiuni politice sau juridice, după caz.

1) Acceptarea programului de guvernare şi acordarea încrederii Guvernului

!!! Este procedura constituţională care poate avea ca finalitate investirea Guvernului.

● Presupune mai multe etape:

a) desemnarea de către Preşedintele României a unui candidat la funcţia de

prim-ministru.

b) Candidatul desemnat trebuie să prezinte în termen de cel mult 10 zile

Parlamentului, Lista Guvernului şi Programul de guvernare.

c) Parlamentul acordă încredere Guvernului, cu votul majorităţii absolute a

parlamentarilor, în şedinţă comună.

43

INSTITUŢII POLITICEd) Emiterea de către Preşedintele României a Decretului de numire a

Guvernului.

e) Depunerea jurământului individual în faţa Preşedintelui României, dată de

la care ministri intră în exerciţiul mandatului.

2) Interpelarea

Definiţie: Interpelarea - formal, este tot o întrebare care se adresează Guvernului sau unuia dintre

membri săi, pentru acele explicaţii asupra politicii trecute a Guvernului sau asupra modului în care

Guvernul înţelege să gestioneze o problemă actuală sau viitoare.

● Caracteristicile interpelării:

1. Poate fi formulată numai în formă scrisă.

2. Iniţiativa poate aparţine unui parlamentar, mai multor parlamentari sau a unui Grup parlamentar.

3. Poate provoca o dezbatere asupra politicii Guvernului, care să pună în discuţie răspunderea sa.

4. Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă, prin care să-şi exprime poziţia

cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.

3) Moţiunea de cenzură

Definiţie: Moţiunea de cenzură – este procedura constituţională prin care, Camera Deputaţilor şi

Senatul, în şedinţă comună, pun în cauză răspunderea politică a Guvernului printr-un blam la adresa

acestuia şi activităţii lui.

● Caracteristicile moţiunii de cenzură:

1. Iniţiativa moţiunii de cenzură nu poate fi decât una colectivă şi anume cel puţin 1/4 din numărul

total al deputaţilor şi senatorilor.

2. La data depunerii moţiunii la Parlament, aceasta se comunică Guvernului şi poate fi dezbătută

numai după trecerea a 3 zile de la data prezentării ei în şedinţă comună a Parlamentului.

3. Parlamentul votează moţiunea de cenzură cu majoritate absolută, cel puţin ½+1 din numărul total

al parlamentarilor.

4. Dacă moţiunea de cenzură este votată, atunci Guvernul îşi încetează forţat mandatul (este demis),

deschizându-se procedurile constituţionale pentru formarea unui nou Guvern.

5. Dacă miţiunea nu este votată, Guvernul rămâne în funcţie, iar parlamentarii care au semnat pentru

moţiunea respinsă, nu mai pot semna pentru o nouă moţiune de cenzură în aceeaşi sesiune

parlamentară, cu excepţia cazului în care, Guvernul îşi angajează răspunderea politică.

44

INSTITUŢII POLITICE4) Angajarea răspunderii Guvernului la iniţiativa sa

Este procedura prin care Guvernul pune Parlamentul, în situaţia de a-i accepta opţiunea sau

demiterea.

● Caracteristicile angajării răspunderii Guvernului:

1. Guvernul îşi poate angaja răspunderea numai în şedinţă comună, la cererea celor două Camere

parlamentare.

2. Angajarea răspunderii se poate face: - pe un proiect de lege

- pe un program

- sau pe o declaraţie de politică generală

3. Dacă în 3 zile de la angajarea răspunderii nu se depune o moţiune de cenzură sau se depune şi ea

este respinsă, proiectul de lege se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală

devin obligatorii pentru Guvern.

4. Dacă se depune o moţiune de cenzură şi ea este votată cu majoritate absolută, de către

parlamentari, atunci Guvernul este demis, iar proiectul de lege, programul sau declaraţia se consideră

respinse.

¤ Angajarea răspunderii Guvernului pentru un program sau pe o declaraţie de politică generală

Prin program – se defineşte politica pe care Guvernul înţelege să o pună în practică.

Declaraţia – este pretextul reconsiderării sprijinului parlamentar şi a creşterii credibilităţii

Guvernului, după o anumită perioadă de funcţionare a sa.

• Declaraţia este mai vagă.

• Programul este mai concret.

¤ Angajarea răspunderii Guvernului pe un proiect de lege

Este o modalitate de obţinere a unei legi, pe o altă cale decât cea obişnuită, bulversând procedurile

parlamentare.

→ Angajarea răspunderii se face pe un proiect de lege ordinară sau organică.

→ Dacă nu se depune moţiune de cenzură sau se depune şi ea este respinsă, Guvernul rămâne în

funcţie, iar proiectul de lege se consideră adoptat, fără niciun vot explicit asupra lui.

→ Dacă moţiunea de cenzură este votată, proiectul de lege se consideră respins, oiar Guvernul

demis.

Concluzie: Parlamentul poate reveni asupra legii adoptate prin angajarea răspunderii,

în 2 situaţii: a) Când Preşedintele, anterior promulgării, solicită reexaminarea legii.

b) Când Curtea Constituţională constată neconstituţionalitatea legii.

45

INSTITUŢII POLITICE5) Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României are loc la iniţiativa a cel puţin 1/3 din

numărul total al parlamentarilor şi cu votul majorităţii absolute a acestora în şedinţă comună.

→ Curtea Constituţională emite un aviz consultativ cu privire la suspendarea din funcţie.

→ Suspendarea are loc în considerarea unor fapte gravede încălcare a Constituţiei României.

→ Preşedintele României poate da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

6) Punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru infracţiunea de înaltă trădare.

→ Îniţiativa aparţine la cel puţin ½+1 din numărul total al parlamentarilor.

→ Are loc în şedinţă comună cu votul majorităţii calificate a parlamentarilor.

→ Competenţa de judecată aparţine Î.C.C.J. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

→ Preşedintele României este demis la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de

condamnare.

7) Urmărirea penală a membrilor Guvernului, Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele

României.

→ Pot solicita urmărirea penală a membrilor Guvernului, exclusiv pentru fapte săvârşite în cadrul

funcţiei ministeriale.

→ Răspunderea penală a membrilor Guvernului este o răspundere individuală pentru fapta proprie.

→ Solicitarea de urmărire penală nu înlătură prezumţia de nevinovăţie.

→ Suspendarea din funcţie a membrilor Guvernului este facultativă, până la trimiterea în judecată

şi de drept, ulterior acesteia.

→ Membrul Guvernului condamnat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă este demis de către

Preşedintele României, la propunerea primului-ministru.

7) Funcţia deliberativă

În exercitarea acestei funcţii, Parlamentul României adoptă:

- acte juridice şi

- acte cu caracter exclusiv politic

► Actele juridice ale Parlamentului României

!!! Parlamentul României adoptă legi, hotărâri şi moţiuni.

1) LEGILE sunt supreme în arhitectura normativă a unui stat.

☼ Legile sunt de 3 tipuri:

1. Constituţionale – se adoptă cu majoritate calificată.

2. Organice – se adoptă cu majoritate abolută.

3. Ordinare – se adoptă cu majoritate simplă sau relativă.

46

INSTITUŢII POLITICE Definiţie: LEGEA – este actul juridic normativ, adoptat de către organul legiuitor Parlament sau

Curte Constituţională, după o procedură anume stabilită în acest scop, prin care în cadrul competenţei sale

legislative, acesta adoptă reguli generale impersonale şi de aplicaţie repetată, a căror încălcare atrage după

sine forţa de constrângere a statului.

→ Parlamentul României are omnipotenţa de a reglementa prin lege, orice domeniu al vieţii sociale,

economice şi politice.

→ Legile au cea mai mare forţă juridică, putând modifica, abroga sau suspenda orice alt act juridic.

→ Legile pot recurge la o reglementare în detaliu a unui anumit domeniu de relaţii sociale (legi fluvii)

sau pot doar creiona cadrul reglementării, urmând ca detalierea lor să se realizeze prin alte acte juridice

(legi cadru).

2) Hotărârile Camerelor Parlamentului

● Hotărârile Camerelor Parlamentului se deosebesc de legi sub un aspect întreit:

1. Hotărârile au forţă juridică inferioară legilor.

2. Hotărârile se adoptă fie pentru aplicarea legilor, fie pentru detalierea lor.

3. Hotărârile se deosebesc de legi sub aspectul procedurilor de adoptare.

● Având drept criteriu procedura de adoptare, hotărârile se deosebesc de legi sub următoarele aspecte:

a) Hotărârile pot fi şi emanaţia unei singure Camere parlamentare.

b) Regulile privitoare la iniţiativa legislativă nu le sunt aplicabile.

c) Hotărârile se adoptă de regulă, cu majoritate simplă.

d) Hotărârile nu comportă dezbateri în Comisiile parlamentare permanente.

e) Hotărârile nu s epromulgă de către Preşedintele României.

f) Hotărârile de regulă, nu se publică în Monitorul Oficial.

3) Moţiunile – reprezintă o varietate a hotărârilor, constând într-un text votat de către un organ

deliberativ, privitor la funcţionarea sa sau, opţiunea sau părerea asupra unei probleme determinate.

!!! Distincţia dintre moţiune şi legi se face sub aceleaşi aspecte delimitatoare ca între hotărâri şi legi.

Moţiunile în sistemul nostru de drept sunt de 2 tipuri: 1. simple

2. de cenzură

→ cu distincţia că, în cazul adoptării unei moţiuni de cenzură, spre deosebire de o moţiune simplă,

Guvernul este demis.

47

INSTITUŢII POLITICE► Raportul dintre legi şi hotărâri ale Guvernului:

→ H.G. se emit în vederea executării legilor.

→ Legea trebuie să preexiste H.G. sau astfel spus, H.G. este un act juridic secundum legae.

→ Singura derogare de la principiul, conform căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare

este delegarea legislativă, în temeiul căreia şi cu aprobarea Parlamentului, Guvernul poate adopta

ordonanţe guvernamentale, în fapt acte juridice având forţa legii.

→ Domeniul H.G.-urilor este dependent de domeniul legilor.

► Acte cu caracter exclusiv politic: - sunt apeluri, moţiuni, declaraţii, rezoluţii.

→ Ele nu produc niciun efect juridic, au cel mult o rezonanţă şi un rezultat strict politic.

Procedura legislativă - obişnuită, comună sau ordinară

→ Este repetitivă şi contradictorie în acelaşi timp.

→ Are drept scop, adoptarea unei decizii, în speţă a unei legi.

● Comportă 2 faze:

I. O fază preliminară, cu următoarele etape:

1. Iniţiativa legislativă.

2. Sesizarea Camerelor parlamentare.

3. Avizarea proiectului de lege.

4. Dezbaterea în Comisiile parlamentare permanente.

II. O fază care are loc exclusiv, în interiorul Camerelor parlamentare.

→ Este una de decizie şi presupune următoarele etape:

1. Prezentarea proiectului de lege, de către iniţiatori.

2. Prezentarea raportului Comisiei permanente sesizate în fond.

3. Dezbaterea generală şi pe articole.

4. Votarea.

5. Întoarcerea legii.

6. Promulgarea legii.

7. Publicarea şi intrarea în vigoare a legii.

48

INSTITUŢII POLITICECurs nr. 7

1) Iniţiativa legislativă

În Dreptul Constituţional românesc, iniţiativa legislativă poate aparţine: Guvernului,

parlamentarilor, cetăţenilor cu drept de vot şi cu totul izolat, Preşedintelui României, dar numai în cazul

revizuirii Constituţiei.

Iniţiativa legislativă a Guvernului se face sub forma proiectelor de legi.

Cele mai multe proiecte de legi, respectiv iniţiative legislative provin de la Guvern, deoarece:

a) Proiectele de legi trebuie redactate în conformitate cu normele de tehnică legislativă.

b) Guvernul trimite la Parlament proiecte de legi spre dezbatere şi aprobare, în vederea realizării

programului său de guvernare.

Iniţiativa legislativă a parlamentarilor

Apare mai rar, sub forma propunerilor legislative, deoarece:

a) Propunerile legislative trebuie întocmite în conformitate cu normele de tehnică legislativă.

b) Datorită dispersiei politice, şansele de reuşită sunt minime.

c) Parlamentarii dispun de un instrument mult mai eficace pentru a se implica în procedura

legislativă, şi anume amendamentul.

Iniţiativa legislativă a cetăţenilor cu drept de vot se concretizează în propuneri legislative.

- apare mult mai rar, deoarece procedurile privitoare la această iniţiativă legislativă sunt greoaie şi

anevoiase.

*Pot avea iniţiativă legislativă în materia legilor ordinare sau organice:

- Cetăţenii cu drept de vot în număr de cel puţin 100.000, proveniţi din cel puţin 1/3 din judeţele ţării, iar

în fiecare din aceste judeţe sau Mun. Bucureşti, trebuie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în

sprijinul acestei iniţiative.

*Cetăţenii cu drept de vot nu au iniţiativă legislativă în următoarele domenii:

• probleme fiscale

• probleme cu caracter internaţional

• amnistie

• graţierea

49

INSTITUŢII POLITICE2) Sesizarea Camerelor

Va fi sesizată ca primă Cameră, Camera Deputaţilor sau Senatul, în raport de materia ce face obiectul

viitoarei reglementări.

3) Avizarea proiectului de lege

• Se face de către Consiliul legislativ şi uneori, de către Consiliul Economic şi Social (CES).

• Avizarea de către Consiliul Legislativ a oricărui proiect de lege este obligatoriu, iar receptarea este

facultativă.

• Avizarea se realizează în vederea sistematizării, verificării şi coordonării întregii legislaţii.

• Consiliul Legislativ este un organ de specialitate al Parlamentului României.

• Există situaţii în care proiectele de legi trebuie avizate şi de CES - organ tripartit format din membri/

reprezentanţi ai Guvernului, Sindicatelor şi Patronatelor.

• Este obligatorie avizarea proiectelor de legi, de către CES, atunci când obiectul reglementării se referă la

restructurare şi dezvoltarea economică, privatizarea, relaţii de muncă, protecţia socială, învăţământ şi

cercetare ştiinţifică.

4) Dezbaterea proiectului de lege în Comisiile parlamentare permanente.

• Se face la sesizarea Comisiei, de către Biroul permanent al Camerei respective.

• Este sesizată în fond Comisia parlamentară permanentă competentă, în raport de natura reglementării, să

întocmească un raport asupra proiectului de lege.

Raportul va conţine propuneri motivate pentru:

a) Adoptarea proiectului de lege în forma propusă de iniţiator.

b) Adoptarea cu modificări şi/sau completări.

c) Respingerea proiectului de lege.

Deputaţii şi senatorii pot depune amendamente la Comisia parlamentară sesizată în fond.

Amendamentul reprezintă modificarea de formă sau de fond a unui text supus deliberării,

reprezentând un drept procedural ce poate fi conferit numai participanţilor la procesul legislativ.

Şi alte comisii parlamentare permanente pot să se pronunţe asupra proiectului de lege, întocmind în

acest sens avize. Avizele vor fi inserate în raportul final.

50

INSTITUŢII POLITICEII. Faza de dezbatere şi de decizie

1) Prezentarea proiectului de lege de către iniţiatori

Se vor avea în vedere, în prezentare, motivele care au stat la baza reglementării, precum şi efectele

paralele sau contradictorii ce pot apărea în practică, odată cu adoptarea proiectului de lege.

2) Prezentarea raportului Comisiei parlamentare permanente sesizate în fond.

• Se face de către Preşedintele Comisiei sau de către un raportor anume desemnat de Preşedinte.

3) Dezbaterea generală şi pe articole

• În cazul dezbaterii generale iau cuvântul parlamentarii, câte unul din partea fiecărui grup parlamentar.

• În cadrul dezbaterii generale nu pot fi depuse amendamente.

• Discutarea articolelor începe cu amendamentele.

Ordinea de dezbatere a amendamentelor este următoarea:

1. Iniţial, se dezbat amendamentele care au drept scop suprimarea unor texte legislative.

2. Se dezbat amendamentele, care tind la modificarea şi sau completarea unor texte legislative.

4) Votarea – se realizează distinct pentru fiecare amendament, după care se votează articolul din proiectul

de lege.

• După votarea tuturor articolelor se votează legea în ansamblul ei, cu majoritate simplă sau absolută,

după caz.

• În cadrul votării nu se dă cuvântul parlamentarilor.

5) Întoarcerea legii

• După ce un proiect de lege a fost votat, de către prima Cameră sesizată, el se trimite la cea de-a 2-a

Cameră, numită Camera decizională, care va decide definitiv.

• Dacă însă, Camera decizională adoptă prevederi care sunt de competenţa decizională a primei camere

sesizate, proiectul de lege se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv.

51

INSTITUŢII POLITICE6) Promulgarea legii - este operaţiunea de verificare şi autentificare a legii.

Legile se promulgă, de către Preşedintele României obligatoriu, într-un termen de 20 de zile de la

primirea ei.

Termenul de 20 de zile este un termen de decădere, împlinirea lui producând următoarele efecte juridice:

a) Preşedintele României nu mai poate promulga legea.

b) Preşedintele României nu mai poate sesiza Curtea Constituţională în vederea verificării

constituţionalităţii legii.

7) Publicarea şi intrarea în vigoare a legii.

• Publicarea este aducerea la cunoştinţă a legii adoptate de către Parlamentul României.

• Publicarea legilor se realizează în Monitorul Oficial al României.

!!!Legile intră în vigoare la 3 zile de la publicare sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.

►Procedura legislativă complementară (reexaminarea legii)

Preşedintele României se poate implica în procedura legislativă în următoarele 2 situaţii:

a) Atunci când înainte de promulgare solicită Parlamentului o singură dată, reexaminarea legii pe

motive de: - neconstituţionalitate

- neoportunitate

- redacţional

b) Atunci când anterior promulgării legii, Preşedintele României sesizează Curtea Constituţională, în

vederea verificării constituţionalităţii legii.

În ambele situaţii, atât în cazul solicitării de reexaminare, cât şi în cazul solicitării verificării

constituţionalităţii legii - se produc 2 efecte juridice:

a) Se întrerupe termenul de 20 de zile pentru promulgare.

b) Se înlocuieşte termenul de 20 de zile cu un altul mai scurt de 10 zile, tot pentru promulgare,

dar care curge de la date diferite:

1. De la data primirii legii reexaminate, de către Parlament.

2. De la data primirii de către Preşedinte a deciziei Curţii Constituţionale, prin care se confirmă

constituţionalitatea legii.

52


► Proceduri legislative speciale

1. Procedură de urgenţă

• Este o procedură accelerată de adoptare a legilor.

• Vizează atât proiectele de legi, cât şi propunerile legislative.

• Iniţiativa procedurii de urgenţă poate aparţine Parlamentului sau Guvernului.

• Constă în scurtarea unor termene sau chiar eliminarea unor etape din procedura legislativă obişnuită,

comună sau ordinară.

!!!Elementele procedurii de urgenţă sunt stabilite prin Regulamente parlamentare.

► Legile Constituţionale

Def.: Legile constituţionale sunt legi de revizuire a Constituţiei României, prin care puterea constituantă

derivată modifică, abrogă şi/sau completează dispoziţii ale Constituţiei în vigoare.

● Subiectele de drept care pot iniţia revizuirea Constituţiei:

1. Preşedintele României la propunerea Guvernului.

2. Cel puţin 1/4 din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

3. Cetăţenii cu drept de vot în număr de cel puţin 500.000, proveniţi din cel puţin 1/2 din judeţele ţării sau

Mun. Bucureşti, unde trebuie înregistrate cel puţin 20.000 de semnatari în sprijinul acestei iniţiative.

*Proiectul de lege de revizuire a Constituţiei se adoptă în fiecare Cameră parlamentară cu votul

majorităţii calificate a parlamentarilor, adică cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere.

Dacă există divergenţe între cele 2 Camere cu privire la anumite prevederi ale Legii de revizuire, se

constituie o Comisie mixtă formată din deputaţi şi senatori.

- dacă această Comisie nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenţă, acestea din urmă

se votează în şedinţă comună a celor 2 camere, cu votul a cel puţin 3/4 din numărul total al senatorilor

şi deputaţilor.

- Revizuirea Constituţiei este definitivă numai după organizarea unui referendum pentru revizuirea

Constituţiei, în cel mult 30 de zile de la data adoptării în Parlament a legii de revizuire.

53

INSTITUŢII POLITICE!!!Constituţia României nu poate fi revizuită, deci nu poate avea ca obiect următoarele dispoziţii şi

materii:

• caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român.

• integritatea teritoriului.

• forma republicană de guvernământ.

• pluralismul politic.

• independenţa justiţiei.

• drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale sau garanţiile acestora.

Constituţia României nu poate fi revizuită în următoarele situaţii:

- pe timp de război

- pe timpul stării de asediu sau de urgenţă

- pe timpul prelungirii mandatului parlamentar până la întrunirea legală a noului Parlament.

Prin excepţie: legile constituţionale, ca legi de revizuire a Constituţiei nu se promulgă, de către

Preşedintele României.

Legile constituţionale intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, a Hotărârii

Curţii Constituţionale, prin care se confirmă rezultatele referendum-ului constituant.

► Legile financiare

Legile financiare au drept scop asigurarea echilibrului financiar în opera guvernamentală.

Legile financiare pot fi: → anuale – legile bugetare Legea Bugetului de stat şi asigurărilor sociale

→ rectificative

→ de reglare

● Caracterisiticile procedurii de adoptare a legilor bugetare:

a) Iniţiativa legislativă în materia legilor bugetare nu poate aparţine decât Guvernului, fiind vorba

de o iniţiativă legislativă exclusivă a Guvernului României (poate aparţine doar acestuia).

b) Legile bugetare se adoptă într-un termen prefix, adică cel puţin cu 3 zile înainte de expirarea

exerciţiului bugetar anterior.

54

INSTITUŢII POLITICEc) Orice modificare a legilor bugetare nu poate fi primită, decât dacă există un aviz consultativ din

partea Guvernului şi numai dacă sunt implicate eventualele surse de finanţare.

d) Legile bugetare se adoptă în şedinţă comună a Parlamentului României cu votul majorităţii

absolute a parlamentarilor.

e) Legile bugetare nu pot face obiectul delegării legislative, adică nu pot fi adoptate prin

Ordonanţe Guvernamentale.

►Delegarea legislativă

Def: Delegarea de putere – reprezintă actul prin care titularul unor prerogative numit delegant, deleagă

exerciţiul acestora unei alte autorităţi numită delegatar.

● Delegarea legislativului

Ca varietate a delegării, în general, reprezintă împuternicirea pe timp limitat, a unei alte autorităţi decât

cea legislativă, să exercite prerogativele legislativului.

În sistemul nostru de drept, delegarea legislativă se realizează pe calea unei legi speciale de abilitare a

Guvernului din partea Parlamentului de a adopta acte legislative, numite ordonanţe simple sau obişnuite,

în materii ce nu pot face obiectul reglementării prin legi organice sau constituţionale.

● Caracteristicile legii de abilitare:

1. Este o lege ordinară, deci se adoptă cu majoritate simplă.

2. Iniţiativa în materia legilor de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe, nu poate aparţine decât

Guvernului, fiind vorba de o iniţiativă legislativă exclusivă.

3. Legile de abilitare trebuie să prevadă în mod obligatoriu, domeniile în care şi data până la care se pot

adopta ordonanţe simple.

4. Dacă Parlamentul o cere, prin legea de abilitare, Guvernul este obligat să supună aprobării

Parlamentului ordonanţele guvernamentale adoptate până la împlinirea termenului de abilitare.

5. Neîndeplinirea obligaţiei amintite anterior are drept rezultat încetarea efectelor ordonanţei la împlinirea

termenului de abilitare.

55

INSTITUŢII POLITICE Ordonanţele simple sau obişnuite au forţa juridică a unei legi ordinare, ceea ce înseamnă că pot

modifica, abroga sau suspenda orice lege ordinară sau act juridic interior legilor ordinare.

Ordonanţele simple sau obişnuite nu se promulgă de către Preşedintele României şi se publică în

Monitorul Oficial al României, ele intrând în vigoare la 3 zile de la publicare

(urmează regula de la legi).

► Ordonanţele de urgenţă

• În situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată şi în lipsa unei legi speciale de

abilitare, Guvernul României poate adopta Ordonanţe de Urgenţă (O.U.G.), fiind obligatoriu a se motiva

urgenţa în cuprinsul ordonanţei.

!!!O.U.G.-le au forţa juridică a unei legi ordinare sau organice, după caz.

*O.U.G.-le nu pot fi adoptate în următoarele domenii sau materii:

- legi constituţionale.

- nu pot afecta regimul juridic al instituţiilor fundamentale ale statului român.

- nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, precum şi garanţiile acestora.

- nu pot afecta drepturile electorale (acestea aparţin drepturilor fundamentale ale omului).

- nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea statului (nu pot avea ca obiect

exproprieri).

- OUG-le intră în vigoare numai dacă în prealabil au fost depuse la Parlament spre aprobare şi numai dacă

au fost publicate în Monitorul Oficial al României.

- OUG-le se aprobă prin lege ordinară sau organică, după caz, de către Parlamentul României.

Ordonanţele simple, precum şi cele de urgenţă pot face obiectul controlului de constituţionalitate din

partea Curţii Constituţionale.

•Avantajele adoptării ordonanţelor guvernamentale (simple sau OUG-le):

1. Refac unitatea procesului legislativ scindat prin existenţa unui domeniu deja legiferat şi a unuia

susceptibil de legiferare.

2. Ele rezolvă operativ o reglementare scadentă, în condiţiile în care Parlamentul funcţionează cu

intermitenţă, iar procedurile parlamentare sunt greoaie şi anevoioase.

3. Ele sunt mai apropiate unei reglementări accentuat tehnice, nespecifice Parlamentului.

4. Înlătură uneori maşinaţiunile sau piedicile opoziţiei parlamentare.

56

INSTITUŢII POLITICE•Dezavantajele adoptării ordonanţelor guvernamentale:

Se concretizează în încălcarea următoarelor principii de drept:

1. Principiul legalităţii democratice.

2. Principiul imposibilităţii delegării dreptului public.

3. Principiul monopolului legislativ al Parlamentului.

4. Principiul separaţiei funcţiilor în stat, în special a funcţiei executive şi legislative.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

→Este galantul supremaţiei Constituţiei în România.

→Este constituită din 9 judecători: -3 numiţi de către Preşedintele României

- 3 aleşi de Camera Deputaţilor

- 3 aleşi de către Senat

→ Mandatul judecătorilor este de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

→ Judecătorii Curţii Constituţionale aleg un preşedinte pentru un mandat de 3 ani.

→ Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă o pregătire juridică superioară, cu înaltă competenţă

profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul superior juridic.

→ Mandatul judecătorilor de la Curtea Constituţională este incompatibil cu orice altă funcţie, ori ocupaţie

publică sau privată, cu excepţia celei din învăţământul superior juridic.

→ Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi şi inamovibili pe toată durata exercitării

mandatului.

►Atribuţiile Curţii Constituţionale

1. Se pronunţă asupra constituţionalităţii, anterior promulgării lor, la sesizarea următoarelor subiecte de

drept: - Preşedintele României

- unul dintre preşedinţii celor 2 Camere

- Guvernul

- I.C.C.J.

- Avocatul Poporului sau

- cel puţin 50 de deputaţi, ori 25 de senatori.

2. Se pronunţă din oficiu asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei României.

57

INSTITUŢII POLITICE3. Se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale la sesizarea

unuia dintre preşedinţii celor 2 Camere sau cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori.

4. Se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor parlamentare şi a hotărârilor

Parlamentului la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor 2 Camere, a unui Grup parlamentar sau a cel puţin

50 de deputaţi, ori 25 de senatori.

5. Hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti cu

privire la legi şi ordonanţe, ori prevederi din acestea în vigoare.

Avocatul Poporului -poate ridica excepţii de neconstituţionalitate, direct în faţa Curţii

Constituţionale.

6. Soluţionează conflictele de constituţionalitate intervenite între autorităţile publice la sesizarea

Preşedintelui României, a Preşedintelui unuia dintre Camerele parlamentare, Primului Ministru sau

Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

7. Veghează la respectarea procedurii privind alegerea Preşedintelui României şi confirmă

rezultatul alegerilor.

8. Veghează la respectarea procedurii privind organizarea şi desfăşurarea referendum-ului şi

confirmă rezultatele acestuia.

9. Constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al României şi

comunică cele constatate Guvernului şi Parlamentului.

10. Emite un aviz consultativ referitor la suspendarea din funcţie a Preşedintelui României.

11. Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative, de către cetăţeni.

12. Hotărăşte la sesizarea asupra constituţionalităţii asupra unui partid politic.

În exercitarea atribuţiilor constituţionale, Curtea Constituţională adoptă decizii.

Deciziile Curţii Constituţionale → Se publică în Monitorul Oficial al României.

→ Sunt general obligatorii.

→ Au putere numai pentru viitor.

58

Date post:	23-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	trifan-alina-stanca
View:	308 times
Download:	6 times

Cursuri 1,2,3,4,5,6,7 Institutii Politice Sem II

Documents