Drept Constitutional Si Institutii Politice (1)

8/12/2019 Drept Constitutional Si Institutii Politice (1)

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-si-institutii-politice-1 1/220

DREPT CONSTITUŢIONAL ŞIINSTITUŢII POLITICE



Prof. univ.dr. Cristian Ionescu

CUPRINS: PARTEA I. DREPTUL ŞI STATUL ÎN SISTEMUL PUTERII

I. No iuni !enera"e des#redre#tII. Conce#tu" de institu ie#o"itic$III. Statu". E"e%ente"e constitutive a"estatu"uiI&. 'or%a statu"ui. Structura destat.'or%a de !uvern$%(nt

PARTEA A II-A. TEORIACONSTITUŢIEI

I. No iuni !enera"e des#re constitu ieII.Ado#tarea )i revi*uirea Constitu ieiIII.

Contro"u" constitu iona"it$ ii"e!i"or

PARTEA A III-A. ORGANIZAREA ŞI INTERFERENŢA (COLABORAREA) PUTERILOR

I. Princi#iu" se#ara iei#uteri"orII. Princi#a"e"e %ecanis%e de interferen $ +co"a,orare- a structuri"or de!uvernare

PARTEA A IV-A. ACCESUL LA PUTERE

I. Suveranitatea#o#oru"uiII. Partici#area cet$ eni"or "a e ercitarea #uterii #o"itice +siste%u"e"ectora"-

PARTEA A V-A. CREAREA INSTITUŢIILOR STATULUI DE DREPT

I. Revo"u ia din dece%,rie/010II. Necesitatea e"a,or$rii unei noiConstitu iiIII. Caractere"e )i atri,ute"e statu"uiro%(nI&. Cet$ eniaro%(n$&. Dre#turi"e2 "i,ert$ i"e )i 3ndatoriri"e funda%enta"e a"e cet$ eni"orro%(ni&I. Avocatu"#o#oru"ui

PARTEA a VI-a. ORGANISMELE DE SUVERANITATE NAŢIONALĂ

I. Par"a%entu"Ro%(niei

Sec !"#ea $.R$d$cini a"e tradi iei #ar"a%entarero%(ne)ti Sec !"#ea %.4ica%era"is%u" Sec !"#ea &.A"e!erea Par"a%entu"ui Ro%(niei +Siste%u"e"ectora"-



Sec !"#ea '. Or!ani*area Par"a%entu"uiRo%(niei Sec !"#ea . 'unc ionarea Par"a%entu"uiRo%(niei

Sec !"#ea . 'unc ii"e Par"a%entu"uiRo%(niei

Sec !"#ea *.Acte"e Par"a%entu"uiRo%(niei

Sec !"#ea +.Statutu" de#uta i"or )isenatori"orII. Pre)edinte"eRo%(niei

PARTEA A VII-A. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CURŢIICONSTITUŢIONALE

I. Locu" )i ro"u" Cur ii Constitu iona"e 3nsiste%u"or!ane"or #uterii destatII. Statutu" 5udec$tori"or Cur iiConstitu iona"eIII. Co%#eten a Cur iiConstitu iona"eI&. Acte"e Cur iiConstitu iona"e

PARTEA I. DREPTUL ŞI STATUL 6N SISTE7ULPUTERII

Du#$ #arcur!erea acestei te%e2 ve i 3nv$ aur%$toare"e:/. E"e%ente"e caracteristice a"e dre#tu"ui 8 su,iecte"e de dre#t )i i*voare"edre#tu"ui.9. Ce este o institu ie )i care sunt caracteristici"e institu ii"or.. E"e%ente"e constitutive a"e institu iei statu"ui 8 teritoriu2 #o#u"a ia2 #uterea#o"itic$

suveran$.;. Criterii"e care deter%in$ for%a de stat )i ti#o"o!ia for%e"or de stat 3n func iedeacestecriterii.

<. 'or%e"e de !uvern$%(nt 8 re#u,"ica=%onar>ia.

I. NOŢIUNI GENERALE DESPREDREPT

/. Ori!inea )i factorii de confi!urare adre#tu"ui

Istoria civilizaţiei umane poate fi privită, din perspectiva teoriei generale a dreptului, ca istoriearaporturilor juridice între indivizi, precum şi a raporturilor juridice între individ şi stat, fiecaredintreaceste entităţi fiind titulare de drepturi şi obligaţii. Iată primele două noţiuni dintr-un ampludicţionar juridic: D !"#$ I %I &'(I)*+II.

n jurul acestor două concepte şi în legătură directă cu ele s-a desfăşurat viaţa socială din celemaivec i timpuri p nă astăzi. (ocul celor două noţiuni în ansamblul social global şi conţinutullor delimitează societăţile primitive de cele organizate statal. Dacă ne referim la cele două noţiuni cadrepturişi, respectiv, îndatoriri cetăţeneşti, la locul lor în ansamblul societal, ele definesc un stat cafiinddemocratic, un stat de drept sau, dimpotrivă, ca un stat totalitar. /e referim în acest sens la ansambluldedrepturi şi libertăţi publice ocrotite şi garantate de stat prin constituţie şi la îndatoririle fundamentalealecetăţenilor, precum şi la drepturile subiective pe care le poate deţine orice persoană fizică sau juridică.*stfel, într-un stat de drept, cetăţenilor le sunt recunoscute şi garantate un ansamblu larg de drepturişilibertăţi publice, pe c nd un stat totalitar restr nge e0erciţiul drepturilor omului sau stabileşte uncadruformal de enunţare a acestora fără a le garanta însă în mod real şiefectiv.



n societatea modernă, practic orice individ, instituţii sau autorităţi publice, partide şiorganizaţiisindicale, societăţi comerciale ş.a. au drepturi şiobligaţii.

& parte dintre acestea derivă din constituţie sau din diferite alte acte normative adoptatede"arlament sau de )uvern. & altă parte din drepturile şi obligaţiile corelative acestora provin dinacordulde voinţă al părţilor. n fine, se poate vorbi de anumite drepturi şi obligaţii ce pot să apară ca urmareaconduitei delictuale sau a nerespectării unor prescripţiiadministrative.

1odul în care subiectele de drept îşi e0ercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiileasumatedefineşte, la r ndul său, gradul de civilizaţie al unui popor. *vem în vedere, în acest sens, gradulde

cultură politică şi juridică al subiectelor de drept, înţelegerea de către acestea a jocului politicdemocratic,care presupune pluralismul, diversitatea şi c iar divergenţa opiniilor şi convingerilor politice.ntr-osocietate civilizată, respectarea drepturilor şi îndatoririlor civice sau a obligaţiilor civile apare caoîndeletnicire firească. (a r ndul său, într-o asemenea societate, e0ercitarea drepturilor, indiferent care arfinatura şi conţinutul lor, nu poate da naştere la abuzuri - ca practică sau fenomensocial.

Ce este dreptul? Care este rolul social al dreptului? Ce este just şi nejust?2unt interogaţiifireşti,ce privesc raporturile interumane, relaţiile între individ şi colectivitatea în caretrăieşte.

"entru istoric, ca şi pentru sociolog, filosof sau jurist, este evident că orice comunitate umanăatins să devină unitară, să capete o fizionomie caracteristică sub multiple aspecte. De e0emplu, subaspectteritorial, să îşi desfăşoare viaţa pe teritoriul pe care s-a format într-un îndelungat proces istoric sau,dupăcaz, să se organizeze pe un teritoriu pe care s-a aşezat ca rezultat al migraţiei sau pe care 3-a cucerit4subaspect economic, să stimuleze formarea şi dezvoltarea unor tradiţii privind anumite activităţi productive4sub aspect religios, să promoveze şi să garanteze respectarea şi practicarea unui anumit cult religios sausădeclare şi să sprijine o religieoficială.

*ceeaşi comunitate tinde însă spre coeziune şi din punct de vedere juridic. *ceastă coeziuneserealizează, în principal, prin două modalităţi, şianume:

a5reglementarea sau ordonarea relaţiilor între membrii ei, potrivit aceloraşi principii juridice şinorme de convieţuire socială / 4

b5asigurarea cunoaşterii şi respectării acestor norme prin toate mijloacele, inclusivrecurgându- se în mod legitim la forţa sa deconstrângere .

n acest proces, membrii comunităţii respective realizează, desigur, într-un îndelungat procesistoric,care le sunt avantajele cunoaşterii şi respectării normelor de convieţuire socială, dar şi ceconsecinţevor suporta dacă vor încălca prescripţiile acestora. Din momentul conştientizării de către societateşiindivid a faptului că sunt titulare de drepturi şi obligaţii, se poate vorbi de e0istenţa dreptului caformă juridică de reglementare a relaţiilorsociale.

6onceptul ştiinţific de drept depinde însă de particularităţile reglementării juridice arelaţiilorsociale, diferite de la un sistem juridic naţional la altul, precum şi de multitudinea ramurilor juridice,aflate, îndeosebi în etapa actuală, într-un puternic proces de diversificare şi autonomizare9 .

ncă de la început, dreptul - în înţelesul de normă de conduită - a avut o funcţie socială foarte clară:dea ordona anumite relaţii sociale e0istente în societate. 7iind reglementate de o normă juridică,faptelesociale ale oamenilor, ca şi acţiunile sociale ale organismelor cu autoritate publică au căpătatofizionomie şi un conţinut juridic. 6onţinutul juridic al faptelor sociale săv rşite de indivizi saualacţiunilor sociale întreprinse de autorităţile publice a putut să fie e0primat prin drepturi şiobligaţii.

(a început au fost, aşadar, faptul social, acţiunea oamenilor şi apoi a intervenit dreptul pentrua justifica şi legaliza activitatea acestora, deprinderea cu un anumit fel de viaţă, cu anumite regulideconduită, apoi s-a născut în conştiinţa oamenilor sentimentul de dreptate4 acest sentiment îi determină peoameni să caute o justificare a acţiunii lor, să legitimeze actul lor şi să-3 încadreze în reguliledreptului.

&riginea dreptului se pierde în negura veacurilor şi este sigur că normele de convieţuires-aucristalizat în cadrul practicii sociale 8soluţion nd conflicte sociale5, adică pe baza unor fapte repetateîntr-o formă identică timpîndelungat.

6aracterul de act repetat al faptelor sociale supuse unor anumite prescripţii juridice, mai multsaumai puţin sporadice 8dar care au căpătat, treptat, un caracter obligatoriu5, semnifică o e0perienţă juridică,o practică îndelungată de cristalizare a unor obiceiuri şi a unor relaţii sociale 8dar nu o simplăsuccesiune

/ "rincipiile de drept - scria D. )usti înCursul de sociologie generalăţinut în anii 39 ;-39 3 - dau vieţii sociale odirectivă şi o coeziune, îi dau principiile de organizare, fără de care o societate nu poate e0ista.9 n legătură cu accepţiunile noţiunii de drept, a se vedea /icolae "opa , Teoria generală a dreptului, !ditura*ctami, 'ucureşti, 399<, p.==-=<.

"aul /egulescu, )eorge *le0ianu,Tratat de drept public, vol.I, 6asa %coalelor, 'ucureşti, 39= , p.>-=. * se vedeaşi ?ean Dabin,Th orie g n rale du droit , Dalloz, "aris, 39<9, p.39->3.





nr.>H39AA.



primejduiesc convieţuirea unor populaţii pe acelaşi teritoriu. Din aceste norme şi prescripţiiestealcătuită ordinea de drept a fiecăreicolectivităţi/9 .

6 nd puterea sau autoritatea publică s-a autonomizat, devenind o forţă distinctă de restulgrupuluisocial, ea a putut să-şi impună voinţa asupra acestuia, domin ndu-l prin intermediul normelor deconduită.Iniţial, justificarea dominaţiei s-a făcut recurg ndu-se la o legătură directă sau indirectă întrezeităţile venerate de grupul respectiv şi autoritatea publică respectivă, aceasta din urmă pretinz nd că arreprezenta voinţadivină. /orma juridică este acum considerată ca un comandament al Divinităţii şi, prinurmare, nedreptatea juridicăeste o ofensă adusă Divinităţiiînseşi/ .

"uterea politică nu putea să-şi realizeze scopul - dominaţia asupra grupului social -dec timpun nd reguli de conduită membrilor colectivităţii 8la început privind raporturile lor cucolectivitatea,iar mai t rziu, privind relaţiile între ei5 şi asum ndu-şi rolul de arbitru în caz de conflict. *cestor regulilis-a dat numele dereguli de conduită sau norme de drept . *stfel s-a născut dreptul, deci ordinea juridică/; .

6ondiţiile concrete de viaţă materială, social-politică şi spirituală care influenţează procesuldelegiferare sunt considerate factori de configurare a dreptului. 6unoaşterea şi cercetareaacestora prezintă o importanţă teoretică deosebită, întruc t se oferă astfel legiuitorului elementeledefinitorii pentru evaluarea eficienţei sociale a unei anumite norme juridice.

n teoria generală a dreptului factorii de configurare a acestuiasunt grupaţi în trei maricategorii:a5cadrul natural(

b5cadrul social-politic)c5 factoruluman /< .n componentele cadrului natural sunt cuprinse mediul geografic, factorii biologici şi fiziologici,

precumşi factorii demografici/? . 6adrul social-politic este constituit prin confluenţa intereselor claselorsociale, ale partidelor politice, sindicatelor, grupurilor de presiune. n ceea ce priveşte factorul uman,trebuie să se aibăîn vedere că destinatarul normei juridice este omul aflat într-o multitudine de raporturi cusemenii săi, cu 2tatul,cu 'iserica, partidele politice etc. Din această perspectivă, aşa cum s-a subliniat înliteratura de specialitate,eficienţa acţiunii dreptului este legată de funcţionarea unor mecanisme psi osociale comple0e, cărora legiuitorul ledă satisfacţie, prefigur nd prin normele de drept variante decomportament considerate utile, at t din punct devederesocial, c t şiindividual/@.

9. Defini iadre#tu"ui

6onceptul de drept este, practic, imposibil de definit, datorită multiplelor sensuri şinuanţeatribuite acestui termen de diferite popoare şi în diferite epoci istorice/1. De sensul concretacordatnoţiunii de drept depinde concepţia de organizare a societăţii, de reglementare a raporturilor întreindivizi,între stat şi particulari. Dincolo de nuanţe şi conotaţii, care ţin mai mult de filosofia juridică, noţiuneadedrept este în general utilizată în două sensuri principale: ca normă juridică ce reglementeazăraporturisociale concrete 8de e0emplu, normele juridice privind căsătoria, adopţiunea, obligaţiile cumpărătoruluiîncontractul de v nzare-cumpărare, pedepsirea infracţiunii de furt etc.5 şi ca posibilitate recunoscutăsaugarantată de stat unei persoane de a cere altei persoane un anumit comportament juridic, prescrise0presde lege 8de e0emplu, dreptul de autor, dreptul de proprietate, dreptul de creanţă - drepturidenumitegeneric drepturisubiective5/0 .

/9 *ceste aspecte sunt pe larg analizate dintr-o perspectivă filosofică de 1ircea Djuvara, %recis de filosofie juridică# Te*ele fundamentale ale unei filosofii juridice, 'ucureşti 39=34 !ugeniu 2peranţia, !ntroducere în filosofiadreptului, 2ibiu, 39==4 *.D. enopol , %rincipiile fundamentale ale istoriei, în vol. F*ntologie de filosofierom neascăJ, vol.=, !ditura 1inerva, 'ucureşti, 39AA, p.A-9A4 !ugeniu 2peranţia,+ ormele sociale şi dreptul învol. F*ntologie de filozofie rom neascăG, vol.=, !ditura 1inerva 'ucureşti, 39AA, p. 3>- A>./ )iorgio Del Eecc io .ecţii de filosofie juridică, !uropa /ova, 'ucureşti, p.>;A. 1a0 Keber, /ociologie du droit ,"(#7 "aris 39A<, p.<=4 ?acLues !llul, .e fondement th ologigue du droit , "aris, 39<=4 !. DurM eim, .es formesl mentaires de la vie religieuse, "aris, 393 .

/;Eintilă Dongoroz,"p# cit#, p.A./< /icolae "opa, "p# cit#, p.< - 3;./? (egile, scrie 1ontesLuieu, Ftrebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării4 cu clima - rece, caldă sau

temperată -, cu calitatea solului, cu aşezarea, cu întinderea sa4 cu felul de viaţă al popoarelor - plugari, v nători sau păstori4 ele trebuie să fie potrivite cu gradul de libertate pe care or nduirea statului o poate îngădui, cu religialocuitorilor, cu înclinările, cu bogăţiile, cu numărul, cu negoţul, cu moravurile, cu deprinderile lorG 81ontesLuieu , $espre spiritul legilor , vol.I, !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39<=, p.3 . * se vedea şi Eictor Nlătescu,0eografie juridică contemporană, !ditura %tiinţifică şi !nciclopedică, 'ucureşti, 39A3, p.33A-339 şi Dennis (loOd,The !deaof .a1 , "enguin 'ooMs, /eP QorM, 3993, p - >35./@

/icolae "opa, "p# cit#, p. ;./1 n legătură cu diferitele accepţiuni ale noţiunii de drept, a se vedea (. 7ran@oise, .e probl2me de le d finition dudroit , (iRge, 39 A, 7ran@oise #errS,"p# cit#, p. ->./0

"aul /egulescu, )eorge *le0ianu,"p# cit#, p.=-B.





%tiinţifică, 'ucureşti, 3993, p. ;5.



sclavii, femeile şi metecii, adică străinii, nu erau consideraţi - în polisurile greceşti - cetăţeni şi, prinurmare, nu participau la viaţa publică, nu puteau vota ş.a. 6u alte cuvinte, nu li se recunoştea calitateadesubiect de drept constituţional, am spune astăzi. !ste adevărat că aveau calitatea de subiect de drept înalteraporturi juridice.

7iecare stat suveran deţine prerogativa de a stabili condiţiile necesare recunoaşterii calităţiidesubiect de drept. ntr-o formulare generală se poate considera că atribuirea calităţii de subiect de dreptînanumite raporturi juridice presupune recunoaşterea de către stat a capacităţii juridice, adică a posibilităţiide a fi titular de drepturi şi obligaţii şi de a le e0ercitanemijlocit.

Capacitatea juridică a unui subiect de drept poate avea un caracter general8posibilitatealegalăde a avea drepturi şi obligaţii5 sau uncaracter special8posibilitatea legală de a avea şi e0ercitaanumitedrepturi şi obligaţii care formează statutul persoanei fizice sau juridice5. Din această perspectivă, putemdistinge capacitatea juridică a alegătorului de cea a candidatului la o funcţie electivă, capacitatea juridicăa militarilor, cea a miniştrilor, cea a membrilor "arlamentuluiş.a.m.d.

"utem conc ide că subiectele de drept sunt oameni luaţi individual ori în considerarea funcţieilorîn cadrul unei ierar ii sociale, politice, profesionale, confesionale ş.a., precum şi persoanele juridice.%iunii şi alţii sunt participanţi la anumite raporturi juridice şi dispun de capacitate juridică, adică sunttitularide drepturi şi obligaţii specificeacestora.

;. I*voare"edre#tu"ui

6onceptul de izvor de drept are o dublă accepţiune: izvor în sens material şi izvor în sensformal.

!*voarele materiale ale dreptului denumite şi i*voare realesunt concepute ca un adevărat FdatG dinafaradreptului şi e0terior acestuia, care justifică şi determină acţiunea legiuitorului91. /e referim în acest sensla condiţiile materiale de e0istenţă ale unei colectivităţi, care se cer a fi ordonate, reglementate,apărate prin intermediuldreptului.

!*vorul de drept în sens formaleste forma pe care o îmbracă o prescripţie juridică:lege,regulament, decret, decret-lege, ordonanţă etc. Deşi dreptul însumează un ansamblu de norme juridice,acestea sunt cuprinse, potrivit unor criterii şi reguli precise, în anumite acte juridice. #ocmai acesteacteconstituie izvorul dedrept.

B. Distincţia între dreptul public şi dreptul privat

Deosebirea între dreptul public şi dreptul privat a fost făcută încă de juriştii romani.*stfel,$lpian afirma că+publicum jus est 'uod ad statum rei romanae spectat, privatum 'uod ad singulorum

utilitatem pertinet #După cum se poate observa, criteriul de delimitare între cele două categorii de drepturi constăînnatura intereselor ocrotite de acestea. Distincţia între dreptul public şi dreptul privat este înt lnită doarîndreptul roman, de unde a fost preluată de celelalte popoare. n secolul al I -lea i s-au adăugat şialtele,cum ar fi cea a scopului urmărit de cele două categorii diferite. "otrivit acestui criteriu, dreptul publicar avea ca scop apărarea statului, iar dreptul privat, ocrotireaindividului.

$reptul public însumea*ă ansamblul normelor juridice care reglementea*ă modul deorgani*are şi funcţionare al instituţiilor guvernante, atribuţiile acestora, raporturile între stat şi supuşii săi, precum şi raporturile între state90. n toate aceste raporturi, statul sau organismele sale specializate suntînvestitecu prerogative de putere decurg nd din puterea suverană a poporului şi, în această calitate,statulelaborează legi, organizează e0ecutarea acestora şi sancţionează violarea lor sau adoptă altemăsuriobligatorii, menite să asigure ordinea socială şi progresul social-politic şi economic, să apere drepturileşilibertăţileindivizilor.

Dreptul public are două caracteristici importante care îl disting de dreptul privat. *stfel, înraporturile de drept public, întotdeauna unul dintre subiecte este statul 8de e0emplu, statulelibereazăautorizaţiile pentru operaţiunile de import-e0port4 e0ercită controlul vamal4 înc eie un tratatinternaţionaletc.5, pe c nd în raporturile de drept privat pot fi şi doi indivizi 8de e0emplu, contractul dev nzare-cumpărare sau de donaţie se înc eie în general între două persoane particulare5. n raportul juridicaparţin nd dreptului public se urmăreşte interesul general al societăţii 8emiterea monedeinaţionale,

91 /icolae "opa, "p# cit#, p.39;.90 CenrO 'run, )uO #remblaO, $roit constitutionnel , (es !ditions Qvon 'lais, Inc. Uuebec, 399;, p.>-=4 7ran@oise#errS,"p# cit#, p. ;- 3. n concepţia profesorului 7ran@oise #errS, între dreptul public şi dreptul privat e0istă treidistincţii principale: scopul 8dreptul public urmăreşte satisfacerea intereselor colective ale naturii54 caracterul8dreptul public este esenţialmente imperativ54 sancţiunea 8sancţiunea de drept public se stabileşte cu mai multădificultate, poate şi pentru motivul că însuşi statul poate fi sancţionat5, 87ran@oise #errS,"p# cit#, p. ;5.

"ierre "actet, !nstitutions politi'ues# $roit constitutionnel , 1asson, 39A>, p.>>.



stabilirea cursului valutar, adoptarea unei legi, alegerea "arlamentului, desemnarea şefuluistatului,numirea )uvernului, numirea unui prefect, conferirea unei decoraţii, înaintarea în grad, semnareasauratificarea unui tratat etc.5. n raportul juridic de drept privat, fiecare parte urmăreşte un interes personal8contractul de asigurare a vieţii sau a anumitor bunuri, contractul de muncă, contractul de înc iriere auneilocuinţeetc.5.

$reptul privat cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementea*ă drepturile şiobligaţiile persoanelor fi*ice şi juridice private şi definesc raporturile între ei 6jus propriumcivitatis7 / .

"otrivit obiectului său de reglementare, dreptul public este format din:dreptul constituţional,

dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul internaţional , iar dreptul privat dindreptulcivil, al familiei, al munciietc.

II. Conceptul de instituţiepolitică7olosirea noţiunii de Finstituţie politicăG în cursurile de drept constituţional este pedeplinîndreptăţită, întruc t, ca ramură a sistemului de drept, acesta reglementează raporturile socialedindomeniul cuceririi şi e0ercitării puterii politice. *ltfel spus, dreptul constituţional stabileşte,întrealtele, modul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile instituţiilor prin intermediul cărorasee0ercită puterea politică. n acest fel, mai mult dec t orice ramură a sistemului de drept, dreptulcons-tituţional are cele mai diverse şi mai substanţiale legături cu sfera politicii.

ntr-un sens general, termenul de instituţie îşi trage rădăcinile semantice din verbullatinFinstitutioG 8a întemeia, a ridica, a aşeza cu temei5 sau din FinstitutumG 8obicei, principiu deorganizare,r nduială, aşezăm nt5. #oate aceste sensuri presupun intervenţia indivizilor învestiţi cu autoritate pecareaceştia o e0ercită asupra altora, în vederea realizării anumitor interese 8personale sau de grup5. nlimbajulcomun, noţiunea de instituţie desemnează organizaţiile care au un statut, reguli de funcţionareşiacţionează pentru realizarea anumitor nevoi colective 8sociale5. 1odelul tipic de organizaţie -careîntruneşte condiţiile enunţate - estestatul.

6onceptul de instituţie, în caracteristicile sale primare, are accepţii particulare însociologie, politologie şi ştiinţa dreptului. n sociologie, termenul de instituţie desemnează, îndeobşte, reguliledeinfluenţare şi control social ale comportamentelor individuale, modelele specifice şi stabile deorganizareşi desfăşurare a interacţiunilor între indivizi şi grupuri sociale orientate spre satisfacerea unor nevoide bază, valori şi interese cu importanţă esenţială pentru menţinerea colectivităţilor sociale. n politologie,

termenul de instituţie este circumscris organismelor învestite cu autoritatea de a e0ercita puterea politică.ntr-un sens apropiat conceptului politologic de instituţie, dreptul constituţional limitează instituţiasocialăla autorităţile instituite prin te0tele constituţionale, la modul lor de funcţionare şi la interferenţa lorîn procesul de e0ercitare a puterii politice. %tiinţa juridică foloseşte îndeobşte termenul de instituţie însensulde ansamblu unitar de norme general-obligatorii care reglementează anumite relaţii sociale potrivitunormetode particulare 8instituţii juridice5.

#răsăturile comune ale tuturor accepţiunilor termenului de instituţie se regăsesc înconţinutulnoţiunii de instituţie politică şi sunturmătoarele:

a5 instituţia politică este formată dintr-uncolectiv deindivi*i 4 b5 instituţia politică are uncaracter stabil 4c5 modul de constituire şi atribuţiile instituţiei politice sunt prevăzute într-unact cu valoare

constituţională 4d5 instituţiile politice sunt constituite pentru satisfacerea unor interese socialelargi 4

e5 instituţiile politicedispun de autoritate, pe care o e0ercită în mod legitim şi legal asuprauneicolectivităţi umane care nu are, în principiu, o altă alternativă dec t de a se supune voinţeirespective.Instituţiile politice au o funcţie dinamică prin însuşi modul lor de apariţie şi configurare proceduralăşi operaţională. 6u alte cuvinte, instituţiile politice au apărut ca modalităţi de soluţionare aunor probleme ce confruntau viaţa socială, av nd, totodată, rolul de a influenţa şi modifica viaţasocialăîntr-un sens dezirabil F'inelui comunG, precum şi voinţei instituţiei ca atare. /u este mai puţinadevărat că şi instituţiile, la r ndul lor, suportă dinamismul vieţii sociale, modific ndu-şi forma,rolul,funcţiile şi metodele de acţiune pe măsura transformărilorsociale.

ezultă, aşadar, că instituţia politică nu este o reflectare pasivă a realităţilor sociale, ciunadinamică, ce îşi propune să le orienteze într-un sens dezirabil voinţei forţei publice. *pare astfel clarcăfundamentul obiectiv al instituţiei politice este, ca şi în cazul dreptului, faptul social, în timpce

/ 1arcel "rSlot, ?ean 'oulouis,"p# cit#, p. 4 6 arles 6adou0, "p# cit ., p. =.



fundamentul subiectiv al acesteia este ideea de a face sau de a întreprinde ceva care corespundeunuianumit interessocial.

Ideea de a crea instituţii politice a luat naştere inconştient în mintea indivizilor. După ceaceastăidee devine conştientă, colectivitatea 8cea care creează instituţia5 recurge la forme instituţionalizate pentrua o realiza din punct de vedere politic şi juridic9 . n felul acesta, instituţia rezultă din legătura întreideeade organizare politică a unei colectivităţi social-umane 8necesitatea unei vieţi asociative organizatestabil5şi voinţa suverană a acesteia. #rebuie observat însă că instituţia politică astfel concepută şi realizatătindesă aibă un caracter permanent.

Dacă instituţia politică rezultă din manifestarea de voinţă politică a corpului social8poporul5,trebuie să acceptăm concluzia că acesta este garantul legitimităţii şi autenticităţii instituţieirespective, precum şi al apărării acesteia. &rice atingere adusă instituţiei politice din interiorul comunităţiisocial-umane, sau din afara acesteia, afectează voinţa suverană a celui care a creat instituţia politică.

8n sens larg , conceptul de instituţie politică se raportează în principal la stat, organismeledeguvernare 8"arlament, "reşedinte de republică sau monar , )uvern, prim-ministru5 şi partidele politice.#oate organismele enunţate întrunesc calitatea de instituţie politică, întruc t au un rol bine definitîn procesul de dob ndire şi e0ercitare a puterii politice. 6orespunzător acestui rol, fiecare dintre eleareanumite funcţii, o organizare proprie şi metode specifice de activitate prin care participă la procesuldeguvernare .

8n sens restrâns, conceptul de instituţie politică se raportează e0clusiv la stat, "arlament,şefulstatului, )uvern şi primul-ministru. ezultă că în accepţiunea restr nsă a termenului de instituţie politicăsunt e0cluse partidele politice.

ntruc t organizarea şi funcţionarea instituţiilor politice propriu-zise 8autorităţile publice5suntreglementate de anumite norme juridice, din această perspectivă, prin noţiunea de instituţie politicăvomînţelege at t autorităţile învestite cu dreptul de a e0ercita puterea politică, c t şi normele referitoarelaaceasta ; .

n ceea ce ne priveşte, optăm pentru conceptul de instituţie politică luat în sens restr ns. nopinianoastră, ceea ce conferă specificitate instituţiilor politice este calitatea lor de a participa nemijlocitlae0ercitarea propriu-zisă a puterii politice. Din acest punct de vedere considerăm că partidele politicenu sunt instituţii politice.

Instituţiile politice sunt învestite prin lege cu autoritate sau putere de comandă generală. !leaudreptul de a e0prima voinţa suverană a poporului şi de a acţiona pentru realizarea şi respectareaacesteia.n virtutea acestui drept, instituţiile politice transpun voinţa poporului în norme de conduităgeneral-obligatorii sau acţionează în modalităţi şi cu instrumente specifice pentru aplicarea şirespectarea

acestora.ntr-adevăr, numai organismele învestite cu prerogativele de putere la nivel generalsuntîndreptăţite să fie denumite instituţii politice. 2pre deosebire de ele, partidele politice participălae0ercitarea puterii în mod mijlocit, prin intermediul "arlamentului sau al )uvernului. !ste vorba înacestcaz de partidele parlamentare 8partidele reprezentate în "arlament5 şi, respectiv, de partidele caredeţinfotoliiguvernamentale.

n ceea ce priveşte partidele neparlamentare, precum şi partidele nereprezentate în guvern,se poate spune că acestea nu participă nici măcar mijlocit la e0ercitarea puterii, ci doar lainfluenţareaacesteia prin intermediul presei, întrunirilor, demonstraţiilorş.a.

Desigur, partidele 8ca forţe politice5 au rolul de a contribui la definirea şi e0primareavoinţei politice a poporului, de a influenţa procesul de guvernare. "onderea influenţei, ca şi mijloacele folositeînacest scop diferă însă de la un partid la altul în funcţie de legitimitatea electorală a fiecăruia. Din punctdevedere juridic, partidele sunt organisme înfiinţate din iniţiativă particulară 8deşi ele acţionează însfera

politicii şi sunt subiecte de drept public54 ele se constituie, se organizează potrivit voinţei fondatorilorşimembrilor lor, e0primată în platforme sau programe politice şiideologice.

9 Qang #anguO, .es institutions dans l9oeuvrede 1aurice Cauriou. :ctualit d9une doctrine, în F evue du droit publicG nr.lH3993, p. =4 ). enard, .a th orie de l9institution, 2ireO, "aris, 399>4 ). 1artO, .a th orie del9institution, în F(a pensSe du DoOen Cauriou et son influenceG, "Sdone, "aris 39<9.

n concepţia fondatorului teoriei instituţionaliste, profesorul 1aurice Cauriou, Finstituţia este o idee sau oîntreprindere care se realizează şi durează juridic într-un mediu social4 pentru realizarea acestei idei, se producmanifestări ale acordului de voinţă dirijate prin organe ale puterii şi reglementate prin proceduriG. 81auriceCauriou, .a th orie de l9institution et de la fondation, 2ireO, "aris, 39 B, p.3;5.; * se vedea în acest sens şi "ierre "actet, !nstitutions politigues# $roit constitutionnel , 1asson, "aris, 39A>, p.>=4

Ioan 1uraru, "p# cit ., vol.I, p.3A-39.



2pre deosebire de partide, instituţiile politice sunt organisme înfiinţate e0pres prin 6onstituţiesaulege<. De asemenea, atribuţiile şi prerogativele acestora sunt stabilite de forul legislativ. !0istă însăşiunii autori care consideră că partidele politice sunt instituţii politice, întruc t concură la e0ercitarea puterii? . n opinia noastră, vocaţia partidelor politice de a concura la e0erciţiul puterii nu este unelementdeterminant al calităţii lor de instituţii politice. De fapt, nu numai partidele FconcurăG lae0ercitarea puterii. n acest sens, se poate considera că şi presa, sindicatele, unele organizaţiineguvernamentaleconcură la procesul de e0ercitare a puterii, dar nu convertesc voinţa poporului în acte de comandăsocială.

Instituţiile politice sunt inseparabil legate de stat, care, la r ndul său, este considerat oautenticăinstituţie politică integratoare a tuturor celorlalteinstituţii.

Instituţiile la care ne referim sunt reglementate juridic cu ajutorul normelor de drept, deşiacesteanu sunt norme care concură la organizarea şi funcţionarea instituţiilor politice ca atare. De aceea, elesuntstudiate în cadrul dreptului constituţional. 6u alte cuvinte, organizarea şi funcţionarea lor, atribuţiileşi prerogativele ce li se conferă sunt stabilite prin 6onstituţie sau alte actenormative.

"entru a fi în prezenţa unei instituţii politice trebuie să fie întrunite două condiţii defond:a5instituţia respectivă să fie învestită în mod e3pres prin Constituţie sau prin lege cu prerogativa

de a e3ercita puterea politică. 7aptul că instituţia politică este prevăzută e0pres în 6onstituţie sauîntr-olege îi conferă acesteia legitimitate, întruc t 6onstituţia şi legea depozitează voinţa suverană a poporului.

b5 instituţia politică trebuie să beneficie*e de o deplină libertate de acţiune îne3ercitareamisiunii sale. *ceasta nu înseamnă, desigur, separarea absolută a instituţiilor una de alta şi a tuturorfaţăde celelalte autorităţistatale.

Instituţia politică, ca atare, se formează ca rezultat al conlucrării mai multorfactori:a5 instituţionali*area şi autonomi*area unor relaţii şi activităţi politice prezent nd similitudinişi

o importantă socială deosebită pentru viaţa socială, îndeosebi pentru conducerea politică asocietăţii4 b5 speciali*area organismelor 6instituţiilor7 care desfăşoară un anumit tip de activităţişi unirea

tuturor acestora într-un sistem unitar şicoerent4c5 conferirea unei haine juridice acestui sistem unitar prin stabilirea unor normegeneral-

obligatorii care reglementează desemnarea şi funcţionarea instituţiilor politice, precum şi a unornormecare sancţionează orice atingere adusă funcţionării instituţiilor politice respective. Instituţiile politice,caşi cele juridice trebuie să fie stabile. /umai astfel ele pot înfăptui o guvernarearmonioasă.

& e0plicaţie se impune în privinţa instanţelor judecătoreşti. !ste neîndoielnic faptul că elee0ercitănemijlocit şi specializat puterea 8puterea judecătorească5. 1ai mult c iar, instanţa supremăesteînvestită prin lege cu prerogativa de a judeca pe şeful statului pus sub acuzare de "arlament, ca şi pemembrii )uvernului pentru săv rşirea anumitor fapte. Din acest punct de vedere, teoretic,instanţele judecătoreşti ar putea fi incluse în categoria instituţiilor politice, întruc t e0ercită nemijlocit puterea judecătorească, care constituie un segment al puterii politice.

6u toate acestea, pentru raţiuni de ordin practic, considerăm că instanţele judecătoreşti nutrebuieincluse în categoria instituţiilor politice, întruc t sunt corpuri independente faţă de "arlament, deşefulstatului, )uvern etc. Instanţele judecătoreşti nu desfăşoară o activitate de conducere politică propriu-zisă,nu participă în mod efectiv şi permanent la e0erciţiul puterii4 ele sunt sesizate doar în cazul unorlitigiirezultate din încălcarealegii.

n general, constituţiile nu folosesc conceptul de instituţie politică, ci termenul deautoritate publică, înţeleg nd prin acestea, în primul r nd, "arlamentul, şeful statului, )uvernul şi, în al doilear nd,alte organisme învestite cu autoritate şi putere de comandă cum ar fi, de pildă, 6urtea6onstituţională,6onsiliul (egislativ, 6onsiliul 2uprem de *părare a +ăriiş.a.

III. STATUL. ELEMENTELE CONSTITUTI E ALESTATULUI

/. No iunea destat

Din punct de vedere semantic, noţiunea de stat s-a format din verbul latin F statuoG, careînseamnăFa pune, a aşeza, a întemeiaG. 2intagma F/tatus civitasG e0prima în Imperiul oman modul deguvernarea 6etăţii. omanii au acordat cuv ntului F statusG o semnificaţie politică, adăug ndu-i determinativulFres

< 'ernard #ricot, ap ael Cadas-(ebel, .es institutions politi'ues fran;aises, Dalloz, "aris, 39AB, p.3<. n legăturăcu conceptul de instituţie politică, a se vedea şi 2ilviu 'rucan, 8ndreptar-$icţionar de politologie, /emira,'ucureşti, 399> p. - A.? 6laude (eclercL, !nstitutions politi'ues et droit constitutionnel , (ibrairies #ec niLues, "aris 39 9, p.3B4 6ălin*tanasiu, /ocietatea civilă şi instituţiile politice, în F2fera "oliticiiG nr.=H399>,

p.3 .



publicaG, adică lucrul public. F <es publicaG definea însă şi ideea de conducere a vieţii publice sauastatului. *şadar, F status rei publicaeG însemna pentru magistraţii şi poporul roman Fstarealucrărilor publiceG sau, altfel spus, Fsituaţia conducerii vieţii publiceG/ . omanii au folosit două noţiunireferitoarela stat, şi anume, Fres publicaG 8pentru perioada republicii5 şi Fimperium= pentru perioadaimperiului8dominatului5. "entru acelaşi tip de organizare politică a unei colectivităţi umane, greciifoloseaudenumirea deF polis G9.

După aceste consideraţii introductive, trebuie adăugat că trăsăturile moderne care definescîn prezent statul nu erau reunite în totalitate, nici în cadrul Imperiului oman, nici în cel al puzderieide polisuri greceşti, ca, de altfel, nici în cadrul altor state e0istente în acea vreme. 2tatul anticsecaracterizează înainte de toate prin confuzia între monar ul ereditar şi prerogativele sale de conducere pecare le deţine ca bunuri personale, prin centralizarea e0cesivă a puterii, prin metode despoticedeguvernare ş.a. De altfel, noţiunea de stat s-a format relativ recent 8sec. al EIII-lea5, fiind folosită pentru prima dată într-un sens modern de 1ac iavelli în lucrarea F"rincipeleG. n !vul 1ediu, pentru stat sefolosea îndeosebi termenul de regat, ţară, principat sau republică, noţiuni care e0primau ideea deîntinderea teritoriului statal şi ideea de putere a regelui, principelui sau, după caz, a corpului politic local deacomanda şi de a cere să li se deaascultare.

!ste ştiut că statul grec antic şi, apoi, Imperiul oman de *pus au dispărut. 2tatul romanadecăzut în sec. al E-lea, sub presiunea atacurilor succesive ale unor puternice populaţii migratoare,foarte bine organizate din punct de vedere militar. n locul puterii publice şi al statului roman a apăruto puzderie de celule sociale, independente unele de altele, create pe o arie geografică largă în!uropamedievală. n aceste formaţiuni, conducerea vieţii publice era atribuită unei cvasiautorităţi patriar ale.

Dispariţia Imperiului oman de *pus şi decăderea fostelor administraţii publice instituitedeacesta în provinciile imperiului nu au însemnat c tuşi de puţin pierderea elementelorteoreticecaracteristice noţiunii de stat şi nici a unora dintre scrierile filosofice, istorice şi politice referitoarelaorganizarea statuluiantic.

"ăstrarea fundamentelor teoretice ale statalităţii în sud-estul !uropei s-a datorat, în principal,formării Imperiului oman de ăsărit şi 'isericii creştine din provinciile orientale ale fosteiadministraţiiimperiale romane. $n rol important în păstrarea elementelor g ndirii filosofice şi politice greceşti3-auavut prelaţii lăcaşurilor creştine din &rientul 1ijlociu care au salvat scrierile antic ităţii, aici fiindmai puţin e0puse năvălirilor popoarelor nomade ce au distrusoma.

(a sf rşitul secolului al II-lea, Imperiul 'izantin intră într-un proces de progresivădestrămare,accentuată de a patra cruciadă; . 2ub loviturile cruciaţilor catolici şi subminat de contradicţiiinterne,Imperiul 'izantin începe să se fragmenteze într-o multitudine de state mici create de popoarele balcanice8bulgari, vla ii de sud, s rbi şigreci5<.

%i în !uropa centrală şi de răsărit, fenomenul statal se reînc eagă sub forma unorvoievodate,cnezate şi c iar regate, în organizarea cărora 'iserica joacă un rol foarte important datorită forţei saledecreştinare.

n zona mediteraneană s-a înc egat, de asemenea, în secolul al -lea o nouă şi puternicăformaţiune statală care îmbina elementele cunoscute deja ale centralizării şi administraţiei statalecuelemente noi, îndeosebi cu caracter militar, precum şi cu preceptele religiei islamice. !ste vorbadeImperiul&toman.

6onjugarea tuturor acestor factori a avut ca urmare menţinerea ideii de statalitate în g ndireaşi practica politicăeuropeană.

n sec. al III- IE-lea, pe măsura întăririi autorităţii publice feudale, a avut loc o regrupareaformaţiunilor prestatale din spaţiul european în jurul unora mai puternice, rezultatul fiindreapariţiaformaţiunilor statale care îmbinau elemente clasice ale modelului antic de organizare statală cuelemente practice ale organizării feudale, const nd, de pildă, în instituţia vasalităţii. n cadrul acestora, loculcentralîl deţinea monar ul, a cărui suzeranitate recunoscută de vasalii săi şi întărită de 'iserică îi confereao puteredeosebită.

/Cenri 'run, )uO #remblaO, $roit constitutionnel , (es !ditions Qvon 'lais Inv. Uuebec, 399;,

p.<3.9 "entru o imagine generală a organizării şi funcţiilor polisului în )recia antică, a se vedea ). )lotz,Cetatea greacă, !ditura 1eridiane, 'ucureşti, 399 , p. =-=;4 "ierre 6arlier,/ecolul al !>-lea grec, !ditura #eora,'ucureşti, 399A, p.3A>- 3 4 !dmond (evO,0recia în secolul al >-lea, !ditura #eora, 'ucureşti, 399A, p.3A>- .

B#oate statele, toate stăp nirile care au avut şi au autoritate asupra oamenilor au fost şi sunt sau republici, sau principateG 81ac iavelli, %rincipele, !ditura 1inerva, 'ucureşti, 399B, p.=5. "entru a se referi la stat, 1ac iavellifolosea însă denumirea de FprincipatG. * se vedea, în acest sens, cap. I din lucrarea menţionată, intitulat înoriginal FDe principatu civileG 8FDespre "rincipatul civilG5.;

7lorentina 6azan,Cruciadele, !ditura *cademiei, 'ucureşti, 399;, p.9>-3; .< %erban "apacostea, om nii în secolul al III-lea. ntre cruciadă şi Imperiul 1ongol, !ditura !nciclopedică,



'ucureşti, 399>, p.3 .



/oţiunea de stat capătă însă un sens modern în !uropa medievală încep nd cu epocaenaşterii.$nul dintre promotorii înţelegerii moderne a noţiunii de stat este ?ean 'odin, autorul celebrei lucrăriF(essi0 livres de la SpubliLueG 8sec. EI5. n lucrarea menţionată, g nditorul francezfundamenteazăconceptul de suveranitate a poporului, pe care o prezintă distinct de suveranitatea monar ului.nconcepţia lui 'odin, regele este o persoană care e0ercită prerogativele monar ice în nume propriu, darcarezultat al împuternicirii date de poporul suveran şi potrivit unei ordini legale care obiectivează înnorme juridice voinţa luiDumnezeu.

) nditorul francez situează suveranitatea deasupra monar ului, deşi răm ne întru totuladeptulconvins al monar iei absolute. 'odin îmbrăţişează ideea unui absolutism legitim al monar ului, opusunuidespotism arbitrar. ntr-un astfel de regat, aşa cum ne-a transmis 'odin în lucrarea sa, supuşii trebuiesădea ascultare legilor 1onar ului, iar 1onar ul să dea ascultare legilornaturii.

Din opera lui 'odin se desprinde, totodată, ideea potrivit căreia puterea 1onar ului sedisociazăde persoana care o e0ercită. *ceastă disociere a fost primul pas în formarea noţiunii moderne de stat,fiindo trăsătură esenţială a acestuia?. 6oncepţia că statul presupune e0istenţa a două entităţi aflate în relaţiidesubordonare una faţă de alta 8guvernaţi şi guvernanţi5 o înt lnim şi la alţi autori din timpulenaşterii,dovadă a progresului g ndirii politice. n lucrarea F1onar iaG, Dante afirmă că, în 6etate, Fal căreiscopeste vieţuirea în bună stare, este necesar să e0iste o singură conducere şi aceasta nu numai într-odreaptăoc rmuire, ci şi în ceaabuzivăG@.

#reptat, s-a accentuat diferenţierea între toţi cei învestiţi cu atribuţii de guvernare sau de conducereşicei obligaţi să se conformeze acestora. aportul de subordonare între guvernanţi şiguvernaţireprezintă o altă trăsătură esenţială a noţiunii moderne de stat. "otrivit unei asemeneaaccepţiuni,guvernanţii au dreptul să-şi impună voinţa faţă de restul populaţiei, dar ei acţionează înnumelestatului şi nu al lor personal, aşa cum făceau monar ii înantic itate.

*utorităţii statale îi corespunde, corelativ, obligativitatea absolută a indivizilor de a seconformaautorităţiirespective.

#ot în perioada medievală se formează noţiunea de teritoriu 8statal5 prin disocierea posesiunilor6oroanei 8domeniile 6oroanei5 de domeniile private ale regelui. Domeniile 6oroanei, adică alestatului,nu mai puteau fi înstrăinate de rege, nici măcar membrilor propriei familii. *ceste domenii erau legatedestat ca instituţie ori de monar ie ca instituţie a statului şi nu de1onar .

După cum este de la sine înţeles, aceste noi conotaţii ale noţiunii de stat au rămas multă vremelanivelul enunţurilor teoretice, nefiind transpuse în practică.

& altă concluzie ce se desprinde din conceptul introdus de ?ean 'odin constă înafirmareasuveranităţii poporului ca principiu de bază în sistemul de guvernare. "e acest principiu se întemeiazămai

t rziu conceptul modern de democraţie reprezentativă, deşi forme de reprezentare a nobilimiişi burg eziei orăşeneşti în anumite organisme e0istau şi în perioada anterioară. *ltfel spus, titularul puteriisuverane V poporul V nu se poate autoguverna. De aceea, poporul încredinţează e0erciţiul puteriisalesuverane principelui sau unui grup de guvernanţi pe care îi controlează şi îi poate sc imba oric nd,dacăaceştia conductiranic.

2e poate conc ide că statul este forma instituţionali*ată de organi*are politică a uneicolectivităţiumane constituite istoric şi locali*ată geografic pe un anumit teritoriu, în care un grup deindivi*i,deţinând în virtutea suveranităţii poporului şi ca e3presie a voinţei acestuia, ori ilegitim, prerogativele şiinstrumentele e3ercitării autorităţii publice, ale elaborării şi aplicării normelor de convieţuite socială,e3primă şi apără interesele fundamentale ale statului şi ale naţiunii şi impune voinţa acestora cavoinţă

general-obligatorie .*ceastă definiţie este valabilă şi pentru statele pe al cărui teritoriu convieţuiesc alăturide

naţiunea majoritară şi minorităţi naţionale mai mult sau mai puţin numeroase. n această situaţie, statul

repre*intă şi apără interesele tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de naţionalitate, şi le garantea*ă,deopotrivă, drepturile şi libertăţile fundamentale, care, de altfel, sunt egale pentrutoţi 1.Desigur, fiecare stat suveran va acţiona în cadrul definitoriu menţionat, organiz ndu-se, select ndşireprezent nd anumite interese, impun nd voinţa generală a naţiunii, aşa cum consideră că estemai potrivit. De fapt, în aceasta constă suveranitateasa.

? 6 arles 6adou0, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, vol.I, 6ujas, "aris, 39 >, p.=<.@Dante, onarhia , în 6onst. 7loru, 6onst. /ica, 1ircea Eulcănescu, !*voare de filosofie# Culegere de studii şite3te, !ditura #orouţiu, 'ucureşti, 39= , p.3B .1 *lineatul al articolului = din 6onstituţia noastră precizează că F om nia este patria comună şi indivizibilă atuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de se0, deopinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socialăG.



7iind un fenomen social foarte comple0 şi av nd o e0istenţă milenară, e0tinsă la scară planetară,statul a căpătat de-a lungul timpului o diversitate de definiţii. *stfel, !smein a definit statul cafiind personificarea juridică a unei naţiuni, precum şi ca subiect şi suport al autorităţii publice0. 1auriceCauriou definea, la r ndul lui, statul ca fiind personificarea juridică a unei naţiuni înfăptuită ca urmareacentralizării politice, economice şi juridice a elementelor /aţiunii şi realizată în vederea creăriiregimuluicivil/ . #ot Cauriou spunea că statul este instituţia esenţială a ordinii sociale, înfăptuită caasigur nddurata mişcării de ansamblu, lentă şi uniformă asocietăţii// .

n opinia unui alt constituţionalist francez, (eon Duguit, statul ar fi apărut, şi răm ne astfel,cafenomen natural rezultat prin diferenţierea naturală între indivizi şi prin impunerea de către un grupsociala forţei sale asupra celeilalte părţi a populaţiei/9 .

Dintr-o asemenea perspectivă, la originea sa, statul, în sensul cel mai general al termenului, esteunfapt 8social5 şi răm ne astfel, indiferent de forma şi caracteristicile pe care le capătă înepocamodernă. /u este însă vorba e0clusiv de dominaţia pe care statul ar impune-o asupra populaţiei.

n afară de dominaţie, statul e0ercită o autoritate morală şi c iar religioasă 8cu e0cepţiastatuluicontemporan5/ , economică 8autorităţile statului stabileau în antic itate regulile generale ale producţiei,repartiţiei şi sc imbului de produse5, politică 8statul asigură guvernarea societăţii5, socială 8statulestefactor de ec ilibru social şi apără ordinea socială5, juridică 8statul impune şi apără ordinea decare beneficiază, la început c iar şi inegal, întreaga comunitate5 şimilitară.

n secolele al EII-lea şi al EIII-lea, statul era conceput ca rezultat al unui pact saucontractsocial între guvernaţi şi grupul minoritar, învestit de aceştia cu prerogative de conducere politică.

n această concepţie, poporul 8titularul suveranităţii5 deleagă e0erciţiul puterii sale suveraneunorindivizi în sc imbul acceptării de către aceştia a anumitor condiţii. !vident, pactul poate fidesfăcutoric nd de popor, dacă acesta este nemulţumit de modul în care esteguvernat/; .

"rintr-un asemenea contract social, poporul 8masa neorganizată5 scapă de anar ie, tulburărişiconflicte sociale generate de cucerirea şi e0ercitarea dezordonată a puterii, iar guvernanţii capătăînsc imb prestigiul şi FdeliciulG puterii, în sc imbul obligaţiei de a impune şi apăra ordinea socialăîn beneficiul egal al indivizilor întregii comunităţisociale.

$nii dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai teoriei contractului social au fost, în *nglia,# omasCobbes şi ?o n (ocMe, iar în 7ranţa, ?ean-?acLues ousseau. 2pre deosebire de Cobbes şi (ocMe,carefundamentau puterea absolută a egelui încredinţată acestuia de popor, ousseau susţinea că poporulrăm ne în continuare suveran, put nd să-l constr ngă pe rege să-i respectevoinţa.

n epoca contemporană, definiţiile date statului au păstrat elementele clasice aleconceptului.*stfel, profesorul 6onstantin ). Dissescu scria că statul este o unitate alcătuită din reuniunea maimultor

oameni pe un teritoriu determinat în forma guvernanţilor şi guvernaţilor /<

. *nibal #eodorescu notacăFstatul este forma superioară de societate omenească învestită cu puterea e0clusivă de comandăasupracolectivităţii de indivizi aşezaţi pe un teritoriu determinat, ce îi aparţine în propriu/? . "rofesorul *le0ianuarăta, la r ndul său, că statul este o grupare de indivizi, reuniţi printr-o legătură naţională pe unteritoriudeterminat şi guvernaţi de o putere superioară voinţelorindividuale/@.

De asemenea, Cans Telsen preciza că, în general, statul este considerat o grupare deindivizitrăind pe un anumit teritoriu bine determinat şi supusă unei puteri organizate juridiceşte/1. n concepţialui'urdeau, statul reprezintă o entitate juridică şi, în acelaşi timp, o formă de manifestare a puterii politice/0 .

"rofesorul Ion Deleanu apreciază că statul este, în sens restrictiv şi concret, ansamblulorganelor politice de guvernare şi că el desemnează aparatul de direcţionare a societăţii politice9 . "rofesorul1uraru arată că, într-o accepţiune restr nsă, Fprin stat se înţelege forma organizată a puterii poporului,mai e0act mecanismul sau aparatul statalG9/. "rofesorul #udor Drăganu defineşte statul ca oinstituţieFav nd ca suport o grupare de oameni aşezată pe un spaţiu delimitat, capabilă de a-şi determinasingură

0*. !smein, 5l ments de droit constitutionnel fran;ais et compar, 2ireO, "aris, 39;9, p.l./1aurice Cauriou, $roit publi'ue4 "aris, 393<, p.>;=.//1aurice Cauriou, %recis de droit constitutionnel , "aris, 39 9, p.93./9(eon Duguit,Trait de droit constitutionnel , vol.I, "aris, 39 , p.<BB./ n unele state islamice 8de pildă, Iran, *rabia 2audită5, statul e0ercită at t o autoritate politică, c t şi una

religioasă, constituţiile lor incluz nd principii ale 6oranului./;

)eorges 'urdeau, Trait de science politi'ue, vol. , ()D?, "aris, 39< , p.=A- < ./<6onstantin ). Dissescu, $rept constituţional , 2ocec, 'ucureşti, 393B, p.= 9./?*. #eodorescu,Tratat de drept administrativ, vol.I, 'ucureşti, 39 9, p. ./@). *le0ianu, Curs de drept constituţional , vol.I, 6asa %coalelor, 'ucureşti 39>;, p. ./1Cans Telsen,Teoria generală a statului, 'ucureşti, 39 A, p. =./0)eorges 'urdeau, "p# cit ., p.3<>.9Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. , Iaşi, 399 , p.A.9/Ioan 1uraru, $rept constituţional şi instituţii politice, !ditura *ctami, 'ucureşti 399B, p.A9.



propria sa competenţă şi organizată în vederea e0ercitării unor activităţi care pot fi grupate înfuncţiile:legislativă, e0ecutivă şi jurisdicţionalăG99.

Indiferent de formulările folosite în definirea statului de diverşi autori, elementele esenţialealedefiniţiei complete a acestuia sunturmătoarele:

a5 formă de organi*are politică a unei colectivităţi umane constituiteistoric 4 b5locali*area geografică 4c5e3istenţa unui grup conducător învestit cu atribuţii de guvernare şi de e3ercitare aautorităţii

publice în numele poporului 4d5 prerogativa grupului conducător de a stabili şi a apăra ordinea statală şi, în cadrulacesteia,ordinea juridică .

Din această perspectivă, statul poate să apară, pe de o parte, ca ansamblul de instituţii învestite prin6onstituţie, sau în conformitate cu aceasta, cu prerogative de putere şi, pe de altă parte, caunfenomen social sintetiz nd toate actele şi faptele prin care se e0ercită puterea şi care au carezultatorganizarea şi coeziunea unei colectivităţi umane localizate spaţial şitemporal.

ntruc t în studierea statului, privit at t ca fenomen, c t şi ca ansamblu de organizare,suntinteresaţi deopotrivă specialiştii în ştiinţele politice, ca şi juriştii, considerăm util să punctăm principaleleelemente ale noţiunii de stat din perspectivă politologică, sociologică, ca şi din perspectivă juridică.

9. Ana"i*a #o"ito"o!ic$ astatu"ui

"otrivit unei definiţii politologice, statul reprezintă o comunitate politică ocup nd unanumitteritoriu, av nd un guvern şi beneficiind de suveranitate at t în interior, c t şi în afara graniţelor sale9 .

ntr-o analiză politologică, statul apare deci ca ocolectivitate umană istoriceşte constituită şiorgani*ată pe un anumit teritoriu, care se structurea*ă politic în grupul de guvernanţi şi restul populaţiei .1odul de constituire şi organizare diferă de la stat la stat şi poate fi generat de factori naturali8aşezareageografică, conformaţia solului5, militari 8cuceriri teritoriale5, economici 8bogăţiile naturale5etc.

Din această definiţie rezultă cel puţin patru elemente definitorii ale noţiunii de stat din perspectivaanalizei politologice: a5 organizarea politică a unei comunităţi umane, b5 gradul de coeziunealcolectivităţii respective4 c5 raporturile de comandăHsupunere 8subordonare5 e0istente întreguvernanţişi guvernaţi4 d5 legitimitatea e0ercitării autorităţii şi a puterii de comandă 8dominaţie5 decătreguvernanţi.

6erinţa unui anumit grad de organizare socială şi politică are o importanţă deosebită pentru aseface deosebire între formaţiunile prestatele cu caracter rudimentar, caracterizate prin anar ie,dezordinesocială, şi stat care presupune o organizare socială ordonată şiierar izată.

6oeziunea unei colectivităţi umane este dată, în primul r nd, de comunitatea limbii vorbite,defactori etnici, de valorile culturale şi tradiţiile comune, de comunitatea de viaţă economică, devalorile politice, de solidaritatea indivizilor, indiferent care ar fi structura etnică a populaţieiş.a.

6oeziunea unei societăţi organizate statal poate fi privită sub mai multe aspecte: a5istoric8valorile şi tradiţiile istorice păstrate şi respectate în procesul de formare şi dezvoltare a naţiunii peteritoriul statului respectiv54 b5economic8tradiţiile dezvoltării economice54 c5cultural 8limba şiculturacomună54 d5religios 8respectarea unui anumit cult religios54 e5 politic 8instituirea puterii politice,organizarea politică unitară, stabilirea instituţiilor guvernante54 f5naţional 8preponderenţa înansamblul populaţiei a unei naţiuni în raport cu minorităţile naţionale5etc.

aporturile politice bazate pe principiul comandăHsupunere 8subordonare5 presupun putereadeconstr ngere e0ercitată de stat9;. "rerogativa statului de a adopta sau sancţiona norme deconduită,inclusiv în domeniul organizării vieţii publice şi al guvernării şi a le pune în aplicare, precum şi dea pedepsi încălcarea acestora constituie un atribut inerent al statului. *ceastă prerogativă este înfăptuitădeorganisme specializate, învestite în mod legitim cu atribuţii de putere.

Dacă privim însă statul făc nd abstracţie de indivizii care e0ercită la un moment dat puterea,acesta ne va apărea ca un fenomen social manifestat printr-o multitudine de acte şi fapte deguvernare.

ncercarea de a e0plica statul ca fenomen social este făcută nu numai de politologie, ci şidesociologia politică.

99#udor Drăganu , $rept constituţional şi instituţii politice, vol.I, # rgu 1ureş, 399>, p.9=.9 ?acM 6. "lano, 1ilton )reenberg,The :merican %olitical $ictionar@, # e DreOden "ress, Cinsdale, Illinois,

39 <, p.l A.9; CenrO 'run, )uO #remblaO,"p# cit ., p.<B.



. Ana"i*a socio"o!ic$ astatu"ui

Din perspectivă sociologică, statul sau, altfel spus, fenomenul puterii publice reprezintă un produsal evoluţiei sociale acivilizaţiilor.

"otrivit sociologului !mile DurcM eim, statul a apărut ca rezultat al diviziunii sociale a muncii9<.*ceastă idee a fost preluată în c ip vulgarizator de 1ar0, care a conceput statul ca un fenomenistoricapărut o dată cu apariţia proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie şi cu împărţirea societăţiiînclase antagoniste. De aici şi accentul pus în doctrina mar0istă pe stat ca instrument al dominaţieiuneiclase sociale asupra alteia sau, aşa cum aprecia (enin, Fca o maşină pentru menţinerea dominaţieiuneiclase asupraalteiaG.

2e ştie însă că în cadrul fiecărui stat e0istă un ansamblu de clase şi pături sociale, fiecaredintreele fiind purtătoare a unor interese specifice şi a unui mod de viaţă diferit, a unei culturi şiconştiinţesociale distincte. 7iecare dintre aceste clase are o percepţie proprie a fenomenului puterii şi a actelordeguvernare.

n trecutul îndepărtat, unele dintre aceste clase aveau un rol redus în e0ercitarea sauinfluenţarea puterii4 altele erau e0cluse de la jocul politic, în timp ce păturile avute dominau politic pe cele sărace.nstatele moderne nu se mai practică o asemenea discriminare politică între clasele sociale. nultimeledecenii, modelul sociologic al statului, bazat pe disocierea relaţiilor sociale cu caracter privat deceleav nd caracter public, pune tot mai mult accentul pe funcţionalitatea şi eficienţa socială aleaparatului birocratic de conducere, ca şi pe legitimitatea actelor acestuia, decurg nd din voinţa suverană acelorguvernaţi.

n prezent, statul se afirmă din punct de vedere sociologic ca o colectivitate umană bazată peraporturi de cetăţenie şi dotată în mod legitim cu instituţii de guvernare specializate care au uncaracterimpersonal şi permanent9?.

2ociologul care s-a impus în analiza, din perspectiva sociologiei politice, a statului este1a0Keber. n analiza fenomenului statal, Keber pune accentul pe D&1I/*+I!,2$'& D&/* !,*$#& I#*#! şi 7& +W sau "$#! !. n opinia sociologului german, ceea ce dă conţinut şiconsistenţă statului este aparatul său birocratic, al cărui rol constă în impunerea dominaţiei,asubordonării, autorităţii şi forţei statului9@. "otrivit lui 1a0 Keber, statul constituie, asemeneauniunilor politice care 3-au precedat în istorie, un raport de dominare a oamenilor de către oameni, bazat peinstrumentul e0ercitării legitime 8mai bine zis, considerate legitime5 a constr ngerii. "entru ca statulsăe0iste, trebuie aşadar ca cei dominaţi să se supună autorităţii celor ce se pretind a fi, la un momentdat,dominatorii91.

#ot din perspectivă sociologică, *ndre Cauriou afirma că statul este un grup uman fi0at peunteritoriu determinat şi în care este stabilită şi menţinută, de către o autoritate învestită cu putereadeconstr ngere, o ordine socială, politică şi juridică90. Dezvolt nd această concepţie, autorulfrancezremarca patru elemente care, reunite, indică e0istenţa unuistat:

a5e3istenţa unui grupuman 4 b5e3istenţa unui teritoriu pe care s-a stabilit colectivitateaumană 4c5e3istenţa unei puteri care conduce colectivitateaumană 4d5 stabilirea de către putere a unei ordini economice, sociale, politice şi juridice .Din perspectivă sociologică, statul apare deci ca o grupare de indivi*i având un grad ridicatde

organi*are şi stabilitate, care ocupă un teritoriu determinat geografic şi recunoscut politic, asupracăreiao autoritate publică e3ercită prerogative de comandă sau de putere, în*estrată, totodată, cu vocaţia şicapacitatea organi*atorică şi instituţională de a e3prima şi impune tuturor voinţa grupului cavoinţă

generală .7ără îndoială, fenomenul puterii se înt lneşte în toate tipurile de societate, indiferent de gradulşiformele de organizare socială ale acestora, de modalităţile concrete de e0ercitare sau impunerea puterii sociale, mai degrabă a autorităţii publice. *ceasta nu înseamnă însă c tuşi de puţin cătoateformele de societate, toate colectivităţile umane în care s-a e0ercitat o formă de putere sauautoritateau cunoscut forma de organizarestatală.

9< !mile DurcM eim, $e la division du travail social , ".$.7, "aris, 39<;, p. ;B.9?

'ertrand 'adie, "iSrre 'irnbaum, /ociologie de l9Atat , 'ernard )rasset, "aris, 39 9, p.B=.9@1a0 Keber, Aconomie et /oci t, vol.I, "lon, "aris, 39 3, p. 9.911a0 Keber, %olitica, o vocaţie şi o profesie, !ditura *nima, 'ucureşti, 399 , p.9.90 *ndre Cauriou, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, !ditions 1onc estien, "aris, 39<A p.9;. *

se vedea şi ?ean )icLuel , $roit constitutionnel et institutions politi'ues, !ditions 1onc retien, "aris, 39AB, p.AB.



/u se poate atribui, astfel, apelativul de stat unei colectivităţi sociale în care raporturiledeorganizare politică propriu-zisă 8de e0emplu, stabilirea, în mod coerent şi organizat, a unor normedecomportament general-obligatoriu4 constituirea unor celule organizatorice specializate, învestitecuanumite atribuţii în ceea ce priveşte desfăşurarea vieţii în comun4 constituirea unei armate4recunoaştereaautorităţii unui şef militar, precum şi a unui conducător religios, c iar dacă cele două tipuri deautoritatear fi e0ercitate de aceeaşi persoană ş.a5 se confundă cu relaţiile de natură patrimonială8proprietateaasupra uneltelor şi armelor, asupra v natului, adăposturilor, celorlalte bunuri personaleş.a.5 .

!0istă, fără îndoială, o diferenţă calitativă între organizarea societăţii, desfăşurată potrivitunoranumite principii bine statuate, bazată pe instituţii politice stabile şi pe un aparat de specialişti, pe deo parte, şi organizarea socială a societăţilor rudimentare - clanuri, triburi, grupuri religioase, familii etc.-, pe de altă parte. 6ercetarea sociologică a manifestărilor sau fenomenelor de putere în grupurilesociale,altele dec t statul, este justificată, dar aceasta nu înseamnă a generaliza fenomenul statal pe întreagascalăa evoluţiei civilizaţieiomeneşti/ .

"rin urmare, nu punem pe acelaşi plan unităţile politice rudimentare şi statul în accepţiuneasamodernă. !ste adevărat însă un fapt: deşi termenul modern de stat a fost fundamentat şi folositîndiferite lucrări teoretice sau literare în timpul enaşterii 8îndeosebi în secolele IE- EII5,elementeleconstitutive ale acestuia au e0istat mult mai devreme. Eorbim astfel de statulmesopotamian,egiptean, c inez, indian, statul grec, roman sau dac. #oate aceste state din antic itateîntruneauelementele constitutive ale statului: teritoriu4 populaţie, putereasuverană.

n timpul enaşterii, doctrina politică a conştientizat pe l ngă elementele constitutive alestatului

şi elementele esenţiale ale noţiunii de stat şi le-a fundamentat ştiinţific în spiritul epociirespective."otrivit doctrinei politice şi sociologice actuale, societatea politică 8statul5 a căpătattrăsăturicaracteristice rezultate din e0perienţa anterioară şi s-a delimitat net de alte forme de organizaresocială.

Din perspectiva politologiei şi sociologiei politice, în epoca contemporană, trăsăturilecareconferă specificitate fenomenului statalsunt:

a5legitimitatea învestirii organelor statului cu atributele puterii politice 4 b5 structurarea puterii şi e3ercitarea ei de către un aparat de guvernare speciali*at şi

autonomi*at faţă de restul populaţiei 6aparatulbirocratic7 4c5 stabilirea unor raporturi precise între instituţiile de guvernare pe ba*a principiului separaţiei

puterilor 4d5 e3ercitarea legitimă de către stat a dominaţiei şi constrângerii, precum şi funcţionarea

eficientă a mecanismelor de conducere 6de administrare şi gestionare a Bineluicomun74e5 comportamentul politic al 0uvernantului, e3primat prin impunerea de către acestaa

dominaţiei, a puterii de comandă şi a autorităţii publice 4f5comportamentul social al indivi*ilor, e3primat prin supunerea faţă de autoritatea statului .$n alt element al analizei sociologice a statului constă în considerentul că fenomenulstatal,

localizat iniţial la scară regională, a devenit planetar9 . 2e poate spune că, încep nd din secolul alEI-lea, statul a fost circumscris practic în aria europeană. 2-a considerat însă fără temei că fenomenulstataleste şi va răm ne veşnic propriu spaţiuluieuropean.

Istoria a infirmat această previziune sociologică. *stfel, pe continentul american s-au format,însecolul al III-lea, 2tatele $nite ale *mericii. De asemenea, pe acelaşi continent s-au produs mişcărideindependenţă din care au rezultat noi state independente şi suverane 8statele din *merica(atină5.#otodată, în anii X<;, continentul african a cunoscut o puternică mişcare de decolonizare, din careaurezultat un foarte mare număr de state ce şi-au declarat independenţa politică.

7osta $niune 2ovietică s-a dezmembrat în 399;-399 . $nele dintre fostele republici unionaleaudevenit state suverane, recunoscute ca atare de comunitatea internaţională. $n fenomen asemănătors-a

produs după 399; în Iugoslavia şi în 6e oslovacia. "ractic, fenomenul statal s-a e0tins la scară planetară.

;. Ana"i*a 5uridic$ astatu"ui

Din punct de vedere juridic, statul reprezintă ordinea juridică mai mult sau mai puţincentralizatăşi aflată în str nsă legătură cu ordinea internaţională. *tunci c nd ne referim însă la ordinea juridicăinstituită de către un stat, avem în vedere ansamblul de norme şi principii ale dreptului, aplicateîninteriorul statului4 cu alte cuvinte, ordinea sa internă. 2pre deosebire de aceasta, e0istă o ordineinterna-

1arcel "relot, ?ean 'oulouis, !nstitutions politi'ues et constitutionnel , Dalloz, "aris, 39A;, p.3>-3 ./6 arles 6adou0, "p# cit ., p.=A.9 !dem, p.=9.CenrO 'run, )uO #remblaO,"p# cit ., p.<9.



ţională. "rdinea internaţională este ansamblul de norme şi principii privind raporturile politice,economice, militare, culturale ş#a# între state suverane, convenite prin acordulacestora .

n statele federative distingem ordinea juridică instituită şi aplicată la nivel naţional şi, în cadrul şicao componentă a acesteia, ordinea juridică a fiecărui stat component al federaţiei. *cest paralelismnuînseamnă că o ordine juridică ar e0clude-o pe cealaltă. !ste însă esenţial ca ordinea juridică săfieunică. ntr-un stat este e0clusă descentralizarea juridică, cu alte cuvinte, e0istenţa unei ordini juridiceautonome, aplicabilă doar unei colectivităţi sau unei părţi a teritoriului statului. !vident, aceastanue0clude dreptul organelor administraţiei publice locale de a adopta, în limitele competenţelorlorlegale, norme juridice de aplicare locală, care se încadrează însă în ordinea juridicănaţională.

Din aceeaşi perspectivă , statul poate fi privit ca o persoană juridică sau persoană morală, adicăeste titular de drepturi şi obligaţii ca orice persoană fizică. 6u alte cuvinte, statul este subiect dedrept8statul garantează drepturile cetăţeneşti4 recunoaşte cetăţenia4 intră în raporturi de drept internaţionalcualte stateş.a.5.

Doctrina consideră că elementele personalităţii juridice sunt: a5 organizare de sine stătătoare4 b5independenţa patrimonială4 c5 scop în acord cu interesele generale ale societăţii. *stfel, art. BdinDecretul nr.>3H39B= prevede că statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit,înnume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. !l participă în astfel de raporturi prin1inisterul7inanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte alte organe în acestscop.

/tatul este o persoană juridică de drept public. *ceastă calitate este inerentă statului. "entrutoatecelelalte persoane juridice de drept public, personalitatea este atribuită pe cale legislativă şideci

recunoscută în anumite condiţii şi cu anumite limite 8)uvernul, 6amera Deputaţilor, 2enatul,ministerele, primarul au personalitate juridică, dar aceasta nici nu se poate compara cu cea a statului5./tatul poate fi,însă, şi subiect în raporturile de drept privat .

Iată cum un concept juridic şi politic - 2tatul - percepe relaţii comple0e şi le dă o soluţie la feldecomple0ă, înglob nd unitar răspunsuri de natură juridică - pe cale legislativă,e0ecutivă, judecătorească -, politică, economică, culturală,religioasă.

<. E"e%ente"e constitutive a"estatu"ui

Importanţa cunoaşterii şi studierii acestor elemente derivă din necesitatea de a şti cu preciziedacăo anumită societate umană poate fi considerată ca stat. Doctrina constituţională occidentală a formulattreielemente constitutive ale statului, aflate într-o unitate organică: teritoriu, populaţie, putere politicăsuverană; .

A. Teritoriu"

#eritoriul de stat este spaţiul geografic alcătuit din sol, subsol, ape, precum şi din coloanaaerianăde deasupra solului şi apelor, asupra căruia un stat îşi e0ercită suveranitatea e0clusivă şideplină< .*ceastă definiţie surprinde elementele teritoriului din perspectiva dreptului internaţional. 6utoateacestea, trecerea în revistă a comportamentelor respective indică în mod limpede că teritoriulconstituie

una dintre premisele materiale, naturale ale e0istenteistatului?

.2uveranitatea statului asupra propriului teritoriu s-a configurat cu mai multă claritate în opereleunorg nditori din secolul al EII-lea, ca un drept teritorial general - aparţin nd /aţiunii - opus, dinraţiunide unitate, drepturilor domeniale particulare. #eritoriul a căpătat astfel o valoare politică,independentde valoarea sa economică sau militară. & consecinţă fundamentală a acestei noi concepţii afost,

; ?acLues 6adart, !nstitutions politi'ues et droit constitutionnel , vol.l, ()D?, "aris, 39 9, p.BB-B 4 1. Eăraru, $reptul administrativ român, 2ocec, 'ucureşti, 39 A, p.3 - 94 "aul /egulescu, )eorge *le0ianu,Tratat de drept public, vol.l, 6asa %coalelor, 'ucureşti, 39= , p.>3. "rofesorul Ion Deleanu consideră că sunt elemente constitutiveale statului: teritoriul şi autoritatea politică e0clusivă sau suverană. !senţial este ca aceste elemente să fie întrunitecumulativ. * se vedea Ion Deleanu,"p# cit ., p.l l. Eezi şi #udor Drăganu,"p# cit ., p.3;>. .<

)rigore )eamănu, $reptul internaţional contemporan, vol.l, !ditura Didactică şi "edagogică,'ucureşti.? Ibidem.



totodată, înlăturarea posibilităţii ca unii monar i să înstrăineze părţi ale teritoriului regatului -dinmotive matrimoniale, militare ori politice - altordinastii@.

2uveranitatea statului asupra teritoriului naţional are caracterul unei puteri publicecontinuue0ercitate, care este suprapusă dreptului de proprietate1 . 7iind un element constitutiv al statului,teritoriulcapătă automat unele trăsături ale acestuia. De aceea, puterea statului asupra teritoriului naţional estemai presus dec t dreptul de proprietate, care presupune posibilitatea juridică a sc imbării titularilorsăi.

Deşi teritoriul unui stat îi aparţine acestuia în e0clusivitate, nu înseamnă, fireşte, că nu potfi

admise modificări 8legale ale sale5. *stfel, potrivit principiului autodeterminării, o naţiune aflatăîncomponenţa unui stat, în pofida voinţei sale suverane, poate ieşi de sub jurisdicţia acestuia,constituindu-se pe teritoriul pe care îl ocupă într-un stat suveran sau intr nd în componenţa altui stat, pentrurealizareaunităţii salenaţionale.

&rice modificări ale unui teritoriu sunt deci admisibile, potrivit dreptuluiinternaţionalcontemporan,numai dacă au la ba*ă voinţa suverană a naţiunii sau poporului care locuieşte peacelteritoriu 0 .

*supra întregului său teritoriu, statul e0ercită o autoritate e0clusivă, manifestată sub treiaspectegenerale: a5 plenitudine4 b5e3clusivitate4 c5opo*abilitate faţă de orice alt stat . "rimul aspect indicăfaptulcă statul e0ercită în limitele sale teritoriale plenitudinea funcţiilor sale 8statul, prin organismelesalespecializate, legiferează, organizează administraţia locală4 stabileşte instanţele de judecată4organizeazăarmata şi forţele de poliţieş.a.5.

n ceea ce priveşte e0clusivitatea, este general admis că, pe teritoriul său, statul îşi e0ercităîn

mod liber întreaga autoritate, fiind e0cluse, aşadar, intervenţia sau amestecul altui stat. !ste adevăratcă principiul e0clusivităţii competenţelor statului suveran pe teritoriul său suferă o serie de atingeristabilitecel mai adesea prin tratatele internaţionale. $n stat suveran are însă dreptul să accepte o diminuareasuveranităţii sale 8de e0emplu, un stat care are instalaţii nucleare acceptă o inspectare a instalaţiilorsalesau folosirea acestora de către un alt stat sau de către o organizaţie internaţională4 e0istenţa unor bazemilitare sau instalaţii militare în alte state4 $niunea !uropeană impune, prin unele organisme şimeca-nisme economico-financiare, diminuarea competenţelor statului asupra propriuluiteritoriu5.

*ceastă FştirbireG a suveranităţii este, de fapt, o e0presie a suveranităţii sale. 2tatul este libersănu accepte astfel de imi0tiuni. *spectul opozabilităţii este conferit, în primul r nd, de legitimitateaşirecunoaşterea internaţională a constituirii unui stat pe un anumit teritoriu. 6u alte cuvinte, unteritoriu poate aparţine unui stat doar în mod legitim şi legal. n plus, legitimitatea şi caracterul legal alocupăriiunui teritoriu de către un stat trebuie recunoscute de comunitatea internaţională. !0cepţie de laacest principiu sunt rapturile, ane0iunile teritoriale, cedările de teritorii sub presiunea sau ameninţareamilitară,

politică a altor state ş.a.;

. $n astfel de e0emplu îl reprezintă 'asarabia şi 'ucovina de /ord, ruptedintrupul om niei şi ane0ate prin forţă de $niunea 2ovietică în vara anului39=;.Importanţa stabilirii teritoriului unui stat implică o delimitare precisă a frontierelor sale.7rontiera

apare, aşadar, ca o instituţie juridică foarte importantă, iar dreptul internaţional - care o defineşte caolinie şi eventual ca o zonă care separă teritoriul unui stat de altul sau la care limitează atributelesuveranităţiistatale -;/ prevede diverse te nici şi proceduri de delimitare a acestora. *plicarea efectivă aregulilorrespective se ciocneşte întotdeauna de interesele sau ambiţiile statelor. De altfel, e0istenţa şitraseulfrontierelor se află la originea multor conflicte militare şi politice întrestate;9 .

n privinţa ţărilor africane care şi-au declarat independenţa în anii X<;, frontierele între ele auurmatvec ile limite administrative stabilite în perioada colonială. *stfel, dacă acelaşi teritoriucolonialfusese administrat în trecut de două sau trei puteri coloniale, după declararea independenţei auapărutdouă sau trei state, corespunzător numărului puterilor coloniale respective, frontierele dintre elefiindcele din perioadacolonială.

ecunoaşterea unei frontiere are o consecinţă juridică de drept internaţional:respectareaintegrităţii teritoriale a statuluirespectiv.

@ 1. Eăraru, "p#cit ., p. . 6a stăp n al teritoriului ţării, suzeranul dădea însemnate porţiuni ale acestuia 8feude5seniorilor, care în sc imb îi datorau credinţă, ajutor militar şi material. 7iind proprietatea privată a suzeranului,teritoriul putea fi împărţit la moartea acestuia între succesorii lui 8astfel, imperiul lui 6arol cel 1are a fost împărţitîntre cei trei fii ai săi5. De asemenea, era posibil ca suzeranul să dea ca zestre o parte din teritoriul ţării. Eezi #udorDrăganu,"p# cit ., p.9=.1

omulus 2eişanu, !storia frontierelor , 6artea om nească, 'ucureşti, 39=;, p.B.0

!dem, p.=9B.;"aul eutier, $roit international publi'ue, ".$.7., "aris, 39 <, p.3< Y3< .;/ Idem, p. 3< . * se vedea şi *le0andru 'olintineanu, *drian /ăstase, $rept internaţional public, Institutul

om n de 2tudii Internaţionale, egia autonomă F1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399B, p.= .;9 6 arles 6adou0, "p#cit#, p.B .



Din punct de vedere juridic, întinderea sau configuraţia teritoriului unui stat nu are importanţăsubaspectul care ne interesează. ntins sau mai puţin întins, continental sau insular, teritoriul e0istă caatare.6onfiguraţia geografică poate influenţa însă forma statului: unitar sau compus. !vident, un stat alcăruiteritoriu este vast va avea resurse şi posibilităţi superioare de dezvoltare social-economică. *ceastanueste însă o condiţie absolută4 e0istă state care, deşi au un teritoriu vast şi mari bogăţii naturale, nu auatinsun înalt grad de progreseconomic.

n practica internaţională au e0istat totdeauna diferenţieri între marile puteri şi statele mici înceeace priveşte admiterea şi respectarea principiului egalităţii între toate statelesuverane.

#eritoriul are o importantă vitală pentru stabilirea unei populaţii şi pentru accelerarea procesuluide formare a naţiunii şi a sentimentului naţional. n cadrul unor frontiere precise şi sigure, stabiliteînlegătură cu procesul de formare a unei populaţii, aceasta se va simţi mai ataşată de teritoriulnaţional.2tabilirea legitimă a frontierei contribuie la întărirea sentimentului naţional şi la apariţia şi afirmareaideiide patrie; .

6onştientizarea apartenenţei la un anumit teritoriu, apoi la o anumită patrie duce evidentlaconştientizarea de sine a naţiunii, la stabilirea unor trăsături comune ale acesteia, la oanumităidentitatecu caracter naţional, manifestată prin: limbă comună4 piaţă economicăcomună4specificitatea dezvoltării economice 8oieritul în *nglia a marcat într-o anumită perioadădezvoltareaindustriei în această ţară4 comerţul maritim a caracterizat dezvoltarea )reciei în epoca antică4înom nia, agricultura - cultivarea păm ntului - a avut un caracter primordial p nă în vremurirecente54formarea unui anumit ar etip cultural 8Corezu, 'oian etc.5, formarea unei anumite concepţii privindabordarea relaţiilor cu alte state 8se spune, în general, despre germani că ar fi o naţiunerăzboinică4dimpotrivă, italienii nu au tradiţii militare solide4 rom nii nu au pornit niciodată războaie deagresiuneşi se caracterizează ca un popor paşnic5;; .2pre deosebire de popoarele sedentare, populaţiile nomade nutresc mai puţin un sentimentnaţional.n lume au e0istat c ndva comunităţi naţionale dispersate datorită condiţiilor vitrege aleistoriei.*cestea au luptat pentru dob ndirea unui teritoriu identificat cu vatra strămoşească.!0emplulIsraelului, care a fost creat ca stat în 39=A, este clasic. *ceeaşi revendicare au astăzi, de pildă, palestinienii.

n afară de caracteristicile sale politice, economice sau naţionale, teritoriul prezintă douămaricaracteristici juridice. *stfel, teritoriul unui stat este indivizibil şiinalienabil.

Indivizibilitatea teritoriului e0primă unitatea acestuia. 7iind un element constitutiv alstatului,teritoriul nu poate fi divizat şi înstrăinat altor entităţi statale. 7aptul că teritoriul statal este împărţitînunităţi administrativ-teritoriale care se bucură de autonomie locală nu are, în acest sens, nici orelevanţă,întruc t unităţile respective nu sunt opuse statului caatare.

6u alte cuvinte, în epoca modernă, teritoriul statului nu poate fi divizat în componenteteritorialedistincte pentru a fi apoi înstrăinate pentru diferite motive. & asemenea înstrăinare ar afectaînsăşisuveranitatea statului caatare.

n ceea ce priveşte opţiunea pentru un anumit model de organizareadministrativ-teritorială,trebuie subliniat că acesta trebuie să fie, e0clusiv, rezultatul manifestării de voinţă a statuluirespectiv./tatul îşi e3ercită suveranitatea şi prerogativele de putere pe întreg teritoriul său, fără amesteculaltui stat sau a organi*aţiilorinternaţionale .

Inalienabilitatea teritoriului întăreşte indivizibilitatea acestuia. 7iind inalienabil, teritoriul nu poatefiînstrăinat altui stat. *şa cum am arătat deja, în practica internaţională este acceptată ideeamodificăriifrontierelor, dar numai ca e0presie a acordului între statele suveraneinteresate.

n doctrina constituţională, acestor două caracteristici - indivizibilitatea şi inalienabilitatea - lis-aadăugat FimpenetrabilitateaG teritoriului, care ar consta în interdicţia ca pe teritoriul unui stat să-şi poatăe0ercita puterea de comandă un alt stat;<. 6u toate acestea, recent s-a conturat tendinţa ca unorstatesuverane să li se impună, sub acoperirea 6artei &/$, restricţii cu privire la folosirea propriuluiteritoriu.*stfel, IraMului i s-a impus, de către &./.$., în 399>, o Fzonă de e0cludere aerianăG în propriulteritoriu.

; * îndepărta pe invadator de pe teritoriul naţional constituie forma elementară a patriotismului, reacţia instinctivăşi colectivă a celor invadaţi. * se vedea )eorge 2ofronie, %rincipiul naţionalităţilor în tratatele de pace din D D-

: îndepărta pe invadator de pe teritoriul naţional constituie forma elementară a patriotismului, reacţiainstinctivă şi colectivă a celor invadaţi# : se vedea 0eorge /ofronie, %rincipiul naţionalităţilor în tratatele de pace din D D-

;; & naţiune - scria Dimitri )usti - nu este o realitate dezrădăcinată, suspendată în aer, ci,dimpotrivă, ea are legături ad nci cu păm ntul pe care se dezvoltă, cu s ngele populaţiei care o compune, cutrecutul şi produsele strămoşilor şi cu viaţa psi ică a indivizilor în viaţă. 8Etiinţa naţiunii, în F2ociologia

om neascăG, *nul II, nr. ->, februarie- martie, 39> 5.;< 6onstantin ).Dissescu,"p#cit ., p.=>B.



n această zonă nu este permis accesul navelor aeriene iraMiene. (egitimitatea unei asemenea măsuriafost contestată de IraM la &./.$., ca un act ce încalcă suveranitatea unui statindependent.

4. Po#u"a ia

&rice societate, orice stat presupun un minimum de populaţie stabilă. !ste necesar ca populaţiasă prezinte anumite caracteristici specificeZ ăspunsul esteafirmativ.

n cadrul populaţiei unui stat se găsesc, în general, două categorii de locuitori: locuitoriav ndaceeaşi cetăţenie 8cei mai numeroşi54 locuitori care nu au calitatea de cetăţeni ai statuluirespectiv.

6etăţeanul este individul legat de stat printr-o legătură juridică: FcetăţenieG. *ceastă legăturăestedeterminată în mod suveran de către stat pe anumite criterii: jus sanguinissau jus loci8 jus soli5.2trăinuleste cetăţean al altui stat şi răm ne supus acestuia din punct de vedere al îndatoririlor cetăţeneşti.naceastă categorie intră şi indivizii fără cetăţenie 8apatrizii5. & categorie suplimentară şi nesemnificativăoformează indivizii cu dublăcetăţenie.

"rezenţa unei comunităţi de străini într-un stat ridică multiple probleme de ordineconomic,financiar, politic, social, cultural, religios,etnic.

n legătură cu această problemă, e0istă pericolul ca autorităţile unui stat să-şi tratezegrupurileminoritare - cetăţeni ai statului respectiv - ca pe străini. "roblema poate fi abordată din punct devederecantitativ şi calitativ. *spectul cantitativ al populaţiei poate influenţa sentimentul decomunitate

naţională. !ste mai uşor să menţii, să dezvolţi acest sentiment la populaţii număr nd zeci şi sutedemilioane de indivizi şi mai greu c nd o asemenea populaţie se ridică la un milion de oameni. 6utoateacestea, tradiţiile naţionale suplinesc uneori numărul mic al locuitorilor ţăriirespective.

:spectul cantitatival populaţiei se pune în raport cu fenomenul demografic. n această privinţă,este dreptul statului de a stabili o anumită rată de creştere demografică a populaţiei sau măcar de aocontrola.

:spectul calitativare în vedere faptul că fiecare stat regrupează într-o proporţie mai mare saumaimică populaţii cu trăsături etnice diferite. n funcţie de această regrupare, statele se pot împărţi în statenaţionaleşi state multinaţionale .

2tatele naţionale sunt cele în care populaţia majoritară formează o singurănaţiune.!(!1!/#!(! /*+I$/II sunt: rasa4 limba4 religia4 tradiţiile istorice4 interesele materiale şi

culturale comune4 situaţia geografică. Datorită unor împrejurări speciale, nu întotdeauna acesteelemente pot fi întrunite fără, însă, ca naţiunea să fieafectată;? .

*stfel, cele două state germane au format, p nă la reunificare 8octombrie 399;5, o singurănaţiune,deşi unele elemente ale acesteia nu au fost întrunite 8comunitatea de viaţă economică5. Deasemenea,rom nii din 'asarabia şi 'ucovina de /ord, împreună cu cei din om nia, constituie un elementetnicunic.

6ele două state coreene cuprind împreună o singură naţiune. ndeosebi în perioade decrizemilitare şi politice, analiştii s-au întrebat dacă e0istă una sau mai multe naţiuniarabe.

#oate aceste e0emple arată c t de relativ poate fi conceptul de naţiune, el situ ndu-se, aparent,înafara oricăreidefiniţii.

#rebuie reţinută însă ideea că naţiunea presupune o incontestabilă unitate sociologicăa populaţiei, dar nu o uniformitateabsolută.

Din această perspectivă, identificarea 2#*#-/*+I$/! este considerată, în doctrinaconstituţionalistă occidentală, ca fiind soluţia cea mai bună, pentru că ea asigură cea mai profundă

solidaritate în r ndul populaţiei. De fapt naţiunea 2#*#-/*+I$/! reprezintă o componentă esenţialăadoctrinei tratatelor de pace înc eiate după primul război mondial şi reprezent nd şi în prezent unfactorstructurant al relaţiilorinternaţionale.

n ceea ce priveşte raporturile între naţiune şi stat, naţiunea precede statul. /aţiunea rom năs-aformat înainte de unirea celor două principate rom neşti şi formarea statului naţional, în 3AB9. (a3decembrie 393A s-a desăv rşit statul naţional unitarrom n.

;? &riginea etimologică a cuv ntului FnaţiuneG rezidă în substantivul latin Fnasci, natusG 8născut5. Dacă rasa,situaţia geografică 8teritoriul5, tradiţiile istorice reprezintă, spunea Dimitrie )usti, condiţii obiective ale vieţiinaţionale, limba şi religia sunt manifestările ei subiective, care, numai după ce sunt produse, intră la r ndul lor încategoria condiţiilor obiective4 toate la un loc nu formează elementele constitutive ale naţiunii, ci numai cadrul orimediul 8cosmic, biologic şi psi oistoric5 în care se naşte şi evoluează naţiunea. Eezi D. )usti, %roblema naţiunii,în D. )usti, /ociologia naţiunii şi ră*boiului, !ditura F7loare albastrăG, 'ucureşti, 399B. * se vedea şi IonDeleanu , $rept constituţional şi instituţii politice, vol.II, !ditura 7undaţiei F6 emareaG, Iaşi, 399 , p.3 .



n multe state africane, procesul formării naţiunii nu este încă terminat nici în prezent4 înaceastăsituaţie se poate spune că statul a precedat formareanaţiunii.

2#*#$( 1$(#I/*+I&/*( este statul a cărui populaţie este formată din diferite rase saunaţionalităţi, vorbind limbi diferite şi av nd culturi şi un trecut istoric diferite. n asemeneastate,coeziunea naţională este dificil de asigurat, dar nu imposibil derealizat.

C. Puterea #o"itic$suveran$2tatul suveran este dator să e0ercite pe teritoriul său şi faţă de întreaga populaţie prerogativele

sale de putere suverană, pentru a menţine ordinea, a apăra comunitatea respectivă împotrivaoricăreiagresiunietc.

& autoritate publică este suverană atunci c nd nu este supusă nici unei alte autorităţi, niciîncadrul intern al statului, nici pe plan e0trem. /ici o altă entitate nu o poate controla. *ltfel spus,îninteriorul frontierelor sale, statul e0ercită o putere e0clusivă4 deţine puterea de a controla, comanda şi deasancţiona în modsuveran.

Fnul din atributele esenţiale ale suveranităţii statului îl constituie dreptul său inalienabil deareglementa, în mod liber şi fără nici o intervenţie din partea altui stat, organi*area şi funcţionarea sistemului politic, raporturile societate-stat-cetăţean( raporturile personale şi patrimoniale întreindivi*ietc#, prin intermediul normelor juridice##ranspun nd în norme de drept obiectivele cele maiimportante

ale dezvoltării social-economice şi politice, statul instituie, în virtutea suveranităţii sale, o ordine juridicămenită să-i ocrotească şi să-i consolideze valorile fundamentale pe care se întemeiază şi pe careesteinteresat să le promoveze şi să le apere, relaţiile sociale corespunzătoare acestorvalori.

eglarea normativă şi optimizarea relaţiilor sociale prin intermediul normelor de drept,instituireaunei ordini juridice stricte constituie, astfel, una dintre caracteristicile definitorii alesuveranităţii puterii de stat, singura îndrituită să îmbrace în aină normativă voinţa poporului şi să-iconfereacesteia, la nevoie prin forţa de constr ngere a statului, autoritate şi obligativitategenerală.

.egătura indisolubilă dintre suveranitatea puterii de stat şi ordinea juridică dintre stat şidreptare rădăcini istorice adânci, apariţia şi cristalizarea diferitelor formaţiuni sociale desfăşur ndu-se caun proces istoric comple0, în care latura politică a activităţii sociale, rolul statului suveran s-auîmpletitarmonios cu elaborarea şi aplicarea normelor deconduită.

2intetiz nd cerinţele sociale fundamentale şi prefigur nd, pe plan legislativ, un anumitcomportament

uman corespunzător acestora, autoritatea publică, în virtutea suveranităţii sale, instituie oordine juridică potrivit intereselor salemajore.Din perspectivă istorică se poate spune că suveranitatea puterii de stat ca fenomensocial-politic,

ca realizare a vieţii şi practicii social-economice, a apărut cu mult înainte de cristalizarea sa canoţiuneteoretică, în urma unei profunde necesităţi istorice, reflect nd caracteristicile fundamentale alestatului:autoritate supremă e0ercitată pe un anumit teritoriu, dreptul e0clusiv de a se organiza de sine stătător-economic, politic, militar, administrativ -, de a elabora şi impune la nevoie prin forţa sa deconstr ngerelegi, norme obligatorii pentru întreaga societate. *ceasta e0plică şi de ce puterea de stat suverană,înconcepţia marilor g nditori din perioada de formare şi cristalizare a relaţiilor de producţie şisociale burg eze 8c nd s-a fundamentat teoretic şi practic conceptul de suveranitate5 - ?ean 'odin, Cugo)rotius,# omas Cobbes şi mai t rziu 2pinoza, 1ac iavelli ş.a. - este inseparabil legată de drept, destabilizareaunei ordini juridiceferme.

*ceşti g nditori au înţeles un fapt fundamental, şi anume că, prin intermediul dreptului, putereade stat se impune întregii societăţi ca putere suverană. ntr-un anume sens, comunitatea socialăestesinonimă cu ordinea, iar autoritatea serveşte drept fundament pentru instituirea ordinii pe care societateaoreclamă.

!ste esenţial ca puterea să fie legitimă şi să se e0ercite în cadrul legislaţieiconstituţionaleadoptate în moddemocratic.

& putere devine ilegitimă prin contestarea ei de către întreaga naţiune sau de cătremajoritatea populaţiei." condiţie a legitimităţii este respectarea de către putere a Constituţiei. *stfel, un guverndesemnat legal poate deveni ilegitim datorită activităţii sale. (ipsa de legitimitate într-o asemeneasituaţiese e0primă prin pierderea de către guvern a suportului popular sau prin retragerea sprijinului partidelor parlamentare;@.

;@ 6onceptul de legitimitate raportat la o instituţie socială are, deopotrivă, conotaţii juridice şi politice, unii autori

conferindu-i c iar sensuri psi osociologice. *stfel, autorul american ?ai 1. 2 afritz consideră că sensul juridic allegitimităţii unei instituţii sociale indică faptul că modul de constituire, organizare şi funcţionare a acesteia sunt



n primul caz, ilegitimitatea guvernului are conotaţii moral-politice şi evidenţiază că poporulnumai are încredere în ec ipa guvernamentală şi în programul acesteia de guvernare. n al doileacaz,ilegitimitatea este pusă în discuţie c iar de către"arlament.

2impla contestare a unui guvern de către partidele din opoziţia parlamentară sau de opinia publică8prin mitinguri de protest, demonstraţii antiguvernamentale, marşuri, grevă generală ş.a.5 nuînseamnăînsă automat şi pierderea legitimităţii guvernului. aţiuni de ordin practic impun cerinţastabilităţiiinstituţiilor constituţionale şi, în cadrul acesteia, a guvernului. De aceea, contestarea publică aunorautorităţi statale nu are ca rezultat automat revocarea acestora şi înlocuirea lor cualtele.

n cazul analizat de noi, ilegitimitatea trebuie constatată oficial pe cale parlamentară, prinvotareaunei moţiuni de cenzură sau ca rezultat al unei revoluţii sau revolte populare.

n cazul constatării legitimităţii guvernului, urmează ca acesta să fie înlocuit printr-un altguvern,cu respectarea dispoziţiilor constituţionale înmaterie.

!lementele legitimităţii puterii politice sunt:legalitatea instituirii puterii8cu respectarea6onstituţiei5 şicorecta folosire a acestei puteri8în conformitate cu legilestatului5.

!ste important de subliniat că, în numele legitimităţii sale, instituţia politică e0ercitădominaţiasocială. (a r ndul său, populaţia se supune ordinelor primite de la guvernant 8instituţia politică5 înnumeleaceleiaşi legitimităţi, pe care, de altfel, i-a conferit-o prin sprijinul său electoral. "entru justificarealegiti-mităţii de comandă e0ercitate de guvernant s-au invocat mai multe teorii. Dintre acestea, se remarcăînmod deosebit cea formulată de sociologul german 1a0 Keber. "otrivit acestuia, e0istă trei tipuridelegitimare a puterii în numele cărora liderul e0ercită dominaţia: calităţile personale aleliderului8dominaţia c arismatică54 tradiţia 8dominaţia este acceptată de populaţie ca un obiect intrat înconştiinţa publică54 legală 8poporul se supune ordinelor şi legilor adoptate de autorităţile publice pe care elle-aînvestit în mod legal cu atribuţii deguvernare5.

Din punct de vedere sociologic, legitimitatea a fost definită ca fiind caracteristica puterii 8asursei,naturii şi organizării sale de a fi conformă cu ceea ce crede preferabil sau corespunzător potrivitanumitornorme juridice, morale sau unor tradiţiiconsacrate;1 5.

Din punct de vedere politologic, legitimitatea este considerată un principiu de întemeiereşi justificare a unui sistem de guvernăm nt care presupune o anumită recunoaştere a acestui drept decătreguvernanţi;0 .

conforme cu legea. Din acest punct de vedere, legitimitatea unei instituţii sociale relevă că aceasta a fost constituităşi funcţionează potrivit legii. eferindu-se la conotaţiile psi osociologice ale conceptului de legitimitate, acelaşiautor apreciază că legitimitatea instituţiilor sociale e0istente într-o societate depinde de suportul lor popular, fiindîn acelaşi timp un factor de coeziune socială 8?ai 1. 2 afritz , $ictionar@ of :merican 0overnment and %olitics,# e DorseO "ress, 6 icago, 39AA, p.> =5.;1

6ătălin Namfir, (azăr Elăsceanu 8coord.5, $icţionar de sociologie, !ditura 'abel, 'ucureşti, 399>, p.> 9->>;;0 ica 5nciclopedie de %olitologie, !ditura %tiinţifică şi !nciclopedică, 'ucureşti, 39 , p. < -<>



I . !ORMASTATULUI.STRUCTURA DESTAT.

!ORMA DEGU ERN"M#NT

/. Conce#tu" for%ei destat

7orma de stat este un concept politico-juridic care e0primă modul de constituire şi e0ercitarea puterii, de organizare şi conducere a societăţii prin stat/ . ntr-o altă formulare, forma statuluie0primămodul de organizare a conţinutului puterii, structura internă şi e0ternă a acestuiconţinut9.

7orma statului este unul dintre cele mai vec i concepte rezultate din studierea fenomenuluistatalîn general, a organizării şi conducerii statale, în special. n doctrina constituţională, forma de statesteanalizată sub trei aspecte: forma structurii de stat( forma de guvernământ( regimul politic. Deşidistincte,cele trei aspecte sunt str ns legate şi condiţionate unele dealtele.

Dorim să precizăm că forma statului nu este un concept integrator, care ar cuprinde într-osintezăteoretică cele trei aspecte enunţate. 2e poate spune că forma statului apare sub o întreită înfăţişareînfuncţie de criterii distincte. *ceste trei criterii sunt:modul de organi*are şi e3ercitare a puterii suverane pe teritoriul statului( organismul învestit cu prerogativele de şef al statului( metodele de guvernare .

n funcţie de cele trei criterii, statul va căpăta o anumită formă: stat unitarHstatfederal4monar ieHrepublică4 va avea un regim politic democraticHautocratic sauautoritar.

Indiferent de mărime, de potenţial economic sau militar ş.a., orice stat, ca entitatesuverană,deţine prerogativa, în virtutea suveranităţii sale, să decidă în mod liber şi în conformitate cu prevederileconstituţionale, ce formă de guvernăm nt, de structură ori regim politic săadopte.

&pţiunea pentru o anumită formă de stat este, în primul r nd, o opţiune politică. Dar nu astatului propriu-zis, reprezentat prin "arlament sau prin şeful puterii e0ecutive, şi cu at t mai puţin aguvernului.Decizia oricăreia dintre cele trei autorităţi publice menţionate, prin care s-ar otărî adoptarea unei formeastatului sau a alteia, ec ivalează cu un act politic de guvernare. &pţiunea pentru oricare dintre formeledestat nu poate fi însă dec t rezultatul unui referendum popular.

6aracterul real al unei astfel de opţiuni depinde însă de gradul de participare a cetăţenilorlareferendum, de sinceritatea votului şi, nu în ultimă instanţă, de faptul dacă populaţia cu drept de vot aavutreprezentarea e0actă a semnificaţiei formei de stat faţă de care şi-a e0primatopinia.

&ricare i-ar fi însă forma de stat, în cele trei aspecte ale acesteia, din punct de vederealelementelor sale constitutive, al trăsăturilor sale caracteristice, statul ca fenomen politic ori socialrăm nenesc imbat. Deşi statele au forme de stat diferite, ele prezintă aceleaşi principale caracteristicidefinitoriiale fenomenului statal. *stfel, 7ranţa, epublica "opulară 6 ineză, *ustria, epublica7ederală)ermania, 2tatele $nite ale *mericii, 6uba, om nia, IraM sau 1area 'ritanie au structuri de stat,formede guvernăm nt şi c iar regimuri politice diferite, dar caracteristicile lor esenţiale - cele care ledefinesctrăsăturile statale răm n aceleaşi: statele respective sunt subiecte de drept în raporturile dedreptconstituţional, de drept internaţional etc#, sunt egale între ele din punct de vedere juridicş.a.m.d.; .

9. Structura destat

Din punct de vedere conceptual, prin structura de stat se înţelege modul de organizare a puteriiînraport cu teritoriulstatului<.

/ 2ofia "opescu, Gorma de stat . !ditura %tiinţifică şi !nciclopedică, 'ucureşti, 39A>, p.3=. * se vedea şi #udorDrăganu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. I, # rgu 1ureş, 399>, p. 3A;4 Ioan 1uraru, $reptconstituţional şi instituţii politice, vol.I, !ditura *ctami, 'ucureşti, 399B, p. 3=3-3= 4 Ion Deleanu, $reptconstituţional şi instituţii politice, #ratat, vol.I, !ditura !uropa /ova 'ucureşti, 399<, p.3>3-3> 5.9

/icolae "opa, Teoria generală a dreptului, !ditura *ctami, 'ucureşti, 399< p.3;9.* se vedea dezvoltarea concepţiilor politico-juridice despre forma de stat în Ioan 6eterc i, 1omcilo (uburici,Teoria generală a statului şi dreptului, $niversitatea din 'ucureşti, 7acultatea de Drept, 39A>, p. > ->=.

;



guvernăm nt.< "rofesorul Ioan 1uraru consideră că structura de stat reprezintă organizarea de ansamblu a puterii în raport cuteritoriul, ea indic nd dacă statul este constituit din unul sau mai multe state membre. 8Ioan 1uraru,"p#cit . p.3=35."rofesorul Ion Deleanu apreciază, la r ndul său, că structura de stat desemnează integritatea sistemului puteriide stat, modul de organizare a acestei puteri pe un anumit teritoriu 8Ion Deleanu,"p#cit ., p.3>35.



!ste unanim acceptat în doctrina constituţională că, din punct de vedere al structurii destat,statele pot fi împărţite în două categorii: state unitare şi state compuse. n afară de aceste douăcategorii principale, istoria constituţională a unor state consemnează forme particulare ale categoriilormenţionate.

. Statu" unitar

2tatul unitar prezintă următoarele caracteristici principale: a5este format dintr-un ansambluunicde organisme prin care se e3ercită puterea politică la nivel central şi local( b5activitatea de guvernare sedifu*ea*ă de la centru pe cale ierarhică(c5e3istă o singură ordine juridică, întemeiată pe oconstituţieunică(d5 populaţia are o singurăcetăţenie#

Deşi statul este unitar, teritoriul său poate fi împărţit în unităţi administrativ-teritoriale.2ubdiviziunileadministrativ-teritoriale ale statului unitar au caracter eminamente administrativ şi nu constituiestateîn interiorulstatului.

2tructura unitară a statului s-a format, în general, o dată cu apariţia statului însuşi. *cesta afostcazul unora dintre cele mai vec i state europene 87ranţa, )recia ş.a.5, a căror formare a fostrezultatulunificării mai mult sau mai puţin violente a unor teritorii sub conducerea unei dinastii sau a unuilider politic.

2tructura unitară a statului este, în principiu, concepută pe principiul centralizării,ea presupun nd, aşa cum am arătat deja, un ansamblu unic de instituţii şi puterea de control aautorităţilor publice centrale asupra autorităţilor locale. *ceasta înseamnă că statul unitar are o singură constituţie şio

legislaţie uniformă, o singură organizare administrativ-teritorială, un singur "arlament, un singur şefalstatului şi un )uvern unic, un singur sistem de organizare judecătorească a căror competenţă se e0tinde peîntregul teritoriu al statului fără nici o e0cepţie?. n mod corespunzător, ordinea juridică are uncaracterunitar, actele normative adoptate de "arlament sau de )uvern în e0ecutarea legilor aplic ndu-sefărăe0cepţii tuturor destinatariloracestora.

#rebuie menţionat că, teoretic, e0ercitarea puterii presupune concentrarea acesteia la un centruunicde decizie care o va converti în decizii obligatorii pentru întreaga populaţie şi pentru întregulteritoriual statului. *ceasta este sc ema generală a oricărui act de putere. *stfel, în monar iileabsolute, puterea era e0ercitată pe principii stricte de centralizare pentru ca monar ul să controleze, directsau prin aparatul său specializat de funcţionari administrativi, modul în care i se respectaudeciziile.6entralizarea a fost astfel reazemul absolutismuluimonar ic.

n statul modern, întemeiat pe principiile statului de drept, centralizarea joacă un rolasemănătorcu cel din monar iile absolute, dar, evident, cu mijloace şi obiective diferite. *vem în vedere, înacestsens, faptul că aparatul statal centralizat 8centrul unic sau principal de decizie5 reprezintă, înrealitate,întreaga naţiune şi serveşte interesele generale ale acesteia. n statele moderne, centralizarea puteriişidistribuirea ei de către un centru unic de decizie nu se mai fac în beneficiul unei singure persoane, cialîntregului popor.

n statul modern 8făurit după evoluţia franceză de la 3 A95, centralizarea politică a fostsusţinutănu numai de factori politici şi juridici, ci şi de factori economici. *stfel, în doctrina economicăaliberalismului s-a susţinut centralizarea, întruc t trecerea la o formă de organizare economică superioară- piaţa - implica suprimarea reglementărilor locale şi a piedicilor impuse mobilităţii economice,comerciale,financiare necesare dezvoltării economiei de piaţă@.

Din punct de vedere practic, conducerea centralizată prezintă avantajul că actele "arlamentului şiale)uvernului ar fi aplicate unitar pe întreg teritoriul statului. De asemenea, conducereacentralizată presupune dreptul de control al centrului asupra modului în care îi sunt respectate deciziileşi posibilitatea de corecţie a actelor care nu sunt conforme cu ordinele autorităţilor centrale."otrivitunei asemenea sc eme teoretice, într-un sistem centralizat numai organele centrale sunt abilitate săiamăsuri legislative şi decizii administrative pentru întregteritoriul1.

6entralizarea nu e0clude însă crearea la nivel local a unui aparat funcţionăresc carefaciliteazăraporturile centrului cu cei administraţi. n acest caz, aparatul local este supus controlului ierar icalcentrului0.

& structură statală unitară concepută pe metode stricte de centralizare nu poate fi însă pusă înaplicareîn condiţiile statului modern. *ceasta, deoarece orice structură unitară rigidă,supercentralizată,

? 6 arles 6adou0, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, "aris, 39 >, p.3;;-3; .@

avier 7rRge, $escentrali*area, Cumanitas, 'ucureşti, 3993, p.3=.16 arles Debbasc , /cience administrative# :dministration publi'ue, Dalloz "aris, 39A9, p.39A.0 Ibidem.





nivel teritorial anumite acte sau decizii, fără a se consulta în prealabil cu centrul sau a cereaprobareaacestuia.

"rin descentralizare sunt scoase din competenţa puterii şi autorităţii centrale anumiteservicii publice de interes local sau din domenii speciale de activitate şi transferate în sarcina unor autorităţialeadministraţiei publice locale. *ceste autorităţi 8primari şi consilii locale5 beneficiază de oanumităindependenţă faţă de puterea centrală şi acţionează în mod autonom. Independenţa şiautonomiaautorităţilor administraţiei publice locale se bazează pe faptul că aceste organisme sunt alese şi nunumitede puterea centrală. *utorităţile administraţiei publice locale au patrimoniu propriu şi organizareinternăde sinestătătoare.

n realitate,descentrali*area este, la fel ca şi centrali*area, o metodă de organi*are şiconducere statală. *ceste două noţiuni nu se e0clud una pe alta. Eiaţa practică ilustrează că o centralizaree0cesivăşi, respectiv, o descentralizare absolută afectează deopotrivă şi profund substanţa actului deconducerestatală.

*tragem atenţia că descentralizarea nu se opune centralizării politice a statului. Deasemenea,descentralizarea nu are nimic comun cu raporturile e0istente între statul federal şicomponentelefederaţiei.

Descentralizarea are la bază principiul potrivit căruia cei guvernaţi îşi cunosc mai bineintereseledec t guvernantul central şi pot gestiona cu mai multă eficienţă resursele ce li se alocă în acestscop."otrivit doctrinei de specialitate, descentralizarea presupune înfiinţarea unor subiecte de dreptspecialecare beneficiază de autonomie pe plan local 8descentralizare teritorială5 sau cărora li se stabileşteo

competenţă materială în anumite domenii 8descentralizarea serviciilor publice5.;. Statu" unitar co%#"e

*socierea termenului de stat unitarcu cel decomple3 poate da naştere la o anumităambiguitate.*ceastă e0presie ambiguă califică însă o realitate efectiv comple0ă// . /tatul unitar comple3 este unadin formele imperfecte ale categoriei de statunitar= .

2tatul unitar comple0 este statul unitar care, fără a pierde unitatea sa de structură, prezintă, înacelaşitimp, mari diversităţi locale administrative, de legislaţie, c iar de jurisdicţie, datorită căroraîninteriorul său sunt păstrate enclave istorice av nd particularităţi de dezvoltare politică,social-economică şi juridică.

$nitatea cadrului juridic constituţional se opune însă accentuării diversităţiistructuriloradministrative şi legislative 8inclusiv jurisdicţionale5. ntre autoritatea centrală şi particularităţile localese păstrează un ec ilibru care asigură funcţionalitatea de conduceresocială.

&riginea formării statului unitar comple0 are caracter istoric. )uvernanţii trebuie să ţină seamadevarietatea aspiraţiilor şi intereselor populaţiei, mai mult sau mai puţin omogenă. #otodată, sunt datorisăapere prin toate mijloacele caracterul unitar alstatului.

"ractic, este dificil să introduci realităţile concrete, e0istente într-un stat sau altul, înmodeleleteoretice e0puse. n practica constituţională sunt considerate state unitare comple0e:FuniuneaîncorporatăG şiFregionalismul G.

A. Uniunea 3ncor#orat$

$niunea încorporată este un stat caracterizat prin unitatea puterii centrale, în interiorulcăruiae0istă, pe l ngă un fond juridic comun, o diversitate de legislaţii corespunz nd unei diversităţide populaţii şi teritorii FîncorporateG statului. n această situaţie, e0istă un singur "arlament, daracestavotează legi distincte, care nu sunt aplicabile la fel tuturor regiunilor locuite de populaţiidistincte.

*stfel, egatul $nit al 1arii 'ritanii şi Irlandei de /ord constituie un stat unitar 8ouniuneîncorporată5 în care regimul legislativ nu este uniform pentru toate regiunile 8*nglia, +ara )alilor,2coţia,Irlanda de /ord5. (a baza formării uniunilor încorporate se află factorii istorici. n cazul 1arii'ritanii,cucerirea de teritorii şi încorporarea lor de către 6oroana statului englez nu au eliminat particularităţile populaţiilor cucerite. *nglia a cucerit +ara )alilor în 3B><, 2coţia în 3 ; , Irlanda de /ord între3A;;-39 3.

//

6 arles 6adou0, "p#cit#, p.3;A



1arile imperii coloniale au avut ca urmare, între altele, ruperea cursului firesc aldezvoltăriisociale, inclusiv politico-administrative, juridice a teritoriilor preluate sau ocupate şi e0ploatate deele."uterile coloniale au introdus, în teritoriile ocupate, propria organizare administrativ-teritorială, auimpusmecanisme de guvernare care să le facilitezedominaţia.

După prăbuşirea sistemului colonial, unele teritorii coloniale care nu şi-au declarat independenţaaurămas - desigur, cu un alt statut politico-juridic şi administrativ - sub autoritatea metropolei.2tatulfrancez, de pildă, încorporează unele teritorii sau departamente situate Fpeste măriG. *stfel, potrivitart. = din 6onstituţia 7ranţei, teritoriile Fde peste măriG ale epublicii au o organizare particulară,corespunzătoare propriilor lor interese în ansamblul intereselor epublicii. *ceastă organizareestedefinită şi modificată prin lege după consultarea adunărilor teritorialeinteresate.

4. Re!iona"is%u"

egionalismul e0primă o situaţie geografică, politică, administrativă, lingvistică, spiritualăcurădăcini istorice în dezvoltarea unui stat unitar, datorită căreia acesta optează pentruîmpletireaatributelor suverane ale conducerii centrali*ate cu atribuirea unei autonomii, de regulă, largi unorcolectivităţiregionale .

"roblema regionalismului se pune cu acuitate în multe ţări occidentale cu sisteme politiceşi

administrative centralizate. 7orma în care s-a pus această problemă a fost determinată însăaproapeîntotdeauna de o criză politică.*depţii regionalismului au invocat incapacitatea structurilor politico-administrative centrale dea

oferi soluţii viabile şi eficiente cererii unor forţe sociale de participare la guvernare, lipsa voinţei politicea autorităţilor centrale de a răspunde necesităţii de redistribuire a puterii în favoareaunităţiloradministrative locale. *dversarii regionalismului au susţinut că acesta ameninţă însăşi unitatea statuluişică este un factor de dezmembrare aacestuia.

n acest conte0t, unii autori consideră că e0perienţa italiană constituie, prin amploarea sa, caşi prin originalitatea conţinutului său, un model de reflecţie pentru găsirea unui modus vivendiîntreapărarea unităţii statului şi invocarea regionalismului. /u este mai puţin adevărat că şie0perienţafranceză merită studiată de către cei care s-ar simţi atraşi de un asemeneamodel.

$n lucru este clar sau ar trebui să fie clar: regionalismul fără realismul politic al factorilordeguvernare riscă să ridice probleme, nu şi să le rezolve. om niei, stat naţional unitar, i s-a impus ungen

de regionalism consfinţit în 6onstituţia din 39B la care nu s-a putut renunţa dec t în anul39<A.n doctrina şi practica constituţională sunt cunoscute mai multe modele deregionalism.

C. Re!iona"is%u"#o"itic

F egionalismul politicG este o noţiune destul de ambiguă. 6onţinutul termenului deregionalismnu diferă foarte mult de cel al autonomiei locale. $na din trăsăturile regionalismului constă înîmpletirea,în acelaşi cadru geografic, a unor interese generale cu particularităţi etnice, lingvistice, cu tradiţiişiinterese locale care pot fi însămultietnice.

egionalismul devine politic atunci c nd competenţele regiunii depăşesc pe cele ale uneisimplecircumscripţii administrative care beneficiază de autonomie locală. n acest caz, unitateaadministrativ--teritorială care beneficiază de statutul de Fregionalism politicG deţine într-un cadruconstituţional prestabilit prerogative sau puterea de a seautoguverna.

n general, regionalismul politic se justifică din motive de ordin istoric, regiunileconstituindunităţi culturale în s nul statului. !ste adevărat că regionalismul politic poate tinde spre federalism8în7ranţa şi Italia s-a considerat că regionalismul încurajează forţe centrifuge interesate înindependenţaregiunilor sau federalizarea statului5. "otrivit regionalismului politic, 6onstituţia unui statunitarrecunoaşte regiunilor nu numai autonomia administrativă, dar şi o autonomie politică, adicăorgane proprii de conducere la nivel local/9 .

$nele state au permis sau au introdus în legislaţia lor regionalismul politic:a5 6onstituţia Italiei din 39= a statuat principiul regionalismului politic4 2icilia are propriilesale

instituţii de guvernare, dar acestea funcţionează în cadrul 6onstituţiei. 6rearea în 39 ; a unor regiunia provocat disensiuni violente în legătură cu alegerea capitalelorregiunilor.

/9 6 arles 6adou0, "p#cit ., p.33;.



b5 egionalismul politic este agreat în 2pania şi recunoscut naţionalităţilor şi regiunilor, darnuare o consistenţădeosebită.

c5 "roiectele mai vec i ale *fricii de 2ud de a crea bantustanele în încercarea de arezolva problemele rasiale. Intenţia a fost crearea unui stat unitar-comple0 în care albii să trăiască separatdenegri.

Deşi stabilirea FgraniţelorG între regiuni şi a competenţelor conferite fiecăreia dintre elesuntfi0ate prin lege, nu se poate spune că problema regionalismului politic, a celui lingvistic sau culturalafost soluţionată definitiv. 7orţele interesate: partidele politice, alte organizaţii sociale,autorităţileguvernamentale, cetăţenii reacţionează aproape la fiecare acţiune politică pe care o consideră că poatesc imba raporturile între regiuni. *şa se e0plică, de pildă, de ce 6onstituţia belgiană a fost supusăunoramplerevizuiri.

<. Statu"co%#us

2pre deosebire de statul unitar, statul compus este format din mai multe entităţi statalereuniteîntr-un stat suprapus lor şi legate între ele prin raporturi juridice mai mult sau mai puţin strânse. Eăzutdin e0terior, statul compus apare ca un stat constituit el însuşi din mai multe colectivităţi statale. !stedecio asociaţie de FstateG care formează un fel desuper-stat.

2tatul compus este aproape întotdeauna o formă artificială, deoarece rezultă dinconjuncturi politico-miIitare. *r etipul statului compus este statulfederal.

/tatul federal este o asociaţie de state care decid în mod liber, în virtutea suveranităţii lor, să-şicree*e organe comune, cărora le conferă o parte din competenţele lor, îndeosebi, în domeniul militar,aldiplomaţiei sau financiar . n general, înţelegerea între statele respective este consfiinţită într-un act politic86 artă, "act5. "rin acest act se stabileşte repartizarea competenţelor între statele federale/ . 7enomenulfederal este de o mare diversitate în ceea ce priveşte nu numai motivaţia constituirii 8a se analiza,dee0emplu, motivaţia constituirii 2$* şi a 6omunităţii 2tatelor Independente5, ci şi în atribuţiileconferitestatelor.

n istoria politică a unor state au e0istat însă forme rudimentare de state compuse - stateregrupatesub numele general de $niuni de 2tate şi 6onfederaţii de2tate.

A. U#!"#! ,e S-a-e/;!0presia are un sens juridic precis, deşi în limbajul politic se abuzează uneori de acest termen pentrua califica drept o uniune, legătura e0istentă între mai multe state care au în comun unul sau maimulteobiective, dar care sunt deosebite unul de celălalt din punct de vedere statal 8/*#&4&/$5.

!0istă o veritabilă uniune de state atunci c nd două sau mai multe state se grupează pentruaforma o nouă entitate politică distinctă şi pentru a e0ercita în comun anumite activităţi, în specialîndomeniul apărării, finanţelor şi relaţiilor internaţionale. n cadrul uniunii, fiecare stat membruîşi păstrează personalitatea juridică internă şi internaţională, dar acceptă să încredinţeze unui organcomunresponsabilitatea luării deciziilor în domeniile stabilite prin actul juridic 8tratatul5 ce consfinţeşteuniunea.

Din punct de vedere istoric, pot ficonsemnate două tipuri principale ale uniuni de state. n fapt,este vorba de acele uniuni de state formate, îndeosebi în !uropa, în legătură cu succesiunea tronuluiînunele regate. Din această perspectivă pot fi studiate:uniunea personală şi uniuneareală .2tatele constituite într-o uniune personală au în comun instituţia şefului de stat, fiecare dintreele

păstr ndu-şi "arlamentul şi )uvernul, între care nu se stabilesc raporturi rezultate din actul deunire.(egătura juridică între state este deci firavă şi poate fi întreruptă printr-un nou acord. 6elemaicunoscute e0emple de uniuni personale sunt: *nglia şi egatul Canovrei 83 3=-3A> 54 +ările de?osşi (u0emburg 83A3B-3A9;54 'elgia - 2tatul (iber al 6ongoului 83AAB-39;A54 1oldova şi+araom nească 8 3AB9-3A< 5.

/ * se vedeaTeoria generală a federalismuluiîn 6 arles Debbasc şi alţii , $roit constitutionnel etinstitutions politi'ues, !conomica, "aris, 39A>, p. 9->3./; n literatura de specialitate, uniunile de state apar şi sub denumirea de asociaţii de state, cuprinz nd uniunea personală, uniunea reală şi confederaţia. 8Ion Deleanu,"p#cit ., vol.I, p.I><4 Ioan 1uraru,"p#cit#, vol.I, p. I=<5. $nii

autori adaugă la cele trei forme menţionate şi statul federal 8#udor Drăganu,"p# cit ., p.3A;-3A3.



n uniunea reală, legătura de asociere între statele componente este mai puternică: uniuneaestecondusă de acelaşi monar , statele componente îşi constituie organe comune care e0ercită, înnumeleuniunii reale, suveranitatea statală în domeniul diplomaţiei, apărării şifinanţelor.

"entru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acţionează distinct unul faţădecelălalt. !0emple de uniuni reale sunt: $niunea dintre 2uedia şi /orvegia 83A3B-39;B54 $niuneaîntre*ustria şi $ngaria 83A<9-393A54 1oldova şi +ara om nească 83A< -3A<=5.

4. Confedera ii"e deState

!ste forma de uniune foarte răsp ndită în istorie. !ste cunoscută încă din antic itate8(iga*teniană4 (iga 1acedoniană ş.a.5. *lte e0emple sunt: 6onfederaţia elvetică 8din secolul al IE-lea p năîn 3A=A54 6onfederaţia 2tatelor $nite ale *mericii de /ord 83 <-3 A 54 6onfederaţia inului83A;<-3A3B5. După 399;, a fost creată 6omunitatea 2tatelor Independente prin dezintegrarea $niunii2ovietice,cele 3 state ale 6omunităţii constituind o confederaţie destate.

Confederaţia de state este o asociaţie teoretic permanentă de state care urmărescobiectiveidentice, îndeosebi în domeniul relaţiilor internaţionale şi al apărării şi sunt legate prinangajamentereciproce. #otodată, confederaţia are unul sau mai multe organe comune ale statelor membre,caree0ercită atribuţii în numele acesteia. 7iecare stat confederat păstrează suveranitatea sa internăasupracadrului constituţional. Dar suveranitatea pe plan internaţional este e0ercitată în numele confederaţieideun organ comun - *dunare, Dietă - care adoptă decizii înunanimitate.

6onfederaţia de state, cu toate că este mai puternică dec t uniunea personală sau reală,esteinstabilă, deoarece principiul unanimităţii riscă întotdeauna să paralizeze modul său de funcţionare.n plus, dreptul de retragere din confederaţie accentuează şi mai mult instabilitatea acesteia. "ractica aratăcăaceste formaţiuni statale nu s-au menţinut multă vreme: ele se dezagreg ează din diferite motive,fiecarestat component al confederaţiei relu ndu-şi atribuţiile suveranităţii. *lteori, confederaţia setransformăsau evoluează într-un stat federal 82tatele $nite ale *mericii,!lveţia5.

6onfederaţia permite să se depăşească cadrul unitar fără însă a se ajunge la federalism,careînseamnă o veritabilă fuziune a elementelor statalecomponente.

1otivele care determină crearea uniunii de state sunt diferite 8conştiinţa intereselorcomune,dorinţa de egemonie politică a unui stat, preocuparea de a întări contactele între regimurile politice bazate pe aceeaşi ideologie5. !0emple de confederaţii: epublica *rabă $nită, prin uniunea dintre!giptşi 2iria 839BA-39<354 uniunea între #anganica şi Nanzibar 839<=54 6ommonPealt -ul 8%ef de statcomun5.%i $niunea !uropeană reprezintă un model sui generis deconfederaţie.

?. Statu"federa"

/tatul federal este format din mai multe formaţiuni statale care beneficia*ă de un statdeautonomie în materie constituţională, legislativă şi judecătorească şi se subordonea*ă acestuia. nrelaţiile internaţionale, numai statul federal are calitatea de subiect de drept. (egătura de asociereîntrestate este stabilită prin constituţie. 2tatul federal se prezintă, aşadar, ca o asociaţie de state care sesupun, pe de o parte, unei puteri centrale unice 8puterea federală5 şi care, pe de altă parte, conservă olargăautonomie constituţională, administrativă şi jurisdicţională. 2tatul federal conservă o pluralitate decadreconstituţionale subordonate aceluiaşi cadru constituţional superior 8al statului federal5. n2.$.*.,6onstituţia federală se impune tuturor constituţiilor celor B; de state care compun statul federativ.ndoctrina de specialitate se apreciază că sunt două modalităţi de constituire a federaţiilor: prinintegrareamai multor state şi constituirea unei noi entităţi statale4 prin separarea unor regiuni ale statului unitarşiconstituirea, împreună cu teritoriul rămas, a unei federaţii. "rima modalitate a fost cea mairăsp ndită.1otivele integrării unor state independente şi suverane într-un stat federal sunt foarte diverse:apărareacomună împotriva unei ameninţări e0terne4 preocuparea de a asigura 8prin integrare5 o ordinesocialăinternă stabilă4 dorinţa de a folosi mai eficient resursele economice4 particularităţile geograficeetc.6azurile cele mai cunoscute de federaţii constituite prin înţelegere sunt: 2.$.*., !lveţia, Imperiulgerman,format în 3A 3. n ceea ce priveşte motivele constituirii unei federaţii prin separarea unor provinciidestatul unitar, acestea constau îndeosebi în încercarea de a soluţiona probleme naţionale conflictuale.$ncaz tipic este fosta $niune 2ovietică, care s-a constituit prin asocierea provinciilor Imperiului ţarist -statunitar -, cu e0cepţia teritoriilor care şi-au proclamat independenţa şi au ieşit din componenţaimperiului8'asarabia5.

Trăsături caracteristice ale statului federal :a5Fnitatea pe plan internaţional . 2tatele componente ale federaţiei nu se bucură de personalitate

juridică în relaţiile internaţionale. *ceasta este şi deosebirea între confederaţia de state, alecăreicomponente sunt recunoscute pe plan internaţional, şi federaţie. 2unt şi state federale încare











De asemenea, caracterul normativ al dispoziţiilor constituţionale impune stabilirea uneiordiniconstituţionale corespunzătoare intereselor social-politice ale unei societăţi localizate temporalşigeografic, care nu poate fi sc imbată oric nd şi de oricine. Dacă am accepta soluţia contrară, arînsemnaca dispoziţiile constituţionale să poată fi contestate şi înlocuite cu altele fără o procedură specialăşisolemnă.

n afară de cele două caracteristici de fond menţionate, mai pot fi sintetizate două alteelementedefinitorii ale noţiunii de constituţie, de această dată din punct de vedere formal. *stfel,din punct de vedereal formei sale, 6onstituţia este o lege prin care se stabilesc, între altele, principiile generale de guvernare, caşi principiile generale ale legislaţiei, cu alte cuvinte, ale reglementării juridice a raporturilor sociale. *t tavreme c t 6onstituţia este în vigoare, ea constituieba*a cadrului juridic al societăţii, adică a dreptului pozitiv.

*l doilea element formal constă în supremaţia Constituţiei. ntr-adevăr, 6onstituţia este olegesupremă din punct de vedere juridic în raport cu toate celelalte legi. *t t legile organice, c t şiceleordinare trebuie să corespundă literei şi spiritului6onstituţiei.!0perienţa constituţională a statelor lumii permite constatarea că (egea 2upremă a oricărui stat-6onstituţia - este un act politico-juridic fundamental, inspirat de o anumită filosofie socială şiadoptatde naţiune sau în numele ei, pentru a stabili forma de stat, modul de organizare şi de funcţionareal puterilor statului şi raporturile între acestea, principiile generale ale ordinii juridice asocietăţii, precumşi drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, act care este adoptat şi modificat potrivitunei procedurispeciale.

Din punct de vedere al politologiei, 6onstituţia a fost definită, de pildă, ca fiindansamblulnormelor politice şi legale fundamentale care prescriu regulile de guvernare1 . n opinia unuiadintrefondatorii constituţionalismului american, ?ames 1adison, Fscopul oricărei constituţii politice este,oritrebuie să fie, în primul r nd, să obţină pentru guvernanţii care posedă cea mai mare înţelepciune deadiscerne şi cea mai înaltă însuşire de a conduce binele comun al societăţii, iar în al doilea r nd, să iacelemai eficiente măsuri de prevedere pentru a-i păstra pe aceştia virtuoşi c t timp e0ercităconducereaG0 .

Din punct de vedere sociologic,Constituţia repre*intă în esenţă un pact social 6acordraţionalîncheiat între oameniH intervenit între guvernant şi guvernaţi prin care acestora din urmă li se garantea*ăun sumum de drepturi, în schimbul acceptării de către ei a puterii de comandă şi a dominaţiei lacare sunt supuşi de guvernant, fără, însă, ca acesta să devină tiranic. espectarea acordului esteasigurată printr-o infrastructură instituţională 8instituţiile politice sau autorităţile publice5 organizată pe principiulseparaţiei puterilor şi al verificării lor reciproce 8checIs and balances5 - prevăzute, de asemenea,în6onstituţie.

6aracterul pactului social poate să difere, după cum ne situăm pe poziţiile uneiguvernăriabsolutiste 8de tipul celei preconizate de # omas Cobbes în .eviathan5 sau, dimpotrivă, aleuneiguvernări democratice 8de tipul celei preconizate de ?.?. ousseau înContractul social 5.

n sociologia mar0istă sau influenţată de teoria mar0istă privind raporturile de putere,6onstituţiaa fost definită ca e0presie a raporturilor de forţă între clasele sociale. !senţa acestei concepţii constăînfaptul că sistemul de drept sau 6onstituţia conferă fiecărei clase sociale at tea drepturi c tă putererealăare însocietate.

Din punct de vedere istoric, o astfel de definiţie a 6onstituţiei este parţial e0actă. *vem învedere,în acest sens, naşterea constituţionalismului modern în lupta între burg ezie şi nobilimea grupată în jurulmonar iei. eferindu-se la acest proces şi lu nd ca punct de sprijin 1agna 6 arta, Declaration ofig tsşi celelalte documente de bază ale 6onstituţiei 1arii 'ritanii, sociologul rom n %tefan Neletin scriaîn39 că Fîn dezvoltarea istorică, 6onstituţia s-a născut ca rezultat şi înc eiere a luptei între douăforţesociale: pe de o parte, puterea de stat, reprezentată prin regalitate, de alta poporul, reprezentat prin burg ezie. *ceastă luptă a fost îndelungată şi s-a înc eiat în *nglia cu revoluţia de la 3<AA, în 7ranţacurevoluţia de la3 A9G; .

ntr-o concepţie autentic democratică,esenţa Constituţiei constă în reflectarea politico-juridicăacondiţiilor social-istorice e3istente într-o societate !a un moment dat, precum şi a intereselor generale, fundamentale ale naţiunii, privite din perspectiva procesului de cucerire prin competiţieelectoralădemocratică a puterii şi e3ercitare a acesteia pentru înfăptuirea +binelui comun al poporului. 2copul

1?aO 1. 2 afritz, $ictionar@ of :merican 0overnment and %olitics, DorseO "ress, 6 icago, 39AA, p.3>3.0 F7ederalist "apersG nr.B . n legătură cu rolul şi funcţiile unei constituţii, a se vedea ?ean 7ran@ois *ubert,

cessite et fonctions de la Constitution4 (eszeM )arlicMi , ecesit@ and Gunctions of the Constitution, în oland'ieber, "ierreKidmer 8ed.5 .9espaceconstitutionnel european,(XInstitut suisse de droite comparS, Nuric , 399B.

; %tefan Neletin, eoliberalismul# /tudii asupra istoriei şi politicii burghe*iei române, !ditura 2cripta, 'ucureşti,399 p.3=.



unei constituţii, scria, în acest sens, sociologul rom n Dimitrie )usti, este Fde a formula politic şi juridicîn mod solemn psi ologia socială, starea economică, dezideratele dreptăţii sociale şi aspiraţiile etnicealenaţiuniiG;/ .

. &riginea şi caracteristicile 6onstituţieicutumiare

6onţinutul 6onstituţiei cutumiare este format din tradiţii, obiceiuri, practici, care au catrăsăturăcomună faptul că sunt nescrise şi că reglementează modul de organizare şi de funcţionare aorganismelorde guvernare şi raporturile între ele, statutul indivizilor ş.a. !senţial este ca obiectul de reglementareatradiţiilor constituţionale să fie format din relaţii sociale fundamentale, de natura celor reglementateînconstituţiile scrise 8relaţiile de putere5.

7orţa juridică a unei 6onstituţii cutumiare nu este, însă, diminuată dacă guvernanţii şiguvernaţiirecunosc legea fundamentală în această concepţie. n acest fel, "arlamentul va legifera, potrivit tradiţiilorconstituţionale, guvernul va aplica legile în acelaşi spirit, iar judecătorii vor judecad nd c ştig de cauză persoanelor ale căror interese sau drepturi, izvor te din tradiţia constituţională, aufost încălcate fie decătrestat, fie de către o persoană particulară.

Cutuma constituţională are un caracter istoric. ntr-adevăr, întreaga istorie a popoarelor puneînevidenţă formarea diferitelor ramuri ale dreptului pe bază de cutumă. " nă în secolul alEIII-lea,raporturile constituţionale erau reglementate prin cutumă. arele documente politice, de pildă,1agna

6 arta din 3 3B, prin care se reglementau unele raporturi între ege şi supuşii săi, nu puteau fisocotiteconstituţii în înţelesul pe care îl dăm astăzi acestui document, deşi în documentul menţionat s-astabilit principiul constituţional potrivit căruia Forice ta0ă sau impozit se stabileşte doar dereprezentanţiinaţiuniiG.

"e măsura conştientizării şi consolidării procesului de organizare politică, în diferite state s-aconturatun anumit număr de obiceiuri şi tradiţii constituţionale, transmise din generaţie în generaţie,acceptate într-omanieră generală de către guvernanţi şi popor, ceea ce făcea inutilă codificarea lor, adicăsancţionarea lorde către stat într-o formă scrisă. !ste adevărat că nici realităţile sociale şi nici organizarea politică a societăţiinucăpătaseră comple0itatea caracteristică epocii moderne. De asemenea, populaţia eramai puţin numeroasă,accesul la putere limitat, iar e0ercitarea puterii sacralizată. Deci, nici cutumaconstituţională nu erafoarte dezvoltată.

#reptat, aceste norme şi uzanţe au fost adaptate noilor condiţii istorice şi codificate.1omentulcodificării a fost generat de trei factori:centrali*area politică, afirmarea unităţii naţionale(de*voltarea

procesului de instituţionali*areîntr-o formă modernă, corespunzătoare principiuluisuveranităţii poporului şi principiului separaţiei puterilor în stat, a puterii politice.6entralizarea puterii în m inile monar ului presupunea reguli mult mai stricte şi mai claredec t

cutuma, îndeosebi în ceea ce priveşte raporturile între şeful statului şi nobili. #otodată,centralizarea puterii regale a pus bazele unui aparat birocratic, specializat, av nd rolul de a aduce la îndeplinire înmod permanent şi sistematic ordinelemonar ului.

*cumularea puterii centrale în m inile monar ului nu însemna însă că acesta ar fi pututsoluţionasingur toate problemele apărute pe întreg teritoriul 6oroanei. "e de altă parte, at t nobilimea, c t şialte pături sociale invocau dreptul de a lua parte sau cel puţin de a fi reprezentate la luarea deciziilorînorganele centrale. De asemenea, soluţionarea problemelor la nivel local, ca şi modalităţile dereprezentarea noilor pături sociale la nivel central reclamau sc imbări de ordin politic şi administrativ. !ste evidentcăaceste sc imbări nu puteau fi introduse în condiţiile păstrării cutumei constituţionale, iar putereacentralănu putea aştepta formarea unei noi cutume - proces ce presupune un timp îndelungat. n afară deaceasta,noile realităţi sociale şi politice nu erau nici ele consolidate, clare, put ndu-se sc imba cu repeziciuneînfuncţie de interese conjuncturale. *stfel a apărut necesitatea stabilirii unor normeconstituţionale,administrative, financiarescrise.

*firmarea unităţii naţionale - av nd o legătură indisolubilă cu unitatea statală - a însemnat, printrealtele, afirmarea rolului /aţiunii ca deţinătoare suverană a puterii. 1odalităţile practice de e0ercitaredecătre naţiune a puterii sale suverane nu se regăseau însă în cutuma constituţională. Deaceea,reprezentanţii naţiunii au militat pentru înlocuirea cutumei cu dispoziţii scrise care prezentau avantajulcă puteau reglementa şi alte probleme sociale, cum ar fi, de pildă, raportul între stat şi naţiune, drepturileşilibertăţile publice, controlul naţiunii asupra modului în care este guvernată ş.a. Dezvoltarea procesuluideinstituţionalizare a puterii în !vul 1ediu a fost astfel o rezultantă a centralizării şi afirmăriiroluluinaţiunii. ntr-adevăr, concentrarea puterii şi specializarea acesteia au presupus constituirea unui aparat,aunui organism care să e0ercite puterea politică potrivit unor reguli binestabilite.

;/ Dimitrie )usti,Constituţia din DJK în de*batereacontemporanilor , Cumanitas, 'ucureşti, 399;, p. 3.



Instituţionalizarea puterii a permis şi un control eficient din partea populaţiei asupra celorcaree0ercitau puterea în numele naţiunii. #otodată, a permis divizarea puterilor, fiecăreia revenindu-iatribuţii specifice.

6onstituţia scrisă a putut să indice modul de formare şi organizare a aparatului de e0ercitarea puterii, modalităţile de recrutare a personalului acestuia, atribuţiile sale, metodele de lucru,controlulactivităţii, sancţiunile nerespectării normelorscrise.

Iată, prin urmare, c teva din cauzele principale care au stat la baza codificării cutumeiconstituţionaleşi a elaborării unor reguli clare, stabile, cu caracter constituţional. 6erinţa de codificare a fost resimţită detoatestatele europene e0istente în acea epocă, dreptul lor public fiind format în acea vreme în principal dinnorme cutumiare.

n opera de codificare au fost cuprinse, însă, cele mai importante uzanţe, precum şi celecareaveau o aplicabilitate generală. *stfel, c iar în cadrul teritoriului pe care se constituie un stat au pututsărăm nă enclave în care a continuat să se aplice cutuma constituţională sau în care unele tradiţiiaucontinuat să se aplice, complet nd noile normecodificate.

n prezent, sistemul de guvernare în 1area 'ritanie, 6anada, Israel, *ustralia, /ouaNeelandăeste reglementat at t de cutuma constituţională, c t şi de legiscrise.

2istemul constituţional britanic se bazează în prezent pe trei elemente: a5 6ommon (aP-cutumele sancţionate de judecător4 b5 &biceiurile 8alegerea primului-ministru din r ndulmembrilor6amerei 6omunelor4 prezentarea 1esajului #ronului în 6amera (orzilor4 FobligativitateaG semnăriidecătre suveran a legilor votate de "arlament etc.54 c5 2tatutele - legile scrise relative la organizarea puterilor publice votate de"arlament;9 .

n Israel, "arlamentul a adoptat o serie de legi constituţionale alături de care se aplicăcutumaconstituţională. ezultă, aşadar, că doar parţial constituţiile statelor respective sunt cutumiare."ractic,ele îmbină cutuma cu acte politice şi juridice conţin nd dispoziţiiconstituţionale.

>. &riginea şi caracteristicile 6onstituţieiscrise

6erinţa unei 6onstituţii scrise a fost puternic resimţită în !uropa medievală - cu e0cepţia*ngliei- veacuri de-a r ndul. Inerţia guvernării, supleţea cutumei, gradul redus de comple0itate aactivităţilorstatale, timiditatea doctrinarilor, recrutaţi îndeosebi din r ndul burg eziei, durata procesului deînfăptuirea unităţii naţionale, precum şi alţi factori au înt rziat p nă la sf rşitul secolului al EIII-lea apariţiaunei6onstituţii scrise. *ceasta a fost adoptată prima oară de către fostele colonii engleze din *merica,după33 ani de la cucerirea independenţei, ca un act care a consfinţit şi consolidat emanciparea lor politicăînraport cu 6oroana britanică, stabilită prin Declaraţia de Independenţă din = iulie3 <.

*pariţia 6onstituţiei scrise a fost şi un rezultat al luptei burg eziei, aflată înascensiuneeconomică şi politică, împotriva absolutismului feudal. &r, este clar că o 6onstituţie scrisă nu puteasăapară în !uropa dec t pe fondul înlăturării relaţiilor de producţie feudale şi a absolutismuluimonar ic,adică al uneirevoluţii.

6oloniile americane, mai avansate din punct de vedere al gradului de ascensiune şi deemancipare politică a burg eziei, dec t 6oroana engleză şi celelalte state europene, au reuşit să-şi declare la =iulie3 < independenţa, după care s-au constituit într-o 6onfederaţie transformată apoi în $niune destate.$niunea statelor americane a fructificat filosofia politică revoluţionară a !uropei din secolul alEIII-lea

şi a adoptat prima 6onstituţie scrisă în anul 3 A . $nele colonii aveau deja constituţii proprii. n!uropa, prima 6onstituţie scrisă a fost cea a "oloniei 8> mai 3 935. * urmat cea a 7ranţei 8noiembrie 3 935.Constituţia scrisă asigură, în principiu, o mai mare stabilitate şi securitate a instituţiilor politice ,

deoarece conţinutul articolelor sale este clar. *cest avantaj al 6onstituţiei scrise faţă de cutumă a fostînmod special subliniat în filosofia politică din secolul al EIII-lea. ntr-adevăr, regula de drept scrisăareavantajul clarităţii şi preciziei4 prin intermediul ei se stabileşte cu e0actitate cadrul de organizarea puterilor, se sancţionează încălcarea abuzurilor de putere. "e de altă parte, cei guvernaţi, beneficiindde posibilitatea de a studia 6onstituţia scrisă, pot să cunoască e0act prerogativele şi atribuţiileguvernanţilorşi, mai important, să-şi cunoască drepturile şi modalităţile de e0ercitare şi de apărare aacestora.

ezultă de aici importanţa formalismului constituţional: fiecare frază, cuv nt, semn de punctuaţiedintr-o constituţie merită o atenţie deosebită. Dacă redactarea unui te0t constituţional nu este clară,dacă

;9

".?. Tinder,2.1c.6racMen, Connaissance du droit anglais, ()D?, "aris, 39A;, p.3 3 şi urm.



conţinutul unor norme are un caracter ambiguu, pot apărea, pe de o parte, dificultăţi de interpretare, iar pede altă parte, tensiuni politice, conflictesociale; .

n 6onstituţie sunt înscrise drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, garanţiile împotriva tiranieişiabuzuluide putere. n Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, adoptată derevoluţionariifrancezi la < august 3 A9, este scris: F#oate societăţile în care garanţia drepturilor nu esteasigurată,nici separaţia puterilor stabilită, nu au6onstituţieG.

II. ADOPTAREA $I RE I%UIREACONSTITUŢIEI

Importanţa deosebită a 6onstituţiei şi supremaţia ei faţă de toate celelalte acte politice şi normative-indiferent care ar fi organul lor emitent - impun de la sine folosirea unor proceduri constituţionale specialeşi,totodată, solemne pentru adoptarea şi revizuirea acesteia. "rincipiul supremaţiei 6onstituţiei presupune,deopotrivă, înlăturarea posibilităţii de adoptare facilă şi fără discernăm nt a acesteia, precum şi a posibilităţiide revizuire permanentă a ei, ceea ce ar genera pe plan juridic insecuritatea instituţiilorconstituţionale,instabilitatea sau nesiguranţa drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, iar pe plan politic,tensiuni şiconflicte sociale.

3. 2ituaţiile în care se adoptă o 6onstituţienouă

n general , o Constituţie nouă esteadoptată :a5 & dată cu formarea unui stat nou. *pariţia unui stat nou este un proces politic de o

marecomple0itate ce impune adoptarea unor dispoziţii cu caracter politico-juridic solemn princare se reglementează caracteristicile juridice esenţiale ale teritoriului, structura de stat, forma deguvernăm nt,regimul politic, se constată e0istenţa unei anumite populaţii pe teritoriul respectiv 8mai multsau mai puţinomogene sub aspect naţional5, se prevăd principiile, normele şi organismele de e0ercitare a puteriisuverane,drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti ş.a. 6u alte cuvinte, 6onstituţia reglementează ansamblulrelaţiilorsociale fundamentale. *ceste dispoziţii sunt stabilite în 6onstituţie sau într-un alt act juridic cuvaloareconstituţională.

n asemenea situaţii, se poate spune că formarea noului stat, ca şi adoptarea 6onstituţieisunt

procese desfăşurate aproape concomitent. !0emplul clasic îl constituie formarea 2tatelor $niteale*mericii, 6onstituţia acestui stat fiind şi cea mai vec e constituţie scrisă. "rocese similare au avut loclasf rşitul primului război mondial, c nd s-au format o serie de state noiindependente.

b5 n situaţia c nd în viaţa unui stat au loc sc imbări politice structurale, şi anume, c nd sesc imbăregimul politic ori c nd un stat îşi reînnoieşte fundamental bazele politico-juridice, economice,sistemulsocial-politic sau c nd îşi desăv rşeşte unitateanaţională.

2c imbările politice menţionate au avut ca urmare adoptarea unor constituţii noi cum ar fi, de pildă,6onstituţia om niei din 39 >, 6onstituţia "ortugaliei din 39 <, 6onstituţia 2paniei din 39 A,6onstituţia7ranţei din 3 93. !0emple recente de adoptare a unor constituţii noi, datorită sc imbăriiregimurilor politicetotalitare cu regimuri democratice, pluraliste sunt constituţiile unor foste statesocialiste 8dee0emplu,6onstituţia om niei şi 6onstituţia 'ulgariei, adoptate în 3993, 6onstituţia usieidin399>5.

socia"e9. Caracteru" )i "e!iti%itatea constitu iona"$ a"e "ovituri"or de stat )irevo"u ii"or

Deseori, sc imbările politice structurale din viaţa unui popor se produc ca urmare a unorlovituride stat, puciuri, revolte populare sau c iar a unor revoluţii sociale. *tragem de la început atenţia căînştiinţa politică nu e0istă un model, în domeniul care ne interesează, care poate fi aplicat automat întoatestatele şi în toate situaţiile c nd se produc astfel de evenimente politice.

n situaţiile c nd au loc lovituri de stat, puciuri, nu este neapărat nevoie să se adopte şi onouă6onstituţie. 2unt însă şi situaţii c nd o lovitură de stat este urmată de adoptarea unei 6onstituţii noisau,oricum, de sc imbarea substanţială a cadrului constituţional, întruc t a antrenat sc imbarearegimului politic 8înlăturarea mareşalului *ntonescu în om nia la > august 39== a fost imediat urmată deînlătu-rarea regimului politic impus prin Decretul nr. >;B> din B septembrie 39=; şi repunerea în vigoarecu

; 6 arles 6adou0, "p#cit ., p.3A=.



unele rezerve a 6onstituţiei din 39 >, prin Decretul nr. 3< < din >3 august 39==/4 înlăturarealui1ussolini în aprilie 39=B a fost urmată de instituirea regimului parlamentar şi liberal şi alegerea, laiunie 39=<, a unei *dunări 6onstituante, însărcinată să redacteze o nouă 6onstituţie aItaliei95.

2ub aspect juridic, se poate discuta problema legitimităţii puciului şi, respectiv, a uneinoiconstituţii, adoptată ca urmare a acestuia. n principiu, orice lovitură de stat sau puci esteneconstituţional, pentru că ambele sunt îndreptate împotriva ordinii constituţionale e0istente, adică a,,legalităţiiconstituţionaleG 8folosim aici termenul de Flegalitate constituţionalăG în sensul de cadru instituţionalşinormativ de e0ercitare a puterii politice5.

n dreptul constituţional este fundamentat principiul potrivit căruia poporul este în drept săserevolte împotriva samavolniciei celor aflaţi la guvernarea statului. 2e consideră că acest principiu afost pentru prima dată enunţat în Declaraţia Drepturilor &mului şi 6etăţeanului adoptată de*dunarea /aţională 86onstituantă5 a 7ranţei la < *ugust 3 A9 şi inclusă ca "reambul la 6onstituţia din3 93.*rticolul al Declaraţiei prevede că Fscopul tuturor asociaţiilor politice este de a conservadrepturilenaturale şi imprescriptibile ale omului. *ceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, siguranţa şire*istenţala opresiune8s.n.5.G După patru ani, o nouă Declaraţie 8în >B de puncte5, adoptată ca "reambul al primei6onstituţii republicane din istoria politică a 7ranţei 83 9>5, prevede în art. >B că atunci c ndF guvernulîncalcă drepturile poporului, insurecţia este pentru popor şi pentru fiecare parte a lui cel mai sacrudintre drepturi şi cea mai indispensabilă dintre îndatoririG.

Declaraţia Drepturilor &mului şi 6etăţeanului, adoptată în 3 9>, depăşeşte spiritul revoluţionaraldeclaraţiei din 3 A9, întruc t nu se limitează la recunoaşterea Fdreptului la rezistenţăîmpotrivaopresiuniiG enunţat în art. >>, ci consfinţeşte Fdreptul la insurecţieG al poporului 8art.>B5; .

n istoria constituţională se consideră însă că fundamentarea moral-politică a revoltei populareîmpotriva opresiunii datează încă din perioada preconstituţională 8prerevoluţionară5 acoloniiloramericane. *stfel, art. < din Declaraţia drepturilor, adoptată în 1arOland la B octombrie 3 < , prevedecăFdoctrina nonre*istenţei la puterea arbitrară şi la opresiune este absurdă, servilă şi distructivă abinelui şi fericiriiFmanităţii G.

De asemenea, Declaraţia drepturilor, adoptată de colonia Eirginia în 3 < 8proiectul afostîntocmit de )eorge 1ason5, prevede în art. > dreptul necontestat, inalienabil şi imprescriptibilal poporului 8sau al majorităţii comunităţii5 de a se revolta împotriva unui guvern care i-ar înşelaaşteptările, put nd să-l sc imbe sau să-3 răstoarne în orice modalitate pe care ar considera-o cea maifavorabilă bunăstării publice<.

*rticolul >B din Declaraţia Drepturilor &mului şi 6etăţeanului, din 3 9>, a legitimat 8esteadevărat, postrevoluţionar5 revolta populară de la 3= iulie 3 A9 împotriva absolutismului monar ic. 6a şi încazulDeclaraţiilor celor două colonii americane, art. >B din Declaraţie a substituit legitimităţii

dominaţieiabsolute e0ercitate de rege 8în cazul coloniilor americane, a dominaţiei 6oroanei engleze5,legitimitateavoinţei suverane a poporuluirăsculat.+inem să precizăm însă că legitimitatea revoltelor populare, indiferent care ar fi ponderea

acestora, întemeiată pe art. >B din Declaraţia drepturilor din 3 9>, are doar o valoare morală,deşi principiul în sine face parte dintr-un document constituţional. 7acem această rezervă, întruc trevoltamaselor este esenţialmente anar ică, imprevizibilă sub aspectul finalităţilor sale şi poate fi deturnată delaobiectivele sale nobile în anumite conjuncturi defavorabile. Dacă am limita legitimitatea revoltei popularedoar la postulate moral-politice, sc imbările produse în urma ei ar avea doar un conţinutmoral-politic.

/F1onitorul oficialG, "artea I, nr. ; din septembrie

39==.9". (umiere, *. Demic el, (es rSgimes parlamentaires europSens, ".$.7., "aris, 39 A, p.

B<B.F evoluţia se poate defini în c ipul următor: o sc imbare politică în care violenţa joacă un rol decisiv. !a consistăîntr-o serie de fapte legate între ele în mod manifest pentru a forma un tot, fapte care se atribuie unor cauze directe, acăror datăse poate mai mult sau mai puţin arăta. n astfel de revoluţiuni, forţa intervine totdeauna ca să le producă, precumintervine şi ca să le stingăG. * se vedea 6onstantin ). Dissescu, $reptul constituţional , 2ocec, 'ucureşti, 393B, p.= <. * se vedea şi *. !smein,"p# cit ., p. B 3 şi 3;;9-3;3;.; #eoretizarea modernă a dreptului poporului la insurecţie a fost făcută de (ocMe 8 5ssa@ on civil government , [ 3>B-3= 4 [;A- ;94 Kolff 8 4us nature, vol. A, [ 9A;54 'lacMstone 8Commentaries, 6ap. 3, p.3 =54 1ontesLuieu 8 $espre

spiritul legilor,vol. 3 6artea a EIII-a, 6ap. I54 ousseau 8Contractul social , 6artea a II-a, 6ap. I 5.< andal C. /elson, The %rimar@ /ources of :merican 0overnment 0#%# %utmanLsons, /eP QorM, 3993, p. B 4David ?. 'oden amer, ?ames K. !lO ?r. 8ed.5The Bills of <ights in odern :merica, Indiana $niversitO "ress,'loomington,399>, p. B( $ocuments of the %re-constitutional %eriod8)uide of $.2. 6ongress5, (ibrarO of 6ongress, Kas ingtonD.6.39A , p. A <. 6onstituţia 2$* instituie în art. 3, paragraful A, clauza 3B dreptul 6ongresului de a lua măsuri pentruFreprimarea insurecţiilorG. n spiritul 6onstituţiei 2$*, insurecţia ec ivalează cu un atac împotriva sistemului



politic democratic instituit de aceasta. & astfel de insurecţie poate fi deci reprimată. Documente internaţionale recente8de pildă, Documentul euniunii de la 6open aga a 6onferinţei pentru dimensiunea umană a 6.2.6.!. din 9 iunie399;5 instituieresponsabilitatea statelor pentru reprimarea actelor de terorism sau violenţă în scopul răsturnăriiordinii democratice.



#otodată, revolta are în substanţa ei o încărcătură emoţională, o motivaţie incomplet sedimentatăsubaspectul viitoarei ordini publice, sociale, economice sau juridice. De aceea, apreciem călegitimităţii populare 6morale7 a revoltelor poporului trebuie să-i urme*e în mod necesar o recunoaştere juridicăba*ată pe un te3t constituţional sau pe manifestarea într-o formă organi*ată democratic 6constituţional7a sprijinului popular .

*parent, rezolvarea acestei situaţii pare simplă: dacă lovitura de stat sau puciul întrunescadeziuneasinceră, liber e0primată, aspiraţiile marii majorităţi a populaţiei, ele sunt legitimate din punctdevedere politic, din punct de vedere juridic fiind legitimate de noua 6onstituţie, de unactconstituţional.

!ste posibil ca, prin amploarea sa socială şi prin forţele sale motrice, o lovitură de stat săcapete proporţiile unei revoluţii sau să se transforme, în anumite condiţii politice interne şi e0terne,într-orevoluţie. 7ără doar şi poate, între puci şi revoluţie nu se pune semnul egalităţii, p nă la un puncteleav nd trăsături comune 8reprezintă revolta unui nucleu social, politic sau militar împotrivaguvernanţilor5.n ceea ce priveşte însă revoluţiile, baza lor socială este mai largă, ele au un program ideologicşiobiective clare, pot avea o structură instituţionalăembrionară.

evoluţiile sociale 8democratice5 au o bază populară largă şi tind să reconfere poporuluiatributele suveranităţii. 2pre deosebire de revoluţiile sociale, în cadrul loviturilor de stat populaţianu participă efectiv la răsturnarea ordinii constituţionale contestate de pucişti, ci se limitează, în general,laaşteptarea rezultatelor puciului organizat, condus şi înfăptuit, aproape e0clusiv, de un grup minoritarcareare ca unic ţel să preia conducerea. n general, puciştii în caz de victorie nu vor sc imba structuralcadrulconstituţionale0istent.

"roblema raportului între 6onstituţie şi revoluţie socială este foarte comple0ă. "rin revoluţieserăstoarnă legalitatea constituţională e0istentă în momentul izbucnirii acesteia şi se pun bazele uneinoiordini constituţionale. Eec ea constituţie va fi suspendată, revizuită sau, după caz, abrogată şiînlocuităcu alta, care va consfinţi noile raporturi de forţe politice.

2e spune că revoluţia Fdăr mă pentru a construiG. /u însă întotdeauna ceea ce seconstruieşte printr-o revoluţie socială e0primă progresul istoric. *stfel, revoluţiile socialiste au produsodiscontinuitate în plan istoric, în plan juridicHconstituţional, gener nd înlocuirea unor regimuri politice pluraliste, a unor tradiţii de guvernare democratice, cu regimuriautocrate?.

/oile structuri de putere instituite în urma insurecţiilor, loviturilor de stat, revoluţiilor prezintătendinţa de a prelua puterea de comandă şi de a e0ercita în e0clusivitate anumite prerogative aleautorităţiistatale, care, în condiţii de normalitate politică, revin autorităţilor publice desemnate electoral.*cestfenomen este general şi repetabil întimp.

*ctele normative emise de noile organisme pot căpăta un conţinut constituţional pentrucă reglementează raporturi sociale fundamentale, de natura celor care apar în procesul de e0ercitare a puteriişi, de asemenea, pentru că provin de la structuri de guvernare care au concentrat puterea supremă în stat.#rebuieobservat însă că în doctrina constituţională clasică s-a subliniat constant că învestirea unei autorităţi cu putereconstituantă originară se face e0pres prin lege şi nu ca rezultat al cuceririi neconstituţionale a puterii politice.

n aceste condiţii, numai convenţional se poate admite caracterul constituţional al unor actenormativeemise de noua putere, rezultată din lovitura de stat, insurecţie sau revoluţie, şi numai subrezervasprijinului popular al sc imbărilor politice respective. După părerea noastră, intră în aceastăcategoriede acte constituţionale Decretul- egal nr. 3< < din >3 august 39== prin care s-a repus în vigoarecuunele rezerve 6onstituţia din 39 > şi s-a stabilit o altă modalitate de e0ercitare a puteriilegislative."rin actul constituţional menţionat s-a prevăzut - prin derogare de la te0tul 6onstituţiei din 39 > -căFp nă la organizarea eprezentanţei /aţionale, puterea legislativă se e0ercită de către egela propunerea 6onsiliului de 1iniştriG. /atura constituţională a dispoziţiilor citate estenecontestabilă.

De asemenea, întruneşte aceleaşi caracteristici şi Decretul-(ege nr. H39A9 pentruconstituirea6onsiliului 7rontului 2alvării /aţionale şi a consiliilor teritoriale ale 7rontului 2alvării /aţionale."otrivit Decretului-(ege menţionat, 6onsiliul 72/, ca organ suprem al puterii de stat 8denumirea esteimpropriefaţă de noile realităţi politice, întruc t teoretic contravine principiului separaţiei puterilor5,avea, printre altele,atribuţia de a emite decrete cu putere de lege şi decrete. #otodată, acest act normativ8constituţional5 arevizuit6onstituţia din 3 august 39<B, prevăz nd în art. 3; că Fsunt şi răm n dizolvatetoate structurile de putereale fostului regim dictatorialG 8#itlurile III şi E ale 6onstituţiei socialiste din39<B5.

"otrivit teoriei clasice a dreptului constituţional, o Fveritabilă constituantă originarăG rezultă doardinalegeri democratice şi libere şi nu din răsturnarea unei ordini constituţionale 8nu luăm aici îndiscuţiecaracterul regimului politic consacrat de ordinea constituţionalărăsturnată5.

? & interesantă analiză comparativă a raportului între stat şi revoluţiile sociale o întreprinde # eda 2Mocpol înlucrarea/tates and /ocial <evolutions, 6ambridge, $niversitO "ress, (ondon, 39A=. * se vedea şi "ierre "actet, !nstitutions %oliti'ues# $roitconstitutionnel , 1ason, "aris, 39A>, p. >- =.@

'ernard 6 antebout, $roit constitutionnel et science politi'ue, *rmand 6olin, "aris, 39A , p.>3.



n acest sens se impune constatării faptul că at t 6onsiliul 72/, c t şi 6"$/ nu au avutuncaracter constituţional pur, întruc t nu au fost e0presia manifestării voinţei suverane a electoratului, ciavoinţei unui organism politic revoluţionar şi, respectiv, a voinţelor forţelor politice. 1embrii celordouăorganisme nu au fost desemnaţi de electorat - condiţie sine 'ua non a caracterului unuiorganismreprezentativ.

6alitatea membrilor 6"$/, ca reprezentanţi ai anumitor partide, s-a răsfr nt asupra naturiiunoradintre actele normative adoptate, cărora le-a imprimat un caractercvasiconstituţional.

(egitimitatea politică 8populară5 a unei revoluţii victorioase nu are efecte din punct devedereconstituţional dacă revoluţia nu este legitimată şi juridic. n acest sens, în om nia, la decembrie39A9,6onsiliul 7rontului 2alvării /aţionale a făcut o declaraţie politică anunţ nd, printre altele,dizolvareastructurilor de putere ale regimului politic socialist: 1area *dunare /aţională, "reşedinţia, 6onsiliulde2tat, precum şi consiliile populare ca organe locale ale puterii de stat. De asemenea, în Declaraţieseenunţau unele dintre obiectivele revoluţionare. ntruc t 7rontul 2alvării /aţionale reprezenta la aceadatăo structură de putere rezultată din revolta populară izbucnită la decembrie 39A9 şi îşiasumase prerogative de guvernare, Declaraţia menţionată ec ivala cu un act de legitimare populară a revolteiînsine.

>. &rganismul competent să adopte6onstituţia

"otrivit sc emei teoretice clasice, este competent să adopte o nouă 6onstituţie organul care deţinesau care a fost învestit cu puterea constituantă originară. n condiţii de normalitate politică şi destabilitate a instituţiilor de guvernare, ale jocului politic democratic bazat pe pluralism şi dialog social,desemnarea şi învestirea unui anumit organism reprezentativ la nivel naţional se asigură prin alegeridemocratice. ncondiţiide criză politică, de sc imbare calitativă a realităţilor sociale şi a raporturilor întreforţele politice sau însituaţia în care în viaţa unui stat intervin evenimente de importanţă naţională privind sistemul de guvernare, poate apărea tendinţa de a monopoliza puterea, de a domina alte forţe politice sau sociale. *ceastă tendinţăeste evidentă şi se manifestă cu putere at t la nivelulindivizilor, grupurilor sociale,organizaţiilorneguvernamentale, c t şi la nivelul unor formaţiuni politice.

n formele de guvernăm nt monar ice, puterea constituantă originară poate aparţine regelui."otrivitacestei proceduri, monar ul Ffăcea cadouG supuşilor săi sau FacordaG acestora o 6onstituţie izvor tădin propria voinţă şi augusta sa grijă pentru Fbinele comunG 86onstituţia om niei din februarie 39>A pregătităsub autoritatea egelui 6arol al II-lea şi apoi Fsupusă naţiunii rom ne spre bună ştiinţă şi învoireG sublozinca:F2alvarea om niei contemporaneGA4 2tatutul *lbertin din Italia4 6 arta constituţională dinanul 3A3=FoferităG de (udovic al EIII-lea revenit pe tronul 7ranţei după detronarea împăratului /apoleonI46onstituţia'elgiei din anul 3A>3ş.a.5.

n cazul constituţiilorconcedate sau octroaiate, nu se solicită, în principiu, acordulsaumanifestarea reală de voinţă a poporului. %eful statului 8monar ulHpreşedintele5 este cel careconcede,acordă 6onstituţia. n acest caz, poporul nu participă efectiv la adoptarea (egii fundamentale. *v ndundrept e0clusiv de a conceda 6onstituţia, şeful statului va avea şi dreptul să o revizuiascăoric nd.

8n regimurile politice democratice, puterea constituantă este deţinută de popor învirtutea suveranităţii sale0. 1odalităţile practice de e0ercitare a acestei puteri diferă de la un sistem laaltul.

"ot fi însă prezentate unele modalităţi mai desfolosite:a5 %oporul e3ercită această putere prin repre*entanţii săi aleşi8*dunarea 6onstituantăsau

6onvenţie5. &rganismul desemnat să adopte 6onstituţia este ales prin sufragiu universal, cu unmandatconcret: adoptarea 6onstituţiei 8de pildă, art. A; din Decretul-(ege nr. 9 H399;5. După adoptareanoii6onstituţii, acest organism îşi încetează activitatea, continu nd să funcţioneze ca *dunarelegiuitoare

obişnuită. 2e poate prevedea c iar şi un termen în care organismul învestit cu prerogative de putereconstituantă originară este însărcinat să adopte6onstituţia.ntr-un regim democratic pluralist, *dunarea 6onstituantă aleasă prin vot universal va fialcătuită

din reprezentanţii mai multor partide sau grupări politice. Dacă fiecare dintre ele întruneşte olargăadeziune a electoratului, este de presupus că cei aleşi în *dunarea 6onstituantă vor fi cuadevăratreprezentanţi ai întregii naţiuni, dar vor e0prima pe l ngă interesele naţionale şi interesele şi ideologiade partid. *cest organism nu trebuie confundat cu 6omisia 6onstituţională, care redactează proiectul6onstituţiei. *dunarea 6onstituantă este, în general,"arlamentul.

b5 %oporul e3ercită direct puterea. n asemenea situaţii, proiectul de 6onstituţie întocmit deunorganism învestit cu această prerogativă este supus direct aprobării poporului. $n asemenea procedeueste

1 1ircea 1uşat, Ion *rdeleanu, <omânia după area Fnire , vol. II, partea a II-a, !ditura %tiinţifică şi

!nciclopedică'ucureşti, 39AA, p. A;3-A;>.0 6laude (eclercL, !nstitutions politi'ues et droitconstitutionnel , (ibrairies #ec niLues, "aris, 39 9, p. A .



cunoscut, îndeosebi, în !lveţia/ . De asemenea, recenta 6onstituţie a usiei a fost adoptată prinreferendumconstituant.

*lteori, 6onstituţia întocmită şi practic adoptată de o *dunare 6onstituantă aleasă în acestscopeste supusă poporului spre aprobare în cadrul unui referendum 86onstituţia 7ranţei din 39BA,6onstituţiaom niei din 399l5.

c5 5ste posibil ca %arlamentul să se transforme, fără alegeri generale, în :dunareConstituantă şi să adopte o nouă lege fundamentală .

n regimurile politice ale fostelor state socialiste, constituţiile au fost aprobate într-o procedură pseudodemocratică. "ractic, puterea politică fiind concentrată în v rful unei piramide totalitare, proiectulunei 6onstituţii a reflectat interesele, ideologia acesteia şi mai puţin aspiraţiile electoratului.Dezbaterileşi aprobarea proiectului de 6onstituţie, după ce anterior acesta fusese aprobat în structurile partiduluiunic, s-au redus în fapt la aclamaţii reflect nd pasivismul, dar şi oportunismul parlamentarilor // .

=. 6lasificarea constituţiilor după modul lor deadoptare

Doctrina constituţională clasică oferă o clasificare a constituţiilor lu nd drept criteriumodul lorde adoptare. 2e pot distinge, astfel, patru categorii sau tipuri deconstituţie:

a5Constituţia octroaiatăsau concedată 4 b5Constituţia-pact 4c5 statutul 4d5Constituţia-convenţie .

După cum am arătat deja,Constituţia concedatăeste iniţiată şi adoptată sub autoritateaşefuluistatului 8monar ul5. *cest tip de constituţie caracterizează regimurile monar ice în care şeful statuluiare puteri absolute. 6onstituţiile concedate pot însă să consfinţească şi privilegii impusemonar ului.

Constituţia-pacte0primă ec ilibrul de forţe - rezultat întotdeauna dintr-un compromis militarsau politic - între monar şi eprezentanţanaţională.

/tatutul este din punct de vedere al formei o 6onstituţie concedată, dar adoptată prin plebiscit.Iniţiativa elaborării statutului aparţine monar ului, dar acesta o supune ratificării populare prin procedurademocratică a plebiscitului.

Constituţia-convenţieeste adoptată de un organism de suveranitate naţională, special ales pentruadoptarea 6onstituţiei şi învestit în acest scop cu putere constituantăoriginară.

n literatura de specialitate este menţionată şi 6onstituţia parlamentară, iniţiată, dezbătutăşiadoptată de"arlament/9 .

<. Revi*uireaConstitu iei

evizuirea 6onstituţiei constă în modificarea acesteia prin reformularea, abrogareaanumitorarticole sau prin adăugarea unui te0tnou.

E.e/01e2*. Re345/"1a5ea "#"! e : prin (egea nr. 3H39<A a fost reformulat art. 9 al 6onstituţiei din

39<B4te0tul iniţial prevedea că Fsfaturile populare sunt organe locale ale puterii de stat în regiuni, raioane,oraşe şi comuneG. Deoarece (egea nr. H39<A privind noua împărţire administrativ-teritorială a ţării astabilit alteunităţi administrativ-teritoriale, în locul regiunilor şi raioanelor, şi a introdus în cadrul acestora municipiul,art.9 al 6onstituţiei din 39<B a fost reformulat astfel: Fconsiliile sunt organe locale ale puterii de stat înunităţileadministrativ-teritoriale în care au fostaleseG/ .

'. A6547a5ea "#45 a5 !c41e: prin Decretul-(ege nr. H39A9 8art. 3;5 s-a stabilit că Fsunt şirăm n

dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorialG. 6a atare, au fost abrogate implicitart.= 8F1area *dunare /aţională, organ suprem al puterii de stat, este unicul organ legiuitor alepublicii

/6 arles 6adou0, Droit constitutionel et institutions politiLues, vol. 3 6ujas, "aris, 39 B, p.

;B.// * se vedea în acest sens 6omunicatul 66 al "6$2, "rezidiului 2ovietului 2uprem al $ 22 din 3 decembrie39 , înF"ravdaG din decembrie 39 , prin care se anunţa otăr rea acestor organisme de a elabora noul proiect de6onstituţie. n epublica "opulară 6 ineză, în august 39 , cel de-al I-lea 6ongres al ".6.6. a decis elaborareaunei noi constituţii. "roiectul a fost întocmit de o comisie prezidată de secretarul general al "artidului 6omunist6 inez din acea vreme şi a fost aprobat de către 6omitetul 6entral al partidului înainte de a fi înaintat *dunării"opulare /aţionale. "rintr-o procedură similară au fost elaborate şi adoptate şi constituţiile socialiste în om nia în39=A, 39B şi 39<B.

/9 Ioan 1uraru, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. l, *ctami, 'ucureşti, 399B, p. <;. n legătură cucategoriile de constituţii stabilite după modul lor de adoptare, a se vedea #udor Drăganu, $rept constituţional şi



instituţii politice, vol. l, # rgu-1ureş, 399>, p.B -BA4 Ioan 1uraru,"p# cit, p.BA-<;4 Ion Deleanu, $reptconstituţional şi instituţii politice, #ratat, vol. 3, !ditura !uropa /ova 'ucureşti 399<, p. ;- 3./ F'uletinul &ficialG nr. 3< din 3< februarie39<A.



2ocialiste om niaG54 art. < 8F6onsiliul de 2tat al epublicii 2ocialiste om nia este organ supremal puterii de stat, cu activitate permanentă, subordonat 1arii *dunări /aţionaleG54 art. 38F"reşedinteleepublicii 2ocialiste om nia este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interneşiinternaţionale ale epublicii 2ocialiste om niaG5. n fapt, în baza art. 3; din Decretul-(ege nr.H39A9,se consideră abrogat implicit întregul #itlu III al 6onstituţiei din 39<B referitor la F&rganele supremeale puterii de statG. "arlamentele fostelor ţări socialiste au abrogat e0pres articolul din 6onstituţie referitorlarolul conducător al partidului comunist în societate/; .

6. A,8"7a5ea "#"! e #4": prin (egea nr. 39H39A< s-a modificat art. => al 6onstituţiei.2. .,introduc ndu-se o atribuţie nouă a 1*/. "otrivit modificării, art. => pct. > din 6onstituţie acăpătaturmătoarea formulare: F1area *dunare /aţională otărăşte consultarea poporului, prinreferendum,asupra măsurilor de importanţă deosebită care privesc interese supreme aleţăriiG/< .

7iind, în general, un fenomen social dinamic, Dreptul este supus sc imbărilor care se producînsocietate. /ormele şi principiile constituţionale nu fac nici ele e0cepţie de la această regulă. nfavoareaideii de revizuire a 6onstituţiei pot fi invocaţi factori de natură politică, c t şi factori de natură juridică/? .

Din punct de vedere politic este cunoscut că orice constituţie e0primă realităţile politice e0istenteînmomentul adoptării sale. n cazul sc imbării profunde a acestor realităţi, este firesc să se modificeşi6onstituţia. Din punct de vedere juridic, fiind în esenţa sa o lege, 6onstituţia este supusă înmodfiresc modificării. n art. A din Declaraţia Drepturilor &mului şi 6etăţeanului, ce figureazăca preambul al 6onstituţiei franceze din 3 9>, se arată, de altfel, că Fun popor are întotdeauna dreptuldea ree0amina, corecta şi de a sc imba propria 6onstituţie. & generaţie nu poate subjuga cu legilesalegeneraţiileviitoareG/@."rin urmare, orice constituţie este supusă modificării, indiferent care ar fi formaacesteia8reformularea ori abrogarea unui articol sau introducerea unei dispoziţii constituţionale noi5.Deobicei, posibilitatea, ca şi procedura de revizuire sunt e0pres prevăzute c iar în te0tul legiifunda-mentale. *bsenţa din te0tul 6onstituţiei a unor proceduri referitoare la revizuirea acesteia poategenera tensiuni între diferitele forţe politice e0istente în societate 8îndeosebi partidele politice5,care,fiind interesate să iniţieze sau să propună anumite modificări în legea fundamentală, nu ar puteasăfacă acest lucru datorită lipsei unei proceduricorespunzătoare.#ot at t de periculoasă prin efectele sale destabilizatoare este şi practica de a modifica oric ndo6onstituţie. & asemenea practică este posibilă, în special în regimuri politice nedemocratice,fiindiniţiată fie de un partid politic av nd o largă majoritate parlamentară, fie de un lider susţinutdeanumite cercuri sau forţe politice în scopul de a-şi consolida egemonia asupra opoziţiei sau dearealiza anumite interese de natură politică şi economică sau particulare.

7ără a se renunţa la ideea necesităţii obiective a perfecţionării cadruluiconstituţionalcorespunzător sc imbărilor ce au loc în societate şi voinţei poporului, cerinţelor progresului social, dar,în

acelaşi timp, fără a se ceda unor presiuni sau influenţe politice conjuncturale în vederea revizuirii facileşirepetate a (egii fundamentale se poate conc ide că soluţia optimă o constituie stabilirea unuiec ilibruîntre cele două tendinţe şi alegerea corectă a momentului revizuirii, precum şi stabilirea clarăaconţinutului acesteia. n orice situaţie însă, trebuie să primeze voinţa clară şi e0pres formulată a poporuluisau a reprezentanţilorsăi.

<. Distincţia între 6onstituţia suplă şi 6onstituţiarigidă

Din punct de vedere al procedurii de revizuire, constituţiile sunt suple sau rigide.6onstituţiasuplă este o constituţie a cărei revizuire se înfăptuieşte, practic, prin votarea, fără o procedură specială,aunei legi ordinare/1. "rin aceasta, c iar principiul supremaţiei 6onstituţiei este compromis. 2e înţelegecăo 6onstituţie cutumiară este suplă şi deci întotdeauna adaptabilă la sc imbările dinsocietate.

n epoca modernă, e0emple de asemenea constituţii sunt puţine. n literatura de specialitateestemenţionată, în acest sens, 6onstituţia *fricii de 2ud din39<3.

6onstituţia om niei din 39<B a fost în realitate o 6onstituţie suplă, deşi votul cerut pentru afimodificată era de H> din numărul total al deputaţilor din 1.*./. !a a fost modificată e0pres de 3; orişi,implicit, o dată prin Decretul-(ege nr.H39A9.

/;F onitorul "ficial G nr. = din decembrie

39A9./<F Buletinul "ficial G nr. <= din octombrie

39A<./? 6 arles Debbasc şi alţii, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, !conomica, "aris, 39A>, p. AA şiurm./@ "rincipiul revizuirii 6onstituţiei fusese deja enunţat în art. 3 din #itlul EII al 6onstituţiei din 3 93 8F*dunarea /aţională 6onstituantă declară că /aţiunea are dreptul imprescriptibil de a sc imba 6onstituţia saG5. * se vedea

1aurice Duverger , Constitutions et documents politi'ues, ".$.7., "aris, 399 , p. = 4 *. !smin,"p# cit ., p. B;9-B3 ./1 6 arles 6adou0, "p# cit#, p. ;9-3;.





F evista de drept publicG, nr. H399B.



De asemenea, este o îndatorire generală a şefului statului de a veg ea la respectarea de cătretoatecelelalte autorităţi publice, organisme neguvernamentale, cetăţeni, partide politice, sindicate ş.a.a6onstituţiei 8art. , paragraful > din 6onstituţia 2$*4 art. A;, alin. 8 5 din 6onstituţia om niei4 art.Bdin 6onstituţia 7ranţei5. n "ortugalia, garantul aplicării 6onstituţiei este 6onsiliul evoluţiei, potrivitart. 3= şi 3=< din6onstituţie.

*sigurarea supremaţiei 6onstituţiei înseamnă, astfel, asigurarea stabilităţii sociale şi a ordinii juridiceîn stat. Datorită supremaţiei 6onstituţiei, (egiuitorul 6onstituant a stabilit o anume ierar ie aactelor normative, în fruntea tuturor acestora fiind c iar (egea fundamentală. !i îi urmează legileconstituţionale,legile organice, legile ordinare, ordonanţele, otăr rile guvernuluiş.a.m.d.

n sistemul constituţional rom nesc, legile constituţionale nu sunt ţinute strict să respectete0tele6onstituţiei, întruc t prin intermediul lor se revizuieşte (egea fundamentală. 6u altecuvinte, legeaconstituţională este o e0cepţie de la principiul supremaţiei 6onstituţiei, deoarece o vamodifica. *ceastanu înseamnă nicidecum că o lege constituţională poate contraveni, c iar implicit,dispoziţiilorconstituţionalenemodificate. (egea prin care se modifică 6onstituţia trebuie să se încadrezeastfel ordiniiconstituţionale e0istente.

& ultimă observaţie se impune în ceea ce priveşte 6onstituţia bazată pe cutumă. "rindefiniţie, problema supremaţiei unui asemenea tip de lege fundamentală se pune în alţi termeni dec t aceeaasupremaţiei 6onstituţiei scrise. /oua cutumă sau o nouă lege cu un conţinut constituţional se vorsubstituicu uşurinţă cutumei ieşite din uz sau, respectiv, legii a cărei modificare sau abrogare seimpune.

2upremaţia 6onstituţiei este însă doar un principiu. !a trebuie dublată de stabilireaunuimecanism care să-i dea consistenţă, s-o apere. *ceastă concepţie a făcut ca în toate constituţiile scrisesăapară un mecanism special, care să asigure o superioritate normelor instituite de puterea constituantăfaţăde legile ordinare, în sensul că ele nu pot fi modificate dec t tot de puterea care le-a instituit, curespectulunor forme şi garanţii speciale, diferite de cele ale legilorordinare9.

"entru asigurarea supremaţiei 6onstituţiei, doctrina şi practica constituţională au creatdouăinstituţii juridice eficiente:controlul constituţionalităţii legilorşi contenciosuladministrativ .

. /oţiunea de control al constituţionalităţiilegilor

nţelegem prin control al constituţionalităţii legilor ansamblul dispoziţiilor normativecarereglementează activitatea de verificare a conformităţii legilor şi altor acte normative cu dispoziţiile(egii fundamentale=. 2ediul acestor norme juridice se găseşte, fireşte, în 6onstituţie. (or li se adaugănormelecuprinse în actul normativ special care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei învestitecu prerogativele de jurisdicţieconstituţională.

"entru a se verifica conformitatea unei legi cu dispoziţiile constituţionale, au fost propuse,în principal, douăsisteme:

a5 controlul e3ercitat de către un organ politic4 b 7 controlul e3ercitat printr-unorgan jurisdicţional <. 6ele două sisteme mai sunt cunoscute şi sub denumirea de control preventiv şi,respectiv,control posterior ?.

1odalităţile politice sau juridice prin care se asigură conformitatea actelor normativecudispoziţiile constituţionale diferă de la o ţară la alta. &ricum, concordanţa la care ne-am referittrebuieasigurată pentru menţinerea cadrului juridicnaţional.

9). *le0ianu, Curs de dreptconstituţional , vol. I, 6asa %coalelor, 'ucureşti, 39>;,

p. ;. !dem,

p. >9.; 1ircea (epădătescu, Teoria generală a controluluiconstituţionalităţii legilor , !ditura Didactică şi"edagogică, 'ucureşti, 39 =, p.9.< * se vedea, în acest sens, "aul /egulescu, )eorge *le0ianu,Tratat de drept public, vol. 3, 6asa %coalelor,'ucureşti,39= , p.3 94 Celmut 2teinberger , od2les de jurisdiction constitutionnele8Deu0ieme apport interimaire 7#Conseil de l95urope, Commision europ ene pour la democratie par de droit , 3993, p.> şi urm.? n literatura de specialitate sunt analizate şi alte modalităţi de control cum ar fi, de pildă controlul prinreferendum potrivit căruia poporul are dreptul de a aprecia constituţionalitatea legilor. mpotriva admiterii uneiasemenea jurisdicţiiconstituţionale populare poate fi adus însă argumentul specializării controlului, care nu poate fi asigurat de electorat.De asemenea, un astfel de control este costisitor. $n alt argument constă în lipsa de eficienţă a referendumului încazul unuiabsenteism pronunţat al alegătorilor. 8Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. 3, 'ucureşti, 3993,



p.3B35. 2-a susţinut c iar necesitatea absenţei controlului constituţionalităţii legilor pe motiv că, poporul fiindsuveran, reprezentanţii săi e0prim nd voinţa sa suverană, ar fi liberi să adopte legi neconforme 6onstituţiei. 86 arles6adou0, $roit constitutionnel et institutions politi'ues. Th2orie g n rale des institutions politi'ues, 6ujas, "aris,39 >, p. 3A- 395.





ocrotirea6orpului "onderatorG./ 6 arles Debbasc şi alţii, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, !conomica, "aris, 39A> p. 9.



b5 organismul politic care e0ercită controlul ar putea fi discreţionar, put nd să infirmevoinţasuverană a reprezentanţilor poporului4

c5 controlul constituţionalităţii legilor este totuşi un control de specialitate, deasupraoricărorargumente politice// .

=. 6ontrolul constituţionalităţii legilor e0ercitat de un organism politico-jurisdicţional

n ultimele decenii, doctrina constituţională a optat în favoarea unui organism special caresăîntrunească deopotrivă uncaracter politic şi jurisdicţional . 6aracterul politic rezidă, îndeosebi, înmodulde numire a membrilor organismului respectiv, iar caracterul jurisdicţional, în procedura folosită pentruverificarea constituţionalităţiilegilor.

Denumirea, componenta numerică, modul de desemnare, ca şi prerogativele concrete decontrole0ercitat de un astfel de organism diferă de la un stat la altul. *u introdus acest tip de control*ustria,7ranţa, )ermania 7ederală, Italia, 2pania, "ortugalia, $ngaria, usia, om niaş.a.

n doctrină este general acceptat că verificarea conformităţii anumitor acte normative cute0tulconstituţional de către un organ specializat, av nd o jurisdicţie unică, este foarteeficientă.

*vantajele sale constau, printre altele, în faptul că asigură un control specializat şi omogendin punct de vedere al soluţiilor pronunţate. De asemenea, deciziile privind constituţionalitatea sau, dupăcaz,neconstituţionalitatea actelor normative supuse controlului au efecteerga omnes. n plus, organismulînvestit cu jurisdicţia constituţională poate fi folosit şi în alte scopuri 8verificarea constituţionalităţii parti-delor politice, controlul legalităţii unor operaţiuni electorale, avize privind diferite probleme deinteres public major, soluţionarea unor conflicte care pot apărea între legislativ şi e0ecutiv, încălcareadrepturilorcetăţeneştiş.a.5.

n 7ranţa, acest organism, învestit cu controlul preventiv al constituţionalităţii legilor, poartădenumirea de 6onsiliul 6onstituţional şi este compus din nouă membri al căror mandat durează 9 anişinu poate fi reînnoit. #rei membri sunt numiţi de "reşedintele epublicii, trei de "reşedintele*dunării /aţionale şi trei de "reşedintele 2enatului. 6onsiliul constituţional se reînnoieşte 83H> dinnumărulmembrilor săi5 din trei în trei ani. n afară de cei nouă membri numiţi, sunt membri de drept aiacestuiorganism foştii preşedinţi de epublică. "reşedintele 6onsiliului este numit de "reşedinteleepublicii /9 .

6onsiliul 6onstituţional este competent să verifice constituţionalitatea legilor organice, înainte de afi promulgate, şi a regulamentelor adunărilor parlamentare, înaintea aplicării lor. 6ontrolul acestoracteesteobligatoriu.

De asemenea, pot fi trimise 6onsiliului 6onstituţional, spre verificarea conformităţii lorcu6onstituţia, şi legile ordinare înainte de promulgarea lor. 2esizarea poate fi făcută de"reşedinteleepublicii, "rimul-ministru, "reşedintele *dunării /aţionale, "reşedintele 2enatului sau de <;deputaţiori <; senatori. "rin urmare, acest control estefacultativ.

& dispoziţie declarată neconstituţională de către 6onsiliul 6onstituţional nu poate fi promulgatăsau pusă în aplicare. mpotriva deciziilor 6onsiliului 6onstituţional nu se poate declara recurs. !leseimpun autorităţilor publice şi tuturor autorităţilor administrative şi jurisdicţionale 8art. < din6onstituţie5.

/oua 6onstituţie a om niei a preluat din practica constituţională modernă sistemulcontrolului politico-jurisdicţional al conformităţii legilor cu (egeafundamentală.

B. 6ontrolul constituţionalităţii legilor e0ercitat ca urmare a ridicării, în faţa uneiinstanţe judecătoreşti, a unei e0cepţii de neconstituţionalitate cu prilejul judecării uneicauze

*ceastă modalitate de control are o vec ime considerabilă, instanţele fiind primeleorganisme

care s-au confruntat, în practica judiciară, cu neconstituţionalitatea unei legi. !0ercitarea acestuicontrolde către instanţele judecătoreşti este o e0presie a aplicării principiului separaţiei puterilor / .7undamentarea teoretică a controlului constituţionalităţii legilor pe principiul separaţiei puterilor

este unanim acceptată în doctrina constituţională. $nii autori au subliniat c iar că recunoaştereaacestuidrept de control tribunalelor este o consecinţă logică a separaţiei puterilor şi deci nu ar mai trebuie0pres prevăzută/; . (a aceeaşi concluzie a ajuns şi un autor rom n, *l. Eăleanu, care nota cu peste şasedecenii

// Ion Deleanu,"p# cit ., p.3B 4 6 arles Debbasc şi alţii,"p# cit ., p. 9./9

?ean-(ois Uuermonne, .e gouvernement de la Grance sous la >-2me <epubli'ue , Dalloz, "aris, 39A>, p. > A->9>./

"aul /egulescu, )eorge *le0ianu,"p# cit ., p.3>>-3>=./; (eon Deguit,Trait de droitconstitutionnel , vol. >, 2ireO, "aris, 39 >, p. < >-< =.





"otrivit 6onstituţiei din 39 >, competenţa de a judeca constituţionalitatea legilor a revenit 6urţiidecasaţie în secţiuniunite.

"aralel, s-a organizat şi un control preventiv, mai e0act spus o activitate av nd ca scop prevenireaincluderii într-un te0t de lege a unei dispoziţii neconstituţionale. &rganismul însărcinat să desfăşoareoasemenea activitate a fost 6onsiliul (egislativ înfiinţat în 39 B9 . "rimele două constituţiisocialisterom neşti, cea din 39=A şi, respectiv, din 39B , nu au prevăzut e0plicit un control alconstituţionalităţiilegilor9/ .

6onstituţia din 39<B a reintrodus e0pres această procedură constituţională în sistemul nostru dedrept,

stabilind în art. => că numai 1area *dunare /aţională otărăşte asupra constituţionalităţii legilor.!ravorba de un control ulterior adoptării legilor. "rin (egea nr. 3H39<9, care a completat art. B>din6onstituţie, s-a introdus controlul prealabil al constituţionalităţii proiectelor delege99.

<. 2isteme constituţionale întemeiate pe controlul e0ercitat de opinia publică

aportat la condiţiile social-istorice şi politice actuale - caracterizate, ele însele, printr-omarevarietate de comportamente psi osociale, de manifestări de civism, prin interese politice diverse, prindispute ideologice ş.a.m.d. - controlul constituţionalităţii legilor e0ercitat de opinia publică ar fiineficient.*ceasta nu împiedică însă pe nimeni - individ, partide, sindicate, alte organizaţii sociale - săridice problema constituţionalităţii unei legi în vigoare, prin petiţii, articole în presă, mitinguri etc. #rebuieînsăsubliniat că o asemenea contestaţie nu produce efecte juridice în ceea ce priveşte norma juridică sauc iarlegea incriminată. 2unt puţine motive să se accepte ideea că cetăţenii sau organizaţii ale acestora arfidispuse să-şi asume sarcina de a veg ea la respectarea 6onstituţiei şi de a supune propriului lorcontrollegile votate în "arlament pentru a constata dacă acestea sunt conforme6onstituţiei.

n general, poporul îşi manifestă aversiunea faţă de o lege pe care o considerăîntemeiatneconstituţională, sau faţă de un act al puterii e0ecutive şi c iar faţă de o sentinţă judecătoreascăvăditnetemeinică şi ilegală, revolt ndu-se. *cest drept a fost formal recunoscut de art. >B alDeclaraţieiDrepturilor &mului şi 6etăţeanului, care a figurat ca "reambul al 6onstituţiei 7ranceze din 3 9>, potrivitcăruia Fcând guvernul violea*ă drepturile poporului, insurecţia este pentru popor şi pentru fiecare partea acestuia cel mai sacru dintre drepturi şi cea mai indispensabilă dintreîndatoriri G.

*nalizate prin această prismă, controlul şi depistarea legilor care consacră un regim politictiranic,nedemocratic sunt posibile printr-o revoltă populară. *ceasta reprezintă însă o situaţiee0cepţională,ce nu acoperă cerinţa permanentă de verificare a constituţionalităţiilegilor.

6ntre,$ri reca#itu"ative:

/. Care sunt avanta5e"e unei constitu ii scrise2 3n ra#ort cu ceacutu%iar$9. C(nd are "oc ado#tarea unei noiconstitu ii. Care sunt ti#uri"e de %odific$ri ce #ot fi aduse uneiconstitu ii;. Co%#ara i constitu ia ri!id$ cu ceasu#"$.

<. Ti#uri de contro" a" constitu iona"it$ ii"e!i"or.

9 *rt. alin. > lit. c din (egea pentru organizarea şi funcţionarea 6onsiliului (egislativ prevedea atribuţia6onsiliului de a propune iniţiatorilor proiectelor de legi sau propunerilor legislative modificările de formă sau fondale acestora impuse de Fcoordonarea cu principiile şi concepţiunile economice, sociale şi politice ale 6onstituţieiG8(egea nr. ;H39 B pentru organizarea şi funcţionarea 6onsiliului în F6olecţie de legi şi regulamenteG5, 3 ianuarie39 B - >3 decembrie 39 B, tomul III, 1inisterul ?ustiţiei, 'ucureşti, 39 B. * se vedea şi Ion 7ilitti,"riginea şimenirea Consiliului .egislativ, 6ultura naţională, 'ucureşti, 39 , p. 3A. *rt. alin. 3 lit. e din (egea >H399> privind înfiinţarea şi funcţionarea 6onsiliului (egislativ preia din (egea nr. ;H39 B ideea unui control despecialitate al concordanţei între legislaţia în vigoare şi prevederile şi principiile 6onstituţieiG.9/ /istor "risca, $rept constituţional , !ditura Didactică şi "edagogică, 'ucureşti, 39 , p.BB.99 *rt. B> din 6onstituţia din 3 august 39<B prevedea că Fîn e0ercitarea controlului constituţionalităţii legilor, precum şi pentru pregătirea lucrărilor privind adoptarea legilor, 1area *dunare /aţională alege pe duratalegislaturii o comisieconstituţională şi juridică. 6omisia constituţională şi juridică prezintă 1arii *dunări /aţionale rapoarte sau avizecu privire la constituţionalitatea legilor. De asemenea, e0aminează constituţionalitatea decretelor cuprinz nd norme cu putere de lege şi a otăr rilor 6onsiliului de 1iniştri, potrivitegulamentului de funcţionare a 1arii *dunări /aţionaleG.



PARTEA A III A. OR ANIFAREA ŞIINTER'ERENŢA+COLA4ORAREA-PUTERILOR

Du#$ #arcur!erea acestei te%e2 ve i 3nv$ aur%$toare"e:

/. A#"icarea 3n #ra isu" institu iona" %odern a teoriei se#ara iei#uteri"or.9. Re"a ii"e )i %ecanis%e"e de interferen $ a structuri"or de !uvernare 3ntr unsiste%#o"itic.

.Ce"e #atru %ari cate!orii de structuri de!uvernare.

I. PRINCIPIUL SEPARAŢIEIPUTERILOR

/. Ori!inea teoriei se#ara iei#uteri"or

&rice proces de conducere social-politică desfăşurat în vederea realizării unor obiective deinteresgeneral, sau prin care se urmăreşte F'inele comunG al naţiunii, presupune specializareaactivităţilorstatale, adică stabilirea unor organisme învestite cu autoritate, care să desfăşoare neîntrerupt şi potrivitanumitor metode, practici ori reguli, acelaşi tip de activităţi. *ceastă cerinţă are caracter obiectiv,seimpune cu necesitate în viaţa oricărui stat, pentru ca procesul de conducere la nivel general săfieeficient;; .

6 iar şi în cele mai vec i state ale antic ităţii s-au stabilit în timp modele de distribuire a autorităţiideguvernare anumitor organisme specializate, învestite cu prerogative de putere, mai mult sau mai puţin însemnate. *ceasta, întruc t oric t de simple ar fi relaţiile de putere ce se cer ordonate, reglementateunitar în societate, oric t de puţin numeroasă ar fi o comunitate umană, procesul de conducerenu poate fi realizat nemijlocit de un singur individ sau de un unic organism titular al puterii politice.

"rin esenţa sa, procesul de conducere statală trebuie să fie însă unitar, reflecţie acaracteruluiunitar al puterii politice. n orice formaţiune statală, puterea politică trebuie să aibă un caracter unitar,însensul că este deţinută fie de un singur individ sau de un grup foarte restr ns 8în statele ar aice5, fie deuncorp politic larg 8în statelemoderne5.

Din această perspectivă, se spune că într-un stat nu poate e0ista dec t o putere unică, căreia nuise opun alte puteri de aceeaşi natură. n virtutea puterii publice, statul este îndreptăţit să nu recunoască peteritoriul său o altă voinţă 8putere5 venită dinafară;< .

*tribuim aici termenului de putere sensul de forţă organizată aparţin nd unui singur individsaucolectivităţi umane largi, concretizată în capacitatea sa de a defini şi înfăptui interesele generalealegrupului, impun nd tuturor membrilor acestuia voinţa sa, la nevoie prin folosirea legitimă a forţeideconstr ngere;? .

ntr-un alt sens 8cel instituţional5, prin putere înţelegem, de regulă, autoritatea de stat 8putereadestat5 e0ercitată prin organisme specializate şi potrivit anumitor metode sau te nici. !ste uşor deremarcat

;;obert *. Da l, $emocrac@ and its critics, Qale $niversitO "ress, /eP Caven, 39A9, p.< -<>

.;<*. #eodorescu, înTratat de drept administrativ, vol. 3, 'ucureşti, 39 9,

p.33>.;? ntr-o altă definiţie, prin putere se înţelege puterea organizată a unui grup care se e0primă în capacitatea acestuiade a e0prima voinţa naţiunii şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat,deţin nd în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului 8)enoveva Erabie , $rept constituţional şi instituţii politice contemporane, !ditura %tefan "rocopiu, Iaşi, 399>, p. 3 B5. )eorges 'urdeau defineşte puterea ca o forţănăscută din conştiinţa socială, destinată să conducă grupul în căutarea 'inelui comun şi capabilă, dacă e cazul, săimpună membrilor acestuia comportamentul pe care ea îl comandă 8)eorge 'urdeau,Trait de science politi'ue,vol. I, (.).D.?., "aris, 39<<, p. B95. n legătură cu conceptul de putere vezi şi (iliana 1i uţ, $ilemele ştiinţei politice, !ditura !nciclopedică, 'ucureşti, 399B p. B>-B<.



că acest sens acordat termenului de putere se referă, de fapt, la forma concretă de e0ercitarea prerogativelor de putere şi presupune delegarea legitimă a acestora de către titularul puterii politiceunorinstituţii specializate de guvernare. Din această perspectivă, puterea presupune o relaţie stabilă,ierar icăşi bine definită, pe de o parte, între titularul suveran al puterii politice şi instituţiile de guvernare, iar, pede altă parte, între acestea şi membrii componenţi ai grupului: relaţia este astfel bivalentă.

n concluzie, putem afirma că puterea politică suverană, ca element constitutiv,esteesenţialmente unică, indiferent cine ar fi titularul legitim al acesteia - un individ 6monarhul absolut7 sau poporul - şi formele sale de e3ercitare;@. 2uveranul unic poate concesiona una sau mai multedintreatribuţiile sale la diferite autorităţi, care o e0ercită şi care se numesc puteri publice;1. #ot unică esteşi puterea delegată statului de către popor.

"uterea statului de a comanda în nume propriu V Fputerea de voinţă şi de comandamentG -dupăe0presia profesorului 6onstantin arincescu, nu se confundă cu puterea suverană a poporului,care este permanentă şi indestructibilă. "uterea statului este o putere vremelnic delegată de cătretitularul puteriisuverane, autorităţile statului acţion nd în limitele competenţelor ce le-au fost delegate directsau indirectde corpul electoral. 6u alte cuvinte, autorităţile statului e0ercită mai degrabă funcţii dec t puteri. !0ercitareade către autorităţile publice a anumitor funcţii presupune, pe de o parte, dreptul e0clusiv alautorităţii respectivede a comanda în nume propriu 8drept conferitHdelegat de popor5, iar pe de altă parte,capacitatea ei de aînfăptuisau de a aduce la îndeplinire decizii decomandă.

Deşi puterea politică, ca fenomen, este unică, ea poate şi trebuie să fie distribuită, pentru afie0ercitată, unor organisme diferite, cărora le sunt repartizate sau încredinţate anumite atribute, prerogativede conducere. /ici unul dintre aceste organisme nu poate e0ercita puterea în numele ori în folosul propriuşi în afara controlului deţinătorului suveran şi legitim al puterii. !ste fals să considerăm puterilefiecăruiorgan al statului ca o delegare distinctă a unei puteri superioare, d ndu-se, astfel, naştere unorentităţiseparate. n realitate, acestea sunt competenţe care sunt repartizate unor organisme, puterea neput ndfidivizată. 7iecare organism dispune de putere etatică în plenitudinea saindivizibilă;0 .

n concepţia şi filosofia politică ale antic ităţii elene - unde găsim primele informaţiidespredistribuirea autorităţii - puterea aparţinea şi era e0ercitată, fie deun singur individ 6monarhul7, fie deuncorp politic restrâns 6aristocraţia7, fie de către popor 6democraţia7. F)uvernăm ntul şi 6onstituţiuneafiind lucruri identice şi guvernăm ntul fiind puterea suverană a 6etăţii - spunea *ristotel - trebuie înc ipnecondiţionat ca această putere să se compună ori din un singur individ sau din o minoritate sau,însf rşit, din masa cetăţenilorG< . n concordanţă cu o asemenea concepţie, monar ului îi reveneaautoritateasupremă în stat 8polis5, el put nd legifera potrivit bunului plac, av nd deplina libertate de adecide punerea în aplicare a legilor şi de a judeca.

6ucerind de la regalitate puterea, aristocraţia ateniană şi-a impus propriile interese politiceşieconomice în detrimentul cetăţenilor liberi, dar săraci. 6a regim politic, democraţia instaurată în *tenaşiîn alte polisuri greceşti a realizat importante reforme politice şi legislative, de natură a consolidalibertateaşi egalitatea şi de a satisface interesele celor mulţi, prin mijlocirea unor magistraturi care să-ireprezinte</ .

Indiferent de natura celor trei tipuri de regimuri politice enunţate, prerogativele propriu-zisede putere erau e0ercitate de organisme diferite, întruc t era practic imposibil ca întreaga activitate statalăsăfie concentrată în m inile unui singur individ sau organism. *şa cum spunea profesorul "aul /egulescu,Flibertatea şi posibilitatea de dezvoltare a unei societăţi, a unei naţiuni, nu pot fi asigurate dec tnumaic nd aceste atribuţiuni esenţiale ale statului ar fi încredinţate la mai multe persoane, la titularideosebiţi,care să nu depindă unii de alţii, să fie separaţi, independenţi, să se controlezereciprocG<9.

7ireşte că o astfel de cerinţă nu putea fi realizată pe deplin în sistemul de guvernare al polisurilorgreceşti. /u este mai puţin adevărat însă că în aceste cetăţi distribuirea distinctă a prerogativelor de putereera o practică politică necontestată. Informaţii în acest sens avem de la *ristotel. n orice stat,spune

;@ )eorge 'urdeau, "p# cit ., vol. , p.>>>. "olitologul francez consideră că puterea este unică, întruc t ideea dedrept pe care o implică 8adică vocaţia şi capacitatea "uterii de a impune voinţa sa ca voinţă general-obligatorie5 nu poate fi realizată dec t de o singură "utere. "otrivit unei alte concepţii, "uterea nu poate constitui dec t un totindivizibil, un întreg omogen, care nu poate fi divizat 8 obert *.Da l, odern %olitical :nal@sis, !nglePood6liffs, "rentice Call, /eP ?erseO 39A=, p. ;- 5. %i Dante afirmă că în cetate, Fal cărei scop este vieţuirea în bunăstare, este necesar să e0iste o singură conducere şi aceasta nu numai într-o dreaptă c rmuire, ci şi în cea abuzivăG.n orice regat, spune Dante, corpurile politice şi regatul însuşi Ftrebuie subordonate unui principe sau unei puteriunice, adică monar ului sau monar ieiG.8* se vedea Dante, onarhia , în 6onst. 7loru, 6onst. /oica şi 1irceaEulcănescu, !*voare de filo*ofie. 6ulegere de studii şi te0te, F'ucovinaG, I.!.#orouţiu, 'ucureşti, 39= , p. 3B 5.;1 6onstantin ). Dissescu, $reptul constituţional , 'ucureşti, 393B, p.=; .;0

)eorge 'urdeau, "p# cit ., vol. , p.>>=.<

*ristotel, %olitica, 'iblioteca "olitică, 'ucureşti, 39 =, p.33;.</

-



3AB.<9 "aul /egulescu, Curs de drept constituţional român, editat de # . Doicescu, 'ucureşti, p.9A.



acesta, sunt trei părţi, de care legiuitorul se va ocupa, dacă e înţelept, să le r nduiască c t mai bineşiav nd în vedere, înainte de orice, interesele fiecăruia. 6ea dint i din aceste trei părţi este*dunareagenerală, care deliberează cu privire la afacerile publice4 a doua este corpul magistraţilor, căruia trebuiesăi se otărască natura, atribuţiile şi modul de numire4 a treia este corpul judecătoresc< . 6etatea *tenei, de pildă, avea pe l ngă *dunarea poporului un mare număr de magistraţi, fiecare îndeplinind un anumitgende activitate<;. "rintre funcţiile publice astfel e0ercitate figurau legiferarea, judecarea pricinilor,conducerea războiului, întreţinerea focului sacru ş.a. 6el mai important organism în cadruldemocraţieiateniene era *dunarea poporului 8!cclesia5<<. $n alt organism era 6onsiliul 8'oulR5, însărcinatcuatribuţii de natură e0ecutivă şi constituit dintr-un număr foarte mare de membri 8B;; în timpullui6listene5<?.

*cestor două organisme li se adăugau magistraturile 8archai5. nalţii magistraţi erau desemnaţide popor fie prin tragere la sorţi, fie prin alegere pentru un mandat, a cărui durată varia în raport cunaturamagistraturii<@. %i activitatea de justiţie se desfăşura în polisurilegreceşti în mod organizat şispecializat<1.

& situaţie asemănătoare înt lnim în oma în timpul regalităţii şi îndeosebi în perioadarepublicii.*stfel, comiţiile curiale erau adunări ale F'ărbaţilor sub armeG, convocate şi prezidate derege. olul lor consta în deliberarea celor mai importante probleme de interes public, cum ar fi: adoptarealegilor,declararearăzboiului, alegerea regelui. n timpul republicii, comiţiile alegeau 8pentru un mandat de unan5 magistraţi,care deţineau fie atribuţii legislative, fie prerogative de natură e0ecutivă sau judecătorească. Dintre aceştia,doi consuli e0ercitau pe r nd puterea e0ecutivă supremă. & altămagistratură o constituia pretorul, careaveaîndeosebi funcţii judiciare, const nd în organizarea instanţelorşi stabilirea formulelor procedurale în procese.2enatul era instituţia supremă în timpul republicii, av nd rolul

de a conduce întreaga viaţă astatului.* trage însă concluzia, din cele arătate, că în )recia antică sau oma, ori în marileimperiiorientale şi asiatice era practicată separaţia puterilor ar fi o eroare. Distribuirea anumitor prerogativesaufuncţii publice unor instituţii specializate constituia o cerinţă elementară a actului deconducere.epartizarea, potrivit anumitor reguli stricte, a funcţiilor de conducere statală, mai mult sau mai puţinsimplă, a continuat şi după dispariţia polisurilor greceşti şi a Imperiuluioman.

n !vul 1ediu, dominat de puternice frăm ntări sociale şi politice, de lupta pentru supremaţia puteriiîntre "apalitate şi 2f ntul Imperiu oman, înt lnim o organizare a e0ercitării FputerilorG, de fapt a prero-gativelor concrete de putere, oarecum apropiată de cea dinantic itate.

6u toate acestea, o dată cu întărirea regalităţii şi apariţia monar iei absolutiste, principiulcentralde guvernare a început să se bazeze pe Fconfuzia puterilorG, adică pe concentrarea întregii puteri politiceîn m inile monar ului, care o e0ercita după bunul său plac, potrivit principiului:'uod placuit principi,legis habet vigoremsau: princeps legibus solutus. /u este mai puţin adevărat că sub influenţa preceptelor

şi moralei creştine, monar ul era obligat să nu guverneze ca un tiran şi c iar să sprijine victimelecelorcare abuzau de puterea lor. *pare astfel modelul de Fmonar ie atenuatăG, sc iţat într-o formăincipientăde #omasX*Luino în lucrarea $e regimine principum <0.

Deşi puterea politică absolută aparţinea regelui, care o e0ercita potrivit bunului plac,comple0itateaadministrării regatului impunea însă o distribuire şi specializare a diferitelor activităţi deconducere,inclusiv la nivel local, unde din secolul al IE-lea începe să se afirme puterea locală a unorautorităţicvasipolitice 8FcomuneG5. n Irlanda, )ermania şi mai ales în Italia, comunele au putut obţine olargăautonomie locală faţă de monar . 6u timpul, s-au reforjat şi instituţiile, prin intermediul căroravoinţaregelui se obiectiva în ordonanţe şi edicte, în decizii administrative şi în soluţii aleinstanţelor judecătoreşti.

<

*ristotel, "p# cit ., p. =3. 6a principiu, aceeaşi metodă de repartizare specializată a anumitor prerogative deautoritate înt lnim şi în organizarea politică a popoarelor orientale şi asiatice, a căror formă de guvernăm nt eramonar ia absolută, e0ercitată în numele unei zeităţi supreme, protectoare a populaţiei. (a aceste popoare,conceptul de libertate politică - în sensul filosofiei greceşti - nu e0ista. n sc imb, statele asiatice şi orientale audezvoltat, înaintea celor europene, o vastă reţea a administraţiei publice. * se vedea doctrina politică a popoarelororientale în ).1osca , &istoire des doctrines politi'ues depuis l9anti'uit jus'u9a nos jours, "aOot "aris, 39><, p. -9.

<;7ustel de 6oulanges,Cetatea antică, vol. , !ditura 1eridiane, 'ucureşti, 39A=, p. 3AA-

39<.<<). )lotz, "p# cit ., p.3A<- 39.<? !dem, p. ;- =<.<@ !dem, p. = - 9 .<1 !dem, p. A;->3 .<0 n opera sa monumentală/umma Theologica, sf ntul #oma sesizează cerinţa ca legile elaborate de monar să

fie puse în e0ecutare de miniştrii săi. F7aptul că un monar păm ntesc ar trebui să aibă miniştri care să-i e0ecutelegilenu este semnul că el ar fi imperfect, ci o dovadă a demnităţii sale, întruc t prin instrucţiunile miniştrilor



puterearegească este pusă într-o mai mare evidenţăG. 82aint # omas *Luino , The /umma Theologica, vol. I,1ortimer ?.*dler 8edit5 F0reat BooIs of the Nestern Norld G, !nciclopedia 'ritanică Inc. vol. 3 , 6 icago, 399>, p.B>>5.



n regatul francez, de pildă, se formează F6uria regisG, ca adunare deliberativă, în caresee0aminau problemele ce nu erau soluţionate de rege şi marii săi ofiţeri sau funcţionari? . 6 iar anterior, întimpul Imperiului 6arolingian, funcţiona o adunare 8F"lacita generaliaG5 convocată cu regularitatedesuveran, la care participau clerici şi înalta nobilime a 6oroanei. Din secolul al II-lea, activitateaefectivăîn F6uria regisG era asigurată de profesionişti, recrutaţi în funcţie de competenţa şi profilul pregătiriidespecialitate?/ . 1odalităţi asemănătoare de e0ercitare specializată a autorităţii se înt lnesc, c iar înformemai evoluate, în *nglia, în procesul de formare a "arlamentului. 6oncomitent cu apariţia şidezvoltareaacestor instituţii politice specializate, se consolidează cutuma constituţională care reglementa cadrullor

de funcţionare?9

.n !vul 1ediu, preocupările pentru realizarea celor mai bune modele de guvernare se împletesccuîncercările partizane de a justifica virtuţile monar iei absolutiste şi pretenţiile suveranilor de centralizareîn m inile lor a întregii puteri politice în confruntarea cu "apalitatea, care pretindea, la r ndul ei, putereatemporală pe baza principiului formulat de 2f ntul "aul: &mnis potestas aDeo.

/umeroşi g nditori, printre care 1arsilio da "adova, Dante, #ommaso 6ampanella,?o annes*lt ussius, # omas 1orus, !rasm din otterdam, ?ean 'odin, /icolo 1ac iavelli şi alţii, av nd ca punct de plecare al operelor lor cultura clasică a antic ităţii greceşti şi romane, au sc iţat, în acest sens, modeleteoretice- unele adevărate utopii - ale unui nou tip de sistem politic, o nouă teorie a statului, în care figuracentralărăm nea totuşi 1onar ul atotputernic<>.

ntr-un regat arăta Dante, trebuie să e0iste un singur rege, Fcare să domnească şi săguverneze4

altfel, supuşii acestui regat nu-şi vor putea realiza interesele lor, iar regatul se va prăbuşi înruinăG?;

.n sc imb, ?ean 'odin, în lucrarea F(es si0 livres de la epubliLueG, publicată în 3B , prelu ndmodelul aristotelic al formelor de guvernare, susţine că suveranitatea aparţine, din punct de vedere teoretic,fie unei multitudini de indivizi 8democraţie5, fie unei minorităţi 8aristocraţie5, fie unui singur om8monar ie5<B. 1onar ul neput nd însă să guverneze nemijlocit, el se înconjoară de un ansamblu deinstituţii 86onsiliul permanent denumit 2enat sau "arlament, 2tările )enerale şi adunările provinciale,funcţionari5, caredesfă-şoară în numele 6oroanei diferite activităţi cu caracter statal. *ceste corpuri nu-şi pot însă aroga atribuţiiale suveranităţii sau putere de decizie în nume propriu, suveranitatea fiind monopolulmonar ului<<. !le deţin însă prin delegaţie dreptul de a e0ercita puterea suverană în numele 6oroanei.*devăratul suveran - spune 'odin- este acela care dă legi supuşilor săi fără consimţăm ntul lor şi fără ca elsă li se supună< . n ceea ce priveşteatributele suveranităţii, în concepţia lui 'odin, acestea sunt: puterealegislativă, puterea judecătorească, putereade a declara război şi de a înc eia tratate, dreptul de a batemonedă, dreptul Fde a numi în funcţii publiceGş.a.<A. #rebuie observat că aceste FputeriG se e0ercită de

organisme independente unul faţă de celălalt,toateînsă dependente de suveran, care răm ne unic titularsuveran al puterii.n lucrarea sa FDefensor pacisG, 1arsilio da "adova arată că într-un stat cineva trebuie săfacă

legile, iar altcineva să le aplice. 6u alte cuvinte, în orice stat trebuie să e0iste o putere legislativă şio putere e0ecutivă. "uterea legislativă aparţine cetăţenilor sau unei părţi a lor, aceştia fiind conştienţi cănuo pot e0ercita împotriva propriilor interese. 6 t priveşte puterea e0ecutivă sau FinstrumentalăG, cumodenumeşte 1arsilio da "adova, aceasta este subordonată puterii legislative şi trebuie încredinţatăunuisingur om de către cetăţeni 8principeelectiv5.

*lţi autori, cum este #ommaso 6ampanella, susţin nd puterea absolută amonar ului,fundamentează regimul confuziei puterilor şi arată ca în statul său ideal 8F6etatea 2oareluiG5 puterealegislativă nu este separată de celelalte două puteri. &rganismele care îl ajută pe şefulstatului8F1etafizicianulG5 să guverneze desfăşoară însă o activitate specializată, această fiind, în concepţialui6ampanella, singura temelie a unei bunemagistraturi?0.

? "ierre-6lement #imbas, *ndre 6astaldo , &istoire des institutions publi'ues et des faits sociau3. Dalloz, "aris,399;, p.3>=.?/

!dem, p.>3<.?9" ilippe 2ueur, &istoire du droit public francais, O>

e-O>!!!

e siecle, "$7, "aris, 399 , vol. 3, p. B-93.?

!storia filosofiei moderne, editată sub egida 2ocietăţii om ne de 7ilozofe, 'ucureşti, 39> , vol. 3 p. 9-9B.?; Dante, onarhia , în 6onst. 7loru, 6onst. /oica, 1ircea Eulcănescu, !*voare de filosofie# Culegere de studii şite3te, vol. 3, F'ucovinaG, I.!. #orouţiu, 'ucureşti 39= , p.3B .?< ?ean-?acLues 6 evallier, .es grandes oeuvres politi'ues, *rmand 6olin, "aris, 399;, p.>A->9.??

!dem, p.= .?@ !storia filosofiei moderne, vol. 3, p.9;.?1 !bidem. * se vedea şi ).1osca, "p# cit ., p.3==-3=B.?0 "rincipele suprem al ei - spunea 6ampanella - este un sacerdot pe care îl numesc în limba lor C&C4 în limba

noastră i-am spune 1etafizicul. !l este căpetenia tuturor în cele temporare şi spirituale, toate treburile publice şi procesele sunt supuse în prima instanţă otăr rii sale. !l este asistat de trei principi colaterali: "on, 2in şi 1or, careîn limba noastră înseamnă: "utere, nţelepciune şi Iubire. 86ampanella,Cetatea /oarelui, !ditura %tiinţifică,'ucureşti, 39B9, p.B -B>. * se vedea şi ".". /egulescu, Gilosofia <enaşterii, vol. >, !ditura 6ugetarea, 'ucureşti,



39=B, p. =BA5.



*ceeaşi cerinţă a departajării şi specializării activităţilor statale o înt lnim şi la # omasCobbes.*dept al monar iei absolutiste, Cobbes arată că suveranul nu răspunde faţă de nimeni. *cesta nuesteobligat să respecte legile civile, întruc t astfel s-ar obliga pe sine, ceea ce este deneconceput.1onar ul atribuie însă unui corp de dregători sarcina de a îndeplini, sub controlul său, diferite actedeguvernare. Cobbes admite totuşi că suveranitatea are anumite limite. 6 iar suveranului îiincumbăanumite îndatoriri, una dintre ele fiind protecţia cetăţeanului, care renunţă în favoarea statului lao partedin atributele libertăţii sale naturale pentru a c ştiga un tip de libertate socială, garantată destat8monar 5. Cobbes este însă un critic acerb al separaţiei puterilor @ .

*ceeaşi concepţie este susţinută şi de %coala dreptului natural, remarcabil ilustrată de )roţius, Koffşi "uffendorf. n concepţia acestora, statul trebuie să deţină puterea absolută 8imperium absolutum5,căreia îi corespunde natural monar ia absolută3 . "uffendorf este c iar ostil separării puterii legislativede cea e0ecutivă, ea fiind Fcontrară guvernăriiG. /ota comună a tuturor acestor teorii este susţinerea fărăreţinere a puterii absolute, unice a monar ului şi a delegării de către acesta a unor funcţii ale puteriiunor corpuri intermediare între 6oroană şi supuşi. /u este mai puţin adevărat că autorii menţionaţi ausubliniat cerinţaunei guvernări moderne, const nd în specializarea organismelor abilitate să e0ercite înnumele egelui autoritateastatului. /ici unul dintre autori nu a raportat, însă, această cerinţă, laameliorarea raporturilor între statşi cetăţean.

"otrivit principiului confuziunii puterilor, întreaga putere a statului era concentrată înm inilemonar ului absolutist. *cesta direcţiona într-o manieră personală activitatea legislativă, e0ecutivăşi judecătorească. "rincipiul confuziunii puterilor reflecta în acelaşi timp stratificarea socială între aristocraţieşi popor. ntre acestea nu e0istau stări intermediare cristalizate, bine definite, cu un statut şi privilegii precise. 1ica nobilime aparţinea, ca esenţă, aristocraţiei, deşi nu se bucura de toate drepturile acesteia,întruc t eramai slabăeconomic.

'urg ezia oraşelor, deşi beneficia de privilegiile acordate de rege, nu avea un statut politic bine precizat, nu participa la e0erciţiul puterii. "oporul nu deţinea nici o putere, singura clasă socială careaveadrepturi politice fiind marea aristocraţie. *cest fapt e0plică principiul confuziunii puterilor.

!manciparea economică a burg eziei, îmbogăţirea ei în detrimentul aristocraţiei, care din punctde vedere economic pierde teren în favoarea acestea, au ca rezultat lupta noii clase sociale pentrurecunoaşterea puterii sale economice şi pentru accesul la putere. *ccesul la putere 8emanciparea burg eziei5nu era posibil datorită sistemului confuziunii puterilor şi preeminenţei sociale a aristocraţiei. #eoreticieniilegaţi de interesele burg eziei au transpus în scrierile lor elementele primare ale clasificării regimurilor politice făcute de*ristotel şi Cerodot4 în felul acesta, ei au ajuns la concluzia separării puterilor.1otivaţia principală a principiuluiseparaţiei au fost astfel lupta împotriva tiraniei regelui absolutist şidesc iderea unei căi de acces la putere pentru burg ezie. !senţa principiului separaţiei este inversareatitularului puterii. "otrivit noiiconcepţii, puterea nu mai aparţine regelui, ci suveran al puterii este poporul,iar reprezentantul social al poporuluieste burg ezia.

evoluţiile burg eze din *nglia 8din 3<=; şi din 3<AA5 şi lupta împotriva despotismului monar ic pe tot parcursul secolului al EII-lea au dus la o sc imbare radicală a g ndirii politice, rezultat şi alîntăririiconsiderabile a burg eziei. 2ub impulsul luptei burg eziei pentru supremaţia politică, teoriasuveranităţii absolute a regelui este tot mai mult contestată, adversarii săi susţin nd, în sc imb,suveranitatea puterii poporului. "entru a se da c ştig de cauză unei asemenea teorii, se propun noi formuleteoretice, care sălimiteze puterea despotică a 6oroanei şi, totodată, să garanteze dreptul burg eziei de a participa la conducereastatelor.

6el mai remarcabil g nditor al noului curent în filosofia politică a fost publicistul englez?o n(ocMe. (u nd ca reper cutuma constituţională britanică şi cerinţele noii clase sociale de a i se garantanunumai libertatea în sens filosofic 8libertatea fiecărui individ ca persoană socială5, ci şi libertatea politică,

(ocMe susţinea că puterea absolută ar putea fi diminuată prin separarea unor funcţii ale 6oroaneişie0ercitarea lor de către organismedistincte.n lucrarea !ssaO on civil government, publicată în 3<9;, (ocMe arată că singurul remediuîmpotriva

tiraniei îl constituie limitarea puterii monar ului şi, în ultima instanţă, dreptul la insurecţie al celoroprimaţi>.(ocMe distinge în stat trei puteri: puterea legislativă, puterea e0ecutivă şi puterea federativă. ntreacestea,

@ # omas Cobbes, .eviathan în lucrarea Bacon, orus, &obbes, .ocIe, !ditura de stat, 'ucureşti, 39B3, p.3 >. *se vedea şi ?ean #ouc ard, &istoire des idees politi'ues, vol. I "$7, "aris, 39 A, p.>>3.@/ * se vedea 1arcel "relot, )eorge (escuOer, &istoire des id es politi'ues, Dalloz, "aris, 399 , p. =9.

@9* se vedea pe larg transformările politice petrecute în această perioadă în *nglia în !rnest )lasson , &istoire dudroit et des institutions politi'ues, civiles et judiciares de l9:ngleterre, vol. B, "aris, 3AA>, p. 3 - 3<. 2uveranului is-a impus să se conformeze el însuşi legilor pe care avea încă dreptul să le edicteze. n acest fel s-a făcut trecerea dela monar ia absolutistă, bazată pe principiul F princeps legibus solutusG, la monar ia limitată, în care suveranul era



obligat să respecte legea 8F princeps legibus tenereG5.@ ?ean #ouc ard,"p#cit ., p.> .



puterea supremă este puterea legislativă, întruc t adoptă norme general-obligatorii. "uterea e0ecutivă areuncaracter limitat şi este încredinţată monar ului. "otrivit concepţiei lui (ocMe, puterea e0ecutivă şicealegistativă nu trebuie să fie reunite de aceeaşi persoană=, spre deosebire de puterea e0ecutivă şifederativă,care trebuiecontopite.

Deşi este supremă, puterea legislativă are totuşi limite, const nd în comandamentele dreptuluinatural."rin puterea federativă, (ocMe înţelege dreptul de a declara război, de a înc eia pace şi tratate cu altestate şi, în general, prerogative cu caracter diplomatic. n concepţia lui (ocMe, monar ul deţine îne0clusivitate şi o puterediscreţionară 8prerogative5B. n ceea ce priveşte puterea judecătorească, (ocMe

consideră că aceasta arfi inclusă în puterea legislativă, av nd în vedere funcţiile judiciare ale 6amerei(orzilor.?ustificarea separării celor trei puteri, în concepţia lui (ocMe, constă în faptul că,datorită

fragilităţii caracterului oamenilor, tendinţa acestora de a acapara puterea este prea mare, dacăaceleaşi persoane care au puterea de a face legi ar avea în acelaşi timp în m inile lor şi puterea de a lee0ecuta@?.6a atare, adaugă (ocMe, în toate republicile bine organizate, unde 'inele public este înfăptuit aşacumtrebuie să fie, puterea legislativă este remisă mai multor persoane, care se reunesc în adunări şi oe0ercităîmpreună@@.

n ceea ce priveşte celelalte două puteri, (ocMe consideră că ele pot fi e0ercitate de aceeaşi persoană,întruc t şi una şi cealaltă presupun intervenţia forţei publice. #rebuie însă remarcat faptul că(ocMe,deşi distinge între cele trei puteri, nu intuieşte esenţa principiului separării acestora, adică deaîmpiedica tirania, teoria sa reduc ndu-se la o simplă distribuire a unor funcţii specializate alestatuluişi e0ercitarea lor separată. *naliz nd concepţia lui (ocMe privind separaţia puterilor, (eonDuguit

arată că Fpentru a se asigura acţiunea guvernamentală, o pondere reciprocă trebuia să se instituieîntrediferite organe. /u era o separare a puterilor care le-ar fi izolat, care ar fi provocat conflicte şi arfiîmpiedicat liberul joc al maşinăriei politice. !ra mai degrabă o colaborare a organelor şi o repartiţieafuncţiilorG@1.(ocMe nu este singular. n epoca în care şi-a e0pus concepţiile politice privind un nou model deguvernare,şi alţi autori au supus sistemul de guvernare englez şi economia *ngliei unei analize atente,alecăreiconcluzii au stat la baza progresului ştiinţei din veaculurmător.

ntre aceştia, ?ames Carrington sc iţează în lucrarea sa &ceania 8I<B<5 planul uneiguvernăriec ilibrate, bazate pe o diviziune tripartită a corpurilor politice: 2enatul pregăteşte proiectele de lege şile înaintează unei *dunări reprezentative, care le adoptă, iar legile sunt puse în aplicare de !0ecutiv. 6a şi(ocMe,Carrington nu consideră instanţele judecătoreşti ca o putere de sinestătătoare.

9. Consacrarea #rinci#iu"ui se#ara iei #uteri"or 3n o#era "ui7ontesGuieu

$na din problemele fundamentale care au stat la baza programelor celor două revoluţii burg ezedin *nglia, din secolul al EII-lea, a fost problema libertăţii. Dar nu libertatea individului înţeleasă cauncomandament superior, de drept natural, ci libertatea politică, în sensul dreptului naţiunii de a-şialegereprezentanţii şi de a nu fi guvernată în modtiranic.

ntr-un conte0t social-politic în care prindea contur tot mai mult ideea potrivit căreiainstituţiile politice şi sociale nu se justifică dec t în măsura în care ele protejează interesele şi garanteazădrepturileindividului, 1ontesLuieu conc ide că Fîntr-un stat, adică într-o societate în care e0istă legi, libertateanu poate consta dec t în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi de a nu fi constr ns să faci ceea ce nutrebuiesă vreiG@0. 6u alte cuvinte, prin libertate se înţelege dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile. 6uocondiţie: legea să nu fie tiranică. &r, în sistemul confuziei puterilor legislativă şi e0ecutivă, legeaera

tiranică faţă de popor, care nu beneficia de libertate politică1 .

@; !dem, p. > <. F ntruc t legile sunt elaborate într-o perioadă scurtă de timp, dar presupun aplicarea lor permanentă, este necesar să e0iste o forţă care să le adopte şi alta care să le pună în e0ecutare. %i astfel, puterealegislativă şi cea e0ecutivă trebuie să fie separateG 8?o n (ocMe FConcerning Civil 0overnment, /econd 5ssa@G în1ortimer ?.*dler 8edit5,0reatBooIs of the 1estern 1orld, 5nc@clopaedia Britanicainc. 6 icago, vol. I, 399>, p.BA5.@<

).*le0ianu, Curs de drept constituţional , vol. II 8partea I5, 6asa %coalelor, 'ucureşti 39> , p.3;.@? F!ste posibil - spunea (ocMe - să e0iste o mare tentaţie, datorită fragilităţii caracterului omenesc, pentruacapararea puterii, de către persoana care ar cumula puterea de a face legi, cu puterea de a le e0ecuta, e0cept ndu-se pe sine însuşi de la respectarea legilor pe care le faceG, ?o n (ocMe,"p# cit ., p.BA.@@*. !smein, 5lements de droit constitutionnel fran;ais et compar, 2ireO, "aris, 39;9,

p.>9=.@1(eon Duguit, .e;ons de droit public general , "aris, 39 <,



@01ontesLuieu, $espre spiritul legilor , vol. I, !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39<=,

p.39>1 'arbu 'erceanu, %rincipiul separaţiei puterilor în opera lui ontes'uieu, în F2tudii de drept rom nescG, nr.3H399;.



n concepţia lui 1ontesLuieu, nici democraţia, nici aristocraţia nu sunt state libere, prin naturalor.(ibertatea politică e0istă Fdec t atunci c nd nu se abuzează de putere4 dar e0perienţa de totdeauna ne învaţăcă orice om care deţine o putere este înclinat să abuzeze de ea şi că el merge mai departe aşa, p nă ce dădegraniţeG1/. emediul pentru o asemenea situaţie este contraponderea la puterea tiranică. *ceastă soluţie datăde1ontesLuieu a revoluţionat g ndirea şi practica politică ale statelor lumii şi a fundamentat de faptesenţaseparaţiei celor trei puteri în stat. F"entru ca să nu e0iste posibilitatea de a se abuza de putere, trebuie ca prinr nduiala statornicită puterea să fie înfr nată de putereG,ş.a.19

1ontesLuieu nu se referă în fragmentul citat la puterea politică, ci la modalităţile concretedee0ercitare a acesteia. F n fiecare stat - spune autorul francez - e0istă trei feluri de puteri: puterealegislativă, puterea e0ecutivă privitoare la c estiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea privitoare la cele care ţinde dreptul civilG1 . 1ontesLuieu e0plică în continuare că Fputerea e0ecutivă privitoare la c estiunile care ţinde dreptul ginţilorG aparţine principelui 81onar ului5 şi constă în dreptul acestuia de a declara război saude a înc eia pacea, de a trimite şi primi ambasadori, de a apăra teritoriul ş.a. $ltima putere mai estedenumităşi putere judecătorească.

1ontesLuieu este interesat, îndeosebi, de separarea celor trei puteri, întruc t de modul încareacestea sunt separate şi se e0ercită se realizează sau nu libertatea politică. F*tunci c nd înm inileaceloraşi persoane sau ale aceluiaşi corp de dregători se află întrunite puterea legiuitoare şi putereae0ecutivă, nu e0istă libertate, deoarece se naşte teama că acelaşi monar sau acelaşi 2enat sănuîntocmească legi tiranice, pe care să le aplice în mod tiranic. /u e0istă, de asemenea, libertate,dacă puterea judecătorească nu este separată de puterea legislativă şi de ceae0ecutivăG1; .

ntr-un sistem de confuzie a puterilor, c nd acelaşi om sau acelaşi corp politic, fie al uneiminielite8aristocraţia5, fie al poporului, ar e0ercita aceste trei puteri, libertatea politică ar fi e0clusă. n concepţialui 1ontesLuieu, puterea e0ecutivă a statului ar trebui încredinţată monar ului, întruc t e0ercitarea ei presupuneacţiuni prompte1<. n sc imb, puterea legislativă ar trebui deţinută de către popor.

Deşi 1ontesLuieu foloseşte termenul de FputeriG, el are în vedere funcţii distincte 8ansamblurideatribuţii sau prerogative specializate5, distribuite unor organisme distincte şi care acţionează înmodseparat unul faţă de altul1?. ntre cele trei puteri, trebuie să e0iste însă o colaborare, deşi ele suntseparate.6olaborarea rezidă în special în intervenţia sau FparticipareaG unei puteri la înfăptuirea celeilalte.*stfel,de pildă, puterea e0ecutivă fi0ează momentul convocării corpului legislativ şi durata sesiunilor saleFînraport cu împrejurările pe care ea lecunoaşteG1@.

De asemenea, puterea e0ecutivă trebuie Fsă ia parte la legiferare prin dreptul său deveto4altminteri, ea va fi cur nd deposedată de prerogativele saleG11. 1onar ului - care deţine dreptul deveto,în virtutea căruia se poate împotrivi voinţei puterii legislative 8în ipoteza în care acesta ar adopta olegetiranică5 - îi este interzis să ia parte la legiferare, adică să statueze. n sc imb, puterea legislativă, - deşinuar trebui Fsă aibă, la r ndul ei, dreptul de a ţine în loc puterea e0ecutivă, căci activitatea e0ecutivăfiindlimitată prin natura ei, este inutil de a o îngrădiG,10 - are dreptul Fşi trebuie să aibă împuternicirea deae0amina în ce c ip au fost puse în aplicare legile pe care le-a făcuteaG0 .

1ontesLuieu contestă însă puterii legislative dreptul de a judeca dregătorul învestit cu atribuţiadea apăra legea. 6a atare, e0aminarea modului de aplicare a legilor nu are o finalitatesancţionatorie.F&ricare ar fi însă această e0aminare corpul legislativ nu trebuie să aibă puterea de a judeca persoanaşi,ca atare, conduita celui împuternicit să pună în aplicare legile. "ersoana lui trebuie să fie inviolabilă,căci,fiindu-i necesară statului pentru ca corpul să nu devină tiranic, din momentul în care ar fi acuzatăsau judecată, nu ar mai e0istalibertateG0/ .

Doctrina constituţională şi de drept administrativ, precum şi practica guvernării au corectat aceastăteză, menţin nd inviolabilitatea monar ului, potrivit principiului că Fregele nu poate greşiG, dar prevăz nd

1/1ontesLuieu,"p# cit ., p.39=.19 !bidem#11ontesLuieu,"p# cit ., p.39B.1; !dem, p.39B-39<.1<) . #ănase ) eorg e, /eparaţia puterilor în stat , !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 399=, p.33.1? * se vedea )enoveva Erabie, <enaşterea teoriei separaţiei puterilor în stat în <omânia, în F2tudii de drept

rom nescG, nr. >-=H39934 #udor Drăganu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. I, #g. 1ureş, 399>, p. ;A-3 .

1@1ontesLuieu,"p# cit ., p. ; . Dacă puterea e0ecutivă nu are dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpuluilegislativ - arată 1ontesLuieu -, acesta va fi despotic, întruc t el îşi va putea atribui toată puterea pe care o poatedori şi va ani ila astfel celelalte două puteri.11

!dem, p. ;=.10

!dem, p. ; .0

!bidem#0/ !bidem#



instituţia responsabilităţii miniştrilor pentru actul de guvernare al monar ului, întemeiată pecerinţacontrasemnării de către membrii guvernului a anumitor acte aleacestuia.

1ontesLuieu a intuit că separaţia puterilor aplicată în mod absolut şi absurd ar bloca, practic, procesul de guvernare. Dacă cele trei puteri nu ar coopera şi s-ar înfr na neproductiv şi ineficient una pealta, doar de dragul înfr nării, ar ajunge la un Fpunct mort, adică la inacţiuneG09. emediul unui asemeneaimpas este colaborarea puterilor. FDatorită mersului necesar al lucrurilor ele sunt silite să funcţioneze,vorfi nevoite să funcţioneze de comunacordG0 .

n sc ema teoretică a principiului separaţiei celor trei puteri specializate în stat 8legislativă,e0ecutivă, judecătorească5, acestea se e0ercită de autorităţi independente, cărora le revin porţiuniapro0imativ egalede putere. n cadrul competenţelor ce le sunt conferite, fiecare putere 8autoritate publică5deţine şi e0ercită oserie de atribuţii prin care realizează de fapt activităţi specifice 8legislative, e0ecutive sau judecătoreşti5 şi,totodată,contrabalansează raporturile reciproce dintre ele. "otrivit principiului separaţiei puterilor, nici una dintrecele trei puteri nu prevalează asupra celeilalte, nu îşi subordonează pe cealaltă şi nu poate să-şi asume prerogativece revin celeilalte. n plus, fiecare putere are o posibilitate legală şi materialăde a supraveg ea cealaltă putereşi, dacă observă încercări ale acesteia de a-şi asuma puteri suplimentare faţăde o altă putere, fie prin preluareaunor prerogative ce aparţin altei puteri, fie prin adăugarea unor puterisuplimentare de natura celor carei-aufost conferite, trebuie să sancţioneze aceastăîncercare0; .

$n avantaj al separaţiei puterilor constă în faptul că aceasta indică în mode0act:3. modul de organizare a autorităţilor care vor e0ercita una din cele trei puteri4. modul lor defuncţionare4>. mecanismul de interferenţă aacestora0<.

n felul acesta, poporul ştie foarte clar cum trebuie aleasă sau numită o autoritate, cumfuncţioneazăaceasta şi ce atribuţiiare.

"e baza precizării modelului de organizare, funcţionare şi a atribuţiilor, se poate stabili şistatutul persoanelor care e0ercită în cadrul autorităţii un anumit tip de putere. De pildă, magistraţiitrebuie să fie independenţi, inamovibili şi să se supună numai legii. n mod corespunzător, funcţionarii publici vor aveaun statut special 8statutul poliţiştilor, statutul cadrelor didactice etc.5. "entru parlamentari se poate crea un statutal acestora4 regulamentele tuturor 6amerelor legislative conţin, în dezvoltareadispoziţiilor constituţionale, prevederi referitoare la imunităţile parlamentare 8inviolabilitatea parlamentarilor, lipsa răspunderii juridice pentru voturile şi opiniile e0primate în calitate de parlamentar şiregimul deincompatibilităţi5.

n momentul în care a fost instituţionalizat în constituţii, principiului separaţiei puterilor is-auadus multe corective, const nd în colaborarea puterilor. 2e va crea ceea ce doctrina denumeşteFchecIs

and balancesG, adică supraveg erea reciprocă a celor trei puteri pentru reec ilibrarea raportului întreele.Dacă înţelegem principiul separaţiei puterilor în mod abstract şi rigid, între cele trei puteri nu e0istă niciolegătură4 aplicat în condiţii practice de guvernare, principiul astfel conceput ar produce aos şidezordine publică, întruc t oricare dintre cele trei puteri ar avea înclinaţia să se manifeste în modtiranic.

"rin corecţia operată, cele trei puteri colaborează4 colaborarea poate fi rigidă sausuplă0?.

. Suveranitatea #o#oru"ui )i se#ara ia #uteri"or 3n conce# ia "uiHean HacGuesRousseau

"reocupat ca şi 1ontesLuieu să găsească o formă de guvernăm nt care să pună legea mai presusdec t omul, pornind de la principiul de bază al operei sale, potrivit căruia legea este emanaţia suveranităţii poporuluişi e0presia voinţei generale 8suveranitatea ec ival nd aici cu libertatea individului care Fse naşteliberG5,?ean-?acLues ousseau afirmă, în primul r nd, două caracteristici ale suveranităţii:inalienabilitatea şi indivizibilitatea, care ne interesează aici în mod deosebit, celelalte fiind caracterulabsolut şi calitatea ei de afi mai presus de orice0@. "otrivit concepţiei lui ousseau, admirabil e0pusă în6ontractul social,suveranitatea

09 !dem, p. ;=.0 !bidem#0;Ioan 1uraru, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. , !ditura *ctami, 'ucureşti, 399B,

p.9.0< 6ristian Ionescu, "rincipalele forme de interferenţă ale instituţiilor de guvernare în statul de drept, în F2tudii dedrept rom nescG, nr. H399B.0? )enoveva Erabie,"p# cit .0@F2pun deci că suveranitatea nefiind dec t e0ercitarea voinţei generale nu poate niciodată să fie înstrăinată şi căsuveranul, care nu este dec t o fiinţă colectivă, nu poate fi reprezentat dec t prin el însuşi4 puterea se poate



transmite, voinţa însă nuG. 8?.?. ousseau,Contractul social , !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39B3, p.33=-33B. * sevedea şi ?ean-?acLues 6 evallier,"p# cit ., p.33=5.



este un drept aparţin nd poporului 8dar nu suma aritmetică a voinţei fiecărui cetăţean5, care nu poaterezultadec t din corpul /aţiunii şi nu poate fi în nici un caz e0ercitat de către un individ sau dec ţiva01.

6oncluzia care se desprinde din această concepţie este simplă: suveranitatea nu poatefiînstrăinată şi nu poate fi divizată în părţi distincte. ousseau afirmă tranşant că poporul careîşiînstrăinează suveranitatea pierde calitatea sa de popor şi devine o sumă de indivizi disparaţi şi fără niciolegătură între ei, după cum individul deposedat de propria libertate pierde calitatea deom00.

ousseau este ostil deopotrivă monar ului absolutist şi democraţiei reprezentative, întruc te0erciţiulsuveranităţii trebuie deţinut, păstrat de popor. "oporul nu poate să-şi desemneze reprezentanţii şi,

totodată,să răm nă titular al suveranităţii. n cazul în care poporul consimte la desemnarea unorreprezentanţi aisăi într-un corp politic deliberativ, el se supune implicit voinţei acestuia. n astfel decondiţii însă,corpul politic constituit din reprezentanţii poporului nu e0primă voinţa acestuia, ci voinţasa particulară.

6orpul politic legitim este, pentru ousseau, compus din indivizi autonomi, liberi şi egaliîndrepturi, care participă direct la problemele statului şi care formează împreună, în calitate decetăţeni, poporul suveran. 2uveranitatea poporului se e0ercită prin legi, puţin numeroase, care nu statueazădec tasupra problemelor interes nd corpul politic în ansamblulsău/ .

n modelul politic 8utopic5 conceput de ousseau, voinţa generală a poporului constituindesenţasuveranităţii, puterea legislativă trebuie să fie suverană, celelalte puteri în stat fiindu-i subordonate.ousseau acceptă astfel implicit e0istenţa unor puteri în stat: poporul stabilit într-un corp politic8"arlament5, care stabileşte legile, şi )uvernăm ntul, compus din indivizi care le pun în e0ecutare.!0ecutivul ar fi deciun simplu agent de e0ecutare a legilor votate de "arlament/ / . )uvernăm ntuldeţine puterea ca depozitar,el neav nd o putere proprie. 6ei ce compun )uvernăm ntul, fiind, prin graţia2uveranului 8"oporului5,depozitaritemporari ai puterii şi e0ercit nd în această calitate anumite prerogativede putere, adoptă diferite acte, pecare 2uveranul le poate modifica, limita sau anula, după bunul său plac. După cum se vede, ousseau preiamodelul anterior de guvernare, bazat pe supremaţia puteriimonar ului absolut, dar sc imbătitularulsuveranităţii absolute, atribuind-o naţiunii şi reprezentanţilorsăi.

"uterea legislativă fiind supremă, rezultă că puterea e0ecutivă este supusă acesteia, ceeacee0clude independenţa puterilor. *ccentul pus pe stricta subordonare a )uvernăm ntului 8a puteriie0ecutive5 faţă de puterea legislativă ilustrează geniul politic al lui ousseau/ 9 . n ceea ce priveşte puterea judecătorească, aceasta este, în concepţia filosofului francez, o putere aparte, distinctă at tde puterea legislativă, c t şi de cea e0ecutivă/ . #otuşi, datorită specializării activităţii tribunalelor,const ndîn aplicarea la cazul concret a unor dispoziţii legale, puterea judecătorească ar constitui o ramură apartea puteriie0ecutive.

7undamental în opera lui ousseau este însă concepţia acestuia că Factul prin care un poporsesupune unor şefi nu este un contract. /u este dec t o însărcinare, o slujbă, în care, ca simpli slujitoriaisuveranului, ei e0ercită în numele lui puterea pe care le-a încredinţat-o şi pe care el o poate limita,modificaşi lua înapoi c nd doreşte/ ; . & asemenea concepţie se va regăsi mai t rziu generalizată îndoctrinaconstituţională mar0istă potrivit căreia deputaţii puteau fi revocaţi de alegători dacă nu îşiîndeplineaumandatul corespunzător voinţei acestora 8practic, a segmentelor de decizie din aparatul de partid şide stat5.

;. Consacrarea institu iona"$ a #rinci#iu"ui se#ara iei ce"or trei#uteri

#eoria separaţiei celor trei puteri în stat a revoluţionat g ndirea şi practica politică ale statelor lumiide la sf rşitul secolului al EIII-lea şi a generat un proces de reînnoire constituţională at t în !uropa, c tşi în *merica de /ord. 2uccesul teoriei se datora faptului că oferea o alternativă la guvernareaabsolutistă şio pavăză împotriva tiraniei guvernanţilor. 6lasa socială cea mai interesată în consacrarea şigeneralizarea principiului separaţiei era burg ezia. 'eneficiarii aplicării şi respectării separării şiindependenţei celortrei puteri erau cetăţenii fiecărui stat, aceştia văz nd în teoria lui 1ontesLuieu garantarea propriei libertăţi politice.

6ontinentul european nu era însă suficient de pregătit, în ansamblul său, pentru ainstituţionaliza principiul separaţiei. ealitatea politică cea mai apropiată de esenţa teoriei lui 1ontesLuieuera sistemulde guvernare din *nglia. De aceea, în această ţară nu s-au făcut demersuri speciale pentruracordarea procesului

01&vidiu #răsnea, Gilosofia politică, !ditura "olitică, 'ucureşti, 39B<, p.3 <.00 F*şadar, dacă poporul făgăduieşte doar să asculte, el se dizolvă prin însuşi acest act şi pierde calitatea de poporG

8?.?. ousseau,"p# cit ., p.33B5./ "ascal &rO 8coord.5, ouvelle histoire des idees politi'ues, Cac ette, 39A , p.33B./ / ?ean #ouc ard,"p# cit ., vol. , p.= <./ 9 &vidiu #răsnea,"p# cit ., p.3A=.



/

).*le0ianu, "p# cit ., p.3=./ ; ?.?. ousseau,Contractul social , !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39B , p.3<=.



de guvernare la sistemul separaţiei puterilor, preconizat de (ocMe şi 1ontesLuieu. n afară de aceasta,institu-ţionalizarea principiului separaţiei puterilor se lovea de rezistenţa monar iei absolutiste. 2ingura modalitatede consacrare a separaţiei era revoluţia, mişcarea socială pentru care !uropa nu era încă destul de pregătită.

n sc imb, războiul de independenţă c ştigat de coloniile engleze din *merica de /ord în3 <,în urma căruia acestea s-au desprins definitiv de Imperiul 'ritanic, a permis ca noile state să-şifăureascăsistemul politic potrivit teoriei separaţiei puterilor legislativă, e0ecutivă şi judecătorească.*stfel,constituţiile fostelor colonii britanice 1assac usetts, 1arOland, /eP Camps ire, Eirginia, /ort6arolina ş.a. au inclus dispoziţii privind drepturile omului şi o clară separare a celor trei puteri/ < . n acestsens, poate fi menţionat art.= din 6onstituţia noului stat 6arolina de /ord, adoptată în 3 <, potrivitcăreia puterea legislativă, e0ecutivă şi puterile judecătoreşti supreme ale guvernăm ntului trebuie săfieseparate pe veci şi distinct una de alta. $n te0t identic se află în art.<, din 6onstituţia statului1arOland/ ? .De altfel, cu două decenii în urmă celebrul *lbanO "lan of $nion 83 B=5 conţinea elemente aleseparării puterii legislative atribuite unui 1are 6onsiliu constituit din =A de membri aleşi de*dunărileeprezentative din colonii 8FCouses of epresentativesG5 şi puterii e0ecutive, încredinţate unui"reşedinte)eneral, numit şi sprijinit de 6oroană/ @. 7ondatorii 6onstituţiei 2$* s-au inspirat nu numai dinopera politică şi filosofică europeană, dar şi din tradiţiile de autoguvernare ale fostelor colonii engleze/ 1 . *stfel,ei au pus bazele unui sistem politic a cărui vigoare nu a fost afectată de trecerea timpului/ 0 . 6onstituţia2$* adoptată în 3 A a stabilit o separare rigidă a celor trei puteri şi o independenţă strictă aacestora."uterea legislativă a fost încredinţată unui 6ongres bicameral// , puterea e0ecutivă şefului statului/// , iar puterea judecătorească instanţei supreme şi judecătoreşti//9 .

1odul în care s-au stabilit anumite raporturi, absolut necesare pentru o bună organizare a vieţii destat, între puteri dovedeşte că părinţii 6onstituţiei adoptate la 6onvenţia de la " iladelp ia, la3septembrie 3 A , aveau o reprezentare foarte clară a esenţei principiului separaţiei şi amodalităţilorcorespunzătoare concepţiei politice a coloniştilor, de înfăptuire practică a acestuia. ?ames 1adisonaapreciat că Facumularea tuturor puterilor, legislativă, e0ecutivă şi judecătorească în aceleaşi m ini,fieale mai multora, fie ereditară, prin cucerire sau prin alegere, poate în mod just să fie considerată caoveritabilă definiţie atiranieiG// .

$nul dintre cei mai străluciţi constituanţi, ?ames 1adison, a constituit împreună cu colegii săiîn6onvenţie un mecanism fle0ibil de ec ilibrare şi contrapondere a puterilor în cazul în care vreuna dinelear fi încercat să guverneze tiranic. n concepţia sa, puterile trebuie să fie astfel distribuite şiec ilibrateîntre diferite departamente, înc t nici una dintre ele să nu poată depăşi limitele stabilite de6onstituţie//; .

n 7ranţa, evoluţia burg eză declanşată la 3= iulie 3 A9 împotriva absolutismului monar ica permis transpunerea teoriei separaţiei puterilor în documente politice menite să e0prime într-oformăinstituţionalizată programul revoluţionarilor. *rt. 3< al Declaraţiei Drepturilor &mului şi6etăţeanului,

adoptată de *dunarea /aţională la < august 3 A9, prevedea că Fo societate în care garantareadrepturilornu este asigurată şi nici separaţia puterilor determinată, nu are6onstituţieG.

/ < C./elson, ?o n ?.Kuest, The primar@ sources of :merican 0overnment , ).". "ulmanXs 2ons, /eP QorM 3993, p.>-9./ ? Killiam 7.2Pindler 8ed 7, /ources and $ocuments of the Fnited /tates Constitutions, 39 B, p.=; şi> >./ @ 0uide of F/ Congress, Kas ington D6, 39A<, p. A >-A =. 2eparaţia puterilor o vom regăsi, ca principiu în altenumeroase documente, cum ar fi Declaraţia primului 6ongres 6ontinental 83= oct. 3 =5, Declaraţia deIndependenţă 8= iulie 3 <5, *rticolele 6onfederaţiei 8adoptate la 3B noiembrie 3 < şi ratificate la 3 martie 3 A35./ 1 David ?.'oden amer, ?ames K. !lO ?r. 8editori 7, The Bill of <ights in odern :merica( :fter JPP Qears, Indiana$niversitO "ress, 'loomington, 399>, p.=-

3;./ 06ristian Ionescu,/isteme constituţionale contemporane, !ditura %ansa, 'ucureşti, 399=, p.A;-

A .// *rt. I, parag. I din 6onstituţie prevede că Ftoate puterile legislative acordate prin această 6onstituţie vor fie0ercitate de către un 6ongres al 2tatelor $nite care va fi alcătuit din 2enat şi din 6amera eprezentanţilorG./// F"uterea e0ecutivă va fi e0ercitată de către "reşedintele 2tatelor $nite ale *mericiiG 8*rt.II parag.35.//9 F"uterea judecătorească a 2tatelor $nite va fi e0ercitată de o 6urte 2upremă şi de judecătorii care vor fiinstituteşi stabilite din c nd în c nd de către 6ongresG 8*rt.III, parag.35.// F# e 7ederalist "apersG, nr. = . *ceeaşi idee este subliniată şi de # omas ?efferson în otes on the /tate of >irginia. 6oncentrarea puterilor legislativă, e0ecutivă şi judecătorească în aceleaşi m ini - afirmă ?efferson - estec iar definiţia guvernării despotice. Eezi în acest sens F# e 7ederalist "apersG nr. =A4 !dPard C. (evi , /ome

aspects of separation of po1ers, 6olumbia (aP evieP, nr.>H39 <.//; F# e 7ederalist "apersG, nr. =A. "entru o privire de ansamblu asupra doctrinei americane privind separaţia puterilor, vezi " ilip '. Turland,The rise and fall of the $octrine= of /eparation of %o1ersîn F1ic igan (aP



eviePG nr. >H39A<4 Carold ?.Trent,/eparating the strands in separation of po1ers controversies, în FEirginia(aPeviePG, nr. H39A 4 1ic ael 'rodO,Congress, the %resident and federal e'ual emplo@ment polic@ maIing) a

problem în separation of po1ers, în J'oston $niversitO (aP eviePJ, nr. H39A;.





statului.



astfel de procedură se referă art. A; alin. din 6onstituţie. !ste necesar să se observe că (egeanr.9 H399 se referă e0pres în conţinutul său la principiul separaţiei puterilor /9/ .

/oile constituţii ale )reciei, "ortugaliei şi 2paniei, care au consacrat trecerea acestor state delaregimuri totalitare la statul de drept, precum şi 6onstituţia #urciei, au consacrat în formulemoderne principiul separaţiei puterilor /99 .

n doctrina şi practica constituţională contemporane, stabilirea e0presă în constituţii a principiuluiseparaţiei puterilor legislativă, e0ecutivă şi judecătorească nu este o cerinţă sine 'ua non. Importantesteca separaţia puterilor să fie determinată sau reglementată în spiritul art. 3< din DeclaraţiaDrepturilor

&mului şi 6etăţeanului, adoptată de *dunarea /aţională la < august3 A9/9

.După modelul constituţiilor moderne, fostele state socialiste au repus în vigoare, fie e0pres,fieimplicit, principiul separaţiei puterilor, ca dovadă a valorii perene aacestuia/9; .

<. Evo"u ia teoriei se#ara iei#uteri"or

n decursul celor două secole de aplicare, teoria separaţiei celor trei puteri în stat a luatformedistincte în fiecare regim politic. "ractic, nu se înt lnesc două state în care modalităţile concretedeseparare sau distribuire a funcţiilor 8puterilor5 legislativă, e0ecutivă şi judecătorească să aibă oformăidentică.

6 iar în cadrul aceluiaşi stat, într-o evoluţie istorică mai mult sau mai puţin îndelungată,s-auconstatat modificări ale raportului între puteri, în beneficiul uneia sau alteia dintre ele, deşi prevederileconstituţionale care reglementau distribuirea atributelor de putere au rămas nesc imbate. De pildă,în

practica constituţională a 2tatelor $nite ale *mericii, raporturile între puteri, îndeosebi între putereae0ecutivă şi cea legislativă, cunosc o evoluţie distinctă în fiecare legislatură, respectiv,mandat prezidenţial /9<. *t t puterea legislativă, c t şi cea e0ecutivă e0ercită aşa-numitele puterienumerate8puterile e0pres stipulate în 6onstituţie5 şi puteri implicite 8prerogative care ţin de naturafuncţieilegislative saue0ecutive5.

/9/ *rt. 3 al (egii pentru organizarea judecătorească prevede că Fputerea judecătorească este separată decelelalte puteri ale statului ... F2-a creat, în acest fel, un precedent ce oferă (egiuitorului posibilitatea de astipula într-o viitoare lege a organizării )uvernului 8prevăzută de art. alin. , lit. d din 6onstituţie5, cadrul dee0ercitare a puterii e0ecutive./99 *rt. 333 din 6onstituţia "ortugaliei, adoptată în 39 <, prevede că puterea politică aparţine poporului, care oe0ercită potrivit dispoziţiilor constituţionale. n continuarea acestui principiu, art. 33= prevede că organele desuveranitate 8"reşedintele epublicii, "arlamentul, 6onsiliul evoluţiei, )uvernul şi tribunalele5 trebuie sărespecte separaţia şi independenţa stabilite de 6onstituţie. 6onstituţia 2paniei, adoptată în decembrie 39 A, prevede că "arlamentul 86ortesurile )enerale5 e0ercită puterea legislativă 8art. <<5, )uvernul e0ercită funcţiae0ecutivă 8art. 9 5 şi tribunalele şi alte autorităţi jurisdicţionale, stabilite de lege, e0ercită puterea judecătorească8art. 33 , alin. >5. *rt.33 din 6onstituţia #urciei, adoptată la noiembrie 39A , prevede că dispoziţiiie acesteia sunt reguli obligatorii pentru organele legislative, e0ecutive şi judecătoreşti. "uterea legislativă este încredinţată 1arii *dunări /aţionale8art. 5, puterea e0ecutivă 8şi funcţia e0ecutivă5 este e0ercitată de "reşedintele epublicii şi 6onsiliul de 1iniştri8art. A5, iar puterea judecătorească revine tribunalelor8art.95./9

". (alumiere, *. Demic el, .es r gimes parlamentaires europ ens, "$7, 39 A, p.==B./9; n 6onstituţia 1oldovei, adoptată la 9 iulie 399=, se prevede că Fputerea legislativă, e0ecutivă şi judecătoreascăsunt separate şi colaborează în e0ercitarea prerogativelor ce le revin. 6onstituţia 2lovaciei, adoptată la 3 septembrie399 , reglementează distinct cele trei puteri 8art. -3;;4 3;3-3 >4 3=3-3=A5. 6onstituantul a inclus în puterea judecătorească şi 6urtea 6onstituţională, ca o autoritate independentă, învestită cu mandatul de a apăra principiileconstituţionale 8art. 3 =-3=;5. *rt. , alin. 3 din 6onstituţia 6e iei, adoptată la 3< septembrie 399 , prevede căautoritatea statului 8puterea poporului5 se e0ercită prin organismele puterii legislative, e0ecutive şi judecătoreşti."uterea legislativă aparţine "arlamentului 8art. 3B5, puterea e0ecutivă este încredinţată "reşedintelui 8art. B=-<<5 ş)uvernului, care reprezintă organe cu atribuţiile e0ecutive cele mai mari 8art.< , alin.3: F)uvernul este organul celmai înalt al puterii e0ecutiveF5, iar puterea judecătorească se e0ercită de tribunale independente 8art. A35. nsistemul puterii judecătoreşti este inclusă şi 6urtea 6onstituţională 8art. A>-A95. *rt. 3 din *ctul 6onstituţional al"oloniei, adoptat la 3 octombrie 399 , prevede că puterea legislativă este încredinţată 2eimului şi2enatului, puterea e0ecutivă "reşedintelui epublicii şi 6onsiliului de 1iniştri, iar puterea judecătoreascătribunalelor independente. n 6onstituţia 'ulgariei, adoptată la 3 iulie 3993, se prevede că puterea legislativăaparţine *dunării /aţionale 8art.< 5, puterea e0ecutivă "reşedintelui epublicii şi 6onsiliului de 1iniştri 8art. 9 -33<5, iar puterea judecătorească

autorităţilor judiciare./9< /ota distinctă a acestei evoluţii este, după caz, sporirea puterii personale a "reşedintelui prin asumarea de cătreacesta a celor mai multe responsabilităţi de guvernare 8teoria Fpersonalizării puteriiG5 în detrimentul unui 6ongrescare evită să uzeze de prerogativele sale constituţionale, ori ascendenţa 6ongresului asupra unei administraţii



conduse de un preşedinte considerat FslabG. * se vedea în acest sens *rt ur 1. 2c lesinger ?r.,The !mperial %residenc@, Coug ton 1ifflin 6o., 'oston, 399;, p.> A->9 .



n ceea ce priveşte puterile implicite 8implied poPers5, 6ongresul sau "reşedintelee0ercitădiferite FputeriG, la limita competenţelor lor stabilite de 6onstituţie, graţie cărora îşi impuninfluenţaasupra altorsectoare/9? .

2ursa puterilor implicite este interpretarea diferitelor te0te din 6onstituţie. *stfel, printr-ointerpretaree0tensivă a anumitor te0te constituţionale, "reşedintele 2$* devine Fmai puternicG dec t6ongresul fărăca ec ilibrul constituţional între puteri să fie grav deteriorat/9@. De aceeaşi latitudine beneficiază teoretic şi 6ongresul, care, de pildă, deţine dreptul de a întocmi toate legile care vor ficonsiderate necesareşi corespunzătoare pentru punerea în aplicare a puterilor legislative ce i s-au

conferit de 6onstituţie 8*rt.32ecţiunea A 6lauza 3A5. 6onstituţia nepreciz nd despre ce legi este vorba, 6ongresul este liber să apreciezeînaceastă materie. "ractic, însă, "reşedintele a dat substanţă, de cele mai multe ori, puterilorimplicite.

Deşi FîntrecereaG în materie de prerogative constituţionale se desfăşoară între !0ecutivşi(egislativ, puterea judecătorească nu este e0clusă. n fond, se poate spune cu deplin temei că,într-ointerpretare e0tensivă a te0telor constituţionale, preşedintele 6urţii 2upreme de ?ustiţie a 2tatelor$nite,?o n 1ars all, a FcreatG, în 3A;>, pincipiul controlului pe cale judecătorească alconstituţionalităţiilegilor /91. 6urtea 2upremă de ?ustiţie deţine o putere considerabilă în sistemul de guvernare american,eafiind e0ercitată prin aplicarea combinată a autorităţii judiciare prescrise în 6onstituţie, alegislaţieiadoptate de 6ongres, interpretată de magistraţi, şi a unei bogate jurisprudenţe/90 .

& altă deformare în practică a principiului separaţiei celor trei puteri este Fdelegarea legislativăG,careconstă în transmiterea 8legală şi legitimă5 de către "arlament, puterii e0ecutive a unora dintre prerogativelesale legislative. n felul acesta, !0ecutivul dob ndeşte o putere proprie de reglementare, const nd în dreptul

de a emite în anumite condiţii norme general-obligatorii, av nd forţa juridică alegii.6erinţa unei astfel de delegări legislative este motivată în esenţă prin avantajul adoptăriiunorreglementări de o strictă specializare 8care face inoportună dezbaterea politică partizană în "arlament aunui proiect de lege5 şi al rapidităţii prin care poate legifera !0ecutivul. n ciuda unor puternice opoziţii îndoctrinaconstituţională, delegarea legislativă este astăzi unanim admisă şi prevăzută în constituţiile statelor / .n constituţii, unele moderne, se recunoaşte nu numai delegarea legislativă/ / , dar şi o putere dereglementare proprie guvernului/ 9 , graţie căreia puterea e0ecutivă se poate substitui puterii legislative. 1aimult c iar, prin posibilitatea recunoscută )uvernului de a-şi asuma răspunderea în faţa forului legislativasupra unui proiectde lege 8art. 33>, alin. 3 din 6onstituţia om niei5/ , se recunoaşte !0ecutivului o preponderenţăasupra"arlamentului, întruc t, printr-o asemenea procedură, )uvernul beneficiind de sprijin parlamentar - îşiimpuneo anumită decizie, ştiind că va fi susţinut în pofida votului negativ al opoziţieiminoritare.

După primul război mondial, în multe state europene !0ecutivul a luat măsuri pentruraţionalizarea puterii legislative, care au mers, practic, în unele situaţii, p nă la suspendareasaudizolvarea "arlamentului. După al doilea război mondial, parlamentele europene au e0primatintereseleunei multitudini de forţe politice care îşi cuceriseră legitimitatea populară în lupta împotriva)ermanieinaziste şi făceau acum parte din forul legislativ. ntr-un astfel de parlament multicolor, în care niciun partid nu avea o majoritate absolută, jocul politic se desfăşura în arena parlamentară, guverneleminoritarenefiind în stare să guverneze fără un suport parlamentarconsistent.

/9? (ouis 7is er, Constitutional Conflicts bet1een Congress and the %resident , "rinceton $niversitO "ress"rincetoPn, 39AB, p. 3A- ./9@"otrivit *rt. 3 2ecţiunea A, revine 6ongresului dreptul de a declara război, dar "reşedintele este comandantulsuprem al forţelor armate 8terestre şi navale5, precum şi al gărzilor naţionale din unele state 8art. II, 2ecţiunea 5.6onstituţia neprevăz nd cu e0actitate şi e0 austiv conţinutul acestei atribuţii prezidenţiale, diferiţi preşedinţi auuzat de ea, trec nd peste puterile 6ongresului şi dispun nd trimiterea armatei americane în operaţiuni militareîmpotriva altor state fără aprobarea formală a forului legislativ. n acest mod s-a conturat un drept necontestat al"reşedinteluide a dispune, fără autorizarea 6ongresului, lansarea trupelor în afara graniţelor pentru apărarea securităţii naţionalea 2$* sau pentru a proteja vieţile americanilor. 8(ouis 7is er,"p# cit . p. A=- A94 ?o nnO C. Tillian 8!d#7 TheConstitution of the Fnited /tates of :merica# :nal@sis and !nterpretation, (ibrarO of 6ongress, Kas ington D.6.,39A , p.=<> şi urm.5/91

?o nnO C.Tillian,"p# cit ., p. 3<- 3 ./906 arles C. "ritc ett, The :merican Constitution, 1c)raP-Cill 'ooM 6o., /eP QorM, 39 , p. A> şi

urm./ * se vedea, pentru practica constituţională americană, "eter C. *ranson, !rnest )ell orn, )len &. obinson, :Theor@ of .egislative $elegation, în F6ornell (aP eviePG, nr. <H39A>4 # eodore ?. (oPi, $elegation of %o1ersto :dministrative :gencies, în F# e *merican $niversitO (aP eviePG, nr. H39A 4 (aPrence #ribe, :merican

Constitutional .a1, 1ineola, /eP QorM, 39AA, p.>< -><9./ / * se vedea, de pildă, art. 33= din 6onstituţia om niei, art. 3<A din 6onstituţia "ortugaliei, art. < şi din



6onstituţia Italiei./ 9* se vedea art. > din 6onstituţia 7ranţei, art. ;3 din 6onstituţia "ortugaliei, art. 9 din 6onstituţia

2paniei./ * se vedea art. 39< din 6onstituţia "ortugaliei, art. =9 din 6onstituţia 7ranţei, art. 33 din 6onstituţia2paniei.



6onstituţia 7ranţei din 39=< a consacrat o astfel de realitate politică, cu grave repercusiuniasupra procesului de guvernare. "uterile "arlamentului erau teoretic substanţiale, dar fragmentarea forţelor politicedin interiorul său împiedică buna guvernare. De aceea, 6onstituantul din 39BA a căutat să găseascăun antidotla atotputernicia "arlamentului, prevăz nd o serie de mecanisme pentru raţionalizareaacestuia/ ; .

$nul dintre mecanisme este atribuirea prerogativelor de jurisdicţie constituţională6onsiliului6onstituţional. !ste interesant de observat în acest sens că în timp ce )uvernul poate ridica îndezbaterilelegislative e0cepţia de neconstituţionalitate a unei propuneri de lege sau a unui amendament deorigine parlamentară, forul legislativ nu are nici o cale de atac împotriva e0ceselor puterii de

reglementare a guvernului/ <

. $lterior, datorită segmentării forului legislativ într-o majoritate parlamentarăstabilă şiopoziţie,raţionalizarea "arlamentului s-a diminuat înfapt.n practica parlamentară, membrii forului legislativ francez, în special deputaţii, aucontrabalansat

deprecierea rolului puterii legislative în raporturile acesteia cu !0ecutivul, prin amplificareade factoadreptului lor la informare şi de control asupra membrilor guvernului, precum şi prin creştereainfluenţeilor asupra deciziei luate de putereae0ecutivă/ ? .

6a instrumente pentru atenuarea reducerii rolului "arlamentului se folosesc, între altele,constituireaunor organisme e0traparlamentare controlate, însă, de "arlament, av nd rolul de a selecta şi prelucrainformaţii din anumite domenii de activitate, folosite ulterior în activitatea parlamentară,mediatizarea prin canale proprii de televiziune a lucrărilor parlamentare, îndeosebi a F&rei ministerialeG,recrutareaunor specialişti, folosiţi de deputaţi în îndeplinirea propriilor atribuţiiş.a.

Datorită acestei practici praeter legem, sporesc specializarea şi eficienţa activităţii legislativea"arlamentului în dauna forţei politice a )uvernului. 6u toate acestea, în prezent se consideră cărolul puterii e0ecutive este primordial faţă de cel al puterii legislative. "rincipalul realizator al politiciinaţionale este )uvernul, care stabileşte şi conduce politica naţiunii 8art. ;, alin. 3 din 6onstituţia7ranţei5sau, altfel spus, asigură realizarea politicii interne şi e0terne a statului şi e0ercită conducerea generalăaadministraţiei publice 8art. 3;3, alin. 3 din 6onstituţia om niei5. Din această perspectivă,rolul"arlamentului constă în adoptarea legilor 8de fapt, în amendarea şi aprobarea proiectelor delege prezentate de )uvern5 şi în controlul parlamentar, iar cel al !0ecutivului - în e0ercitarea efectivă a puterii politice în conformitate cu programul de guvernare legitimat de "arlament 8în regimurile parlamentare5sau de corpul electoral 8în regimurile prezidenţiale5, printr-un comple0 aparat birocratic.

Deşi parlamentele din diferite state întreprind eforturi pentru contrabalansarea puterii!0ecutivului, răm n o constantă a activităţii de conducere politică trecerea pe plan secundar acompetiţiei8raporturilor5 între (egislativ şi !0ecutiv, corespunzător mecanismelor separaţiei puterilor,şievidenţierea, în sc imb, a confruntării între )uvern şi societatea civilă, în special sindicate şi partideneparlamentare, care pretind că e0primă nemulţumirea electoratului, a unor segmentesocioprofesionaleale populaţiei faţă de anumite obiective ale programului de guvernare sau măsuriguvernamentalenepopulare. 6entrul unei astfel de lupte politice, în care se contestă practic legitimitatea )uvernului,numai este "arlamentul, care oferă un cadru democratic de negocieri şi soluţionare a conflictelorîntremajoritate şi opoziţia parlamentară prin vot, locul acestuia fiind luat de grupurile de interese,sindicate,formaţiuni politice nereprezentative 8uneori susţinute de partidele din opoziţie5 al căror scop comunesterăsturnarea )uvernului fără recurgerea la moţiunea decenzură/ @ .

6onsecinţa acestei sc imbări constă nu numai în sporirea comple0ităţii şi dificultăţii actuluideguvernare, ci şi în preocuparea de racordare a aparatului birocratic administrativ la cerinţa formulăriişiaplicării unor decizii administrative rapide şieficiente.

#eoria şi practica separaţiei puterilor în prezent se îndepărtează, aşadar, de forma iniţialăa principiului sau îi caută forme noi de transpunere. *ceasta nu înseamnă nicidecum că factorii politici,doctrina, )uvernantul în general, nu ar mai vedea în separaţia puterilor antidotul tiraniei.Dimpotrivă,statul de drept este indisolubil legat de acest principiu. %i mai mult ca oric nd are valoare principiul căo

/ ; 6ristian Ionescu,/isteme constituţionale contemporane, !ditura %ansa, 'ucureşti, 39==, p. 339 şi urm.4 ?ean-(ouis Uuermonne, (e gouvernement de la 7rance sous la E-Sme SpubliLue, Dalloz, "aris, 39A>, p. B -B<./ < *rt. =3 din 6onstituţia 7ranţei prevede că dacă în cursul procedurii legislative se constată că o propunere sau unamendament nu este de domeniul legii sau este contrară unei delegaţii 8legislative5 acordate în virtutea art. ><,)uvernul poate opune inadmisibilitatea 8te0telor5. n caz de dezacord între )uvern şi "reşedintele 6amerei(egislative interesate, 6onsiliul 6onstituţional, la cererea unuia dintre aceştia, otărăşte în termen de A zile. * sevedea şi ?ean (ouis Uuermonne,"p# cit ., p. B 3 şi >A9./ ? )uO 6arcassonne, .a resistence de l9:ssemblee ationale a l9abaissement de son role, în F evue fran@aise descience politiLueG, nr. =-BH39A=.

/ @ 1işcările greviste din 7ranţa din decembrie 399B declanşate de sindicate şi sprijinite de partide politice dest nga sunt un e0emplu al FmutăriiG luptei politice din "arlament pe străzi.



societate în care separaţia puterilor nu este stabilită, nu are 6onstituţie, deci nu se respectă şi nusegarantează libertatea politică aindividului.

*stăzi, însă, fenomenul politic este din ce în ce mai profund, mai legat de problemele globalealeunei regiuni sau continent, sau c iar ale "lanetei, jocul politic este tot mai abil şi discret, societateacivilărevendică tot mai mult dreptul, FputereaG de a participa la conducere. "entru aceste considerente s-a pututspune că teoria separaţiei puterilor parcurge un proces de îmbătr nire/ 1 . *par noi centre de putere8nereferim la corpurile intermediare5 - la fel de legitime ca şi cele trei puteri - care preiau pe seamalordecizia, deşi o transpun, o obiectivează în cadrul 8modelul clasic5 teoriei lui1ontesLuieu.

n prezent, accentul nu se pune pe separaţia puterilor, ci pe colaborarea lor / 0

. /u trebuie omisădin acest proces Finfluenţa puterilorG, făcută nu numai de partidele politice, ci şi de sindicate şiorganizaţiineguvernamentale, care îşi impun uneori voinţa asupra puterilor, determin ndu-le să întreprindă, saunu,anumite acţiuniguvernamentale/; .

Din evoluţia modernă a principiului separaţiei puterilor nu ar trebui să e0cludem nici alţi factorinoi:a. participarea maselor la conducere prin referendum şi iniţiative legislative populare,

restr ng ndu-se astfel principiulreprezentării4 b. instituţionali*area în constituţii a unor autorităţi noi, av nd rolul şi funcţiileombudsmanului4

apar astfel noi forme de control asupra autorităţii administraţiei publice centrale şilocale4c. recurgerea la justiţia constituţională, înfăptuită de o autoritate politică jurisdicţionalăindependentă

86urţile 6onstituţionale5, în condiţiile în care puterea e0ecutivă deţine dreptul de sesizare a acesteia 8art.=3,alin. şi art. <3 din 6onstituţia 7ranţei, modificată prin (egea nr. =-9;= din 9 octombrie 39 =, art. 3==lit. a din 6onstituţia om niei54

d. înfiinţarea unor organisme au0iliare ale diferitelor puteri, cum ar fi 6onsiliul (egislativ,care funcţionează pe l ngă "arlament, 6onsiliul 2uprem de *părare, afiliat !0ecutivului, 6onsilii2upreme ale 1agistraturii, cu atribuţii în organizarea puterii judecătoreşti, 6urţile de 6onturietc.4

e. discordanţa care apare uneori între formalismul legal , e0istent în cadrul fiecărei puteri, şi funcţionalismul actului de guvernare, din care pot rezulta procese de decizie ce nu pot fi încadratecuuşurinţă în nici una dintre cele trei puteri înstat4/;/

f. instituţionalizarea unor cvasiforme de Fcontrol cetăţenescG asupra unor departamente alee0ecutivului prin sesizarea instanţelor de contencios administrativ, în legătură cu acte administrative ilegale şiabuzuriale administraţiei4g. dublarea principiului separaţiei puterilor cu raporturile politice între majoritatea parlamentară8)uvernul majoritar5 şi opoziţie, din care poate să rezulte transpunerea regulilor jocului politicspecifice separaţiei puterilor în confruntări între partidele politice parlamentare4

. controlul societăţii civile, îndeosebi prin mijloace de presă, asupra mecanismelor dedecizieguvernamentală şi a transpunerii în practică a programului de guvernare, ceea ce duceladesacralizarea puterii şi la sporirea responsabilităţii autorităţilor legislative, e0ecutive şi judecătoreştifaţă decetăţeni.

#oţi aceşti factori îşi pun amprenta asupra modului de transpunere practică a teorieiseparaţiei puterilor, ceea ce determină perspective noi, suplimentare, de analiză a teoriei, în scopul sc iţăriiunormodele perfecţionate de ec ilibru şi colaborare a puterilor, în raport cu noile realităţi şi forme ale jocului politic/;9 .

/. No iunea de %ecanis%e de interferen $ a structuri"or de!uvernare/ 1

Ioan 1uraru,"p# cit ., p.3 ./ 0 Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, #ratat, vol. I, !uropa /ova, 'ucureşti, 399<, p.A ./; $n e0emplu elocvent, în acest sens, îl constituie declanşarea procesului de modificare a (egii învăţăm ntului nr.A=H399B ca urmare a grevei studenţilor din octombrie 399B, deşi legea respectivă fusese adoptată cu puţină vremînainte./;/ *vem în vedere natura juridică controversată a Fprocurorului financiarG şi a "lenului jurisdicţional şi a instanţelor 6urtii de 6onturi a om niei, instituţia comple0ă a 6onsiliului evoluţiei, definit de 6onstituţia "ortugaliei caorgan de suveranitate naţională, care beneficiază de putere legislativă în domeniul propriu de activitate./;9 * se vedea # omas &. 2argentic ,The Contemporar@ $ebate about .egislative-53ecutive /eparation of %o1ers,

în F6ornell (aP eviePG nr. >H39A .



II. PRINCIPALELE MECANISME DE INTER!ERENŢ" &COLA'ORARE( A

STRUCTURILORDEGU ERNARE

"rin caracteristicile, rolul şi funcţiile ce le-au fost conferite de către 6onstituţie, instituţiiledeguvernare, adică organismele prin care se e0ercită prerogativele de putere 8"arlament, şeful statuluişi)uvernul, precum şi formele şi metodele lor de organizare şi funcţionare5, reflectă naturasistemului politic al unui stat, fiind un indiciu pentru caracterul democratic, sau, dimpotrivă, totalitar alacestuia/ .

7iecare dintre organismele sau instituţiile de guvernare adoptă o serie de decizii potrivitcompetenţeice le-a fost conferită prin 6onstituţie sau printr-o lege organică. !vident, este vorba dedecizii politico-juridice adoptate de un organism specializat, învestit cu prerogative ale puterii şialeautorităţii publice, care acţionează în virtutea legii şi într-un cadru prescris de acestea.Dinmultitudinea deciziilor politice vom alege, de pildă, pe acelea care constau în votarea sauadoptareaunei legi şi punerea acesteia în aplicare 8e0ecutare5, în formarea )uvernului, ori deciziile luateînurma controlului parlamentar.

2e poate lesne observa că toate categoriile de decizii enunţate 8legiferarea şi actul de e0ecutareaunei legi, numirea )uvernului şi controlul parlamentar5 sunt de natură a reflecta esenţa guvernării,careconstă în folosirea autorităţii în concordanţă cu legea pentru a proteja anumite scopuri pe caredeţinătorii puterii le considerădezirabile9.

"rin mecanisme de interferenţă a structurilor de guvernare se înţelege ansamblul metodelorsau

formelor prin intermediul cărora instituţiile guvernante, e0ercit ndu-şi prerogativeleconstituţionale,

concură printr-o interferenţă la înfăptuirea conducerii sistemului socialglobal.

*bord nd relaţia între caracterul mecanismelor de interferenţă ale autorităţilor publice şinaturasistemului politic, unii autori consideră că cele mai importante decizii politice sunt luate de o micăelită

aflată la putere. *lţi autori susţin, dimpotrivă, că asemenea decizii sunt rezultatul interacţiunii şialconflictului între mai multe grupuri - dintre care nici unul nu deţine şi nu e0ercită putereadecisivă.*ceastă ultimă opinie rezultă din concepţia teoretică pe care se bazează principiul separaţiei: niciunuldintre organismele de guvernare sau de conducere globală a societăţii nu ar putea deţine şi nu ar puteae0ercita puterea în c ip discreţionar sau în detrimentul celorlalte, întruc t 6onstituantul nu a conferitniciunuia dintre ele o putere absolută, ci, dimpotrivă, a prevăzut un sistem de verificare şiec ilibrarereciprocă denumit FchecIs and balancesG prin intermediul căruia fiecare putere veg ează ca cealaltă sănufie e0ercitată abuziv şi să strice astfel ec ilibrul e0istent întreele.

ntr-un sistem politic, rolul otăr tor în adoptarea şi, aplicarea deciziilor politice majorerevine)uvernului şi "arlamentului. *ceasta nu înseamnă că tribunalul ar fi e0clus automat de la jocul politicîntre celelalte autorităţi sau puteri publice. n procesele în care sentinţa pronunţată de un tribunalvizează,de pildă, interesele politice cu caracter naţional, se poate admite opinia că sentinţa respectivă areşi

/ ntr-o definiţie sintetică, sistemul politic constituie totalitatea proceselor de decizie care privesc ansamblul uneisocietăţi globale. 8?ean Killiam (apiRrre , .9anal@se des /@st mes politi'ues, ".$.7., "aris, 39 >, p.>=5. *ceastădefiniţie e0primă, însă, finalitatea sistemului politic - asigurarea adoptării unor decizii, măsuri, acte politice ş.a. lanivel micro şi macro-social, prin care este organizată şi condusă o anumită societate şi nu sistemul în sine. nopinia autorului american obert *. Da l, sistemul politic este orice model stabil al relaţiilor umane care include putere, norme de conduită sau autoritate 8 obert *. Da l, odern %olitical :nal@sis, !nglePood 6liffs, /eP?erseO, 39<>, p.<5. ntr-o altă opinie, prin sistem politic se înţelege ansamblul de organisme care adoptăHstabilesdecizii politice, norme general-obligatorii, standarde de conduită, a căror încălcare atrage forţa represivă astatului. 8)ilbert *bcarian, )eorge 2. 1azannat,Contemporar@ %olitical /@stems# :n !ntroduction to 0overnment ,6 arles 2cribnerXs 2ons, /eP QorM, 39 ;, p.3;-3 5.9 'ernard ussell, %olitical !deals, 'arnes and /oble, /eP QorM, 39<>, p. 3. "entru o analiză comparativă adomeniului politicii şi îndeosebi a organismelor şi mecanismelor prin care se asigură guvernarea în domeniilelegislativ, e0ecutiv şi judecătoresc, a se vedea )ilbert *bcarian, )eorge 2. 1assanat,"p# cit#, p. 3 3-

< . !bidem, p.=-B.



implicaţiile unei decizii politice; . De asemenea, în unele sisteme constituţionale, instanţelor lerevinesarcina de a verifica conformitatea legilor cu 6onstituţia, put nd declara o lege votată de "arlamentşi promulgată de şeful statului ca fiind neconstituţională. n consecinţă, legea sau dispoziţialegalăneconstituţională nu se aplică părţii care a invocat într-un proces e0cepţia deneconstituţionalitate.

"recizăm însă că o decizie judecătorească nu poate avea un caracter politic, ci doar implicaţiisauconsecinţe politice. 1agistratul trebuie să fie neutru din punct de vedere politic, el supun ndu-senumailegii.

1ecanismele de interferenţă 8colaborare5 a celor trei puteri puse în aplicare separat de"arlament

şi )uvern, potrivit prerogativelor ce le-au fost conferite fiecăreia prin 6onstituţie, precum şi principiilecare guvernează raporturile între cele două corpuri guvernante şi metodele folosite pentrutranspunereaacestor principii în practică îşi pun amprenta, însă, nu numai pe sistemul politic, dar şi pe regimul politic<, put nd fi luate ca reper pentru caracterizarea acestuia ca un regim politic democratic sau, dimpotrivă,caun regim politic totalitar. 8ntre structurile de guvernare e3istă o strânsăinterferenţă#

Interferenţa puterii legislative cu cea e0ecutivă şi judecătorească este un rezultat alaplicării principiului separaţiei puterii. Deşi în teorie, aşa cum a fost ea fundamentată de g nditorii secoluluialEIII-lea -, cele trei puteri sunt separate, realitatea constituţională confirmă numai parţialaceastăseparare.

"ractica constituţională a demonstrat că o separaţie absolută între puteri ar echivala cu unblocajconstituţional . "entru a nu bloca mecanismul constituţional, teoreticienii au impus o interferenţăîntre puteri şi c iar modalităţi de conlucrare şi colaborare între ele. !senţial pentru orice sistemconstituţionaleste ca, permiţ ndu-se interacţiunea puterilor, să nu se afecteze substanţa principiului separaţiei, careîşi păstrează întru totulvaloarea.

n practica constituţională a statelor s-au conturat mai multe modalităţi de interferenţăsauinteracţiune între "arlament, ca organism de guvernare însărcinat, în principal, cu votarea legilorşicontrolul activităţii e0ecutivului şi, pe de altă parte, )uvern, însărcinat să e0ecute legile şi săe0erciteconducerea generală a administraţei publice. *ceste modalităţi sunt prevăzute e0pres în6onstituţiafiecărei ţări şi deci au o forţă juridicăabsolută.

n practica constituţională, modalităţile de joncţiune şi interferenţă a prerogativelor parlamentarecu cele ale e0ecutivului sunt mult mai diverse, de la un sistem constituţional la altul, put ndu-seînt lnivariante, mai mult sau mai puţin asemănătoare. :ceastă mare diversitate a raporturilor între %arlament şi0uvern conferă specificitate şi originalitate sistemelor constituţionale e3istente astă*i înlume#

7ireşte, fiecare dintre cele două instituţii guvernante se află în raporturi mai mult sau mai puţinstr nse şi cu alte organisme: partide politice, uniuni sau confederaţii sindicale, grupuri de presiune,

organizaţii cetăţeneşti, asociaţii umanitare, religioase ş.a., care le influenţează, într-un fel saualtul,deciziile politice, dar aceste raporturi au o importanţăsecundară.aporturile reciproce şi interacţiunea e0istente între "arlament şi )uvern sunt diferite de laun

stat la altul, deosebirea principală între ele fiind generată de caracterul sistemului politic: prezidenţialsau parlamentar.

9. 7oda"it$ i de ac iune a #uterii e ecutive asu#raPar"a%entu"ui

A. De9e/#a5ea "#45 /e/65! a! Pa51a/e# "1"! ,e c8 5e 0" e5eae.ec"-!:8*cest procedeu constă în desemnarea e0presă a unor parlamentari de către şeful puteriie0ecutive.n 6anada, membrii 2enatului sunt numiţi de )uvernatorul )eneral la propunerea"rimului-

ministru. n condiţiile în care propunerile făcute de "remier nu trebuie să corespundă anumitorcriterii

obiective, rezultă că acesta are o deplină libertate de opţiune şi de selecţie. "otrivit art. B9 alin. din6onstituţia Italiei, "reşedintele epublicii poate numi cinci senatori pe viaţă dintre cetăţenii careaumerite deosebite în viaţa socială, ştiinţifică, artistică sau literară. n 1area 'ritanie, (ife "eerage*ct,adoptat în 39B9, conferă eginei şi "rimului-ministru dreptul să acorde titlul de lord unor personalităţi proeminente din lumea ştiinţifică, politică, artistică ş.a. *cest titlu este conferit pe viaţă şi dădreptul persoanei gratificate să devină membru al 6amerei (orzilor. #itlul de lord nu poate fi însătransmis,

; n sistemul constituţional american, puterea judecătorească este foarte puternică şi influentă, unele dintre deciziile6urţii 2upreme fiind socotite adevărate decizii politice. * se vedea, în acest sens, ?o nnO C. Tillian 8editor 7, TheConstitution of the Fnited /tates of :merica# :nal@sis and !nterpretation, 6ongressional esearc 2ervice, (ibrarOof 6ongress, Kas ington D.6. 39A 4 p.<>3-<><4 p. ;>- 3>4 (aurence C. #ribe , :merican Constitutional .a1,1ineola, /eP QorM, 39AA, p. >- <.< * se vedea, în acest sens, 6 arles 6adou0, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, vol. 3, 6ujas, "aris,39 >, p. A=- A<.



av nd deci o valoare viageră?. $n alt e0emplu îl constituie sistemul constituţional al )ermaniei7ederale,în care membrii 'undesratului 86amera 2uperioară a "arlamentului5 sunt numiţi şi revocaţi deguvernelelandurilor. 7iecare land are rezervate din oficiu > mandate în 'undesrat, numărul acestora put ndsăcrească în funcţie de mărimea populaţiei landului respectiv p nă la < mandate. n prezent, 'undesratulare<A de membri, toţi fiind numiţi de puterea e0ecutivă. 6onstituţia 2$* permite )uvernatorului unui statsănumească prin delegaţie un senator în locul senatorului ales al cărui mandat a încetat înainte de termenîn perioada vacanţei 6ongresului local 8art. 3, paragraful>5.

(egat de această practică a e0istat şi procedeul care consta în depunerea de către )uvern aunor

aşa-zise Fcandidaturi oficialeG. "rin acest procedeu, )uvernul impune alegerea unui candidat alsău,făc nd presiuni asupra electoratului. *cest procedeu se aplică îndeosebi în *merica (atină şi a fost,deasemenea, procedeul clasic al regimurilor politice comuniste, în care listele de candidaţi erau pregătiteşiFaprobateG iniţial de forurile partiduluiunic.

'. Intervenţia puterii e0ecutive în organizarea internă a activităţii camerelorlegislative$n e0emplu evocat, în acest sens, este controlul constituţional e0ercitat de6onsiliul

6onstituţional în 7ranţa asupra regulamentelor celor două 6amere@. "otrivit art. <3 din6onstituţia7ranţei, egulamentele 6amerelor legislative sunt supuse în mod obligatoriu controlului deconstituţio-nalitate. 6ontrolul este neutru, dar constituţionalitatea regulamentelor nu este raportată e0clusivla6onstituţie, ci şi la legi organice, ordinare, inclusiv la ordonanţe emise de )uvern1. "reşedintele7ranţeiare dreptul de a ataca o lege ordinară prin care se încalcă puterea de reglementare a )uvernului, potrivitart. > din 6onstituţie. n general, ideea de control al constituţionalităţii regulamentelor 6amereloresteacceptată în doctrina şi practica constituţională, deşi se consideră că, prin aceasta, atributelesuveranităţii"arlamentului ar putea fiafectate0.

2copul fundamental al acestui control - izvor t din doctrina separaţiei puterilor - îl constituie,fărăîndoială, prevenirea asumării de către "arlament, prin intermediul regulamentelor 6amerelor legislative,aunor prerogative - altele dec t cele care i-au fost conferite e0pres prin 6onstituţie - graţiecărora"arlamentul ar cumula o forţă superioară faţă de cea a celorlalte două instituţii de guvernare, îndeosebia)uvernului, deterior nd, astfel, ec ilibrul puterilor.

$n e0emplu clasic de implicare a puterii e0ecutive în organizarea internă a "arlamentuluiesteconvocarea acestuia de către şeful statului în sesiuni e0traordinare. *stfel, de pildă, potrivit art. <> alin.din noua 6onstituţie a om niei, la cererea "reşedintelui om niei, 6amera Deputaţilor sau 2enatulseîntrunesc în sesiuni e0traordinare. De asemenea, )uvernul participă la stabilirea ordinii de zi afiecărei6amere legislative, put nd astfel interveni în organizarea şedinţeloracestora.

C. I)plic*+e* di+ectă * pute+ii e,ecuti-e n *cti-it*te* le/isl*ti-ă *P*+l*)entului"onderea procedurilor de intervenţie este însă diferită, în funcţie de tipul de sistem politic:

prezidenţial sau parlamentar. Domeniile în care puterea e0ecutivă este îndrituită să se implice înderulareaunor activităţi parlamentaresunt:

a5iniţiativalegilor 4 b5 participarea la de*baterile parlamentare 4c5mesajele adresate de către şeful statului naţiunii prin intermediul %arlamentului .

n general, iniţiativa legilor este conferită deopotrivă "arlamentului şi puterii e0ecutive. n6onstituţiaom niei din 3A<< se prevedea că iniţiativa legilor aparţine celor două 6amere aleeprezentanţei

/aţionale şi regelui. $n te0t identic conţinea şi 6onstituţia din 39 >. 6onstituţia din 39>Aa

? 2e apreciază că, în prezent au devenit membri ai 6amerei (orzilor, ca efect al înnobilării, peste B;; de personalităţi ale vieţii cultural-artistice, politice, ştiinţifice din 1area 'ritanie. n 39<>, "arlamentul aadoptat un nou act normativ care permite lorzilor să renunţe la titlul lor 8eventual, pentru a candida lademnitatea de membru al 6amerei 6omunelor5 şi, de asemenea, recunoaşte femeilor provenind din înaltaaristocraţie dreptul de a li se transmite prin succesiune titlul de lord şi a deveni, astfel, membre ale 6amerei(orzilor.@

6 arles 6adou0, "p# cit ., p. A .1"ierre "actet, Institutions politiLues. Droit constitutionnel, 1asson, "aris, 39A>,

p.=B=.0 n legătură cu verificarea constituţionalităţii regulamentelor parlamentare de către 6urţi 8tribunale5constituţionale, a se vedea Deciziile nr. =BH399= şi =<H399= ale 6urţii 6onstituţionale 8F1onitorul &ficialG nr. 3>din 3 mai 399=54Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice. #ratat, vol. , !uropa /ova, 399<, p.=3 -=3<4 Ioan 1uraru,1i ai 6onstantinescu , /tudii constituţionale, *ctami, 'ucureşti, 399B, p.3>A-3=;4 Ioan 1uraru, $reptconstituţional şi instituţii politice, vol. 3, *ctami, 'ucureşti, 399B, p.A94 Ion Deleanu, 4ustiţia constituţională,(umina (e0, 'ucureşti, 399B, p. =;.



încredinţat iniţiativa legilor monar ului, cele două 6amere legislative put nd propune doar proiectede lege în interesul obştesc alstatului.

n sistemul constituţional francez actual, iniţiativa legilor aparţine )uvernului şi "arlamentului.nsistemul constituţional italian, iniţiativa aparţine )uvernului, fiecărui membru al 6amerelor, caşiorganelor care au fost învestite cu aceasta de către o lege constituţională. De asemenea, poporularedreptul de iniţiativă a legilor prin intermediul propunerii făcute de către cel puţin B;;.;;; alegători aunuite0t redactat pe articole 8art. 3 din 6onstituţia epubliciiItaliene5.

Dreptul )uvernului 8al puterii e0ecutive5 de a iniţia proiectele de lege are rădăcini istorice şiesteo rămăşiţă contemporană a regimului confuziei de puteri, caracteristic monar iei absolutiste. n prezent,implicarea e0ecutivului în procesul legislativ prin iniţierea proiectelor de lege are o justificare politică.)uvernul este responsabil pentru conducerea generală a administraţiei şi asigură realizarea politiciiinterne şi e0terne a statului 8art. 3;3 alin. 3 din 6onstituţiaom niei5.

n virtutea acestei responsabilităţi, )uvernul trebuie să deţină prerogativa de a propune"arlamentului proiecte de legi şi, totodată, de a face amendamente la propunerile legislative prezentatede parlamentari.

n plus, )uvernul poate deţine o putere de reglementare proprie 8potrivit 6onstituţiei5saudelegată de "arlament, în virtutea căreia are dreptul să emită în anumite condiţii norme cu putere delege.

n ceea ce priveşte participarea membrilor )uvernului la dezbaterile forului legislativ, practicagenerală parlamentară relevă că miniştrii pot participa la şedinţele 6amerelor. Desigur, comisiile pototărî ca anumite lucrări ale acestora să se desfăşoare fără prezenţa membrilor)uvernului.

?ustificarea dreptului membrilor )uvernului de a participa la lucrările "arlamentului, inclusivlacele ale comisiilor parlamentare, este aceeaşi ca în cazul dreptului de iniţiativă legislativă. "otrivitnoii6onstituţii a om niei 8art. 33;4 alin. 5, participarea membrilor )uvernului la lucrările"arlamentuluieste obligatorie dacă li se solicită prezenţa. "otrivit egulamentului 2enatului, preşedintele acestuia poateinvita un reprezentant al )uvernului la şedinţa de stabilire a proiectului ordinii de zi. n ceea ce priveştestabilirea ordinii de zi a 6amerei Deputaţilor, egulamentul acestei 6amere prevede că laşedinţele biroului său permanent în care se dezbate proiectul ordinii de zi poate participa, la cerere, un membrual)uvernului. n sistemul nostru constituţional, miniştrii au acces, de asemenea, la lucrărilecomisiilor6amerei Deputaţilor şi 2enatului care pot, însă, decide ca anumite lucrări ale lor să se desfăşoarefără prezenţa reprezentanţilor )uvernului. n concordanţă cu regulamentele celor două 6amere,dezbaterea proiectelor de lege este precedată de prezentarea de către iniţiatorul acestora a motivelor care au condusla promovarea proiectului. (a discutarea acestuia va putea lua cuv ntul în cele două 6amereşireprezentantul )uvernului. De altfel, în componenţa )uvernului om niei se află un ministru pentrurelaţia cu "arlamentul, instituţie preluată din dreptul constituţionalfrancez.

& altă formă de intervenţie directă a puterii e0ecutive asupra celei legislative constă înmesajeleadresate periodic, de şeful statului, "arlamentului privind probleme de interesgeneral.

*ceastă procedură a fost inclusă pentru prima dată în 6onstituţia 2tatelor $nite ale *mericii,darare la bază cutuma constituţională britanică referitoare la mesajul #ronului. "otrivit paragrafului >al*rticolului II din 6onstituţia 2$*, Fdin c nd în c nd, "reşedintele va informa 6ongresul asuprastării$niunii şi îi va recomanda să ia în considerare măsurile pe care el le apreciază a fi necesare şioportuneG.

*ceste măsuri reprezintă, practic, programul legislativ al *dministraţiei, 6ongresul fiind datorsăia în dezbatere cererile formulate cu acest prilej de către preşedinte. "otrivit art. 3A din6onstituţia7ranţei, "reşedintele epublicii comunică cu cele două 6amere ale "arlamentului prin mesaje cititeşicare nu dau naştere la nici odezbatere/ .

n sistemul politic prezidenţial, preşedintele, fiind ales prin vot universal şi direct, este egal, din punctde vedere reprezentativ, cu "arlamentul şi totuşi se adresează naţiunii prin intermediul acestuia.!ste,acesta, încă un argument care demonstrează supremaţia principiului suveranităţii poporului şirolul %arlamentului de depo*itar a acesteia. !ste vorba de mesaje foarte importante. "reşedintele2.$.*.se poate adresa naţiunii sau unor categorii sociale direct, prin mijloace de presă 8alocuţiunitelevizate,conferinţe de presă, articole, declaraţii publice ş.a.5, dar, în acest dialog, problemele dezbătute, caşimăsurile preconizate pentru soluţionarea acestora nu au importanţa celor care figurează în1esajulanual al preşedintelui.

n 6onstituţia 2tatelor $nite nu se preconizează concret procedura folosită pentruadresareamesajului. *stfel, preşedintele poate adresa un mesaj scris sau mesajul poate fi prezentat c iarde preşedinte. De pildă, p nă în anul 39<9, mesajele preşedintelui american nu erau prezentate de elînsuşi.n practica constituţională franceză sunt folosite ambele modalităţi de prezentare amesajului.

/ ?ean 1assot, .a %r sidence de la < publi'ue en Grance, /otes et !tudes Documentaires, nr. =>=>-=>= din 3decembrie 39 <, p.33>-33B.



n practica constituţională rom nească interbelică, regele desc idea sesiuneaeprezentanţei /aţionale printr-un mesaj la care fiecare adunare întocmea un răspuns 8art. 9; din 6onstituţia din39 >5.

n dreptul constituţional rom n, procedura prezentării de către preşedintele republicii înfaţa"arlamentului a unor mesaje 8Fdări de seamăG5 asupra e0ercitării atribuţiilor sale şi asupradezvoltăriistatului a fost introdusă prin (egea nr. 3H39 = pentru instituirea funcţiei prezidenţiale. De menţionatestefaptul că preşedintele ales în anul 39 = nu a prezentat nici o dare de seamă în faţa 1arii*dunări /aţionale, socotind că e0punerile făcute cu diferite prilejuri omagiale, în faţa "arlamentului sau aunorforuri naţionale, suplineau îndatorirea saconstituţională.

n noua 6onstituţie a om niei se prevede că preşedintele adresează "arlamentului mesajecu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Dispoziţia reduce conţinutul mesajelor la principalele probleme politice, deşi, de pildă, problemele economice sau cele de protecţie socială sunt cel puţin lafelde importante ca şi cele politice.

!ste adevărat că, în ultimă instanţă, problemele economice sau sociale au implicaţii politice,dar această relaţie între economic şi politic nu este un argument puternic pentru depăşireaîngustăriiconţinutului mesajelor prezidenţiale. n afară de aceasta, 6onstituţia nu stabileşte o periodicitateamesajelor preşedintelui adresate"arlamentului.

D. P5e547a !:e1e 0" e5!! e ec" !:e 05!:!#, 3!#a1!;a5ea 054ce9"1"!1e7!91a-!:!vident, un asemenea gen de FparticipareG a puterii e0ecutive la procesul de adoptare alegilor,

corelat şi cu dreptul acesteia de iniţiere a proiectelor de lege, este, aparent, de natură să pună un semndeîntrebare asupra supremaţiei "arlamentului. n asemenea condiţii, suveranitatea "arlamentului nu arfi

compromisăZ "arlamentarii nu s-ar transforma din reprezentanţi ai naţiunii în funcţionari aie0ecutivuluiZăspunsul la aceste întrebări nu poate fi dec tnegativ.n realitate, intervenţia puterii e0ecutive este pur formală şi nu impietează asupra e0ercităriide

către parlamentari a mandatului lor în condiţii de deplină libertate şi la adăpost de o eventuală presiuneguvernamentală.

n practica constituţională s-au conturat două căi de intervenţie a !0ecutivului în aceastămaterieasupralegislativului:

a5 sancţionarea şi promulgarealegilor 4 b5dreptul deveto . %rocedura sancţionării şi promulgării legilorizvorăşte din doctrina separaţiei puterilor şi esteun

ultim efort al puterii e0ecutive pentru a preveni un eventual abuz al puterii legislative care s-ar lăsatentatăca, vot nd o lege, să-şi impună punctul de vedere în mod discreţionar nu numai unei puteri sau alteia,ci poporului, care este, în ultimă instanţă, destinatarullegii.

*şadar, şeful statului, dispun nd de puterea de a promulga legea adoptată de "arlament, osupuneunei ultime verificări în ceea ce priveşte conţinutul acesteia şi, c iar, constituţionalitatea ei."romulgareaec ivalează cu o autentificare a legii. "rin actul promulgării, legea devine e0ecutorie, capătăforţă juridică// . După promulgare, legea este publicată într-o colecţie oficială care cuprinde înordinecronologică toate legile adoptate de"arlament.

"entru motive lesne de înţeles, în 6onstituţie este prevăzut un termen rezonabil în careşefulstatului promulgă legea. "otrivit prevederilor noastre constituţionale, termenul respectiv este de ;dezile. "reşedintele om niei poate trimite înapoi legea "arlamentului - doar o dată -, pentru a fie0aminată.#rebuie reţinut faptul că preşedintele nu poate face presiuni asupra "arlamentului, încerc nd să propunăoanumită redactare a vreunui articol sau să modifice substanţa legii. (egea poate fi menţinută în formaîncare a fost votată iniţial. 1ai mult, pentru o nouă adoptare, nu este cerută o altă majoritate de voturifaţăde faza iniţială. De asemenea, "reşedintele om niei poate sesiza 6urtea 6onstituţionalăasupraconstituţionalităţii legii. n aceste două cazuri, promulgarea legii este obligatorie în termen de 3; ziledela primirea legii readoptate de către "arlament sau de la primirea deciziei 6urţii 6onstituţionale princarese confirmă constituţionalitatea legii. După cum se poate observa, prerogativele "reşedintelui om nieiînacest caz sunt pur formale, el neput nd bloca procesul legislativ, care răm ne FfiefulG "arlamentului.2untînsă, în unele ţări, şi situaţii c nd şeful statului deţine un autentic drept de veto, opun ndu-se astfellegiiadoptate de "arlament şi refuz nd să osemneze/9 .

b5 Din punct de vedere juridic , refu*ul şefului statului de a promulga legea este o e3presieadreptului său de veto. *cest drept este conferit şefului statului at t în republicile prezidenţiale, c t şiîn

//6 arles 6adou0, "p# cit ., p. A9/9 *rt. 3 paragraful clauza din 6onstituţia 2$* prevede că Fdacă un proiect de lege oarecare va fi restituit de

către "reşedinte în limitele a 3; zile 8fără duminici5 după ce i-a fost înaintat, proiectul va fi promulgat ca lege ca şicum ar fi fost semnat de el, în afară de cazul c nd 6ongresul împiedică restituirea prin suspendarea sesiunii, şiastfelnu va deveni legeG.



republicile parlamentare. Dreptul de veto poate fi e0ercitat şi de monar . 6um însă înepocacontemporană monar iile au îmbrăcat o formă constituţională sau parlamentară, dreptul de vetoalmonar ului s-a atrofiat. *stfel, potrivit art. < din 6onstituţia 2paniei, regele sancţionează şi promulgălegile adoptate de 6ortesurile )enerale 8"arlamentul5. 6onstituţia nu prevede, însă, dreptul monar uluidea refuza sancţionarea unei legi. De asemenea, monar ul 1arii 'ritanii nu a mai e0ercitat dreptul devetode la începutul secolului al EII-lea, iar regele 7ranţei, căruia i s-a recunoscut un drept de vetosuspensiv prin 6onstituţia din 3 93, a plătit cu capul acest drept de a se împotrivi voinţei *dunării /aţionale.

n prima 6onstituţie a 7ranţei 83 935, sancţionarea unei legi era în realitate un vetosuspensiv,

dur nd ma0imum = ani 8două legislaturi, mandatul fiind de ani5.n cazul în care şeful statului refuză să sancţioneze decretele legislative, acestea nu mai puteausă-i fie prezentate în timpul aceleiaşi legislaturi, urm nd a fi reluate după următoarele douălegislaturi/ .

"otrivit 6onstituţiei 2.$.*., dacă preşedintele nu semnează legea în termen de 3; zile de ladatala care i-a fost trimisă de 6ongres spre promulgare, aceasta intră automat în vigoare. "reşedintele2tatelor$nite ale *mericii poate opune însă vetoul său oricărei legi. 6ongresul nu poate depăşi acest vetodec tdacă adoptă din nou legea respinsă de preşedinte cu o majoritate de H> din numărulcongresmenilor /; .

)uvernatorii statelor membre ale $niunii beneficiază de un aşa-numit Fitem vetoG/<. "otrivitacestor proceduri, guvernatorul unui stat îşi e0primă dezacordul faţă de o anumită parte ate0tuluilegislativ adoptat de 6ongresul local. *ltfel spus, el opune veto la un articol sau capitol dintr-olegelocală, restul articolelor urm nd să seaplice.

& variantă a procedurii constituţionale americane de veto este aşa-numitul poIet veto/? . "otrivitacestei proceduri, în ultimele 3; zile ale sesiunii parlamentare, preşedintele poate refuza semnareaunei

legi dacă îi este trimisă în acest termen de 6ongres pentru a fi semnată după care îşi suspendă lucrările.ncazul în care preşedintele utilizează procedura de poIet veto, refuz nd să semneze legea respectivă,însesiunea următoare a 6ongresului procesul legislativ de adoptare a acesteia este reluat de laînceput.

E. Dele/*+e*le/isl*ti-ăntr-un singur caz este permis uneori, în condiţii stabilite în 6onstituţie, ca puterea e0ecutivă săse

implice efectiv în activitatea legislativă, prelu nd prerogativele de reglementare primară arelaţiilorsociale, care în mod normal sunt e0ercitate doar de puterea legislativă. n general, asemenea actesuntdenumite decrete-lege, ordonanţe, decrete legislativeş.a.

n viaţa fiecărui stat pot interveni situaţii c nd "arlamentul se află în imposibilitatea de aseîntruni pentru a legifera şi c iar situaţii social-politice ce impun adoptarea rapidă a uneireglementări juridice. n asemenea condiţii, procedura parlamentară fiind mai greoaie, se abilitează )uvernul săiamăsuri rapide - inclusiv de legiferare. &riginea acestei abilitări se găseşte în tradiţiaconstituţională

britanică, care acorda şefului statului - regele - atribuţia de a lua pe cale de regulament toatemăsurilenecesare pentru a garanta siguranţa politică şi apărarearegatului/@.Caracteristicile decretului-legesunt:a5are putere delege 4 b5 poate modifica sau abroga legile. 2unt cazuri c nd prin decret-lege se modifică sau c iarse

suspendă 6onstituţia 8Decretul-lege nr. >;B din B septembrie 39=; a suspendat 6onstituţia om nieidin39>A, iar Decretul-lege nr. din decembrie 39A9 a modificat implicit 6onstituţia ţării noastredin

39<B54c5 singura condiţie procedurală cerută este ca organismul emitent să fie competent să-ladopte 4d5 decretul-lege trebuie să fie supus ratificării %arlamentului la pro3ima sa sesiune. n istoria

constituţională a diferitelor ţări sunt situaţii c nd decretele-legi nu trebuiau să fie supuseratificăriicorpuluilegislativ/1 .

n om nia, practica emiterii decretelor-legi a fost folosită în diferite perioade istorice. Iniţial, afostinstituită de *le0andru Ioan 6uza după modelul francez. *stfel, în art. 3A, alin. al2tatutului

/1arcel "rSlot, ?ean 'oulouis, !nstitutions politi'ues et droit constitutionnel 4 Dalloz, "aris, 39A=, p.> A-> 9./; 7red . Carris, "aul (. Caim, :merica9s .egislative %rocess( Congress and the /tate, 2cott, 7oresman and

6o, )lenvieP, Illinois, 39A>, p.=;=-=; 4 6 ristop er C. "Ole, ic ard 1. "ious,The %resident, Congress andthe Constitution, 7ree "ress, /eP QorM, 39A= p. 39- ;./<

6 ristop er C. "Ole, ic ard 1. "ious, "p# cit#, p. ;- 3./? !dem, p. 3- ./@ "aul /egulescu, )eorge *le0ianu, Tratat de drept public, vol. 3, 6asa %coalelor, 'ucureşti, 39= , p.3B3. n

prezent, rolul reginei *ngliei în procesul legislativ este pur formal. 8*nt onO C. 'irc ,The British /@stem of 0ouvernment , *llen and $nPin, (ondon, 39A , p. =5.

/1 * se vedea pe larg problematica teoretică a decretelor-lege şi aspecte istorice ale acestei instituţii constituţionaleîn "aul /egulescu, )eorge *le0ianu,"p# cit ., p.3=A-3BB.



Dezvoltător al 6onvenţiei de "aris din 3ABA, se prevedea că FDecretele ce p nă la convocareanoii*dunări se vor da de Domn, după propunerea 6onsiliului de 1iniştri şi a 6onsiliului de 2tat, voravea putere de legeG. De asemenea, în art. III al F1odificaţiunilor îndeplinătoare 2tatutuluiG se arată căFîncazul c nd guvernul ar fi nevoit a lua măsuri de urgenţă care cer concursul *dunării !lective şial2enatului, în timpul c nd aceste adunări nu sunt desc ise, ministrul va fi dator a le supune laceadint i convocaţiune, motivele şi rezultatele acestormăsuriG.

*ceastă practică a mai fost folosită în om nia în timpul primului război mondial. 6onstituţiadin39 > a ratificat, prin art. 3>>, unele dintre decretele-lege adoptate în perioadaanterioară.

2ub imperiul 6onstituţiei din 39>A, regele avea dreptul ca Fîn timpul c nd adunărilelegiuitoareerau dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni să facă în orice privinţă decrete cu putere de lege, careurmaua fi supuse adunărilor spre ratificare la cea mai apropiată sesiune a acestoraG 8art.=<5.

"rin Decretul-(ege nr. >;B din B septembrie 39=;, cele două 6amere ale "arlamentului aufostdizolvate şi, prin urmare, de la această dată p nă la constituirea "arlamentului în urma alegerilorgeneraledin noiembrie 39=<, s-a legiferat prin decrete-lege. 6onstituţia din 39=A a prevăzut crearea unuiorganismales din r ndul parlamentarilor V "rezidiul 1arii *dunări /aţionale - căruia i s-a conferit atribuţia deaemite decrete cu putere de lege. 6onstituţia din 39B a preluat întocmai prevederea din 6onstituţiadin39=A. n anul 39<3, acest organism şi-a sc imbat denumirea în 6onsiliul de 2tat. Din punct de vederealnaturii sale juridice, "rezidiul 1arii *dunări /aţionale şi 6onsiliul de 2tat întruneau caracteristiciledeorgan suprem de stat cu activitate permanentă, subordonat 1arii *dunări /aţionale/0. *v nd aceastăcalitate, 6onsiliul de 2tat era învestit cu atribuţia de a emite, în anumite condiţii, decrete cu putere delegecare erau apoi supuse dezbaterii 1.*./. potrivit procedurii de adoptare a legii. *ceste decrete, din punctde vedere al conţinutului lor, întruneau caracteristicile decretului-lege, deşi nu purtau aceastădenumire."ractica propriu-zisă a decretelor-lege a fost reluată în decembrie 39A9 în condiţiile dizolvării1arii*dunări /aţionale şi a 6onsiliului de 2tat şi a fost folosită p nă la constituirea "arlamentului om nieiînurma alegerilor din ; mai399;.

n sistemul constituţional francez, actual, practica decretelor-lege, folosite între 3A B-39BA,este preluată sub denumirea de ordonanţe 8art. >A din 6onstituţie5. n 7ranţa, acest procedeu poate fifolositmai ales în materie bugetară. *stfel, dacă proiectul de buget introdus de )uvern nu este adoptatde"arlament în ; de zile, )uvernul are dreptul 8art. = din 6onstituţie5 să adopte el însuşi actulnormativrespectiv prinordonanţă.

*cest procedeu este cunoscut în doctrină sub denumirea de Fdelegarea de legislaţieG şieste practicat în mod general. Din punct de vedere conceptual, Fdelegarea de legislaţieG sau Fdelegarea puteriilegislativeG constă într-un transfer de prerogative de la "arlament către )uvern privind adoptarea unuiactnormativ.

#endinţa parlamentarilor de a delega puterea legislativă celei e0ecutive are caracter general,în pofida faptului că numeroşi autori i se opun9 . "rincipalul argument adus de adversarii teorieidelegării puterii legislative se întemeiază pe principiul potrivit căruiadelegata potestas non delegare possum. 6ualte cuvinte, dacă "arlamentul deţine şi e0ercită o putere delegată, el nu ar mai avea, la r ndul său,vocaţiade a delega sau înstrăina o putere ce nu îi aparţine. & asemenea lipsă de vocaţie a "arlamentului deaîncredinţa altei puteri e0erciţiul legiferării a fost intuită şi de ?o n (ocMe, care spunea că legislativulnu poate transfera puterea de a adopta legi, întruc t o deţine ca o putere delegată de popor şi nu o poatetransfera altuia. "oporul singur poate desemna forma 8organul5 care se va constitui în puterelegislativă.6 nd poporul a spus - continuă (ocMe V F/oi vom încredinţa puterea şi vom fi guvernaţi de legi făcutedeastfel de oameni 8adică parlamentari5 şi în astfel de formeG, nimeni altcineva nu poate spune că alţiivorface legile pentru el9/. "ractica constituţională a convins, însă, cea mai mare parte a doctrinarilorde

/0 "entru o analiză istorică a acestei instituţii, a se vedea #. Drăganu,Câteva consideraţii - prin prisma de*voltăriiconstituţionale a ţării noastre asupra locului şi rolului Consiliului de /tat al <epublicii %opulare <omâne în sistemul organelor statului, în 2.$.6. 8seria Drept5, 39< 4 /istor "risca, $rept constituţional , !ditura Didactică şi"edagogică, 'ucureşti, 39 , p.= A-=>34 #udor Drăganu, $rept constituţional , !ditura Didactică şi "edagogică39 , p.> <->A;4 #. Dumitrescu, atura juridică şi efectele decretelor cu putere de lege în raport cu prevederileconstituţionale, în F evista rom nă de dreptG, nr. 3;H39 ;, p.<=-<<4 1ircea (epădătescu,/istemulorganelor statului în <epublica /ocialistă <omânia, !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39<<4 I. 'enditer,Consiliul de /tat a <epublicii %opulare <omâne, în F?ustiţia /ouăG , nr. <H39<>4 /istor "risca, *lfred 6arsian , area :dunare

aţională şi %re*idiul arii :dunări aţionale , !ditura %tiinţifică, 'ucureşti,39B9.9 ic ard I. )oldsmitc , !ns# ># Chandha and the ondelegation $octrine) a /peculation, în F2Oracuse (aPeviePG, vol. >B, nr. , 39A=4 Davis 2c oenbrod , The $elegation $octrine) Could the Court 0ive it /ubstance, înF1ic igan (aP eviePG, vol. A>, nr. B, 39AB4 ?o nnO C. Tillian,"p# cit ., p.< -A;4 6. Cerman "ritc ett , The :merican Constitution, 1c)raP-Cill 'ooM 6o, /eP QorM, 39 , p.3B -3B=.9/ ?o n (ocMe,Concerning Civil 0overnment , 2econd !ssaO, în F)reat 'ooMs of t e Kestern KorldG, vol. >>, 5nciclopedia Britanica, 6 icago, 399>,





necesitatea ca "arlamentul să învestească puterea e0ecutivă cu atributul de a FlegiferaG în anumitecondiţiistabilite c iar de "arlament. *rgumentul otăr tor au fost comple0itatea şi Fte nicizareaG actuluideconducere socială, care ar impune adoptarea rapidă a unor măsuri legislative pentru rezolvareaunor problemeacute99.

"otrivit art. 33= din noua 6onstituţie a om niei, "arlamentul poate adopta o lege specială deabilitare a )uvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(egea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data p nă la care se pot emite ordonanţe.n cazuri e0cepţionale, )uvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă care intră în vigoare numai după

depunerea lor spre aprobare la"arlament.6onstituţia 2paniei din 39 A prevede, de asemenea, în art. A> că "arlamentul86ortesurile

)enerale5 poate delega )uvernul, printr-o lege-cadru, să edicteze reguli av nd putere de lege8decretelegislative5. n legea-cadru se stabilesc precis domeniul de reglementare şi durata delegării.)uvernul poate adopta şi decrete-lege în caz de Fnecesitate e0traordinară şi urgentăG. "arlamentul portug ez8*dunarea epublicii5 este competent, potrivit art. 3<= lit. e din 6onstituţie, să confere)uvernuluiautorizaţia de a legifera. 7iind astfel învestit cu o adevărată competenţă legislativă. )uvernul portug ez poate emite decrete-legi în domeniile care nu sunt rezervate *dunării epublicii, precum şi îndomeniilerespective, potrivit legii deabilitare.

6onsecvent opiniei în favoarea delegării, articolul >A din 6onstituţia 7ranţei abilitează)uvernulca, pentru înfăptuirea programului său, să ceară "arlamentului autorizaţia de a lua otăr ri, într-untermenlimitat, măsuri care în mod normal sunt de domeniul legii. Dispoziţii av nd un conţinut asemănătorsuntstipulate şi în alte constituţii. *stfel, potrivit articolului == din 6onstituţia )reciei, încircumstanţee0cepţionale, de necesitate, de e0tremă urgenţă şi neprevăzută, "reşedintele epublicii poate,la propunerea 6onsiliului de 1iniştri, să edicteze acte cu valoare legislativă. *ceste acte suntsupuse, potrivit dispoziţiilor art. , paragraful 3 din 6onstituţie, ratificării 6amerei Deputaţilor într-un termende3= zile de la edictarea lor sau de la convocarea în sesiune a foruluilegislativ.

!. Di0ol-*+e*P*+l*)entuluin practica constituţională a statelor, problema conflictului între "arlament şi putereae0ecutivă,

reprezentată în acest caz de şeful statului 8monar sau preşedinte5, a devenit notorie, fiind înultimăinstanţă soluţionată în 6onstituţia fiecărui stat. 6onflictul între "arlament şi preşedinte este de faptunconflict între prerogativele constituţionale ale celor două instituţii guvernante şi se manifestă at t pe planintern, c t şi în relaţiile internaţionale9 . ntotdeauna, conflictul se soluţionează prin mijloacelegale8constituţionale5.

7orma cea mai gravă pe care o poate lua un astfel de conflict constă în refuzul "arlamentului deaacorda votul de încredere )uvernului. ntr-o asemenea situaţie, soluţionarea crizei impunedizolvarea"arlamentului de către şeful statului. #rebuie precizat că o asemenea măsură este posibilă numaiînregimurile parlamentare. n statele în care "arlamentul are o organizare bicamerală, dizolvarea poatefidispusă, fie în privinţa ambelor 6amere, fie în privinţa unei singure 6amere. De obicei, 6ameravizatăeste 6amerainferioară.

n conformitate cu art. A9 din 6onstituţia om niei, preşedintele ţării poate sădizolve"arlamentul după consultarea preşedinţilor celor două 6amere şi a liderilor grupurilor parlamentare,dacăforul legislativ nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de <; de zile dela prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări deînvestitură.

. 7oda"it$ i de ac iune a Par"a%entu"ui asu#rae ecutivu"ui

*. Intervenţia "arlamentului în formarea e0ecutivului şi în desemnarea unor înalţi demnitari ai puteriie0ecutiveolul "arlamentului în formarea e0ecutivului este foarte comple0 şi diferă în funcţie desistemul

politic - prezidenţial sau parlamentar -, precum şi în funcţie de realităţile social-politice şitradiţiileconstituţionale din fiecareţară.

n primul r nd, trebuie menţionată prerogativa "arlamentului, în republicile parlamentare, deaalege şi revoca pe preşedinte 8art. => pct. 3; din 6onstituţia om niei din 39<B4 art. 9H* alin. 3 şi art.>3alin. 3 lit. f din 6onstituţia $ngariei4 art. A> din 6onstituţia Italiei4 art. B= din 6onstituţia.7.).5.

99 6 ristop er C. "Ole, ic ard 1. "ious, "p# cit ., p.3 =-3 B.

9 1ic ael ?. )lennon, Constitutional $iplomac@, "rinceton $niversitO "ress, /eP ?erseO, 399;, p.>B-><.



n afară de alegerea şi revocarea şefului statului, în unele sisteme constituţionale,"arlamentulalege şi revocă guvernul sau alege pe primul-ministru. "otrivit art. < din 6onstituţia .7.).,în)ermania, cancelarul federal este ales fără dezbateri de către 'undestag 86amera inferioară5la propunerea "reşedintelui epublicii7ederale.

& formă de FparticipareG directă a "arlamentului la constituirea e0ecutivului, de fapt,aguvernului constă în desemnarea membrilor acestuia, inclusiv a primului ministru, de către şefulstatului,din r ndul parlamentarilor. !0emplul clasic încă în vigoare este cel al 1arii 'ritanii. 2enatul2tatelor$nite avizează numirile în înalte funcţii de demnitar, făcute de preşedinte.

'. Inte+-enţi* P*+l*)entului n *cti-it*te*e,ecuti-ului*ceastă modalitate de intervenţie parlamentară în activitatea e0ecutivă este posibilă în maimultesituaţii:a 7 răspunsul dat de %arlament unor probleme la solicitarea guvernului sau a şefului statului8e0.

răspunsul adresat în parlament la mesajele adresate de şefulstatului5. b5 constituirea unor comisii de anchetă asupra activităţii unor departamente alee3ecutivului .

*stfel, a devenit deja o tradiţie pentru fiecare "arlament să-şi constituie din s nul săucomisii parlamentare de anc etă. !0emplul clasic îl constituie sistemul constituţional al 2tatelor $niteale*mericii.

6omisiile de anc etă ale 6amerei eprezentanţilor şi ale 2enatului sunt foarte temute,deoarece, prin prerogativele ce le-au fost încredinţate, ele au dreptul să anc eteze orice probleme consideratedemembrii acestora ca importante pentru comisie, de la probleme privind, de pildă, securitateanaţională,

livrări de arme, trafic de droguri, p nă la trafic de influenţă sau alte delicte comise de înalţifuncţionari.aportul întocmit de comisie poate fi public sau secret9; .c5întrebări şi interpelări adresate membrilor guvernului. "otrivit regulamentelor de organizareşi

funcţionare ale fiecărei 6amere, parlamentarii se bucură de dreptul de a adresa întrebări sau dea-iinterpela pe membrii guvernului, inclusiv pe primul-ministru. *ceastă practică este generală, fiinddiferitedoar elementele te nice de adresare a întrebărilor sau a interpelărilor, precum şi modalităţile derăspuns.6el interpelat poate refuza în anumite situaţii şi condiţii să răspundă la o anumită întrebare, justific ndrefuzul său prin considerente de apărare a unor secrete de stat sau a securităţiinaţionale.

d5 dreptul la informare. n sistemul nostru constituţional, de pildă, parlamentarii au dreptulsăsolicite, în cadrul dreptului de control parlamentar, prin preşedinţii 6amerelor sau ai comisiilordate,informaţii, documente de la )uvern şi de la celelalte organe ale administraţiei publice.

2istemul constituţional francez cunoaşte următoarele modalităţi de adresare a întrebărilorşiinterpelărilor:

a5 întrebări orale cu sau fără dezbatere 8întrebarea este adresată de către un parlamentar unuimembrual )uvernului care răspunde în următoarea şedinţă a 6amerei4 dacă se solicită dezbaterea pemargineaîntrebării se acordă un timp limitat, at t pentru prezentarea întrebării, c t şi în legătură cuaceasta,eventual pentru susţinerea ei de către parlamentari5. n acelaşi sistem constituţional, o întrebareoralăurmată de dezbateri se numeşte interpelare. De cele mai multe ori, interpelarea dă naştere ladiscuţiicontradictorii, confruntări de opinii ideologice, interese politice şi de partid ş.a. şi se poate sf rşic iar prin demisia)uvernului.

b5 întrebări scrise. !le nu rezultă din 6onstituţie, ci dintr-o cutumă dat nd de laînceputulsecolului , care a fost receptată în regulamentele 6amerelor. ntrebările scrise privind politicageneralăa )uvernului sunt adresate primului-ministru.

n sistemul constituţional rom nesc actual, )uvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţisărăspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori. De asemenea,oricare

6ameră legislativă poate adopta o moţiune prin care îşi e0primă poziţia cu privire la problema ce afăcutobiectulinterpelării.

C. Inte+-enţi* P*+l*)entului *sup+* uno+ *uto+ităţie,ecuti-e!ste forma cea mai amplă prin care forul legislativ îşi manifestă poziţia sa de reprezentantal

naţiunii faţă de puterea e0ecutivă. !ste un procedeu răsp ndit, dar formele sale diferă de la unsistemconstituţional la altul. 6a modalitate, este cunoscută punerea sub acuzare a şefului statului, precum şiaminiştrilor. 1iniştrii şi ceilalţi înalţi demnitari pot fi deferiţi justiţiei pentru comiterea unor fapte penale,dar procedura este diferită faţă de cea folosită faţă de cetăţenii care ar comite aceleaşi fapte: luare demită,evaziune fiscală, omucidere, spionaj, înaltă trădareetc.

9; 2teven 2. 2mit , 6ristop er ?. Deering,Commitees in Congress, 6ongressional UuatlerlO Inc., Kas ington D.6.,399;, p. >.



De obicei, prin 6onstituţie sunt fi0ate procedura, organismul sau organismele la care se faceapel.*stfel, potrivit articolului <3 din 6onstituţia epublicii 7ederale )ermania, oricare 6amerăa"arlamentului poate pune sub acuzare pe preşedintele republicii în faţa #ribunalului constituţionalfederal pentru violarea voluntară a legii fundamentale sau a unei legi federale. 6ererea de punere subacuzaretrebuie prezentată de cel puţin 3H= din membrii 'undestagului 86amera inferioară5 sau ai'undesratului86amera superioară5. Decizia de punere sub acuzare trebuie aprobată cu o majoritate de H> dinmembrii6amerei respective. *cuzaţia este susţinută de un reprezentant al *dunării care a votat punereasubacuzare. "otrivit aceluiaşi articol, dacă #ribunalul constituţional federal constată că preşedintelerepublicii

s-a făcut vinovat de o violare voluntară a legii fundamentale sau a unei alte legi federale, îl poatedeclaraeliberat dinfuncţie.n sistemul constituţional francez 8art. <A din 6onstituţie5, preşedintele republicii nueste

responsabil de actele săv rşite în e0erciţiul funcţiei sale dec t în caz de înaltă trădare. !l nu poate fi pussub acuzare dec t de cele două 6amere, care au otăr t printr-un vot identic în scrutin public şi cuomajoritate absolută a membrilor care le compun. "reşedintele este judecat de nalta 6urte de ?ustiţie.nceea ce priveşte membrii guvernului, aceştia răspund penal pentru actele săv rşite în e0erciţiulfuncţiilorlor, calificate drept crime sau delicte în momentul c nd au fostcomise.

n 2tatele $nite ale *mericii este cunoscută procedura deimpeachment . *ceastă procedurăconstă în punerea sub acuzare a înalţilor demnitari ai statului, inclusiv a preşedintelui. "roceduracuprindedouă faze: 6amera eprezentanţilor este învestită cu dreptul de a pune sub acuzare prin votulmajorităţiisimple a membrilor acesteia, judecata propriu-zisă urm nd a fi făcută de 2enat. n cazul c nd este judecat preşedintele, lucrările 2enatului vor fi prezidate de preşedintele 6urţii 2upreme. "rocedura de judecată

seamănă foarte mult cu cea folosită în faţa unei instanţe. "entru acuzare se cere votul a H> dinnumărulsenatorilor prezenţi9<."otrivit articolului 3;A din 6onstituţia om niei, urmărirea penală a membrilor guvernuluiestecerută de cele două 6amere ale "arlamentului, precum şi de "reşedinteleom niei.

n om nia, potrivit 6onstituţiei din 39<B, preşedintele ţării a fost răspunzător faţă de1area*dunare /aţională. *ceasta fiind singura dispoziţie constituţională referitoare larăspunderea preşedintelui, se poate trage concluzia că legiuitorul, instituind în 39 = funcţia de preşedinte alrepublicii,nu a avut în vedere o răspundere penală sau materială a acestuia, ci doar o formă de răspundere politică."otrivit noii 6onstituţii a ţării 8art. A= alin. >5, 6amera Deputaţilor şi 2enatul, în şedinţă comună, pototărî punerea sub acuzare a "reşedintelui om niei pentru înaltă trădare, cu votul a cel puţin douătreimidin numărul deputaţilor şi senatorilor. n acest caz, competenţa de judecată aparţine 6urţii 2upremede?ustiţie în condiţiile legii. "reşedintele este demis la data răm nerii definitive a otăr rii decondamnare.

*rt. 9B din 6onstituţie a instituit şi o procedură de suspendare a "reşedintelui om niei.#eoretic,este posibil ca preşedintele suspendat să nu fie demis în urma referendumului. "roblema este că,dacăîntr-o asemenea ipoteză, s-ar face aplicaţia art. 9< alin. 3 din 6onstituţie potrivit căruia, în cazul încare preşedintele este în imposibilitate definitivă a e0ercitării atribuţiilor, intervine vacanţa prezidenţială.ntr-o atare situaţie, în termeni de trei luni de la constatarea vacanţei, guvernul ar urma să organizezealegeri prezidenţiale. n literatura de specialitate s-a emis opinia că, în cazul în care electoratul arefuzatdemiterea preşedintelui, interimatul funcţiei acestuia, instituit în virtutea art. 9 alin. 3 din6onstituţiaom niei, încetează, iar preşedintele suspendat îşi reia e0erciţiul mandatuluisău9?.

0uvernul răspunde politic în faţa %arlamentului, aceasta fiind o altă formă de intervenţiea puterii legislative în activitatea e0ecutivă. n sistemele prezidenţiale, )uvernul nu este responsabil faţăde"arlament 8în 2.$.*., de pildă54 deci, forma de intervenţie menţionată este o modalitate utilizatăînsistemele parlamentare, precum şi în statele al căror sistem politic este construit pe o sinteză a celordouăsisteme.

n om nia - în care sistemul politic este semiprezidenţial, )uvernul răspunde politic numaiînfaţa "arlamentului pentru întreaga sa activitate. 7iecare membru al )uvernului răspunde politic solidarcuceilalţi membri pentru activitatea )uvernului şi pentru acteleacestuia.

*rticolul ; din 6onstituţia 7ranţei prevede că )uvernul răspunde în faţa "arlamentului.*ceastănormă cu valoare de principiu este corelată cu dispoziţiile cuprinse în articolele =9 şi B; dinlegeafundamentală care stabilesc condiţiile şi procedura răspunderii. esponsabilitatea )uvernuluiesteangajată de premier în faţa *dunării /aţionale cu prilejul prezentării unei declaraţii de politicăgeneralăsau a programului său. *dunarea /aţională pune în cauză responsabilitatea )uvernului prin votareauneimoţiuni decenzură.

9< ?o nnO C. Tillian 8coord.5,"p# cit#, p.<; -<;A4 6. Cerman "ric ett,"p# cit ., p.3BB-3BA.

9? Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. , Iaşi, 399 , p. 3 .



;. Cate!orii ti#o"o!ice de structuri de!uvernare

n ciuda e0istenţei unei mari diversităţi de sisteme constituţionale, literatura de specialitateareuşit să distingă patru mari categorii de structuri de guvernare, criteriul de diferenţiere fiind principiulseparaţiei celor trei puteri:

a5regimul confu*iei puterilor 4 b5regimul separaţieirigide 4

c5regimul separaţiei suple sau al colaborării puterilor 4d5regimul semipre*idenţial 9@.

A. Re/i)ul con1u0iei pute+ilo+ *cest regim constă în deţinerea şi e0ercitarea de către acelaşi organ a prerogativelor

constituţionale de natură legislativă şi e0ecutivă. 1odalităţile concrete de deţinere sau de concentrarea puterii şi de e0ercitare a acesteia diferă de la un stat la altul. #eoretic, este posibil ca "arlamentulsăconcentreze pe l ngă prerogativele sale legislative şi de control şi atribuţii ale puterii e0ecutive. nacestcaz, este necesar ca "arlamentului să i se confere în mod permanent sau el să fie învestit pentru oanumită perioadă cu atribuţii de natură e0ecutivă av nd o importanţă deosebită. !ste vorba, în principal,deîndrituirea "arlamentului de a adopta măsuri pentru e0ecutarea propriilor legi sau, de pildă, de aconstataşi sancţiona anumite contravenţiietc.

"otrivit 6onstituţiei om niei, preşedintele ţării 8organism aparţin nd puterii e0ecutive5este

îndrituit să instituie prin decret starea de asediu sau starea de urgenţă, urm nd ca măsura adoptată săfieîncuviinţată de către "arlament 8art. 9>5, care este, de altfel, competent, în virtutea art. alin. > lit. e,săreglementeze prin lege organică regimul stării de asediu şi al celei de urgenţă. De asemenea, potrivitart.33= din 6onstituţia om niei, "arlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a )uvernului pentruaemite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. "otrivit aceluiaşi articol, încazurie0cepţionale, )uvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă care intră în vigoare după depunerea lorspreaprobare la"arlament.

n baza art. 3< din 6onstituţia 7ranţei, preşedintele este învestit cu prerogative speciale8puterie0cepţionale5 const nd în luarea oricăror Fmăsuri cerute de circumstanţeG pentru apărareainstituţiilorrepublicii, independenţei naţiunii, integrităţii teritoriului, asigurarea autorităţii de statconstituţionale.

Deşi nu au tangenţă cu regimul confuziei puterilor, aspectele relevate ilustrează posibilitateae0ecutivului de a-şi spori puterea.

'. egimul separaţiei rigide a puterilor 8regimul prezidenţial52eparaţia absolută sau rigidă a celor trei puteri caracterizează, îndeosebi, sistemele prezidenţiale.

6onstituţia este cea care stabileşte departajarea netă a puterilor. "entru o analiză teoretică a sistemului,arerelevanţă îndeosebi departajarea puterii legislative de cea e0ecutivă. n sistemele politice prezidenţiale,modalităţile de interacţiune a celor două structuri guvernante sunt mai puţin numeroase şi mai puţincomple0e dec t în regimurile politice parlamentare. Desigur, e0istă o anumită colaborare între e0ecutivşi"arlament, dar aceasta este limitată şi de cele mai multe ori c ştigul de cauză revinee0ecutivului.

n epoca contemporană, în afara 2tatelor $nite ale *mericii, care au fundamentat îndoctrinaconstituţională şi instituţionalizat pentru prima oară sistemul prezidenţial, au adoptat acest regimstatele*mericii (atine, precum şi unele stateafricane.

n general,regimurile pre*idenţialese caracterizează prin următoareletrăsături:a5 puterea e3ecutivă este încredinţată prin Constituţie preşedintelui, învestit, totodată, culargiresponsabilităţi în conducerea generală astatului4

b5 preşedintele este ales prin vot universal, egal, direct şi secret pentru un mandat a căruiduratăvariază de la un sistem constituţional la altul 8= ani în 2tatele $nite ale *mericii, ani în 7ranţa şi#urcia,= ani în om nia etc.54 procedura alegerii preşedintelui este, din punct de vedere alreprezentativităţii,similară cu cea prevăzută pentru alegerea "arlamentului. n acest fel, preşedintele deţine o poziţieegalăcu cea a "arlamentului în ceea ce priveşte reprezentareanaţiunii4

9@"rofesorul 6 arles 6adou0 distinge trei tipuri de structură guvernamentală: regimul confuziei puterilor4 regimulseparaţiei stricte a puterilor, regimul colaborării puterilor,"p# cit#, p. 9<->;=.



c5 preşedintele nu poate di*olva %arlamentul, iar acesta nu poate revoca sau demite pe preşedinte. Imposibilitatea revocării mandatului preşedintelui nu înlătură posibilitatea punerii subacuzarea şefului statului pentru anumite fapte şi potrivit unei anumite proceduri4

d5miniştrii nu răspund politic pentru activitatea guvernamentală pe care o desfăşoară în faţa %arlamentului .

*ceste trăsături caracterizează, în special, modelul prezidenţial american. $nele dintre ele nuseregăsesc întocmai în alte sisteme considerate prezidenţiale sau semiprezidenţiale. De pildă, însistemulsemiprezidenţial rom nesc, guvernul răspunde politic în faţa "arlamentului pentru întreaga saactivitate.

n practică, sistemul prezidenţial a fost aplicat şi în variante ce i-au denaturat conţinutul. nstatele*mericii de 2ud, de pildă, este evidentă o preponderenţă constituţională a preşedintelui, dar de celemaimulte ori ec ilibrul de forţe s-a înclinat în favoarea şefilor marilor comandamente militare. De aici,şitradiţia puciurilor militare în spaţiul politico-geografic al *mericii de2ud.

n unele state africane care au grefat modelul prezidenţial american pe tradiţiileorganizării politice tribale - incomplet atenuate de stăp nirea colonială -, "arlamentul are un rolinsignifiant4 preşedintele e0ercită puterea autoritar, c iar dictatorial şi discreţionar, la fel ca şefii de trib din perioadaanterioarăcolonizării.

6. egimul separaţiei suple sau al colaborării puterilor 8regimul parlamentar5*cest regim este cunoscut şi sub denumirea de regim sau sistem parlamentar. ădăcinilesale

istorice se află în sistemul constituţional britanic. 6aracteristica esenţială a acestui regim politic constăîngradul înalt de ec ilibru şi interferenţă între "arlament şi componentele sale, pe de o parte8adunăriH6amere4 comisii parlamentare5, şi )uvern, pe de altă parte. 1odalităţile de interferenţăsuntvariate, cadrul constituţional al înfăptuirii acestora friz nd încălcarea autonomiei sauindependenţeiorganismelor guvernante angrenate în această joncţiune pe deplin legală: "arlament şi e0ecutiv8şefulstatului şiguvern5.

ntre cele două puteri e0istă o colaborare str nsă, în general, armonioasă 8în principiu,sunte0cluse conflictele între şeful statului şi "arlament5. #ipul de organizare a puterii e0ecutivecorespundemodelului e0ecutivului dualistHbicefal91. n ceea ce priveşte organizarea "arlamentului, nu are nicioimportanţă dacă acesta este bicameral saumonocameral.

n afara colaborării armonioase şi a ec ilibrului între puterea legislativă şi cea e0ecutivă,regimul parlamentar se caracteri*ea*ă prin :

a5alegerea preşedintelui republicii de către %arlament . *ceastă trăsătură este evidentă, desigur,doarîn formele de guvernăm ntrepublicane4

b5răspunderea politică a membrilor 0uvernului şi a acestuia în întregul său faţă de %arlament(c5 învestirea şefului statului 6monarh sau preşedinte de republică7 cu atribuţii limitate privind

conducerea efectivă. %eful statului nu-şi asumă o răspundere politică, put nd însă să fiesancţionat, potrivit unei proceduri speciale, doar pentru anumite fapte: înalta trădare, violarea 6onstituţiei şi alegilor4

d5 prerogativele constituţionale conferite e3ecutivului ca în anumite condiţii, prevă*ute e3pres şilimitat în legea fundamentală, să di*olve %arlamentul . Dizolvarea "arlamentului nu este, însă, osancţiuneaplicată acestuia, ci o cale de rezolvare a unui conflict. n general, actorii politici, şefulstatului,"arlamentul 8preşedinţii celor două 6amere, liderii grupurilor parlamentare5, şefii de partide -deţininstrumentele politice şi juridice pentru a preveni crizele şi tensiunile sociale, stările conflictualegeneratede inapetenţa sau c iar refuzul unei părţi de a colabora sau de a fi cooperantă în căutarea uneisoluţiiconstituţionale pentru rezolvarea unei anumite probleme. n ultimă instanţă, se poate recurge lanoialegeri generale pentru formarea unui nou parlament şi a unei noi ec ipeguvernamentale.

n practica socială sunt înt lnite diferite variante de regim parlamentar, mai mult sau mai puţindepărtate de modelul original. eferindu-se la această diversitate, profesorul 6 arles 6adou0 consideră pe bună dreptate că mecanismele constituţionale, tradiţiile naţionale şi jocul partidelor politicee0plicădiferenţele, adesea profunde, în funcţionarea parlamentarismului90.

"rin simplificare metodologică, pot fi identificate următoarele trei posibilităţi constituţionalededeformare a modelului clasic de regim parlamentar:

a5 preponderenţa câştigată de guvern, într-o evoluţie constituţională îndelungată faţăde parlament . 6aracteristica acestei FdeformăriG, sau resortul constituţional al funcţionării unuiasemenearegim, constă în prerogativa guvernului de a organiza alegeri parlamentare anticipate în caz dedivergenţă

91 * se vedea ". (alumiRre, *. Demic el, .es r gimes parlamentair2s europ ens, ".$.7., 39 A, p.>A-==.

90 6 arles 6adou0, "p# cit .



cu parlamentul sau al imposibilităţii de rezolvare a unei probleme de interes major. /oul parlament, caşinoul guvern care va fi format potrivit rezultatelor alegerilor anticipate, vor încerca să iasă din impasulcea blocat actorii politici precedenţi4

b5 preponderenţa parlamentului asuprae3ecutivului .n sistemul constituţional francez, parlamentul a avut un rol precumpănitor faţă de puterea

e0ecutivă în timpul celei de a III-a şi a IE-a epublici 8între 3A B-39BA5. *cest regim este cunoscut,aşacum am arătat deja, şi sub numele de Fregim de adunăriG. eacţia la acest model nu a înt rziat săapară,cel puţin în doctrină. *stfel s-a conturat teoria Fparlamentului raţionalizatG, care tinde să diminueze,să

raţionalizeze atribuţiile forului legislativ şi să rebalanseze raporturile între parlament şie0ecutiv4c5 întărirea prerogativelor şefului statului. *ceastă deformare a modelului parlamentarteoretic,este generată de intenţia şefului statului de a depăşi condiţia sa de organism constituţional lipsit de putereefectivă şi practic iresponsabil din punct de vedere politic. "rin urmare, se atribuie acestuiainstrumente politico-juridice graţie cărora şeful statului îşi poate impune voinţa faţă de parlament. !l răm ne,încontinuare, iresponsabil din punct de vedere politic, dar încetează să fie o piesă de decorconstituţional.

"rofesorul 6 arles 6adou0 identifică trei modalităţi de realizare a unei preponderenţe aşefuluistatului.*cestea sunt:

a5 stabilirea unei duble responsabilităţi a guvernului: faţă de parlament, dar şi faţă deşefulstatului, care, însă, nu se subordonează puterii legislative 8de pildă în"ortugalia54 b5 menţinerea responsabilităţii guvernului faţă de parlament, concomitent cu învestirea cu puteri

reale a şefului statului ales prin sufragiu universal şi direct. %eful statului deţine o forţă deosebită,se bucură de prestigiu naţional şi este arbitru al celorlalţi actori politici. n doctrină, acest regimeste

denumit, de mulţi autori, Fregim prezidenţialistG, Fprezidenţialism raţionalizatG. 2e consideră căsistemulconstituţional francez actual a pus în practică acestsistem4c5 asumarea de către şeful statului a funcţiei de premier 8e0ecutivul monocefal5, darsupunerea

acestuia unui control politic e0ercitat de parlament. *cest sistem caracterizează unelesistemeconstituţionale africane care tind spre un sistem sau un regim politic prezidenţial .

D. Re/i)ul se)ip+e0idenţi*l2e caracterizează în principal prin alegerea şefului statului prin vot universal, direct şi prin

răspunderea politică a guvernului faţă de parlament.7ranţa a inaugurat un regim semiprezidenţial ale cărui caracteristici au fost accentuate prin

reforma constituţională din 39< . De asemenea, regimul politic consacrat prin 6onstituţia actualăaom niei este caracterizat ca un regimsemiprezidenţial.


/. Teoria se#ara iei #uteri"or "a7ontesGuieu.9. 7oda"it$ i de ac iune a e ecutivu"ui asu#ra#ar"a%entu"ui

>. Tr$s$turi definitorii a"e structuri"or de!uvernare.

6 arles 6adou0, "p# cit ., p.>;>->;=



PARTEA A I& A. ACCESUL LA PUTERE


/. Distinc ia 3ntre #uterea #o"itic$ )i #uterea destat.9. Re"a ia suveranitate #utere destat.. Caracteristici"e suveranit$ ii 8 unicitate2 indivi*i,i"itate2ina"iena,i"itate2

i%#rescri#ti,i"itate.

;. Dre#tu" de vot )i diferite"e sa"e %oda"it$ i dee ercitare.

I. SU ERANITATEAPOPORULUI

/. De"i%it$riconce#tua"e

%tiinţa dreptului constituţional şi, în general, ştiinţa politică folosesc o paletă largă determeni circumscrişi ariei e0ercitării puterii sau autorităţii publice. /e referim în acest sens latermenii de Fputere politicăG sau FputereG, Fautoritate publicăG, Fputere de statG, FdemocraţieGFsuveranitateG,ca şi la concepte înrudite cu acestea, cum ar fi FdominaţieG, Fforţă de constr ngereG.#ermenii respectivi pot să e0prime fie fenomenul puterii ca atare, fie forma instituţionalizată aacestuia, adicăinstituţiile politice care e0ercită prerogative de putere sau decomandă.

6a fenomen, puterea politică este caracterizată ca putere globală e0ercitată încadrulcolectivităţii, în scopul de a o organiza, de a o menţine şi apăra/; , sau ca o capacitategene-ralizată de a obţine efectuarea unor îndatoriri obligatorii de către indivizi şi grupări socialeîntr-

un sistem de organizare colectivă, atunci c nd îndatoririle sunt legitimate prin legătura lorcascopuri colective/;; . )eorges 'urdeau consideră că puterea este o forţă născută dinconştiinţasocială, destinată să conducă grupul social 8societatea5 în căutarea 'inelui comun şi capabilăsăimpună în caz de nevoie membrilor grupului atitudinea pe care ea ocomandă/;< .

*ceste definiţii privesc puterea politică ca o capacitate colectivă abstractă, inerentăvieţiisociale organizate politic şi nepersonalizată, aparţin nd întregii colectivităţi umane rezidente peun anumit teritoriu şi const nd în forţa de a impune respectarea generală aanumitorcomandamente sociale. 2e poate lesne observa că definiţiile puterii politice enunţateconţin,totodată, şi elemente categoriale ce pot fi folosite la definirea statului: capacitatea unorstructuriorganizatorice de a impune unor indivizi sau grupuri diverse îndatoriri 8prescripţii5 juridiceîninteresul general. Definiţia puterii formulată de profesorul #udor Drăganu surprindetocmaiaceste elemente. n opinia acestuia, puterea ar consta în capacitatea de a lua, pe caleaunor

manifestări de voinţă unilaterale şi în afara oricărei subordonări faţă de vreo autoritatesuperioarăsau concurentă, măsuri obligatorii, susceptibile de a fi impuse respectului general cuajutorulforţei de constr ngere care a fost constituită în acestscop/;? .

ntr-un mod asemănător, profesorul Ion Deleanu defineşte puterea ca ansamblulsausistemul relaţiilor de putere constituite într-o societate istoriceşte determinată,e0prim ndautoritatea pe care un individ sau un grup de indivizi o are asupra altora pentru realizareaunui

/;

#. "arson, %olitics and /ocial /tructure, /eP QorM, 39B9, p.><=./;;*. !tioni, The :ctive /ociet@, # e 7ree "ress, /eP QorM, 39<A, p.> >./;<)eorges 'urdeau, Trait de /cience %oliti'ue, vol.I, (.).D.?., "aris, 39<<, p.=;<.



3=<#udor Drăganu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol.I, #g. 1ureş, 399>, p.3<3.



scop comun, asumat de membrii colectivităţii sau impus acestora de către cei caree0ercită puterea

/;@. 2e poate uşor observa că cei doi autori nu se referă la conceptul de putere politicăîn

calitate de fenomen, ci la forma instituţionali*ată a acesteia, adică la puterea de stat.Dinaceeaşi perspectivă instituţională, puterea a fost definită ca fiind capacitatea unui individsaua unui grup de indivizi de a sc imba comportamentul altor indivizi sau grupuri însensuldorit/;1 sau abilitatea de a-i face pe alţii să facă ceea ce doreşti de la ei, presupun ndcăaceasta diferă de ceea ce ei ar fi dorit să facă, dacă nu ar fi fost siliţi să se supunăalteivoinţe/;0 .

Din punct de vedere instituţional, puterea se obiectivează în diverse organisme,cărorale sunt delegate atribuţii sau funcţii de putere. "uterea astfel instituţionalizată aparesubforma puterii de stat şi este e0ercitată de acestea în întregul său şi în mod specializatşidistinct de diverse organe ale sale. Din această perspectivă, statul apare ca titular e0clusivalforţei de comandă şidominaţie.

*t t ca fenomen, c t şi ca formă instituţionalizată a acestuia, puterea se raporteazăînmod necesar la un titular căruia îi sunt recunoscute anumite prerogative. Dacă statul e0ercităo putere delegată, limitată sau circumscrisă realizării anumitor obiective sociale de interesgeneral8F'inele comunG5, se pune întrebarea: 6ine este titularul puterii globaleZ *cesta nu poate fidec t

un individ sau poporul ori, după caz, naţiunea, care deţine în mod natural puterea politică8suveranitatea5. "oporul sau naţiunea este titularul absolut al puterii politice, adicăalsuveranităţii, pe c nd statul 8autorităţileHputerile publice5 este titularul puterii de statîncredinţate8delegate5 în mod legitim de popor.

aporturile reciproce între guvernaţi 8titularul puterii politice5 şi guvernant 8titularul puteriiîn stat5 apar, pe de o parte, ca transferul de către cei guvernaţi a e0erciţiului unora dintre prerogativele puterii politice şi controlul înfăptuit de ei asupra Fcelor aflaţi la putereG, iar pe dealtă parte,ca raporturi de putere concretizate în comandamente, ordine, instrucţiuni impuse deagenţi politici specializaţi 8guvernanţi5 membrilor colectivităţii, individual sau grupaţi pe criteriisociale, politice, profesionale, economiceş.a.

Distincţia între putere politică şi putere de stat a fost făcută cu foarte multă vreme înurmă.omanii, de pildă, foloseau noţiunea de potentia pentru a desemna autoritatea naturală, forţade

influenţă a unui individ sau grup faţă de alţi indivizi sau grupuri şi noţiunea de potestas în sensuldeinstituţie publică care e0ercită efectiv forţa. & distincţie asemănătoare se face şi în sociologia politicămodernă. *stfel, 1aurice Duverger preciza că Fnumim aici putere 8pouvoir5 ceea ce alţiidenumescautoritate. "uterea 8pouvoir5 este forma de influenţă 8sau de putereHpuissance5 care esteinstituitădenormele, credinţele şi valorile societăţii în care se e0ercităG3B;. ntre "otentia şi "uissance e0istăunraport de ec ivalenţă. *stfel, potentia sau puissance este esenţialmente unică, în timp ce potestas,respectiv pouvoirs, sunt multiple 8puterea părintească, puterea militară, puterea şefuluiierar ic, puterea de stat, puterea legislativă, puterea e0ecutivă, puterea judecătorească5.

!ste necesar de reţinut că fiecare epocă istorică are concepţia sa despre esenţa,legitimitatea,conţinutul şi modalităţile de e0ercitare a puterii. aportarea conceptului modern de puterela

realităţile politice din statele antic ităţii dezvăluie că acestea nu întruneau în totalitatetrăsăturileactuale ale puterii. Deşi nu se poate tăgădui că 2tatele-6etăţi ale )reciei antice sauepublica omană, ori Imperiul oman, precum şi marile imperii asiatice, erau formaţiuni statale,acesteanu întruneau, totuşi, caracteristicile moderne ale fenomenului statal. n acea vreme, ca, dealtfel, şiîn !vul 1ediu, monar ia şi statul formau o unitate indisolubilă, regele întruc ip nd însăşiideea de organizare politică. n aceste state, puterea publică era socotită un atribut personal almonar ului şise confunda cu persoana acestuia. 6 iar şi teritoriul statului avea acelaşi regim juridic cu celal

/;@ Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol.I. 'ucureşti, 3993, p.3>. n legătură cu fenomenul puterii şi evoluţia formelor de putere e0istente în societate, a se vedea şi ?acLues 6adart, !nstitutions politi'ues etdroitconstitutionnel, vol.I, (.).D.?., "aris, 39 9, p.3;-3 ./;1 Carold (assPell, *bra am D. Taplan , %o1er and /ociet@) : Grame1orI for %olitical !n'uir@, /eP Cave,Qale





bunurilor cuprinse în patrimoniul 6oroanei, put nd fi împărţit, înstrăinat de monar potrivit bunuluisău plac/</ .

#rebuie observat, în acest conte0t, că numai statul are, prin tradiţie, vocaţia să iseîncredinţeze e0erciţiul puterii 8 potestasHpouvoirs5. 'iserica, de pildă, deşi a pretins cu secole înurmăcă deţine autoritatea temporală şi, c iar, a e0ercitat-o, este în vremurile moderne separată destat şinu îşi arogă vreun rol activ în conducerea efectivă a statului/<9. n prezent, statele auun caracter eminamente laic, evidenţiat c iar în te0tele constituţionale. *stfel, de pildă, potrivit art. din 6onstituţia 7ranţei, aceasta este o republică laică/< . %i în constituţiile celorlalte state europenese stipulează, într-un mod sau altul, distincţia între stat şi biserică. n primul r nd, laicitateasemnifică separaţia totală între stat şi cultele religioase. *ceastă separaţie este ambivalentă,întruc t statulestesustras în întregime influenţei religiei, iar aceasta scapă complet de ascendenţa pe care aravea-o asupra ei statul/<; . /ici partidele, sindicatele, nici alte organizaţii sociale ale societăţii civile nu pot primi prin delegaţie şi nu îşi pot aroga prerogative ale puteriistatale.

aţiunea delegării de către popor a anumitor prerogative de putere unor autorităţi publicespecializate, aflate sub controlul său, este asigurarea, pe această cale, a siguranţei colectiveatuturor cetăţenilor. %entru a se asigura un climat de pace socială şi ordine într-ocomunitateumană este necesar ca interesele şi voinţa fiecărui individ să se topească= într-ovoinţă generală unică, e3primată şi impusă la nevoie prin forţă fiecărui individ de cătreautorităţi publice desemnate în mod legitim. !ste esenţial ca at t desemnarea autorităţilor publice căroralise deleagă prerogative de putere, c t şi e0ercitarea ca atare a acestora să se facă în modlegitim.

!ste un adevăr incontestabil că puterea de stat nu poate fi menţinută dec t în măsuraîncare structurile de putere sunt legitime, iar deciziile politice, inclusiv legile, e0primăvoinţagenerală şi nu sunt folosite împotriva unei părţi a populaţiei. (egitimitatea unei puteristatale poate fi privită dintr-o dublă perspectivă: ca act al desemnării structurilor de putere8cucerireasau actul de întemeiere a puterii54 ca asigurare a concordanţei între conţinutul deciziilor politiceşi aşteptările celor guvernaţi. 1aurice Duverger consideră, în acest sens, că singura sursăalegitimităţii unei puteri constă în faptul că ea este conformă sc emei de legitimitate definitedesistemul de valori şi norme ale colectivităţii în cadrul căreia se e0ercită şi că asupraacesteisc eme e0istă un consens în interiorulcolectivităţii/<<.

*stfel privită, puterea statală se bazează pe dominaţie şi forţă deconstr ngere,trăsături care la r ndul lor trebuie să fie legitime. 2e poate face, din acest punct de vedere,odistincţie netă între putereşi autoritate. *utoritatea nu se confundă cu puterea, deşiseîntemeiază pe aceasta. 7ără sprijinul puterii de stat nu ar e0ista autoritate politică.aportulîntre autoritate şi puterea de stat, ca atare, are la bază factori distincţi, de care depindefiecaredintre acestea. *stfel, puterea statului presupune folosirea constr ngerii materiale, a forţei, pec nd autoritatea, care se întemeiază pe legea adoptată de organismele competente şilegitime,se asigură prin respectarea de bună voie a deciziilor 8legilor5. /umai în cazulnerespectăriiacestora se recurge la forţa de constr ngere astatului.

n cazul în care autorităţile publice cărora li se deleagă prerogative de putere abuzeazădeele şi guvernează în mod tiranic, poporul are dreptul de a se răzvrăti împotrivastatului,recurg nd, în acest caz, la violenţă şi insurecţie. Dreptul la răzvrătire este legitim dacă see0ercităca o reacţie la tiranie. "e această cale, s-a justificat c iar şi tiranicidul. 7undamenteleteoretice

/</#udor Drăganu, "p#cit .,

p.9=./<9 Deşi este unanim admis că 'iserica nu se implică în politică, sunt cazuri c nd, din amvon, unii prelaţiFîndeamnăG credincioşii să adopte o anumită conduită politică, să voteze sau să nu voteze anumiţi candidaţi propuşde partide neagreate de 'iserică./< * se vedea ?ean 'auberot, .a laicit ) 5volutions et enjeu3, în F"roblemes politiLues et sociau0G. F(adocumentation7ran@aiseG, nr. <A, iunie 399<. 7ostul ministru francez de e0terne 1aurice 2c umann, membru al 1işcăriiepublicane "opulare, partid de orientare democrat-creştină, declara în *dunarea 6onstituantă din 39BA că laicitateastatului semnifică independenţa sa faţă de orice autoritate care nu este recunoscută de întreaga naţiune, în scopulde a-i permite să fieimparţial faţă de fiecare membru al comunităţii naţionale şi a nu favoriza nici un segment al



naţiunii./<; 1aurice 'arbier, .a laicit , (XCarmattan, "aris, 399B, p.A=. * se vedea şi ?ean 'oussinesL, .a laicit fran;aise. mento juridi'ue , !ditions du 2euil, "aris, 399=, p. -94 !mile "oulat, (a Spubligue et les religions, (a 6roi0,"aris, 3 februarie, 399>./<< 1aurice Duverger,/ociologie de la politi'ue, ".$.7., "aris, 39 >, p.3 .





stat ca atare şi nula puterea destat.



*ceasta nu înseamnă însă că puterea respectivă s-ar opune suveranităţii poporului,deoarece poporul poate retrage sau refuza să reînnoiască atributele de putere autorităţilor stataleabilitatesă e0ercite puterea de stat, sau persoanelor ca atare care compun autorităţile în cauză, dupăcum poate să modifice structura aparatului statal şi atribuţiile concrete repartizate în cadrulacestuia.

n virtutea suveranităţii 8puterii5 sale, poporul este îndreptăţit să ia orice decizie,sădetermine natura regimului politic, forma de guvernăm nt sau structura de stat, săseautoguverneze, sau să decidă liber asupra bogăţiilor sale naturale ş.a. "e plan e0tern, poporulse bucură, în virtutea aceleiaşi suveranităţi, de tratament egal faţă de alte popoare.

6a autoritate supremă, puterea politică nu depinde de nici o altă putere. n acest sens,spunem că puterea politică este o putere suverană. *firmaţia este deplin valabilă, at t pentru puterea politică privită ca F potentiaG sau F puissanceG, c t şi pentru puterea privită ca puteredestat8 potestasHpouvoir 5.

6onţinutul suveranităţii poporului este - aşa cum se poate observa - foarte general, pec nd conţinutul puterii de stat este e0trem de specializat şi variat. & altă deosebireîntre puterea politică 8suveranitate5 şi puterea de stat constă în faptul că puterea politică nuîşisc imbă conţinutul în procesul de dezvoltare socială a unei naţiuni, pe c nd puterea de statîşimodifică conţinutul şi mijloacele de e0ercitare de la o etapă la alta a evoluţieistatului, potrivit voinţei guvernantului şi intereselor generale ale naţiunii, definite ca atare deacesta.

/uveranitatea se raportea*ă la popor în ansamblul său, pe când puterea de stat

presupune constituirea unor elite sau a unei clase politice care îşi asumă un anumit rolînorgani*area şi conducerea societăţii. n raport cu poporul suveran, eliteleconducătoare beneficiază numai de autoritate faţă de Fmulţimea c rmuităG, ceea ce şi e0plică, de altfel,Fseteade putere politicăG a acestora şi predispoziţia lor pentru tiranie, observată de 1ontesLuieuînlucrarea FDespre spiritul legilorG/?/ şi de mulţi alţi erudiţi ai enaşterii, înainteasa.

%uterea politică 6suveranitatea7 nu se erodea*ă în timp, nu îşi schimbă esenţa şiconţinutul, pe când puterea de stat este funciarmente o putere predispusă schimbărilor atâtînceea ce priveşte conţinutul şi formele de e3ercitare, cât şi în ce priveşte titularul . 6lasa politicăsau elitele conducătoare se sc imbă în funcţie de voinţa suverană a poporului 8îndemocraţiileconstituţionale5, pe c nd titularul puterii politice, poporul - răm ne nesc imbat, indiferentde procesul trecerii de la o generaţie la alta sau de la un regim politic laaltul.

%uterea politică este un element constitutiv al puterii statului. elaţia dintre celedouăconcepte nu este însă unilaterală. Dacă puterea politică stă la baza puterii de stat,aceastaconsolidează puterea poporului prin formele multiple pe care i le oferă pentru a se e0teriorizaşimaterializa în acte de putere 8legi5. 6 iar şi societatea civilă 8partidele politice, sindicatele, presa,organizaţiile neguvernamentale, opinia publică în general5 sprijină puterea suverană a poporului.2ocietatea civilă este ea însăşi o potentia într-un sens derivat din cel originar. Deaceea,societatea civilă se poate opune autorităţilor statele tiranice, dar nu şi puterii, al cărei titulareste poporul/?9.

%uterea politică 6suveranitatea7 poporului, ca şi puterea de stat sunt esenţialmenteunice,în sensul că nu pot fi concurate în mod legitim de alte puteri de acelaşi tip/? . &bstrucţia puterii politice a poporului de către o altă putere ec ivalează cu pierderea suveranităţii poporuluirespectiv. *ceasta este urmarea unei agresiuni din partea unei alte puteri.

2e mai impune observaţia că poporul, respectiv naţiunea, constituie unicul titular al puterii politice. /umai poporul în întregul său, cu e0cluderea oricăror segmente ale acestuia, esteîndreptăţit să uzeze de puterea sa. 1inorităţile naţionale nu pot invoca, c iar în statelemultinaţionale,atributele puterii suverane. $nele constituţii stabilesc e0pres că suveranitatea nu poate fi e0ercitată înnume propriu de grupuri sociale sau de persoane. /ici c iar statul nu poate pretinde că e0ercită înnume propriu suveranitatea, deoarece aceasta ar însemna să se substituie poporului caatare.

/?/ F!0perienţa de totdeauna ne învaţă că orice om care deţine o putere este înclinat să abuzeze de ea şi că el mergemai departe aşa, p nă ce dă de graniţe. 6ine ar spune aşa cevaZ nsăşi virtutea are nevoie de îngrădiri. "entru ca sănu e0iste posibilitatea de a se abuza de putere, trebuie ca prin r nduiala statornicită puterea să fie înfr nată de putereG 81ontesLuieu, $espre spiritul legilor , vol.I, !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39<=, p.39=5./?9

*dam 2eligman,The !dea of Civil /ociet@, # e 7ree "ress, /eP QorM, 399 , p.3=>./? Cans Telsen scria că este imposibilă e0stenţa a două sisteme de norme simultan valabile, deşi independente şi





. Ro"u" )i func ii"e #uterii#o"itice

*pariţia conceptului de putere politică nu a fost posibilă fără formarea uneiconştiinţesociale a celor guvernaţi, graţie căreia aceştia au făcut o disociere netă între autoritatea personalăşi puterea publică 8colectivă5 rezultată din unirea forţelor individuale pe baza unorinteresecomune, devenite astfel interese generale. Interpret nd acest proces, )eorges 'urdeau arătacăFvine un moment în societăţile politice în care calităţile personale ale unui şef, oric tdeconsiderabile ar fi ele, sunt neputincioase în a e0plica autoritatea pe care o e0ercită.6onştiinţa politică a guvernanţilor, devenită mai e0igentă, refuză să considere că orice organizaţie socialăse bazează pe voinţa unei singure persoaneG/?; .

Dacă puterea încetează să mai fie încorporată în persoana şefului, se pune problematransferului autorităţii publice de la Fconducătorul-individG la Fconducătorul-colectivG şi atitularuluivoinţei unui asemenea transfer. *cesta din urmă nu poate fi dec t totalitatea indivizilor guvernaţi,iarFconducătorul-colectivG este 2tatul. * apărut astfel "uterea instituţionalizată, stratificată ierar icîntr- o mulţime de agenţi politici 8adunări publice deliberative, şefi politici şi militari, poliţie, perceptoride impozite, judecători ş.a.m.d.5, cărora li s-au conferit temporar şi condiţionat funcţii precise.

*pariţia puterii politice ca o necesitate inerentă a vieţii sociale organizate şimanifestarea

sa e0terioară concomitentă prin autorităţi publice înzestrate cu forţă de dominaţie şiconstr ngereau avut un rol e0trem de pozitiv în ordonarea relaţiilor sociale, p nă atuncianar ice,dezorganizate şi conflictuale şi în integrarea socială at t a indivizilor, c t şi a diferitelorgrupuri.2ubordon ndu-se puterii autorităţilor publice, indivizii, familia, grupurile şi comunităţileumanemai largi au căpătat un statut social bine definit, e0ercit nd anumite drepturi şiasum ndu-şiobligaţii faţă de sistemul ierar izat de autorităţi guvernante. 2-a realizat astfel şi unec ilibrusocial între colectivităţile omogenizate din punct de vedere al intereselor şi poziţiilor socialeşiforţa publică.

2copul fundamental al puterii politice, realizat prin intermediul statului, îlconstituie

asigurarea securităţii interne şi funcţionalitatea sistemului social în beneficiultuturor

membrilor corpului social şi, în acelaşi timp, apărarea acestuia faţă de atacurile şiconcurenţa

altor colectivităţi social-umane organizate politic. "uterea politică sau suveranitateacapătă

astfel o dublă însuşire: supremaţia în interiorul colectivităţii şi independenţa faţă dealte

colectivităţi.

n virtutea puterii sale, poporul ia, prin reprezentanţii săi desemnaţi în mod legitim,deciziiobligatorii pentru întreaga societate, potrivit intereselor sale generale şi fundamentale şiasigurărespectarea acestora de către cei ce le sunt destinate. #otodată, poporul deţine dreptul de control şi

de sancţionare politică a reprezentanţilorsăi.n ceea ce priveşte rolul şi funcţiile puterii de stat, acestea constau în principal înorganizareaşi ordonarea prin normativizare a celor mai importante relaţii sociale şi asigurarearespectăriicomandamentelor juridice, la nevoie prin utilizarea forţei de constr ngere, în armonizareaşiec ilibrarea diferitelor categorii de interese sociale, în apărarea corpului social împotrivaagresiunilordin interiorul acestuia, precum şi din e0teriorul săuş.a.

n orice societate este esenţial ca scopul şi funcţiile puterii de stat să corespundăcuvoinţa generală a titularului suveran al puterii politice. Dacă nu e0istă o asemeneaconcor-danţă, sistemul politic îşi pierde legitimitatea, iar autoritatea e0ercitată de instituţiile stataleiaformele abuzului de putere. #ot at t de adevărat este faptul că suveranitatea poporuluisaudemocraţia răm ne o simplă ficţiune dacă poporul în ansamblul său nu este conştient derolul

/?; )eorges 'urdeau, "p#cit ., p.=AA.



comple0 pe care îl are titularul suveran al puterii. *sumarea şi e0ercitarea acestui rol decătre popor presupun nu numai dreptul său de a participa la conducere - aspectul esenţialaldemocraţiei -, ci şi îndatorirea de a făuri o prosperitate economică şi o dezvoltareculturalăcare să-i asigure, cum arăta D. )usti, acea libertate de care are nevoie, nu numai pentrua-şiînc ipui multiplele sale datorii cetăţeneşti, ci şi pentru a-şi apăra cu tărie drepturile sale,înoriceîmprejurare/?<.

;. Princi#a"e"e teorii #rivindsuveranitatea

n legătură cu fundamentarea şi legitimitatea suveranităţii, două sunt teoriile cares-auconfruntat de-a lungul secolelor, fiecare susţin nd în mod partizan un alt deţinător alacesteia:teoriile sau concepţiile teocratice şi doctrinademocratică#

Concepţia teocraticăasupra suveranităţii are la bazăun fragment din 5pistola/fântului %aul către <omani) on e potestas nisi a $eo=. #ranspusă în domeniul ştiinţei şi practicii politice, această formulă ilustrează că nici un om, fie el şi "rincipe, nu poate pretinde cădeţine puterea absolută asupra altora, deoarece numai Dumnezeu, 6reatorul lumii, deţineîntreaga putere.

n această calitate, Dumnezeu desemnează direct şi învesteşte un titular al suveranităţiiîn persoana egelui, care devine Fales al DomnuluiG. 2e fundamentează astfel implicitteoriaFmonar iei de drept divinG şi principiul puterii absolute a egelui, susţinute p nă laevoluţiafranceză din3 A9.

#eoria monar iei de drept divin face din 1onar principalul factor constituţional şiîlînzestrează cu cea mai mare putere în stat, ceea ce îi permite să nesocotească rolul "arlamentuluiîn care începuse să fie reprezentată burg ezia comitatelor şi comunelor din *nglia şi F2tarea a treiaGdin 7ranţa. evendicărilor timide ale acestora, regele, susţinut de aristocraţie şi clerul înalt, lerăspundecu dizolvarea parlamentului sau cu refuzul de a-lconvoca.

& variantă a concepţiei teocratice este teoria Fdreptului divin providenţialG, potrivitcăreia puterea 8suveranitatea5 izvorăşte din Divinitate, dar deţinătorul puterii temporare nuestedesemnat de Dumnezeu, ci prin voinţa oamenilor."mnis potestas a $eo - afirma #omaDX*Luino -, per populumG/?? . Eoinţa oamenilor, ca şi evenimentele sociale, inclusiv cele politicesunt însă dirijate de Divinitate în mod providenţial. #ot astfel, Divinitatea fundamenteazăşiorientează activitatea de guvernare. 6u alte cuvinte, învestirea unei persoane cuatributeleautorităţii supreme în stat este, în ultimă instanţă, tot o e0presie a voinţei divine.*ceastăconcepţie aparţine 'isericii creştine şi este atribuită 2f. loan 6risostomul, care, în secolul alIE-lea e.n., interpret nd formula rostită de 2f. "aul V F/on e potestas nisi a DeoG - afirma căFnue0istă putere care să nu vină de la Dumnezeu. 6e spuneţi însăZ &rice "rinţ: este desemnatdeDumnezeuZ !u nu spun asta. /u vorbesc de prinţi, ci c iar de lucrul însuşi, adică de putere.#rebuie să e0iste guverne, pentru ca să nu fie lăsat totul pradă anar iei şi bunului plac. Iatătotceea ce atribui înţelepciunii divine. De aceea apostolul 8"aul5 nu spune că "rinţul vine delaDumnezeu4 ci el spune, vorbim de lucrul însuşi: "uterea vine de laDumnezeuG/?@.

După cum se poate observa, puterea 8stăp nirea5 vine de la "rovidenţă, ca un dar divin,iar"rinţul 81onar ul5, prin intermediul statului, cu care se confundă, acumulează puterea şi o e0ercităîn mod centralizat, dar în interesul poporului. n această concepţie, se disting două planuri, într-unfel glisante: principiul puterii sau puterea ca atare, care este drept divin şi se transmite prin graţiecelestă1onar ului, şi e0ercitarea puterii de către 1onar şi aparatul său statal. !0ercitarea puteriinu ţinedirect de "ronia 6erească, ci de voinţa 1onar ului, care este însă înr urită deDumnezeu.

/?< D. )usti, !ndivid, societate şi stat în Constituţie, în vol.G2ociologia naţiunii şi războiuluiG, !ditura F7loare*lbastrăG, 'ucureşti, 399B, p. ;./?? 6 arles Debasc , ?acLues 'ourdon, ?ean-1arie "ontier, ?ean-6laude icci, $roit constitutionnel etinstitutions politi'ues, !conomica, "aris, 39A>, p.><4 ). *le0ianu,Curs de drept constituţional , vol.l, 6asa %coalelor, 'ucureşti,39>;, p. 9-A>4 #udor Drăganu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol.I,.# rgu-1ureş, 399>, p.3<>./?@ n cap.l> din !pistola către omani, 2f. *postol "avel îndeamnă: Ftot sufletul să se supună înaltelor stăp niri, căcinueste stăp nire dec t de la Dumnezeu4 iar cele ce sunt de Dumnezeu sunt r nduite. "entru aceea, cel ce seîmpotriveşte stăp nirii se împotriveşte r nduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua os ndăG 8 Bibliasau /fânta /criptură, 2ocietatea 'iblicăInterconfesională din om nia, 399 , p.3 AA5.



După evoluţia franceză din 3 A9, teoriile teocratice privind suveranitatea 8Fmonar iadedrept divinG şi Fmonar ia de drept providenţialG5 sunt definitiv înlăturate şi înlocuitecuconcepţia suveranităţii naţionale. & încercare de revigorare a teoriilor teocratice este făcutăderegele (udovic al EIII-lea în 6 arta constituţională din 3A3=. "reambulul 6 arteireaducelegitimitatea monar iei întemeiate pe voinţa "rovidenţei divine. 6a atare, întreagaautoritaterezidă în persoana regelui, declarată inviolabilă şi sacră8art.l>5.

#eoriile democratice în legătură cu suveranitatea sunt suveranitatea populară şisuveranitateanaţională. 6onceptul de suveranitate populară este atribuit filosofului francez ?ean-?acLuesousseau, în opinia căruia poporul reprezintă totalitatea indivizilor ce locuiesc pe un anumitteritoriu, fiecare dintre ei stăp nind o cotă-parte din suveranitate. n concepţia lui ousseau,suveranitatea poporuluieste rezultatul sumei aritmetice a cotelor-părţi de suveranitate, astfel înc t poporul devine titularal puterii prin acordul de voinţă al fiecărui individ, e0primat în cadrul unui pact social. Deţinereade către acesta a unei cote-părţi de putere făcea posibilă din punct devedere teoretic e0ercitareanemijlocită a puterii de către fiecare cetăţean 8democraţia directă5,întruc t voinţa colectivă nu poate fi reprezentată fără a se anula însăşi esenţa suveranităţii,const nd din însumareavoinţelor particulare. 6um fiecare cetăţean deţine o cotă-parte delimitatăde suveranitate, el este îndreptăţitsă participe direct la guvernare, nefiind nevoie să fiereprezentat3<A.

ousseau este însă conştient de imposibilitatea şi absurditatea punerii în practică a

unei asemenea idei, deoarece poporul V spune el V este dominat de egoism, patimi, interesecontradictoriişi discordie şi, ca atare, este incapabil să se autoguverneze. FDacă ar e0ista un poporde zei -afirmă ousseau - el s-ar guverna democratic. $n guvern at t de perfect nu se potriveşteoamenilorG3<9.

2uveranitatea, atribuită aritmetic poporului, este e0ercitată prin organisme mandatatede popor cu atribuţii de guvernare/@ . *cestea reprezintă poporul şi e0primă voinţa sa generală,saua celei mai mari părţi a acestuia. *pare astfel ideea democraţiei reprezentative, respinseab initiode ousseau /@/.

"otrivit unei asemenea concepţii, dreptul poporului de a participa la guvernaresee0primă prin vot şi nu poate fi refuzat nici unui cetăţean, întruc t dreptul îi aparţineîncalitatea sa de titular al unui fragment de suveranitate. *ceastă concepţie stă la bazaadmiteriivotului universal. & altă concluzie care se desprinde din concepţia suveranităţii populare aluiousseau este revocarea reprezentanţilor poporului în cazul în care aceştia încalcămandatulimperativ ce îi leagă de alegători. aţiunea mandatului imperativ al parlamentarilor constăînfaptul că aceştia e0ercită o funcţie socială, pun în aplicare voinţa generală a poporului şisuntresponsabili pentru respectareaacesteia.

6oncepţia suveranităţii populare şi-a găsit o anumită e0primare în 6onstituţia 7ranţei din>iunie 3 9>, potrivit căreia puterea emană de la popor. *rt. B din Declaraţia Drepturilor &muluişi ale 6etăţeanului, ce formează "reambulul 6onstituţiei, proclamă că Fsuveranitatea rezidă în popor:ea este unică şi indivizibilă, imprescriptibilă şi inalienabilăG, iar în art. din 6onstituţie se precizeazăcă Fpoporul suveran constituie universalitatea cetăţenilor franceziG. "ractic, însă,teoria suveranităţii populare nu s-a aplicat niciodată în7ranţa3 .

#eoria suveranităţii naţionale a fost susţinută în 7ranţa revoluţionară de abatele2ieORs,membru al *dunării 6onstituante din 3 A9-3 93, şi are la bază aceeaşi idee, şi anumecă suveranitatea re*idăîn popor. 2pre deosebire însă de ousseau, abatele 2ieORs concepe poporulca un corp abstract, în care voinţele individuale se topesc, devenind astfel o naţiune. Dacă,înconcepţia lui ousseau, poporul nu constituia o entitate distinctă de indivizii care îl alcătuiau,în

/?1 F2uveranitatea nu poate fi reprezentată pentru acelaşi motiv pentru care nu poate fi înstrăinată4 ea constăesenţialmente în voinţa generală şi voinţa generală nu se reprezintă4 ea este aceeaşi sau este alta, mijlocire nu e0istăînsăG 8?.?. ousseau,Contractul social , !ditura %tiinţifică, 'ucureşti 39B , p. 5./?0 ?ean-?acLues ousseau,Contractul social , !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39B , p.lA>./@

)enoveva Erabie,"rgani*area politico-etatică a <omâniei. !ditura Eirginia, Iaşi, 399B,

p. A./@/ F*firm deci, scrie ousseau, că suveranitatea, nefiind dec t e0erciţiul voinţei generale, nu se poate înstrăinaniciodată şi că suveranul, care nu este dec t o fiinţă colectivă, nu poate fi reprezentat dec t prin sine însuşi:



puterea se poatetransmite, nu însă şi voinţaG 8?.?. ousseau,"p#cit ., p. 33=-33B5./@9 n art. => din proiectul 6onstituţiei 7ranţei din 39=< se stipula că Fsuveranitatea aparţine poporuluiG. *rt.> alin. ldin actuala 6onstituţie a 7ranţei precizează că Fsuveranitatea naţională aparţine poporului, care o e0ercită prinreprezentanţiisăi şi prinreferendumG.



concepţia lui 2ieORs, naţiunea este distinctă de indivizii care o alcătuiesc şi are o voinţă proprie,acărei e0presie este legea adoptată de reprezentanţiisăi/@ .

#itularul suveranităţii este naţiunea, care apare astfel ca o alternativă ainstituţieimonar iei. n această concepţie, individului 8cetăţeanului5 nu îi revine nici un fragmentde suveranitate, deoarece aceasta este indivizibilă şi nu poate fi parcelată în cote-părţiegale.

2ieORs păstrează ideea imposibilităţii poporului de a se guverna, dar în opiniasa

reprezentanţii naţiunii sunt agenţii acesteia. "arlamentarii dob ndesc prin votul alegătorilorunmandat reprezentativ, care nu poate fi revocat deaceştia.*rticolul > din Declaraţia Drepturilor &mului şi 6etăţeanului, adoptată la < august3 A9,

a stipulat în #itlul III art. l că principiul oricărei suveranităţi rezidă numai în naţiune4 niciunorganism, nici un individ nu pot e0ercita vreo autoritate care să nu emane de la naţiune."un ndîn aplicare acest principiu, 6onstituţia din > septembrie 3 93/@; a prevăzut că Fsuveranitateaesteunică, indivizibilă, inalienabilă şi imprescriptibilă. !a aparţine naţiunii4 nici un segmentdin popor, nici un individ nu-şi pot atribui e0ercitareaeiG.

6oncepţia constituţională modernă este bazată pe teoria suveranităţii naţionale şi pe principiulreprezentării, potrivit căruia membrii corpului legislativ nu primesc de la alegătoriun mandat imperativ, ci unul reprezentativ. n concordanţă cu această concepţie, simbolulinstituţionalal suveranităţii naţionale este "arlamentul, constituit din reprezentanţi ai poporului.

6onstituţiile statelor reflectă această realitate politică, prevăz nd că "arlamentul este organulreprezentativ al poporului.n această calitate, "arlamentul are nu numai funcţia principală de ada formă normativăvoinţeinaţionale, ci şi funcţia de a controla )uvernul şi, în general, putereae0ecutivă.

B. "recursori ai principiului suveranităţii poporului

7undamentele teoretice ale suveranităţii poporului au fost enunţate mai înt i înoperele filosofice şi politice ale reprezentanţilor sau partizanilor noii clase sociale, burg ezia, careplicăla g nditorii care susţineau fie suveranitatea absolută a monar ilor împotriva bisericiicatolice,fie autoritatea "apei şi supremaţia instituţiei papalităţii asupraregatelor.

7in analist al vieţii politice în care s-a format, 1arsilio da "adova afirma înlucrareaFDefensor pacisG, scrisă în 3> B, că poporul nu este o simplă îngrămădire de indivizi, ci untotunitar, grupat, însă, în FstăriG sau clase sociale/@<. &rdonarea acestora se realizează cuajutorullegilor adoptate de puterea legislativă, care rezidă în totalitatea cetăţenilor sau în partea ceamaimare aacestora/@?.

n concepţia lui 1arsilio da "adova, suveranitatea constă în puterea de a facelegi,legile bune fiind garanţia 'inelui comun al 6etăţii. 6u alte cuvinte, suveran este cel carearedreptul să legifereze. *şa cum am văzut, numai poporul în întregul său, saumajoritateaacestuia, poate să legifereze. 6oncluzia care se desprinde din această afirmaţie estesimplă:monar ul nu este suveran, întruc t legiuitorul nu poate fi un singur individ sau ungruprestr ns. nainte de 'odin, 1arsilio da "adova evidenţiază poporul ca titular alsuveranităţii.2urprinde în această concluzie g ndirea modernă a autorului ei, pe deplin valabilă şiastăzi.

"uterea legislativă nu este însă o putere de sine stătătoare 8suverană5 - spune 1arsiliode"adova -, deoarece numai poporul în totalitatea sa are dreptul şi puterea să dispună de elînsuşi."oporul nu pierde nici un atribut al suveranităţii sale, c iar dacă deleagă o parte dinsuveranitateasa unei adunări legiuitoare sau mpăratului. "uterea politică deţinută de monar izvorăştedinvoinţa poporului, care este adevăratulsuveran.

#ot poporul, în virtutea suveranităţii sale, desemnează o autoritate inferioarăşi

subordonată puterii legislative, însărcinată să aplice legile. *ceastă autoritate publicăeste

/@)enoveva Erabie,"p#cit ., p.3;./@;

"rima 6onstituţie scrisă adoptată în 7ranţa./@<".". /egulescu , Gilosofia <enaşterii, vol.>, !ditura6ugetarea, 'ucureşti, 39=B, p.3< -3<A./@?1arsilio da "adova, $efensor pacis, 6artea a III-a, cap.EI: F(egislatorem umanum solam civium universitatem



esse aut valentiorum illius partemG.



definită de 1arsilio da "adova, mult înainte de (ocMe şi 1ontesLuieu, Fputere instrumentalăsaue0ecutivăG/@@.

1arsilio da "adova face astfel distincţia între puterea legislativă şi cea e0ecutivă încădela începutul secolului al IE-lea. Demn de remarcat este faptul că 1arsilio da "adovastabileşteanumite raporturi între cele două puteri, prefigur nd interferenţa şi colaborarea acestora:F/oispunem că prima putere este 8puterea5 legislativă şi noi spunem că puterea principelui,cvasiinstrumentală sau e0ecutivă, este secundară, decurg nd din autoritatea care i-a fostcedatăde legislator, după formele concesiunii, adică de legea căreia el trebuie totdeauna săseconformeze şi după care el trebuie, at t c t poate, să reglementeze actele salecivile/@1.

1arsilio da "adova nu este singurul g nditor care analizează fenomenul puteriişiîncearcă să-i fundamenteze legitimitatea şi formele în care se instituţionalizează. /umeroşialţiistorici şi filosofi au încercat să e0plice diferite aspecte ale autorităţii publice, precum şialeraporturilor între guvernant şi supuşi sau între stat şi 'iserică, care, aşa cum ştim, îşi aroga prin"apă dreptul de a contesta şi de a-şi subordona puterea temporală a suveranilor/@0. &perelelor minore sau esenţiale pentru interpretarea fenomenului puterii se constituie într-un tezaurculturalinestimabil al !vului 1ediu, care reînvie cultura clasică grecească şi latină şi reprezintă o bazăinepuizabilă de reflecţie pentru ştiinţa politicămodernă.

Killiam &ccam 83 ;-3>= 5, de pildă, transpune în #ractatus potestatis ecclesiaeteoriasuveranităţii populare a lui 1arsilio da "adova şi principiul reprezentării, preluat din practica

breslelor de meşteşugari şi negustori din epoca sa, la modul de organizare a 'isericiicatolice.&ccam creează astfel o construcţie teoretică în care "apa este ales de conciliul cardinalilor,care,la r ndul său, reprezintă totalitatea credincioşilor. n concepţia lui &ccam, conciliulcardinalilorec ivalează cu adunările poporului din cetăţile greceşti sau cu adunările periodice ale breslelor.

$n alt g nditor, bizantinul )eorgios )emistos "let on, propune în lucrarea sa(egile,scrisă între 3=3B-3=>A, un plan de reformă a statului, în care poporul împărţit în clase sociale, pe baza unei diviziuni sociale a muncii, se supune unui 2uveran, însărcinat să veg ezeasupra'inelui comun şi să conducă statul ca unitate politică, dar nu potrivit voinţei sale arbitrareşiabsolute, ci pe baza legilor şi cu ajutorul unui sfat sau F*dunări obşteştiG, constituitădintr-unnumăr restr ns de membri/1 . Din opera lui "let on desprindem, în primul r nd, ideea - careseaflă la baza construcţiei teoretice a statului de drept - că în îndeplinirea sarcinilor sale2uveranuleste îngrădit delegi.

n ceea ce priveşte e0plicarea legitimităţii puterii ca fenomen social şi sursalegitimităţiiacesteia, pot fi identificate trei teorii principale, susţinute de reprezentanţii iluştri aig ndirii politice la care ne-amreferit.

"otrivit primei teorii, suveranitatea aparţine onarhului, care o capătă prinvoinţaDivinităţii, faţă de care se şi subordonează. "otrivit celei de-a doua teorii , puterea aparţine poporului, dar acesta o deleagă 2uveranului. n fine, potrivit concepţiei moderne , putereaaparţine poporului, iar acesta o e0ercită prin reprezentanţii săi în moddirect.

#oma DX*Luino este adeptul monar iei, a cărei putere rezidă în Divinitate/1/ . n lucrareasa /umma Theologica, scrisă în 3> =, #oma DX*Luino subordonează puterea suveranăa1onar ului voinţei divine, din care izvorăşte şi căreia îi este supusă. n ceea ce priveşte poporul,#oma DX*Luino admite participarea acestuia la e0erciţiul actului de guvernare şi îirecunoaştedreptul de a pretinde 1onar ului să guverneze fără a abuza de puterea sa, iar în cazcontrar

libertatea de a se răzvrăti împotriva tiraniei şi c iar de a-3 ucide pe 1onar ultiran/19

Z/@@F2ecundariam vero Luasi instrumentalem seu e0ecutivam dicimas principalem per auctoritatem a legislatoresibi concesamG 8Defensor pacis, 6artea I, cap.E5./@16itat apud &vidiu #răsnea, Gilosofia politică, !ditura "olitică, 'ucureşti, 39A<, p.3 =./@0 n !vul 1ediu era curentă practica monar ilor de a se supune ca vasali puterii pontificale. !ste cunoscut, în acestsens, cazul regelui *ngliei, Ioan 7ără +ară, care la 3< mai 3 3> şi-a pus sigiliul pe actul de supunere faţă de "apaInocenţiu alIII-lea, constituindu-se vasal al acestuia şi oblig ndu-se să plătească 2f ntului 2caun un tribut anual. "apa Inocenţiual III-lea a devenit pe această cale suveran al *ngliei şi Irlandei, av nd dreptul de a-l înlătura de la domnie pe regele vasalşi a propune tronul regatului oricărui alt monar . n calitatea sa de suveran al egatului *ngliei şi Irlandei, "apaInocenţiu al III-lea a declarat prin 'ula papală din = august 3 3B, 1agna 6 artă, semnată de Ioan 7ără +ară, ca unact juridic nul, deoarece acesta nu avea calitatea de suveran, fiind vasal al "apei, şi nu avea dreptu3 să semneze unasemenea act./1



393./1/2aint # omas *Luinas,The /umma Theologica, vol.I, !nciclopedia 'ritanică, Inc.vol. 3 , 6 icago, 399>,

p.B>;./19 ). 1osca, Cistoire des doctrines politiLues depuis lXantiLuite jusLuXa nos jours "aOot, "aris, 39><, p.AB.





) nditorul care s-a aplecat cel mai mult şi cu cele mai strălucite rezultateasuprafundamentării termenului de putere 8suveranitate5 şi a legitimităţii sale este ?ean 'odinînlucrarea F/i3 livres de la <epubli'ueG apărută în 3B . 'odin porneşte în analiza sa de larolul primordial al statului, care constă în asigurarea, în beneficiul poporului, a 'inelui comun şiaDreptăţii. "entru a realiza cele două obiective, statul are nevoie de putere, definită de'odinFsuveranitateG.

n concepţia lui 'odin, suveranitatea are caracter absolut. "uterii statului isesubordonează tot ceea ce ţine de viaţa în comunitate. 2uveranitatea poate fi deţinută şie0ercitatăde o singură persoană 8monar ia5, de un grup 8oligar ie aristocratică5 sau de către popor8democraţie5. Dintre aceste forme de guvernăm nt, 'odin preferă monar ia, dar oFmonar ielegitimăG, în care regele nu conduce în mod tiranic 8monar iaconstituţională5.

n ceea ce priveşte originea suveranităţii în monar ia regală sau legitimă, 'odin aratăcăaceasta aparţine poporului, care, însă, o transmite irevocabil şi necondiţionat regelui.*şadar, poporul nu deleagă anumite prerogative de putere unui monar , care ar avea un mandat limitatşirevocabil, ci renunţă pur şi simplu la suveranitatea sa în favoarea monar uluiereditar /09.F"oporul sau seniorii unei republici pot să dăruiască cuiva, pur şi simplu, puterea suveranăşi perpetuă, ca să dispună de tot statul după bunul său plac şi să o lase apoi cui va crede decuviinţă,întocmai ca un proprietar care poate dărui lucrul său pur şi simplu, fără altă cauză dec tlibertateasa4 aceasta e adevărata donaţie, care nu mai primeşte nici o condiţie, odată făcută şidesăv rşită, pe c nd celelalte donaţii, care sunt supuse la sarcini şi condiţii nu sunt adevărate donaţii.Deaceea, suveranitatea dăruită unui principe cu anumite sarcini şi condiţii nu este oadevăratăsuveranitateG/0 .

'odin se îndepărtează de autorii care recunoşteau poporului dreptul la răzvrătire.ncondiţiile în care poporul FdăruieşteG, înstrăinează necondiţionat şi nelimitat întimpsuveranitatea sa, monar ul nu este răspunzător faţă de popor, ci doar faţă deDumnezeu.esponsabil este însă guvernul, care e0ercită prin delegaţie puterea suverană în numelestatului."uterea 1onar ului este practic absolută, deoarece acesta decide potrivit bunului plac8 princepslegibus solutus 5.

2uveranitatea absolută a regelui nu este totuşi o calitate naturală a acestuia, ci ofuncţiesau putere civică, în virtutea căreia el ia măsuri pentru siguranţa şi fericirea supuşilor săi.egele trebuie să respecte în mod absolut persoana şi averea supuşilorsăi39=.

'odin ţine seama de practica politică a regatelor din timpul său, care cunoşteainstituţia"arlamentului sau a 2tărilor generale. "arlamentul avea posibilitatea de a influenţadeciziilemonar ului, în special în materie de impozite şi în privinţa declarării războiului şiînc eierii păcii/0<.

'odin este primul g nditor care recunoaşte într-o viziune modernă căsuveranitateaaparţine în mod natural şi originar poporului. 7aptul că acesta o înstrăinează1onar ului, pierz nd definitiv controlul asupra ei, nu mai are relevanţă. Important este că serecunoaşte poporului calitatea de subiect de drept public, pentru că numai astfel el poate sădeţinăsuveranitatea şi, mai ales, să o înstrăineze. *ceastă construcţie teoretică are la bazănormefundamentale din dreptul privat roman, pe care autorul le cunoştea în calitatea sa de jurist.

& concepţie foarte asemănătoare cu cea a lui ?ean 'odin o înt lnim la filosoful şiiezuitulspaniol 7rancesco 2uarez. n tratatul său intitulat FDe legibus ac Deo legislatoreG, publicat în3<39,7rancesco 2uarez consideră că puterea aparţine poporului prin natura lucrurilor. #răindîntr-osocietate organizată, indivizii - în mod separat - consimt printr-un acord liber de voinţă săse subordoneze unei autorităţi politice sau suveranităţi. 2uarez distinge mai multe puteri e0istenteînsocietate. Dintre acestea, numai una este suveranitatea, celelalte fiind de drept privat8puterea părintească, puterea FeconomicăG5. *utoritatea politică sau suveranitatea nu poate să rezideîntr-unsingur om, întruc t oamenii sunt egali între ei, ci în totalitatea abstractă a cetăţenilor8naţiune5.

/09".". /egulescu, "p#cit ., p.>> ->><./06itat apud ".". /egulescu,"p#cit ., p.>><./0; !dem, p.>>A./0< n *nglia, impozitele suplimentare 8*u0ilia5 puteau fi percepute de 6oroană, încă din secolul al EII-lea, doar

cu acordul unui 6onsiliu special, compus din reprezentanţi ai lorzilor şi clerului înalt 86ommune consilium regni5.



2uarez circumscrie suveranitatea la puterea Fde a faceG legi. Dreptul de legiferare,careînseamnă pur şi simplu suveranitate, aparţine în mod indivizibil tuturor membrilorsocietăţii.2uarez arată în tratatul său că, din cele mai vec i timpuri, popoarele au transmis puterealor politică 8suveranitatea5 unei singure persoane sau unui grup restr ns de conducători. !steaşadardreptul poporului de a dispune de suveranitatea sa după bunul său plac. 2uarez este astfelunuldin precursorii concepţiei moderne asupra suveranităţii. "otrivit opiniei sale,e0istenţasuveranităţii este un drept natural al popoarelor şi o condiţie obiectiv necesară a organizăriivieţiisociale. 7orma în care se concretizează suveranitatea, adică delegarea 8înstrăinarea5ei,condiţionată sau nu, depinde de voinţa poporului.

6a şi 'odin, 2uarez este adept al monar iei absolutiste şi susţine că poporultransmitesuveranitatea sa în întregime şi necondiţionat regelui. 2e poate observa că pe acest tip detransferal suveranităţii se bazează şi legitimitatea monar iei absolutiste, apărată de 2uarez.2predeosebire de 'odin, 2uarez recunoaşte, însă, poporului dreptul de a se răzvrăti împotrivaregeluicare ar uzurpa suveranitatea prin forţă sau printr-un războinedrept.

aportul între puterea suverană a poporului şi puterea de stat a căpătat, din perspectivă teoretică, noi dimensiuni în secolul al EII-lea, caracterizat înainte de toate prinemanciparea economică şi ofensiva politică a burg eziei, manifestate îndeosebi în *nglia."rincipaleleevenimentedin istoria constituţională a *ngliei din această perioadă, în special celedouă revoluţii burg eze şi,în general, starea cvasipermanentă de tensiuni politice, conflictul

puternic între popor şi rege aurepuscu acuitate problema asigurării stabilităţii politice, siguranţeiindividului, apărării securităţii vieţiişi averiisale."e acest fundal politic, # omas Cobbes reia vec ile teze ale suveranităţii, arăt ndcă,

pentru asigurarea şi administrarea păcii între oameni, trebuie să e0iste o voinţă unică atuturorindivizilor, realizată prin renunţarea de către fiecare persoană la propria voinţă, egoistăşi particular interesată, în favoarea voinţei supreme a unuia singur sau a unei adunări înzestratecu puterea de constr ngere. # omas Cobbes arată că, în cuprinsul statului, persoana 8regele5sauadunarea 8parlamentul5, cărora şi-au supus toţi cetăţenii propriile voinţe, constituie putereasuverană şi, în această calitate, e0ercită dominaţia absolută asuprasupuşilor /0?.

Eoinţa supremă a regelui sau a corpului politic electiv are o naturăcontractuală,indivizii consimţind, în sc imbul siguranţei publice generale, să renunţe la prerogativele celis-ar conferi de propria libertate aotică şi concurentă cu orice altălibertate.

n concepţia lui Cobbes, puterea de stat este o Fputere transmisăG prin convenţietacită,graţie căreia suveranitatea regelui sau a adunării este intangibilă, absolută şi irevocabilă.*cesteidei promovate de Cobbes în lucrarea $e cive, publicată în latină în 3<= , dar mai alesînmonumentala operă .eviathan, apărută în 3<B3, fac din acesta ultimul mare teoreticianalabsolutismului/0@.

2ecolul al EIII-lea este secolul victoriei definitive şi absolute a suveranităţii poporului,realizată în special prin contribuţia evoluţiei franceze din 3 A9 şi a evoluţiei americanedin3 <. 6ele două evenimente politice au pus bazele unei adevărate ideologii asuveranităţii populare, întemeiată pe filonul teoretic al operelor clasice ale antic ităţii greceşti romane şialescriitorilor şi g nditorilor enaşterii, încununate de scrierile lui (ocMe, Cobbes,1ontesLuieu,ousseau şi ale altorfilosofi.

<. #răsăturile generale ale puterii politice şi ale puterii destat

?ean 'odin înţelege prin suveranitate puterea absolută şi perpetuă a unei republici sauaunui stat. ) nditorul francez are aici în vedere, de fapt, caracteristicile a două formedeguvernăm nt: republica, în care titular al suveranităţii este poporul, şi monar ia, în caresuveran

/0? # omas Cobbes, în .eviathan, în Bacon, orus, &obbes, .ocIe, !ditura de 2tat, 'ucureşti, 39B3, p.33A. 2inguracale de a întemeia o putere comună - spunea Cobbes - care să fie în stare să-i apere pe oameni de invazia străinilorşi de loviturile unuia împotriva altuia, asigur ndu-i în aşa fel înc t, prin propria lor dibăcie şi prin roadele păm ntului, să poată să se rănească şi să trăiască mulţumiţi, este să acorde toată puterea şi forţa lor unui singur &1sau unei *D$/W I D! &*1!/I, care să poată reduce toate voinţele la una singură prin pluralitate de voturi8# omas Cobbes,"p#cit ., p.33A5./0@). 1osca, &istoire des doctrines politi'ues depuis l9anti'uit jus'u9a nos jours, "aOot, "aris, 39><, p.39<.



este regele. n concepţia lui ?ean 'odin, suveranitatea este absolută şi permanentă ca staredefapt, transmiţ ndu-se de la o generaţie la alta sau prin succesiune ereditară, în cazulmonar iilor.

n doctrina constituţională modernă se consideră că puterea politică 6suveranitatea7areurmătoarele trăsături generale :

a5unicitatea b5indivi*ibilitateac5inalienabilitatead5imprescriptibilitatea

6aracterul unic al suveranităţii constă, aşa cum am arătat deja, în ine0istenţa uneialte puteri de aceeaşi natură, care să o concureze. Dacă puterea politică, 8suveranitatea5 poporuluieste unică, rezultă că şi puterea de stat este esenţialmente unică, ceea ce nue0cludedepartajarea şi e0ercitarea separată a funcţiilorstatului.

!ndivi*ibilitatea puterii politiceindică imposibilitatea fragmentării acesteia încote-părţiaparţin nd unor titulari diferiţi. 7aptul că alegătorii e0ercită individual o anumită prerogativăde putere suverană 8dreptul de vot5 nu se opune indivizibilităţii puterii poporului. !0ercitareadreptului de vot, ca şi consultarea directă a corpului electoral prin referendum sau plebiscit,constituie oformăde e0ercitare a unor prerogative de putere politică, care nu se transmit de cătrenaţiune, prindelegaţie,statului. Dacă întreaga putere politică ar fi transmisă statului nu s-ar mai putea vorbi concomitentde suveranitate şi putere de stat. )eorges 'urdeau a arătat, de altfel, căinstituţionalizarea puterii nuesteniciodatătotală/01.

Deţinerea şi e0ercitarea dreptului de vot se asigură ca un drept natural, subiectivalfiecărui individ şi nu în cadrul de reprezentare de tip /aţiune-individ. Dreptul de votaparţine prin esenţă individului şi nu /aţiunii/00. !ste adevărat că recunoaşterea şi e0ercitareadreptuluide vot sunt condiţionate de stat prin sistemul unor restricţii 8majoratul politic, demnitate civicăşicapacitate psi ofiziologică - e0cluderea alienaţilor sau debililor mintali, interzişi5. *ceastanuînseamnă însă că /aţiunea ar refuza dreptul de vot unor indivizi, ci puterea destat.

Caracterul inalienabil pune în evidenţă faptu3 că naţiunea nu îşi poate înstrăinadefinitivşi irevocabil suveranitatea9 fie unei persoane sau grup de persoane, fie unororganizaţiiinternaţionale. 2tatul însă are dreptul, în anumite condiţii, să renunţe la anumite prerogativeale puterii salesuverane.

!mprescriptibilitatea puterii politiceface ca aceasta să e0iste at t timp c t e0istătitularulei: "oporul sau /aţiunea.

*celeaşi patru caracteristici ale puterii politice le regăsim la puterea de stat. "el ngăacestea, puterea de stat întruneşte şi uneletrăsături specifice :

a5este o putere transmisă prin delegaţie de către aţiune unor organismecaree3ercită conducerea de stat 4

b5este o putere de dominaţie şiconstrângere 4c5este o putereorgani*ată 4

d5este supremă în cuprinsul teritoriului statului şi independentă faţă de o altă puterede stat 4 e5 este limitată prin drepturile şi libertăţile cetăţeneşti recunoscute şi garantatede

Constituţie 4f5este revocabilă= prin dreptul aţiunii de a nu reînnoi mandatul repre*entanţilor săialeşi sau prin dreptul ei de a se ră*vrăti împotriva guvernanţilor care conduc în modtiranic .

"rofesorul Ioan 1uraru consideră că pot fi identificate următoarele trăsături generaleale puterii de stat: caracterul de putere4 putere de constr ngere4 putere socială4 putere de ae0prima şi realiza voinţa de stat4 caracterul organizat4 suveranitatea9 / . "rofesorul Ion Deleanuapreciază, la r ndul său, că puterea de stat este: forma e0teriorizată 8publică5 a puterii politice4 o puterede

/01)eorges 'urdeau, "p#cit ., p.=9;-=9 ./00 "entru un punct de vedere contrar, a se vedea #udor Drăganu,"p#cit ., p.3<=. "rofesorul #udor Drăganu consideră

căalegătorii nu e0ercită un drept individual, ci o funcţie socială, înfăptuită în numele societăţii.



9n acelaşi sens, a se vedea #udor Drăganu,"p#cit ., p.3<B.9 / Ioan 1uraru,"p#cit ., p. <- .



constr ngere4 o putere suverană9 9. ntr-o lucrare recentă se subliniază că puterea statului esteo putere de centralizare4 o putere de arbitraj4 o putere e0trapatrimonială şi o putere civilăşitemporală9 .

#rebuie făcută deosebirea între trăsăturile generale ale puterii de stat şianumitecerinţe generale pe care trebuie să le întrunească aceasta, cum ar fi: legitimitatea,legalitateae0ercitării sale, respectarea pluralismului politic şi ideologic, a democraţieiconstituţionale.!vident, aceste trăsături aparţin puterii de stat în regimurile politicedemocratice.

"uterea de stat are multiple legături cu societatea civilă, elementele componente aleacesteia put nd e0ercita asupra diferitelor structuri statale o puternică presiune şi influenţă, menită săasigurereprezentarea şi apărarea intereselor diferitelor categorii şi grupuri sociale la nivelstatal.

. #ranspunerea la nivel constituţional a principiului suveranităţii poporului

#ranspunerea la nivel constituţional a principiului suveranităţii poporului a pus problemaopţiunii pentru una dintre cele două teorii democratice asupra suveranităţii. #eoria cares-a impusa fost cea a suveranităţii naţionale, c iar dacă unele constituţii au folosit termenul desuveranitatea poporului.

6onstituţia 7ranţei din = septembrie 3 93 prevedea că Fsuveranitatea este unică,indivizibilă,inalienabilă şi imprescriptibilă. !a aparţine naţiunii. /ici un segment din popor, nici unindivid nuîşi pot atribui e0ercitarea eiG. n aplicarea principiului suveranităţii populare fundamentatşi susţinutcu ardoare de ousseau, 6onstituţia din 3 9> a prevăzut în art. că Fpoporulsuveran esteuniversalitatea cetăţenilor franceziG. $n te0t cu un conţinut similar cuprinde şi art.3dinDeclaraţiadrepturilor şi îndatoririlor omului şi cetăţeanului, care figurează - aşa cum am arătat -ca "reambulla 6onstituţia din 3 9B. n ceea ce priveşte e0ercitarea propriu-zisă a suveranităţii decătre /aţiune, s-a admis principiul reprezentării acesteia prin cei aleşi de către alegători. *ctuala6onstituţie a7ranţei, deşi stipulează principiul reprezentării, a făcut un compromis înfavoarea teorieisuveranităţii populare, susţinută de 6onstituţia din 39=<9 ; . *stfel, art. > din 6onstituţia din 39BA prevedecăFsuveranitatea naţională aparţine poporului care o e0ercită prin reprezentanţii săi şi prinreferendumG,

iar alineatul final al art. stipulează că principiul republicii este Fguvernarea poporuluide către poporşi pentru poporG.6onstituţia 2tatelor $nite ale *mericii, adoptată în 3 A , nu conţine un te0t e0presreferitor

la suveranitatea poporului. "rincipiul suveranităţii decurge însă din "reambulul 6onstituţiei:F/oi,"oporul 2tatelor $nite, în vederea unei $niuni mai str nse, aşezării dreptăţii, asigurării(iniştiiinterne, înzestrării pentru apărarea comună, promovării "rosperităţii generale şiasigurării'inecuv ntărilor (ibertăţii pentru noi înşine şi pentru "rosperitatea noastră, decretăm şi promulgăm6onstituţia de faţă pentru 2tatele $nite ale*mericiiG.

n !uropa, datorită influenţei e0ercitate de evoluţia 7ranceză de la 3 A9, principiulsuveranităţii naţiunii s-a e0tins cu rapiditate şi a fost înscris în memorii, programe şireforme constituţionale şi, evident, în constituţii. *rt. B din 6onstituţia "oloniei din > mai3 93 - prima6onstituţie scrisă din !uropa - stipula că întreaga putere în societatea civilă trebuie să

izvorascădin voinţa poporului. n 6onstituţia 'elgiei, adoptată în 3A>3, se precizează că Ftoate puterile emanăde la /aţiuneG. *celaşi principiu se găseşte în diferite reforme constituţionale şi în1untenia, încădin3A 9 <. "roiectul de 6onstituţie a 1oldovei, întocmit în 3A 8F6onstituţia cărvunarilorG5, preiaşitranspune la realităţile sociale şi politice din 1oldova, la începutul secolului al I -lea,elementeleesenţiale ale ideologiei revoluţionare consacrate în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanuluidin

< august 3 A9, printre care şi principiul suveranităţii poporului

9 ?.

9 9

Ion Deleanu,"p#cit ., p.39- B.9 Dan 6laudiu Dănişor, $rept constituţional şi instituţii politice, vol.I, !ditura !uropa, 6raiova, 399B, p.>9-=3.9 ;*rt.> din această 6onstituţie preciza că Fsuveranitatea naţională aparţine poporului francezG9 < Ioan 6. 7ilitti, !*voarele Constituiei de la RSS 6"riginile democra iei române7, 'ucureşti, 39>=, p.A. ntregul



sistem de reforme preconizat în 1oldova şi +ara om nească la începutul secolului al I -lea are la bază principiulsuveranităţii poporului şireprezentarea naţională.9 ? "roiectul se întemeia pe Fcererile cele mai însemnate ce se fac din partea obştiei 1oldovei...G. "otrivit art. 3,F/orodul1oldovei, ca un norod ce din învec ime şi p nă astăzi a avut şi are sfinţit privilegiul slobozeniei şi acela al voinicieide a se oblădui cu oc rmuitorul său şi cu pravilele ţărei sub umbrirea prea puternicei împărăţii căreia este supusă,cere de a avea



6onstituţia de la 3A<< prevedea în art. >3 că Ftoate puterile statului emană de lanaţiune,care nu le poate e0ercita dec t numai prin delegaţiune şi după principiile şi regulileaşezateîn 6onstituţiunea de faţăG. $n te0t identic conţinea şi 6onstituţia din 39 >. 6onstituţiadin 39>Aa adus uşoare modificări redacţionale articolului >> din 6onstituţia din 39 >,referitor latitularul suveranităţii.

"rincipiul suveranităţii naţionale şi cel al reprezentării au fost stipulate şi înF6onstituţiaepublicii CelveticeG, elaborată la 3 aprilie 3 9A la "aris, după modelul 6onstituţiei 7ranţeidin

acea vreme. După căderea împăratului /apoleon, cantoanele !lveţiei, căreia 6ongresul delaEiena din 3A3B i-a recunoscut independenţa şi neutralitatea, şi-au adoptat constituţii proprii,încare au stipulat principiul suveranităţii naţionale şi principiul reprezentării. *ceste principiiaufost revigorate sub impulsul ideologiei liberale a revoluţiei franceze din 3A>;.6onstituţia!lveţiei din 3A= , ca şi cea din 3A=A consfinţesc suveranitatea cantoanelor potrivit principiuluică puterea emană de la popor. *rt. 3 din 6onstituţia adoptată la 9 mai 3A = prevedecă populaţia celor > de cantoane formează împreună 6onfederaţia elveţiană. *rt. > din6onstituţie prevede că cele > de cantoane sunt suverane în măsura în care suveranitatea lor nu estelimitatăde 6onstituţia federală şi îşi e0ercită drepturile care nu sunt delegate puteriifederale.

După cel de-al doilea război mondial, în practica constituţională a stateloreuropene,accentul s-a pus mai mult pe categoria de popor dec t pe cea de naţiune. 6a atare, stateleîncauză, care şi-au adoptat constituţii noi, au proclamat solemn că suveranitatea aparţine saurezidă

în popor 9 @.7ostele state socialiste au proclamat, în spiritul ideologiei oficiale a partidelorcomuniste,că puterea politică rezidă în popor şi că reprezentanţii acestuia e0primă voinţa sa generală.nrealitate, puterea poporului era lipsită de eficienţă, iar guvernanţii au condus potrivit principiilorabsolutismuluimonar ic9 1.

După înlăturarea sistemelor totalitare din răsăritul şi centrul !uropei, principiulsuveranităţii poporului a căpătat o revigorare deosebită, iar fostele state socialiste au proclamatsolemn că suveranitatea rezidă în popor, iar acesta o e0ercită prin reprezentanţiialeşi sau prin referendum9 0.

şi folosinţa acestui privilegiu întru deplina legiuire cele căzute a dreptăţei şi în păzirei cele datornice a sa supuneri şia credinţei sale către înaltul DevleatG.9 @ n preambulul 6onstituţiei ?aponiei, adoptată în 39=<, se arată că principiul suveranităţii poporului este un principiu universal, recunoscut ca atare de umanitate şi că autoritatea guvernanţilor emană de la popor. *rt.l alin.ldin 6onstituţiaItaliei, promulgată la decembrie 39= , statuează că suveranitatea aparţine poporului, care o e0ercită sub formeleşi în limitele fi0ate de 6onstituţie. *rt. ; alin. din 6onstituţia .7.)., adoptată la > mai 39=9, prevede căsuveranitatea emană de la popor. !a este e0ercitată de popor prin alegeri şi referendum şi prin organele specialînvestite cu puterelegislativă, e0ecutivă şi judecătorească. 6onstituţia 7ranţei din 39BA conţine o formulare ibrid, care combinăteoria suveranităţii naţionale cu cea a suveranităţii populare. *stfel, art.> alin.l din 6onstituţie proclamă căsuveranitatea naţională aparţine poporului. 6onstituţia 2paniei, adoptată în 39 A, prevede, de asemenea, căFsuveranitatea naţionalărezidă în poporul spaniol4 toate puterile statului emană de la elG. 6onstituţia 2uediei, promulgată în 39 =, prevede înart.l că Fîn 2uedia, suveranitatea emană de la popor. 2uveranitatea naţională suedeză este fundamentată pe libertateade opinie şi pe sufragiul universal şi egal. !a se realizează printr-un regim constituţional reprezentativ şi parlamentar şi printr-ogestiune autonomă a colectivităţilor teritoriale. 2uveranitatea se e0ercită în conformitate cu legileG. 6onstituţia"ortugaliei din 39 < proclamă în art. 333 că puterea politică aparţine poporului şi se e0ercită în condiţiile stabilite în6onstituţie. *rt.33 precizează c iar că Fparticiparea directă şi activă a cetăţenilor la viaţa politică este condiţia şiinstrumentul

fundamental pentru a se ajunge la consolidarea sistemuluidemocraticG.9 1 *rt. > din 6onstituţia om niei din 39=A a prevăzut că Fîn epublica "opulară om nă întreaga putere de statemanăde la popor şi aparţine poporului. "oporul îşi e0ercită puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal,egal, direct şi secretG. 6onstituţia a introdus şi instituţia mandatului imperativ, prevăz nd că reprezentanţii poporului în toateorganele puterii de stat sunt răspunzători în faţa poporului şi nu pot fi revocaţi prin voinţa alegătorilor, în condiţiilestabilitede legeG. 6onstituţia din 39B a întărit dictatura proletariatului4 deşi nu se referă e0pres la aceasta. *rt. 3 precizacă





n unele constituţii, cum ar fi, de pildă, cele ale 7ranţei, 2paniei, om niei, sefoloseştee0presia ambiguă: F2uveranitatea naţională aparţine poporuluiG. *ceasta nu înseamnă însăcă principiul reprezentării ar fi înlăturat sau atrofiat şi că mandatul aleşilor poporului ar fiimperativ.1enţinerea unei astfel de formulări ar putea ec ivala cu admiterea, alături dedemocraţiareprezentativă 8care are la bază teoria suveranităţii naţionale5, a democraţieisemidirecte8carerezidă în teoria suveranităţii populare5. ntr-adevăr, după al doilea războimondial şi îndeosebiîn ultimele decenii, se pune un accent tot mai mare pe iniţiativele populareîn materielegislativă

8iniţiativa legislativă a cetăţenilor59/

şi pe consultarea directă a cetăţenilor în legăturăcu problemele fundamentale ale politiciistatale

9//.

*ceste noi proceduri democratice au ca rezultat revigorarea conştiinţei socialeacetăţenilor că puterea guvernanţilor emană de la ei şi că lor le aparţine puterea de a-i desemnasau înlocui de la conducere, în cazul în care randamentul social al actului de guvernare esteinferioraşteptărilor celorguvernaţi.

II. "* #I6I"* !* 6!#W+!/I(&

(* ! ! 6I#* !* "$#! II "&(I#I6! 82I2#!1$( !(!6#& *(5

3. !senţa democraţiei - participarea poporului laconducere

Dintotdeauna, membrii oricărei colectivităţi sociale au tins sau au năzuit la un stat politiccare să le confere condiţii prielnice pentru a se autoguverna sau, cel puţin, pentru a participa, prinreprezentare, la procesul de conducere socială. "entru a-i convinge pe guvernanţi sălerecunoască o asemenea aspiraţie - un adevărat drept natural -, masele populare au folositforţaarmelor sau forţa spiritului şi adesea au reuşit. n dezvoltarea istorică a fiecărui popor potfi

identificate, astfel, diverse forme organizatorice, la început rudimentare, apoi din ce în cemaievoluate, prin care membrii colectivităţii participau, sau erau atraşi, într-un fel sau altul,lae0ercitarea unor atribute deconducere.

!manciparea politică a individului, văzută desigur în plan geografic şi social-istoric,amarcat o treaptă superioară pe calea progresului umanităţii, devenind una dintre piesele de bazăale sistemului universal de valorisocial-umane.

nsăşi noţiunea de democraţie, în care filosofii greci din secolele E-IE î.e.n. au asimilatşiconcretizat din punct de vedere politic o asemenea năzuinţă, a e0primat, în polisurilegreceşti,forma de guvernare în care puterea era e0ercitată de către popor sau cu participarea substanţialăaacestuia.

n ceea ce priveşte noţiunea de popor, trebuie precizat că aceasta trebuie înţeleasă prinraportare la un anumit cadru geografic şi social-istoric. n vremurile străvec i - c iar şi înstatele

care au constituit un sistem de guvernăm nt democratic - poporul forma doar o categorie,unsegment militar sau politic din totalitatea populaţiei. 6 iar şi în condiţiile democraţieisclavagiste

*rt. alin.l din 6onstituţia 1oldovei4 adoptată la 9 iulie 399=, prevede că suveranitatea naţională aparţine poporului epublicii 1oldova, care o e0ercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilitede 6onstituţie. 6onstituţia om niei, adoptată prin referendum la A decembrie 3993, stabileşte că suveranitateanaţională aparţine poporului rom n, care o e0ercită prin organele salereprezentative şi prin referendum.9/ Iniţiativa legislativă a cetăţenilor este recunoscută de pildă în Italia 86onstituţia din 39= art. 3 alin. 5,2pania

86onstituţia din 39 A alin.>54 om nia 86onstituţia din 3993, art. > alin. l şi art.3=<alin. 5.9// * se vedea, de pildă, referendumurile organizate în unele state europene privind aderarea acestora la #ratatul de



la1aastric t sau referendumul organizat în "olonia la 3A februarie 399< în cadrul căruia electoratul a fost c emat săse pronunţe asupra distribuirii generale a bunurilor statului către cetăţeni.



ateniene, din categoria sociopolitică de popor erau e0cluşi metecii, adică străinii stabiliţi peteritoriul statului atenian, femeile, copiii şisclavii/ .

7enomenul de reducere a poporului la un segment social - privit ca ocategoriesociologică distinctă de nobilime - a fost preluat şi în !vul 1ediu şi pus în evidenţă,îndeosebi,în Frepublicile burg ezeG9.

1ult mai t rziu, în prima fază de dezvoltare a fostelor state socialiste8perioadacuceririi puterii5, termenului sociologic de popor i s-a conferit o conotaţie politică. *stfel,din

categoria politică de popor au fost e0cluşi e0ponenţii claselor sociale înlăturate de pescena politică prin fraude electorale, abuzuri administrative, forţa represivă, c iar armatăaaparatului de stat comunist. *cestora li s-au refuzat, o vreme, accesul la drepturileelectorale,dreptul de asociere în partide politice, deşi prevederi constituţionale stipulau că putereadestat Femană de la popor şi aparţine poporuluiG.

n aceste condiţii, noţiunea de popor a primit o conotaţie sociologică restrictivă:FpopormuncitorG, iar pe plan politic a fost instaurată dictatura proletariatului - regim politic profundnedemocratic şi antiumanist care a negat şi încălcat drepturile naturale ale omului. n ultimafază de evoluţie a societăţii socialiste, noţiunea de popor a fost e0tinsă practic laîntreaga populaţie, dar din punct de vedere social şi politic, poporul a fost marginalizat de cătrestructurilede partid şi de stat şi lipsit, de fapt, de drepturile politice.

n filosofia grecească din secolele E-IE î.e.n., strălucit reprezentată de g ndirealui"ericle, "laton, *ristotel, Demostene ş.a., puterea politică se e0ercita prin intermediulunoradunări ale cetăţenilor, fiecare dintre aceştia fiind dator să e0ercite această putere potrivit principiului că cetăţenii sunt datori să participe în măsură egală la rezolvarea treburilor politiceale 6etăţii; .

Idealul F2ecolului lui "ericleG era crearea unui sistem de guvernăm nt încareindividul, angajat, înainte de toate, în problemele 6etăţii sau ale "olisului, sesupunea*dunării poporului care era omnipotentă, ea lu nd cete mai importante otăr ri,inclusivostracizarea celor ce se făceau vinovaţi de crime sau prezentau un pericol pentru polis <.ntreaga g ndire politică a )reciei antice este a0ată în jurul ideii şi practiciidemocraţiei.Imagin nd în secolul al IE-lea î.e.n. un F2tat idealG, *ristotel, titanul filosofiei politicealumiigreceşti în epoca sclavagistă, punea accentul pe capacitatea şidisponibilitateacetăţenilor de a îndeplini o funcţie socială conferită de *dunarea poporului, dar şi de asesupune fără rezerve autorităţii acesteia. !dificiul statal imaginat de filosoful grec seîntemeia pe ideea că fiecare cetăţean trebuie să fie, succesiv, guvernant şisupus?.

Dar, dacă g nditorii care au analizat democraţia sclavagistă ateniană au e0celatînformularea unor concepte teoretice devenite teme de referinţă c iar în epoca lor, nu estemai puţin adevărat că şi la alte popoare au fost instituţionalizate forme embrionare de puteresaude autoritate publică bazate pe principiul participării cetăţenilor la conducerea statului.!ste,astfel, semnalată, la multe alte popoare antice, *dunarea poporului - organism formatdinoşteni 8cetăţeni purt nd arme5 şi înzestrat îndeosebi cu prerogativemilitare.

& astfel de adunare este menţionată de istoricul roman Diodor din 2icilia într-un pasajîncare descrie nemulţumirea războinicilor geto-daci faţă de intenţia regelui Dromic ete dea-lelibera pe regele (Osimac făcut prizonier de către daci şi otăr rea lor, luată de comun acord,de

/ &vidiu Dr mba, !storia culturii şi civili*aţiei, vol.I. !ditura %tiinţifică şi !nciclopedică, 'ucureşti, 39A=, p.B =-B ;. F6aracteristicile adevăratului cetăţean - scria *ristotel - este că ia parte la funcţiunile de judecător şi demagistratG 8*ristotel, "olitica. 6ultura /aţională, 'ucureşti 39 =, p.9<5.9

?ean #ouc ard, &istoire des id es politi'ues, vol.I, ".$.7., "aris, 39<A, p.3<9-3 B.

Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice. #ratat, vol.I, !ditura !uropa /ova, 'ucureşti, 399<, p.3<3-3< .; &vidiu #răsnea,Etiinţa politică# /tudiu istorico-epistemologic, !ditura "olitică, 'ucureşti, 39 ;4 Eirgil1ăgureanu, %uterea politică, !ditura "olitică, 'ucureşti, 39 9, p.3B->;.< ?ean #ouc ard,"p#cit#, p.3A. "otrivit concepţiei lui *ristotel, Fcetăţeanul este individul care poate avea în

adunarea publică şi la tribunal vot deliberativ, oricare ar fi de altfel statul al cărui membru este4 şi înţeleg prin stat omulţime deoameni de felul acesta, care posedă tot ce-i trebuie, spre a trăi mulţumităG 8*ristotel,"p#cit .,







constituţională. n literatura politologică şi juridică occidentală se foloseşte îndeobştenoţiuneade drept de vot/9 sau cea de drepturielectorale/ .

9. Dre#tu" devot

Dreptul de vot poate fi definit cadreptul recunoscut în condiţiile legii cetăţenilorunui stat de a-şi e3prima în mod liber, direct sau indirect opţiunea electorală pentru un anumit partid politic sau candidat propus de o grupare politică sau pentru un candidat independent . Dreptulde vot se e0primă în mod obişnuit prin completarea unui buletin de vot şi depunerea acestuiaînurnă/; . !0ercitarea acestui vot are ca scop alegerea membrilor "arlamentului sau a"reşedintelui,ai consiliilor locale, a primarilor, a altor persoane în diverse funcţii publice eligibile8guvernator,şerif, judecător ş.a.54 prin urmare, ea contribuie la constituirea structurii de guvernare lanivelcentral şi local într-un anumit stat. 7iecare stat deţine dreptul suveran de a stabilifuncţiile publice eligibile şi condiţiile în care cetăţenii săi îşi e0ercită dreptul de a alege personalulcarecandidează pentru acestefuncţii.

$reptul de vot se e3ercită în modalităţi diverse, practic, fiecare stat stabilind înmoddistinct, printr-o lege, procedurile electorale. !senţial este ca votul să fie e0primat liber, fărănicio constr ngere sau presiune, deci să fie manifestarea neviciată a voinţei personale şi aconştiinţei politice şi civice aalegătorului.

n prezent, practica constituţională generală a consacrat votul universal 8votulrecunoscuttuturor cetăţenilor cu anumite e0cepţii prevăzute e0pres de lege5. n evoluţia constituţionalăastatelor lumii pot fi identificate sisteme care au limitat e0ercitarea dreptului de vot, în funcţiedeavere, de pregătire sau capacitate intelectuală, de apartenenţa la anumite clase sociale,decalitatea de membru al unor partide sau formaţiuni politice, de apartenenţa la o comunitateetnicăsau religioasă ş.a. ntr-un sens general, toate aceste restr ngeri ale dreptului de vot suntapreciateca discriminări. $nele dintre ele au avut un caracter istoric, menţinerea lor şi astăzi înunelesisteme constituţionale fiind simbolică, altele au dispărut. *numite restricţii impusee0ercităriidrepturilor electorale prezintă o gravitate deosebită, fiind adevărate încălcări ale dreptuluinatural8de e0emplu, e0cluderea de la vot a cetăţenilor aparţin nd unei anumite clase sociale,comunităţietnice sau religii sau unui anumit partid politic5.

. Sufra!iu" cen*itar

*cest sistem a fost cel mai răsp ndit şi a constat în recunoaşterea calităţii de alegătorşi,implicit, a dreptului de vot, cetăţenilor av nd un anumit venit anual evaluabil în titluride proprietate imobiliară 8terenuri, clădiri5 s-au stabilit în funcţie de cuantumul impozitelor plătiteanual asupra veniturilorîncasate.

1otivaţia unui asemenea sistem de vot pare simplă, cu condiţia de a ne situa în epocaîncare s-a aplicat în acea epocă 8sf rşitul secolului EIII - începutul secolului 5,averileimportante, îndeosebi proprietăţile funciare, erau concentrate la o parte restr nsă a populaţieiform nd o Felită socialăG. *ceasta avea rolul determinant în procesul de conducere socială,eaera sursa importantă de venituri ale statului, deci sursa veniturilor unui stat. *verea -scriau profesorii "aul /egulescu şi )eorge *le0ianu - face să apară spiritul conservator, iubitordelinişte şi ordine, elemente at t de necesare într-o guvernare. n sf rşit, averea implicăoresponsabilitate. *cei care au avere mai mare plătesc impozitele cele mai mari.ăspundereagreşelilor guvernamentale se repercutează în mod mai evident asupra lor. *cei caresuportăaceastă răspundere trebuie să aibă şi dreptul de a conduce/<. 6ategorică, aserţiunea făcutăe0actacum cinci decenii este corectă, dacă ne situăm în epoca respectivă. *stăzi,responsabilitateaguvernării are alte conotaţii. n ultimă instanţă, alegătorii sunt responsabili pentru Fbunagestiune

/96 arles Debbasc şi alţii, $roit constitutionnel et institutions politi'ues,!conomica, "aris, 39A>, p.B3./ ?ean )icLuel, *ndrS Cauriou, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, !ditions 1ontc retien, "aris, 39AB,

p. 3

şi urm./; 6 arles 6adou0, $roit constitutionnel et institutions politi'ues, vol.I, 6ujas, "aris, 39 >, p.>3;->33./< "aul /egulescu, )eorge *le0ianu,Tratat de drept politic, vol. I, 6asa %coalelor, 'ucureşti 39= , p. ==;.



a afacerilor publiceG deoarece au FalesG guvernanţii incapabili. #otodată, asupra lor serăsfr ngtoate consecinţele negative ale unei astfel de guvernări.Conclu*ia) toţi cetăţenii au vocaţiadealegători. n om nia, votul cenzitar a fost introdus prin (egea electorală din 3A<=,careîmpărţea electoratul în două categorii: electoratul rural 8cei care plăteau o dare către stat de =Adelei54 electoratul urban 8cei care plăteau o dare către stat de 33; lei5. *cest sistem s-a păstrat p năîn anul393 .

De la regula votului cenzitar puteau fi stabilite şi e0cepţii. *stfel, articolul > dinlegeaelectorală din 3A<= prevedea că, în "rincipate, aveau dreptul de a fi scutiţi de censul deaverealegătorii av nd calitatea de preoţi ai paro iilor, profesorii academiilor şi ai colegiilor, doctoriişilicenţiaţii diferitelor facultăţi, avocaţii, inginerii şi ar itecţiiş.a./? .

Deşi sistemul votului cenzitar nu a fost suprimat în întregime în toate statele, el poatefi analizat ca o relicvă istorică a unei Fdemocraţii cenzitareG. *stfel, paragraful Ial*mendamentului = al 6onstituţiei 2.$.*., adoptat în anul 39<=, prevede căFdreptulcetăţenilor 2tatelor $nite de a vota în orice alegeri preliminare sau de alt fel pentru"reşedinte sau vicepreşedinte, pentru electorii pentru "reşedinte sau vicepreşedinte,ori pentru senator sau eprezentant în 6ongres, nu va fi refuzat sau limitat de către 2tatele$nitesau oricare stat, datorită neplăţii unei ta0e pe cap de locuitor sau oricărui altimpozitG.

;. Sufra!iu" inte"ectua"

"otrivit practicii constituţionale a unor state, FacordareaG sau recunoaşterea dreptuluidevot a fost condiţionată de deţinerea de către alegător a unui certificat, diplomă sau a oricăruiactcare îi atesta pregătirea intelectuală. !ste vorba despre ceea ce profesorul francez6 arles6adou0 numeşte Faptitudinea intelectualăG de a vota. *cest sistem a fost aplicat frecventîn!uropa p nă în a doua jumătate a secolului al I -lea. n unele regiuni 8coloniile franceze5s-a practicat şi după cel de-al doilea război mondial, iar în unele state sudice ale 2.$.*. se practicăşiastăzi, cel puţin, pentru anumite alegeri/@. n esenţă, acest sistem răspunde cerinţei caalegătorii,av nd un nivel ridicat de pregătire intelectuală şi de înţelegere a fenomenelor politice, a jocului politic, să fie în măsură să cunoască şi să înţeleagă platformele şi programele electoraleale partidelor, să facă judecăţi de valoare pertinente asupra prezentării candidaţilor care suntînscrişiîn competiţia electorală, deci să aibă o cultură politică/1.

B. !0cluderea de la vot a anumitor categorii decetăţeni

"ractic, acesta nu este un sistem de vot, deşi în doctrina constituţională francezăestedenumit Fsufragiu politizatG, ci o e0cludere arbitrară de la dreptul de vot a e0ponenţiloranumitorclase sociale sau a celor care deţin calitatea de membru al anumitor partide şi formaţiuni politice.1otivele e0cluderii sunt e0clusiv politice. "ractic, în toate fostele ţări socialiste,adversariiregimului comunist au fost e0cluşi de la e0ercitarea drepturilor electorale p nă în momentulc ndliderii politici au considerat că opoziţia politică a fost lic idată sau îngenunc iată şi silită săseconformeze ideologiei şi practicii socialecomuniste.

?. &otu"universa"

Eotul universal este un adevărat drept natural pe care statul este dator să-lgarantezefiecărui cetăţean. Eotul universal este proclamat în toate constituţiile moderne. !leste

/? Dionisie Ionescu, ) eorg e +uţui, ) eorg e 1atei , $e*voltarea constituţională a statului român, !ditura%tiinţifică, 'ucureşti, 39B , p. =B=-=BB./@

6 arles 6adou0, "p#cit ., p.>3=./1 ". /egulescu, ). *le0ianu, "p#cit ., p.==3. După cum afirmă )abriel *. *lmond şi DisneO Eerba, democraţiaeste caracterizată prin faptul că puterea asupra deciziilor autoritare semnificative într-o societate este distribuită înr ndurile populaţiei. 2e aşteaptă ca omul obişnuit să ia parte activă la afacerile guvernamentale, să fie conştient demodul în caresunt luate deciziile şi să-şi facă cunoscute concepţiile. 8)abriel *.*lmond, 2idneO Eerba,Cultura civică, !ditura du2tOle,



'ucureşti, 399<, p.3=>5.



recunoscut e0clusiv cetăţenilor statului respectiv. *cordarea dreptului este condiţionatădeîndeplinirea unei anumite v rste 8Fmajoratul politicG5, ca şi de întrunirea unor cerinţeviz ndconduita socială a alegătorilor. n general, v rsta minimă pentru a vota este 3A ani. nunele perioade, Fmajoratul politicG se acorda la împlinirea v rstei de 3 ani. n anumite situaţii,v rstalegală pentru a e0ercita acest drept a fost cobor tă la 3< ani 8la referendumul organizatînom nia în noiembrie39A<5.

n ceea ce priveşte conduita alegătorului, se cere ca acesta să nu fi fost condamnat pentruanumite infracţiuni la pierderea drepturilor electorale 8în unele sisteme constituţionale sefacereferire la crime sau delicte5. *lte categorii e0cluse în mod obişnuit de la dreptul de votsuntdebilii sau alienaţii mintali puşi sub interdicţie de autoritatea competentă printr-un act valabil.ngeneral, în legile electorale sunt prevăzute e0pres incapacităţile electorale. n sistemulnostruelectoral nu au dreptul de vot debilii sau alienaţii mintali puşi sub interdicţie, precumşi persoanele condamnate, prin otăr re judecătorească definitivă, la pierdereadrepturilorelectorale. n unele sisteme constituţionale şi în anumite etape de dezvoltare a unor state aufoste0cluse de la dreptul de vot femeile sau cei care nu au împlinit o anumită v rstă. Deasemenea,motiv ndu-se principiul, valabil şi astăzi, că militarilor le este interzis să participe laviaţa politică, aceştia au fost e0cluşi multă vreme de la dreptul de vot. n prezent, cele mai multestaterecunosc acest dreptmilitarilor /0.

!ste în general admis căvotul sau sufragiul universal este egal, direct 6sau indirect7 şi secret . n unele sisteme electorale se mai adaugă şi alte caracteristici. De pildă, pe l ngă celetreicaracteristici menţionate, 6onstituţia om niei ca, de altfel, şi alte constituţii stabilesc căvotuleste liber e0primat. !0ercitarea dreptului de vot este condiţionată, între altele, Fdemajoratul politicG al alegătorului, care se acordă în funcţie de v rsta acestuia. n acest sens, dreptul lavot presupune că alegătorul are o v rstă care îi permite să înţeleagă importanţa socială a alegerilorşi,în consecinţă, să aibă o reprezentare c t mai reală a acestora. n general, majoratul politiccoincide cu majoratul legal 83Aani5.


/. Teorii a"esuveranit$ ii.9. Pre*enta i tr$s$turi"e re"a iei suveranit$ ii cu #uterea destat.. Caracteristici"esuveranit$ ii.

;. Ti#uri de e ercitare a dre#tu"ui devot.

/0 Despre istoricul adoptării şi e0tinderii sistemului de vot universal a se vedea ". /egulescu, ). *le0ianu,"p#cit ., p.== -==A.



PARTEA A & A. CREAREA INSTITUŢIILOR STATULUI DEDREPT

Du#$ #arcur!erea acestui curs2 ve i 3nv$ aur%$toare"e:

/.Le!iti%itatea #o"itic$ a institu ii"or revo"u ionare )i a acte"or'.S.N..9. ene*a constitu iei din /00/= %oda"it$ i de revi*uire aacesteia..Caractere"e statu"ui ro%an: na iona"2 suveran2 inde#endent2 unitar )i indivi*i,i".Atri,ute"estatu"ui ro%an: de dre#t2 de%ocratic )isocia".;.Cet$ enia ro%(n$ )i %oduri de do,(ndire aacesteia.<. Dre#turi"e )i "i,ert$ i"e cet$ ene)ti 3n siste%u" constitu iona"ro%an.

?. Institu ia o%,uds%anu"ui.

I. RE OLUŢIA DIN DECEM'RIE2343

evoluţia populară din decembrie 39A9, e0tinsă în întreaga ţară ca o autenticămişcarerevoluţionară, a înlăturat de la putere conducerea de partid şi de stat socialistă. 2c imbarearegimului politic, a doctrinei ideologice şi a cadrului instituţional de e0ercitare a puterii au constituit de laînceputobiective clare, fundamentale ale revoluţionarilor. 6oncomitent s-a creat un nucleu organizatoric -7rontul2alvării /aţionale - care şi-a asumat sarcini de conducere statală şi de înfăptuire a obiectivelorrespective.

n primul 6omunicat de amploare al 6onsiliului 7rontului, s-a precizat că scopul acestuiaesteinstaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului rom n9/9. n 6omunicat - document politic -se

arată că toate structurile de putere sunt dizolvate 81.*./., "reşedinţia, 6onsiliul de 2tat şiconsiliile populare5. ntreaga putere a fost preluată de 6onsiliul 7.2./., care şi-a subordonat 6onsiliul1ilitar2uperior, organism av nd sarcina de a coordona activitatea armatei şi 1inisterului de Interne.#oatecelelalte ministere şi organe centrale şi-au continuat activitatea în subordinea 7rontului 2alvării /aţionale."e aceeaşi dată )uvernul a fostdemis.

!vident, măsurile adoptate de noul organism de putere erau neconstituţionale, dar, însituaţiirevoluţionare, de crize politice, lovituri de stat, insurecţii ş.a., regula generală este că (egeafundamentalăeste înfr ntă9/ .

6a program politic, 7rontul şi-a propus printrealtele:a5 abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistemdemocratic

pluralist deguvernăm nt4 b5 organizarea de alegerilibere4c5 separarea celor trei puteri.

2-a prevăzut, totodată, constituirea unui comitet de redactare a unei constituţii. *celaşidocumenta sc imbat denumirea ţării înom nia.n ceea ce priveşte natura sa, 6omunicatul are e0clusiv un caracter politic, provenind de laun

organism revoluţionar, creat ad- oc şi fără o procedură formală, constituţională. n primulr nd,documentul menţionat întruneşte caracteristicile oricărui comunicat: anunţă opiniei publiceanumite

9/9Comunicatul către ţară al Grontului /alvării aţionale, în F1onitorul &ficialG nr.l din decembrie

39A9.9/ "roblema legalităţii şi legitimităţii diferitelor regimuri politice se pune şi astăzi, ca urmare a faptului că nurareori ordinea constituţională în vigoare în unele state este răsturnată prin acţiuni violente, cum suntrevoluţiile, insurecţiile, loviturile de stat, intervenţiile militare străine, războaiele de g erilă etc. "e caleaacestor acţiuniviolente, la conducerea statului se instalează guverne de fapt, care nu mai recunosc ordinea constituţională

anterioară şi o înlocuiesc cu structuri politice noi, a căror respectare o asigură prin forţa de constr ngere a statului.8#udor Drăganu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. I, # rgu 1ureş, 399> p. B9.5 Doctrina constituţionalăa admis constant că, prin simplul fapt al unei revoluţii victorioase 8insurecţie populară sau lovitură de stat5,



6onstituţia anterioară este înlăturată imediat şi îşi pierde cu totul forţa sa. n aceste condiţii nu se mai impune cunecesitate abrogarea ei formală. 8*. !smein, 5l ments de droit fran;ais et compar, 2ireO, "aris, 39;9, p. B3A-B395.



informaţii cu caracter general 8alin. 3 şi 5. n al doilea r nd, el face cunoscută constituirea6onsiliului7rontului 2alvării /aţionale, organism revoluţionar social larg, care se sprijină pe armata rom năşigrupează Ftoate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şigrupărilecare s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiranieitotalitareG9/; .

7rontul 2alvării /aţionale nu întrunea caracteristicile unui organism e0ercit nd prerogativede comandăsau de decizie statală, nu era învestit cu atribuţii de autoritate implic nd e0ercitarea forţei,a controluluisocial specific puterii de stat. Din acest punct de vedere, enunţul 6omunicatului privinddizolvareastructurilor de putere ar fi trebuit să fie plasat după anunţarea constituirii6onsiliului7rontului 2alvării

/aţionale. /umai acest organism şi-a asumat prerogativele de putere şi înaceastăcalitate ar fi pututdecide dizolvarea structurilor statale socialiste. De altfel, în preambululDecretului-(ege nr. A3H399;referitor la transformarea 6onsiliului 7rontului în 6onsiliul "rovizoriu de$niune /aţională se va preciza că 6.".$./. este Forgan suprem al puteriiG.

n al treilea r nd, 6omunicatul stabileşte dizolvarea tuturor structurilor de putere alestatuluisocialist şi preluarea întregii puteri de stat de către 6onsiliul 7.2./., precum şi constituirea înunităţileadministrativ-teritoriale a consiliilor locale ale 7.2./. ca organe ale puterii locale. n al patrulear nd,enunţă programul în 3; puncte al 7rontului 2alvării /aţionale. n al cincilea r nd, enunţăcomponenţa provizorie a 6onsiliului7rontului.

n finalul 6omunicatului se precizează că acesta Feste o primă formă de platformă-programanoului organism al puterii de stat dinom niaG9/< .

"recizarea în sine este foarte importantă în sensul că e0clude caracterul juridic aldocumentuluirespectiv. %rin urmare, conţinutul său are un caracter e3clusiv politic, iar în ceea ce priveştedizolvareastructurilor de putere anterioare, se limitează la constatarea unei situaţii de fapt: noul organism87.2./.5,căruia nu i se negau calităţile unui organism politic, a avut o largă bază socială.Ca atare, legitimitatea politică a Grontului nu poate fi contestată. *cest organism nu avea însă dreptul să decidă sc imbăriînaparatul de stat, în mecanismul de conducere statală care ar fi afectat nu numai conţinutul 6onstituţieidin39<B, ci şi esenţa sa: 6ompetenţa de a opera asemenea sc imbări revenea 6onsiliului7rontului.

2c imbările politice enunţate în 6omunicat au fost confirmate juridic prin Decretul-(egenr.H39A9 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea 6onsiliului 7rontului 2alvării /aţionale şiaconsiliilor teritoriale ale 7rontului 2alvării /aţionale9/?. Decretul-(ege menţionat reia o serie deenunţuri politice din comunicat cărora le dă acum o formă juridică cu valoare cvasiconstituţională4 nouadenumireaţării 8art. 354 constituirea consiliilor locale ale 7rontului ca organe ale puterii locale, subordonateierar ic6onsiliului 7.2./. 8art. <54 dizolvarea structurilor de putere ale fostului regim politic 8art. 3;5. "rinaceastădispoziţie se menţine modelul consacrat în constituţiile socialiste referitoare la structura puterii de statlanivel suprem 8central5 şi la nivel local. n plus, Decretul-(ege nr. H39A9 a stabilit forma deguvernăm ntaţării republica - 8art. 3 alin. 5 şi drapelul naţional - tricolorul tradiţional al om niei fără stemă 8art.3 alin.>5. De asemenea, în actul normativ respectiv au fost prevăzute atribuţiile 6onsiliului 7rontului8art.5, organizarea acestuia 8art. >5 şi modul său de lucru - în sesiuni şi prin 33 comisii de specialitate 8art.=5- atribuţiile preşedintelui 6onsiliului7rontului.

Din cuprinsul Decretului-(ege rezultă că noul organism, 6onsiliul 7rontului 2alvării /aţionale,afost învestit cu prerogativele caracteristice parlamentului, iar preşedintele consiliului cu atribuţii de şefalstatului.

#otodată, prin Decretul-(ege nr. AH39A9 privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politiceşi aorganizaţiilor obşteşti s-a creat cadrul legal de înfăptuire a principiului pluralismului politic, enunţatîn6omunicatul 6onsiliului 7rontului 2alvării /aţionale din decembrie39A99/@.

/oua putere a preluat o parte din aparatul central de stat cu atribuţii în conducereaactivităţiisocial-economice. 2-a adoptat un nou cadru legal pentru constituirea, organizarea şifuncţionarea)uvernului9/1. "otrivit noii reglementări, componenţa )uvernului se aproba de către 6onsiliul 7.2./.la propunerea "rimului-ministru, care, la r ndul său, era numit de acelaşiorganism.

9/; !bidem#9/<F1onitorul &ficialG nr.= din decembrie 39A9.9/? Decretul-(ege nr. H39A9 conţine o serie de inadvertenţe, ceea ce dovedeşte - ca şi în cazul Decretului egal din

>3 *ugust 39== - că în perioade revoluţionare, c nd se produc sc imbări fundamentale în viaţa statului, seacţionează sub tensiunea momentului istoric, trec ndu-se cu vederea rigoarea ştiinţifică a formulărilor juridicecorecte. n primele B zile de la izbucnirea evoluţiei, 6onsiliul a luat Fmăsuri de guvernare pe cale de comunicate şinumai ulterior a început să utilizeze în acest scop calea juridică a decretelor, adecvată activităţii sale stataleG 8#udorDrăganu,"p#cit ., p. >3=->3B5.9/@F1onitorul &ficialG nr. 9 din >3 decembrie 39A9. $nele partide 8de pildă, $D1 5 s-au înfiinţat pe baza (egiinr. 3H39 3, ca asociaţii.9/1 $ecretul-.ege nr# PH DRD privind constituirea, organi*area şi funcţionarea 0uvernului <omâniei, în F1onitorul

&ficialG nr. 9 din >3 decembrie 39A9.



ntregul )uvern şi fiecare dintre membrii acestuia erau răspunzători în faţa 6onsiliului7.2./.,care deţinea dreptul, totodată, să anuleze otăr rile )uvernului atunci c nd considera că acesteacontravinlegilor şi decretelor în vigoare sau intereselor poporului9/0 .

n urma deciziei 7rontului 2alvării /aţionale de a se transforma în formaţiune politică de sinestătătoare,modul de alcătuire al 6onsiliului 7rontului 2alvării /aţionale şi componenţa acestuia s-aumodificat potrivit principiului parităţii 8jumătate din numărul membrilor de la acea dată ai 6onsiliului, la cares-auadăugat în aceeaşi proporţie reprezentanţi ai formaţiunilor politice şi ai organizaţiilorminorităţilornaţionale cooptate în 6onsiliu5. De asemenea, s-a sc imbat şi denumirea 6onsiliului 7rontului2alvării

/aţionale în 6onsiliul "rovizoriu de $niune /aţională. /oul organism a preluat întocmai funcţiileşi prerogativele 6onsiliului7.2./. 99 .n martie 399;, 6onsiliul "rovizoriu de $niune /aţională a adoptat Decretul-(ege nr.9 H399;

pentru alegerea "arlamentului şi a "reşedintelui om niei99/. $nele dintre dispoziţiile noului actnormativaveau un vădit caracter constituţional 8de pildă, art. l4 art. 4 art. >4 art. =4 art. A4 art. A 4 art. A>5, iaraltele,uncaracter cvasielectoral. Dintre prevederile Decretului-(ege menţionăm, îndeosebi, art. , potrivitcăruiaFguvernarea om niei se realizează pe baza sistemului democratic, precum şi a separaţiei puterilorlegislativă, e0ecutivă şi judecătoreascăG, şi art. >, care stabilea organizarea bicamerală a "arlamentuluişireinstituia funcţia de "reşedinte alepublicii.

"otrivit art. A; din Decretul-(ege nr. 9 H399;, *dunarea Deputaţilor şi 2enatul, înşedinţăcomună, urmau să se constituie de drept în *dunarea 6onstituantă pentru adoptarea noii 6onstituţii aţării. n paralel, "arlamentul funcţiona şi ca adunare legiuitoare. Instituţiei prezidenţiale i s-au oferitatribuţiileobişnuite unui şef de stat în democraţiile parlamentare.

"arlamentul şi-a constituit o comisie de redactare a proiectului de constituţie formată dinmembriaicelor două camere şi e0perţi. edactarea proiectului a cuprins două faze principale: întocmireatezelor pentruelaborarea proiectului şi pregătirea proiectului propriu-zis.

n şedinţa din 3 noiembrie 3993 a *dunării 6onstituante, noua 6onstituţie a fost supusă la votşiadoptată cu =3= voturi FpentruG şi 9B voturi FcontraG. După adoptare, ea a fost supusă aprobării poporului prinreferendum.

6onstituţia a intrat în vigoare la data aprobării ei prin referendum. (a aceeaşi dată, 6onstituţiadin3 august 39<B a fost abrogată înîntregime.

II. NECESITATEAELA'OR"RIIUNEI NOICONSTITUŢII

3. !laborarea şi adoptarea 6onstituţiei om niei din3993

!ste deja pe deplin acceptat, deopotrivă în ştiinţa politică şi în teoria generală a dreptului, căoricerevoluţie socială are un caracter neconstituţional, întruc t prin obiectivele sale, prin programul, ca şi prininstrumentele folosite ori prin formele violente de manifestare, ea are ca scop să înlătureordineaconstituţională e0istentă în momentul izbucnirii sale şi să instituie un regim constituţional nou, săînlocuiascăaparatul de stat constituit anterior cu o nouă structură deguvernare.

evoluţia rom nă de la decembrie 39A9 nu face e0cepţie de la această regulă generală,fiinddin punct de vedere formal juridic o mişcare socială neconstituţională/ . *şa cum am arătat deja,neconstituţionalitatea unei revoluţii, lovituri de stat, puci ş.a. nu înseamnă însă lipsa lor de legitimitate9. &revoluţie care prin esenţa ei este neconstituţională poate fi legitimă sau legitimată dacă este sprijinităde popor sau dacă urmările sale sunt liber şi neec ivoc acceptate în modalităţi manifeste 8referendum,alegerigenerale, sprijin popular spontan5 de întregul popor.

Izbucnirea revoluţiei la decembrie 39A9 a atras după sine pierderea oricărei legitimităţiaordinii constituţionale instituite la 3 august 39<B. De fapt, structurile politice consfinţite în6onstituţiadin 39<B nu se bazau, în decembrie 39A9, pe sprijin popular şi, de altfel, nu erau nici e0presia realăa

9/0 "e planul dreptului constituţional, consideră profesorul #udor Drăganu, Fzilele de - < decembrie 39A9formează ceea ce s-ar putea numi foarte bine etapa puterii revoluţionare depline sau etapa guvernării princomunicateG.99 Decretul - (ege nr. A3H39A9 privind 6onsiliul "rovizoriu de $niune /aţională, în F1onitorul &ficialG nr. din3; februarie 399;.99/

F1onitorul &ficialG nr. >B din 3A martie 399;./ 6ristian Ionescu, $rept constituţional şi instituţii publice, vol. I #eoria generală a instituţiilor politice,$niversitatea6reştină FDimitrie 6antemirG, 'ucureşti, 399=, p.33 .9 !dem, p.33A. * se vedea şi #udor Drăganu, $rept constituţional şi instituţii politicevol. I, $niversitatea !cologicăFDimitrie 6antemirG , 7acultatea de drept, # rgu-1ureş, 399>, p.>3=-> 9.



voinţei suverane a poporului rom n. 2e poate spune c iar că poporul rom n nu mai deţinea înrealitate puterea din 39=A, răm n nd de atunci şi p nă la decembrie 39A9 doar un spectator pasivalsc imbărilor politice decise şi înfăptuite de nucleul conducător al partidului comunist sau, subautoritateaacestuia, de autorităţile statuluisocialist.

(ipsei de sprijin popular a ordinii constituţionale socialiste pe plan intern îi corespundeau, pe planinternaţional, marginalizarea şi izolarea om niei at t în cadrul comunităţii internaţionale, c t şi încadrulcomple0ului politico-militar, economic şi ideologic socialist, aflat el însuşi într-o criză de identitate şidelegitimitate. 2f rşitul anului 39A9 a adus cu sine, nu numai pentru om nia, ci şi pentru altestatesocialiste, renunţarea la sistemul socialist 8de tip sovietic5 deguvernare.

"entru toate statele socialiste care s-au eliberat de comunism prin revoluţii paşnice sau violente s-a pus problema reflectării la nivel constituţional a reformelor democratice impuse de mase. "entru om nia, caşi pentru statele socialiste în cauză, singura alternativă viabilă la modelul comunist de guvernare a fostaliniereala valorile universale ale democraţiei liberale, la principiile statului dedrept.

2e poate aprecia că omenirea nu s-a mai confruntat niciodată la o scară geografică at t de întinsă şiîntr-ounitate de timp at t de scurtă - cum a fost în 39A9 şi în anii ce au urmat - cu o problemă at t de delicatăşicomple0ă, cum este cea a noilor construcţii constituţionale în fiecare dintre fostele state socialiste. *cest lucruaamplificat responsabilitatea 6onstituanţilor mandataţi de popor cu adoptarea unor constituţiidemocratice.

Decizia 6onstituantului rom n de a se alinia standardelor constituţionale occidentale a e0primatvoinţaliberă şi suverană a poporului rom n. /ecesitatea adoptării unei noi 6onstituţii a fost generată, în primul r nd,de caracterul sc imbărilor fundamentale structurale produse în viaţa politică a om niei în decembrie 39A9.*cestesc imbări au privit nu numai regimul politic reflectat în 6onstituţia din 39<B, dar şi instituţiile politice prin care

se asigura guvernarea, şi anume, instituţia parlamentară, cea prezidenţială, 6onsiliul de 2tat, )uvernul,organismeleadministraţiei locale. "e l ngă aceste autorităţi publice funcţionau instituţii specializate, unele av nd uncaracter preponderent statal, cum erau, de pildă, 6onsiliul (egislativ, 6onsiliul 2uprem al Dezvoltării!conomico-2ociale, 6onsiliul &rganizării !conomico-2ociale ş.a. *utomat, aceste organisme şi-au încetat activitatea,amplific nd şimai mult destrămarea structurilor statale şi, prin aceasta, vidul de putere creat derevoluţie.

*ctul revoluţionar de desfiinţare a tuturor structurilor de putere a fost at t de profund, implic ndnunumai încetarea activităţii propriu-zise a autorităţilor în cauză, ci şi înlăturareainfrastructurilorcorespunzătoare şi a personalului aferent, înc t refacerea pe baza unei noi concepţii filozofice şi politice, ca şiaunei noi legitimităţi populare a aparatului statal nu era posibilă în cadrul constituţional - c iar şi revizuit-adoptat în 39<B. n plus, naţiunea rom nă, întregul popor rom n, toate clasele şi categoriile socialeostileconcepţiei politice totalitariste de guvernare şi ideologiei comuniste - care timp de patru deceniiafirmaserăvalabilitatea şi caracterul peren al instrumentelor de conducere ale statului socialist erau în favoareaadoptăriiunei noi legi fundamentale şi nu a revizuirii celei e0istente în momentul declanşăriirevoluţiei.*doptarea noii 6onstituţii impunea însă o perioadă de tranziţie, de pregătire a instituirii uneinoiordini constituţionale şi a unor mecanisme democratice. De aceea, propunerea iniţială făcutăîn6omunicatul politic al 6onsiliului 7rontului 2alvării /aţionale şi în Decretul-(ege nr. H39A9 privindconstituirea unei comisii însărcinate cu redactarea proiectului noii 6onstituţii a fost părăsită.

Desfiinţarea practică a aparatului de stat central şi local, demiterea )uvernului - ca primeacterevoluţionare - au pus, mai înt i, problema înlocuirii acestora cu instituţii politice şi organismealeadministraţiei locale cu caracter tranzitoriu, urm nd ca pe parcurs să se creeze şi altele. /oileorganismede putere învestite cu atribute de guvernare şi administrare locală au pregătit terenul pentrutransmiterea prerogativelor de conducere autorităţilor politice ce urmau să fie consfinţite prin noua6onstituţie.

&pţiunea poporului rom n şi a noilor autorităţi publice pentru adoptarea unei 6onstituţii caresărevigoreze tradiţiile democraţiei parlamentare rom neşti şi să reflecte marile principii constituţionale -în primul r nd, principiul separaţiei puterilor, al reprezentării, al puterii suverane a poporului, pluralismul,egalitatea în drepturi -, mecanismele statului de drept, a fost apreciată de comunitatea internaţională caomăsură necesară racordării om niei la valorile democraţiei constituţionale. n noul *ct fundamental urmausăfie consfinţite şi garantate principiile democratice de conducere statală şi drepturile omului.7acilitarea procesului de integrare a om niei în unele structuri democratice ale statelor europene depindea, astfel,într-oanumită măsură, şi de adoptarea unei 6onstituţii elaborate după modelul democraţiiloroccidentale.

9. Revi*uirea Constitu ieiRo%(niei

6a orice act normativ, 6onstituţia reflectă, aşa cum am văzut, anumite realităţi concret-istoricedinmomentul adoptării sale. 6um viaţa socială se află într-o continuă sc imbare şi transformare,realităţilerespective înregistrează, practic, aceeaşi dinamică. 6a atare, după o anumită perioadă de la adoptareaei,6onstituţia trebuie să fie revizuită, cu alte cuvinte, să fie adaptată noilor realităţi şi condiţiisocial-istorice.

6onstituţia om niei este o constituţie rigidă, în sensul că pentru a fi revizuită trebuie săseurmeze o procedură comple0ă presupun nd acţiunea conjugată a mai multor factori deiniţiativă.6onstituantul a prevăzut şi anumite limite ale revizuirii sale, ceea ce îi accentuează caracteruldeconstituţierigidă.



"otrivit 6onstituţiei,iniţiativa revi*uiriiaparţine:



a5 %reşedintelui <omâniei, la propunerea)uvernului4 b5unei pătrimi din numărul deputaţilor sau al senatorilor 4

c5 unui segment din populaţia ţării de cel puţin B;;;;; cetăţeni cu drept de vot, cu condiţia ca aceştiasă provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare dintre judeţele respective sau înmunicipiul'ucureşti să fie înregistrate cel puţin ;;;; de semnături de adeziune la iniţiativa derevizuire#

Din punct de vedere procedural, revizuirea propriu-zisă a 6onstituţiei presupune, înafaradeclanşării iniţiativei prezidenţiale sau parlamentare, ori cetăţeneşti de revizuire, douăetape:

a5 dezbaterea proiectului sau a propunerii de revizuire de către fiecare 6ameră, potrivit procedurii

legislative, şi adoptarea ei cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecăreia dintreele4 b5 aprobarea prin referendum a revi*uirii, după adoptarea propunerii de revizuire decătre6amera Deputaţilor şi2enat.

Dacă una dintre 6amere adoptă proiectul într-o altă formă dec t a fost adoptat de cătrecealaltă6ameră, se declanşează procedura de mediere. Dacă prin procedura de mediere nu sesoluţioneazădivergenţa, cele două camere otărăsc în şedinţă comună cu votul a cel puţin trei pătrimi dinnumărulmembrilorlor.

"otrivit art. 3= , alin. 8>5 din 6onstituţie, revizuirea este definitivă numai după adoptarea ei prinreferendum.

&rganizarea referendumului se face în cel mult >; de zile de la data adoptări proiectului sau a propuneriide revizuire şi este necesară întruc t 6onstituţia a fost aprobată printr-o procedurăsimilară.

n condiţiile în care referendumul are valoarea unei condiţii suspensive a efectelor juridicealeadoptării de către 6amere a proiectului sau a propunerii legislative de revizuire, rezultatul pozitivalreferendumului definitivează revizuirea şi, ca atare, se poate desc ide procedura de promulgare a legiiderevizuire adoptate de "arlament, potrivit art. din6onstituţie.

(egiuitorul 6onstituant a prevăzut e0pres unele limite ale revizuirii 6onstituţiei,alătur ndu-se,astfel, unei practici relativ largrăsp ndite .

:rt# R din Constituţie inter*ice revi*uirea dispo*iţiilor referitoare la caracterulnaţional,independent, unitar şi indivi*ibil al statului român, forma republicană de guvernământ, pluralismul politic şi limba oficială, precum şi orice revi*uire a unor dispo*iţii care ar avea ca re*ultat suprimarea

drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiiloracestora#"rimele două alineate ale art. 3=A instituie aşa-numite limite materiale ale revizuirii; . *lin. 8>5alart. 3=A prevede o restricţie de ordin formal, în sensul că nu pot fi revizuite nici te0teleconstituţionalecare nu sunt e0ceptate, potrivit primelor două alineate ale art. 3=A, de la procedura de revizuire.*stfel,6onstituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp derăzboi<.

III. CARACTERELE $I ATRI'UTELE STATULUIROM#N

/. Caractere"e statu"uiro%(n

nţelegem prin Fcaracter al statuluiG o trăsătură definitorie a statului în cauză, care îiconferăacestuia o individualitate proprie, graţie căreia se deosebeşte de un alt stat. & asemenea trăsăturăînsoţeştestatul respectiv pe toată durata e0istenţei sale şi nu îşi sc imbă conţinutul, c iar dacă ea nu estee0presformulată într-un document politico-juridic de valoarea6onstituţiei.

6aracterele statului se formează, în general, o dată cu apariţia acestuia. $nele dintre ele seadaugăînsă pe parcurs în funcţie de sc imbările structurale ce se produc în esenţa sau forma statului. *v ndînvedere importanţa fundamentală a caracterului unui stat şi faptul că fiecare stat îşi contureazăanumitecaractere în procesul formării sau evoluţiei sale, trebuie precizat că e0istenţa unui anumit caracteralstatului nu depinde de voinţa politică a celor aflaţi la putere la un moment dat, ci este un rezultatal procesului de formare a statului respectiv. 2e poate spune că ansamblul caracterelor statului este formadee0teriorizare a statului încauză.

6aracterele statului nu influenţează cu nimic natura sistemului sau a regimului politic, sistemuldedrept, acestea depinz nd de alţi factori: geografici, politici, psi osociali, culturaliş.a.

7aptul că fiecare stat are caractere proprii, inconfundabile nu înseamnă însă că acelaşi gendecaractere nu poate fi înt lnit la un alt stat. *stfel, statul rom n are caracter naţional, dar şi 7ranţa,Italia,epublica 7ederală )ermania sunt state cu caracternaţional.

(imite ale revizuirii 6onstituţiei sunt prevăzute şi de 6onstituţiile 7ranţei, "ortugaliei, 'ulgariei, Italiei.;

* se vedea, de pildă, art. AA din 6onstituţia "ortugaliei din 39 <.< "revederi asemănătoare se găsesc, de pildă, în 6onstituţiile 2paniei 8art. 3<95 şi 'elgiei 8art. 3>3 bis5.



*tragem atenţia că nu se poate face confuzie între caracterele statului şi elementeleconstitutiveale acestuia. *şa cum am arătat deja, elementele constitutive ale statului sunt componente structuralealeacestuia, ine0istenţa lor însemn nd ine0istenţa statului/ . !lementele constitutive ale statului suntidentice pentru toate statele, ele reprezent nd, de fapt, elemente de substanţă ale statului. 2pre deosebiredeacestea, caracterele statului sunt forme e0terioare care diferă de la un stat la altul, deşi la state diferite pot fiînt lnite aceleaşicaractere.

n opinia noastră - întemeiată pe art. 3 alin. 3 din 6onstituţie - sunt caractere ale statuluirom n:

caracterul naţional, caracterul suveran, caracterul independent, caracterul unitar şi caracterulindivizibil.n literatura de specialitate aceste caractere au fost apreciate drept atribute ale statuluirom n

9

.*stfel, în opinia profesorului Ion Deleanu, prin atribute ale statului rom n urmează să seînţeleagădimensiunile lui definitorii adică4 Fstat suveran şi independent, stat unitar şi indivizibil, statrepublican,stat de drept, stat social, stat pluralist, statdemocraticG.

n ultimă instanţă, mai puţin contează dacă o anumită trăsătură definitorie a unui statesteapreciată ca un atribut sau ca un caracter al acestuia. Importantă ni se pare accepţiunea pe care oconferimtermenului de Fcaracter al statuluiG şi, respectiv termenuluide atribut al statuluiG. 6aracteulstatuluie0primă ceea ce are el mai caracteristic, ceea ce îi conferă o fizionomie proprie. *cest caracter nusesc imbă de la o etapă la alta a dezvoltării statului în cauză, ci răm ne nesc imbat at ta vreme c tstatule0istă. De altfel şi 6onstituţia se referă în art. 3=A, alin. l într-o formulare unitară la Fcaracterulnaţional,independent, unitar şi indivizibil al statului rom nG 8se e0clude, însă, caracterul suveran alstatului,(egiuitorul 6onstituant referindu-se doar la independenţă, care, aşa cum se ştie, este ocomponentă,alături de supremaţia puterii de stat, asuveranităţii5.

După cum se poate observa din FatributeleG statului rom n nominalizate de profesorul IonDeleanu,unele dintre ele au caracter de permanenţă, altele sunt conjuncturale 8în funcţie de voinţa suverană a poporuluie0primată legal şi legitim de reprezentanţii săi5, iar altele e0primă cerinţe ce vor fi îndeplinite în timp=. *stfel,atributul unitar al statului are caracter de permanenţă, atributul republican are caracter conjunctural,iaratributele stat social, stat de drept sunt deziderate realizabile ca proces.

n opinia noastră, pe l ngă caracterele consfinţite în art. 3 din 6onstituţie, statul rom n areşianumiteatribute. /e referim, în acest sens, la atributul de a fi: stat de drept, stat democratic, statsocial,stat cu regim politic pluralist. /e întemeiem opinia pe primele teze din art. 3, alin. > din6onstituţie.

8nţelegem prin atribut= a statului român o însuşire esenţială sau proprietate a statuluinostruîntr-o anumită etapă a evoluţiei acestuia#Dacă conceptul de caracter al statului se referă mai multlaconfigurarea trăsăturilor intrinseci ale acestuia, atributele sale fac trimitere la regimul politic.*stfel,atributul de a fi stat democratic defineşte om nia ca un stat în care legile e0primă voinţă suveranăa poporului şi, respectiv, ca un stat întemeiat pe principiiledemocratice.

/pre deosebire de caracterele statului, atributele sale nu au caracter de permanenţă. *stfel,om nia a fost un stat naţional, realitate consacrată prin *ctul $nirii din 3AB9. 6aracterul unitar afostconsfinţit prin *ctele 1arii $niri din 393A şi 6onstituţia din 39 >. *cest caracter, la care seadaugăcaracterul suveran şi cel independent, a fost consacrat constituţional şi de 6onstituantul socialist în39=A,39B şi 39<B. Dar, după 39=A, om nia nu a mai întrunit atributul de a fi un stat de drept sau unstatdemocratic. 6 t priveşte atributul de stat social, acesta este definit doar în 6onstituţia din3993.

6aracterul statului nu ţine de voinţa politică a )uvernatorului sau a 6onstituantului.6onsfinţindanumite caractere ale statului, 6onstituantul nu face o operă creativă, ci doar constată anumitevalori perene ale unei anumite colectivităţi organizate statal. n sc imb, stabilirea atributelor statului ţine,într-omăsură considerabilă, de voinţa agenţilor de putere mandataţi de popor prin alegerigenerale.

n afară de caractere şi atribute, 6onstituţia om niei consacră şi unelevalori supreme= garantate de stat . !ste vorba, potrivit art. >, alin. >, de Fdemnitatea omului, drepturile şilibertăţilecetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politicG.

n teoria şi practica constituţională este statornicit principiul potrivit căruia, elabor nd onouă6onstituţie, (egiuitorul 6onstituant preia din (egea fundamentală anterioară anumite dispoziţii, principii,îndeosebi acelea care conservă şi ocrotesc valorile naţionale, caracterele fundamentale alestatului.

/ 6ristian Ionescu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. 3, #eoria generală a instituţiilor politice,$niversitatea 6reştină FDimitrie 6antemirG, 'ucureşti, 399=, p. =; şi urm. * se vedea, de asemenea, Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, #ratat, vol. II, !ditura !uropa /ova, 'ucureşti, 399<, p. 3 şi urm.4 Ioan1uraru , $rept constituţional şi instituţii politice, vol. II, !ditura *ctami, 'ucureşti, 399>, p.=.9

Ion Deleanu,"p# cit ., vol. II, , p.=9 şi urm. !bidem#; n comentariul făcut art. 3 din 6onstituţie, profesorul Ion Deleanu foloseşte formularea Felementele definitorii ale

statului rom nG înţeleg nd prin aceasta elementele la care face referire articolul respectiv 8Constituţia <omânieicomentată şi adnotată, egia autonomă F1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399 , p.B5.



6onsecvent acestor teorii şi practici constituţionale, (egiuitorul 6onstituant din ţara noastrăa preluat din legile fundamentale anterioare caracterele esenţiale ale statului rom n. *stfel, potrivit6onstituţiei, <omânia este stat naţional, suveran şi independent unitar şiindivi*ibil#

A. Stat na iona"

"recizarea caracterului naţional al statului rom n a dat e0presie unei realităţi istoricedenecontestat: om nia este stat naţional de la $nirea celor două "rincipate rom neşti la = ianuarie3AB9, poporul rom n fiind, din momentul formării sale, majoritar în proporţie cov rşitoare faţă de alteseminţiiaşezate în diferite perioade istorice pe teritoriulţării.

#rebuie precizat că afirmarea caracterului naţional nu înseamnă, nicidecum, e0clusivismnaţionalsau şovinism. Dimpotrivă, statul rom n ocroteşte prin tradiţie în mod egal pe toţi cetăţenii săi, fără niciodiscriminare.

4. Caracteru" unitar

6aracterul unitar al statului rom n semnifică faptul că acesta este organizat ca o singurăunitatesau ca o unică formaţiune statală în cadrul căreia s-a instituit o singură ordine juridică, bazată pe ounică

constituţie, şi că e0istă un unic sistem de organisme prin care se e0ercită cele trei puteri, deciziilede putere fiind difuzate în principal de la centru. 2fera de cuprindere a ordinii juridice, ca şi cea dee0ercitareaautorităţii organismelor puterii, respectiv a "arlamentului, "reşedintelui, )uvernului şi 6urţii2upremede?ustiţie, este raportată la întregul teritoriu al ţării şi la întreaga populaţie. (a r ndul ei, populaţiaţării areaceeaşi cetăţenie indiferent de naţionalitatea pe care fiecare individ şi-o declară în modliber. #otodată,statul rom n este unic subiect de drept constituţional, dar şi de dreptinternaţional.

6aracterul unitar nu împiedică organizarea teritoriului - sub aspect administrativ - înunităţiadministrativ-teritoriale, conduse potrivit principiului autonomiei locale şi principiuluidescentralizăriiserviciilor publice.

!0ercitarea puterii centrale este atenuată prin intermediul deconcentrării, graţie căreiaagenţiilocali 8prefecţi5 sunt numiţi de )uverm, care le transferă anumite prerogative decizionale. "otrivit art.3din 6onstituţie, )uvernul numeşte c te un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul 'ucureşti."refectuleste reprezentantul )uvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate aleministerelorşi

ale celorlalte organe centrale din unităţileadministrativ-teritoriale.eala atenuare a puterii centrale se realizează prin descentralizare, care poate fi funcţionalăsauteritorială<.

"rin descentralizare, agenţii locali 8primari, consilii locale5 aleşi de locuitorii dincircumscripţiileelectorale respective nu sunt subordonaţi )uvernului şi înfăptuiesc autoadministrareaunităţiloradministrativ-teritoriale în care au fost aleşi. Deşi nu se subordonează puterii e0ecutivecentrale,agenţii locali descentralizaţi se află sub tutela administrativă a )uvernului. $nităţile beneficiazăde personalitate juridică, dar nu se opun statului caatare.

"uterea lor de decizie este prevăzută e0pres de lege şi se limitează la o anumită sferăde prerogative. *utonomia unităţilor administrativ-teritoriale nu înseamnă independenţa acestora faţă destat, cidoar dreptul colectivităţilor locale de a se autoadministra în condiţiile prevăzute de 6onstituţie şilege.

C. Stat indivi*i,i"

(egiuitorul 6onstituant a stabilit că om nia nu este numai un stat unitar, ci şi un statindivizibil.*firmarea caracterului indivizibil al statului rom n ni se pare însă nejustificată în condiţiile încareom nia este declarată stat unitar. ntr-adevăr, caracterul indivizibil ar indica faptul că statul nu ar puteafiîmpărţit în mai multe unităţi statale şi transformat astfel în stat federal. *ceastă imposibilitatedecurgeînsădin caracterul unitar alstatului.

Indivizibilitatea statului nu se confundă cu indivizibilitatea teritoriului, care înseamnă căacestanu poate fi împărţit în părţi componente beneficiind fiecare de un anumit regim de autonomie, saucaacestea să fie desprinse din teritoriul statului şi cedate altorstate.

< Ion Deleanu,"p# cit ., p.<;





ntruc t comunitatea internaţională a convenit asupra unor principii şi norme menite săgarantezesuveranitatea şi securitatea fiecărui stat, să prevină o nouă conflagraţie mondială, 6onstituantul a voitsă precizeze la nivel constituţional că om nia întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, înacestcadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admisealedreptului internaţional, cu statele limitrofe. 6onstituantul a dat, totodată, e0presie principiului %actasunt servanda, potrivit căruia un stat se obligă să îndeplinească cu bună credinţă obligaţiile ce-i revindintratatele internaţionale la care este parte 8art.335. De altfel, tratatele internaţionale ratificate de"arlament, potrivit legii, fac parte din dreptulintern.

9. 'or%a de !uvern$%(nt

n ceea ce priveşte forma de guvernăm nt, (egiuitorul 6onstituant a menţinutrepublica,introdusă în sistemul nostru constituţional în39= .

n general, opţiunea pentru o formă de guvernăm nt este o opţiune politică, dar în acelaşi timpse bazează şi pe un raţionament juridic de naturăconstituţională.

nainte de a analiza te0tul cuprins în art. l, alin. din 6onstituţie, facem precizarea că esteînafară de orice îndoială faptul că abolirea monar iei a fost un act de forţă, rezultatul unei presiuniultimative din partea "artidului 6omunist, sprijinită din afara ţării. Din punct de vedere juridic,abdicareaegelui 1i ai I a fost un act neconstituţional, întruc t instituţia abdicării nu era prevăzută în6onstituţie,iar egele nu putea, oricum, să abdice şi pentru urmaşii săi, cu alte cuvinte nu putea săe0tindăconsecinţele juridice ale actului său de abdicare asupra unor prezumtivi şi viitori descendenţi legitimiaiacestuia. !ste adevărat că egele 6arol ai II-lea a abdicat în septembrie 39=;, dar a abdicat înfavoareafiului său, moştenitorul legal altronului.

$rcarea pe tron a lui 6arol I a fost rezultatul unui plebiscit. *bolirea monar iei îndecembrie39= ar fi trebuit să urmeze aceeaşi procedură. n realitate, (egea nr. ><>H39= nu foloseşte termenuldeFabolireG, ci doar e0presia Fabdicarea egelui 1i ai I pentru el şi urmaşiisăiG.

"otrivit 6onstituţiei din 39 >, actului abdicării, c iar forţate, ar fi trebuit să-i urmezedeclanşarea procedurii prevăzute în art. 9 din 6onstituţie referitoare la vacanţa tronului. "entru a se evita însăaceastă posibilitate şi pentru a se pregăti terenul aboliriide factoa monar iei, prin (egea nr. ><>H39= s-aabrogate0pres 6onstituţia din 39 >. 6a atare, problema plebiscitului a căzut de la sine, iar abolirea monar ieiafost un act politic la care au colaborat )uvernul şi "artidul 6omunist şi pe care deputaţii*dunăriiDeputaţilor reuniţi în graba zilei de >; decembrie 39= 3-au aprobat potrivit proceduriilegislativeregulamentare.

%i în alte ţări europene monar ia a fost înlăturată prin forţă 87ranţa, "ortugalia, )recia,2pania,'ulgaria ş.a.5. Dintre acestea, doar 7ranţa, pentru o anumită perioadă, şi 2pania au restauratmonar ia.

n situaţia actuală a om niei şi ţin nd seama de faptul că fostul suveran nu aredescendenţilegitimi de se0 masculin, instituţia regalităţii şi, implicit, 6onstituţia din 39 >, transpus printr-un jocalînc ipuirii în viaţa politică actuală, ar fi un factor de instabilitate politicăinternă.

*vem în vedere, în acest sens, dispoziţiile cuprinse în art. al 6onstituţiei din 39 > potrivitcăruia Fputerile constituţionale ale egelui sunt ereditare în linie cobor toare directă şi legitimăamajestăţii sale egele 6arol I de Co enzollern-2igmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinulde primogenitură şi cu e0cluziunea perpetuă a femeilor şi cobor torilorlorG.

6ele trei 6onstituţii ale egatului om niei au prevăzut o procedură complicată pentrudesemnarea succesorului la tron în cazul în care egele nu ar fi avut descendenţi sau dacă nici unuldintreaceştia nu ar fi fost de se0 masculin. & asemenea procedură a fost declanşată în timpul domnieiegelui6arol I, care nu a avut moştenitori, succesorul tronului, prinţul 7erdinand, fiindu-i nepot defrate.

6onstituţia din 39 > mai prevedea că, pentru a se preveni vacanţa tronului, egele Fva puteaindica succesorul său dintr-o dinastie suverană din !uropa cu primirea eprezentanţei /aţionaleG8art.95. "entru a se pronunţa asupra opţiunii egelui, cele două 6amere legislative ar fi trebuit săsereunească, potrivit art. 9 din 6onstituţie, în prezenţa a cel puţin Ftrei pătrimi din membrii carecompunfiecare dintre ambele adunăriG. "entru a se vota desemnarea succesorului la tron, operată în condiţiileart.9 din 6onstituţia din 39 >, ar fi necesar votul a două treimi din numărul parlamentarilor prezenţi.

n cazul declarării vacanţei tronului, art. 9, alin. 3 din 6onstituţia din 39 > prevedea căceledouă adunări legislative Fse întrunesc de îndată într-o singură adunare, c iar fără convocare, şi celmait rziu p nă în opt zile de la întrunirea lor aleg un ege dintr-o dinastie suverană din !uropa&ccidentalăG.*ceastă alternativă ar fi c iar şi mai greu de conceput că s-ar putea realiza în condiţiile actualuluiraportde forţe între partidele politice din"arlament.

Din analiza te0telor constituţionale menţionate, rezultă, aşadar, imposibilitatea obiectivă, de dreptam putea spune, a restaurării monar iei şi a unui mecanism constituţional în care principalul factorde putere regele ar fi, în mod implacabil, sursa unui dezec ilibru şi aos politic.



7orma de guvernăm nt republicană a fost consacrată în te0tul 6onstituţiei din 3993 şi consfinţită prin

voinţa suverană a poporului e0primată prinreferendum.

. Atri,ute )i va"ori su#re%e a"e statu"uiro%(n

ntruc t societatea civilă şi statul de drept, pluralismul şi democraţia, drepturile şilibertăţilecetăţeneşti sunt valori incontestabile ale sistemelor constituţionale occidentale, 6onstituantul rom nnu putea face abstracţie de ele. Includerea acestor valori universale ale g ndirii şi practicii politicecontemporane în 6onstituţia om niei se datorează at t dezideratelor general-umane în numele căroraafost înlăturat regimul politic totalitarist, c t şi revigorării unor valori ale tradiţiei constituţionalerom neştiinterbelice. #otodată, declanşarea procesului de tranziţie a om niei spre o societate democraticăs-adatorat şi recomandărilor e0prese ale unor forumuri internaţionale de implementare astandardelordemocratice universale, ca o condiţie a accesului om niei în comunitateavest-europeană.

F2tatul de dreptG, Fstatul democratic şi socialG, Fpluralismul politicG reprezintăstandardeinternaţionale ale democraţiei constituţionale. /oţiunile respective nu sunt însă noi. /oi sunt poateuneledintre conotaţiile acestora şi, în orice caz, perseverenţa cu care se urmăreşte transpunerea acestoraînsistemele constituţionale ale !uropei derăsărit.

A. Stat dedre#t

6onceptul statului de drept s-a conturat printr-un lung proces istoric de interferenţă adiferitelorteorii naţionale privind raporturile între puterea de stat, societate, individ. ădăcinile acestui concepts-auformat iniţial în cadrul cutumei constituţionale engleze, în care legalitatea, Fdomnia legiiG erau principiifundamentale ale vieţii sociale. 6utuma engleză obliga deopotrivă organismele şi structurile de putere,c t şi pe cetăţeni, individual sau în grup. "ubliciştii francezi din timpul evoluţiei de la 3 A9 au pusaccentul pelege ca manifestare a voinţei suverane a poporului. 7ilosofii şi juriştii germani din secolul alI -lea auconceput statul de drept ca un instrument prin care statul îşi autolimitează puterea, instituindlegiobligatorii pentru autorităţile publice.

/ici o ţară nu-şi poate atribui prioritatea absolută şi monopolul e0clusiv alfundamentăriiconceptului statului de drept, în fizionomia pe care acesta o are astăzi. 6onţinutul actual alacestuiconcept include, într-o sinteză filosofică, juridică şi politologică, trăsăturile esenţiale ce i s-au conferitîndiverse şcoli naţionale de drept pe parcursul unui îndelungat proces istoric. n prezent, conceptulstatuluidedrept este revendicat de întreaga comunitate internaţională, fiind consfinţit e0pres sauconsacratindirect în documente de drept internaţional cum ar fi: 6 arta de la "aris pentru o nouă !uropă8399;5,Documentul euniunii de la 6open aga al 6onferinţei pentru dimensiunea umană a 626! 8399;5şi,respectiv, 6onvenţia !uropeană pentru Drepturile &mului 839B;5. De pildă, în Documentul euniuniide la6open aga din iunie 399; se menţionează e0pres că Fstatul de drept nu înseamnă numai olegalitateformală care asigură regularitatea şi coerenţa în instaurarea şi punerea în aplicare a ordinii democratice,ci o justiţie bazată pe recunoaşterea şi deplina acceptare a valorii supreme a persoanei umane şi garantatădeinstituţiile care oferă un cadru pentru e0primarea sa cea maicomple0ăG/ .

*ceste documente au fi0at, se poate spune, totalitatea conotaţiilor conceptului statului de drept,înraport cu realităţile social-economice, culturale ş.a. actuale 8naţionale şi internaţionale5, ca şicuaşteptările legitime ale popoarelor. *ceste documente au marele merit, după părerea noastră,că îmbină,într-o sinteză unitară, atributele statului de drept în doctrina juridică engleză şi americană,în şcoala juridică şi filosofia germană şi în teoria dreptului din7ranţa.

n ceea ce priveşte consacrarea statului de drept în 6onstituţia om niei, trebuie menţionat cănue0istă doar un singur articol care să reglementeze această instituţie. n 6onstituţie suntnumeroasedispoziţii care concură la alcătuirea conţinutului şi fizionomiei statului de drept. De pildă, art. 3<, alin.din (egea fundamentală prevede că Fnimeni nu este mai presus de legeG4 art. , alin. din6onstituţie,deşi se referă la suveranitate, poate fi invocat şi în construcţia statului de drept: Fnici un grup şi nicio persoană nu pot e0ercita suveranitatea în nume propriuG4 art. 3B alin. proclamă principiul generaldedrept al neretroactivităţii legilor. (a aceste dispoziţii se adaugă prevederile referitoare ladrepturileomului, la mecanismul separaţiei puterilor, la pluralism, imparţialitatea justiţiei ş.a. n literatura juridică,

/ Documentul euniunii de la 6open aga a 6onferinţei pentru dimensiunea umană a 626!, în $repturile omului# $ocumente adoptate de organisme internaţionale, !ditura *devărul, 'ucureşti, 399;, p. >=.



c iar dacă se subliniază în mod corect că noţiunea de stat de drept Fare dimensiuneauniversalităţii,indiferent de conte0tul naţional şi temporal al utilizării luiG// , persistă, credem, o abordare incompletăatrăsăturilor definitorii ale acestui concept. n opinia noastră, subordonarea puterii fără dedrept,structurarea piramidală a puterii şi difuzarea ei unui număr mare de organisme, garantarea drepturilorşilibertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, participarea cetăţenilor la e0ercitarea puterii princontrolul jurisdicţional şi controlul de natură politică, limitarea fiecăreia dintre cele trei puteri şi controlarealorreciprocă, ierar izarea puterii e0ecutive şi a puterii judecătoreşti care să permită controlulîntreautorităţile e0istente în sistemul aceleiaşi puteri - privite ca trăsături definitorii ale statului de drept/9 - nu

oferă o înţelegere suficient de clară a conceptului în sine. /e referim, îndeosebi, la Fstructura piramidalăa puteriiG/ , care, departe de a fi o trăsătură a statului de drept, a constituit baza de construire a aparatuluidestat socialist şi a subordonării tuturor structurilor piramidale ale acestuia, din treaptă în treaptă,Fv rfului piramideiG, adică"artidului-2tat.

6onstituţia adoptată de 6onstituantă la 3 noiembrie 3993 şi aprobată prin referendum naţionallaA decembrie 3993 a prevăzut în art. 3, alin. >, că F om nia este stat dedreptG.

!nunţul constituţional cuprins în art. 3, alin. >, din 6onstituţia om niei este identic cute0teincluse în alte constituţii europene 8de pildă art. 3, alin. 3 din 6onstituţia 2paniei, adoptată la9decembrie39 A5.

Din întreaga economie a te0telor 6onstituţiei om niei din 3993 rezultă - practica politicăşisocială a confirmat acest lucru, în ciuda unor disfuncţii inerente în perioada de tranziţie - voinţa politicăa)uvernantului de instaurare a statului de drept. n fond, nimeni nu îşi înc ipuie că art. 3, alin. 8>5din6onstituţie e0primă un proces deja înc eiat, rezultatul unor acţiuni pree0istente. Dimpotrivă,teza

constituţională enunţă voinţa suverană a poporului, ca şi otăr rea fermă a autorităţilor publice prevăzutede 6onstituţie, de instaurare şi consolidare a statului dedrept.(egea fundamentală nu se limitează la enunţarea statului de drept ca stare actuală a om niei,ci

enumeră, totodată, garanţiile acestuia, printre care menţionăm: asigurarea dreptului la apărare,controlulconstituţionalităţii legilor, contenciosul administrativ, independenţa şi imparţialitatea justiţiei,e0primarea prin norme general-obligatorii a voinţei suverane a poporului.

6u alte cuvinte, (egiuitorul 6onstituant a creat cadrul în care orice măsură, acţiune saudispoziţiea puterilor în stat, de la "reşedintele om niei la "arlament, )uvern, 6urtea 2upremă de?ustiţie,autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, să se bazeze pe lege/; . &rice măsură luatădeguvernant în afara cadrului prescris de "arlament - ca unică autoritate legiuitoare a ţării - reprezintăoîncălcare a statului de drept, iar sancţionarea fermă a unei asemenea măsuri arbitrare, ilegale esteodovadă a e0istenţei statului dedrept.

"rintre caracteristicile statului de drept seînscriu:

a5regimul constituţional , adică stabilirea în 6onstituţie a principiilor fundamentale deorganizareşie0ercitare a celor trei puteri. 6u alte cuvinte, sursa formală a puterii este 6onstituţia, care prevede,deasemenea, şi cadrul de e0ercitare a acesteia. &rice depăşire a cadrului respectiv arecaracterneconstituţional4

b5legitimitatea populară 6directă sau indirectă a autorităţilor publice7(c5egalitatea tuturor - persoane fi*ice şi juridice - în faţa legii şi a justiţiei(d5neretroactivitatealegii(e5 legea să e3prime cu adevărat voinţa suverană a poporului şi să fie adoptată prin procedura

consacrată în Constituţie şi în regulamenteleCamerelor(f5asigurarea supremaţiei Constituţiei printr-un control politic 6preventiv7 sau jurisdicţional6sau

prin îmbinarea celor două modalităţi7, ca şi asigurarea supremaţiei legii faţă de actele normative ce i se

subordonea*ă(g5instituţionali*area şi funcţionalitatea contenciosuluiadministrativ(5 dreptul la apărare ba*at pe pre*umţia legală de nevinovăţie, corelat cu independenţa şi

imparţialitatea justiţiei(i5 înfăptuirea reală a unei democraţii autentice, pluraliste şi, în cadrul acesteia,afirmarea

pluralismului politic(

j5alegeri libere organi*ate la anumite intervale, prin vot universal, egal, direct şi secret(

// * se vedea 2ofia "opescu , $in nou despre statul de drept# Concept, trăsături definitorii şi motivaţii, în F2tudii dedrept rom nescG, nr. =H399 ./9

!dem#/ !dem#/; * se vedea in acest sens şi #eofil "op, <olul practicii judiciare a Curţii /upreme de 4ustiţie în consolidarea

statului de drept , în F2tudii de drept rom nescG, nr. 3H399 .



M5 garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti consfinţite înConstituţie#

4. Stat de%ocratic

6onceptul de Fstat democraticG este un concept relativ recent în doctrina şi practicaconstituţională/<. !vident, caracterul democratic al statului, raportat la modul de percepere ademocraţieiladiferite popoare şi epoci istorice, datează din vremea democraţiei sclavagiste ateniene. 2intagmaFstatdemocraticG e0primă racordarea definitivă a statului rom n la valorile democraţieiuniversale.

6a şi în cazul conceptului statului de drept, instituţia juridică a Fstatului democraticGesteconsacrată prin mai multe te0te constituţionale. 6ea mai importantă dispoziţie constituţională este art.,alin. din (egea fundamentală: F2uveranitatea naţională aparţine poporului rom n, care o e0ercită prinorganele sale reprezentative şi prin referendumG. De asemenea, art. A prevede că Fpluralismulînsocietatea rom nească este o condiţie şi o garanţie a democraţieiconstituţionaleG.

'eneficiind de cadrul constituţional dat, poporul participă la conducere - esenţa democraţiei - pecale reprezentativă, precum şi prin referendum. & formă de participare directă a poporului la actuldeconducere statală este, de asemenea, iniţiativa legislativă conferită unui număr de cel puţin B;.;;;decetăţeni cu drept de vot, care pot să propună astfel un proiect de lege în condiţiile prevăzute de art. >din6onstituţie. 6etăţenii mai pot e0ercita dreptul de iniţiativă legislativă propun nd, în condiţiile art. 3=<din6onstituţie, revizuireaacesteia.

n afara acestor modalităţi clasice de e0ercitare a democraţiei, 6onstituţia mai consacră şialteinstrumente prin care categorii ale populaţiei tind să influenţeze decizia politică, actul democraticdeconducere legislativă şi e0ecutivă. !ste vorba de cadrul de înfiinţare şi funcţionare al unororganizaţiineguvernamentale. *semenea organizaţii reprezintă, potrivit anumitor criterii, cetăţenii în faţa statului.nunele situaţii, acestea devin c iar parteneri ai )uvernului în procesul de decizie. "ractic, acesteorganizaţiiapar ca modalităţi de garantare a drepturilorcetăţeneşti.

C. Stat socia"

6aracteristica statului rom n de a fi un Fstat socialG semnifică, cel puţin în actuala etapă,maimult un deziderat dec t o realitate. 2intagma Fstat socialG este înt lnită sub o altă formă, dar cuunconţinut asemănător, şi în alte constituţii. 6aracterul sau atributul FsocialG pune în evidenţăîndeosebi

rolul statului de garant al Fbinelui social generalG, de proteguitor al interesului general şi alnevoilorsociale elementare ale individului defavorizat de economia de piaţă.6onceptul statului social este şi un rezultat al apropierii între puterea politică şi societateacivilă/? .

6oncepţia despre statul de drept proprie unei societăţi emancipate industrial reclamă un ec ilibruîntreintervenţia statului în viaţa social-economică şi principiile democratice liberale şi presupune,totodată,asumarea de către stat a obligaţiei de a asigura un trai decent cetăţenilorsăi.

"otrivit concepţiei ce stă la baza instituţiei statului social, statul nu poate avea un rol pasiv faţădecompetiţia economică liberă, caracteristică liberalismului, care poate duce inevitabil la uriaşedepartajărisociale pe criterii de avere. "e de altă parte, deţinătorul de capital privat sau investitorul particularnu poate susţine programe de dezvoltare la nivel de ramură economică sau c iar la nivel naţional,decercetare ştiinţifică. !ste motivul pentru care statul îşi asumă responsabilităţi economice şisocialenemijlocite.

n afară de această implicare a statului în viaţa economică, cu efecte directe sau indirecteasupra

statutului social al cetăţeanului obişnuit, statul este, aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate,unfactor indispensabil al politicii de securitate socială de care beneficiază categorii largi de cetăţeni 8art.>A,alin. din 6onstituţie referitor la salariaţi5, ca şi categorii defavorizate 8 andicapaţi - art. =<din

/< *rt. al 6onstituţiei "ortugaliei prevede că epublica "ortug eză este un stat de drept democratic bazat pesuveranitatea poporului, pe pluralismul de e0primare şi de organizare politică democratică şi pe respectul şgarantarea e0ercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, care au ca scop realizarea democraţiei economicesociale şi culturale şi ad ncirea democraţiei participative. *rt. 3 din 6onstituţia spaniolă prevede că 2pania seconstituie într-un stat de drept, social şi democratic care apără ca valori superioare ale sistemului său juridiclibertatea, dreptatea, egalitatea şi pluralismul politic. *rt. din 6onstituţia 7ranţei prevede că aceasta este o republicăindivizibilă, laică, democratică şi socială. 6onstituţia Italiei prevede în art. 3 că aceasta este o republică democraticfundamentată pe muncă./? (iviu "etru Năp rţan, Etiinţa politicii, !ditura 7undaţiei F6 emareaG, Iaşi, 399 , p.3;94/tatul socialist

8dezbatere5, în revista F2ocietate şi culturăG, nr. <H 399<.



6onstituţie5. De o protecţie deosebită din partea statului se bucură, de asemenea, copiii şi tinerii 8art.=Bdin 6onstituţie5/@.

D. O/"1 - ce 8 ea# (;44# 041!-!c4#)"ivotul democraţiei constituţionale îl constituie în ultimă instanţă omul, privit într-odublă

ipoteză: ca fiinţă umană şi ca fiinţă politică 8cetăţean5. 6onsecvent acestei filosofii politice,fundamentatăîncă de *ristotel, (egiuitorul 6onstituant prevede într-una dintre tezele art. 3, alin. > căFdemnitateaomului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptateaşi

pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantateG de statulrom n.n acest te0t sunt condensate c teva principii constituţionale clasice pentru democraţialiberală. /e referim, în acest sens, la libertate, drepturile omului, dezvoltarea personalităţii umane, pluralism.Deşinu e menţionată printre aceste valori, egalitatea este fără îndoială subînţelesă cu toate că este şiconsacratăe0pres în art. 3< din6onstituţie.

"otrivit te0tului constituţional, omul-cetăţean este Fmăsura lucrurilorG. n jurul său se creeazăşifuncţionează - pentru înfăptuirea 'inelui comun, a intereselor generale ale /aţiunii - toateautorităţile publice. 6etăţenii sunt ocrotiţi de stat fără nici o discriminare. Drepturile lor sunt garantate şiapărate.2tatul asigură respectarea demnităţii umane sub toate aspectele ce ţin de progresul social general,creeazăclimatul necesar, precum şi structurile organizatorice pentru apărarea justiţiei sociale, afirmarea plenarăa personalităţii fiecărui individ. #e0tul citat este te0tul cadru. !l este multiplicat, concretizat înnumeroasealte te0te constituţionale şi legale cum sunt, de pildă, nr. 3<, art. A, întreg #itlul II din 6onstituţieş.a.

;. Puterea suveran$ a#o#oru"ui

"rincipiul puterii suverane a poporului, înscris în art. , alin. 3 din 6onstituţie, nu are olegăturănemijlocită cu caracterul suveran al statului, consacrat în art. 3 alin. 3. 2uveranitatea naţională relevăcă poporul rom n este deţinător suveran al puterii. n acelaşi timp, art. , alin. 3 precizează modalitateadee0ercitare a suveranităţii: prin reprezentare şi prin referendum. De fapt, dispoziţiaconstituţionalăcuprinsă în articolul alin. 3 conţine - s-ar părea - o contradicţie în termeni. 2uveranitateanaţionalăaparţine naţiunii şi nu poporului. Din punct de vedere constituţional poporul poate fi privit într-odublăaccepţiune: ca deţinător suveran al puterii şi ca totalitate de cetăţeni cu drept de vot. n primaaccepţiune, poporul reprezintă totalitatea indivizilor 8cetăţenilor5, indiferent de naţionalitatea pe care şi-odeclarăfiecare. n a doua accepţiune, poporul este reprezentat de cetăţenii înscrişi în listele electorale. *rt. ,alin.3 din 6onstituţie face trimitere la prima accepţiune a noţiunii de popor 8în sens constituţional5, iar art.>=face trimitere la cea de-a doua accepţiune V F2uveranitatea poporuluiG/1. &pţiunea 6onstituantului pentruconceptul de Fsuveranitate naţionalăG este motivată de faptul că naţiunea întruneşte într-osinteză procesuală Ftrecutul, prezentul şi viitorulG generaţiilor de rom ni/0, în timp ce poporul ar reprezentaosumă aritmetică de indivizi, fiecare dintre ei deţin nd o cotă parte 8egală5 desuveranitate9 .

6u toate acestea, 6onstituantul a asociat termenul de suveranitate naţională cu cel de poporîntr-unconcept teoretic ale cărui valenţe sociale urmează a fi relevate în practicaconstituţională.

&rganele la care se referă 6onstituţia în art. , alin. 3 sunt "arlamentul şi "reşedinteleom niei,segmente ale puterii desemnate prin vot popular direct. "otrivit 6onstituţiei, suveranitateaaparţine poporului rom n. 6um acesta nu se poate întruni pentru a o e0ercita direct, el încredinţeazăe0erciţiulatributelor suveranităţii "arlamentului şi "reşedintelui, poporul răm n nd titular al puterii. *ceastătezăeste întărită de art. , alin. din 6onstituţie, potrivit căreia Fnici un grup şi nici o persoană nu pote0ercitasuveranitatea în nume propriuG. 2e înţelege că "arlamentul este la fel de reprezentativ ca şi"reşedinteleom niei. 6u toate acestea, cele mai importante atribute ale suveranităţii 6puterea legislativă şicontrolule3ercitat asupra e3ecutivului7 revin %arlamentului#

n fond, referindu-se la suveranitate naţională, 6onstituantul a avut în vedere puterea al căreideţinătorsuveran este poporul şi pe care acesta nu o poate e0ercita direct, ci doar prin delegaţiune8e0presiefolosită de 6onstituantul rom n din 39 > şi39>A5.

6aracterele puterii suveranesunt:/@6onstituţia om niei adnotată şi comentată, egia autonomă F1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399 , p.3=.

/1 2uveranitatea poporului reprezintă suma aritmetică a cotelor de putere ce revin în părţi egale fiecărui cetăţean"oporul este o categorie social-politică constituită din totalitatea indivizilor ce locuiesc într-un anumit stat2uveranitatea naţională are la bază, de asemenea, ideea de totalitate de indivizi, privită însă ca o entitate abstract /aţiunea e0primă, aşadar, nu suma aritmetică a indivizilor ce formează poporul, ci o colectivitate abstractă. 6eledouă concepte nu se e0clud, p nă la un punct ele av nd o bază comună./0

Ion Deleanu,"p# cit ., p.B;.9

!bidem#



a5inalienabilitatea( b5indivi*ibilitatea(c5imprescriptibilitatea(d5deplinătatea(e5unitatea#

6aracterul inalienabil al suveranităţii arată că aceasta nu poate fi înstrăinată. Indivizibilitatea relevăcăsuveranitatea, fiind unitară 8unică în concepţia lui ousseau5, nu poate fi divizată în cote-părţi,în unităţidistincte şi e0ercitate unele separat de celelalte. 6aracterul imprescriptibil relevăcă suveranitatea e0istă

at ta timp c t e0istă naţiunea respectivă. Deplinătatea e0primă faptulcă suveranitatea nu poate fiţărmurită, limitatăarbitrar.n cadrul trasat de 6onstituţie, FdomeniulG suveranităţii nu poate fi încălcat de oaltă

FsuveranitateG. $nitatea suveranităţii decurge din însăşi sinteza calitativă şi integratoare a cotelor-părţidesuveranitate ale fiecăruiindivid.

<. Caracteru"teritoriu"ui

2tatutul juridic al teritoriului unui stat are o importantă fundamentală c iar pentrue0istenţastatului. *şa cum se ştie, teritoriul statului constituie unul dintre elementele constitutive ale acestuia.Deaceea, el trebuie să fie bine determinat. (ipsa teritoriului ec ivalează cu ine0istenţade factoa statului.Deasemenea, lipsa de claritate în stabilirea statutului juridic al teritoriului afectează într-un fel personalitateastatului, ca şi procesul de guvernare propriu-zis. *stfel, netrasarea clară sau trasarea defectuoasăafrontierelor poate genera conflicte teritoriale cu statelevecine.

6onstituţia statorniceşte, ca principiu, faptul căteritoriul <omâniei este inalienabil . 6u altecuvinte, nu este posibilă înstrăinarea în orice mod a unui fragment din teritoriul naţional unui alt stat.Deasemenea, inalienabilitatea înseamnă că nici un alt stat nu poate e0ercita atribute de putereasuprateritoriului statului în cauză, indiferent care ar fi suprafaţa afectată sau motiveleinvocate.

#otodată, constituantul stabileşte natura actului normativ prin care sunt consfinţitefrontierele:lege organică. De fapt, stabilirea şi trasarea frontierelor unui stat reprezintă o problemă arelaţiilorinterstatale rezult nd din acordul statelor interesate, convenit potrivit principiilor dreptuluiinternaţional.

*şa cum este statuat, de altfel, modificarea limitelor 8frontierelor5 unui stat se poate face numaiînvirtutea uneilegi.

6onstituţia mai prevede că teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşeşi judeţe. *cestea reprezintă unităţi administrativ-teritoriale conduse potrivit principiului autonomieilocaleşi principiului descentralizării serviciilor publice.

& ultimă prevedere a art. > din 6onstituţie spune că pe teritoriul statului rom n nu pot fistrămutatesau colonizate populaţii străine. & asemenea prevedere are deja caracter de tradiţie în practicaconstituţională rom nească. & dispoziţie similară conţineau şi constituţiile din 3A<<, 39 > şi39>A.#e0tul constituţional face referire e0pres la colectivităţi relativ largi, întruc t numai acestea potîntruni caracterul de populaţie. 2e înţelege că este vorba de populaţii întrunind caracteristici aleuneianumite naţiuni sau minorităţi naţionale. Interdicţia de strămutare nu se referă la persoane străinecaresolicită statului rom n aprobarea pentru stabilirea definitivă pe teritoriul ţării. Din această perspectivă,o problemă de interpretare a te0tului constituţional conţinut în alin. = al art. > din 6onstituţie poateapăreaîn cazul în care un număr mare de indivizi, ec ival nd numeric cu populaţia, se stabilescîntr-oanumită perioadă pe teritoriul ţării. n opinia noastră, aceasta ar produce, în fapt, efecte alecolonizăriiteritoriuluirom nesc cu alte populaţii.

I . CET"ŢENIAROM#N"/. No iunea decet$ enie

ntruc t unul dintre elementele constitutive ale statului este populaţia, apare justificatăanalizaraporturilor e0istente între aceasta şi stat, mai precis între fiecare individ, ca membru componental populaţiei, şi statulrespectiv.

2-a precizat, deja, în prima parte a cursului, că populaţia unui stat se prezintă ca oentitateeteroclită sub aspectul specificului raporturilor politice şi juridice pe care le are fiecare membru al eicustatul pe teritoriul căruia trăieşte populaţia respectivă. Din acest punct de vedere, populaţia unui statesteformată din cetăţenii acestuia, la care se adaugă străinii şi, după caz,apatrizii.



!ste un adevăr evident, prin simplitatea sa, că între stat şi populaţie se înc eagă o multitudinederaporturi de natură diversă. Dintre acestea ne interesează în special acele raporturi care definesclegăturaintimă, obiectiv necesară, între stat şi populaţiaacestuia.

& asemenea legătură nu este înt mplătoare, ea s-a format de la sine, printr-un procesîndelungatîncare at t populaţia, c t şi forţa politică au conştientizat legăturile lor reciproce, deintercondiţionare.(ocuind pe un anumit teritoriu şi, mai t rziu, organiz ndu-se politic pe acesta, populaţia se identificăat t cuteritoriul respectiv, c t şi cu forma de organizare politică, adică cu statul. n cadrul acestui procesde cone0iunireciproce, populaţia capătă cu timpul conştiinţa de sine 8conştiinţa naţională5, careincludeconştiinţa

apartenenţei la un teritoriu determinat, solidaritatea cu o anumită forţă publică, căreia îiconferă prinlegitimitate. 5lementele organice ale naţiunii reflectate în conştiinţa naţională, cum sunt limbacomună,

tradiţiile, cultura comună, religia, specificul organi*ării vieţii social-economice şi politice, formea*ă fondul conceptual şi operaţional al ideologiei naţionale. "e o asemenea bază, promovarea uneiideologiinaţionale bazate pe sistemul a0iologic al naţiunii reprezintă un factor de transmitere din generaţieîngeneraţie a trăsăturilor specifice statului cum ar fi, de pildă, în cazul statului rom n, caracterulsăunaţional, dar şi de propagare şi întărire a raporturilor de apartenenţă a unei persoane fizice la stat,decultivare a sentimentelor sale naţionale, a ataşamentului individual faţă de valorile sociale, juridice, politice ş.a. ale poporului şi, implicit, alestatului.

"e l ngă formarea ideologiei naţionale se formează, tot de la sine, în mod firesc şi indiferentderaporturile între naţiune şi minorităţile naţionale, o ideologie a acestora, care va încorpora şivalorificasistemul lor a0iologic 8limba maternă, folclor şi tradiţii artistice specifice, cultura, religia5. nspiritul

autenticei democraţii se impune ca statele să respecte şi să garanteze constituţional aceste valori,înaceleaşi condiţii în care sunt respectate şi garantate valorile similare ca tip ale populaţiei omogeneşimajoritare din punct de vedere naţional. 6u alte cuvinte, este o cerinţă fundamentală ademocraţieiconstituţionale, a statului de drept, ca statul să se manifeste - în cadrul raporturilor de cetăţenie - înacelaşifel faţă de toţi cetăţenii săi, fără nici o discriminare, fără a acorda unora privilegii în dezavantajulaltora.

(egătura intimă între stat şi întreaga populaţie care vieţuieşte pe teritoriul său - indiferentde

naţionalitate - stă la baza drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, dar şi la baza

îndatoririlor lor faţă destat.

n dreptul constituţional modern, o asemenea legătură este e0primată prin termenul decetăţenie.2e cuvine, mai înt i, precizat că noţiunea de cetăţenie are conotaţii juridice multiple în funcţie denaturaraporturilor juridice în care se manifestă: raporturi de drept internaţional4 raporturi de dreptconstituţional8de pildă, drepturile electorale54 raporturi de drept administrativ 8cererea de dob ndire a cetăţenieirom ne seadresează unei autorităţi a puterii e0ecutive54 raporturi de dreptul familiei 8de pildă,dob ndireacetăţeniei rom ne prin adopţie5. ezultă, aşadar, că termenul juridic de cetăţenie are un caractercomple0,generat de multitudinea şi de natura ramurilor de drept care îi conferă o aină juridicăspecifică/ ."recizăm însă că, în opinia noastră, cetăţenia nu este o noţiune juridică - sinteză, constituită prinintegrarea şi forjarea într-o unică unitate a caracteristicilor pe care i le imprimă, după caz,dreptulinternaţional, dreptul constituţional, dreptul administrativ sau dreptulfamiliei.

6onsiderăm că noţiunea juridică de cetăţenie rezultă cu preponderenţă din ştiinţadreptuluiconstituţional, respectiv din dreptul constituţional, celelalte ramuri ale dreptului reglement nd,maidegrabă, modurile de dob ndire sau pierdere a cetăţeniei dec t conţinutul propriu-zis alacesteia.

/u este mai puţin adevărat că şi alte ştiinţe sociale cum ar fi, de pildă, sociologia politică9 sau

politologia conferă noţiunii de cetăţenie un conţinut specific din perspectivaacestora.

/ n acest sens, profesorul Ion Deleanu apreciază cetăţenia ca o instituţie comple0ă, integr nd elementele specificemai multor ramuri ale dreptului sau, altfel zis, ca o instituţie juridică aflată la confluenţa mai multor subsistem juridice normative 8Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, #ratat, vol. , !ditura /ova 'ucureşti,399<, p. B5. & opinie similară este e0primată de profesorul Ioan 1uraruîn $rept constituţional şi instituţii politice,!ditura *ctami, vol. I, 'ucureşti, 399B, p.3<<.9 Din perspectivă sociologică, cetăţenia este definită ca un statusuzual şi reprezintă calitatea de membru al unui stat-naţiune, fiind conferită de la naştere sau prin proceduri juridice în cazuri de emigrare dintr-un stat într-altul. 86ătălinNamfir, (azăr Elăsceanu, coord., $icţionar de sociologie, 'ucureşti, 399>, p.9B5.Din perspectivă politologică, cetăţenia este o relaţie dinamică între un cetăţean şi naţiunea sa. "otrivit acesteconcepţii, noţiunea de cetăţenie cuprinde reguli referitoare la ceea ce ar putea să facă 8să voteze5, la ceea ce trebuiefacă 8să plătească impozite şi ta0e5 şi la ceea ce ar putea să refuze să facă 8?aO 1. 2 ap ritz, $ictionar@ of :merican 0overnment and %olitics, # e DorseO "ress, 6 icago, 39A>, p.9B5. Din aceeaşi perspectivă, cetăţenia estedefinită ca o calitate juridică a cetăţeanului care sintetizează ansamblul relaţiilor social-economice, politice şi



8n doctrină se susţine constant că cetăţenia poate fi privită atât ca instituţie juridică, cât şica statut al persoanelor cărora li se recunoaşte calitatea de cetăţean al unui anumit stat ; .

n calitate de instituţie juridică, cetăţenia este privită ca ansamblu de norme juridicecarereglementează modul de dob ndire sau pierdere a calităţii de cetăţean, adică raporturile socialedecetăţenie. 6 t priveşte aprecierea cetăţeniei ca o condiţie juridică sau statut al individuluie0primate prin drepturile şi îndatoririle sale individuale, credem mai degrabă că aceasta trebuieconsideratăizvorul drepturilor subiective garantate de stat, prin 6onstituţie, propriilor cetăţeni şi nu ca statutalunor indivizi. 6a atare, calitatea de cetăţean al unui anumit stat conferă persoanei respectivedreptul

de a e0ercita drepturile şi libertăţile fundamentale, dar şi obligaţia de a-şi înfăptuiîndatoririleconstituţionale faţă de stat, cu alte cuvinte, de a căpăta un anumit statut juridic.2tatutul juridic al individului nu este garantat at t de drepturile subiective recunoscuteşi

garantate de 6onstituţie, c t de calitatea sa de cetăţean al unui stat, în virtutea căreia eldob ndeştedrepturile respective şi îşi asumă anumiteîndatoriri.

Dincolo de aspectele juridice ale cetăţeniei se impune a fi, totodată, observat şi conţinutul political acesteia. !ste, astfel, uşor de remarcat că cetăţenia are şi un suport politic, nu numai prin faptulcăstabilirea şi modul ei de reglementare reprezintă e0presia voinţei suverane a poporului, ci,îndeosebi, pentru că fiecare cetăţean participă în această calitate la e0ercitarea puterii, revenindu-i, prinabstractizare,oFporţiuneG din puterea suverană a poporului. 6u alte cuvinte, cetăţenia acordă dreptul unei persoanefizice, membru al populaţiei care locuieşte într-un anumit stat, să se manifeste politic, adică să votezeşi săfie ales în organele reprezentative ale puterii sau ale administraţiei publice, ori să ocupeînaltedemnităţi şi funcţii publice în aparatul de guvernare. *stfel, o persoană fizică participă lae0ercitarea puterii 8prin reprezentare sau prin referendum5, poate fi numită în funcţii şi demnităţi publice numaidacăare calitatea de cetăţean rom n şi, în ultimul caz, dacă are domiciliul înţară.

n general, cetăţenia este definită ca fiind apartenenţa unei persoane la un anumit stat. "recizămcă

această apartenenţă este deopotrivă politică şi juridică.

2e poate observa cu uşurinţă că termenul de apartenenţă este ambivalent. *partenenţaunei persoane la un anumit stat nu e0primă o legătură unilaterală, ci una reciprocă între cele două entităţi.6ualte cuvinte, nu numai cetăţeanul este legat de stat, ci şi statul este legat de cetăţean. *ceastă legăturăare, în primul r nd, un fundament politic rezult nd din dreptul statului, ca reprezentant al puterii suveranea poporului, de a conferi şi apăra calitatea de cetăţean al său, a unei anumite persoane. n al doilear nd,legătura respectivă are un fundament juridic rezult nd din consfinţirea în 6onstituţie şi în alteacte

normative a principiilor şi a cadrului juridic de reglementare a raporturilor decetăţenie.*partenenţa nu e0primă însă un simplu raport de subordonare a cetăţeanului faţă de statsau,altfel spus, un raport de dominaţie e0ercitată de stat asupra unei persoane. *cest raport e0istă,indiferentde calitatea persoanei ce locuieşte într-un anumit stat şi asupra căreia se e0ercită prerogative decomandă.!ste un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat că raporturile de subordonareHdominaţie,caracteristiceoricărui raport între stat şi individ, nu au relevanţa nemijlocită, evidentă pentru raporturile decetăţenie,forţa publică 8statul5 e0ercit ndu-şi dominaţia asupra oricărui individ care domiciliază sau rezidează peteritoriulsău.

(u nd ca suport raportul de apartenenţă a individului faţă de un anumit stat, unii autori audefinitcetăţenia rom nă ca fiind situaţia juridică ce rezultă din raporturile statornice care intervin întreo persoană fizică şi statul rom n, e0prim nd apartenenţa persoanei la stat, situaţie caracteristică prin plenitudinea drepturilor şi obligaţiilor reciproce predeterminate delege<.

ntr-o altă definiţie, cetăţenia rom nă a fost apreciată ca acea calitate a persoanei fizicecee0primă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat,dovedindapartenenţa sa la statul rom n şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturordrepturilorşiîndatoririlor prevăzute de 6onstituţia şi de legileom niei ?.

n ceea ce ne priveşte, considerăm căcetăţenia română e3primă legătura principală şi statornicăîntre statul român şi o persoană fi*ică, în ba*a căreia aceasta participă la diferite procedurilegale prin care se e3primă voinţa suverană a poporului şi beneficia*ă de drepturile şilibertăţile fundamentale pe care i le garantea*ă statul, care, în acelaşi timp, îi impune anumiteîndatoriri fundamentale#

juridice dintre acestea şi un anumit stat 82ergiu #ămaş , $icţionar politic# !nstituţiile democraţiei şi cultura civică,!ditura *cademiei, 'ucureşti, 399>, p.=35.;

Ion Deleanu,"p# cit ., p. =4 Ioan 1uraru,"p# cit ., p.3<<.<

Ion Deleanu,Cetăţenia română, Dacia, 6luj-/apoca, 39 <, p. A? Ioan 1uraru,"p# cit ., p.3<A.



9. Princi#ii"e !enera"e a"e cet$ enieiro%(ne

*ceste principii stabilesc cadrul juridic general de dob ndire şi de e0ercitare a calităţiidecetăţean rom n de către o persoană fizică. !le decurg at t din 6onstituţie, c t şi din alte legi, în primulr nd din (egea cetăţeniei rom ne4 ele sunt totodată, şi o e0presie a trăsăturilor şi însuşirilor psi o-socialeale unui anumit popor.

"ot fi considerate ca principii generaleale cetăţeniei rom ne, printrealtele:

a5egalitatea cetăţenilor români fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, delimbă,de religie, de se3, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială 6art# , alin#J dinConstituţie7(

b5 cetăţenia se dobândeşte pe ba*a principiului jus sanguinis, ceea ce înseamnă cădob ndeşteautomat cetăţenia rom nă, indiferent de locul naşterii sale, copilul ai cărui părinţi - sau numai unuldintreei- sunt cetăţenirom ni4

c5 stabilirea modului de dobândire sau pierdere a cetăţeniei, ca şi a drepturilor şiîndatoririlor fundamentale a e cetăţenilor, repre*intă un atribut inerent, e3clusiv şi suveran al statului(

d5 cetăţenii români au de regulă o singură cetăţenie, dar, potrivit legii rom ne a cetăţeniei, potdob ndi o a douacetăţenie4

e5căsătoria nu produce efecte juridice asupra cetăţeniei soţilor , iar sc imbarea cetăţenieiunuiadintre soţi nu produce efecte asupra cetăţeniei rom ne a celuilaltsoţ4

f5cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prinnaştere .

. Do,(ndirea cet$ eniei ro%(ne

(egiuitorul rom n a optat pentru principiul jus sanguinisîn ceea ce priveşte modul de dob ndireacetăţeniei. *ceasta înseamnă că în stabilirea cetăţeniei rom ne a unei persoane primează legătura des nge aacesteia cu părinţii săi. Dacă aceştia au cetăţenia rom nă, persoana respectivă va dob ndi automatlanaştere cetăţenia rom nă. *rt. B din (egea cetăţeniei rom ne a reflectat acest principiu şi astatuat:F6opiii născuţi pe teritoriul om niei, din părinţi cetăţeni rom ni, sunt cetăţeni rom niG. "e bazaaceluiaşi principiu, legiuitorul a stabilit că au, de asemenea, calitatea de cetăţean rom n cei cares-aunăscut pe teritoriul statului rom n, c iar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean rom n, precum şicei ces-au născut în străinătate şi ambii părinţi - sau numai unul dintre ei are cetăţenia rom nă.(egeacetăţeniei stabileşte şi o veritabilă prezumţie de cetăţenie rom nă, preciz nd că minorul găsit peteritoriulstatului rom n este cetăţean rom n, dacă nici unul dintre părinţi nu estecunoscut.

n afară de naştere, legiuitorul a prevăzut şi alte moduri de dob ndire a cetăţenieirom ne:adopţiunea, repatrierea şi acordarea acesteia lacerere#

n ceea ce priveşte adopţiunea, cetăţenia rom nă se dob ndeşte de către copilul cetăţean străin saufără cetăţenie dacă adoptivii sunt cetăţeni rom ni, iar cel adoptat nu a împlinit v rsta de 3A ani. n cazulîn care numai unul dintre părinţii adoptivi este cetăţean rom n, cetăţenia minorului adoptat va fiotăr tă decomun acord, de către adoptivi. Dacă aceştia nu ajung la o otăr re comună, instanţa jude-cătoreascăcompetentă să încuviinţeze adopţiunea va decide asupra cetăţeniei persoaneiadoptate,ţin nd seama deinteresele acesteia. (egea cetăţeniei prevede că, în acest caz, se cereşi consimţăm ntulminorului, dacă aîmplinit v rsta de 3=ani.

n cadrul declarării nulităţii sau anulării adopţiunii, copilul adoptat este considerat că nu afostniciodată cetăţean rom n, dacă la data declarării sau anulării adopţiunii nu a împlinit v rsta de 3A anişi

dacă domiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate. n situaţiadesfaceriiadopţiunii, copilul care nu a împlinit v rsta de 3A ani pierde cetăţenia rom nă pe datadesfaceriiadopţiunii, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia înstrăinătate.

(egea prevede că persoana care a pierdut cetăţenia rom nă o poate redob ndi prinefectulrepatrierii, dacă îşi e0primă dorinţa în acest sens. "ărinţii care se repatriază otărăsc pentru copiiilorminori privind cetăţenia. n situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliulminoruluivadecide, ţin nd seama de intereseleacestuia.

edob ndirea cetăţeniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţă asupracetăţenieiceluilalt soţ. 2oţul cetăţean străin, sau fără cetăţenie, al persoanei care se repatriază poate ceredob ndireacetăţenieirom ne.

"otrivit legii,cetăţenia română se poate acorda, la cerere, cetăţeanului străin sau persoanei fărăcetăţeniecare :



a5 s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul om niei sau, deşi nu s-a născut peacestteritoriu, domiciliază pe teritoriul statului rom n de cel puţin cinci ani sau, în cazul în careestecăsătorit cu un cetăţean rom n, de cel puţin >ani4

b5 dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa ataşament faţă de statul şi poporulrom n4c5 a împlinit v rsta de 3Aani4d5 are asigurate mijloace legale dee0istenţă4e5 este cunoscut ca av nd o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau înstrăinătate

pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţeanrom n4f5 cunoaşte limba rom nă în măsură suficientă pentru a se integra în viaţasocială.1inorul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie, care au cerut cetăţeniarom nă,

dob ndeşte cetăţenia rom nă o dată cu părinţii săi. n cazul în care numai unul dintre părinţidob ndeştecetăţenia rom nă, părinţii vor otărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. n situaţia încare părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţin nd seama deintereseleacestuia. n cazul copilului care a împlinit v rsta de 3= ani, este necesar consimţăm ntul acestuia.6opiluldob ndeşte cetăţenia rom nă pe aceeaşi dată cu părintelesău.

6etăţenia rom nă se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăţenie şi carecereredob ndirea ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate, dacă a împlinit v rsta de 3A ani, dovedeşte, princomportarea şi atitudinea sa, ataşament faţă de statul şi poporul rom n şi dacă este cunoscut ca av ndo bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl facenedemnde a fi cetăţeanrom n.

"ersoana majoră care redob ndeşte cetăţenia rom nă prin repatriere, precum şi soţulacesteia,căruia cetăţenia i s-a acordat la cerere, depun în termen de şase luni, în faţa autorităţilorrom necompetente, jurăm ntul de credinţă faţă de ţară. *celaşi jurăm nt este prestat şi de cetăţeanul străin şideapatridul cărora li s-a acordat cetăţenia rom nă la cerere. n aceste cazuri, calitatea de cetăţean rom nsedob ndeşte pe data prestării jurăm ntului.

;. Pierderea cet$ enieiro%(ne

6etăţenia rom nă se pierde în principal prin:a5 retragerea cetăţenieirom ne4 b5 aprobarea renunţării la cetăţeniarom nă.

A. Retra!erea cet$ eniei

6etăţenia rom nă se poate retrage persoaneicare:a5 aflată în străinătate, săv rşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă intereselestatului

rom n sau lezează prestigiulom niei4 b5 aflată în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care om nia a ruptrelaţiile

diplomatice sau cu care este în stare derăzboi4c5 a obţinut cetăţenia rom nă prin mijloacefrauduloase.#rebuie remarcat că, potrivit (egii cetăţeniei rom ne, retragerea acesteia nu produceefecte

asupra cetăţeniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retrascetăţenia.

4. A#ro,area renun $rii "a cet$ enie"entru motive temeinice, (egea prevede că se poate aproba renunţarea la cetăţeniarom nă

persoanei care a împlinit v rsta de 3A ani şicare:a5 nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori nu are de e0ecutat o pedeapsă penală4 b5 nu este urmărită pentru debite către stat, către persoane fizice sau juridice din ţară, sau,av nd

astfel de debite, le ac ită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru ac itarealor.#rebuie precizat că pierderea cetăţeniei rom ne prin aprobarea renunţării nu produce nici unefect

asupra cetăţeniei soţului sau copiilor minori. 6u toate acestea, în cazul în care ambii părinţiobţinaprobarea renunţării la cetăţenia rom nă, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate,ori părăseşte împreună cu ei ţara, acesta pierde cetăţenia rom nă o dată cu părinţii săi, iar dacă ei au pierdutcetăţenia rom nă la date diferite, minorul va pierde cetăţenia rom nă la ultima dintre aceste date.6opilulminor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdutcetăţenia

rom nă, pierde cetăţenia rom nă la data plecării sale dinţară.



(egea cetăţeniei rom ne prevede şi alte cazuri de pierdere a acesteia. *stfel, copilulminorcetăţean rom n, înfiat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia rom nă dacă înfietorii sau, dupăcaz,înfietorul solicită aceasta în mod e0pres, iar legea străină prevede dob ndirea cetăţeniei înfietoruluidecătre celînfiat.

n cazul declarării nulităţii sau anulării înfierii, copilul care nu a împlinit v rsta de 3A aniesteconsiderat că nu a pierdut niciodată cetăţeniarom nă.

"ierde, de asemenea, cetăţenia rom nă copilul găsit pe teritoriul om niei dacă, p nălaîmplinirea v rstei de 3A ani, i s-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi, iar aceştia sunt cetăţenistrăini.

6etăţenia rom nă se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte cetăţeanstrăin,celălalt părinte răm n ndnecunoscut.

<. Dovada cet$ enieiro%(ne

(egea cetăţeniei rom ne a prevăzut că dovada acesteia se face cu buletinul deidentitate, paşaportul sau certificatul constatator al acordării cetăţenieirom ne.

6etăţenia copilului p nă la v rsta de 3= ani se dovedeşte cu certificatul său de naştere, însoţitde buletinul de identitate sau paşaportul oricăruia dintre părinţi. n cazul în care copilul este înscrisîn buletinul de identitate sau paşaportul unuia dintre părinţi, dovada cetăţeniei se face cu oricare dinacesteacte.

Dovada cetăţeniei copiilor găsiţi se face, p nă la v rsta de 3= ani, cu certificatul denaştere.

V. DREPTURILE,LIBERTĂŢILE

ŞI ÎNDATORIRILE

FUNDAMENTALE ALE

CETĂŢENILORROMÂNI

/. Tradi ii constitu iona"e a"e institu iei dre#turi"or )i "i,ert$ i"orcet$ ene)ti

n sistemul constituţional rom n, instituţia juridică a drepturilor şi îndatoririlor fundamentalealecetăţenilor a fost consfinţită pentru prima dată într-o concepţie modernă în 6onstituţia din 3A<<.!steadevărat, în acte constituţionale anterioare - încep nd cu egulamentele &rganice s-au prevăzut, de pildă,unele drepturi, printre care şi drepturile electorale, acordate, însă, potrivit censului de avere.*ltedispoziţii privind, de pildă, unele raporturi între )uvernant şi persoanele fizice, între acestea şitribunale, pecare astăzi le-am include în categoria drepturilor cetăţeneşti 8dreptul la apărare în faţa justiţiei4 prezumţia de nevinovăţie4 egalitatea părţilor în faţa legii ş.a.5, datează de la sf rşitul secolului alEIII-lea şi începutul secolului al I -lea, fiind incluse în legislaţia civilă şi penală a celor două"rincipateom neşti / .

1erită să menţionăm că printre încercările şi mai vec i de stabilire a unor drepturi-privilegii,smulseDomnitorului de către boieri, pot fi evocate şi Crisovul lui (eon #omşa din 3<>3, precum şiunelereforme social-economice făcute în spiritul secolului alEIII-lea 9.

*devărată 6 artă a libertăţii - asemănătoare ca esenţă cu 1agna 6 artă a regelui englez Ioanfărăde +ară de la 3 3B, sau cu 'ula de *ur a regelui mag iar *ndrei al II-lea de la 3 - Crisovulrom nescconsfinţeşte înţelegerea între Domnitor şi *dunarea de stări, constituită din boierii mari şi mici, boieriimazili, roşii şi logofeţii domneşti. #oţi aceştia din urmă protestaseră împotriva Fobiceiurilor rele ceaufost adaos de oameni străini în ţarăG, revendic nd vec ile privilegii de care se bucuraseră p năatunci.

/Codul Calimach, !diţie critică, !ditura *cademiei, 'ucureşti, 39BA, p. > şi urm.9 %tefan "ascu, (iviu 1aior,Culegere de te3te pentru istoria <omâniei, !ditura Didactică şi "edagogică, 'ucureşti,

-



Crisovul a fost publicat de /icolae 'ălcescu în F1agazinu Istoric pentru DaciaG nr. 3H3A=B p.3 -3 B.



2ilit de boieri, Domnitorul (eon #omşa a acceptat doleanţele reprezentanţilor boierimii, jur ndu-se căle varespecta sub sancţiunea blestemului; .

"revederi fragmentare referitoare la o serie de drepturi şi libertăţi au fost incluse, de asemenea,îndiferite programe de reforme cu caracter social-economic cum ar fi: $ltimatumul lui Corea din3lnoiembrie 3 A4 2upple0 (ibellus Ealac orum din 3 934 "roclamaţia lui #udor Eladimirescu din3ianuarie 3A 34 "roclamaţia de la Islaz din 9H 3 iunie 3A=A4 "rogramul revoluţionar din 1oldovadinaugust 3A=A4 "rogramul de revendicări naţionale de la 'laj din -3= mai 3A=A şi "rotocolul*dunării /aţionale a rom nilor transilvăneni din 3B-3 mai3A=A.

Dispoziţii de aceeaşi natură au fost incluse, de asemenea, în unele documenteinternaţionalereferitoare la "rincipatele om ne cum ar fi: #ratatul de pace de la 'ucureşti din 3A3 4 6onvenţia dela"aris din3ABA<.

6onstituantul din 3A<< a cuprins drepturile şi libertăţile cetăţeneşti într-o concepţie politico- juridică proprie g ndirii filosofice şi politice a !uropei occidentale din prima jumătate a secolului alI -lea.

*ceastă concepţie era înr urită, la r ndul ei, de spiritul Declaraţiei Drepturilor &muluişi6etăţeanului, adoptată de *dunarea /aţională a 7ranţei în3 A9.

6onstituţia din 39 > a preluat drepturile proclamate în *şezăm ntul fundamental din 3A<<. "el ngăacestea, a consfinţit votul universal şi contenciosul administrativ. *ltor drepturicetăţeneşti proclamateîn 6onstituţia din 3A<< (egiuitorul constituant din 39 > le-a dat o redactare maiclară.

!0ercitarea drepturilor cetăţeneşti sub imperiul 6onstituţiei din 39>A şi a legislaţiei adoptateîn

timpul guvernării mareşalului lon *ntonescu a purtat amprenta celor două regimuri politice autoritare. /ucredem, însă, că se poate afirma că în perioada respectivă drepturile esenţiale au fost cu totulînlăturate.6 iar în condiţiile suspendării 6onstituţiei din 39>A prin actele din septembrie 39=;, drepturilecetăţeneştiaufost, în general, respectate. 6u e0cepţia perioadei septembrie 39=; - ianuarie 39=3, nu se poatevorbideviolări masive şi grave ale drepturilor şi libertăţilorcetăţeneşti.

6aracterul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti proclamate în 6onstituţiile din 39=A, 39B şi39<Bareflectat natura regimului politic socialist în diferitele sale perioade. n perioada 39=A-39<=,caracterulrepresiv al guvernării nu poate fi contestat. 6onstituţia din 39<B a consacrat o anumită tendinţădeliberalizare a instituţiei juridice a drepturilor cetăţeneşti at t c t putea permite natura sistemului politicsocialist?.

)uvernantul socialist a pus accentul, îndeosebi, pe drepturile social-economice 8mai puţin dreptullagrevă, dreptul la un nivel de trai decent5. !ste însă adevărat că, datorită garantării lorinsuficiente, populaţia nu a beneficiat în mod satisfăcător de cadrul constituţional al proclamării acestora. nceea

ce priveşte drepturile şi libertăţile civile şi politice consacrate în 6onstituţia din 39<B, acesteaaucăpătat în practica socială un preponderent caracterformal.6u e0cepţia primelor etape ale formării statului socialist, c nd drepturile politice au fostdrastic

restr nse sau abuziv încălcate, în etapele ulterioare nu s-au mai semnalat dec t cazuri sporadicedenesocotire gravă a libertăţilor cetăţeneşti. &ricum, abuzurile nu au mai afectat o pătură sau ocategoriesocială ca în primul deceniu al guvernării socialiste, ci persoane individuale. *ceasta nu înlăturăînsă,c tuşi de puţin, caracterul totalitar al guvernării şi lipsa de respect a guvernantului faţă destandardeledemocratice şi documentele internaţionale convenite în acestdomeniu.

2c imbarea regimului politic după decembrie 39A9 a atras cu sine o nouă concepţiealegiuitorului rom n asupra rolului statului în ceea ce priveşte proclamarea şi garantarea reală adrepturilorşilibertăţilor cetăţeneşti. /oile structuri de putere constituite pe cale revoluţionară în decembrie 39A9şi ulterior pe baze reprezentative 8rezultate din alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 399;5au promovatşi susţinut racordarea om niei la standardele internaţionale în domeniul drepturiloromului.

*stfel, om nia a aderat la 6onvenţiile internaţionale privind ocrotirea anumitordrepturicetăţeneşti, la care nu era parte, şi-a retras rezervele la alte acorduri în materie. #rebuie menţionat,însă,căom nia aderase în ultimele decenii la cvasiunanimitatea instrumentelor internaţionale privinddrepturile omului şi cooperarea statelor în acestdomeniu@.

.egiuitorul constituant din DD a inclus în Constituţia <omâniei întreaga gamă de drepturi şilibertăţi fundamentale ale omului consacrate în documentele internaţionale de referinţă în acestdomeniu .

; & analiză cuprinzătoare a Crisovului este făcută de profesorul Ealentin *l. )eorgescu în studiul &risovul din U !ulie SK al lui .eon Tomşa în Vara <omânescă şi problema Cărţilor de libertăţi, F evista de istorieG, nr. H39 <, p.3;3A-3; .< * se vedea art. =< din 6onvenţia de la "aris din 3ABA în Dionisie Ionescu, ) eorg e #uţui, ) eorg e 1atei, $e*voltarea constituţională a statului român, !ditura %tiinţifică, 'ucureşti, 39B , p.==>-==9.?

* se vedeaTitlul !! al Constituţiei din J august DSU#@ $repturile omului în lumea contemporană, !ditura "olitică, 'ucureşti, 39A>, p. <3-B B.



1ai mult, potrivit art. ; din 6onstituţie, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti vorfiinterpretate în concordanţă cu Declaraţia $niversală a Drepturilor &mului din 39=A, cu "actele şicucelelalte tratate la care om nia este parte. Dacă e0istă neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoareladrepturile fundamentale ale omului la care om nia este parte şi legile interne, au prioritatereglementărileinternaţionale.

9. Restr(n!erea e erci iu"ui dre#turi"or )i "i,ert$ i"orcet$ ene)ti

!0erciţiul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti poate fi restr ns în anumite situaţii, strict prevăzuteînte0tul6onstituţiei.*rt. =9 din (egea fundamentală a ţării prevede, în acest sens, că e0erciţiul unor drepturi saual

unor libertăţi poate fi restr ns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru:apărareasiguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilorcetăţenilor4desfăşurarea instrucţiei penale4 prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unuisinistrudeosebit de grav. estr ngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poateatinge e0istenţa dreptului sau alibertăţii.

2e poate observa cu uşurinţă că formularea folosită de (egiuitorul constituant, în prima teză aart.=9, este generală. ezultă din ea că poate fi restr ns e0erciţiul oricărui drept înscris în 6onstituţie şi,deasemenea, că restr ngerea poate fi operată prin lege ordinară. 2unt, însă, anumite drepturiconstituţionaleacăror e0ercitare este greu de admis că ar putea fi restr nsă. *stfel, art. 3, potrivit căruia orice persoanăse poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, saudreptullaapărare, înscris în art. = din 6onstituţie, sunt drepturi a căror e0ercitare nu poate fi îngrădită într-unstat dedrept.

6onsiderăm că (egiuitorul 6onstituant ar fi trebuit să circumscrie sfera drepturilor şi libertăţiloracăror e0ercitare ar putea fi restr nsă de )uvernant, şi nu printr-o lege ordinară, ci printr-o legeorganică.

!ste fără îndoială că (egiuitorul poate fi îndreptăţit, pentru motivele prevăzute în 6onstituţieînart. =9, să restr ngă e0erciţiul unor drepturi şi libertăţi care afectează în anumite circumstanţe bunadesfăşurare a procesului de guvernare. /e referim, în acest caz, de pildă, la libertatea cuv ntului saudeopinie, dreptul de asociere, de liberă circulaţieetc."osibilitatea acestor restr ngeri este admisă c iar de documenteinternaţionale1.

. Princi#ii co%une tuturor dre#turi"or )i 3ndatoriri"orfunda%enta"e

6onstituţia om niei abordează problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentateîntr-oviziune sistemică, globală şi totodatăintegrală.

Caracterul sistemical viziunii 6onstituantului are în vedere drepturile şi libertăţile caunansamblu coerent de unităţi între care e0istă raporturi de interferenţă şi de condiţionare reciprocă.(ar ndul său, întregul ansamblu de drepturi se raportează la stat, conferindu-i acestuia, împreună cualţifactori, caracterul democratic, precum şi caracterul de stat dedrept.

Caracterul global al abordării drepturilor şi libertăţilor fundamentale constă în faptulcă(egiuitorul constituant le priveşte ca o entitate atotcuprinzătoare, e0ercitarea fiecăruia dintredrepturifiind o condiţie a e0ercităriicelorlalte.

Caracterul integralal abordării constituţionale a drepturilor pune în evidenţă faptul cădrepturile:a5sunt consacrate şi garantate în mod deplin4 b5 aparţin în totalitate tuturor cetăţenilor4 c5 sunt ocrotiteîn modegal de către statş.a.

n acelaşi timp, 6onstituţia marc ează şi universalitatea drepturilor şi îndatoririlor fundamentalesub un dublu aspect: a5 fiecare cetăţean are vocaţia de a beneficia în mod direct de libertăţile şidrepturileconstituţionale. *ltfel spus, toţi cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin6onstituţieşialte legi4 b5 cetăţenii se bucură de toate drepturile şi libertăţile fără e0cepţie0. n mod corelativ,tuturorcetăţenilor le revin toate obligaţiile prevăzute în 6onstituţie şi în alte legi în sarcinalor.

ntr-o societate cu adevărat democratică, bazată pe domnia legii, este imperios necesarcacetăţenii să fie egali nu numai prin raportare la e0ercitarea drepturilor şi libertăţilor, ci şi în faţalegii.*ceastă cerinţă are valoare de principiu constituţional. 6onstituţia prevede astfel, în art. 3<, alin. 3,căcetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fărădiscriminări.

1 * se vedea, în acest sens, art. 3; şi art. 33 din 6onvenţia !uropeană a Drepturilor &mului, art. din "rotocolul nr.= al 6onvenţiei !uropene a Drepturilor &mului, art. = şi art. 3A din "actul Internaţional cu privire la drepturile civile

şi politice etc.0 Constituţia <omâniei comentată şi adnotată, egia autonomă F1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399 , p.>B.



(upta maselor populare împotriva oricăror privilegii, în special a celor sociale, ca şiîmpotrivadiscriminărilor datorită rasei, se0ului, convingerilor sau credinţelor religioase, opţiunilor politice ş.a.,are,astfel, o finalitate constituţională: egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor fără nici odeosebire.

Din enunţul constituţional cuprins în art. 3<, alin. 3 decurge un alt principiu: Fnimeni nu estemai presus de legeG 8art. 3<, alin. 5. *cest principiu, ale cărui rădăcini se găsesc în cutuma juridică a*nglieimedievale, este aplicabil, deopotrivă, persoanelor fizice, ca şi persoanelor juridice. ezultă, aşadar,cănici autorităţile publice nu se pot bucura de privilegii unele faţă de celelalte, sau oricare dintre ele, faţădecetăţeni.

6onstituţia operează însă o aparentă discriminare între anumite persoane. *stfel, art. 3<, alin.> prevede că funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate doar de persoanele careaunumai cetăţenia rom nă şi domiciliul în ţară. & asemenea cerinţă - larg enunţată şi în alte constituţii -este pedeplin justificată, întruc t funcţionarul public sau demnitarul acţionează în numele statului rom n şiîn beneficiul cetăţenilor săi. Dacă funcţionarul public sau un demnitar nu ar avea cetăţenia rom nă saudacă pe l ngă aceasta ar fi şi cetăţean al altui stat, este de presupus că el nu ar fi suficient de ataşatintereselor publice pe care le serveşte ca funcţionar sau demnitar. 1ai mult, dacă ar avea dublă cetăţenie, ar fi posibilsăfie confruntat cu un conflict de interese şi să fie nevoit să opteze pentru interesele statului rom nîn serviciulcăruia se află ca funcţionar public sau demnitar sau, dimpotrivă, pentru interesele celuilaltstat. n acestcaz, s-ar face vinovat de infidelitate faţă deţară.

(egătura între statul rom n şi cetăţeanul său nu se limitează la teritoriul naţional. *stfel, potrivitart. 3 din 6onstituţie, cetăţenii rom ni se bucură în străinătate de protecţia statului rom n. !vident,şicetăţenii rom ni care rezidează în alte state sunt ţinuţi să se ac ite de obligaţiile ce le revin în calitatede

cetăţeni ai om niei, cu e0cepţia celor care nu sunt compatibile cu absenţa lor dinţară.n ceea ce priveşte raporturile statului rom n cu cetăţenii străini şi apatrizii rezidenţi înom nia,6onstituţia prevede că aceştia se bucură de protecţia generală a persoanelor şi averilor, prevăzutăînlegislaţia internă. n cazul în care aceştia s-ar face vinovaţi de fapte infamante sau de altănatură,considerate de instanţa de judecată incompatibile cu calitatea lor de rezidenţi, aceştia pot fie0pulzaţiînurma unei otăr ri judecătoreşti. #ot prin otăr re judecătorească se dispune şi e0trădarea.*ctule0trădării este însă condiţionat de e0istenţa unei convenţii internaţionale sau de clauzareciprocităţii.2eînţelege că cetăţeanul rom n nu poate fi e0pulzat sau e0trădat. De altfel, art. 39, alin. 3din 6onstituţie prevede e0pres că cetăţeanul rom n nu poate fi e0trădat sau e0pulzat dinom nia.

6onstituţia prevede şi dreptul de azil, care se acordă şi se retrage în condiţiile legii curespectareatratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care om nia este parte.

;. C"asificarea dre#turi"or )i "i,ert$ i"orfunda%enta"e"reocuparea pentru clasificarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti răspunde, îndeosebi,unui

scop didactic. )rupate în categorii, drepturile şi libertăţile pot fi mai bine studiate şi mai clar înţelese.Deasemenea, gruparea acestora pe clase sau categorii permite relevarea naturii şi a caracterului loresenţial pentru fiecareindivid.

6lasificările sunt diferite de la autor la autor, în funcţie de criteriul avut în vedere de cătrefiecaredintre aceştia. n fapt, clasificarea propriu-zisă nu afectează cu nimic importanţa şi conţinutuldrepturilorfundamentale. Dincolo de orice clasificare, (egiuitorul constituant a conferit o natură juridicăsimilarăfiecăruia dintre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti pe care le-a proclamat şigarantat.

& anumită grupare sau clasificare este operată şi în documente sau acte internaţionale.Deremarcat este faptul că nici acestea nu fac o distincţie între diferitele drepturi pe criteriul importanţeisau alvalorii acestora pentru statutul socioeconomic şi politic al indivizilor. n acest sens, cele două"acte

internaţionale fac referire în mod distinct la drepturile civile şi politice şi, respectiv ladrepturileeconomice, sociale şiculturale.n doctrina constituţională rom nească recentă, drepturile şi îndatoririle fundamentale aufost

clasificate în următoarelecategorii :a5 egalitatea în drepturi a cetăţenilor , ca principiu general raportat la egalitatea întrese0e4

egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de rasă, culoare, limbă, de origine naţională sausocială,de avere, naştere4 egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de religie, opinie politică sau oricealtăopinie4

b5 drepturile social-economice şi culturale, cuprinz nd: dreptul la muncă 8libertateamuncii54dreptul la odi nă4 dreptul la învăţătură4 dreptul la asigurarea materială în caz de bătr neţe, boalăsauincapacitate de muncă 8dreptul de pensie şi asistenţă socială54 dreptul tinerilor4 dreptul de proprietate4dreptul de moştenire4 dreptul la un nivel de trai decent4 dreptul cetăţeanului de a se bucura de ceamai bună sănătate fizică şimintală4

c5drepturile e3clusiv politice8drepturileelectorale54



d5 drepturile şi libertăţile social politice8libertatea conştiinţei, libertatea cuv ntului,libertatea presei4 dreptul de asociere4 dreptul de grevă4 libertatea întrunirilor, a mitingurilor şi ademonstraţiilor4secretul lainformaţie54

e5 inviolabilităţile 8dreptul la viaţă4 inviolabilitatea persoanei4 inviolabilitateadomiciliului4dreptul la liberă circulaţie4 dreptul la căsătorie4 la ocrotirea familiei şi acopiilor54

f5 drepturile garanţii8dreptul de petiţionare4 dreptul celui vătămat, într-un drept al său, de aseadresa justiţiei5.

*cestor categorii li se adaugădreptul dea*il / .

*lţi autori operează o clasificare a drepturilor fundamentale av nd drept criteriu modul lordee0ercitare// ."otrivit acestui criteriu, care mai este folosit şi în doctrina constituţională străină, pot fidistinse:

a5 drepturi şi libertăţi e0ercitate individual sau personal4 b5 libertăţi e0ercitate îngrup.n prima categorie sunt cuprinse: dreptul la viaţă4 dreptul la cetăţenie4 dreptul lasiguranţă

individuală4 protecţia vieţii private stricto sensu4 libertatea domiciliului şi inviolabilitatea lui4secretulcorespondenţei4 dreptul de circulaţie4 libertatea g ndirii4 libertatea cuv ntului4 libertatea presei4libertateaconştiinţei4 dreptul la învăţătură4 dreptul la muncăş.a.

Din a doua categorie fac parte: libertatea de reuniune4 libertatea de asociere4libertateamanifestaţiilor.

După cum se observă, această clasificare nu se referă la natura drepturilor, ci la modul cumsuntele e0ercitate. După părerea noastră, criteriul respectiv nu permite să se evidenţieze caracterul inerentaldrepturilor cetăţeneşti, caracterul lor esenţial pentru fiecare om în parte şi pentru colectivitatea socialăînîntregulsău.

A. Dre#turi"e socia" econo%ice )icu"tura"e

Dre#tu" "a %unc$ )i dre#tu" "a #rotec ia socia"$ a %uncii +art.1-&riginea consfinţirii legislative a acestui drept se află în revendicările mişcării sindicale dela

sf rşitul secolului al I -lea şi începutul secolului aI -lea. *cest drept 8prezentat în unele lucrări şicalibertate a muncii5 are un conţinutcomple0.

6onstituţia prevede doar că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. 6u alte cuvinte,stabileşteinterdicţia generală de a îngrădi dreptul unei persoane la muncă. *parent, deţinătorul său îl poateinvocadoar în situaţia în care o persoană fizică sau juridică 8patron, organism guvernamental însărcinatcuocrotirea şi protecţia socială a muncii5 i-ar îngrădi în orice mod dreptulrespectiv.

(egiuitorul constituant a prevăzut, aşadar, o obligaţie negativă, şi anume o obligaţie generală deanu face.Dreptul la muncă este însă mult prea important pentru condiţia umană pentru a fi ocrotitdoar

printr-o obligaţie de abţinere. "rocedeul respectiv contravine şi rolului social al statului, care estedatorsă-şi asume un rol activ în controlarea pieţei m inii delucru.

n alte constituţii, dreptul la muncă este ocrotit prin afirmarea acestuia şi c iar a obligaţiei deamunci 8constituţiile Italiei şi 2paniei5. De asemenea, art. 3A al 6onstituţiei om niei din 39<B prevedeacăfiecărui cetăţean i se asigură posibilitatea de a desfăşura, potrivit pregătirii sale, o activitateîndomeniul economic, administrativ, social sau cultural, remunerată după calitatea şi cantitateasa.

n conţinutul dreptului de muncă, (egiuitorul constituant din 3993 a inclus alegerea profesiei şialocului de muncă. 6u alte cuvinte, fiecare este liber să-şi aleagă profesia şi locul de muncă. ezultădeaici că încălcarea dreptului respectiv constă în împiedicarea unei persoane de a-şi alege profesia sauloculde muncă.

(egat de dreptul de muncă, 6onstituţia a prevăzut, în alineatul al art. >A, dreptul la protecţiasocială a muncii, iar în alin. > al aceluiaşi articol că durata normală a zilei de lucru este, în medie, decelmult Aore.

1ăsurile de protecţie a muncii sunt concretizate, în primul r nd, în instrumente legislative, lacare pot fi adăugate otăr ri sau ordonanţe guvernamentale ce reglementează diferite aspecte ale protecţiei propriu-zise. (egiuitorul constituant a prevăzut că măsurile de protecţie privesc securitatea şiigienamuncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie,repausul

/Ioan 1uraru, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. 3, !ditura *ctami 'ucureşti, 399B, p. ;A.// Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, #ratat, vol. 3, !ditura !uropa /ova, 'ucureşti, 399<, p. ;=

şi urm.



săptăm nal, concediul de odi nă plătit, reglementarea prestării muncii în condiţii grele şi altesituaţiispecifice.

De asemenea, prin 6onstituţie s-a garantat femeilor salariul egal cu cel al bărbaţilor, lamuncăegală. #otodată, s-a prevăzut cadrul constituţional pentru e0ercitarea dreptului la negocieri colectiveînmaterie de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al convenţiilorcolective.

"rin art. >9 din 6onstituţie, (egiuitorul a transpus în legislaţia internă o prevedere cuprinsăîninstrumente internaţionale care ocrotesc drepturile omului. !ste vorba de interzicerea munciiforţate.

6onsiderăm că prin această prevedere se urmăreşte apărarea demnităţii persoanei, a libertăţiisale

inerente. Dispoziţia constituţională cuprinsă în art. >9 face parte din conţinutul comple0 al dreptuluilamuncă/9 .6onstituţia prevede că nu se poate aprecia ca muncă forţată: a5 serviciul militar sauactivităţiledesfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriudinmotive religioase4 b5 munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioadadedeţinere sau de libertate condiţionată4 c5 prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori dealt pericol, precum şi cele care fac din obligaţiile civile normale stabilite delege.

Dre#tu" "a !rev$ +art.; -Dreptul la grevă înscris în art. =; este un drept nou, pe care 6onstituţia l-a preluatdin

documentele şi instrumentele internaţionale referitoare la protecţia drepturilor omului. Dreptul lagrevă poate fi considerat şi ca o garanţie a protecţiei sociale amuncii.

Dreptul la grevă este circumscris de (egiuitorul constituant apărării intereselor profesionale,economice şi sociale ale salariaţilor. ezultă, aşadar, că prin acţiunea grevistă nu pot fi promovateinterese de altă natură, de pildă, cele politice. "rin lege sunt stabilite condiţiile şi limitelee0ercităriiacestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentrusocietate.

Dre#tu" "a #ro#rietate +art.;/-)arantarea reală a dreptului de proprietate şi modalităţile de garantare constituie încă unindiciucă

om nia şi-a adecvat structurile guvernamentale, legislative standardelor internaţionale prin careosocietate se defineşte ca fiind democratică. *rt. 3>B din 6onstituţie prevede, de asemenea, căstatulocroteşte proprietatea, care poate fi publică sau privată.

"otrivit 6onstituţiei, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului suntgarantate.6onţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. #e0tul art. =3 face trimitere e0presăla proprietatea privată, care, potrivit alin. al articolului menţionat, este ocrotită în mod egal delegeindiferent de titular. *rt. 3>B, alin. < adaugă că proprietatea privată este, în condiţiile legii,inviolabilă.

#itular al proprietăţii private este orice persoană fizică 8cetăţeni rom ni, cetăţeni străini,apatrizi5sau juridică, inclusivstatul.

n afara proprietăţii private, 6onstituţia ocroteşte şi proprietatea publică, ce aparţine înmode0clusiv statului sau unităţilor administrativ teritoriale 8art. 3>B, alin. > din (egea fundamentală5.2predeosebire de proprietatea privată, proprietatea publică este e0clusivă at t în privinţa titularului, c t şiîn privinţa bunurilor ce formează obiectul proprietăţii respective: bogăţiile de orice natură alesubsolului,căile de comunicaţii, plajele, marea teritorială, precum şi alte bunuri prevăzute de 6onstituţie saustabilitedelege.

6onstituţia prevede, potrivit unei vec i tradiţii legislative, că cetăţenii străini şi apatrizii nu potdob ndi dreptul de proprietate asupraterenurilor.

2tatul deţine dreptul de e0propriere a proprietăţii private pentru o cauză de utilitate publică,stabilită potrivit legii. "roprietarul ale cărui bunuri sunt e0propriate trebuie să primească o dreaptăşi prealabilă despăgubire din parteastatului.

6onstituţia mai prevede că averea dob ndită în mod licit nu poate fi confiscată şi că acestcaracterse prezumă. n cazul acuzaţiei de dob ndire ilicită a averii, 1inisterul "ublic trebuie sădovedeascăcaracterul ilicit al acesteia şi nu titularul dreptului de proprietate:

Dre#tu" "a %o)tenire +art.;9-Dreptul la moştenire este la fel de vec i ca şi dreptul de proprietate, de care este str nslegat,

moştenirea fiind, de altfel, un mod de dob ndire a proprietăţii. #itularii acestui drept pot fi,desigur,numai persoanele fizice. 6ondiţiile legale ale e0ercitării dreptului la moştenire sunt prevăzute în6odulcivil.

Dre#tu" "a 3nv$ $tur$ +art.9-

/9 Ioan 1uraru,"p# cit ., p. B3.



*rt. > din 6onstituţie prevede că dreptul la învăţătură este asigurat prin: a5 învăţăm ntulgeneralobligatoriu4 b5 învăţăm ntul liceal4 c5 învăţăm ntul profesional4 d5 învăţăm ntul superior4 e5 alte formedeinstrucţie şi de perfecţionare 8cursuri post-universitare4 programe de specializare4doctoratul5.

nvăţăm ntul de stat este gratuit. 6onstituţia prevede, alături de învăţăm ntul de stat,şiînvăţăm ntul particular. n principiu, în învăţăm ntul particular pot fi cuprinse toate formele de pregătiremenţionate.

nvăţăm ntul de toate gradele, indiferent dacă se desfăşoară în instituţii de stat sau particulare,trebuie să se facă în limba rom nă. "rin lege se poate prevedea ca învăţăm ntul să se desfăşoare şiîntr-o

limbă de circulaţieinternaţională.6onstituţia prevede, totodată, că dreptul persoanelor aparţin nd minorităţilor naţionale de aînvăţalimba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate. 1odalităţiledee0ercitare a acestor drepturi se stabilesc prinlege.

n conţinutul acestui drept este inclusă şi garantarea autonomieiuniversitare.1enţionăm că (egiuitorul constituant a prevăzut că statul asigură libertateaînvăţăm ntului

religios potrivit cerinţelor specifice diferitelor culte. "rin lege vor fi prevăzute condiţiile de organizareşigarantare, în şcolile de stat, a învăţăm ntuluireligios.

Dre#tu" "a ocrotirea s$n$t$ ii +art.-*cest drept a fost enunţat şi a căpătat o recunoaştere internaţională îndeosebi după aldoilea

război mondial. 2tatele sunt direct interesate să aibă o populaţie sănătoasă din toate punctele devedere.Desigur, preocuparea, în acest sens, a statelor lumii este foartevec e.

"otrivit 6onstituţiei, statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.Dre#tu" "a un nive" de trai decent +art.; -%i acest drept a fost formulat relativ recent prin instrumente internaţionale ale căror prevederiau

fost preluate în legislaţia naţională. 2tatul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţiesocială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de traidecent.

(egiuitorul constituant a circumscris acest drept la dreptul la pensie, la concediu dematernitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme deasistenţăsocială prevăzute de lege. #oate aceste drepturi sunt drepturi social-economice clasice consfinţite astfelînconstituţiile tuturor statelor, indiferent de sistemul politic, în ultimeledecenii.

De o protecţie deosebită se bucură din partea statului copiii şi tinerii. /u este vorba de undrept propriu-zis, ci, aşa cum prevede 6onstituţia, de un regim special de protecţie şi de asistenţă înrealizareadrepturilorlor.

De asemenea, de o protecţie specială se bucură persoaneleandicapate.

4. Dre#turi"e #o"itice

Dre#tu" de vot +art.;-n sistemul nostru constituţional cetăţenii au drept de vot de la v rsta de 3A ani împliniţi p năîn

ziua alegerilor inclusiv. /u beneficiază de acest drept debilii sau alienaţii mintali puşi sub interdicţie prinotăr re judecătorească şi nici persoanele condamnate, prin otăr re judecătorească definitivă,la

pierderea drepturilorelectorale."rin intermediul acestui drept, cetăţenii participă, în primul r nd, la formarea "arlamentului şila

alegerea "reşedintelui ţării, precum şi la alegerea primarilor şi membrilor consiliilor locale.ntruc t"arlamentul şi "reşedintele om niei au rolul de a conlucra la desemnarea )uvernului, la formareaaltorautorităţi publice, se poate spune că, vot nd, cetăţenii participă indirect la procesul de conduceresocială.

!vident, deşi 6onstituţia nu prevede e0pres, se subînţelege că doar cetăţenii rom ni beneficiazăde acest drept. !0ercitarea dreptului de vot nu esteobligatorie.

Dre#tu" de a fi a"es +art.<-"otrivit 6onstituţiei, au dreptul de a fi aleşi cetăţenii rom ni care îndeplinesc condiţiile prevăzuteîn

art. 3< alin. >, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. > , alin. > din(egeafundamentală.

!0cepţia prevăzută în alin. > al art. 3< din 6onstituţie se referă la incompatibilitatea funcţiilorşidemnităţilor publice, civile sau militare cu orice persoană care nu are numai cetăţenia rom năşidomiciliul în ţară. "rin urmare, nu pot candida străinii, apatrizii, precum şi cetăţenii rom ni care au şio

altă cetăţenie sau care nu au domiciliul în ţară. *cestei categorii i se adaugă, potrivit art. > , alin.>,



judecătorii 6urţii 6onstituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii, precum şi alte categorii de funcţionari publici, stabilite prin legeorganică.

Dacă aceste din urmă categorii de persoane ar dori să candideze în alegeri parlamentare, prezidenţiale sau locale, ele ar trebui să demisioneze din funcţiile respective înainte de a-şidepunecandidatura. 2e înţelege că şi cetăţenii rom ni av nd dublă cetăţenie şi domiciliul în străinătate potcandida, dacă anterior depunerii candidaturii renunţă la cealaltă cetăţenie şi îşi stabilesc domiciliul înţară.

"entru a fi aleşi în 6amera Deputaţilor, sau în organele locale, candidaţii trebuie să aibă v rstadecel puţin > de ani. 6andidaţii pentru fotoliul senatorial sau pentru funcţia de "reşedinte alom niei

trebuie să aibă v rsta de cel puţin >B deani.Deşi alte condiţii nu sunt prevăzute în 6onstituţie, este evident că cetăţenii care nu au dreptullavot nu pot candida în alegerile parlamentare şi prezidenţiale.

n opinia noastră, în categoria drepturilor politice - drepturi prin care cetăţenii rom ni auasigurată posibilitatea să participe la procesul de guvernare - ar trebui incluse, în afară de drepturile electorale,şidreptul cetăţenilor de a fi consultaţi prin referendum cu privire la probleme de interes naţional şidreptulde iniţiativă legislativă e0ercitat în condiţiile art. >, alin. 3 şi ale art. 3=< din6onstituţie.

/e întemeiem opinia pe art. , alin. 3 din 6onstituţie potrivit căruia poporul e0ercităsuveranitateanaţională prin organele sale reprezentative şi prin referendum. 7aptul că, în ceea ce priveşteiniţiativalegislativă, nu poporul apare în prim-plan, ci un grup de cetăţeni care reprezintă o mică parte,numericvorbind, din popor, nu are relevanţă. Iniţiativa legislativă este o modalitate de e0ercitare directă a puterii,egală ca valoare cu decizia politică luată de )uvern sau de parlamentari în condiţiile art. >, alin. 3şi,respectiv, art. 3=<, alin. 3 din6onstituţie.

C. Dre#turi"esocia" #o"itice

Dre#tu" "a "i,er$ circu"a ie +art.9<-*cest drept aparţine inerent oricărei persoane, fiind un drept natural al acesteia, o vocaţie a eide a-

şi manifesta libertatea deplină, inclusiv, otăr nd asupra locului şi ţării unde preferă sătrăiască.6onstituţia prevede, în acest sens, că fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şistabili

domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni înţară.

Res#ectarea vie ii inti%e2 fa%i"ia"e )i #rivate +art.9?-6onstituţia prevede obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familialăşi

viaţa privată a persoanelor. 2e înţelege că obligaţia autorităţilor publice rom neşti se angajează în privinţanu numai a cetăţenilor rom ni, ci şi a străinilor şi apatrizilor rezidenţi în ţaranoastră.

(egiuitorul constituant a ţinut însă să precizeze că persoana fizică are dreptul să dispună deeaînsăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. 6onstituţianu precizează alte limite ale dreptului unei persoane fizice de a dispune de eaînsăşi.

Li,ertatea con)tiin ei +art.90-(ibertatea conştiinţei este un alt atribut inerent al fiinţei umane. (ibertatea g ndirii nu poatefi

îngrădită at ta timp c t g ndurile nu sunt e0primate. (egiuitorul constituant se referă lag ndurilee0primate, ca şi la opinii. ntruc t 6onstituţia nu precizează nimic în acest sens, rezultă că opiniileşig ndurile e0primate pot fi raportate la orice subiect sau domeniu. Deci sunt ocrotite, deopotrivă,opiniile politice, economice, ştiinţifice, literare, cultural-artistice, sportiveetc.

/u poate fi îngrădită nici libertatea credinţelor religioase. Instrumentele internaţionaleîndomeniu menţionează, alături de libertatea credinţelor religioase, libertatea de a nu avea ocredinţăreligioasă8ateismul5.

(ibertatea conştiinţei trebuie să se manifeste într-un spirit de toleranţă şi de respectreciproc.(ibertatea conştiinţei este corelată cu libertatea cultelor religioase. 2tatul rom n a adoptato

poziţie egală faţă de toate cultele. 86onstituţia din 39 > preciza că 'iserica ortodo0ă era dominantă şică'iserica )reco-6atolică avea înt ietate faţă de celelalte cultereligioase5.

#oate cultele sunt autonome faţă de stat, care le acordă sprijin, inclusiv prin înlesnireaasistenţeireligioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi înorfelinate.

Li,ertatea de e #ri%are +art. -





D. Invio"a,i"it$ i"e

Dre#tu" "a via $ )i dre#tu" "a inte!ritate fi*ic$ )i #si>ic$ +art.99-6ele două drepturi sunt str ns cone0ate unul de celălalt. (egiuitorul constituant a consideratcă

orice act sau activitate care afectează dreptul la viaţă al unei persoane sau integritatea sa fizică şi psi icăsunt contrare 6onstituţiei şilegilor.

)arantarea dreptului la viaţă a impus includerea în 6onstituţie a interdicţiei pronunţării pedepseicu

moartea. 2unt interzise, de asemenea, tortura, precum şi orice fel de pedeapsă sau tratamentinumanori degradant, c iar dacă acestea nu ar afecta dreptul la viaţă sau dreptul la integritate fizică şi psi ică.

Li,ertatea individua"$ +art.9 -6onţinutul acestei libertăţi este comple0 şi constituie, în anumite limite, un adevărat &abeas

Corpus. Declar nd că libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, (egiuitorulconstituantaadăugat că perc eziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şicu procedura prevăzute delege.

n 6odul de procedură penală sunt concretizate toate dispoziţiile constituţionale careocrotesc persoana de abuzurile puterii e0ecutive sau judecătoreşti.

Includem în categoria inviolabilităţii: inviolabilitatea domiciliului, precum şisecretulcorespondenţei. 6a şi în cazul libertăţii individuale, regimul constituţional al inviolabilităţiidomiciliuluieste concretizat în legislaţia specială. n ceea ce priveşte secretul corespondenţei, întăcerea6onstituantului, considerăm că de la secretul corespondenţei nu se poate face e0cepţie dec t dacăo prevede e0pres legea în condiţiile art. =9 din6onstituţie.

E. Dre#turi !aran ii

Accesu" "i,er "a 5usti ie +art. 9/-&rice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi aintereselor

sale legitime. De la această prevedere nu poate e0ista nici o e0cepţie. nici c iar în condiţiile art. =9din6onstituţie. 1odalităţile concrete ale accesului la justiţie sunt prevăzute în procedura penală şi încea

civilă.Dre#tu" "a a#$rare +art.9;-*cest drept urmează în c ip firese după e0ercitarea dreptului înscris în art. 3 din6onstituţie.

Dreptul la apărare este garantat. *părarea se referă nu numai la rec izitoriul penal, ci şi la orice acţiuneîn justiţie.

Dre#tu" de #eti ionare +art.;@-6etăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate în scris."etiţia

trebuie semnată de petent. *cest drept este recunoscut şi organizaţiilor legalconstituite.

Dre#tu" #ersoanei v$t$%ate de o autoritate #u,"ic$ +art.;1-"rin conţinutul său, acest drept oferă persoanei vătămate într-un drept al său, de oautoritate

publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, posibilitateade ase adresa justiţiei pentru a obţine anularea actului şi repararea prejudiciului ce i s-a produs.

!vident, dreptul afectat trebuie să fi fost recunoscut de lege şi să fi e0istat în momentul c ndse pretinde că a fost încălcat. 6onstituţia nu indică ce autorităţi publice ar putea emite un asemeneaact.ezultă că poate fi vorba de orice autoritate publică.

*fectarea dreptului se poate produce pe treicăi:a5 emiterea unui actadministrativ4 b5 nesoluţionarea în termenul legal a uneicereri4c5 eroarea judiciară în procesul penal."ersoana vătămată se poate adresa organelor de justiţie cer nd: a5 recunoaşterea dreptului pretins4

b5 anularea actului4 c5 repararea pagubei.



<. No iunea de 3ndatoririfunda%enta"e

ndatoririle fundamentale sunt corelative drepturilor şi libertăţilor fundamentale.6aracterulcorelativ al îndatoririlor cetăţeneşti faţă de drepturi este pe deplin justificat şi nici o persoană fizicăsau juridică nu se poate prevala doar de drepturi, fără a-şi asuma şi obligaţii corespunzătoare.*ceastaînseamnă că (egiuitorul constituant le-a conferit o egalăatenţie.

ndatoririle fundamentale sunt esenţiale, vitale pentru stat, în aceeaşi măsură în care drepturileşi

libertăţile sunt esenţiale pentruindivid.

2tatul ar fi redus la o abstracţie, la o formă fără fond dacă nu i s-ar oferi instrumentele conservăriişidezvoltării sale. &r, aceste instrumente i le oferă în parte cetăţenii săi prin asumarea conştientă şi înfăptuireadecătre aceştia a îndatoririlor lorfundamentale.

'izuindu-se pe proprii cetăţeni, statul se întăreşte continuu, garant nd, la r ndul său, drepturileşilibertăţile cetăţeneşti proclamate în6onstituţie.

(egiuitorul constituant a prevăzut două categorii de destinatari ai îndatoririlorfundamentale:cetăţenii statului rom n şi cetăţenii străini, precum şi apatrizii rezidenţi înom nia.

6etăţenilor rom ni li se rezervă în e0clusivitate îndatoriri specifice cum ar fi: fidelitatea faţădeţară4 îndeplinirea cu bună credinţă a funcţiilor publice încredinţate4 apărarea ţării4 contribuţialac eltuielile publice.

*lte îndatoriri fundamentale angajează, deopotrivă, pe cetăţenii rom ni, ca şi pe cetăţenii străinişiapatrizi aflaţi pe teritoriul ţării. *stfel, respectarea 6onstituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este oîndatoriregeneral-obligatorie. De asemenea, e0ercitarea cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale esteoobligaţiegenerală.

6onstituţia prevede următoarele îndatoririfundamentale:a5 fidelitatea faţă de ţară 4 b5respectarea Constituţiei şi alegilor 4c5apărarea ţării 4d5contribuţiile financiare 4e5e3ercitarea cu bună credinţă a drepturilor şilibertăţilor .

A. F!,e1! a ea 3a 8 ,e a58 (a5 .(<)6onstituţia prevede că fidelitatea faţă de ţară este sacră. 7idelitatea decurge, în primul r nd, din calitateade

cetăţean al statului. 6onstituţia nu distinge între cetăţenii rom ni şi cetăţenii aparţin ndminorităţilornaţionale. ntruc t statul nu face nici o deosebire între cetăţenii săi, protej ndu-i fără discriminare,estelegitim ca el să solicite din partea fiecăruia dintre ei fidelitate pentruţară.

n al doilea r nd, fidelitatea este o e0presie a patriotismului, o legătură psi osocială celeagăcetăţeanul rom n faţă de ţara în care s-a născut. 2e înţelege că cetăţenilor rom ni învestiţi cu ofuncţie publică, precum şi militarilor le incumbă o responsabilitate sporită faţă de interesele şi valorile pe careleocrotesc sau le apără în funcţia ce li s-a încredinţat. *cesta este motivul pentru care cetăţeniiceîndeplinesc o funcţie publică, precum şi militarii depun un jurăm nt cerut delege.

4. Re90ec a5ea C4#9 ! " !e! =! a 1e7!145 (a5 .($)*ceasta este o obligaţie elementară ce revine tuturor persoanelor domiciliate sau rezidenteîn

om nia, indiferent dacă sunt cetăţeni rom ni, străini sauapatrizi.

C. A085a5ea 85!! (a5 .(%)%i această îndatorire are un caracter elementar. (egiuitorul constituant a conturat odublă

perspectivă asupra acestei îndatoriri:a7 apărarea ţării este un drept 4b7 apărarea ţării este oobligaţie##itularii dreptului şi îndatoririi de apărare a ţării sunt cetăţenii rom ni. n acest sens,6onstituţia prevedecă serviciul militar este obligatoriu pentru bărbaţii, cetăţeni rom ni, care au împlinit v rstade; de ani.

D. P5e9 a5ea c4# 5!6" !!145 3!#a#c!a5e (a5 .(&)"otrivit 6onstituţiei4 cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin plata impozitelor şi ta0elor stabilite prinlege, la c eltuielile publice. 6onstituantul a prevăzut însă că sistemul legal de impuneri trebuiesăasigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea, orice prestaţii sunt interzise în afaracelorstabilite prin lege, în situaţiie0cepţionale.



E. E e5c! a5ea c" 6"#8 c5e,!# 8 a ,5e0 "5!145 =! >#,a 45!5!145 3"#,a/e# a1e (a5 .(')*ceastă îndatorire este o concretizare a principiului din dreptul roman potrivit căruia titularulunuidrept nu trebuie să încalce drepturile şi libertăţilecelorlalţi.

I. A OCATUL POPORULUI

6onstituantul a receptat din practica internaţională a garantării şi asigurăriidrepturilorfundamentale ale omuluiinstituţia ombudsmanului/ . olul acestuia este apărarea drepturilor şilibertăţilorcetăţenilor.

*vocatul "oporului este o instituţie nouă în sistemul nostru de drept. 7izionomia sa estedoarsc iţată în art. B=-B din 6onstituţie. olul său se aseamănă p nă la un punct cu cel al altorautorităţi publice, de pildă, cu cel al procurorului. De aceea, s-a spus că *vocatul "oporului apare, subaspectulsemnificaţiei sale funcţionale şi practice, ca un Fprocuror parlamentarG pentru apărarea drepturilorşilibertăţilorcetăţeneşti9.

/u credem totuşi că această autoritate publică ar apărea ca un Fprocuror parlamentarG. n primulr nd,nu e0istă o asemenea instituţie şi, deci, nu putem raporta o instituţie al cărei rol este doar sc iţatîn linii generale de 6onstituţie la o autoritateine0istentă.

n al doilea r nd, asemănarea funcţională şi practică a *vocatului "oporului cu un procuror arfiforţată, întruc t *vocatul "oporului nu va deţine instrumentele de putere acordate procurorului,carerăm ne un e0ponent al puterii judecătoreşti, în timp ce *vocatul "oporului nu face parte dinsistemul puterii. De altfel, 6onstituţia om niei stabileşte, în art. 3>;, că, în activitatea judiciară, 1inisterul"ublicreprezintă, printre altele, drepturile şi libertăţilecetăţenilor.

7ără îndoială, reprezent nd în instanţă drepturile şi libertăţile cetăţenilor, procurorul vaacţiona pentru apărarea lor. n acest caz, FapărareaG are caracter vădit judiciar. n sc imb, *vocatul "oporuluivaacţiona pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în alte sfere de activitate. Intervenţiile salenuvor avea caracter judiciar.

n al treilea r nd, orice asociere a instituţiei *vocatului "oporului cu instituţia "arlamentuluisereduce - în lumina dispoziţiilor constituţionale - la numirea *vocatului "oporului şi la obligaţiaacestuiadea prezenta 6amerelor rapoarte, anual sau la cererea acestora. n e0ercitarea funcţiilor sale,*vocatul"oporului este independent faţă de "arlament. *cest raport de independenţă decurge cu limpezimedin

orice studiu de drept constituţional comparat privind rolul şi atribuţiileombudsmanului.Din dispoziţiile constituţionale rezultă că :vocatul %oporului este o instituţie 6autoritate publică7numită de /enat . 6onstituţia se referă la *vocatul "oporului at t ca instituţie, c t şi ca persoanăînvestităcuanumite atribuţii. *stfel art. BB, alin. 3 din 6onstituţie se referă, deopotrivă, la persoana ce va finumităde2enat ca *vocat al "oporului, c t şi la organizarea şi funcţionarea instituţiei ca atare. *rt. BB, alin. se referăe0clusiv la persoana numită ca *vocat al "oporului. *rt. B<, şi art. B se referă, de asemenea,la persoana ceîndeplineşte funcţia de *vocat al"oporului.

n ceea ce priveşte numirea *vocatului "oporului, se impune a se ţine seama de art. 3<, alin. >din6onstituţie, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanelecare au numai cetăţenia rom nă şi domiciliul înţară.

n afară de incompatibilitatea prevăzută de art. > , alin. > din 6onstituţie, art. BB, alin. adaugăcă*vocatul "oporului nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată. *ceastă interdicţiearecaracter general şi e0primă grija 6onstituantului ca *vocatul "oporului să se afle deasupraoricărei

bănuieli că şi-ar folosi calitatea pentru a obţine beneficiinemeritate.n activitatea sa, *vocatul "oporului trebuie să fie ec idistant faţă de orice autoritate publică, c iar dacă el este numit de 2enat şi este obligat să prezinte celor două 6amere ale "arlamentuluirapoarte,anualsau la cererea acestora. 6aracterul independent al activităţii sale nu înseamnă, însă, că*vocatul "oporului s-ar putea substitui altor autorităţi publice, mai ales celor care au atribuţia de a apăradrepturileşi libertăţilecetăţenilor.

/ * se vedea pentru detalii istorice ale instituţiei ombudsmanului şi reglementarea acestei instituţii în diferitelegislaţii naţionale: 6ristian Ionescu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. 3,Teoria generală a instituţiilor politice, 'ucureşti, 399=, p.3 =-3 <4 Ioan 6eterc i, !nstituţia "mbudsmanului în /uedia, F2tudii de drept rom nescGnr. >H39934 C.'. Iacobini," instituţie nouă de drept administrativ 6"mbudsman7# 53perienţa administraţiei nord-americane, în F2tudii de drept rom nescG, nr. H399;.9

Constituţia <omâniei comentată şi adnotată, F1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399 , p.3>;.




/. Care sunt %oda"it$ i"e de revi*uire a Constitu iei9. Pre*enta i atri,ute"e statu"uiro%(n.. Sinteti*a i dre#turi"e )i "i,ert$ i"e cet$ ene)ti 3n siste%u" constitu iona"ro%(n.

;. Caracteri*a i institu ia avocatu"ui#o#oru"ui.

PARTEA a &I a. OR ANIS7ELE DE SU&ERANITATENAŢIONAL


/. Caracteristici"e votu"ui 8 universa"2 e!a"2 "i,er )idirect.9. Condi ii"e #entru ca o or!ani*a ie s$ #oat$ ,eneficia de dre#tu" de a #ri%i un%andat dede#utat.. Confi!ura ia #o"itic$ aca%ere"or.;. 'unc ii"e Par"a%entu"ui.<. Ti#uri de acte a"e Par"a%entu"u"ui 8 "e!i2 >ot$r(ri2%o iuni.?. Re!"e%entarea %andatu"ui #ar"a%entar. Cate!orii de #rotec ie a%andatu"ui#ar"a%entar )i ti#uri de sanc iuni asu#ra#ar"a%entari"or.

@. 'unc ii"e constitu iona"e a"e Pre)edinte"uiRo%(niei.1. Inco%#ati,i"it$ i a"e func iei dePre)edinte.0. I%unitatea#re*iden ia"$.

/ . C"asificarea atri,ute"or #re*iden ia"e 3n func ie de re!i%u" "or 5uridic.

I. PARLAMENTULROM#NIEI

Sec iunea/ R8,8c!#! a1e 5a,! !e! 0a51a/e# a5e54/?#e=-!

Dezvoltarea constituţională a om niei moderne a parcurs etapele şi procesele semnificativealeafirmării principiului repre-zentării voinţei suverane a poporului, ca unul dintre principiilefundamentaledeorganizare politică a unei societăţi. *ceste etape şi procese au purtat pecetea epocii, acondiţiilorsocial-istorice de dezvoltare a poporului rom n, a aspiraţiilor sale de libertate şi de acces laconducere.#otodată,formarea şi victoria principiului reprezentării, în prima jumătate a secolului al I -lea,au reflectat, în parte, raporturile "rincipatelor om neşti cu Imperiul &toman, precum şi cu celelaltemari puterieuropene, în primul r nd cuusia.

*vem, astfel, în vedere faptul că în "rincipate regimul parlamentar, în trăsăturile salemoderne,nu putea să apară în prima jumătate a secolului al I -lea fără acordul "uterii 2uzerane şi al usiei4or,acordul acestora depindea de raporturile de formă între Imperiul &toman şi, respectiv, usia şimarile puteri europene cu interese politice, strategice şi economice la gurile Dunării. *şa se face că primele prevederi electorale, ca şi primele dispoziţii cvasiconstituţionale referitoare la organizarea şifuncţionareainstituţiei parlamentare, precum şi la raporturile acesteia cu domnitorul, sunt conţinute înacorduri



internaţionale înc eiate între #urcia şi usia şi, mai t rziu, şi cu alte state, cum ar fi 7ranţa,*nglia,*ustria, "rusia.

7aptul că regimul parlamentar a fost instituţionalizat mai înt i în instrumente internaţionale nui-aafectat însă substanţial natura. 2igur, altfel s-ar fi obiectivat principiul reprezentării poporuluiîntr-un"arlament ale cărui reguli de organizare şi funcţionare ar fi fost de provenienţă e0clusiv rom nească,daracest lucru nu era posibil la începutul secolului al I -lea. &ricum, introducerea regimului parlamentarînţara noastră, deşi afectată prin unele abateri de la modelul clasic, a reprezentat, în condiţiilesocietăţiirom neşti din a doua jumătate a secolului al I -lea şi primele patru decenii ale secolului al -lea,un

incontestabil progres în raport cu mecanismele de guvernare autocratice dintrecut .6a şi în celelalte ţări europene, în om nia "arlamentul este o creaţie a practicii sociale, rezultatulluptelorduse de e0ponenţi ai noii clase sociale - burg ezia - împotriva puterii autocrate a şefului statului.2predeosebire, însă, de procesul de creare a parlamentului în !uropa occidentală, crearea parlamentuluiîn"rincipatele om ne a răspuns şi unei cerinţe de emancipare a naţiunii rom ne faţă de dominaţiailegitimăşi absolutistă a Imperiului&toman.

mpletirea celor două trăsături ale procesului istoric de formare a "arlamentului om nieiîn perioada modernă a dat un impuls puternic afirmării suveranităţii naţionale, conduc nd mai t rziu -alăturidealţi factori - la $nirea "rincipatelor în 3AB9 şi apoi la cucerirea independenţei depline a ţării în3A .

Deja la sf rşitul secolului al EIII-lea şi începutul secolului al I -lea, în anumite păturisociale progresiste se conturase o adevărată ideologie a dreptului /aţiunii om ne de a participa laconducereatreburilor obşteşti ale "rincipatelor. 6onturarea unei asemenea ideologii era în str nsă legăturăcureceptarea în "rincipate a filosofiei evoluţiei franceze de la3 A9 > .

(a începutul secolului al I -lea, principiul reprezentării naţiunii a parcurs un proces rapiddeevoluţie, trec nd din planul ideilor politice în cel al reformelor revoluţionare de tipul celei preconizatede#udor Eladimirescu şi de autorii 6onstituţiei F6ărvunarilorG şi apoi a fost instituţionalizatînegulamentele &rganice adoptate în 3A>3 în +ara om nească şi în 3A> în1oldova.

*v nd un conţinut cvasiidentic, egulamentele &rganice, care constituie actul de naştereal parlamentarismului în om nia, au fost primele legiuiri din +ările om ne prin care s-auinstituit*dunări &bşteşti formate pe bază de sufragiu. 2copul acestor adunări a fost ca, prin participarea lorlae0ercitarea activităţii legislative, să se ajungă la o limitare a puterii, p nă atunci absolută, aşefuluistatului.

6aracterul reprezentativ al *dunărilor &bşteşti ordinare era însă limitat, întruc t membriiacestorforuri legislative erau recrutaţi din r ndul înaltei boierimi, care deţinea în e0clusivitatedrepturile politice= .

6onvenţia de la "aris din 3ABA şi, mai ales, 2tatutul Dezvoltător al 6onvenţiei adoptat în3A<=

sub impulsul domnitorului *le0andru I. 6uza, prin plebiscit, au perfecţionat şi lărgit principiulreprezentării naţiunii. 2ub regimul parlamentar instituit de 6onvenţia de la "aris, forul legislativacunoscut un evident proces de modernizare. "rin 2tatutul Dezvoltător al 6onvenţiei de la "ariss-aintrodus în viaţa parlamentară rom nească sistemul bicameral în organizarea forului legislativ.*dunarea"onderatoare - 2enatul - se afla însă subordonată domnitorului şi nu reprezenta cu adevărat intereseleşivoinţa întregului popor.

6ompoziţia socială, cu deosebire aristocratică, a parlamentului în timpul domniei lui 6uza nua permis îndeajuns progresul vieţii politice, fiind o fr nă în calea reformelor preconizate dedomnitor.

*bia 6onstituţia din 3A<< promulgată de "rincipele 6arol I a aşezat definitivinstituţia"arlamentului pe baze moderne, democratice, similare organizării şi funcţionării acestei instituţiiîn!uropa occidentală.

ncep nd cu această dată, "arlamentul om niei a avut un rol deosebit de important în progresulgeneral al ţării. După 3A<<, parlamentul a fost martorul şi nu de puţine ori iniţiatorul unor reforme politice

de anvergură. n cadrul dezbaterilor parlamentare s-au conturat principii politice de guvernare, s-aformatotradiţie democratică, s-au manifestat şi consolidat partidele politice.2ub cupola "arlamentului om niei s-a dat citire, la 9 1ai 3A , Declaraţiei de independenţăa

ţării, s-au ratificat, în 39 ;, *ctele de unire a provinciilor istorice rom neşti cu+ara.

#udor Drăganu , 8nceputurile şi de*voltarea regimului parlamentar în <omânia până în anul D S , !ditura

Dacia, 6luj 3993, p. A.>Dan 'erindei, <omânii şi 5uropa# !storie, /ocietate Cultură, vol. I 82ecolele EIII- I 5, !ditura 1useion'ucureşti, 3993, p. >=-B3.

= ) eorg e I. 'rătianu, /fatul $omnesc şi :dunarea /tărilor în %rincipatele <omâne, !ditura !nciclopedică,'ucureşti, 399B, p. B3- <9.



n perioada ce a urmat imediat primului război mondial, parlamentul nou ales a acţionatîndeosebi pentru consolidarea legislativă şi administrativă a unirii tuturor provinciilor rom neşti cu om nia şi,în primul r nd, pentru adoptarea unei noiconstituţii.

egimurile politice personale din perioada 39>A-39==, deşi au slăbit regimul parlamentar prininstituirea preponderenţei e0ecutivului asupra eprezentaţiei /aţionale, nu au afectat grav principiiledemocraţiei constituţionale şi tradiţiile parlamentare. După 39==, acestea au fost revigorate, darnumai pentru o scurtăvreme.

După 39=A, "arlamentul om niei şi întregul sistem constituţional au intrat într-un procesde

involuţie, fiind restructurate după modelul sovietic deguvernare.nlocuirea structurilor de putere totalitară în decembrie 39A9 şi adoptarea în 3993 anoii6onstituţii a om niei au permis revenirea ţării la tradiţiile sale parlamentare din perioada interbelică şilaun "arlament cu adevărat reprezentativ şi racordat la standardele statului dedrept.

6onstituţia om niei prevede, în acest sens, că parlamentul este organul reprezentativ supremal poporului rom n şi unica autoritate legiuitoare aţării.

Sec !"#ea%4ica%era"is%u"

#radiţia organizării forului reprezentativ în istoria constituţională a poporului rom n fi0eazăo*dunare unicamerală. Ideea celei de a doua 6amere a fost introdusă în secolul al I -lea prin

egulamentele &rganice, av nd însă un unic rol: alegerea Domnitorului. "otrivit egulamentelor,celedouă *dunări &bşteşti din 1oldova şi +ara om nească aveau caracterunicameral.2istemul unicameral s-a păstrat şi sub regimul 6onvenţiei de la "aris din 3ABA, p năc nd

domnitorul *le0andru Ioan 6uza impune prin plebiscit 2tatutul Dezvoltător al 6onvenţiei.2tatutul prevede organizarea bicamerală a parlamentului.

'icameralismul a fost preluat şi de cele trei 6onstituţii monar ice. n 39=<, printr-un actnormativacărui constituţionalitate a fost contestată, s-a renuntat la bicameralism în favoareaunicameralismuluiB .*cest model de organizare a fost transpus şi în constituţiile socialiste din 39=A, 39B şi39<B.

n 399; s-a revenit la organizarea bicamerală a "arlamentului, soluţie preluată şi de6onstituantuldin 3993 pe motiv că bicameralismul constituie o tradiţie în organizarea constituţională democraticădinom nia < . evenirea la sistemul bicameral a fost, din punct de vedere psi ologic, reacţia fireascăderespingere a modelului sovietic de organizare a puterii legislative într-un organism unicameral, iardin punct de vedere politic, rezultatul revenirii în viaţa politică a ţării a unor partide legate istoric deun

parlament bicameral.&bservatorul şi analistul pragmatic al vieţii parlamentare nu pot să nu constate astăzi, dupăcinciani de bicameralism, că modelul unicameral era mai avantajos, cel puţin sub aspectulaccelerării procesului legislativ. Ideea de Fcameră replicăG în organizarea parlamentului pe două niveluritrebuieraportată la dinamismul vieţii sociale şi cu at t mai mult la dinamica sc imbărilor într-o societate aflatăîntranziţie, deci instabilă din punct de vedere al intereselor sociale şi al forţelor politice susţinătoarealeacestora.

6ritica, din acest punct de vedere, a bicameralismului nu a înt rziat să apară. 6eea ce eradeaşteptat, critica nu provine din partea juriştilor, ci din partea politologilor, interesaţi nu numai deaspectulinstituţional al puterii, ci şi de manifestarea ei în decizii politice, cu alte cuvinte, de eficienţa puterii.*stfel, unii politologi observă că, spre deosebire de 6onstituţia din 39 >, prerogativele actualeale2enatului nu au nimic specific. n opinia autorului menţionat, bicameralismul ar fi putut fi util , darnusub forma a două 6amere paralele care dublează activitatea celeilalte, fr n nd procesul legislativ,c emat

să fie operativ şi fle0ibil, ci sub forma unei 6amere care să corecteze viciile de fond alesimpleireprezentări teritoriale printr-o reprezentarefuncţionalăA .1odelul teoretic al bicameralismului constă în îmbinarea a două planuri, perfect ec ilibrateşi

compatibile sub aspect democratic: alegerea unei 6amere, eventual cu o componentă numericmultmicşorată, reprezent nd, pe l ngă interesele naţionale pe care nu poate să le ignore, intereseteritoriale,locale. $n asemenea model de bicameralism asemănător actualului sistem parlamentar francez - ar fifostfuncţional şi ar fi permis derularea unui proces legislativ mai alert şi reflectarea cu mai mult succesîn

B * se vedea $ecretul-lege nr#JJ R din U iulie D Sîn F1onitorul &ficialG nr.3<3 din 3B iulie 39=< şi ziarul

FDreptateaG din 3> iulie 39=<<Ion Deleanu, $rept constituţional şi instituţii politice, vol. , !ditura 7undaţia F6 emareaG, laşi, 399 , p.3B>&vidiu #răsnea, %rincipiul separaţiei, echilibrului şi conlucrării, în F2fera "oliticiiG nr.l>, ianuarie 399=, p.9.A !bidem##



parlament a problematicii specifice colectivităţilor teritoriale, at t din punct de vedere legislativ, c t şidin punct de vedere al raporturilor dintre cei aleşi şi circumscripţiileelectorale9 .

!vident, nimic nu împiedică în viitor ca, printr-o lege constituţională, să se modificeactualulsistem al organizării "arlamentului om niei, fie prin revenirea la tradiţia istorică apreciată deomul politic 1ircea Djuvara >; , fie prin sc imbarea sistemului de recrutare a senatorilor şi unelemodificări

aduse prerogativelor constituţionale ale 6amereisuperioare.

*legerea "arlamentuluiom niei

82istemulelectoral5

/. Caracteristici"e votu"ui

Sec !"#ea&

6amera Deputaţilor şi 2enatul se aleg pentru un mandat de = ani prin vot universal, egal,direct,secret şi liber e0primat. *şa cum rezultă din art.B9, alin. l din 6onstituţie, dreptul de vot areurmătoarelecaractere:

a5 este universal . 6aracterul universal înseamnă că toţi cetăţenii rom ni care îndeplinescanumitecondiţii prevăzute e0pres de 6onstituţie au dreptul să voteze. 6ondiţiile constituţionale pentrue0ercitareadreptului de vot sunt: majoratul politic 8alegătorul să aibă împlinită v rsta de 3A ani54 capacitateadee0erciţiu deplină 8altfel spus, nu au dreptul de vot debilii sau alienaţii mintal puşi sub interdicţie prinotăr re judecătorească definitivă54 demnitatea civică 8nu au dreptul de vot persoanele condamnate prinotăr re judecătorească definitivă la pierderea drepturilorelectorale5.

b5 este egal . "rincipiul egalităţii votului reflectă egalitatea în drepturi a cetăţenilorrom ni,înscrisă în art. = şi 3< din 6onstituţie. !galitatea votului presupune, pe de o parte, că fiecare alegătoraredreptul la un singur vot pentru alegerea unui deputat şi, respectiv, senator, iar, pe de altă parte, căvotulfiecăruicetăţean valorează tot at t c t valorează votul altui cetăţean. !galitatea de valoare avotuluigenereazădouă consecinţe: numărul de mandate pentru fiecare 6ameră legislativă se stabileşte înfuncţiede numărullocuitorilor fiecărei circumscripţii electorale4 egalitatea de şanse ale fiecăruicandidat.

c5este liber . *cest caracter arată că e0ercitarea dreptului de vot este un drept şi nu oobligaţie juridică. 6u alte cuvinte, legea nu obligă pe alegător să voteze şi nu sancţionează pasivitatea electoralăaacestuia. n literatura de specialitate s-a emis opinia că pasivitatea electorală 8neprezentareaalegătoruluilasecţiile de votare sau introducerea voită în urnă a unui vot nul5 ar ec ivala cu încălcarea art.B=din6onstituţie, potrivit căruia cetăţenii sunt datori să-şi e0ercite cu bună credinţă drepturile>3. n cazul pecare îl analizăm nu este însă vorba de o e0ercitare a drepturilor, ci de refuzul de e0ercitare a dreptuluidevot. 2-ar putea spune că nu ar e0ista buna credinţă în situaţia în care alegătorul ar anula în modvoit buletinul de vot. 6um însă operaţia votării este secretă, trebuie să prevaleze prezumţia denevinovăţie.

*stfel, reaua credinţă trebuie dovedită, ceea ce, practic, este imposibil de realizat din punctdevedere material şi juridic, operaţia de votare fiindsecretă.

d5 este direct . *cest caracter presupune e0ercitarea dreptului de vot numai de cătretitularuldreptului de vot. Decurge, pe cale de consecinţă, că nu este permis votul prin corespondenţă sau prinreprezentant, indiferent dacă reprezentantul ar avea o procură sau ar fi rudă apropiată sau soţHsoţiealalegătoruluirespectiv.

e5 este secret . Datorită votului secret, alegătorul nu poate fi obligat de nici o persoană fizicăsau

autoritate publică să dezvăluie în favoarea cărui candidat sau partid a votat. ncălcarea secretului prinviolarea acestuia de către o altă persoană constituie infracţiune 8art. din (egeaelectorală5.*cestor condiţii constituţionale, (egea electorală le mai adaugă două condiţii:înscrierea

alegătorilor cu drept de vot pe o listă electorală 8permanentă sau specială5 şi deţinerea cărţii dealegător.

9 n actualul sistem parlamentar, activităţile în circumscripţii ale deputaţilor şi senatorilor se desfăşoară, de regulă,la sf rşitul fiecărei săptăm ni. !ste adevărat că regulamentul 6amerei Deputaţilor prevede în art. l9 posibilitateaorganizării în circumscripţii, separat sau prin asociere, a unor birouri parlamentare.>; 1ircea Djuvara, %uterea legiuitoareîn F6onstituţia din 39 > în dezbaterea contemporanilorG, Cumanitas,'ucureşti, 399; p.3B . După cum se ştie, şi alţi oameni politici şi-au manifestat dezacordul faţă de bicameralism 8* sevedea, în acest sens, Eirgil 1adgearu, <eforma %arlamentului, în F6onstituţia din 39 > în dezbatereacontemporanilorG, Cumanitas, 'ucureşti, 399;, p.3A;5.>3

1i ai 6onstantinescu, *ntonie Iorgovan, Ioan Eida, :legerile parlamentare şi pre*idenţiale, egia autonomăF1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399 , p.=.



9. Sta,i"irea nu%$ru"ui de%andate

&pţiunea pentru un sistem identic de alegere a celor două 6amere legislative conferă acestoraolegimitate identică, ambele corpuri legislative fiind e0presia voinţei politice a aceluiaşi corpelectoral.*legerile pentru 6amera Deputaţilor şi 2enat au loc la aceeaşi dată, urm nd ca, p nă la întrunirea legalăanoului parlament, mandatul forului legislativ anterior să fie prelungit. Interesul practic al prelungiriimandatului este asigurarea continuităţii activităţii parlamentare.

6omponenţa numerică a fiecărui corp legislativ se stabileşte potrivit normei dereprezentare prevăzute în (egea electorală> . /orma de reprezentare pentru alegerea 6amerei Deputaţilor este deundeputat la ;;;; locuitori, iar pentru alegerea 2enatului este de un senator la 3<;;;; locuitori. /umăruldeputaţilor şi al senatorilor ce vor fi aleşi se determină prin raportarea numărului de locuitori aifiecăreicircumscripţii electorale la cele două norme de reprezentare menţionate, la care se adaugă un locdedeputat sau senator pentru ceea ce depăşeşte jumătatea normei de reprezentare. (egea a stabilit olimităminimă a numărului de parlamentari ce vor fi aleşi în fiecare circumscripţieelectorală.

Din punct de vedere al tipului de scrutin, legea electorală prevede că deputaţii şi senatorii sealeg încircumscripţii electorale pe bază de scrutin de listă şi de candidaturi independente, potrivit principiuluireprezentării proporţionale.

6ircumscripţia electorală corespunde ca întindere cu un judeţ, respectiv cu municipiul'ucureşti.*stfel, teritoriul ţării este împărţit în = circumscripţii electorale. "rin raportarea numărului de locuitoriaifiecărei circumscripţii electorale la normele de reprezentare pentru cele două 6amere rezultă un numărde

> deputaţi şi 3=; senatori.6andidaturile pentru 6amera Deputaţilor şi 2enat se propun de partidele politice şi alteformaţiuni politice constituite potrivit legii. (egea electorală permite însă şi organizaţiilor cetăţeneştiaparţin ndminorităţilor naţionale care participă la alegeri să propună candidaturi pentru cele douăcorpurilegislative. *ceste organizaţii sunt ec ivalente juridic în ce priveşte operaţiunile electorale cu partidele politice, cu condiţia de a participa la alegeri. & asemenea măsură ilustrează cu evidenţă voinţa politicăaguvernantului rom n de a crea condiţiile propice participării tuturor cetăţenilor ţării la actul deconduceresocială.

1ai mult c iar, organizaţiile cetăţenilor aparţin nd unei minorităţi naţionale, legalconstituite,care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau senator, au dreptul, împreună, potrivit prevederilor constituţionale>> şi legii electorale, la un mandat de deputat, cu condiţia de a fiobţinuttotuşi, pe întreaga ţară, un număr de voturi egal cu cel puţin B^ din numărul mediu de voturivalabile0primate pe ţară pentru alegerea unui deputat. (egea electorală prevede, aşadar, următoarelecondiţii pentru ca organizaţiile menţionate să beneficieze de dreptul de a primi un mandat dedeputat:a5organi*aţia beneficiară să fie legalconstituită 4

b5organi*aţia respectivă să fi participat laalegeri 4c5 organi*aţia să nu întrunească pragul electoral pentru obţinerea unui loc de deputat sau

senator, dar să obţină, totuşi, un anumit număr de voturi 6cel puţin UW din numărul mediu devoturivalabil e3primate pe ţară pentru alegerea unuideputat7 4

d5 toate organi*aţiile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi beneficia*ă de mandatul dedeputatîmpreună >=.

6ondiţia ca organizaţia beneficiară să fie legal constituită răspunde nevoii careprezentareacetăţenilor în forul legislativ al ţării să se facă într-un cadru legal. 6 iar partidele politice care propuncandidaţi în alegerile parlamentare trebuie să fie constituite potrivitlegii.

6ea de-a doua condiţie pune în lumină cerinţa e0primării voinţei politice a organizaţiei încauzăde a avea reprezentanţi în parlament. 2e înţelege că o organizaţie care nici nu şi-a manifestat dorinţa dea participa la alegeri nu este îndrituită de a beneficia de un mandat dedeputat.* treia condiţie legală nu ţine de legitimitatea reprezentării. "artidele şi celelalteformaţiuni politice se bazează pe un anumit sprijin electoral e0primat în numărul de voturi obţinute. &organizaţiecare nu întruneşte pragul electoral sau, respectiv, B^ din numărul mediu de voturi valabil e0primate peţară pentru alegerea unui deputat, nu se bucură de sprijin popular. 6u alte cuvinte, nu estereprezentativă.

$ltima condiţie este un rezultat al dispoziţiei constituţionale prevăzute în art.B9, alin. dinlegeafundamentală, potrivit căreia cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de osingurăorganizaţie.

> .egea nr#SRH DDJ pentru alegerea Camerei $eputaţilor şi a /enatului, F1onitorul &ficial al om nieiG nr.3<=din 3< iulie 399 .>>

*rt.B9, alin. dinConstituţieşi art.= din .egea pentru alegerea Camerei $eputaţilor şi /enatului#>=

1i ai 6onstantinescu, Ion Deleanu, *ntonie Iorgovan, Ioan Eida,"p#cit ., p.9-3;.





<. Sta,i"irea re*u"tate"or o, inute 3na"e!eri

După înc eierea votării, preşedintele fiecărui birou electoral de secţie procedează la numărareaşianularea buletinelor de vot rămase neîntrebuinţate. 'uletinele de vot desc ise se aşează pe partide,formaţiuni politice şi, după caz, pe coaliţii ale acestora şi candidaţi independenţi. 'uletinele de votnule>B

nu intră în calculul voturilor valabile0primate.ezultatul votării se consemnează separat pentru fiecare 6ameră a parlamentului.

După desc iderea urnelor şi numărarea voturilor, preşedintele biroului electoral de secţievaînc eia, separat pentru 6amera Deputaţilor şi 2enat, c te un proces-verbal, în două e0emplare, carevacuprinde printrealtele:

a5 numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente4 b5 numărul alegătorilor care s-au prezentat laurne4c5 numărul total al voturilor valabile0primate4d5 numărul voturilornule4e5 numărul voturilor valabil e0primate obţinute de fiecare listă de candidaţi sau defiecare

candidatindependent."rocesele-verbale în care s-a consemnat rezultatul numărării voturilor sunt înaintate biroului

electoral de circumscripţie. *cesta, la r ndul său, înc eie separat, pentru 6amera Deputaţilor şi2enat,c te un proces-verbal cuprinz nd voturile valabil e0primate pentru fiecare partid, formaţiune politicăsaucoaliţie a acestora, pe care îl va înainta în termen de = de ore 'iroului !lectoral6entral.

'iroul !lectoral 6entral constată ce partide, formaţiuni politice şi coaliţii ale acestora auîntrunit pragul electoral de >^ din voturile valabil e0primate pe întreaga ţară, înştiinţ nd despre aceasta birourileelectorale de circumscripţie. După această operaţiune, birourile electorale de circumscripţie procedeazălaatribuirea mandatelor de deputat şi, respectiv desenator.

epartizarea şi atribuirea mandatelor se fac în două etape: la nivelul fiecăreicircumscripţiielectorale şi la nivel deţară.

1andatele desfăşurate pe listele de candidaţi se atribuie acestora în ordinea înscrierii lor pelistelerespective. 6andidaţii înscrişi în liste care nu au fost aleşi, sunt declaraţi supleanţi, urm nd aocupalocurile devenite vacante în ordinea înscrierii lor în liste, dacă, p nă la data validării, partidelesauformaţiunile politice pe listele cărora au candidat confirmă în scris că aparţinacestora.

Secţiune !Organizarea Parlamentului României

/. &a"idarea %andate"or de de#utat )isenator

6ele două 6amere nou alese se întrunesc la convocarea "reşedintelui om niei în cel mult ;dezile de la alegeri. 6onvocarea 6amerei Deputaţilor şi 2enatului se face prin Decret prezidenţial.

" nă la constituirea organului de conducere al 6amerei - 'iroul "ermanent - lucrărileacesteiasunt prezidate de cel mai în v rstă deputat, respectiv senator asistat de patru secretari desemnaţi dintreceimai tineri parlamentari, membri ai 6amerei Deputaţilor şi, după caz, ai 2enatului. După cum seobservă,criteriul unic pentru desemnarea preşedintelui de v rstă şi a secretarilor este v rsta acestora. n cazulîncare, din diferite motive, unul dintre cei desemnaţi se află în imposibilitatea de a-şi e0ercitaatribuţiile,urmează să fie desemnat potrivit aceluiaşi criteriu un alt preşedinte de v rstă sau, după caz, unsecretar.

"entru validarea mandatelor, fiecare 6ameră alege în prima sa şedinţă o comisie compusădin

membri ai 6amerei respective4 6omisia trebuie să reflecte configuraţia politică a 6amerei aşacumaceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.6omisia de validare poate propune invalidarea unui mandat numai în cazul în care constatăcă

alegerea parlamentarului în cauză s-a făcut prin fraudă electorală sau cu neîndeplinirea oricăreiadintrecondiţiile constituţionale şi legale privind alegerea. n termen de cel puţin patru zile de laconstituire,fiecare comisie întocmeşte un raport în care sunt nominalizaţi parlamentarii pentru care se propunevalidarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. aportul trebuiesupusaprobării comisiei de validare. "entru aprobarea raportului este necesară majoritatea voturilormembrilorcomisiei.

>B 2unt nule buletinele de vot care nu au aplicată pe ele ştampila de control a secţiei de votare, buletinele av nd unalt model dec t cel legal aprobat, buletinele care nu au ştampila FEotatG sau la care aceasta este aplicată pe mai mul patrulatere ale buletinului, ce indică fiecare un partid sau formaţiune politică participantă la alegeri.



aportul 6omisiei de validare se prezintă 6amerei Deputaţilor şi, respectiv 2enatului.Ealidareasau invalidarea mandatelor se face cu votul majorităţii deputaţilor şi, după caz, al senatorilor prezenţi.6amerele sunt legal constituite după validarea a două treimi dinmandate.

9. Confi!ura ia #o"itic$ a Ca%erei De#uta i"or )iSenatu"ui

ntruc t pentru alegerea 6amerelor participă candidaţi propuşi pe listele partidelor politice,estefiresc ca parlamentul ales să aibă o anumită coloratură sau configuraţie politică. *ceasta rezultădin

spectrul tuturor partidelor politice ai căror reprezentanţi - aleşi deputaţi şi senatori - fac parte dinfiecare6ameră. !ste foarte important de ştiut configuraţia politică a 6amerei Deputaţilor şi a 2enatului,întruc tîntreaga activitate parlamentară a acestora e0primă confruntarea sau colaborarea între partidele politicereprezentate în 6amerarespectivă.

6onfiguraţia politică este e0primată de grupurile parlamentare. *cestea se constituie înfiecare6ameră prin asocierea a cel puţin 3; deputaţi sau senatori care au candidat în alegeri pe listeleaceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice. #rebuie remarcat că organizarea deputaţilor şi senatorilorîngrupuri parlamentare nu este obligatorie. *ceastă concluzie rezultă din art.<3 alin.> din6onstituţie, potrivit căruia deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare. ezultă că, înintenţia6onstituantului, parlamentarii care au refuzat să facă parte din grupul parlamentar al partidului pelistacăruia au candidat sunt liberi să-şi desfăşoare activitatea în afara grupurilor. n opinia noastră, ei nu potavea însă calitatea de deputaţi sau senatori independenţi, deoarece legea electorală operează doarcucategoria de Fcandidaţi independenţiG. *ceştia devin Fdeputaţi sau senatori independenţiG dacă suntaleşi.

*socierea deputaţilor şi senatorilor în grupuri parlamentare, deşi nu este obligatorie,reprezintătotuşi o cerinţă practică. &rganizaţi în grupuri parlamentare, deputaţii şi, respectiv, senatorii desfăşoarăoactivitate unitară, au posibilitatea să e0prime cu mai multă eficienţă şi coerenţă programul political propriului partid.

"otrivit 6onstituţiei, modul de organizare în grupuri parlamentare este stabilit autonom decătrefiecare 6ameră prin regulament propriu. "rin regulamentele celor două 6amere s-a stabilit principiul potrivit căruia deputaţii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu potconstituidec t un singur grup parlamentar.

Desigur, se poate înt mpla ca un partid politic să nu aibă într-o 6ameră numărul suficientdedeputaţi, respectiv de senatori pentru a forma un grup parlamentar. ntr-o asemeneaipoteză,egulamentul 6amerei Deputaţilor prevede că deputaţii unor partide sau formaţiuni politice carenuîntrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se potreuni în grupuri parlamentare mi0te sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivitregulilorgenerale.egulamentul 6amerei Deputaţilor prevede, de asemenea, că deputaţii carereprezintăorganizaţiile cetăţenilor aparţin nd minorităţilor naţionale, altele dec t cea mag iară, pot constituiunsingur grup parlamentar. 7ireşte, acest grup parlamentar nu va e0prima configuraţia politică a unui partid,dar va permite susţinerea în bloc a intereselor organizaţiilor naţionale care au beneficiat de un mandatdedeputat în condiţiile prevăzute de art.B9, alin. din 6onstituţie şi art.= din (egeaelectorală.

$n aspect care a apărut în practica parlamentară şi se răsfr nge asupra configuraţiei politicea6amerelor îl constituie părăsirea grupurilor parlamentare şi încercarea de trecere la altele. 6um esteşifiresc, trecerea de la un grup parlamentar la altul atrage modificări în configuraţia politică a6amerelor,creează tensiuni între diferite grupuri. 1ai mult c iar, este de natură să producă sc imbări înstructuriledeconducere 8'irourile permanente5, la nivelul comisiilor s.a., întruc t, în funcţie de mărimea8ponderea5grupurilor, acestea beneficiază de anumite drepturi. "ărăsirea unui grup poate antrena,ipotetic,destrămarea acestuia dacă numărul deputaţilor, respectiv al senatorilor rămaşi în grup este mai mic de3;sau, după caz, mai mic de.

"ărăsirea grupului înseamnă, de fapt, renunţarea de către parlamentarul în cauză la programul partidului care 3-a propus candidat înalegeri.

6onstituţia nu prevede posibilitatea părăsirii grupului parlamentar. !ste adevărat că nicinuinterzice o asemenea ipoteză. ezultă, prin urmare, că un parlamentar este liber să opteze, pe parcursule0ercitării mandatului său, pentru părăsireagrupului.

. A"e!erea 4irouri"or#er%anente





permanenţă. ntr-adevăr, comisiile permanente se constituie şi funcţionează pe întreaga duratăamandatului6amerei.

6onstituţia permite, totodată, constituirea unor comisii comune, care spre deosebiredemajoritatea celorlalte comisii comune 8speciale5 pot fi şi permanente. *stfel, a fost constituită6omisiacomună a 6amerei Deputaţilor şi 2enatului pentru e0ercitarea controlului parlamentar asupraactivităţii2erviciului om n de Informaţii.

(a 6amera Deputaţilor comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 3>->;deputaţi,număr stabilit, pentru fiecare comisie în parte de 6ameră. $n deputat face parte obligatoriudintr-o

singură comisie permanentă, cu e0cepţia membrilor 'iroului permanent, care sunt scutiţi deaceastăîndatorireregulamentară."e durata mandatului, orice deputat sau senator îşi poate sc imba opţiunea pentru oanumită

comisie permanentă în favoarea alteia. 6alitatea de membru al comisiei poate înceta la propunereagrupului parlamentar din care face parte deputatul sau senatorul. n acest caz, grupul parlamentar poate propune un alt deputat, respectiv alt senator pentru a fi ales ca membru al comisiei. (a 2enat,numărul,denumirea şi competenţa fiecărei comisii permanente 8ca, de altfel, şi ale celorlalte comisii5 se otărăscde2enat la propunerea 'iroului său permanent. "otrivit egulamentului 2enatului, fiecare senatoresteobligat să facă parte dintr-o comisie permanentă. *celaşi senator poate face parte dintr-o a douacomisie permanentă.

6omisiile permanente se constituie pe domenii de activitate, care corespund - în limite relative-specializării ministerelor. aportul între specializarea fiecărei comisii permanente şi specializareaunuianumit sau a anumitor ministere este necesar, deoarece membrii comisiilor permanentee0aminează

proiectele de legi întocmite de specialiştii ministerelor. 2igur, deputaţii şi senatorii pot fi specialişti cuoînaltă pregătire în domeniul respectiv, dar pot avea şi o altă calificare. *ctivitatea lor în comisie esteat tte nică, c t şi politică.

Denumirea şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente constituite la 2enat nusunt prevăzute în regulamentul acestuia, ci sunt stabilite prinotăr re.

2c imbarea unui membru al unei comisii permanente se face la propunerea grupuluisău parlamentar şi cu aprobarea 6amerei respective. n cazul c nd un grup parlamentar îşisc imbăcomponenţa sau îşi încetează e0istenţa, 6amera Deputaţilor poate otărî asupra răm nerii în comisiiareprezentanţilor grupuluiiniţial.

olul comisiilor permanente este de a e0amina proiecte de legi, propuneri legislative şiamendamenteîn

vederea elaborării rapoartelor sau avizelor, precum şi de a dezbate şi otărî asupra altor probleme

trimise de 'iroul permanent. De asemenea, ele pot efectua anc ete parlamentare cuîncuviinţarea

6amerei respective.

6omisiile permanente nu se pot autosesiza sau acţiona din oficiu. n acest sens,regulamentele6amerelor prevăd că 'iroul permanent trimite, spre e0aminare şi în vederea elaborăriirapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele comisiei permanente sesizate în fond,încompetenţa căreia intră materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectivă. 'iroul permanent poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarearespectivă.

4. Co%isii"es#ecia"e

6amera Deputaţilor şi 2enatul pot institui comisii speciale pentru avizarea unor actelegislativecomple0e, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în otăr readeînfiinţare a comisiei. 7iind vorba de comisii speciale, propunerea legislativă astfel elaborată nu semaisupune e0aminării altorcomisii.

"rin aceeaşi otăr re se vor desemna deputaţii, respectiv senatorii ce compun comisia şi biroulacesteia. 6ompetenţa de a propune membrii comisiei speciale şi ai biroului acesteia revine'iroului permanent al 6amerei respective. #ot prin otăr rea 6amerei se va stabili şi termenul p nă la care vafidepus raportulcomisiei.

6omisiile speciale au acelaşi statut ca şi comisiile permanente. 1embrii comisiilor specialeîşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente.

n doctrina de specialitate se consideră că ceea ce conferă caracterul de FcomunG uneicomisii parlamentare este apartenenţa membrilor săi la două corpuri legislative 86amera Deputaţilor şi2enatul5.



C. Co%isii"e deanc>et$

*nc etele parlamentare reprezintă un mijloc de realizare a controlului parlamentar. *stfel,lacererea unei treimi din membrii lor, 6amera Deputaţilor şi 2enatul vor putea otărî înfiinţareauneicomisii de anc etă. 6ondiţiile de înfiinţare şi funcţionare ale comisiilor de anc etă sunt celeaplicabilecelorlalte comisii parlamentare.

egulamentul 6amerei Deputaţilor permite audierea unor persoane care au calitate oficială,darnumai în condiţiile stabilite de art. 33;, alin. l din 6onstituţie, sau de alte dispoziţii constituţionale privind

controlul parlamentar cum ar fi, de pildă, art. >3, alin.B referitor la serviciile publice de radio şideteleviziune.&ricum, anumiţi demnitari şi funcţionari publici nu pot fi controlaţi prin comisiile de anc etă8de

pildă, "reşedintele om niei şi judecătorii5 şi, ca atare, nu pot fi audiaţi deacestea.

D. Co%isii"e de%ediere

Dacă una dintre 6amere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-oredactarediferită de cea aprobată de cealaltă 6ameră, preşedintele 6amerei Deputaţilor şi preşedintele2enatuluivor iniţia procedura de mediere. n acest scop, 'iroul permanent al fiecărei 6amere propuneacesteia,după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de deputaţi, respectiv senatori care vor face partedin comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configuraţiei politice a6amerelor.

Deputaţii desemnaţi de 6amera Deputaţilor, împreună cu cei senatori desemnaţi de2enat,formează comisia de mediere. 6omisia de mediere se reuneşte la sediul uneia dintre 6amerelaconvocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la 6amera care a adoptat ultima proiectulşistabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinteraportul.

6onducerea lucrărilor se realizează prin rotaţie de către un deputat sau un senator, stabilitdecomisie. Cotăr rile comisiei se iau cu votul majorităţii membrilor acesteia. n caz de egalitate la voturi,decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentulvotării.

*ctivitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, precum şi în cazul în carecomisianu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit. n cazul în care comisia de mediere nuajungelaun acord cu privire la te0tele aflate în divergenţă, în termenul stabilit, sau dacă una dintre 6amerenuaprobă raportul comisiei de mediere, te0tele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comunăacelor două6amere.

Secţiune "Funcţionarea Parlamentului României

/. Le!is"atura Par"a%entu"uiRo%(niei

"otrivit art.<;, alin. 835 din 6onstituţie, 6amera Deputaţilor şi 2enatul sunt alese pentruunmandat de = ani. Durata mandatului mai este cunoscută sub denumirea delegislatură><.

(egislatura 6amerei Deputaţilor şi 2enatului începe pe data întrunirii legale a noilor6amere.n ceea ce priveşte termenul limită al mandatului, acesta este de = ani şi se prelungeşte, potrivit

art.<;, alin.8=5 din 6onstituţie, p nă la întrunirea legală a noului"arlament.

9. Sesiuni"e Ca%erei De#uta i"or )iSenatu"ui

n cadrul unei legislaturi, 6amera Deputaţilor şi 2enatul îşi desfăşoară activitatea însesiuni.*cestea sunt formele organizatorice în care cele două 6amere îşi e0ercită funcţia de deliberareasupratuturor problemelor ce le sunt supuse spre adoptare. n afara sesiunilor, parlamentul nu se poatereunivalabil pentru a decide potrivit atribuţiilor conferite de6onstituţie.

n sistemul nostru constituţional, sesiunile pot fiordinare şi e3traordinare. n afara acestordouătipuri de sesiuni, %arlamentul <omânieise convoacă de drept sau obligatoriu, potrivitdispoziţiilor prevăzute e0pres în 6onstituţie. ntre sesiunile ordinare şi cele e0traordinare nu e0istă nici o deosebiredin

>< Ion Deleanu,"p#cit ., p.3<=.



punct de vedere al competenţei materiale conferite 6amerelor de către 6onstituant.6onvocarea parlamentului în sesiune e0traordinară înseamnă, practic, întreruperea vacanţei parlamentare dintredouăsesiuni ordinare pentru motive foarte importanteHe0cepţionale. 2e poate spune, astfel, că, în organizareaşidesfăşurarea activităţii parlamentare, sesiuneaHsesiunile ordinare reprezintă regula, iarsesiunilee0traordinare,e0cepţia.

n ceea ce priveşteconvocarea de drept a parlamentului, aceasta este motivată de cauze ieşitedincomun, de o gravitate e0cepţională, c nd manifestarea voinţei suverane a poporului - prinintermediul parlamentului - se impune de urgenţă pentru soluţionarea unor probleme de interesnaţional.

A. Sesiuni"eordinare

"otrivit art.<>, alin. l din 6onstituţie, 6amera Deputaţilor şi 2enatul se întrunesc în douăsesiuniordinare pe an. "rima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sf rşitul lunii iunie, iar adouasesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sf rşitul lunii decembrie. 6onvocarea 6amerelorînsesiuni se face de preşedinţii acestora. n doctrină s-a opinat că actul de convocare este doar unmijloc procedural în lipsa căruia parlamentul se poate întruni din proprie iniţiativă, deoarece, pe de o parte,întrunirea în sesiune a parlamentului se face în temeiul 6onstituţiei, iar, pe de altă parte, nu estedeconceput ca încălcarea unei obligaţii 8cum este cea de convocare5 să împiedice e0ercitarea unui dreptcare

este acela al unei autorităţi publice de a-şi e0ercitacompetenţa>

.*rgumentarea adusă de autorii citaţi este corectă c nd se referă la actu3 de convocarea6amerelor în sesiune ordinară ca la un act procedural, formal. De asemenea, este corectă afirmaţiacănee0ercitarea dreptului, dar şi a obligaţiei legale de convocare nu poate să atragă după sine prorogareade factoa vacanţei parlamentare.

"arlamentul, însă, nu se poate întruni din proprie iniţiativă dec t în situaţiile prevăzute e0presîn6onstituţie, nici o dispoziţie constituţională nepermiţ nd o asemenea procedură în cazulipoteticevocat. nsăşi logica te0telor din legea fundamentală presupune un act e0terior de voinţă în ceeace priveşte actul deconvocare.2oluţia la o asemenea situaţie evocată ipotetic este, însă, oferită cu claritate de regulamente.*stfel, potrivit art.> din egulamentul 6amerei Deputaţilor şi art.>< din egulamentul2enatului,vicepreşedinţii 'irourilor permanente îndeplinesc prin rotaţie, respectiv prin ordinea stabilităde 'iroul permanent, atribuţiile preşedintelui în caz de indisponibilitate sau absenţă ale acestuia.*şadar, înabsenţa preşedintelui 6amerei sau în cazul indisponibilităţii sale, oricare dintre vicepreşedinţiare

dreptul regulamentar să convoace6amera.Datorită autonomiei funcţionale a fiecărei 6amere, convocarea acestora în sesiune ordinarăse

face în mod separat>A.

4. Sesiuneae traordinar$

"otrivit art.<>, alin. ; din 6onstituţie, 6amera Deputaţilor şi 2enatul se întrunesc şi însesiunie0traordinare, la cererea "reşedintelui om niei, a 'iroului permanent al fiecărei 6amere, ori a cel puţinotreime din numărul deputaţilor sau al senatorilor. n cererea de convocare a sesiunii e0traordinare sevormenţiona în mod obligatoriu ordinea de zi, precum şi perioada de desfăşurare a sesiunii. /erespectareaacestor două condiţii de formă atrage după sine neluarea în considerare a cererii de către preşedinte.

egulamentul conferă în acest sens "reşedintelui 6amerei puterea absolută dedecizie>9 .

>1i ai 6onstantinescu, Ioan 1uraru,"p#cit ., p.3<A, 3<9.>A* se vedea, în acest sens, Decizia 2enatului nr.> din ianuarie 399= privind convocarea 2enatului în sesiuneordinară şi Decizia 6amerei Deputaţilor nr. din B ianuarie 399= privind convocarea acesteia în sesiune ordinară

8F1onitorul &ficialG nr. din A ianuarie 399=5. #e0tul celor două decizii este identic. Decizia 6amerei Deputaţilonr. H399= are următorul cuprins: F n temeiul art.<>, alin.l şi > din 6onstituţia om niei, se convoacă 6ameraDeputaţilor în prima sesiune ordinară a anului 399= în ziua de 3 februarie 399=, ora 9,;;G.>9

"otrivit art. A, alin 8=5 din regulamentul 6amerei Deputaţiior, preşedintele acesteia nu va lua în considerarecererile pentru convocarea unei sesiuni e0traordinare care nu vor conţine ordinea de zi propusă şi perioada ddesfăşurare a sesiunii.



6ererea propriu-zisă de convocare a sesiunii e0traordinare nu mai trebuie să îndeplineascăaltecondiţii procedurale. 2impla formulare a cererii obligă pe preşedintele 6amerei respective săconvoace6amera în sesiunee0traordinară=; .

&rdinea de zi a sesiunii e0traordinare trebuie, însă, să fie aprobată de 6ameră, neaprobareaordiniiîmpiedic nd ţinerea sesiunii. n ceea ce priveşte majoritatea de voturi necesară pentruaprobareaordinii de zi a sesiunii e0traordinare, aceasta este majoritatea deputaţilor sau, după caz, asenatorilor prezenţi laşedinţă.

"otrivit principiului autonomiei funcţionale a fiecărei 6amere, convocarea însesiunee0traordinară a uneia dintre ele nu atrage formal şi automat şi convocarea celeilalte, deşi raţiuni practice, precum şi întreaga logică constituţională presupun că cele două 6amere nu pot e0ercitaactivitatelegislativă dec t împreună. De altfel, practica parlamentară relevă convocarea distinctă însesiune

e0traordinară a celor două6amere=3

.

C. Convocarea Par"a%entu"ui dedre#t

n afara sesiunilor ordinare şi e0traordinare, "arlamentul om niei se convoacă şi dedrept.6onvocarea de drept se face în cazurile limitativ şi e0pres prevăzute de 6onstituţie: art.9 alin.> şiart.9>,alin. .

$n caz de Fconvocare obligatorieG este reglementat de art.33= alin.= din 6onstituţie, care prevedecă

Fîn cazuri e0cepţionale )uvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. *cestea intră în vigoarenumaidupădepunerea lor spre aprobare la parlament. Dacă, parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacăîn modobligatoriuG. După părerea noastră, într-un asemenea caz, iniţiativa convocării sesiuniie0traordinareartrebui să o aibă "reşedintele om niei, deşi nu e0istă un te0t constituţional în acest sens. Desigur,nu poate fi refuzat dreptul 'iroului permanent al fiecărei 6amere, precum şi al deputaţilor sau alsenatorilordea cere întrunirea 6amerelor în sesiune e0traordinară, cu respectarea condiţiei prevăzute în art.<>,alin. din6onstituţie. De asemenea, şi convocarea "arlamentului nou ales de către "reşedinteleom niei, potrivit art.<;, alin.>, din 6onstituţie are caracterobligatoriu.

$n caz de prelungire de drept este reglementat indirect de art.<;, alin.= din 6onstituţie,care prevede că mandatul 6amerelor se prelungeşte p nă la întrunirea legală a noului parlament.#e0tulconstituţional nu face nici o referire la natura actului de convocare, nici la autoritatea publică sau laaltiniţiator al procedurii prelungiriilegislaturii.

. Şedin e"e Ca%erei De#uta i"or )iSenatu"ui

n perioada de timp rezervată sesiunilor, ca şi în cea a întrunirii de drept sau obligatoriia "arlamentului,6amera Deputaţilor şi 2enatul îşi desfăşoară activitatea în şedinţe în plenşi în şedinţe comune. 6ameraDeputaţilor şi 2enatul lucrează în şedinţe separate şi în şedinţe comune, prevedeart.< , alin. l din6onstituţie.

%edinţa este forma organizatorică în care 2enatul şi 6amera Deputaţilor dezbat în plen proiecteledelege şi propunerile legislative, precum şi alte probleme înscrise pe ordinea de zi. n cadrul şedinţelor- fieseparate, fie comune - lucrările se desfăşoară potrivit regulamentelor 6amerelor,respectivregulamentului şedinţelor comune ale celor două6amere.

6onstituţia prevede, de asemenea, că 2enatul şi 6amera Deputaţilor adoptă în mod valabillegi,otăr ri şi moţiuni în prezenţa majorităţii membrilor acestora. *ceastă dispoziţie fi0ează cvorumullegal

de şedinţă. $acă cvorumul nu este întrunit, Camera $eputaţilor şi /enatul nu pot adopta în modvalabilactele menţionate. *ceasta nu împiedică însă dezbaterea generală a unui proiect de lege sau aunei propuneri legislative şi aprobarea acestora pe articole, inclusiv a amendamentelor propuse de parlamentarisau deguvern.

6vorumul legal 8reglementat în art.<= din 6onstituţie5 nu trebuie confundat cu majoritateadevoturi cerută pentru adoptarea legilor şi a celorlalte acte supuse "arlamentului sau 6amerelorspreadoptare 8reglementată în art. = din6onstituţie5.

=; * se vedea, de pildă, Decizia 2enatului nr. din 3B ianuarie 399=, publicată în F1onitorul &ficialG, nr.3 din 3ianuarie 399=.=3

* se vedea în acest sens Decizia 2enatului nr. din 3B ianuarie 399=, publicată în F1onitorul &ficialG nr.3 din3 ianuarie 399= privind convocarea 2enatului în sesiune e0traordinară 8pentru ziua de B ianuarie 399=5 şi deciz6amerei Deputaţilor nr.l din = ianuarie 399=, publicată în F1onitorul &ficialG nr. din = ianuarie 399=, privindconvocarea 6amerei Deputaţilor în sesiune e0traordinară 8pentru ziua de = ianuarie 399=5.



n accepţiunea 6onstituantului,cvorumul legal repre*intă numărul minim de deputaţi,respectiv senatori a căror pre*enţă este absolut necesară la şedinţele Camerei $eputaţilor şi /enatului pentrucaacestea să adopte în mod valabil cele trei categorii de acte prevă*ute de art#S dinConstituţie = .

&bservăm că, faţă de prevederile constituţionale, care impun cerinţa prezenţei minimea parlamentarilorla şedinţele 6amerelor în care se adoptă legi, otăr ri şi moţiuni - ca o condiţiea valabilităţii adoptăriilor, regulamentul 2enatului şi cel al 6amerei Deputaţilor e0tindcerinţacvorumului legal la toatelucrările acestuia. *stfel, regulamentul 2enatului prevede că acestalucreazălegal în prezenţa majorităţiisenatorilor, un te0t similar fiind înscris şi în regulamentul6amerei Deputaţilor. !0tinderea cvorumului

constituţional la toate lucrările 6amerelor este rezultatulvoinţei politice a parlamentarilor, opţiunea lorîncadr ndu-se în autonomia regulamentară şifuncţionalăconferită de 6onstituţie. ntre art.<= din6onstituţie şi cele două dispoziţii regulamentare invocatemai sus nu e0istă nici o contradicţie. *rt.<=din 6onstituţie stabileşte o regulă generală, e0tinsăde regulamentele 2enatului şi 6amerei Deputaţilor şialte acte şi probleme asupra căroradeliberează.#e0tele regulamentare ar contraveni 6onstituţiei dacă arstabili un alt cvorum pentruadoptareaactelor juridice la care se referă art.<=, sau ar e0clude derogarea oricăruia dintre ele de lacerinţelecvorumului stabilit pe caleconstituţională.

n timpul şedinţelor, liderii grupurilor parlamentare pot cere "reşedintelui 2enatului,respectiv"reşedintelui 6amerei Deputaţilor verificarea cvorumului. n ceea ce priveşte decizia de suspendarealucrărilor 6amerei, dacă în urma verificării cvorumului se constată că acesta nu este întrunit, preşedinteleeste obligat să recurgă la ea pentru a nu încălca art. <= din 6onstituţie. n cazul în care cvorumul legalnueste întrunit, cei doi preşedinţi suspendă şedinţa şi anunţă ziua şi ora la care lucrările 6amereirespectivevor fireluate.

"otrivit autonomiei funcţionale de care beneficiază, fiecare 6ameră lucrează de regulă înşedinţeseparate, urm nd să se întrunească în şedinţe comune în cazurile e0pres prevăzute de 6onstituţie şideregulamentul şedinţelorcomune.

egulamentele 6amerelor cuprind o serie de dispoziţii care asigură buna desfăşurare aşedinţelor fie în plen, fie în comisii şi grupuri parlamentare. *ceste dispoziţii se referă la programarea zilelor încareau loc dezbaterile în plen 8de regulă, zilele de luni şi joi ale fiecărei săptăm ni, ziua de miercurifiindconsacrată activităţii în comisii, iar cea de vineri rezervată activităţii parlamentarilor încircumscripţiileelectorale5, la desc iderea şi prezidarea şedinţelor, la ordinea înscrierilor la cuv nt, anunţareacvorumului,menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului, durata luărilor de cuv ntetc.

*t t şedinţele separate ale 6amerei Deputaţilor şi 2enatului, c t şi şedinţele comune aleacestorasunt, de regulă, publice. egulamentele prevăd, însă, că la cererea preşedintelui sau a unuigrup parlamentar 8la 2enat, la cererea a cel puţin ; de senatori5 se otărăşte cu votulmajorităţii parlamentarilor prezenţi ca anumite şedinţe să fie secrete. & dispoziţie similară se găseşte şiînregulamentul şedinţelor comune ale celor două6amere.

egulamentele permit ca la şedinţele publice să participe diplomaţi, reprezentanţi ai presei,radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi 8inclusiv cetăţeni care nu participă, deci, într-ocalitateoficială5, pe baza acreditării sau a invitaţiei adresate de secretarii generali ai celor două 6amere,încondiţiile stabilite de 'irourile permanente şi în limita locurilordisponibile.

1embrii guvernului au acces la lucrările 6amerelor, iar dacă li se solicită participarea, prezenţalor esteobligatorie.

2ăptăm nal, 'iroul permanent al fiecărei 6amere întocmeşte proiectul ordinii de zi şial programului de lucru al 6amerei respective pentru săptăm na care urmează. 6ele două proiectesuntdifuzate deputaţilor, respectiv, senatorilor după aprobare. n vederea întocmirii proiectului ordinii dezi,regulamentele prevăd că materialele ce se supun 6amerei Deputaţilor şi 2enatului - altele dec t proiectelede legi sau propunerile legislative - se transmit 'iroului permanent 8pentru a fi înscrise pe ordinea dezi. n proiectul ordinii de zi se vor înscrie cu prioritate, la data solicitată, mesajul şi cererile adresate decătre"reşedintele om niei.

"roiectul ordinii de zi poate cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, proiecte deotăr ri, precum şi, după caz, întrebări, interpelări, petiţii sau alte probleme propuse de guvern, 'iroul permanentori deputaţi, respectiv senatori. (a şedinţele 'iroului permanent al 6amerei Deputaţilor în care sedezbate proiectul ordinii de zi pot participa, la cerere, şi un membru al guvernului, precum şi delegaţi din parteagrupurilor parlamentare nereprezentate în birou. (a 2enat, condiţiile de participare a persoanelor carenu aucalitatea de membru al 'iroului său permanent sunt mai restrictive. *stfel, regulamentul2enatului

= 1i ai 6onstantinescu, Ioan 1uraru,"p#cit ., p.3; . *utorii citaţi definesc cvorumul ca reprezent nd numărulminim de parlamentari în prezenţa cărora 6amera se poate întruni şi lucra legal.



prevede că preşedintele acestuia poate invita un reprezentant al )uvernului la şedinţa de stabilirea proiectului ordinii dezi.

"roiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru ale 6amerei Deputaţilor suntsupuseaprobării 6omitetului ordinii de zi. &rdinea de zi a şedinţelor 2enatului se aprobă de către această6amerălegislativă. 6amerele au, în principiu, o deplină autonomie în stabilirea ordinii dezi.

2tabilirea ordinii de zi săptăm nale are o importanţă deosebită pentru eficienţaactivităţii parlamentare. ntruc t în parlament interesele politice sunt contradictorii, stabilirea unei ordini deziec itabile din punct de vedere al propunerilor prezentate de grupuri, ca şi de guvern este ocerinţă

esenţială. De aceea, at t întocmirea proiectului ordinii, c t şi adoptarea lui reprezintă rezultatulunornegocieri politice în cadrul 'iroului permanent.Dacă regula o constituie şedinţele separate - ca efect al bicameralismului - şedinţele comunesunt

e0cepţii de la regulă. 6onvocarea 6amerelor în şedinţă comună se face de preşedinţii acestora decomunacord. Dacă "arlamentul nu se află în sesiune, convocarea în şedinţă comună se face de drept încazurile prevăzute la art.9 , alin. şi > şi art.9> din6onstituţie.

"roiectu3 ordinii de zi a şedinţelor comune se adoptă de către cele două 'irouri permanente,care seconvoacă pentru acest scop de preşedinţii acestora. De asemenea, birourile permanente stabilesc dataşi loculdesfăşurării şedinţelor comune şi asigură buna desfăşurare a acestora. (ucrările şedinţelorcomune ale birourilor permanente sunt conduse, prin rotaţie, de preşedinţii 6amerelor sau, în absenţa lor, decătreunuldintrevicepreşedinţi.

Sec iunea?

'unc ii"e Par"a%entu"uiRo%(niei

/. 'unc ia "e!is"ativ$

A. Do%eniu""e!ii

"rin funcţie legislativă se înţelege aptitudinea sau împuternicirea acordată "arlamentului dea votalegi. #emeiul constituţional al funcţiei legislative a "arlamentului îl constituie, într-unsensrestr ns, teza finală a art.BA, alin. l din 6onstituţia om niei: "arlamentul este Funicaautoritate

legiuitoare a ţăriiG. ntr-un sens larg, temeiul constituţional este întreg alin. l al art.BA,întruc t"arlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului rom n, este pe deplin legitim săfie unicaautoritate legiuitoare aţării.

Deoarece "arlamentul nu adoptă numai legi, ci şi moţiuni, otăr ri, precum şi diferite alteacte politice, funcţia legislativă se circumscrie e0clusiv votării legilor, adoptarea celorlalte actefăc ndobiectul altorfuncţii.

Deşi 6onstituţia conferă "arlamentului calitatea e0clusivă şi unică de autoritate legiuitoare,acestacolaborează direct cu puterea e0ecutivă şi c iar cu cetăţenii în e0ercitarea funcţiei respective.1odalităţileconcrete de colaborare vizează iniţiativa legislativă, inclusiv iniţiativa revizuirii 6onstituţiei,dreptul)uvernului de a prezenta amendamente motivate în scris, care se transmit 'iroului permanent înaintededezbaterea proiectului sau a propunerii legislative în plen, sau se depun, în mod e0cepţional, întimpuldezbaterilor în plen, dreptul de veto al "reşedintelui om niei, promulgarea legilor adoptate de 6amereşireferendumul. #otodată, în cazurile e0pres prevăzute de 6onstituţie, "arlamentul poate abilita)uvernul să

emită ordonanţe care cuprind norme cu putere de lege8ordinară5.n principiu, (egiuitorul 6onstituant nu a rezervat "arlamentului un domeniu anume allegii,singura precizare în legătură cu sfera de cuprindere a legii fiind art. , care stabileşte cele trei categoriidelegi ce pot fi adoptate de "arlament:legi constituţionale, legi organiceşi legi ordinare. "ractic, oricerelaţii sociale pot fi reglementate prin lege, dacă e0istă voinţa politică în acest sens. n ceea ce priveşteguvernul, 6onstituţia face o delimitare între legea organică şi ordonanţă, dar asimilează legii, din punctdevedere al forţei sale juridice, ordonanţele, cu condiţia ca acestea să fie aprobate de "arlament dacălegeade abilitare o cere. De asemenea, se rezervă un domeniu de reglementare pentru otăr rile )uvernuluiînart.l; , alin. l din 6onstituţie, care prevede că otăr rile se emit pentru organizarea e0ecutării legilor.Dinacest punct de vedere se impune o precizare: întotdeauna )uvernul va ţine să reglementeze, în bazalegii,relaţiile sociale care se formează. n domeniul e0ecutării legii respective. /imic nu va împiedicaînsă"arlamentul să reglementeze şi aceste relaţii, vot nd o lege cu foarte multe detalii legate de e0ecutareaei,îngust nd astfel sfera de intervenţie a e0ecutivului. 6u toate acestea, e0istă totuşi o cutumă respectatăat t



de parlament, c t şi de guvern, şi anume aceea ca anumite materii să fie reglementate prin actealee0ecutivului.

4. Eta#e"e #rocedurii"e!is"ative

7uncţia legislativă a "arlamentului se e0ercită, potrivit regulamentului propriu, de celedouă6amere at t în şedinţe separate, c t şi în şedinţe comune, dacă 6onstituţia sau regulamentulşedinţelorcomune prevăd astfel. "rocedura legislativă este aceeaşi în ambele 6amere ale "arlamentului şiestereglementată de 6onstituţie şi regulamentele acestora. %rincipalele etape ale proceduriisunt:

a5iniţiativalegislativă 4 b5e3aminarea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative în comisiile parlamentare 4c5de*baterea în plenul fiecăreiCamere 4d5votarea 4e5medierea 4f5 promulgarea .

*ceste etape sunt clasice pentru derularea procesului legislativ, fiecare stat adopt ndcorecturinesemnificative de procedură în cadrul unei etape sau alteia, ori modific nd unele condiţiidedesfăşurare propriu-zisă a acestora. De remarcat este faptul că toate categoriile de legi susceptibilea fiadoptate de "arlament trebuie să parcurgă toate etapelemenţionate.

"ornindu-se de la cele trei categorii de legi pe care "arlamentul om niei este abilitat săleadopte, în doctrină s-a făcut o demarcaţie între două tipuri de procedură legislativă:o procedurălegislativă obişnuită sau normală şi o procedură legislativă e3cepţională, specifică şi derogatorie=>. naceeaşi concepţie, procedura de adoptare a unei legi comportă două faze distincte: o fază preliminară8elaborarea proiectului sau propunerii4 depunerea acestora şi dezbaterea lor în comisii5 şi o fazădedezbatere şi decizie e0clusiv în 6amerele "arlamentului==. 2e poate observa cu uşurinţă că nu e0istănicio deosebire între etapele procedurii legislative enunţate mai sus şi cele prezentate în altelucrări.

C. Ini iativa "e!is"ativ$

(a 6amera Deputaţilor şi la 2enat iniţiativa legislativă aparţine guvernului,deputaţilor,senatorilor, precum şi unui număr de cel puţin B;;;; de cetăţeni cu drept de vot. 6etăţenii careîşimanifestă dreptul de iniţiativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar înfiecaredintre aceste judeţe sau în municipiul 'ucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 3;;;; de semnăturiînsprijinul iniţiativei populare.

n e0erciţiul dreptului de iniţiativă legislativă, guvernul înaintează oricărei 6amere proiectedelegi, iar deputaţii şi senatorii pot prezenta propuneri legislative. 2ubiect de iniţiativă legislativă poate fişi ocomisie parlamentară special instituită în acest scop. ntre proiecte de lege şi propuneri legislativenue0istă nici o deosebire, formulările diferite folosite av nd scopul să desemneze iniţiatorul."ropuneriletrebuie însoţite de o e0punere de motive şi redactate în forma cerută pentru proiectele de legi."ropunerilelegislative formulate de deputaţi, care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetuluiasigurărilor sociale de stat, trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută, în mod obligatoriu,deiniţiatori,guvernului.

"roiectele de lege şi propunerile legislative se supun dezbaterii "arlamentului însoţite deavizul6onsiliului legislativ. *vizul este consultativ şi are ca obiect: concordanţa reglementării legiicudispoziţiile constituţionale, precum şi natura legii4 înlăturarea contradicţiilor sau necorelărilordintre prevederile proiectului de lege sau ale propunerii şi asigurarea caracterului complet al acestora,inclusivrespectarea normelor de te nică legislativă4 prezentarea implicaţiilor noii reglementări asupralegislaţieiînvigoare prin identificarea dispoziţiilor legale, care, av nd acelaşi obiect de reglementare, urmează săfieabrogate sau unificate, precum şi prin evitarea reglementării unor aspecte identice în actenormativediferite.

#oate proiectele şi propunerile legislative se înregistrează în ordinea prezentării lor şi suntaduselacunoştinţa 6amerei, în prima şedinţă, prin anunţarea titlului, a iniţiatorului şi a comisiilorsesizate pentru e0aminarea în fond şi pentru avizare. !le se imprimă şi se distribuie imediat deputaţilor,respectivsenatorilor.

=>

Ion Deleanu,"p# cit ., p.39;.== !bidem#



D. E a%inarea 3n co%isii"e#er%anente

După ce au fost distribuite membrilor 6amerei, proiectele şi propunerile legislative setrimit,imediat, de către 'iroul permanent, spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente.6omisia permanentă sesizată în fond e0aminează în detaliu proiectul de lege sau propunerealegislativă.

După e0aminarea proiectului sau a propunerii legislative, comisia permanentă sesizată înfondîntocmeşte un raport, care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, după caz, modificareaorirespingerea proiectului sau a propunerii legislative e0aminate. aportul se transmite 'iroului permanent,care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia guvernului, deputaţilor şi iniţiatorilor.Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să-şi retragă proiectul sau propunerea p nă la înscriereasa peordinea dezi.

"roiectele şi propunerile legislative avizate se supun dezbaterii 6amerei în succesiunea prevăzută peordinea de zi aprobată de aceasta. DeputaţiiHsenatorii, grupurile parlamentare sau guvernul audreptulde a prezenta amendamente motivate în scris, care se transmit 'iroului permanent înainte dedezbaterea proiectului sau a propunerii legislative în plenul camerei. *mendamentele se supun e0aminăriicomisiilorcompetente, iar concluziile acestora se adaugă la raportul întocmitanterior.

E. De*,aterea 3n #"enu" fiec$reiCa%ere

*ceastă etapă cuprinde, de fapt, două faze:de*baterea generală8foarte scurtă5 şide*baterea pearticole. Dezbaterea generală urmăreşte să facă cunoscute ideile de bază ale proiectului, ca şiobservaţiilede esenţă ce i se potaduce.

Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedatăde prezentarea, de către iniţiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şiaraportului comisiei permanente de către preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat decomisie.

egulamentele prevăd că, pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propuneriilegislative,fiecare grup parlamentar poate să-şi desemneze un singur reprezentant, care va prezenta poziţiagrupuluifaţă de conţinutul proiectului sau propunerii. "reşedintele 6amerei dă cuv ntul reprezentanţilorgrupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. !l poate propune 6amerei limitarea timpului destinatdezbateriigenerale. Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul să ia cuv ntul înaintede

înc eierea dezbaterii generale. n faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuseamendamente.6amera trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cumodificările

propuse în raportul comisiei sesizate în fond. (a discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii potluacuv ntul pentru a-şi e0prima punctul de vedere. De asemenea, va putea lua cuv ntul şireprezentantulguvernului sau aliniţiatorului.

n cursul luărilor de cuv nt, amendamentele privind problemele de redactare sau alte aspectemai puţin importante pot fi prezentate şi oral. !ste obligatoriu însă ca amendamentele să se refere laconţinutulunui singurarticol.

6amera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul încareadoptarea unuia e0clude acceptarea celorlalte. 7iecare articol se supune votului 6amerei şi se adoptăcuvotul majorităţii deputaţilor prezenţi.

egulamentele permit şi o procedură de urgentă, care are drept scop să faciliteze adoptareamai

rapidă a unui proiect de lege sau propuneri legislative. De acelaşi regim beneficiază şi uneleordonanţeadoptate de guvern în procedură deurgenţă."rocedura de urgenţă în 6amere poate fi cerută de guvern sau declanşată din proprie iniţiativăde

6amera respectivă.

'. Procedura de vot

(egile, otăr rile şi moţiunile se adoptă de către 2enat şi 6amera Deputaţilor prin vot.Eotuldeputatului este personal şi poate fideschis sau secret . Eotul desc is se e0primă prin ridicaream inii, prin ridicarea în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice. Eotul prin ridicarea m iniisau prin ridicarea în picioare are următoarele semnificaţii: pentru, contra, sau abţinere. Eotul secretsee0primă prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloaceelectronice.



6amera otărăşte, la propunerea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate devot vafolosi, în afară de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumită procedură devot.

>otul prin apel nominalse desfăşoară astfel: preşedintele e0plică obiectul votării şisensulcuvintelor: FpentruG şi FcontraG4 unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor4fiecaredeputat răspunde: FpentruG sau FcontraG. După terminarea apelului se repetă numele şi prenumeledeputaţilor care nu aurăspuns.

>otul prin bilese desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui 6amerei Deputaţilor se aşează ournăalbă şi una neagră. Deputaţii vin pe r nd la urne, după ce primesc de la secretari c te două bile, unaalbă şi

una neagră pe care le introduc în cele două urne. 'ila albă introdusă în urna albă şi bilaneagrăintrodusă în urna neagră înseamnă vot FpentruG, iar bila neagră introdusă în urna albă şi bilaalbăintrodusă în urna neagră înseamnă votFcontraG.

6onstatarea rezultatului votului, la înc eierea scrutinului, se va face în prezenţamembrilor 'iroului permanent.

>otul prin mijloace electronicese realizează prin conectarea unuia din contactele carereprezintăFvot pentruG, Fvot împotrivăG sau FabţinereG. ezultatul votului electronic se afişează prindispoziţia preşedintelui6amerei.

>otul cu buletine de votse foloseşte în general pentru aprobarea unor numiri în funcţii publice."roiectele de legi şi propunerile legislative adoptate de o cameră se semnează de preşedinteleacesteiaşise înaintează celeilalte 6amere, în vederea dezbaterii şi adoptării. )uvernul va fi înştiinţatdespreaceasta.

"roiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de o 6ameră şi respinse de cealaltăsesupun unei noi dezbateri în 6amera care le-a adoptat, după care se trimit celeilalte 6amere învedereaunei noi dezbateri. & nouă respingere estedefinitivă.

. 7edierea

6el puţin teoretic, trebuie admisă posibilitatea ca o 6ameră să adopte proiectul unei legi sauo propunere într-o anumită formă, care să difere, mai mult sau mai puţin, de cea adoptată decealaltă6ameră. *cesta este un risc al bicameralismului.

ntr-o asemenea situaţie se declanşează o procedură de soluţionare prin mediere 8compromis5adivergenţelor dintre formele aceluiaşi proiect adoptat de 6amera Deputaţilor şi 2enat. "rocedurademediere este cunoscută şi sub denumirea de FnavetalegislativăG.

"rocedura de mediere se iniţiază de comun acord de preşedinţii celor două 6amere şi sederulează prin intermediul unei comisii mi0te paritare. 6omisia va încerca eliminarea divergenţelor dintrete0te,adopt nd prin vot o formulare convenabilă 6amerelor. n cadrul medierii sunt posibile, practic,două posibilităţi constructive: să se accepte te0tul adoptat de una dintre 6amere4 să se propună un te0tcomunalcomisiei. "ropunerile 6omisiei de mediere se înscriu într-un raport supus dezbaterii şi adoptăriicelordouă6amere în modseparat.

n cazul în care 6amera Deputaţilor şi 2enatul aprobă raportul 6omisiei de mediere, legeasetrimite "reşedintelui om niei spre promulgare. Dacă 6omisia de mediere nu ajunge la un acordcu privire la problemele aflate în divergenţă sau în cazul în care una dintre ele nu aprobă raportul comisiei,întot sau în parte, te0tele rămase în divergenţă se supun dezbaterii 6amerelor în şedinţă comună şi sevadecide prinvot.

J. Pro%u"!area "e!ii

"romulgarea este actul prin care "reşedintele om niei autentifică şi învesteşte legea adoptatăde"arlament cu formulă e0ecutorie şi dispune publicarea ei în F1onitorul &ficialG al om niei. 6aact juridic, promulgarea e0primă dreptul puterii e0ecutive de a supune actul adoptat de puterealegislativăunui control at t din punct de vedere al naturii dispoziţiilor cuprinse în lege, c t şi din punct de vederealconstituţionalităţiiacesteia.

%romulgarea se face prin decret semnat de %reşedinte. n vederea promulgării, prevede art.din6onstituţie, legea se trimite "reşedintelui om niei. "romulgarea se poate face în termen de cel mult;de zile de la primirea legii. (egea este trimisă spre promulgare de preşedintele 6amereiDeputaţilor.6onstituţia nu prevede însă un termen în care legea trebuie trimisă "reşedintelui om niei. 2implalogică juridică ar impune ca obligaţia de trimitere a legii să înceapă din momentul în care cea de a doua6ameră aadoptat legea în forma în care a fost adoptată de prima 6ameră. n cazul declanşării proceduriide









listei guvernului. Dacă unele grupuri parlamentare ori membri ai "arlamentului nu agreeazăuneleobiective înscrise în programul de guvernare sau nu sunt de acord cu unele persoane din cele înscriseînlistă, acest lucru se va e0prima prinvot.

>otul asupra programului şi a listei guvernului este secret şi se e3primă prin bile# :cordareaîncrederii guvernului se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor . n urma acordăriivotuluide învestitură se consideră că programul de guvernare şi lista membrilor guvernului sunt acceptatede parlament 8art.3;3, alin. l din 6onstituţie5. "e baza votului de încredere acordat de parlament,"reşedinteleom niei va numi guvernul. n cazul în care, în urma votului e0primat de deputaţi şi senatori, nuse

acordă votul de încredere pentru formarea guvernului, parlamentul face cunoscut de îndată acestrezultat"reşedintelui om niei în vederea desemnării unui alt candidat pentru funcţia de prim-ministru.etragerea încrederii acordate )uvernului este sancţiunea cea mai gravă ce poate fiaplicată

acestuia de "arlament. Instituţia retragerii votului de învestitură este o altă regulă de bază aregimului parlamentar şi constituie competenţa e0clusivă a "arlamentului. *ceastă concluzie se deduce şi dinart.3;A, alin. l din 6onstituţie, care stabileşte că )uvernul răspunde politic numai în faţa"arlamentului pentru întreaga sa activitate. etragerea învestiturii se produce din momentul în caremajoritateamembrilor forului legislativ nu mai sunt de acord cu modul de guvernare al cabinetului. n felulacesta,guvernul îşi pierde legitimitatea c ştigată prin votul de învestitură primit.

etragerea încrederii acordate )uvernului este posibilă prin adoptarea unei moţiuni decenzură,cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. 1oţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrimedin numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică )uvernului la data depunerii 8art. l 3 ,alin.din 6onstituţie5.

Dezbaterea moţiunii de cenzură are loc după > zile de la data la care aceasta a fost prezentatăînşedinţa comună a celor două camere. Iniţiatorii moţiunii desemnează un reprezentant să e0punămotivelecare au stat la baza depunerii moţiunii, după care primul-ministru prezintă poziţia )uvernului faţădemoţiune. Deputaţii şi senatorii prezenţi au dreptul să ia cuv ntul şi să-şi e0prime propriul punct devedere.

n cazul în care moţiunea de cenzură este adoptată - ceea ce ec ivalează cu retragerea decătre"arlament a încrederii acordate guvernului - acesta este demis pe aceeaşidată.

n sc imb, dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, mandatul guvernului continuă, întruc tse bucură mai departe de sprijin parlamentar. "entru a se împiedica obstrucţionarea neproductivă şirepetatăaguvernului, 6onstituţia prevede că într-o asemenea situaţie deputaţii şi senatorii care au semnat-onu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu e0cepţia cazului în care guvernulîşiangajează răspunderea din proprieiniţiativă.

C. 6ntre,$ri"e )iinter#e"$ri"e

ntrebările şi interpelările adresate de parlamentari )uvernului şi fiecărui membru al acestuiaîşi ausuport în art.333, alin. l al 6onstituţiei, care consacră obligaţia cabinetului şi membrilor acestuia dearăspunde întrebărilor şi interpelărilor formulate de deputaţi sau de senatori. "otrivitegulamentului6amerei Deputaţilor, prin întrebare se înţelege o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt esteadevărat,dacă o informaţie este e0actă, dacă guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg săcomu-nice 6amerei informaţiile şi documentele solicitate de acestea sau de comisiile permanente saudacăguvernul are intenţia de a lua o otăr re într-o problemădeterminată.

"otrivit regulamentului 6amerei Deputaţilor, preşedintele acesteia are dreptul să nuadmităîntrebările care: privesc probleme de interes personal sau particular4 urmăresc în e0clusivitateobţinereaunei consultaţii juridice4 se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau potafectasoluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată4 privesc activitatea unor persoane care nuîndeplinescfuncţii publice.

(a 6amera Deputaţilor întrebările pot fi orale sau scrise. (a întrebările orale şi laîntrebărilescrise membrii )uvernului nu răspund, dacă cel care a adresat întrebarea nu se află în sala deşedinţe.

ntrebările orale se pot adresa săptăm nal, în cadrul Forei ministerialeG, membrilorguvernului.ntrebările orale se adresează de către deputat membrului competent al )uvernului în domeniulrespectiv."rimului-ministru i se pot adresa numai întrebări privind politica generală a guvernului."reşedintele6amerei Deputaţilor îl informează pe ministrul pentru relaţia cu parlamentul asupra întrebărilor oralelacare membrii )uvernului urmează să răspundă în cursul şedinţei consacrateacestora.

ntrebarea orală este e0pusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut.1inistrulcompetent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult > minute. *utorul întrebării,dupăaudierea răspunsului, poate interveni cu precizări şi comentarii, fără a depăşi două minute. 1inistrul poatee0ercita dreptul la replică, în acelaşi interval de timp. /ici o altă intervenţie pe margineaîntrebării

respective nu mai poate avealoc.



1embrul )uvernului poate am na răspunsul la întrebarea orală pentru săptăm naurmătoare.n situaţia în care membrul )uvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este prezent,

răspunsul se va da în şedinţa din săptăm na viitoare consacrată întrebărilor orale. "reşedintele6amereiDeputaţilor îl informează pe primul-ministru asupra răspunsuriloram nate.

7iecare deputat are dreptul să adreseze guvernului, membrilor săi, sau altor conducătoriaiorganelor administraţiei publice, întrebări scrise, care se depun la preşedintele 6amerei în fiecare zideluni, la înc eierea orei ministeriale. Deputaţii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă dorescunrăspuns în scris sau oral de la tribuna 6amerei Deputaţilor. ntrebările scrise se transmitmembrilor

)uvernului de către preşedintele 6amereiDeputaţilor.ntrebările reprezintă un mijloc constituţional de control al "arlamentului asupra)uvernului,care, potrivit reglementărilor actuale, comportă o serie de deosebiri în raport cu întrebările.*stfel,egulamentul 6amerei Deputaţilor defineşte interpelările ca fiind cereri adresate guvernului de ungrup

parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi prin care se solicită e0plicaţii asupra politicii )uvernuluiîn probleme importante ale activităţii sale interne sau e0terne. 2pre deosebire de aceastădefiniţie,regulamentul 2enatului stabileşte că interpelarea constă într-o cerere adresată de un senator)uvernuluisau unui membru al acestuia prin care se solicită e0plicaţii asupra politicii )uvernului în problemealeactivităţii sale interne saue0terne.

#e0tul art.333, alin. din 6onstituţie admite fiecărei 6amere să-şi e0prime poziţia cu privirela problema care a acut obiectul interpelării, printr-o moţiune. *ceasta este una din puţinele posibilităţi pecare le are o singură 6ameră de a lua o anumită atitudine faţă de guvern, faţă de politica acestuiaîntr-undomeniu sau faţă de persoana care e0ercită o funcţie guvernamentală. n toate cazurile, însă, moţiuneaare

efectele unei sancţiuni politice ce poate afecta poziţia guvernului în problema care formeazăobiectulmoţiunii.

D. Anc>ete"e#ar"a%entare

*nc etele parlamentare sunt modalităţi specifice de control ale puterii legislativeasuprae0ecutivului şi a administraţiei publice. "otrivit art. <3, alin.= din 6onstituţie, fiecare 6ameră îşi poateinstitui, printre alte comisii parlamentare, şi comisii de anc etă. (egiuitorul 6onstituant a lăsat odeplinălibertate de apreciere 6amerei Deputaţilor şi 2enatului în ceea ce priveşte oportunitatea instituiriiuneicomisii de anc etă, ca şi obiectul ei deactivitate.

n virtutea regulamentelor parlamentare, comisiile de anc etă sunt instituite de6ameraDeputaţilor sau de 2enat la cererea unei treimi din membrii acestora. De asemenea,egulamentulşedinţelor comune ale 6amerei Deputaţilor şi 2enatului prevăd că acestea, întrunite în şedinţăcomună, pot otărî, în e0ercitarea atribuţiilor de control ale parlamentului, efectuarea unor verificări sauanc ete proprii de către comisii comune special constituite în acest scop sau de către comisiile permanente.nfiinţarea comisiilor de anc etă este supusă 6amerei respective, pentru aprobare fiind necesarvotulmajorităţii deputaţilor prezenţi sau, respectiv asenatorilor.

6omisiile de anc etă înfiinţate separat de 6amere sau împreună vor întocmi un raport privindobiectul anc etei, pe care îl vor prezenta, după caz, 6amerei respective sau 6amerelorreunite.

egulamentele 6amerei Deputaţilor şi 2enatului prevăd, totodată, că fiecare comisie permanentă poate porni o anc etă, în cadrul obiectului său de activitate, cu încuviinţarea 6amereirespective.

E. An!a5area r$s#underii !uvernu"ui din #ro#rieini iativ$

Din momentul învestirii sale prin votul de încredere acordat de parlament şi al numirii salede"reşedintele om niei pe baza acestui vot, guvernul îşi asumă o răspundere directă pentru modul încareasigură realizarea politicii interne şi e0terne a ţării şi e0ercită conducerea generală aadministraţiei publice. n situaţia în care )uvernul este sprijinit de majoritatea membrilor "arlamentului, el vaavea posibilitatea V conlucr nd cu forul legislativ - să-şi înfăptuiască cu succes şi fără asperităţideosebite programul de guvernare. "e parcurs, însă, este posibil ca, prin măsuri guvernamentale neagreate dealeşii poporului, guvernul să-şi erodeze legitimitatea obţinută prin votul de învestitură. !ste c iar posibilca proiecte de legi iniţiate de guvern să fie respinse sau astfel amendate de "arlament, înc t să-şi piardă paternitatea guvernamentală în favoarea unei paternităţi parlamentare. De asemenea, este posibilcaguvernul, membrii acestuia să fie şicanaţi, obstrucţionaţi prin întrebări, interpelări, anc ete, moţiunidecenzură ş.a. 6u alte cuvinte, pe parcursul mandatului său, "arlamentul poate intra în conflict cuguvernul,care îşi vede astfel periclitată înfăptuirea programului său deguvernare.



6onflictele care pot apărea pe parcurs între "arlament şi guvern se referă în general la problemeconcrete, la diferite aspecte din activitatea unui minister. !le se derulează prin mijloace puse ladispoziţiede6onstituţie: întrebări şi interpelări, iniţierea, dezbaterea şi supunerea la vot a unei moţiuni înlegăturăcu problema ce a făcut obiectul interpelării, dreptul la informare, procedura de dezbatere şi adoptarea uneimoţiuni de cenzură. n toate aceste situaţii, "arlamentul este cel ce are iniţiativa controluluiasupraactivităţiiguvernului.

6onstituţia prevede, însă, şi posibilitatea ca )uvernul să-şi angajeze răspunderea din proprieiniţiativă în faţa 6amerei Deputaţilor şi a 2enatului, în şedinţă comună, asupra unui program, aunei

declaraţii de politică generală sau a unui proiect delege."rin acest demers, )uvernul urmăreşte să verifice în mod concret pe ce sprijin poate contaîn"arlament şi, eventual, să convingă 6amera Deputaţilor şi 2enatul că programul său de guvernareesteîncă viabil şi că ec ipa guvernamentală are, în continuare, capacitatea de a-3înfăptui.

n cadrul acestei proceduri, )uvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termende> zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege,estevotată de majoritatea deputaţitor şisenatorilor.

)uvernul se bucură de o libertate deplină în ceea ce priveşte alegerea momentuluiangajăriirăspunderii sale şi în ceea ce priveşte conţinutul programului, al declaraţiei sau al naturii oridomeniuluireglementat de proiectul de lege. "us în faţa demersului guvernului, parlamentul trebuie să opteze,fie pentru aprobarea programului, declaraţiei sau proiectului de lege, fie pentru iniţierea unei moţiunidecenzură. n cazul în care moţiunea de cenzură nu este adoptată, programul şi declaraţia de politicăgenerală sunt integrate în strategia de guvernare, iar proiectul de lege se consideră adoptat urm nd afi

promulgat calege.n ceea ce priveşte demersul )uvernului, se subînţelege că iniţiativa angajării răspunderiiacestuiarevine întregii ec ipe guvernamentale. 6onstituţia este foarte clară sub acestaspect.

2copul urmărit prin această procedură este limpede4 în cazul în care "arlamentul este de acordcu programul prezentat de )uvern sau cu declaraţia de politică generală ori nu se întruneşte majoritateadevoturi necesară aprobării moţiunii de cenzură poziţia )uvernului se consolidează, sporeştelegitimitateaacestuia. /eacordarea încrederii depinde de depunerea moţiunii de cenzură şi de votarea ei. Dacă nusedepune moţiunea de cenzură sau dacă aceasta este respinsă, se consideră că programul, declaraţiade politică generală sau proiectul de lege întrunesc FaprobareaG foruluilegislativ.

n tăcerea (egiuitorului 6onstituant, se poate pune o problemă practică, şi anume dacă programulsau declaraţia de politică generală se supun dezbaterii şi aprobării potrivit procedurii prevăzutede6onstituţie pentru învestirea )uvernului 8art.3; , alin.>5, ori aprobarea acestora rezultă implicitdinnepromovarea moţiunii de cenzură sau din respingerea ei. 6redem că soluţia la o asemenea ipotezăestedată c iar de art.33>, alin. şi > din 6onstituţie. n aceste două te0te, (egiuitorul se referă laefectele juridice ale depunerii şi votării unei moţiuni de cenzură şi, respectiv la efectele politice alenedepuneriimoţiunii sau ale respingerii ei. *stfel, art.33>, alin. precizează că, dacă )uvernul nu a fostdemis,documentul asupra căruia acesta şi-a angajat răspunderea se considerăadoptat.

*şadar, aprobarea esteimplicităsau tacită. 6aracterul implicit sau tacit al aprobării programului,adeclaraţiilor de politică generală sau a proiectului de lege, nu împiedică, după părereanoastră,dezbaterea acestora. Dezbaterea, însă, nu este urmată de vot ca în cazul acordării votului deîncredere.

"rogramul şi declaraţia de politică generală aprobate vor completa programul)uvernuluiacceptat de "arlament prin acordarea votului de învestitură, devenind parte integrantă aacestuia.

n cazul punerii în minoritate a )uvernului, prin votarea moţiunii de cenzură, acesta estedemis,urm nd ca şeful statului să reia procedura prevăzută la art.3; , alin.l din 6onstituţie, iarcandidatuldesemnat pentru funcţia de prim-ministru să solicite "arlamentului votul de încredere asupra unuinou program şi a unei noi liste a)uvernului.

'. Sus#endarea din func ie a Pre)edinte"uiRo%(niei

Instituţia juridică a suspendării din funcţie a "reşedintelui om niei trebuie privită ca omodalitateatipică a controlului parlamentar. *m arătat deja suportul constituţional al răspunderii politicea preşedintelui în faţa parlamentului. Iniţiativa suspendării din funcţie a "reşedinteluirevine"arlamentului, măsura propriu-zisă fiind luată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor înşedinţacomună a 6amerei Deputaţilor şi 2enatului, după consultarea 6urţii6onstituţionale.

n cazul în care propunerea de suspendare este aprobată, în cel mult >; de zile, se organizeazăunreferendum pentru demiterea preşedinteluisuspendat.



. Punerea su, acu*are a Pre)edinte"ui Ro%(niei

"unerea sub acuzare a şefului statului 8în formele de guvernăm nt republicane5 este o procedurăcunoscută sub denumirea de impeac ment. 6a şi în cazul suspendării din funcţie a"reşedinteluiom niei, punerea sub acuzare a acestuia presupune săv rşirea de către şeful statului a unorfaptedeosebit de grave. *stfel art.A=, alin.> din 6onstituţie prevede: cele două 6amere, reunite înşedinţăcomună, pot otărî punerea sub acuzare a "reşedintelui om niei pentru înaltă trădare. Decizia esteluatăcu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. 6ompetenţa de judecarerevine

6urţii 2upreme de ?ustiţie. n cazul stabilirii vinovăţiei prin otăr rea de condamnare rămasădefinitivă, preşedintele este demis dedrept."unerea sub acuzare a preşedintelui este un caz atipic de control parlamentar. n acestcaz,

parlamentul acţionează, ca şi în cazul suspendării ca reprezentant suprem al poporuluirom n.

J. So"icitarea ur%$ririi #ena"e a %e%,ri"oruvernu"ui

Instituţia urmăririi penale a membrilor )uvernului a fost introdusă în sistemulconstituţionalrom nesc modern prin 6onvenţia pentru organizarea definitivă a "rincipatelor om ne, semnată la"aris în3ABA= . Dispoziţii referitoare la punerea sub acuzare a miniştrilor conţineau şi 6onstituţiile din3A<<8art.l;35, 6onstituţia din 39 > 8art.9A5, 6onstituţia din 39>A 8art. ;5 şi 6onstituţia din 39=A8art. >5.6onstituţiile din 39B şi 39<B nu au mai prevăzut răspunderea penală a membrilor)uvernului.

6onstituţia adoptată în 3993 a reintrodus instituţia urmăririi penale a miniştrilor în art. 3;A,alin.şi >. Din enunţul constituţional rezultă caracterul individual al procedurii, ca şi al răspunderii juridice.nceea ce priveşte faptele de natură a atrage răspunderea penală, cu alte cuvinte, cazurile de răspundere,ca şi pedepsele aplicabile, acestea vor fi reglementate printr-o lege privind responsabilitateaministerială.6onstituţia a conferit dreptul de a cere urmărirea penală a membrilor guvernului, 6amereiDeputaţilor,2enatului şi "reşedinteluiom niei.

"entru atragerea răspunderii penale a miniştrilor este imperios necesar ca faptele ce li seimputăsă fie săv rşite în e0erciţiul funcţiilor lor. *ceastă cerinţă rezultă cu claritate c iar din cuprinsulart.3;A,alin. din 6onstituţie. 2e înţelege că, în situaţia, ipotetică, în care un ministru ar comite o faptă penală prevăzută ca atare în 6odul penal sau într-o lege specială, el ar urma să răspundă penal ca orice persoanăcear comite o infracţiune. & soluţie contrară ar contraveni principiului deplinei egalităţi în drepturiîntrecetăţeni, ocrotit în art.3<, alin. l din6onstituţie.

ntruc t 6onstituţia om niei nu a stabilit o incompatibilitate între calitatea de deputat orisenatorşicea de membru al guvernului, se poate pune problema răspunderii penale a unui membru alguvernului,careîn acelaşi timp este şi parlamentar. &ricum, operează efectele juridice ale imunităţii parlamentarereglementate în art. <9 din 6onstituţie. ntr-o asemenea situaţie, c iar dacă se constată că faptaimputatăministrului a fost săv rşită în e0ercitarea funcţiei ministeriale, că asumarea răspunderii penaleeste posibilă numai cu încuviinţarea 6amerei în care a fost ales, cu respectarea procedurii prevăzuteînregulamentul 6amerei respective referitoare la o asemenea situaţie. De pildă, regulamentul6amereiDeputaţilor prevede că dezbaterea cererii pentru urmărirea penală se efectuează pe bazaraportuluiîntocmit fie de o comisie permanentă care a primit încuviinţarea 6amerei în acest sens, fie de ocomisiespecială de anc etă constituită în acest scop. 6ererea se adoptă cu votul a cel puţin două treimidinnumăruldeputaţilor.

n cazul în care s-a cerut urmărirea penală a unui ministru, "reşedintele om niei poatedispunesuspendarea acestuia din funcţie. 6onstituţia prevede, de asemenea, că trimiterea în judecată aunui

membru al )uvernului atrage suspendarea lui dinfuncţie.6onstituţia prevede două modalităţi de suspendare a unui membru al )uvernului căruia iseimpută săv rşirea unei fapte penale: a5 suspendarea care poate fi dispusă de şeful statului4 b5suspendareacare operează de drept din momentul trimiterii în judecată. Cotăr rea de condamnare rămasădefinitivăridică problema dacă ministrul suspendat va putea continua să-şi e0ercitefuncţia.

Din cuprinsul art. 3;B din 6onstituţie, care reglementează cazurile de încetare a funcţieidemembru al )uvernului, nu rezultă că o otăr re judecătorească de condamnare a unui membrualguvernului ar avea ca rezultat pierderea de către acesta a calităţii pe care a avut-o în guvern. ntr-unsingur

= *rt.3B din 6onvenţie avea următorul cuprins: F&rice act slobozit de Cospodar, trebuie să fie contrasemnat decătre miniştrii competenţi. 1iniştrii vor fi răspunzători de violarea legilor şi mai ales de orice risipă a banilor publici. !i vor fi supuşi judecăţii naltei 6urţi ?udecătoreşti şi de 6asaţie. *cţiunea va putea fi provocată deCospodar sau de *dunare. "unerea sub acuzaţie a miniştrilor nu se va putea pronunţa dec t cu majoritatea de două părţi din trei a membrilor de faţăG.



caz ar pierde această calitate, şi anume dacă prin otăr rea de condamnare şi-ar pierdedrepturileelectorale. *rt. 3;B din 6onstituţie prevede însă că funcţia de membru al )uvernului poate înceta şiînalte cazuri prevăzute de lege. !ste desc isă astfel posibilitatea ca prin legea privindresponsabilitateaministerială, la care face referire art. 3;A, alin.> din 6onstituţie, să se prevadă demiterea de dreptamembrului )uvernului a cărui vinovăţie a fost constatată de 6urtea 2upremă de ?ustiţie, care 3-aşicondamnat penal.

n fine, mai adăugăm că, întruc t 6onstituţia se referă numai la urmărirea penală amembrilor)uvernului, aceştia pot fi acţionaţi în justiţie fără nici o restricţie în cauze civile şi în materiede

contenciosadministrativ.;. 'unc ia de dese%nare #rin 3nvestire2 a"e!ere sau nu%ire a unor autorit$ i#u,"ice

n cadrul acestei funcţii, cea mai importantă activitate desfăşurată de "arlament se referălaacordarea votului de învestitură )uvernului instituţie juridică dejaanalizată.

!vident, atribuţiile "arlamentului subsumate acestei funcţii sunt prevăzute e0pres în6onstituţiesau în legi speciale. Deoarece "arlamentul om niei are o structură bicamerală, se subînţelege căaceastăfuncţie va fi înfăptuită de cele două 6amere în şedinţă comună. & singură e0cepţie este prevăzută înacestsens în 6onstituţie: numirea *vocatului "oporului e0clusiv de către2enat.

"otrivit 6onstituţiei, "arlamentulom niei:a5acordă votul de încredere 0uvernului8art.3; alin.>54 b5alege Consiliul /uperior al agistraturii8art.l> 54c5numeşte membrii Curţii de Conturi8art.3>9alin.=54d5numeşte directorul /erviciului <omân de !nformaţii8art.< lit.g5.

De asemenea, potrivit 6onstituţiei, 6amerele numesc, separat, c te > dintre cei 9 judecători ai6urţii6onstituţionale 8art.l=; alin. 5, iar 2enatul numeşte *vocatul "oporului 8art.BB alin.35.

n diferite legi speciale sunt prevăzute alte prerogative de numire ale "arlamentului. *stfel,de pildă, potrivit art. alin. din (egea nr. >H399>, preşedintele 6onsiliului (egislativ şi preşedinţii desecţii aiacestei autorităţi publice sunt numiţi de cele două camere în şedinţăcomună=A.

"osibilitatea ca printr-o lege specială să se prevadă competenţa 6amerelor de a numi sau alegeînfuncţii publice anumite persoane este prevăzută în regulamentul şedinţelor comune ale6amereiDeputaţilor şi 2enatului. n ceea ce priveşte natura unei astfel de legi, credem că poate fi vorba de olegeordinară.

2e mai impun discutate unele aspecte legate de funcţiile "arlamentului. "rimul dintre ele priveşteo

aşa-numită funcţie de determinare a cadrului general al politicii e0terne=9

sau de conducere în politicae0ternăB; , iar al doilea, controlul e0ercitat prin *vocatul "oporuluiB3. De asemenea, în literaturadespecialitate este analizată şi funcţia de organizareinternăB .

n ceea ce ne priveşte, considerăm că "arlamentul nu este abilitat e0pres cu atribuţii de Fdeterminareacadrului generalG sau de FconducereG în politica e0ternă. !ste adevărat că parlamentulratifică acorduri, tratate, convenţii şi alte acte internaţionale negociate de guvern şi semnate de şefulstatuluisau la nivelguvernamental, dar aceste activităţi nu sunt de natură a imprima direcţii generalede politică e0ternă.1ai degrabă, ele apar ca o verificare şi confirmare - în cazul ratificării - aunor acţiuni internaţionale ale e0ecutivului, put nd fi încadrate în funcţia generală de controlal"arlamentului asupraacestuia.

n teoria şi practica constituţională modernă este de notorietate că stabilirea cadrului generalal politicii e0terne şi responsabilitatea pentru înfăptuirea acestuia revin guvernului. De altfel, şi art. 3;3alin. ldin 6onstituţie subliniază că guvernul asigură realizarea politicii e0terne aţării.

=A * se vedea, în acest sens , .egea nr#XKH DDK pentru înfiinţarea, organi*area şi funcţionarea Consiliului .egislativ, publicată în F1onitorul &ficialG nr. <; din B noiembrie 399>. "otrivit art. B lit. b5 din (egea*udiovizualului, nr.=AH399 , 6amera Deputaţilor şi 2enatul numesc c te > membri ai 6onsiliului /aţional al*udiovizualului. De asemenea, potrivit act.== din (egea nr.>=H3993 privind 2tatutul 'ăncii /aţionale a om niei,membrii 6onsiliului de administraţie al acesteia sunt numiţi de parlament, la propunerea primului-ministru, pentru perioadă de A ani, mandatul put nd fi reînnoit.

=9 Ion Deleanu,"p# cit ., p.3 ;.B;

Ioan 1uraru,"p# cit ., p.333.B3 !dem, p.3;9-333.B

1i ai 6onstantinescu, Ioan 1uraru,"p# cit ., p.3=9.





n privinţa legilor organice, (egiuitorul 6onstituant nu le-a mai definit ca atare, ci a prevăzutînart. , alin.> anumite domenii sociale care nu pot fi reglementate dec t prin lege organică.*cestedomeniisunt:

a5 sistemulelectoral 4 b5organi*area şi funcţionarea partidelor politice 4c5organi*area şi desfăşurareareferendumului 4d5organi*area 0uvernului şi a Consiliului /uprem de :părare aVării 4e5regimul stării de asediu şi al celei deurgenţă 4

f5infracţiunile, pedepsele şi regimul e3ecutăriiacestora(g5acordarea amnistiei sau a graţieriicolective 45 organi*area şi funcţionarea Consiliului /uperior al agistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a

inisterului %ublic şi a Curţii deConturi 4i5 statutul funcţionarilor publici 4 j5contenciosuladministrativ 4M5regimul juridic general al proprietăţii şi amoştenirii 4l5regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială 4m5organi*area generală aînvăţământului 4n5regimul general alcultelor 4

o5organi*area administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privindautonomialocală( p5modul de stabilire a *onei economicee3clusive .

Domeniile menţionate mai sus nu sunt singurele a căror reglementare normativă se face e0clusiv prinlege organică. 6 iar 6onstituţia prevede astfel de domenii în altete0te.După cum se poate observa, domeniile vieţii sociale în care parlamentul legiferează prinlege

organică sunt vitale pentru organizarea şi desfăşurarea vieţii sociale pe baze democratice, potrivit principiilor pluralismului democratic, drepturilor fundamentale ale omului. *ceste domenii intră însferae0clusivă de reglementare normativă a "arlamentului. )uvernul nu ar putea fi abilitat de forullegislativsăadopte norme cu putere de lege în aceste domenii, întruc t astfel s-ar încălca art.33=, alin. ldin6onstituţie.

n toate celelalte domenii ale vieţii sociale, parlamentul adoptă legi ordinare. #otodată,forullegislativ are latitudinea de a abilita )uvernul să emită ordonanţe care vor avea, prin urmare,forţa juridică a unei legiordinare.

n ceea ce priveşte raporturile între actele normative emise de guvern, se mai impune o precizare.

*stfel, )uvernul poate fi abilitat de parlament printr-o lege de abilitare să adopte ordonanţe înanumitedomenii de activitate şi pentru perioada fi0ată de lege. !ste adevărat că )uvernul poate adoptaşiordonanţe de urgenţă, ceea ce nu necesită pree0istenţa unei legi deabilitare.

Domeniile de activitate vizate delegării legislative intră în sfera de reglementare rezervatălegilorordinare. 6a atare, printr-o ordonanţă, guvernul are latitudinea să adopte norme cu putere de lege,adicănorme general-obligatorii, impersonale şi primare, dar numai în condiţiile prevăzute în legea deabilitare.

. Conce#tu" de >ot$r(re. Cate!orii de>ot$r(ri

Cotăr rile sunt acte juridice pe care 6amerele le pot adopta separat sau în şedinţe comune.*şacum am arătat deja, otăr rile pot avea caracter normativ 8desigur, cu o sferă de cuprindere arelaţiilorsociale mai redusă dec t cea a legilor5 sau individual. !ste de esenţa otăr rilor să reglementezeactivităţi

interne ale 6amerelor şi să producă efecte juridiceinterneB>

.n esenţa lor,hotărârile sunt manifestări de voinţă juridică, deci sunt acte producătoare deefecte juridice asupra unor subiecte de drept identificate prin caracteristici generale, sau asupraunor

subiecte individuali*ate. egulamentele nu definesc conceptul de otăr re, ci se referă la el însituaţiiconcrete.Cotăr rile adoptate de 6amera Deputaţilor sau de 2enat, ori otăr rile adoptate în şedinţă comunădecele două corpuri legislative pot avea, aşa cum am arătat deja, caracter normativ sauindividual.Cotăr rile se adoptă prin vot. 6u e0cepţia otăr rilor prin care se aprobă 8saumodifică5regulamentele,ce se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor, respectiv al senatorilor, celelalteotăr ri ale 6amerelor seadoptă cu votul majorităţii parlamentarilor prezenţi.

;. Conce#tu" de %o iune. Cate!orii de%o iuni

B> 1i ai 6onstantinescu, Ioan 1uraru,"p# cit ., p.3B=.



1oţiunea este un act juridic al parlamentului 8moţiunea de cenzură5 sau al 6amerelor8moţiuneasimplă5 prin care se e0primă, după caz, voinţa juridică sau politică a corpurilor legiuitoareîntr-oanumită problemă de politică internă şie0ternă.

oţiunea e3primă aşadar o po*iţie a forului legislativ faţă de o anumită problemă asupracăreia adeliberat . *supra acestei aprecieri nu e0istă puncte de vedere controversate. Desigur, 6amerele,separatsau"arlamentul în ansamblu, nu finalizează orice deliberare printr-o moţiune. Din acest adevăr decurgeoconcluzie cu consecinţe practice asupra e0plicării conceptului de moţiune: moţiunea este adoptată doarcainstrument de e0primare a unei poziţii a parlamentului sau a camerelor. 6a atare, moţiunile nusuntsusceptibile să reglementeze relaţii sociale, c iar circumstanţiale la sfera de activitate internă acamerelorsau a parlamentului, pe c nd prin otăr ri este posibil acestlucru.

De asemenea, adoptarea moţiunilor 8potrivit art.333, 33 sau 33> din 6onstituţie5estecircumscrisă raporturilor dintre legislativ şi e0ecutiv, pe c nd otăr rile pot fi adoptate at t în ceeace priveşte raporturile parlamentului cu "reşedintele om niei şi guvernul, c t şi în alte domenii alevieţiisociale sau e0clusiv parlamentare.

Deşi art.<= din 6onstituţie se referă la moţiune ca fiind un act juridic, în practica parlamentară,cele două 6amere legislative au adoptat acte eminamente politice cu denumirea de moţiuni.2uportulregulamentar al acestor acte îl constituie art.l= din egulamentul 6amerei Deputaţilor şi,respectivart.3 B din egulamentul2enatului.

<. Acte"e #o"itice a"e Par"a%entu"uiRo%(niei

*t t 6amerele în mod separat, c t şi "arlamentul, în ansamblu, ca reprezentant supremal poporului rom n, au latitudinea să stabilească oportunitatea adoptării şi conţinutul actelor care auuncaracter politic. /e referim la acele acte prin care nu se e0teriorizează voinţa juridică a foruluilegislativ.*m făcut această precizare, întruc t nu este nici o îndoială că şi actele juridice menţionate de art.<=din6onstituţie înglobează o voinţa juridică.

mpletirea, în acest caz, a voinţei juridice cu voinţa politică fie în procesul legislativ propriu-zis,fie pentru adoptarea otăr rilor sau moţiunilor este o constantă a activităţii parlamentare generale,numaică, în situaţiile menţionate, voinţa politică e0primată printr-o lege, otăr re şi moţiune aparţine în ceamaimare măsură partidelor politice parlamentare care au votat actul respectiv. !vident, fiecaredintre partidele politice în cauză este purtătorul anumitor interese sociale şi c iar naţionale, dar opţiunea politicăe0primată prin actul votării este filtrată prin interesele, programul şi doctrina partiduluirespectiv.

Secţiune #Statutul deputaţilor şi senatorilor

/. Durata %andatu"ui#ar"a%entar

ntruc t calitatea de deputat şi senator nu se disociază de funcţiile 6amerelor legislative,duratamandatului aleşilor poporului corespunde în mod logic cu cea a 6amerelor respective. *rt. <;, alin. ldin6onstituţie prevede că 2enatul şi 6amera Deputaţilor sunt alese pentru un mandat de patru ani care poatefi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă. *lineatul = al aceluiaşi articol prevedecămandatul camerelor se prelungeşte p nă la întrunirea legală a noului parlament. Deputaţii şi senatoriiintră în

e0erciţiul mandatului la data întrunirii legale a 6amerei din care fac parte, sub condiţiavalidării."ropriu-zis, mandatul ia naştere prin alegerea candidaţilor situaţi în fruntea listelor prezentatede partidele care i-au propus. /umărul de deputaţi, respectiv de senatori, care urmează a fi desemnaţiînaceastă demnitate publică din r ndul candidaţilor înscrişi pe liste depinde de numărul de voturi primitede partidul sau formaţiunea politicărespectivă.

6andidaţilor îndreptăţiţi să li se atribuie mandatul de deputat sau senator, în condiţiile arătatemaisus, li se eliberează de către 'iroul electoral de circumscripţie certificatul doveditor al alegerii acestoraîncircumscripţiarespectivă.

2e poate conc ide cămandatul parlamentar ia naştere din momentul proclamăriire*ultateloralegerii 8care nu coincide cu data eliberării procesului-verbal doveditor al alegerii5, dardreptuldeputatului şi senatorului de a-3 e0ercita începe pe data întrunirii legale a 6amerei respective,subcondiţia validării. Ealidarea alegerii nu face dec t să confirme, cu efect retroactiv, legalitateaoperaţiunii



electoraleB=. /umai de la această dată, deputaţilor şi senatorilor li se aplică statutul parlamentar prevăzutîn6onstituţie şi regulamentelecamerelor.

n mod firesc, calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a6amerelor nou alese. 6onstituţia prevede în art. < , alin. şi alte cazuri de încetare a mandatului parlamentar:demisie4 pierderea drepturilor electorale4 incompatibilitate4deces.

Deputaţii şi senatorii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată preşedintelui 6amereirespective.*cesta, în şedinţă publică, îl întreabă pe cel care a depus cererea de demisie dacă stăruie în cererea sa,iardacă "arlamentarul răspunde afirmativ sau nu se prezintă în 6ameră pentru a răspunde, cu toate că afost

înştiinţat, preşedintele declară loculvacantBB

.6ele două regulamente prevăd şi o Fdemisie de dreptG a deputatului sau senatorului care,aflatîntr-o funcţie incompatibilă cu demnitatea de parlamentar, refuză să demisioneze din funcţiarespectivă.ntr-o asemenea situaţie, "arlamentarul este considerat demisionat din calitatea de deputat, respectivde

senator B<

."ierderea drepturilor electorale este o consecinţă a condamnării deputatului sau senatorului printr-ootăr re judecătorească rămasă definitivă prin care "arlamentarul este privat de acestdrept.

n ceea ce priveşte soarta parlamentarilor membri ai unui partid care este declaratneconstituţionalsau se dizolvă, considerăm că aceştia îşi pot desfăşura în continuare activitatea ca parlamentariindependenţi, dacă nu preferă sădemisioneze.

9. Protec ia constitu iona"$ )i re!u"a%entar$ a %andatu"ui#ar"a%entarDeputaţii şi senatorii se bucură de independenţă faţă de celelalte structuri statale şi e0ercită, pe

durata mandatului, prerogativele autorităţii publice, ceea ce justifică măsurile de protecţie stabilitede6onstituant, precum şi prin cele două regulamente ale 6amerelor în favoareaacestora.

olul măsurilor de protecţie este de a garanta deputaţilor şi senatorilor o deplină libertatedeacţiune în e0ercitarea mandatului cu care au fost învestiţi de alegători şi, în acelaşi timp, de a-i ferideipoteticele ingerinţe, agresiuni, ameninţări, intimidări din partea puterii e0ecutive ori judecătoreştişi,c iar, din partea alegătorilor, partidelor politice ce i-au propus candidaţi, ori a altor organismeguverna-mentale şineguvernamentale.

#radiţional, sunt folositetrei categorii de protecţii ale mandatului deputaţilor şi senatorilor)incompatibilităţile, imunităţile parlamentare şiindemni*aţia .

n actualul sistem parlamentar, protecţia specială a deputaţilor şi senatorilor se realizează prin:

a5regimul deincompatibilitate 4 b5imunitatea parlamentară 4c5independenţaopiniilor 4d5 indemni*aţia8la care pot fi adăugate, prin regulament sau lege specială, şi alte drepturiîn

vederea facilitării e0ercităriimandatului5.După părerea noastră, regimul disciplinar impus, prin cele două regulamente alecamerelor,

deputaţilor şi senatorilor este mai degrabă o componentă distinctă a categoriei de statut parlamentar.egimul de obligaţii parlamentare şi, subsecvent acestuia, regimul sancţiunilor disciplinareîntregescstatutul de parlamentar privit în sens larg ca ansamblul de drepturiHfacilităţi şi obligaţii prevăzutede6onstituţie, regulamente şi, eventual, prin legi speciale, ale deputaţilor şi senatorilor. Din acest punctdevedere, considerăm că se poate susţine că regulile polemicii parlamentare aprobate prinCotăr rea2enatului nr.3; din > martie 399=B constituie, de asemenea, o parte componentă a dispoziţiilorlegalece

definesc statutul deputaţilor şi senatorilor în sistemul nostru parlamentar.

A. Inco%#ati,i"it$ i"e

Incompatibilitatea nu se confundă cu ineligibilitatea, care înseamnă lipsa vocaţiei de a candida,înalegerile parlamentare, a unei persoane care deţine o anumită calitate sau funcţie publică. *stfel,suntneeligibili 8nu pot fi aleşi5, pentru că le este interzisă asocierea în partidele politice: judecătorii6urţii

B=). *le0ianu, Curs de drept constituţional , vol.IIIH3, 6asa %coalelor, 'ucureşti, 39>=, p. ;>.BB* se vedeaart# DR din <egulamentul Camerei $eputaţilor şi art# DP din <egulamentul /enatului#B<

* se vedeaart# RD, alin#J din <egulamentul Camerei $eputaţilor şi art# XU, alin#J din <egulamentul /enatului#B F1onitorul &ficialG nr.A> din 3 aprilie 399=.



6onstituţionale, *vocaţii "oporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categoriidefuncţionari publici stabilite prin lege organică. Dacă aceste categorii de persoane au intenţia de acandida pentru un mandat de deputat sau alegător, ele trebuie să renunţe la calitatea ce îi face neeligibili, celmait rziu pe data depuneriicandidaturii.

2pre deosebire de neeligibilitate, care împiedică depunerea candidaturii,categoria deincompatibilitate permite participarea la alegeri, dar candidatul care a obţinut mandatul de deputatsausenator trebuie să opteze pentru demnitatea publică de parlamentar sau pentru funcţia incompatibilăcuaceasta.

n ceea ce priveşte regimul de incompatibilitate a calităţii de deputat sau senator cu oricefuncţii publice de autoritate, trebuie subliniat că rolul său esenţial este de a asigura independenţa parlamentarilorîne0ercitarea mandatului încredinţat de popor şi, totodată, buna funcţionare a anumitor servicii publice,carear fi periclitată dacă funcţionarul public ar fi, în acelaşi timp, şi deputat sau senator BA. "rincumularea mandatului parlamentar cu orice funcţie publică de autoritate sau c iar cu o funcţie privatăipotetic stabilită prin lege specială, deputatul sau senatorul ar putea intra la un moment dat în conflictcu prerogativele şi obligaţiile sale parlamentare. 2-ar putea produce c iar o confuzie de atribuţii legislativeşie0ecutive ori jurisdicţionale încredinţate aceleiaşi persoane: deputat sausenator.

"e de altă parte, prin regimul de incompatibilităţi se evită ca deputatul sau senatorul, derog ndde laobligaţiile sale ca ales al poporului, să devină obedient faţă de pretenţiile e0ecutivului, care l-arsalariza pentruîndeplinirea unei funcţii publice de autoritate pe timpul e0ercitării mandatului său parlamentar.

n art.<A, alin. l, 6onstituţia prevede că nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şisenator.aţiunea acestei interdicţii este clară: "arlamentul om niei fiind bicameral, fiecare cameră îşidesfăşoară

activitatea în mod autonom faţă de cealaltă. 6a atare, activitatea deputaţilor şi cea a senatorilor, deşisecompletează una pe alta, suntseparate.n afară de această incompatibilitate e0presă, (egiuitorul 6onstituant a prevăzut, în art.<A,alin. ,

că demnitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu e0ercitarea oricărei funcţii publicedeautoritate, cu e0cepţia celei de membru al guvernului. 6onstituţia nu defineşte, însă, conţinutulfuncţiei publice de autoritate, nominalizarea oficială a funcţiilor publice de autoritate fiind o problemă de statutalfuncţionarilor sau put nd face obiectul unor legi organice speciale, aplicabile membrilor parlamentuluişi,respectiv membrilorguvernului.

7uncţiile publice de autoritate la care face trimitere art.<A, alin. din 6onstituţie pot fielectivesau neelective. !vident, nu ne referim e0clusiv la parlament, guvern, instanţe judecătoreşti. 2unt şialteautorităţi publice care e0ercită atribuţii de comandă, deşi nu fac parte din sistemul puterii. /e referim,înacest sens, la 6urtea 6onstituţională, 6urtea de 6onturi, sau c iar la *vocatul "oporului, care auvocaţiasăemită acte deautoritate.

& altă constatare care rezultă din art.<A, alin. din 6onstituţie este aceea că funcţiile publice cenu aucaracter de autoritate nu constituie incompatibitităţi cu calitatea de deputat sau senator. De pildă,funcţiade bibliotecar sau de muzeograf ori de profesor sunt funcţii publice, dar nu presupune0erciţiulautorităţiistatului. *semenea funcţii sunt pe deplin compatibile, după părerea noastră, cu demnitateade

parlamentar B9

."otrivit celor două regulamente ale 6amerelor,calitatea de deputat sau senatoresteincompatibilă cu funcţia de %reşedinte al <omâniei .

egulamentele 6amerelor conţin, totodată, prevederi e0prese privind regimul concretalincompatibilităţilor şi soluţionarea stărilor de incompatibilitate a membrilor parlamentului. !ste clar căincom- patibilităţile deputaţilor nu pot diferi de cele alesenatorilor.

ntruc t între cele două egulamente nu sunt deosebiri esenţiale, ne vom referi ladispoziţiilereferitoare la incompatibilităţi cuprinse în egulamentul 6amerei Deputaţilor. *stfel, mandatul de deputateste

incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.Deputatul care se află într-o stare de incompatibilitate va demisiona din funcţiile incompatibilecumandatul de deputat în termen de 3; zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate.#otodată,deputatul trebuie să declare în scris la 'iroul permanent orice activitate, pe care va continua săodesfăşoare în viitor, ce se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege. După e0pirareaacestuitermen, deputatul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionatdinfuncţia de deputat. Demisia se aduce la cunoştinţa 6amerei Deputaţilor şi se publică în 1onitorul&ficial.(ocul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului, formaţiunii politiceori coaliţiei acestora, dacă, p nă la data validării mandatului, partidul sau formaţiunea politică pentrucare acandidat confirmă în scris că aparţine acesteia. *supra legalităţii alegerii supleantului, 6omisiadevalidare va prezenta 6amerei Deputaţilor unraport.

BA). *le0ianu, Curs de drept constituţional , voI.IIIH3, 'ucureşti4 p. >- =.B91i ai 6onstantinescu, Ioan 1uraru,"p# cit ., p.9>.



2c imbările intervenite în activitatea deputatului pe durata mandatului se aduc lacunoştinţa'iroului permanent, în scris, în cel mult 3; zile de la data apariţieiacestora.

6azurile de incompatibilitate vor fi trimise spre e0aminare 6omisiei juridice, de disciplinăşiimunităţi a 6amerei Deputaţilor, care va întocmi un raport. "ropunerile comisiei se aprobă de 6amerăcuvotul majorităţii membrilorsăi.

Dacă deputatul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate, după sesizarea comisiei, se va luaactdespre aceasta în procesul-verbal al şedinţei4 asemenea cazuri nu se trec în raportulcomisiei.

4. I%unitatea #ar"a%entar$

*rt. <9 din 6onstituţie este formulat impropriu FImunitatea parlamentarăG, care, cainstituţietradiţională a dreptului parlamentar, se prezintă sub două forme: lipsa răspunderii juridice şiinviolabilitateamembrilor parlamentului. n art. ; 6onstituţia se referă, de fapt, la lipsa răspunderii juridice a deputaţilorşisenatorilor.

"entru raţiuni metodologice, înţelegem să ne raportăm la denumirea celor două instituţiifolosităde (egiuitorul 6onstituant. Imunitatea parlamentară reglementată de art. ; din 6onstituţie şidezvoltatăde regulamentele celor două 6amere este o pavăză a deputaţilor şi senatorilor împotriva oricărorîncercăriale puterii e0ecutive sau judecătoreşti de a-i intimida, ameninţa, sancţiona pentru modul în careîşie0ercită mandatul. "ractic, imunitatea parlamentară acoperă întreaga activitate desfăşurată de deputaţişisenatori în e0ercitarea mandatului. n fapt, este vorba de o reală inviolabilitate a deputaţilor şisenatorilor.

mpotriva acestora, e0ecutivul nu poate declanşa acţiuni judiciare în materie penalăsaucontravenţională dec t cu încuviinţarea 6amerei respective şi după consultareaacesteia.

"otrivit art. <9 din 6onstituţie, deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, perc eziţionatsautrimis în judecată penală ori contravenţională, fără încuviinţarea 6amerei din care face parte, dupăascultareasa. 6ompetenţa de judecată aparţine 6urţii 2upreme de ?ustiţie. #e0tul constituţional este completatcu prevederi cuprinse în regulamente. *stfel, egulamentul 6amerei Deputaţilor prevede că deputaţii se bucurăde imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiţia validării.egula-mentul 2enatului nu prevede o asemeneadispoziţie.

egulamentul 6amerei Deputaţilor e0tinde protecţia deputaţilor din momentul eliberăriicertifi-catului constatator al alegerii, deşi, p nă la întrunirea legală a 6amerei Deputaţilor, ei nu îşi pote0ercitamandatul. *parent, ar e0ista o contradicţie între rolul, scopul inviolabilităţii şi data de la caredeputatul beneficiază de imunitate. *stfel, pe de o parte, deputatul nu are dreptul să îndeplinească acte,sădesfăşoare activitate parlamentară, iar, pe de altă parte, este inviolabil. n realitate, egulamentul6amereiDeputaţilor subliniază o dată în plus importanţa e0cepţională a mandatului de ales al poporului şicerinţaasigurării unui ma0im de libertate a acestuia în e0ercitarea atribuţiilor parlamentare.

n caz de infracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus perc eziţiei. nacestcaz, ministrul justiţiei va informa neînt rziat pe preşedintele 6amerei asupra reţinerii şi a perc eziţiei. ncazulîn care constată că nu e0istă temei pentru reţinere, 6amera sesizată va dispune imediat revocareaacesteimăsuri.

6ererea de reţinere, arestare, perc eziţie sau privind posibilitatea trimiterii în judecată penalăoricontravenţională se adresează preşedintelui 6amerei de către ministrul justiţiei. "reşedintele 6amerei aducelacunoştinţa deputaţilor cererea, în şedinţă publică, după care o trimite de îndată 6omisiei juridice, dedisciplinăşi imunităţi spre e0aminare, care va stabili dacă e0istă motive temeinice pentru aprobarea cererii.Cotăr reacomisiei se adoptă prin votul majorităţii membrilor comisiei. Eotul este secret. 1inisterul ?ustiţiei vaînaintacomisiei respective toate documentele pe care aceasta le solicită4 în caz de refuz, comisia va apela la6ameraDeputaţilor.

aportul comisiei se supune, în termenul stabilit de 6ameră, dezbaterii şi aprobării acesteia.6ameraDeputaţilor otărăşte, prin vot secret, asupra cererii, cu majoritatea de două treimi din numărul membrilor,iar 2enatul, cu majoritatea de două treimi din numărul senatorilor prezenţi.

/umai în caz de infracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus perc eziţieifără încuviinţarea prealabilă a 6amerei. 1inistrul ?ustiţiei va informa, neînt rziat, pe preşedinteleacesteia, asupra reţinerii şi a perc eziţiei. "reşedintele 6amerei poate fi informat şi pe altăcale.

n cazul în care 6amera Deputaţilor nu este întrunită în şedinţă, această competenţărevine'iroului permanent. Dispoziţia de revocare a reţinerii se e0ecută de îndată, prin ministrul justiţiei.

#oate cererile privind ridicarea imunităţii parlamentare se înscriu, cu prioritate, pe ordinea dezi.

1ăsura revocării reţinerii dispusă legislativ este o e0cepţie de la principiul separaţiei puterilor.ntr-adevăr, reţinerea este un act al puterii e0ecutive şi este de esenţa principiului separaţiei puterilor cao

putere să nu anuleze sau să suspende un act al altei puteri. 6u toate acestea, e0cepţia este generaladmisă.



n ceea ce priveşte încuviinţarea 6amerelor, cerută de art.<9, alin. l din 6onstituţie, aceastaaree0clusiv un conţinut politic. Dezbaterile din cameră în legătură cu încuviinţarea cererii dereţinere,arestare, perc eziţie sau privind posibilitatea trimiterii deputatului sau senatorului în judecată penalăoricontravenţională nu au un conţinut jurisdicţional. umai Curtea /upremă de 4ustiţie, căreia îirevinecompetenţa de judecată, va stabili vinovăţia sau nevinovăţia parlamentarului încau*ă .

n practica noastră parlamentară au fost cazuri c nd unii deputaţi au declarat în 6ameră că renunţăla beneficiul imunităţii parlamentare. n legătură cu acest aspect trebuie arătat că regimul deimunităţieste de ordine publică, astfel înc t parlamentarii nu pot întreprinde demersuri sau declara cărenunţăla

imunitate. /umai 6amera are dreptul de a decide în aceastămaterie.*stfel, cum este configurată în 6onstituţie şi regulamentele camerelor, imunitatea parlamentarăîn

sistemul nostru constituţional are următoarelecaractere:a5 imunitatea se referă la orice faptă penală sau contravenţională comisă de un parlamentar pentrucare

legea prevede procedura trimiterii în judecată, penală oricontravenţională4 b5 imunitatea este temporară şi ia naştere din momentul eliberării certificatului constatatoral

alegerii sub condiţia validării şi durează p nă la întrunirea legală a viitoarelor6amere4c5imunitatea nu se referă la acţiunile civile, deputatul sau senatorul putând fi urmărit în justiţie,

ca oricecetăţean 4d5imunitatea poate fi ridicată e3clusiv deCameră 4e5 infracţiunea flagrantă modifică regimul imunităţii în sensul că reţinerea şi perche*iţia

deputatului sau senatoruluisunt posibile fără încuviinţarea6amerei4f5 imunitatea nu înlătură răspunderea penală sau contravenţională a "arlamentului, ci prorogă

momentul declanşării procedurii de trimitere în judecată penală oricontravenţională.

C. Inde#enden a o#inii"or

*rt. ; din 6onstituţie - reluat şi de cele două regulamente prevede că deputaţii şi senatorii nu pot fitraşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice e0primate îne0ercitareamandatului. olul acestor dispoziţii este de a institui, aşadar, o iresponsabilitate juridică a parlamentarilor pentru conduita lor ca aleşi ai poporului.

6 teva concluzii se desprind din te0tul constituţionalenunţat:a5este vorba de orice formă de răspundere juridică, dar nu şidisciplinară 4 b5obiectul iresponsabilităţii juridice îl constituie voturile sau opiniile politice, indiferent carear fi

modalitatea u*uală dee3primare 4c5 .egiuitorul Constituant face trimitere la opiniile politice care au o legătură cue3ercitareamandatului 4

d5 pentru orice alte opinii 6estetice, artistice, literare etc#7, parlamentarul este ţinut sărăspundă juridic, desigur cu respectarea art. <9 din 6onstituţie şi a dispoziţiilor subsecvente dinregulamente4

e5 în limitele domeniului în care operea*ă, iresponsabilitatea este generală şi permanentă ,e0tinz ndu-se şi la perioada în care deputatul sau senatorul nu mai are aceastăcalitate.

(a adăpostul iresponsabilităţii juridice, deputaţii şi senatorii pot acţiona liber în e0ercitareamandatului,ştiind că e0ecutivul nu îi poate sancţiona. Iresponsabilitatea juridică instituită de 6onstituant esteabsolută,dar este de presupus că abuzul de către aleşii poporului în această materie poate atrage răspunderealordisciplinară potrivit egulamentului 6amereirespective.

6a şi inviolabilitatea parlamentară, iresponsabilitatea juridică este de ordine publică. "rinurmare,deputatul sau senatorul nu poate renunţa la ea. n această privinţă, 6onstituantul este categoric. Dacăînceea ce priveşte inviolabilitatea, aceasta poate fi ridicată cu încuviinţarea 6amerei,iresponsabilitatea juridică operează automat, nici o autoritate publică neav nd competenţă să o suspende sau să oanuleze.

D. Inde%ni*a ia

Deputaţii şi senatorii primesc o anumită indemnizaţie lunară, precum şi alte drepturi aferentesaufacilităţi care au scopul să le asigure independenţa financiară. egulamentul fiecărei 6amere prevedeînsă posibilitatea reţinerilor din indemnizaţia lunară în funcţie de prezenţa parlamentarului la lucrărileacesteia.De asemenea, indemnizaţia lunară se suspendă pe durata e0cluderii temporare a deputatuluisausenatorului de la un anumit număr de şedinţe ale camereirespective.



n afara indemnizaţiei, deputaţii şi senatorii beneficiază de dreptul la concedii de odi nă peduratavacanţelor parlamentare, ca şi la concedii de boală sau pentru interese personale 8cel mult A zile întimpuluneisesiuni5.

. R$s#underea disci#"inar$ a de#uta i"or )isenatori"or

n egulamentul fiecărei 6amere sunt prevăzute norme privind răspunderea disciplinarăa parlamentarilor, inclusiv sancţiunile ce li se potaplica.

*baterile de la egulamentul 6amerei Deputaţilor atrag următoarelesancţiuni:a5avertismentul 4 b5chemarea laordine 4c5retragerea cuvântului 4d5eliminarea din sala de şedinţe 4e5inter*icerea participării a lucrările Camerei pe timp de ma3imum U *ile4f5e3cludereatemporară .

"rimele patru sancţiuni se aplică de către preşedintele 6amerei, iar următoarele de către 6ameră,la propunerea preşedintelui.

n acest caz se va sesiza 6omisia juridică, de disciplină şi imunităţi, care va prezenta unraportasupra cercetăriiefectuate.(a prima abatere de la regulament, preşedintele 6amerei avertizează deputatul în culpă şi-3invită

să respecte regulamentul. Deputaţii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şivorcontinua să se abată de la regulament, precum şi cei care, c iar pentru prima dată, încalcă în modgravdispoziţiile regulamentului vor fi c emaţi la ordine. 6 emarea la ordine se înscrie în stenogramaşedinţei.

nainte de a c ema la ordine un deputat, preşedintele 6amerei îl invită să-şi retragă sau săe0plicecuv ntul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii. Dacă e0presia întrebuinţată afostretrasă sau regretată, ori dacă e0plicaţiile date sunt apreciate de preşedinte ca satisfăcătoare, sancţiunea nusemai aplică. n cazul în care, după c emarea la ordine, un deputat continuă să se abată de laregulament, preşedintele 6amerei îi va retrage cuv ntul, iar dacă persistă, îl va elimina dinsală.

n cazul unor abateri grave, săv rşite de un deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebitdegrave, 6amera Deputaţilor poate aplica sancţiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei peo

perioadă de ma0imum 3B zile sau poate otărî, la propunerea preşedintelui, e0cluderea temporarăadeputatului în culpă. )ravitatea abaterilor va fi stabilită de 6omisia juridică, de disciplină şi imunităţi,încel mult = zile. !0cluderea temporară poate varia de la o şedinţă p nă la ma0imum >; de şedinţedinaceeaşisesiune.

*plicarea e0cluderii temporare are următoareleconsecinţe:a5 suspendarea indemnizaţiei lunare pe timpule0cluderii4 b5 suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de deputat, cu e0cepţiaimunităţii4c5 interzicerea participării la lucrările 6amerei şi alecomisiilor4d5 interzicerea accesului în localul 6amereiDeputaţilor.!0cluderea se e0ecută de către c estori şi, în caz de opunere, cu ajutorul forţei publice pusela

dispoziţia preşedintelui 6amerei. "entru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestoraauaceleaşi drepturi ca şi preşedintele 6amerei şi pot aplica sancţiunile prevăzute deegulament.

n cazul în care un deputat săv rşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei vasuspendaşedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţa preşedintelui 6amerei, care îl va supune 6amerei Deputaţilorînvederea aplicării sancţiunilorregulamentare.

2enatul şi-a modificat egulamentul adoptat prin Cotăr rea nr. 3< din >; iunie399><;

, prevăz nd reguli generale referitoare 3a deontologia parlamentară, precum şi la abateri şisancţiuni

<3.ncălcarea dispoziţiilor obligatorii privind îndatoririle senatorului, prevăzute în 6onstituţie şiîn

egulamentul 2enatului, e0ercitarea abuzivă a mandatului de senator, comportamentul injuriossaucalomniator la adresa unui parlamentar sau a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii saude birou,ori în afara acestora, dar cu privire la e0ercitarea mandatului de senator, constituie abatere deladeontologia parlamentară şi se sancţioneazăcu:

<; F1onitorul &ficialG nr. 3 A din iulie 399>.<3 &otărârea /enatului nr# din XD martie DD privind modificarea şi completarea <egulamentului /enatului, înF1onitorul &ficialG nr. A din = aprilie 399=.





6onstituţia om niei conferă "reşedintelui, în calitatea pe care acesta o are ca şef alstatului, patru funcţii principale: funcţia de repre*entare 6art# RP, alin# 7( funcţia de garant alindependenţeinaţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării 6art# RP, alin# 7( veghea*ă larespectareaConstituţiei 6art# RP, alin# J7( funcţia de mediere 6art# RP, alin#J7#

"reşedintele om niei este organul de v rf al puterii e0ecutive şi în această calitate ocupădemnitateadeşef al statului. 6a şef al statului, preşedintele reprezintă statul rom n şi este garantulindependenţeinaţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale aţării.

Deşi 6onstituţia nu face nici o menţiune în acest sens, activitatea de reprezentare a statuluirom nde către preşedinte se referă at t la raporturile interne ale acestuia, c t şi la relaţiile internaţionalealeom niei. *ceastă concluzie rezultă, de altfel, din uzanţa constituţională internaţională."reşedintelee0ercită autoritatea statală la fel ca şi alte autorităţi publice cum ar fi, de pildă, "arlamentul şi)uvernul.2pre deosebire însă de aceste autorităţi publice, preşedintele personifică autoritateastatală.

*ltfel spus, %reşedintele <omâniei - ca şef al statului - se identifică cu statul român. n practica politică internă şi internaţională a om niei pot fi identificate diverse modalităţi prin care preşedintelereprezintă pe plan intern şi e0tern statulrom n.

%e plan intern, putem menţiona, în acest sens, de pildă, promulgarea legilor, acţiune princarelegea este învestită cu formulă e0ecutorie sau garantarea independenţei ţării# %e plan e3tern, menţionămacreditarea ambasadorilor, primirea scrisorilor de acreditare, semnarea unui acord internaţional înnumeleom niei ş. a.

!vident, şi "arlamentul sau )uvernul reprezintă într-o formă specifică statul rom n şi se manifestăcaatare. 1ai mult, reprezentanţii )uvernului pot semna în numele om niei un acordinternaţional.*cesttip de reprezentare este însă inferior, ca importanţă, reprezentării prezidenţiale.

"arlamentul nu este învestit cu prerogativa de a reprezenta statul rom n, ci numai poporul, pec nd "reşedintele om niei este învestit cu această prerogativă în mod e0pres prin 6onstituţie. (ar ndulsău, )uvernul are o bază socială restr nsă faţă de baza socială a instituţiei prezidenţiale. /e referim,înacest sens, la faptul că "reşedintele om niei este ales prin vot universal direct, )uvernul fiind îngenerale0presia unui partid politic care şi-a împărţit voturile electoratului cu alte formaţiuni politice.

n calitate de şef al statului, "reşedintele om niei este garantul independenţei naţionale,alunităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. "entru a-şi îndeplini rolul de garant al valorilormenţionate, preşedintele dispune de importante prerogative: prezidează 6onsiliul 2uprem de *părare a +ării4estecomandantul suprem al forţelor armate4 poate declara, cu aprobarea prealabilă a"arlamentului,mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate4 instituie, potrivit legii, starea de asediu sau stareadeurgenţă ş.a.

"reşedintele om niei uzează de atribuţiile sale de garant al independenţei pentru ainiţia,organiza sau conduce 8din punct de vedere politic5 actul de ripostă împotriva oricărui atentat proveninddin interiorul sau din afara ţării, prin care s-ar urmări afectarea independenţei statale, dar şiaindependenţei naţiuniirom ne.

"reşedintele este, totodată, garantul unităţii ţării. 2intagma Funitatea ţăriiG trebuie raportată,înspecial, la caracterul unitar al statului rom n. Din această perspectivă, orice acţiune, indiferent decenatură ar fi aceasta, prin care s-ar afecta caracterul unitar al statului rom n îndreptăţeşte pe"reşedinteleom niei să acţioneze ca garant al unităţii statului. /u interesează dacă atentatul s-ar producedininteriorul sau din afara ţării. /u are importanţă nici faptul că actul prin care se atenteazăîmpotrivacaracterului unitar al statului rom n, este săv rşit de un partid politic, printr-un mijloc de informareînmasă, de un grup de persoane sau de către o autoritate publică centrală sau locală. n cazul în care arfiiniţiat în afara ţării, ar afecta şi independenţanaţională.

"reşedintele este în drept să aprecieze dacă actul incriminat afectează sau nu, sau este de naturăsăafecteze unitatea statului. F$nitatea ţăriiG poate avea, însă, înţelesul de unitate a factorilor forţelor politiceşisociale care contribuie la dezvoltarea generală a societăţii. "rivită din această perspectivă,FunitateaţăriiG nu ar face, după părerea noastră, obiectul unei acţiuni a şefului statului menite să o asigure.ntr-unastfel de caz, este vorba, mai degrabă, de diversitatea forţelor politice şi sociale - caracteristiceuneisocietăţi democratice, pluraliste - fiecare activ nd potrivit propriului program pentru progresul generalalstatului şi în concordanţă cu principiile înscrise în 6onstituţiaţării.

"reşedintele este şi garantul integrităţii teritoriale a ţării. n această calitate, preşedinteleacţionează, prin e0celenţă, în virtutea art.9 din 6onstituţie: este comandant suprem al forţelor armateşi poate declara, în condiţiile stipulate în alin. al art.9 , mobilizarea generală sau parţială a forţelorarmate.

6ristian Ionescu , <olul şi funcţiile %reşedintelui <omâniei în sistemul constituţional românesc, FDreptulG nr.3;H399<.



*lin. art.A; din 6onstituţie învesteşte pe "reşedintele om niei cu prerogativa de a veg ealarespectarea 6onstituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.

n ceea ce priveşte respectarea 6onstituţiei, menţionăm că prin acest concept se are învedereîndatorirea generală ce revine cetăţenilor rom ni, ca şi autorităţilor publice centrale şi locale, partidelor politice, organismelor care desfăşoară activitate economică, organizaţiilor de cult,organizaţiilorneguvernamentale, sindicatelor, presei ş. a. de a respecta litera şi spiritul 6onstituţiei. 2e observăcă prerogativa prezidenţială înscrisă în alin. al art. A; din 6onstituţie acoperă practic întreaga viaţăsocială. /ici o activitate social-umană desfăşurată în ţară nu poate fi e0clusă de la atribuţia prezidenţială

circumscrisă în e0clusivitate la îndatorirea de a veg ea asupra conformităţii oricărui gen deactivitatesocial-umană cu prevederileconstituţionale.6onstituţia nu foloseşte însă termenul de control prezidenţial. ezultă, aşadar, că"reşedintele

om niei nu are competenţa de a e0ercita un control de constituţionalitate a activităţilor sociale. /umaidacă, e0ercit ndu-şi prerogativele, constată un caz de încălcare a 6onstituţiei, "reşedintele are dreptulde asesiza autorităţile publicecompetente.

ntr-o singură situaţie, prevăzută e0pres în 6onstituţie, "reşedintele acţionează direct pentru asesancţiona derogarea de la conţinutul (egii fundamentale) sesi*area Curţii Constituţionale privindconstituţionalitatea unei legi ce i s-a trimis de către %arlament în vederea promulgării. 6ererea"reşedintelui adresată "arlamentului de a ree0amina o lege ce i s-a transmis spre promulgarenu presupune, după părerea noastră, neconstituţionalitatea legii respective. &biecţiile "reşedintelui ar puteaviza, de pildă, erori de conţinut sau de redactare alelegii.

n literatura de specialitate s-a opinat că "reşedintele ar putea interveni direct pentru aFasigura

respectarea normelor constituţionaleG şi prin mesaje adresate "arlamentului, prin participarea laşedinţele)uvernului sau prin recurgerea la referendum>. 7ără îndoială, "reşedintele poate folosi aceste căi pentruaasigura repunerea unui act în legalitate constituţională, dar ele nu sunt e0clusiv modalităţi de a veg eaaleşefului statului la respectarea6onstituţiei.

"reşedintele veg ează, totodată, şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. *tragem atenţiacă nereferim la toate autorităţile publice centrale sau locale. 6onstituţia nu precizează ce se înţelege prinFbuna funcţionareG a autorităţilor publice. ezultă, deci, că raportăm acest termen la specificulfiecăreiautorităţi politice 8instanţă judecătorească, primar, guvern, prefect, minister, 6urtea de 6onturi,6onsiliullocal ş. a.5 şi la reglementările legale înmaterie.

*lin. al art.A; precizează că pentru a veg ea la respectarea 6onstituţiei şi la buna funcţionareaautorităţilor publice, preşedintele e0ercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între statşisocietate.

n ceea ce ne priveşte, considerăm că funcţia de mediere, care presupune activitate dearbitraj,

inclusiv concesii reciproce între părţile aflate în divergenţă, corespunde prerogativei prezidenţiale deaveg ea la buna funcţionare a autorităţilor publice. 1edierea este însă total nepotrivitărestabiliriilegalităţii constituţionale, acţiune ce e0clude orice fel de compromis sau concesii şi presupuneintervenţiadirectă, promptă a "arlamentului în cazul în care 6urtea 6onstituţională ar decide căsesizarea"reşedintelui privind neconstituţionalitatea unei legi este corectă. După părerea noastră, funcţiade mediere a "reşedinteluinu poate avea ca scop asigurarea respectării6onstituţiei.

1edierea între puterile statului se referă în mod clar la arbitrarea unui conflict între celetrei putericonstituţionale.

6a mediator sau arbitru, preşedintele este imparţial. Imparţialitatea preşedintelui este facilitatăşi defaptul că acesta nu este membru al vreunui partid politic.

9. A"e!erea Pre)edinte"uiRo%(niei

De vreme ce opţiunea pentru forma de guvernăm nt republicană s-a făcut prin Decretul-(egenr.H39A9, 6onstituantul din 3993 a preluat această opţiune, pe care a şi consacrat-o în art. l, alin.din6onstituţie. (egiuitorul 6onstituant a optat însă pentru modelul republicii prezidenţiale, în ceeace priveşte desemnarea "reşedintelui. *cest mod de desemnare a şefului statului prin sufragiuuniversaldirect a fost utilizat şi în alegerile prezidenţiale din mai399;.

&pţiunea pentru modalitatea de alegere directă a "reşedintelui om niei se e0plică şi prinvoinţa(egiuitorului 6onstituant de a nu lăsa desemnarea şefului statului la latitudinea jocului political partidelor reprezentate în "arlament. n cazul c nd un partid politic ar avea o majoritate confortabilăîn"arlament, el ar impune un preşedinte care ar fi ulterior legat prin servituţi de partidul ce 3-a impuslaconducerea statului. ntr-un asemenea caz, "reşedintele nu ar mai putea să îndeplinească cuimparţialitate

> Constituţia <omâniei comentată şi adnotată, F1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399 .



prerogativele de arbitru între forţele politice şi sociale. "otrivit art.A3, alin. l din 6onstituţie şi art. ldin(egea nr. <9H399 , preşedintele se alege prin vot universal, egal, direct, secret şi libere3primat .

2ufragiul universal direct oferă şefului statului o legitimitate populară care îl face egal din punctde vedere reprezentativ cu "arlamentul. "entru om nia, care a trecut de la sistemul partidului unicla pluralism - fără a avea şi o e0perienţă a soluţionării divergenţelor între partidele politice şi o practică parlamentară bazată pe pluripartidism -, desemnarea "reşedintelui prin votul direct este benefică.

6 t priveşte caracterizarea regimului nostru politic prin prisma modului de desemnare aşefuluistatului, acesta este, aşa cum am arătat deja, semipre*idenţial . 7acem însă precizarea că, spre deosebirede

alte state care au statornicit acest model - în special 7ranţa -, în om nia, "arlamentul cumulează oforţăconsiderabilă, în timp ce "reşedintele, din punct de vedere al prerogativelor ce i s-au conferit, areapro-0imativ puterile preşedintelui unei republici parlamentare.

(a alegerile prezidenţiale se pot prezenta candidaţi propuşi de partide şi formaţiuni politicesaucandidaţi independenţi. (egea nr.<9H399 prevede că partidele şi formaţiunile politice pot propune, fie separat, fie împreună, numai c te un singur candidat. (egea pentru alegerea"reşedintelui om nieicere ca fiecare candidatură să fie susţinută de cel puţin 3;;;;; de alegători. "ropunerilede candidaţi sedepun la 'iroul !lectoral 6entral, cel mai t rziu cu >; de zile înainte de dataalegerilor.

(egea nr.<9H399 prevede în art.3; că nu pot candida persoanele care la datadepuneriicandidaturii nu îndeplinesc condiţiile stabilite de art.>B din 6onstituţie pentru a fi alese sau care aufostalese anterior de două ori ca "reşedinte al om niei. /u pot, deci, candida: persoanele care nu audreptul devot( persoanele care nu au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară( persoanele cărora leesteinter*isă asocierea în partide politice 6judecătorii Curţii Constituţionale, :vocaţii %oporului,magistraţii,membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin legeorganică7( persoanele care nu au împlinit, până la *iua alegerilor inclusiv, vârsta de KU de ani( persoanele careauîndeplinit anterior depunerii candidaturii două mandate pre*idenţiale#

*ceste impedimente legale sunt de ordine publică. 6a atare, sunt imperative şi de strictăinterpretare.(egiuitorul 6onstituant a consacrat pentru sistemul de alegere al "reşedintelui sufragiul cudouă

tururi de scrutin. "otrivit art.A3, alin.>, este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur descrutinmajoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. n cazul în care nici unul dintrecandidaţinu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin la care participă primiidoicandidaţi ce au obţinut în primul tur cel mai mare număr de voturi, valabil e0primate pe întreagaţară.6onfirmarea acestui număr se face de 6urtea 6onstituţională prin aducerea la cunoştinţă publicăa prenumelui şi numelui celor doi candidaţi care vor participa la cel de-al doilea tur de scrutin şi azileivotării.

"entru a fi declarat ales în al doilea tur, oricare dintre candidaţi trebuie să obţinămajoritatearelativă, fiind suficient, prin urmare, şi un vot în plus faţă de cele obţinute decelălalt.6onstituţia precizează în art.A3, alin.= că nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de"reşedinteal

om niei dec t cel mult două mandate, care pot fi succesive. *ceastă dispoziţie urmează a fi corelatăşi cuart.3; din (egea nr.<9H399 pentru alegerea "reşedintelui om niei, potrivit căruiaîn alegerile pre*idenţialenu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, au fost alese anterior,de două ori, ca %reşedinte al <omâniei. n legătură cu aceste prevederi, 6urtea 6onstituţională a otăr tcă ele seanalizează şi se interpretează încep nd cu situaţiile care vor apărea după intrarea în vigoarea6onstituţiei, adică după data de A decembrie 3993, data aprobării sale prin referendum.1otivareaotăr rii 6urţii se bazează pe principiul neretroactivităţii legilor, consacrat în art.3B alin. din6onstituţie. nopinia 6urţii 6onstituţionale, te0tul art.A3, alin.= din 6onstituţie, potrivit căruia nici o persoanănu poateîndeplini funcţia de "reşedinte al om niei dec t pentru cel mult două mandate, acestea put nd fişi

succesive, îşi găseşte aplicarea numai pentru viitor

=

. De asemenea, 6urtea 6onstituţională a apreciatcăîntre funcţia de "reşedinte al om niei, funcţie instituită prin Decretul-(ege nr.9 H399;, şi funcţiade preşedinte al 6onsiliului 7rontului 2alvării /aţionale sau al 6onsiliului "rovizoriu de $niune /aţionalănu estesimilitudineB.

*rt.A , alin. l din 6onstituţie prevede că rezultatul alegerilor pentru funcţia de preşedinte estevalidatde 6urtea 6onstituţională. ntr-adevăr, art.3== lit. d prevede că acest organism veg eazăla respectarea procedurii pentru alegerea "reşedintelui om niei şi confirmă rezultatele sufragiului.De fapt, potrivitart. , alin. din (egea nr.<9H399 pentru alegerea "reşedintelui om niei,Curtea

Constituţională veghea*ă la respectarea, în întreaga ţară, a prevederilor legale referitoare laalegeri

= Curtea Constituţională# Culegere de deci*ii şi hotărâri, 399 -399>, F1onitorul &ficialG, 'ucureşti, 399=, p.=;;. *se vedea şi Cotăr rea 6urţii 6onstituţionale nr. 3 din A septembrie 399<, F1onitorul &ficialGX nr. 3> din 9septembrie 399<.B !bidem#



şi confirmă re*ultatele votului<. 6urtea 6onstituţională este împuternicită, potrivit art. = din(egeanr.<9H399 , să anuleze alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prinfraudăde natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la aldoilea tur de scrutin. n această situaţie, 6urtea va dispune repetarea turului descrutinîn a treiaduminică de la data anulăriialegerilor.

6ererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele, formaţiunile politice şi candidaţiicareau participat la alegeri, în termen de cel mult > zile de la înc iderea votării. 6ererea trebuie motivatăşiînsoţită de dovezile pe care se întemeiază. "otrivit aceluiaşi te0t, cererea poate fi admisă numai dacăcelcare a sesizat nu este implicat în producerea fraudei. 2oluţionarea cererii de către 6urtea6onstituţionalăseface p nă la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoştinţă publică a rezultateloralegerilor.

n termen de = de ore de la validarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de "reşedintealom niei de către 6urtea 6onstituţională, cele două 6amere sunt convocate de preşedinţii acestora pentrudepunerea jurăm ntului de către candidatul a cărui alegere a fost validată. Depunerea jurăm ntuluiseconsemnează într-o declaraţie a "arlamentului, prin care acesta ia act de începerea e0ercităriimandatului"reşedintelui om niei.

"otrivit uzanţei, preşedintele a cărui alegere a fost validată de 6urtea 6onstituţională păstreazăaceastă calitate p nă la depunerea jurăm ntului în faţa "arlamentului de către preşedintele nouales.

. Durata %andatu"ui #re*iden ia"

"otrivit art.A>, alin. l şi art.A , alin. din 6onstituţie, mandatul "reşedintelui om niei estede patru ani şi se e0ercită de la data depunerii jurăm ntului preşedintelui ales în faţa celor două6amereîntrunite în şedinţă comună. " nă la această dată, continuă să-şi e0ercite atribuţiile "reşedinteleîne0erciţiu. "entru raţiuni practice, 6onstituţia stabileşte că mandatul "reşedintelui om niei poatefi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. !ste clar că at t starea de război, c tşicatastrofa sunt de natură a împiedica organizarea alegerilor prezidenţiale. 2e înţelege că, dupăîncetareastării de război şi a efectelor catastrofei, se vor organiza noi alegeri prezidenţiale.

andatul %reşedintelui <omâniei încetea*ă înainte de termen în ca* de demisie, demiteredin funcţie, de imposibilitate definitivă a e3ercitării atribuţiilor şi în ca* de deces. n toate acestesituaţiiintervine vacanţa funcţiei. 6ompetenţa de a constata e0istenţa situaţiilor ce duc la vacanţafuncţiei preşedinţiale revine, potrivit art. 33= lit. e5 din 6onstituţie, 6urţii 6onstituţionale, care va comunicaceleconstatate "arlamentului şi )uvernului în vederea organizării alegerilor pentru un nou preşedinte. " năladepunerea jurăm ntului de către "reşedintele ales, interimatul funcţiei prezidenţiale se asigură înordinede preşedintele 2enatului, sau de preşedintele 6amerei Deputaţilor. Interimatul se asigură, potrivitart.9 , alin.l din 6onstituţie şi dacă "reşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află înimposibilitatetemporară de a-şi e0ercita atribuţiile. "e durata interimatului, "reşedintele interimar nu poateîndepliniatribuţiile prevăzute în art.AA-9; din 6onstituţie: nu poate adresa "arlamentului mesaje cu privirela principalele probleme politice ale naţiunii, nu poate dizolva forul legislativ şi nu poate cere poporuluisă- şie0prime prin referendum voinţa cu privire la probleme de interesnaţional.

;. Inco%#ati,i"itatea func iei #re*iden ia"e cu orice a"t$ func ie #u,"ic$ )i#rivat$

Importanţa funcţiei preşedinţiale impune ca preşedintele să i se consacre întru totul, fără a maifilegat de o altă funcţie publică sau privată. /u este vorba de prevenirea unui conflict de intereseîntrefuncţia de preşedinte şi o anumită funcţie publică sau privată, ci de faptul că "reşedintele om niei,fiindarbitru între puterile statului, precum şi între stat şi societate, trebuie să fie imparţial şi independent.nfelul acesta, preşedintele va putea adopta o poziţie pe deplin obiectivă faţă de toate părţile aflateînconflict.

#e0tul constituţional se referă la trei categorii deincompatibilităţi:a5 incompatibilitatea între funcţia de %reşedinte al <omâniei şi calitatea de membru alvreunui

partid politic 4 b5 incompatibilitatea cu orice altă funcţie publică, indiferent care ar fi domeniul în care s-ar

e3ercita aceasta şi natura funcţiei 4c 7 incompatibilitatea cu orice funcţie privată .

n ceea ce priveşte primul gen de incompatibilitate, menţionăm că (egiuitorul 6onstituant a voitsădetaşeze pe "reşedintele om niei de partizanatul politic. *ceastă problemă ar căpăta proporţiisociale grave în condiţiile introducerii pluralismului politic fără o practică parlamentară

< 6ristian Ionescu,Competenţa şi actele Curţii Constituţionale, F2tudii de drept rom nescG, nr. 3- H399<.





?. R$s#underea #o"itic$ )i #ena"$ a Pre)edinte"uiRo%(niei

6onstituţia om niei aprobată prin referendum în 3993 a instituit, deopotrivă, orăspundere politică şi juridică a "reşedintelui. 2uportul constituţional al răspunderii politice a "reşedinteluiom nieieste art. 9B, alin. 3 din 6onstituţie, potrivit căruia în cazul săv rşirii unor fapte grave careîncalcă prevederile 6onstituţiei, şeful statului poate fi suspendat din funcţie de 6amera Deputaţilor şi de 2enat,înşedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea 6urţii6onstituţionale.

<ăspunderea politică a "reşedintelui om niei cuprinde, practic, două fazedistincte:răspunderea politică propriu-*isă, pe care şeful statului şi-o asumă în condiţiile art. 9B, alin. 3din6onstituţie faţă de 6amera Deputaţilor şi 2enat şirăspunderea faţă de popor , concretizată înreferendumul organizat pentru demiterea "reşedintelui. *tragem atenţia că cele două faze, deşidistincte,se presupun una pe alta. !le sunt, deci,cumulative.

6onstituţia nu prevede natura faptelor a căror comitere ar atrage declanşarea proceduriidesuspendare a şefului statului. 6onstituantul a precizat doar că ar fi vorba de fapte grave, princare"reşedintele om niei încalcă prevederile 6onstituţiei. )ravitatea faptelor va fi apreciată deiniţiatorii procedurii de suspendare şi în cazul declanşării acesteia de către cele două6amere.

"ropunerea de suspendare din funcţia de "reşedinte poate fi iniţiată, potrivit art. 9B, alin. 3din6onstituţie, de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neînt rziat,lacunoştinţa "reşedintelui. egulamentul şedinţelor comune ale 6amerei Deputaţilor şi 2enatului prevedeînart. <<, alin. 3 că propunerea de suspendare se depune concomitent la birourile permanenteale6amerelor "arlamentului. 6onstituţia recunoaşte dreptul şefului statului de a da "arlamentuluie0plicaţiicu privire la faptele ce i se impută. *ceste e0plicaţii pot fi verbale sau scrise. De asemenea,e0plicaţiile pot fi prezentate personal de preşedinte sau transmise de acesta celor două 6amerelegislative.

"reşedintele care conduce şedinţa comună, după prezentarea propunerii de suspendare dinfuncţieşiascultarea e0plicaţiilor "reşedintelui om niei, consultă deputaţii şi senatorii dacă datele e0istentesunteficiente pentru a fi sesizată 6urtea 6onstituţională sau dacă este necesară constituirea uneicomisiicomune de anc etă. Cotăr rea se ia cu majoritatea voturilor din numărul total al deputaţilor şisenatorilor. ncazul în care s-a otăr t constituirea unei comisii comune de anc etă, raportul întocmit de aceastasetrimite, prin grija preşedinţilor celor două 6amere, 6urţii 6onstituţionale spre consultare, în termen de>zile de la data depuneriiraportului.

n cazul în care s-a apreciat că datele sunt suficiente, propunerea de suspendare, însoţitădeinformaţiile necesare şi dovezile pe care le întemeiază, se trimite imediat, de către preşedintele careacondus şedinţa comună, 6urţii 6onstituţionale spre consultare, menţion ndu-se şi termenul p nă lacareaceasta trebuie să se pronunţe. Dacă membrii celor două 6amere decid că nu este necesarăconstituireaunei astfel de comisii, propunerea de suspendare se înaintează 6urţii 6onstituţionale în vedereaemiteriide către aceasta a avizului consultativ în legătură cu propunerea desuspendare.

*vizul cu privire la suspendarea din funcţie se emite, potrivit (egii nr. = H399 pentruorganizarea şi funcţionarea 6urţii 6onstituţionale, de plenul acesteia cu votul majorităţii judecătorilor."reşedintele va fi încunoştinţat asupra datei fi0ate de 6urtea 6onstituţională pentru dezbatere şi poatedae0plicaţii cu privire la faptele ce i seimpută.

n termen de = de ore de la primirea avizului 6urţii 6onstituţionale, 6amerele "arlamentuluiseîntrunesc în şedinţă comună pentru a otărî asupra propunerii de suspendare dinfuncţie.

(a dezbateri este invitat şi "reşedintele om niei, căruia i se va da cuv ntul, la cerereasa,oric nd în timpul dezbaterilor, pentru a da e0plicaţii asupra faptelor ce i se impută. Cotăr rea se adoptăcuvotul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Eotul este secret, prin bile.

Cotăr rea adoptată de "arlament în cadrul procedurii de suspendare din funcţie a"reşedintelui

om niei se comunică acestuia, în termen de =A de ore, sub semnătura preşedinţilor celor două6amere.Dacă propunerea de suspendare din funcţie a fost aprobată, otăr rea se trimite şi )uvernuluiînvederea iniţierii proiectului de lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumului pentrudemiterea"reşedintelui.

n cazul aprobării propunerii de suspendare din funcţie a "reşedintelui om niei, urmează săsedeclanşeze procedura de instituire a interimatului funcţiei prezidenţiale. 2uspendarea"reşedinteluiom niei nu constituie o cauză a instituirii vacanţei prezidenţiale, întruc t aceasta intervine încazurilestrict prevăzute de art. 9< din 6onstituţie: demisie4 demitere din funcţie4 imposibilitate definitivăae0ercitării atribuţiilor4deces.

*utoritatea publică competentă să constate e0istenţa împrejurărilor care justifică interimatuleste6urtea 6onstituţională. "otrivit (egii nr. = H399 pentru organizarea şi funcţionarea6urţii6onstituţionale, cererea pentru constatarea acestor împrejurări se face de preşedintele care aconduslucrările şedinţei comune a celor două 6amere ale "arlamentului, pe baza otăr rii adoptate de eleîn



şedinţă comună. 6onstatarea împrejurărilor respective se face de plenul 6urţii 6onstituţionale cuvotulmajorităţii judecătorilor.

Dacă, în urma referendumului organizat în temeiul art. 9B, alin. > din 6onstituţie,"reşedinteleom niei este demis, se instituievacanţa funcţiei, urm nd ca în termen de trei luni de lainstituire,guvernul să organizeze alegeri pentru un nou preşedinte. "rocedural, este esenţial să se instituievacanţaîntruc t numai astfel este posibilă organizarea noilor alegeri prezidenţiale. Interimatul funcţiei nu poatecontinua, deşi, practic, funcţiile preşedinţiale vor fi e0ercitate potrivit art. 9 din6onstituţie.

n afara răspunderii politice a "reşedintelui om niei, 6onstituţia a prevăzut şi orăspundere juridică 8penală5 aacestuia.

*lineatul final al art. A= consacră procedura de impeac ement, care constă în punerea subacuzarea preşedintelui pentru Fînaltă trădareG. 6onstituţia nu defineşte conţinutul acesteia. F naltă trădareG afostec ivalată cu cea mai gravă încălcare a jurăm ntului şi intereselor poporului şi ţării îne0erciţiulatribuţiilor prezidenţiale.

2pre deosebire de 6onstituţia 2.$.*., care a formulat pentru prima oară o asemenea procedură,6onstituţia om niei nu precizează procedura de iniţiere a punerii sub acuzare a "reşedintelui.*ceastă procedură este inclusă în regulamentul şedinţelor comune ale celor două6amere.

"rocedura de punere sub acuzare a "reşedintelui om niei se declanşează pe baza uneicererisemnate de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor. 6ererea trebuie săcuprindădescrierea faptelor care îi sunt imputate şi încadrarea lor juridică. După primirea cererii de către'irourile permanente, acestea vor informa neînt rziat "reşedintele om niei asupra cererii de punere subacuzare.

n cadrul şedinţei comune a celor două 6amere, preşedintele care conduce şedinţa aducelacunoştinţă deputaţilor şi senatorilor conţinutul cererii de punere sub acuzare şi procedează laconstituireaunei comisii de anc etă, care, în termenul otăr t în şedinţa comună, prezintă un raport asupracelorconstatate.

n termen de =A de ore de la depunerea raportului comisiei de anc etă la 'irourile permanente,6amerele "arlamentului se întrunesc în şedinţă comună pentru e0aminarea şi dezbatereaacestuia.

După înc eierea dezbaterilor, propunerea comisiei de anc etă se supune votului secret prin bile.Dacă se otărăşte punerea sub acuzare a "reşedintelui om niei, "arlamentul, subsemnătura preşedinţilor celor două 6amere, solicită imediat procurorului general să sesizeze, potrivit legii,6urtea2upremă de ?ustiţie. n tot cursul procedurii de punere sub acuzare, "reşedintele om niei este în dreptsă seapere.

"e data răm nerii definitive a otăr rii de condamnare pronunţată de 6urtea 2upremă de?ustiţie,"reşedintele este demis de drept şi urmează să se declanşeze procedura de instituire avacanţei prezidenţiale.

6a şi în cazul referendumului prevăzut în art. 9B, alin. > din 6onstituţie, este posibil cainstanţasupremă să constate nevinovăţia preşedintelui. ntr-o asemenea situaţie ipotetică, în tăcerea6ons-tituantului, considerăm că preşedintele e0ercită în continuare mandatul încredinţat de popor. nfond, preşedintele beneficiază de principiul prezumţiei de nevinovăţie. &bservăm cu uşurinţă că nu e0istăîn6onstituţie nici un te0t e0pres care să reglementeze statutul "reşedintelui om niei întremomentulaprobării propunerii de punere sub acuzare şi data răm nerii definitive a otăr rii 6urţii 2upremede?ustiţie de respingere a acuzaţiei sau de condamnare. ntr-o atare situaţie, considerăm totuşi că se poateaplica art. 9 , alin. 3 din 6onstituţie, care sugerează o Fimposibilitate temporarăG a preşedintelui dea-şiîndepliniatribuţiile.

n ceea ce priveşte răspunderea preşedintelui interimar, 6onstituţia prevede în art. 9A cădacă persoana care asigură interimatul funcţiei de "reşedinte al om niei săv rşeşte fapte grave, prin careseîncalcă prevederile 6onstituţiei, se aplică art. 9B şi 9 din (egeafundamentală.

/u se prevede însă ce se înt mplă dacă preşedintele interimar ar comite fapte ce ar cădeasubincidenţa art. A= alin. > din 6onstituţie. & asemenea omisiune nu poate fi interpretată, însă, după părerea

noastră, ca e0onerarea preşedintelui interimar de răspundere penală.@. Atri,u ii"e Pre)edinte"uiRo%(niei

ntruc t e0ercitarea atribuţiilor "reşedintelui om niei trebuie să se desfăşoare într-uncadruorganizatoric legal, prin (egea nr. = H399=, modificată prin &.$.). nr. 3H ;;3, s-a prevăzut organizareaşifuncţionarea administraţiei prezidenţiale cainstituţie publică cu personalitate juridică. "otrivit art. 3,alin. din (ege, prin "reşedinţia om niei se înţeleg serviciile publice aflate la dispoziţia"reşedintelui

om niei, pentru îndeplinirea atribuţiilorsale.

.egea nr# XH DD privind organi*area şi funcţionarea %reşedinţiei <omâniei, F1onitorul &ficialG nr. 3 B din 33iunie 399=.





- cere ree0aminarea legii, înainte de promulgare 8art. , alin.54- numeşte trei judecători ai 6urţii 6onstituţionale 8art. 3=;, alin. 5 ş.a.

1. Acte"e Pre)edinte"uiRo%(niei

n e0ercitarea atribuţiilor sale, "reşedintele om niei emite decrete. *cestea pot aveacaracternormativsau pot fiindividuale. De pildă, decretul prezidenţial prin care se declară mobilizarea parţialăsaugenerală a forţelor armate sau decretul prin care se instituie starea de asediu sau starea de urgenţă aravea

caracter normativ. Decretul prin care, de pildă, se conferă decoraţii sau prin care se acordă graduldegeneral ori prin care "reşedintele numeşte în funcţii publice are caracterindividual.n afară de decrete - care sunt acte juridice - "reşedintele poate întocmi acte politice8declaraţii,

apeluri, mesaje5. *ceste acte nu produc efecte juridice.*şa cum am văzut deja, unele decrete emise de "reşedintele om niei trebuie contrasemnatede

primul-ministru, care angajează astfel răspunderea )uvernului pentru conţinutul şi efecteleacestora.6onstituţia prevede în art. 99, alin. 3 că decretele prezidenţiale se publică în F1onitorul&ficialG,

nepublicarea atrăg nd ine0istenţa actului juridicrespectiv.n ceea ce priveşte mesajele, acestea au ca suport constituţional fie art. AA din 6onstituţie, potrivit

căruia "reşedintele om niei adresează "arlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politiceale naţiunii, fie art. 9 , alin.>.

n primul caz, mesajul este un act politic prin care şeful statului adresează "arlamentuluiopiniilesale privind principalele probleme politice ale naţiunii. Deşi 6onstituţia circumscrie conţinutulacestormesaje la probleme politice, credem că "reşedintele om niei se poate referi şi la probleme denaturăeconomică, socială ş.a.


/. Cu% are "oc a"e!erea Par"a%entu"uiRo%(niei9. Pre*enta i or!ani*area Par"a%entu"uiRo%(niei.. Cate!orii de acte a"e Par"a%entu"uiRo%(niei.;. Cate!orii de #rotec ii a"e %andatu"ui#ar"a%entar.<. Ti#uri de sanc iuni a#"icate#ar"a%entari"or.?. Care este "ocu" )i ro"u" Pre)edinte"ui 3n ec>i"i,rarea #uteri"or 3nstat@. Care sunt inco%#ati,i"it$ i"e func iei#re*iden ia"e

1. Pre*enta i atri,u ii"e Pre)edinte"uiRo%(niei.

PARTEA A &II A. OR ANIFAREA ŞI 'UNCŢIONAREACURŢII CONSTITUŢIONALE



Du#$ #arcur!erea acestei te%e2 ve i 3nv$ a ur%$toare"e:/. Po*i ia Cur ii Constitu iona"e de !arant a" su#re%a iei constitu iei=caracteru"inde#endent a" Cur ii fa $ de toate ce"e"a"te autorit$ i#u,"ice.9. O,"i!a ii"e 5udec$tori"or Cur iiConstitu iona"e.

.Acte"e su#use contro"u"ui Cur iiConstitu iona"e.

I. LOCUL $IROLULCURŢII CONSTITUŢIONALE 6N SISTEMUL ORGANELOR PUTERII DSTAT

*dunarea 6onstituantă aleasă în mai 399; a trebuit să opteze între controlul jurisdicţionalal

constituţionalităţii legilor şi controlul politic al acestora, fiecare dintre ele av nd avantajeleşidezavantajele sale. n final, (egiuitorul 6onstituant a optat pentru un tip de control alconstituţio-nalităţii legilor e0ercitat de o autoritate publică politico-jurisdicţională, special instituită pentruacest scop. *ceastă autoritate publică este 6urtea 6onstituţională, care ca şi alte autorităţi,cumarfi 6urtea de 6onturi, 6urtea 2upremă de ?ustiţie ş.a., are un statut constituţional, întruc t prin-cipiilesale de organizare sunt stabilite de6onstituţie.

6aracterul politic al controlului constă, în primul r nd, în procedura de desemnareacandidaţilor la funcţia de judecător constituţional şi de alegere a şase dintre aceştia de către celedouăcamere ale parlamentului. 6 iar şi în privinţa celorlalţi trei judecători desemnaţi 8numiţi5de"reşedintele om niei, este evidentă manifestarea unei voinţe politice, cu toate că şeful statuluinue0primă - prin actul de numire - voinţa unei formaţiuni politice legitimate electoral. 2e poateconsidera că at t reprezentanţii naţiunii întruniţi în cele două camere legislative, c t şi"reşedintele

om niei, numind pe cei nouă judecători constituţionali, e0primă, prin reprezentare, voinţa politicăacetăţenilor privind numireaacestora.6aracterul politic al jurisdicţiei constituţionale rezultă, de asemenea, dinconţinutul

politic al normelor fundamentale a căror garantare este asigurată prin efectuarea controlului.nfine, unele atribuţii conferite acestei autorităţi cum sunt de pildă, apreciereaconstituţionalităţiiunui partid politic, avizul pentru propunerea de suspendare din funcţie a "reşedinteluiom nieiîntăresc caracterul politic al autorităţii publice învestite cu soluţionarea contenciosuluiconstitu-

ţional. Caracterul jurisdicţional rezultă, înainte de toate, din procedura de verificareaconstituţionalităţii unei dispoziţii legale, din statutul judecătorilor, din modul de organizareşifuncţionare al autorităţii publicerespective.

"rocedura jurisdicţională de soluţionare a sesizărilor privind constituţionalitatea unor prevederi

legale 8art.3== lit. a şi c5 sau regulamentare 8art.3== lit. b5 are un caracter contencios.*cestarezultă din adversitatea sau, altfel spus, din caracterul contradictoriu al poziţiei autorităţii publice,ale cărei acte sau prevederi legale adoptate de aceasta sunt considerate de iniţiatoriisesizării6urţii ca fiind neconstituţionale, pe de o parte, şi susţinerile acestora, pe de altă parte.

După cum se poate observa din economia dispoziţiilor cuprinse în art.3== din6onstituţie,6urtea 6onstituţională are, pe l ngă prerogative de control constituţional, şi alte atribuţiicarevizează, fără îndoială, asigurarea supremaţiei normelor constituţionale în domenii de activitatedeinteres social şi politic deosebit cum ar fi procedura de alegere a "reşedintelui om niei, procedurade suspendare din funcţie a acestuia, e0ercitarea de către cetăţeni a dreptului de iniţiativălegislativă,revizuirea 6onstituţiei, contestarea constituţionalităţii unui partid politic.

*tribuirea acestor prerogative 6urţii 6onstituţionale se e0plică, în primul r nd, princaracterul ei independent faţă de toate celelalte autorităţi publice şi prin po*iţia Curţii de garant

a supremaţiei Constituţiei, consfinţite de art.l alin.> din (egeanr.= H399 .



6urtea 6onstituţională nu face parte din sistemul celor trei puteri în stat, fiind independentăfaţăde acestea. 7aptul că judecătorii 6urţii sunt numiţi de puterea legislativă şi de putereae0ecutivă8"reşedintele om niei5 nu creează un raport de subordonare a 6urţii faţă deacestea.

(ocul 6urţii 6onstituţionale în ansamblul organizării puterilor în stat este stabilit de art.l,alin. din (egea nr.= H399 , potrivit căruia 6urtea 6onstituţională este independentă faţă deoricealtă autoritate publică şi se supune numai 6onstituţiei şi legii sale organice. 6a autoritate publică,6urtea se situează în afara celor trei puteri, fără a se constitui, desigur, într-o putereaparte,

supraordonată. 6onfigur nd locul şi rolul 6urţii 6onstituţionale, (egea fundamentală a ţăriii-astabilit în mod e0pres domeniul sau sfera de activitate şi i-a conferit atribuţii precise. n felulacesta,6onstituţia a delimitat sfera de acţiune 8jurisdicţia5 a 6urţii 6onstituţionale de domeniul deactivitateconferit celorlalte autorităţi publice.

(egea organică a 6urţii 6onstituţionale a întărit această delimitare, preciz nd în art.l,alin.> că scopul 6urţii este garantarea supremaţiei 6onstituţiei. *cest scop, pe care 6urteaîlînfăptuieşte în condiţii de e0clusivitate, nu se intersectează cu atribuţia "reşedinteluiom niei prevăzută în art.A;, alin. din 6onstituţie, potrivit căreia şeful statului veg ează larespectarea(egii fundamentale. 6ompar nd cele două te0te legale, vom observa diferenţa între ele. ntimpce(egea nr.=H399 se referă la Fgarantarea supremaţiei 6onstituţieiG, art.A;, alin.din6onstituţie se referă doar la acţiunea de a veg ea la respectareaacesteia.

#ot astfel, nu e0istă nici o suprapunere între art. l, alin.> din (egea nr.= H399 şiart.lB;,alin. din 6onstituţie, potrivit căruia 6onsiliul (egislativ este competent, pentru o anumită pe-rioadă stabilită de (egea fundamentală, să e0amineze conformitatea legislaţiei în vigoarecute0tele (egii fundamentale, cu alte cuvinte să aprecieze caracterul lorconstituţional.

6urtea 6onstituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9ani,care nu poate fi prelungit sau înnoit. #rei judecători sunt numiţi de 6amera Deputaţilor, treide2enat şi trei de "reşedintele om niei. & treime din numărul judecătorilor se înnoieşte din treiîntrei ani. 6andidaţii la funcţia de judecător al 6urţii 6onstituţionale trebuie săîndeplineascăcondiţiile prevăzute în art.l=3 din 6onstituţie: a5 să aibă pregătire juridică superioară4 b5 să aibăoînaltă competenţă profesională4 c5 să aibă o vec ime de cel puţin 3A ani în activitatea juridicăsau înînvăţăm ntul juridicsuperior 9? .

7iecare 6ameră a "arlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea'iroului permanent şi pe baza recomandării 6omisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit cel mai mare număr de voturi. 6andidaturile se depun lacomisia juridică a fiecărei 6amere de grupurile parlamentare sau de deputaţi ori senatori.7iecarecandidat este audiat at t de comisie, c t şi de plenul 6amereirespective.

6urtea 6onstituţională îşi desfăşoară activitatea în plen. n cadrul plenului, deciziilesuntluate în prezenţa a cel puţin H> din numărul judecătorilor 6urţii. "lenul 6urţii îndeplineşteatribuţiileconferite acesteia care pot fi realizate numai prin cerere adoptată cu votul majorităţii judecătorilor.De asemenea, plenul este competent să ia orice măsură necesară pentru buna desfăşurare aactivităţii6urţii 6onstituţionale. %edinţele plenului se convoacă de preşedintele 6urţii, din proprieiniţiativă,sau la cererea altui judecător.

"lenul 6urţii este at t organ de jurisdicţie constituţională, c t şi organ care asigură bunadesfăşurare a activităţii 6urţii 6onstituţionale. 6urtea 6onstituţională are un preşedinte ales prinvotsecret pentru o perioadă de trei ani, cu majoritatea voturilor judecătorilor. *legerea se desfăşoarăîntermen de B zile de la înnoirea 6urţii. n vederea alegerii, fiecare grup de judecători numiţi,separatde cele două 6amere legislative, respectiv de "reşedintele om niei, desemnează c te uncandidat pentru funcţia de preşedinte al 6urţii. *legerea se desfăşoară, la nevoie, prin două tururi descrutin.Dacă la primul tur de scrutin nici unul dintre candidaţi nu întruneşte majoritatea voturilor,sedesfăşoară al doilea tur de scrutin între primii doi clasaţi sau traşi la sorţi, dacă toţi candidaţiiobţinsau au obţinut în primul tur acelaşi număr de voturi 8c te trei voturi5. &peraţiunile de alegerea preşedintelui sunt conduse de judecătorul cel mai în v rstă. n caz de vacanţă a funcţiei, se alegeun

preşedinte p nă la înc eierea perioadei de >ani.

9? Ioan 1uraru, 1i ai 6onstantinescu, "p#cit . p.33-3 4 Ion Deleanu , $rept constituţional şi instituţii politice.#ratat, vol.II, !ditura F!uropa /ovaG, 'ucureşti, 399<, p.> <->A>.



II. STATUTUL7UDEC"TORILORCURŢIICONSTITUŢIONALE

"otrivit art.3=3 din 6onstituţie, judecătorii 6urţii 6onstituţionale trebuie să aibă, aşa cums-aarătat, pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vec ime de cel puţin 3Aaniîn activitatea juridică sau în învăţăm ntul juridic superior. *ceste cerinţe se justifică, în primulr nd, prin poziţia 6urţii 6onstituţionale şi prin prerogativele pe care le oferă (egea fundamentală.)aran-tarea supremaţiei 6onstituţiei, aprecierea concordanţei între te0tul legal şi dispoziţiileconstituţionale presupun o înaltă pregătire de specialitate în toate ramurile sistemului dedrept.

"entru a se întări statutul de independenţă al judecătorilor, (egea organică a6urţii6onstituţionale prevede că funcţia de judecător este incompatibilă cu oricare altă funcţie publicăsau privată, cu e0cepţia funcţiilor didactice din învăţăm ntul juridicsuperior.

/umirea judecătorilor se poate face numai cu acordul prealabil, e0primat în scris,al

candidatului. n cazul în care acesta ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al6urţii6onstituţionale sau face parte dintr-un partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul săude ademisiona, la data numirii, din acea funcţie sau din partidul politic al cărui membrueste.

?udecătorii 6urţii 6onstituţionale vor depune, în faţa "reşedintelui om niei şia preşedinţilor celor două 6amere ale "arlamentului, un jurăm nt de credinţă. ?urăm ntulsedepune individual, iar judecătorii 6urţii îşi vor e0ercita funcţia de la data depunerii jurăm ntului. /edepunerea jurăm ntului împiedică e0ercitarea atribuţiilor de judecător al6urţii6onstituţionale.

"otrivit (egii nr.= H399 , judecătorii 6urţii 6onstituţionale sunt obligaţi:a7 să-şiîndeplinească funcţia încredinţată cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei( b7 să păstre*e secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia po*iţie publică sau să dea consultaţii în problemede competenţa Curţii Constituţionale( c7 în adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi

e3prime votul afirmativ sau negativ, abţinerea de la vot nefiind permisă( d7 săcomunice preşedintelui Curţii Constituţionale orice activitate care ar putea atrage incompatibilitateacumandatul pe care îl e3ercită( e7 să nu permită folosirea funcţiei pe care o îndeplinesc în scopdereclamă comercială sau propagandă de orice fel( f7 să se abţină de la orice activitate saumanifestare contrară independenţei şi demnităţii funcţieilor#

?udecătorii răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a acestor îndatoriri.2tabilireaabaterilor disciplinare ale judecătorilor, a sancţiunilor şi a modului de aplicare a acestoraestedecompetenţa e0clusivă a plenului 6urţii6onstituţionale.

"ornirea acţiunii disciplinare împotriva acestora se poate face numai pe baza uneisesizăriscrise şi semnate, care va fi e0aminată de o comisie de cercetare disciplinară numităde preşedintele 6urţii 6onstituţionale şi formată din trei judecători. Dacă sesizarea priveşte pe preşedintele 6urţii 6onstituţionale, desemnarea membrilor comisiei revine plenului 6urţii printragere la sorţi. *scultarea celui învinuit în faţa comisiei de cercetare disciplinarăesteobligatorie. n cazul în care comisia consideră că sesizarea este întemeiată, ea va întocmiunraport care, împreună cu întreg dosarul cauzei, se înaintează plenului 6urţii. Dacăcomisiaconsideră că sesizarea este neîntemeiată, cauza se clasează. "lenul 6urţii 6onstituţionale poateaplica judecătorilor, în funcţie de gravitatea abaterii, următoarele sancţiuni disciplinare:mus-trare, avertisment sever4 încetarea mandatului de judecător al6urţii.

6a înalţi demnitari în stat, judecătorii beneficiază de un regim special deimunitate.*stfel, judecătorii 6urţii 6onstituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penalăoricontravenţională dec t cu aprobarea 'iroului permanent al 6amerei Deputaţilor, a'iroului permanent al 2enatului, sau a "reşedintelui om niei, după caz, şi la cererea procuroruluigeneral.

6ompetenţa de judecată, pentru infracţiunile săv rşite de judecătorii6urţii6onstituţionale, aparţine 6urţii 2upreme de ?ustiţie, 2ecţia penală. De la data trimiteriiîn



judecată penală, judecătorul 6urţii 6onstituţionale este suspendat de drept din funcţia sa. ncaz decondamnare definitivă, el este e0clus de drept, iar în caz de ac itare, suspendareaîncetează.

"otrivit (egii organice a 6urţii 6onstituţionale,mandatul de judecător încetea*ă: a5lae0pirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere adrepturilorelectorale, de e0cludere de drept, ori de deces4 b5 în situaţiile de incompatibilitate saudeimposibilitate a e0ercitării funcţiei de judecător mai mult de < luni4 c5 în cazul în careestemembru al vreunui partid politic sau are, alături de cetăţenia rom nă, o altă cetăţenie, ori nuaredomiciliul în ţară4 d5 ca urmare a încălcării grave a obligaţiilor prevăzute în art.=3 din(egeanr.= H399 , sau pentru încălcarea gravă a obligaţiilor ce îi revin potrivit (egiinr.= H399 .

6onstatarea încetării mandatului se face de preşedintele 6urţii 6onstituţionale dacămotivuleste e0pirarea încetării termenului pentru care a fost numit, iar în celelalte cazuri,încetareamandatului se otărăşte în plen, cu votul majorităţii judecătorilor6urţii.

6u > luni înainte de e0pirarea mandatului fiecărui judecător, preşedintele6urţii6onstituţionale sesizează pe preşedintele 6amerei "arlamentului care a numit judecătorulsau,după caz, pe "reşedintele om niei, solicit ndu-i să numească un altul în locul lui4numireatrebuie efectuată cu cel puţin o lună înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor.

n cazul în care mandatul a încetat înainte de e0pirarea duratei pentru care judecătorulafost numit, iar perioada rămasă depăşeşte < luni, preşedintele va sesiza autoritatea publicăcompetentă, în termen de cel mult > zile de la data încetării mandatului în vederea numiriiunui

nou judecător. 1andatul judecătorului astfel numit încetează la e0pirarea duratei mandatului pecare l-a avut judecătorul înlocuit. Dacă perioada pentru care a fost astfel numit noul judecătoreste mai mică de > ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea 6urţii 6onstituţionale, pentruunmandat complet de 9ani.

III.COMPETENŢACURŢIICONSTITUŢIONALE

6ompetenţa 6urţii 6onstituţionale este configurată în art.3== din 6onstituţie, alecărei prevederi sunt dezvoltate de (egea nr.= H399 . Din lectura te0telor care stabilesc atribuţiile6urţii

rezultă că în competenţa acesteia intră, pe l ngă controlul propriu-zis al unor acte ale "arlamentuluişi)uvernului ori ale unor iniţiative legislative e0ercitate de cetăţeni, şi verificareaconstituţionalităţiiunor proceduri care nu au legătură cu procesullegislativ.

Din analiza te0telor constituţionale referitoare la competenţa 6urţii 6onstituţionale rezultăcăaceastă autoritate publică jurisdicţională e0ercită un control de legalitate şi nu unul deoportunitate.6urtea 6onstituţională statuează numai asupra problemelor de drept. 6a atare, însoluţionareacauzelor ce i-au fost remise potrivit art.3== din 6onstituţie, 6urtea 6onstituţională trebuie săselimiteze la verificarea conformităţii constituţionale a dispoziţiilor legale despre acărorneconstituţionalitate a fost sesizată. 6urtea nu ar fi, de pildă, competentă să se pronunţeasupranecesităţii sociale a reglementării sau a implicărilor sale care nu sunt de natură juridică.

n ceea ce priveşte actele supuse controlului de constituţionalitate, prevăzute de(egeafundamentală, acestea sunt: legile adoptate de "arlament, at t înainte de promulgare, c t şicele

intrate în vigoare4 regulamentele celor două 6amere legislative, ordonanţele)uvernului,iniţiativele de revizuire a 6onstituţiei, indiferent de iniţiator şi iniţiativele legislative prezentatede cetăţeni.

3. 6ontrolul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare 8controlulanterior5

6urtea 6onstituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înaintede promulgarea acestora, la sesizarea "reşedintelui om niei, a unuia dintre preşedinţii celordouă



6amere, a )uvernului, a 6urţii 2upreme de ?ustiţie, a unui număr de cel puţin B; de deputaţisaude cel puţin B desenatori.

n vederea e0ercitării dreptului de sesizare a 6urţii 6onstituţionale, cu B zile înainte deafi trimisă spre promulgare, legea se comunică )uvernului şi 6urţii 2upreme de ?ustiţie şisedepune la secretarul general de la 6amera Deputaţilor şi de la 2enat. n cazul în care legea afostadoptată în procedură de urgenţă, termenul este de două zile. Data la care legea a fost depusălasecretarii generali ai 6amerelor "arlamentului se aduce la cunoştinţă în plenul fiecărei 6amereîntermen de = de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele încare6amerele "arlamentului lucrează în plen. 2esizarea făcută de parlamentari se trimite6urţii6onstituţionale în ziua primirii ei de secretarul general de la 6amerarespectivă.

n cazul sesizării 6urţii 6onstituţionale de către unul dintre preşedinţii celor două6amereale "arlamentului, de parlamentari, de guvern sau de 6urtea 2upremă de ?ustiţie,"reşedintele6urţii 6onstituţionale va comunica "reşedintelui om niei sesizarea primită în ziuaînregistrării.

Dacă sesizarea s-a făcut de "reşedintele om niei, de parlamentari sau de6urtea2upremă de ?ustiţie, 6urtea 6onstituţională o va comunica, în = de ore de laînregistrare, preşedinţilor celor două 6amere ale "arlamentului şi )uvernului, preciz nd şi data c nd voravealocdezbaterile.

" nă la data dezbaterilor, preşedinţii celor două 6amere ale "arlamentului şi)uvernul pot prezenta, în scris, punctul lor devedere.

"unctul de vedere al )uvernului se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.Dezbaterea are loc în plenul 6urţii 6onstituţionale, cu participarea judecătorilor 6urţii, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, at t asupra prevederilormenţio-nate în sesizare, c t şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate.Deciziase pronunţă, în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se comunică"reşedinteluiom niei. Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea legii se comunică şi preşedinţilorcelor două 6amere ale "arlamentului, în scopul desc iderii procedurii prevăzute de art.l=B, alin.ldin6onstituţie.

"otrivit acestui te0t, în cazurile de neconstituţionalitate constatate de 6urte,legearespectivă se trimite spre ree0aminare "arlamentului, ceea ce ec ivalează cu un vetosuspensiv.Dacă "arlamentul adoptă legea în aceeaşi formă, dar cu o majoritate de cel puţin două treimidinnumărul membrilor fiecărei 6amere, obiecţia de neconstituţionalitate este înlăturată,iar

promulgarea devine obligatorie. #ermenul de promulgare este, în acest caz, cel prevăzutdeart. , alin.8>5 din 6onstituţie, adică de 3; zile de la primirea de către "reşedintele om nieialegii, după ce legea a fost ree0aminată de"arlament.

Dispoziţiile prevăzute în art.3=B, alin.3 din 6onstituţie nu pot restr ngedreptul"reşedintelui om niei de a contesta constituţionalitatea legii respective. !ste în afaralogiciiconstituţionale să privezi indirect pe şeful statului de dreptul de a-şi e0ercita o prerogativăstabilită prin 6onstituţie. Dreptul constituţional al "reşedintelui om niei de a sesiza6urtea, potrivit art.l== lit. a5 din 6onstituţie, curge de la data primirii legii adoptate de "arlamentspre promulgare, indiferent care ar fi termenul de promulgare - de ; de zile sau de 3; zile.Dacă(egiuitorul 6onstituant ar fi intenţionat să restr ngă posibilitatea "reşedintelui de a-şie0ercitadreptul de veto, nu ar mai fi stabilit în art. , alin.> din 6onstituţie termenul de 3; zile, ci arfi prevăzut un termen foarte scurt, necesar operaţiunii te nice de emitere a decretuluide

promulgare.ezultă că (egiuitorul 6onstituant a recunoscut "reşedintelui om niei un termendereflecţie în vederea e0ercitării dreptului de veto, numai că termenul respectiv este mairedusdec t cel prevăzut în art. , alin. l din6onstituţie.

. 6ontrolul constituţionalităţii regulamentelor"arlamentului

6urtea 6onstituţională se pronunţă asupra constituţionalităţiiregulamentelor"arlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două 6amere, a unui grup parlamentarsau a unui număr de cel puţin B; de deputaţi sau de cel puţin B de senatori.6ontrolul

constituţionalităţii regulamentelor "arlamentului este un control posterior. *cest control poatefi







investigaţiilor făcute. "reşedintele om niei va fi încunoştinţat asupra datei fi0ate pentrudezbatere şi poate da e0plicaţii cu privire la faptele ce i se impută. De asemenea, avizul6urţii6onstituţionale se comunică preşedinţilor celor două 6amere şi "reşedinteluiom niei.

. 6onstatarea e0istenţei împrejurărilor care justifică interimatul în e0ercitarea funcţieide"reşedinte alom niei

6urtea 6onstituţională constată e0istenţa împrejurărilor care justifică interimatulîne0ercitarea funcţiei de "reşedinte al om niei şi comunică cele constatate "arlamentuluişi)uvernului. Eacanţa funcţiei de "reşedinte al om niei se constată la cererea preşedinteluiuneiadintre 6amerele "arlamentului sau a preşedintelui interimar care e0ercită atribuţiile"reşedinteluiom niei în perioada c t acesta este suspendat dinfuncţie.

n cazul în care "reşedintele om niei a fost suspendat din funcţie, cererea pentruconstatarea e0istenţei împrejurărilor care justifică interimatul se face de preşedintele ce aconduslucrările şedinţei comune a celor două 6amere ale "arlamentului, pe baza otăr rii adoptateînşedinţa comună. Dacă interimatul funcţiei de "reşedinte al om niei se datoreazăimposibilităţiitemporare de a-şi e0ercita atribuţiile, cererea se face de "reşedintele om niei saude preşedintele uneia dintre 6amerele "arlamentului. 6ererea pentru constatareae0istenţeiîmprejurărilor care justifică interimatul funcţiei de "reşedinte al om niei va fi însoţitădedovezile necesare, iar constatarea acestor împrejurări se face de plenul 6urţii 6onstituţionale,cuvotul majorităţii judecătorilor.

A. 6ompetenţa 6urţii 6onstituţionale privind revizuirea6onstituţiei

nainte de sesizarea "arlamentului pentru iniţierea procedurii legislative de revizuirea6onstituţiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la 6urtea6onstituţională,care este obligată, în termen de 3; zile, să se pronunţe asupra constituţionalităţiisale.

Decizia 6urţii 6onstituţionale se pronunţă în plen, cu votul a două treimi din judecătoriiacesteia, şi se comunică celor ce au iniţiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, dupăcaz,reprezentantului acestora. Decizia se publică în F1onitorul &ficialG al om niei. "roiectul delege,sau propunerea legislativă, poate fi prezentat "arlamentului numai împreună cu decizia6urţii6onstituţionale.

0. A"te atri,u ii a"e Cur iiConstitu iona"e

"otrivit 6onstituţiei, 6urtea 6onstituţională este competentă să veg eze larespectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultateleacestuia."rocedura respectivă va fi, desigur, prevăzută în legea pentru organizarea referendumului.Deasemenea, 6urtea 6onstituţională verifică îndeplinirea condiţiilor pentru e0ercitareainiţiativeilegislative de cătrecetăţeni.

I . ACTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE

n e0ercitarea atribuţiilor sale, 6urtea 6onstituţională adoptă decizii, otăr ri şiemiteavize. 6onstituţia stabileşte însă în ce situaţii 6urtea adoptă decizii şi otăr ri şi, respectiv,emiteavize. 2ingurul te0t constituţional care se referă la actele 6urţii este art.3=B lit.b5, potrivitcăruiadeciziile 6urţii 6onstituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Deciziile6urţii se publică în F1onitorul &ficialG alom niei.

Din formularea constituţională ar rezulta - printr-o interpretare restrictivă - căsingureleacte pronunţate de 6urtea 6onstituţională ar fi deciziile. Eom observa însă că(egiuitorul6onstituant foloseşte e0presii diferite pentru e0ercitarea atribuţiilor 6urţii. *stfel, îne0ercitareaatribuţiilor prevăzute în art.3== lit. a5 şi b5 din 6onstituţie, 6urtea Fse pronunţăG iar îne0ercitareaatribuţiilor prevăzute în art.3== lit.c5 şi i5, F otărăşteG. #ot astfel, 6urtea 6onstituţională FdăavizconsultativG 8art.3== lit. f5. "entru e0ercitarea atribuţiilor conferite de art. 3== lit. d5, e5 şi5,



6onstituţia nu oferă nici un indiciu în ceea ce priveşte natura actelor în care ar urma săseconcretizeze atribuţiile respective ale 6urţii6onstituţionale.

7aţă de te0tele constituţionale, legea nr.= H399 prevede că, potrivit competenţeistabiliteîn art.l== din 6onstituţie, 6urtea pronunţă decizii, otăr ri şi emite decizii.6urtea6onstituţională adoptă decizii în cazurile încare:

a5 se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, lasesizarea"reşedintelui om niei, a unuia dintre preşedinţii celor două 6amere, a )uvernului, a6urţii2upreme de ?ustiţie, a unui număr de cel puţin B; de deputaţi sau de cel puţin B desenatori.

b5 se pronunţă, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a6onstituţiei4c5 se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor "arlamentului, la sesizareaunuia

dintre preşedinţii celor două 6amere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţinB; dedeputaţi sau de cel puţin B desenatori.

d5 otărăşte asupra e0cepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privindneconstituţionalitatea legilor şi aordonanţelor4

e5 otărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.Cotăr rile se adoptă în cazurile în care 6urtea6onstituţională:

Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	marginean-maria-roxana
View:	297 times
Download:	0 times

Drept Constitutional Si Institutii Politice (1)

Documents