REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE … · 2016-12-28 · cum ai face...

www. revista-mozaicul.ro

Sã fi fost acea orãcând poeþii se lasã amãgiþide cliºeul angelic al aripilorcrescute din umericând femeile încep sã creadãcã în Antarctica se poartã bikinicând oceanele îºi sugrumãrevanºardinsulele împânzite depreafericiþii amanþiale cãror îmbrãþiºãri incendiazãaerul

Cred cã într-adevãrera chiar acea orãindiciile erau destul de uºorde descifratprimirea oaspeþilor deveniseaventurãîn paloarea vasului de pe birouzãcea amintirea pulsaþiei

încruntãrile meleamoroase

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 5 (175) • 2013 • 24 PAGINI • 2 lei

sevelor carnalegemete cândva tulburãtoareîmi asaltau imoral indecenþeleinofensive

Trebuia aºadar sã-miîmpachetezcu obiºnuitul delicatulceremonialpielea de noaptesã închidîn modeste valizepodoabe nupþiale abandonateîn aburii impuri ai treziriiºi sã recunoscameninþarea diafanã a tãcerilorspiralatecum surprinzãtorul dansal pãianjenilor de algesub veºnice zãpezi.

Miºcarea ideilor:„Nadja, mãrturia hazardului obiectiv”Semneazã:l Henri Béhar l Denisa Crãciunl Emil Nicolae l Isabel Vintilã

dosar coordonatde Petriºor Militaru E

rika

Tak

acs

avantext

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 55555 ( ( ( ( (175175175175175), 20), 20), 20), 20), 201313131313

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Încruntãrile

mele amoroaseIn his section Constantin M. Popa of-

fers us to read his new poem Încruntãrilemele amoroase. l 1

MOVEMENT OF IDEAS: Nadja, a tes-timony of objective hazard

Our thematic pages are focused onRomanian translation of André Breton’snovel Nadja. The essays are signed by:Henri Béhar, Denisa Crãciun, Emil Nicolaeand Isabel Vintilã. This section is coordi-nated by Petriºor Militaru. l 3-8

FICTIONThe poetry published in this issue is

signed by Anca ªerban and Francisc Pal.l 9

„Gherasim Luca” Centenary Sympo-sium

In this section we present the schedu-le of events included in „Gherasim Luca”Centenary Symposium that will take pla-ce between May 29 to June 2 at Bookfest2013. l 10

REVIEWSIon BUZERA: Alt basarabean la cur-

þile canonuluiIn his article Ion Buzera analyses the

new poetry book of Ion Buzu, 3ml deKonfidor. l 11

INTERVIEWXavier MONTOLIU: „În România am

avut senzaþia cã am tot timpul dinlume...”

In this section, Adina Mocanu realisesan interview with Xavier Montoliu, thetranslator of Marin Sorescu, Virgil Mazi-lescu, Ioan Es. Pop and Ileana Mãlãncioiuin Catalan. l 12-13

Erika TAKACS: „Am încercat sãtransmit tensiunea, impasul neliniºtitcare pãstreazã privitorul într-o perma-nentã stare de ghicire…”

In this section, Luiza Mitu realises aninterview with Erika Takacs, an Americanpainter born in Romania who illustratesour actual issue. l 13

SERPENTINEDaniela MICU: O aventurã socio-ero-

ticã în Cuba contemporanãIn her review, Daniela Micu analyses

the new book of Andrei Codrescu - Ay,Cuba! O cãlãtorie socio-eroticã, whichis a travel journal in contemporary Cuba.l 14

Ionel BUªE: Despre clericii cuvântu-lui ºi verbele lor... seducãtoare

In his essay, Ionel Buºe analyses thenew book of Pascal Boniface, Les intel-lectuels faussaires. Le triomphe médiati-que des experts en mensonge, in whichthe author warns us about the danger ofmanipulation of public opinion by diffe-rent intellectuals which dominate publicspace through various information chan-nels. l 15

ARTSMagda BUCE-RÃDUÞ: Olimpiada

Naþionalã de Arte VizualeIn her article Magda Buce-Rãduþ de-

scribes the awards and events includedat The National Olympics of Visual Artsheld this year in Craiova. l 16

Mihaela VELEA: Mircea Novac-portret în 5151 de semne

In her article Mihaela Velea describesthe latest exhibition of the painter MirceaNovac held at Virtuell-Visuell Gallery fromDorsten, Germany. l 17

Magda BUCE-RÃDUÞ: Contraste plu-titoare

In her article Magda Buce-Rãduþ de-scribes the latest exhibition of the painterAlexandru Dina, emphasizing that the ba-sic idea of the exhibition is floating. l 17

Gheorghe FABIAN: Un „Bãrbier” dezile mari

In his article Gheorghe Fabian analy-ses Il Barbiere di Siviglia by GioachinoRossini, a performance with a special mea-ning for Opera and Operetta Lyric Thea-tre „Elena Teodorini” Craiova. l 18

Gheorghe FABIAN: La Filarmonicã :Zilele Muzicale Aniversare

In his article Gheorghe Fabian descri-bes the events that took place at MusicalDays Anniversary organized by Craiova -„Oltenia” Philharmonic Orchestra. l 18

REVIEWSIoana REPCIUC: Reflecþii traductolo-

gice asupra francofoniei româneºtiIn her review Ioana Repciuc analyses

the book of Magda Jeanrenaud that con-tains reflections on the theory of transla-tion with examples from Romanian fran-cophonie. l 19

Mihai GHIÞULESCU: A fost odatã înOltenia

In the article „Once upon a time in Olte-nia”, Mihai Ghiþulescu reviews Diana-Mi-haela Pãunoiu’s book, Royal Residency ofOlt County, an analysis of the implementa-tion of King Charles II’s authoritarian pro-ject in South-Western Romania. l 20

Roxana ILIE: Joc cu „douã berze ºijumãtate”

In her review Roxana Ilie analyses thenew novel of Claudiu M. Florian, Vârste-le jocului. Strada Cetãþii. l 20

Cosmin DRAGOSTE: Spaþiu ºi cãlã-torie

In his review Cosmin Dragoste descri-

NNNNNooooo 55555 ( ( ( ( (175175175175175) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201313131313

able of contents

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Lucian IrimescuXenia Karo-Negrea

Adrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

bes the „Franz Werfel” Annual Conferen-ce held in Vienna during the period 26 to27 April 2013 dedicated to ex-scholarshipsof Austrian guvern l 21

Petriºor MILITARU: Spiritul pendu-lator al contemporaneitãþii

In his review Petriºor Militaru the newbook of Iulian Chivu which is an anthro-pological analyses of the pendulous spi-rit of Romanian psychology. l 21

Liviu ANDREI: Charles Laugier – me-dic ºi etnograf

In his review Liviu Andrei analyses thenew book of Adrian Michiduþã, CharlesLaugier – medic ºi etnograf. l 21

FILOSOFIEAdrian MICHIDUÞÃ: Vasile Ghera-

sim, teoreticianul filosofiei comparateIn his essay Adrian Michiduþã analy-

ses the work of Vasile Gherasim, the firstRomanian philosopher who explores com-parative philosophy. l 22

SERPENTINEFlorin COLONAª: Caragiale, Crean-

gã junior ºi Þaþa-LinaIn his article Florin Colonaº writes

about cigarette business of ConstantinCreangã and I.L. Caragiale who taunts hiscommercial failure. l 23

BLOGSRoxana ROªCA: Vlad Ursulean – tâ-

nãrul jurnalist rãtãcitorIn her article Roxana Roºca writes

about young wandering journalist’s blogVlad Ursulean. l 23

UNIVERSALIAIn our translation we present an essay

about Brazilian surrealism written by Mi-guel Pérez Corrales and translated fromSpanish by Roxana Ilie. l 24

www.revista-mozaicul.ro

Erika Takacs - The Big Rush close up

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 55555 ( ( ( ( (175175175175175), 20), 20), 20), 20), 201313131313

Afabulaþiile romaneºtiale unora, elucubraþiile altora, ne constrâng

sã vorbim aici despre adevãrataNadja, cea care s-a denumit ast-fel când Breton a întâlnit-o pestrada Lafayette, la Paris, pe 4octombrie 1926.

Fiica unui tipograf devenit fa-bricant de cherestea ºi a uneimecanice de origine belgianã,Léona întâlneºte în mai 1919 unofiþer englez cu care are o fiicã,Marthe, nãscutã pe 20 ianuarie1920. Ea o încredinþeazã mameisale ºi în 1923 ajunge la Parisunde se instaleazã într-un micapartament în apropierea biseri-cii Notre-Dame-de-Lorette. Arediferite slujbe temporare, gãsindun protector în persoana preºe-dintelui de la Curtea de Justiþiedin Nîmes, judecãtorul Gouy, ºi,la nevoie, se prostitueazã cres-când numãrul de clienþi la hote-lul Claridge. Ea ajunge, dupã cumîi mãrturiseºte lui Breton, menþio-nându-i patronimul adevãrat, sãtransporte droguri în timpul cãlã-toriei în Olanda, având din aceas-tã cauzã de-a face cu poliþia.

Când îl cunoaºte pe Breton ealocuia la Hôtel du Théâtre, pestrada Chéroy, în faþa intrãrii ac-torilor de la Théâtre des Arts,unde acesta mergea sã îi lase câteun mesaj. Se vãd aproape în fie-care zi din 4 pânã pe 13 octom-brie. Dupã noaptea petrecutã laHôtel du Prince de Galles la Saint-Germain-en-Laye, unde relaþiadintre ei a fost mult mai carnalãdecât lasã sã se înþeleagã ediþia

nnnnn HENRI BÉHAR

Nadja

(Léona Camille Ghislaine Delcourt,nascutã pe 23 mai 1902 la Saint-André-Lez-Lille, decedatã pe 15 ianuarie 1941

la Bailleul)

revizuitã a volumului din 1963 încare Breton se întreabã: „se poa-te ca aici aceastã cãutare freneti-cã sã ia sfârºit?”. Poate cã s-auîntâlnit din nou, cum lasã sã seînþeleagã aceastã frazã: „Am vã-zut aceºti ochi de ferigã deschi-zându-se dimineaþa într-o lumeunde bãtãile de aripi ale unei imen-se speranþe se disting de alte zgo-mote care sunt cele ale terorii ºi,în aceastã lume, nu am vãzut de-cât ochi care se închid” (OC I,715), care nu a fost suprimatã lacorecturã. Având încredere înaceastã „revelaþie suprarealistã”îi spunea lui Pierre Naville: „Aface dragoste cu Nadja este ca ºicum ai face dragoste cu Ioanad’Arc”.

În dupã-amiaza zilei de mier-curi 13 octombrie, un incidentneplãcut cu un bãrbat pe care eal-a refuzat îl face sa se îndepãrte-ze de ea pentru totdeauna. O re-vede totuºi de mai multe ori, oconduce chiar la Galeria supra-realistã unde ea nu prea ºtie cumsã se comporte în prezenþa luiSimone. Extrem de afectat de pro-porþiile pe care le iau aceste reali-tãþi triviale în viaþa tinerei femei,Breton e iritat când vine vorbade ea. O prezintã ºi lui Eluard, pea cãrui judecatã obiectivã con-teazã. Acesta conchide cã estevorba de o neînþelegere socialã:ea îl iubeºte pe Breton aºa cumnu a mai iubit niciodatã un altbãrbat, dar suferã din cauza sã-rãciei. Breton se confeseazã luiSimone, când aceasta era pleca-tã la Strasbourg: „N-o iubesc pe

aceastã femeie ºi […] probabil nuo voi iubi niciodatã. Ea este doarcapabilã, ºi tu ºtii în ce fel, sa re-punã în cauzã tot ce iubesc ºi mo-dul în care iubesc. Ceea ce nu oface mai puþin periculosã”. (scri-soare cãtre Simone, 8/11/26). În-grijorat din pricina dificultãþilor eimateriale, Breton îºi vinde un mictablou de Derain pentru a o ajuta.Cartea reproduce scrupulos oparte dintre mesajele pe care ea ile adreseazã. „Este frig când suntsingurã. Mi-e teamã de mine în-sãmi […] André. Te iubesc. Dece, spune-mi, de ce mi-ai luatochii” (22/10/26). „Când tu eºtiaici – cerul ne aparþine amândou-ra – ºi nu mai suntem decât unul– vis atât de albastru – precum ovoce azurie – precum suflul tãu”(20/10/26). „Iubitul meu […] Esteatât de mare, dragostea mea,aceastã uniune a celor douã su-flete ale noastre – atât de pro-fund ºi de rece acest abis în caremã afund fãrã sã îmbrãþiºez nimicdin lumea de dincolo – ºi apoicând revin tu eºti aici – dar moar-tea este ºi ea aici, da, ea este aicilângã tine, dar nu mai conteazã.Nu pot sã sfârºesc.” (15/11/26).Datã afarã din hotel, îºi gãseºtealtul încã ºi mai modest, pe stra-da Becquerel. Ultimele sale me-saje vibreazã de tristeþe ºi de lu-ciditate: „Ploaia nu conteneºte/Camera mi-e scufundatã în bez-nã/ Inima în abis/ Îmi pierd raþiu-nea”, îi scrie ea pe 29 ianuarie (OCI, 1512). Dupã cincisprezece zilese hotãrãºte singurã sã se eclip-seze, strecurând pe sub uºa uni-cului sãu prieten un bileþel princare îl încurajeazã sã ducã la bunsfârºit misiunea cu care este in-vestit. În seara zilei de 20 martie1927 are o crizã de angoasã, secrede persecutatã, vede oamenipe acoperiºuri. Responsabilahotelului, domniºoara Richard,cheamã poliþia. Maºina de urgen-þã a poliþiei o duce la infirmeriaspitalului „Hôtel-Dieu”, undeeste internatã pentru „tulburãripsihice polimorfe”. Medicul ºefo trimite la spitalul Sainte-Annede unde este transferatã, pe 24martie, la azilul Perray-Vaucluse(departamentul Seine). La cere-rea mamei sale este transferatã înmai 1928 la azilul Bailleul, în Nord.Va deceda acolo pe 15 ianuarie1941 de „caºexie neoplasticã” da-toratã restricþiilor alimentare careafectaserã în acea perioadã ºispitalele psihiatrice.

Breton nu a mai vãzut-o dupãcriza avutã, deºi ceruse o scri-soare de recomandare la docto-rului Gilbert Robin (autorul lu-crãrii Rêveurs éveillés pe careBreton o aprecia) pentru medi-cul-ºef al azilului Seine. În oricecaz el nu a putut sã afle de dece-sul ei decât dupã întoarcerea dinAmerica.

Prin vânzarea la licitaþie a co-lecþiei Breton publicul a putut sã

ia la cunoºtinþã de documenteleNadjei pe care destinatarul lorle-a pãstrat într-un dosar care cu-prinde 32 de scrisori sau bileteautograf însoþite de 40 de dese-ne. În plus faþã de interesul do-cumentar incontestabil, ansam-blul, extrem de emoþionant, dã laivealã ataºamentul Nadjei faþã decel pe care îl diviniza.

Scriitura, de o ortografie con-firmatã, este perfect lizibilã, utili-zarea spaþiului nu are nimic ma-niac ºi nu a suferit nici o degra-dare în timp. Majoritatea mesaje-lor sunt pneumatice, scrise ºi ex-pediate de urgenþã, dar ortogra-fia este întotdeauna corectã, cuexceptia unor mici greºeli dinneatenþie. Dispunem de aseme-nea de ciornele a cinci dintre ele.Ne punem întrebãri cu privire laparadoxul care constituie acestdosar ce reuneºte cvasi totalita-tea scrisorilor Nadjei (plus câte-va bilete care însoþesc manuscri-sul vândut unui colecþionar ºi unexemplar al operei trimis lui RenéChar), dar în care nu le gãsim pecele ale lui Breton (este destul deprobabil ca ele sã fi fost distrusede familia Delcourt), ºi nici pe celeale celorlalte iubite pe care el în-suºi nu le-a pãstrat – ºi care seaflã acum în mormânt!

Se pare cã Breton a pãstratacest dosar ca pe o mãrturie sauca o dovadã cã tot ceea ce a scrisîn Nadja poate fi verificat; în spe-ranþa de a face o publicaþie auto-nomã; în ideea de a le încredinþaaltora pentru un studiu asuprapasiunii, sau chiar pentru o so-ciologie a alienãrii economice.

Ceea ce apare în filigran, ºiacest lucru nu a fost observat denimeni, este faptul cã Nadja esteun reprezentant absolut al lum-penproletariatului conform luiMarx. Cautã sã se angajeze un-deva unde sã nu fie nici abuzatã,nici exploatatã, ºi-i cere lui Bre-ton sã-i gãseascã un loc la unuldin prietenii lui. Ea protesteazãde asemenea cã nu a cheltuit fãrãfolos banii trimiºi de el, atuncicând, fiind alungatã de la hotel, afacut turul pensiunilor familialedin Paris, în cautarea celei maiieftine locuinþe: „Am pierdut –era prevãzut, nu-i aºa, dupã pã-rerea dumneavoastrã! ºi asta nueste tot. Fatalitatea vrea ca totulsã meargã din ce în ce mai rãu.Am fost datã afarã pe uºa hote-lului în aceastã dimineaþã – pen-

tru cã sunt sãracã – ºi pentru cãnu-mi pasã de bani – patronulhotelului mi-a spus asta!!! Admi-teþi, drag prieten, cã aveþi cevaaici care sã vã facã sã deschideþiochii!!!” (23/12/26).

Dar poate ea sã continueaceastã viaþa hazardatã din mo-ment ce a cunoscut un scriitor cepercepe în ea calitãþi proprii ceilustrau suprarealismul? El estecel care o invitã sã deseneze ºisã picteze (Floarea amanþilor),ceea ce ea nu mai fãcuse înainte.Raporturile lor se complicã într-odublã relaþie literarã. Ea îi cere sãscoatã un roman (gen dezono-rant) din relaþia lor; „André!... Veiscrie un roman despre mine. Teasigur. Nu spune nu. Ia aminte:totul se slãbeºte, totul dispare.Din noi trebuie sã rãmânãceva…” (OCI,708). Breton seapuca de lucru imediat, luân-du-ºi notiþe foarte factuale, cumne putem da seama din extraseledintr-un carnet de 26 de paginiscos la vânzare publicã în 1991.El noteazã astfel: „Miercuri 6…Cu Paºii pierduþi în mânã. Nusunt decât câteva pagini de tã-iat. Din acest moment conºtien-tizez puterea mea asupra ei (?)Teamã realã sau simulatã cã abu-zez de aceasta.” Îi dã sã citeascã.Pe 1 noiembrie, rãspunsul sãueste irevocabil: „Cum aþi pututsã-mi scrieþi asemenea deducþiirãutãcioase despre ceea ce fu noi[…] Nici nu-mi închipui cum amputut sã citesc acest proces ver-bal… sã întrevãd acest portretdenaturat al meu, fãrã sã mã re-volt sau mãcar sã plâng?” La rân-dul lui ºi el o incitã sã scrie o car-te. Dupã care aºterne note inti-me despre ea într-un caiet pe caremai apoi cu greu va reuºi sã-l re-cupereze de la Breton, în ciudafaptului cã acesta le eticheteazãfãrã urmã de amabilitate: „unterci”.

Scrisorile Nadjei dovedesc cãa avut o voinþã ce transpare dinpoemul: „Spre alte orizonturi/ ªispre alte lumini” (12/12/26) ºi dinrândurile de mai jos, ce aparþinaceleiaºi scrisori: „O greutateenormã îmi apasã pieptul/ ºi ini-ma se îngreuneazã de temeri re-fulate/ (Dragul meu/ Absenþata)/ Absenþã intolerabilã, (oh,dulce) a sprijinului meu moral,/plãcerea ochilor/ Obiectul iubiriimele”. Când în cele din urmã Bre-ton îi înapoiazã acest carnet, li-

Nadja, mãrturiahazardului obiectiv

















Henri Béhar


Iubita mea cu plete din foc de vreascuriCu gânduri de scântei dogoritoareCu mijloc de clepsidrãIubita mea cu gurã de cocardã ºi buchet de preamãreþe steleCu dinþi de urme de ºoarece alb pe solul imaculatCu limbã de ambrã ºi de sticlã ºlefuitãIubita mea cu limbã de ostie înjunghiatãCu limbã de pãpuºã ce îºi deschide ºi închide ochiiCu limbã de nemaivãzutã piatrãIubita mea cu gene de bastonaºe de copii desenateCu sprâncene de margine de cuib de rândunicãIubita mea cu tâmple de ardezie de acoperiº de serãªi de aburul geamurilorIubita mea cu umeri de ºampanieªi de fântânã cu capete de delfini sub gheaþãIubita mea cu-ncheieturi de chibritIubita mea cu degete de hazard ºi de as de cupãCu degete de fân cositIubita mea cu subþiori de jder ºi flori de fagDe noapte de SânzieneDe troianã ºi de adãpost de scalariCu braþe de spumã de mare ºi ecluzãªi de amestec de grâu ºi de moarãIubita mea cu picioare de fusCu miºcãri de ceasornicãrie ºi de disperareIubita mea cu pulpe de mãduvã de socIubita mea cu laba piciorului de litere iniþialeCu laba piciorului de legãturi de chei ºi de calfe ameþite debãuturãIubita mea cu gâtul de spic de orz împodobit cu perleIubita mea cu gurã de vale de aurDe rendez-vous chiar în patul torentuluiCu sâni de noapteIubita mea cu sâni de muºuroaie de cârtiþã marinãIubita mea cu sâni de creuzet rubiniuCu sâni de spectru de trandafir îngreunat de rouãIubita mea cu pântec de evantai de zile desfãcutCu pântec de ghearã uriaºãIubita mea cu spate de pasãre ce vertical se îndepãrteazãCu spate de argint viuCu spate de luminãCu ceafã de piatrã rostogolitã ºi de cretã udãªi de cãdere de pahar din care tocmai s-a bãutIubita mea cu ºolduri legãnateCu ºolduri de lustrã ºi de sãgeþi de peneªi de tije de pene de pãun albDe balanþã încremenitãIubita mea cu fese de gresie ºi azbestIubita mea cu fese de lebãdãIubita mea cu fese de primãvarãCu sex de gladiolãIubita mea cu sex de zãcãmânt de aur ºi de ornitorincIubita mea cu sex de algã ºi de bomboane de altãdatãIubita mea cu sex de oglindãIubita mea cu ochi plini de lacrimiCu ochi de panoplie violacee ºi de ac magneticIubita mea cu ochi de savanãIubita mea cu ochi de apã pentru a se bea în temniþãIubita mea cu ochi de lemn muºcat de toporiºcãCu ochi de nivel de apã de nivel de aer de pãmânt ºi de foc.

Traducere din limba francezã: Denisa Crãciun

nnnnn ANDRÉ BRETON

Uniune liberã

niºtitã îi strecoarã pe sub uºaapartamentului un ultim mesaj:„Mulþumesc, André, l-am primit.Mã încred în imaginea ce-mi vaînchide ochii. Mã simt ataºatã detine prin ceva foarte puternic,poate cã aceastã încercare eranecesarã începutului unui eveni-ment superior. Îmi pun credinþaîn tine – Nu vreau sã zdrobescelanul, sã-mi micºorez iubirea pecare o am pentru tine prin reflec-þii absurde. Nu vreau sã te facsã-þi pierzi timpul necesar unorlucruri superioare. Tot ceea ce veiface va fi bine fãcut. Fie ca nimicsã nu te opreascã […] Sunt des-tui oameni cu misiunea de a stin-ge Focul […] nu ai nimic sã-miierþi, rupe scrisorile care þi-au cre-at dificultãþi, ele nu trebuie sãexiste. În fiecare zi gândirea sereînnoieºte. Este înþelept sã nute abþii de la imposibil […]. André,în ciuda a tot sunt o parte dintine. Este mai mult decât iubire.Este Forþã ºi eu cred”.

Breton n-a abandonat ideea dea face cunoscute realizãrile saleplastice anunþând proiectul „Bul-gãre de zãpadã de N.D”, anunþatîn Revoluþia suprarealistã. Eli-a sugerat sã se dãruiascã aces-tui gen de activitate ca mijloc dea se ocupa în zilele ei vide ºi pen-tru a o face sã-ºi proiecteze an-goasele, o formã de artã-terapiepoate? Un lucru e cert, cã el îiapare întotdeauna în majestateasa, dacã putem spune astfel, gatasã distrugã ºarpele Rãului.

Nimeni nu a pretins cã acesteopere alegorice revelau o com-petenþã artisticã, dar ele îºi auoriginea în ceea ce vom numi maitârziu artã brutã, arta celui carenu ºtie sã picteze. Manifestã eleo formã de alteritate caracteristi-cã expresiei nebuniei? Altfelspus, sunt ele dovada unei schi-zofrenii? Numai psihiatrul ar pu-tea decide, cu condiþia sã nu cu-noascã destinul autorului lor! Înorice caz, ele confirmã sentimen-tul pe care îl dã lectura scrisori-lor: Nadja avea o tendinþã eviden-tã spre misticism, ca ºi cum ar ficitit pe Tereza din Avila ºi pe Sfân-tul Ioan al Crucii în expresia dra-gostei ei: „Închid ochii. Ce þarãfrumoasã – pajiºti verzi ºi mereaurite poate cã ºarpele se ascun-de pentru a ispiti ºi mai bine – ºitu eºti aici – aproape de mine – tesimt – privirea ta frumoasã mãsurprinde.” (23/11/26). „Vinoamantul meu drag – cãci sufletulmeu se îngrijoreazã ºi se perpe-leºte pe toate pãrþile pentru a re-gãsi focul…” (01/12/26). „Iubitulmeu/ calea amorului fizic era fru-mosã, nu-i aºa – ºi satan a fostatât de ispititor… (02/12/26). Eaaratã atracþia spre vid, Conºtiin-þa ce se oferã neantului» (ibid.)”„…sunteþi la fel de departe demine ca ºi soarele, ºi nu mã bucurde odihnã decât sub cãldura voas-trã […] conserv suflul vostru, ace-la ce geme, acela ce nu moare, ºimã va urma pretutindeni, va fi par-fumul meu” (03/01/27).

Anumite fraze relevã clar pro-iectul cãrþii iniþiat de amantul ei,care i-a insuflat poate imagineanervalianã a mâinii de foc. Daratitudinile sale de Meluzinã, re-prezentarea ei dualã la lumea ce-lestã, blestemele atribuite lui Sa-tan, sunt caracteristici ale cultu-rii sale populare. Vom calificaacest dublu postulat ca fiindbaudelairian: pe de o parte eaaspirã la divinitate, pe de alta ease aratã jucãuºã ca un copil, caîntr-un ultim mesaj, atunci cândºtie cã Breton se va detaºa de ea:„Sunteþi uneori un magician pu-ternic, mult mai prompt ca fulge-rul care vã înconjoarã, asemeniunui Zeu. […] Nu vom putea nici-odatã uita acestã complicitate…,aceastã uniune […] Nu am decâto singurã idee, o singurã imagi-ne. Sunteþi dumneavoastrã. Numai ºtiu. Nu mai pot. Numeledumneavoastrã mã reþine ca în-totdeauna asemeni unui suspincare mã îmbrãþiºeazã … ºi mã simtpierdutã dacã mã abandonaþi […]peste tot guri de lupi se întredes-chid ameninþãtoare… ºi ochi de-voratori, în zadar am alungataceastã viziune… îmi spun cã mãînºel, dar de îndatã am dovadacã este adevãrat, ºi tremur îngro-zitã. Sunt asemenea unei porum-biþe rãnite de plumbul ce-l poartãînãuntru-i. […] Vai, nu ai venitdecât de douã ori, ºi biata meapernã cunoaºte nenumãrateleamãrãciuni, lacrimile uscate orirefulate, chemãrile, gemetele – nu– Poate cã eºti vindecat de mine.Mi s-a spus cã iubirea era o boa-lã? […] Viaþa este stupidã, spu-neai tu, la prima noastrã întâlni-re. Ah, André al meu, cred cãpentru mine totul s-a sfârºit. Darte-am avut, ºi a fost atât de fru-

mos. […] Uite, sunt încã o fetiþã,ce te acoperã de sãrutãri zgomo-toase pe gât ºi pe urechea-þi finã.”(30/01/27) ?

Subliniem calitatea ei de criticliterar pe care Breton i-a confe-rit-o în povestire, cu ocazia citiriiunui poem obscur de Jarry (OC I,689). Ea nu pierde ocazia sã exer-seze aceastã sensibilitate asupracãrþilor lui Breton: „Dacã ai fi fostaici… dar am cartea ta [Clair deterre] tot tu eºti oricum, nu-i aºa– ºi ea mã înþelege bine – când teîmbrãþiºez./ Uneori ea îmi ºopteº-te un gând bun. Ai fi putut maibine s-o intitulezi „Éclair de mestraits”(Strãfulgerare a trãsãtu-rilor mele). Când te strâng astfella piept, evoc puternica imaginea întâlnirii noastre. […] Te vãdmergând spre mine cu acea razãde duioasã mãreþie prinsã în bu-clele tale – ºi acea privire de zeu[…] Preþuiam ceva pe vremeacând vã respingeam, dar acum înaceastã dimineaþã atât de clarã înaºteptãri – nu pot decât sãplâng.”

Traducere din limbafrancezã: Denisa Crãciun

Bibliografie:Hester Albach, Leona, eroinã a

suprarealismului, tradus din olan-deazã de Arlette Ounanian, EdituraActes Sud, Arles, 2009.

Am atâtea lucruri sã vã spun…Scrisorile Nadjei cãtre André Bre-ton. Ediþie întocmitã, prezentatã ºiadnotatã de Her de Vries, Labyrint,HC, 2010.

Nu imaginile sunt cele ce îmi lip-sesc… Desenele Nadjei, Ediþie întoc-mitã, prezentatã ºi adnotatã de Herde Vries, Labyrint, HC, 2010.

Léona Delcourt - Autoportret


Prozatoare ºi traducãtoa-re olandezã, Hester Al-bach povesteºte în des-

chiderea cãrþii Leona, eroinã asuprarealismului (apãrutã laEditura Actes Sud, Arles, 2009,tradusã în limba francezã de Ar-lette Ouanian) cum dupã pierde-rea familiei îºi vinde bunurile ma-teriale ºi se mutã la Paris. În pri-ma noapte petrecutã în noua salocuinþã parizianã descoperã unexemplar din prima ediþie a cãrþiiNadja (1928) de André Breton,pe care o citeºte „pe nerãsufla-te”. Se intereseazã imediat atât deeroinã, cât ºi de autorul cãrþii.Apoi, se întreabã dacã ea a existatcu adevãrat, ºi dacã da, atuncicare au fost legãturile, afectiveori intelectuale, care au unit-o cupãrintele suprarealismului? Sehotãrãºte sã deschidã o anchetãasupra identitãþii aceleia ce a în-truchipat personajul feminin celmai celebru ºi mai misterios al li-teraturii secolului XX. Curiozita-tea scriitoarei merge pânã la con-sultarea de documente (foi dinregistrele arhivelor poliþiei, fiºe deobservaþie de la azilele în care afost internatã Leona alias Nadja,scrisori ale medicilor psihiatri cã-tre André Breton etc.), ce contri-buie la „reconstruirea” aceleia cea fost Leona ºi la „deconstruirea”Nadjei, dupã cum afirma PhilippeNoble, semnatarul prefeþei.

Riguroasa anchetã contrastea-zã cu elementele de ficþiune ºi al-terneazã cu o lecturã personalã acãrþii lui Breton, pe care Albacho defineºte ca fiind „o carte de-spre femei foarte tinere”, „despreParis” ºi „despre moarte”. Darînainte de toate, Nadja rãmâne oscriere autobiograficã – dupã afir-maþia lui Breton – al cãrui stil„cronicãresc” este în acord cu„imperativele anti-literare” alesuprarealismului. (De fapt, supra-realist vorbind, anul acesta pe 23mai, se împlinesc 111 ani de lanaºterea Leonei Delcourt.) Ab-senþa descrierilor „romanþate”este compensatã prin prezenþailustraþiilor, fotografiilor ºi dese-nelor Nadjei. Scriitoarea olande-zã nu va urma acest tip de scrii-turã, totuºi ea recurge la imagi-ne, folosind-o ca suport al nara-þiunii. Astfel, întâlnim inserate încarte certificatul de naºtere alLeonei Delcourt, procesul verbalal poliþiei din ziua crizei ºi inter-nãrii Leonei, portrete ale membri-lor familiei Delcourt, scrisoareamedicului psihiatru Gilbert Robincãtre Breton, mai multe fotografiiale Leonei la diferite vârste (7, 16ºi 25 de ani), diverse gravuri, ta-blouri ori desene (Meluzina –zâna jumãtate femeie, jumãtateºarpe, blestematã de mama ei caîn fiecare sâmbãtã sã se preschim-be de la brâu în jos în ºarpe; Evalui Lévy-Dhurmer, ce o inspirasepe Leona sau Naja, ºarpele cuochelari), afiºe („Cãrbunii Bre-ton” erau niºte afiºe enorme re-prezentând un omuleþ îmbrãcat înalb, având un nas prelung ca otrompã de elefant cu care îºi ridi-cã pãlãria pentru a saluta trecã-torii; reclama acestui furnizor decãrbuni ce împânzea pereþii clã-dirilor pariziene în anii de dupãPrimul Rãzboi Mondial, îl scoteadin sãrite pe André Breton), cãrþipoºtale (azilul Bailleul, vedere

nnnnn DENISA CRÃCIUN

o „leoaicã” numitã „Nãdejde”panoramicã ºi dormitorul bolna-vilor, conacul Ango unde Bretona scris o bunã parte din Nadjasau intrarea hotelului Becquerel,ultimul hotel la care a locuit Leo-na), precum ºi o serie de imaginiaparþinând iconografiei alchimis-te (o reprezentare a unificãrii al-chimice dintre „leu” ºi „ºarpe”;„Femeia din sticlã”; un Athanor;„Androginul alchimic” al lui Mi-chael Maier, 1617; gravura alchi-micã „Bãrbatul ºi Femeia înain-tea dramei” de Basile Valentin,1599).

ªase pãrþi compun cele 300 depagini ale cãrþii, formate din ca-pitole de dimensiuni aproape mi-niaturale (1-3 pagini fiecare). Înprimele 17 capitole sunt aborda-te subiecte legate de copilãriaLeonei, „debarcarea” ei în capi-tala francezã în anul 1920, întâl-nirile ei cu Breton ºi cele 27 descrisori adresate acestuia. În ca-pitolul Nadja nu este o ficþiu-ne, Hester Albach povesteºte oîntâlnire „întâmplãtoare” (evi-dent imaginarã) cu o prietenã detinereþe a mamei sale. Bãtrânadoamnã, care cunoscuse de foar-te aproape grupul artiºtilor supra-realiºti, relateazã: „Erau puþin nai-vã aceastã cãutare a «miraculo-sului» ºi aceste teorii ale visului.Totuºi, dacã Breton nu ar fiexistat, arta modernã nu ar fi reu-ºit sã se dezvolte la fel de mult. Ela eliberat omul de gândirea seco-lului XIX, l-a emancipat. […] Bre-ton a fost supranumit «papã»,dar suprarealiºtii mã duc cu gân-

Suprarealiºtii formau un ade-vãrat ordin, bine structurat.Aveau reguli de viaþã, cum eraaceea de a nu frecventa anumiteorganizaþii, spre exemplu. Sauoameni care, prin mentalitatea oriinfluenþa lor, ar fi putut fi decla-raþi responsabili de acea mãcelã-rie ce a fost rãzboiul. Tirania con-ceptelor sau instituþiilor secolu-lui XIX – cum erau Familia, Pa-tria, Bunul Gust ºi Biserica – nuavea limite. Tineretul avea moti-ve întemeiate sã fie înfuriat, dis-perat, deziluzionat. Erau comba-tivi ºi intransigenþi aceºti tineri,dar nu numai cu duºmanii. Dacãvreunul din ei se întovãrãºea cupersoane puþin recomandabilesau dacã acesta ar fi publicat învreun ziar proscris, el ar fi fostsupus unui adevãrat proces. Pe-deapsa cea mai severã era umili-rea publicã sau excomunicarealui din grup. Aceastã procedurãi-a determinat pe unii critici sã-lconsidere pe Breton fie ca unprocuror, fie ca pe un pãrinte alBisericii. Se pare cã ar fi suferitde pe urma catolicismului rigidpracticat de mama sa, care l-ar fimarcat.

Breton a studiat medicina câþi-va ani, avându-l ca profesor pePierre Janet ºi specializându-seîn psihiatrie. Faimoasa „scriereautomatã” a suprarealiºtilor eraun concept provenit din dome-niul psihologiei, numit de aseme-nea ºi „stare secundarã”: „Eravorba despre faptul de a povestisau a scrie cu rapiditate ceea cevã trece prin minte. Fãrã a sta pegânduri. […] Aceasta ar permiteo scurtã incursiune în lumea in-conºtientului, acest misterios re-zervor de unde tâºneºte creativi-tatea, dar care de asemenea sto-cheazã traumatismele. Era un lu-cru fantastic, dar în acelaºi timpaceasta echivala cu o joacã cufocul” (pp. 33-35).

„Romancierã în suflet” (aºacum o numeºte Philippe Noble),Hester Albach, inventeazã un

Léona Delcourt la vârsta de 7 ani

martor activ la evenimentele miº-cãrii suprarealiste, martor ce armai fi evocat printre multe alteleºi elogiul adus de suprarealiºtinebuniei, încercãrile lor de a facesã fuzioneze visul cu realitateastãrii de veghe, cu plimbãrile rã-tãcitoare prin Paris sub egida „ha-zardului obiectiv”.

În partea a doua a cãrþii, citi-torul descoperã intuiþiile autoa-rei cu privire la o multitudine desimboluri alchimice prezente încartea lui Breton. Citãm din cu-prinsul cãrþii titluri de capitole caNumele în Nadja, Limba pãsãri-lor, Cãrþile hermetice, Alchimia:totul este în tot. Mai întâi, ea faceremarcatã coincidenþa între pre-numele lui Breton ºi locul de naº-tere al Leonei, Saint-André. O altã„coincidenþã semnificativã” con-stã în faptul cã Breton fusese su-pranumit de prieteni „leul”, dato-ritã pãrului sãu foarte bogat, iarLeona înseamnã „leoaica”. Nume-le de familie al Leonei, Delcourt,literal tradus prin „de la curte”vine sã întãreascã ideea de cu-plu regal. Sã fie acesta motivulpentru care Breton ºi-a ornat po-vestirea cu elemente ce fac alu-zie la regalitate? Albach se întrea-bã ºi dacã s-a folosit în roman deun limbaj secret, „un limbaj alpãsãrilor” ori altfel spus „un lim-baj de la curte”. În afarã de sim-bolistica Breton-rege, Leona-re-gina, cititorul este informat defaptul cã, în India, ºarpele-cu-ochelari e numit „nâga” ori„naja”. Aºa s-ar explica preferin-þa Nadjei pentru Meluzina, zânaºerpoaicã. De asemenea, alego-ria Nadja – dragon, Breton –Sfântul Gheorghe este menitã sãsugereze sfârºitul tragic al eroi-nei noastre. Aflãm ºi de posibi-liatea ca Leona sã nu fi fost bol-navã psihic. Scriitoarea olande-zã, cu talent de detectiv, prezintãatât fragmente din cartea psihia-trului Logre (Cãpcãunul), expertîn toxicomanie, cât ºi din rapor-tul medical întocmit la internareaNadjei, în dorinþa de a sugera fap-tul cã viziunile acesteia se dato-rau unei prize de cocainã ºi nici-decum nebuniei. A suferit Leona,la data de 21 martie 1927, o crizãde nebunie sau se afla sub influ-enþa drogului luat din cauza an-goasei provocate de despãrþireade Breton? Autoarea avanseazãchiar ºi argumente în favoareaunui complot împotriva Leonei.

Poate cã nu vom afla nicioda-tã cu exactitate care a fost ade-vãrul, dar multitudinea semnelorde întrebare reuºeºte sã facã sãîncolþeascã în mintea cititoruluiavizat noi idei de cercetare ºi deinterpretare a operei Nadja.

dul la paladinii Evului Mediu,avându-l ca rege pe Breton. Eraucu toþii prieteni, egali, dar în ulti-mã instanþã, fiecare din ei trebuiasã se supunã regelui. […] Sau maidegrabã sã spunem cã […] eiaveau dreptul sã aducã obiecþii,însã, întotdeauna, el era acelacare avea de spus ultimul cu-vânt.”


Cred cã sunt câteva lu-cruri de spus rãspicatîn legãturã cu „eveni-

mentul” recentei apariþii (ºi) înlimba românã a anti-romanuluiNadja de André Breton (Edit.Polirom, 2013; col. „Clasicii mo-dernitãþii”; traducere din limbafrancezã, postfaþã, note ºi ediþieîngrijitã de Bogdan Ghiu; 188 p.).ªi anume: 1. se confirmã talentulnostru de a transforma în „eveni-ment” orice defecþiune de par-curs (întârziere, omisiune, obs-trucþie etc.) reparatã la un mo-ment dat; din acest punct de ve-dere, desigur, traducerea dupã 85de ani (de la prima ediþie) saudupã 49 de ani (de la ediþia defi-nitivã) este un eveniment, pen-tru cã era posibil sã nu se întâm-ple niciodatã! (spre edificare,menþionez anii primei publicãri aaceleiaºi cãrþi în câteva centreculturale din fostul areal comu-nist: Praga – 1935; Budapesta –1977; Cracovia – 1993; Moscova– 1994/ aici în cadrul Antologieisuprarealismului francez dinsecolul XX, un fragment de 56 p.);2. legenda þesutã în jurul cãrþii (ºicare susþine aura „evenimentu-lui”) are o dimensiune invers pro-porþionalã cu impactul asupraevoluþiei romanului modern (spredeosebire de Ulise-le lui J. Joy-ce, apãrut în 1922, care a provo-cat o turnurã realã a discursuluiepic); ca dovadã, Pierre de Bois-deffre (v. O istorie vie a literatu-rii franceze de azi, 1958, ed. rom.1972) ignorã Nadja în capitoluldedicat lui André Breton, multcitata Istorie... a lui R.-M.Albérès (1962, ed. rom. 1968),referinþa studenþiei noastre, îiacordã abia douã paragrafe, iarcronologia lui Mario De Micheli(de la sfârºitul studiului Avan-garda artisticã a secolului XX,1966, ed. rom. 1968) reþine la anul1928 o altã carte bretonianã (Su-prarealismul ºi pictura, cu ediþiiulterioare îmbogãþite); 3. ca „eve-niment”, aºadar, Nadja conteazãîn interiorul suprarealismului fran-cez (acolo împãrþind laurii cu Þã-ranul din Paris de Louis Aragon– din 1926 –, cel puþin, dacã nerezumãm la domeniul prozei), darbeneficiazã din plin de renumeleautorului, ocupând „poziþii avan-sate” împreunã cu acesta ori decâte ori vine vorba de avangardã(altfel, chiar L’Amour fou, 1937sau Arcane 17, 1944, ale acelu-iaºi André Breton, o depãºescvaloric); 4. un eveniment real arfi fost sã avem în limba românã,mãcar la aceastã orã, o culegereconsistentã/ reprezentativã dinopera poeticã a lui André Breton(de pildã, prin preluarea antolo-giei de la Gallimard Signe ascen-dant, unde sunt incluse Pleinemarge, Fata Morgana, Les étatsgénéraux, Des épingles trem-blantes, Xénophiles, Ode àCharles Fourier, Oubliés º.c.l.).

Asta nu înseamnã cã apariþiaNadjei în limba românã ar fi lipsi-tã de importanþã: mãcar fanii avan-gardei (în resurecþie astãzi) ºi noi-le generaþii de cititori au un motivde mulþumire. Dacã nu artisticã,

nnnnn EMIL NICOLAE

André Breton par Nadja

poate documentarã... Cãci, pânãla urmã, tocmai ãsta a fost scopulautorului. Scrisã în intervalul detimp dintre publicarea primuluiManifest al suprarealismului(1924) ºi apariþia celui de Al doi-lea manifest al suprarealismului(1930), cartea s-a vrut o „aplica-þie”/ demonstraþie practicã a pre-ceptelor enunþate iniþial. AndréBreton a recunoscut-o singur, maitârziu, în „AVANT-DIRE (dépêcheretardée)”/ Precuvântare (depe-ºã întârziatã) ataºatã ediþiei revi-zuite de la Gallimard (1964): „...Nueste, probabil, interzis sã vrei sãobþii ceva mai multã adecvare atermenilor ºi, pe de altã parte, maimultã cursivitate. Acesta poate fiîn mod cu totul special cazul cuNadja, ca urmare a unuia dintreprincipalele douã imperative «an-tiliterare» de care ascultã aceastãcarte: aºa cum abundenta ilustra-re fotograficã are drept scop eli-minarea oricãrei descrieri (s.m.) –lovitã de inanitate în «Manifes-tul suprarealismului» –, tonul ad-optat pentru a relata este calchiatdupã acela al observaþiei medi-cale (s.m.), îndeosebi neuropsi-hiatrice, care þine sã pãstreze ori-ce urmã din ceea ce poate sã fur-nizeze examenul ºi anamneza, fãrãa se preocupa, în redarea lor, devreo scrobealã stilisticã. Se vaobserva, pe parcurs, cã aceastãdecizie, care vegheazã la totalanealterare a documentului «sur-prins pe viu», în plus faþã de per-soana lui Nadja se aplicã aici ºiunor terþe persoane, ca ºi mie în-sumi. Sãrãcia voitã a unei astfelde scrieri a contribuit, poate, înprimenirea publicului ei, împingân-du-i punctul de fugã dincolo delimitele curente.” (ed. rom. 2013).

Spus mai pe scurt ºi mai directdecât în Manifest, asta înseamnãrenunþarea la orice preocuparestilisticã/ artisticã, folosind „ema-naþiile psihice” în formã scrisã oridesenatã („dicteul automat”),precum în „exprimarea” nebuni-lor sau în (pre)visele oamenilor„normali”, formal „anti-literarã”.A fost raportarea cea mai la înde-mânã pentru psihiatrul AndréBreton. (Pentru mai multe detaliidespre convertirea profesiei însistem literar la André Breton, v.Petriºor Militaru, ªtiinþa moder-nã, muza neºtiutã a suprarealiº-tilor, Edit. Curtea Veche, Bucu-reºti, 2012; cap. „Intruziuni alegândirii ºtiinþifice în opera luiAndré Breton”.) Pe de altã parte,din perspectivã strict literarã, enecesar sã reþinem ºi atitudineaanti-romanescã principialã ºi po-

lemicã avansatã în Manifestul cupricina: „Dacã stilul de informa-þie purã ºi simplã/.../ are aproapenumai el curs în romane, aceasta,trebuie s-o recunoaºtem, se da-toreazã faptului cã ambiþia auto-rilor nu merge foarte departe.Caracaterul circumstanþial, inutilde personal al tuturor notaþiilorlor, mã face sã cred cã-ºi bat jocde mine. Nu mã scutesc de nicioezitare cu privire la personaj: sãfie blond? ce nume sã-i dau? sãse petreacã vara? tot atâtea în-trebãri soluþionate de mântuialã;nu mi s-a lãsat altã putere discre-þionarã decât de a închide cartea,ceea ce nu ezit sã fac puþin dupãprima paginã. Iar descrierile! Ni-mic nu se comparã cu nulitateaacestora; nu sunt decât supra-puneri de imagini de catalog, au-torul le ia din ce în ce mai multaºa cum îi convine, se foloseºtede acest prilej pentru a-mi stre-cura cãrþile lui poºtale, cautã sãmã facã sã fiu de acord cu el asu-pra unor locuri comune.”

Pentru cineva excedat de lun-gimea explicaþiilor textului din1924, o notã de subsol devineelocventã: „Dacã aº fi fost pic-tor, reprezentarea aceasta vizua-lã («Existã un om tãiat în douã defereastrã», n.m.) ar fi primat pen-tru mine, fãrã îndoialã, asupraceleilalte. Aici au decis predispo-ziþiile mele precedente. Din ziuaaceea mi s-a întâmplat sã-mi con-centrez în mod voluntar atenþiaasupra unor asemenea apariþii ºiºtiu cã ele nu sunt inferioare înprivinþa claritãþii fenomenelorauditive. Înarmat cu un creion ºio hârtie albã, mi-ar fi uºor sã leurmez contururile. Aici nu estevorba de a desena ci doar de acalchia. Aºa aº putea figura uncopac, un val, un instrumentmuzical, toate lucruri cãrora suntincapabil în aceastã clipã sã leredau trãsãturile cele mai sche-matice. M-aº scufunda, cu certi-

tudinea de a mã regãsi, într-unlabirint de linii care la început mis-ar pãrea cã nu duc nicãieri. ªi,deschizând ochii, aº încerca oputernicã impresie de «niciodatãvãzut». Dovada a ceea ce spun afost fãcutã de mai multe ori decãtre Robert Desnos; pentru a vãconvinge e suficient sã rãsfoiþinr. 36 din Feuilles libres cuprin-zând mai multe din desenele sale(«Romeo ºi Julieta», «Un om amurit azi-dimineaþã» etc.) luate decãtre aceastã revistã drept dese-ne de nebuni ºi publicate, în chipinocent, ca atare.”

Peste puþinã vreme, odatã cuconsumarea scurtei ºi furtunoa-sei întâlniri (aventuri?) cu LeonaD.(elcourt), intervenitã pe fondulunei crize morale personale, aprins contur anti-romanul Nad-ja. ªi, tehnic vorbind, în el chiargãsim aplicaþia dorinþelor/inten-þiilor exprimate mai sus: substi-tuirea descrierilor inutile cu foto-grafii ºi renunþarea la stilul literarîn favoarea jargonului ºtiinþific -administrativ. Inovaþia va facecarierã, transformând (ºi) Nadjaîntr-un alt manifest. De ce? Pe cemotiv ar trebui sã intereseze ºichiar a devenit interesant „dosa-rul Leona D.” transformat/ tra-vestit/ convertit în „cazul Nad-ja”? Avem la îndemânã cel puþindouã rãspunsuri:1. în general,datoritã vâlvei ºi interesului tre-zite de întregul „proiect suprarea-list”; 2. în particular, datoritã in-gredientelor convocate de AndréBreton în cadrul reþetei sale (amo-rul cu o femeie aflatã în depresieºi la limita nebuniei, folosirea scri-sorilor ºi desenelor ei, asocierealiberã a propriilor gânduri ºi amin-tiri etc.). Peste toate, însã, a con-tat procesul devenirii/constitui-rii „personajului Nadja”, ca pro-iecþie a trãirilor autorului sau caapariþie din „spuma” materialuluifolosit. Altfel spus, cititorul asis-tã la ceea ce Salvatore Battaglia

numea în studiul sãu (1967; ed.rom. 1976) „mitografia persona-jului”. (Dar pentru aprofundareasurselor Nadjei recomand docu-mentarul Nadja d’André Breton,întocmit ºi comentat de Pascali-ne Mourier-Casile în col. „Foliot-hèque”, nr. 37, de la Gallimard,1994; alãturi de notele lui Bog-dan Ghiu la ed. rom., bineînþeles).

Pânã la urmã, totuºi, aceasta eo carte „despre” Nadja sau „de-spre” André Breton? De vremece începe aºa: „Qui suis-je? Sipar exception je m’en rapportaisà un adage: en effet pourquoitout ne reviendrait-il pas à sa-voir qui je «hante»?” („Cine sunteu? Dacã, în mod excepþional,m-aº baza pe un adagiu: într-ade-vãr, de ce nu s-ar reduce totul laa ºti pe cine <bântui>?” - cf. ed.rom.). ªi asta în virtutea prover-bului „Spune-mi cu cine te înso-þeºti ca sã-þi spun cine eºti” (fr.„Dis-moi qui tu hantes et je tedirais qui tu es”). Cãci, dincolode întâlnirile propriu-zise cu Leo-na D., autorul se priveºte în „efec-tul” lor textual ca într-o oglindã,ba chiar foloseºte din plin suges-tiile transmise de interlocutoare(ideea de a-i dedica o carte, sem-nãtura „Nadja” din scrisori, sim-bolistica desenelor), anticipândfenomenul „artei brute” pe care-lva dezvolta mai târziu pictorulJean Dubuffet (cu varianta „lite-rarã” studiatã de Michel Thévozîn Écrits bruts, PUF, 1979). Numai insist ºi pe „transferul” bine-cunoscut în psihiatrie. Încât rãs-punsul corect ar fi: aceasta e ocarte despre „un anume A.B.” decare André Breton nu a vrut sãse despartã. De unde ºi reflecþii-le finale: „Dacã aº reciti aceastãpoveste cu privirea rãbdãtoare ºi,într-un anumit sens, dezinteresa-tã pe care sunt sigur c-o am, nuºtiu, zãu, pentru a fi fidel senti-mentului meu actual despre mineînsumi, ce aº pãstra. Nu vreau sãºtiu. Prefer sã cred cã de la sfâr-ºitul lui august, data întreruperiiei, pânã la sfârºitul lui decembrie,când aceastã poveste, aflându-mã sub povara unei emoþii þinând,de astã datã, mai mult de sufletdecât de minte, se desprinde demine chiar ºi cu riscul de a mãlãsa fremãtând, am trãit, rãu saubine – aºa cum se poate trãi –,din cele mai bune speranþe pecare le menþinea ea, apoi, creadãcine vrea, din însãºi împlinirea,din împlinirea integralã, da, dinneverosimila împlinire a acestorsperanþe. Iatã de ce vocea care ostrãbate mi se pare încã a putea,omeneºte, sã se înalþe, de ce nureneg câteva rare accente pe carele-am pus în ea. În timp ce Nadja,persoana lui Nadja, e atât de de-parte...” (ed. rom. 2013). O expli-caþie la excesiv dezbãtuta frumu-seþe „CONVULSIVÃ”?André Breton


Singurul roman scris deGellu Naum, Zenobia, aavut se pare ca motive

de inspiraþie romanele Nadja deBreton ºi Le Paysan de Paris deAragon. Într-un interviu realizatde James Brook, poetul recu-noaºte cã romanul este o replicãla Nadja a lui André Breton ºi cãsoþia sa Lyggia este protagonis-ta acestui roman: „Lyggia este ceacare m-a scos din nebunie ºi dis-perare ºi care m-a redat androgi-nului. Acum, la bãtrâneþe, amân-doi regãsim lumea, în întuneric,acolo unde am lãsat-o1 . Este cu-noscut ºi faptul cã Gellu Naum ºisoþia sa Lyggia au trãit o mareiubire despre care fiecare afirmacã l-a salvat, în condiþiile în caresalvarea înseamnã scoaterea dincotidian ºi accesul la o lume a su-prarealitãþii. De asemenea, poe-tul a susþinut întotdeauna cãscrierile sale nu ar fi fost aceleaºifãrã prezenþa iubitei. Afirmaþiapoate fi probatã prin schimbareade tonalitate ºi de tematicã dinprima etapã a creaþiei, când spiri-tul revoltat al tânãrului suprarea-list cãuta o eliberare violentã, bru-talã de tot ceea ce însemna con-venþie. În cea de-a doua fazã, aces-ta se apleacã spre înþelesurileadânci ale existenþei, fiind dejaeliberat prin iubire: „Viaþa mea aavut de câºtigat, ca ºi creaþia mea.Lyggia a devenit sprijinul meuspiritual, poarta mea, «partea cea-laltã» (cum se intituleazã una dincãrþile mele). M-am apropiat deizvoarele poeziei, chiar ºi atuncicând eram înfometat ºi bolnav ºirãtãcind pe la þarã. M-am pierdutîn lume, apoi m-am pierdut înLyggia, acolo unde m-a gãsitea”2 , afirma Gellu Naum.

La rândul ei, Lyggia spune cã,mai ales în Zenobia, se pot re-gãsi decupaje din fabuloasa lorpoveste de dragoste care s-a îm-pletit cu experienþe unice. Uneledintre acestea sunt descrise înamãnunt în roman, iar autentici-tatea acestora este confirmatãatât de poet, cât ºi de apropiaþiisãi: „E vorba aici de puterea dra-gostei. Toatã lumea îºi doreºteaºa ceva. Toþi vor sã aibã partede o dragoste nemaipomenitã.Zenobia e ca un obiect fermecat,de aceea pentru foarte mulþi nicinu conteazã dacã nu înþeleg to-tul. În toþi aceºti ºaizeci de ani,dragostea a fãcut minuni: jocuri-le noastre, vindecarea lui, dese-nele, întâmplãrile miraculoase”3 .

În acest context, putem afirmacã romanul Zenobia este o scrie-re în care se descrie procesul de-venirii, al regãsirii sinelui, într-uncadru dominat de prezenþa feme-ii iubite, de prezenþa „salvatoa-rei”. Aceastã scriere cuprindefoarte multe fragmente care de-monstreazã faptul cã iubirea re-prezintã un stadiu iniþiatic în pro-cesul individuaþiei jungiene. Ide-ea de iniþiere prin intermediul dra-gostei nu este nouã în literaturã,un exemplu concludent fiind celal lui Dante. Mircea Eliade vor-beºte în Istoria credinþelor ºiideilor religioase despre cazullui Dante ºi despre existenþa uneiorganizaþii din secolul al XII-leadin care se pare cã acesta fãceaparte, Fedeli d’amore, „o oastesecretã ºi spiritualã având dreptscop cultul Femeii unice ºi ini-þierea în misterul dragostei”4 .Aceastã idee, cã femeia poate ficentrul universului prin care potdobândi cunoaºterea marii ini-

nnnnn ISABEL VINTILÃ

Nadja ºi Zenobia: iniþiereaîn misterul iubirii suprarealiste

þiaþi, îºi are originile în modelulMamei Divine care apare în gno-zele din secolele al II-lea ºi al III-lea5 . Diferite ipostaze ale femeiidevin astfel centrul preocupãri-lor unor scriitori din secolul alXII-lea sau al unor grupuri carerefuzau supremaþia Bisericii Ca-tolice. În contextul iniþierii priniubire, femeia lui Dante depãºeº-te ipostaza de „intelect transcen-dent”6 pe care o susþinea grupa-rea amintitã mai sus. Beatricemediazã relaþia dintre uman, re-prezentat de Dante, ºi Divinitate,ea fiind, aºa cum spunea Eliade,„misterul mântuirii”. Asemãnãri-le dintre femeia lui Dante ºi ceadin opera lui Naum sunt eviden-te mai ales în scrierile de maturi-tate ale acestuia din urmã. Influ-enþa lui Dante este clarã în scrie-rile naumiene, anumite pasaje dinromanul Zenobia care ne trimit laDivina Comedie susþinându-neipotezele în acest sens. Mai mult,un capitol din acest „homan” alsãu se intituleazã într-o notã iro-nicã Ultima întâlnire a lui Dan-te cu Beatrice pe o ceaºcã decafea fabricatã în Suedia. ªi iu-bita lui Naum este o mediatoare,o cãlãuzã, dar nu în relaþia cuDumnezeu, ca la Dante, ci în rela-þie cu „partea cealaltã” sau „do-meniul presimþirilor”, este iubitã,mamã, sorã, trinitate care aparefoarte des în scrierile sale: „De lapostul meu de pe scarã exhibamlucruri esenþiale pe care le dis-preþuiam/ se cobora o berenicemã întreba de acte/ o mamã ne-buloasã, cum sã spun, înflãcãra-tã/ ca o cascadã rece muream pebaricada ei/ purta rochii subþiriberetã ºtia câte ceva din adevãru-rile noastre dubioase/ odatã înpãdure am vorbit cu ea/ sora meatãcutã ce tot lucrai tu la o cantinãpe câmp/ acolo te-am vãzut primaoarã ºi numai norii te acopereau”7

Aceste versuri pot constitui,de fapt, cheia întregului roman allui Naum, iubirea fiind o etapã dinprocesul iniþiatic pe care poetulsuprarealist l-a parcurs de-a lun-gul întregii sale existenþe. Dacãpentru Dante, arta ºi mai cu sea-

mã poezia pot mântui, pentruNaum scrisul este „fiinþare”, deºinu recunoaºte în roman acest lu-cru decât la adãpostul unei ironiicu care ºi-a obiºnuit cititorii: „Euscriu aici (pentru cã s-ar pãrea cãscriu) despre dragoste ºi-mi pla-ce bâiguiala asta care îmi dizolvãinteligenþa ºi cultura ca sã-mideschidã alte porþi”8 . Iubita îºiare rolul ei în acest act fiinþator ºiexecutã un adevãrat ritual în ro-manul Zenobia, gesturi pe carese pare cã le îndeplinea ºi LyggiaNaum în viaþa de zi cu zi. Spreexemplu, desenele pe care Zeno-bia le realizeazã pe întuneric, le-gatã la ochi, reprezintã mai multdecât un produs al unor jocurisuprarealiste. Aflatã în transã, eadeseneazã naiv portretul iubitu-lui, acesta având lipit de parteastângã a feþei chipul ei, mai mic,întocmai ca o ureche. Lumile in-terioare ale celor doi îndrãgostiþisunt legate de reprezentarea înminiaturã a femeii, o reprezentareformatã din mai multe cercuri. Celde-al doilea desen este „StareaLumii” care apare ºi în scriereaexperimentalã Calea ªearpelui:„În seara aceea, poate pentru cãmã vãzuse necãjit, Zenobia ºi-aamintit de jocurile noastre ºi mi-acerut hârtie ºi creion. I le-am dat,împreunã cu bucata de cartoncare îmi þinea loc de masã cândvoiam sã scriu. Apoi am stins lu-mina din camerã ºi de pe coridorºi m-am ghemuit între sofa ºi pe-rete, ca sã n-o tulbur”9 .

În astfel de întâmplãri se îm-pletesc foarte multe biografemecu influenþe evidente din roma-nul Nadja al lui Breton. LyggiaNaum povesteºte în acelaºi dia-log cu Svetlana Cârstean cã, deºinu ºtia sã deseneze, în momentulîn care era legatã la ochi de cãtresoþul ei ºi intra într-un fel de tran-sã, reuºea sã imortalizeze chiar ºilucruri sau obiecte la care ceilalþise gândeau: „Nu ºtiu sã desenezaltfel. ªi, de fapt, nu am ºtiut nici-odatã sã desenez cu adevãrat.Nu am fost un copil dotat în sen-sul ãsta. Am desenat numai cuGellu, iar ideea cu legatul la ochi

a fost a lui. M-am gândit întot-deauna cã desenele astea mi-auieºit pentru cã eram eu într-unanumit fel. Am fost somnambulã,în perioada copilãriei mai ales. Amavut crize ºi mai târziu, dar din ceîn ce mai rar. Mi-am imaginat cãatunci când desenam, ori intramîntr-o stare asemãnãtoare cu ceasomnambulicã, ori mã hipnotizaGellu. Nu cred cã aº putea rugape altcineva sã mã lege la ochi,pentru cã eu nu am fãcut astadecât cu el, chiar dacã erau pre-zenþi de multe ori ºi alþi prie-teni”10 . ªi Nadja, personajul luiBreton, deseneazã pentru iubitulei, schiþând chiar o „floare a aman-þilor”11 . Ca ºi în romanul Zeno-bia, Breton îºi aminteºte cumpersonajul feminin din scrierea saîncercase odatã sã îi facã portre-tul, gestul de a desena fiind sim-bolic în ambele cazuri pentru re-naºterea suprarealistului prin in-termediul dragostei: „De mai mul-te ori ea a încercat sã-mi facãportretul cu pãrul ridicat, ca as-pirat în sus de vânt, semãnândcu flãcãri lungi. Aceste flãcãriformau de asemenea pieptul unuivultur ale cãrui aripi grele cãdeaude o parte ºi de alta a capului meu[t.n]”12 .

Aceastã femeie-medium, rolpe care îl îndeplineºte LyggiaNaum în jocurile iniþiatice provo-cate de poetul suprarealist, esteo altã faþã a iubitei în opera aces-tuia. În astfel de momente, comu-nicarea dintre cei doi iubiþi se re-alizeazã la un grad atât de ridicat,încât reuºesc în spirit bretoniansã se întâlneascã în oraº în locuripe care nu le precizeazã dinainte:„Scaunul se afla în camerã, la lo-cul lui. Pe el am gãsit un bilet dela Zenobia: „Te aºtept la cinema.”Atât. Nici la ce orã, nici la carecinema. [...] Am nimerit într-uncartier în care nu mai cãlcasemde mult. Am dat de un cinema decare nu mai auzisem pânã atunci.În faþa intrãrii mã aºtepta Zeno-bia, cu douã bilete în mânã. Mi-aspus. „La ºapte începe...” Eraºapte fãrã cinci. Am intrat. Nune-am mirat, nici eu, nici ea...”13

Iubita acestui poet nu estedoar o femeie, este chiar Femeiapresimþitã demult, chiar din aniicopilãriei. Poetul mãrturiseºte cãîntâlnirea cu soþia sa Lyggia, sin-gura ºi marea iubire, s-a petrecutla început sub imperiul misteru-lui: „Câþiva ani n-am ºtiut, n-amîndrãznit sã ºtiu, cã fantoma cãu-tatã nu mai era o fantomã, ci ofatã vie, cã ea îmi rãspundea me-sajelor cã se afla lângã mine,cã venise, gata pentru marea în-tâlnire…”14 . Numele Zenobieiapare de câteva ori ºi în operaliricã anticipând acþiunea din ro-man. În Conþinutul de plumb allogodnicilor, Zenobia este alea-sa, cea care trebuia sã împlineas-cã androginul, femeia idealã, altadecât una dintre cele trei ursitedin mitologia popularã româ-neascã. Logodna se face într-unmod aproape macabru deoarecemirele reuºeºte prin acest act, pecare nu ºi-l doreºte, sã salvezedoar o singurã femeie. Restul,care nu au posibilitatea de a reîn-tregi cuplul primordial, sunt sor-tite pieirii. Acest mesaj este trans-mis sub imperiul visului, de fapt,sub imperiul realitãþii credibile,nu al celei imediate: „sã-mi spu-nã c-a avut un vis cu mine pe ostradã aglomeratã / Acolo suntde obicei trei fete douã dintre elemor de la bun început a treia mairezistã / […]a treia vrea sã plân-gã spurcatul i-a luat pantofii dedamã vrea sã-i încalþe el îi dã ine-lul / atunci de obicei se face întu-neric ºi se produce logodna însensul cã deasupra noastrã serãsuceºte cerul ºi apar moºnegiiãia în veºminte strãvezii ei se aºa-zã unde pot mãnâncã din pache-te ºi vorbesc în ºoapte / […] aºvrea s-o strig pe Zenobia tu vinolângã mine cu picioarele alea des-culþe ºi subþiri (nici n-am preten-þii) sã þi le încãlzesc cum pot îþidau ºi pepsi Dar de câte ori în-cerc gura mea tunã”15 .

În roman, dar ºi în poemele luiGellu Naum, poetul nu ni se înfã-þiºeazã ca un iniþiat care se retra-ge în turnul sãu de fildeº, refu-zând legãtura cu ceilalþi. Rupe-rea de lume se face de cele maimulte ori alãturi de iubitã ºi acestfapt se poate remarca mai ales încea de-a doua etapã a creaþieisale. Zenobia sau Lyggia este eaînsãºi un refugiu pentru poetulsuprarealist, care, împreunã cu eaºi prin ea, se salveazã ºi se izo-leazã de lumea care îl dezgustã.Femeia-refugiu apare ºi în volu-mul Partea cealaltã, retragereaiubiþilor din lume, din realitate,fãcându-se de aceastã datã prinintermediul visului. Povestireavisului reprezintã, ca ºi dicteulautomat, o metodã de cunoaºte-re a sinelui, dar înseamnã ºi omodalitate de trecere din real însuprareal. Acest spaþiu oniriceste pentru suprarealiºti o sferãneatinsã, care deþine inepuizabi-le surse de imagini poetice: „dare de ajuns o simplã rãsucire decheie ca sã auzi / curgerea lentã atimpului pe lângã ciorapii tãi ume-ziþi /sau respiraþia greoaie a rãdã-cinilor / ºi iar visezi malul albas-


tru de la capãtul râului/ pe carene rumegãm feerica pãrãsire”16

Zenobia este cea care reechi-libreazã personajul principal mas-culin din roman. Ea este matcaprotectoare, siguranþa fiind su-geratã pe parcursul întreguluiroman de starea de cãldurã. Exte-riorul, realitatea din afara cuplu-lui este strãinã ºi rece, siguranþaemanatã de dragoste, regãsireade sine, fiind asociatã cu un con-fort datorat cãldurii: „[…] am in-trat la noi, am închis uºa era foar-te cald”17

În întreaga operã a lui GelluNaum se pune problema uneimobilitãþi extraordinare a euluipoetic, care este multiplu, sau maibine spus poate fi identificat înmai multe ipostaze. Sinele gândi-tor ºi activ se manifestã în operalui Naum în diverse moduri, la felºi cel inconºtient ºi latent. Aºacum am mai spus, dedublarea serealizeazã cel mai bine la Naum înmomentul trezirii din somn, alpãrãsirii parþiale a spaþiului oni-ric: „ªtiu cã eu, celãlalt care sunttotdeauna eu, nu pot fi regãsitdecât în secunda deºteptãrii”18

De aceea, mereu obsedat deaceastã dedublare, creeazã per-sonaje masculine contradictoriicare au o origine comunã, pro-pria fiinþã. În poemele ºi în proze-le sale, Naum foloseºte mai alespersoana I singular ºi plural pen-tru a sublinia implicarea efectivãa eului, fie el multiplu sau sub-conºtient. Pentru a face însã di-ferenþa între „noi”, aºa cum esteobiºnuit cititorul sã îl perceapã,ca pe un „eu” ºi un „tu” sau maimulþi „eu”, scriitorul pretinde cãvorbeºte la persoana a IV-a sin-gular, semn cã eul sãu nu permitefragmentarea, este mai complexºi mai diferit decât îºi închipuielectorul: „vorbesc de noi la per-soana a IV-a singular”. Iatã, depildã, modul în care sunt descriºibãrbaþii care apar în prima parte aromanului Zenobia, personajemasculine care pot fi considera-te ipostaze ale eului-autor. Aces-ta din urmã este prezentat în casadomnului Sima drept un „distinspoet”, Naum. Pentru cã prenume-le sãu nu este cunoscut, i se maipune ºi un alt nume, la întâmpla-re. La fel se petrec lucrurile ºi cualte personaje din prozele supra-realistului român. În Corneliusde Argint, personajul masculinprecizeazã cã are acest numedintr-o altã epocã, în timp ceAlbinosul din Poetizaþi, poeti-zaþi... poartã un nume pus chiarde personajul-narator. Revenindla romanul Zenobia, precizãmfaptul cã personajul-narator,Naum, se întâlneºte pe parcursulscrierii cu anumite personaje-sim-bol, ipostaze ale propriului sine,întâlnirile fiind marcate de un anu-mit eveniment sau de o anumitãstare de spirit. Pe Dragoº, simbolal inconºtientului, este nevoit sã-lprimeascã în grota din mlaºtini încare locuia cu Zenobia deoarecedomnul Sima nu mai era capabilsã-l gãzduiascã la el. Deºi în pri-mã instanþã acesta pare sã nuderanjeze cuplul de îndrãgostiþi,

spre finalul ºederii lor în mlaºtini,Dragoº intervine în viaþa celordoi. Acesta este momentul în carepãtrund în existenþa lor elementedin afara cuplului, din trecut ºicei doi sunt nevoiþi sã se întoar-cã la realitate, mai precis în spa-þiul citadin, claustrant. Iason re-prezintã o altã parte a personali-tãþii naumiene care apasã asupracuplului, este latura sa urâtã, vul-garã, nedoritã. Pe de altã parte,elementele biografice pe careGellu Naum le împãrtãºeºte citi-torilor lui prin intermediul con-vorbirilor cu Sanda Roºescu neîndreptãþesc sã credem cã perso-najul Iason ar putea fi inspirat înmare mãsurã de personalitateascriitorului Gherasim Luca19:„În clipa aceea, pe cealaltã partea strãzii a trecut Iason, nu ne-avãzut. „Uite-l ºi pe ãsta”, am spus.„Sã nu se stingã luminile...”„Care ãsta”? s-a mirat Constan-tin. „Iason”, am rãspuns. Cândam rostit numele lui Iason, lumi-nile de pe strada Batiºtei au clipitputernic (nu, nu mi s-a pãrut).Constantin s-a cam speriat, l-am

bãtut pe umãr, s-a liniºtit”.20

Petru este un alt eu al prota-gonistului. El este cel care o des-coperã pe Zenobia în mlaºtini ºideclarã cã o iubeºte „neînchipuitde mult”. Petru pleacã dupã ceîºi dã seama cã Zenobia nu îi rãs-punde în acelaºi mod la dragos-tea pe care i-o poartã. Acest per-sonaj, bãrbatul-copil, se îndreap-tã prin mlaºtini „cuminte ºi palid,purtându-se pe sine însuºi în bra-þe, ca pe un sicriu...” ºi îºi va faceapariþia din senin pe holul de laintrarea în atelierul pictoriþei Ma-ria, plângând chircit la uºa uneifemei numitã Nathalia. Aceastãipostazã a lui Petru în poziþie fe-talã, încercând sã pãtrundã înpropria fiinþã, este deosebit desugestivã pentru înþelegereazbaterilor care se petrec înlãun-trul autorului-protagonist:„Petru zãcea ghemuit în dreptulbecului, lângã uºã, pe un covo-raº cît palma, un preº de ºterspicioarele adus pe semne de el.Îºi respira tânguirea, zgâria cuunghia panoul ocru al uºii”21 .

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul

O PROZÃ CU SEBASTIAN.„Casa a stat mult în mlaºtina se-colelor,/ aproape cã nu mai areacoperiº,/ din pat vãd cerul în-stelat, eu stau îngropat întreoase;/ albastrul de pe pereþi seºterge pe coatele zilelor/ se duce,în timp ce stau cu Sebastian devorbã;”. Mircea Stâncel, Lucruriºi limbaje, Ed. Limes, Cluj-Napo-ca, 2009***

PRIMA CONSULTAÞIE. „Iar-tã-mã, doctore, dacã în fiecare di-mineaþã/ Sãvârºesc o experienþãtrucatã;/ îþi dezvãlui acest ade-vãr:/ Eu nu sunt tocmai eu,/ Chiardacã pentru voi, cei dinafaramea,/ Semãn mult.”. Mircea LiviuGoga, Clinica de psihiatrie, Ed.Ramuri, Craiova, 2012***

ALLEN GINSBERG. „AllenGinsberg, tatã a trei generaþii derebeli americani, a trãit în LowerEast Side din tinereþe. El este re-gele acestei capitale a boemeicare-i adãposteºte deopotrivã pepoeþii ºi artiºtii refugiaþi din visulamerican, dar ºi pe refugiaþii pro-priu-ziºi, care sunt în cãutarealui.”. Andrei Codrescu, Prof pedrum, Ed. Curtea Veche,2008****

DIN UNGHIUL CURAJULUIPOLEMIC. „La F. Aderca perso-najul nu îmbãtrâneºte, nu intrã încrizã. În locul crizei din afarã, aco-lo unde se înregistreazã imperfec-þii, degradãri, valorile individua-le, bãtute de furtuni, trãiesc inte-rior sub un clopot de tainã. Aici,bucuriile sunt reverberate de spi-rit, se amestecã, întru darul crea-þiei, cu matricea sacrã a elemen-taritãþii funciare.”. Henri Zalis, F.Aderca: un destin în contra-punct, Ed. Hasefer, Bucureºti,2010***

Cuplul trece printr-o serie deexperienþe iniþiatice: protagonis-tul este implicat direct în întâm-plãrile bizare menite sã contribu-ie la iniþierea cuplului, Zenobiaparticipã de cele mai multe ori in-direct, prin intermediul persona-jului masculin care se schimbãvizibil pe parcursul întregului ro-man. Personajele ºi gesturile lorsimbolice sunt conturate din nu-meroase trimiteri „mitico-simbo-lice” care pot fi descifrate ase-menea unei criptograme. Ion Popobservã cã „þesãtura narativã a«homanului» e construitã tocmaica o astfel de «criptogramã»,luând din primele pagini aspec-tul unui fel de scenariu mitico-oniric, teatru mai curând al «apa-riþiilor», spectral, decât unul în-cadrat în rama viziunii «realiste».Traseul urmat de protagoniºtiîntre þinutul «mlaºtinilor» ºi«oraº» (în interiorul cãrora Cori-dorul ºi Scara sunt titlurile unorcapitole), cu finala revenire spremlaºtini, poate fi interpretat caavând un caracter în esenþã ini-þiatic, putând fi pus în legãturã ºicu o transmutaþie alchimicã suigeneris a eului poetic”22 . Se poa-te spune, de asemenea, cã aces-ta este un roman de formare ºi cãexperienþele nu sunt altceva de-cât probe în vederea atingeriiperfecþiunii. Simbolul care ilus-treazã acest concept este cercul,arhetip care apare atât în dese-nele femeii, cât ºi în trimiterea laDivina Comedie (cercurile con-centrice date de experienþele ce-lor doi îndrãgostiþi) în capitolulintitulat Ultima întâlnire a luiDante cu Beatrice pe o ceaºcãde cafea fabricatã în Suedia.Povestea celor doi se încheie înmod ciclic, prin întoarcerea înmlaºtini, în sine, mai bogaþi încunoaºtere ºi la fel de îndrãgos-tiþi. Simona Popescu precizeazãîn Salvarea speciei. Despre su-prarealism ºi Gellu Naum cãpoetul simþea o permanentã ne-voie de purificare.

Poate acesta este, de fapt,scopul iniþierii descrisã în roma-nul Zenobia: împãcarea cu lumea,atingerea celui mai înalt grad depurificare spiritualã sinonimã cuperfecþiunea. Împlinirea acestui

deziderat se face prin iubire ºiprin iubitã (Nadja-Zenobia), ofemeie care înþelege ritmurile ten-sionate ale universului ºi trãieº-te alãturi de poet în concordanþãcu miracolele revelate de supra-realism.

1Brook, James, Contestareapoeticã, interviu cu Gellu Naum, în„Observator cultural”, nr. 1, 29 fe-bruarie – 6 martie 2000

2 Ibidem3 Cârstean, Svetlana, Orice face

el nu poate fi decât frumos, interviucu Lyggia Naum în „Observator cul-tural”, nr. 157, 25 februarie – 3 mar-tie, 2003

4 Eliade, Mircea, Istoria credinþe-lor ºi ideilor religioase, vol. III, Chiºi-nãu, Ed. Universitas, 1992, p. 110

5 Apud Eliade, Mircea, op. cit.,p. 109

6 Ibidem, p. 1107 Câte ceva în Naum, Gellu,

Partea cealaltã, Bucureºti, Ed. Car-tea Româneascã, 1998, p. 247

8 Gellu Naum, Zenobia, Bucu-reºti, Ed. Humatitas, 2005

9 Ibidem, p.11910 Cârstean, Svetlana, op.cit.11 Breton, André, Nadja (Texte

integral. Dossier), Éditions Galli-mard, 1998, p. 118

12 Ibidem, p. 12013 Gellu Naum, Zenobia, Bucu-

reºti, Ed. Humatitas, 2005, p. 22014 Gellu Naum în dialog cu San-

da Roºescu, op. cit. p. 5315 Naum, Gellu, Partea cealaltã

în Despre identic ºi felurit (antolo-gie), Iaºi, Ed. Polirom, 2004, prefaþãºi notã asupra ediþiei de Simona Po-pescu, p. 290

16 Malul albastru în volumulPartea cealaltã (1980) în Despreidentic ºi felurit, Iaºi, Ed. Polirom,2004, prefaþã ºi notã asupra ediþieide Simona Popescu, p. 276

17 Gellu Naum, op. cit., p. 12918 Naum, Gellu, Medium în În-

trebãtorul, Bucureºti, Ed. CarteaRomâneascã, 1999, p. 260

19 Gellu Naum povesteºte cã,de câte ori se discuta despre Luca încercurile de prieteni, ca prin minuneluminile se stingeau, semn cã acestaera prezent printre ei. Acelaºi lucruse întâmplã ºi cu Iason spre finalulromanului.

20 Gellu Naum, op. cit., p. 14121 Gellu Naum, op. cit., p. 12722 Pop, Ion, Gellu Naum. Poe-

zia contra literaturii, Cluj, CarteaCãrþii de ªtiinþã, 2001, p. 162

Gellu NaumAndré Breton


ele

tris

tic

ă

*stai liniºtit nu o sã scriudespre cele patru ferestrecu luminã slabã o sa îngenunchezîn faþa mausoleului acolo undepodul face legãtura cu untdelemnuldin candelã o sã tac pânã laasfinþit o sã trec prin zidurin-o sã mã vadã nimeni îmi lipsescoasele ºi mirosul de pãmântsunt diformã port în mine o uºãce sunã a gol ºi câteva insectece nu înþeleg nimic se aºeazãcu picioruºele ridicate întrevertebre ºi nu schiþeazã niciungest

**n-aº fi crezut cã pielea ruptã-nfâºii rãmâne vie cã pãstreazãmirosul acela de soc proaspãtcules ºi urmele cãrniia trebuit sã mã ascund într-ofaþã de pernã matã ºi sã închidochii sã mã imaginez într-omovilã sã mã identific cu eapânã la ultimul grãunte de prafsã suflu sacadat sã caut în minepreaplinul sã-l las liber într-unsingur avânt

***marþea adun filme uzatele privesc pe gaura cheii urmezacelaºi traseu de la ºosea pânã lapoarta ateneului apoi pe bulevardulvictoriei ºi în mersul piticului pânãla romanã strâng în pumniciupercuþe monocrome pe care ledesfãºor cu o precizie greu deimaginat chiar ºi pentru câinelecu urechile ascuþite de pe parteacealaltã a trotuarului

****îmi decupasem un zâmbet largcu care sã te întâmpin atuncicând ai sã vii poate pentruultima oarã

simt încã acel aer de cruzimecontrolatã urmele de pantofide pe perete apa din vazãobositor de sticloasã tãcereade pe canapea inerþia scrinuluidin antreu greutatea luiistoria atingerilor niciodatãapãsate

*****trãim ºi atunci când suntem sãdiþiaproape de rãdãcina unui bambusºi atunci când suntem cãlcaþi de untramvai din noi se ridicã un aburuºor vanilat ºi o rãcealã

nnnnn ANCA ªERBAN

ne purtãm crucea-n obraji cunonºalanþã nu credem în sânge ºinici în resturile de piele lãsate delocinvoluntar pe podea mi se pare cãcineva îºi apleacã privirea cãtre noinu mai e mult

******dacã aº putea pãstra în mintecalele lãptoase sã trãiesc cu eleºi prin ele sã mã gândesc la sârmaghimpatã de pe scãunelul pregãtitanume pentru zilele mult prealuminoase nu mi-ar mai trebuipietre în fiecare searã aº mergeprin vecini ºi aº stânge vorbecu plasa de fluturi impregnatãcu buline roºii

1.nu m-am urcat niciodatã pe acoperiºulunui teatru de varãmai bine zis nu m-am urcat niciodatãpe acoperiºul vreunei clãdiri

pentru a ajunge acolo e nevoie de mai mult decât un moft, un vis, o zvâcnire

e nevoie de ochi puternici de dinþi stânºi cu grijã fãrã zgomot de apusuri întunecate

mã aºteaptã ca în fiecare zi mãlinul sã mergem soarele stã întins pe o bancã

2.mã gândesc la ghioceii de la mamaºi la strãzile pline de noroi

mã adun bucãþicã cu bucãþicã ºi mã lipesc de geamul cu obloanele trase ca de un izvor cu apã vie

vor veni iar sã ne certe ne vor goli numele de orice-i firesc(sau cel putin de orice-ifiresc pentru noi)ne vor sili sã ducemmai departeegoismul lor latentºi compotul de viºine

azi e duminicã mamãºi clopotele bat

3.am inventat împreunãcel mai frumos joc cu poneiam râs ºi n-am uitatnici de controlornici de semnalul de alarmã

de care s-a agãþat inelultãu cu topaz

nu e încã timpulpielea care ne îmbracã trupule încã fragedã

o vom strâmtaîn zoriºi o vomprinde cu sfori de mãtaserotunjite la capãt

azi nu-mi e teamã

4.nu deschid uºamiroase a cearãcând îmi adun genelede pe prag

cu un etaj mai joso femeie desculþãmacinã cafeaºi schimbã cearºafuridin pânzã reciclatã

floarea soareluia început sã creascãdin pereþifix la oraºase

5.mã gândesc la fetiþa cu pãrul creponatcare îngânã tautologii la piaþa victorieiºi râde cu poftã de metroul din direcþiaopusã

ea ºtie cã joi dimineaþa vine Triton ºi lasã norii slobozi inspirã expirã îndoaie genunchii mi se pare cã are alura unei prim-balerine cu poante imaginare ºi urechi curajoase (mai sunt trei minute)

scara rulantã nu urcã doar coboarã paltonul roºu petecit în spate ciorapiialbi mirosul de negresã eu nu rãspund lanumere necunoscute

6.dacã nu putem opri întinareas-o lãsãm sã fie verde verde precumcorcoduºele bunicii sã nu privim înaintesã mergem înapoi sã le pãstrãm îngroapa sãpatã de cârtiþa vecinilorun cerc perfect pãmânt bãtutºi nici urmã de vreun trup sfârtecatpe mâneca balozaidului mai bineîmi strâng ºireturile nu potsã rãmân nemiºcatã

poemeDupã

M-am copt prea tîrziuAºa cã m-au lãsat viu ºi nevãtãmatPe singurul anotimpSã cînt searã de searã.

Oul meuRostogolesc oul fecundPrin ultimul necuvîntPîn sã nascã,Sã creascã,Sã mã înghitã cu totul.

EcouOmul nesigurDã drumul vorbelorIn creierul meuªi stã ºi ascultã ecoul.

TablouCurîndAm sã fiu o picturãSau douãPe un perete nesingurDesprins din imaginaþia ta.

CãutareTe caut pe scenãDar mi se spune desCã eºti în salãPe fiece loc.

ZborDe la o vreme adîncãAm început sã zbor peste pãdurinesfîrºiteCu netine de mînãDeºi mi-ai fi putut oferi un cîntec,Sã putem privi mai bineCum în fiecare copacSe leagãnã sufletul meu.

ConfuzieCu mare greutateRidic o mînã din mormîntDar trecãtorul viu, anonimmi-o strînge moaleªi o bagã la loc.

ApropiereÎnainte vremeTrebuie cã eram Elena ºi ParisMult în afara orelor nesfîrºiteDin clãdirea posacã ºi nemulþumitãUnde femeia flutureCu un gest sigurIncuia uºa compliceªi cu un altul, plin de chemareÎºi arunca hainele în privirile mele.

nnnnn FRANCISC PAL

poeme

Erika Takacs - Three GracesErika Takacs - Dream


VINERI, 31 MAI 2013,ORELE 18,00 -20,00

Spaþiul de evenimente „Ghera-sim LUCA”

Conferinþã de presã:BRÂNCUªI NU SE CUVINE

CLINTIT DIN MONTPARNAS-SE Gherasim Luca despre Brân-cuºi; George Cãlinescu ºi Brân-cuºi.

Participã: Cornel Mihalache,Vlad Ciobanu, acad. Rãzvan Teodo-rescu, Sorana Georgescu

Gorjan, Adina Andriþoiu, DoruStrâmbulescu, Nicolae Tzone

Vizionarea filmului: Blestemullui Brâncuºi (I), de Cornel Miha-lache.

SÂMBÃTÃ, 01 IUNIE 2013,ORELE 13,00 -16,45

Cinematograful de artã BookfestPROIECÞIE DE FILME / Par-

tea IAVANGARDÃ. POEZIE. FO-

TOGRAFIE.DE LA GHERASIM LUCA LA

PAUL CELAN ªI IOSIF BERMANOrele 13,00 -14,00:01. COMMENT S’EN SOR-

TIR SANS SORTIR, de et parGherasim Luca

Une realisation de Raoul San-gla (LA SEPT, FR. 3 ET CDN PRO-DUCTIONS / „Des idées des hom-mes des oeuvres”.)

Cine-l ascultã pe Gherasim Lucarecitând, în special poemul Passion-nément, nu-l mai uitã niciodatã. Po-etul, atât de special, este ºi un „ac-tor” inconfundabil. Vãzând acestfilm, se va înþelege cu adevãrat de ce,de pildã, Gilles Deleuze, marele filo-sof, îl numea „cel mai mare poet delimba franceza”. Duratã: 56 minute

Orele 14,00 -14,4002. CRONICA DE LA

ZÜRICH, de Radu Igazsag ºi Ale-xandru Solomon

Zurich, la 100 de ani de la naºte-rea lui Tristan Tzara ºi la 80 de anide la naºterea dadaismului. Producã-tor: FAV (Fundaþia de Arte Vizuale),Bucureºti, 1996. Filmul a avut pre-miera la Zurich - 14 aprilie 1996 - cuocazia Centenarului Tristan Tzarasub egida UNESCO. A obþinut ur-mãtoarele distincþii: Premiul pentrufilm documentar (ex aequo)/ Festi-valul tinerilor creatori Costineºti1996; Marele Premiu/ MediaFest‘96/ Romania; Premiul II - Festiva-lul de Film Documentar de Istorie aArtei / Cotroceni 1996; APTR - Pre-miul Special al Juriului / 1997. Dura-tã: 40 minute.

Orele 14,45 -15,1503. STRIGÃT ÎN TIMPAN, de

Radu Igazsag ºi Alexandru Solo-mon

O cronicã neconvenþionalã aAvangardei literare ºi artistice roma-neºti. Filmul reconstituie atmosferaacelor ani de nebunie (1916-1947) înspiritul avangardiºtilor, cu ajutorulmijloacelor lor specifice (colaj, aso-ciaþii absurde etc.). Producãtor: FAV(Fundaþia de Arte Vizuale), Bucu-reºti, 1993. Distincþii: Premiul UCINpentru cel mai bun documentar peanul 1993; Premiul pentru cel maibun film video/Festivalul NaþionalCostineºti, 1993; Premiul pentru celmai bun film experimental/ Fest. In-ternaþ/ Mediawave - Gyor, 1994;Premiul al III- lea - Festivalul Inter-naþional al Filmului Documentar-An-tropologic, Sibiu, 1994; Premiul I -Festivalul de Film Documentar deIstoria Artei / Muzeul Naþional Co-troceni 1995. Duratã: 27 de minute.

Orele 15,15 -15,4504. DUO PENTRU PAOLON-

CEL ªI PETRONOM, de Alexan-dru Solomon

Paul Celan, unul din cei mai maripoeþi de limbã germanã ai veacului,ºi-a petrecut tinereþea în Bucovina ºila Bucureºti. Acest documentar ar-tistic este construit ca un dialog po-etic între Celan ºi prietenul sãu, scri-

PROGRAMUL SIMPOZIONULUICENTENARUL GHERASIM LUCA (1913-2013)

Prim plan: Brâncuºi, Urmuz, Bogza, Baranga, PalsSESIUNEA I: Bucureºti, 31 mai - 3 iunie 2013

Salonul internaþional de carte Bookfest ºi Facultatea de Litere

Organizatori:INSTITUTUL PENTRU CERCETAREA AVANGARDEI ROMÂNEªTI ªI EUROPENE; ASOCIAÞIA EDI-TORILOR DIN ROMÂNIA / SALONUL INTERNAÞIONAL DE CARTE „BOOKFEST”; EDITURA VI-NEA; ARTE 21

Parteneri:ªCOALA DOCTORALÃ A FACULTÃÞII DE LITERE – UNIVERSITATEA BUCUREªTI; CENTRUL MU-NICIPAL DE CULTURÃ „CONSTANTIN BRÂNCUªI” – TG. JIU; MUZEUL LITERATURII ROMÂNE –IAªI; MUZEUL NAÞIONAL DE ARTÃ – CLUJ; ALEXANDRIA LIBRÃRII – SUCEAVA

Parteneri Media:Mozaicul (Craiova), Bucovina Literarã (Suceava), Observatorul Cultural (Bucureºti).[Pânã la susþinera evenimentului se vor perfecta ºi alte colaborãri.]

Cooardonare/Secretariat:Nicolae Tzone (ICARE), Iolanda Chioaru (ARTE 21)

itorul Petre Solomon, pe fundalulistoriei zbuciumate a anilor 1940-1947. Distincþii: Premiul pentru celmai bun film video / Festivalul Tine-rilor Realizatori / Costineºti, 1994;Premiul pentru film-eseu / Festiva-lul Internaþional Alter-native / Târ-gu- Mureº,1994; Premiul specialProdFest 96 / Romania. Durata: 27de minute.

Orele 15,45 -16,4505. OMUL CU O MIE DE

OCHI / Viaþa ºi fotografiile luiIosif Berman. Scenariul, regia siimaginea: Alexandru Solomon

Prod. Ager Film, coprod. Fun-daþia Arte Vizuale, cu sprijinul CNC.Cu: Tomi Cristin, Ioana Abur; Mon-tajul: Nita Chivulescu; Muzica: Cris-tian Tarnovetchi. Iosif Berman, a fostfoto-reporter ºi a trãit între 1892 ºi1941. Supranumit „decanul fotore-porterilor”, a fost aproape de miºca-rea de avangardã. Când au venit laputere legionarii ºi generalul Anto-nescu, fotografiile ºi echipamentul luiau fost confiscate. Filmul începe înacest moment, în palatul ziarelor“Dimineaþa” ºi “Adevarul”, undeBerman a lucrat timp de 15 ani. Dis-tincþii: Marele Premiu pentru Docu-mentar, Festivalul Dakino (2001);Premiul UCIN pentru documentarscurt-metraj. Duratã: 52 de minute

SÂMBÃTÃ, 1 IUNIE 2013,ORELE 17,00-20,00

Spaþiul de evenimente „Ghera-sim LUCA”

Deschiderea oficialã a simpozio-nului:

Gherasim Luca, recitând poe-mul Passionnément (Proiecþie video,dupã filmul realizat de Raoul Sangla:COMMENT S’EN SORTIR SANSSORTIR, de et par Gherasim Luca;LA SEPT, FR. 3 ET CDN PRO-DUCTIONS / „Des idées des hom-mes des oeuvres”.)

01. Emilian Galaicu-Pãun, Chi-ºinãu: [Sous le pont Mirabeau... ]Apa. 3 D (poem-fluviu)

Cuvânt de salut:Grigore Arsene, preºedinte Aso-

ciaþiei Editorilor din RomâniaIon Bogdan Lefter, directorul

ªcolii doctorale a Facultãþii de Litere- Universitatea Bucureºti

Nicolae Tzone, preºedintele In-stitutului pentru Cercetarea Avangar-dei Româneºti ºi Europene

Vernisarea expoziþiei „GHE-RASIM LUCA. GRUPUL SUPRA-REALIST ROMÂN” (fotocumen-te; realizator: Institutul pentru Cer-cetarea Avangardei Româneºti ºi Eu-ropene; graphic design: Nicolae Tzo-ne) ºi prezentarea ediþiei anastatice arevistei ALGE, prima serie, 1930.

Sesiune de lucru, I (prezenta-re comunicãri ºi dezbateri) Modera-tor: Nicolae Tzone

02. Petre Rãileanu, Paris: Vam-pirul pasiv, o nouã ordine poeticãa lumii

03. Maria Dinu, Craiova: Recep-tarea lui Gherasim Luca în criti-ca româneascã

04. Constantin Abãluþã, Bucu-reºti: Gherasim Luca: insolitarearealului

05. Petriºor Militaru, Craiova:Gherasim Luca ºi terþul ascuns

06. Horaþiu Mihaiu, PiatraNeamþ: AMPHITRITE - scenariunon-oedipian cu miºcãri supra-taumaturgice, de Gherasim Luca.De la text la spectacol

(Expunere urmatã de prezenta-rea video a unui fragment de 10 mi-nute din spectacolul cu acelaºi titlurealizat la Teatul Ariel din Târgu-Mureº (manager: Gavril Cadariu).Cu: Alexandra Borona, Andi Brân-duº, Cristina Paraschiv, AlexandruPop Andrieº. Miºcarea scenicã: An-dras Lorant. Univers sonor: VirgilMihaiu. Regia ºi scenografia: Hora-þiu Mihaiu.)

07. Mircea Þuglea, Constanþa:Rana la Gherasim Luca

08. Alexandru-Ovidiu Vintilã,Suceava: Gherasim Luca. Dincolode poezie

09. Chris Tanasescu (MAR-GENTO), Bucureºti: Locul luiLuca. Ganduritmuri la Ghera(-RI)sim

10.Yigru Zeltil, Constanþa: Di-mensiunea graficã a Plinului.Colajele lui Gherasim Luca

11. Ion Bogdan Lefter, Bucu-reºti: Bilingvi, multilingvi: PaulCelan, Gherasim Luca, OskarPastior, ªerban Foarþã

DUMINICÃ, 02 IUNIE 2013,ORELE 10,30 -12,55

Cinematograful de artã BookfestPROIECÞIE DE FILME / Par-

tea a II-aAVANGARDÃ. POEZIE. TE-

ATRU. DE LA „CONTIMPORA-NUL” LA „AMPHITRITE”

Orele 10,30 -11,3006. Oameni care au fost:Ion Vinea. PRINÞUL POEZIEI

ROMÂNEªTI (1895-1964) Docu-mentar în douã episoade. ProducþieTVR, 1995. Regia de Florica Fulgea-nu. Comentariul: Nicolae Tzone.

Filmul reface biografia lui IonVinea, insistând asupra relaþiei salecu cei doi mari prieteni ai sãi, TristanTzara ºi Marcel Iancu. Astfel, o par-te importantã est consacratã publi-caþiilor Simbolul, din 1912, Chema-rea, din 1915 ºi Contimporanul, prin-cipala publicaþiei a avangardei româ-neºti ºi, totodatã, cea mai longevivã:1922-1932. Duratã: 54 minute

Orele 11,30 -12,0007. Avangarda româneascã în

context european. POVESTEAUNEI EXPOZIÞII. O producþie deNicolae Tzone. În colaborare cuAndrei Ruse.

Film realizat de Institutul pen-tru Cercetarea Avangardei Româneºtiºi Europene (ICARE). În anii 2000,o amplã expoziþie documentarã de-dicatã avangardei, conceputã de Ni-colae Tzone (design grafic: ValeriuGiodâc), a fost itineratã în mai multelocaþii muzeale ºi instituþionale dinRomânia (de la Muzeul Þãrii Criºu-rilor la Muzeul de Artã din PiatraNeamþ sau Institutul Cultural Ro-mân) ºi din strãinãtate: Berathauzen- Germania, ICR Budapesta ºi ICRNew York. Filmul surprinde imagi-nile peregrinãrii expoziþiei, dar utili-

zeazã ºi o seamã de documente saumanuscrise inedite din arhiva ICA-RE. Duratã: 31 de minute.

Orele 12,00 -12,5508. AMPHITRITE- scenariu

non-oedipian cu miºcãri supra-taumaturgice, de Gherasim Luca.Regia ºi scenografia: Horaþiu Miha-iu.)

Se prezintã, filmat, spectacolulcu acest titlu, realizat în 2004 la Te-atrul Ariel din Târgu- Mureº (mana-ger: Gavril Cadariu). Cu: AlexandraBorona, Andi Brânduº, Cristina Pa-raschiv, Alexandru Pop Andrieº.Miºcarea scenicã: Andras Lorant.Univers sonor: Virgil Mihaiu. Dura-tã: 55 minute.

ORELE 13,00 – 17,00Spaþiul de evenimente „Ghera-

sim LUCA”Orele 13,00-13,3001. Evocare. Incursiuni critice.

Recital (video): Eusebiu ªtefãnescu.GEO BOGZA – DOUÃZECI

(1993-2013)O capodoperã: POEMUL IN-

VECTIVAViaþa imediatã. POEZIA PE

CARE VREM SÃ O FACEM Bog-za ºi Luca: Despãrþirea de avangardã

02. Reper: PETRE SOLO-MON

Încheierea tipãririi sub titlul:„AM SÃ POVESTESC CÂNDVAACESTE ZILE...” (vol. III, IV) acelor 4 volume de jurnal, memorii ºiînsemnãri. (Ediþie îngrijitã de Yvon-ne Hasan.). Coordonator: NicolaeTzone

Orele 13,30- 14,00Sound poetry performance de/

cu IRINEL ANGHEL:PHÉNAKISTICOPE PHIP-

HIESunt utilizate fragmente din Ghe-

rasim Luca: „Le secret du vide et duplein”, „Passionnément”, „Héros-li-mite”.

Orele 14,00- 17,00Sesiune de lucru, II (prezen-

tare comunicãri ºi dezbateri) Mode-rator: Petre Rãileanu

12. Nicolae Tzone, Bucureºti:Inedit: „Câtva lucruri de spus”, deGellu Naum, Virgil Teodorescuºi Paul Pãun. Un manifest in-cendiar împotriva lui Luca ºiTrost

13. Isabel Vintilã, Suceava: Ghe-rasim Luca: Inventatorul iubirii,între obsesie ºi vis

14. Gabriel Nedelea, Craiova:Gherasim Luca – realitatea coti-dianului sublimat

15. Ion Cazaban, Bucureºti:Gherasim Luca - parafraze sce-nice

(Expunere urmatã de prezenta-rea video a unui fragment de 10 mi-nute din spectacolul „Inventatoruliubirii”, de Gherasim Luca, realizatla Teatrul de Artã din Deva în 2012.Regia ºi scenografia: Horaþiu Miha-iu; coregrafia: Mãlina Andrei.)

16. Igor Mocanu, Bucureºti:Gherasim Luca. Corp, coregrafieºi discurs performativ

17. Ocravian Soviany: Ghera-sim Luca ºi oglinda de apã

18. Nicole Manucu, Bucureºti:Luca ou l’invention de soi

19. Luiza Mitu, Craiova: Ghe-rasim Luca ºi dominarea pasiu-nii prin negaþie

20. Mihail Gãlãþanu: GHE-GHERASIM LU-LU-LUCA

21. Sebastian Reichmann, Paris:Lecturi ale lui Gherasim Luca încontextul literar francez actual (co-municare transmisã)

22. Simona Popescu, Bucureºti:Luca, Deleuze, Tarkos (comunicaretransmisã)

23. Ion Pop, Cluj: Publicisticalui Gherasim Luca (comunicaretransmisã)

24. Radu Voinescu, Bucureºti:Passionnement sau sadismul dialec-ticii (comunicare transmisã)

25. Dan Stanciu, Bucureºti:Luca ºi Luna (comunicare transmi-sã)

ORELE 17,30 -18,05Cinematograful de artã BookfestPROIECÞIE DE FILME / Par-

tea a III-aAUTORI CONTEMPORANIPOEZIE SCRISÃ DIRECT ÎN

LIMBA FRANCEZÃOrele 17,30 -17,45ªerban Foarþã / ABC D’AIRUN POÈTE ROUMAIN IN-

TERPRÈTE QUELQUES-UNS DESES POÈMES FRANÇAIS Un filmde Gheorghe ªFAIÞER ºi Mihai LA-ZÃR

În cadrul proiectului „«BUCA-REST-PARIS, HUIT LIVRES DEPOÉSIE POUR LA FRANCE», re-alizat la Editura Vinea în 2012, ªer-ban Foarþã a publicat volumul „ABCD’AIR”, scris direct în limba fran-cezã. În acest film el citeºte din poe-mele cuprinse în carte, cu farmec ºipregnanþã. Dacã ar fi sã apropiemlectura sa de un nume important,atunci acesta nu poate fi decât Ghe-rasim Luca, din care poetul timiºo-rean a tradus ºi pentru care a mãrtu-risit, nu o datã, o anume afinitate.Realizatorii filmului, Gheorghe ªfai-þer ºi Mihai Lazãr, dincolo de primplanurile realmente remarcabile, uti-lizeazã, în montajul definitiv, efectegrafice remarcabile. Durata: 20 deminute

Orele 17,45 -18,05Rodica Draghincescu: ORA-

GE PYRAMIDALRealisateur: ERIC PARISI. Mu-

siques: Jean-Pascal Boffo.Rodica Draghincescu, timiºo-

reancã de origine, este o autoare cares-a afirmat în literatura românã încadrul generaþiei pe care critica o nu-meºte „Nouãzeci”. Stabilitã în Fran-þa, ea se numãrã printre puþinii poeþiromâni care au reuºit în mod real sãdevinã cunoscuþi. Scrie o poezie non-conformistã, poemele sale au direc-teþe ºi, mai ales cele cu tentã eroticã,o febricitate/senzualitate care o indi-vidualizeazã între confraþi. Volumul„ORAGE PYRAMIDAL”, a apã-rut în la Editura Vinea, în 2002, înColecþia „VINEA INTERNAÞIO-NAL”, în proiectul mai larg: «BU-CAREST-PARIS, HUIT LIVRESDE POÉSIE POUR LA FRANCE».El a fost scris direct în limba france-zã. Durata: 12 minute

LUNI, 03 IUNIE 2013,ORELE 17,00 -19,00

Facultatea de Litere din Bucu-reºti (Sala de Consiliu / AmfiteatrulOdobescu)

26. Michael Finkenthal, Balti-more: Straniul interludiu: Ghe-rasim Luca în Þara Sfântã, întreBucureºti ºi Paris

PROVOCAREA GHERASIMLUCA

Moderator: Ion Bogdan LefterParticipã: Petre Rãileanu, Nico-

lae Tzone, Gheorghe Iova, VladimirPanã, Mihail Gãlãþanu. Lista parti-cipanþilor se completeazã pe parcur-sul sesiunilor de lucru. Înscriere li-berã.


nnnnn ION BUZERA

Erika Takacs - Descent

Se întâmplã ceva cu aceºtipoeþi basarabeni! Preasunt buni. În afarã cã ºtiu

ce s-a întâmplat în poezia ultimu-lui secol, mai au ºi bunul instinctde a nu se înscrie în vreo „ten-denþã” la modã, sunt versaþi înmaterie de tehnicã ºi, mai ales, au„despre” ce sã scrie, nu se învârtîn jurul cozii poemului. E un aerproapãt, ce mai, în poezia româ-nã contemporanã: vine de pestePrut. Dupã ce l-am comentat peAnatol Grosu, mã voi referi încontinuare la tânãrul (nãscut în1990) Ion Buzu. Volumul lui dedebut (3 ml de Kondifor, Casade pariuri literare, 2013, 68 p.) mise pare solid lucrat, în virtuteaunei dexteritãþi care trimite la ex-perienþe interioare ºi exterioareadânc asimilate, bine regizat, pliatpe diversele ocupaþiuni ale auto-rului.

Oricum, este de o uimitoaresiguranþã a prizãrii cotidianului înversiunile lui vesel-sordide, ace-lea care tind sã amestece regis-trele trãrii propriu-zise cu cele alejocurilor pe calculator, în aºa mã-surã încât tu, cititor serios (ipo-critule!) sã nu mai ºtii dacã pulsi-unile suicidare vehiculate prinpoeme sunt cele ale auctoreluisau ale vreunui alter ego pixe-lat. Descriindu-ºi, captându-ºi,frãmântându-ºi existenþa, carealtfel i-ar scãpa printre degete,postadolescentul nu are inhibiþii(poetice, de niciun fel), dar esteºi suficient de atent la riscurilepe care le implicã dezinvolturalãsatã de capul ei.

Lumile de pornire ale celor doipoeþi sunt asemãnãtoare: cele alesatului arhaic-contemporan (eaproape acelaºi lucru!) basara-bean, dar tratamentul poetic etotal diferit, semn al deplinei in-dividuãri creatoare. Ludicul emai activ la I. Buzu decât la A.Grosu, iar sentimentul inutilitãþiie ºi mai generos alimentat. Ce îiapropie pe cei doi e un fond ob-

scur, oarecum terifiant, „inoma-bil”, dar ºi greu de camuflat, altristeþii metafizice derivate dinconºtiinþa de locuitor al unei pro-vincii ambigue: un prizonierat dincare nici probabila aderare la UEnu îi poate scoate. Dar, de fapt,cuºca e mult mai vastã, din mo-ment ce intrã în scenã înºiºi zeii,cu „sculele” lor cu tot, pentru arelua termenul arghezian: „– Mairepede pedaleazã bãi,/ doar nuvrei o sãgeatã-n fund;/ aminteº-te-þi/ zeii, gãoaza.” (Zeii, gãoa-za, pp. 8-9). Altminteri, printretemele preferate sunt: cea a car-tofului, cea a jaluzelelor, cea asoftware-lui. Altfel spus: avan-

gardism, modernism, postmoder-nism. Ion Buzu are o conformaþiede nihilist poetic, e (ºi) un vo-roncian, are ceva ºi din tânãrulBogza, dar nu rãmâne acolo, într-un postavangardism (care s-ar fidovedit, poate) cãlduþ, ci mergemai departe, spre pestriþa, îmbie-toarea postmodernitate, corec-teazã „abaterile” radicalismuluiestetic printr-un sentimentalismcinic, filtrat, depresiv ºi prin adap-tarea la noile „exigenþe” ale lumiicapitaliste, oricât de ezitantã ar fiea.

Un horror calm, „domestic”,degajat fracþioneazã volumul:„Câinele mergea pe stradã ºi eumã holbam la el./ am citit cã un

38). În afara faptului cã DumitruCrudu nu-i învãþa prostii ºi cã,tacit, Ion Buzu s-a ºi folosit deacele indicaþii, sã semnalez, încão datã, fervoarea delimitãrii de„programele” preexistente, res-pectiv asumarea literalã a unuisoft „inspiraþional”, numai ºi nu-mai pentru a-l face de râs. Ceamai bunã lecþie pe care, jungianvorbind, ne-o dã Ion Buzu estecea socraticã.

Ce i-aº reproºa, deºi, cum an-ticipam, prea multe nu sunt despus aici: descumpãnirea miratã(de genul celei a lui „The Kid” –Leonardo di Caprio – din filmulThe Quick and The Dead) în le-gãturã cu ceea ce crede cã poa-te; cele câteva exageraþiuni (sãne înþelegem: nu prezenþa lexe-melor ca atare, care au un aer decandoare lacanianã, ci numai vo-luptatea nedepãºirii stadiului res-pectiv) în direcþie stercoralã; scâr-ba-de-sine-ºi-de-tot sublimatãdestul de facil în reþetar.

Un teribil simþ al umorului ne-gru, la limita simultanã a tragicu-lui ºi penibilului, cu nuanþe cal-culat macabre, o plãcere a exhibi-þionismului înþeles ca joc tanatic,pedalarea pe deriziune ºi mai alespe autoderiziune, buna, activavecinãtate – în sens poetic, de-sigur – cu excremenþialul, chiardacã perceput, uneori, ca „alien”(p. 18), voma, fiziologicul, în ge-neral, intuiþia acutã a mizerabilis-mului multicolor al lumii de azi(textele de la pp. 53-57), iatã câte-va dintre trãsãturile acestui foar-te haios ºi foarte profund poet.

În orice caz, îi prevãd o carierãliterarã strãlucitã.

alt basarabean la curþile canonuluiantreprenor bun doarme ºase orepe zi,/ se trezeºte cu entuziasm/ºi oboseºte rar./ Un antreprenorbun ia decizii fãrã ezitãri,/ are pri-virea cuiva care ºtie cum se face./Câinele pãrea destul de hotãrât,/în manual scria cã din moment ceun antreprenor,/ într-o diminea-þã, nu vrea sã se trezeascã/ sauezitã,/ afacerea îi e sortitã falimen-tului./ Mersul câinelui dãdea do-vadã de lipsa oricãrei ezitãri,/ amdecis sã-l urmez./ A întors capulspre mine, apoi/ a þâºnit în faþaunei maºini care l-a fãcut zob.”(Un antreprenor bun, p. 25).Avem de-a face, cum bine sevede, cu un spirit refractar, carese îndoieºte de „manuale” ºi lecorecteazã mereu prin lecþiile vie-þii. Nici mãcar bunele sfaturi înmaterie de scris nu-l conving: „laatelierul de scriere creativã/ du-mitru crudu ne spune sã con-struim tensiune în texte/ sã fie unbulgãre de zãpadã/ ce se rosto-goleºte/ fãcându-se tot mai mare/ca în final sã izbeascã cu putere.// tensiunea apare atunci cândbrusc,/ o mânã te apucã strânsde boaºe/ ºi nu-þi dã drumul.// amdecis sã fac un atelier de ãsta cuun prieten/ ºi i-am spus sã scrieun poem,/ mi-a zis cã nu are in-spiraþie ºi eu l-am apucat de boa-ºe,/ târându-l în faþa unui carnet:/«scrie sau þi le strivesc!»/ mi-aars un pumn în tâmplã, tensiu-nea s-a dezumflat.// o mânã îmistrânge boaºele, nu pot respira,/dau cu pumnii, dar în jur nimeni,/mâna refuzã sã dea drumul,/ pi-cioarele mi se înmoaie ºi mã iz-besc de podea abia rãsuflând.”(Atelier de scriere creativã, p.

Erika Takacs - Evolution


Adina Mocanu: Care sunt în-ceputurile tale româneºti? De ceai ales România?

Xavier Montoliu: Când amaterizat prima datã la Bucureºti,pe 28 septembrie 1992, nu-mi ima-ginam, nici pe departe, cã experi-enþa în România va fi ceva cu to-tul deosebit în viaþa mea, cã nudoar va continua de-a lungul ani-lor, dar mã va marca atât perso-nal cât ºi profesional. Dupã ceam terminat Facultatea de Filolo-gie Catalanã, la Universitatea dinBarcelona, în 1990, am fãcut unmaster de didactica limbilor strãi-ne ºi m-am prezentat la un con-curs pentru un post de lector înstrãinãtate. Mã interesa spaþiullimbilor romanice, iar posturiledisponibile erau în Franþa ºi înRomânia. Mai pe scurt: am can-didat ºi am fost ales de comisiesã ocup postul de lector de cata-lanã la Universitatea din Bucu-reºti.

La aeroportul Otopeni eramaºteptat de profesoara SandaReinheimer Rîpeanu, ºefa Cate-drei de Limbi Romanice a Facul-tãþii de Limbi Strãine din Univer-sitatea Bucureºti, ºi de Jana Ba-laciu Matei, cercetãtoare la sec-torul de romanisticã la Institutulde Lingvisticã din Bucureºti, in-teresatã în special de studiul lim-bii catalane. A fost o mare surpri-zã nu doar sã fiu întâmpinat cuun „benvingut” catalan, dar ºi sãdescopãr cã am în faþã douã bunecunoscãtoare ale limbii ºi litera-turii mele. De fapt, trebuie sãspun cã ºi datoritã eforturiloracestora s-a putut înfiinþa lecto-ratul de limba ºi literatura catala-nã, eu fiind primul lector trimisde Guvernul Catalan.

A. M.: Ai fost pregãtit de ple-care?

X. M.: Înainte de a pleca dinBarcelona, încercasem sã intru încontact cu câþiva cunoscãtori aiRomâniei, sã mã pot pregãti câtmai bine. Din pãcate informaþiiledespre Estul Europei erau foartepuþine. Dar coincidenþele nu exis-tã degeaba ºi, prin intermediulunui prieten, l-am cunoscut peVirgil Ani, italienistul de la Uni-versitatea din Bucureºti, ºi pesoþia lui (catalanã), FrancescaRagolta, atunci recent stabiliþi laBarcelona; graþie lui – îmi amin-tesc cu recunoºtinþã – am cititprimul poem al lui Marin Sorescuîn românã, Scoica, un text carem-a emoþionat profund – ideeade a trãi ascuns într-o scoicã mise pãrea înspãimântãtoare – ple-carea, era clar, mã atrãgea.

A. M.: Cum ai descrie experi-enþa ta în România ºi de ce esteatât de importantã pentru tine?

X. M.: Experienþa mea la Bu-cureºti a durat patru ani de zile,la Facultatea de Limbi Strãine.Când am ajuns, m-am trezit într-uncontext total diferit. Veneamdintr-o þarã vesticã ºi dintr-unoraº în care tocmai se desfãºura-serã Jocurile Olimpice, la a cãrororganizare participaserã o mulþi-me de voluntari. Entuziasmul lorºi al tuturor locuitorilor oraºuluise simþea ºi pe strãzile oraºului,nu fusese dãruit doar sportivilorveniþi de pretutindeni. Cred cãoricine îºi aminteºte cu emoþieBarcelona lui Freddy Mercury ºiMontserrat Cabellé, o melodie

Xavier Montoliu: „în România am avutsenzaþia cã am tot timpul din lume...”

Nãscut la Badalona, un oraº lângã Barcelona, XavierMontoliu Pauli reprezintã o prezenþã constantã ºi acti-vã în dezvoltarea ºi menþinerea literaturii române în

spaþiul cultural catalan. În prezent lucreazã la Institució de lesLletres Catalanes, o instituþie publicã a Ministerului Culturii alGuvernului Catalan, unde se ocupã de management cultural, înspecial de promovarea literaturii catalane. Trebuie menþionat fap-tul cã acest interviu a avut loc integral în limba românã, pe renu-mita stradã centralã din Barcelona, Rambles, chiar pe data de 23aprilie, când catalanii celebreazã Diada de Sant Jordi, o sãrbãtoa-re tradiþionalã din secolul XV redefinitã la începutul secolul XXca ziua îndrãgostiþilor, ziua cãrþilor ºi a trandafirilor.

care a rãscolit din temelii pânã ºistrãzile oraºului. În plus, graþiesuccesului Jocurilor, Barcelonadevenea cunoscutã în lumea în-treagã drept capitalã a culturiicatalane.

Aºadar, m-am trezit, pe de oparte într-o societate nouã, cea aRomâniei anilor ‘90, în care totulse înnoia de la o zi la alta, iar pede altã parte într-o culturã cu onouã limbã de care mã lãsam ade-menit puþin câte puþin. Nu voiuita niciodatã primele zile în Bu-cureºti: am ajuns cu o sãptãmâ-na înainte de începerea cursuri-lor ºi am avut timp nu numai pen-tru încâlcitele demersuri adminis-trative, ci ºi sã mã plimb pe josdintr-un capãt în altul al capita-lei, pe strãzile pe care, deºi plinede oameni, auzul meu, obiºnuitcu agitaþia Barcelonei, le perce-pea prea tãcute. Totuºi, muzicaexista ºi aveam sã o simt. Într-unadin primele zile, la Catedrã, a ve-nit la mine Lavinia Coman, profe-soarã la Academia de Muzicã,interesatã de limba catalanã, demuzica ºi compozitorii din Barce-lona, din nou mi s-a vorbit în ca-talanã, ºi, mai mult decât atât, mi-acântat un cântec popular de-alnostru. Aproape cã mi-au dat la-crimile de emoþie, simþeam þesân-du-se pânzele prieteniei, ºi, oda-tã cu ele, interesul pentru culturaromânã.

Stilul de predareera foarte diferitºi a trebuit sã ne

adaptãm reciprocA. M.: Poþi sã ne explici cum

ai reuºit sã intensifici relaþiilecatalano-române, dar ºi sã asi-milezi o nouã culturã, cea ro-mâneascã?

X. M.: La facultate, þineam cur-suri de limba, literatura ºi civili-zaþia catalanã. În afarã de aces-tea mai predam limba spaniolã ºicursuri de didacticã pentru pro-fesorii de spaniolã de liceu, or-ganizate de Centrul Cultural Spa-niol – viitorul Institut Cervantes,condus atunci de doamna Tere-sa Pallaruelo. Studenþii erau foar-te bine pregãtiþi, dar stilul de pre-dare era foarte diferit ºi a trebuit

sã ne adaptãm reciproc. Cu uniidintre ei încã pãstrez legãtura ºicontinuam sã colaborãm în dife-rite proiecte. Deosebit de impor-tante erau pentru mine discuþiilecu ei ºi colegii de catedrã, desprediferenþele dintre viaþa din vestºi cea din est, despre actualita-tea politicã ºi socialã a României(protestele împotriva lui Ion Ilies-cu, mineriadele) sau despre tran-ziþia din propria þara. Discuþiile,în românã, cu prietenii, mai alescu actualii profesori AlexandraVrânceanu ºi Mihai Iacob, cucare mergeam la cursurile de an-gelologie ale lui Andrei Pleºu.Discuþiile noastre erau mereu „bi-zantine”, cum se spune în catala-nã, adicã lungi, cu infinite digre-siuni ºi detalii.

Mergeam ºi prin anticariate –prima carte pe care am cumpãrat-o a fost chiar o antologie a luiMarin Sorescu!, la operã, la con-certe sau la cinematecã, ºi citeam,citeam mult. Într-un fel imi placesa spun cã am facut o „facultate”la Bucureºti. De fiecare datã cândmã întorc în România mã întrebdacã genul de viaþa actual esteceea ce se dorea ºi se discuta înanii ‘90. Ultraglobalismul a reuºitsã distrugã orice urmã din acellocalism care face ca fiecare pei-saj – ºi bineînþeles, artistic ºi prinextensie cel literar – sã fie unic ºiuniversal.

Treptat, am început sã cãlãto-resc prin România. Am avut pri-lejul sã þin niºte conferinþe de-spre cultura ºi limba catalanã stu-denþilor din Craiova, Constanþa,Iaºi – de unde am dat o fugã ºi laChiºinãu – ºi Cluj, unde la unmoment dat fãceam naveta pen-tru cã exista un grup de studenþiinteresaþi de literatura ºi culturacatalanã – urmaserã deja niºtecursuri cu romanistul Marian Pa-pahagi. Aºa am cunoscut-o peDiana Moþoc, azi profesoarã laLMA (Universitatea Babeº-Boly-ai), care pregãteºte în prezent undoctorat despre relaþiile dintre li-teratura românã ºi catalanã, printraduceri. Cãlãtoriile erau pentrumine prilejuri de a practica limbaromânã, dar ºi de a deveni „de-allocului” (într-adevãr, când îi vor-beºti cuiva într-o limbã strãinã,poþi comunica, dar când îi vor-

beºti în limba proprie, ajungi ºi îninima lui). În plus, descopereampeisaje excepþionale, autentice.

A. M.: Cum ai continuataceastã experienþa româneascãdupã întoarcerea la Barcelona?

X. M.: La început þineam legã-tura prin poºta obiºnuitã (ceeace acum ni se pare cam din „vre-mea lui Pazvante”), mai ales pen-tru cã mã implicasem în proiectulediturii Meronia – colecþia „Bi-blioteca de Culturã Catalanã”,coordonatã de Jana Matei. Decând s-a creat, în 1998, pânã înprezent s-au publicat deja 35 devolume traduse din catalanã; încatalogul colecþiei apar autoricontemporani ºi clasici – roma-ne, prozã scurtã, poezie. Un veri-tabil proiect editorial de prezen-tare a scriitorilor canonici cata-lani. De la Barcelona, aceastãbogaþie de traduceri nu face de-cât sã evidenþieze prost numitele„periferii” care sunt, de fapt, cen-trii nevralgici de creaþie. Fiecarecarte are o prefaþã, potrivitã pen-tru lectorul român, scrisã de unspecialist ºi, eventual, un tabelcronologic unde opera este în-cadratã în contextul respectiv. Ceicare sunt deciºi sã cunoascã sausã mai citeascã literaturã catala-nã au la îndemânã volume ale fon-datorului literaturii catalane, Ra-mon Llull, ale celebrei romancie-re Mercè Rodoreda sau ale unorprozatori de astãzi ca, de exem-plu, Carme Riera (care a partici-pat recent la Salonul de Carte dela Paris la o întâlnire cu GabrielaAdameºteanu), Ramon Solsona(ritmul editorial diferit a fãcutchiar ca o carte a lui, Cimitir debuzunar, sã aparã întâi la Bucu-reºti, în românã, ºi abia pe urmãla Barcelona) sau Jaume Cabré(tradus în românã înainte sã ajun-gã celebru pe plan european,dupã Târgul de carte de la FKFdin 2007, când Cultura Catalanãa fost invitata de onoare). Cu ul-timii dintre cei mentionaþi am avutprilejul de a participa, în 2001,2002 ºi în 2004, la Zilele CulturiiCatalane la Bucureºti, iar în 2003am venit împreunã cu poetul Car-les Duarte – acestea toate nu aufost doar cãlãtorii pur literare, deprezentare de cãrþi ºi autori, ci ºio dovadã cã proiectul edituriiMeronia trezea interes printreautorii catalani, dornici sã-ºi în-tâlneascã cititorii români. Aºadar,s-au construit punþi. De tot felul!De exemplu, i-am însoþit la Bucu-reºti pe poeþii Carles Torner (peatunci directorul secþiei de litera-turã a Institutului Ramon Llull,IRL) ºi pe Francesc Parcerisas(recent distins – februarie 2013 –de editura Galaxia Guttenberg dinBarcelona, alãturi de NormanManea, cu Premiul Josep Palau iFabre), care au þinut conferinþe

la Universitate, primul, în cadrulcongresului despre canonul lite-rar, al doilea, în cadrul lectoratu-lui de catalanã, condus de JoanLlinàs. Toate aceste activitãþi ve-neau dupã hiatusul din perioadapostbelicã în relaþiile dintre celedouã culturi ale noastre.

A. M.: Hiatus?X. M.: Da, sã ne amintim aici

cã interesul oamenilor de culturãromâni pentru cultura catalanãeste documentat deja în secolulXIX, dar a devenit mai intens înepoca interbelicã. De exemplu,deja în 1922, recunoscutul hispa-nist craiovean Al. Popescu-Tele-ga, tradusese cartea lui JoanMaragall, Laude, dupã ce Rami-ro Ortiz scrisese, în 1915, o notãîn presã: „Un mistic catalan: JuanMaragall”, dupã moartea poetu-lui. Ulterior, Nicolae Iorga va tra-duce ºi el câteva poeme din Ma-ragall (sã mai adaug cã, în 2011, aapãrut o antologie consistentã,în traducerea lui Nicolae Coman).Apoi, cartea lui Nicolae Iorga Omicã þarã latinã: Catalonia ºiexpoziþia din 1929 este, nu doaro bijuterie bibliograficã, ci ºi unadevãrat document de prezentareîn mediul intelectual bucureºteana culturii ºi literaturii catalane.

A. M.: Revenind la contextulactual, spuneai mai înainte cãsejurul la Bucureºti a avut unimpact pe plan profesional. Poþidetalia?

X. M.: Am putut face câte cevaºi pe acest teren. Astfel, în 2003am început sã lucrez la Institucióde les Lletres Catalanes, un in-stitut care se ocupa de promova-rea literaturii catalane ºi de rela-þia cu alte literaturi. În anul urmã-tor, am avut ocazia de a lua partela organizarea unui workshop înPirinei de traducere poeticã dincreaþia Denisei Comãnescu ºi aIoanei Ieronim. Poetele au fostinvitate ºi ele împreunã cu alþipoeþi catalani, cu traducãtori dinromânã în catalana ºi viceversa.Acest atelier s-a concretizat într-un volum de poezie publicat atâtla Barcelona cât ºi la Bucureºti înediþie bilingvã româno-catalanã.În anul 2011, Institutul nostru ºiInstitutul Ramon Llull ºi Institu-tul Cultural Român au organizatun schimb poetic cu Aurel Pan-tea, Ion Cristofor, Oana CãtãlinaNinu ºi Letiþia Ilea cu poeþi cata-lani. Recent, am început sã cola-borez ca membru al comitetuluide redacþie al revistei digitale VI-SAT a Pen Club-ului catalanunde, în momentul de faþã, secþi-unea consacratã traducãtorilordin catalanã în românã, activi, cupeste douã cãrþi publicate, esteconstant reactualizatã.

A. M.: ªtiu cã ai fost cotradu-cãtor la unele dintre titlurileapãrute în „Biblioteca de Cul-


turã Catalanã”. Cum ai începutoperaþia inversã, traducerea dinromânã în catalanã ºi ce pro-iecte ai?

X. M.: Am început traducândîn grup, la workshop-uri amintitemai sus, apoi, în 2009, graþie poe-tului Lluís Solà, directorul revis-tei „Reduccions” – cea mai renu-mitã revistã de poezie de la noi –am publicat o micã selecþie depoeme de Virgil Mazilescu, IoanEs. Pop ºi Ileana Mãlãncioiu.

În 2012, în cadrul FestivaluluiInternaþional de Poezie de la Bar-celona, organizat cu sprijinul ICRºi al Primãriei din Barcelona, amtradus poeme de Ileana Mãlãn-cioiu ºi Svetlana Cârstean, pre-zente în faþa unui public catalanentuziast. Mi-aº dori sã public oantologie cu aceste poete. Deo-camdatã mã gândesc la traduce-rea în spaniolã a unei antologiide Letiþia ºi la una, în catalanã,de Ioan Es. Pop.

Am tradus ºi în spaniolã, ia-rãºi printr-o întâmplare fericitã.Unul dintre cercetãtorii interna-þionali cei mai reputaþi ai lui PaulCelan, poetul catalan ArnauPons, a participat în 2010 la Fes-tivalul de la Neptun ºi, dupã în-toarcerea sa, aflând de pasiuneamea pentru limba românã, mi-apropus ºi m-a încurajat sã traducin spaniolã cartea lui Petre Solo-mon Paul Celan, Dimensiunearomâneascã. Traducerea a fostlansatã de Arnau Pons, împreu-nã cu proiectarea filmului „Duopentru Paoloncel ºi Petronom”,al lui Alexandru Solomon, fiulautorului, cu ocazia Târgului deCarte de la Madrid în 2011, orga-nizat de cãtre ICR Madrid, la careRomânia a fost þara invitatã deonoare. Atunci, la întâlnirea or-ganizatã de Ioana Anghel, direc-toarea ICR-ului din Madrid, amavut ocazia sã mai cunosc ºi alþitraducãtori din românã.

Printr-o fericitãcoincidenþã (încã

una!), la Salonul decarte de la Paris din

acest an, undeRomânia a fost þarainvitatã de onoare,Barcelona a fost

oraºul invitat.A. M.: Ai dat mai multe exem-

ple de promovare a literaturiiromâne în care am vãzut cã exis-tã o strânsã legãturã cu Institu-tul Cultural Român. De ce esteatât de importantã aceastã re-laþie pentru tine?

X. M.: Graþie interesului ºi efor-tului Institutului Cultural Romanla Barcelona au fost organizate oserie de evenimente interesante,de exemplu prezenþa lui NormanManea ºi a lui Varujan Vosganian.Interesantã mi s-a pãrut ºi vizitaHertei Müller. Mi-ar plãcea sã-lîntâlnesc aici ºi pe Mircea Cãrtã-rescu – ºi mi-ar plãcea ºi sã tra-duc în catalanã din opera lui.

Dar cred cã, la Barcelona sauoriunde în lume, o vizibilitate im-portantã o deþine filmul, ca fac-tor de culturã româneascã, des-tul de divers ºi creativ. La Barce-lona sunt programate filme româ-neºti în cadrul unui binecunos-cut festival de autor de trei anide zile. Aº vrea sã precizez cã înediþia de anul acesta a festivalu-lui a fost programatã o retrospec-tivã a filmului românesc, unde amavut ocazia sã-i cunosc pe direc-torii Marian Criºan ºi CristianMungiu. Dar sã revenim la litera-

turã: Barcelona ocupã un spaþiuprivilegiat pentru editori, ºi aºacum spunea Jana Balaciu Mateiîntr-un interviu tot în revista„Núvol”, Barcelona nu poate în-chide ochii în faþa literaturii ro-mâne, mai ales când, într-un in-terval de doi ani, literatura româ-nã a fost invitatã la Madrid ºi laParis. Printr-o fericitã coinciden-þã (încã una!), la Salonul de cartede la Paris din acest an, undeRomânia a fost þara invitatã deonoare, Barcelona a fost oraºulinvitat. Sunt convins cã a fost unbun prilej pentru a stabili contac-te literare ºi un argument pentrua traduce mai multã literaturã ro-mâna în catalanã.

A. M.: Trebuie sã amintim cãtu eºti implicat în traducerea luiMarin Sorescu în colaborare cuo traducãtoare de origine româ-nã stabilitã la Barcelona. Nepoþi da mai multe detalii despreaceastã traducere?

X. M.: Titlul volumului estePer entre els dies, dupa versul“Printre zile” din poemul Indigo.Cartea a fost publicatã la edituraLleonard Muntaner din Palma deMallorca, într-o colecþie în careau fost editaþi poeþi de mareprestigiu, ca Apollinaire, DinoCampana, Max Jacob, ThomasBernhard sau Tristan Tzara. Pro-punerea acestei traduceri, selec-þia de aproximativ o sutã de poe-me, ºi traducerea au fost fãcutela patru mâini, cu prietena ºi co-lega mea, Corina Oproae, profe-soarã de englezã, stabilitã de multtimp la Barcelona. Cartea a primito subvenþie de la Centrul Naþio-nal al Cãrþii al ICR (este pentruprima datã când se acorda aceas-tã subvenþie pentru limba catala-nã). Aº dori în mod special sã-imulþumesc Sorinei Sorescu ºi luiMircea Martin de la editura GrupArt pentru generozitatea ºipromptitudinea de care au datdovadã pentru ca acest proiectsã aparã.

Cartea are o prefaþã scrisã depoetul Francesc Parcerisas dincare aº vrea sã citez un fragmentdin catalanã: „Marin Sorescueste, una peste alta, un scriitorcu o ingeniozitate foarte aparte,la care cititorul ajunge cu uºurin-þã, fãrã prea multe obstacole, darîn a cãrui lecturã se loveºte deforþa neaºteptatã a sensului careni se oferã ºi ni se ascunde – caîntr-o scamatorie în care iluzio-nistul ne aratã un anume trucnumai pentru a ne distrage aten-þia ºi de a ne ameþi, între timp, cuo nouã ciudãþenie despre care nuvom ºti niciodatã de unde a ieºit,cum s-a produs.”

Ne-am strãduit sã pregãtim oprezentare aºa cum merita ºi cumtrebuie sã o facem pentru un poetca Marin Sorescu. Aºadar, apar-te de evenimentul prezent la Fes-tivalul Internaþional de Poezie dinBarcelona, pe data de 11 mai, maipregãtim o searã de poezie, „Tra-ductors aliats”, unde vom face olecturã din Marin Sorescu alãturide traducãtorii, care la rândul lorvor citi din Paul Celan, JosephBrodsky sau Robert Creeley, încatalanã. Pe de altã parte, deja îniunie, pe data de 5, avem organi-zatã lansarea cãrþii care va avealoc într-o librãrie importantã dinBarcelona, „La Central”.

A. M.: Multumesc, Xavier,pentru acest interviu!

X. M.: Gràcies a vosaltres!

Interviu realizatde Adina Mocanu

Luiza Mitu: Erika, putemvorbi de o influenþã între sculp-turile tale ºi cele ale lui AlbertoGiacometti? Pentru cã uneledintre sculpturile tale sunt gro-teºti ºi fragile, se apropie de ine-fabil, în acelaºi timp. Mi se pareextraordinarã aceastã contra-dicþie prin care poþi, de fapt, sãobservi obiectul în unitatea sa.

Erika Takacs: Nu aº puteaspune cã existã o influenþã con-ºtientã în mintea mea când creez.Din contrã, încerc sã-mi eliberezmintea de idei preconcepute, re-guli, da-uri ºi nu-uri ºi încerc sãevoc copilul dinlãuntrul meu, cupropria curiozitate ºi modul sãuunic de exprimare ºi auto-expri-mare. Cred cã undeva adânc înconºtiinþa noastrã ne protejãm cutoþii copilul din noi, dar este ne-voie de multã muncã pentru a nereconecta la aceastã stare, carenu este lipsitã de suferinþã ºi dedisconfort. Totuºi, gãsesc aceas-tã experienþã ca fiind una recom-pensatoare, de nepreþuit pentrua maximiza potenþialul creativ alfiecãruia.

L.M.: Cum defineºti contra-dicþia în arta ta?

E.T.: Când te referi la contra-dicþie în arta mea, te gândeºti lacoexistenþa grotescului ºi a vul-nerabilitãþii? De cele mai multe oriîmi place sã mã tachinez ºi sã mãprovoc prin sculptura mea. Dacãobserv o incompatibilitate apa-rent imposibil de rezolvat, mã simtobligatã sã accept provocarea, sãfac imposibilul posibil. Este opornire lãuntricã de a merge pânãla limita, la periferia unei zone gride demarcaþie între credibil ºi fals,între artã ºi pseudo-artã. Este ostare periculoasã în care te afli,dar în acelaºi timp palpitantã, în-cercând sã zbor dar întotdeaunafiind supusã unei cãderi, ca ºi

Erika Takacs: „am încercat sãtransmit tensiunea, impasul

neliniºtit care pãstreazãprivitorul într-o permanentã

stare de ghicire…”

cum aº merge pe o muchie decuþit. Grotescul mi se pare intere-sant în mãsura în care devine oastfel de provocare. Dacã gre-ºeºti poate aluneca rapid spreceva ridicol ºi banal. Antidotuleste de a gãsi elementul uman ºide a-l face vizibil. Acest elementuman este prezent în sculpturamea sub forma vulnerabilitãþii,umilinþei ºi fragilitãþii. Dacã seadministreazã doza corectã desensibilitate subtilã, ele pot oferimuncii intensitate ºi o credibili-tate care traduce o prezenþã me-morabilã ºi un sentiment de îm-plinire pentru mine, creatorul.

L.M.: M-am gândit foartemult la una din sculpturile tale,The Probe. Sunt curioasã careeste arhetipul acestei sculpturi.

E.T.: The Probe este, de ase-menea, una dintre sculpturile mele

Erika Takacs s-a nãscut ºi a fost crescutã în Transilvania,România, iar în prezent locuieºte în regiunea Durham, On-tario, Canada. Îºi petrece jumãtate din viaþã în Europa ºi

cealaltã jumãtate în Canada, ceea ce-i oferã posibilitatea de a avea oviziune contrastantã asupra experienþei, viziune care-i influenþeazãperspectiva asupra propriilor sculpturi. Sculptura a avut un impactputernic asupra artistei încã din copilãrie; ºi-a exersat imaginaþia ºi acreat primele obiecte în atelierul de sculpturã al unchiului ei. Cãlãtoriaîn lumea sculpturii începe în Toronto la George Brown Colledge, TheGardiner Museum ºi Studio on the Hill, unde ºi-a dezvoltat abilitãþiletehnice lucrând în lut ºi ceramicã. Principalul ei interes devine figuraumanã. În ultimii ani a sculptat în pastã de hârtie, timp în care, mãrturi-seºte Erika, ºi-a dezvoltat o relaþie intimã cu acest material. De aseme-nea, îi place sã lucrez cu obiecte gãsite ºi cu materiale organice caresunt asamblate în sculpturi abstracte sau semi-abstracte. Sursele deinspiraþie pentru sculpturile Erikãi sunt diverse, de la referinþe istorice,mitologie, implicaþii mai profunde ale vieþii de zi cu zi, explorarea înprofunzime a sinelui, reflecþii pe teme existenþiale, construindu-ºi ast-fel propria sa esteticã a gestului ºi a formei. „Intuiþia, combinatã cuperspectivele unui spirit reflexiv, este o componentã integrantã ºi esen-þialã a procesului meu creativ. Prin examinarea fragmentelor obscureale sinelui, obiectivul meu este de a angaja privitorul într-un mod caresã-l stimuleze atât emoþional, cât ºi intelectual”. În prezent Erika Takaspregãteºte o expoziþie personalã. Lucrãrile artistei pot fi vizitate pesite-ul: http://www.erikatakacs.com

preferate, un mister chiar ºi pen-tru mine. Figurile par sã fie arheti-puri într-adevãr, dar a ce, cred cãsunt deschise interpretãrii indivi-duale. Pentru mine, figura mascu-linã cu aspect de ºarpe este o re-prezentare a autoritãþii, una sofis-ticatã care opereazã sub o deghi-zare înºelãtoare, în scopul de aobþine un control total. Cealaltãfigurã pare sã fie mai uºor de des-cifrat, caracterizând victima vul-nerabilã. Dar aceastã victimã im-pune o rezistenþã interioarã. Eapare sã se afle pe punctul uneirebeliuni. Am încercat sã transmittensiunea, impasul neliniºtit carepãstreazã privitorul într-o perma-nentã stare de ghicire.

Traduceredin limba englezã ºi

prezentare de Luiza Mitu


nnnnn DANIELA MICU

P lecat din România în1965, la vârsta de 19 ani,împreunã cu mama lui,

Andrei Codrescu îºi stabileºtedomiciliul în America, unde devi-ne comentator la National PublicRadio ºi predã literaturã la Loui-siana State University, fiind ºi unscriitor prolific ale cãrui volumeau fost traduse ºi în limba româ-nã. Editura Curtea Veche i-a de-dicat colecþia „Andrei Codrescu”în care au apãrut Prof pe drum(2008), Gaura din steag. Poves-tea unei reveniri ºi a unei revo-luþii (2008), Ghid Dada pentrupostumani – Tzara ºi Lenin joa-cã ºah (2009), dar ºi Ay, Cuba! Ocãlãtorie socio-eroticã (2012),cu instantanee de David Graham,fotograf american renumit ºi mul-tiplu premiat.

Ay, Cuba! (exclamaþie ce arputea fi tradusã „Asta-i Cuba!”)este, în opinia noastrã, unul din-tre cele mai reuºite jurnale de cã-lãtorie de dupã ’90, prin care serealizeazã un tablou complet alunei lumi în care istoria ºi politi-ca tranºeazã fãrã milã destinullocuitorilor, lãsând în mentalita-tea lor cicatrici greu recuperabi-le. Cãlãtoria de zece zile în Cuba,organizatã sub pretextul festiva-lului de film de la Havana în 1997,la care participã pe lângã autor,prietenii David Graham ºi Art Sil-verman, constituie un prilej de a(de)monta miturile care învãluieexotica insulã. Detaliile precise,care ar scãpa probabil unui turistoarecare, precum ºi fotografiile,ce surprind emoþia locului, seconstituie într-un instrument de-osebit de analizã antropologicã.

Cele cincisprezece capitole alecãrþii surprind segmente variateale insulei aflate în ajunul viziteiPapei Ioan Paul al II-lea din 1997,vizitã ce a fãcut sã creascã în su-fletul fiecãrui cubanez speranþaunei minuni. Este de asemeneaanul în care „Il Comandante” apermis celebrarea Crãciunului. Secuvine sã menþionãm aici prezen-þa traducãtorului Ariel Pena, fos-tã luptãtoare de gherilã în FEFM(Frontul de Eliberare FaribundoMartí), cãsãtoritã cu Tom Gibb,corespondentul BBC la Havana:„Ariel s-a dovedit a fi un meta-translator, care transporta înþele-suri nu doar între limbaje, ci ºiîntre culturi. Ne-a tradus Cuba totatât pe cât ne-a tradus cuvintelecubanezilor.”1 Dacã pentru Da-vid Graham ºi Art Silverman cã-lãtoria în Cuba a reprezentat în-tâlnirea cu un mod de viaþã neîn-chipuit pânã atunci, pentru An-drei Codrescu aceasta a fost ele-mentul proustian care a activatamintirile de dinainte de plecareadin România, dar ºi cele din ’89,când a relatat pentru postul deradio american despre cãderearegimului comunist de la „faþalocului”. De aceea, jurnalul vaconþine corespondenþe între celedouã þãri, una fost-socialistã, carese recupereazã greu, alta aflân-du-se foarte aproape de o nouãrevoluþie. Se observã la autor sim-patia pentru Cuba ºi efervescen-þa radicalilor din anii ’60, ce du-ceau lupta împotriva imperialis-mului american într-un mod hip-pie, miºcare de care fusese foar-

o aventurã socio-eroticãîn Cuba contemporanã

te apropiat, pe de-o parte, ºi pede altã parte realitatea „ca un leºros de viermi” peste care se aºe-za un „giulgiu parfumat”. Bunjurnalist, autorul se menþine im-parþial ºi redã aproape mecaniccel puþin douã puncte de vedere,aºa cum este exemplul „recolteitrestiei de zece milioane de tone”din 1970: Margaret Randall înPart of the Solution se manifes-tã blând faþã de regim, în timp cecubanezul Reinaldo Arenas redãîn Before night falls (New York,Viking, 1993) realitatea necosme-tizatã din perspectiva celui caresuportã direct consecinþele unorasemenea decrete.

Între „utopia pierdutãºi ºmecherianelustruitã”

Pe lângã Ariel Pena, frumosulghid, ce le-a arãtat o Cubã auten-ticã, nu doar faþa exoticã, extremde atractivã pentru turiºti, un altpersonaj important în descoperi-rea realitãþii cubaneze este Pablo,unul dintre jineteros (ºmecheri)care îºi fac veacul în jurul hotelu-rilor pentru a câºtiga ceva dolarica ghid turistic, oferindu-le aces-tora diferite distracþii precum fe-mei, þigãri, droguri etc. Un tânãrcu chip inteligent, care articulalocvace critici sociale, Pablo estereprezentantul tinerilor cubanezi,care nu dorea altceva decât sãplece în America, unde cu sigu-ranþã ar fi putut fi un misit gro-zav. El rezumã foarte simplu ceeace a înþeles pânã atunci de la via-þã: „banii nu sunt totul. Cine n-are bani, nu înseamnã nimic.”Observaþiile antropologice ale luiAndrei Codrescu ne reveleazãaspectul religios al Cubei. San-tería, credinþã afro-cubanezã, adoua ca rãspândire dupã catoli-cism, deºi majoritatea erau atei,ocupã un rol foarte important, fi-ind chiar încurajatã de stat: „Pre-oþii babalaos erau invitaþi, în cos-tumele lor, la toate ceremoniileoficiale, simboluri vizibile ale desinvocatei Cube africane … pen-tru cã ei cred cã Fidel este Ale-sul, un sfânt cu trup”2 . Ritualuri-le credinþei religioase care în Haitiºi New Orleans se numeºte voo-

doo, iar în Brazilia – macumba –erau încurajate ca „ultimã redutã,testatã ºi atestatã a tiranilor mo-derni” – naþionalismul. Pablo,care dorea sã devinã santero îioferã autorului posibilitatea de aparticipa la un ritual. Pentru a i seghici viitorul ºi a-l elibera de de-moni este sacrificatã o pasãre:„pasãrea speriatã cârâi tare ºi în-cepu sã mã zgârie pe spate cu cio-cul. Simþeam cum îmi dã sângelepe spate ºi pe umeri. […] Incan-taþiile crescuserã între timp pânãdeveniserã strigãt ºi numele luiOshun era strigat”3 . Oshun estezeitatea comunã celor douã reli-gii predominante, având-o cores-pondentã în catolicism pe Virgende la Caridad del Cobre. În tim-pul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, acesta a declarat-o oficialsfântã. Actualitatea ºi eficacita-tea acestei credinþe este sublinia-tã de un cubanez oarecare:„Îmiplace credinþa afro-cubanã pen-tru cã are grijã de noi acum. Ca-tolicii ºi evangheliºtii, ºi alþii ase-menea lor vorbesc despre diavolºi iad, dar eu vreau sã mã des-curc cu ceea ce am de înduratacum.”4

Umorul ca avataral unei viziuniantropologicecomparatiste

O sursã ineditã de reflecþieantropologicã se aflã în culturabancului, ce este comunã þãrilorcomuniste. Tabloul socio-politicpoate fi realizat în totalitate prinsimpla analizã a bancurilor careaveau calitatea de „a-i þine peoameni întregi”5 , dar care pot sã-i coste ºi ani de închisoare saumuncã silnicã. Andrei Codrescuidentificã ºi cu acest prilej para-lele între regimul castrist ºi celceauºist. O anecdotã cubanezãpreferatã sunã astfel: „locuitoriiCubei au trei drepturi: dreptul laeducaþie gratuitã, dreptul la asis-tenþã medicalã gratuitã ºi dreptulde a fura de la stat”. Aceasta s-arfi tradus înainte de 1989: „noi nefacem cã muncim, ei se fac cã neplãtesc”. Iatã deci un spaþiu re-zistent ororilor, ce oferã alãturi desex, rom ºi muzicã momente de

forþã ºi libertate iluzorii. Caducis-mul aparent al acestor elemente,precum ºi atmosfera de dolce farniente predominantã pe insulã(cãci pânã la urmã sãrãcia nu ofe-rã prea multe variante de enter-tainment) fac zilele suportabile înaºteptarea unei schimbãri.

Literatura SFca dialog cultural

internaþionalScena literaturii se aseamãnã

ºi ea celei din România ante-de-cembristã. Scriitorii epocii (înþe-legând aici generaþia ’80) evitaurealismul socialist alunecând înfantastic, „folosind jocuri de cu-vinte, tehnici muzicale sau pictu-rale, colaje avangardiste occiden-tale ºi tehnici de decupaj”6 . Scri-itorii cubanezi, foarte tineri de alt-fel, refuzau provincialismul ºi izo-larea ºi s-au orietat cãtre un gende literaturã, ce i-a fãcut remar-caþi în afara graniþelor ºi le-a per-mis sã ia parte la dialogul cultu-ral internaþional – science fiction.Buchiniºtii au ºi ei secretele lor:„Dupã teancurile de volume ne-vândute de Che ºi Fidel, pe carele obþinuserã probabil, de-a moa-ca de la activiºtii amatori de do-lari, la reducerile permanente pen-tru clasicii socialismului, rafturi-le ascundeau toate celelalte pro-duse ale clasei scriitoare a Cu-bei”7 . Pentru ca aceastã desfãta-re livrescã sã se reveleze în faþaturistului, mina trebuia sã trans-mitã dezinteresul total faþã de pri-mele rafturi. Albumele cu fotogra-fii din timpului Revoluþiei eraubest-seller-uri, dar puteau fi lua-te drept produse de contraban-dã de cãtre autoritãþile vamale.

The Yankees, loviturafinalã ºi totemele

libertãþii

La sfârºitul anului 1997 situa-þia în Cuba era de nesuportat,sãrãcia atinsese cel mai înalt ni-vel. Ura faþã de inamicul numãrulunu – poporul american – erasimþitã cu adevãrat numai de li-der ºi câþiva acoliþi. Oamenii derând visau la dozele de Cola, la

blugi, la ºepcile cu The Yankees,la medicamente ºi dolari. Toateacestea erau, aºa cum au fost ºipentru români, toteme ale liber-tãþii. Livan Hernández, jucãtor debaseball cubanez a cãutat azilpolitic în America, atunci când is-a oferit ocazia, lãsându-l înurmã pe fratele sãu – Orlando „ElDuque” Hernández, un aruncã-tor talentat, surghiunit din LigaNaþionalã Cubanezã ºi pedepsitsã lucreze într-un spital de psihi-atrie. Ultimul interviu acordat înCuba este cel realizat de Codres-cu & Co., fuge apoi pe calea apeiºi-ºi îndeplineºte visul american– joacã la The Yankees: „ªi-a aleso pereche de Nike ºi i-a privit lu-uung-luuung. Era ceva religios îngestul lui, ca ºi cum obiectele dinmâna lui nu ar fi fost o simplãpereche de încãlþãri, ci chiar spi-ritul capitalismului.”8

Jurnalul de cãlãtorie, ce are labazã reflecþii asupra interviurilorcu scriitori, arhitecþi, profesori,jineteros, prostituate ºi santeros,la care se adaugã celebrele ca-davre exquis, realizate la finelefiecãrei zile în Cuba, constituie oprezentare autenticã a unui locexotic, ce se aflã pe lista destina-þiilor oricãrui aventurier îmbãtatde miturile despre sex ºi trabucu-rile Cohiba. Portretul pe care An-drei Codrescu îl face Cubei con-temporane trece dincolo de su-perficialitate ºi pãtrundepânã în inima ei.

1 Andrei Codrescu, Ay, Cuba! Ocãlãtorie socio-eroticã, Editura Cur-tea Veche, traducere de Ioana Avã-dani, Bucureºti, 2012, p. 66.

2 Idem, p. 813 Ibidem, p. 1024 Ibidem, p. 2315 Ibidem, p. 1546 Ibidem, p. 1537 Ibidem, p. 1428 Ibidem, p. 226

ocheanul întorsocheanul întors

Numãrul din aprilie 2013 al re-vistei de culturã „Argeº” fonda-tã în 1966 abordeazã varii temeca ºi pânã acum. La rubrica „Eve-niment” Radu Aldulescu prezin-tã Salonul de carte de la Paris,unde România a fost anul acestaþarã invitatã. Liviu Ioan Stoiciuscrie în pagina 3 despre margina-lizarea optzeciºtilor: „Vor dispã-rea cu totul criticii de susþinere aiscriitorilor generaþiei 80? Cândvor dispãrea cu totul, scriitoriigeneraþiei 80 vor fi marginalizaþiîn cadrul literaturii române.” Mir-cea Bârsilã prezintã textul paro-dic propus de Nichita Stãnescu.Eseul Magdei Grigorie se mani-

festã în jurul aparenþei realitãþii ºia percepþiilor viciate ale vieþii. Larubrica „Poesis” semneazã PetruþPârvescu. (Daniela Micu)

Numãrul din ianuarie al revis-tei „Amfitrion”, editatã de Socie-tatea Scriitorilor Danubieni, pro-pune un articol semnat de PaulPurea, medic generalist chirurg ºipoet, care oferã un rãspuns tran-ºant ºi realist la întrebarea “cumse vede România din Germania”.De asemenea, sunt prezentate ºicâteva poeme ale autorului, carene introduce în universul sãupoetic - un univers marcat de oexistenþã “pe muchie de cuþit”.Alãturi de Paul Purea, în acestnumãr apar ºi poeme semnate de

Valeriu Armeanu ºi Titu Dinuþ,traduceri ale poemelor lui Migu-el de Unamuno (de Carmen Bul-zan) ºi ale poemelor lui ArsenieTarkovski (de Dan Buciumeanu),precum ºi poeme semnate de Iu-lia Mitrache. Un alt articol carene-a atras atenþia este Spectaco-lul poeziei, sub semnul lui homoludens, scris de Viorica Gligor, ºiconstã într-o prezentare a volu-mului Angoasele de-a-ndoaseleal poetei Ileana Roman. Despreacesta Viorica Gligor afirmã cã“oglindeºte un lirism puternic,îndrãgostit de cuvinte ºi viziuni,de stãri ludice”. Nu în ultimulrând, tot în acest numãr apare ºiun articol interesant de cronicãliterarã, semnat de Florin Copcea,Dilemele ºi avatarurile emines-cologilor contemporani. (Ancaªerban)

Revista „Vatra”, numãrul 3/2013, îl aduce în prim-plan pe po-etul Iustin Panþa, mort prematurîn 2001, la 37 de ani, autorul vo-lumelor Obiecte miºcate (1991),Lucruri simple sau echilibrulinstabil (1992), Familia sau echi-librul indiferent (1995) sau Ban-chetul – echilibrul stabil (1998).La realizarea dosarului dedicatacestuia au contribuit: KocsisFrancisko, Ioan Radu Vãcãrescu,Radu Vancu, Dumitru Chioaru,Gheorghe Mocuþa, Nicolae Coan-de, Dan Bogdan Hanu, IulianBoldea, Dumitru-Mircea Buda ºiCãlin Crãciun, la care se adaugãºi o microantologie a lui IustinPanþa. (Daniela Micu)


Iþi mulþumesc, Doamne,cã eºti tãcut. Numai noi – erudiþii

analfabeþi – fãrã încetarepãlãvrãgim.

Jan Twardowski, Rugaciune

Dincolo de limitele isto-rice ale „Criticii ratiu-nii pure”, rãmâne o in-

tuiþie kantianã valabilã, aceea cãfilosofia nu e posibilã ca ºtiintã.Cele mai multe dintre erorile deinterpretare pornesc de la faptulcã în ºtiintele umane problema„obiectivitaþii” are un caracterspecial. Din acest motiv e maigreu de verificat sursele, dincolode retorica unui ins sau a altuia.ªi cum în filosofie adevãrul stã înnuanþe, iar la nuanþe ajung pu-þini gânditori, gânditori ºi nu in-telectuali, cum spunea Heideg-ger, inevitabil se poate ajunge ladogmatism.

Într-o carte despre clericii me-diatici aparutã în Franþa, în 2011,Les intellectuels faussaires. Letriomphe médiatique des expertsen mensonge, Pascal Bonifaceatrage atenþia asupra pericoluluimanipulãrii opiniei publice decãtre intelectualii preferaþi de omass-media, care dominã spaþiulpublic prin diverse canale de in-formare. Pascal Boniface trimitela un „savoureux Chers impos-teurs” al lui Jean Bothorel, carerelateazã cã François Mitterand,proaspãt ales preºedinte al Fran-tei, invitat de Margaret Thatcherîn Marea Britanie, cere sã se în-tâlneascã ºi cu intelectualii dinregat. „Serviciile din DawningStreet nr. 10 au rãspuns cã ar pu-tea gãsi scriitori, istorici, filosofi,ºi cercetãtori, dar nu intelec-tuali”.1 Nu ºtim care a fost reac-þia lui Mitterand, probabil cã seaºtepta sã întâlneascã ºi aici niº-te intelectuali la fel de „angajaþi”în spaþiul public. E posibil ca rãs-punsul sã-l fii dezamãgit, mode-lul socio-politic francez fiind re-lativ diferit de cel anglo-saxon,în ceea ce priveºte „angajarea”.

Termenul de „intelectual” a in-trat în vocabularul limbii româneprin filierã francezã ºi îºi are origi-nile în secolul XIX. Sensul utilizataici este unul socio-politic ºi areîn vedere „angajarea” în viaþa pu-blicã. Despre rolul social al inte-lectualului au scris, de pe poziþiidiferite: Julien Benda, Paul Nizan,Jean-Paul Sartre, Antonio Gramsci,Raymond Aron, Michel Foucault,Michel Winock, Noam Chomski,Jean Sévillia, Bernard-Henry Lévi,Mark Lilla etc. Unii dintre ei aucriticat „angajarea”, numind-o trã-dare, alþii, pornind de la celebrultext al lui Zola, „J’acuse!” cu pri-vire la „Afacerea Dreyffus”, o con-siderã necesarã, fiind vorba de ointervenþie publicã a unui scriitorcu notorietate în apãrarea dreptu-rilor „celuilalt”. Intelectualul criticîn opinia lui Gramsci, de exemplu,e intelectualul care criticã oriceputere, indiferent de rãul sau bi-nele pe care-l face sau rãmâne fi-del numai adevãrului propriei pro-fesii si nu se amestecã în viaþa po-liticã, intelectualul „angajat” sauorganic e cel care intervine efec-tiv pentru ca principiile universa-liste „morale” sã fie aplicate isto-ric. Astfel, de la „adevãrul în ge-nere” se trece la „adevãrul pentrunoi”, în transformarea societãþii.De aici nu mai e decât un pas însãºi pânã la angajarea lui partinicã,ideologicã, atât de dragã lui K.Marx: „Filosofii n-au fãcut decâtsã interpreteze lumea în diferitemoduri; important este însã a oschimba...” ªi uneori chiar auschimbat-o!...

nnnnn IONEL BUªE

despre clericii cuvântuluiºi verbele lor... seducãtoare

„Un intelectual apãrã o cauzãpe care o serveºte sau se serveº-te de ea cu scopul de a-ºi îmbu-nãtãþii notorietatea, spaþiul per-sonal în peisajul intelighentieisau chiar vânzarea cãrþilorsale?”2 Respectã intelectualulexigenþa adevãrului lui Bendasau numai necesitatea angajãriiunui Nizan sau Sartre? se întrea-bã Pascal Boniface, care maiadaugã ºi criteriul curajului, dândexemplul lui Zola, prin care inte-lectualul îºi asumã riscuri perso-nale ºi profesionale. Aºadar, pro-blema este cât de sincere suntargumentele intelectualilor anga-jaþi în problema drepturilor omu-lui, inegalitãþii, abuzului de pute-re etc. Sau, pânã unde apãrã ei ocauzã ºi de unde se folosesc deea pentru a câºtiga notorietate ºiprivilegii?

În mediul cultural anglo-sa-xon, termenul de „intelectual” eînþeles, mai curând, ca profesio-nist „angajat” într-o activitatementalã.3 E adevãrat cã existã ºiacolo emisiuni de televiziune, încare sunt invitate diverse perso-naje intelectualizate: scriitori, pro-fesori etc., care participã la dez-bateri în spaþiul public, dar acestlucru are o mai micã legãturã cuvreo castã de clerici mediatici,luaþi mereu pe post de „oracolede Dãmãroaia”, care se declarãneangajati politic, ci doar anga-jaþi în slujba cetãþeanului ºi nuse ascund dupã cuvintele: „ob-iectivitate”, „argument” etc. Pro-babil cã profesia de jurnalist, din-colo de tabloidele de scandal,obligã aici într-o mãsurã maimare, respectarea adevãrului ºi astatului de drept care funcþionea-zã dupã o justiþie mult mai bunãdecât a noastrã.

Prin mediatizarea excesivã aunor purtãtori de opinie, apar aziniºte clerici ai cuvântului caredevin adevãrate „Cassandre” înspaþiul public. Sunt persoane in-teligente, cu o putere de seduc-þie peste medie, dar cu un nivelde obiectivitate adaptat la retori-ca unui limbaj care în final ser-veºte trusturi de presã ºi intere-se politice. Unii clerici sunt do-taþi pentru un gen de retoricã sau,mai curând, îºi construiesc olume de „cuvinte” din literatura„oamenilor deºtepþi”, folosindu-le în aºa fel încât sã-ºi punã învaloare al lor erhabenen Geist.Cum spiritul critic presupune in-formare, curaj si bunã credinþã, e

mai simplu sã te laºi sedus de undiscurs care vine, de cele maimulte ori, în întâmpinarea a ceeace vrei sã auzi. Unii sunt seduºide pseudo-erudiþi ºi semidocþivorbãreþi, alþii de clerici care autãmâiat puþin prin Occident. Ex-cesul de anglicisme sau franþu-zisme (deseori pe motiv cã limbaromânã e prea „arhaicã”), de cu-vinte oximoronice care zãpãcescpublicul, în acelaºi timp umilin-du-l, este mai degrabã expresiaunor frustrãri provinciale decât aunei „recunoaºteri” europene.

Aºa se face cã politicianismulromânesc este susþinut de o „in-telighenþia” pe mãsura lui. Inte-lectualul nostru e bun la toatebolile sociale, ca un vraci. De ace-ea, poate fi, pe rând, casandrã,analist politic, filosof, jurnalist,eseist, scriitor, ministru etc. Dinaceastã manipulare „esteticã” ianaºtere o afacere, iar televiziuni-le, publicaþiile ºi partidele politi-ce, care stau în spatele lui, ºtiufoarte bine acest lucru. Pânã laurmã totul se reduce la formareaopiniilor, în aºa fel încât recepto-rul sã fie sedus, iar omul politicsã-i smulgã, în final, votul. Inte-lectualul de serviciu, elitist saunu, serveºte astfel unui interespolitic, pentru cã politicul îi ser-veºte, la rândul sãu, interesele.Cum în þara orbilor, chiorul e îm-pãrat, el e folosit deseori drept„cap de berbec”, iar „filosofia”lui devine tacit un fel de „ancillapolitica”, ba chiar sluga diverse-lor personaje penale sau dubioa-se, care nu sunt neapãrat la ve-dere. Dintr-un spirit cvasi-inde-pendent, critic, al oricãror formede autoritarism, al puterii post-comuniste, ajunge un intelectualangajat într-o parte sau alta apoliticului. ªi nu întâmplãtor. Po-liticul dominã de departe, la noi,spaþiul public. El învaþã sã scoa-tã un profit de pe urma oricãruimanipulator de opinie, fie el unnaþionalist vulgar, nonconformistliberal sau pseudo-conservatorcu papion.

La apariþia cãrþii, Pascal Boni-face a fost avertizat cã s-ar puteasã aibã probleme, având în vede-re faptul cã anumiþi „intelectuali”vor reacþiona violent prin cercu-rile lor de putere. Precedente eraudestule. De altfel, cele mai multeedituri i-au refuzat oferta. Suntcâteva teme tabu pe care trebuiesã ai grijã cum le abordezi, altfelpoþi fi catalogat islamofil, fascist,antisemit, homofob sau, dimpo-trivã, anti-european, naþionalistetc. în funcþie de „aºezarea inte-lectualã” a celuilalt. Un prieten,cãruia i s-a editat în România,anul acesta, o carte destul de „cu-minte” despre mitologia comu-nistã4 , dar care n-a fost trimisã lanicio editurã în Franþa, îmi mãrtu-risea cã i-a fost teamã s-o publi-ce în hexagon din cauza posibileireacþii a unor clerici ai cuvântu-lui. Nu-i era teamã de cariera lui,era deja la pensie, ci de rãstãlmã-cirea cãrþii, în aºa fel el sã devinãindezirabil pentru o mass-mediainfluentã ºi specializatã în culti-varea de „experts en mensonge”.

In anii ’20 Julien Benda vor-beºte de „trãdarea intelectualilor”

care-ºi pãrãsesc profesiile pen-tru a se angaja în spaþiul public.Spiritul critic ºi creator care i-aconsacrat ca scriitori, sociologi,antropologi, filosofi etc. se me-tamorfozeazã în diverse forme deactivism social, cu bunele, dar ºicu relelele lui. Una dintre mariledrame ale secolului XX este, înacest sens, aceea a eºecului raþi-unii moderne prin angajarea uneipãrþi a intelighenþiei europene îndiverse ideologii extremiste. Numi se pare contraproductivã an-gajarea în spaþiul public, dezba-terea ºi libertatea de opinie, ones-tã ºi nonviolentã ºi mai ales criti-ca oricãrui abuz de putere. Grave când o grupare de clerici ai cu-vântului ajunge sã reprezinte„valorile”, în numele cãrora con-fiscã un spaþiu public (sau/ºi cul-tural) ºi aºa somnambulesc saucând se ajunge la forme de mani-heism socio-politic intelectuali-zat, în care partea adversã nu maiare decât defecte. Cu ale cuvin-te, politicienii noºtri sunt maibuni decât ai lor. Chiar dacã uniisunt canalii, sunt canaliile noas-tre! Nici nu e de mirare cã aceºti„intellocrates”, cum îi numeauHervé Hamon ºi Patrick Rotman,cu ani urmã, în Franþa, se gratu-leazã, se citeazã, se publicã ºi sepremiazã reciproc.

Recentele „certuri” cu privirela neparticiparea unor autori la„Salon du livre” de la Paris, undeRomânia era invitatã de onoare,au fost însoþite de acuze de poli-tizare a „reprezentãrii”. Fãrã în-doialã cã instituþia care organiza„reprezentarea” fãcea parte dinguvernarea politicã actualã care

s-a nãscut, vrem nu vrem, dinbluff-ul celeilalte. Cã beneficiul îlpoate avea acum aceastã guver-nare, e adevãrat, dar tot politiza-re era consideratã ºi ceea ce se„reprezenta” înainte în Europa ºiîn lume. Nu facem decât sã tre-cem de la niºte clienþi la alþii, dela „elita” de pseudo-dreapta lacea de pseudo-stânga (sic!)?.Acestea nu pot fi decât „d-efec-tele” unei intelectualitãþi angaja-te politic, care a lãsat spiritul cri-tic (nici nu ºtim dacã

l-au avut sincer vreodatã, deºijurã pe el ca pe sfintele moaºte!),pentru pãguboasa retoricã din„dosul” argumentului.

Dacã într-un stat democraticgrija pentru adevãr trebuie sã fiemai presus de orice antagonism,cum se numeºte aceastã pãruialãintelectualã interminabilã, care,în numele democraþiei ºi al statu-lui de drept nu face decât sã þinãpe loc o comunitate pe care o tra-teazã cu aroganþã, însã pe carepretinde cã o reprezintã? Roade-le politicianismului românesc,dupã mai bine de 20 de ani, suntºi ale acestor pseudo - chiens degarde!: o Românie tristã, contra-dictorie, mãcinatã de dispute fãrãsfârºit, fãrã solidaritate internã ºiexternã, coruptã, cu o educaþiehibridã ºi, mai presus de toate,fãrã orizontul speranþei; o Româ-nie fãrã modele, care va ajungecurând sã nu mai creadã în nimic.

1 Pascal Boniface, Les intellectu-els faussaires. Le triomphe médiati-que des experts en mensonge, Jean-Claude Gawsewitch Editeur, Pocket,Paris, 2011, p. 15.

2 Op. cit., p. 20.3 Unul dintre sensurile concrete

ale substantivului „intelectual” este:a person professionally engaged inmental labor, as a writer or teacher.

4 Jean Libis, Un viitor luminos.Eseu asupra mitologiei marxiste,Tracus Arte, Bucureºti, 2013.

Erika Takacs - The Probe


rte

În acest an ºcolar Olimpia-da Naþionalã de Arte Vi-zuale, Arhitecturã ºi Isto-

ria Artei pentru clasele a XI-a ºi aXII-a s-a desfãºurat la Craiova înorganizarea Ministerului EducaþieiNaþionale, a Inspectoratului Jude-þean Dolj ºi a Liceului de Arte„Marin Sorescu” din Craiova.

Festivitatea de deschidere aavut loc în Sala de Spectacole aLiceului de Arte „Marin Sorescu”cu participarea prof. Lucia Vlã-doiu, director al Liceului de Arte,al dr. Adrian Brãescu, Inspectorgeneral M.E.N., a prof. GeorgicãBercea-Florea, Inspector ºcolargeneral I.S.J. Dolj, a prof. Moni-ca Tãnasie, inspector ºcolar despecialitate, a lui Marcel Voinea,artist plastic, Preºedintele filialeiCraiova a U.A.P.R. – preºedinte-le Juriului National al OlimpiadeiNationale, personalitãþi politice ºiculturale ale oraºului, inspectoriºcolari, membrii Juriului Naþionalal Olimpiadei, profesori ºi elevidin þarã ºi din Craiova.

Prof. Lucia Vlãdoiu, ca orga-nizator al evenimentului, ºi Adri-an Brãescu, Inspector General înM.E.N., au salutat delegaþiile par-ticipante, au prezentat obiective-le, condiþiile de desfãºurare aleOlimpiadei, Juriul Naþional ºi în-tregul program.

Aºa cum a reieºit din alocuþi-uni, scopul Olimpiadei Naþionaleeste de a promova valoarea, mun-ca, pasiunea, de a stimula ºi po-pulariza cei mai buni elevi la di-versele discipline la care s-audesfãºurat probele de concurs,care, trecând prin etapele peºcoalã, oraº, judeþ au ajuns laEtapa Naþionalã a Olimpiadei. Pri-mul câºtig este motivarea elevi-lor pentru pregatire aprofunda-tã, suplimentarã, plecând de la

Olimpiada Naþionalã de Arte Vizuale,Arhitecturã ºi Istoria artelor 2013

Liceul de Arte „Marin Sorescu” Craiova

conþinutul programelorºcolare. Un aspect im-portant este cunoaºte-rea ºi intercomunicareadintre elevii diferitelorºcoli, oraºe ºi judeþe aleþãrii. ªi poate nu în ulti-mul rând, elevii dar ºiprofesorii pot compararezultatele, viziunea, ni-velul de pregãtire al ele-vilor.

Ce are specific Olim-piada Naþionalã de ArteVizuale, Arhitectura ºiIstoria Artei? Este ocompetiþie între eleviiLiceelor de Artã, de re-gulã existã câte un liceuîn fiecare judeþ al þãrii. Înacest an, la OlimpiadaNaþionalã de la Craiovaau participat elevi din 37de judeþe ºi Liceul deArtã din Bucureºti, între3 – 31 de participanþi –elevi ai claselor a XI-a ºia XII-a, în funcþie de nu-mãrul claselor ºi al ate-lierelor de profil din fiecare liceu.Din Bucureºti au participat 31 deelevi, Craiova a avut 13 elevi, întotal au fost 423 de elevi pentrutoate secþiunile de concurs, 220elevi pentru clasa a XI-a ºi 203elevi pentru clasa a XII-a. Cei maipuþini elevi, între 3-5 elevi au so-sit din judeþele Caraº-Severin,Gorj (5), Ialomiþa (5), Olt (4), Sãlaj(4), Tulcea (3), iar delegaþiile cucei mai mulþi elevi, între 15-31elevi au venit din judeþele Arad(15), Bucureºti (31), Cluj (19), Har-ghita (27), Iaºi (27), Prahova (15),Timiº (18).

Programul Olimpiadei s-a des-fãºurat pe parcursul a 5 zile. Laprima probã, eliminatorie, s-au

înscris 423 elevi, s-au prezentat421 elevi, fiind absenþi doi elevide la clasa a XII-a. Proba elimina-torie a constat în studiu desen ºireferat pe bazã de documentarela Istoria Artelor. Documentareas-a realizat prin vizitarea oraºuluiºi a principalelor monumente deartã ºi de patrimoniu, a muzeelorºi a Galeriilor de Artã ºi prin pre-zentare de filme documentare.Atenþia a fost îndreptatã îndeo-sebi spre palatele care adãpos-tesc Muzeul de Artã, PrimãriaCraiova, Palatul Administrativ –Prefectura Jud. Dolj, Casa Roma-nescu, Casa Lãceanu – Bibliote-ca Jud. Dolj, Palatul Vorvoreanu,Catedrala Sf. Dumitru ºi Madona

Dudu, centrul oraºului cuPiaþa Mihai Viteazul, or-namente murale, statui:Mihai Viteazul, AlexandraIoan Cuza, Regele CarolI, Domnitorul DimitrieSturza, º.a.

Proba de specialitates-a desfãºurat în ateliere-le de profil ale liceului, pespecializãrile: arhitecturã(53 de elevi), arte plastice(179 elevi), ceramicã (21elevi), design (66 elevi),picturã religioasã – icoa-nã (13 elevi) ºi sculpturã(29 elevi). La specializa-rea Istoria Artei ºi Arhi-tecturii au participat 62 deelevi, proba constândîntr-o lucrare de sintezãelaboratã în urma docu-mentãrii.

Juriul Naþional al Olim-piadei Naþionale de ArteVizuale, Arhitecturã ºi Is-toria Artei de la Craiova afost format din artiºti plas-tici, profesori universitari

din întreaga þarã, sub coordona-rea celor doi preºedinþi ai juriu-lui: Marcel Voinea, Preºedintelefilialei Craiova a U.A.P.R., artistplastic – sculptor, prof. dr. Adri-an Brãescu, Inspector GeneralM.E.N., artist plastic – design ºia celor doi vicepreºedinþi ai sub-comisiilor de arhitecturã ºi isto-ria artei: Conf. dr. arhitect Cris-tian Ion Drughean din Bucureºtiºi Conf. univ. dr. Codrina Ioniþadin Iaºi. Membrii Juriului Naþio-nal au fost Conf. univ. dr. Cos-min Paulescu – Bucureºti, Conf.univ. dr. Cristian Cheºuþ – Cluj-Napoca, Asist. univ. dr. WeiszAttila – Cluj-Napoca, Lect. univ.dr. Vlad Bedros – Bucureºti,Conf. dr. arh. Georgicã Mitrache– Bucureºti, Lect. univ. IoanaAvram – Bucureºti, Lect. univ. dr.George Pãunescu – Bucureºti,Lect. univ. dr. Dan Iulian Toma –Timiºoara, Lect. univ. dr. Popes-cu Emilian – Craiova, Lect. univ.dr. Remus Dumitru Rotaru – Ti-miºoara, Lect. univ. dr. ModestaLupaºcu – Iaºi, Lect. univ. dr. Gil-Jean Turculet – Cluj-Napoca,Lect. univ. dr. Gloria Grati – Timi-ºoara, Lect. univ. dr. GeorgeMoscal – Bucureºti.

Au fost acordate premii I, II,III ºi menþiuni, cele mai bune re-zultate – 100 de puncte – maxi-mul posibil, fiind obþinute de ele-vii Palade Loredana Georgiana dela Liceul de Artã „Gh. Tattares-cu” din Focºani pentru picturã,Moldovan Iulius Sergiu de la Li-ceul de Arte Alba Iulia pentruceramicã, Mihail Mihnea Andreide la Liceul de Arte Plastice „Ni-colae Tonitza” din Bucureºti pen-tru sculpturã ºi Croitoru ªtefande la Seminarul Sf. Apostol An-drei din Galaþi pentru patrimoniu– icoanã. Premiile I de la clasaterminalã sunt foarte importante,ele fiind luate în calcul ºi la admi-terea în învãþãmântul superior deartã. La clasa a XII-a premiile I,pe specialitãþi, au fost obþinutede: Bizgu George de la Liceul Pe-dagogic „Al. Vlahuþã” din Bâr-lad la pictura de ºevalet, BobCecilia de la Liceul de Arte BaiaMare, la arte textile, Filimon Ale-xandra de la Liceul de Arte Vizua-le „Romul Ladea” Cluj, la sculp-turã, Gabara Bogdan de la Liceulde Arte „Dimitrie Cuclin” din Ga-

laþi la artã monumentalã, Grânci-lã Cristina de la Liceul de Arte„Dinu Lipatti” Piteºti la graficã,Nica Ecaterina de la SeminarulTeologic Ortodox Liceal „Sf. Va-sile cel Mare” din Iaºi la picturãicoanã, Nucuþã Maria de la Liceulde Arte Plastice „Nicolae Tonit-za” Bucureºti la Istoria Artei, PopSebastian de la Liceul de ArteSibiu la graficã, Rene Rãducu dela Liceul de Artã „Carmen Sylva”Ploieºti la proiectare ambientalã,Rîmniceanu Diana de la Liceul deArte „Margareta Sterian” Buzãula arhitecturã, Sirghie AlexandraDaniel de la Liceul de Arte Vizua-le „Romul Ladea” Cluj la cerami-cã ºi Voicu Alice Marina de la Li-ceul de Arte Plastice „NicolaeTonitza” Bucureºti la design in-dustrial. În ultima zi a OlimpiadeiNaþionale pe simezele Liceului deArte „Marin Sorescu” s-a orga-nizat o Expoziþie generalã cu lu-crãrile concurenþilor pentru foto-grafii ºi realizarea CD-ului olim-piadei.

Dacã completãm ºi cu activi-tãþile de recreere ºi pentru timpulliber: vizitarea parcului, a unorspectacole de teatru, ºi programla liberã alegere prin centrul ora-ºului, putem constata excelentaorganizare ºi desfãºurare a aces-tor zile, impresiile deosebite cucare participanþii la OlimpiadaNaþionalã – elevi ºi profesori –s-au întors în oraºele lor.

Rezultatele obþinute de eleviiconcurenþi au demonstrat valoa-rea ºi eficienþa învãþãmântului deartã românesc, importanþa licee-lor de artã pentru fiecare oraº mareal þãrii – pentru fiecare judeþ. Lu-crãrile olimpicilor au fost expuseîn galeriile de artã ale oraºului:Galeria „Arta”, Foaierul Liceuluide Arte „Marin Sorescu”, Galeria„Vollard” a Casei de Culturã „Tra-ian Demetrescu”. Se cuvine sãmenþionãm ºi Expoziþia profesori-lor de artã din liceu – artiºti plas-tici consacraþi ai oraºului: CãtãlinAlexi, Silviu Bârsanu, AlexandraCleoanþã, Cristian Dincã, MonicaDincã, Lucian Irimescu, RodicaPãdureþu, Emilian Popescu, Dia-na Popescu, Ion Preda, Florin Pre-da, Alin Totescu, Mihail Trifan ºiLiviu Marin, deschisã la Galeria„Arta” pe toatã perioada Olimpia-dei Naþionale.

Festivitatea de încheiere a în-semnat un bilanþ pozitiv. AdrianBrãescu a mulþumit oraºului Cra-iova, I.S.J. Dolj, juriului ºi corpu-lui profesoral al Liceului de Arte„Marin Sorescu” pentru implica-re ºi bunã desfãºurare a tuturoractivitãþilor iar Lucia Vlãdoiu aîncheiat cu o alocuþiune emoþio-nantã, adresatã tuturor participan-þilor: „Iatã-ne la finalul unor zile“de foc”, în sensul inspiraþiei, altrudei ºi al dãruirii tuturor! Noi, caºi gazde, ne-am strãduit sã vã pri-mim cum se cuvine. Avem speran-þã ca la bilanþul fãcut de juriu aucâºtigat toþi câte un premiu: uniipentru creaþie artisticã, alþii pen-tru implicare. În sfârºit, e bine sãne simþim câºtigatori! Doresc sãajungeþi, dragi concurenþi, niºteartiºti mari, cu care sã se mân-dreascã toþi românii! Mai dorescsã vã amintiþi peste timp de aceas-tã Olimpiada Naþionalã ºi de insti-tuþia care v-a fost gazdã primitoa-re: Liceul de Arte „Marin Sores-cu ” din Craiova.’’

nnnnn M.B.R.

Discuþia cu conf. univ.dr. Cosmin Pãulescu,membru al Juriului Na-

þional al Olimpiadei Naþionale deArte Vizuale, Arhitecturã ºi Isto-ria Artelor, Craiova 2013 a înce-put firesc, pe holurile Liceului deArta „Marin Sorescu”, unde s-aaflat în acest an Lotul Olimpic alelevilor, profesorii de specialita-te ºi membrii juriului. Iatã câtevaimpresii dupã zilele încãrcate deactivitate de creaþie, de speranþeºi emoþii, de bucuria împlinirii ºi asuccesului:

Olimpiada Naþionalã 2013 dela Craiova ocupã un loc foarteimportant în palierul naþional alconcursurilor de specialitate. În-totdeauna Craiova a fost un cen-tru artistic puternic, dar ºi artisti-co-pedagogic. Clãdirea Liceuluide Arte «Marin Sorescu» este oconstrucþie modernã, funcþiona-lã, adaptatã pentru activitatea înateliere de specialitate. Mai nouasalã de concerte cu foaierul ele-gant amenajat pentru expunerealucrãrilor de artã, îi conferã o aurãde învãþãmânt artistic autentic,modern.

Scopul competiþieiPrimul câºtig este faptul cã

elevii liceelor de artã din diferiteoraºe sau zone ale þãrii au posi-

Memento... cu decanul Facultãþii de Arte Decorative ºi Design a UniversitãþiiNaþionale de Arte Bucureºti, Cosmin Pãulescu

bilitatea sã se cunoascã, sã îºivadã nivelul de pregãtire artisti-cã. Este un schimb benefic deexperienþã artisticã dar ºi peda-gogicã. Profesorii de specialitatedin învãþãmântul superior îºi faco idee despre nivelul de pregãti-re al potenþialilor studenþi, iar ele-vii sunt introduºi în tematica exa-menului de admitere în Universi-tãþile de Artã. Sunt încântat deorganizarea fãrã cusur a tuturoretapelor de desfãºurare a probe-lor. Etapa de documentare a fostbine pregãtitã, elevii participanþiau fost dirijaþi la obiective cultu-rale, de patrimoniu, ale Craiovei.Reperele oferite ºi mapele de do-cumentare realizate pe teren, lafaþa locului, i-au ajutat sã-ºi dez-volte tema pentru lucrarea decompoziþie din examen.

Proba eliminatoriede desen

Consider cã proba de desentrebuie sã fie comunã cu compo-ziþia de specialitate. Ca opiniepersonalã – apreciez cã aceastãprobã de desen ar trebui intro-dusã în circuitul normal – sã nufie proba eliminatorie. Punctajulîntre 100-70 de puncte permiseîntre cele douã nivele de admis ºirespins nu beneficiazã decât decompoziþia de atelier, aceasta fi-ind decisivã. Proba de desen ar

aduce un plus de obiectivitate,limitând spaþiul de manevrã alsubiectivismului în notare.

Criterii de evaluare

- Sã respecte tema propusã pespecialitãþi.

- Sã se «caleze» pe temã, fãrãsã foloseascã reþete, lecþii învã-þate.

- Realizarea tematicii corobo-ratã cu mapa de documentare esterelevantã pentru seriozitatea do-cumentarii, iar spontaneitateaschiþelor ar trebui sa fie regãsitãîn lucrarea finitã, elaboratã.

- Expresivitatea, originalitatealucrãrilor.

- Însuºirea corectã a tehnici-lor de reprezentare plasticã înfuncþie de atelierul de profil, despecializare.

Expoziþia finalã s-a fãcut pespecialitãþi, este foarte bine cã s-au expus lucrãrile tuturor partici-panþilor pentru a se putea com-para, având posibilitatea de a facediferenþa între stilul fiecãrui liceu,valoarea lucrãrilor, atelierul deprofil. Elevii pot sã-ºi dea seamade obiectivitatea comisiei de no-tare. Lucrãrile expuse sunt inte-resante. Ca o propunere – ar tre-bui fãcutã ºi prezentarea mape-lor de documentare care au intratla notare.

Premiul 1 Graficã- Pop Sebastian (Sibiu)


rte

nnnnn MIHAELA VELEA

Dintre toþi artiºtii optze-ciºti ce ºi-au construitexistenþa, într-o mai

micã sau mai mare mãsurã, în re-laþie cu Craiova, se pare cã Mir-cea Novac ºi-a pãstrat cel maipregnant aura împlinirii. Cu stu-dii de picturã începute la Liceulde Artã din Craiova ºi continua-te, din 1973, la Institutul de ArtePlastice „Nicolae Grigorescu”(clasa prof. Simona Vasiliu Chin-tilã), Mircea Novac a devenit re-pede unul dintre cei mai activiartiºti ai Craiovei. Iar acestã do-rinþã ºi nevoie de a fi mereu pre-zent, în permanent acord cu untimp al sãu ºi al societãþii, s-aperpetuat ca o constantã de-alungul întregului sãu traseu ar-tistic.

Mircea Novac a debutat laCraiova. Cele douãzeci de lucrãrice au fãcut parte din prima expo-ziþie personalã, deschisã în 1983la Muzeul de Artã, oferã imagi-nea unui artist ce împãrtãºea ide-alurile generaþiei sale ºi care nuputea fi încadrabil în linia pictu-rii de tip ideologic, ce împânzeainspiraþia multora dintre artiºtii deatunci. Îl regãsim pe Mircea No-vac în expoziþia Imagini contem-porane (curator: Cãtãlin Davides-cu), expoziþie ce aducea la Craio-va nume importante ale momen-tului: Horia Bernea, Florin Mi-troi, Marin Gherasim, ConstantinPacea, Alin Gheorghiu, CristianParaschiv, Wanda Mihuleac, Su-

Mircea Novac – portret în 5151 de semnezana Fântânariu, Marilena Preda-Sânc, Darie Dup, Dan Mihãlþia-nu, Marian Zidaru º.a. Deºi a avutdoar douã ediþii - 1983, respectiv1984, proiectul a rãmas, în timp,ca un exemplu de afirmare a uneigândiri, ce se dezvolta pe altecoordonate decât cele ale propa-gandei oficiale. ªi chiar dacã, dinperspectiva privitorului de azi,poate pãrea ceva obiºnuit, pen-tru epoca respectivã a fost unmoment de efervescenþã ºi unreper care a eliberat, mãcar parþi-al, Craiova de calificativul: pro-vincie.

Din 1989 Mircea Novac pãrã-seºte Craiova ºi se mutã la Bucu-reºti. Însã aici, expoziþia sa des-chisã la Galeria Orizont se parecã nu este agreatã ºi, drept con-secinþã, este închisã înainte determen. În 1990 întrevede ºansade a gusta din noua libertate, dea cãlãtori ºi vedea marile muzeeale lumii. Astfel artistul pãrãseº-te România ºi se stabileºte înOlanda, unde va intra în contactdirect cu exigenþele unei pieþe deartã într-o perpetuã transforma-re. Perioada olandezã face caMircea Novac sã devinã bine in-tegrat în rigorile unei societãþipentru care pictura a fost o înde-letnicire practicatã strãlucit sutede ani. Mutaþia pe care o suferãcreaþia lui Novac aici, este denaturã sã exprime schimbarea ra-dicalã din viaþa sa. Aura magicãpe care o capãtã lucrãrile dinaceastã perioadã încântã ochiul,îi exerseazã acuitatea vizualã, atra-ge privitorul în mirajul unei atmo-sfere preþioase ºi îi transmiteacestuia binecunoscuta starejoie de vivre, pe care ºi naturilestatice flamande au degajat-o cu

mãiestrie de-a lungul timpului. Laîntoarcerea în România, MirceaMaurice Novac este un artistechilibrat, matur, concentratrat perigorile unui sistem de piaþã ceîºi menþine vitalitatea printr-opermanentã competiþie.

Ultimii ani l-au surprins peMircea Novac ca personaj din ceîn ce mai prezent în spaþiul artis-tic contemporan. Dupã mai binede 20 de ani de la debut, expozi-þia personalã, din 2007, de laMuzeul de Artã din Craiova, afost o amplã demostraþie de vir-tuozitate. Cu adevãrat surprinzã-toare sunt peisajele, unele din-tre ele de dimensiuni impresio-nante, în care artistul este intere-sat sã prezinte nu doar frumuse-þea sau mãreþia naturii, ci detalii-le desãvârºite ale luminii, minu-nea de moment. Acesta mânuieº-te precis mijloacele artistice, for-þând ºi speculând o graniþã ex-trem de fragilã, ce se situeazã lao limitã tulburãtoare de zonakitsch-ului. Peisajele sale devinspaþii aproape onirice, se extragdin contingent ºi devin trãiri lu-xuriante.

În 2009 a urmat o nouã expozi-þie la Muzeul Naþional Cotroceni,iar în 2011 Mircea Novac a fostunul dintre cei 7 artiºti români,selectaþi sã fie prezentaþi publi-cului german la Galeria Chrom dinBochum. Conceptul, aparþinândgaleristei Doina Talmann, propu-ne promovarea artei româneºti înspaþiul cultural german, iar am-plele albume ce prezintã artiºti ro-mâni contemporani (ajunse dejala volumul III), se constituie caun semn concret al integrãrii ar-tei româneºti în spaþiul culturaleuropen.

Cea mai recentã expoziþie M.Novac a fost deschisã, nu cu multtimp în urmã, la Galeria Virtuell-Visuell din Dorsten, Germania.Expoziþia este însoþitã de un am-biþios album monografic, primuldin seria EXPERIENCE & EXPE-RIMENT, ce îºi propune sã pre-zinte artiºti români consacraþi, darºi tineri aflaþi la început de drumîn artã. Tipãrit la Editura Klartextdin Essen, în cadrul unui nouproiect al Doinei Talmann, înso-þit de texte critice semnate deAurelia Mocanu ºi Cãtãlin Davi-descu, catalogul este o trecere înrevistã a întregului parcurs artis-tic al lui Mircea Novac. De la pri-mele lucrãri din seria Grãdinilor,Zodia Racului, Eroi sacrificaþisau peisajele observate pe fe-reastra atelierului din Parcul Ro-manescu – lucrãri dense, pline deîncãrcãturã –, la spectaculozita-tea peisajelor marine ( Dig la Efo-rie, ciclul Ikariotika), M. Novacdemonstreazã cã este un artist ca-pabil de un up-date permanent.Dacã lucrãrile hiper-realiste fac sã

tresarã sensibilitatea privitoruluiatent la detalii, în seria dedicatãfiicei sale Ioana se simte profundbogãþia unui complex amalgamsufletesc. Iar dacã, de-a lungulîntregii evoluþii, transpare totuºi,din spatele lucrãrilor, prezenþaunui artist extrem de sensibil darlucid, Ioana devine subiectul sãufetiº, cel care îl încarcã ºi-l facesã degaje o energie debordantã.Privind retrospectiv parcursul luiMircea Novac, lucrãrile ce o re-prezintã pe Ioana, din ciclul Ika-riotika, se disting ca un adevã-rat punct de forþã al existenþeisale artistice. Lacul ºi Paºii Ioa-nei reprezintã realmente marelesãu pas; însã nu acel pas decis,ferm, îndelung premeditat, ci toc-mai contrariul: cel tremurat deemoþie, uºor fragilizat de abun-denþa de sentimente ºi trãiri, mo-mentul de confidenþã purã, ema-nând toatã bogãþia sufleteascã decare este capabil un individ, înraport direct cu propria sa exis-tenþã umanã.

O aspiraþie transfiguratã într-o reprezentareartisticã – o idee, un

sentiment, care conferã artei sem-nificaþii metaforice, pentru cãnumai în artã se pot prezenta lu-crurile în desãvârºirea lor, aºacum ni le prezintã tânãrul artistAlexandru Dina în actuala expo-ziþie de pe simezele Galeriei„Arta” a Uniunii Artiºtilor Plas-tici din Craiova.

Liceul de Artã din Craiova afost a doua casã a tânãrului Ale-xandru Dina: mama – cunoscutãprofesoarã de specialitate, iarsora sa, Mirabela Dina – pianistãde renume internaþional, la fel, ab-solventã a Liceului de Artã dinCraiova. Alexandru Dina a urmatAcademia de Arte ºi Design AR-TEZ, Enschede din Olanda, undea început sã expunã ca student,apoi la Amsterdam ºi numeroasegalerii de artã din România, câº-tigându-ºi, la vârsta lui, experi-enþã ºi notorietate.

Expoziþia „Contraste plutitoa-re” aduce un spirit nou în viziu-nea ºi creaþia plasticã a artistu-lui. Dacã în celelalte expoziþii prin-tre temele preferate erau naturastaticã sau obiectul monumental,care cucerea întregul spaþiu altabloului, în prezenta expoziþielaitmotivul este apa, iar locul dedesfãºurare al suprafeþelor pic-tate este Veneþia. Dar o „altfel”de Veneþie decât ne-au obiºnuitpictorii peisagiºti.

Ideea de bazã a expoziþiei esteplutirea, începând cu miºcareaelegantã a pãsãrilor albe care plu-tesc pe apã. Deºi s-a afirmat casensibil acuarelist, cu contrastede fluiditãþi ºi transparenþe, de

contraste plutitoare

data aceasta totul este foartematerial, simþi greutatea apei,descoperi redarea anatomicã apãsãrii care pluteºte, într-o miº-care circularã, închisã în rotun-dul compoziþional ale cãrui liniide forþã dinamizeazã spaþiul dinjurul centrului de interes al ta-blourilor – apa. Ca în desenelelui Piet Mondrian, unde pãmân-tul ºi copacii se transformã înunghiuri drepte de orizontale ºiverticale, pãsãrile lui AlexandruDina se metamorfozeazã în ob-iecte plutitoare – bãrci, corãbii,gondole, oglindindu-se în apagrea cu aceeaºi eleganþã a pãsã-rilor plutitoare.

Este prima fazã a universuluisubiectiv, virtual, a genezei ºi în-cifrãrii momentului creaþiei artis-tice a acestei desfãºurãri temati-ce. Este etapa în care elementulconcret, barca, leagã cele douãþãrmuri, barca – elementul roman-tic din „Pluta Meduzei” a lui

Theodore Gericault sau barca lui„Dante ºi Vergiliu în Infern” a luiEugene Delacroix, devine expre-sia spaþiala a timpului, conferindimaginii cinetism, miºcare, depla-sare, rãmânând tot timpul centrulde interes al tablourilor cu aceas-tã temã. Prin gestul creativ, ima-ginea ia locul reperelor reale, chiarcu influenþe baroce, cochetelegondole transfigurându-se într-o cochilie a memoriei afective aartistului, o dedublare a stãrii desiguranþã ºi certitudine în pluti-rea bãrcii. Contrastul cu cânte-cele gondolierilor – chitariºtiisugeraþi doar de imaginaþia pri-vitorului, creeazã o stare de ar-monie muzicalã, pentru ca, în altetablouri, acest „dans” al dialo-gului malurilor sã fie preluat depoduri – celebrele ºi numeroase-le punþi plutitoare peste canale,palatele din jur fiind doar elemen-tul scenografic, de decor. De cene amintim de „Strigãtul” picto-

rului norvegian Edvard Munch?Pentru cã podul este între cer ºiapã, legând þãrmurile, izolând ºidespãrþind strãzile ºi oamenii?Veneþia din tablourile lui Alexan-dru Dina nu este acel spaþiu miri-fic, fermecãtor, comercial, al „Ser-bãrilor galante”, al celebrelor car-navaluri. Este un spaþiu plutitor,este o lume a apelor în care seoglindesc cerul ºi casele, gondo-lele ºi podurile. Mai puþin oame-nii... Ca în metafizica lui Giorgiode Chirico, este o picturã a ora-ºului, care se întinde, frenetic, cumonumentalitatea turnurilor, acupolelor ºi a celebrelor campa-nile, la fel de vechi ºi grele ca ºiapa care le susþine ºi le dubleazãprin oglindire. Zidurile trãiesc prinvechimea lor, prin „patina” tim-pului, a apei, a aerului. Pãmântuleste doar expresia plasticã a me-moriei figurative a artistului, esteelementul pasiv, care conferãstabilitate ºi siguranþã. Dar apa-re un alt element simbol al expo-ziþiei – poarta – intrarea dincolode zidurile vechi, umede, acolounde este viaþa nevãzutã, adeva-ratã, „locuirea spirituala” în uni-versul real. Poate ne gândim la„Poarta spre Purgatoriu” a luiEugene Delacroix? sau la „Poar-ta Infernului” a lui Auguste Ro-din? Întreaga expoziþie este o ra-portare subiectivã la universulmaterial, existenþialist. Pictorulcreeazã o lume a simbolurilor ºi amesajelor: barca - podul - poarta.Un spaþiu virtual care aduce ori-

ginalitate, emoþie artisticã, valoa-re. O tratare plasticã în canoane-le tehnicilor ºi procedeelor con-temporane. Vibraþia tuºei seopreºte la întâlnirea cu lumina.Umbrele dau adâncime. Eclerajuleste uneori dramatic în perenita-tea ºi senectutea simboluriloreterne ale Veneþiei: canale, gon-dole, poduri, palate ºi porþi închi-se într-un contrast plutitor deforme ºi culori.

Alexandru Dina ºi-a creat pro-pria realitate de forme ºi contu-ruri ferme dar pline de rafinamentºi sensibilitate, propria manierãde exprimare artisticã, dovedindo perfectã stãpânire a mijloace-lor de expresie plasticã, a rapor-tãrii atitudinii artistului la repere-le civile, istorice ºi geografice,integrând contrastul plutitor înmentalitatea ºi dinamica afectivã,în universalitatea înþelegerii ac-tului de creaþie. Este o expoziþiepersonalã care ilustreazã o expe-rienþã nouã în activitatea artisti-cã a pictorului, recreând o nouãrealitate urbanã într-o adevãratãarhitecturã peisajerã a spaþiilorpicturale, a simbolurilor ºi a sem-nificaþiilor. Iar mesajul este cel datîn titlul expoziþiei „Contraste plu-titoare”, contrastul dintre Vene-þia gãlãgioasã a balurilor, a car-navalurilor ºi tãcerea resemnatãa vechilor ziduri, legate prin bar-cã, pod sau poartã. Parafrazân-du-l pe Wassily Kandinsky, ex-primãm poate „ceea ce este ca-racteristic acestei epoci”: con-trastul plutitor nesigur, instabil,mereu în schimbare.

nnnnn Magda Buce-Raduþ


Pentru prima datã, Filar-monica „Oltenia” ºi-apropus ca aniversarea

înfiinþãrii ei sã fie marcatã prin-tr-o manifestare mai amplã, pro-gramând, între 17-24 aprilie 2013,„Zilele Muzicale Aniversare”, laîmplinirea a 66 de ani de existen-þã. „Zilele” au debutat cu un con-cert al Coralei academice a Filar-monicii avându-l la pupitrul diri-joral pe Valentin Gruescu, promptºi alert, atent la nuanþe ºi calita-tea globalã a sonoritãþii, sub acãrui conducere ansamblul cra-iovean a dovedit promptitudineºi mobilitate, dirijorul insuflândmembrilor coralei plãcerea de acânta ºi insistând pe ideea omo-genizãrii ei. „Ziua porþilor deschi-se” a oferit publicului doritorocazia de a urmãri o repetiþie aorchestrei ºi a afla câte ceva dintainele preparatorii ale unui con-cert. În aceeaºi zi, a avut loc ºi unrecital de harpã susþinut de Pata-ki Rozalia, ce s-a bucurat de suc-ces, prilej cu care noua conduce-re a Filarmonicii a inaugurat ci-clul de manifestãri ce se vor de-rula în foaierul instituþiei. Dinacest punct de vedere, este o pre-mierã absolutã.

Orchestra simfonicã, dirijatãde Valentin Doni, cu violoncelis-tul Anton Niculescu solist, asusþinut concertul sãu sãptamâ-nal, în abonament, oferind melo-manilor opusuri de Mihail Glinka(Uvertura operei „Ruslan ºi Lud-mila”, lucrare „istoricã” pentruFilarmonica din Craiova, pentrucã ea a figurat în programul con-certului inaugural al Instituþiei din18 aprilie 1947), Nikolai Miaskov-ski (Concertul pentru violoncel),Johannes Brahms (Simfonia I).

un „Bãrbier” de zile mariLucru cert, managemen-tul actual al TeatruluiLiric „Elena Teodorini”

are o „linie” clar conturatã în ceeace priveºte prezentarea unorspectacole de bunã facturã artis-ticã, atractive prin însãºi titlurileabordate (ne referim la cele deoperã, în primul rând). A fost ºicazul recentei reprezentaþii cufascinanta capodoperã rossinia-nã „Bãrbierul din Sevilla”, în dis-tribuþie aflându-se nu mai puþinde patru nume invitate: tenorulBogdan Mihai (Contele Almavi-va), baritonul ªtefan Ignat (Figa-ro), basul ªtefan Schuller (DonBartolo), mezzosoprana ClaudiaMãru-Hanghiuc (în Marcellina/Berta), care au evoluat alãturi deartiºti de frunte ai teatrului: so-prana Diana Þugui (Rosina), ba-sul Sorin Drãniceanu (Don Basi-lio), baritonul Ioan Cherata (Fio-rello); roluri episodice au fost efi-cient „pigmentate” de actorii Ga-briel Marciu (Ofiþerul), Dan Cor-nescu (Ambrogio), Gabriel Dima(Notarul). Întreaga distribuþies-a situat la cotele înaltului pro-fesionalism, fiecare dintre perso-najele principale ale operei si-tuându-se în perimetrul inspira-þiei ºi vervei debordante. „Capulde afiº” l-a constituit, fãrã îndo-ialã, tenorul Bogdan Mihai (con-certe ºi spectacole la StuttgartStaatsoper, Opera National duRhin-Strasbourg, Belcanto GalaKremlin Palace, Rusia, Théâtredes Champs-Elysées, Cuvillies-Theater, München; DeutscheOper, Berlin, ConcertgebouwAmsterdam; presa germanã l-a

numit „noul rege al vocilor decoloraturã”), care, dincolo de ti-nereþea sa, a fãcut „risipã” de ta-lent, impresionând atât prin „apa-riþia” sa, de un farmec irezistibil,cât mai ales prin prestaþia voca-lã. Prinþul Operei din România(cum l-a denumit cineva) cântãde o manierã ce cucereºte audi-toriul „din prima”: dispune de ovoce cum rar ne-a fost dat sã au-zim, este mobilã ºi penetrantã, cucare „se distreazã în voie fie în

canto spianato sau fiorito, fie încanto sillabico sau vocalizzato”(cum se exprima un binecunos-cut ºi avizat critic muzical bucu-reºtean, specialist al domeniului).

De ropote de aplauze au avutparte mai toþi interpreþii specta-colului: Bogdan Mihai, în ariilelui Almaviva (serenadele din ac-tul I, ca ºi „peroraþia” din actulfinal, un veritabil „monolog” deo extremã dificultate vocalã: te-muta arie „Cessa di più resiste-

re”, o piatrã de încercare a teno-rilor rossinieni, consecvent evi-tatã de tenorii „obiºnuiþi”); Dia-na Þugui, în Rosina, la rândul ei,ºi-a etalat valoarea („Arietta pre-vederii inutile” - a fost cântatãcu aplomb); ªtefan Ignat, în Fi-garo, a fost „cuceritor” (în arhi-cunoscuta „Cavatinã” dovedinddincolo de calitãþile sale vocalerecunoscute ºi reale abilitãþi ac-toriceºti de un savuros umor);Sorin Drãniceanu, în Don Basi-

la Filarmonicã: Zilele Muzicale Aniversare

A urmat o acþiune ineditã, subgenericul „Sã (re)descoperim Fi-larmonica în cheia FAmilia”, con-stând dintr-un concurs cu premiidedicat familiilor de iubitori aimuzicii clasice, acþiune având cascop atragerea familiei (copii,pãrinþi, bunici), în întregul ei, spreFilarmonicã ºi muzica de calitate.

De un impact real s-a bucuratîntâlnirea dintre conducerea Fi-larmonicii ºi public, în cadrul cã-reia melomanii au fost invitaþi lao discuþie despre viaþa muzicalãa Craiovei ºi concertele Simfoni-cului din Bãnie. S-au punctat as-pecte privind repertoriul Filarmo-nicii, artiºtii invitaþi (dirijori, so-liºti), învãþãmântul muzical craio-vean, diversificarea manifestãri-lor etc.

O altfel de întâlnire a avut locla Liceul de Arte „Marin Sores-cu”, întâlnire a violonistului Li-viu Prunaru ºi pianistului MihaiUngureanu (soliºti concertiºti aiFilarmonicii) cu elevi ai liceului;dialog despre interpretare, în sen-sul profesionist.

rte

lio, s-a dovedit acelaºi mare cân-tãreþ, conferind celebrei arii „acalomniei” noi faþete expresive;ªtefan Schuller, în Don Bartolo,convingãtor în jocul de scenã. Înceea ce priveºte ansamblurilevocale, am remarcat duetul Figa-ro-Almaviva (actul I), sextetul(actul II), ºi senzaþionalul cvartet(actul III) „Bunã seara, Don Ba-silio”. Prestaþia tânãrului dirijorCristian Sandu (Cluj-Napoca) afost, ºi ea, la înãlþime. A conferitmuzicii dinamism ºi o înlãnþuirealertã a „numerelor” muzicale.Valoarea artisticã ridicatã a aces-tui spectacol se datoreazã nunumai soliºtilor; nu doar coruluibãrbãtesc al teatrului (maestru decor Lelia Candoi), ci ºi orchestrei(concertmaestru Dan Bozgan) pecare înzestrarea, muzicalitatea ºiautoritatea lui Cristian Sandu auevidenþiat-o din plin, realizând unechilibru real între voci ºi instru-mente. Sub raport scenic, spec-tacolul este „motivat” ºi bine gân-dit: decorurile „sugestive”, sim-ple ºi funcþionale, costumele re-alizate cu gust ºi fantezie (sce-nograf Rãsvan Drãgãnescu), iarregia are logicã, este plinã deamuzante detalii de joc, ArabelaTãnase dovedindu-se, ºi în acestspectacol, o profesionistã, în în-þelesul nobil al cuvântului. Publi-cul craiovean a aplaudat cu ge-nerozitate, „la scenã deschisã”,un „Bãrbier” de zile mari, un spec-tacol cu semnificaþii speciale pen-tru Liricul craiovean.

nnnnn Gheorghe Fabian

Diana Þugui, Bogdan Mihai ºi Sorin Drãniceanu. Foto: nela&tiberiu photography

Încheierea „Zilelor” a aparþi-nut celor doi concertiºti, într-unrecital ce a cuprins douã sonate(Grieg, nr. 3; Franck ), binecunos-cutul Scherzo în Do minor deBrahms ºi douã lucrãri mai puþincunoscute: Romanþa de J. Sven-dsen ºi „Hejre Kati” de J. Hubay.Liviu Prunaru este un artist se-rios, un muzician autentic; el cân-tã convingãtor, captivant, emoþi-onant, dispune de o impresionan-tã tehnicã ºi impunãtoare forþã aexpresiei. Pianistul Mihai Ungu-reanu fascineazã la fiecare apari-þie a sa pe podiumul de concert;a demonstrat, ºi în acest recital,cã este un impecabil tehnician,manifestând, totodatã, o malea-bilitate în a se „acomoda” cu ori-ce muzicã, sub aspect stilistic.

Salutãm, cu acest prilej, faptulcã cei doi artiºti cântã tot mai desîmpreunã, dovedind afinitãþi ar-tistice reale, formând un „Duo”craiovean de covârºitor impactcultural.

nnnnn G. F.

Corala academicã a Filarmonicii. Dirijor: Valentin Gruescu. Foto: Daniel Guþã

Liviu Prunaru ºi Mihai Ungureanu


Magda JEANRENAUD, LaTraduction, là où tout est pareilet rien n’est semblable. Préfacede Claude Hagège, EST-SamuelTastet Editeur, 2012, 346 p.

Titlul acestei cãrþi pare sãindice tratarea genericãa unei problematici in-

tens discutate, aparent epuizate,din contextul traductologiei cadomeniu autonom al lingvisticiiaplicate. Profilul universitar alautoarei, studiile sale de teoria ºipractica traducerii, precum ºi depoeticã anterioare, la care seadaugã prestigiul prefaþatoruluiClaude Hagège, stârnesc intere-sul cititorului specialist. La aces-te evidente virtuþi se adaugã pro-misiunea din definiþia atât de grãi-tor aleasã a traducerii oferitã întitlu – vãzutã ca spaþiu al joculuidintre identic ºi diferit, dintreapropiere ºi asemãnare, ºi careanunþã rafinamentul scriiturii dinparcursul volumului. Într-adevãr,cartea nu este un alt manual uni-versitar de traductologie, redac-tat în stil tern academic, ºi nici oreluare conºtiincioasã a moºte-nirii teoretice a disciplinei pe careMagda Jeanrenaud o reprezintãla catedra de limbã francezã aUniversitãþii «Alexandru IoanCuza» din Iaºi. Raportarea la te-oriile fondatoare ale domeniuluirevine constant în cadrul texte-lor grupate aici, însã de fiecaredatã primeazã concordanþa aces-tora cu situaþiile practice, cu tra-ducerea ca produs al transmutã-rii multidimensionale a unui textdin cultura sa originarã în limbaculturii-þintã.

Astfel, autoarea îºi propunesã configureze retroactiv proce-sul complex din spatele acestuiprodus, evaluându-i nu doar per-tinenþa lingvisticã sau stilisticã,dar mai ales cea general cultura-lã, istoricã ºi sociologicã. Aºacum observã ºi Claude Hagège,surprins cã Magda Jeanrenaudnu utilizeazã aºteptatul instru-mentar lingvistic în analizele sale,orientându-se mai degrabã spreunul literar-cultural, abordarea defaþã profitã de deschiderea tra-ductologiei dinspre modelul lin-gvistic, care a consacrat-o, sprestudiile interpretative, pragmati-ce, comunicaþionale, extralin-gvistice. De aceea discursul sãuevolueazã logic de la cadrele largiale traductologiei – marcat decontroverse iminente, de cuceririteoretice ºi teorii proeminente, deschimbãri de direcþie ºi puncte deatracþie, spre universaliile salecontemporane – ºi francofoniei– alcãtuind nivelul supraordonatcare înglobeazã traducerea lite-raturii române din limba nativã aMagdei Jeanrenaud în limba fran-cezã – spre grãitoare studii de caz.

Autoarea aduce în prim-plancâteva probleme practice esenþi-ale actului de traducere, identifi-cate cu precãdere în efortul detranspunere a unor opere literareromâneºti în limba francezã. Pu-terea acestor exemple, atât demagistral alese, este asiguratãmai ales de adecvarea lor, ca pro-duse culturale aruncate în circui-tul unei culturi strãine, la idealulestetic ºi etic al traducerii. Subli-niind mai ales nereuºitele în ma-terie de respectare a deontologieitraductologice, autoarea îºi mo-tiveazã la fiecare pas exigenþaprofesionalã ºi îºi delimiteazã

reflecþii traductologice asupra francofoniei româneºtisubdomeniul de expertizã ilustrataici – examenul traducerilor saucritica ºi evaluarea traduceri-lor. Scopul eminamente practic alacestui tip de demers, paideic ºiprofilactic deopotrivã, este dea-i face pe traducãtori mai con-ºtienþi de importanþa opþiunilorlor traductologice, de modul co-vârºitor în care acestea contribuiela destinul unei opere, renãscutãîntr-o culturã diferitã ºi aflatã subincidenþa unui alt orizont de aº-teptare ºi receptare. Dincolo de afi doar o implantare mai mult saumai puþin forþatã a unui restrânsºi subiectiv univers literar, textulromânesc tradus în francezã re-modeleazã un soi de relaþii cultu-ral-diplomatice între limba „cen-trului” ºi mai tânãra limbã literarãromânã în sprijinul ºi în ciuda re-cunoscutului sãu profil franco-fon. Fiecare nouã traducere reiaimplicit problema raportului dia-lectic ºi a conflictului încã actualºi nerezolvat dintre o culturã mi-norã sau dominatã ºi cultura fran-cezã majorã ºi dominatoare.

Prin urmare, volumul de faþãrepune în mod aplicat întrebãrileunei culturi francofone asuprapropriei identitãþi, într-un mo-ment în care francofonia însãºi,ca forþã centrifugã secularã îºipierde adepþi ºi e nevoitã sã-ºirestrângã tendinþele hegemonicemanifestate asupra spaþiului cul-tural european. De aceea, Mag-da Jeanrenaud reia, cu ajutorulschemei diacronice propuse dePompiliu Eliade, probabil cel maiimportant analist al influenþeispiritului francez în cultura auto-htonã, momentele-cheie ale asi-milãrii de cãtre limba românã a„lecþiei” franceze. Canavaua is-toricã îi este necesarã pentru aidentifica bazele ambigue ºi com-plicate ale galomaniei care a hrã-nit limba românã literarã la origi-nile ei, dar ºi care i-a ameninþatprofilul autonom la începutul se-colului al XIX-lea, atunci cândstatutul aristrocratic al limbii fran-ceze s-a lãsat treptat corupt deuzul sãu popular, devenind sprefinalul secolului un deplorabil jar-gon franco-român. Aceastã lun-gã istorie a interferenþelor ºi atreptelor decãderii este momen-tul iniþial din examenul unui eºectraductologic, ale cãrui cauze seplaseazã în chiar inima francofo-nã a limbii române. Este vorbadespre travaliul traducerii galicis-melor sau a termenilor francizaþi– prezenþi în literatura dramaticãromâneascã în postura de gene-rator esenþial al comicului de lim-baj în piesele lui I.L. Caragiale.Pentru a lãmuri cauzele acesteinereuºite, care pare sã facã cen-trul preocupãrilor sale în volumulde faþã, Magda Jeanrenaud seopreºte mai întâi asupra galicis-melor mentale ºi lingvistice alepersonajului comic Chiriþa creatde Vasile Alecsandri ºi care ºi-acâºtigat în spaþiul literaturii ro-mâne un meritat statut exemplarpentru stadiul pe care-l traversaatunci, în primele decenii ale se-colului al XIX-lea, limba, cultura,societatea româneascã.

Chiriþa pare sã fie privitã deautoare ca ilustrând intraliterartipul traducãtorului primitiv, ser-vil modelului literalitãþii generali-zate, dovedindu-se astfel un per-tinent prim pas în judecarea evo-luþiei modului în care intelectua-litatea româneascã îºi asumã ºi

examineazã profilul francofon îndiferite epoci. Din nefericire, Chi-riþa este un caz exemplar ºi pen-tru lenta, amânata profesionali-zare a traducãtorului din literatu-ra francezã în limba românã, fi-indcã limba de culturã introdusãca studiu obligatoriu în ºcolileromâneºti încã din 1830 a deve-nit o doxa generalizatã, inducân-du-i pe cunoscãtorii români îneroarea de a o confunda cu onecesarã cunoaºtere de speciali-tate. Aceasta pare sã fie una din-tre cauzele nivelului mediocru altraducerilor româneºti din perioa-da interbelicã, dar ºi situaþia carel-a determinat pe Panait Istrati,autor român de expresie francezãsã-ºi auto-traducã operele scriseîn francezã în limba maternã, cazcelebru în istoria literaturii româ-ne ºi analizat în acest volum. Înfine, Magda Jeanrenaud are pu-

îndelungi familiaritãþi cu limba ºicultura francezã este de a fi elu-dat tocmai una dintre sursele co-micului, cea a franþuzimelor dinvorbirea personajelor, de a fi sim-plificat, raþionalizat, ordonat,omogenizat, banalizat ceea ce înlimba românã a sfârºitului de se-col era expansiv, ambiguu, dezor-donat, emoþional, expresiv. Seconfigureazã astfel o tipologiecontrastivã a celor douã limbi ºise indicã modul în care traducã-torii au tins mereu sã subordo-neze ºi sã ordoneze dezordineaarhetipalã a unei limbi marginalede cãtre tendinþele ordonatoareale limbii clare ºi eficiente seman-tic. Din nefericire, acest continuuproces de dominare îi refuzã pu-blicului francez accesul la siste-mul real al literaturii române, iardezideratul fidelitãþii aflat aparentpe frontispiciul oricãrui proiecttraductologic se transformã înopusul sãu. Alãturi de analiza tra-ducerii defectuoase sau pur ºisimplu absente a termenilor fran-cizaþi din textul românesc, autoa-rea subliniazã ºi incapacitateatextului traducerii de a reda co-notaþiile didascaliilor, ale nume-lor proprii, ale semnelor de punc-tuaþie, ale cliºeelor ºi stereotipu-rile din vorbirea personajelor.

Magda Jeanrenaud ºtie sãmânuiascã în mod constructivinstrumentarul critic, sã oferesoluþii acolo unde cele deja exis-tente nu satisfac reperele etice aledisciplinei. Calea terþiarã de îm-pãcare a celor douã limbi ºi deredare a acestor împrumuturi ast-fel încât ele sã stimuleze recepta-rea corectã de cãtre publicul fran-cez îl transformã, poate prea am-biþios, pe traducãtor într-un veri-tabil creator, inventatorul unei „atreia limbi a traducerii”, care nueste ºi nu poate sã fie limba ro-mânã invadatã de reflexii france-ze. Acest spaþiu de întâlnire poa-te fi unul revitalizat din trecutullingvistic sau preluat din contem-poraneitatea traducãtorului. Unexemplu în acest sens îl oferã,crede autoarea, alegerea fãcutãde Chateubriand în traducereapasajelor biblice din Paradisulpierdut al lui Milton, care a fostcea de a imagina o „versiune au-torizatã”, inexistentã încã peatunci, a Bibliei franceze.

Cazul auto-traducerilor luiPanait Istrati, obligat sã-ºi tradu-cã el însuºi textele apãrute iniþialîn francezã în limba sa originarã,ilustreazã convieþuirea într-o ace-eaºi conºtiinþã ºi competenþã lin-gvisticã a douã sisteme, aflate înconcurenþã, influenþându-se ºipastiºându-se reciproc. Autorulromân interbelic este urmãrit ire-mediabil de „demonul” traducerii,fiindcã, aºa cum demonstreazãMagda Jeanrenaud analizând tex-tele acestuia, opera sa în francezãse dovedeºte a fi o traducere men-talã a operei în limba maternã pecare o proiectase, „scriind-o” înmintea sa. Însã, mai presus de ori-ginalitatea cazului sãu, Istrati re-confirmã traseul vizitat în modsubconºtient ºi prea puþin con-trolat de alþi traducãtori care ausemnat alte variante franceze aleunor texte literare româneºti. Estevorba de relaþia originar inegalã ºiincorectã traductologic dintre im-plicitul originalului, cu efuziunilesale lirice, ambigue, expresive,afective, iraþionale, ºi explicitullimbii franceze, care-ºi respectã

vocaþia ordonatoare, clarificatoa-re, eludând echivocul. Totuºi, ris-cul acestui gen de transpunere,care nu þine cont de profilul origi-nalului, este crearea unei varianteartificiale ºi banale a textului-sur-sã, a cãrei unice calitãþi este cã nuva crea publicului-þintã dificultãþide înþelegere, dar în mod sigur nicisurprize estetice. Un alt studiu decaz, cel al traducerii romanuluiAccidentul al lui Mihail Sebastiande cãtre un valoros traducãtorfrancez, Alain Paruit, evidenþiazãcum aceeaºi tendinþã de explicita-re ºi raþionalizare a unui text româ-nesc schimbã integrarea acestuiadintr-un curent literar într-altul,conducându-i pe francezi sã-l ci-teascã pe Sebastian ca autor cla-sic, realist.

De fapt, Magda Jeanrenaudare motive sã bãnuiascã manifes-tarea unei presiuni editoriale asu-pra opþiunilor traductologice alelui Paruit, editorul având dreptscop nemãrturisit evitarea uneieventuale ºi deloc satisfãcãtoa-re cheie proustianã de lecturã aAccidentului de cãtre un publicfrancez saturat de respectivulepigonism literar. Mergând peaceeaºi direcþie de cercetare aincidenþelor extra-literare exerci-tate asupra procesului de tradu-cere, studiul despre traducerea înfrancezã a operelor româneºti„pre-franceze” ale lui Emil Cioran,într-o epocã în care acesta eradeja în Franþa un reputat autorvalorificã pe deplin argumentelecritice ale autoarei ºi convingeasupra importanþei unui astfel dedemers.

În primele pagini ale acestuivolum, Magda Jeanrenaud expli-ca beneficiile colaterale ale tra-ducãtorului – în postura sa dereceptor special al textului literar– de pe urma procesului de subli-mare a vechiului statut autarhical instanþei auctoriale, în struc-turalism ºi poststructuralism.Odatã cu „moartea autorului”, serelativizeazã sau se „decaleazã”supunerea necondiþionatã a ale-gerilor traducãtorului de cãtreintenþionalitatea autorului. Înschimb, în ultimul studiu dinacest volum, ni se indicã modulîn care autorul Emil Cioran revi-ne autoritar, manipulând defini-toriu destinul francez al operelorsale româneºti. Deºi încearcã sãidentifice în teoriile traductologi-ce motivaþii funcþionale ale aces-tui gen de situaþie, în care un textsursã este amputat formal, nive-lat stilistic ºi epurat ideologic,Magda Jeanrenaud trebuie sãlase deoparte orice explicaþieºtiinþificã ºi sã accepte evidentainterferenþã a unui ºir de reticen-þe circumstanþiale, aparþinând tra-ducãtorului, autorului, editorului,care au condus în final la maltra-tarea sursei, pentru a o forþa sãslujeascã confirmãrii unei imaginiauctoriale deja formate. Cioranulfrancez îºi fabricã o aºteptatãcopie româneascã, singura „au-torizatã”, traducãtorul redevinesclav, limba românã este, iarãºi,calificatã „un idiome sauvage” –cum spunea Patrice Bollon, unexeget francez al lui Cioran – preapoetic expresionistã, prea deºãn-þatã expresiv ºi semantic pentrua nu incita orice traducãtor la a odomestici, oferindu-i în schimbautorului ºi operei ºansa, deseoripur iluzorie, a universalitãþii.

terea de a demonstra, la modulimplicit, niciodatã afiºând voca-þia legiferãrii ºi ferindu-se de pra-gul incorectitudinii politice, cãgalomania româneascã s-a trans-format paradoxal, dintr-un pre-þios izvor de cultivare a limbiiautohtone, într-un impediment încalea traducerilor, devenind dinprieten real un „prieten fals”. Easugereazã cã le pareil nu este,oricât li s-ar pãrea sau conveniunora, echivalent cu le sembla-ble, ci doar o prejudecatã careîntreþine mirajul, aºa cum latini-tatea celor douã limbi-surori saubilingvismul unor renumiþi tradu-cãtori nu sunt argumente sufi-ciente, nici teoretice, nici practi-ce, pentru atingerea scopuluiunei traduceri profesioniste.

„Transcodajul” din limbajulpersonajelor teatrului lui Alec-sandri, hibrid lingvistic româno-francez intranzitiv pentru un alt-fel de public în afara celui auto-hton se va generaliza în idiom demahala, trei decenii mai târziu, înopera celuilalt mare autor drama-tic român. Evaluând cãile princare Eugen Ionesco ºi MonicaLovinescu au ºtiut sã-ºi îndepli-neascã misiunea de a traduce te-atrul lui Caragiale în francezã, înanii ’50, Magda Jeanrenaudpuncteazã cu ajutorul teoriilortraductologice motivele acesteirãsunãtoare nereuºite. Îi este defolos acum apelul la teoriile in-terpretative inovatoare care numai pun accent pe pactul inevi-tabil înºelãtor de fidelitate asu-mat de traducãtor, ci pe regãsireacoerenþei funcþionale, pe redareaefectului unui text, nu pe trans-punerea literalã a formelor. Gre-ºeala celor doi traducãtori ro-mâni, deþinãtori ai unei bune ºi

ec

tu

ri

nnnnn IOANA REPCIUC


ec

tu

ri

carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCUDiana-Mihaela Pãunoiu, Rezi-

denþa Regalã a Þinutului Olt(1938-1940), Editura AcademieiRomâne, Bucureºti, 2012, 348 p.

Despre puþine persona-litãþi istorice se vor-beºte cu atâta lejerita-

te ca despre Regele Carol al II-lea. Blamat, în general, ca „gro-par” al democraþiei româneºti in-terbelice ºi, pe deasupra, om cumoravuri îndoielnice, el mai e,câteodatã, gratulat ca „voievodal culturii”. E valabil pentru în-treaga perioadã a domniei, dar maiales pentru ultimii doi ani, ai regi-mului autoritar. Nu e greu de ob-servat cã „aprecierile” au un izcam superficial. Ele sunt posibilenumai în condiþiile necunoaºte-rii/ignorãrii multor date factuale– unele chiar foarte importante –din epocã. Prezentarea „regimu-lui carlist” este, de multe ori, re-dusã la fixarea unor repere cro-nologice ºi enumerarea câtorvamãsuri autoritare. În altã ordinede idei, reforma administrativãdin 1938 – din care se reþine(doar) împãrþirea þãrii în 10 þinu-turi – a fost amintitã destul dedes în ultimii ani, în contextul dis-cuþiilor privind regionalizarea.Ideea era simplã: atâta vreme câtse dorea combaterea acestei mã-suri, dãdea bine asocierea ei cuun regim autoritar; când orienta-rea s-a schimbat, ºi referirile lavremea lui Carol al II-lea au înce-tat. Oricum, cel puþin în discur-sul destinat publicului larg, nus-a preocupat nimeni nici de con-

a fost odatã în Olteniatextul mãsurilor carliste, nici deconþinutul lor precis, nici de efec-tele lor. Diana-Mihaela Pãunoiua reuºit un studiu pe cât de apli-cat, pe atât de cuprinzãtor. Cer-cetarea a fost concentratã strictasupra modului de realizare a re-formei administrative – care a re-prezentat numai o componentã,chiar dacã importantã, a „proiec-tului regal” – în judeþele sud-ves-tice, reunite vremelnic în ÞinutulOlt. Pe lângã urmãrirea în detaliua evoluþiilor din acest spaþiu –despre care se poate intui cã nusunt atipice pentru ansamblulþãrii –, cercetãtoarea a dovedit ºio permanentã preocupare pentrucontextualizare. Problematica ad-ministrativã este tratatã în legã-turã cu celelalte componente aleproiectului lui Carol, în continua-rea numeroaselor prefaceri sufe-rite de administraþia româneascãde-a lungul perioadei interbeliceºi prin raportare la tendinþele eu-ropene din epocã în materie deorganizare administrativã.

Impresia generalã dupã par-curgerea cãrþii este aceea a uneimari discrepanþe între deziderateºi norme, pe de o parte, imple-mentare ºi consecinþe, pe de alta.Grosso modo, dupã cum apreciaautoarea, „reorganizarea adminis-trativ-teritorialã a reprezentat unproces mult mai complex decât aupreconizat, iniþial, autoritãþile car-liste” (p. 144), chiar în condiþiile

care dispuneau, mãcar formal, deputeri mult superioare celor carele precedaserã. Cel puþin în pe-rioada de început – dar sistemula funcþionat cu totul doar doi ani–, chiar autoritatea RezidentuluiRegal – gândit ca o proiecþie amonarhului absolut la nivelul þi-nutului – a rãmas „doar scrisã pehârtie” (p. 114). Serviciile dinsubordinea sa erau controlatedirect din Bucureºti. Arondãrilede sate, comune, plãºi au stârnitnemulþumiri, întrucât au fost fã-cute fãrã cunoaºterea realitãþilordin teren, ºi au suferit numeroa-se modificãri (cum, de altfel, seîntâmplase ºi pânã în 1938). Uria-ºul aparat administrativ – careiniþial s-a vrut depolitizat, apoi

încadrat cu totul în partidul unic,Frontul Renaºterii Naþionale/Par-tidul Naþiunii – a funcþionat chiarmai defectuos decât înainte. Nunumai cã regimul nu a reuºit sã„impunã” o nouã conduitã func-þionarilor (pp. 201-202), dar acti-vitatea lor a devenit ºi mai dezor-ganizatã pentru cã aveau dublãsubordonare ºi trebuiau sã facã,pe lângã administraþie, ºi propa-gandã. Aºa s-a fãcut cã nici mã-car angajaþii din administraþie nurãspundeau comandamentelor dela centru (nu purtau uniformele,nu participau la manifestaþiile ofi-ciale etc.), de unde imaginea de„«acutã» lipsã de autoritate ºi decontrol” (p. 217). Se poate apre-cia cã, în practicã, regimul carlistnu a reuºit (nu a apucat?) sã de-vinã cu adevãrat autoritar.

Impresia pe care Carol a doritsã o inducã – poate convins deasta – a fost aceea cã noul sãumodel administrativ era rezulta-tul experienþelor ºi al cãutãrilorromâneºti. În fapt, a fost vorbade niºte idei inspirate de regimu-rile autoritare deja existente înzonã în 1938. Diana-Mihaela Pã-unoiu considerã cã „prevederilereferitoare la descentralizare ºideconcentrare au rãmas la stadiulde principii” (p. 265). Eu unul în-drãznesc sã spun cã nici mãcarprevederile nu erau cu adevãratdescentralizatoare. Stadiul nu afost de principii, ci doar de vor-

be. Regimul carlist a reuºit sãpãstreze o continuitate faþã deperioada anterioarã exact acolounde ar fi dorit o rupturã: în hao-sul organizatoric ºi mai ales func-þional al administraþiei. Întrucâtstudiul are ca obiect central Ol-tenia, ar putea exista tentaþia dea explica totul prin „spiritul locu-lui”, prin inconsecvenþa, incon-sistenþa, insubordonarea etc. cucare multã lume îi asociazã pe ol-teni. Recunosc cã ºi mie mi-a fu-git gândul spre începutul seco-lului al XVIII-lea, când populaþiazonei a reuºit sã îi exaspereze pestãpânitorii austrieci, fãcând im-posibilã instalarea unei adminis-traþii funcþionale. Nu e însã aºa.Am spus deja cã se poate intuichiar din cartea de faþã cã situa-þia Þinutului Olt nu a fost unaexcepþionalã. Mai mult, ca unulfamiliarizat cât de cât cu istoriaadministraþiei româneºti, potspune cã o cercetare (nu cu mult)mai extinsã ar confirma cã lucru-rile au stat la fel în toatã þara ºi peo perioadã mult mai lungã. Rezi-denþa Regalã a Þinutului Olt eo lucrare care ne aratã cât de sim-plist putem percepe, prea adesea,trecutul, ºi cât de arbitrar îl pu-tem folosi în scopuri prezente.Întrucât în forma actualã – cu unconþinut foarte dens ºi cu respec-tarea strictã a regulilor academi-ce –, nu se poate adresa decâtunui grup destul de restrâns, euunul cred cã ar fi extrem de utilãºi o version abrégée, accesibilãunui public mai larg.

Claudiu M. Florian, Vârstelejocului. Strada Cetãþii, CarteaRomâneascã, 2012, 320 pagini

Autorul acestui roman,Claudiu M. Florian,s-a nãscut în anul 1969

la Rupea, în judeþul Braºov, undeºi-a petrecut primii 11 ani din via-þã. Magister în ªtiinþe UmanisteInterdisciplinare în limba germa-nã (Bucureºti) ºi în Istorie Con-temporanã la Bielefeld, începe înanul 2002 colaborarea cu Minis-terul Afacerilor Externe, fiind ata-ºat cultural ºi de presã la Amba-sada României la Berlin între anii2004 ºi 2009, iar din 2010 este prim-colaborator al Ambasadei Româ-niei la Berna. Începe sã cochetezecu traducerile încã de pe vremeacând era student, transpunând înlimba românã opere ale lui Her-mann Hesse ºi Sven Hassel. Vâr-stele Jocului. Strada Cetãþii aapãrut întâia oarã în 2008, la Ber-lin, cu titlul Zweieinhalb Störche- Roman einer Kindheit in Sie-benbürgen ºi este un roman cereprezintã o reuºitã întoarcere întimp, la origini, eroul fiind un soide homo faber în vârstã de cinciani, dacã îl raportãm la teoriile luiBergson, un individ ce deformea-zã într-o oarecare mãsurã realita-tea pentru a o adapta percepþiei ºiviziunii sale de copil, nefiind însão lume utopicã ori desãvârºitã, cio realitate filtratã prin ochii unuitânãr în formare. Este un roman încare se contopesc armonios pa-tru naþionalitãþi, unde personajul-narator are rol de observator, cegraviteazã permanent între celedouã repere fundamentale: Înger-

joc cu „douã berze ºi jumãtate”mania care era un fel de tãrâm alfãgãduinþei, ºi localitatea în carelocuia el. Naraþiunea este simul-tanã, acþiunea se desfãºoarã peparcursul a trei ani, având ca re-pere numirea lui Nicolae Ceauºes-cu în funcþia de preºedinte al R.S.R(1974) ºi moartea liderului comu-nist chinez, Mao Zedong (1976).Romanul este împãrþit în cinci ca-pitole, fiecare dintre acesta pur-tând un nume sugestiv, ce sinte-tizeazã chintesenþa evenimentelor:De-mai-multe-feluri, Mercedesulalb, Olteni cu toþii, În Regat ºiªoimi ai patriei. Supratema aces-tui roman este timpul, care jon-gleazã permanent cu destinelepersonajelor, adevãrate fantoºedirijate de mâinile ascunse aleacestuia („Timpul! Timpul parcãe fãcut pentru joacã.”- p.97). Deasemenea, feluritele referiri la lu-cruri care le sunt familiare celor ceau trãit la vremea aceea reprezin-tã, de fapt, un ºiretlic inteligent alautorului de a crea un soi de legã-turã socio-emoþionalã cu lectorul,de a-l angrena în vârtejul eveni-mentelor, ce par cã sunt dispusesã încheie un pact cu timpul, de-rulându-se într-o acalmie anostãpe alocuri: þigãri Mãrãºeºti / Lord,frigider Fram, Telejurnalul, prali-ne Tosca, etc.

Diferenþa enormã existentã în-tre Îngermania ºi acasã este ac-centuatã ºi prin prezentarea înopoziþie a celor douã simbolurinaþionale ºi anume, Mercedesulunchilor Dingermania ºi Daciacelor Dinoltenia, cel din urmã fi-ind în mod evident inferior celuidintâi, conform sistemului de va-lori dupã care se ghideazã eroul.

Claudiu M. Florian oferã ºi o in-terpretare ingenioasã a zgomotu-lui produs de tren pe ºine, acestapãrând cã ar fi prins glas, rostindconstant te duc – te-aduc, ca unfel de certificare a bãnuielii erou-lui cã se va întoarce în locul deunde a plecat. Trenul capãtã în-suºiri neobiºnuite, întocmai caobiectele din basmele citite deBunica din Andersen-Märchen.Eroul face parte din prima gene-raþie de ºoimi ai patriei, fapt me-nit sã îi umple de mândrie pe ceidistinºi cu acest titlu, însã totulse limita la a fi o purã mascaradã,întrucât entuziasmul se face ne-vãzut de îndatã ce apare certitu-dinea cã nu vor primi altceva înafarã de un tricolor micuþ în piept.Anul urmãtor, ca ºcolari, urmausã devinã pionieri. Este binecu-noscutã uniforma acestora, cedevenise o emblemã, în cazul fe-telor, fustiþa plisatã, cãmãºuþaalbã ºi cravata roºie. O astfel decostumaþie nu era însã suficien-tã pentru a genera un sentimentde satisfacþie ori falã în rândulcelor ce erau siliþi sã o poarte, cãcinu poþi predica ori practica o doc-trinã, dacã nu þi-ai însuºit ideilefundamentale ale acesteia ºi nueºti ferm convins cã ceea ce pre-supune este în perfectã armoniecu accepþiunile ºi principiile taleexistenþiale.

Viaþa în perioada comunismu-lui începe sã prindã contur cu fie-care întâmplare descrisã, cu fie-care ritual ºi cutumã, fiecare eve-niment politic, fiecare schimbarece are loc în cadrul comunitãþii,toate acestea rãsfrângându-se înmod ineluctabil ºi asupra existen-

þei aparent lipsite de întâmplãrimemorabile a familiei eroului. Ce-tatea acþioneazã ca un soi de axismundi, dând chiar ºi numele strã-zii pe care locuieºte personajul-narator ºi fiind un fel de „centrugravitaþional” care îl atrage ca unmagnet pe acesta ºi determinân-du-l, prin caracterul ei enigmatic,sã nãscoceascã fel de fel de po-veºti din cele mai nãstruºnice, aicãror protagoniºti sunt chiar oa-meni ce locuiesc în aceeaºi loca-litate. Este de remarcat utilizareacifrei trei, recurentã la nivelul ro-manului, fãcând astfel trimitere lacele trei persoane ale SfinteiTreimi, iar ceea ce întãreºteaceastã afirmaþie sunt aluziile in-directe la personaje celebre dinSfânta Scripturã (Die HeiligeSchrift): Melchior, Adam, etc. Oaltã particularitate este scriereacu majusculã a substantivelor cedenumesc grade de rudenie (Bu-nica, Bunicul, Mama cea tânãrã,Tatãl, Otata, Omama etc), aspectce subliniazã încã o datã impor-tanþa covârºitoare, precum ºi ro-lul deosebit pe care îl joacã aceº-tia în viaþa copilului ClaudiuM. Florian.

Limbajul este pe alocuri pre-tenþios, pentru ca replicile sã poa-tã fi atribuite unui copil în vârstãde doar cinci ani, este, mai de-grabã exprimarea unui „om mare”,ce rememoreazã întâmplãri cares-au petrecut deja cu multã vre-me în urmã, ceea ce te face sã teîntrebi dacã nu cumva ºi acesteevenimente au fost alterate detrecerea prin filtrul gândirii adul-tului. Asocierile inedite sunt uneledintre elementele ce fac deliciul

acestui roman („Mai spune cãpomul ar fi plâns ºi cã astea ar filacrimile sale neºterse. Lacrimilesunt sãrate. Ale viºinului suntdulci.”- p.40), precum ºi limbajulpopular („CeFeRe”, „Dede-er”,„Redege”, „Uresese”, „stãteausãracii cochii rebegiiþ, mucooº, cuchicioorele în noroi, numa’ de sãzâcã poezii revoluþionare le-o mailipsit.”- p.58), însã nu lipseºte niciironia („...animalele înghesuite înþarcuri. Afarã, mai în spate, avemtineretul utecist. Berbecuþi toþi,numai buni de lupta pentru pro-gres.”- p.187). Vârstele jocului.Strada Cetãþii este ca o madle-nã a lui Marcel Proust, care teatrage în capcana camuflatã cudibãcie de cãtre autor, determi-nându-te sã (re)trãieºti, odatã cueroul evenimente, arome, senti-mente, pe care le socoteai de multuitate. Un mic prinþ al lui Clau-diu M. Florian.

nnnnn Roxana Ilie


nnnnn COSMIN DRAGOSTEÎn perioada 26-27 aprilie2013 a avut loc la Vienaconferinþa anualã „Franz

Werfel” adresatã foºtilor bursieriai programului guvernamentalaustriac. Organizatori au fost Mi-nisterul Federal pentru ªtiinþã ºiCercetare, ÖAD (Serviciul aus-triac de schimburi academice) ºiInstitutul de Germanisticã al Uni-versitãþii din Viena. Coordonareaºtiinþificã a fost realizatã, ca defiecare datã în ultimii ani, de cã-tre prof. univ. dr. KonstanzeFliedl ºi de prof. univ. dr. MichaelRohrwasser, ambii cadre didacti-ce în cadrul Germanisticii viene-ze, în vreme de bunul mers al co-ordonãrii administrative s-a ocu-pat Petra Zeiner.

Tema conferinþei de anul aces-ta a fost „Raum und Reise” („Spa-þiu ºi cãlãtorie”), oferind un peri-plu mozaicat, interesant ºi inci-tant prin literatura austriacã. Per-spectivele plurale de abordare, decele mai multe ori comparatiste,

spaþiu ºi cãlãtorieConferinþa anualã „Franz Werfel”

multi- ºi transdisciplinare, au in-clus volte largi prin literaturaAustriei, de la Freud, Bahr, Hof-mannsthal, Schnitzler, Beer-Hof-mann, Rilke, pânã la Leopold

Andrian, Leopold Wolfgang Ro-chowanski, Stefan Zweig, EliasCanetti, Milo Dor sau CristophRansmayr. Participanþii, prezenþiîn numãr mare ºi la aceastã edi-

Cu toate cã municipali-tatea craioveanã nu agãsit timp (ºi nici nu

cred cã va gãsi) sã ºtanþeze o tã-blie stradalã cu numele acestuiCarol Davila al Olteniei (compa-raþia nu este forþatã, ci chiar seimpune), personalitatea lui Char-les Laugier, important medic ºietnograf, a fost pusã în luminabeneficã a promovãrii prin câte-va lucrãri recente de maximã im-portanþã pentru cei dornici sã-ºicunoascã valorile. Deºi mã aºtep-tam (prin prisma articolelor pu-blicate recent în principalele re-viste de culturã) ca neobositulcercetãtor Adrian Michiduþã sãpurceadã din nou la scoaterea laluminã a muncii unui nou filosofuitat, iniþiatorul colecþiei Biblio-teca de Filosofie Româneascã nus-a concentrat spre rãscolirea fa-miliei în stilul Baskervillian sau astudierii temeinice a unor manu-scrise pe care comuniºtilor înflã-cãraþi de distrugere totalã le-afost cu neputinþã sã le gãseascã(vezi cazul Mihai Uþã), ci asupraunuia dintre cei mai importanþietnografi ºi implicit cercetãtori ai

Iulian Chivu, Spiritul pendu-lator. Eseurile de la Stuttgart,Prefaþã de Lucian Hetco, Colec-þia Logos, Editura Herald, Bucu-reºti, 2010.

Cartea lui Iulian Chivucuprinde aproximativtreizeci de eseuri,

structurate în trei secþiuni ºi abor-dând teme care þin de eticã, isto-ria religiilor ºi a credinþelor reli-gioase, esoterism, philosophiaperennis, mitologie, filosofie tra-diþionalã româneascã, psihanali-zã, (psiho)lingvisticã, etimologie,psihologia mulþimilor etc. Primaparte a cãrþii se intituleazã „Nefe-ricirile gândului” ºi surprinde, îngeneral, diferenþierile dintre gân-direa orientalã ºi gândirea occi-dentalã, dintre individ ºi societa-te, dintre societate ºi gloatã, pre-cum ºi modalitãþile în care se re-flectã aceste diferenþe în planullimbii, fiindcã „în limbã sunt toa-te semnele firii fiecãruia ºi ale si-nelui colectiv” (Disjuncþiile mo-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Charles Laugier – medic ºi etnograf

dalitãþii, p.25). Tot o marcã aacestui dualism fundamentaluman este spiritul pendulator,care ajungând în punctul de a-ºiafirma cu grandoare superiorita-tea din punct de vedere material,spiritul occidental tinde sã piar-dã din vedere raportarea la ori-ginar, la matricea tradiþionalã afiecãrui popor, la „prima fabricã aidentitãþilor naþionale” (Spiritulpendulator, p.39). În acest sens,Iulian Chivu subliniazã cã un codepistemic care se raporteazã nu-mai la valori de tip economic saumaterial – fãrã sã ia în considera-re cele trei episteme clasice alelui Aristotel: praktike, poetike ºiteoretike – riscã sã scadã nive-lul de convieþuire ºi de toleranþãdintre entitãþile sociale ºi naþio-nale, generând conflicte ºi tensi-uni tocmai din cauza condiþionã-rilor pe care însuºirea a numaiunui tip de valori o genereazã.

A doua parte a volumului,„Verba dicendi”, se concentrea-zã în jurul raporturilor ce se sta-

bilesc între gândire ºi limbaj,acestea contribuind la configu-rarea psihicã ºi socialã a indivi-dului în care se reflectã coordo-natele esenþiale ale mediului sãunatural ºi spiritual: „Spiritul lim-bii nu este un mit, iar determinã-rile lui se regãsesc în etnogene-zã, în istoria ºi în geografia locu-lui, precum ºi în ritmurile actuali-zãrii; iatã de ce se poate spunecã limba unei etnii este însãºi is-toria spiritualã a acesteia.” (Ha-bitus prolix, p. 107). Din acestmotiv generarea unei limbi inter-naþionale nu poate fi decât uneºec în plan epistemologic. Unalt aspect complex din eseurile luiIulian Chivu se referã la acea „gra-maticã a personalitãþii” (Diateze-le eului) ce reuºeºte sã punã încomplementaritate paradigmaeului a lui Freud cu tipurile psi-hologice jungiene, cele ºase ma-ladii ale spiritului contemporandescrise de Noica cu teoria con-flictualitãþii a lui Lewis Coser sauviziunea epistemologului japonez

Magoroh Maruyama cu concep-þia lui R.J. Sternberg despre dife-ritele tipuri de iubire.

A treia parte a cãrþii, „Etnolo-gie, etnosofie”, are tot un carac-ter interdisciplinar ºi îmbinã îndemersul ideatic noþiunile de an-tropologie, cu cele de etnologie

spiritul pendulator al contemporaneitãþii

þie, au venit din variate colþuri alelumii: Bulgaria, Ungaria, Cehia,România, Rusia, Ucraina, Came-run, Tunisia, Bosnia-Herþegovi-na, Slovacia, Italia, Polonia. Con-ferinþele susþinute, prin viziuneaamplã a analizelor riguroase, auconstituit motive de discuþii fruc-tuoase, precum ºi premise pen-tru viitoare studii ºi proiecte.

În seara zilei de 26 aprilie, încadrul programului de lecturã„Wendelin Schmidt-Dengler”, Jo-sef Winkler, unul dintre cei maicunoscuþi ºi apreciaþi prozatoriaustrieci contemporani, a cititfragmente din operele sale Natu-ra morta (2001) ºi Roppongi(2007). Nãscut în 1953 în landulaustriac Carintia, Winkler a fost

Olteniei, care musai trebuia sã pri-meascã preþuirea pe care o meritã,mai devreme sau mai târziu.

Lucrarea Charles Laugier –medic ºi etnograf (Editura Aius,Craiova, 2013) este pe cât de sur-prinzãtoare, pe atât de bine în-chegatã ca informaþie. Spre deo-sebire de lucrarea Sãnãtatea înDolj. Monografie Sanitarã (Edi-tura Info, 2010) despre care cu

pãrere de rãu spun cã este vastãca întindere (corecturã rapidã ºievazivã a lucrãrii originale, edi-turã – de fapt, tipografie – ob-scurã, promovare inexistentã ºidead-line dat de centenar care seapropia vertiginos ºi îºi cereagrabnic paginile), dar sãracã îninformaþii despre Laugier ca om,ca trãire, motivaþie de lucru ºi, nuîn ultimul rând, ca cercetãtor. Nue rea voinþã, ci un simplu – darhai sã spunem simplist – experi-ment antitetic pentru a pune înevidenþã lucrarea mai sus menþi-onatã a profesorului Michiduþãsau o altã lucrare comme il fautcum este Contribuþii la etnogra-fia medicalã a Olteniei (EdituraAius, Craiova, 2011), paradoxal,lucrãri ºlefuite parþial ºi din în-cercarea editorialã a anului 2010,menþionatã mai devreme. De fapt,înlãturaþi cele câteva zeci de ar-haisme petrecute aparþinând et-nopatologiei aferente ºi sã tre-ceþi oricare alt nume franþuzit îndreptul autorului ºi o sã vedeþiefectul.

Urmãrind cu atenþie, atât jur-nalistic – prin emisiunile ºi repor-

tajele realizate – cât ºi istorico-literar, lucrãrile cercetãtoruluiAdrian Michiduþã m-au impresi-onat, atât în cazul lui Charles Lau-gier, cât ºi al altor nume impor-tante pe care le-a scos din umbragroasã a uitãrii. Astfel, pentru acimenta aproprierea lui Laugieromul (român din naºtere, francezdupã nume), profesorul AdrianMichiduþã ºi-a pavat grijuliu, cuun an în urmã, drumul spre lucra-rea mai sus analizatã, cu câtevaconsideraþii deosebit de intere-sante cuprinse în Charles Laugier,Note despre originea poporuluiromân, traducere de MihaelaBaba, Editura Aius, Craiova,2012. Revenind la comparaþia luiLaugier cu Carol Davila, putemspune cã lucrarea domnului Mi-chiduþã o certificã prin date ºiobservaþii consecvente. Impresi-onant este, totuºi, cum autorul apãstrat naturaleþea lucrãrii mamã,fapt vizibil în capitolul Etnobo-tanica (pp. 97-107). Eu, personal,ca prozator avid de argou ºi de-numiri mioritice am fost atras deaceastã lucrare din care (recu-nosc cã) am împrumutat o mulþi-

ec

tu

ri

distins cu importante premii lite-rare, dintre care pot fi amintite:Premiul literar Kranichsteiner(1990), Premiul Bettina von Arnim(1995), Premiul André Gide (2000),Premiul Alfred Döblin (2001), Ma-rele premiu de stat austriac pen-tru literaturã (2007), Premiul GeorgBüchner (2008). Fragmentele ale-se de autor spre lecturã, transpu-nând literar episoade trãite în Ita-lia ºi Japonia, au cadrat cu temati-ca generalã a conferinþei, marcândpuncte de reper geografic conver-tite artistic. Traduceri ale fragmen-telor lecturate de cãtre Winkler aufost oferite numerosului publicprezent la eveniment de cãtre Ma-rina Gorbatenko (în rusã), Slawo-mir Piontek (polonezã), VincenzaScuderi (italianã), Edit Kiraly (ma-ghiarã), Cosmin Dragoste (româ-nã). În ciuda prestigiului de carese bucurã ºi a valorii sale, opere-le lui Josef Winkler nu au fost,din pãcate, încã traduse în limbaromânã.

sau etnosofie ºi cu cercetãrile detip psiholingvistic. Atunci cândse opreºte sã mediteze asuprasentimentului românesc al valo-rii, Iulian Chivu evidenþiazã cãspiritul etnic românesc pendu-leazã între sistemul de valori alaspiraþiilor („adesea prea înde-pãrtat”) ºi cel al posibilitãþilor(„frecvent nesatisfãcãtor”), iar înceea ce priveºte valorizarea înplanul afectului „românul, con-form poeziei lui lirice, nu prea cre-de în dragostea-prietenie, daraspirã spre dragostea-raþiune, îºiregãseºte slãbiciunile în dragos-tea-pasiune, pretinde dragosteposesivã, vibreazã la dragostealudicã, însã, contextualizând cuaria spiritualã balcanicã ºi cu la-tinitatea lui, e copleºit de dragos-tea-jertfã” (p. 169) . Astfel, se re-confirmã cã valorile sensibilitãþiinoastre nu au o încãrcãturã mo-numental-epopeicã, ci mai degra-bã una tranzitorie ºi conjucturalãpe un fond de seninãtate „sta-tornicã în nestatornicia ei”.

me de termeni incredibili ºi i-amtranspus în literatura mea decuþit. De pildã praful de nimicare echivalentul zincum sulf, un-tul de furnici are ca ºi corespon-dent latinescul Spiritus Fornica-rum sau ficatul de pucioasã co-respunde termenului hepar sul-furis.

Oricine este atras de tainelemedicinii magice, ale celei empi-rice sau de perspectivã socialã,entuziasmul ºi realizãrile societã-þii „Prietenii ªtiinþei” trebuie sãconsulte aceastã lucrare deose-bitã. La final, doresc sã eviden-þiez încã o datã utilitatea literarãsau de (purã) cercetare a acesteilucrãri ºi sã-l încurajez, modest,dar sincer, pe distinsul cercetã-tor Adrian Michiduþã pentru cãs-a înhãmat la sisificul (aº fi scrisutopicul, acum doi ani, pentru cãaºa pãrea la început, dar perspec-tiva tinde spre un mare succescare se contureazã ºi mai bine cufiecare apariþie editorialã) proiectde reconstrucþie a filosofiei ro-mâneºti.

nnnnn Liviu Andrei


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

Nici un istoric al filo-sofiei româneºti1 nua cercetat vreodatã fi-

losofii români din Bucovina. Înperioada interbelicã, Marin ªte-fãnescu publicã lucrarea Filoso-fie româneascã (1922). În 1941,Nicolae Bagdasar scoate volu-mul Istoria filosofiei româneºti2

fãrã sã aminteascã cel puþin ungânditor bucovinean. Dupã rãz-boi, istoriografii comuniºti înce-pând cu Lucreþiu Pãtrãºcanu ºiîncheind cu Gh. Al. Cazan, nu auscos un cuvânt despre cugetã-torii din Bucovina. În perioadadintre cele douã rãzboaie mon-diale (1918-1939), în Bucovina, laUniversitatea din Cernãuþi, auactivat o seamã de filosofi, so-ciologi ºi pedagogi cu adevãratepreocupãri filosofice. La loc decinste amintim pe: Traian Brãilea-nu, filosof ºi sociolog, pe Alexan-dru Ionescu, filosof ºi psiholog,pe Aram M. Frenkhian, filosof ºifilolog, pe Constantin Narly, filo-sof ºi pedagog ºi pe Vasile Ghera-sim, filosof ºi istoric al filosofiei.

Vasile Gherasim s-a nãscut înziua de 26 noiembrie 1893 în co-muna Marginea din judeþul Su-ceava. A fost primul copil din cei11 copii al cântãreþului bisericescGheorghe Gherasim ºi al Domni-cãi Gherasim. ªcoala primarã afãcut-o la Marginea ºi la Sucea-va. În anul 1905 intrã la liceul dinSuceava, iar studiile superioarele începe în 1915 la Viena. „S-aremarcat ca un student excepþio-nal ºi primeºte cea mai mare bur-sã a univeritãþii vieneze. Aici seîntâlnea cu Lucian Blaga ºi D.D.Roºca. La început se consacrãfilologiei, dar trece apoi la filoso-fie pe care o studiazã cu profeso-rul Adolf Stöhr (1855-1902) a cã-rui concepþie va lãsa urme adânciîn scrierile sale de mai târziu. Ne-maiputând face faþã greutãþilorcauzate de rãzboi ºi cu sãnãtateazdruncinatã, se întoarce în 1918acasã. În toamna aceluiaºi an seînscrie la Facultatea de Litere ºiFilosofie a Universitãþii din Cer-nãuþi pe care o absolvã în 1919.”3

Meritos cum era, a ocupat ime-diat un loc în învãþãmântul se-cundar. Pornind de la studiile lim-bilor ºi literaturilor clasice, pro-fesorii sãi de filosofie din Viena,Stöhr ºi Reininger, l-au ademenitpe terenul filosofiei, care avea sãfie în viitor preocuparea de cãpe-tenie a spiritului sãu. În vara anu-lui 1919 îºi susþine doctoratul înfilosofie cu teza Principiile eti-cii lui Fr. Jodl pe baza istorieisale asupra eticii. Imediat estenumit bibliotecar asistent la Uni-versitatea din Cernãuþi, apoi asis-tent de limba românã funcþionândîn paralel ca profesor de filosofiela mai multe licee din Cernãuþi.

În 1927 e chemat ca suplini-tor la catedra de Istorie a filoso-fiei de la Facultatea de Litere ºiFilosofie, iar dupã plecarea prof.Carl Sigel, a ocupat catedra de

Vasile Gherasim, teoreticianulfilosofiei comparate

Istoria filosofiei ºi esteticã. „Cuziua de 1 noiembrie 1927 – notaV. Gherasim – universitatea noas-trã a pierdut pe unul din membriiei cei mai marcanþi. Astãvarã amaflat, din sursã particularã, cãprofesorul Carl Siegel fiind nu-mit prof. titular de filosofie laUniversitatea din Graz, este dis-pus sã primeascã a se stabili încapitala Stiriei.”4 Vasile Gherasima fost ºi om de acþiune ºi organi-zator. „În calitate de preºedinteal Ligii Culturale, secþia Cernãuþi,gândul sãu s-a îndreptat spre eter-nizarea chipului lui Mihai Emi-nescu – geniu poeziei româneºti.Graþie strãduinþelor sale, în iarnaanului 1930 rãsãri, în colþul uneigrãdini din Cernãuþi, bustul luiMihai Eminescu.”5 Într-o viaþãrelativ scurtã (a trãit 40 de ani), apublicat lucrãri ºi studii de litera-turã, filosofie, istoria filosofieiromâneºti ºi universale. Neobo-sit cercetãtor pe terenul literatu-rii româneºti ºi universale, V.Gherasim ne-a dat valoroase stu-dii de esteticã literarã asupra luiMihai Eminescu, Al. Vlahuþã, I.L. Caragiale, V. Alexandri, F. M.Dostoievski s.a.

V. Gherasim „a scris mult, foar-te mult: a scris articole ºi studiifilosofice, în care cautã sã dibu-iascã spinoasa cale în spre o filo-sofie româneascã, el a scris stu-dii pedagogice ºi articole de is-torie literarã. L-au preocupat di-ferite aspecte ale istoriei litera-re, l-a preocupat mai ales feno-menul Eminescu. Dacã atâþia alþiiºi-au legat numele de Eminescuprin simple îngãimãri stilistice,Gherasim l-a pãtruns adânc, l-aînþeles ºi ni l-a tãlmãcit.”6 Dintrelucrãrile de filosofie ºi istoria fi-losofiei amintim: Caragiale ide-alist (1923); Influenþa lui Scho-penhauer asupra lui Eminescu(1923); Filosofia lui Carl Sigel(1927); Filosofia lui A. D. Xeno-pol (1927); Von den Grundlagender rumänischen philosophie(1927); Sistemul energiilor con-ºtiente (1928); Etnicul în filoso-fie. Spre o filosofie româneascã(1928); Spre o nouã orientare înfilosofie. Filosofia vieþii (1928);Activismul lui Spinoza (1928);Filosofia dinamismului vital allui V. Pârvan (1929); Eurasiaspiritualã. Studiu de filosofiecomparatã (1931); Goethe capedagog (1932).

Traian Brãileanu îl comparã peV. Gherasim cu Conta ºi Emines-cu. „La Români avem douã exem-ple interesante de tipuri mixte, lacare totuº un element covârºete:Conta e filosoful-poet, iar Emi-nescu poetul-filosof.”7 ªi C. Lo-ghin îi recunoaºte valoarea de fi-losof-poet a lui Gherasim asemã-nându-l în multe privinþe cu Emi-nescu. „Cine l-a cunoscut ºi cinevede chipul lui Gherasim, nu poa-te sã nu fie izbit de oarece ase-mãnare între el ºi Eminescu. […]Totuºi între Eminescu ºi Ghera-sim existã o mare deosebire înceea ce priveºte atitudinea lorfaþã de viaþã: pe când Eminescu,atât de des ºi crunt dezamãgit înviaþã, îi aratã tot dispreþul, râv-nind nirvanic setea liniºtei eter-ne, Gherasim cântã viaþa, este,prin excelenþã, poetul elanului deviaþã, ca ºi Cerna.”8 În filosofie,V. Gherasim îl continuã pe V. Con-ta, militând pentru o filosofie ro-mâneascã autenticã. Moartea l-agãsit cu cartea în mânã. O boalãnecruþãtoare, un reumatism arti-culat avea sã-i fie fatal pentru via-þã, lãsându-i moºtenire boala decord, care la rãpus la 10 februarie1933. Douã zile mai târziu, aveasã fie înmormântat în pãmântulcimitirului de la Horecea.

Filosofia, aprecia filosoful ro-mân, nu poate încerca o dezlega-re a problemelor care depãºescsfera experienþei decât în formaipoteticã. Ea poate construi lu-mea metafizicã, suprasensibilã, întemeiul unor ipoteze sprijinite decercetãrile ºtiinþelor pozitive. Va-sile Gherasim îºi impune în filo-sofie o disciplinã severã, o meto-dã raþionalã de cercetare, deºi îºidã bine seama cã sufletul ome-nesc nãzuieºte neîntrerupt sãrupã zãgazurile impuse de cu-noaºterea pozitivã ºi sã strãbatãîn lumea transcendentului. Filo-sofia are menirea sã satisfacãaceastã tendinþã sufleteascã, darcu anumite rezerve ºi având con-ºtiinþa cã îºi poate îndeplini acestrol numai în strânsã legãturã cuºtiinþele exacte. În istoria filoso-fiei, V. Gherasim considerã facto-rul individual ca fiind cel mai

important. „Marele filosof nu esteceva izolat, singur, ci în el seoglindeºte «absolutul», univer-sul gândirii, el este, din acestpunct de vedere un «macrocos-mos» spiritual. În el pulseazã însãºi viaþa, marea ºi creatoarea viaþãa societãþii în care se aflã, în carelucreazã ºi creazã filosoful.”9

Vasile Gherasim este primul fi-losof român care trateazã filoso-fia comparatã. Se ºtie cã JosepMarie, baron de Gérando, publi-cã la Paris, în 1804, lucrarea Isto-ria comparatã a sistemelor filo-sofice cu privire la principiilecunoºtinþelor umane. În acestãlucrare el declarã cã abandonea-zã ca sterilã ºi imposibilã vecheametodã, narativã, a istoriei secre-telor, înlocuind-o cu o istorie in-ductivã ºi comparatã. În culturaromânã, V. Gherasim publicã în1931, lucrarea Euroasia spiri-tualã. Studiu de filosofie com-paratã. Filosoful V. Gherasimpleacã de la premisa cã felul de atrãi condiþioneazã însuºi felul dereflectare asupra vieþii. „Asia ºiEuropa sunt douã noþiuni diferi-te, ele înseamnã douã continen-te, deci douã lumi.”10 Aceste lumide care vorbeºte Gherasim suntRusia ºi Europa. Din punct devedere filosofic, gândirea, voin-þa ºi simþirea ruseascã este dife-ritã de gândirea, voinþa ºi simþi-rea celorlalte popoare europene.Condiþiile de trai mai blânde, maiuºoare, au asupra omului un efectîmpãciuitor cu viaþa, cu lumea ºicu ordinea care domneºte înaceastã lume. Adept al vitalismu-lui, Gherasim observã cã „filoso-fia – atât în Asia cât ºi în Europa– îºi are cea mai adâncã rãdãcinãînfiptã ºi ramificatã în viaþã, ºi prinaceasta este hrãnitã de sucurileînviorãtoare ale vieþii.”11

Europeanul gândeºte altfeldecât indianul. Ne alegem filoso-fia în funcþie de noi înºine. Cu-rente filosofice ca raþionalismulºi pozitivismul, de exemplu, nuputeau sã aparã decât în Europa.Între Europa ºi Asia existã schim-buri de idei ºi înrudiri spiritualecare se manifestã inconºtient,neintenþionat ºi fãrã o tendinþã

oarecare. „Existã deci o Euroasiespiritualã ºi nu numai una geo-graficã.”12 În Europa, filosofulPaul Marson-Oursel editeazã lu-crarea La Philosophie compar-ée (1931). El aprecia cã metodacomparatã va putea explica maibine semnificaþia fiecãrui sistemfilosofic ºi, totodatã, se va puteademonstra evoluþia unitarã a spi-ritului uman, indiferent de forme-le lui de manifestare, desfãºurateîn spaþii culturale distincte.

În filosofia româneascã, AramM. Frenkian este cel de-al doileagânditor care publicã o lucraredespre filosofia comparatã. Înlucrarea Études de philosophieprésocratique, vol. II, La philo-sophie comparée, Frenkian por-neºte de la premisa cã diferenþe-le fundamentale de structurã din-tre diversele grupe de limbi ex-primã diferenþe radicale de men-talitate dintre diferitele grupe depopoare sau rase. El analizeazãpe rând structura limbii greceºti,a celei chineze ºi a celei indiene.De exemplu: „Greaca e o limbãbazatã pe desinente. Fraza estecompusã dintr-un subiect înso-þit de atributele sale.”13 VasileGherasim ºi Aram M. Frenkiansunt doi pionieri ai filosofiei ro-mâneºti din perioada interbelicãcare s-au aplecat asupra filoso-fiei comparate ºi au propus-o cametodã de cercetare în istoria fi-losofiei.

1 Dupã evenimentele din ’89,Vasile Zvâncescu ºi Alexandru Ovi-diu Vintilã s-au ocupat de filosofiidin spaþiul bucovinean.

2 Miºcarea filosoficã româneas-cã i-a dedicat lui Ion Petrovici, dreptomagiu la împlinirea a trei decenii deactivitate universitarã, lucrarea Isto-ria filosofiei moderne, apãrutã încinci volume, între anii 1937-1941,sub auspiciile Societãþii Române deFilosofie.

3 Vasile Zvâncescu, Vasile Ghe-rasim, filosof ºi psiholog, în vol. „Stu-dii de filosofie româneascã ºi univer-salã”, Bucureºti, Editura Ramida,2000, p. 169.

4 Vasile Gherasim, Filosofia luiCarl Siegel, Cernãuþi, Institutul deArte Grafice ºi Editurã “Glasul Bu-covinei”, 1927, p. 3.

5 D. Marmeliuc, Vasile Ghera-sim, în “Junimea literarã”, nr. 1-3/1933, p. 46.

6 C. Loghin, Vasile Gherasim,în “Revista Bucovinei”, an II, nr. 2,feb. 1943, p. 50.

7 Traian Brãileanu, Vasile Ghe-rasim, în “Codrul Cosminului”, Cer-nãuþi, Institutul de Arte Grafice ºiEditurã “Glasul Bucovinei”, 1934,p. 556.

8 C. Loghin, Op. cit., pp. 51-52.9 Vasile Gherasim, Din proble-

mele istoriei filosofiei, în “CodrulCosminului”, Cernãuþi, Institutul deArte Grafice ºi Editurã “Glasul Bu-covinei”, 1929, p. 198.

10 Vasile Gherasim, Euroasiaspiritualã. Studiu de filosofie com-paratã, Cernãuþi, Institutul de ArteGrafice ºi Editurã “Glasul Bucovi-nei”, 1931, p. 3.

11 Ibidem, p. 36.12 Ibidem, p. 39.13 Aram M. Frenkian, Études de

philosophie présocratique, vol. II,Paris, Librairie Philosophique J. Vrin,1937, p. 10.

desen de Viorel Popescu


nnnnn FLORIN COLONAª

Caragiale, prin spiritulsãu critic, nu-i ierta nicipe prietenii apropiaþi.

L-a criticat, de pildã, pe iubitulsãu prieten Barbu ªtefãnescu-Delavrancea. Avea sã-ºi îndrep-te ironia ºi spre fiul unui alt marescriitor, maestru al povestirii po-pulare, humuleºteanul Creangã.Creangã l-a cunoscut pe drama-turg prin intermediul lui Emines-cu ºi s-au întâlnit, de asemenea,la ºedinþele Junimii din casa Ma-iorescului. Constantin, fiul unical hâtrului bun de glume, s-a nãs-cut la 19 decembrie 1860 în dul-cele târg al Ieºilor. Absolvent alºcolii militare locale, sublocote-nent fiind la 19 ani, pleacã apoi laTriest. Urmeazã ºcoala superioa-rã de geniu de la Viena ºi dupãaceea la Bruxelles, obþinând gra-dul de cãpitan.

ªcolit în domeniul armatei,nu-i mai convine regimul cazac ºiviseazã sã facã afaceri, mai pre-cis sã activeze drept comerciantîntr-un domeniu pe care îl numimastãzi public-relations (PR). Nuera departe nici de presã, aºa cãîn 1895 va edita hebdomadarul„Tribuna” care se voia o publi-caþie politicã ºi economicã. A apã-rut la Bucureºti între 8 iulie ºi 13august 1895, în total trei numere,de la al doilea numãr schimbân-du-i numele în „Tribuna liberã”.Oricum, nici aºa nu rezistã, dupãtrei numere sucombând... Apro-po de PR, va lansa o reclamã demare atractivitate: „Ori fumaþi foiþaCreangã, ori daþi dracului tutu-nul”, formulã ce era mult mai vi-vantã decât banala ºi actuala„Tutunul dãuneazã grav sãnãtã-þii!”. Considerând comercializa-rea foiþei de þigarã, de mare fine-þe, o afacere prosperã, Constan-tin Creangã îºi dã demisia din ar-matã ºi importã din Anglia o foiþãextrem de finã. Înainte vreme þi-gãrile erau rar prezentate în pa-chete. Se considera, pe de o par-te, tutunul de þigarã ºi, pe de altãparte, foiþele în care se rãsuceatutunul dupã un adevãrat ritual

Caragiale, Creangã junior ºi Þaþa-Linamai prescurtat decât cel al prepa-rãrii ceaiului. Urma umezirea mar-ginii libere a foiþei în care se rã-sucise tutunul prin apropierea debuza superioarã dupã care, cilin-drul fiind realizat, se savura ma-horca.

Desigur, foiþa finã era pentrucei cu stare. Proletarul sau þãra-nul rãsucea cu mare mãiestrie þi-gara utilizând o bucãþicã de ziar,dacã avea aºa ceva, sau, la ne-voie, chiar o frunzã uscatã. Fiude scriitor ºi mare dascãl, Con-stantin Creangã a cãutat sã atra-gã „onor clientela”, imprimând perecto portretul unui importantscriitor român, iar pe verso-ul foi-þei un text din opera acestuia.Probabil, acest amânunt picant l-a enervat pe Caragiale care l-ataxat pe investitor. Desigur, ne-mulþumit de figura care se fuma,el însuºi fiind un fumãtor pasio-nat pânã în ultimele clipe ale vie-þii ºi considerând cã opera sa îieste „fumatã” sau cã i se „incen-diazã” scrierile, îl ironizeazã, in-serându-i apucãturile într-unrând din enumerarea plinã de tâlc(îmi permit sã spun, încã nedes-cifratã), a inventarierii din Moºii(tablã de materii). Foiþa de þigarãa fostului cãpitan de geniu (caarmã), cãpãtase o denumire po-pularã ºi foarte percutantã:„Þaþa-Lina”, cu adevãrat pe înþe-lesul ºi gustul tutulor. Dupã eºe-cul lansãrii foiþei ºi falimentul carel-a zguduit pe tenacele ofiþer, spi-ritul sãu de întreprinzãtor nu s-aofilit. Încearcã o nouã afacere. ªiaºa cum ne spune Enciclopedia„Cugetarea” întocmitã de LucianPredescu, exeget al operei mare-lui povestitor humuleºtean, Via-þa ºi opera lui Ion Creangã (Bu-cureºti, 1932), ca ºi a unui alt vo-lum din 1970 Contribuþii ineditela operele lui I. Creangã. Ma-nualele didactice ale lui I.Creangã, aflãm cã fiul lui Crean-gã nu s-a descurajat ºi ca un bravostaº, cum avea sã o dovedeas-cã atunci când se va reintegra înoºtire luând parte la campania din

Primul Rãzboi Mondial, este gatade o nouã ofensivã. Caragiale, înMoºii, în varietatea repertoriatãa iarmarocului scrie la rândul 43:„Hop ºi eu cu Þaþa-Lina! Adevã-rata plãcintã românã ºi cozonacimoldoveneºti!”.

Dupã „duºul rece” al Þaþei-Lina, Creangã a încercat lansa-rea unei noi afaceri la Bucureºti,în 1902, deschizând o cofetãrieunde promoveazã plãcinta româ-nã ºi cozonacii moldoveneºti,ceaiul „Pax” ºi, totodatã, ia înantreprizã grãdina cazinoului dinConstanþa. Sã amintim faptul cãfiul lui C. Creangã va fi arhitectulde mare clasã Horia Creangã,nãscut în 1893 ºi care, deºi a trãitdoar 50 de ani, a lãsat opere de

patrimoniu arhitectural. Acesta afost promotor al modernismuluiîn arhitectura româneascã ºi pro-iectantul clãdirii „Aro”, al cine-matografului „Patria” (împreunãcu fratele sãu I. Cosntantin ºisoþia sa Lucia Creangã), al clãdi-rii hotelului braºovean „Aro” (azi„Carpaþi”), al casei de la Deva aviitorului Prim-ministru P. Groza,dar ºi al clãdirilor de birouri ºihale de la fabrica „Malaxa” (fos-tã „23 August”, astãzi „Faur”).Sugestiv este ºi faptul demn desemnalat cã ofiþerul a publicat oserie de tipãrituri (cf. Lucian Pre-descu) – un memoriu asupraMonopolului statului în legãturacu foiþa de þigarã, adicã ce îl „du-rea” pe el sau Industria ºi comer-þul actual de bragã în Româniaca ºi alte douã lucrãri cu încer-cãri nuvelistice.

Un lucru deosebit de intere-sant prin originalitatea sa ºi, cred,necercetat, este efortul de a facepublicitate produselor sale. Înlucrãrile editate, pe fiecare con-trapaginã era plasatã o reclamã aproduselor cu care se ocupa.Consider cã este de aprofundatacest aspect pentru cei care stu-diazã evoluþia reclamei ºi a mo-

dului de a o face în România, laînceput de secol XX. De notat cãa mai scos o publicaþie sãptãmâ-nalã, ºi ea efemerã, doar douãnumere, „Revista periodicã”, carea apãrut în aprilie 1898 la Bucu-reºti. Iatã cum falitul Nenea Ian-cu îl insereazã în inventarul dinMoºii pe falitul C. Creangã(„Moftul Român”, nr. 8/ 18 mai1901). Era la puþin timp dupã ceafacerea cu foiþe de þigarã impor-tate de ofiþer, marca „Abadie”, ºicomercializatã sub numele popu-lar de „Þaþa-Lina” care se doreaun nume de frondã, faþã de ofi-cialele denumiri „Carol I”, „Vânã-torul”, „Dorobanþul”, este bãga-tã în faliment prin legea Mono-polului statului asupra hârtiei deþigarã. În cele din urmã, din toatãzdroaba muncii de a organizaceva s-a „ales prafu”! Ieri, ca ºiastãzi, ºi poate ºi mâine, unui în-treprinzãtor i se poate întâmplala fel. Cred cã patru versuri ale luiCaragiale, scrise în 1902 în „Mof-tul Român”, în poezia „Da...ne-bun!” þin loc de concluzie: „Dis-preþuiesc onori, avere;/ De slavãm-am hrãnit destul!/ Alt orizontprivirea-mi cere:/ De-aºa nimicurisunt sãtul!”.

În momentul în care mulþijurnaliºti au început sã re-nunþe la reportajele apro-

fundate ºi meticulos documenta-te, hrãnind mai degrabã setea debreaking news, „ºoc” ºi „senza-þional”, o mare parte din cititoris-a îndreptat cãtre publicaþiileonline. O presã agitatã îºi dedicãîntreaga atenþie unui subiectmare, uitând de cele marginale,ceea ce, paradoxal, împiedicã ocunoaºtere completã a subiectu-lui sau a societãþii. Însã perspec-tiva nu este foarte întunecatã –blogosfera este în prezent loculunor experimente foarte intere-sante care se manifestã sub for-ma unor discuþii bazate pe ºtirileproduse altundeva sau sub for-mã de producþii originale. Fie cãblogurile trateazã subiecte negli-jate de majoritatea jurnaliºtilorsau prezintã aceleaºi subiectedintr-un alt punct de vedere, areloc o explozie care faciliteazã di-versitatea de subiectele, perspec-tive ºi stiluri.

Vlad Ursulean – tânãrul jurnalist rãtãcitorÎn ianuarie, atunci când revol-

tele din Bucureºti ocupau primapaginã a ziarelor, un articol postatde Vlad Ursulean pe blogul sãu,http://vlad.ursulean.ro/ atrãgeamai mult trafic decât marile publi-caþii online. Se numeºte Tineriiadormiþi aruncã cu pietre. „Weare fucking angry”, iar acest ar-ticol i-a adus Premiul Juriului încadrul galei Superscrieri, precum

ºi premiul de cel mai bun blog dejurnalist. Alãturi de alte reportaje(La un ceai cu ultraºii care auscris manifestul unei generaþii,„Gaborii asasini”: Dacã nueram jandarmi veneam ºi noi sãprotestãm), articolul a expus într-o altfel de luminã evenimentele,aducând cititorului ceva ce pre-sa nu reuºea sã aducã: perspec-tiva nouã a unui tânãr care nu

relata la persoana a treia, din spa-tele jandarmilor, ci chiar din mij-locul mulþimii revoltate. Mesajeºi personaje pe care televiziunilele ignorau deveneau însuºi sub-iectul reportajului, ceea ce publi-cul dorea de mult timp ºi a primitcu multe laude. Din ianuarie,când numele lui Vlad Ursulean aintrat definitiv în cartea tinerilorjurnaliºti români promiþãtori, blo-gul „scãpat în libertate” a maigãzduit câteva articole ºi repor-taje. Tratând subiecte care au maifãcut înconjurul televiziunilorsau care sunt centrate pe eveni-mente ocolite de alte publicaþii,articolele jurnalistului de 23 de aninu sunt nici pe departe superfi-ciale sau axate pe cantitate, aºacum dicteazã normele unei pro-fesii în declin.

Reportajele de pe blogul luiVlad Ursulean sunt construite cumeticulozitate; în multe cazuri,trãdeazã sãptãmâni, poate chiarluni de documentare pentru unanumit subiect, în încercarea de

a aduce mai mult decât o infor-mare telegraficã asupra subiec-tului. Indiferent de cititor, elestrârnesc o reacþie, încurajeazãcunoaºterea societãþii în toateaspectele ei ºi trezirea unui simþcritic amorþit de ºtiri lipsite desubstanþã. Studiind Jurnalismulºi Antropologia, Vlad Ursuleanse aproprie de oameni ºi îi ajutãsã descopere în alt fel evenimen-tele care le schimbã lumea: cum esã trãieºti într-un bloc care se vaprãbuºi la primul cutremur? Darsã fii un hoþ de biciclete în Bucu-reºti?

Deºi ar spune cã doar îºi facemeseria, jurnalistul aduce o for-mã aparte de senzaþional ºi meri-tã cu siguranþã urmãrit. În afarade activitatea de pe blog, el seocupã ºi de Casa Jurnalistului,proiect descris ca o „redacþie li-berã”, precum ºi cu realizarea dedocumentare.

nnnnn Roxana Roºca

Constantin Creangã


ªi astfel ajungem la anultriumfal al suprarealis-mului în Brazilia: 1967,când are loc A Treispre-

zecea Expoziþie Internaþionalã aSuprarealismului – organizatãpentru a treia oarã în AmericaLatinã, dupã cea din Mexic în1940 ºi cea din Chile în 1948 –care se bucurã de susþinerea gru-pãrilor din Paris, Lisabona ºi Bue-nos Aires, ºi este publicatã în „APhala”, „revista miºcãrii supra-realiste”, sau „catalogul primeiexpoziþii suprarealiste pe temelemâinii magice ºi androginului pri-mordial”, cu un conþinut bogat,fiind în întregime o trimitere la is-toriografia revistelor suprarealis-te. Cei care s-au ocupat de orga-nizarea expoziþiei – al cãrei afiº aocupat o paginã întreagã în pri-mul numãr al revistei „L’Archi-bras” – au fost Sergio ºi LeilaLima, Pablo de Paranaguá ºi Vin-cent Bounoure, în vreme ce pelista colaboratorilor la revistã aparGeyser Péret, Osório Cesar,Flávio de Carvalho, Maria Mar-tins, Simone Debout (prin con-tribuþia la dosarul Fourier), MárioCesariny, Aldo Pellegrini, JosePierre ºi André Breton, care mu-rise cu un an în urmã ºi care esteomagiat prin intermediul poemu-lui lui Péret „Toda una vida” („Oviaþã întreagã”); ºi Péret esteomagiat, Lima vorbind pentruprima oarã în profunzime despreºederile acestuia în Brazilia. Edi-torialul este realizat de cãtre Limaºi Pellegrini, Péret fiind ºi autorulunui eseu important, al cãrui titlueste „Suprarealismul în zilelenoastre”. Meritã sã fie amintitã,în ceea ce priveºte referirea laceea ce este specific Braziliei, ºicolaborarea dintre Osório Césarºi Flávio de Carvalho, la fel ca ºieseul lui Giuseppe Baccaro de-spre Ismael Nery, unde afirmã cã„motivaþia suprarealistã ºi nu alta,este cea care a caracterizat operalui Ismael Nery”; trebuie, de ase-menea, sã amintim cã Teresa d’A-mico, care fusese invitatã, tocmaise stinsese din viaþã. În cadrulexpoziþiei, a fost proiectat filmulNadja al lui Paranaguá.

În numãrul 3 al revistei „L’Ar-chibras”, Pablo de Paranaguá,care colaboreazã cu grupul dinParis, publicã un articol despreaceste evenimente, articol careeste considerat de cãtre restulgrupului ca fiind deplorabil (într-adevãr, este atât laconic, cât ºiderizoriu, în ciuda faptului cã eraînsoþit de un desen al lui SergioLima ºi de o reproducere a lui Lavoz, având un rol simbolic, reali-zatã tot de cãtre Lima). Parana-guá, Leila Lima ºi Fiker pãrãsescgrupul în 1969, însã grupãrii i sealãturã Trindade Leal, PériclesPrade, Bernardo Cid ºi FernandoOdriozola. Trindade Leal va fiasociat de cãtre Sergio Lima, încadrul expoziþiei sale din 1978, cumagia popoarelor din Amazon,însuºi Lima apreciind la Odriozo-la, un alt artist remarcabil, „ne-maipomenitele sale poveºti in-ventate”, în care se regãseºte în-totdeauna un „peisaj nocturn”.

În anii ’70, care reprezintã operioadã destul de sumbrã pen-tru Brazilia, sufocat de cizma mi-litarã, grupul s-a dezintegrat deja,dar Sergio Lima organizeazã treiexpoziþii ºi publicã O corpo sig-

nnnnn MIGUEL PÉREZ CORRALES

caleidoscop suprarealist: Brazilia (II)

nifica (Trupul e important, eseu)ºi A festa deitada (O petrecereîn somn, colaje ºi poeme). Pe dealtã parte, apar Neldon de Paulaºi Juan Sanz Hernández. Primuldintre aceºtia, poet, realizator decolaje ºi fotograf, va publica treicãrþi excelente, ce se aflã în strân-sã legãturã cu punctul de vedereal lui Lima: O plasma (Plasma,poeme, 1982), Collage: um tes-temunho fenomenológico (Co-laj: O mãrturie fenomenologicã)– nu se cunoaºte anul apariþiei,ºi A hóstia de Isis (Pâinea luiIsis) – colecþie de colaje eroticedin 1977 pânã în 1985. Al doilea apublicat un volum de poeme, Bi-ografia a três (Biografia celortrei), în 1981, ilustrat de cãtreManinha.

În 1984, Sergio Lima, continuãsã urmeze calea suprarealismuluifãrã oprire, raportându-se mereula miºcarea internaþionalã, publi-cã lucrarea Collage (Colaj), unuldintre volumele importante apã-rute în acest domeniu, în vremece în 1984 realizeazã un volum depoezie numit A alta licenciosi-dade (Marea imoralitate). O vi-zitã în acest an a grupului „SignoAscendente” („Semn Ascen-dent”) din Argentina reprezintãînceputul colaborãrii dintre Bra-zilia ºi Buenos Aires, cu o „Se-mana del Surrealismo” („Sãptã-mânã a Suprarealismului”) în cares-au lansat, exceptând A alta li-cenciosidade (Marea imoralita-te), Amor sublime (Dragostesublimã), antologia lui Péret,care s-a bucurat de un al doileaomagiu semnificativ, ºi Breton/Trotski, realizatã de Valentim Fa-cioli cu texte din Pagu, MárioPedrosa, Mário de Andrade, LívioXavier, Edmundo Moniz ºi Geral-do Ferraz. Tot în timpul acesteisãptãmâni apare ºi un pamfletîmpotriva lui Jean Schuster ºi alui Jose Pierre, ambii prezenþi laeveniment, pamflet semnat decãtre suprarealiºtii din Argenti-na ºi din Brazilia.

Din 1991 pânã în 1999 a acti-vat o a doua grupare suprarea-

listã (São Paolo/ Fortaleza), for-matã din Sergio Lima, FlorianoMartins, Fernando Freitas Fuão,Michele Argenta Finger, HeloísaPessôa (artistã de mare interes),Laila Aiach, Lya Paes de Barros,Zoca de Barros, Ivanir de Olivei-ra, Josifa Aharony, Nicole Evely-ne Reiss, Nelson de Paula, JuanSanz Hernández ºi Hilton Seaw-right, plus încã doi colaboratoride la distanþã: Michael Löwy (Pa-ris) ºi celebrul Zuca Sardan (Ham-burg), singurul, în afarã de Lima,care fãcuse parte ºi din vechiulgrup. În 1993, grupul publicã pri-mul numãr din „Escrituras surrea-listas” („Scrieri suprarealiste”), pea cãrei primã paginã se aflã tra-ducerea manifestului miºcãrii su-prarealiste împotriva „cuceririi”Americii ºi a unei „Scrisori des-chise pentru a contribui la sãrbã-torirea descoperirii Americii”,semnatã de cãtre întregul grup,precum ºi de cãtre Claudio Wil-ler. Urmeazã un „Comunicat”, încare Elaine Parra, Floriano Mar-tins, Hilton Seawright, NicoleReiss, Nelson de Paula, HeloísaPessôa, Laila Aiach, Lya Paes deBarros, Juan Sanz Hernández,Josifa Aharony ºi Sergio Limadefinesc conceptul de suprarea-lism, ºi apoi este rândul unei de-claraþii a lui Lima ºi a lui Martinsdespre „Miºcarea suprarealistã înBrazilia”. Floriano Martins, unsusþinãtor înflãcãrat al suprarea-lismului pe parcursul acestor ani,va sfârºi prin a se îndepãrta deel, cum au procedat ºi atâþia alþii,care se apropiaserã de suprarea-lism pânã au descoperit cã, defapt, erau cu adevãrat interesaþide literaturã ºi de afinitãþi care nuaveau nimic de-a face cu supra-realismul. Un alt numãr al revis-tei „Escrituras surrealistas”(„Scrieri suprarealiste”) a apãrutîn 1996, având rolul unui catalogal unei expoziþii de colaje, „Laimagen de la revelación” („Ima-ginea revelaþiei”), un omagiu încinstea lui André Breton la împli-nirea a o sutã de ani de la naºte-rea sa. Au fost expuse colaje rea-

lizate de cãtre Elaine Parra, Fer-nando Fuão, Floriano Martins,Heloísa Pessôa, Ivanir de Olivei-ra, Laila Aiach, Lya Paes de Bar-ros, Magda Randolph, MicheleArgenta Finger, Nelson de Pau-la, Sergio Lima – care în anul pre-cedent publicase primul volumdin A aventura surrealista(Aventura suprarealistã), Zocade Barros, Zuca Sardan ºi cei dinArgentina, care au fost invitaþi,Norma Suzal, Ricardo Robotnik,Kirin ºi Víctor Chab. A avut loc olecturã zguduitoare a poemuluiLa union libre (Uniunea liberã)ºi a unor pasaje din Nadja decãtre actriþa Norma Suzal, folo-sindu-se de montaje de voci, înregia tehnicã a lui Robotnik ºi agrupului sãu din Buenos Aires,precum ºi o masã rotundã despre„Limbajul plastic al suprarealis-mului”, la care ºi-au adus contri-buþia, printre alþii, Jean-ClarenceLambert (care a adus litografii alelui Svanberg) ºi André Coyné(cu poeme ºi colaje ale lui CésarMoro). În catalog regãsim texteale grupului ºi ale lui Ivanir deOliveira, Freitas Fuão, Robotnik,Sergio Lima, Nicole Reiss, Mari-sa Rodrigues, Norma Suzal, Flo-riano Martins ºi Michael Löwy.În timpul evenimentului ºi-a fãcutapariþia Haroldo de Campos, unuldintre cei mai pedanþi intelectualidin lume, dar grupul a ºtiut cumsã îi saboteze tentativa de a-ºipune în aplicare înºelãtoriile.

În anii ce au urmat, activitateadesfãºuratã în jurul lui SergioLima nu a încetat, prin apariþiaunor contribuþii noi ºi valoroa-se, cum ar fi cele ale lui FátimaRoque, Paulo Leite, Maria Regi-na Marques, Deusdédit de Mo-rais – poet, care, în 2004, a publi-cat Contos do Diablo (Poveºti-le diavolului) –, Marcus Salga-do, Konrad Zeller – autorul unorcolaje superbe ºi al seriilor Frag-

mentos surrealistas (Fragmentesuprarealiste) ºi Automatismomental (Automatism mintal),Rodrigo Mota, Alex Januário ºi,mai recent, Leandro Santos.Aproape toþi se regãsesc în ex-trem de utilul catalog „O reversodo olhar” („Opusul privitului”),expoziþia internaþionalã a „supra-realismului actual” care a avut locîn 2008 în Coimbra. Din 2000, câþi-va dintre ei pun bazele grupuluideCollage (2001-2007), alãturân-du-se miºcãrii suprarealiste ºiavând urmãtorii membri în 2005:Alex Januário, Marcus Salgado,Deusdédit de Morais, GustavoArruda, Daniel Vicolli, MárcioCalixto, Juliano Peleteiro, Rober-to Paranaguá, Paulo Abraão, Re-nato Sousa þi Ricardo Lira, cãro-ra li se alãturã ºi Rodrigo Andriot-to; au publicat mai multe numeredin „folha do baobá de Lautréa-mont” („frunza baobabului luiLautréamont”) ºi din „A Via Qu-eimante” („Calea arderii”), caremai târziu a devenit „Quimera quepassa” („Himerã în treacãt”).

Brazilia este un teritoriu cu oputere popularã extraordinarã. Înacest domeniu, Pequeno dicion-ário da arte do povo brasileiro.Século XX (Micul dicþionar alartei poporului brazilian. Seco-lul XX) este excepþional, realizatde cãtre Lélia Coelho Frota, pu-blicat în 2005 ºi în care regãsimdin plin un magnific suprarealism„involuntar”.

Traducere din limbaspaniolã de Roxana Ilie

Miguel Pérez Corrales, Calei-doscopio surrealista. Una visióndel surrealismo internacional(1919-2011), Colecþia Miradas,Editura La Página, 2011.

Sergio Lima - The Anteater and her two sisters

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Date post:	28-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE … · 2016-12-28 · cum ai face...

Documents