www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 8-9 (226-227) • 2017 • 24 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.Ionel Ciupureanu 60Semneazã:l Claudiu Komartin l Aurelian Zisul Octavian Soviany l O. Nimigeanl George Popescu l ªtefan Boleal Nicolae Coande l Silviu Gongoneal Petriºor Militaru

Fo

to: C

osm

in B

um

bu

þ

2 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

NNNNNr.r.r.r.r. 8-98-98-98-98-9 ( ( ( ( (226-227226-227226-227226-227226-227))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201717171717

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel Coºoveanu

Horia DulvacLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Constantin Lec-

ca, un model de umanitate dezirabil l 2

MIªCAREA IDEILORIonel Ciupureanu 60Dosar coordonat de Nicolae MarinescuIonel CIUPUREANU: „Accept sã pu-

blic niºte texte care nu mi se par proaste,dar cum bine ºtii, asta nu e de ajuns cã sãfie poezie adevãratã…” l 3

Ionel CIUPUREANU: Poeme l 4Nicolae COANDE: Poet de Hades l 5Silviu GONGONEA: Amos (retrospec-

tiv) l 5Claudiu KOMARTIN: Ionel Ciupu-

reanu, un autentic poet al degradãrii ºial incomunicabilitãþii l 6

Aurelian ZISU: Prietenul meu, poetulIonel Ciupureanu l 6

Octavian SOVIANY: Un franctiror sin-guratic l 7

George POPESCU: Poeticul – mizã ºiprobã a derivei comunicaþionale a lumiireale l 8

ªtefan BOLEA: Morþii se îngroapã în-tre ei l 9

O. NIMIGEAN: Stupoarea de a exis-ta l 9

BELETRISTICÃBogdan ISTRATE: Poeme l 10

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Poezia ca fãrâmiþare

(deliberatã, experimentalã) de sine l 11

IN MEMORIAMªtefan VLÃDUÞESCU: Idei critice ce

ne rãmân de la profesorul ºi criticul lite-rar Ovidiu Ghidirmic l 12

LECTURIMaria DINU: Naufragierea în cotidia-

nul irespirabil l 13Andrei POPA: Piatra Filosofalã, în

viziunea lui Israel Regardie l 14Iulia ROªU: Insula melc ºi cele trei

universuri neîtrerupte l 14Silviu GONGONEA: Putinþa de a fi orb

în þinuturile Nordului l 15Florina UNGUREANU: Eleanor’s choi-

ce l 15

ARTEMarius DOBRIN: DalgArt: Moscow

report l 16Minuna MATEIAª: Preambul la o ex-

poziþie l 16Magda BUCE RÃDUÞ: De ce are ne-

voie Craiova de statui l 17Camelia ZÃBAVÃ: Pentru un dialog

intercultural: revista Carmina Balcani-ca l 18

ANTHROPOSIoana REPCIUC: România realã ºi în-

chipuitã a unui cãlãtor strãin l 19Ovidiu BÃRBULESCU: Alexandru

Pascu - 80 l 19

SERPENTINEUmberto ECO: Grupul 63, patruzeci

de ani dupã (II) l 20

ARTESebastian CORNEANU: Daniel Guþã

la o nouã expoziþie l 21

BELETRISTICÃIon MUNTEANU: Portret de maestru,

cu margarete l 22

UNIVERSALIAYoyo MAEGH: Saga Maegh l 23

ARTEMihaela VELEA: Perfectând lecþia

despre imperfecþiune l 24Sorina JECZA-IANOVICI: Lecþia de-

spre cub l 24

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Pe 25 septembrie 1839, apãrea Nr.52, ºi ultimul, al primei reviste deculturã din Oltenia, Mozaikul,

scoasã din iniþiativa ºi pe cheltuiala pro-fesorului Constantin Lecca, de la ªcoalaCentralã din Craiova, sorã mai tânãrã a ilus-trei ªcoli de la Sfântul Sava din Bucureºti.Cele douã instituþii erau chemate sã punãîn operã programul de modernizare a so-cietãþii româneºti prin dezvoltarea culturiiromâne dupã model european, conceputde Societatea literarã, cu caracter secret,întemeiatã în 1827, la Goleºti, de mareleboier Dinicu Golescu, împreunã cu IonHeliade Rãdulescu ºi Stanciu Cãpãþânea-nu, cel care va deveni, din 1828, directorulfondator al primei ºcoli de grad mediu dinBãnie ºi din întreaga Oltenie.

Apariþia Mozaikului s-a datorat forma-þiei europene a lui Constantin Lecca – bur-ghez capabil sã se miºte cu dezinvolturãîntre Braºovul natal, unde învãþase carteromâneascã în ªchei ºi germanã la gimna-ziul sãsesc sau Buda, unde va deprinde„mãiestria zugrãvelii, adicã pictura”, darºi arta tipograficã ºi editorialã pe lângã altbraºovean, cãrturarul Zaharia Carcalechii,care îl va coopta între colaboratorii revis-tei Biblioteca româneascã, pe care o edi-ta acolo, ori Viena – Craiova – Roma sauBucureºti, care i-au deschis noi orizonturide cunoaºtere. Determinant a fost ºi me-diului intelectual craiovean constituit înjurul ªcolii Centrale, reunind prestigioºidascãli formaþi în ºcoli Apusene, dintrecare amintim pe Grigore Pleºoianu,Florian Aaron, Grigore Mihãescu sau IoanMaiorescu, tatãl marelui critic TituMaiorescu, desigur, ºi colaboratori aiMozaikului.

Timp de un an, de la 3 octombrie 1838la 25 septembrie 1839, apar cu regularitatemetronomicã 52 de numere ale revistei, cueforturi intelectuale ºi financiare deo-sebite, contribuind cu mijloacele sale ladeschiderea societãþii timpului sprevalorile culturale ale Occidentului ºi pre-gãtind-o pentru a fi receptivã ºi activã lamarile schimbãri sociale care vor moder-niza Þãrile Române pe drumul schimbãri-lor aduse de Revoluþia de la 1848, la Uni-rea Principatelor, Independenþa Românieiºi culminând cu Marea Unire de la 1918.

Proiectul cultural pe care ConstantinLecca l-a susþinut exclusiv prin devota-mentul lui de cãrturar patriot s-a opritînainte de vreme. Speranþa cã îl va putearelua la începutul anului viitor, cu ajutorulcititorilor, aºa cum singur mãrturiseºte înultimul numãr apãrut, a rãmas neîmplinitã:

Cãtre Domnii AbonaþiCu numãrul acesta se sfârºaºte anul

Mozaikului, ºi pentru cã ºi cu începereaviitorului An Nou nãdãjduiesc a-i da oformã nouã, coprinzãtoare, pe lângã celede acum, ºi de alte noutãþi, va înceta deo-camdatã tipãrirea lui pân-atunci.

Pe lângã aceste însã, viu a arãta ceamai mare mulþumitã ºi recunoºtinþã Dom-nilor abonaþi ce au binevoit a sprijiniaceastã lucrare a mea, rugându-i toto-datã, ca la începerea anului viitor, cândMozaikul îºi va lua, de iznoavã, cursul,

Constantin Lecca,un model

de umanitatedezirabil

sã binevoiascã iar a-1 patrona atât Dum-nealor, cât ºi alþi iubitori de noutãþi ºilecturã, fagãduindu-mã ºi eu din parte-mi, pe lângã adaosul novitatelor, ce vacoprinde, încã o coalã pe toatãsãptãmâna; adecã va ieºi de douã ori pesãptãmânã, câte o coalã odatã.

Puind dar toatã încrederea meaasupra bunei voinþi a scumpilor Patrioþiºi aºteptând cu nerãbdare acea zi areînceperii, cu supunere mã recomand.

1839 septemvrie 25, Craiova

Constantin Lecca

Cu umor, în acelaºi numãr, apelul expli-cit cãtre cititori va fi susþinut de o anecdo-tã destinatã sã le motiveze solidaritatea însusþinerea valorilor culturale naþionale:

Cei ºase cãrunþiGazetele americane se plângeau ne-

încetat cã abonaþii lor plãtesc rãu, deaceea una dintr-însele povesteºteurmãtoarea întâmplare. Un cãlãtortânãr, ce acum întâiaºi datã intrase înlume, se sui într-o trãsurã de poºtã încare mai aflã ºase cãlãtori, de tot bãtrâniºi cãrunþi. Cel mai tânãr dintr-înºii sepãrea cã ar fi vãzut vr-o optzeci de ierni.Cãlãtorul fu curios a afla cum puturãconcãlãtorii sãi sã ajungã la o aºaadâncã vârstã ºi se întoarse mai întâicãtre cel ce se pãrea a fi mai bãtrân.Acela povesti cã a trãit totdeauna preacumpãtat, a mâncat numai legume ºi abãut apã. Tânãrul ascultãtor se spãi-mântã de aceastã auzire, pentru cã lui îiplãcea sã mãnânce ºi sã bea bine. El seîntoarse la cel de-al doilea, care dinpotrivã povesti cã a mâncat ºaptezeci deani carne ºi cã mergea regulat la lucrare;pricina de cãpetenie ar fi regularea. Celde-al treilea spunea cã º-a prelungitviaþa ºi ºi-a þinut-o, pentru cã n-a cãutatnici a primit vr-odatã vr-o slujbã; cel deal patrulea pentru cã s-a þinut totdeaunadepãrtat de disputele politice ºi religi-oase, ºi cel de­al cincilea pentru cãtotdeauna se ducea la culcare odatã cusfinþitul soarelui ºi se scula odatã cu re-vãrsatul zorilor. Cel de-al ºaselea se pã-rea la vedere mai tânãr decât ceilalþicinci, pãrul sãu era mai puþin cãrunt ºinu prea rar; un zâmbet prietenos, cedovedea un cuget curat, sãlta împrejurulbuzelor sale ºi glasul sãu era mai tare ºimai bine sunãtor. Cu toate acestea eracu zece ani mai bãtrân decât cel maibãtrân dintr-înºii. „Ah, împãrtãºeºte-mitaina“, se ruga tânãrul om, „prin care aiputut ajunge la o aºa de adâncã ºi veselãbãtrâneþe”. – „Nu e nici o tainã”, rãs-punse uncheaºul; „eu am bãut apã ºi vin,am mâncat carne ºi legume; am ocupatslujbe publice, mã culcam uneori cândapunea soarele, alteori pe la miezulnopþii, ºi mã sculam cu rãsãrirea soa-relui, când pe la amiaz, da – totdeaunaam plãtit gazetele mele regulat.”

Anul Centenarului Marii Uniri coinci-de în mod fericit cu aniversarea a 180 de anide la apariþia Mozaikului ºi, argument alperenitãþii acestui eveniment cultural, cuîmplinirea a 20 de ani de la apariþia noii seriia Mozaicului în octombrie 1998, semn alcontinuitãþii aspiraþiilor româneºti pentruafirmarea noastrã ca naþiune prezentã îndialogul valorilor europene ºi universale.

Un proiect cultural al Craiovei ºi Olte-niei dedicat Marii Uniri a românilor din 1918poate începe de aici!

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

avante

xt

3, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

M-am întâlnit cu IonelCiupureanu într-odupã amiazã canicu-

larã de august, în faþa Parcului„Nicolae Romanescu”. Scopulîntâlnirii era acest interviu ce afost gândit sã deschidã dosarulIonel Ciupureanu ‘60 din revistaMozaicul. ªtiind cã sunt amatorde superstiþii suprarealiste, Io-nel mi-a mãrturisit zâmbind cãîn acea zi soþia lui fãcea 60 deani… În acest punct al hazar-dului obiectiv a început discu-þia noastrã.

Petriºor Militaru: Dragã Io-nele, povesteºti tu într-un inter-viu cum, în clasa a treia, ai scriso poezie în care spuneai ce aifãcut în vacanþã. Era o temã pevacanþã. În ce ºcoalã craiovea-nã începea aventura ta de poet?

Ionel Ciupureanu: De fapt,eram la Constanþa, unde am fã-cut ºcoala generalã ºi liceul. Numai ºtiu numãrul ºcolii generale,dar era singura ºcoalã generalãdin Cartierul Tomis 1. Învãþãtoa-rea ne-a cerut sã scriem desprevacanþã în trei pagini sau o poe-zie. Poezia însemna o strofã saudouã în mintea mea, ºi atunci amfãcut o poezioarã de care învãþã-toarea a fost atât de încântatã,încât m-a pus sã o citesc în faþaîntregii clase. Atunci am crezutcã am talent... Aºa am început sãscriu din când în când.

P.M.: Dar tu te-ai nãscut laCoºoveni?

I.C.: Pãrinþii mei sunt nãscuþila Coºoveni (judeþul Dolj), undes-au cãsãtorit ºi m-au nãscut.Dupã ce tatãl meu a intrat în ar-matã, a ajuns cu serviciul la Con-stanþa. Apoi, dupã terminarea li-ceului, tata m-a convins sã daula Electrotehnicã la Craiova, ci nula Bucureºti, pentru cã voia sã sestabileascã în Craiova, dupã pen-sionare. În plus, aveam rude laCraiova (ºi dinspre mamã, ºi din-spre tatã) ºi aveam unde sã stau.ªi aºa m-a convins. Dupã termi-narea facultãþii, prin repartiþie, amajuns la Slobozia, unde am statcâteva luni. Apoi, socrul meu(care era maistru la Trustul deConstrucþii Industriale) m-a aju-tat sã mã mut cu serviciul la Ro-vinari, unde se fãceau blocuripentru mineri. Eu eram cel care ledãdea zilnic cantitatea de benzi-nã sau motorinã ºoferilor caretransportau materiale de con-strucþii. Era mai bine sã fi fãcutfacultatea la Bucureºti.

P.M.: Dar învãþãtoarea vãpunea sã recitaþi poezii?

I.C.: Da, însã recitam prost…ca ºi acum. Doar cã acum mãstrãduiesc sã recit cât de cât maibine… (Râde.) Când îmi citesc

Ionel Ciupureanu: „acceptsã public niºte texte

care nu mi se par proaste,dar cum bine ºtii, astanu e de ajuns ca sã fiepoezie adevãratã…”

Ionel Ciupureanu

poemele sunt foarte tensionat.Câteodatã, fãrã sã ºtiu de ce, maimerge recitatul, dar de multe orinu prea… (Râde.)

P.M.: Îþi aminteºti ce poeþi îþiplãceau când erai la liceu?

I.C.: Îmi amintesc cã, în clasaa noua, am scris niºte rondeluriîn maniera lui Macedonski. Cândmi-a venit rândul sã mã asculte,dupã ce am vorbit despre Mace-donski, am recitat rondelul scrisde mine, iar, dupã aceastã întâm-plare, însemna cã puteam sã scriuºi în stilul lui Macedonski. Deasemenea, în perioada liceului amînceput sã cumpãr volume depoezie. Cel mai mult m-a impre-sionat atunci Panorama poezieiuniversale contemporane de A.E. Baconsky. Pe vremea aceea,m-au ºocat poemele în vers alb,fiindcã deºi nu aveau rimã (cumînvãþasem la ºcoalã) ele, totuºi,erau adevãrate. Apoi, urmãreamcând se mai traducea câte unvolumaº din autorii selectaþi înantologie care îmi plãceau ºi mi-lcumpãram imediat. De aceea, mi-afost teamã sã scriu poezie în versalb înainte de a stãpâni poezia cuformã fixã. Aºa am început sãscriu deliberat rondeluri, glosse,sonete, haiku-uri etc., iar exer-ciþiul acesta constant mi-a datsentimentul cã stãpânesc destulde bine metrica ºi, la sfârºitulliceului, am început sã scriu ºifãrã rimã.

P.M.: Îþi aminteºti în ce revis-tã ai debutat?

I.C.: Prin anii ’80 în Mesaj co-munist. Participam la ºedinþele decenaclu din Craiova unde veneauMircea Liviu Goga, Carmen Grã-dinaru etc. ºi cum ei fãceau re-vista ºi mã ºtiau, a fost firesc sãpublic în revista lor.

P.M.: Apoi, în 1988, ai debu-tat într-un volum colectiv?

I.C.: Da, îmi amintesc cã m-amîntâlnit cu Eugen Negrici din în-tâmplare prin centrul Craiovei ºi,ºtiind cum scriu, mi-a zis: „Ciu-purene, du-te mâine la ScrisulRomânesc ºi depune acolo ungrupaj de poeme pentru volumulcolectiv…”. Aºa am apãrut învolumul colectiv Zboruri liriceapãrut la Editura Scrisul Româ-nesc, ce cuprinde paisprezecepoeþi printre care erau Mircea Li-viu Goga, Ioan Lascu, EmilianMirea ºi Paul Areþu.

P.M.: Ai debutat în volum în1994?

I.C.: Da, am debutat cu volu-mul „Pacea poetului” care a primitPremiul Uniunii Scriitorilor pentrudebut ºi s-a bucurat, pe atunci,de aprecierea lui Nicolae Mano-lescu. Apoi, în iunie 2003, GeorgePopescu m-a ajutat sã citesc laCenaclul Euridice1 condus de

Marin Mincu, care credea cã numai scriu, dar a aflat cã mai scriutotuºi, chiar dacã nu publicasemprea mult. De asemenea, ªtefaniaMincu2 a scris o cronicã la unuldintre volumele mele de versuri,publicat la Editura Pontica.

P.M.: ªtiu cã Marin Mincu teînscrie în prezentarea de la Ce-naclul Euridice în acea „promo-þie a nouãzeciºtilor schizofre-nici post-textualiºti, post-apoca-liptici, care fac din discursulpsihotic altã posibilitate deabordare a poeziei”. E vreuncurent literar de care te simþiîntr-un fel mai apropiat decât decelelalte?

I.C.: Am anumite afinitãþi cuexpresionismul… Îmi plac foartemult poeþii expresioniºti germaniprecum Georg Trakl… Dintrecontemporani, volumul jucãriamortului al lui Constantin Acos-mei.

P.M.: În unele volume ai prac-ticat un discurs poetic de tip ex-perimental, extrãgând poeziadin enunþurile celor din jur. Sepoate face poezie ºi în acest fel?

I.C.: Cei din jur povestesc,spun ce li s-a întâmplat acasã, înfamilie, pe stradã etc. Dacã îi as-culþi atent, vezi cã au un mod par-ticular de a vorbi (altfel de cum îlam eu) ºi simþi cã poþi extrage deacolo ceva… Am mai fãcut unexperiment cu un reportofon cuniºte femei bete care povesteauºi am fãcut poezie din enunþurilelor. Apoi, am încercat sã fac astadin romane citind pe diagonalãastfel încât sã mã agãþ de anumi-te cuvinte care apar acolo ºi sãconstruiesc pornind de la ele.

P.M.: Eºti un poet cunoscutîn þarã, eºti invitat la festivaluri,ai mai multe premii ale USR – aisentimentul cã ai un anumitprestigiu ca poet?

I.C.: Lucrurile astea sunt aºade relative… Pe unde m-am dus,am tendinþa de a nu crede cespun oamenii despre textele scri-se de mine. Evident, mã bucur cãapreciazã ce scriu, dar nu îmi dauseama de valoarea textelor mele.Accept sã public niºte texte caremie nu mi se par proaste, dar cumbine ºtii, asta nu e de ajuns ca sãfie poezie adevãratã…

P.M.: Cum e sã fii tatãl pro-zatorului Dan Ciupureanu, cucare ai fost în turneul de promo-vare al cãrþii Omar ºi diavolii,apãrute anul acesta la Polirom?E o aventurã în plus în câmpulliteraturii?

I.C.: Pentru mine a fost un ºoccând a început sã scrie. Nu m-aºfi aºteptat, fiindcã el, pânã a ple-ca la Paris, nu prea citea. Însã,norocul nostru ar putea fi cã vor-bim la telefonul fix cât vrem,

ºi-atunci discutãm cu textul înfaþã. El va face cum vrea, dar credcã l-am fãcut sã înþeleagã cât deimportant e sã dialogãm pe text.Dezavantajul multor scriitor ta-lentaþi ar fi cã nu prea ºtiu sã-ºi„corecteze” ce-au scris… Pentrumine a fost formidabil cã, în tim-pul turneului, (chiar dacã a fostfoarte obositor) am putut sã stãmdouã sãptãmâni împreunã…

Interviu realizat dePetriºor Militaru

Ionel Ciupureanu (n. 1957, Coºoveni, judeþul Dolj) a pu-blicat ºapte volume de poezie: „Pacea poetului” (Ramuri,1994, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), „Amos”

(Spirit Românesc, 1996), „Fãlci” (Scrisul Românesc, 1999, Pre-miul USR filiala Craiova), „Krampack” (Scrisul Românesc, 2002,Premiul USR filiala Craiova), „Adormisem ºi mã gândeam” (Pon-tica, 2005), „Miºcãri de insectã” (Casa de Editurã Max Blecher,2010, Premiul USR filiala Craiova) ºi „Venea cel care murisem”(Casa de Editurã Max Blecher, 2014, Premiul Revistei Mozai-cul). În anii ’90 a scris versuri pentru formaþia punk Terror Art.Trãieºte la Craiova. În 2017, la finalul lunii octombrie, urmeazãsã aparã cel de-al optulea volum de versuri al sãu la Casa deEditurã Max Blecher din Bucureºti.

Dosar coordonatde Nicolae Marinescu

1 Vezi cronica Cenaclului Euridi-ce cu numãrul 38, intitulatã „Searãde poezie cu scriitor parizian & co-coºel dâmboviþean” semnatã de Ma-rian Drãghici ºi care poate fi accesa-tã la adresa web: http://www.ziua.-ro/display.php?data=2003-06-09&id=119566

2 Vezi ªtefania Mincu, „IonelCiupureanu: Krampack. Altfel spus«Je viens de chez le charcutier»”, învolumul Despre starea poeziei, Edi-tura Pontica, Constanþa, 2003, pp.189-195.

6060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060606060

4 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

@                              aº fi vrut sã recunosc, dartrãgeam de timp. ne-am retrasîntr-o luncã. pe margineamlaºtinii, o fatã grãsuþã ºi-unpic urâþicã recita. în poezie eravorba despre pescuitul laundiþã. mlaºtina o trase brusc înapã, dar încã mai citea acoperitãde valuri. @

mã uit la degetele femeilor caremai au picioare. mã uit ºi lapicioarele lor. degetele pot fisubþiri sau butucãnoase. cuunghiile tãiate sau jupuite.drumul picioarelor fãrã vreoþintã, drumurile care nu ducnicãieri, drumuri ºi picioare carenu se întâlnesc. degetele de lapicioare nu sunt nicibutucãnoase, nici fericite.degetele merg singure, lângãpicioare, în exilul lor. @

de mine n-aveam nevoie, doarde somnul tãu , de miºcãrile taleinconºtiente. soarele mã va lipide creierul tãu ºi zgomotele numai vor conta. ajutã-mã, te rog!mã acoperiºi cu gesturile talecare mã urmãresc. @

aerul are pete grase sub formãde oameni – gândiserã câtevaanimale. meditarã ºi câþivacopaci. atâþia morþi acoperiþi deatâtea cuvinte... stai liniºtitã,nimic nu e neobiºnuit ºi totu-ilipsit de importanþã.

@

cei pe care niciodatã nu-ivãzusem erau la fel de veseli ºide triºti. începutul vieþii lor era lao aruncãturã de bãþ de moarteamea. îmi voi construi o boalãdupã ce-i voi naºte pe ceilalþi.le va fi ºi lor fricã de moarte ºin-or sã mai vrea sã trãiascã.alþii vor reuºi sã mintã cã-s morþi.mã îngâni când te nãrui. @

ai pielea uºor abrazivã. vibraþiapielii tale, zãngãnitul oaselormele... te îndepãrtezi ca sã mãrecunoºti. ºi unghiile roase cudinþii ºi ameþitoarele melodii alepielii...   @

atâta dezordine ca sã ºtiupentru cine mã rog. te-aºabandona, nu fii disperatã.nu-mi cere sã urlu, zilele se vorîntoarce, obiectele se vorîmpiedica de obiecte. s-o iau de

@

plec ca sã nu-mi fie rãu. intrã-njoc ºi foºgãitul. sunt copleºit,altceva mã-nconjoarã ºiinevitabilul se produce. dacãajung la ceilalþi mã voi vindeca.aerul uºor descãrnat plescãie,atârnã peste ceva greu. vântulse-apleacã spre cine-l maipriveºte.

@ mã vãzuse un actor ºi mi-amacoperit capul cu el. cât spaþiuºi ce liniºte! bogãþia ºistrãlucirea ta nu vor uita sã mãpriveascã. eºti mai frumoasãdecât un flacon, nimic n-amabandonat; spãrturile se vorscurge peste actori, infernul varezista dupã moarte. @

am apãsat un buton ca sã mãplimb prin casã. de tine mi-amamintit sub un bec. un animalmi-a dat un cesuleþ cu numeletãu. intrase în mine ºi sedestrãmase. cu lingura te voimistui, din borcane te voivindeca. cuvintele mã-nnebu-nesc, priveºte-mã doar... @   pentru fiecare miºcare seaprindeau becuri, pentru fiecaregest refuzat ieri ºi uitat mîine.visezi ºi se aprind becuri: cumîinile, cu picioarele, din pãsãrifãrã ciocuri, cu bãluþe de vântrefugiate în toate direcþiile. oceaþã de cuvinte îþi va înconjuragura. aº fi vrut sã te mai întreb,dar muriseºi. @

cât de cicãlitor am fost. te rogsã mã ierþi cã am îmbãtrânit.degradarea-i lentã ºiireversibilã. azi n-am fãcutnimic. mi-am imaginat senzaþiicare nu se vor întâmpla.balansul de stãri m-a risipit,degradarea e-aproape vizibilã.m-am bucurat cã nu aveaiîncredere în mine. am fost atentdacã mai sunt. @

iatã ºi visul, dar numai o partedin el: tu dormi într-o barcãstrivind barca, eu astup ofereastrã ºi mã-nvelesc cu ceva.tufele se-nclinã spre umbra ta.numãr frunzele abandonate ºi lestivuiesc. cine adoarme serevarsã peste ce nu mai e.chipurile mimeazã altceva ºivântul se clatinã. aº cãlãtoriprin debara dacã aº fi treaz, aº

la capãt, mã satur de tine ºin-am unde sã plec. @

de ce ai salvat-o? ºi aimâncat-o? era o pasãreoarecare... dar brusc a obosit,cum aº fi eu ºi nu mai potmerge. mã aºez pe-o bancã sauiau un taxi. dacã n-am bani iauautobuzul. ce pot sã-i zic dacãmoare? zi-i ce vrei cã dupã aia ovom hali. @

vântul trecuse prin geamuri,malurile ne vor înfãºura. cemiºcã ar vrea sã moarã, ceabsurd sunã totul ºi câteeforturi! recunosc cimitirul dinbucãtãrie, transpiraþia ta dupãploaie. culorile vor înghiþi toatepetele de culoare. mi-e fricã darnu te voi pãrãsi, clãdirilemocnesc ºi nu mã dezgustãnimic. mã asediez singur.

@

acum voi tãcea, dar te-aº rugasã taci ºi tu. mama se machiaseºapte zile. domnule, nu suntbeatã ºi nu-i adevãrat cãsuntem vecini ºi cã azi vommuri. ºi nici mãcar nu ºtii cumgãtesc. lumea mai face ºialtceva. când vorbeam a venitºi m-a întrebat dacã a venit. aspus cã nu mã poate vedea.cicã poftã bunã, cã are ºivitamina C. de fapt nu a venit,dar ar fi trebuit. ºi nici n-am fostchinuitã la timp. nu-i adevãrat,nu te mai preface. fãrã vreologicã mã doare ºi þâþa stângã,dracu sã te ia! @

visez o rãbufnire de pergamenteºi-un altfel de atingeri. fãrãniciun motiv îþi visez rãsuflarea,dragul meu. nimeni nu doarmeºi sunt un nimic, doar îmiimaginez cã mai sunt. am intratîn mine ca sã-mi plâng durereaºi plâng mereu cã nu sunt mort.de-acum sã stai în mine pânã tevindeci. viermii dezgroapãsuflete ºi vântul ne clatinã...           @ hala avea o uºã ºi eraîntredeschisã. am pus mâna pesânul tãu, dar n-ai zis nu. ei,vezi? n-am zis nu... dar era ºiluminã. a plecat dupã tinelumina, sau a fost lângã tine?n-aveam de unde sã ºtiu. pãi,simbolic, când ai pus mâna peþâþa mea... mai mult decât aº fivrut n-am fãcut. dar mi-era ºifricã -  negocierea din vis nu semai sfârºea. @

sunt dezgustat, mã opresc ºi mise pare inutil cã mã opresc.mai era ºi-un morman decuvinte. mã îndoiesc cã voi maifi pe bicicletã. nu trebuie sãgândeºti, doar bicicletele vormai gândi în locul tãu. nemetamorfozam în amintirea lorºi dispãream.

înconjura nebunia... o parte dinmine ar putea merge aidomaapei, o parte din tine mi-ar stricajucãriile... ºi ce-ai cu mine dacãmã înec, în sandale ºi capot.

@

urc scãrile ºi mã prãbuºesc,creierul mã descoperã dinobligaþie. e greu sã foloseºti cenu existã. mi-aduc aminte, aºputea sã te uit. mã strecor printrezgârieturi, mã scobesc pânãdispar. la prânz îmi traversezcreierul, carnea priveºte în gol,mã bâlbîi ºi mã devor. @

am înfundat chiuveta ºi am datdrumul la apã. ar trebui sã maiexiste ºi un dezastru. pânã voidispãrea, mã obsedeazã cegâfîie. tuºeam, mã târam sãtuºesc. plasticul avea ºi demonide plastic. @

ai fost imitaþia liniºtii mele, amtocat ceapã ca sã mã vindec detine. visez cã beau, visez cãfumez. poate râd, îmi ziceamneatent. unde vã duceþi,gândacii mei? sã dansãm ºi sãne vindecãm. ninge ºi plouã ºininge. vântul nu-ºi gãseºtesinele ºi nu mã aude. nugândesc cu organele mele, nicitu nu putrezeºti. niciun sens nune murdãreºte... @

spaþiul dintre noi mestecã lent.plecaseºi , dar încã mai eºti.când e sã mori, mori fetiþa luimama! eºti ºi bolnavã cu toþi ãiadin tine. acum lasã-mã sãvorbesc, cã dupã aia nici eu numai sunt. sã-mi dai ºi niºte banide taxi. @ ne tutuiam. vorbeam desprebiciclete, renunþasem la carne.materia suferea, dupã cum ºtii.vorbeam ºi despre pudoare, nedescurcam. de obicei, eramstriviþi de obiecte. undeva se nãscuse ºi-un mort. în sfârºit,þi-ai dat seama, centrii nervoºiînþeleg altceva. despre sudoarevorbisem mai rar- intrigi,beatificare, responsabilitãþi...nu mã contrazice, se va maiîntâmpla ceva. eramiresponsabili, ne descurcam. @

n-am ispãºit nicio greºealã ºiam fãcut destule. vei fi în crizã.alþii nu-ºi dau seama ce se

întâmplã cu ei, tu da. oobosealã nu ºtiu de unde ºi da,pari în formã. aº fi vrut sã tevindeci ºi nu te-ai vindecat.gesturi fãrã nicio valoare mai auîncã valoare. sã pipãi praful dinjur. sã mã trezesc cã nu-l vãd, sãmã mir cã-l întrezãresc. @

ºi-apoi am plecat, dar ne vomîntoarce pe mãsurã ce vomînainta. ceva inutil se va scurgedin creier. ca-n vremurile bunece ating se scufundã. mãbaricadez din mers, tavanul seprelinge, aerul plictisit mãpãrãseºte ºi el. în vise eºtifurioasã. de ce te grãbeºti?ºi de ce-i întuneric? @

am vrut sã fiu mãcelar casã-nvãþ tehnica dezmierdãrii.unde mergi bate ºi vântul. e-oformalitate dacã mai exiºti.înghit orice, ºoptesc orice. n-amspus nimic, sinceritatea mãdezarmeazã... la intervale mari,cu înghiþituri mici, sorbitul dinceaºcã ºi inevitabilul. @

nu cred cã-i aºa, gândeºte-te oclipã. mã cert cu socru-meucare-i mort demult. când se-mbãta scriam în neºtire pânã ise bloca motorul. ar mai fi ºi-oaltã poveste: eram prieteni, necertam, eram vecini. ne bucuramde moartea altuia cum m-aºbucura eu de tine. te simt, tecunosc. e-o chestie de logicã,habar n-ai... @

din teama de-a nu fi ridicolul înzadar, vei încerca sã te faciînþeleasã. intenþiile ne vorapropia, subtilitãþile ne vorregãsi. îndârjirea ta adormitã,miºcãrile mele vagi printrecuvinte. un du-te vino în relaþiacu ridicolul. @ vedeam peretele ºi-o umbrãsperiatã de umbra peretelui.halucinam pânã se desfigura ºice s-ar pretinde cã e. þipetele setransformarã lent în chipuridragi. îmi miºcam braþul fãrãniciun efort, dar aparþineamaltcuiva, evident. pãrea logic,mi-ai rãspuns intrã. repulsiacreºtea pe mãsurã ce ezitam. 

@

te baricadezi sã nu mori ºi mori.explicã-mi despre nimicuri ºi-apoi despre tãcerea lor. visam întimp ce vorbeam, nu doar cupereþii vorbeam... un culoarinconºtient va curge ºi ne vamesteca. limbajul nu va þinecont de nimic... sã merg ca sãnu-mi fie rãu. unde zaci ar trebuisã fie la fel.

@

am scris pânã am crezut cã-ibine sã tac. am ºters ce þi-amscris. de data asta nu mai ºtiusã-þi scriu ºi mã abþin sã ºterg...am ºi ºters câteva cuvinte, doarcâteva. mã chinui sã ºterg cemai rãmâne. mã simt penibil cãnu-þi zic despre acest nimic pecare nu-l stãpânesc- eºeculde-a scrie despre evidenþa unuieºec. chiar tu mi-ai spus asta.

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

poemennnnn IONEL CIUPUREANU

5, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rDacã s-a dus la ºcoalãpe la ºapte ani, IonelCiupureanu a intrat

prima oarã într-o clasã prin 1964.Gândul ãsta mi se pare fantastic,fiindcã eu credeam cã Ionel nu eîntr-atât de bãtrân. Dar uite,Ionel a fãcut pe 5 septembrie 60de ani ºi poate fi aniversat ca unom cu o anumitã istorie în spate– ºi chiar cu una literarã! Sunt ogroazã de scriitori care vor sã fieºi ei sãrbãtoriþi la 60 de ani – uniichiar sunt –, sã li se dedice undosar, un Festschrift ceva, dar încazul lui Ionel chiar se meritã,gestul are acoperire. Ca sã nu maivorbim de tipul de civilizaþie cul-turalã pe care îl edificãm. Aici,Oltenia mi se pare de o sãrãcieincredibilã...

Când Ionel s-a dus la ºcoalã,eu aveam doi ani în acea lunã (da,sunt tot „septembrist”) ºi habarnu aveam ce se întâmplã pe lume,deºi „pe lume” se întâmplau lu-cruri grozave sau se pregãteauunele ºi mai grozave. Deþinuþiipolitici din România ieºeau dinpuºcãrii ºi Ceauºescu se pregã-tea sã devinã vãtaf naþional. Par-tidul voia o relaxare ºi încerca sãiasã, timid, de pe orbita Mosco-vei, deºi votca ºi caviarul pentruCC erau bune. Putere fãrã caviarnu ai vãzut. Pe Ionel nu-l intere-sa asta (poate doar votca), darpe Ceauºescu îl interesa meniulzilei ºi era pregãtit sã devinã ºicritic naþional, unul care va res-pinge estetismele ºi decadentis-mele celor care credeau cã potscrie cum vor ei dupã aºa zisa „li-beralizare” a regimului. Nu le-amers, fiindcã Ceauºescu voiapoeþi ca Dan Deºliu, Adrian Pãu-nescu, Ion Gheorghe, MariaBanuº, E. Jebeleanu, Nina Cas-sian – deºi pânã ºi ãºtia s-au dezisde el mai târziu ºi au vrut sã scrieo poezie mai liberã. Mai puþinPãunescu, cred, care ar fi vrut sãscrie despre Ceauºescu pânã la100 de ani, dar nu s-a putut. Aºacã s-a fãcut senator, iar Ceauºes-

nnnnn NICOLAE COANDE

poet de Hadescu mit contemporan.

Nu ºtiu cum era Ionel în tine-reþe ºi cum scria atunci, cã nu l-amcunoscut mai bine decât dupã1990. A trebuit sã cadã un regimca sã-l pot cunoaºte. Nu am fostla cenaclurile din epoca comunis-tã, unde el se mai ducea, ºi nuºtiu ce se scria ºi ce se vorbeaprintre poeþii de atunci. De fapt,se vorbeau prostii, iar cãrþile scri-se o aratã. Cu mici excepþii, nuam citit niciun poet valid al ace-lor ani. Vorbesc de Craiova. Eraupreocupaþi sã scrie prost într-omare de poezie fãrã sânge, fãrãochi ºi fãrã curaj. Îngãimau sera-fici cuvinte cumpãrate de la alþii,iar uneori chiar furate. E incredi-bil cât de mult se pot minþi oame-nii ca sã se facã poeþi. Însã totulse terminã în ziua în care vine unulºi spune cã aºa nu se mai poate.Ionel nu are tupeul ãsta, nu þinediscursuri critice, nu a dat buznapeste tihniþii poeþi ai epocii, darversurile lui da. Stã mãrturie chiarspusa lui Manolescu, atuncicând i-a publicat o paginã de ver-suri în 1990: versuri ca acesteanu se puteau tipãri sub comu-niºti. ªi, mã rog, ce versuri scriaIonel de nu puteau comuniºtiipublica? Dau un exemplu: „Astu-pã-mã cu vatã mãmico”. Pãi as-tea erau versuri de poet „nor-mal”!? În fond, cu toate crizeleinterne, se publicaserã ºi Mazi-lescu, ºi Dimov, ºi Dinescu, ºiPaul Daian, ºi Angela Marines-cu. Nu ºi Padina, cu care Ciupu-reanu are afinitãþi subtile. De fapt,Ionel a debutat în 1989 la ScrisulRomânesc, în acele culegeri idiotnumite Zboruri lirice, în care ma-joritatea poeþilor se târa ºi foartepuþini zburau. Dar versurile aleaerau „fardate”, „cosmetizate”,

poetului i se tãiau poemele dureºi i se lãsau poemele mai liniºtite,editura lui Hinoveanu se asiguracã poeþii sunt liniºtiþi, nu sparggeamuri, nu „fenteazã” canonuloficial. Era „pace poeticã” în oraººi la þarã.

Ionel nu era Ciupureanu încã,aºa cã în 1994, cu Pacea poetului(titlu mai degrabã anost), EdituraRamuri face o reparaþie ºi ne ara-tã fotografia poetului aºa cum e,realã, netrucatã, un poet cu cu-vintele dezrãdãcinãrii ºi ale refu-zului în gurã, un cap de Silen vor-bind unei lumi de morþi în cuvin-

te care trimit dicþionarele în zonasordidului resuscitat, a unui ex-periment în care se ia o þeastã deom ºi i se pun în gurã cuvintecare nu sunt ale ei: ce sã vezi,iese poezie! Gorgona vorbeºte ºicând i se taie capul. Da, comu-niºtii se temeau de negru ºi detot ce înseamnã luciditatea ade-sea funebrã a poeþilor care potprofeþi (nu întâmplãtor al doileavolum al sãu de versuri s-a numitAmos). Ciupureanu este un poetde Hades, al cãrui stil, consacratcu bunã ºtiinþã sau nu, este vor-texul. În vreme ce Orfeu a încer-

cat sã iasã din Infern cerându-ºide la zeul htonic iubita, Ciupu-reanu face drumul îndãrãt neatentla chemarea vreunei doamne. Elnu scrie, ci inspirã ºi respirã poe-zie aºa cum un vârtej de praf depe drum sau o bulboanã de apãsuge toate obiectele pe lângãcare trece. Marea lui forþã estede a face poezie din nonpoeticcu o lejeritate aparentã care as-cunde munca sa de execrator altextului aparent obscur. Poetuleste o instalaþie de cuvinte careºi-au pierdut sensul. Acolo undealþii cautã claritatea ºi rãsãritulpur al dimineþii, Ciupureanu ºipoezia lui se nasc din obscuriza-rea voitã ºi din sepulcrul careeste pensula stampelor sale mor-tificante. Un intens poet al mor-þii, care-ºi trimite mâinile ºi privi-rea în explorãri de unde revine unzombie care a vãzut ceea ce feri-ciþii de aici nu vor putea vedeanicicând: o lume clãtinatã a cu-vintelor pentru care gramaticilegenerative nu au etalon. ScrieIonel: „am ºi ºters câteva cuvin-te, doar câteva cuvinte. mã chi-nui sã ºterg ce mai rãmâne. mãsimt penibil cã nu-i spun nimic.vei suporta dacã mai vrei. nusunt în stare sã-i spun despreacest nimic pe care nu-l stãpâ-nesc. eºecul de a-i scrie despreevidenþa unui eºec.”

Încolo, ce sã spun? Mã vãdcu Ionel din când în când, împre-unã cu bãiatul meu, Andrei, cucare cred cã se înþelege mai binedecât cu mine. Bem o bere lângãPopeci, discutãm despre poeþi ºipoezie, în vreme ce Andrei cautãmaºini vechi cãrora sã le ia schim-bãtorul de viteze ºi ce mai lasã înurmã maºinile vechi. Mã gândescla ceea ce se gândeºte ºi Ionel,probabil: când vom fi maºinivechi, pe noi ne va mai cãuta ci-neva, mãcar pentru „frâna demânã”? Carburatorul s-a dus demult...

La mulþi ani, Ionele!

Ionel Ciupureanu, Amos, Ed.Spirit Românesc, Craiova, 1996

Eugen Negrici îi giraseapariþia în volumul co-lectiv Zboruri lirice

(1988), ca apoi Nicolae Manoles-cu sã-l numeascã, cu Pacea poe-tului (1994), „un poet adevãrat,puternic ºi original“. Va publicacu regularitate mai multe plache-te, înainte ºi imediat dupã 2000,care îl pãstreazã, cum va subliniaClaudiu Komartin, mai târziu,într-o „marginalitate care, deºi ne-dreaptã, se potriveºte de minunecu poezia pe care Ciupureanu ocultivã.“ Dupã aventura under-ground, bucurându-se de cronicilaudative ºi mai ales cu interesulpe care îl stârneºte noilor valuride poeþi, revine pe o orbitã vizi-bilã, cu Miºcãri de insectã (2010)ºi Venea cel care murisem (2014).

„Un oraº într-un/ mic pansa-ment“ era un pasaj dintr-un poemcu un titlu parodic-nichitstãnes-cian (A venit toamna) al volumu-lui sãu de debut ºi el fixa foartebine poetica pe spaþii mici cãreiaîi va rãmâne credincios. ªi mai eraun refren de o inutilitate pildui-toare, în Pacea poetului, „dra-gostea mea“, care trãda traumaºi scârba frânte în cinism retractil(de altfel, în Amos avea sã spu-nã: „Mi-era greaþã cãci/ mergeamprintre oameni“ (Un kilogram deoase)). Aºa se face cã versuri saubucãþi de vers (uneori, sunt re-

nnnnn SILVIU GONGONEA

luate, sporadic, strofe întregi)anticipau fiecare volum. Adormi-sem ºi mã gândeam este proiec-tat încã din Pacea poetului, Miº-cãri de insectã, din Amos, Veneacel care murisem, din Fãlci, cãciasistãm la rescrierea obsedantã,cu mici reglaje de turaþie ºi finetãieturi în carnea unei ordini in-tuite, muncã de ºlefuire pânã laoglindirea imaginii perfecte înprofunzime. În mod firesc, lui DanCristea versurile lui Ionel Ciupu-reanu nu i se pãreau deloc obiº-nuite, „în viziunea lor neagrã, cris-patã, obsesivã ºi halucinatorie“,

pe care o considera, fãrã sã pre-vadã, „aproape complet lipsitã deartificiu poetic.“ Dar tocmai me-ticulozitatea cu care se autocen-zureazã ºi se aºazã în matca aces-tei vorbiri bizare îl recomandã cape poetul unei îndelungi rafinãri.

„Alfabetul muºtelor“ este,printre altele, numele acestei cro-nici cotidiene care pãstreazã doarpartea colcãitoare, absurdã a ei.În poezia lui Ionel Ciupureanu,totul este foºgãialã, ca într-un„desiº machiavelic“ (Sã bei gus-tul durerii), pentru cã poetulvede cu „un ochi enorm, sofisti-cat“, cum ar fi spus Nicolae Coan-de, într-unul dintre cele mai reu-ºite comentarii la Miºcãri de in-sectã, ce s-ar putea aplica între-gii sale poezii. Rostirea stranie,repetivitatea monotonã, impreci-ziile cãutate, dislocarea continuã,eleganþa stângace a discursuluisãu, permutãrile dizolvante facparte dintr-o gesticã ce i s-a po-trivit de la început. La el poeziaeste, înainte de toate, fluxul deli-rant pe care o instanþã extra-uma-nã îl secretã. Este, nici mai multnici mai puþin, transpunerea uneilimbi uitate, acea supã semanticãdin care urmeazã sã ia naºteretoate limbajele. De aici ºi bucãþi-

le de fraze ºi imagini recognosci-bile, adevãrurile pe jumãtate,„frânturi de cuvinte ºi lungi fra-ze/ adormite sau mãcar aþipite“(Cercei fãrã ureche) generateîntr-o somnolenþã agitatã, încâtîl putem crede pe poet venit peurmele oniricilor (nu cã nu ar fiun onorabil postoniric al viziuni-lor maligne, katabazice), practi-când sintaxa unui Virgil Maziles-cu pânã la ruptura maximã, darnu înainte de a-ºi fi însuºit, delocsupãrãtor, ludicele procedeeavangardiste ºi formulele osten-tativ-expresioniste.

Nu îl prind de niciun fel retori-cile sterile. „Îmi construisem unmort“ (Umbre pentru cenuºã)sunã ca o artificializare a neantu-lui cãruia îi dã sens, într-o dialec-ticã rostire-moarte. Moartea varãmâne o constantã a poezieisale, într-una dintre cele mai în-tunecate viziuni postbacoviene,când lumea celor vii interfereazãcu a celor morþi: „Morþii nu secomplicã/ grei de iubire// coboarãîn blocuri cu/ aerul din plãmâni//se adâncesc însângeraþi în fieca-re gaurã/ se iubesc cu miºcãri deinsectã// strivindu-se/ cum te-aºiubi eu.“ (Miºcãri de insectã).Întrezãrindu-se, în cazul sãu, un

tragism delicat, confecþionatdintr-o infimã dozã de candidãmaliþie ºi crispatã obiectivare, cuun decupaj aproape celanian:„Dulce þarã a morþii/ zidurile melezemoase// micuþa mea/ dansa-toare cu// batiste pline de trupuri/niciodatã atâta þipãt/ explicândoasele rupte/ acel du-te-vino/mirosul ploii ºi peºtele sânge-rând/ culori soldãþeºti transpirãun/ bun rãmas// în pas de danszidurile astea zemoase/ dulce þarãa morþii“.

Amos se deschidea cu poemulPrecizie de bijutier. Un bijutieral eludãrii formei ºi ideaþiei fiindIonel Ciupureanu. Ambiguu ºievaziv, ca un veritabil maestru aleschivei, el este unul dintre poe-þii inconfundabili în peisajul lirical ultimelor trei decenii.

Amos (retrospectiv)

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

6 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Deºi doar cu un an maitânãr decât MarianaMarin sau Mircea

Cãrtãrescu, Ciupureanu debutea-zã deodatã cu 90-iºtii, mai exactîn acelaºi an în care Ioan Es. Popºi Andrei Bodiu scot primele lorcãrþi, însã Pacea poetului (1994)nu-l scoate din semianonimatulcraiovean. Puþini critici se apro-pie de poezia sa sincopatã, elip-ticã, „schizo”. Puþini avocaþi auacest discurs cu un magnetismneobiºnuit ºi captivant, însã greude distribuit într-unul din rolurilebinecunoscute: Ciupureanu nue nici (neo)expresionist, nici undamnat de manual, nici un mini-malist voios (ar fi utilã o discuþieserioasã pe marginea acestui ter-men, folosit exasperant de uºorºi de impropriu de cãtre criticiide la noi), deºi minimaliºtii (ca ºiadepþii unor formule mai degra-bã „maximaliste”) îl citesc azi cape un maestru al nonsensului,

nnnnn CLAUDIU KOMARTIN

Ionel Ciupureanu, un autentic poetal degradãrii ºi al incomunicabilitãþii

al nihilismului ºi al deriziunii sar-castice.

Urmãtoarele cãrþi ale lui IonelCiupureanu confirmã ºi îi întãrescprestigiul într-un cerc restrâns decititori devotaþi: Amos (1996),Fãlci (1999), Krampack (2002)sau Adormisem ºi mã gândeam(2005), publicate, fãrã excepþie,de edituri mici, îl pãstreazã într-opoziþie de marginalitate care, deºinedreaptã, se potriveºte de mi-nune cu poezia pe care Ciupu-reanu o cultivã.

De-abia o datã cu Miºcãri deinsectã (2010), poetul devine cu-noscut noilor promoþii, câºtigândîn scurt timp un capital de stimãcomparabil poate doar cu „explo-zia” din aceiaºi ani (2010-2015) alui Nicolae Avram. Despre Miº-cãri de insectã se scrie elogiosºi pasionat, câþiva dintre cei maibuni poeþi ºi critici de poezie aimomentului dedicându-i croniciºi eseuri entuziaste.

Revenind la acelaºi nivel cuVenea cel care murisem (2014),Ciupureanu continuã pe o traiec-torie admirabilã atât din punct devedere al imaginarului, cât ºi sin-tactic ºi, în cele din urmã, pro-fund existenþial – cu toate strate-giile ironice ºi autoironice pe carele are puse la punct, Ionel Ciupu-reanu este unul dintre cei maigravi ºi mai autentici poeþi ai de-gradãrii ºi ai incomunicabilitãþii,descris astfel de celãlalt poet cra-iovean important al ultimilor 20de ani, Nicolae Coande: „o voce-medium contorsionatã de proprianeputinþã, care capteazã zvonu-rile ºi febra unei lumi neºtiute, cuacea chinuitoare acuitate a celorposedaþi, o bolborosealã dePythie domesticã, supusã eaînsãºi terorii, eroziunii imediate ºi,în grad restrictiv înalt, interdicþieide a se exprima”.

Ionel Ciupureanu

Miºcãri de insectãMi-e frig ºi frigul se miºcãîn ritmul imaginaþiei melereteazã-mi beregata spune-micevachiar trupurile noastre ar trebuisã visezefiecare transpirã lângã fiecarevisând vom face un zgomotciudatstrãzile se vor destrãma cândîmi voi da seamalaptele se va acridar limba ta de ce-i uscatãochiul tãu de ce-i putredcei orbi dispãrurã sub tãlpile lorastupând întunericul lorºi-atunci mã voi prãbuºi undezacºi te voi iubi cu miºcãri deinsectã

Om nu mare de stat, darînalt în sentimente cao frunzã de stejar în-

cãrunþitã de vânturi, Ionel Ciu-pureanu scrie o poezie a orgoliu-lui de a nu muri. Versurile lui þipãcu ecoul tãiat, ca în tabloul luiMunch, pure ºi triste, în cerculfãrã ieºire al fiinþelor blestemate.Eu le aud, de parcã aº ascultapaºii unui pãianjen rãnit în pro-pria pânzã. O pânzã de sârmãghimpatã însã, a suferinþei. Fiin-du-mi prieten, nu puteam sã nu-lsimt lângã mine în suferinþa depeste fire.

Poezia lui Ionel Ciupureanutrece peste curente, nu se încur-cã în -isme, deºi curentele, maipuþin clasicismul, care n-a datniciodatã poeþi, îi ating, precumapa de mare nisipul nemiºcat alþãrmului, cu spumele teoriilor lorefemere, pe ici, pe colo, versurilede-o autenticitate, cum remarcaNicolae Manolescu, fãrã cusur.Un poet este romantic, simbolist,expresionist, avangardist, moder-nist, neo- etc. Ionel Ciupureanunu este nicidecum postmoder-nist, fiindcã el nu ia niciodatã înrâs poezia. O duce spre un tragical inimii care, sufocându-se înclipa ce zboarã, bate sincopat,în ritmuri de respiraþii gratuite, ca

nnnnn AURELIAN ZISU

prietenul meu, poetul Ionel Ciupureanuºi cum versurile acestei inimi suntlegate continuu cu ºtreangulelastic al silei de a trãi.

Sã intrãm puþin în pacea poe-tului (aºa îºi intituleazã el primulvolum) ºi sã aflãm câteva struc-turi ale unei poetici care va rãmâ-ne în literatura românã. Un dimi-nutiv, împins pânã la margineaironiei subþiri ca limba unei flore-te, lasã cititorul prins într-o artãpoeticã je m’en fichistã: „Orãºe-le prea mici/ copiii mei adunaþi-vãdeoparte/ eu vã las sã faceþi cevreþi”. Este aici un strop deatharaxie, sã zicem, de vreme cenoi, bieþi lectori baudelairieni,suntem zvârliþi frumos, cu igno-ranþa unui imperativ biblic, la în-demâna interpretãrii fãrã resenti-mente academice. Cu alte cuvin-te, cine vrea sã priceapã ce scriepoetul sã priceapã, cine nu, nu,Dumnezeu cu mila, cãci, vorba luiT.S. Eliot, poezia modernã nu tre-buie înþeleasã.

Un poem poate sã înceapã li-niºtit, aproape banal, ca ºi cândar deschide, narativ, o secvenþãde viaþã comunã. Ce se întâmplãdupã aceea, dupã primul vers, caun semnal de alarmã aproape ru-ginit de limbajul comun, devineun vârtej de imaginaþie goticã,tenebroasã ºi, o sã vedem, me-reu oedipianã: Am urcat scãrile/oamenii curg în pãmânt//eramîn ziua morþilor/ fiecare sufoca //gura celuilat/ cu durere putre-zeºte uºa mamei.

Nu poþi sã te apropii de poe-zia lui Ionel Ciupureanu fãrã sãcobori în subteranele psihanali-tice ale complexelor. Nu avemtimp acum sã facem o analizãcompletã, freudianã, a coborâriiîn subterana acestei poezii stra-nii, dar semnalãm, deocamdatã,complexul mamei, complexul luiOedip. Iatã, spre exemplificare,textul Fãrã trup ºi fãrã vârstã,cu versuri sapienþiale, ca în efi-giile sãpate în ziduri medievale, o

sanctificare a mamei, pe margineadintre ludicul pierdut ºi putrefac-þia imanentã: „Fiecare se juca culaptele mamei sale/ Fiecare sân-gera la locul lui de putefacþie/ Darpãmântul are morþii triºti/ ªi-nspatele loviturii e un maestru/ Înfaþa maestrului e o picãturã desânge/ Un ochi devorându-ºipropria gurã// Acolo se iubeºtecu adevãrat/ Formele sângerea-zã-n fântâni/ Fãrã trup ºi fãrã vâr-stã/ Se-agaþã cu disperare de-omamã/ Trebuie sã treci marea ºisã te-mbraci/ Cãci vom iubi cugesturi bolnave/ Vom putea plân-ge/ Sau râde.”

Aflat pe dunga dintre naºtereºi moarte, omul din poezia lui Ciu-pureanu îºi alege stârvul, în afa-ra voinþei diavolului de a-l sãlãº-lui: „Te-aº atinge c-un mãr/ darmi-ai spus sã intru în stârvul ãsta/ieºi drace din mine/ dã-mi gura tasã mã þin de ceva/ se-agaþãnisipul/ cu disperare de apelerepezi/ sau luna se-odihnea înrahatul lãptos.” Frigul este, ca înspaimele bacoviene, nu o mãre-þie, ci o senzaþie a intrãrii în moar-

te. În moartea altuia, ca o salvareabsurdã: „mi-e frig/ morþii se-ngroapã-ntre ei/ trebuie sã plec/ieºi drace/ stârvul ãstuia-i almeu”(Atunci ºi acum, în vol.Pacea poetului).

Viziunea ieºirii din pânteculmamei recompune drumul tragical naºterii înspre moarte. Sein zumTode, ar zice Heidegger. Poetulnu cade în capcane filosofice,rãmâne în puritatea senzaþiilor, cuatât mai expresive, cu cât par sãîmpace scabrosul cu remuºcareacã te-ai nãscut din durere: „Ieºindpe gaura aceea/ scânceam încetfugind de durere/ sau trec printunel ºi nu mai ies/ sunete lungicu/ gogoºi aburinde/ îmi era tea-mã ºi/ viermii mã acopereau/ în-dulcind mizeria/ sub presiune.”(Nu zboarã nimeni, ibidem)

Un dialog simplu, înlãuntrulfiinþei care se naºte, surprindeprin dramatismul imaginãrii unuidestin sortit, condamnat la ab-surd, paralizat între cele douãmargini, naºtere ºi moarte: „nu-mispune iartã-mã/ te rog/ te rogiartã-mã/ nu m-aº linguºi/ dar tu/

dar tu ce mai faci/ cineva spuneceva/ ºi-atunci ar trebui/ fiinþã amea paralizatã de margini// feme-ia mea/ te aºteptam rostind cu-vinte/ tu pleci fãrã lumânare/ ºifãrã miere…” ªi, dupã toate aces-tea, un vers suprarealist încheieapoftegmatic aºezarea noastrã înnimicnicie: „un guzgan ar cãdeadeghizat în pãdure” (idem, ib-idem).

Ionel Ciupureanu este un poetcare-ºi concepe textul, de multeori, inginereºte. Sã mã explic: Ti-tlul apare ca un vers de sine stã-tãtor, demn de agãþat în memorie:„Agitaþia cuiva mai trebuie ºi câr-pitã”, „Numai iubirea care moaresã mi-o dai” etc. (v. Miºcãri deinsectã). Strofele sunt grupate îndistihuri albe, fãrã ingambament,cu versuri tãiate sec, imperative,ca niºte replici de teatru radiofo-nic, în seriale scurte. Senzaþiile setopesc în avalanºe verbale – pi-cãturi repezi de sudori metafizi-ce, sincere ca în poezia lui VirgilMazilescu: „sã nu mai simþi alu-necarea mea/ în resturile din tine//ignorã-mã s-o luãm de la capãt/ce-i înghesuit se umezeºte de-adreptul// gelatina ta gâfâie ºi gâ-fâie/ inflamaþia ta mã devorã// ºitremurã ºi se varsã ºi râcâie/ sãmã vindec de tine n-am încotro//ce chestie ºi lipicios ºi resturi ºiîntuneric/ ºi doar acelaºi nume.”(Agitaþia cuiva mai trebuie ºicârpitã, în Miºcãri de insectã).

Elipticã, mânuitã de „asinta-xism” (Hugo Friedrich), desfãºu-ratã în falii, ca fâºiile de pãmântarabil pe un perete de munte stân-cos, izbucnind nemetaforic, dar cumetafore pe dedesubt ca o magmãstinsã în minerale mereu fierbinþi,prinsã în panoplii de adagio liric,de un realism feroce totuºi, operalui Ionel Ciupureanu împlineºte înliteratura de azi ideea cã fãrãsuferinþã ºi fãrã har cuvântulpoezie nu înseamnã nimic.

La mulþi ani, Ionele!

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

cãci fiecare pãcãtuieºte cufiecareuite-o scãpare.

din volumulMiºcãri de insectã (2010)

7, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Ciudat de puþin se vor-beºte ºi s-a vorbit de-spre poezia lui Ionel

Ciupureanu, figurã destul deaparte, în peisajul atât de pestriþal literaturii române de astãzi. ªitotuºi, acest autor, care face par-te din categoria poeþilor „fãrãgeneraþie” ºi a franctirorilor sin-guratici, mai preocupaþi de poe-zie decât de succes, strãini deculisele unde se fac ºi desfac glo-riile literare, urmându-ºi, indife-renþi la glasul criticii de întâmpi-nare, destinul astral reprezintã ovoce poeticã de neignorat, o vocepoeticã pe cât de puternicã pe atâtde originalã.

În mai vechile sale Cântece deputreziciune, Ciupureanu era unpoet al duhorilor cosmice ºi alprotoplasmelor colcãitoare, al þe-sutului bolnav ºi al sufletuluiatins de cangrenã, cu cruzimi pa-roxistice ºi imagini construite înmaniera ecorºeului sângeros, ac-tul poetic desfãºurându-se, întextele sale, dupã mecanica unuisupliciu grotesc, pe al cãrui par-curs sunt consumate pulsiunitenebroase de agresivitate, darmai ales autoagresivitate. Ple-când de aici, poetul reuºea sãconstruiascã atunci o mitologiea fiziologicului, cu rãdãcini maiîndepãrtate în Dylan Thomas sauCezar Ivãnescu, în timp ce dis-cursul sãu, marcat de clivaje se-mantice , cu segmente de vorbiredezarticulatã între care se nãºteautensiuni de o mare intensitate,amintea oarecum de poemele„schizo” ale lui Paul Daian. Dina-mitând orice principiu de coeren-þã, atras de stãrile entropice alelimbajului, poetul posedã ºtiinþade a imprima cuvintelor un soi de„miºcare brownianã”, care face catextul sã funcþioneze anarhic,desfãºurarea discursului fiind înmod evident „centrifugã” ºimanifestându-se ca o „fugã asemnelor” ce anihileazã oriceposibilitate a acestora de a sem-nifica. O asemenea destrucþieprogramaticã a textului, ce se au-toanihileazã pe mãsurã ce se con-stituie, atrage dupã sine, fireºte,evocarea corpurilor tãioase sauascuþite (dintele, gheara) care seconvertesc, paradoxal, în instru-mente ale verbalizãrii: „trupurileîºi imagineazã o bucatã de sân-ge/ de care se agaþã/ sã zicemimaginaþia// mã sculam ºi ador-meam/chiar oamenii erau mainervoºi// sub pãtura de care/chiar fluviile se descompun// sãzicem mi-e fricã/ de ghearele cucare vorbesc” (Sã zicem). Reve-riile eschatologice se vor asociaîn asemenea poeme cu schemamotricã a devorãrii, regresiuneaspre stãrile nebuloase ale mate-riei primordiale realizându-se aiciprin actul „cosmofagiei”, caresugereazã nimicirea lumii prinacþiunea cuvântului devorator, cedesface lucrurile în particulele lorelementare. Dar ºi al „autofagiei”,evocând un subiect liric ce seanihileazã prin propriul sãu dis-curs, ceea ce echivaleazã cu„devorarea centrului” ºi cu insti-tuirea lumii doar ca margine ºi cir-cumferinþã: „o ronþãise/ scoasecâteva cartoane din gurã/ cu de-gete mici ºi groase (...)/ îºi golisângele cu precizie/ se întoarsela câteva grade de axa longitudi-

nnnnn OCTAVIAN SOVIANY

un franctiror singuraticnalã/ îºi propti omoplatul în fa-langa/ dreaptã de lângã/ sternulcu dungi groase ºi/ cu destulnoroc/ se aplecã peste dobitoculdin lojã/ limba lui muºca sã tacã”(Între fãlci). Prezenþele angelicecare populeazã acest univers aldejecþiilor fiinþiale, unde segmen-tele anatomice dezarticulate de-vin metafore figurând putereadecreativã a cuvântului ºi a scrii-turii, vor fi prin urmare niºte „în-geri ai morþii”, dar ºi proiecþiile„instanþei textuale” ce tuteleazãmiºcarea nimicitoare a semnelor:„Oare te-am aºteptat îngere/ sãvãd înãuntru-mi// Iatã-ne în spa-tele scufundate/ cu farmecu-þipân-la durere// picura din cenu-ºã/ câte-un pitic în vârful dege-telor// dar veseli nu îndrãznirãm/un foc la câþiva paºi// din slugileacestei lumi pierdute// ºi nici des-tul nu vom râde/ cãci m-am târât-nainte// la braþ cu viermele/ pemici valuri din pricina lui// ºi-lbãteam în cuie//nãscoceam acelscrum asemenea þie/ dintr-o mã-nuºã golitã sub oase” (Asemeneaþie). O miºcare care transformãtotul în dâre ºi pete ºi instituieun imperiu al prafului ºi al pulbe-rii de cãrbune care evocã meto-nimic grafitul ºi, prin extensie,instrumentele de inscripþionat:„mi-e lene sã plâng ºi/ mi-e grea-þã unde putrezesc// muribunziiscuipã praf ºi cãrbune/ pe buzelelui// Mirosuri de crin când respir/în aerul pentru duhuri// unde-ammurit” (Când respir).„Lichefierea” e în acest contextnu doar unul din semneletimpului crepuscular al apoca-lipsei, legat de „marea disoluþie”ºi de cãderea într-o materialitateamorfã, ci ºi o „trecere în cernealã”care trimite cu gândul la punerealumii în text – act prin excelenþãdecreativ: „Curgeau oase din/femeia cu gesturi lichide//curgeau oasele cumva din ceva/pe strãzile spre o nouã baltã/înnorul de bale/atunci undeva cumsã zic/cum se mai spune/cuvâslele îndreptate cum se zice/spre creierul meu /implorând niºtecoapse sub/zdrenþele de piele/din ziduri care vomitã/cum v-amspus mai înainte” (Într-un jegîntr-un duh). Poemul va oscila înfelul acesta între referenþial ºi au-toreferenþial, susþinându-se maicu seamã prin violenþa imaginilorde descompunere, care vorbescdespre o percepþie în registruhiperbolic ºi de o senzitivitate înexces. Iar marile teme ale luiCiupureanu sunt acum „geneza”ºi „stingerea” care reprezintã atât„stãri cosmice” cât ºi „faze” aleactului textual sau „stãri alesemnului”, care tinde aici spre oopacitate superlativã. Astfelîncât textele autorului vor sã fieîn cele din urmã rezultatulexperierii unui „nou alfabet” –care se coreleazã cu aspectelescrise ale putridului ºi cu tentativaoperatorului de limbaj de ainscripþiona descompunerea,fetidul, pestilenþialul: „M-amabandonat de cealaltã parte/înãuntru ºi-n afarã/ sub zidurilelumii moarte/ creaturi scoase dincutii/ salutarã presiunea miro-surilor// ici ºi acolo întreagagrãdinã pierea/ noi continente seîngrãmãdeau/ pe noile insule//într-un rãzboi de vise eliberate/

pentru un nou alfabet/ unde pu-trezisem demult” (Presiunea mi-rosurilor). Aceste „cântece deputreziciune” vor vehicula prinurmare cu o întreagã simbolisti-cã a „bãltirilor” ºi a lichiditãþiimâloase care figureazã cerneala„coruptã”, lichid ce erodeazã lu-crurile, purtând însã, în acelaºitimp, germenii unei scriituri„ilizibile”, care se contorsioneazãîn poemele lui Ionel Ciupureanuasemenea unui anelid uriaº saucapãtã moliciunea insanã a cada-vericului: „Aþi putrezit fãrã sãmuriþi dintr-o datã/ cum zicea ace-la rãmase un gest// vino aproapenu ºtiu de ce/ o sã mor când vaveni vremea// patul acesta areviermii din mine/ visând ceva/ aºfi putut sã cobor/ ea creºte înadâncime/ între buzele mele asta-ivârsta care binecuvânteazã/ poþisã aºtepþi câinele meu/ pentrudans/ ºolduri vâscoase din cândîn când/ ºi pulberea zdrenþuitãpuþin/ ca sã te rog” (Când vaveni).

De la aceastã liricã a materieianimate, prinse între „pulsiuneade viaþã” ºi „pulsiunea de moar-te”, unde misterul descompune-rii se convertea finalmente într-o„laudã” a vieþii, ºi a inepuizabileisale capacitãþi de a genera formenoi, Ionel Ciupureanu trece ulte-rior la o poezie care va aspira,

mã-ndop sângele din luminã”(vine lumina). E lesne de obser-vat cã la nivelul expresiei, naºte-rea din cuvânt coincide cu o in-solitare superlativã a rostirii po-etice, atingându-se acel limbaj„de unicã folosinþã” care consti-tuie semnul conversiunii totale a„scriiturii în viaþã ºi a vieþii în scrii-turã” (cum ar spune Marin Min-cu) ºi totodatã (în termenii acelu-iaºi critic) al elaborãrii depline aeului, anihilându-se astfel oricedistanþã între vocea „inumanã” atextului ºi vocea fiinþei care (se)scrie. Iar din acest moment poe-mele lui Ionel Ciupureanu lasãimpresia unor mase de lavã pie-trificatã în care dejecþiile incon-ºtientului capãtã forme de o ex-tremã stranietate, „cuvintele tri-bului” ºi-au pierdut toate sensu-rile uzuale, combinându-se dupãlegile unei gramatici sui-generis,în aglutinãri monstruoase, iarvorbirea e un spasm al organelorlocutorii, în tentativa lor dispera-tã de a articula indicibilul: „morþiisunt câinii mei/ ºi gurile mele cau-tã viaþa lor// se vorbeºte pentrucã trebuie/ de ce-ai venit sã-mistrici jucãriile// de-aº fi treaz aºîncuraja nebunia/ nut e apropiade ce m-ai chemat// vino ºi plea-cã// cineva curge pentru altcine-va”. (un vis). Nu e câtuºi de pu-þin vorba aici, cum ar lãsa sã secreadã o lecturã superficialã, deo poetizare în virtutea hazardu-lui, dupã reþetele programului dela Zurich, iar ceea ce la poeþiiavangardei „istorice” era un actludic (aºadar gratuit), devine laCiupureanu un exerciþiu de o gra-vitate superlativã, marcând (ca înversurile ultimului Bacovia) coli-ziunea dramaticã a fiinþei textua-lizante cu limitele rostirii, iar înstraniile sale configuraþiile lin-gvistice e etalatã (cãci actul poe-tic þine esenþialmente aici de oartã a etalãrii) tendinþa limbajuluide a se autotranscende în direc-þia unui supra-limbaj (poezia), datmereu doar ca simplã virtualita-te: „morþii viseazã maxilare ºidinþi/ sughiþul în cutii pe tejghe-le// intrând sau ieºind/ mã legã-nau pentru a nu putrezi// îºi dã-deau seama dacã vomam/ nu re-fuzau nimic pentru a nu pierde

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

nimic// mã-mpiedicam de umbre-le lor/ trecuse lumina ºi cotrobã-iau// deasupra ochiului fusesepãmânt/ mai departe n-au fostniciodatã/ aceasta-i fanfara ºi nuse mai ºtie/ le-am arãtat altcevaau tãcut” (faþa de masã). Dramae generatã acum de faptul cã îninteriorul limbajului (aºa cum in-tuia pe vremuri Daniel Turcea)funcþioneazã legile entropiei, ros-tirea „caldã” se converteºte încenuºã ºi pulbere cosmicã, iaraglutinãrile de cuvinte devinaproape instantaneu „cadavrelingvistice”: „Mi-e fricã/ sã scriufricã// Peºtii-s mai mari decât apa/am spus mi-e fricã// Iarba e moaleºi/ morþii acoperiþi de cuvinte//cumpãrã-mi oasele nu mã vindezadarnic/ leagã un trup de halu-cinaþiile mele//morþii nu vãd nuaud” (ce mai faci). Cuvântul eperceput aºadar ca un instrumental „pulsiunii de moarte”, discur-sul se demonizeazã, iar textul de-vine infern: „apoi am fãcut un in-fern ºi am stat în infern/ v-am lã-sat ºi v-am vindecat// dar nu sun-teþi vindecaþi/ am þintuit demoniiºi au ieºit oameni/ a fost doarmoarte în locul acela cu moarte”(mulþi oameni veneau). Final-mente, „mizeria cãrnii” e înlocui-tã astfel prin “mizeria” (la fel dede deconcertantã) a limbajului, dela putrefacþia materiilor biologi-ce se ajunge la starea de putre-facþie a cuvântului, iar drama exis-tenþialã se transformã într-o dra-mã a semnificãrii, pe care autorulreuºeºte sã o rosteascã (îndrãz-nesc sã afirm asta) cu o dicþie demare poet.

dimpotrivã, sã se emancipeze desub terorile fiziologicului, mar-catã de rãzboiul simbolic dintreluminã ºi sânge. Elaborarea tex-tului poetic, care implicã substi-tuirea corpului de carne printr-uncorp de cuvinte, devine acum otentativã de a rupe lanþurile deADN ºi de a ieºi din miºcareaproceselor metabolice, iar poetulva celebra de data aceasta „adoua naºtere”, naºterea (la fel detraumatizantã ca ºi cea naturalã)din matricea semnului, plãsmui-rea corpului textual care are locsimultan cu anihilarea fiinþei decarne: „evaporând rezervele dinranã/ nãºteam trupul din care mãrog// o tãieturã prin blocuri pen-tru instincte/ ºi-apoi lichidul cu-o pâine de cârpe// (…) ceva exis-tã am spus/ nu era// astupam crã-pãtura din care ieºisem/ altul îmizise nu vreau sã plec nu vine ni-meni// scurgeri de oameni/ ºi ha-lucinaþii din mama// aº plânge cãte-am rugat sã mori/ vine lumina

8 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

Se vor împlini în curândcirca patru decenii de laîntâlnirea mea cu Ionel

Ciupureanu, pe atunci student launa din facultãþile tehnice aleUniversitãþii din Bãnie. Timpulfuge, iatã, ireparabil ºi neiertãtorsfârtecând laolaltã clipe de bea-titudine ºi culpabilitãþi mai multori mai puþin voluntare. În am-bientul iconoclast (în acel timpde restriºti cu premoniþii ale de-ceniului apocaliptic ce sta sã vinã– ultimul deceniu al regimuluiceauºist), al fostului cenaclu „Tra-ian Demetrescu” din incinta deatunci a Casei municipale de cul-turã, regãsesc în memoria-mi obo-sitã cu o surprinzãtoare acuitatefigura acelui tânãr de o fragilitatetonificatã doar de atitudinea sade „spectator” tacit, rareori între-ruptã de câte o replicã retractilãfaþã de textele condeierilor supu-se judecãþii; replicã stinsã în frân-turi discursive detaºând mai cu-rând circumstanþele unei „bâlbâ-ieli” decât tonul ferm al unei eva-luãri critice.

Ceea ce mã surprindea, însã,în volutele acelor intervenþii maicurând murmurate, monologateºi, ca atare, în totalã discrepanþãcu dezbaterile de obicei aprinse,era insatisfacþia francã, nealtera-tã de tonul minimal în care eraexpusã, faþã de „productele” ºide manierele comilitonilor cena-cliºti. Îi repugna deopotrivã mi-metismul „tradiþionalist”, în sen-sul cel mai larg, ca ºi noua liricãincluzându-i pe poeþii ºi creaþiilelor in actu (generaþia ºaizecistãºi cea succesivã); rareori tresã-rea la câte o eºapare de sorginteludicã, preocupat pânã la îngri-jorare de uzul precar al limbajuluiîn avântul sãu discursiv. Într-oastfel de circumstanþã ne-am cu-noscut ºi, de atunci, raporturilenoastre, umane ºi mai ales lite-rar-poetice, departe de a se fischimbat, au continuat, fãrã as-peritãþi, sub semnul sentimentu-lui nicicând periclitat al credinþeicã în Ionel Ciupureanu subzistaun poet de o facturã particularã ºiconsacrat unei singularitãþi rare.

O singularitate care m-a ten-tat sã-l asociez pe poet unui felde schivnic ce-ºi descoperise ºi,apoi, îºi inventase ºi reinventaseconstant un cod propriu de co-municare poeticã a cãrui mizã li-minarã a fost ºi a rãmas limbajulcompromis, în arealul poeziei, deinstrumentarul sãu comunicaþio-nal consacrat. Ceea ce-i rãmâneade fãcut era un proces „arheolo-

poeticul – mizã ºi probã a deriveicomunicaþionale a lumii reale

nnnnn GEORGE POPESCU

gic”, de cãutare printre ruinestructurile unei dicþiuni maiaproape de autenticitatea oferitãde simþuri ºi care, de o manierãmarcat paradoxalã, n-avea nimicîn comun cu presupuse falii uita-te în straturile mai adânci ale ac-tului comunicaþional. Ele se aflau,plutind imune la coerciþiile uneiraþionalitãþi ambiguu definite ºigeneral asumate, mai curândchiar la suprafaþã, dispersate înbabilonia factual comunicaþiona-lã, constrângându-l la un act te-rapeutic luându-ºi drept pacientlimbajul poetic aºa-zicând domi-nant, corodat de maladiile unuimodus dicendi denaturat în fibrasa cea mai profundã.

S-a scris ºi s-a discutat,uneori nu fãrã discernãmântulunei lecturi atente ºi chiar aten-þionate (avertizate adicã asupradiscursului poetic de o frapantãoriginalitate), despre Ionel Ciu-pureanu din perspective conti-gue aventurii sale literare; autorunderground, mizând pe elipticulîmpins spre pragul „modeluluischizofrenic”, un sarcastic al de-riziunii, s-a identificat preferinþaºi presiunea incomunicabilitãþiica un dat ontologic, alocându-ºiastfel aluzivul ca remediu ori am-biguul ca generator al unei pola-ritãþi semantice. Evaluãri nu doarcorecte, ci ºi aperceptive în re-ceptarea unei poetici de o origi-nalitate fragrantã.

Critica, câtã s-a pronunþat cuo parcimonie egalatã poate doarde cea a autorului însuºi mai me-reu retras în „lacustra” (bacovia-nã?) unei singularitãþi eminamen-te literare (altminteri, insul IonelCiupureanu e o fire sociabilã, deo afabilitate câteodatã excesivã),n-a evitat nici tentativele unorsituãri cu descendenþe „filo-sofice” ori îndeosebi psihanaliti-ce, nu atât pe urmele unuifreudianism la îndemânã, cât aleunui lacanianism centrat pe ceeace s-ar putea numi succint dere-licþiunea Subiectului într-o lumeîn care nu se mai regãseºte ºi încare trãieºte paroxistic neputinþacomunicãrii.

Nu cred cã supraetajarea exe-geticã a acestei poetici cu reite-rate influxuri „im-poetice” – efec-te surprinzãtoare la receptare decãtre lectorul (încã) neavizat – înraportãri nemijlocite la frecventetraiecte psiho-analitico-filosofice(indicii la îndemânã ar fi Heideg-ger ºi Lacan în chestiunea Lim-bajului ºi a raporturilor sale cuSubiectul) ar aduce o garanþie înplus în procesul de mai exactãcomprehensiune evaluatoare a ei.ªi totuºi e dificil a rezista uneiatare tentaþii.

Îmi vine în minte „lecþia” (înpropriul sãu limbaj seminarul!) luiLacan consacratã analizei „Scri-sorii furate” a lui Edgar Allan Poe,articulând teza care leagã elabo-rarea freudianã asupra pulsiuniide moarte cu prehensiuneaordinii simbolice pe seama cãreiaar trebui sã acceptãm nenaturali-tatea evidentã a existenþeiumane. Astfel, Subiectul e vãduvde fiinþare, obligat aproape sã-ºicaute nu fãrã disperare propriaidentitate. O identitate pierdutã

primordial, întrucât eternraportatã la un celãlalt, care emereu un acelaºi ºi fãrã de caren-ar exista; astfel, ca în dialecticahegelianã, eul nu mai e instanþãcentralã ºi sintezã a personalitã-þii, ci alienat, iar nucleul cel maiprofund al sãu devine paranoic.În tripartiþia lacanianã – real-simbolic-imaginar –, simbolicul eindisolubil legat cu semnifican-tul, realitatea e întreþesutã delimbaj, iar semnificantul, aºadarCuvântul, e dominant în raportcu semnificatul. Simbolicul emereu Celãlalt, ca un creuzet alsemnificanþilor ºi care este ºi local codului, locul unde opereazãinconºtientul. Sau inconºtientulsurprins, ca în poezia lui IonelCiupureanu, vizibil ºi deopotrivãprovocator, ca o stare de visarepropusã drept substitut al status-quo-ului existenþial al individu-lui în funcþiune de actant liric.

Într-o cronicã cu un pertinentsubstrat analitic consacratã vo-lumului Krampack ºi apãrutã înrevista „Paradigma”, ªtefaniaMincu nu se sfia sã vorbeascãdespre o „psihozã (textualã)” carear prefera „imaginarul pur” ºi care,neproducând mesajul, îl aude însine ca produs de un „altul” ºi pecare nu-l mai poate domina; oinversare a instanþelor locuto-rii, subiectul optând pentru un felde ideolect secret „…cu care seînjghebeazã lingvistic o nouã‘lume’ (sbl.ns. G.P.), pline dezdrenþe fantasmatice de discursîn falia creatã între subiect ºi lu-mea realitãþii obiºnuite”.

În aceeaºi perspectivã inter-pretativã e activat ca reper al uneiposibile aproprieri (aprehensiu-ne în limitele codului de limbaj

poetic ce ni se propune) a poeti-cii lui Ionel Ciupureanu prezenþaîn act funcþional a unui procesde harcelare ºi morcelare aSubiectului, ca „ultim om”, omulnostru actual. ªi, în fapt, chiar de-spre un astfel de proces pare sãfie vorba, fiindcã autorul însuºiîºi satureazã discursul în aceastãdirecþie, fãcând apel, cel mai ade-sea, prin repetitivitate, la o întrea-gã gamã lexicalã localizatã în zonalugubrului, a resturilor împânzindsubsolul lingvistic al lumii pier-dute în superficiile în care comu-nicarea e fie iremediabil compro-misã, fie doar o palidã ficþiune.

Mijeºte de pretutindeni ungust al putreziciunii, ca în volu-mul Fãlci în care „Trupurile îºiimagineazã o bucatã de/ sânge/de care se agaþã/ sã zicem imagi-naþia// mã sculam ºi adormeam/chiar oamenii erau mai nervoºi//sub pãtura de care mã agãþ/ flu-viile se descompun// sã zicem mi-e fricã/ de ghearele/ cu carevorbesc.” (Sã zicem), ori, în ob-sesiva recurenþã a morþii, când„singurãtatea” subiectului e pla-satã „printre viermi”, forþându-lsã „cerºeascã pe celãlalt versant/putrezind// când o sã fiu cu ade-vãrat mort…”.

Nu lipsesc, în acest fluid vâs-cos al anti-discursului poetic(cum anticipam în prezentareainiþialã a autorului, el pare pro-vocat de o sfialã a spunerii, unfel de obstacol în calea gânduluiautentic cãruia, în vis ori în joculalteritãþii cu un celãlalt deºapatde la „logica” limbajului, i se re-fuzã orice normã sintacticã), în-tregi suite ale unui terifiant as-cuns simþului comun, dar nu fãrãa zdruncina vertiginos timpaneleauditive ºi spulberând cadrul ori-zontal al spunerii.

Mã opresc pentru început lacâteva exemple din acelaºi volummai îndepãrtat dar în care autorulîºi trasa, cu acelaºi gust icono-clast, liniile de forþã ale poeticiisale: „Mi-e lene sã plâng ºi/ mi-egreaþã unde putrezesc// muribun-zii scuipã praf ºi cãrbune/ pebuzele lui// mirosuri de crin cândrespir/ în aerul pentru duhuri//unde/am murit” (Când respir);

„…ºi iatã groaza/ dar numai oparte din ea/ azvârlitã în supaacestor animale// bucãþi decraniu/ adu-þi aminte/ cu îngerii/strãlucind prin fereºti.”( Un vis);

„Curgeau oase din/ femeia cugesturi lichide// curgeau oasecumva din ceva/ pe strãzilespre-o baltã/ în norul de bale/atunci undeva cum sã zic/ cumse mai spune/ cu vâslele îndrep-tate cum se zice/ spre creierulmeu/ implorând niºte coapse sub/zdrenþele de piele / din ziduri carevomitã/ cum v-am spus mai îna-inte.” (Într-un jeg într-un duh)etc. etc.

Identificãm în citatul Kram-pack vagi trimiteri la configura-rea, dacã nu a unei arte poetice,cel puþin la firave indicii ale uneiauto-situãri în orizontul poezieinoastre cea de toate zilele:

„Dar cuvintele se scuturã ºimor/ ºi sã le tot ºtergi sã le totºtergi/ este oribil// aºa fãceam eu/ºi eram conºtientã/ cã bãrba-

tu-meu a venit pe la cinci.” Vocea,femininã aici, e marcã a alteritãþii,difuze ºi anonimizate în întreagapoezie a autorului potenþând încãºi mai mult opþiunea pentru ooralitate asumatã, ºi aceasta, caposibilã alternativã de înfruntarea incomunicabilului.

Sunt frecvente expresiile de uzoral (gen „sã spun aºa”, „sã zic”,„zice” ori, iarãºi, trimiterea la unfel de statut stingher al cuvinte-lor într-un poem ceva mai lungdin volumul Adormisem ºi mãgândeam, în care finalul e strictarvunit din oralitatea cotidianã:

„Totul era aranjat cu un gustdesãvârºit, sensurile ºi formele seaflau în deplinã armonie, într-ade-vãr, de ceva ºi aveam motive sãmã sperii, aºa cã la fiecare ocaziemã gândeam la un alt sens ºi la oaltã formã de parcã ar fi fost pânãºi cuvintele cu care mã jucasempânã atunci ori schizofrenice, orimelancolice, ori isterice, dracumai ºtie. Mi-am stins cu greu atreia þigarã ºi am observat cã acelecãrþi pãreau folosite, aºa cum în-trebuinþezi mereu o cãmaºã favo-ritã, spãlând-o ºi cârpind-o preamult. ªi mã mai gândeam dacãcuvintele alea din cãrþi sunt pro-funde sau superficiale; eu credcã sunt amândouã felurile. Bachiar mã bãtea gândul sã-i spuncâte unuia: «Lasã-mã sã muºc odatã din tine, te rog, doar o datã!».ªi m-ar fi lãcat, de asta puteþi fisiguri. Desigur, cuvintele, chiardacã asta o sã vã mire, trebuieapucate uneori zdravãn ºi fãrãmenajamente. Dracu mai ºtie…”

Nu mai puþin paradoxal, dacãnu cumva de-a dreptul ºocant,sunt irizãrile lirice, vreau sã spunlesturi ale discursului de extrac-þie „metafizicã” repugnat de au-tor cu o ardoare sistemicã, ceeace conferã poeticului o salutarãdeschidere, o aperturã neaºtep-tatã spre cititorul avid de o co-nectare, într-o ordine ceva maifireascã a înþelegerii, la mesajulsubtextual: „oameni cu plãmânide noroi/ tresare luna/ dintr-uncârd// ascuns e orificiul zismoarte/ ºi iatã groaza/ dar numaio parte din ea// sau înaintând înacel orificiu/ mi-e somn ºi-aº vreasã dorm/ mi-e somn” (în ºuru-buri, din volumul anterior citat).

În variile contexte metamorfi-ce ale poeziei actuale – de la noiºi de aiurea –, Ionel Ciupureanueste ºi rãmâne un poet de o au-tenticitate pe care numai singu-laritatea sa exemplarã o subsu-meazã ºi o conservã în limiteleunei poetici de o rarã anvergurã.

Cât despre des invocata „mar-ginalizare” a sa, cred cã, oricâtde verificabilã în angajamentelelimitrofe ponderabilului în carese scaldã, trebuie privitã sub unaspect mai curând destinal. LaCraiova, ca ºi în oricare alt loc,poetul e un supravieþuitor, unextra-mundan asumându-ºi sin-gurãtatea unui schivnic în pozi-þia unui rar dregãtor al limbaju-lui întru re-naturalizarea comu-nicãrii în varianta sa nicasianãde comuniune.

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

9, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

Mã urmãreºte lecturade la Sibiu, de acumcîþiva ani, a lui Ionel

Ciupureanu. În general, poeþii –y compris subsemnatul – au o la-turã histrionicã, pe care, cînd nu-iinhibã emoþia ºi atmosfera le estefavorabilã, o scot la rampã. κi te-atralizeazã atunci poezia la limitacabotinismului (ba chiar dincolode ea).

La început mi se pãruse cã Io-nel Ciupureanu, pe care nu-l maiurmãrisem pe viu, se pregãteºtesã ofere un show pentru galerie,asemenea lui Ion Mureºan, de pil-dã. Numai cã lucrurile au alunecatspre altceva. Spre cu totul altce-va. Spre… Ganz Andere. Ceea cela poetul ardelean înseamnã sce-nariu de seducþie, actioludicã, fal-staffianã, plãcere aproape dezabu-zatã a rostirii, devine la poetul cra-iovean – pe care look-ul hipste-resc, meticulos întreþinut, l-ar re-comanda, la prima vedere, ca peun practicant al artificiului – unspectacol involuntar (însã încãr-cat de dramatism, cu climaxuri tra-gicomice, fascinant, frisonant) alefortului de a articula.

Omul agoniza, în ambele sen-suri: cînd gata sã se sufoce, abiafonînd, înecat, cînd izbucnind cuo energie de luptãtor, care îi însu-fleþea vocea pînã la o agresivitatecumva isteroidã, imprimându-i unton vindicativ la adresa demonu-lui interior pe care elanul locuþieireuºise, în sfîrºit, dacã nu sã-l do-mine, mãcar sã-l þinã la distanþã.Reuºise pentru puþin, fiindcã vo-cea ezita iarãºi, se frîngea, se gîtu-ia, scîncea, sincopele se înmul-þeau, fiecare pauzã mai lungã ame-ninþînd sã instituie afazia, tãcereadefinitivã, muþenia apneumaticã.

Fãrã sã-ºi propunã, de la sine,poetul practica o artã demnã demaeºtrii suspansului. La un pasde abis. Cãzînd. Cãþãrându-se în-apoi. Salvîndu-se mereu în ulti-mã instanþã. Dar aceasta este re-spiraþia naturalã a poeziei sale,aceasta va fi fiind, poate, respi-raþia poeziei înseºi atunci cînd,dincolo de convenþii, de mode ºitrenduri se confruntã cu tãrîmu-rile ultime, unde cuvîntul ºi nimi-cul se oglindesc unul în celãlalt.ªi e care pe care.

nnnnn O. NIMIGEAN

stupoareade a existaIonel Ciupureanu, Pacea po-

etului, Editura Ramuri, Craiova,1994.

Precum Cioran în Pe cul-mile disperãrii, IonelCiupureanu „începe cu

sfârºitul”, dovedindu-se un spe-cialist în unica problemã esenþia-lã, ºi anume moartea. Pacea poe-tului (titlu oximoronic, pentru cãun poet veritabil „vine sã aducãsabia”) se dovedeºte o incursiu-ne în tanatologie, pe mai multeplanuri. Ultimul poem al plache-tei ar putea constitui o declaraþiede nihilism pasiv, amintind cum-va ºi de un vers al lui Stamatiad(„E obosit chiar gândul ºi-acumar vrea sã doarmã”): „Sau/ înain-tând în vitriol/ mi-e somn ºi-aºvrea sã dorm/ mi-e somn” (Sim-fonie în adâncul de mare)

Unul din primele niveluri aletanatologiei sale ar putea fi de-semnat prin moartea Sinelui.Moartea apare uneori în spaþiulreflecþiei, impunându-se ca o pro-blemã pe care eul liric nu o poateevita: „... o datã cu florile adormi-sem/ºi mã gândeam/ cum de maipot sã mor ºi/ în ce împrejuraremã aflu ºi/ dacã într-adevãr mu-ream. ” (Adormisem ºi mã gân-deam). Prezenþa „florilor” nu econtingentã, pentru cã de multeori Ciupureanu leagã – operândcu o „logicã” oximoronicã, roman-ticã – acest motiv de sentimentulmortuar: „florile sunt devastatede cimitire”, „noapte cu flori som-nambule”. În Bãrci pentru um-bre, poetul craiovean pastiºeazãun vers celebru al lui Eminescu,configurându-ºi tanatologia post-modernã: „nu mai credeam sã-nvãþa trãi ºi/ tremur ºi sufãr/ ... nemai-ºtiind cum se moare./” Moarteanu este întotdeauna contrariulexistenþei: þinând cont de faptulcã viaþa este compusã din ampleperioade de mortificare, moarteasufleteascã devine simbolul vieþii.De aceea, „þi-am spus de atâteaori sã trãieºti/ înainte de moarte/”(Cândva). Alteori, moartea seapropie de indicibilul wittgen-steinian: „de moarte nu se ... poatevorbi” (Cu toate astea þi-amspus). Dacã în Verde e verde,moartea Sinelui este „atacatã” depe o poziþie existenþialistã, à laDavid Lynch („visaþi-mã pânã numor/ strigaþi-mã ca-n filmelemute”), în Foc ºi tãmâie, angoa-sa existenþialã se transformã într-un „rânjet” burlesc, care aminteº-te de Beckett sau de Jarry(„aprinde-mi lumina sã mor/ fiimulþumit dacã tuºesc/”). Acestpalier al absurdului, care provinepoate din umorul negru al luiLautréamont, strãbate întregulvolum: „ºi-am încãlecat pe-un os/ºi am vomat sãnãtos.” (Maispune-mi atunci); „ºi-au ieºit petoþi din cuºcã/ ºi ai fi zis cã toþimã muºcã.” (Aprinde-þi lumina);„florile pe câmpul gol în cavouprintre blocuri/ eu vroiam sã zic/ce vroiam eu sã zic.” (Bãrcipentru umbre) . Am putea credecã impresia de farsã dezamorsea-zã nihilismul inerent: mai corectar fi sã spunem cã râsul sporeºteîntunecimea pentru cã aparþineunui bufon tragic. Seamãnã cuamuzamentul neguros al unorpersonaje precum Hamm ºi Clovdin Sfârºit de partidã.

nnnnn ªTEFAN BOLEA

morþii se îngroapã între ei

Un nivel mai intim al tanatolo-giei lui Ciupureanu se referã laceea ce am putea numi, parafra-zându-l pe Feuerbach, moarteamorþii. Dacã un poet precum JohnDonne visa, din perspectivã es-catologicã, la posibila „asasinare”a morþii (punând accentul pe re-surecþie), modernitatea noastrãpost-religioasã pune accentul pepermanenþa, pe imortalitateamorþii. Poetul craiovean oscilea-zã între aceste douã perspective:„Omoarã-mi .../ Moartea/ ªi morþiimei pãrãsiþi (Dor de ducã); „nicimoartea nu poate muri” (De dimi-neaþã). O strofã precum cea dinMorþii în cer, în care ideea morþiiapare de cinci ori, ne duce cu gân-dul nu numai la existenþialism, ciºi la dadaism: cuvântul „moarte”pare decupat ºi supra-adãugatpeste toate celelalte noþiuni: „Lunãmoartã înainte de a muri/Cãutândun mort/ Sã-l descompunã morþii/Tinerii mei muribunzi/ Prostitua-tele mele” „Moartea” astupã cu-vintele, deturnându-le spre putre-ziciune, pânã ce limbajul începesã pârãie ºi sã plezneascã: „morþiicurg din gura morþii mele” (Frun-zele se usucã). Într-un text precumAtunci ºi acum, moartea esteapropiatã exorcizãrii, dovadã cãmoartea nu este esenþialmentenegativã, dupã cum aratã, printrealþii, Schopenhauer: „Te-aº atin-ge cu-n mãr/ dar mi-ai spus sã in-tru-n stârvul acesta/ ieºi drace dinmine.../ mi-e frig/ morþii se-ngroa-pã-ntre ei/ trebuie sã plec/ ieºi dra-ce/ stârvul ãstuia-i al meu.”

Poetul craiovean se dovedeº-te un tanatolog inspirat, în liniaunor autori precum Arghezi (decare-l apropie aspectul senzorial,carnal) ºi Cioran (pentru virulen-þa sa). În ciuda pesimismului sauchiar a „mizerabilismului” lui, pri-mul volum al lui Ciupureanu pareoarecum temperat dupã valurilesuccesive de nihilism milenarist.

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

IonelCiupureanu

60

Drapelul negru arborat de maºi-nãria sa poeticã a mai câºtigat câ-teva nuanþe de negru, a crescutca un giulgiu ºi apoi a luat foc înîncercãrile radicale ale poeþilor careau debutat dupã 2000. Cu atât maimare este valoarea autorului cra-iovean, care în Pacea poetului sedezvãluie ca un autentic precur-sor al douãmiismului.

Ionel Ciupureanu vãzut de Vasile Murivale

Aºa ne-a fiert Ionel Ciupureanude-a lungul nesfîrºitei sale lecturide cincisprezece minute, dînd oconsistenþã fizicã duratei interi-oare de care vorbeºte Bergson(ºi care nu are nici o legãturã cutimpul cadranelor). Atît poetul, cîtºi auditoriul, eram epuizaþi la sfîr-ºit, dar împãrtãºeam totodatã unsentiment de triumf, miracolul sepetrecuse, biruiserãm, coborîse-rãm ºi ne ridicaserãm împreunãdin acele locuri avernine bîntuitede spectre, la care literatura ajun-ge atît de rar.

Calificativul de „mare poet”aparþine unui nomenclator ieºitdin uz în tardo-modernitate. Ceeace nu înseamnã cã nu mai existãmari poeþi. Ei refuzã, desigur, pozaromanticã, resping poeticile fru-mosului, care nu mai poate salvalumea decît dacã e recuperatoblic, ca autenticitate (în sensulontologic, de Eigentlichkeit) –ºi nici atunci. Ionel Ciupureanueste unul dintre aceºtia. ªi prin-tre foarte puþinii de la noi. Poezialui, depoetizatã a la Bacovia, casã luãm un reper autohton, „do-decafonizatã”, relativizîndu-ºiinstanþa locutorie prin numeroa-se puncte de fugã, cu voci carecompun mai degrabã o bandãsonorã înregistratã ca atare (frag-mente de dialog, monologurimasculine sau feminine, uneoriconfuze, ce induc un timbrutransgender, în cheia grotescã ºiperversã urmuzianã din Ismail ºiTurnavitu: „ochi, favoriþi ºi ro-chie”), decât un discurs literar…poezia lui se încarcã, aºadar, într-oatmosferã de azil de noapte lo-cuit de clodos beckettieni, de ointensitate existenþialã – implicitliricã – purificatã brusc de zguraoricãrei recuzite.

Textul ºi-a lepãdat pieile. N-amai rãmas decît stupoarea de aexista.

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

10 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

în 10 minute farmaciamã va iubi

îþi urãºti trupul aºa cumviespea de alaltãsearã ne urametabolismul ciudatarta modernã te picteazãîþi deseneazãelectroni ºi bobine în loc de maxilarîþi urãºti trupulai sã faci din el mâncare proastã pentrucantinebogãtaºii din filme joacã poker pedezbrãcateeu îmi îmblânzesc periferia ochiului dreptcu a 20-a pereche de cãºtide pe anul ãstaºi simt cã dermatologul întârzie ºedinþaiarãºi

în 10 minute farmacia mã va iubiîmi va adopta bolile þigãrilecãrþile plictisitoare ºlapii din balconea îmi prinde capul ºi mi-l roteºteca pe-un robinetîºi umple gura cu apã recemã ceartã cã nu am reþetã

9 minute

cautã în dex diskineziehigh hopes de la pink floydºi un sentiment de îndepãrtare a pieliiîþi e lene sã faci o cafeacãci cafeaua doare ºi la pubertate nimeninute înþelege

copiii învaþã tabla înmulþirii prin diversemetodegeneraþiile sunt din ce în ce mai proasteiubirea adolescentinã îºi lasã barbã pechipul omeniriiacelaºi gust de pastile pentru ficat în gurãce îþi schimbã saliva în paginile dinjurnalul lui cioranºi limba în isbn-uri

eu nu te mai ascultvorba mamei de acum faci ce vrei

beta carotenvreau sã fac dragoste pe 17de la kings of leonprobabil sunt ca toþi ceilalþi adolescenþiexcitaþi cu hormoni în loc de dinþi

mi-am demontat creierul ºi l-am pusîn cana cu ceaiîn loc de mieredeja nu mã mai uit la televizoram ajuns pe la pagina 670 în romanulmasiv ºi palpabil al lui cãrtãrescufirele de pãr mi se desprind din capca morcovii din grãdina buniciiîmi zâmbeºte sardonic ºtie cã am cevade ascuns îi pun bagajul în braþeºi o întreb când se mai vopseºte

cineva se joacãmã iubeºte nu mã iubeºte cu degetele meletratatul de pace de la berlin porneºteventilatorulcreierul e acum lipit cu bandã adezivãde cana de ceaigaura neagrã a vieþii taleiluzia tot timpul face off-sideiar arbitrii sunt prea ocupaþi sã citeascãziarele

nnnnn BOGDAN ISTRATEPremiul revistei Mozaicul laConcursul Naþional de Poezie“Traian Demetrescu” – 2016, ediþia a XVIII-a

totul se desprinde din tine ca dinþii delaptedar te vei regenera

alcoolul ciudãþeniile iubirea caieteletoate revin la normalmai fã un ceai mai fã o poezie

maºinãrii & cevaintravenos

cautã-þi privirea în reducerile de la mallele îþi deschid ochii ca pe niºte uºicu scleroze multipleele îþi resusciteazã adrenalinaîþi râd în faþãtoþi vã spuneþi între voi cã sunteþi goicã vã înºelaþi nevestele ºi iubitelee doar o greºealã de tiparoamenii nu-s fãcuþi sã fie la feladevãrul are tot timpul un as în mânecãminciuna nu are mânecibeau o cafea cu un pliculeþ de zahãr la 2 leipun ºi acel sentiment tãcut dintre noica sã aibã ºi zaþce naiba

am visat cã o vânzãtoare de la unmagazina omorât preºedintele cu un cutteriar apoi spuneaîn timp ce era încãtuºatãcã eu îi eram compliceau venit dupã minecând ajunseserã în faþa uºii mele eramtreaz de ceva timpscuipam în wc zaþul cafelei de dimineaþã

corpurile noastre scrumeazã pe tratatelede psihologiesunt palide ca dupã o anesteziedanseazã pe radiohead fac schimb deglande endocrinecum jucãtorii de fotbal fac schimbde banderola de cãpitan

pune imposibilitatea sã conducãlas-o sã se rãspândeascã ca armata luialexandru cel marepune raþiunea ºi posibilitatea înportbagajuºureazã-te în rezervorul de benzinãdrum bun

poeme

alfabetizareaaborigenilor

mã duc în infernul lor,mã transportã pe braþe de parcã aº fiantrenorul echipei de fotbal care acâºtigat campionatulbraþele lor sunt þevile de gazprin care trece sângele folositla redactarea desenelor rupestrevor sã mã omoare,vor sã-ºi creascã imunitatea cu pielea measã vâneze animale cu femurul meumã lasã în mijlocul casei lor de parcã aºfi un zeu romanscriu cu unghia pe peretele peºterii ca înpoemul lui arghezilitera Ascriu pe pielea mea litera Bpe cutia lor toracicã C, D, E

mã uit la ei le strig sfios: Aaaaaaaaa,Bbbbbbb, Ccccccccc se uitã la mine:Gruuuuuu, Ugaaaaaa, Huhuhu.

scriu pe pietrele folosite la vânãtoare:Eeeeeee, Iiiiiiiei nu înþelegse uitã la mine de parcã ar priviasasinarea lui j.f.kennedyca dupã cea mai cruntã mahmurealãliterele D,F,G,H,K,L îmi ies din gurã cape-un crezclasicele M,N,O,P,Q,R ce se învârt caelicele unui elicopternotaþiile la matematicã îºi fac efectul de

spray paralizantS-ul vine cu coasaT-ul îi învaþã sã iubeascãU-ul le aduce copiiV-ul le prãjeºte carnea pe focW,X,Y-ul îi învaþã sã zâmbeascãZ-ul vine cu moartea.

Uuuu, Ugaaa, Dddddd, Gruuuu, Vvvvvpoate un Zpoate un Ahai salvaþi-vã în ºir indian.

packt like sardinesin a crushd tin box

omenirea evolueazã pe uºile de la taxicu sticla în mânã ea îmi facecoarne în pozele din primul meu albumfotocu taximetrul în mânã mi se spune cãtrebuie sã plãtesc dreptul de a trãiînchiºi în noi primim alocaþiileºtergi semafoarele cu acetonãne aruncãm dezbrãcaþicu rãmãºiþele bubelor de la vãrsat devânt pe corpurisuntem oamenii suplinitori ai oamenilorcare îºi depãºesc emoþiilecu 2 la puterea n pahare de whiskey

cad ca laptele din sticla proaspãtãadusã de la magazinsemnele de circulaþie sunt înlocuitede alarmele de la ora 6:36ce substituie emisfera dreaptã acreieruluinu-i nimic nou în nimicîmi pun ºosetele la spãlatînchid albumul fotoîmi dau o palmã

alea jacta est!

everything in its rightplace

mã scufund în oraºul ãsta împuþitþin de mânã flegmele ºi cojile de seminþecã aºa se poartã la românitricourile cu fuck you din newyorkerºi alergia de frâna bruscã a autobuzuluiînþeleg noþiunea de a fugicând deschid larg carcasa telefonuluisã-mi ascund acolo cheile de la casãºi aglomeraþia de la malliubirea-i un hoþ ce rãpeºte mireasacând tu te afunzi în ºampanie ºi aperitiveîntr-o lume digitalãcontrolatã de paºii pe care-i facicând mergi la toaletãPeter Jecza – Fuziune

11, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

nnnnn ION BUZERA

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

Ceea ce reuºeºte sã cap-teze foarte bine cartealui Andrei Dósa (ade-

vãratul bãiat de aur, Casa deediturã Max Blecher, 2017, 82 p.)este friabilitatea lumii (citeºte:euro-carpatine) de azi, alcãtuitãmai mult din goluri de aer, impor-turi de neputinþã, tone de absen-teism ºi „de cliºee” (p. 61), pulsi-uni vagi, miºcãri de brotãcei (sau,dacã vreþi, „mormoloci în mâl”, p.61) care se cred aligatori politici(„Au ajuns sã semene cu Yoda/nenii ãºtia disputându-ºi Forþa –/doi mici pe tãviþã/ ºi mult muº-tar”, p. 60) ºi regrete volatile, caredispar la primul colþ de stradã alchermezei (asta, da!) foarte bineorganizate. Dar nu numai cã tex-tul „se ambaleazã” pentru a con-semna aceste dezastre mignone(„Soþiile regizeazã pe balcon len-tul rãzboi/ dintre begonii ºi muº-cate”, p. 60), dar are ºi puterea dea fi – evident – ironic: „E party ºinimic palpabil,/ nimic de palpatîn faþa oglinzii/ Facem din noap-te zi dupã zi/ ne rotim în jurul/flãcãrii fake din viscere./ ªi nu ieseniciodatã scânteie/ atunci cândni se ating/ pubisurile de mane-chine.// ªi e toatã apãsarea asta/straturi straturi/ entuziasmul fra-te cu autismul,/ tirul imprecis alcuvintelor,/ magma direcþionatãspre/ falii inactive./ Un ºir de eºe-curi ºi erori/ pe mãsura noastrã.//Aºteaptã cuminte,/ vei fi recom-pensat la sfârºit/ cu un os.”(Fake din viscere, p. 15) Ceea ceînseamnã cã bãietul nostru nu enumai participativ, dar ºi subtilîndepãrtat („de ce m-am nãscutaici”, p. 61) în raport cu aceastãsimili-umanitate pestriþã, descin-sã, fãrã sã-ºi dea seama, din fil-mul De ce bat cloptele, Miticã?al lui Pintilie, dispersatã, fãrãsens, dar având scãpare în alteþãri, mai ales din UE. Ieºirea dinreferenþialul „pur” (într-adevãr,mai mult ipotetic) al ºcolii poeti-ce braºovene are de ce sã ne bu-cure, fie ºi pentru câteva clipe.Party-ul este, sã ne înþelegem, ometonimie a abuliei naþionale, aviolenþei tembele (urmãreºte pro-gramele B1 Tv, Rtv etc.!) ºi a re-surselor care nu se (mai) gãsesc,deoarece amintiþii brotãcei chiarcu asta se ocupã: au grijã ca oþarã sã disparã.

Sã intrãm în configuraþia aces-tei lumi fantomatice. Peisajul estevangoghian, de un galben obo-sit, dar ºi de o nesfârºitã prospe-ritate a inutilitãþii vesele: „Poatecã partea bunã a sufletului meu/e închisã într-o operã de carita-te/ de care n-are nimeni nevoie./Mãreþia ei postdecembristã/ sepierde în bolboroseli televizate,/în zonele de bruiaj,/ în emisiunide divertisment, /false acuzaþiiprintre dedicaþii:” (Mãreþia eiposdecembristã, p. 55) Cei carerefuzã (precum poetul nostru)prostia orwellianã depusã inexo-rabil în creierele multiceilor mu-tanþi aflaþi la butoane nu suntprea bine vãzuþi. (Din fericire, nu

au nevoie de aprecierile lor!) Ri-tualul prezenþei nu poate fi de-cât exasperant, autogenerat: „aufost experienþe în deºert/ daracum mã întorc la voi/ sã punemla cale planul detaliat” (p. 27) Op-timismul este ºi el un epifeno-men derizoriu, efemer, scârba (desine) e, de fapt, singurul instru-ment de cunoaºtere care ajungesã fie pertinent: „ªi e suspiciuneîn toate.” (p. 54) Privitã cu lupa,vedenia e duios-terifiantã, co-pleºitoare în nimicnicia ei. Indi-ferent la ce scarã (spaþialã, tem-poralã) o priveºti, îºi etaleazã, în-gâmfatã, deriva placidã, lipsaminimei igiene ontologice:„oglinzile din barurile goale/ ra-diazã luminã rece peste cartier/ eora la care/ cineva urcã pe aco-periºul garajului de tablã/ ºi dãcu mãtura/ doi bãrbaþi tineri sechinuie/ sã lege chinga de maºi-na din faþã/ ora celor mai bizaresarcini/ interfoane cu plãcuþasonorã defectã/ pungi scutura-te de la etaj –/ baloanele cu aercald ale unor fiinþe deprimate/ pefeþele trecãtorilor mãºti ofilite/din gumã de mestecat” (cartie-rul mãºtilor sparte, p. 37) A fi ºia nu fi sunt, aºadar, perfect si-nonime: „iluminatul public inun-dã spaþiul/ alimentaþiei publice/nicio prezenþã biologicã/ pânãdeparte/ vopseaua albã a locuri-lor de parcare” (alegoric, p. 38)Guguºtiuci docþi comenteazãabsenþa lor (ºi a tuturor) din ori-ce ecuaþie imaginabilã: „oamenifãcuþi pe calculator” (p. 42), darne învaþã, cu trivialã indecenþã,ce sã gândim. Nu existã oribil,cãci ºi dânsul a sucombat sau,mã rog, va sucomba: „ºi pânã laurmã focul ne va mistui ºi pe noi/ne va despãrþi în particule de fumºi ceaþã/ care sã hrãneascã vii-toarele seminþii” (p. 78). E o so-luþie rezonabilã, dar care pare ne-putinicoasã în faþa unui con-struct actual atât de tragicomic-artificial, ermetic, încât dã sen-zaþia indestructibilitãþii.

Transcendenþa (care mã bucurcã existã) a poeziei lui AndreiDósa þine, însã, de o adevãratã(cãci nepremeditatã) strãpunge-re a vãlului de iluzii fabricate demintea neobositã, atât de activã,încã, a omului: „lumea e un ames-tec/ fãcut parcã de mine” (p. 46)Poezia e ceea ce rãmâne dupã ceexperimentele s-au încheiat, în-trucât orice altã percepþie riscãsã fie filtratã de indiferenþã: „lu-cruri care nu te apasã dar nici nu-þi fac bine” (p. 44) Ideea e cã de-cupajele pe care le propun aces-te poeme nu sunt chiar lipsite deorice sintaxã a imaginarului, ci cã,tocmai, sunt regizate cu un anu-me schepsis, ca niºte fotografiidadaiste întinse pe o sfoarã înpoiana lui Iocan. Cu o anumenaivitate, dar ºi cu destulã perfi-die tehnicã, acest poet ne indicã,parcã din întâmplare (dar noi, ci-titorii rafinaþi, ºtim cã nu-i aºa!),inclusiv dedesubtul lucrurilor:„spaþii ce aºteaptã sã li dea via-þã/ prãjealã în bucãtãrii/ televi-zoare unde cerebrale/ nimic se-rios în structura zilei.” (p. 43) Tex-

tul „material”, sã zicem aºa, e unparavan care þine loc de ecran.Una e ce vedem aici, cu totul alt-ceva se aflã dincolo: „Ce nu mãimplicã, nu mã omoarã” (p. 54) Tefaci cã eziþi, cã rãtãceºti prin car-tiere, cã te uiþi dupã nubile perole, deºi ºtii halucinant de pre-cis ce vrei sã spui: „Pentru cã artae o îndeletnicire/ mai puþin cura-joasã decât viaþa.” (p. 55) Preferi„o bulã de cearã activã în lampacu lavã” (p. 31), adicã palpituluman, unui poem de o perfecþiu-ne rece, mallarméanã: „esteticule pe reset” (p. 64) Impasul exis-tenþial se combinã atât de binecu dezabuzarea postpostavan-gardistã, încât pare cã nu mai exis-tã îndrãznealã poeticã pe care sãn-o poþi da ca absolutã, deºi ºtiibine cã nu e tocmai aºa: „Împru-mut coloraþia cripticã a celor cetrãiesc printre/ bãlãrii ºi betoane./Nu-s de aici./ Imit 100 de voci în5 minute, dar niciuna nu este amea,/ caut înãlþimea/ la care sãmã-nfig între vocea crainicului tvºi vocea/ din reclamele radio./Nu-s eu acela./ Vreau sã stau cupunkerii pe butoaiele goale debere/ ºi sã provoc cetãþenii./ Nu-ide acolo./ Dau drumul experien-þei ºi o pãstrez în adânc pentrucã/ am frâu liber/ Nu-s aici.”(Loose cicã, p. 62) Gãsim aici osplendidã alegorie a „absenþei”poetului ca expresie compen-sativã a fervorii existenþei lui încu totul alte regiuni ale spirituluidecât cele conþinute/descrise înaceste poeme. „Provocarea” ºitoate celelalte þin de etapeleparcurse, de încercãrile bizareprin care îi este dat poetuluiromân contemporan sã treacã.

Andrei Dósa vine din poeticabiografismului optzecist ºi dinmizerabilismul recherché al ce-lor de dupã 2000, dar le cam per-siflezã. În carnaþia poemelor exis-tã, ce-i drept, ºi aceste cicatriciale vârstelor: „Am chemat liftulºi înainte sã cobor m-am admirat/încã o datã/ în oglinda pãtatã dedegetele copiilor Asta e/ pe mã-surã ce creºtem implicarea orga-nicã ºi pe bune/ în viaþã slãbeº-te/ Cobor pe un platou pãrãsit demult de Wes Anderson/ ºi echi-pa sa/ sub vidul cerului de sep-

tembrie care-þi taie respiraþia./ sauprovoacã ceva greu de identifi-cat ºi de simþit/ pânã la capãt/lumea vãzutã prin ochiul atins deparezã facialã/ a tânãrului M. C./ruperea relaþiei dintre stimul ºiemoþie/ Practic ar trebui sã dau omânã de ajutor bãieþilor care/monteazã plasa/ pentru tenis depicior…” (Giuleºti limited, p. 56)Pe el l-a interesat, de fapt, cum sevede, felul în care poemele inter-fereazã, pot interfera, se lasã in-terferate etc. cu/de anomia, ab-jecþia, distorsiunea (câteodatã,stingherã, splendoarea) din jur:a încercat sã se plieze pe aceste„valori”, lãsându-se, astuþios,„sacrificat” de ele, neoferindu-le,totuºi, altã ºansã decât aceea dea le face, încã o datã ºi în acestfel, cu totul special, cunoscute.Plonjând în apele postcomunis-te (lipsite aproape în întregime deoxigen moral), e de la sine înþelescã eul autentic (poetic) a riscatsã se sufoce. (Foarte mulþi s-ausufocat deja, dar habar n-au, con-tinuã sã vieþuiascã.) Aºa cã, dacãa avut energie suficientã, cum ise întâmplã lui Andrei Dósa, areacþionat cum a putut, în maimulte feluri. Unul dintre ele, poa-te cel mai bun, este chiar actulscrierii, al acestei scrieri pe careo comentez acum, respectiv alconsemnãrii unui simulacru decoºmar. Deºi e distrusã (picãturãcu picãturã) de alþii, speranþa îºiurmeazã cursul: „iar ei mã mãsoa-rã ºi ºtiu/cã pe monitoare se vorderula imagini cuminþi/ fãrã ges-turi obscene spre camerã/ fãrãexhibiþionism// cuminþenia de-scrie un traseu/ intri ºi ieºi/ nu lestrici configuraþia…” (p. 47) Po-ezia, în schimb, aºa cum se vedeºi în sarcasmul rece, în ironia ples-nitoare din citatul anterior, nu þinedeloc seamã de intemperiile feti-de ale minþii acelora.

Andrei Dósa: un excepþionalpoet al mãrunþiºurilor vieþii (noas-tre, voastre) insignifiante.

poezia ca fãrâmiþare (deliberatã,experimentalã) de sine

Peter Jecza – Oglindã oarbã

12 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

Se pare cã de la o vârstãîncolo pierderile cu carene-a obiºnuit viaþa iau

o formã profund cinicã: ne pre-gãtim de aniversare ºi vine pestenoi o comemorare. Îl aºteptam peprofesorul universitar OvidiuGhidirmic la 27 august 2017 sã-laniversãm la 75 de ani. N-a fostsã fie. Supuºi mersului lumii cutot cu gândirea noastrã ni-l ima-ginam la o discuþie, la o polemi-cã, la o ironie cu bunãtate, ele-ganþã ºi delicateþe. A fost sã fiesã plece ºi sã se ridice la cer în 10august 2017. Un fel de iluzie se-ninã ne rãmâne în loc ºi spiritulsãu amical. Salutul respectuos ºiprietenesc pentru bunul nostrusenior în breaslã va rãmâne deacum fãrã rãspuns. Telefonul varãmâne fãrã voce. Încolo, un ecouîndepãrtat ºi iluzia seninã… Par-cã nici n-am fost, parcã nimic n-arfi fost…

Locul acestui mic deºert lãsatîn urmã va fi luat de amintirile cuºi despre colegul, prietenul, ma-gistrul, profesorul, apropiatulnostru ºi al nu ºtiu cui. Ce va rã-mâne va fi spiritul sãu critic, idei-le sale critice ºi hermeneutice. Da,prin ideile sale va rãmâne cu noiºi dupã noi. Pe acestea le vomradiografia ca omagiu necesar

Ovidiu Ghidirmic ajunsese se-niorul activ, legitim ºi stimulatival criticii literare craiovene. Erarespectat cu încredere de unii ºiacceptat sub greutatea argumen-telor critice, de alþii. Era în spe-cial un critic al prozei ºi un critical criticii. Pe lângã hermeneuticã,pe alte douã direcþii s-a polarizatde-a lungul a cinci decenii activi-tatea criticã a domniei sale, Emi-nescu, fantasticul ºi romantismul.

Impregnarea criticii literare dehermeneuticã este una dintre idei-le sale remarcabile. În cãrþile salea realizat o reconstrucþie logicã aconceptului de hermeneuticã; apus în evidenþã cele douã tipuride hermeneuticã (hermeneuticaontologicã ºi cea culturalã) ºi aexplicat importanþa cercului her-meneutic. De asemenea, a între-prins o reconstrucþie istoricã aprincipalelor elemente ale herme-neuticii generale, punând în evi-denþã tradiþia hermeneuticii româ-neºti ºi articulaþiile acesteia, dela Samuil Micu (1799) la G. Cãli-nescu ºi Mircea Eliade (conside-rat a fi cel care a pus „bazele her-meneuticii moderne româneºti”).Pe de altã parte, a a fãcut o schiþãa orientãrilor hermeneutice româ-neºti contemporane în care a ra-diografiat contribuþiile unora din-tre figurile marcante ale lumii fi-losofice ºi literare româneºti, prin-tre care Constantin Noica,Alexandru Piru, Adrian Marino,Eugen Simion, Nicolae Manolescu,Mircea Martin ºi Paul Cornea.Ideea originalã centralã a inves-tigaþiilor profesorului Ovidiu Ghi-dirmic o reprezintã înþelegereacriticii literare ca formã a herme-neuticii. În mod specific, a expli-citat ideatica hermeneuticã ºi aevidenþiat armãtura hermeneuti-cã a criticii literare româneºti. Înconcepþia domnului Ghidirmic,hermeneutica este „disciplinã ºi

nnnnn ªTEFAN VLÃDUÞESCU

idei critice ce ne rãmân de la profesorulºi criticul literar Ovidiu Ghidirmic

metodã”. Douã sunt componen-tele sale nucleare, interpretareaºi înþelegerea: „Nu existã criticãadevãratã fãrã interpretare. Criti-ca este, înainte de toate, interpre-tare”. Înþelegerea este conside-ratã un concept principial, onto-logic: „Atât existãm pe lume câtînþelegem”, se spunea poftegma-tic. Interpretarea vizeazã întot-deuna înþelegerea: „Dar nu inter-pretãm de dragul de a interpreta.Interpretãm ca sã înþelegem. În-þelegerea este celãlalt concept-cheie al hermeneuticii, este unconcept suprem. Nimic nu estemai important decât înþelegerea”.

Opera sa criticã s-a situat sub„unicitatea modelului cãlines-cian”. Profesorul Ovidiu Ghidir-mic se considera cãlinescian, iarprin remarcabilele sale contribu-þii critice chiar este. Pe fond, prinautocalificarea drept cãlinescian,domnia sa nu se devaloriza, ci seîncadra legitim în marea tradiþieconfirmatã ºi consolidatã de ge-nialul critic ºi scriitor. Vorbea de-spre „trinitatea sacrã a criticii ro-mâneºti”: Titu Maiorescu, EugenLovinescu, George Cãlinescu. Pede altã parte, alãturi de Sorin Ale-xandrescu, era de pãrere cã patrusunt criticii români „creatori decanon din literatura noastrã”:Titu Maiorescu, Eugen Lovines-cu, George Cãlinescu, NicolaeManolescu. George Cãlinescueste deasupra tuturor, cãci, pre-ciza domnia sa, acest „cel maimare critic român” „a avut ºi ge-niu”; chiar cita o susþinere a luiEugen Simion (p. 200): „Cãlines-cu este singurul care a avut ºigeniu”. O spunea memorabil:„Ceea ce nu s-a înþeles deloc estecã G. Cãlinescu este, înainte detoate, un hermeneut, care pune

problema înþelegerii operei în ter-menii originii sale, ca ºi Schleier-macher în Hermeneutica sa”. Gã-sea în articolul lui G. Cãlinescu„Simþul critic” (1927) conceptulde înþelegere: „A înþelege înseam-nã a crea din nou, a reproduce întine momentul iniþial al operei”,spune G. Cãlinescu, iar în studiul„Tehnica criticii ºi istoriei litera-re” (1938) radiografia celãlalt con-cept hermeneutic fundamental,interpretarea (a interpreta în-seamnã, susþinea G. Cãlinescu, „acrea puncte de vedere din caresã iasã structuri acceptabile”).

Per ansamblu, domnia sa a re-alizat o istorie sui generis a criti-cii literare româneºti. A deschis operspectivã nouã ºi productivãasupra criticii literare: „critica ro-mâneascã, în ce are ea mai bun ºimai semnificativ, este de facturãhermeneuticã”, accentueazã pro-fesorul Ghidirmic.

Alãturi de ideea impregnãriicriticii literare de hermeneuticã,rãmâne de la profesorul OvidiuGhidirmic reconfirmarea standar-dul critic eminescian ºi contribu-þia la fundamentarea unei ºcoli deeminescologie la Facultatea deLitere a Universitãþii din Craio-va. Nucleul contribuþiilor sale laînþelegerea ºi interpretarea ope-rei eminesciene îl constituie cur-sul despre Eminescu susþinut laFacultatea de Litere în perioada1998-2010. Domnia sa a abordatpe larg ºi avizat poezia, proza ºipublicistica lui Eminescu; înplus, a reþint ºi câteva repere dinistoria eminescologiei.

În aprecierea sa, cele „douãconcepte-cheie pentru înþelege-rea lui Eminescu sunt culturã ºiarmonie”. Constata cã în istoriareceptãrii critice a lui Mihai Emi-

nescu s-au delimitat „douã punc-te de vedere opuse”. Prima viziu-ne criticã asupra lui Eminescu estedeschisã de G. Ibrãileanu ºi areîn centru teza cã „apariþia lui Emi-nescu în literatura noastrã repre-zintã un miracol”. Pe aceastã li-nie se înscrie ºi C. Noica (vezi „In-troducere în miracolul emines-cian” – 1992). Cea de-a doua vi-ziune este instauratã de G. Cãli-nescu ºi se articuleazã pe teza cãEminescu este „o încununarestrãlucitã a unei tradiþii”. Meto-dologia domnului Ovidiu Ghidir-mic este cãlinescianã ºi se fun-damenteazã pe câteva leme alegenialului critic: critica este crea-þie (chiar se reproduce principiulcãlinescian: „A înþelege înseam-nã a crea din nou”), critica esteinterpretare ºi evaluare. G. Cãli-nescu este, pe drept cuvânt, „celmai de seamã exeget emines-cian”, iar cãrþile sale despre Emi-nescu constituie „momentul devârf al eminescologiei”.

Imaginea lui Eminescu pe careo construieºte profesorul Ovi-diu Ghidirmic se circumscrie pre-programat viziunii-miracol.Viziunea sa despre Eminescueste cumva non-cãlinescianã.Ovidiu Ghidirmic era de felul luiun august, aulic ºi exemplar spi-rit polemic. În cazul studierii luiEminescu, manifestarea spiritu-lui polemic nativ este semnifica-tiv accentuatã de o contorsio-nare indusã de faptul cã un cãli-nescian superior ca domnia sase înscrie într-o viziune herme-neuticã non- sau chiar anti-cãli-nescianã. Cãlinescianul OvidiuGhidirmic opteazã sã-l vadã ne-cãlinescian drept un miracol peEminescu: ceea ce suscitã o ac-centuare suplimentarã a spiritu-

lui polemic. Ideea criticã princi-pialã privitoare la Emnescu esteuna de standard critic. Operaeminescianã, ca obiect episte-mic, prezintã un specific aparte:Eminescu înnobileazã, încoro-neazã, salveazã, scoate în evi-denþã orice spirit critic ce se în-cumetã sã-l studieze. Regula im-plicitã este cã cine accede la a-linterpreta pe Eminescu, chiarprin aceasta se confirmã dreptcritic; în plus, criticii lui Emines-cu sunt superiori criticilor celor-laþi scriitori. Standardul critic re-evocat polemic de profesorulGhidirmic acesta este: „suntemde acord, întrutotul, cu aserþiu-nea cã Eminescu rãmâne piatrade încercare a oricãrui critic ro-mân ºi credem cã nu existã nici-un critic român, cât de cât nota-bil, care sã nu fi semnat mãcarun studiu despre Eminescu”.Cine se apleacã asupra lui Emi-nescu trebuie ca în prealabil sãse fi îmbibat de eminescologie.„Eminescologia, arãta domnulOvidiu Ghidirmic, este o disci-plinã vastã ce cuprinde contri-buþiile criticilor români ºi strãinila cunoaºterea ºi înþelegerea vie-þii ºi operei lui Eminescu”. Prin-tre cei mai importanþi exegeþieminescieni, îi menþiona peT. Maiorescu, M. Dragomirescu,N. Iorga, G. Ibrãileanu, D. Cara-costea, T. Vianu, G. Cãlinescu,D. Popovici, E. Papu, I. Negoi-þescu, C. Noica, G. Muntean,Z.  Dumitrescu-Buºulenga,R. Ortiz, C. Tagliavini, Rosa delConte, A. Guillermou, AmitaBhose.

Profesorul Ovidiu Ghidirmic seprofileazã ca unul dintre emines-cologii remarcabili ai ultimelordouã decenii.

Marin Beºteliu ºi Ovidiu Ghidirmic

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

i n m

em

oria

m

13, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

nnnnn MARIA DINU

Când nu mai e aer estecel de-al optulea volumal poetului ieºean Radu

Andriescu, reprezentant al grupu-lui ’90 alãturi de Mircea Ivãnes-cu, Iustin Panþa, Caius Dobrescu.Precedatã de volumele de versu-ri Oglinda la zid (1992), Uºa dinspate (1994), Sfârºitul drumului,începutul cãlãtoriei (1998), Eu ºicâþiva prieteni (2000), PunþileStalinskaya (2004), Pãdurea me-talurgicã (2008) ºi Metalur-gic (2010), cartea de faþã obþineaîn 2016 Premiul „Observator cul-tural” pentru poezie ºi a fost de-semnatã Cartea de Poezie a Anu-lui în cadrul Festivalului Naþional„George Bacovia” de la Bacãu.

Discursul pãstreazã structura-rea în versuri conform convenþieilirice, dar renunþã la un eu inte-grat ºi dependent de lumea tex-tualã, propunând focalizarea re-gizoralã asupra unei familii mono-parentale, alcãtuite din mamã ºicele douã fetiþe, Ana ºi Mariana,de unde  derularea filmicã a sec-venþelor din viaþa acestora. Privi-legiul omniscienþei ºi aºa-zisaconvenþie obiectivã sunt asuma-te încã din primul poem, Despreîngeri, ce propune nu doar fami-liarizarea cu personajele feminineurmãrite pe parcursul întreguluivolum, ci ºi o poeticã implicitã,bazatã pe contemplare, în care fie-care se construieºte ca entitateatât în mod independent, cât ºi careflectare din perspectiva celui-lalt, pentru ca la final, sã operezeviziunea unificatoare a poetului,conºtient cã lui i de datoreazãcaptarea tuturor imaginilor ºi în-sãºi posibilitatea lor de existen-þã: „Ana ºi Mariana se învârt fru-mos ºi stângaci pe patinoarul/ dela Palas Mall. Seamãnã, sunt su-rori. Nu ºtiu/ cum le cheamã, darîmi place sã le zic Ana ºi Maria-na,/ sunt multe Ane în familia mea/[…] Mama lor –/ probabil femeiacare le urmãreºte intens ºi cu unzâmbet/ împlinit – contemplã zbu-rãtãceala fetelor. Trebuie/ sã rãs-pundã la telefon. E mamã singu-rã, activã. […] Pentru ea, gheaþaaceea/ deschide oglinzi fabuloa-se.” Aceastã voce care nu-ºi as-cunde rolul creator se afirmã, deci,

naufragierea îngeriþelor încotidianul irespirabil

în primul poem, cum de altfel, vaavea grijã sã-ºi sublinieze contri-buþia demiurgicã ºi în alte texte,avertizându-ne cã ne vom mai în-tâlni cu un personaj sau renun-þând la unele informaþii, din do-rinþa de a se asigura de posesiapropriului univers.

Substanþa volumului presu-pune înlãnþuirea ADN-eicã adouã universuri distincte ºi custructuri proprii în care constã ºiinovaþia întregului volum al luiRadu Andriescu. Unul este uni-versul puternic ancorat în reali-tate ºi dezvrãjit al mamei, a cãreiimagine prinde contur de la unpoem la altul. Este un univers aloboselii, al singurãtãþii ºi al ne-împlinirii erotice, în care femeiaeste înghiþitã de cotidian, cu totce implicã el: grija pentru fete, tre-burile casei, solicitãrile slujbeisale. Nu întâmplãtor, mama esteagent imobiliar, meserie pe caream putea-o privi ca pe o recon-textualizare a ipostazei femininede  protector al familiei ºi cãmi-nului proprii. Însã, slujba gene-reazã disiparea, îndepãrtarea devalorile spirituale familiale ºi chiarasumarea unor roluri diferite, deneconciliat, deoarece fiecarefuncþioneazã dupã alte reguli: „E-rau prea multe zile/ în care se în-torcea/ de la job obositã. Trebu-ia/ sã facã ºi cartofi/ sau ceva,pentru Ana/ ºi Mariana. Pentruele/ era un fel de dumnezeu/ alcartofilor ºi al caselor. O întrebau/seara de ce nu poate construi/ ocãsuþã în copac./ E agent imobi-liar, e ºefã,/ leagã ºi dezleagã/vieþi. De ce/ nu poate construi/ ocãsuþã/ În copac. Cum/ sã le zicã.Din balcon,/ priveºte salcâmii.”,(Salcâmi). Discursul devine, nude puþine ori, unul al conºtienti-zãrilor stãrilor de neputinþã sausituaþiilor-limitã, efectul de auto-scopie fiind susþinut nu de un eureflexiv, ci de înseilarea imagini-lor identitare printr-un joc al su-prapunerilor polifonice: „Mamalor/ trãieºte disjunct. Ruptã întresãptãmâna dinainte/ ºi cea careîncepe, dupã o noapte lungã. Lajob/ e dumnezeul imobiliarului.Poate sã vândã/ o cocinã, promi-þând mãrgãritare. Sunt câteva/proiecte mari în oraº, vinde pes-te tot. κi dã seama/ cã nu e prie-tenoasã. […] Întreaga sectã/ a

imobiliarului o venereazã/ fãrãs-o iubeascã/ sau sã-i vorbeascãîn pauzã.” (Îngheþata mamei).Senzaþia de prizonierat într-unspaþiu angoasant, lipsit de posi-bilitatea evaziunii ºi a aspiraþii-lor superioare e accentuatã, dealtfel, ºi de titlul volumului.

Dacã mama face partedintr-un panteon desacralizat ºirece, la polul opus este universulcelor douã fetiþe, cealaltã spiralãideaticã ce surclaseazã cotidia-nul banal printr-o trãire transigu-ratoare a existentului ºi impunetonalitãþi ludice discursului. In-citant ºi supus explorãrii, univer-sul Anei ºi Marianei este protec-tor, favorabil relaþiilor amicaledintre colegi ºi creat de gândireaºi simþurile lor predispuse la otrãire fantasticã, chiar magicã.Funcþioneazã aici o relaþie decontiguitate între realitate ºi lu-mea poveºtilor sau a deseneloranimate, cea dintâi, inclusiv fiin-þele umane, cãpãtând consisten-þã numai prin raportare la aces-tea din urmã. Ne atrage atenþiaAlin, colegul de grupã al fetelor– „micuþ ºi blonduþ, stã în peºte-ra/ din colþul vestiarului, unde îºiare/ dulãpiorul. Cam de acolo vinfurnicile mãrunte/ care-au inva-dat ºcoala ºi tartina/ lui Matei.Alin, un fel de djinn din poveºti-le/ arabe, plin de viaþã, cu ener-gia/ îngerului cãzut, are sprân-cene groase/ peste ochii albaºtriºi dinþi mulþi/ ºi mãrunþi, ºiraguride mãtãnii sau mai curând/ piesede domino cu o mulþime de punc-te/ colorate, de când a început

sã meargã/ la o clinicã stomatopentru copii. E posibil/ sã maiauzim de Alin, un djinn plin/ deviaþã.”, (Djinn & tonic). Într-ade-vãr, ne întâlnim ºi în alt poem cu„spiriduºul” Alin – „cel mai sin-cer/ ºi afabil prieten/ cu nas demorcov/ ºi nasturi/ de cãrbune”,(Prietenii lui Olaf) –, portretulsãu amintind acum de amuzantulom-de-zãpadã din desenele ani-mat Frozen (2013), ecranizare abasmului Crãiasa zãpezilor deHans Christian Andersen, cu unimpact deosebit de puternic asu-pra micilor telespectatori. Daracest univers, în esenþa lui, esteangelizat, desemnând o vârstã ainocenþei de dinaintea cãderii în„pãcatele” cotidianului. Nu întâm-plãtor, protagonistele sunt fetele-înger, – „nãluci cu aripioare deîngeriþe” –, portretelor lor cãpã-tând conotaþii angelologice: Ana„scoate/ o limbã mai ascuþitã de-cât sabia/ arhanghelului”; „Ana– sau poate Mariana – e înaltuþãºi pare sã aibã/ trei perechi dearipi, ca un seraf. Mariana – saupoate Ana – e micuþã ºi plinã degropiþe,/ ca un heruvim cu arc ºisãgeþi din zahãr candel. Plusdouã/ aripioare, doldora de penelucioase”, (Despre îngeri).

Imaginile ar putea ilustra ide-

ea originii îngereºti a sufletuluiuman, iar în plan poetic ar fi vor-ba de recuperarea unui lirism ori-ginar, a unei poezii sublime ºi in-voluntare, specifice vârstei copi-lãriei a umanitãþii, concepþie ilus-tratã de Gianbattista Vico ºi pre-luatã de romantici. Astfel, nu eexlus ca Radu Andriescu sã vize-ze, prin lumea inocentã a Anei ºia Marianei, adevãrata ascensiu-ne în plan poetic, un zbor cãtreînceputurile poeziei, datoritã pre-dispoziþiei lor spre ludic, supra-natural, magie ºi tot ce þine delibertate de gândire ºi trãire. Ima-ginându-ºi „personaje zoroastri-ce,/ fãrã sã ºtie prea multe”, aso-ciind franceza limba cu limba în-gerilor, trasând „un cerc uriaº,din/ litera r, în jurul salciei creþe,neplângãtoare,/ din curtea Caseide Sãnãtate” (vezi poemul Ciufi),fetele apar în ipostaza de creatoral spaþiului poetic, pe care de alt-fel, îl ºi ocupã ºi trãiesc din plin.În schimb, mama reprezintã o altãvârstã, evident cu mult mai ma-turã, a poeziei înþelese ca formãde compensaþie, ca substitut alrealitãþii ºi replicã la nemulþumiri-le propriei vieþi, concomitent curãtãcirea printre rememorãri ºi re-flecþii ale ei sau ale altora ºi nau-fragierea în cotidianul irespirabil.

ocheanul întorsocheanul întors

Vatra (nr. 7/ 2017) onoreazãuna dintre „cele mai notabile pre-zenþe poetice contemporane, Ilea-na Mãlãnciouiu – cu fotografiape copertã, pentru ca începândcu pagina 60 sã îi se consacre unamplu „dosar” – portret, iniþiat deIulian Boldea ºi deschis cu un„portret în palimpsest”, urmat deo antologie poeticã româno-en-glezã-francezã, un interviu reali-zat tot de Iulian Boldea ºi de oserie de interpretãri ale poezieiIlenei Mãlãncioiu, semnate, prin-tre alþii, de Eugen Negrici, IonPop, Gh. Grigurcu, Al. Cistelecan,Mircea Braga etc. Un bogat al-bum fotografic al poetei comple-teazã informaþia.

Revista publicã ºi poeme sem-nate de Nichita Danilov, MariaPilchin, Dorin Ploscaru º.a., pre-cum ºi un articol în care PetruCimpoeºu îºi ia „adio” de la re-gretatul scriitor George Bãlãiþã.

Tot mai frecvent revisteleconsacrã pagini pentru dialoguri(interviuri) cu scriitori, rãspun-zând astfel interesului cititorilornu numai pentru opera propriu-zisã, ci ºi pentru ceea ce se în-tâmplã în viaþa realã a autorului.Astfel, Hyperion, o revistã dince în ce mai complexã – la pro-

priu ºi la figurat – include în nu-mãrul triplu (4-5-6) „dialoguri”între redactorul ºef Gellu Dorianºi Nichita Danilov, între MihaelaOancea ºi Geo Vasile, precum ºiîntre Vlad Scutelnicu ºi Liviu Pen-defunda, precedate de „interviu-rile revistei”, în care invitaþi suntGrete Tartler ºi Al. Cistelecan,intervievaþi de Gellu Dorian ºiHristina Doroftei. Pe lângã scur-tul editorial „Paralelisme”, în careredactorul ºef polemizeazã cu ceicare au iniþiat, în paralel cu pre-miul naþional „Mihai Eminescu”,deja consacrat, o altã serie de„premii naþionale”, revista se des-chide cu douã rubrici care includîn fapt cinci interviuri. Alte rubricibogate în informaþie asupra fe-nomenului cultural contemporande la noi sunt „Poesis” (cuprin-zând poeme semnate de IoanaDiaconescu, Alexandru Muºinaº.a.), „Beletristticã” (din care suntinserate scurte fragmente dincãrþi apãrute la editura „CarteaRomânescã” ºi din care semna-lãm volumul lui Gabriel ChifuPloaia de trei sute de zile); înrubrica „Teatru” întâlnim cu bu-curie numele concitadinului nos-tru Horia Dulvac, care semneazãpiesa Capcana Rigor Mortis.Alte rubrici: „Cronica literarã”(din care reþinem „Un profil albãtrânului” Petru Ursache, sem-nat de Vasile Spiridon), „Emines-cu in aeternum”, în care criticiiTh. Codreanu, Mircea A. Diaco-nu, Alex. ªtefãnescu º.a. demon-streazã cã opera eminescianã esteîncã deschisã interpretãrilor.(Mihaela Albu)

Peter Jecza – Oglindã vãzãtoare

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

poetree of life

14 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

Lucrarea intitulatã PiatraFilosofalã de Israel Re-gardie, apãrutã în anul

2017 la Editura Herald ºi tradusãde cãtre Gabriela Nica ºi MariusCristian Ene, este un corpus for-mat din lucrãrile a trei mari auto-ritãþi din domeniul alchimiei în-soþit de comentarii la fiecare din-tre acestea, ºi anume: Tratatul deAur al lui Hermes Trismegistus,Cele ºase chei ale lui Eudoxusºi Coelum Terrae sau HaosulCeresc al Magicianului de Tho-mas Vaughan. Francis Israel Re-gardie (17 noiembrie - 10 martie1985), veritabil ocultist ºi scriitor,a fãcut parte din ordinul herme-tic The Golden Dawn (Zorii Au-rii) o bunã perioadã de timp undel-a cunoscut pe celebrul AleisterCrowley (fondator al filosofieiThelema), cãruia i-a devenit ºisecretar. Pe lângã Piatra Filoso-falã, am putea aminti ºi alte scrieri,printre care se numãrã: Pilonulcentral, Grãdina cu rodii – vi-ziuni despre arborele vieþii ºiArta adevãratei vindecãri carepot oferi o completare a gândiriiregardiene.

Amintim cã, etimologic vor-bind, cuvântul „alchimie” estecompus din aritcolul ”al” ºi sub-stantivul „khemi”, iar cel din urmãpoate fi asemãnat cu Egiptul caremai este denumit ºi Khem. To-tuºi, nu s-ar putea preciza cu exac-titate originea alchimiei, deoare-ce este vorba de o transmutare

Piatra Filosofalã, în viziunealui Israel Regardie

interioarã ce a avut loc ab origi-ne. De asemenea, se pot distingedouã tipuri de alchimie: una sa-pienþialã, la baza cãreia se aflã unprofund substrat filosofic ºi eso-teric ºi care mai este denumitã ºihermetism (de la învãþãturile ma-relui iniþiator Hermes Trismegis-tus), iar cealaltã pragmaticã, cu-noscutã în zilele noastre ca ºichimie. Acum, este uºor de înþe-les cã alchimiºtii autentici lucraucu un alt fel de materie decâtpseudo-alchimiºtii ridiculizaþi caºi „suflãtori” care se ocupau demetalurgie ºi de obþinerea auru-lui. Pentru a-ºi diferenþia lucrãri-le de cele ale suflãtorilor ºi aleminerilor, alchimiºtii au decis sã-ºi învãluie cunoºtinþele în alego-rii ale cãror obscurantism ºi se-cretomanie aveau sã întortoche-ze mintea ignorantului ºi a celuice nu este un adept al acesteiarte. Un alt lucru demn de admi-rat la alchimiºti este ingeniozita-tea de care au dat dovadã prinfaptul cã, deºi prigoniþi în perma-nenþã de oameni superstiþioºi ºipioºi care cãutau sã le distrugãcãutãrile, s-au gândit sã analo-gheze elementele muncii lor cucele bisericeºti. Avem, aºadar, caexemplu, Piatra Filosofalã pusã încorelaþie cu Hristos, simbolizândomul desãvârºit cu o conºtiinþãiluminatã.

Spre deosebire de comentarii-le obiºnuite ale tratatelor alchi-mice care menþin strict linia abor-

dãrii psihologice, în lucrarea Pia-tra Filosofalã avem ocazia de aîntâlni trei modalitãþi de interpre-tare. În Tratatul de Aur al luiHermes Trismegistuseste estefolositã o abordare psihologicãîn care Regardie apeleazã atât lainterpretarea freudianã, cât ºi lacea jungianã. Cu toate acestea,el recurge mai mult la cea de adoua, deoarece prin prisma inter-pretãrii freudiene, în care flacãradevine un simbol falic, iar cupto-rul este asemuit pântecului ma-tern, ar fi obligat sã-l acuze peTrismegistus de o uºoarã fante-zie eroticã. Apoi, în Cele ºasechei ale lui Eudoxus, este pre-zentatã teoria magneticã sau mes-mericã (de la Franz Anton Mes-mer) prin care reuºeºte sã punãalchimia sub o luminã ce depã-ºeºte sfera psihologicã, pãtrun-zând în mult controversata zonãa parapsihologiei. Pe scurt, mes-merismul constã în practica uneimetode de vindecare prin ampla-sarea mâinilor asupra pacientu-lui. Se spune cã omul este capa-bil sã producã un fluid eteric pecare îl poate transmite mai depar-te subiectului printr-o voinþã ºiimaginaþie puternice în scopuriterapeutice. Culminând, în celedin urmã, cu Coelum Terrae, Re-gardie preferã sã nu intervinã foar-te mult asupra interpretãrii, sus-þinând cã a oferit deja informaþii-le necesare parcurgerii celui de-al treilea text. El lasã interpreta-

rea la îndemâna cititorului, înmãsura în care poate fi înþeleasãde cãtre el. Desigur, este uºor deobservat dorinþa de a nu oferitotul de-a gata. Ca orice scriitorºi interpret mistic, evidenþiazãsubtil necesitatea contemplaþieiasupra conþinutului materialului.

Deºi majoritatea alchimiºtilorsusþineau cã ºtiinþa lor poate firevelatã doar prin intermediul in-spiraþiei divine, în Tratatul deaur, Hermes pare sã sugereze maidegrabã o redirecþionare a natu-rii inteligibile spre realizarea aces-tui proces. Totuºi, el menþionea-zã nevoia unei supuneri faþã deDumnezeu, nevoie pe care Regar-die o interpreteazã ca o accepta-re a vieþii în întregime, cu tot cudefectele ºi vicisitudinile ei. Elspune cã „evidenþiazã o voinþãde a sacrifica toate celelalte sco-puri în favoarea unui singur þel –acela de a obþine Piatra Filosofa-lã”. Singura funcþiune a sacrifi-ciului este aceea de a reuni ceeace a fost cândva scindat. Aºa-dar, prin acest sacrificiu voit, ar-tifex-ul (alchimistul) reuºeºte sãse recontopeascã cu divinul.Existã o zicalã alchimicã ce spu-ne cã rolul alchimistului este de aduce la bun sfârºit ceea ce natu-ra a fost incapabilã sã termine.Se înþelege, deci, nevoia unei in-tervenþii conºtiente, o nevoie aintervenþiei artei spagirice, prinintermediul cãreia poate fi reali-zatã desãvârºirea omului. La baza

acestui Opus Magnum stau maimulte procese, cum sunt, spreexemplu, purificarea ºi dizolva-rea. Sintetizând alchimia in ge-nere, este vorba de o exersare aconcentrãrii, a tehnicilor medita-tive prin care este realizatã o sta-re de transã autoindusã, total di-feritã de cea cu efect tranzitiv încare existã o parte activã ºi unapasivã. În starea de transã auto-indusã subiectul este total con-ºtient de starea sa psiho-fizicã.Spiritul poate fi întâlnit doar lagraniþa unde se terminã materia.Prin aceastã retragere în sine sim-þurile se purificã, iar bazele intrin-seci ale sufletului sunt revelate.În orice caz, nu putem nega au-tenticitatea interpretãrilor oferitede Israel Regardie ºi nici faptulcã Piatra Filosofalã este o lu-crare ce se adreseazã atât publi-cului larg, nefamiliarizat încã cusubiectul, cât ºi adevãraþilor exe-geþi.

nnnnn Andrei Popa

Andreea Nanu, Insula melc,Editura Eikon, Bucureºti, 2015

Insula melc este cel de-alpatrulea roman al AndreeiNanu, fiind precedat de

Ziua cea mai albã (Editura Ei-kon, 2014), aducându-i o nomi-nalizare la concursul literar Hu-manitas-UniCredit, Numele eiera uitare (Editura Eikon, 2014)ºi Timpul splendorii (Editura. Ei-kon, 2016).

Nãscutã în anul 1981, AndreeaNanu este, în prezent, doctor înªtiinþe Politice a Universitãþilordin Bucureºti ºi Bologna. A stu-diat în Franþa, unde a urmat cur-surile Institutului de Studii Politi-ce din Rennes. Autoarea se joa-cã, reinterpreteazã ºi imagineazã

insula melc ºi cele trei universuri neîntreruptescene aparte ºi poveºti captivan-te pentru subiectul romanelorsale. Un spirit tânãr în cãutarealibertãþii ºi a exprimãrii nestinghe-rite a sentimentelor în literaturã,aceasta este Andreea Nanu.

Din punct de vedere tematic,romanul Insula melc are în cen-tru experienþe existenþiale parcur-se în timpul unei cãlãtorii, moti-vul central al romanului. Pretex-tul acestei cãlãtorii este lansareacãrþii scriitorului Maxim Tauber– Privirea Letiþiei – în cele treiþãri, Ierusalim, Italia ºi Grecia, în-soþit de cãtre soþia sa, Anna Tau-ber, pianistã, declaratã înflãcãra-tã admiratoare a celebrului pia-nist francez André Durand. Ro-manul abordeazã, în substrat,cultura europeanã prin punerea

în scenã a acþiunii într-o varã to-ridã petrecutã în cele trei þãri re-marcabile prin noutatea, abstrac-tul ºi spiritualitatea inspirate per-sonajelor. Experienþele, fie ele re-ale sau onirice, conduc persona-jele pe cãrãrile necunoscutului.Oameni, lucruri ºi timpuri noi, lu-xul reveriei, dar ºi capacitatea dea distinge între trecut ºi prezentpar a se contopi în acele trei uni-versuri paralele: cel evreiesc, celitalian ºi cel grecesc.

Accentul se concentreazãasupra metamorfozelor interioa-re ale cuplului Anna ºi MaximTauber. Cei doi soþi au parte de ocãlãtorie marcatã de evoluþia di-feritã pe planul sentimental, pla-nul cunoaºterii ºi cel al proprieiregãsiri în fiecare culturã întâlni-tã. Convinºi de dragostea since-rã purtatã unul altuia, aceºtiaajung sã piardã ceea ce nu de-

mult numeau o iubire eternã. Per-sonajul masculin este atras încursa dragostei pe tãrâmul evre-iesc, iar Anna ajunge sã se înde-parteze atât de mult de realitate,încât îi este imposibil sã observedestrãmarea înceatã, dar sigurã arelaþiei de cuplu. Pe planul cu-noaºterii, existã o evoluþie con-stantã, egalã ºi continuã. Maximîºi exploateazã talentul scriitori-cesc, iar Anna devine o pianistãdesãvârºitã, evoluând alãturi demarii sãi idoli.

Însã regãsirea în fiecare cul-turã a þãrii vizitate este cea careare un impact decisiv asupra fi-rului naraþiunii. Personajele sepierd, se cunosc, gãsesc, înþelegºi în acelaºi timp câºtigã ºi pierdvalori umane. Tot ele sunt ºi celecare redau deliciul lecturii. Alã-turi de Anna ºi Maxim, apar ºipersonajele secundare, care,printr-o intertexualitate discretã,întruchipeazã tipologii umane ºielemente definitorii ale culturii dincare provin sau chiar lecþii de via-þã. Astfel, evreul Eliav, calugãrulcreºtin Aram Davtian ºi Ahmed,musulmanul, alcãtuiesc o totali-tate ecumenicã. Cei trei îi vor aju-ta pe cei doi soþi sã recunoascãvisul, moartea, dar ºi paradisul,prin intermediul propriilor expe-rienþe. Mai sunt Glika, artistã fo-tograf, Rafaella, critic de artã,Magnus Stein, parfumier cu ten-dinþe spre alchimie, Nikos Mar-guilis, vânãtorul de timp al ope-rei, ceasorincar de ocupaþie, Ele-na Skorda, regizoarea care va trezi

în sufletul personajelor putereade a descinde între realitate ºi vis,dar ºi Italianul – cel care defineº-te prezenþa fausticã în roman, în-cercând sã provoace declinulpersonajelor.

Nu întâmplãtor, evoluþia lor ºimodul cum sunt acestea dispusesã facã faþã realitãþii ºi aºteptãri-lor celuilalt evidenþiazã semnifi-caþiile complexe ale titlului ºi aleîntregului univers narativ. Dinmoment ce Anna ºi Maxim auparte de o cãlãtorie a cunoaºteriiºi de regãsire în toate elementelece îi înconjoarã, romanul puneproblema unei evoluþii circulare,precum spiralele cochiliei unuimelc, personajele regãsindu-semereu la final, dupã ce au avutcurajul sã încerce noi experienþe.Sau poate personajele sunt celecare exploreazã lumea asemeneaunui melc, cu paºi mãrunþi, dupãcare se se retrag în spaþiul securi-zant al cochiliei lor pentru a-ºicontempla impresiile culese saufiindcã, pur ºi simplu, nu pot facefaþã noilor descoperiri exterioare?

Insula melc este, aºadar, o þe-sãturã narativã în care firele lumiiexterioare ºi interioare se între-pãtrund, pe o perioadã de timpîndelungatã, dar care aduce, înfinal, liniºtea necesarã tuturor.Roman al experienþei în fond, elfascineazã ºi prin varietatea te-melor, motivelor ºi simbolurilorabordate, cu inserþii ºi trimitericulturale, istorice ºi religioase.

nnnnn Iulia Roºu

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”, ediþia a III-a

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”este organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celorcare nu au publicat pânã acum un volum de versuri.

Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exempla-re semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un plicînchis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ºiprenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de te-lefon, activitatea literarã ºi premiile obþinute la alte concursuriliterare. Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie2017, pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, JudeþulDolj, 200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 15ianuarie 2018 pe siteul editurii: www.aius.ro

Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisi-peanu” fac parte Nicolae Marinescu – directorul Editurii Aius,Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi MariaDinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestui concurs.

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

15, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

nnnnn SILVIU GONGONEA

George Vulturescu, SigiliulNordului, Editura ªcoala Arde-leanã, Cluj-Napoca, 2016

În cel mai recent volum alsãu construit ca o artã au-toscopicã, Sigiliul Nordu-

lui, George Vulturescu se prezin-tã în ipostaza dilematicã a celuice face din textele sale câmp alîndoielilor ºi al speranþei ilumina-toare. În aceastã frãmântare, nulipsesc mãrturisirile-limitã, pentrucã unui lamento al trecerii, cumulte pasaje parabolice, adeseaîntr-o simbolisticã redundantã, ise rãspunde pe mãsurã cu o con-fesiune revigorantã. El se com-portã, aºa cum ne spune la fina-lul grupajului Elegie cu VechiiBarzi, precum Toma necredincio-sul, gata sã pipãie rãnile poezieipentru a se încredinþa de izbân-da ei asupra morþii.

Se reia ºi aici, desigur, proble-matica aceleiaºi axialitãþii geo-

putinþa de a fi orbîn þinuturile Nordului

culturale prin ale cãrei filtre sunttrecute frisoanele acestui crepus-cul anunþat, cel mai vibrant dincadrul sãu fiind cel al desacrali-zãrii scripturale cãreia îi este re-zervatã o recuzitã distinctã, undelitera revine obsedant însoþitã decomplexul paginii albe ºi al fini-tudinii expresive expuse prin me-tafora prãpastiei, a rãnii sau acenuºii. El se descoperã într-ununivers degradat ºi nu i-a mai rã-mas decât viziunea arghezianã apoetului lipsit de har, într-o izola-re deplinã de lume: „Nu ºtiu dacãsunt un poet ipocrit/ care mai cre-de cã lângã albele pagini/ poþi stade vorbã cu ºtima albelor lacuri/– Ducã-se, îmi zic, nu mai dã bine/în poemele fãrã «zvâc» de azi/ sãstai de vorbã cu ºtima lacurilor.“(Poem cu ºtima lacurilor) sau:„Nu asist la scriere precum apos-tolii/ eu însumi ornez litera ºi-isigilez otrãvurile/ ºi o binecuvân-tez“ (Precum peºtii în mare).

Este grãitor un titlu precumCriza poeziei la marginea pagi-nii, pentru cã marea provocare alui George Vulturescu este trans-gresarea limitelor comunicative ºia neputinþei de a mai recunoaºtesemnele unei sacralitãþi imanen-

te, indispensabilã oricãrui actpoetic. Este, probabil, ºi motivulpentru care aproape cã nu existãpoem care sã nu vorbeascã de-spre ineluctabila înfruntare cuneantul a celui care se autointi-tuleazã „Vânãtorul de cenuºã“ ºi„Vânãtorul de litere“. El pare cãhãlãduieºte printr-un Nord careeste, de aceastã datã, lipsit desens, „sigilat“, închis, unde re-perabilã este mai curând „crâºmalui Humã“ sau a lui „Moº Humã“,spaþiu în spaþiu mnezic unde dia-logheazã poeþii dispãruþi (DorinSãlãjan, Alexandru Pintescu, IonBaias, Ion Bala, Emil Matei º.a.)ºi se dau verdicte despre desti-nul poetului. Este Nordul de lacapãtul lumii ºi nu este departede imaginea terifiantã a infernu-lui, unde poetul, asemenea luiUlise, coboarã pentru a afla cumpoate gãsi drumul spre casa po-eziei sale: „Vânam o umbrã, sau ofemeie:/ atât de jos am coborât înnoaptea aceea/ pe strãzile tale, o,Sãtmar!/ Teii se scuturaserã: numai era decât/ mirosul palisadeide nuiele tãiate din/ mlaºtinileSomeºului/ aburind printre bor-duri ºi din ganguri.// Greu de otrã-vurile paharelor, sângele-mi/ bã-

tea în tâmple. Trupul mi se subþiade/ pietrele strãzilor precum tãi-ºul ºiºurilor/ pe tocile: orice pu-team vâna la ora aceea./ Nu eranici un înger pe strãzi,/ niciobuhã. Uleiurile uscate ale/ litere-lor de pe ziduri se desprindeau/precum cojile ºi se sfãrâmau subpaºi./ Coboram pânã la zoaielefricii, pânã/ unde voma beþivilorcurge,/ pânã unde mucurile deþigarã/ sunt o cenuºã cleioasãsub tãlpi.“ (Un poet nu-ºi plã-teºte litera ca pe o târfã).

De cealaltã parte, George Vul-turescu încearcã sã ne convingãdiscret cã existã ºi o cale ocultãcare nu se traduce în adevãrurilemundane ºi rãmâne ascunsãochiului profan. Este putinþa dea „scoate cu mâna lui Paracelsus/tiparul trandafirului din cenuºã“(Magul cu nuia de alun), clarvi-ziunea „Ochiului Orb“, invocata„orbire sfântã“ a lui Jim Morri-son, plus acel „justiþiar“ în in-stanþa lui „Row, orbul de pe Pie-trele Nordului“ ºi, de ce nu, nu-mirea detaºat autopersiflantã avulturului. Aici întâlnim acea con-fesiune roditoare ce face din au-torul Orbului, prin Nord un poetde þinut minte, un veritabil poeta

artifex ce nu se încrede, în celedin urmã, în „cadavrul literar“ (Peo pânzã de pãianjen…), nu seteme de „prãpastia literei“ (Ranadin care e fãcutã litera) ºi poateafirma cu convingerea celui carea cãutat îndelung cã mãcar „Tre-buie sã existe o literã ereticã/ carear putea întoarce privirea Morþiide la tine“ (Un poet nu-ºi plãteº-te litera ca pe o târfã). Iar la eanu se poate ajunge decât prinmeºteºugul dobândit graþie ace-lei cecitãþi voluntare a cãrei mã-surã este datã tocmai de preciziatãieturii în carnea poemului: „Eºtipregãtit sã mutilezi o literã/ dacãdin cauza ei nu poþi ajunge la li-tera urmãtoare?/ Cea care mã pro-voca, de pe umãrul meu,/ eraMaimuþa lui Nietzsche:/ poeziaeste mai periculoasã decât cap-canele/ când literele nu-ºi potgãsi locul una lângã alta…“ (Ve-nus de pe Pietrele Nordului).

Înainte sã deschid volumulEleanorei trebuie sã mãpregãtesc de fiecare datã.

Deºi este un volum de poezii, to-tul curge ca un roman, cu mo-mente de rãvãºire maximã, de în-cleºtare cu viaþa, de blestem, derãzbunare, de ºuetã cu prietenaei ºi de resemnare oarecum asu-matã. Temele abordate de Elea-nor sunt atât de grave, cã te ºimiri cum o fãpturã atât de delica-tã poate scrie atât de serios, deadânc, de rotund. Volumul Visândsub iarbã este un film completcare, încã din titlu, ne destãinuiesãmânþa ce germineazã sub pã-mânt, lãsând impresia ºi pentrunoi, cititorii, speranþa cã va urmaun sequel.

Dragostea privitã ca o karmãeste prezentã în aproape toatepoemele sub diverse aspecte. În„Low tide” femeia este „mutila-tã” de cãutarea asiduã prin întu-neric „ºi se fãcuse târziu în case”, „cãtre pragul lumii”, „te priveam,te cãutam/ cu o lanternã înfrigu-ratãce rãtãcea printre mumii/ caun ochi bezmetic umblând de ca-pul lui”, „mâna plecase de unasingurã/ sã-þi dea mângâiere/ darmãscãricii i-au tãiat degetele casã curgã miere...” „Paint it black”este o poezie black cu multe mo-mente „stop cadru”,cãci poeta încauzã este ºi un fotograf de ex-cepþie, drept pentru care, proba-bil, fãrã sã vrea, a împrumutat ºiîn poezie acest stil, de a se opri ºia ne descrie în amãnunt (ca într-o fotografie), aspecte ce capãtãvalenþe de album foto. Poeziaeste un angajament cã, dupã toa-tã iubirea nebunã a celor doi, „amfãcut dragoste pe masa de scris”(unde altundeva pentru o poe-tã?), dupã „bãtaia cu pixurile, cufoile, cu porumbeii voiajori”, ni-mic nu mai e de ajuns ºi: „am sãte ronþãi precum canibalii/

Eleanor’s choice

ºacalii/ îþi voi sfârteca orice stri-gãt ºi-l voi întinde pe vârf decuþit”. „Dosar penal” ne dã deºtire cã subsemnata declarã pepropria rãspundere cã nu are sã-lmai iubeascã niciodatã, întocmaiprecum soare ne-ar declara cã nuva mai rãsãri niciodatã. Cocoriiîncep sã facã o cruce imaginarãprin norii care trec, în timp ce în-gerul beat nu o mai duce pe poe-tã decât în cimitirul sec, toate as-tea în „State of mined”, iar autoa-rea trimite în final toate cuvinteleîn bairam, cãci gura îi e sorã luiOmar Khayyam. Ne aflãm în pli-nã ispitã, când, cu „ochii în flã-cãri”, imagine aproape vie, ºi carearde, poeta ne mãrturiseºte cã else roagã: „ºi nu mã duce pe mineîn ispitã”, în timp ce el pãcãtuieº-te deja, sfâºiindu-i „carnea cu de-getele”.

„Bad choice” desface univer-sul poetic ºi include întreagaumanitate într-un singur poem,amintind de toþi împãraþii rataþi,

ce defileazã umili, fãrã glorie, alã-turi de prinþesele triste ºi urâte,imagini trecute prin filtrul nemi-los al aparatului foto la purtãtor :„în ochii mei”, ajungând în finalca iubitul, „vremelnic ºarmant” sãrãmânã doar o poveste, þesutã ºiîntoarsã dupã bunul plac al regi-nei capricioase, poeta. Moartea,atât de prezentã în volum, încâtai zice cã jongleazã cu autoareaîntr-un joc al prieteniei/duºmã-niei, este afiºatã în poemul „Totce- am visat”, ca o povarã purta-tã pe umeri, ba mai mult, în suflet,de aceea întrebarea retoricã, dacãnu cumva, ea, moartea, nu e totce a visat vreodatã.

Dupã „Incipit”, volumul con-tinuã cu „Întoarcerea în vid”, ca-lup de poeme dedicate poetului,în general. „Numai poetul”, artãpoeticã, deschide acest grupaj,ºi ne dezvãluie soarta nefericitu-lui poet ce sãrutã faþa rece a mor-þii sperând sã o trezeascã, pre-cum un sculptorul nebun dupãGalateea, ca ºi cum moartea,uneori, e doar opera unui artist.Poetul face dragoste cu fantome-le, sperând cã zâmbetul sãu vaînflori sub tâmpla rece a Euridi-cei, ºi cã va rãmâne apor veºnic,ca inima îngropatã. „Ritual” esteun poem ce pune faþã în faþã omulcu moartea, personaj deja viu,deoarece ea îmbracã forme dife-rite, aici: „potaie”, „târfã cãþea”,care ciopârþeºte degete, cuvinte,ochi. Ironia seacã ºi asprã se prã-vãleºte în poemul „Întoarcere învid” aruncând sãgeþi cãtre visede lux ºi cercei orbitori, purtãtoride pantofi din piele de crocodil,de rochii bãtute în cristale Swa-rowsky, comunitate din care po-eta pleacã, întorcându-se în vid,

însoþitã de ecoul rece.Ciclul „Sunt o heitãriþã” ne

aduce faþã în faþã cu poeta feme-ie, atentã la lumea din jur, prag-maticã ºi meschinã, plinã de per-sonaje dubioase ºi inculte, pecare le descrie simplu, ca la oºuetã cu prietena ei, mai ales înpoemul „Ce þãrancã”: „bot deraþã,” „pantofii stileto”, ºi „2k delikes”, reprezintã profilul femeiiobiect, atât de prezent în realita-tea facebook. „Nici curvele numai sunt ce au fost” este un poemînchinat celor ce nu-ºi recunoscstatutul în ziua de azi, cãci non-valoarea a pus stãpânire pe o so-cietate „fãrã prinþip”, cum ar zice

clasicul. În aceeaºi notã se în-scriu ºi poemele: „Elogiul uneichelneriþe” sau „Cântec”.

Volumul se încheie cu grupa-jul „Oamenii, puii”, poate cel mairãscolitor . Poemul „Supa de pa-sãre” trezeºte mãcar un fior receîn oricare cititor, prin profunzime,realism, simplitate, destin impla-cabil redat prin ritualul tãierii uneigãini bãtrâne, cãreia soarta i-ahãrãzit alta moarte, simbolicã,asemãnãtoare unui înger ce nupleacã dincolo decât odatã cu celpe care îl are în grijã aici, pe pã-mânt. Este un volum complet, cao sferã cãreia nu e nevoie sã îi maiºlefuieºti nimic, niciun locºor.

nnnnn Florina Ungureanu

Peter Jecza – Triadã desfãºuratã

16 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

Dacã Varvara Stepano-va ar fi reuºit sã-l facãpe Lenin sã poarte pe-

rucã sau mãcar sã se îmbrace cuhainele imaginate de ea, poate cãaltfel ar fi evoluat lumea, poate arfi fost oprite crimele împotrivaumanitãþii. Dar artiºtii aceia s-auînºelat ºi, poate, au regretat, ai-doma lui Panait Istrati, cã au gi-rat o utopie dezastruoasã. Ei,însã, au reuºit sã schimbe lumeaîn plan estetic. Mai ales lumea li-berã, aceea pe care revoluþia voiasã o demoleze.

Futurismul rusesc de acum maibine de un veac, constructivis-mul ºi suprematismul au gãsit solroditor în Vest, de la bun înce-put, în spaþiul lor de origine fiindrepede puse la index de realismulsocialist, nici acum nefiind încãpe deplin valorificate.

„Am creat noi idei despre fru-museþe ºi am schimbat însuºiconceptul de artã“ declara Ale-xandr Rodcenko ºi asta se vedeazi, când marile muzee ºi galeriide artã din lume le dedicã spaþiilargi. De altfel o amplã retrospec-tivã de la Tate a marcat un drumal cunoaºterii pe care a pornitValentin Boiangiu. O cunoaºterecare a ajuns sã însemne ºi timptrãit la Moscova, nu doar la Tre-tiakov ci ºi în pieþele de antichi-tãþi, care abundã de obiecte rã-mase din lunga perioadã a sovie-telor. Ochii unui artist se duc re-pede spre formã ºi culoare, spregrafie ºi spre meºteºug. Din puz-deria revistelor de acum câtevazeci de ani s-a nãscut percepþiaunei anumite estetici. ValentinBoiangiu desprinde din reprezen-tãrile grafice ale acelei lumi graþiaproporþiilor, tangenþele ºi îmbina-rea formelor geometrice. Blochea-

nnnnn MARIUS DOBRIN

DalgArt: Moscow report1zã mesajul pe care-l purtau, unmesaj impur ºi impus. ªi reaºeazãformele într-o ineditã compoziþiede culoare ºi legãturi. Unghiuri-le, nesfârºitele feþe poliedrice ai-doma unor fractali, toate lucrea-zã la a transforma sursele, ima-gini dintr-un cotidian divers daratent selectat conform unor ce-rinþe, într-o spectaculoasã crea-þie de noi decoruri pentru ideicontemporane. Prin culoare semutã accentele, se inventeazã. Osferã de un roºu ce se stinge dãsentimentul de a fi crescut natu-ral acolo, pe o suprafaþã netezitãprin straturi succesive de vop-sea. O vopsea întinsã iar ºi iar, oacumulare liniºtitã care conferãstabilitate.

Sunt prezente referinþe la Rod-cenko ºi Malevici, avem ºi un tri-but lui Deineka printr-o interven-þie pe o imagine sportivã dintr-opublicaþie a anilor ’50.

Toate sunt de dimensiuni re-lativ mici, ºi pentru a fi uºor detransportat cu avionul dar ºi pen-tru cã astfel impun o apropierecare avantajeazã detaliile. Putemspune ºi cã, astfel, o datã în plusse exfoliazã încãrcãtura de pro-pagandã a sursei, rãmânând doarmica bijuterie de artã purã.

Gabriela Boiangiu expune cre-aþii din spaþiul domestic al fostu-lui spaþiu sovietic. O îmbinare depânzã brodatã ºi suprafaþã picta-tã, contaminatã de geometria luiEl Lissitzky, prezent pe ceaºca alã-tuartã. Iar pãpuºile Matrioºca

amintesc de aceastã încuibare aelementelor estetice creaþie de-alungul timpului. Obiecte de lemn,ce se desprind de utilitatea lorpracticã ºi prin pictura aplicatã, încontururi subþiri, capãtã persona-litate. De altfel acestea ºi sunt pla-sate pe un panou sub tabloul ce-lor cinci siluete sportive.

De altfel cei doi artiºti suntcunoscuþi ºi ca foarte buni cura-tori. ªi de data aceasta au pregã-tit minuþios expoziþia, cu un tra-seu gradual de la intrare, cu pa-liere de obiecte ºi picturi, cu unset de postere originale din epo-ca sovieticã ºi cu un impresio-nant colþ bibliografic. Discret,câteva repere ludice, câte o pla-sã de aþã, deja obiect rafinat, cuproduse proaspete saau conser-

vate, alimentare, o conexiune cuspaþiile culturale conectate cuprilejul expoziþiei. De altfel ºi am-bientul de la vernisaj a fost întemã, musafirii fiind întâmpinaþide o fatã cu faimoasa cravatã ro-ºie de pionier ºi inedita bonetãmilitarã oferind un pãhãrel devodcã ºi aperitivul specific, za-kuski.

Revenind la bibliografie, suntde menþionat în primul rând pli-curile, ele înseºi surprinzãtoareprin culoarea elegantã, discretluminate de o veiozã de ebonitã,inscripþionate ca un jurnal aco-perind timpul petrecut la Mosco-va. Plicuri în care vizitatorii auputut vedea diferite mostre depublicaþii a cãror graficã au re-prezentat o documentare din tim-pul prezent. Pentru timpul isto-ric, o sumedenie de tipãrituri, înspecial dedicate copiilor, în care,dând deoparte mesajul propa-gandistic, ramâne de admirat mã-iestria purã a graficienilor apli-când tehnici mai puþin întâlnitedar care au minimalism fermecã-tor. Colþul bibliografic a oferit ºiun set de albume impresionante.Dedicate artiºtilor care au încer-cat, sub vremi, sã creeze, chiar ºiîn condiþii de izolare faþã de cir-cuitul ideilor. Un set de albumecu desene tulburãtoare din Gu-lag a reprezentat nota de subsolamintind de grozãvia epocii cupricina.

Vorbind despre contactul cuarta rusã contemporanã, Valen-

tin Boiangiu a descris ºi primadintre expoziþiile de tip push-pin,din propriul apartament mosco-vit, tribut timidelor posibilitãþiunderground din comunism,acum rapid îmbrãþiºatã de tineriartiºti.

Gabriela ºi Valentin Boiangiuau creat acest spaþiu proiectatdupã rigorile unei galerii de artãîn toatã regula, într-un cadru na-tural surprinzãtor de frumos, atâtpentru a oferi suport unor pro-iecte culturale diverse cât ºi pen-tru a deschide o poartã tinerilordin mediul rural.

„Intenþia mea este de revizuirea unor valori estetice ruseºti alesecolului XX, aidoma unui locgeometric, cu elemente diferiteunul de altul care convieþuiescîntr-un anumit timp ºi într-un anu-mit spaþiu în armonie“ a declaratValentin Boiangiu care, pe site-ulsãu (www.valentinboiangiu.com)a rezervat un capitol acestor lu-crãri care au sugerat ºi eticheta de‘Soviet Pop Art’ dar care îmi aparca un fel de reconstrucþie.

Expoziþia, gânditã ca primadintr-o posibilã serie, (GaleriaDalgArt cautã an de an sã sur-prindã publicul prin proiecte decalitate, printr-o artã care sã pro-voace simþul estetic ºi intelectul)reprezintã, în viziunea celor doiartiºti, „o propunere pentru olume care a avut o istorie sumbrãtimp de 80 de ani. Poate nu e preatârziu a redresa asta.“

‘Moscow report [1]’, GaleriaDalgArt, Dâlga de Jos, 13 august2017

Fotografii semnate Albert Dobrin,din expoziþie: https://www.flickr.com/gp/130396784@N06/570g1a

„Cu rãbdare sau cu patimã fãdin tine o fiinþã unicã”

(Andre Gidé)

Lucian Irimescu, „grap-hic designer” din 1994ºi pânã în prezent, aºa

cum singur, laconic, se prezintã.Nãscut pe 2 iunie 1962, la Craio-va. Absolvent al Academiei deArte Plastice „Nicolae Grigores-cu” din Bucureºti, 1988. MembruU.A.P. din România.

Lucian Irimescu, „neliniºtitulfaun al artelor plastice din Ceta-tea Banilor, ce nu se lasã în nici-un fel cuprins într-o formulã decreaþie. De la graficã ºi ilustraþiepentru carte, reviste, programe desalã, afiºe sau scenografie laspectacolele Teatrului NaþionalMarin Sorescu sau Teatru LiricElena Teodorini, decoraþiuni in-terioare, picturã, sculpturã, gra-vurã («culoare fãrã pigment»,N.B.), artã obiectualã sau lucrãride for public, nimic nu i-a rãmasstrãin ºi niciodatã nu pare a fiezitat a se supune judecãþii criti-

preambul la o expoziþiece sau deopotrivã publice” (N.Marinescu – Clipa captivã, Edi-tura Aius, Craiova, 2008).

Concitadin, contemporan, ar-tistul Lucian Irimescu este, cums-ar spune, de mulþi ºtiut, de maipuþini (re)cunoscut. Pentru sim-plul motiv cã îºi vede, în felul sãu(a)tipic, de „experimentele”, in-stalaþiile sau work-shop-urile saleîn care antreneazã un public nu-meros, curios de a vedea ALT-CEVA, dincolo de opiniile celorde-o breaslã.

Oricând gata sã-þi desluºeas-cã din tainele artei ºi ale sale teh-nici, dar mai ales sã-þi împãrtã-ºeascã preocupãrile ºi frãmântã-rile personale legate de actul cre-ator, îl descoperi a fi un bun pe-dagog ºi un iscusit vorbitor.

De eºti invitat a-i trece pragulatelierului, nu ezita, cãci vei des-coperi o lume coloratã, venitã dintoate „perioadele” parcurse caartist, o lume ce te invadeazã de

pretutindeni, din te miri ce colþde camerã.

De eºti neavizat, vei fi tentatsã examinezi superflu’ subiectulsau cromatica lucrãrilor, mesajullor, decât sã analizezi construcþialor internã, logica în distribuireaelementelor plastice, armonia lorformalã.

De eºti curios ºi determinatinteresat, chestionat asupra„compoziþiilor” sale, Lucian Iri-mescu îþi va spune cã „a avut pro-fesori rãi, dar buni” precum IlieMarineanu, Suzana Fântânariu,Mihail Trifan, Traian Brãdeansau Ion Preda.

De aici ºi pânã la a înþelege cãlucrãrile de artã îºi dobândescadevãratul sens prin compoziþie,iar compoziþia este „o cheie”, estechintesenþa convergentã a date-lor plastice (linie, formã, materie,culoare, luminã) cu acelea su-biectiv sensibile legate de artist,nu este decât un TIMP câºtigat.

Iar SPAÞIUL în care ai pãtrunste cuprinde ºi pe tine, te facemartor la „naºterea” COMPOZI-ÞIEI (UNTITLED), de la schiþapreliminarã, îndelung gestantãmental, la ludicul traseu al mâiniiartistului care pune „semne” peun câmp imaculat, jaloane caresã-l facã plãsmuibil. Aºa se facecã pornind de la „armãtura”dreptunghiului puþin alungit,apar pe rând, în compoziþiile luiLucian Irimescu, elementeleplastice al cãror rafinament seextrage din încruciºarea (invizi-bilã nouã) diagonalelor dreptun-ghiului cu cele ale unui pãtratperpetuu cãutat. Liniile de oricefel, în translaþia sugeratã de artist,vor ordona apoi detaliile, cãcinimic nu este arbitrar: punerea înpaginã, dispunerea formelor ºi avolumelor, proporþiile ºi raportul

între ele, punctul de fugã,miºcarea, perspectiva, cromaticaetc. Altfel spus, toate se supununei „geometrii secrete”.

De un timp încoace LucianIrimescu experimenteazã înacrilic. Este o tehnicã mai agre-sivã decât aceea a picturii în ulei,aºa cã sã nu surprindã pe nimeniexecuþia mai acuarelatã.

Sunt astfel o serie de compo-ziþii în care sunt conþinute dreptSEMNE: Trupuri umane (BUT-TERFLY TEMPTATION, THESEA OF INNOCENCE), Cal/peº-te/om din (IONA RELOUDED)sau avântaþi într-o miºcare cen-tripetã (PRINCESS OF THE MID-DLE AGE), o Figurã (THE MA-GIC EYE), un Pic de Strop (IT’SOWN DROP OF WATER).

Aceste Semne-Cheie fie plu-tesc pe-o diagonalã, în echilibruinstabil, într-o mare de albastru(THE SEA OF INNOCENCE), fieîºi deschid larg aripile într-o pro-pensiune spre celest (BUTTER-FLY TEMPTATION). Iar dina-mismul, de carusel „punctat” dinIONA RELOUDED pare contra-balansat în IT’SOWN DROP OFWATER de o clipã de aºezare, înstatic, înainte de „prelingere”.

Urmând tema work-shop-ului„Parabola animalelor”, L. Irimes-cu reitereazã ideea ºi în compozi-þii a cãror cromaticã rãmâne, deaceastã datã, plinã de forþã, con-tururile fiind intens propulsate delupta contrastelor, dramatice(NOTORIOUS PIG, THE GUAR-DIAN IN THE STORY), Un roºuvisceral, un albastru ultramarin,„frize” scenografic gândite, taiespaþiul (PRINCESS OF THE MID-DLE AGE) sau servesc ca pretext„mãrului” din pãcatul originar(BUTTERFLY TEMPTATION).Toate aceste desfãºurãri de linii

de forþã, pe orizontalã, sus, înmijlocul sau în partea de jos acompoziþiilor, toate grafismele ºipetele colorate exercitã o presiu-ne asupra conþinutului, „pene-trându-l” pentru a-l face mai înci-frat sau mai lizibil.

Punctele, liniile, petele, bule-le, modelate cu degetul înmuiatîn apã, ca o amprentare, un lucruextrem de personal, apar „zemu-rile”, „curgerile”, tot felul de pre-lingeri, induc ideea de „trecere”insesizabilã în efemer, de atem-poralitate.

„Bulele”, ordonate uneori si-metric, unele peste altele, sau plu-tind, de cele mai multe ori, pur ºisimplu, transparente sau trans-lucide, se atrag sau se respingîntr-un ritm supus „gramaticiimuzicale” iar o alta are „un tonmai ridicat” decât vecina.

Cerdacul casei de la Novaci,devenit peste varã atelier de cre-aþie la poale de Transalpina, i-aoferit artistului posibilitatea„plein-air”-ului al cãrui sens im-presionist rãmâne indisolubildoar prin sintagmele „LUMINÃ,TIMP, CÃLDURÔ, nu prin ma-niera de lucru.

Am cunoscut „COMPOZIÞII-LE” lui Lucian Irimescu încã decând erau crude, neuscate ºi ne-numite (UNTITLED), date uneizile pânã la apus, apoi alteia spre„coacere” (ºi în sens spiritual).Dupã care, pentru cã toate lucru-rile zãmislite trebuie sã poarte unnume... au primit „titluri” spredecriptarea „tâlcurilor” unor iru-peri conceptuale, în vãzul ºi peînþelesul tuturor.

Ca ºi plasticianul Lucian Iri-mescu, eu cred într-un destin ºisper sã mai am înþelepciunea dea vedea ºi de a înþelege SEMNE-LE cãci „IN HOC SIGNO VIN-CES” (Maurice Denis, 1920: Prinacest „semn” vei învinge).

nnnnn Minuna MateiaºLucian Irimescu

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

17, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Pânã la sfârºitul lunii au-gust s-a desfãºurat laCraiova unul dintre cele

mai importante evenimente artis-tice ale anului – SIMPOZIONULINTERNAÞIONAL DE SCULP-TURÃ „DRUMURI BRÂNCU-ªIENE”, eveniment care ne prile-juieºte o scurtã radiografie a mo-tivaþiei ºi finalitãþii acestei extra-ordinare activitãþi nonconformis-te de creaþie „in plein air”, un ade-vãrat „atelier fãrã pereþi”, desfã-ºurat în generosul spaþiu al Cen-trului Multifuncþional. 

În „minunatul loc Craiova”,cum spun vechile documente, înultimul timp au apãrut câtevasubiecte sensibile, destul de rarabordate: fântânile, statuile, dru-murile ºi intersecþiile ºi chiar mo-numentele funerare – unele din-tre cele care au mai rãmas fiindopere de arta ale patrimoniuluinaþional. Sã ne amintim cã înCentrul istoric al Craiovei – aflatîn zona celei mai vechi construc-þii civile din oraº, în jurul CaseiBãniei ºi a Catedralei SfântulDumitru existau ºapte fântâni „cucea mai buna apa”, în prezentcaptatã într un turn de apã careserveºte la udarea spaþiilor verzi.Fiecare „mahala” avea „apa ceabunã adusã de la depãrtarefãcându-se mai multe ciºmele”,unele pãstrate ºi astãzi: Jianu,Obedeanu, Chiriac, altele pãrãsi-te sau uitate. O soartã asemãnã-toare au avut ºi unele dintre mo-numentele impresionante aleoraºului. Dacã valoroasele statuireprezentând mari personalitãþiale istoriei: Alexandru Ioan Cuza(sculptor Raffaello Romanelli),Domnitorul Barbu ªtirbei (sculp-tor Jean Lecomte du Nouy), Mi-hai Viteazul (sculptor TudorPanait) se pãstreazã în spaþii adec-vate din centrul oraºului, altemonumente, la fel de valoroase,au fost distruse: MonumentulRegelui Carol I „Asta-i muzicace-mi place” (sculptor D.Pavelescu Dimo), Obeliscul„1907” (sculptor Ion Irimescu);monumentul din bronz al familieiGogu Vorvoreanu (sculptorRaffaello Romanelli) a fost van-dalizat, fântâna cu pãsãrile înzbor omagiindu-l pe Brâncuºi dinPiaþa Gãrii a fost transformatãîntr-o simplã artezianã; atât deîndrãgitã ºi eleganta Alee aPersonalitãþilor Craiovene adispãrut. 

ªi iatã cã, la iniþiativa ºi în or-ganizarea Consiliului Local, a Pri-mãriei Craiova ºi a Casei de Cul-tura „Traian Demetrescu”, de câþi-va ani, în fiecare varã, este aºtep-tatã tabãra de sculpturã, care adevenit, an de an, un autenticSimpozion Internaþional de Sculp-turã „Drumuri Brâncuºiene”, aflatla a V-a ediþie. În acest an s-auînscris pentru participare 75 deartiºti din 26 de þãri, dintre aceºtiafiind selectaþi opt sculptori: SitaruGabriel din România, Arijel Strukeljdin Slovenia, Wataru Hamasakadin Japonia, Songul Telek dinTurcia, Rafail Georgiev dinBulgaria, Boussin Aurelien dinFranþa, Renate Verbrugge dinNoua Zeelanda, Kei Nakamura dinJaponia, rezerve în caz deretragere Ivan Stoianov dinBulgaria ºi Attila Rath din Franþa.Chiar simpla lor enumerare nearatã valoarea acestei activitãþi,importanþa care se acordã lucrãri-lor create ºi buna organizare.

de ce are nevoie Craiova de statui

Privind retrospectiv, obser-vãm cã lucrurile create în tabere-le desfãºurate la Craiova au fostinegale numeric, dar mai ales va-loric. Poate de vinã a fost ºi ale-gerea materialului de lucru – în-cepând de la marmura de Ruºchi-þa, la care s-au adãugat în ediþiiletrecute piatra de Vraþa ºi lemnul.S-a acordat artiºtilor libertate înalegerea tehnicilor de lucru: tãie-re, cioplire, ºlefuire, combinaþii cualte materiale – fier, metaloplas-tie. S-a plecat la prima ediþie de latema liberã, fiind propuse în con-tinuare teme inspirate din viaþaºi istoria Craiovei: Marin Sores-cu, Tudor Gheorghe, Adrian Pã-unescu ºi în prezent AlexandruMacedonski – „poetul rozelor ºial rondelurilor”, cel al cãrui bust

realizat de sculptorul  Constan-tin Foamete (amplasat în Craiovaîn anul 1975) domina pânã înacest an rondul de flori de la in-trarea în Gradina Botanica. Neapropiem de momentul expuneriisculpturilor (realizate în acest anexclusiv din marmura de Ruºchi-þa) pe esplanada Teatrului Naþio-nal, pentru a fi vãzute de craio-veni. Ne gândim la spaþiile celemai potrivite pentru amplasarealor. Din pãcate, noul Centru Vechial oraºului, cu strãzi lungi ºi în-guste, nu se pliazã pe acest for-mat de statui, puse printre tera-sele cu mese ºi scaune colorate– aici fiind mai potrivite statuilede epocã turnate în rãºini ºi sili-con patinat, cu teme pastorale ºide gen: flaºnetarul, vagabondul,

micul poºtaº, doamna cu pãlãrie,doamna pe fotoliu ºi altele. Ast-fel cã cele treizeci ºi cinci desculpturi realizate în primele pa-tru ediþii ale Simpozionului „Dru-muri Brâncuºiene” au fost ampla-sate în spaþii largi, vizibile de de-parte în întreaga lor frumuseþetematicã, concepþionalã sau plas-ticã: în sensuri giratorii, în parc ºiîn gradina botanicã sau ca niºtepietre de hotar la ieºirile – fostelebariere – ale oraºului. La dimen-siunile actualelor strãzi ºi bule-varde ale oraºului nostru, suntmai potrivite decât giganticulmonument „Carol I” (sculptorMircea Spãtaru), care blocheazãºi „umple” micuþa piaþetã din faþaintrãrii Teatrului de Opera „ElenaTeodorini”, contrastând cu pro-porþiile ºi eleganþa statuilor careîl încadreazã: „Domnitorului Bar-bu ªtirbei” în curtea BisericiiSfânta Treime ºi „Ion Maiores-cu” în faþa Colegiului Elena Cuza.

Cred cã o problemã în desfã-ºurarea activitãþii sculptorilor„Drumurilor Brâncuºiene” este ºitimpul de executare – o lunã – alucrãrilor din blocuri grele demarmurã, de dimensiuni destul demari – 2-3 metri. O problemã ar fiºi temperatura ridicatã în lunaaugust, la sol ajungând sa fieperceputã la 70-75 grade. Uniisculptori au reuºit sã depãºeas-cã condiþiile, realizând lucrãri deexcepþie, de recunoaºtere publi-cã: Ilie Berindei „Floarea Heruvi-milor”, Dan Nica „Precuvântare”, Marcel Voinea „Fereastra cuvoal”, Emilian Popescu „Piatra dehotar”, Vasile Soponariu „Mitre-le – Spânzuratul”, Gabriel Sitaru„Rapsodie Celestã”, Emil Bachi-yski „Fereastra spre eternitate”º.a. Alte lucrãri sunt rãmaseaproape de forma brutã, dispro-porþionate, chiar neterminate saulãsate într-o formã apropiatã destarea iniþialã a blocului de piatrãsau marmurã. Unele nici nu aufost expuse sau s-au spart.

Poate ar trebui regânditã com-ponenþa juriului de admitere lasimpozion, apelându-se la  spe-cialiºti, sculptori, critici de artãcare pot aprecia ºi argumentacalitãþile tehnice, artistice ºi am-bientale ale proiectelor trimise.Poate ar trebui chiar o dezbatere

publicã – dupã expunerea sculp-turilor în Piaþa Teatrului Naþional– asupra locului unde vor fi am-plasate. ªi poate este momentulsã ne gândim ºi la propunerealansatã în spaþiul public ca fosta„Alee a personalitãþilor craiove-ne” sã fie amenajatã la intrarea înParcul Romanescu, pe locul rã-mas gol dupã distrugerea, perând – în funcþie de momentulpolitic, a celor douã monumente„Asta-i muzica ce-mi place” ºi„1907”. Nu ºtiu câþi craioveni sevor relaxa ºi „culturaliza” printrebusturile personalitãþilor plasateîntre cele trei ºosele intens circu-late de maºini, autobuze etc. Iardacã punem în acel spaþiu verde,relativ mic ºi câþiva pomiºori ºiflori, ar acoperi postamentele pa-ralelipipedice ale busturilor, aºacum se întâmplã cu recent inau-guratul bust al Regelui Mihai I(sculptor Marcel Voinea), ampla-sat nefericit lângã parcarea dinfaþa Universitãþii. Sau cu statuiafluturelui filiform „Desprindere”(sculptor Paul Popescu) care sesuprapune pe coloanele vertica-le ale intrãrii în parc, pierzându-ºiidentitatea ºi calitãþile artistice.

Un fapt gândit unilateral ºietapizat a fost sistematizarea cen-trului, care este aglomerat, sufo-cat chiar de cele trei puncte „gre-le”: pasajul suprateran (pesteparcul cu borna „Km 0” al oraºu-lui), parcarea subteranã în loculParcului Teatrului Naþional ºipasajul subteran, care spargebulevardul spre Casa Studenþi-lor, care ar fi trebuit sã se deschi-dã generos, cu spaþii de parcareînspre Centrul Vechi. Unde sã maipunem statui? Poate, ca la Buda-pesta la podul cu lanþuri, niºte leila intrarea ºi ieºirea din pasaje?Este o glumã – dar tristã ºi ade-vãratã. Casa de Cultura „TraianDemetrescu” ºi Primãria Craiova,în primul rând, au o misiune in-gratã,  importantã ºi foarte grea,de a crea acest echilibru între ceare nevoie ºi ce se oferã spaþiu-lui urbanistic al Craiovei – oraºulelegant ºi bogat de altãdatã, cupalate somptuoase ºi spaþii verzi,aerisite. 

nnnnn Magda Buce Rãduþ

Constantin Foamete - Alexandru Macedonski

18 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Revista cu un nume su-gestiv, Carmina Bal-canica, publicatã în

România începând cu toamnaanului 2008, ºi-a propus – încãde la prima apariþie – sã adaugepertinente contribuþii la promo-varea ºi susþinerea unui fertil dia-log intercultural, la decelareaunor direcþii specifice „melosu-lui” balcanic, mentalitãþii ºi iden-titãþii în alteritate a civilizaþiei ºiculturii dintr-un areal care, îngeneral, îºi suprapune limitelegeografice peste strãvechiul te-ritoriu al Traciei. Suprafaþa aces-teia se întindea, dupã cum ilus-treazã ºi harta reprodusã pe co-pertele exterioare ale publicaþiei,între Marea Adriaticã ºi MareaNeagrã ºi de la nord de MunþiiCarpaþi pânã la sud de MunþiiBalcani.

Revista nu îºi propune însãîn mod expres sã demonstreze cãîn acest spaþiu de strãveche ci-vilizaþie a tracilor, consideratã cahotãrâtoare ºi de Nicolae Iorga,s-a definit caracterul matricial albalcanitãþii. În egalã mãsurã, is-toria mileniilor care au urmat aconturat un destin asemãnãtorpopoarelor din acest vast terito-riu: ocupaþia romanã asimilatoa-re ºi propagatoare a civilizaþieiantice greceºti, ortodoxismulImperiului Bizantin, extins ºi lapopoarele slave, expansiuneaslavonã ºi apoi a imperiului oto-man, fiecare pentru mai multesecole etc. Abia din al treileadeceniu al sec. al XIX-lea se con-tureazã apariþia statelor moder-ne din arealul balcanic, poziþio-nate geopolitic la contactul din-tre Europa ºi Asia, proces ce seva definitiva dramatic în urmacelor douã Rãzboaie Mondiale.Ideea de destin asemãnãtor fu-sese fundamentatã ºi de cerce-tãtorul, aflat în exil, I. D. C.- Co-terlan în revista madrilenã Des-tin (nr.1 ºi 2 / 1951), avându-l cadirector fondator pe George Us-cãtescu. Studiul sãu, analizat deMihaela Albu în primul numãr alrevistei Carmina Balcanica, în-cerca sã stabileascã „fundamen-tele sud-estului european” dinacest „cazan al popoarelor”,având o „dispoziþie centrifugã”,majoritatea afiliate relativ recentla Uniunea Europeanã, adãu-gând noi valenþe civilizaþiei ºiculturii vest-europene.

Spaþiul sud-est european,aceastã „cetate naturalã a uneimari unitãþi geografice”, cum odefinea V. Papacostea, ºi a uneimari unitãþi istorice, totodatã, adeterminat ºi multiple interferen-þe culturale.

Balcani, Balcanitate, Balca-nism! Termenul din urmã a acu-mulat – în timp – o conotaþievãdit peiorativã. Spiritualitatea,arta, cãrþile de înþelepciune, caºi toate formele de interpenetra-þie spiritualã ar trebui sã justifi-ce o de-peiorativizare a moduluiîn care este privitã ºi înþeleasãlumea Levantului.

Plecând de la ceea ce-l atrã-sese pe marele istoric românNicolae Iorga – Orientul ce cu-prinde „Estul Europei (...) parti-cipând la civilizaþia Europei” –colegiul de redacþie, avându-i cadirectori fondatori pe MihaelaAlbu ºi Dan Anghelescu, ºi-a

pentru un dialog intercultural:revista Carmina Balcanica

propus ca prin aceastã publi-caþie academicã sã prezinte, rândpe rând, nu numai specificulcultural al fiecãrei þãri din aceastã„unitate” ºi al ansamblului sud-est european, dar ºi specificuldialogului Orient-Occident. Cualte cuvinte – contribuþia civili-zaþiei ºi culturii spaþiului balcanic(extins geografic la întreagaparte de sud-est) la cultura ºi ci-vilizaþia europeanã. De aceea, nuîntâmplãtor în acest sens, revistase deschide, numãr de numãr, cuun motto preluat de la profeso-rul, specialist în studii balcani-ce, Mircea Muthu: „Aducând cusine coabitarea celor trei stra-turi culturale – arhaic, medie-val ºi modern – Sud-Estul poa-te ajuta Europa sã-ºi reînveþetrecutul ºi, nu în ultimul rând,sã-ºi remodeleze proiectele deviitor.” Dar, pe lângã acest dia-log, mai este necesar ºi un dia-log Est-Est ºi aceasta deoareces-a constatat o impardonabilãignorare ºi necunoaºtere între elea popoarelor spaþiului sud-esteuropean. Motto-ul preluatdintr-o prezentare la o conferinãa academicianului Eugen Simionsintetizeazã perfect acest dezide-rat: „Bogãþia Europei depindede bogãþia ºi diversitatea cultu-rilor naþionale./.../ Cultura nutrebuie sã ne despartã, trebuiesã ne apropie pe noi, europeniidin Est, din Vest, din Sud-Est, dincentrul sau din nordul Europei.Dialogul cultural nu trebuiepurtat numai între Est ºi Vest, ciºi între Est ºi Est.”

Revista Carmina Balcanicavine în sprijinul acestei cunoaº-teri reciproce. ªi astfel, diversi-tatea de autori de origine diferi-tã se conjugã – cu fiecare numãral revistei – cu accentul pus peo structurã culturalã specificã, oþarã de ieri ºi de astãzi din area-lul balcanic (sau mai precis: sud-european). Pânã în prezent, cu ofrecvenþã bianualã, au apãrut 18numere, dedicate, pe rând, Ro-mâniei, Bulgariei, Albaniei, Ci-prului, Greciei, Serbiei, Macedo-niei, Turciei, pentru ca altele sãcuprindã elemente culturale aleminoritãþilor naþionale din þaranoastrã – albanezi, armeni, cehiºi slovaci, bulgari, greci, italieni,macedoneni, polonezi, romi,sârbi, turci ºi tãtari.

Pentru exemplificare prezen-tãm primul numãr, dedicat în prin-cipal României.

În cele 200 pagini ale publica-þiei sunt cuprinse studii în limbi-le românã, macedoneanã ºi en-glezã vizând, la modul academic,stilistica, imagologia, hermeneu-tica. Amintim, printre altele, „Undialog intercultural” de VasileDatcu (An Intercultural Dialo-gue); „Melos balcanic - unitateîn diversitate” de Dan Anghe-lescu (The Balcanic „Song”-Unity in Diversity); „Mentalita-te, identitate ºi alteritate sud-esteuropeanã” de Mircea Muthu(Mentality, Identity and South -East European Otherness);„Sud-Estul european - regiunecu destin specific ºi bogat patri-moniu cultural” de Mihaela Albu(The European South-East – theAria with a Specific Destiny anda Rich Cultural Inheritance). In-

teresantã este ºi colaborareasemnatã de acad. Katika Kulav-kova din Macedonia: Cmepeo-munume modelu na Balkanom(Stereotypikal Models of theBalkans) ºi, de asemenea, cea aprofesorului Heinz-Uwe Haus(USA): „The Ancient Greek’sHeritage”.

La aceastã secþiune a eseuri-lor mai semneazã profesorul grec,nãscut în România, ApostolosPatelakis, scriitorul Marius Che-laru, precum ºi universitarii cra-ioveni Emilia Parpalã, CameliaZãbavã, Gabriela Rusu-Pãsãrin.

A doua secþiune a primei edi-þii a revistei Carmina Balcani-ca propune dialogul creator alpoeþilor trãitori in arealul de re-ferinþã. Semneazã creaþii origina-le tipãrite în limba de origine ºitraduse în englezã poeþii: ZarkoMilenic (Bosnia Herzegovina),Roman Kisiov, Zdravko Kisiov,Ludmila Balabanova, Ginka Bili-arska (Bulgaria); Sali Bashota,Flora Brovina, Ibrahim Kadriu,Jeton Kelemendi, Miradjie Ra-miqi, Edi Shukriu (Kosovo), Van-ghea Steriu, Baki Ymeri (Mace-donia), Theodor Damian (USA-România), Mihaela Albu, VasileMoldovan (România), ZoranPesic Sigma (Serbia) ºi AlenkaZorman (Slovenia).

În finalul revistei citim – la ru-brica „Revista cãrþilor” – prezen-tãri ale albumului bilingv grec-român de Apostolos Patelakis(Grecia) ºi Antonia Vancea (Ro-mânia), intitulat România inimiimele. Revista se încheie cu scur-te Cv-uri ale membrilor colegiuluide redacþie, precum ºi ale semna-tarilor din acest prim numãr.

Ediþiile urmãtoare au extinscolaborãrile, aducând în pagini-le fiecãreia studii ºi eseuri, poe-zii ºi recenzii semnate de tot maimulþi autori. Subliniem de ase-menea originalitatea revistei prinfaptul cã toate articolele, recen-ziile ºi poeziile sunt publicate în

limba autorilor, având totodatão variantã în englezã. La tradu-cere contribuie o echipã de pro-fesori universitari din Craiova,Bucureºti, Baia Mare, MiercureaCiuc, dar ºi din Statele Unite oriAustralia.

Un alt exemplu pentru edifi-care este prima ediþie din 2012,care cuprinde articole desprecultura cipriotã, recenzii ale unorcãrþi scrise de autori ciprioþi, pre-cum ºi poezii ºi douã interviuri(cu dna Christina Christodou-lou-Todea, profesor ºi traducã-tor de origine românã, precum ºicu Victor Ivanovici, profesor ºitraducãtor nãscut în România,dar cu ascendenþã greacã).

Substanþiale articole îi apar-þin Elenei Lazãr, directoarea edi-turii Omonia, scriitor ºi traducã-tor cunoscut în spaþiul culturiigreceºti, aceasta scriind desprerelaþiile româno-cipriote, despreliteratura cipriotã în România,precum ºi despre douã persona-litãþi cipriote în România

Un studiu important, caredeschide de altfel revista, estesemnat de profesoara AureliaRoman de la Georgetown Uni-versity, SUA. Aceasta face ocompetentã comparaþie între te-atrul lui Eugen Ionescu ºi celsemnat de Matei Viºniec. Maisemneazã studii Heinz-UweHaus (Delaware University) –„Theatre as a Transculturalevent: Notes on European Iden-tity”, Mircea Muthu – „Dipticepic sârbesc”, precum ºi douãprofesoare de la Universitateadin Vlora (Albania) - Edlira Çer-kezi ºi Evis Çelo.

Sumarul acestui numãr cu-prinde de asemenea poezie subsemnãtura unor poete din Cipru,poeþi din Muntenegru ºi Bulga-ria, dar ºi din România, cele aleredactorului ºef adjunct – Ma-rius Chelaru. Începând cu anulprecedent, redacþia CarmineiBalcanica a hotãrât sã publiceîn câteva numere un poem emi-nescian în traducerea de execep-þie a lui Adrian George Sahlean.

Recenziile din a treia parte apublicaþiei sunt dedicate îndeo-sebi unor volume axate pe Re-publica Cipru sau scrise de au-tori ciprioþi. Câteva fotografiicolor, puse la dispoziþie de Am-basada Ciprului, completeazãimaginea asupra realitãþilor cul-turale cipriote.

Aºa cum am specificat maisus, câteva ediþii ale revistei aufost dedicate specificului cultu-ral al comunitãþilor care trãiescpe teritoriul României. Amintim,printre acestea, numãrul din no-iembrie 2014, dedicat culturiipolonezilor de la noi, numãr carese deschide cu o prezentare aexcelenþei sale, ambasadorulPoloniei la Bucureºti, dl. MarekSzczygiol, despre „minoritateapolonezã în România”. Urmeazãun articol semnat de ºefa SecþieiPolitico-Economice a Ambasa-dei Republicii Polone, doamnaMagdalena Bogdziewicz, intitu-lat „Polonia-România – vechi re-laþii de prietenie”. Din parteaUniunii Polonezilor din Româniasemneazã deputatul GhervazenLongher, iar despre diferitele or-ganizaþii ale comunitãþii polone-ze scrie Magdalena Filary, doc-

tor al Universitãii din Craiova.Un articol care aduce multe in-formaþii în prezent despre trecu-tul în care refugiaþi polonezi augãsit adãpost în judeþul Vâlcea ise datoreazã doamnei IonelaNiþu. La rândul sãu, dl. AlbinelFirescu prezintã cititorilor cadra-nul solar din lagãrul polonez dela Târgu-Jiu, insistând pe istoriacomunã dintre cele douã state ºipopoare. Arãtând cã „între con-strucþiile ce au rãmas ca mãrtu-rie a treceri militarilor polonezi pela Târgu-Jiu se aflã cadranul so-lar”, autorul demonstreazãprintr-o mãrturie concretã aceas-tã „istorie comunã”.

Cel mai recent numãr publi-cat (la editura Aius), numãrul 18(1/ 2017), precum ºi cel în pregã-tire – 19 (2/ 2017) se axeazã pereflectãrii în plan cultural a pri-mului rãzboi mondial în câtevadintre þãrile balcanice. Un spa-þiu mai larg este dedicat Româ-niei (cu fragmente semnificative– în limbile românã ºi englezã –din romane semnate de Liviu Re-breanu, Camil Petrescu ºi G. To-pârceanu), apoi þãrii vecine, Ser-bia, cu o prezentare a unui im-portant romancier sârb, Alexan-dar Gatalica, ºi un fragment dinromanul sãu multiplu premiat,Veliki rat (The Great War). Uncunoscut scriitor cipriot, PanosIoannides, semneazã de aseme-nea o prozã scurtã pe aceastãtemã – Vagabond street.

Fie ºi din aceste treceri în re-vistã a titlurilor ºi colaboratori-lor câtorva numere din CarminaBalcanica, considerãm cã pu-tem afirma cã apariþia sa este nunumai bine venitã, dar ºi nece-sarã pentru a contribui la afirma-rea unei unitãþi culturale în di-versitatea identitarã a spaþiuluibalcanic.

Deºi apare în România, revis-ta nu este direcþionatã numaicãtre cititorii români, ci ºi – aºacum poate ar fi fost de aºteptatºi de la alte publicaþii cu adresa-bilitate similarã – , unor cititoridin toate þãrile lumii balcanice (ºide aceea semnatarii au fost invi-taþi sã scrie în limba maternã!).În plus, lãrgind aria, prin fiecarestudiu, eseu, poezie sau recen-zie – care au ºi o versiune în lim-ba englezã – revista se adresea-zã tuturor celor care, dincolo deBalcani, sunt interesaþi de feno-menul cultural (unitar în diversi-tate) din zona cunoscutã lumiiîndeosebi prin conflicte politice.

Aºadar, Carmina Balcanicadoreºte sã cuprindã în paginileei „melosul” balcanic în tot ceeace poate acoperi metaforic cul-tura þãrilor din spaþiul sud-esteuropean.

Dintr-o multitudine de mani-festãri literar-artistice, realizato-rii revistei preconizeazã cãaceasta va putea deveni încet-încet o oglindã a specificului fie-cãrei þãri, dând seamã mai alesde ceea ce reprezintã din punctde vedere cultural, prin ele în-sele, precum ºi de ceea ce repre-zintã împreunã pe harta spiritua-lã a Europei.

nnnnn Camelia Zãbavã

19, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

S-au scris deja multe cãrþidespre România vãzutãprin ochii occidentalilor

care au cãlãtorit de-a lungul Car-paþilor, în marile oraºe, prin sate-le din Bucovina ºi Maramureº,trasând aproape aceleaºi itine-rarii ºi, nu de puþine ori, gene-rând concluzii asemãnãtoare lafinal de drum. Cartea lui RobertKaplan, În umbra Europei.Douã rãzboaie reci ºi trei dece-nii de cãlãtorie prin Româniaºi dincolo de ea1, se integreazãaºadar într-o tradiþie care impri-mã pe bunã dreptate o oarecarenerãbdare ºi neîncredere a citi-torului român. Circumspect cãare de-a face cu o altã carte astrãinilor despre români, acestanu se lasã probabil convins nicidupã ce primeºte asigurãri fer-me, pe copertã, de la o altã vocedin afarã, oricât de avizatã e ceaa universitarului britanic, recu-noscut specialist în istoria româ-nilor, Dennis Deletant, care econvins cã „Robert D. Kaplanînþelege ca nimeni altul Româniacontemporanã”.

Dincolo de laitmotivele des-pre aceastã þarã pe care ni le ofe-rã din abundenþã noua apariþieeditorialã (insistenþa asupra is-toriei zbuciumate a unui poportragic situat geografic la îndemâ-na marilor vecini din jur, a mira-colului latinitãþii limbii româneîntr-o regiune dominatã lingvis-tic de slavi, a tabloului deprimantal comunismului), identificãm ºinumeroase note particulare caredovedesc ceea ce un recenzentamerican numea în „The NewYork Times” „povestea de dra-goste a lui Kaplan cu România”.Semnele acestei nedisimulatepasiuni se regãsesc în nenumã-rate pagini ºi converg spre mãr-turisirea cã aproape întâmplãto-rul traseu al autorului în þara luiCeauºescu din 1973 i-a marcatdevenirea profesionalã ºi perso-nalã, îndreptându-l spre carierade jurnalist ºi trei decenii de dru-muri nesfârºite în Europa de Estºi prin Balcani.

Aceastã odisee balcanicã, re-latatã într-o carte care l-a fãcutcelebru ºi controversat pe Ro-bert Kaplan în publicistica ºianaliza politicã americanã, Fan-

România realã ºi închipuitãa unui cãlãtor strãin

nnnnn IOANA REPCIUC

tomele Balcanilor, e lipsitã desentimentalisme ºi, din contrã,cultivã multe din cliºeele negati-ve despre rolul nefast al zonei înmarile conflicte armate din Euro-pa ultimului secol. Capitoleledespre România din bestsellerulapãrut în 1993 anunþã însã car-tea din 2016 prin acelaºi ames-tec atrãgãtor de scriituri, de lacea strict jurnalisticã la bine in-formate pasaje istorice, relatãride cãlãtorie, întâlniri memorabi-le ºi reflecþii livreºti, toate prile-juite de periplul scriitorului dintr-un colþ într-altul al þãrii, de laBucureºti la Focºani, Bârlad,Iaºi, Bucovina, Maramureº, Giur-giu, Braºov, Cluj, Sighiºoara,Oradea, º.a.

Lãsând intenþionat deopartecelalalte lecturi probabile, volu-mul lui Kaplan poate fi apreciatºi doar datoritã impresiilor ful-gurante, a legãturilor temporaredar puternice între observator ºiobiectele observate, a metafore-lor ºi comparaþiilor inspirate careîmpreunã creioneazã o þarã uni-cã existând poate doar în imagi-naþia cãlãtorului ºi pe care de aici,din interiorul ei fizic, o vedemaltfel prin ochii lui.

Aproape ca un antropolog,avantajat de poziþia obiectivãîntr-o culturã strãinã, jurnalistulamerican îºi propune sã priveas-cã România deopotrivã detaºatºi empatic, desigur conºtient demeritele celor douã calitãþi opu-se ale observatorului. Nu-ºi cen-zureazã însã discursul pasionalîn momentele de graþie ale întâl-nirii cu subiecte care-l atrag înmod special. Dintre acestea, sedesprinde admiraþia aproapemisticã pentru arhitectura ºi at-mosfera bisericilor ortodoxe, opasiune mai veche, descoperitãîn cultura religioasã a Orientuluiºi a Mediteranei. Ajunge în aces-te momente de extaz concluzii de-spre cât de vitalã a fost moºteni-rea bizantinã pentru supravieþui-rea culturii române agresatã deatâtea valuri de influenþe strãineºi la previziuni despre trãiniciaunei Biserici care-ºi cucereºteperiodic credincioºii cu mirosulpsihedelic de tãmâie ºi ritmicita-tea subjugantã a cântãrilor.

Apãrutã la încheierea uneilungi etape profesionale dubla-tã de o serie de cãlãtorii, cartealui Kaplan capãtã structura unuipalimpsest, adunând pe aceleaºipagini experienþele diverselorcãlãtorii ale autorului în Româ-nia, de la cele din anii ’80, în carepredominã cenuºiul epocii co-muniste, la revenirea din 1990,cu schimbãrile abia vizibile alepeisajului, la epilogul din 2014,un discurs înmãrmurit desprenoile realitãþi româneºti. Toateaceste discursuri se intersectea-zã, se completeazã ºi se luminea-zã reciproc, aducându-l pe auto-rul lor mai aproape de speratadezlegare a a esenþei româneºtiîn faþa cãreia se declarã învins înciuda acestor impresionanteeforturi de cunoaºtere.

O stratificare de etape mereuprezente este însãºi istoria þãrii

pe care o studiazã, crede autorulamerican, care vede în trecutulRomâniei ºansa revitalizãrii post-comuniste. Reînvierea ºi aprecie-rea tradiþiei, a vechii arhitecturi,a mentalitãþilor pro-occidentale,ºi nu inventarea viitorului din ni-mic ne poate vindeca rãnile re-centului trecut.

Un îndrãgostit de trecut, decãrþi ºi de cãlãtorii mai mult parcãdecât de o þarã anume, RobertKaplan a gãsit în arta, religia ºipeisajul românesc reþeta perfec-tã pentru a trãi intens, aspiraþiecare presupune a da valoare cli-pelor în lupta cu uitarea prin sem-nificaþiile lor memorabile. În aceas-tã filozofie personalã, remarcabi-le devin cele mai cumplite detaliiale societãþii comuniste ºi pânãla aparent insignifiante tresãriri aleunui tablou maramureºean filtra-te prin propria experienþã cultu-ralã, astfel încât câmpia Bãrãga-nului îi aminteºte de Delta Niluluiiar periferiile Bârladului de unpeisaj din Rusia lui Gogol sauDostoevski. Desprinse din con-textul lor evocator, unele imaginiîl bântuie ºi revin în mai multe rân-duri lãsând o impresie neplãcutãde cliºeu, cum este cea a români-lor stând veºnic la cozile intermi-nabile. Spre trecut îl transportãaidoma trenurile mizere ºi nemo-dernizate, sfinþii din mânãstirilebucovinene ºi o cãpiþã de fân„preistoricã” zãritã într-o vale dinMaramureº.

Cititorul român saturat deobsesiile strãinilor despre Româ-nia are ºi satisfacþia sã constatecã Robert Kaplan nu se numãrãprintre neobosiþii cãutãtori ai luiDracula. Transilvania nu îi pareun fundal potrivit ales de BramStoker pentru a servi fanteziilorsale literare, ci mult mai mult – oîmbinare unicã de Renaºtere,baroc, gotic ºi Iluminism, la înþe-legerea cãreia a ajuns doar dupã

mult studiu ºi lecturi din istoriileImperiului Habsburgic. Singurapoveste de groazã autentic ro-mâneascã a fost cea pusã în sce-nã de dictatorul comunist.

Dacã în istorie poate sã-ºigãseascã resorturile salvatoare,România are mai puþine ºanse dea scãpa vreodatã de blestemulsãu principal, cel al geografiei,crede Kaplan care s-a remarcatde asemenea în Statele Unite caanalist de geopoliticã a Europeide Est. Astfel, cãlãtorul americanîncântat de schimbarea revigo-rantã a decorurilor în peregeri-nãrile sale carpato-danubiene eînlocuit uºor de susþinãtorul de-terminismului geografic. Esenþaoccidentalã sau de Europã Cen-tralã se dilueazã treptat când tra-versezi þara de la vest la est, lã-sându-ne pradã metehnelor bal-canice. În acest sens, a trãi „înumbra Europei” este o stare defapt, generatoare de veºnice te-meri ºi frustrãri, de nedisimulatecomplexe de inferioritate, pe câtde certã pe atât de inevitabilã.Nici mãcar tendinþele de occiden-talizare observate ºi lãudate deautor în ultima sa cãlãtorie înRomânia n-ar putea vimdecaacest blestem. Prin titlu, cartealui Kaplan întreþine un ton ge-neral pesimist ºi nostalgic, nee-xorcizat de „fantomele Balcani-lor”, dar poate rãsplãti un lectorrãbdãtor prin pasaje mai luminoa-se, când scriitorul nu se lasã co-pleºit de responsabilitatea auto-impusã de a da verdicte despretrecut ºi a trasa cele mai produc-tive politici de viitor.

1 Robert D. Kaplan, În umbraEuropei. Douã rãzboaie reci ºi treidecenii de cãlãtorie prin Româniaºi dincolo de ea. Traducere din en-glezã de Constantin Ardeleanu ºiOana Celia Gheorghiu, Bucureºti,Editura Humanitas, 2016.

Artistul plastic Alexan-dru Pascu Gh. a împli-nit 80 de ani de viaþã

ºi 55 de ani de activitate artisticã,prilej cu care Muzeul de Arã Cra-iova a organizat o retrospectivãla vernisajul cãreia Sala oglinzi-lor s-a dovedit neîncãpãtoare.

Nãscut în Bucureºti, la 10 iu-nie 1937, Alexandru Pascu Gh. aabsolvit Institutul de Arte Plas-tice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, în 1965; a fost reparti-zat la Craiova, unde a fost profe-sor de arte plastice la ªcoala Nr.2 „Traian” pânã la pensionare.Este membru al Uniunii Artiºti-lor Plastici, Filiala Craiova.

A debutat în 1965 ºi a des-chis pânã în prezent expoziþii per-sonale la Craiova, Calafat, Râm-nicu-Vâlcea, Timiºoara, Târgu-Jiu, Timiºoara, Slatina ºi Balº. Aefectuat cãlãtorii de studii în Bul-garia, Lituania, Cehia, Ungaria,Ucraina,Turcia ºi a participat culucrãri la numeroase expoziþii co-lective ºi de grup. A fost nelipsit

Alexandru Pascu – 80la Saloanele Municipale de laGaleria „Arta”, la expoziþiile„Grupului 6+1” ºi ale „AquarelleGroupe” din Craiova.

Are lucrãri în colecþii de statºi particulare din România, Italia,Franþa, S.U.A., Germania, Grecia,Canada, Austria. În 1997, a avuto expoziþie personalã laMontpellier - Franþa.

De la peisaj la portret, de lagraficã la picturã în ulei, Alexan-dru Pascu Gh. impresioneazãprin calitatea lucrãrilor expuse,definitã de mijloacele plasticebine stãpânite, organizarea com-poziþionalã stabilind raporturilefundamentale, care au legãturãcu dispunerea structuralã a for-melor, a proporþiilor. Artistulridicã probleme ale deveniriifiinþei umane spre libertate, deexprimare ºi împlinire a aspira-þiilor spre mai bine, spre frumosºi adevãr.

Îi urãm viaþã lungã, sãnãtateºi inspiraþie!

nnnnn Ovidiu BãrbulescuAlexandru Pascu (foto: H. Buzatu)

av

an

ga

rd

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

nth

ro

po

s

20 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

nnnnn UMBERTO ECO

Grupul 63, patruzeci de ani dupã (II)Revoluþia formelor

Aºa-zisa neo-avangardãa Grupului 63 irita cul-tura care pe atunci se

definea angajatã (întemeiatã, amvãzut asta, pe o logodnã întrepoetica realismului socialist ºimarx-crocianism, animal himeric,de regândit bine astãzi, atât decurios, un fel de Casa Libertãþiiculturale în care puteau convie-þui reacþionari mândri (cel puþindin punct de vedere literar) ºimilitanþi socialiºti, paleo-idealiºtiºi materialiºti, mai mult istoricidecât dialectici. Grupul 63 nu pã-rea sã creadã în gestul revoluþio-nar, fie ºi acela al futuriºtilor carevoiau sã scandalizeze pe buniiburghezi din Salonul Margheri-ta. Înþelesese de-acum cã gestu-rile revoluþionare, în noua socie-tate de consum, erau sortite sãloveascã un conservatorism atâtde ductil ºi ingenuu încât sã-ºiaroge orice element de rãvãºireºi sã absoarbã orice propunerede evaziune ºi s-o introducã într-un cerc al acceptãrii ºi al mercifi-cãrii. Eversiunea artisticã nu maiputea sã se asimileze eversiuniipolitice. ªi prin urmare neo-avan-garda, situându-se ca proiect deeversiune dinãuntru, încerca sãajusteze tirul, sã mute polemicaspre obiective mai radicale, greuimunizabile, sã schimbe vremuri-le ºi tehnicile de rãzboi ºi mai alessã anticipeze ori sã provoace, prinsoluþiile artei, o viziune diferitã asocietãþii în care se miºca.

Vocaþia profundã a aºa-ziseineo-avangarde fusese identifica-tã bine de Angelo Guglielmi, în1964, în studiul sãu Avanguar-dia e sperimentalismo („Avan-gardã ºi experimentalism”). Dacãavangarda fusese dintotdeaunamiºcare de rupturã violentã, ex-perimentalismul era diferit, dreptpentru care dacã futuriºtii, da-daiºtii, surrealiºtii fuseserã avan-gardã, scriitorii experimentaliºtifuseserã în schimb Proust, Eliotsau Joyce. ªi cu siguranþã majo-ritatea participanþilor la congre-sul de la Palermo din 1063 seaflau mai mult de partea experi-mentalismului decât de cea aavangardei.

De aceea, în legãturã cu primareuniune de la Palermo, eu vorbi-sem de o Generaþie a lui Neptun,opusã Generaþiei lui Vulcan ºi in-ventasem expresia de „avangar-dã într-un vagon de dormit” (gân-dind rãutãcios la Mussolini, carenu luase parte la marºul asupraRomei ºi ajunsese tocmai într-unvagon de dormit, o zi dupã ace-ea, plutoanele sale, ºtiind bine cãmarºul conta foarte puþin, datfiind cã regele era de acord ºi unparlament democratic l-ar fi sub-minat încet-încet dinãuntru ºi nucâºtigând o bãtãlie de-acum go-litã de succes).

Apropierea era sarcasticã, însãera de folos unei polemici cu cineîºi imagina neo-avangardiºtii cao trupã de asalt asupra palatuluide iarnã al puterii literare. Voia sãspunã cã ºtiam foarte bine cã arfi refuzat sã ne bage în puºcãrieºi nu merita osteneala de a ne faceeroice iluzii. Gestului revoluþio-nar se dorea sã i se substituie len-ta experimentare, revoltei filolo-gia. Scriam atunci:

„Gestului ce clarificã totuldintr-o loviturã (poziþia mea ºicea a celorlalþi) îi urmeazã propu-nerea care pentru moment nu cla-rificã încã nimic,… doar se ºtiecã direcþia e bunã ºi pe termenlung seminþele ce sunt aruncatevor da un fruct neaºteptat. Pen-tru moment, în cursul fazei me-diane, ºi lucrarea care se face vaintra sã facã parte din joc (nu iesenimic din el): dar între timp graþieacestei lucrãri se configureazã unnou mod de a vedea lucrurile, dea vorbi despre lucruri, de a iden-tifica lucrurile spre a acþiona asu-pra lor. Nu existã alibi eroic care,pentru moment, sã aibã vreo jus-tificare. Ne aflãm ca, în tavernã,Jenny din Piraþii: într-o zi va sosio corabie, iar Jenny (Opera de treiparale, de Brecht) va bãtea dindegete ºi va face sã cadã capete-le. Însã deocamdatã Jenny spalãvasele ºi aranjeazã paturile. Întretimp scruteazã chipul celor ce in-trã, le mimeazã gesturile, lumeabea vinul… apasã mâna pe mã-nuºi spre a reface formele cape-telor ce se aºeazã acolo. În fiecegest al sãu … se ascunde un pro-iect, un experiment al unor ges-turi diverse. ªi nu-i cazul sã sespunã cã Jenny ar face doar ges-tul: deja încã de-acum va puteasã întreþinã o corespondenþã cuTortuga, noaptea târziu miºcândlampa în spatele ferestrelor came-rei sale spre a semnala miºcãrileclienþilor ºi le va oferi refugiu subpatul ei tovarãºilor pãlmaºi. Însãasta o va face ca o altã Jenny,care nu e Jenny din cârciumã, cufuncþia sa tehnicã precisã, spã-lând vasele ºi aranjând paturile.Cum sunt fãcute vasele? Din celemn paturile? ªi existã o relaþieîntre lemn ºi forma paturilor ºinatura clienþilor? Ce anume dinacest lucru va fi recuperabil înziua debarcãrii? De aceea Jennynu face revoluþii, în meseria sa.Face filologie. Însã gestul expe-rimental nu va putea sã întârzieîn el însuºi – în secvenþa cãutãri-lor succesive nu se va pierde dinvedere scopul? Nimic mai uºor.De aici, necesitatea unui controlreciproc, al unei discuþii, nu lalucrarea sãvârºitã, ci în timp celucrarea se face. Gesturile fiecã-ruia sunt astfel diverse încâtnumai amestecându-le de la ofazã la alta se vor putea identifi-ca din ele direcþiile comune saucomplementare. Generaþia a înþe-les cã, întrucât reuºita nu e datãde scandalul efectiv al unei uni-ce propuneri, nu rãmâne decâtreuºita comunã, întâlnirea ºi con-trolul triangulaþii: semn cã gene-raþia nu crede în efuziunea liricã.ªi dacã cu ea se identificã poe-zia, ei bine, sã fie limpede cã ge-neraþia nu crede nici în poezie.Evident crede în altceva. Poatenu-i cunoaºte încã nici mãcarnumele”.

Imaginaþi-vã dacã estetica re-alismului socialist putea sã vadãfavorabile asemenea afirmaþii.Însã ceea ce încã ºi mai mult irita-se societatea literarã nu fusesepoziþia pe care o vom numi „poli-ticã” a Grupului. Fusese o diferi-tã dispoziþie la dialog ºi la con-fruntare. Am vorbit di o societa-te literarã hotãrnicitã în propriile-ilocuri destinate ºi angajatã dinraþiuni istorice de supravieþuire

sã-ºi protejeze proprii membri ºisã menþinã intact propriul ei ca-pital, ideea sacrã a poetului ºi aomului de culturã. Era o genera-þie ce putea sã cunoascã disen-siunea, dar îl consuma printr-unact mutual de a ignora variile cer-curi ºi prefera malignitatea ºopti-tã la bar criticii tãioase despre unpublic cititor de recenzii jurnalis-tice. Spre a spune astfel era ogeneraþie obiºnuitã sã spele câr-pele murdare în familie (se deo-sebeau doar marxiºtii, înclinaþiprin tradiþie spre polemicã ºi atac,dar ºi în aceste cazuri, cu excep-þia faptului de a fi pus în cauzãcanoanele unei estetici de partid,tentativa era mai curând cea de aînrola tovarãºi de drum, nu de a-irespinge).

Ce anume fusese pus în sce-nã la Palermo? În jurul unei meseun grupã de poeþi, romancieri,critici (ºi pictori ºi muzicieni curol de auditor) asculta pe uniidintre cei prezenþi care citeauoperele lor cele mai recente. Ca-pitole, pagini, fragmente, exem-ple, extracþii. Dacã cei prezenþiconstituiau un grup, la prima ve-dere pãrea sã fie pentru singure-le motive pentru care a fost„grup” mãnunchiul de victime pepodul de la San Luis Rey. Împre-unã cu echipa de la Verri se aflaucei care, precum Pignottti, ve-neau din diverse experienþe flo-rentine, sau ca Leonetti, dintr-olinie Officina-Menabò ºi rãtãciþiprecum Ferretti, ca Marmori izo-lat la Paris, ori Amelia Rosselli,cãrora le-ar fi urmat apoi naºii carela Palermo nu existau.

ªi chiar printre colaboratorii dela Verri existau deja divergenþede opinie ieºite la luminã în acelezile, prefigurate însã mai demult,acutizate în continuare. Evalua-rea pe care Sanguineti ºi Barilli odãdeau marxismului era, spreexemplu, diformã. Asupra proble-melor operei deschise poziþia luiGuglielmi era departe de a mea.Ar fi fost dificil a gãsi analogii depoetica între fluviul verbal alAmeliei Rosselli ºi precizareabrechtianã a lui Pagliarani. De-spre atitudinea emotivã în raportcu datele realitãþii tehnologicecontemporane Balestrini ºi Pig-notti, deºi atât de diferiþi între ei,s-au gãsi în faþa opoziþiei radica-le a lui Sanguineti. ªi, apoi, e deajuns a pune faþã în faþã o paginãa lui Balestrini ºi una a lui Man-ganelli spre a ne întreba, cu vre-un bu motiv, ce vor fi avut în co-mun acei doi curioºi indivizi.

ªi totuºi persoanele adunatela Palermo erau unite atât de ovoinþã de experimentare cât ºi deo exigenþã de dialog arþãgos, fãrãmilã ºi fãrã prefãcãtorii. Scriitoriiîºi citeau între ei textele, da, datfiind cã erau fracturi originare,nicio lecturã fãcutã nu întruneaconsensul general. Nu se decla-rau perplecºi: se declarau contra.ªi se spunea de ce. Care vor fifost motivele nu conteazã. Con-teazã cã în societatea literarã uni-tatea se realiza puþin câte puþinprin douã implicite asumãri demetodã: 1) fiecare autor simþeanecesar sã-ºi controleze cerceta-rea supunând-o reacþiilor celor-lalþi; 2) colaborarea se manifestaîn absenþa unei mile ºi a unei in-dulgenþe. Se iveau definiþii de le

fãcea pielea de gãinã acelor su-flete prea sensibile. Exprimatãpublic în ambianþa unei societãþiliterare apolinice, fiecare dintreaceste judecãþi ar fi marcat sfâr-ºitul unei frumoase prietenii. LaPalermo disensiunea genera înschimb prietenie.

Mi-am dat seama cã grupulexista, doar dupã câteva zile, vor-bind despre asta cu un literatdintr-o altã generaþie. Cãutam sã-idemonstrez cã la Palermo nu seconstituise o miºcare omogenã.La cele trei acuze: „Vã reproºezde a fi fãcut un grup. De a-l fifãcut pe o bazã geneaþionalã. Dea-l fi fãcut în opoziþie la cineva ºila ceva”, realizam cã era tipic înorice perioadã constituirea decurente, cã deseori denumireacomunã era pe bazã generaþionalã(si licet, Sturm und Drang, Scapi-gliatura, Die Brücke sau Ronda)ºi opuneam în orice caz argumen-tul conciliator ºi decisiv: el însuºi,dacã ºi-ar fi dorit, ar fi putut venila Palermo, sã se aºeze la aceamasã, sã-ºi citeascã textul sãu celmai recent ºi ar fi fost ascultat curespectul ºi cu stima cuvenitãautorului ºi cu francheþea cuve-nitã acelor obiecte de exerciþiucritic care sunt operele. „Eu n-aºfi venit niciodatã la Palermo. Nuaccept sã supun altora o muncãde care sunt mândru. Scriitorulse împlineºte pe el însuºi numaiîn faþa colii albe ºi în aceea seînchide, desãvârºind-o”. Ce sãrãspunzi?

Acesta era mesajul ofensivlãsat de grup ºi, recitând argu-mentele de atunci, nu poþi sã nurãmâi deconcertant în faþa repul-siilor, protestelor, baricadãrilordefensive. În plus, aº îndrãzni sãspun cã norocul Grupului, vizibi-litatea sa mas-mediaticã, s-a da-torat adversarilor sãi.

Tipicã rãmâne întâmplarea dinLiale 63 (e vorba de polemicilelansate de unii membri ai Grupu-lui care, în 1963, au declanºat ata-curi dure la adresa unor cunos-cuþi scriitori „consacraþi” la aceadatã, printre care Carlo Cassola,Giorgio Bassani ºi Vasco Prato-lini, ironic definiþi „Liale”, cu re-ferire la Liala, autoare unor roma-ne de consum erotic, mân. tr.). Oglumã nedreaptã faþã de Bassani,fãrã a aminti cã în acea perioadãdenigratorul cel mai inclement alromanului „Grãdinile Finzi.Continu” era tocmai Vittorini. Darîntr-un fel gluma fusese lãsatã sãcadã ºi circulase ca una dintreatâtea butade puse în joc în Piaz-za del Popolo sau în Via Venetode cãtre Flaiano sau de Mazza-curati, voi fi rãmas doar noi le-gaþi de anecdota oralã. În schimbchiar Bassani, evident nepregã-tit pentru jocul provocator al in-ventivei ºi al unui uz de altã civi-litate literarã, aºa cum s spuneaatunci, a fost cel care a dezlãn-þuit o acerbã polemicã în PaeseSera, contribuind la extindereascandalului ca un fulger.

Pe de altã parte, dupã câþivaani prietenii florentini cu compli-citatea mea ºi a Camillei Ceder-ma, organizaserã un Premiul Fata,de opus Premiului Strega ºi caresã fie conferit celei mai proastecãrþi a anului. Nimic mai mult de-cât o idee de boemã juvenilã, iarjuriul fãcuse anume sã i-l consem-neze lui Pasolini. Iar Pasolini,

polemist atât de combativ ºi pede altã parte atent la noile provo-cãri culturale, nu rezistase ºi –aflând cã premiul îi va desemnatlui trimisese în seara premierii oscrisoare în care explica de ceverdictul era nedrept.

Aºa cum se observã, nu sepoate nega o componentã de rãs-fãþ tineresc cu provocãri tentan-te ale grupului, însã grupul sfâr-ºea în paginile ziarelor nu pentruîntreprinderile sale de studentpus pe ºotii, ci pentru reacþiilescandalizate de garnizoanele in-fectate de molima batjocurii.

Cu trecerea primilor ani ºi cupuþin eroice furori, opoziþiile laneo-avangardã au apucat pe unalt drum: nu se mai vorbea depuºtani insolenþi, ci se spunea cãgrupul exprima multe frumoaseteorii ºi nicio operã valoroasã.Contestaþia aceasta dureazã încãºi acum, dar se sprijinã pe un de-licios argument pe care îl voi de-fini al napului. Când timpul a fã-cut în sfârºit dreptate ºi s-a des-coperit, din partea criticii oficia-le, cã Porta era un mare poet, Ger-mano Lombardi sau Emilio Tadinimari romancieri, Manganelli unextraordinar prozator sau, spre avorbi de cei care mai sunt încã înviaþã, nu s-a putut nega (ºi facdoar douã exemple fãrã a pretin-de cã epuizez lista) talentul luiArbasino ori al lui Malerba,atunci s-a zis: „Da, însã aceºtianu aparþineau de fapt grupului,erau doar în trecere pe-acolo”.Acum e evident cã, dacã eu de-nigrez cinemaul american ºi, cândcineva îmi citeazã pe Orson Wel-les sau pe John Ford, Humphrey,Bogart sau Bette Davis ºi aºa maideparte, la fiecare nume rãspunscã, totuºi, aceia nu erau cu ade-vãrat americani în sensul cel maiprofund al termenului, la sfârºi-tul jocului, aruncate diverselepãrþi ale napului, cinemaul ameri-can se reduce la Gianni ºi Pinot-to ºi eu am câºtigat partida. Însãaºa se procedeazã ºi încã se maiface în diverse gazete.

A ne repuneîn cauzã

Cu siguranþã, ca toate cena-clurile de avangardã, s-a declan-ºat atunci polemica ºi experimen-tarea în exces, de ajuns sã ne gân-dim la gustul ilegibilitãþii. Totuºireþin cã a fost o stagiune produc-tivã, în care în orice caz s-a de-jectat mult. Dar mai ales n-a fosto stagiune dogmaticã, în sensulcã în cursul anilor (iar aceastadescumpãnea ºi mai mult pe ad-versari) prin variile sale reuniuniGrupul a ºtiut sã repunã în dis-cuþie ideile de început.

În legãtura cu asta aº vrea sãamintesc reuniunea Grupului din1965, doi ani dupã constituireasa. Aº vrea sã amintesc interven-þia iniþialã a lui Renato Barilli, dejateoretician al tuturor experimen-talismelor din Nouveau Roman,ce se gãsea pe punctul de a faceconturile cu noul Robbe Grillet ºicu Grass ºi cu Pynchon ºi evocaredescoperirea lui Roussel, careîl iuvea pe Verne. Spunea Barillicã pânã atunci fusese privilegiatsfârºitul intrigii ºi blocul acþiuniiîn epifania ºi în extazul materia-listic, însã tocmai începea o nouãfazã a naraþiunii cu reevaluarea

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

21, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

acþiunii, fie ºi printr-o acþiuneautre. În acele zile fusese proiec-tat un curios colaj cinematogra-fic al lui Baruchello ºi Grifi, Veri-fica incerta („Pobã incertã”), opoveste fãcutã din fãrâme depoveºti, ba chiar de situaþii stan-dad, din topoi de cinema comer-cial. ªi se observase cã publiculreacþionase cu ce mai mare plã-cere tocmai în punctele în care,pânã doar cu puþini ani înainte,ar fi dat semne de scandal ºi deciunde consecinþele logice ºi tem-porale ale acþiunii tradiþionaleerau eludate ºi expectativele înmod violent frustrate. Avangar-da era pe punctul sã devinã tra-diþie, ceea ce apãrea ca distonantcu doar câþiva ani mai înaintedrept miere pentru urechi (saupentru ochi). Actul de neaccep-tare a mesajului nu mai era crite-riu principal pentru o prozã (ºipentru oricare artã) experimenta-lã, dat fiind cã inacceptabilul erade-acum codificat ca plãcut. Însãceea ce atrãgea în lucrarea luiBaruchello ºi a lui Grifi era revizi-tarea ironicã ºi criticã a unei plã-ceri filmice ce era reevaluatã înînsãºi clipa în care era pusã încrizã.

În acele zile se discutase laPalermo, fãrã a o ºti, poetica in-surgentã a post-modernului, nu-mai cã în epocã termenul nu cir-cula încã.

Încã din 1962 un muzician cuadevãrat serial precum HenryPousseur, vorbind de Beatles, îmispunea „ei lucreazã pentru noi”

ºi eu îi rãspundeam cã ºi el lucrapentru ei (ºi în acei ani CathyBerberian ne demonstra cãBeatles-ii puteau sã fie interpre-taþi într-un stil al lui Purcell).

Dinãuntrul Grupului se aver-tiza cã, dacã experimentarea pre-cedentã dusese la pânza albã, lascena goalã sau (ºi cred cã fuse-se produsul extrem al primuluiGrup 63) în 1968 Gian Pio Tori-celli publica la editura Lerici Coa-zione a contare („Constrângerede luat în calcul”), în care în vreocincizeci de pagini apãreau tipã-rite în litere alfabetice, unul agã-þat de altul ºi fãrã virgule, nume-rele de la unu la cinci mii o sutãtreizeci ºi douã – dacã la aceastase ajunsese, atunci sfârºea oepocã ºi trebuia sã înceapã o alta.

O epocã în care Balestrini tre-cea de la colajul de cuvinte la uncolaj de situaþii socio-politice,Sanguineti nu abandona cu to-tul acel Palus Putredinis din pri-mii ani cincizeci, dar se aventuraîn 1963 cu Capriccio italiano ºiîn 1967 cu Gioco dell’oca („Jo-cul gâºtei”) în teritorii unei maiplãcute narativitãþi ºi aº puteacontinua cu alte exemple.

Contradicþiaºi sinuciderea

Care a fost contradicþia fun-damentalã a Grupului 63? Amspus cã, neputând face opþiuneainocentã a avangardelor istorice,cea mai mare parte a participanþi-lor la Grup practicau un pic sub-

teran experimentalismul literar ºinu întâmplãtor nume titulare nuerau dadaiºti sau futuriºti, ci Gad-da. ªi cu toate acestea în aceeaºidefiniþie a neo-avangardei, carenu-mi amintesc sã fi fost cabratãdin afarã ori sã fi venit din interi-or ori sositã din exterior sã fi fostacceptatã cu o hilarã seninãtate– juca încã pe trimiterile la avan-gardele istorice.

Prin urmare, existã o diferenþãsubstanþialã între miºcãri deavangardã ºi literaturã experi-mentalã, cel puþi câtã putea exis-ta între Boccioni ºi Joyce.

În a sa Teoria dell’arte d’a-vanguardia, Renato Poggioli fi-xase bine caracteristicile acestormiºcãri. Ele erau: activism (fasci-naþia aventurii, gratuitate a fina-lului), antagonismul (se acþio-neazã împotriva a ceva ori a cui-va), nihilism (se face tabula rasacu valorile tradiþionale), cult altinereþii (acea querelle des an-cien et des modernes), ludicita-te (arta ca joc), prevalenþa poe-ticii asupra operei, autopropa-gandã (impunerea violentã a pro-priului model cu excluderea tutu-ror celorlalte), revoluþionalism ºiterorism (în sens cultural) ºi, înfine, agonism, ca sens agonic alholocaustului, capacitate de sin-ucidere la momentul just ºi gustal propriei catastrofe.

În schimb, experimentalismule devoþiune pentru opera singu-larã. Avangarda agitã o poeticã,renunþând din amor gratuit laopere ºi produce mai curând ma-

nifeste, în timp ce experimenta-lismul produce opera ºi numaidin ea extrage sau permite apoisã se extragã o poeticã. Experi-mentalismul tinde spre o provo-care internã a circuitului intertex-tualitãþii, avangarda la o provo-care exterioarã, în corpul social.Când Piero Manzoni producea opânzã albã fãcea experimentalism,când vindea muzeelor o cutiuþãde artist de doi bani fãcea provo-care avangardistã.

Aºadar, în Grupul 63 au con-vieþuit douã suflete ºi e evidentcã sufletul avangardist a preva-lat în a crea imaginea sa mas-me-diaticã. Dacã textele experimen-tale, în pofida atâtor contestaþii,încã rãmân, gesturile avangardis-te nu puteau trãi decât o scurtãstagiune.

Momentul în care Grupul 63 aales definitiv calea avangardei afost în mod paradoxal cel în carerevenea, de la experimentalismulasupra limbajului, la angajareapublicã ºi politicã. A fost stagiu-nea revistei Quindici ce-a înre-gistrat dramatice conversiuni lautopia ºaizecioptistã, sau rezis-tenþe îndurate ºi pânã la urmã acondus revista (ºi indirect cu eaºi Grupul) la o deliberatã sinuci-dere – tocmai în sensul agonis-mului lui Poggioli. În catastrofavoitã cu stoicism de cãtre Quin-dici au ieºit la ivealã divizãri ceexistau încã de la început, darcare fuseserã depãºite graþie dia-logului reciproc. Confruntându-se cu tensiunile imediate ale unei

perioade istorice dintre cele maicontradictorii ºi animate, Grupula decis cã nu putea continua sãînchipuie o unitate care nu existala începuturi. Însã absenþa aceas-ta de unitate ce fãcuse forþa sainterioarã ºi energia sa de provo-care a exteriorului, atunci îi sanc-þiona justa sinucidere. Drept ur-mare, Grupul se consemna, dacãnu istoriei, atunci cel puþin prile-jurilor aniversare a celor patru-zeci de ani mai târziu.

A fost adevãratã gloria? Cutoþii pot sã ofere un rãspuns, maipuþin decât noi. Cã întreprinde-rea aceea a dat fructe, eu cred ºise poate crea tradiþie ºi exempluºi prin propriile erori. Doar îmipare rãu cã reuniunea aceasta eincompletã ºi cã de-a lungul dru-mului au cãzut, printre cei maicunoscuþi, Antonio Porta, Gior-gio Manganelli, Enrico Filippini,Emilio Tadini, Adriano Spatola,Corrado Costa, Germano Lom-bardi, Giancarlo Marmori ºi, prin-tre cei ce fuseserã atunci activitovarãºi de cale, Amelia Rosselli,Pietro Buttita, Andrea Barbato,Angelo Maria Ripellino, FrancoLucentini, Giuseppe ºi GuidoGuglielmi, spre a nu mai vori deVittorini ºi de Calvino. Încât amin-tirea lor sã însoþeascã acest sim-pozion al nostru ºi sã le dea unicaºi îndreptãþita notã de nostalgie.

În româneºtede George Popescu

Ne-am obiºnuit ca Da-niel Guþã sã expunã îngrup, cu prilejul dife-

ritelor evenimente sau saloanecomune. De data aceasta el reci-diveazã însã cu o personalã pri-lejuitã de împlinirea a 70 de anide la instituþionalizarea Filarmo-nicii „Oltenia” din Craiova, in-stituþie în cadrul cãreia îºi des-fãºoarã activitatea, în calitate deartist plastic.

Din punct de vedere a duratei,expoziþia s-a desfãºurat înperioada 11 august - 17 septem-brie 2017, în spaþiul Foaierului Fi-larmonicii „Oltenia”, locaþie pentrucare artistul are o preferinþã deo-sebitã, expunând aici aproape

Daniel Guþã la o nouã expoziþieanual, singur sau în grup.

Privind expoziþia cu ochiulproaspãt al celui ce nu cunoaºteactivitatea precedentã a artistului,privitorul poate sesiza o anumitãincongruenþã stilisticã, provenitãdin diversitatea tehnicã ºi temati-cã a lucrãrilor expuse. Un obser-vator familiarizat cu expoziþiile pre-cedente sesizeazã însã câtevadeschideri sau experimente, careîmping cumva demersul artistic aldomnului Daniel Guþã în zone careþin mai degrabã de zona picturiipostimpresioniste. Douã dintrelucrãrile expuse, „La fereastrã” ºi„Verde crud” sunt clar orientateîn aceastã direcþie, tehnica de exe-cuþie, în pete mari de culoare vi-

bratã, peste care se suprapun tuºelargi ce subliniazã luminile ºi um-brele, fiind un argument pentruaceastã abordare.

Din punct de vedere al an-samblului expoziþiei, celelalte lu-crãri se pãstreazã în orizontultematic cu care ne-a obiºnuitdeja artistul, muzica ºi instrumen-tele muzicale, ca atribute ale per-sonajelor, fiind constante ce or-ganizeazã spaþiul interior al fie-cãrei lucrãri. Preferinþa pentrujocul cromatic, cu vagi accenteexpresioniste, este prezentã înlucrãrile „Cvartet” ºi „Melan-colie”, abordarea gamelor com-plementare transformându-le peacestea într-un soi de experimen- te coloristice, în care personaje

ce par eterice evolueazã într-unspaþiu incert.

Mult mai clare în poziþionareapersonajelor sunt celelalte lucrãri,relaþia femeie – instrument muzi-cal fiind un element central alacestora. Preferatã pentru afiºulexpoziþiei, lucrarea „Mesagerulmeloman” exploateazã feminita-tea dintr-o perspectivã ce suge-reazã un statuar ecvestru, sub-ordonat însã unei cromatici cetransformã miºcarea agresivãîntr-un joc de nuanþe ce evitãculorile primare ºi care sublinia-zã discret anatomia cabalinã ºicarnaþia femininã.

Mergând mai departe, o com-plexitate decorativã deosebitãeste prezentã în lucrarea „Visulunei violoniste”, spaþiul tablou-lui fiind transformat într-un cadruplin de forme sinuoase, ce suge-reazã o dimensiune oniricã în careevolueazã personajul feminin.Acesta este cheia întregii compo-

ziþii decorative, linia sinuoasã acorpului sãu fiind cea care orga-nizeazã spaþiul, toate celelalte ele-mente, ce curg împrejurul sãu,sugerând atmosfera unui vis.

La polul opus este însã lucra-rea „Cele patru anotimpuri”, pa-leta cromaticã aleasã, dublatã depreferinþa unei compoziþii ce îm-binã elemente constructiviste cucele cubiste, creeazã o lucrare demare impact vizual, în care per-sonajele sunt împletite într-o ac-þiune dinamicã, ce ia parcã formaunei spirale.

Privind expoziþia ca un ansam-blu, dincolo de diversitatea lucrã-rilor, se poate sesiza cu uºurinþãatât dorinþa artistului de a experi-menta noi tehnici de lucru, cât ºideschiderea sa cãtre alte orizon-turi tematice, pe care sã le inclu-dã sau combine cu preferinþa sapentru reprezentarea temelormuzicale.

nnnnn Sebastian Corneanu

Daniel Guþã - Cele patru anotimpuri

Daniel Guþã - Visul unei violoniste

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

22 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

Ne retrãseserãm aici,singuri, într-o cabanãveche din lemn, pe

fundaþie de piatrã, de fapt o fos-tã casã þãrãneascã, renovatã, cucerdac ºi acoperiº în pantã, dinþiglã roºie. Curtea împrejmuitã cuun gard scund, metalic, era defapt o plantaþie de pomi fructiferidin care, doar întinzând mâna, neluam necesarul de vitamine: cai-se, piersici zemoase, mere devarã... Aduseserãm cu noi provi-zii alimentare pentru o lunã, sprea ne câºtiga independenþa faþãde oraº ºi de tentaþiile lui, fugindde prieteni, ºi, mai ales maestrul,de prietene... Însã nici aici nu seputea abþine sã nu înroºeascã te-lefoanele mobile de câteva ori pezi, sunându-le în aceastã ordinepe: Maricica din Iaºi, Ildiko de laBraºov, olteanca Adriana, „Cãlu-gãriþa” din Botoºani, toate achi-ziþii noi, din România. Peste totavea câte-o treabã urgentã de re-zolvat, cu fiecare femeie în parte,deºi schimba cu ele doar vorbede o banalitate înduioºãtoare! „Cefaci, suflete?” „Pisicuþo...”, „Pã-puºã micã”... „Þi-e dor de mine,porumbiþo? Când sã vin sã tevãd?”

Iar eu fierbeam. Îmi sacrificamîntregul concediu de odihnã, nude dragul lui, ci din nevoia de aavansa în documentarea cãrþii,aºa cã izbucnirile mele erau justi-ficate, cum sã nu, uitând uneoride politeþe ºi de respect, mai alescând, din jumãtate în jumãtate deorã, dacã nu mai des, dacã nusuna el, îl cãutau curtezanele peAdonis al nostru. ªi nu avea de-cât trei telefoane, douã cu nume-re de România, pe Orange ºi peVodafone, ºi altul cu acoperireinternaþionalã. Iar când nu-i su-nau telefoanele, se plictisea re-pede de întrebãrile mele, mai alescând mã suspecta cã îi agresezintimitatea. Din senin ºi fãrã le-gãturã cu ce discutam înainte,începea sã se plângã cât de dor îiera de Maricica de la Iaºi, de Ildi-ko din Braºov, de Adriana de laCraiova, de „Cãlugãriþa” botoºe-neanca ºi de toate celelalte...Apoi începea sã le sune...

Scenã pe cerdac: O masã obiº-nuitã ºi douã scaune. Pe cel con-

portret de maestru, cu margaretennnnn ION MUNTEANU

fortabil, cu spãtar solid ºi cudouã perne din burete pe ºezutullui tapiþat, se lãfãia maestrul. Eu,cã doar eram salahorul, pe celã-lalt, un taburet cu cadru metalic,fãrã nimic pe el. În dreptul meuþineam laptopul, deschis chiar ºicând nu lucram, pãstrându-l laîndemânã pentru a descãrca ra-pid orice idee sau orice informa-þie care mi se pãreau importante,din discuþiile noastre libere. Într-ofarfurie adâncã, pe masã, în faþalui se înghesuiau fructe proaspe-te din livadã, de care uneori nicinu se atingea, ciocolatã, cafea, ºicâte-un trabuc din care, „seprostea”, pentru cã nu fuma, cidoar pufãia ca o locomotivã cucãrbuni. Când i se încingeau gât-lejul sau creierul, de atâta poves-tit, fugea la frigider ºi se rãcoreacu câte o bere, smulsã zgomotosde pe rafturi. Ajunsesem în mie-zul unui subiect important, de-spre tragedia unchiului Dodo,din timpul copilãriei lui, strãduin-du-mã sã-l scriu repede, atent sãnu pierd vreun amãnunt, cândtocmai îi sunã telefonul. Dintr-odatã vesel ºi ºarmant, cu o vocemieroasã, într-o grabã ce mã în-furiase de-a binelea, îl aud con-versând: „Hello, Pushi! How areyou?” Era Charlene, femeiacare-l învãþase limba englezã,dupã cum m-a informat cu con-ºtiinciozitate, imediat ce termina-se convorbirea. Sopranã, înzes-tratã de la Dumnezeu cu toatecalitãþile, mai ales fizice, pe careo avusese invitatã într-un con-cert din insula Man. Îl învãþaselimba lui Shakespeare în pat, pri-mele cuvinte pe care ºi le însuºi-se de la ea fiind: „push, push!”De aceea îi ºi schimbase numele:Pushi, Pushica... Ca sã-l mai în-torc cu vorba la unchiul Dodo, înbeciurile negre ale securitãþiiunde sãrmanul om era maltratatpânã-ºi dãdea duhul, era destulde greu, dacã nu imposibil. Cuînsufleþire, maestrul îmi vorbeaacum de sopranã ºi de o prietenãde-a ei, balerinã, pe care o cunos-cuse mai târziu la Edinburgh. Cefemeie!... Ce picioare avea!... Ce„criminale” puteau fi întâlnirile cuea!... Nu cu Pushi, domnule, cubalerina! Cu soprana nu stãtuse

mai mult de-o varã, pe când cucealaltã, ei, bine, cu cealaltã…Despre unchiul Dodo vorbim al-tãdatã…

Era în prima sãptãmânã, cred,ºi dupã nu ºtiu câte asemeneaîntreruperi pentru a suna sau arãspunde la telefon tuturor femei-lor fierbinþi din lume, singure,neglijate de soþii sau de amanþiilor, ori în crizã existenþialã, într-ozi mi-am luat laptopul în braþe ºi,destul de nervos, i-am replicat:„Maestre, în asemenea condiþiieu nu pot sã lucrez. Am venit aicisã facem treabã, dar observ cãn-am cu cine, pentru cã pe dum-neavoastrã nu prea vã mai inte-reseazã cartea... Eu dau cu lapto-pul ãsta de pãmânt ºi-l fac praf,ca sã punem punct colaborãriinoastre, dupã care plec acasã, ºivã las în pace, sã vã pierdeþi tim-pul cu mândrele dumneavoastrã.Aºa nu se mai poate!”... Nu ºtiuce-am mai zis, oricum, destule, fi-ind hotãrât sã-mi fac bagajul ºis-o tai voiniceºte de-acolo, darel reuºise sã mã îmbuneze, asi-gurându-mã cã îºi dorea la fel demult sã scriu cartea despre el,dacã nu chiar mai mult decât îmidoream eu. „S-o scriem împreu-nã”, cum se exprima, deºi el doarpovestea, de multe ori rãspun-zând întrebãrilor mele de parcãl-aº fi înjurat. Dar trebuia sã-l în-þeleg cã nu avea cum sã renunþela contactul cu lumea, sã se izo-leze complet, chiar ascunºi cumeram noi aici, în cabana asta dinmunte. ªi cum lumea lui se dove-dea a fi populatã în primul rândde femei, ca într-un matriarhatmodern, mã asigura cã aventuri-le lui amoroase, despre care osã-mi mai vorbeascã, mã vor în-cânta, ºi nu e nevoie neapãrat sãle consemnãm pe toate în carte.Reþinem ce e important, ce a fostmai frumos... ªi îmi zâmbea în fe-lul lui inimitabil, topind tensiu-nea... Ce-i puteam rãspunde unuiasemenea manipulator?... Aºa cã,în cerdacul casei unde umbraajunsese pânã la mine, ca o con-solare, am aºezat din nou lapto-pul pe masã, acceptându-i toa-nele, scuzele ºi promisiunile cãne vom continua documentarea...

Într-o altã zi, sãtui de mânca-

rea rece din frigider, coborâserãmîn staþiune sã luãm prânzul la unrestaurant ºi, totodatã, sã-ºi în-carce cartelele de telefon. Ne ser-vea o tânãrã frumoasã, îmbrãca-tã într-un costum popular stilizat,cu iie ºi fustã roºie, creaþã, ce-ilãsa la vedere rotunjimea picioa-relor, mai mult de-o palmã deasu-pra genunchilor. Maestrul deve-nise dintr-o datã atent ºi jovial,intrând cu ea într-un joc al se-ducþiei, spunându-i glume ºi fã-cându-i complimente ieftine, ceeace ospãtãriþei trebuie sã-i fi fãcutplãcere, de vreme ce-i rãspundeala fel, în cliºee puerile. Vorbe ba-nale, de genul cãrora trebuie sã fiauzit sute ºi mii, de la numeroºiiei clienþi. Cu completãri de genul:„La mine, în Franþa, fetele fru-moase ca dumneata nu fac ase-menea munci grele. Pentru elemuncesc bãrbaþii, cã doar muncapentru ei s-a inventat, iar femeilevãd lumea, în vacanþe de lux”...Nu mã interesau balivernele pecare i le turna gâsculiþei, ci mãuimea expresia ochilor lui albaºtri,privirea insistentã ºi tulburãtoa-re, în care femeia se prinsese fãrãºansa de a mai scãpa, ca într-onadã cu grijã pregãtitã ºi abil în-tinsã de un vânãtor iscusit. Adu-cându-ne una sau alta la masã,pentru femeie nu mai exista nimicîn jur decât ochii lui albaºtri, carescânteiau neobosiþi, ºi în care ease pierdea primejdios, de bunãvoie, ca sub hipnozã, bucuroasãsã-i rãspundã la orice întrebare.Aºa aflaserãm cum o chema ºi câtde nemulþumitã era de serviciulei, cã era divorþatã ºi creºtea sin-gurã o fetiþã de cinci ani. Îi dez-vãluise ora la care ieºea din ser-viciu ºi unde stãtea cu chirie, câþibani îi dãdea patronul ºi cât maifãcea ea în plus, din mãrinimiaclienþilor... Dupã cum începusemsã-l cunosc pe maestru, femeiaera victimã sigurã, urmând sãfacã parte din haremul luitransnaþional, din „lumea” luipestriþã, volubilã ºi încãpãtoare,mai ales cã îi ceruse numãrul detelefon, iar ea i-l dãduse cu o con-damnabilã uºurinþã. Pentru mine,ospãtãriþa devenea însã un altmotiv de stres, o nouã ocazie amaestrului de a-mi da pauzescurte ºi dese, uitând de promi-siuni, de angajamente... Felul încare balaurul o subjugase pe aceatânãrã naivã, cu privirea lui in-sistentã, rãscolitoare precum aunui ºarpe care-ºi hipnotizaprada, înainte de a o înghiþi, mãpusese pe gânduri ºi mã fãcusesã analizez în alþi termenipreocupãrile lui de a gãsi þigãncicu har, de câte ori venea în Ro-mânia, sã-i citeascã destinul încãrþi ºi în cafea. Interesul de aparticipa, cu alþi muzicieni, laºedinþe de spiritism, în Spania, înFranþa ºi în Maroc, cu iubite pa-sagere... Experienþe mistice decare-mi vorbise, ºi pe care le voidevoala mai încolo. Iar la experi-mente de genul acesta, precumcel din restaurant, cu ospãtãriþa„vrãjitã” instantaneu, aveam sãmai asist, ultima datã chiar la mineacasã, unde fusesem nevoit sãintervin cu brutalitate, ca sã-i taiavântul fachirului...

În casa noastrã de vacanþã, lao masã unde se afla ºi o nepoatãa soþiei, un copil aproape, care

venise sã stea la noi pe toatã pe-rioada studenþiei, din oraºul ei demunte, maestrul avusese nesim-þirea, în toiul discuþiilor, în pre-zenþa mea, care-i ºtiam nãravul,sã-ºi încerce puterile. Adicã s-opriveascã pe fatã în acelaºi fel,cu ochi veninoºi ºi vicleni. Stu-denta, nevinovatã, poate ºi dro-gatã de iluzia cã acest muziciande talie internaþionalã îi acordaatenþie, se prinsese instantaneuîn plasa privirii lui hulpave. Eustãteam la egalã distanþã deamândoi, având posibilitateasã-i observ pe fiecare. Îi surprin-sesem cum îºi trimiteau zâmbete,complici, ca doi amanþi, pentru cala desert discuþia s-o monopoli-zeze ei doi, despre muzica simfo-nicã ºi interesul intempestiv alfetei de a afla mai multe desprecompozitorii lumii. Spun intem-pestiv deoarece, pânã atunci,muzica clasicã o lãsase indiferen-tã. De câteva ori, în discuþii ten-sionate, soþia chiar încercase s-oconvingã sã renunþe la a ascultamanele, cu care fata era obiºnui-tã din oraºul minier de unde ve-nea ºi de unde se trãgea un ma-nelist cunoscut. Maestrul înce-puse sã-i facã complimente: „Ceochi frumoºi aveþi! Seamãnã cucei ai Barbarei Streisand…” „Banu, îl contrazicea ea, deja pier-dutã, o prietenã mi-a spus cãseamãnã cu ai lui Liz Taylor…”Ce sã spun? Greþos dialog…Brusc, simþind cã-l urãsc instan-taneu pe maestru, întrerupsesemaceastã scenã de operetã, preve-nind un gest necontrolat careîncepuse a mi se înfiripa în minte.Jucam la masã rolul paharniculuiUlea, îngrijindu-mã sã nu-ilipseascã nimic invitatului meuspecial, muzicianului de talieinternaþionalã, care-mi onoracasa ºi-mi fãcea cinstea de a mãalege dintre atâþia ziariºti ºiscriitori cu faimã sã scriu o cartedespre el, dar îmi imaginam cã mãputeam împiedica oricând încapcanele imprimeului vegetaldin preºuri, ca sã-i torn oala cuvin în cap. Dar n-o fãcusem,gândindu-mã la efectul vinuluiroºu asupra florilor de crin dincovor, de un alb aproape lãptos,ºi la impactul acestei priveliºtiapocaliptice asupra psihiculuisoþiei mele. Cu hotãrâre, apãsândgreu pe cuvinte, ca pe dude, cuun ordin scurt ce anula oriceposibilã negociere, o trimisesempe infantila curtezanã în cameraei, amintindu-i cã avea de învãþatpentru seminarul de a doua zi.Maestrul, dacã-mi aduc bineaminte, încercase sã protesteze,descoperindu-se ad-hoc avoca-tul copilelor lipsite de minte, nã-pãstuite de proprii unchi, dorni-ce de senzaþii tari sau de a pierdevremea în compania cronofagilormatusalemici. Adonis se apropiape-atunci de ºaptezeci de ani. Eraverde ca prazul ºi încã nu divor-þase de cea de-a patra soþie...Ocupat cum îl ºtiam, eram sigurcã pe fata despre care se zvoneacã l-ar fi urmat în Franþa (poate înGermania, poate în Spania?), ºipe care, într-un acces de gelozie,ar fi ucis-o, o uitase cu siguranþãde mult...

Fragment din romanul O mieºi una de femei. Amintirile unuihedonistPeter Jecza – Univers dantesc

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

23, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

„Cultura nu se moºteneºte,ea se cucereºte“

Andre Malraux, 1969

Yoyo

Într-o noapte de iarnã, treisiluete strãbat piaþa dinfaþa bisericii Sfântul Toma

d’Aquino, grãbind pasul prinParisul îngheþat, în timp ce se în-torc de la un cabaret din SaintGermain des Prés, TrandafirulRoºu, unde cei trei prieteni mergadesea sã-i asculte pe JulietteGréco ºi Mouloudji. Femeia, Pau-le, la vreo treizeci de ani, foarteelegantã, frumoasã, masivã, bru-netã cu ochii de un albastru tul-burãtor, þine de braþ un bãrbat cepare cu câþiva ani mai tânãr. ªi el,

nnnnn YOYO MAEGHT

Aimé Maeght (1906-1981) a fost un colecþionar, negus-tor de artã, litograf ºi editor francez. Este fondatorulGaleriei Maeght din Paris ºi Barcelona, iar împreunã

cu soþia sa – Marguerite, al Fundaþiei Maeght din Saint-Paul-de-Vence near Nice, un muzeu privat din sudul Franþei dedicat arteidin secolul XX, ce cuprinde peste 12.000 de lucrãri de artã ºi estevizitat anual de cel puþin 200.000 de vizitatori. Aimé Maeght acunoscut un destin fulgurant. Orfan devenit prieten cu Bon-nard, Matisse, Giacometti sau Picasso, el avea sã construiascãun imperiu artistic. Yoyo, nepoata lui, porneºte pe urmele acestuisupradotat vizionar, galerist, editor, mecena ºi creator al Funda-þiei Maeght. Paºii lui Yoyo sunt ghidaþi, încã din copilãrie, degiganþii suprarealismului, Prévert ºi Miro. Ea ne oferã, în carteaSaga Maeght (Éditions Robert Lafont, 2014), o serie de anecdo-te de neuitat despre comunitãþile de artiºti ºi, în acelaºi timp, oimagine avizatã asupra artei contemporane. Yoyo Maeght, nãs-cutã în 1959, continuã spiritul Maeght dedicându-ºi întreaga viaþãartei ºi arhitecturii, în calitate de galerist, editor ºi comisar deexpoziþii.

Saga Maeghtbun decât Marie-France“. Cei doibãrbaþi sunt de acord. Refuzcategoric al angajatei de la primã-rie: acesta nu-i un prenume!Aceasta propune Françoise; laurma urmei, rostit repede, sunã lafel ca France-Soir. Resemnaþi, ceidoi amici acceptã, iar micuþa Fran-çoise se alãturã familiei Maeght;însã Prévert e încãpãþânat ºi înce-pe sã-i spunã Yoyo, un nume cenu aparþine niciunui sfânt, ceeace e perfect pentru acest anticle-rical feroce. Aceastã Françoise,

naºterii mele. Prin debaraua imen-sã, dau la o parte uniforma deaviator a unchiului, cu gulerulîngãurit de o rafalã a Luftwaffe,dobor câteva cutii de zinc din carecad mii de etichete de tãrie ºi li-chioruri – mamaie avusese unbistrou. Ah, iatã vechile albume,uite ºi registrele ºi almanahurile,asta e, l-am gãsit, 1959, nu staupe gânduri înainte sã-l deschid:„Naºterea celei de-a treia fiice alui Paulette, în arondismentulXIV din Paris, la ora 19:00, 50 de

Aimé Maeght ºi André Breton

Yoyo Maeght împreunã cu pictorul Joan Miro

Adrien, are privirea seninã,aproape transparentã, umbritã deo ºuviþã blond-roºcatã. Mergamuzându-se ºi rãspunzând laglumele bãrbatului care-i însoþeº-te: este Prévert, cu un chiºtoc încolþul gurii. Sunt fericiþi, ca maiîntotdeauna; trãiesc din plinaceºti ani fãrã griji. Cuplul lo-cuieºte foarte aproape de biseri-cã, la numãrul 42 de pe stradaBac. E frig, a nins. Cu un fior, Pau-le se înfãºoarã în superba sa hai-nã de blanã. Când se pregãtescsã strãbatã piaþa pustie, cei treitovarãºi sunt opriþi de un zgo-mot. Curioºi, se apropie: acolo,pe treptele bisericii, înfãºurat rãuîntr-o simplã hârtie de ziar, se zba-te un bebeluº. Îl iau de pe pã-mântul rece ºi se grãbesc sã-lducã la cãldurã, probabil salvân-du-i viaþa. Ce sã facã cu acestcopil? O sã vadã mâine.

Dimineaþa devreme, Adrien ºiprietenul sãu Prévert merg la pri-mãrie sã declare la Starea Civilãvenirea pe lume a unui nou nãs-cut. Având deja douã fete, Pauleºi Adrien s-au hotãrât sã o pãs-treze ºi pe micuþa gãsitã noapteatrecutã, chiar dacã, fiind fatã, va fia treia pentru ei. „Da, s-o decla-rãm, aºa e mai simplu. Îi vom spuneFrance sau, mai bine, France-Soir,pentru cã am gãsit-o învelitã înziar. Va fi un prenume a-ntâia, mai

devenitã apoi Yoyo, sunt eu, feti-þa gãsitã într-o searã de iarnã.

I. CopilãriaCopilul gãsit

Mã integrez bine în familie ºimã trateazã la fel ca pe ceilalþi;doar tata îmi mai aruncã din cândîn când, cãci sunt deja foarte gu-ralivã: „Tu, copil gãsit, sã taci dingurã!“ Mã împac cu gândul cã,atunci când voi creºte, o sã plecºi n-o sã mã regrete nimeni. Încele din urmã, am rãmas…

Cresc alãturi de surorile mele,Isa, cu patru ani mai mare ca mine,ºi Flo, de care sunt mai apropiatãºi care e cu doi ani mai mare.

Într-o zi, când aveam aproapezece ani, vreau sã aflu mai multedespre acea noapte de varã, aºacã-mi vine ideea sã caut prin jur-nalele de bord ale bunicului dinpartea mamei (care de fapt mi-estrãunchi, dar asta-i o altã poves-te), puse claie peste grãmadã înhambarul bunicii, în acea cocioa-bã pierdutã în centrul Franþei –un Auvergne înþepenit în trecut.Acest bãtrân marinar obiºnuiasã-ºi noteze, în fiecare zi din via-þã, faptele cele mai importante.Poate cã apariþia mea nu fuseseun eveniment demn de paginilesale, unde sunt povestite cãde-rea Varºoviei, aterizarea lui Lind-bergh, naºterea unor cãþeluºi,deschiderea Salonului de artemenajere, schimbarea joanteiunei chiulase sau peripeþiile princare trecuse ca sã guste niºtecartofi în Parisul ocupat; cu toa-te acestea, mã risc.

Îndepãrtând praful, caut, pli-nã de nerãbdare, cartea preþioa-sã unde s-ar putea afla misterul

centimetri ºi 3,2 kilograme“. Ini-ma mi se opreºte în loc. Pentru oclipã, totul încremeneºte. Carteaîmi cade din mâini. Apoi mã aruncpe scãri, fugind spre bunica ºiurlând: „Mamaie, mamaie, suntfiica mamei!“.

Bunica, complice involuntarã aacestei glume dubioase, nu ºtiecum sã reacþioneze. Încearcã sãmã liniºteascã cu blândeþea eiobiºnuitã, apoi ridicã receptorultelefonului care troneazã, singur,pe o mãsuþã cu ciucurei. Îi cereoperatoarei sã ne facã legãtura cuhotelul Porumbelul de Aur, dinSaint-Paul-de-Vence. Pãrinþii meiau mers acolo, pe durata verii. Tim-pul se prelungeºte, legãtura serealizeazã greu, iar aceste zeci deminute încã îmi par, ºi astãzi, celemai lungi din toatã viaþa mea. Încele din urmã, aud vocea mamei,care pare grãbitã; fãrã îndoialã, oderanjez în plinã partidã de cãrþi:„Mamã, de ce mi-aþi fãcut asta?De ce mi-aþi spus cã sunt un copilgãsit?“. Mama, nerãbdãtoare sã-ºireia jocul, îmi rãspunde scurt: „Of,te rog, puþin umor!“.

Altceva nu reuºesc sã scot dela ea. Aceastã frazã avea sã-mimarcheze copilãria ºi urma sã amnevoie de umor ca sã trec teafãrãprin ceea ce pãrinþii ne-au fãcutsã trãim, pe surorile mele ºi pemine. Glumele caustice, dadaisteºi nebunesc de suprarealiste alepãrinþilor erau îndreptate cel maiadesea împotriva noastrã. Suntcruzi ºi veseli, zei imprevizibilicare pot, dintr-un capriciu sau casã facã o glumã, sã ne acoperede cadouri sau sã ne taie oricesperanþã de tandreþe.

Abia dupã mult timp, cândaveam aproape ºaptesprezece ani,am riscat sã vorbesc din nou cumama despre naºterea mea, spe-

rând poate într-o consolare cât demicã. Mai bine m-aº fi abþinut, cãciexplicaþiile sale au fost mai reledecât cele câteva cuvinte de caremã agãþasem în ultimii ani.

„ªtii, Yoyo, primele fiice pecare le-am avut au fost niºte co-pii magnifici, încã de la naºtere.Isa ºi Flo erau bucãlate, blonde,cu pielea netedã. Dar tu, tu ai fostoribilã. Nici nu voiam sã te alãp-tez, mi se pãrea cã hrãnesc unºobolan. Mã fixai cu ochii ãianegri ºi aveai atât de mult pãr!Groaznic! I-am spus lui Prévertcã n-am mai vãzut niciodatã unbebeluº atât de urât. Atunci, elmi-a dat ideea cu copilul aban-donat pe treptele bisericii. ªi m-aconvins spunându-mi: «Nu te maigândi cã e fiica ta, poartã-te ca ºicum ai fi gãsit-o: nimeni n-o sã-þireproºeze cã ai fãcut un copil atâtde urât, chiar dacã þie þi se pareaºa boccie». Iar asta ne-a fãcutsã râdem ºi am rãmas cu aceastãglumã“. Bineînþeles, îºi însoþea

cuvintele cu zâmbete care spu-neau cã, pentru ea, acesta eraumor. Ar fi trebuit sã înþeleg cãrâsul mai însemna ºi cã era bucu-roasã cã a avut ºi aceastã a treiafiicã. Fãrã îndoialã, mie mi-a lipsitumorul, atunci când aveam ne-voie doar de un pic de iubire.

Din fericire, mai era ºi buniculmeu patern, Papy. M-am obiºnuitsã mã îndrept spre prezenþa luicãlduroasã ºi liniºtitoare ºi atuncicând sufeream, dar ºi când do-ream sã împãrtãºesc o bucurie.Mã primea de fiecare datã cu oprivire veselã ºi drãgãstoasã ºicu vocea sa melodioasã de meri-dional prin adopþie . Nu mi-a spusniciodatã cã mã considerã drãgu-þã, dar în ochii lui eram o prinþe-sã. Pânã când a murit, a rãmassusþinãtorul, stânca, punctul fixal existenþei mele.

Traduceredin limba francezã

de Marius Cristian Ene

24 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017

Peter Jecza este un numede prestigioasã referin-þã în arta contemporanã

româneascã. Fundaþia Triade, pecare sculptorul a fondat-o, a in-stituit, începând cu anul 2009,dupã dispariþia artistului, progra-mul Memoria Jecza, menit sãcontinue cercetarea ºi promova-rea operei artistului. ExpoziþiaPeter Jecza: Lecþia despre cub(organizator: Muzeul de ArtãJean Mihail Craiova, în partene-riat cu Fundaþia TRIADE, cu spri-jinul Galeriei Jecza) face parte dinacest program. Ea îºi propune sãaducã în sfera dezbaterii criticesemnificaþiile mutaþiei pe carecercetãrile artistului din anii 80le-au adus practicilor sculpturii.

Peter Jecza ºi-a început forma-þia artisticã în anii 50, la liceul deartã din Târgu Mureº, cu profe-sorul Izsák Márton, – în plinãepocã a „realismului socialist”importat de regimul politic al vre-mii “, continuând la Institutul„Ion Andreescu” din Cluj, undeviitorul sculptor a avut profesori

Peter Jecza: lecþia despre cubcelebri, precum Romul Ladea,Virgil Fulicea, Kadar Tibór, KósAndrás sau Servátius Jenõ, ºi de-sãvârºind-o la Timiºoara, oraº încare artistul a venit dupã absol-vire. Lecþia dascãlilor sãi s-a com-pletat, în mod echilibrat ºipersonal, cu ceea ce oferea mareaartã europeanã, de la modelul pecare l-a oferit lecþia sintezeiBrâncuºi, pânã la suprarealismulmasiv, teluric, al lui Henry Moore,cu care contactul a fost cople-ºitor. În perioada ce a urmatabsolvirii studiilor de artã (1963-1978), creaþia lui Peter Jecza aurmat, constant, un proces decãutãri ºi profundã asimilare asurselor ce l-au marcat, deexerciþiu formal, elaborare a unorpractici ºi a unui discurs vizualsupus imperativelor proprieicreativitãþi.

Opera pe care expoziþia pre-zentã o propune este rodul aces-tui îndelung exerciþiu de autode-finire, la finele cãruia artistul ajun-ge în punctul de perspectivã alunor sinteze parþiale, a impunerii

unui instrumentar de exprimarepropriu (monada, ca formã plas-ticã aptã sã cuprindã sensurimultiple), a unui corpus marcatde existenþa câtorva linii izotopi-ce generatoare, ce îi definesccreaþia pe toate palierele sale: lanivel formal, semantic, simbolic,tematic etc.

În esenþa ei, sculptura lui Pe-ter Jecza rezultã din dinamica a

Peter Jecza este unul din-tre acei artiºti care auexpus mai mult în strãi-

nãtate decât în þara natalã, semncã arta lui avea puterea de a de-pãºi graniþele, într-o epocã în careartistului însuºi îi era restricþio-natã libertatea de a trece graniþa.Prima sa expoziþie personalã aveasã fie deschisã în 1972 la Galeria„Palette” din Wuppertal, Germa-nia, ºi abia un an mai târziu, în1973, urma sã aibã o personalã laGaleria „Apollo” din Bucureºti.Chiar ºi în Timiºoara, oraºul undea trãit ºi lucrat, va avea o expozi-þie personalã târziu, în anul 1994,în vreme ce în Germania sau El-veþia avusese deja peste douã-zeci de asemenea manifestãri.Acest parcurs expoziþional a fã-cut ca sculptura sa sã fie binereceptatã în spaþiul occidental,bunã parte din opera expusã aco-lo aflându-se în acest moment încolecþii din afara þãrii. În acestcontext, era oportunã o revalori-zare a operei lui Peter Jecza înRomânia, iar prima retrospectivãs-a concretizat la Muzeul de ArtãCraiova, la opt ani de la dispari-þia artistului.

„Lecþie despre imperfecþiune”contureazã, într-un mod absolutnecesar pentru o cercetare isto-ricã a artei contemporane româ-neºti, direcþiile în care s-a dezvol-tat gândirea artisticã a lui PeterJecza. Dupã un concept sistema-tic care reflectã evoluþia sculptu-rii sale de la un descriptiv, vizibilinfluenþat de Henry Moore, cã-tre forma purã, evenimentul de laCraiova este unul de referinþã prinamploarea ºi conþinutul sãu.Sunt prezentate aici peste 70 desculpturi din colecþii muzeale ºiparticulare, multe dintre acesteafiind expuse pentru prima datã înRomânia. În acest sens meritãapreciatã în mod deosebit con-tribuþia instituþiilor, dar ºi a co-lecþionarilor din þarã ºi strãinãta-te care au împrumutat lucrãri, înlipsa cãrora acest proiect ar fi fostincomplet: colecþia familiei, Mu-

nnnnn MIHAELA VELEA

perfectând lecþia despre imperfecþiunezeul de Artã Timiºoara, MuzeulNaþional Secuiesc Sfântu Gheor-ghe, colecþiile: Lecca, Herczeg,Mihu, Mesaroº, Simcelescu, Ilie,ºi nu în ultimul rând colecþionariiprivaþi din Germania care au do-rit sã rãmânã anonimi.

Revin la anul 1972 ca momentde referinþã în destinul artistic, darºi personal, al lui Peter Jecza,amintind cã prima sa expoziþie afost deschisã la Röderhaus –imobil ce servea, dupã un con-cept multifuncþional, drept gale-rie, sediu al asociaþiei artiºtilor dinRenania, atelier ºi muzeu cu ocolecþie privatã importantã. Unastfel de loc avea sã devinã, în-cepând cu anul 2000, casa fami-liei Jecza din Timiºoara. În acestfel se preda o lecþie despre gene-rozitate ºi deschidere cãtre comu-nitatea localã care, deºi fusesecultivatã încã de la începutul se-colului trecut de personalitãþiprestigioase preum: Alexandru ºiAristia Aman, Anastase Simu,Krikor Zambaccian º.a., pãrea demult uitatã în România. Spiritexemplar, Peter Jecza urmãrea sãcoaguleze aici un mediu creativ,care sã stimuleze schimbul de

opinii ºi sã aducã progres în men-talitatea artisticã contemporanã.Reprezenta un gest de deschide-re prin care artistul nu era preo-cupat sã îºi promoveze în modexclusiv propria creaþie, ci cãutasã sprijine artiºtii tineri, oamenicu idei îndrãzneþe ºi inovatoare,stimulând potenþialul creator alzonei. Dupã modelul Röderhaus,casa Jecza a reuºit sã devinã unspaþiu fertil, deschis pentru spec-tacole ºi evenimente culturale,spaþiu de expunere pentru o va-loroasã colecþie particularã, fun-daþie ºi galerie de artã contem-poranã. Astfel, fãrã a se lãsa do-minat de personalitatea artistuluiJecza, omul Jecza a devenitcetãþean de onoare al oraºului, nudoar cu funcþia de titlu onorific.

„Lecþie despre imperfecþiune”relanseazã eterna discuþie despremenirea operei de artã. Dacã sta-tutul comun acceptat al acesteiapare îndrituit sã vizeze un anumetip de frumos, ce reprezintã per-fecþiunea, privitã din perspecti-vã antonimicã, imperfecþiuneapoate fi tratatã ca defect. Ori chiaracest aºa-zis „accident” reprezin-tã miza cãutãrilor lui Jecza, ieºi-

trei entitãþi: cubul, sfera ºi erup-þia. Elanul, forþa lãuntricã, ce de-terminã întreaga miºcare a înþele-surilor ºi, implicit, întreaga pul-saþie a formelor ºi volumelor, asemnelor plastice, o reprezintãpropensiunea celor douã corpuriemblematice (cub – sferã) de ase contopi, de a realiza o sintezã.Avem a face cu eterna aspiraþie aeului reflexiv de a înfãptui conto-

pirea principiilor contrare. Dinunghi estetic, confruntarea cub– sferã transcrie dialogul, nu odatã tensionat, dintre arta clasi-cã ºi cea modernã. Acest releu,acest conflict, plastic, dar ºi vi-zionar, cub – sferã, conduce la olargã desfãºurare de tensiuni ºiantinomii, artistice ºi meta-artis-tice, precum aceea dintre verti-calitate ºi orizontalitate, clasici-tate ºi modernitate, cea dintrenaturã ºi culturã, dintre celest ºiteluric, dintre eteric ºi mineral.

Expoziþia tentaþia sintezei exa-mineazã astfel modul de depãºi-re a mimesis-ului, prin trans-figu-rare („a da formã materialã ima-terialitãþii”, dupã expresia artis-tului), figurarea echilibrului din-tre orizontalitatea mineralitãþii ºiverticalitatea ascensionalã a spi-ritului – chiar a elanului sacral –,raportul limbajului sculpturii cucelelalte forme de limbaj, dimen-siunea „muzicalã” a acestuia, însensul desfãºurãrii sale în timp,apropierea de poezie.

Valori cãrora artistul le-a datcorp sculptural folosind un lim-baj nou, propriu, încãrcat de sens.

nnnnn Sorina Jecza-Ianovici

rea din canon ºi depãºirea aces-tuia. Iar orizontul pe care îl oferã

acest drum, nou deschis, esteunul nebãnuit de cuprinzãtor.

Acustica

MonadãOglindã spartã

Poartã

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte