www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXII • NR. 3 (245) • 2019 • 20 PAG. • 5 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Au

rora

Sp

era

nþa

2 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

NNNNNrrrrr..... 33333 ( ( ( ( (245245245245245))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201919191919

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIMihaela Albu

Denisa CrãciunGeo Fabian

Silviu GongoneaIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista apare cu sprijinulSocietãþii de avocaþi

„Sãuleanu ºi asociaþii”

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 300 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: 0351 467 471

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Acasã, în Eu-

ropa l 2

MIªCAREA IDEILORAlexandru Busuioceanu – un scriitor

polivalentCoodonator: Mihaela AlbuMihaela ALBU: Alexandru Busuiocea-

nu – un nume prestigios al culturii ro-mâne l 3

Georgeta FILITTI: Români celebri înstrãinãtate l 4

ªtefan Ion GHILIMESCU: Recuperareaoperei lui Alexandru Busuioceanu l 4

Dan ANGHELESCU: Poetul Alexan-dru Busuioceanu. Poemul – o rostire asacrului l 5

Liliana COROBCA: Alexandru Busu-ioceanu - Corespondenþã l 6

Mircea POPESCU: In memoriam –Alexandru Busuioceanu l 7

Alexandru BUSOICEANU: Icoa-nã l 7

BELETRISTICÃPatrel BERCEANU: Poeme mutilate

de cenzurã l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Opere aproape com-

plete l 9

LECTURIªtefan VLÃDUÞESCU: Receptarea

operei lui Horia Bãdescu în spaþiul cul-tural francofon l 10

Cristian Gabriel MORARU: Un criticliterar rafinat: Iulian Bitoleanu l 10

Maria DINU: Cu Mogo pe Styx l 11Petriºor MILITARU: Un discurs

(ne)îndrãgostit: Ghid de comportare încãsnicie l 11

Adela EFRIM: Copilãria interioarã –o fericire din vecinãtatea morþii l 11

Anca ªERBAN: Ritual lecturii saudespre aceastã Narnia a poeziei... l 12

Cristina GELEP: Marile ºi micile de-talii care conteazã l 12

Geo CONSTANTINESCU: GrigoreCaraza – Aiud însângerat l 13

ARTEGheorghe FABIAN: Profesionalism ºi

har interpretativ l 14Geo FABIAN: Orchestra de coarde ºi

cântatul în grup (tutti) l 14Cristi NEDELCU: Moº Nechifor Coþ-

cariul l 15Iolanda MÃNESCU: Cântecul vârste-

lor – un spectacol rãscolitor de poeziepopularã l 15

Marius DOBRIN: Teatru în sesiuneade iarnã l 16

Mihai MURÃREÞU: Idealizarea cãiispre imaterialitate prin fotografie. Stu-diu de caz: Gogu Vorvoreanu l 16

Magda BUCE-RÃDUÞ: Florin Grãdi-naru – armonii artistice l 17

SERPENTINEFlorin COLONAª: Avangarda de la

A la Z. Revista „Liceu” l 17Carmen POPESCU: Ghidul subtera-

nelor sau katabaza polifonicã l 18

UNIVERSALIALulzim TAFA: Poeme l 19Jeton KELMENDI: Poeme l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: De la revista unu

la anticariatul unu l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

ªi a zis Domnul cãtre Moise:„Vãzut-am necazul poporuluimeu în Egipt, i-am auzit strigãtulde sub apãsarea celor ce-l mun-cesc; da, îi cunosc durerea. M-ampogorât dar sã-l scap din mânaegiptenilor, sã-l scot din þaraaceasta ºi sã-l duc într-un pãmântroditor ºi larg, în þara unde cur-ge lapte ºi miere [...]. Iatã dar cãstrigarea lor a ajuns pânã laMine, ºi am vãzut apãsarea cucare-i apasã Egiptenii. ªi acumvino sã te trimit la Faraon, regeleEgiptului, ºi sã scoþi pe poporulMeu, pe fiii lui Israel.”

Biblia cu ilustraþii, Editura Lite-ra, Bucureºti, 2011, vol. I, Ieºirea,3; 7 -10

Existã în viaþa tuturor popoarelor,ca ºi în aceea a oamenilor, mo-mente determinante care o pro-

iecteazã în destin ºi a cãror inconfundabi-lã identitate e aureolatã de preeminenþaSperanþei. O uriaºã forþã ocultã mistuieaproape instantaneu frontierele aspiraþii-lor ºi voinþelor individuale, fãcând mulþi-mile sã vibreze în numele unui ideal co-mun, atât de înalt ºi necesar încât chiarpreþul propriei vieþi devine acceptabil pen-tru a fi împlinit.

Un astfel de moment l-au constituitpentru români Zilele Revoluþiei din Decem-brie 1989. ªi, când scriu aceste rânduri,retrãiesc momentele de graþie în care miisau zeci de mii de români ne-am solidari-zat într-un singur glas afirmând izbãvitor,în faþa TAB-urilor ºi a cordoanelor de mi-litari înarmaþi: Libertate, te iubim/ Ori în-vingem, ori murim!

ªi unii dintre noi chiar au murit!Românii ºi-au cunoscut atunci lamura

sufletului ºi minþii lor, ca ºi în Revoluþia dela 1848, la Unirea din 1859, în Rãzboiulpentru Independenþã de la 1877 ori laMarea Unire din 1918. Sãraci ºi bogaþi, ti-neri ºi vârstnici, bãrbaþi ºi femei, într-o co-pleºitoare majoritate, simþeau cã trãiesc uneveniment, de la care nu pot lipsi fãrã a-ºiafecta grav ºi definitiv condiþia de om.

…toatã obºtea fiilor lui Israela ajuns în pustia Sin, …, în ziua acincisprezecea a celei de-a doualuni dupã ieºirea lor din þara Egip-tului. Aici toatã obºtea fiilor luiIsrael a cârtit împotriva lui Moiseºi Aaron. Au zis cãtre fiii lui Israel:„Mai bine am fi murit bãtuþi deDomnul în þara Egiptului, cândºedeam împrejurul cãldãrilor cucarne ºi mâncam pâine pe sãtura-te, decât sã ne fi adus voi în acestpustiu pentru ca toatã obºteaaceasta sã moarã de foame…”

Idem., Ieºirea, 16; 1-3

Apoi, treptat, pe nesimþite, viaþapare cã reintrã în matca ei obiº-nuitã, fiecare se întoarce la gri-

jile sale cotidiene ºi la aspiraþiile persona-

Acasã,în Europa

le, preocupat sã supravieþuiascã cu unplus de confort ºi de siguranþã, idealurileîºi pierd anvergura colectivã ºi strãlucireaistoricã, convertindu-se în moneda mãrun-tã a timpului mãsurat dupã orarul zilnic altimpului profan, iar uitarea acoperã impon-derabil clipele de graþie. Redevenim ino-centele victime ale iluziei mediocre ce nise induce prin apologia preeminenþei ma-teriei ºi a pragmatismului, deºi natura în-sãºi ne dã sublime lecþii despre PutereaNevãzutã, ce ne guverneazã cu Legi im-placabile trecerea din efemer spre eterni-tate. Cãci un cutremur sau izbucnirea unuivulcan nu sunt decât atenþionãri asupralimitelor noastre omeneºti, dar ºi un efortde reechilibrare cosmicã ºi o revelare a tim-pului sacru, nemãrginit. Cârtitori, ne întu-necãm clipa de har, destrãmându-ne în re-grete mincinoase ºi aºteptãri iluzorii, rãtã-cind mãsura Adevãrului.

Nãscuþi din inspiraþie Divinã ºi rãtãciþidin Eden, suntem condamnaþi sã ne sal-vãm prin memorie. ªi de aceea nu avemdreptul sã uitãm clipa de sacralitate ce nis-a dat: Timpul Speranþei.

ªi Moise a zis: „Iatã ce a po-runcit Domnul: umpleþi cu manãun omer, spre pãstrare’n viitorurmaºilor voºtri, ca sã vadã pâi-nea pe care aþi mâncat-o în pus-tie când Domnul v-a scos pe voidin þara Egiptului.” Iar cãtre Aa-ron a zis Moise: „Ia un vas de aurºi toarnã’n el un omer plin cumanã ºi pune-l înaintea lui Dum-nezeu, ca sã se pãstreze’n el pen-tru urmaºii voºtri!” ªi l-a pus Aa-ron înaintea Mãrturiei, ca sã fiepãstrat, aºa cum Domnul îi po-runcise lui Moise. Iar fiii lui Isra-el au mâncat manã timp de patru-zeci de ani, pânã ce au ajuns înþara locuitã; manã au mâncatpânã ce au ajuns în hotarele þãriiCanaanului…

Idem., Ieºirea, 16; 32-35

Urmãrind Fata morgana din lãun-trul nostru, încercam sã-i dãmchip ºi nume, spre a ne izbãvi

din rãtãcire. ªi Europa ni s-a pãrut potri-vit, ºi am strigat-o ºi am fugit spre ea cubraþele întinse, dar timpul pãrea cã stã înloc ºi ne opreºte de la materna ei îmbrãþi-ºare. Ne-am îndoit, ºi gândul întoarceriine-a fulgerat ca o boalã ascunsã ºi rea, pecare n-o mai vindecã niciun descântec, ºiam lãsat fruntea-n pãmânt ºi am vrut sãlãsãm lacrimile slobode sã ne aducã ierta-rea de neodihnã ºi atunci am vãzut cãDomnul ne-a binecuvântat cu munþi, ºidealuri, ºi câmpii, ºi Dunãre, ºi Mare, pecare sã le numim Acasã, unde avem rostulºi odihna noastrã, dacã înãlþãm capul ºiaducem slavã Darurilor ce le-am primit sãle rânduim cu înþelepciune, cu credinþã ºicu iubire. ªi atunci Lumea va fi iar frumoa-sã ºi Timpul Speranþei ne va lumina, pen-tru ca Visul nostru sã se întrupeze la casade unde nu am plecat niciodatã de tot,Acasã!

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

nnnnn MIHAELA ALBU

Un nume necunoscutgeneraþiilor ºcolite încomunism ºi încã des-

tul de puþin mediatizat astãzi –alãturi de alþi „mari necunoscuþiai culturii române” – este cel allui Alexandru Busuioceanu. (n. 10iunie 1896, Slatina – d. 23 martie1961, Madrid).

Plecat din þarã oficial, în 1942,în calitate de consilier cultural încadrul Legaþiei României la Ma-drid ºi apoi numit în postul deprofesor de limba românã1 la Uni-versitatea Complutense (Ma-drid), unde reuºeºte sã introdu-cã limba românã printre discipli-nele obligatorii, la instalarea co-munismului în România nu se maiîntoarce în þarã, alegând exilul,asemenea altor intelectuali ro-mâni aflaþi în misiune diplomati-cã în strãinãtate.

Necesitatea cunoaºterii ope-rei ºi activitãþii profesorului, po-etului, esteticianului, traducãto-rului Alexandru Busuioceanu nuar mai trebui demonstratã. Se cu-vine însã amintit cã el a fost unuldintre co-fondatorii prestigioaseireviste Gândirea (în 1921), cola-borator totodatã (în interbelic) cueseuri ori poezie ºi la alte publi-caþii, cã este autor al volumelorFiguri ºi cãrþi, 1922; Iser, 1930;Pârvan gânditorul, 1934; Pre-ziosi, 1935; Andreescu, 1936; LaGalerie de peintures de Sa Ma-jesté le roi Carol II de Rouma-nie, Paris, 1939; Ethos (articoleºi eseuri), 1941 – cât timp s-a aflatîn þarã –, precum ºi al volumelorLiteratura rumana, Madrid,1946, Poemas patéticos, Madrid,1948; Innominada luz (antolo-gie), Madrid, 1949; Mitul Dacieiîn istoria ºi cultura Spaniei,Madrid, 1952; Proporción de vi-vir, Colección „Insula“, Madrid,1954, precum ºi a numeroase stu-dii în reviste spaniole – în exil.

A avut aºadar o carierã literarãimportantã – deopotrivã în limbi-le românã ºi spaniolã, publicândpoezie, studii literare, de istoriaartei ºi chiar de istorie. Astfel, înSpania, ºi-a continuat activitatealiterarã ºi pe aceea de istoric ºicritic de artã, dar l-au preocupatºi legãturile dintre cele douã po-poare, odatã ce se stabilise înspaþiul din care venise Traianpentru cucerirea Daciei. Preocu-pãrile privind rãdãcinile poporu-lui sãu l-au condus cãtre o des-coperire interesantã. Astfel, aºacum apreciazã Florin Manolescu,„pentru a-ºi înþelege mai bine tre-cutul, adicã pentru a-ºi centraidentitar genealogia, Busuiocea-nu a pornit în cãutarea urmelorlãsate de Traian ºi de cucerireaDaciei în vechea memorie a spa-niolilor. Nu le-a gãsit, în schimb adescoperit cã dacii2 sunt cei careau ocupat mult timp locul acesta.Nu Traian, ci Zamolxis, Burebis-ta, Deceneu ºi Decebal au intratîn istoria cronicãreascã a Spaniei,care i-a ºi hispanizat: don Dice-neo, don Zamolxen, don Boruis-ta. Mai mult, douã dintre simbo-

Alexandru Busuioceanu –un nume prestigiosal culturii române

lurile dacilor, jugul ºi sãgeþile, aupãtruns chiar în heraldica spanio-lã, adicã în stema regilor catolici./…/ Ca fidel discipol al profeso-rului Vasile Pârvan, pe care, iatã,l-a completat în chip surprinzã-tor, Busuioceanu putea fi sigur delocul deosebit pe care studiile saledaco-hispanice îl vor ocupa la unmoment dat ºi în cadrul culturiiromâne. De altfel, încã din 1961,Mircea Eliade3 l-a recuperat, pla-sându-l în tradiþia prozei didacti-ce a lui Alexandru Odobescu.”

Aprecierea de care s-a bucu-rat printre conaþionali reiese, prin-tre altele, din semnalãrile întâlni-te în revistele exilului, precum ºidin corespondenþa pe care a pur-tat-o cu mulþi dintre ei – cu M.Eliade, cu N.I. Herescu, cu Ierun-ca, cu Emil Cioran etc., etc. Darpoate cel mai edificator exempluîn sublinierea prestigiului sãu (cucare a trezit admiraþia intelectua-lilor români, pe lângã cea a multorpersonalitãþi spaniole) sunt por-tretele pe care i le-a consacrat Vir-gil Ierunca. Acesta, în volumeleRomâneºte, Subiect ºi predicat,Dimpotrivã, aduce în fiecare câteun portret de scriitor sau artistromân. Singurul nume care apareînsã repetat în fiecare, consacrân-du-i-se trei astfel de portrete (cuo nouã trãsãturã definitorie) estecel al lui Alexandru Busuiocea-nu. De aceea credem cã nu putemcreiona mai bine pentru cititorulde astãzi personalitatea sa decâta fãcut-o cel care l-a cunoscut ºii-a fost prieten.

Cea mai importantã trãsãturãpe care i-o subliniazã Ierunca estecea de „autentic poet”, dar ºi des-tinul neprielnic care a fãcut camare parte din poezia sa, „ca vrerede expresie integralã”, sã aparã nuîn þarã, ci în exil. În plus, dimensi-unea patrioticã, românismul sãuera evidenþiat ºi prin dorinþa de apublica un volum de poeme în lim-ba maternã, „cu puþinã vreme îna-inte de a muri”. Imediat urmeazãsubliniatã – atât pentru cunoscã-tori, cât ºi pentru necunoscãtori– calitatea validatã de „poet spa-niol”. Pentru a-i apropia cititoru-lui român poezia lui Busuioceanu,analistul recurge la o raportare cuo sferã cunoscutã – situându-l „în-tre Blaga ºi Voiculescu”, imediaturmând însã diferenþa specificã,reliefatã prin citate semnificativeºi sintetizatoare asupra stiluluiacestora.

Într-o manierã de apropiere întrepte sau de focalizare cu un spotîn cercuri din ce în ce mai largi,urmeazã departajarea temporalã(ºi cu subînþelesuri valorice!) –poezia scrisã în þarã ºi cea din exil,fiecare cu succinte, dar pertinen-te caracteristici diferenþiatoare.Exemplificãrile cu poeme din þarãaduc în discuþie „întâlnirea” cuBlaga ºi nicidecum „influenþa”: întimp ce la Blaga „fiorii metafiziciîl silesc sã-ºi încarce mitic cuvin-tele”, Busuioceanu (cel din pri-ma perioadã) are „o rezervã seni-nã (...) motivatã de viziunea lui

cosmicã, netulburatã ºi neame-ninþatã”.

În schimb, încercarea la carel-a supus viaþa, desþãrarea, exi-lul, „loc privilegiat al întrebãrii, altorturii de a trãi ºi mai ales de anu putea muri”, îi determinã celuiplecat o nouã treaptã în creaþie,poezia lui Busuioceanu (re)do-bândind – cum atât de mãiestritlexical ºtie sã o prindã analistul –„tãriile ei primordiale: de arsurãºi rugãciune, de blestem, descân-tec ºi þipãt”. Interpretarea ºi exem-plificãrile ce urmeazã demonstrea-zã apoi „arsura ºi rugãciunea”,Ierunca sintetizând adesea,aproape aforistic, principalelecaracteristici: „Toatã poezia luiAl. Busuioceanu se desfãºoarãsub semnul întunecimilor” sau„Existã la Al. Busuioceanu o voin-þã de a crea, dar ºi de a suferi su-ferinþa îndepãrtãrii [...] Þara dingând e poate singurul poem încare un exilat a vãzut cu adevãratchipul þãrii înainte de re-vedere”.

Publicat în 1962, portretul descriitor al lui Busuioceanu vaavea un pandant într-un text cepurta simplu doar numele auto-rului, inserat în volumul Româ-neºte, apãrut pentru prima datãla editura „Fundaþia UniversitarãCarol I” din Paris, în 1964. Îl în-tâlnim aici mai aproape pe omulBusuioceanu, capabil de pasiu-ne ºi generozitate, înnobilat cudarul ales al prieteniei ºi altruis-mului, dar ºi pe specialistul demare clasã în artã plasticã, muzi-cã, poezie ºi istorie veche.

Ceea ce pãrea sã depãºeascãînsã toate acestea în definireacaracterului sãu ales era „obse-sia României”, dragostea pentruþara natalã, dar ºi durerea exilatu-lui faþã de situaþia în care ajunse-se în timpul în care „Cuvântul înlibertate nu mai existã”.4

În cel de al treilea volum, inti-tulat Dimpotrivã, este salutatã cubucurie „recunoaºterea” autoru-lui ºi în þarã „dupã îndelungatulsurghiun intelectual al operei ºimemoriei” sale, prilejuit de publi-carea la editura Meridiane a vo-lumului Scrieri despre artã. Con-sideratã „o dreptate postumã”,Ierunca va sublinia mai întâi „im-portanþa unuia dintre cei mai deseamã cãrturari ai noºtri, pentrucare arta înseamnã conºtiinþã,sens ºi semn al adevãrurilor cetransced orizontul pur al frumo-sului”. Spirit complex, cu valenþecãtre multe domenii ale culturii,va insista Ierunca, Al. Busuiocea-nu a excelat în toate. În acest caz,îi este reliefatã cu deosebire latu-ra criticului de artã, volumul edi-tat în þarã fiind considerat „unmodel al genului”, „o lucrare dereferinþã”.

Datã fiind activitatea sa, deo-potrivã în þarã ºi în exil, este de lasine înþeles cã Alexandru Busu-ioceanu se cuvine receptat dreptun reper major în literatura noas-trã ºi, deºi a scris ºi în spaniolã,este necesarã o imperativã inclu-dere a sa în istoria literaturii ro-

mâne. Având în vedere o atât debogatã activitate ºi o recunoaº-tere internaþionalã, nu putem sãnu ne întrebãm cum de este încãuneori ignorat astãzi, cum de încunoscuta Istorie criticã a lite-raturii române a lui N. Manoles-cu, de pildã, nu i se acordã nici-un spaþiu ºi cum lipsesc de aici ºialte nume importante ale exiluluiromânesc (ca Pavel Chihaia, Al.Vona, L.M. Arcade, Vintilã Horiaori Alexandru Ciorãnescu º.a.).

Scriitorul exilat la Madrid, pre-cum ºi mulþi alþi intelectuali decertã valoare trãitori în exil, eroitragici cu un destin determinat deistorie, trebuie cunoscuþi (ºi re-cunoscuþi) ca aparþinând culturiiromâneºti. De aceea, recuperareaoperei lor se cere a fi fãcutã înregim de urgenþã.

„Dosarele” propuse din timpîn timp de revista noastrã sunt„piese” din mozaicul acestei re-cuperãri.

1 Prin adresa din 8 aprilie 1942,ministrul subsecretar de stat, italie-nistul Alexandru Marcu, îi comunicaacceptarea sa la catedra de limba ro-mânã. Textul se aflã în Arhivele Naþi-onale Centrale ºi este reprodus deLiliana Corobca, în Jurnalul literar,7-12/ 2009.

2 Într-o scrisoare pe care i-o adre-seazã Cioran în 4 dec. 1953, acesta îiapreciazã cele douã studii „pasionan-te” primite de la Busuioceanu, scri-ind în continuare: „Pentru întâia oarãîn viaþa mea mã simt mândru ºi mãumflu în pene cã sunt coborâtor dindaci”. (v. „Dialog epistolar”, repro-dus de Liliana Corobca în Jurnalulliterar, 13-16/ 2003)

3 Adãugãm spre edificare un frag-ment dintr-un articol al lui Eliade,publicat în ziarul România (nr. 57/19610): „Alexandru Busuioceanu iu-bise ºi cunoscuse Spania prin, ºi pen-tru El Greco. Dar odatã ajuns în Spa-nia, regãseºte Italica, unde se nãscu-se Traian, ºi regãseºte, mai ales, peZamolxen, Boruista ºi Dicineo, înCronica General a lui Alfonso el Sa-bio, ºi în atâtea alte cronici spaniole.Ceea ce pãrea cu desãvârºire uitat înDacia lui, România de astãzi, trãia înconºtiinþa istoricã a Spaniei. «Mitulgetic» nu murise; se strãmutase, doar,la celalt capãt al Europei. Tot aºa seva întâmpla ºi cu el, poetul, eseistul,gânditorul Alexandru Busuioceanu.Nu va muri ca scriitor român, nicichiar dupã ce va fi ajuns sã fie consi-derat unul din cei mai de seamã poeþispanioli de astãzi. Se va camufla,doar, aºa precum s-a camuflat getulBuerebista în gotul Boruista. Daropera lui poeticã nu va muri, chiardacã nu mai e înregistratã de istoriciiliterari ai «Republicii Populare» deastãzi. Ea va continua sã existe ºi sãtriumfe, în patria lui «miticã»: acolounde se nãscuse Traian, ºi unde serefugiase mitologia þãrii pe care Îm-pãratul biruitor o îngenunchease ºi ocolonizase“.

4 Rãspunsul lui Busuioceanu laîntrebarea scriitorului Salvador PerezValiente într-un interviu la Radio Na-cional de Madrid era unul lucid ºi tra-gic în acelaºi timp: „Cuvântul, trebuiesã mãrturisim, a murit în România.Cuvântul în libertate nu mai existã.Literatura româneascã de azi e, înpatria mea, un imens cimitir, în careabia mai rãsare un spectru tremurã-tor, temãtor de lumina zilei. Nu maiexistã altã literaturã românã decât ace-ea a exodului, aceea a celor care trãimrisipiþi azi în toate þãrile din lume.”

Coordonator: Mihaela Albu

AlexandruBusuioceanu –un scriitor polivalent

4 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Noi, românii, trebuie são recunoaºtem, nuprea avem vocaþia res-

pectului firesc pentru faptele debravurã culturalã ºi opera înain-taºilor. S-ar zice cã nu ne placedeloc sã ºtergem cum se cuvinepraful uitãrii ºi al ignoranþei ºi sãfacem loc in situ, la locul cuve-nit, patrimoniului pe care câino-ºenia vremilor l-a fragmentat saul-a  înstrãinat la un moment dat.

Dupã câteva decenii de la aºa-zisa revoluþie din decembrie ’89,constatãm nu numai cã statul ro-mân, la nivelul instituþiilor cu atri-buþii specifice, nu are cât de câto politicã de recuperare ºi resti-tuire a operei exilului, dar pânã ºiofertelor de donaþii a unor fon-duri,  arhive, biblioteci etc., veni-te din partea foºtilor exilaþi sauunor persoane ºi oraganizaþii cul-turale din Occident, le întoarcecu seninãtate spatele. Îmi amin-tesc mereu cu o dureroasã strân-gere de inimã cum MinisterulCulturii a refuzat în 1992-1993 sãprimeascã din Canare celebra Bi-bliotecã, cu întreg fondul de ma-nuscrise, documente, tablouri ºifotografii, a savantului AlexandruCiorãnescu… Îmi stãruie în min-te iarãºi cu câtã greutate ºi în cecondiþii a fost donatã Institutu-lui Naþional pentru Memoria Exi-lului Românesc corespondenþadintre George ºi Alexandru Cio-rãnescu… E timpul sã spunem cãaproape tot ceea ce se întreprin-de salutar în România de astãziîn privinþa restituirii ºi valorificã-rii moºtenirii culturale a exiluluiromânesc (am trecut scrupulos înrevistã în articolul Un misionaral canonizãrii exilului, publicatîn urmã cu câþiva ani ºi onorabi-lele exepþii!) se datoreazã aproa-pe exclusiv iniþiativelor unor exi-laþi sau ale fostelor instituþii cul-turale ale exilului cãrora li se adau-

Aºa l-a caracterizat unexeget pe cel nãscut în1896 la Slatina ºi mort

în exil la Madrid în 1961. Viaþa luirãmâne o pildã de felul cum se for-mau odinioarã intelectualii în spa-þiul românesc, unde înzestrareapersonalã era susþinutã de insti-tuþiile statului, unde afirmarea sefãcea pe temeiul valorii persona-le. În plus, ca mulþi alþii, Busuio-ceanu a rãmas, dupã Al DoileaRãzboi Mondial, în strãinãtate ºi,datoritã unui serios bagaj intelec-tual, a reuºit sã se impunã în cul-tura þãrii gazdã (pãstrându-ºi însãpânã la moarte cetãþenia românã).

Student la Litere ºi Filozofie,editeazã în anii 1915-1916, revis-ta Luminã nouã, unde pledeazãpentru pãstrarea tradiþiei ca for-mã de regãsire permanentã a iden-titãþii naþionale; apoi are colabo-rãri mult apreciate la Arena, Da-cia, Luceafãrul, iar în 1921 senumãrã printre fondatorii revis-

nnnnn GEORGETA FILITTI

români celebri în strãinãtatetei Gândirea. Dupã studii de is-toria artei la Viena, beneficiazã deo bursã la Roma (la ªcoala româ-nã de acolo, condusã de profe-sorul Vasile Pârvan).

Publicã în þarã ºi în strãinãta-te, afirmându-se ca un bun cu-noscãtor al operei lui El Greco. În1937 organizeazã o expoziþie cuopere ale acestuia la Paris. În þarãpublicã un studiu despre portre-tele lui Mihai Viteazul ºi scoate oediþie criticã din Alex. Odobes-cu, Pseudo Kinegetikos. Apoiface traduceri, bine primite, dinRilke, Hofmannsthal, Tagore º.a.Ajunge profesor de istoria arteila Academia de Belle Arte dinBucureºti, dar e îndepãrtat dinpost de regimul legionar fiind

nnnnn ªTEFAN ION GHILIMESCU

recuperarea operei luiAlexandru Busuioceanu

gã statura culturalã remarcabilãa câtorva „particulari”, cum Ilea-na Corbea, Liliana Corobca sauN. Florescu. Nu am pomenit deo-camdatã aici, în mod deliberat,numele încã unui devot al aces-tei mari misiuni culturale pentrucã despre una dintre ultimile salecãrþi ºi despre activitatea dom-niei sale dedicatã aceleiaºi res-ponsabile misiuni de recuperareºi valorificare a moºtenirii cultu-rale a exilului va fi vorba într-omãsurã în continuare.

Crisula Stefãnescu, cãci ladomnia sa mã refer, este marea ºidevotata prietenã a lui Alexandru,George ºi Galatea Ciorãnescu.Absolventã a Facultãþii de Filolo-gie a Universitãþii din Bucureºti,ea a lucrat timp de 12 ani, dupã ceîn 1982 se stabileºte la München,în redacþia postului de radio Eu-ropa Liberã, în secþia de cercetãriºi arhivã de sub conducerea, untimp, lui George Ciorãnescu.

În calitatea sa de agent resti-tuitor ºi integrator firesc al ope-rei scriitorilor din exil canonuluinaþional, Crisula Stefãnescune-a dãruit o ediþie, din fãrâme –Alexandru Busuioceanu –, inti-tulatã Poezie ºi cunoaºtere. Al-cãtuitã ºi îngrijitã de autoareanoastrã, care semneazã ºi o apli-catã fiºã de observaþie (Alexan-dru Busuioceanu în corespon-denþa dintre George ºi Alexan-dru Ciorãnescu), cartea conþineversiunea în româneºte (traduce-re Crisula Stefãnescu) a studiu-lui în francezã din 1962 a lui Geor-ge Ciorãnescu, publicat sub egi-da Fundaþiei Regele Carol I: UnPoete Roumain En Espagne; tãl-mãcirea din spaniolã în româneº-te a volumului lui Busuioceanu:Innominanda luz („Opt poemedin ciclul Nenumita Luminã”),echivalare ce se datoreºte tot luiGeorge Ciorãnescu, cu prefaþa luiAlexandru Ciorãnescu, plus unflorilegiu de poezii ale mareluimistic Sfântul Ioan-al Crucii, întraducerea lui Busuioceanu în-suºi ºi, în final, o încercare de eseupoetic a aceluiaºi (foarte aprecia-tã printre cunoscãtori !), publi-catã în 1949, mai întâi în spanio-lã, versiune tradusã nu se ºtie cu

arãtat niciodatã prea încântat detraducerea în româneºte de cãtreG. C. a unor versuri din Innomi-nanda luz. Dar, în fine, cum înce-putul colaborãrii lui Busuioceanula Radio Europa Liberã coincidecu angajarea lui G. Ciorãnescu caredactor la postul de radio dinMünchen, fapt corect sesizat deCrisula ªtefãnescu, nu mi se pareprea hazardat sã afirm cã redacto-rul care i-a propus colaborãri aco-lo s-ar putea sã fi fost chiar Geor-ge Ciorãnescu.

Structurat pe capitole rezuma-tive (Anii de formare; Eseistul;Istoricul de artã; Traducãtorul;Istoricul; Omul de acþiune; Po-etul), studiul lui George Ciorã-nescu despre Busuioceanu, cutitlul Un poet român în Spania,este fundamental pentru cunoaº-terea operei reputatului poet, sub-tilului critic de artã ºi ingeniosu-lui eseist; curajosului  profesorcare, dupã ce în 1942 nu s-a maiputut întoarce în þarã, a cerutUniversitãþii din Madrid ºi a în-fiinþat acolo o catedrã de limba ºiliteratura românã, bãtându-se, înacelaºi timp, cu aceeaºi însufleþi-re, ºi pentru punerea pe picioarea Institutului Român de Culturãdin Madrid. Informaþiile lui G.Ciorãnescu despre activitateaplurivalentã a lui Busuioceanusunt cu atât mai preþioase cu câtele sunt rare, întrucât provin„chiar din gura scriitorului”. Cu-noscându-i romantismul ºi neîn-frânata putere de autoiluzionare,nu ne surprinde faptul cã G. Cio-rãnescu a putut crede nestrãmu-tat în eticheta pe care au apli-cat-o unii critici lui Busuioceanu,anume aceea de „mare poet cas-tilian (!)”, care îmbogãþeºte poe-zia spaniolã,  prin Innominadaluz,  cu „o nouã vibraþie, stranie,a neliniºtii metafizice”. Numaipoetul era sceptic în faþa unorasemenea situãri, cãci, aºa cumaflãm din jurnalul anilor 1939-1957, el îi mãrturisea la un mo-ment dat prietenului sãu, VicenteAleixandre, cã va înceta sã maiscrie în spaniolã, întrucât aceas-tã activitate nu duce la nimic; „înistoria literaturii spaniole niciunnume strãin n-a fost admis vreo-

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

socotit un apropiat al regelui Ca-rol al II-lea. În 1942 pleacã în Spa-nia unde conduce, pânã la des-fiinþare, Institutul cultural românde la Madrid. Concomitent, pre-dã la Universitatea de acolo lim-ba ºi literatura românã. Nu dã curssomaþiei autoritãþilor comunistede la Bucureºti de a reveni în þarãºi, din acel moment – 1945 -,viaþai se rostuieºte în mediul spaniol.Publicã masiv, între altele studiidespre artiºtii români Andreescu,Luchian, Pãtraºcu, Brâncuºi ºi în1950 e ales membru al Academieide criticã de artã de la Madrid.

Concomitent, creaþia sa poe-ticã e favorabil recepþionatã, ajun-gând sã figureze în Istoria ilus-tratã a literaturii spaniole. Este

autorul teoriei epifanismului(mod de cunoaºtere prin poezie,cu ajutorul metaforei) ca ºi al no-iunii de „teatru impopular”, pro-priu perioadei postbelice, bântui-tã de întrebãri fãrã rãspuns.

Dincolo de aceste aspecte te-oretice, care îi conferã un statutprestigios în lirica spaniolã, el pu-blicã mult în presa exilului româ-nesc (lucrãri originale, traduceri)ºi face totodatã cunoscutã crea-þia româneascã în spaþiul iberic (cucompendiul Literatura românã).Poetul se singularizeazã ºi printr-o cercetare de mare originalitatedespre mitul dacic pãstrat în cro-nistica spaniolã. Exegeþii opereisale au fãcut o paralelã între mari-le nume ale Daciei (Zamolxes, De-

ceneu, Burebista) ajunse în formãgoticã la celãlalt capãt al Europei,ºi propria condiþie a acestui ro-mân, devenit poet spaniol, în pa-tria „miticã” a lui Traian. ªi cerce-tãtorii operei sale trag o conclu-zie neaºteptatã: la 271 (pãrãsireaDaciei de împãratul Aurelian) ºila 1945 (abandonarea Românieiîn mâna sovieticilor), „Occiden-tul ne-a sacrificat”.

ªi în cazul lui Busuioceanurevine, obsedantã, întrebarea:cum ar fi arãtat creaþia sa dacãn-ar fi fost silit sã aleagã exilul?

Bogata sa corespondenþã, afla-tã în þarã (publicatã parþial de Lilia-na Corobca), traseazã azi, odatã înplus, imaginea poetului pus alãturide Mircea Eliade ºi Emil Cioran.

La Madrid, o placã comemo-rativã pe casa unde a locuit (av.General Pardinas), aminteºte tre-cãtorului de acest european vi-tregit de soartã, poet spaniol ºicetãþean român pânã la moarte.

exactitate când în româneºte deG. Ciorãnescu ºi rãmasã, din câtese pare, necunoscutã pânã acum.

Ediþia de „scrieri” AlexandruBusuioceanu, alcãtuitã de Crisulaªtefãnescu, vine în continuareapublicãrii în româneºte, în 2001, subîngrijirea lui C. Popescu-Cadem, ajurnalului inedit (1937-1957) Caie-tele de la miezul nopþii ºi a cores-pondenþei, tot inedite (Un romanepistolar al exilului românesc -1942-1950), ediþie criticã, note ºi tra-duceri de Liliana Corobca, 2003,ambele apãrute la atât de titrata ºiharnica editurã „Jurnalul Literar”.

Fiºa de observaþie, alcãtuitã deCrisula ªtefãnescu Scrierilor luiBusuioceanu, pe baza cercetãriicorespondenþei dintre fraþii Cio-rãnescu, reþine, printre altele, fap-tul cã ei l-au cunoscut destul debine pe Busuioceanu ºi s-au apre-ciat reciproc. Adevãr care poatear fi meritat unele nuanþãri datefiind „rezervele” exprimate în jur-nalul sãu de Busuioceanu cu pri-vire la versurile lui Al. C. publica-te sub pseudonimul Mihai Tãcu-tu (e drept cã savantul hispanistnici nu bãnuia în 15 septembrie1950 cine se ascundea sub res-pectivul nume, ca sã nu mai vor-bim de ironia cu care privea, îngenere, rafinatul critic de artã pa-siunea Profesorului din SantaCruz pentru Euterpe, muza poe-ziei lirice…). Asemeni, Busuiocea-nu, ca sã nu mai aducem în discu-þie amãnuntul cã nu aprecia delocpasiunea pentru politicã a lui Geor-ge Ciorãnescu, se ºtie cã nu s-a

datã”, profeþie ºi constatare carepânã astãzi s-au dovedit cumplitde exacte, atâta vreme cât e la în-demâna oricui sã observe cã, în-tr-adevãr, numele sãu rãmâne, celpuþin pânã acum, în afara istorii-lor literaturii spaniole.

Deosebit de interesantã ºi deactualã, graþie mai cu seamã In-troducerii lui Alexandru Ciorãnes-cu (o sinteticã analizã a configu-raþiei întregii poezii a lui Alexan-dru Busuioceanu: Poemas pate-ticos – 1948; Proporcion de vi-vir, care cuprinde ºi Innominadaluz – 1954), lucrarea invocatã e denaturã astãzi sã ne dea o idee atâtdespre înzestrarea poeticã a rafi-natului om de culturã, cât ºi unimbold pentru tãlmãcirea ºi resti-tuirea integralã a poeziei lui. Stu-diul lui Busuioceanu Poesia yepifanismo, pentru prima datã ac-cesibil românilor în limba lor, în-cununeazã antologia Crisulei ªte-fãnescu cu unul dintre cele maisubtile eseuri  despre rolul meta-forei în gândirea ºi logica poeticã,prim element al înãlþãrii artei spreluminile superioare ale epifaniei.

Ce rãmâne cercetãtorului sauistoricului literar dupã primireaunui dar cu adevãrat minunat,precum acest op de naturã sã în-tregeascã imaginea ºi opera unuiprodigiu al culturii române ca Ale-xandru Busuioceanu? Nimic altdecât sã mulþumeascã proniei cãdin rândul poporului sãu, atât deîncercat, nu au încetat sã se ridi-ce intelectuali care, printr-o pre-staþie de mare abnegaþie ºi res-ponsabilitate moralã, au pututînfrunta ºi dispreþui teribila ere-zie a vinovatei uitãri a meritului. 

(Fragment dintr-un articolpreluat din vol. Vederi ºi

atitudini critice, Ed. „Cetateade Scaun”, 2013)

5, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

În viaþa culturalã a Româ-niei de dupã ’89, fenome-nul literar al exilului, cu

mici excepþii, nu a determinat re-flecþiile ºi dezbaterile pe care am fifost îndreptãþiþi sã le aºteptãm. Elcontinuã sã fie ignorat ca ºi cumnu ar aparþine istoriei naþionale.Despre Alexandru Busuioceanu,poet, critic, istoric de artã ºi tra-ducãtor nu se vorbeºte aproapedeloc, în pofida faptului cã, apre-ciat ºi ca poet de limbã spaniolã(în 1952) era inclus în onorantaHistoire illustrée de la littératu-re espagnole, fiind situat la egali-tate valoricã cu cele mai strãluci-toare glorii din marea poezie iberi-cã: Ruben Dario, Unamuno, An-tonio Machado, Juan Ramon Ji-menez, Lorca, Rafael Alberti. Semai ºtie cã a fost unul dintre im-portanþii fondatori ai revistei Gân-direa ºi cã, ulterior, în exil, în 1947,având susþinerea unor VintilãHoria ºi Victor Buescu, încerca sãreînfiinþeze publicaþia, conside-rând-o ca unul dintre marile sim-boluri ale culturii române.

În peisajul literar al exilului ro-mânesc, Vintilã Horia consideracã poemele lui Busuioceanu atingculmile modernismului, iar Lilia-na Corobca, în studiul pe care l-adedicat poeziei ºi poeþilor exilaþi,arãta cã, prin cultura ºi erudiþialui, Busuioceanu ºi-a „atras apre-cierea ºi prietenia elitei spanio-le” ºi cã era „apropiat de Euge-nio d’Ors, Ortega y Gasset sauVincente Aleixandre/..../ (cel care)va fi, de cele mai multe ori, primulcititor al poemelor...” sale. Înþele-gem astfel de ce, în articolul pecare i-l consacra în Dicþionarulscriitorilor români, MarianPapahagi sublinia, pe bunã drep-tate, cã acele câteva cãrþi publi-cate în spaþiul iberic i-au asigu-rat o strãlucitã imagine, integrân-du-l în ierarhia marilor poeþi spa-nioli din perioada postbelicã.Dintre acestea pot fi amintite Po-emas patéticos (1948), Innomina-da luz (1949), Proporción de vi-vir (1954) ºi, în traducerea (din1963) aparþinând lui George Cio-rãnescu, cele Opt poeme din ci-clul Nenumita luminã (Innomi-nada luz) publicate la Paris cu oprezentare de Alexandru Ciorã-nescu. Aproape în acelaºi timpse tipãrea, tot la Paris, sub îngri-jirea ºi cu o prefaþã a lui Virgil Ie-runca, antologia intitulatã Fruc-tul de a trãi, cuprinzând poemescrise în limba românã. Ea reu-neºte creaþii din perioada 1915-1928, alãturate celor din perioa-da exilului spaniol de dupã 1945.

nnnnn DAN ANGHELESCU

poetul Alexandru Busuioceanu.poemul – o rostire a sacrului

La Alexandru Busuioceanuregãsim, fãrã a fi mãrturisitã caatare, noima poemului ca rostirea sacrului. Faptul este de altfellimpede din chiar titlul cicluluiamintit mai sus, Innominada luz,care, evident, trimite cu gândulla misterul hipernoetic al majes-tãþii divine, la transcendenþa Lu-minii neapuse, ceea ce face par-te din terminologia pe care o re-gãseam în lumea ideilor Ortodo-xiei, la Dionisie Areopagitul, V.Lossky sau în Antropologiaapofaticã a pãrintelui André Scri-ma ºi, mai cu seamã, în Cursurilede misticã ale pãrintelui Stãniloae,ºi el unul dintre apropiaþii revis-tei Gândirea.  Poetul Busuiocea-nu prilejuieºte astfel ºi o experi-enþã unicã cititorilor sãi prin felulîn care, în fastuosul veºmânt alliricii hispanice, rãsãdeºte ecoulrostirilor unuia dintre marile spi-rite ale Levantului: Innominadaluz închide în sine tocmai inefa-bilul acelei „contemplãri a lumi-nii Dumnezeieºti, printr-o vede-re  fãrã formã de care se bucurãmintea mai presus de minte înDuhul Sfânt...”. Este una dintremarile destãinuiri spirituale pecare lumea credinþei din Estuleuropean le datoreazã Sf. Grigo-re Palamas.

Dar iatã acum una dintre aces-te sublime translaþii în rostireaefectivã a unuia dintre poeme dinNenumita luminã:„...fluidã go-liciune fãrã noapte fãrã trup/intensitate etericã arzând înnumele ºi-n numãrul tãu/ nenu-mitã luminã/ strãbãtând în tra-iectorie invizibilul ºi purul/ ºiuneori/ consumându-te, fulgersau bolid instantaneu,/ în pro-pria ta fiinþã...”

Ciclul cu care se deschideantologia parizianã, Trepte ui-tate, cuprindea o reluare a unorcreaþii lirice (dintre 1915-1928),unde parcã întrezãrim ceva dinaerul îndepãrtat al Poemelorluminii de Lucian Blaga:„...Desculþ strivesc în iarbãboabe vii de rouã/ Cu braþemari mã-ntind spre soare, ºi-miascult inima departe-n mãrun-taiele pãmântului/ Atunci simtsufletu-mi cum creºte-n soare”.Un farmec discret ne atinge ºiîn Cântec de izvor: „...Cred cãveneam din inima pãmântului/

când în întâia dimineatã înver-zitã/.../ m-am smuls din întune-ric/ ºi-n þâºnet de cristal/ cuzvâcnetul de solzi al unei vieþipripite/ m-am ivit chiot de rã-coare/ în lumina limpede ºirece/.../ Cu salturi peste pietre-le rostogolite/.../ Nebun amalergat printre tufiºuri”. Cevaaproape amintitor ºi totuºi de-pãrtat de stãrile din Laudã som-nului distingem ºi într-un poemscris la Roma (datat 1924),Noapte liniºte adâncã stele:„...cu umbrele amestecaþi vomasculta-n tãcere somnul lu-mii”, „Noaptea e-naltã ºi subfaldurii ei de-ntuneric/ somnultuturor adie ca un cântec...” Într-un ciclu datat din 1947, in-titulat Zodii, rostirea poetuluicunoaºte o anume schimbare detonalitate: „Pe columne înaltede gând/ între ºapte semne deaur/ firmament pitagoric în-tind/ sãgetat de Centaur”.Apar sintagme fulgurante:„Dianã iernaticã-n cer/ cuogari de zãpadã si fum, Capri-cornului cu copitã de ger, Ta-urul cu ºapte stele-n frunte as-cunzându-se-n cirezi de argint,urmele labelor de Leu”/.../ „...încercuri albastre/ aureole despaþiu ºi timp/ între-nalt roti-tele astre/ Nordul îl caut de-argint.” În ciclurile poematiceurmãtoare (Înfrângeri,1947), seintersecteazã stranii viziuni ºichiar premoniþii apocaliptice:„soarele taur de foc cu dâre desânge pe cer, Trâmbiþi de-Apoi,suliþi de-arhangheli, pãsãri deoþel cu þipete crude ºi ghearemortale, cerul pântec monstru-

os lãsat asupra lumii, iarnã decenuºã ºi fum/ cu-arhanghelimorþi în ceruri negre...”  

Exilul apare ca o durere, pe-cetluit mereu de gândul apãsã-tor al patriei pierdute, al þãrii pecare încerca sã o pãstreze din-colo de orice uitare („þara dingând.., unde mâinile aveau ini-mã bunã/ spicul þi se-nchina ladrum spunându-ºi numele/ ºinimeni nu era grãbit sã iasãdintr-o fabulã/..../ Acolo a fostþara/ unde umbra cãdea alãturide om/ unde omul cade-alãturide umbrã”.)

Un proces de vizibilã subli-mare ºi, implicit, singularizare aliricii lui Busuioceanu, o atinge-re a înaltelor þinuturi de puritateale poieticii se fac simþite în ci-clurile Timp înalt (1948), Apro-ximaþii, Caietele de la miezulnopþii (intervalul de timp dintreanii 1954-1960), Totul începe dinnou (1956), Libertate libertate(1953-1955).

Începând de acum, ceva esen-þial din imaginea/ peisajul/ interi-or al poemelor suportã parcã osecretã metamorfozã: „Ascultamtotul Tot vorbea ªi-ntr-o tãcere/fiecare lucru în cuvântu-ºi senãºtea/ Nu mai eram în nici oparte Umpleau alþii golul ce-llãsam în umbrã./.../ Eu umblamsingur drumu-mi singur/ Cumine ºi cu voi de mânã timpul.”

O severitate de templu, dar, înacelaºi timp, o anume vibraþiemisticã, cu acea smerenie, speci-ficã întrucâtva Ortodoxiei, inun-dã în retorica acestor poeme. (Vir-gil Ierunca o vedea aici o „eco-nomie oracularã” a discursului).Se face auzit sunetul înalt al unormari dezesperãri, iar discursulatinge ceva din dramatismul co-pleºitor al stingerilor universale:„O! unora le plac volutele înal-te/ noru-n rãzboi cu trandafirulºi azurul vântului/ A umbla îmiajunge Cuvântul meu e viaþa-mi/ªi totul e exact aici Eu Voi ºiCartea-mi” .

Pentru Alex. Busuioceanu,cãderea „Omului” îºi capãtã în-tregul tragism din neputinþa dea-ºi mai apropria misterul. Dinperspectiva lui V. Ierunca, ceeace se întrezãreºte în scrierile luieste o neostoitã cãutare a unui„paradis activ” ºi, mai ales, „chi-

nul... acestui divorþ dintre lene-via lumii ºi reabilitarea ei energi-cã”: „Nu, nu vreau lâncezealaacestei lumi frumoase/.../ Nuvreau teroarea de-a fi, de-a nufi/ printre mii de obiecte, frumu-seþi convergente/ a muri-ncet, pe-ntuneric, în genunchi/ în aºtep-tarea-amarã de miracole absen-te// Insulã-a mea adâncã! O!Eden adormit/ pãmânt în odih-nã-al uitãrii mele/ goliciune devoluptate-n umbra enormã aveacului// Somnu-þi în carne, înspirit: moartea ta/ ªi deºtepta-rea-n alt paradis, Mare TrupLeneº/ pentru-a începe fãrã li-niºte-altã viaþã/ cu inima muº-catã iar de ºarpele de la-nce-put.” (Dor mare).

Acest mare ºi prelung vaet,persistent în toate aceste poeme,izvorãºte deopotrivã din nevoiaimperioasã a regãsirii de sine, darºi din imposibilitatea apropierii deimensitatea Marelui Mister allumii. Întru semerenie ºi exploziv,dureroasa disonanþã a cunoaº-terii de sine, se insinueazã seteade comuniune/ comunicare/ cu-minecare cu lumea ºi înaltele eitaine. Cãci a cunoaºte înseamnãtocmai mãsura în care te recu-noºti în însuºi chipul lumii: „Lu-mea se-nchide asupra mea, um-brã de cristal/ ºi eu, mister/ sãr-man mister întunecat/ urmele-micaut în transparenþa pe caren-o cunosc./.../ Tu singur întrerazele-ntre umbrele tale!/ singurîn lumea ta, aurore fãrã chip ºifãrã destin/ eu grãunte-al mâi-nilor tale/ Doamne-al suflãrii ºi-al cãrnii mele/ - unde-mi voipune buzele/ în Edenul tãu fãrãmargini ºi fãrã fruct?” (Aurorefãrã chip). Sau: „Obscurã peºte-rã a timpului Cãdere/ Aripã ºiprãpastie Rãnitã inimã/ Orb su-fletul în tine se scufundã// Frân-tã e viaþa Nu e drum de-ntoar-cere/ Dã-mi mâna înger al pier-zãrii/ voi trece podurile sfãrâ-mate ale paradisului.” (Îngerînºelãtor). Sau: „Pãmântul nemai þine încã în tãcerea lui/ înmiresmele-n rãºinile lui/ leneºparadis stins/ Dar mâinile melenu se odihnesc/ au ºi atins unspaþiu invulnerabil/.../ Totulse-ntoarce la-nceputuri./ lumeaîn cercurile ei/ cerul în numere-le lui/ tu eu/ – ºi acest nimb denecrezut/ ce ne-nfãºoarã-n can-didele scutece/ în scutecele-ncare ne-am nãscut/ în veacuri/în frageda în verdea dimineaþãa lumii.” (Nimb).

Poemele lui Alexandru Busu-ioceanu dau mãsura personali-tãþii unui foarte mare poet care,din nefericire, continuã sã nu fiereadus, aºa cum ar merita, în vi-zibilitatea literaturii ºi culturii ro-mâne (de azi) pe care, însinguratsub îndepãrtatele ceruri ale ce-luilalt capãt al continentului eu-ropean, le-a slujit cu o  exempla-rã credinþã.

La calle del General Pardinas, nr. 32 – locul unde Alexandru Busuioceanu ºi-a consumatexistenþa spaniolã

6 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Corespondenþa profeso-rului ºi scriitorului Al.Busuioceanu se pre-

zintã în volum ca un vast peisajcultural ºi social al primei perioa-de de exil românesc (anii ’50). Eacuprinde informaþii despre impor-tante evenimente literare sau ºtiin-þifice, amãnunte biografice desprecei mai de seamã reprezentanþi ºioperele lor apãrute în strãinãtate,despre revistele culturale la carecolaboreazã ºi cu redactorii cãro-ra Busuioceanu întreþine un prie-tenesc schimb de opinii.

Primul deceniu al acestei co-respondenþe (anii 1942-1950) co-incidea cu formarea exilului româ-nesc, a primelor societãþi, comi-tete, asociaþii din pribegie. Spe-ranþa ºi entuziasmul perioadeisunt urmate, mai ales dupã înã-buºirea revoluþiei maghiare din1956, de neîncredere, scepticism,pesimism. „Nici nu sunt destul deconvins cã românii din exil repre-zintã vreo societate. Preþuiesc maimult existenþele individuale româ-neºti, care prin forþe proprii seafirmã util, renunþând la spiritulgregar”, va afirma autorul Poe-melor patetice într-o scrisoare.„Decepþii ºi dezamãgiri, investiþiide valori falimentare, practici po-litice care speculeazã a la haus-se existenþe nemeritate ºi nejus-tificate, uitare, delãsare, nepãsa-re etc. etc.” (C. Ghidel, 22 august1954), iatã una dintre concluziileasupra exilului în acest volum decorespondenþã.

Un motiv al schimbãrii de ati-tudine a fost ºi neînþelegerea în-tre oamenii politici care „se cer-tarã, se îmbrâncirã în propriul gu-noi, se bãturã pe bani, îºi fãcurãºantaj pânã ce scârbirã ºi pe ceimai imorali politicieni ai Occiden-tului”, o spune foarte expresivD.N.Ciotori (24 ianuarie 1954)

Se ºtie cã generalul Rãdescu,care îi sprijinea pe intelectuali în„defavoarea” reprezentanþilorpartidelor politice, a fost ales pre-ºedintele Comitetului NaþionalRomân în anul 1949. În urma unorconflicte legate de „fondul naþio-nal”, generalul se retrage din acestcomitet ºi formeazã Liga Români-lor Liberi. Membru al acestei „ligi” a fost (ºi) Busuioceanu, alãturi deEliade, N.I. Herescu, C. Antonia-de, Vintilã Horia ºi alþii. Dupã moar-tea lui Rãdescu (1953), mulþi inte-lectuali se vor retrage din activi-tatea politicã. Noul preºedinte alComitetului Naþional va fi, din1955, Constantin Viºoianu. Pesteun an va apãrea revista România,publicaþie a Comitetului, la care vorcolabora (indiferent de „opþiuni”politice) Grigore Nandriº, EmilTurdeanu, Victor Buescu, M. Elia-

nnnnn LILIANA COROBCA

Alexandru Busuioceanu - corespondenþã1

de, G. Ciorãnescu, Vintilã Horia, V.Ierunca, C. Amãriuþei etc. Alexan-dru Busuioceanu va deveni uncolaborator permanent (atât cât îiva permite sãnãtatea); corespon-denþa sa cu Viºoianu este o dova-dã în acest sens. România  era,se pare, printre puþinele publicaþiidin exil care oferea retribuþie cola-boratorilor ei.

Alt motiv de amãrãciune: ati-tudinea Occidentului faþã desoarta þãrilor de dincolo de „Cor-tina de fier”. Pribegii nu mai spe-rã cã vor ciocni „un ou de Paºti”la anul, la Bucureºti (ca în primiiani de exil). „Numai oamenii preanaivi mai pot crede cã are cinevavreun interes pentru o «liberare»cãreia i se trag clopote mereu maidogite ºi mai mincinoase. Þãrileprinse în robie sunt azi singurulzãlog care mai garanteazã Ameri-cii ºi Occidentului o prosperitateºi o precarã pace, la care nu potrenunþa. Libertatea noastrã numai poate veni decât prin vreunaccident absolut neprevãzut.”(Busuioceanu cãtre Ciotori, 8 mai1959). Vor încerca sã se mulþu-meascã cu gândul cã aici, în exil,este „totuºi mai bine decât o ducegeneraþia noastrã din þarã.” (Gr.Nandriº).

Spre deosebire de primul vo-lum, care conþinea multe scrisori(cu caracter oficial sau doar ami-cal) din partea unor foºti diplo-maþi, miniºtri, ataºaþi de legaþie, înal doilea prevaleazã scrisorile prie-tenilor apropiaþi. Corespondenþaîndelungatã este ºi o dovadã deprietenie ºi fidelitate. „Apare” Gri-gore Nandriº, sfãtos ºi harnic, cuamintiri de pe vremea când învãþala Viena, unde ºi Busuioceanustudia istoria artelor (prin 1920-1922). Cele mai lungi scrisori lescrie însã Dimitrie Ciotori care þinede fiecare datã sã-ºi informeze prie-

tenul madrilen (Scumpul PãrinteBusuioc) cu noutãþile pariziene.Cu trecerea anilor, prietenia lui Bu-suioceanu cu N.I. Herescu devi-ne tot mai trainicã. Singurãtatea ºibolile pun o tulburãtoare ampren-tã asupra relaþiei lor: „Îmi ceri sãnu mã mir de starea în care te voigãsi. Îþi întorc aceastã rugãminte:ai sã fii impresionat de cât sunt deslab ºi de brãzdat pe faþã […]. Daraºa cum suntem, ºi eu, ºi tu, suntsigur cã ne gãsim mult mai binedecât ne înfãþiºeazã zvonul public,care ne-a îngropat de mai multeori pe amândoi.”(Herescu cãtreBusuioceanu, 11 februarie 1958).Autorul Ovidianei va muri în1961, la câteva luni dupã moarteaprietenului sãu madrilen. Un prie-ten devotat s-a dovedit a fi tânã-rul Virgil Ierunca. În afarã deschimbul epistolar, el îl viziteazãpe Busuioceanu la Madrid (împre-unã cu Monica Lovinescu), vizitecare rãmân în memoria amânduro-ra ca momente de neuitat. Aces-tuia îi încredinþeazã profesorulmadrilen manuscrisul cu versurispre a fi publicate la editura Fun-daþiei Regale Universitare Carol I.Cartea (antologia) se va numiFructul de a trãi ºi va apãrea,postum, în anul 1963, îngrijitã ºiprefaþatã de Ierunca.

Dacã pânã în anul 1950 Al.Busuioceanu publicase douãvolume de versuri (Poemas pat-éticos, în 1948 ºi Innominada luz,în 1949), evenimentul literar alacestui volum de coresponden-þã este cartea de poezii Propor-ción de vivir, apãrutã la Colec-ción Insula, la Madrid, în 1954.La fel ca primele douã volume, ºiacesta se va bucura de o bunãprimire atât din partea criticii spa-niole, cât ºi a cititorilor români(din exil). Prietenii sunt entuzias-maþi, adresându-i autorului celemai calde felicitãri: „Cum sã-þimulþumesc pentru Proporciónde vivir? Sã-þi mulþumesc ºi, tot-odatã, sã te felicit, din inimã –pentru darurile D-tale, pentrumãiestria la care, mie (nepricepu-tul întru ale poeziei) mi se pare cãai ajuns. Citesc ºi recitesc în fie-care noapte un poem de-al d-tale.” (Eliade); „poemele matalesunt de o muzicalitate irezistibi-lã, mã las pur ºi simplu dus deele” (Cioran); „este, pentru mine,atâta dulceaþã în sâmburele amaral versurilor tale, atâta transpa-renþã în norii care trec pe cerultãu” (N.I. Herescu) etc. etc.

În aceeaºi perioadã, mulþi dincorespondenþi vor primi ºi stu-diile Mitul dacic în istoria ºi cul-tura Spaniei ºi Utopia geticã.Fascinat de Zamolxe, de mituri,Busuioceanu lucra la un proiectamplu, pe care, din pãcate, nu vamai avea putere sã-l termine. Ale-xandru Ciorãnescu îºi dãduseseama de importanþa demersuluiºi de noutatea metodei, iar tema ise pãru de un interes excepþio-nal: „e poate singurul punct […]prin care istoria româneascã ajun-ge sã se racordeze la Istoria ceamare.” (10 octombrie 1954)

În 1952 ia un premiu pentru olucrare scrisã în limba spaniolã.„Societatea Amicilor lui Juan Va-lera au premiat o lucrare a meaintitulatã Una historia romanti-ca: D. Juan Valera y Lucia Pa-ladi. Între autorii care au prezen-tat lucrãri (14) a fost ºi Azorín.

Mi s-a dat premiul mie. ªi mi-aucitit lucrarea la o festivitate, lamonumentul lui Valera! (au hazspaniolii ãºtia).” (9 iulie 1952)

Traduce în româneºte din Sf.Ioan al Crucii (în urma lecturiiacestor texte, Herescu, încântat,va afirma cã „supravieþuireanoastrã nu mai are sens decâtprin asemenea fapte”). Publicã lacele mai importante reviste dinexil ºi colaboreazã la posturile deradio Europa Liberã, BBC ºiVocea Americii. Un mare admi-rator al scriitorului madrilen vadeveni Mihai Niculescu, redac-tor la BBC ºi scriitor.

Mircea Eliade, prezent cu câte-va scrisori, face în aceastã perioa-dã naveta între America ºi Franþa.Vintilã Horia care, prin anii ’47-’50,scria patetice scrisori de la Bue-nos Aires, nu mai apare în acestvolum, nu pentru cã nu mai între-þine relaþii cu Busuioceanu, ci pen-tru cã se va întoarce în Europadupã un lung sejur în AmericaLatinã ºi va sta mulþi ani la Ma-drid: acesta este motivul tãcerii.  

Antoaneta Bodisco (nãscutãIordache, nepoata lui VladimirStreinu) este personajul feminincãruia Busuioceanu îi acordã oatenþie cu totul deosebitã. Celemai tandre cuvinte ºi cele mai po-etice „declaraþii” de dragosteîi sunt acordate („În aceastã sãp-tãmânã luminatã încep sã mã în-drãgostesc de tine a patra oarã”).Dar când toþi prietenii îl felicitãcu ocazia apariþiei noului volumde versuri, tocmai Antoaneta rã-mâne, se pare, destul de indife-rentã. Dosarul lor de corespon-denþã e plin cu fragmente din Pro-perþiu pe care-l traducea Antoa-neta, cu poezii ºi nenumãratebucãþi de prozã scrise de aceºtidoi scriitori. Busuioceanu, extremde ocupat, citea totuºi cu aten-þie, retuºa, iar uneori chiar tran-scria ceea ce-i pãrea mai reuºitdin textele Antoanetei, gãsindmereu cuvinte de încurajare.

Dacã speranþa de a reveni înRomânia se micºoreazã cu timpul,dorinþa de a afla veºti despre ceirãmaºi acolo este tot mai arzãtoa-re ºi chinuitoare. De ani de zile,Busuioceanu nu ºtie nimic de fa-milia lui rãmasã în þarã. Se vedenevoit sã-i scrie lui Mihail Sado-veanu, oficial, rugând sã fie in-format despre soarta celor dragi.Nu ºtim dacã i s-a rãspuns.

Existã, fãrã îndoialã, scriitoricare, în exil, au realizat mai multdecât ar fi putut întreprinde înþarã. Unii, puþini, s-au bucurat deaprecierea întregului Occident ºiau ajuns la un renume internaþio-nal, personalitãþi în continuã as-censiune cãrora exilul nu le-afrânt traiectoria. Al. Busuiocea-nu s-a bucurat în egalã mãsurãde atenþia ºi de prietenia scriito-rilor spanioli, francezi, români, dara fost mereu „în aºteptare-amarãde miracole absente”; nu a cãu-tat sã obþinã cetãþenie strãinã, avisat mereu sã se întoarcã la Bu-cureºti, la Catedra lui de istoriaartelor. Destinul sãu de exilat afost, cu toate succesele eviden-te, unul tragic. Romanul episto-lar pe care l-am transcris ºi co-mentat poartã amprenta unei maridescurajãri, tonalitate specificã –în cele din urmã – întregului exilromânesc de dupã al doilea rãz-boi mondial. În cazul lui Busuio-

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

ceanu, unul dintre cei mai strãlu-ciþi români ai secolului XX, eºe-cul existenþial pare cu deosebireacut ºi îmbracã, fãrã voia eroului,semnificaþii simbolice. Precumimensa majoritate a colegilor sãide suferinþã, ºi poetul de limbãspaniolã Alexandru Busuioceanus-a stins cu visul „reîntoarceriifericite” în þarã, despre care ºtia,cu tristã luciditate, cã nu va maiavea loc.

Capodoperele romaneºti dintoate literaturile se terminã, deobicei, în moarte sau eºec. „Ro-manul epistolar” al lui AlexandruBusuioceanu nu face prin urma-re excepþie.

1 Textul reproduce Postfaþa laprima ediþie a volumului Un romanepistolar al exilului românesc, co-respondenþã, 1942-1961, 2 vol.,(Ediþie, note, traduceri, scrisoare in-troductivã, postfaþã de Liliana Co-robca), Ed. Jurnalul literar, 2003, Ed.Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºiArtã, 2004. Ediþia a doua, revãzutãºi adãugitã se aflã în lucru.

7, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

ICOANÃCerul tãu, ca un obraz de copilîntre mângâierile sânului tãude miresme ºi roade

Trupul tãu, snop de grâucu cingãtoare subþire de macºi cicoare

Pãrul tãu, despletit în holde de grâuriîn ape de soare spãlatºi de râuri.

Glasul tãu, în buciume lungipe ponoare turmele tale chemândde mioare

Mâinile tale, în podgorii de toamnãfluturând înfloritele tale nãframede doamnã

O! Mândra mea, munþii, apele,vãile rãsunãtoare,trupul tãu rãstignit cu braþele în crucedin zare-n zare.

ALEXANDRU BUSU-IOCEANU, critic ºi is-toric de artã, eseist,

poet, a murit la Madrid, în 23 mar-tie 1961, dupã o lungã suferinþã:nu împlinise încã 65 de ani. Seafla din 1941 în Spania, unde fu-sese trimis de Statul român caprofesor de limba românã la Uni-versitatea din Madrid ºi consi-lier cultural pe lângã Legaþia deacolo. În 1943 a întemeiat Insti-tutul Român de Culturã de laMadrid, al cãrui director a fosttimp de doi ani. A ales, dupã ace-ea, exilul, ca strãbunul sãu Busu-ioc, din veacul trecut, boier va-lah ºi scriitor patriot, liberal, ajunsºi el pânã în Iberia, ba chiar maideparte, în Maroc.

Busuioceanu a colaborat lamai toate revistele literare din re-fugiu, dela „Luceafãrul” apãrut laParis, în 1948, unde a publicat uninteresant eseu cu titlul „Litera-turã ºi destin” care ar fi trebuit sãserveascã drept introducere la oproiectatã istorie a culturii noas-tre printre strãini, de la „Îndrep-tar” la „Caete de dor” ºi „Des-tin”, cãrora le-a dat poezii ºi stu-dii de mare preþ. În „România” dela New York, interpretul de odi-nioarã al lui Pietro Cavallini, Da-

„Cuvântul a murit în România. Cuvântul în liberta-te nu mai existã, literatura româneascã de azi e în pa-tria mea un imens cimitir, în care abia mai rãsare câteun spectru tremurãtor, temãtor de lumina zilei. Scriito-rii din þarã, câþi au acceptat cãderea, nu mai sunt azidecât niºte suflete moarte, pentru care nu se va gãsiun Cicikov sã le rãscumpere Nu mai existã altã litera-turã decât aceea a exodului, aceea a celor care trãimrisipiþi azi în toate þãrile din lume”.

Alexandru Busuioceanu1

niele da Volterra, Franco Bolog-nese, al lui El Greco, al lui Iser, asemnat o serie de cronici plasti-ce (remarcabile îndeosebi celedespre Pãtraºcu, Andreescu, Lu-chian, Brâncuºi), iar în „Revuedes études roumaines” a publi-cat, în limba spaniolã, studiul pre-miat în 1952 cu „Premio Valera”:„Un historia romantica: Don JuanValera y Lucia Paladi”.

Discipol al lui Vasile Pârvan,cãruia i-a pãstrat o veneraþie con-

citise, la mormântul sfântului, unadin cele mai izbutite versiuni înlimba românã din Ion al Crucii.

În 1950, Alexandru Busuiocea-nu a reprezentat România la con-gresul de la Veneþia al Societãþiieuropene de culturã.

Douã volume de versuri –„Poemas patéticos” (1948) ºi„Proporción de vivir” (1954),acesta din urmã cuprinzând ci-clul „Innominada luz”, publicatîn precedenþã prin reviste, –l-au consacrat pe Busuioceanu,cum criticii iberici cei mai exi-genþi au recunoscut-o, poet spa-niol de întâia mãrime. Se poatespune, apoi, cã el a introdus încultura spaniolã, prin eseuri, ar-ticole, traduceri publicate în „In-sula”, unde a vorbit ºi despreprietenul sãu Blaga, în „Platero”,„Pleamar”, „El Pajaro de paja”,„Deucalion”, „Algaba”, nume caacelea ale unor Pierre Jean Jou-ve, Jean Paulhan, Joë Bousqu-et; lansând ºi o teorie esteticã, aartei epifanice, a adevãrului ºicunoaºterii metaforice, ce con-tinuã sã trezeascã interes ºi dis-cuþii în þãrile de limbã spaniolã.Membru al Academiei critice deartã de la Madrid, a scris de ase-menea despre pictorii spanioli

Trei scriitori de seamã,care trãiau în exil ºi audat mereu româneascã

roadã, ne-au pãrãsit în cursul ace-luiaºi an 1961, cu marea durerede a nu fi putut revedea, înaintede plecarea pe drumul fãrã întoar-cere, pãmântul, apele, codrii pa-triei îngenuncheate.

ALEXANDRU BUSUIOCEA-NU, N. I. HERESCU, ARON CO-TRUª au lãsat pentru noi toþi, carele supravieþuim, ºi pentru genera-þiile viitoare, o pildã de coerenþãºi curaj: încãtuºãrii spiritului decãtre un regim totalitar ºi strãin de

nnnnn MIRCEA POPESCU

in memoriam –Alexandru Busuioceanu

sigur probele majore).Evocând, în fuga tremurândã

a condeiului, activitatea literarãdin exil a celor trei scriitori, de lacare ne rãmân o moºtenire sacrãºi un învãþãmânt de neuitat –opera lor precedentã e consem-natã în istoriile culturii româneºti–, revista aceasta, apãrutã nunumai cu colaborarea, dar ºi lapreþiosul, responsabilul lor în-demn, omagiazã memoria unorbuni români, care ºi-au închinatgeniul patriei îndepãrtate ºi „îm-pãrãtescului” grai strãvechi, cumunul din ei definea limba românã.

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

AlexandruBusuioceanu– un scriitorpolivalent

neam, i-au preferat nesiguranþa,suferinþele, umilirile inevitabile alepribegiei, dovedind în acelaºi timp,cu exemplul luminos al operei lorneîntrerupte, cã legãtura cu þara,din ale cãrei amintiri au continuat

sã-ºi nutreascã sufletul, la cares-au gândit ºi pentru care au lup-tat în permanenþã, e mult maiprofundã ºi subtilã decât anu-miþi interesaþi pizari de curte dela Bucureºti încearcã sã-ºi închi-

puie, ca sã poatã nega, la ordin,valabilitatea unei literaturi de re-fugiu (în care, fie spus în treacãt,de la Ovidiu la Dante, la VictorHugo, ori de la Miron Costin laNicolae Bãlcescu, nu lipsesc de-

nnnnn ALEXANDRU BUSUIOCEANU

Slatina 1900, str. Lipscani – locul copilãriei lui Alexandru Busuioceanu

moderni. În ultima vreme, pro-iecta, între altele, un teatru „im-popular”, de selecþie, pentrucare ºi câºtigase aderenþi.

Colaborând la numãrul dedi-cat României, în 1953, de revista„Oriente”, cu ocazia celui de al19 centenar de la naºterea lui Tra-ian, împãratul a cãrui amintire acãutat-o cu patimã în cronicileSpaniei medievale, AlexandruBusuioceanu a subliniat, în eseul„Historia y destino”, permanen-þa legãturilor ancestrale dintrepopoarele român ºi spaniol. Ac-tivitatea sa din exil, contribuþia laprimenirea culturii spaniole, moar-tea în sãrãcie ºi suferinþã la Ma-drid consfinþesc solemn ºi înno-bileazã aceste legãturi.

(Revista Scriitorilor Români,nr. 1/ 1962)

1 La fiecare scriitor, pe lângã pre-zentarea personalitãþii acestuia, Mir-cea Popescu insereazã ºi un scurtcitat – definitoriu – din scrisul sãu.Acesta este textul selectat din scrie-rile lui Al. Busuioceanu, text-testa-ment pentru întreaga elitã a exiluluicreator românesc.

stantã, aºa cum promisese în fru-moasa conferinþã despre „Pâr-van, gânditorul”, þinutã la Dalles,în 1933, Busuioceanu s-a ocupatintens ºi cu pasiune, în ultimii ani,ca ºi când ar fi vrut sã-i fortificeastfel rãdãcinile etnice, cu „mituldacic în istoria ºi cultura Spa-niei”, ajungând la descopeririimportante ºi la concluzii suges-tive. Strânsese dovezi desprecontinuitatea populaþiei autohto-ne în Dacia romanã ºi plãnuia olucrare vastã, pe care o ºi anun-þase, se pare, la Gallimard, despremartirii ºi împãraþii romani de ori-gine geto-dacã.

Tot pe tãrâm românesc, în afa-rã de conferinþele de culturã dela emisiunile pentru strãinãtateale postului de radio Madrid, Bu-suioceanu, care în þarã traduse-se cu mãiestrie din Rilke, von Hof-fmansthal, Witman, Tagore, a lã-sat numeroase interpretãri dinpoezia spaniolã ºi admirabile tra-duceri din lirica misticã a sfântu-lui Juan de la Cruz, de care seapropiase spre sfârºitul vieþii, încãutatea unei consolãri pentruspiritu-i neliniºtit ºi însetat defrumos. Încã din 1952, de altfel,la primul congres spaniol de po-ezie, din Segovia, Busuioceanu

8 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

Viziuni, proverbe,speranþe1

Fiului meu, Ioan

cred (ºi nu ºtiu de ce) cã anul acestanu va trece oricummã va mântui de o mare teamã

veºtile vin dinspre apus într-acolo e uºala mine se intrã cu sufletul în mânãde când drumurile s-au ieftinit de totnu fac rabat

*am vrut sã mã înrudesc cu copilãria meaºi uite cã nu s-a putut

*în schimb iubita ar vrea sã ºtie maimulte nume de pãsãri ºi flori sãlbaticeaºa ceva se poateºi mormintele celor dragi se pot memoradacã ai sârguinþã deºi e multãînghesuialãîn locaºele cu pricinala trei ani fiul meu ºtie douã asemeneamormintenu e mult e un bãiat deºtept dar poate fipreamult cãci ãsta nu-i decât începutul

*sau tu noapte care ne þii sufletele înpalmãai de þinut minte atâtea fire de nisipatâtea ferestre cãci altfel cum sãstãpâneºti o lumenoapte bunã – noapte!

*nici un martor nu e mai preþios decâtmãrturia sadrept care m-aþi plãtit ca atareîn schimb vouã vi s-a dãruit luminaochilorºi mã întreb pentru cesunteþi acolo unde carnea se rupe decarneºi se naºte un sufletacolo unde sufletul spuse adio caseisalecu promisiuni atât de puþine

*ori de câte ori vine primãvara apare ºisteaua dureriiface ochii mari sã-ºi gãseascã iarbasupusãnoapte bunã iarbã atât de supusã steleiochioaseºi atât de trufaºã cu oasele noastre

*în schimb bun gãsit depãrtãri!ºtiþi voi cã inima mea e-o colinã de-avoastrã?drumurile spre voi s-au ieftinit atât demultîncât nu-ºi mai dau osteneala s-ajungã lacapãt *praful se aºeazã atât de repede ºi pleacãîn toate direcþiileluaþi aminte speranþe

*cuvintele tale nespuse sunt mai bunedecât tineaceeaºi poveste se-ntâmplã cu lacrimilenoastre

*un lujer de crin a sãrit nici una nici douãla gâtul omului sã-i reteze beregataasemenea poveºti li se întâmplãîntotdeauna altoradar nici noi nu trãim cine ºtie cât

*dacã aº putea sã închid ºi sã deschid la loc rana rãnilor sau mãcar o singurãarterã

nnnnn PATREL BERCEANU

poeme mutilate de cenzurã

Poemele de mai jos au fost publicate în volumele Întâmplarea cea mare(1984) ºi Poeme în mãrime naturalã (1983) într-o formã prescurtatã faþã decea pe care am aflat-o în manuscris. Tãieturile au fost, în parte, datorate

unor ezitãri, rãzgândiri sau nemulþumiri, dar am aflat, cu surprindere, cã multe pasajeau fost mutilate de cenzurã. Fragmentele aflate doar în manuscris le-am marcat prinbolduire. (Doina Pologea Berceanu)

a sângelui meu(ca un portofel cu multe despãrþituri)unii mi-ar arunca acolo monezi maimari sau mai miciºi-ar fi mulþumiþi cã ºtiu sã preþuiascãpoezia modernã *au spus viii cu viii ºi-au începutnumãrãtoarea pe sãrite

*cum faci dumneata de treci prin gardulde sârmãghimpatã a întrebat pasãrea vântul desearãoh e atât de simplu trimit rugina sã-mideschidã calea

*pe nesimþite oraºul m-a nãscut a douaoarãsuntsimplu ºi orb ca zidul de betongândurile mele au învãþat sã se ascundãca þevile sub pãmântcine vrea sã mã cunoascã sã-ºipregãteascão mare legãturã de cheioraºul m-a nãscut a doua oarãam amintiri din douã vieþi

*ei s-au ridicat prin puterile lorpânã acolo unde întunecimea nu poatefi chematã pe numele eirând pe rând s-au scuturat de privirilenoastremustrãtoareîntr-o zi râurile or sã se întoarcã cuspatelesã nu vadã dar o sã-ispunã malurile

*

unii au cerut sã se aducã aureolastrãbunãsã-i cerceteze funcþiunile

*când a venit între noi n-avea cu eldecât amintiriles-a interesat de tot ºi de toatea mãsurat potecile cu pasulfântânile cu ochi cunoscãtorne-a întrebat de ºtim preþui cum secuvinerãdãcinile adâncine-a împãrþit opaiþe din seul cel mai bunapoi am plecat într-acolo

*n-aº vrea sã fiþi de faþã la sfatulunor suflete de rang micde ce nu spune unul din voiºi se repede în odaia de alãturi

*mi s-a fãcut dor de câmpieîn copilãrie cerul nostru mi se pãreaa fi foarte gânditorcâmpie câmpie - femelã cu pânteculmereu roditora venit vremea sã-þi numeri fiiinici n-au deschis bine gura cã i-a ºiînghiþitnumãrul negru

*de-aº fi ºtiut care-s lucrurile moartem-aº fi spovedit viului care e unulsingur

*toate râurile se cautã într-unul singuriarba s-a fãcut fire de iarbãsã-i fie mai uºoarã singurãtatea.toate culorile sunt luminã însinguratãsingurã moartea supravieþuieºte tuturormorþilortoate cuvintele se viseazã un singurcuvânt *eu sper cã steaua mea ºtie ce faceacolo unde va fi fiindea crede cã fac bine acolounde voi fi fiindsper cã cerul n-are fundãturiîn asta vãd speranþa mea

*o ceaºcã o canã cu apã cinci colide scris lampa de carte cu cozoroculspartîncãpãþânata cutie de chibrituriiatã genul de lucruri care cred în mineele nu fãgãduiesc nimicdar sunt bune ºi enigmaticeca apa

*de n-ar fi de neînþeles cuvântul „eu”aº scrie cel mai lung poem

*ãsta de-aici sunt eu în tinereþespune omul hãituit de singurãtateºi împunge cu degetul în cartonulfotografieiºi acolo e o casã de lemnîntre patru arboriºi tu zici hei cum mai trec anii

de parcã ar putea fi altfel

*aº vrea sã fiu încrezãtor caspicul în palma carel-a semãnatdacã voi aþi putea lua chipul meu

nu v-aþi dori altcevanu vã mâhniþi prea tare aºa cevanu se va întâmpla

*nu bateþi clopotelenu aºa se gonesc furtunilecând ele sãlãºluiesc în suflet

*s-au înmulþit peste mãsurãîncercând sã ajungã la multprin legea puþinului câte puþin

*a mai sosit un colet cu anotimpuripe numele meumerg sã-l ridiccapul susa mai trecut un an

*nu vom fi niciodatã acolo unde tainic sezãmisleºtefurtunachiar dacã aceasta se întâmplã în noi

*sau mânia fulgerului care frânge în douãun frasinde parcã ar fi vrut sã despiceînþelesul cuvântului frate

*învaþã-mã tu toamnãcerul cu ce sã-l alintsã-mi rãmânã alãturiºi tu depãrtat loc al naºteriiunde ºi cum cenuºa sã cântºi unde lacrimi sã plâng

*la vârstã nouã – suflet nou!un cer lãuntric fiecãrei zãri

*primeºte-mã un ceas în chilia taluminoasã rouã de mai2

acumeu sunt episcopul a toatã iarba

*tãlpi bune ºi proastenumai voi aþi crezuttoate minciunile3 drumului

*cândva cuvintele aveau pieptul deschislesne-i era razei de soaresã le sãrute pe inimã

*pe unde râul îºi croieºte calevãile nu-s nici bune nici reles-a-ncâlcit liniºtea în tremurul plopilorspune-mi tu cãldurã a amieziitu mi-ai toropit cosaºii?sau tu luminã mironosiþãcu genele rãsfirate-n vãzduh?mintea cunoaºte, iarba naºte greieri

*dar tu inimã limbutã ca o privighetoarehai spuneþi povestea inimãziua de azi ca un rug în amintire va ardetu spune poveºti inima mea

rãmânã copacii acolo unde ºi-au juratrãdãcinamulþumeascã-se cu putinþa de a privizarea în ochi

*pe jumãtate arºi de foculspaimei dinlãuntrul nostrupe jumãtate uzide lacrimi jumãtate plânsepe jumãtate toropiþi de-o viaþãpe jumãtate dusã pân’ la capãtpe jumãtate rechemaþi din moartepe jumãtate judecaþi cu vorbejumãtate spuse

1 Poemul a fost scris în 1983. Pare scris deun om care tocmai se desparte de viaþã ºi-ºipriveºte ca de undeva de sus trecutul.

2 Simplã coincidenþã? Poetul va trece lacele veºnice în luna mai...

3 În varianta corectatã de cenzurã: poveº-tile.

9, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn ION BUZERA

Ediþia Virgil Nemoianu dela Spandugino a ajunsla final, adicã la volumul

10: Arhipeleag interior. Eseuriautobiografice; Simptome, 2018,670 p. Editura s-a miºcat bine, de-terminându-l pe autor sã se emo-þioneze puþin ºi sã menþioneze„aceastã splendidã colecþie” (p.667). Adevãrul e cã zece volumeîn ºase ani nu sunt de ici, de colo.(Dar nici mãcar ele nu includ chiartot ce a scris.) Cea mai consis-tentã parte e arondatã Arhipelea-gului interior, care e „definiti-vat”, îºi adjudecã aproape toateinsuliþele. (Cele de pânã în 1989!)Prima parte apãruse în 1994 (Edi-tura Amarcord) ºi semnala o dis-ponibilitate subiacentã de a seregãsi în temele (academice) pecare lucra: „Asupra acestui lucru,de care nu prea eram conºtient,mi-au atras atenþia mai toþi co-mentatorii mei: viaþa mea, cãrã-mizile din care se construia ea aujucat un rol hotãrâtor în cãrþilepe care le-am scris. Acestea dinurmã se explicã prin factori bio-grafici, puºi pe hârtie, fãrã preamultã jenã, de mine însumi.” (p.10). Idilicul, de pildã, devenea ocategorie extrapolabilã, de folo-sit, cum se vede în vol. 9 (ºi înaproape toate celelalte), pânã înpostmodernism: o formã de su-pravieþuire (practic, indiferent decondiþiile exterioare), fals-închis-tatã glorificare ºi intensificareestetice.

Povestea vieþii e scrisã în maimulte feluri, cu varii viteze nara-tive ºi cu alternãri capricios-cal-culate ale registrelor. Atinge, câ-teodatã, asperitãþi picareºti. Pri-mul segment, uºor rescris, e maiexpozitiv, „balzacian”, dar ºi tho-masmannian, cu insistenþã pe fi-liaþii familiale ºi Bildung, al doi-lea e mai „sec” (p. 9), adicã maiaccelerat, americãnesc, mai topic,„pragmatic” în ordinea vehiculã-rii informaþiilor. (În orice caz, den-sitatea acestora din urmã, deºidiferitã, e evidentã în ambele ca-zuri.) Imaginea paternã e mai multdecât retenibilã: „Virgil Nemoia-nu era un fanatic al unei merito-craþii fãrã limite, realizarea (s. a.,n. m., IB) fie ea burghezã ºi eco-nomicã, fie ea spiritualã sau inte-lectualã – iatã adevãrata sa divi-nitate. Propria sa eficienþã mana-gerialã ºi antreprenorialã era con-siderabilã. A fãcut avere repede,avea case în mai multe pãrþi aleþãrii, pâmânt, acþiuni de tot felul,douã maºini cu ºofer în timpulrãzboiului ºi la sfârºitul acestu-ia.” (p. 26). De asemenea: „Acum,în 1949 de-abia, începeam sã-lcunosc direct pe tatãl meu, ca peun om cu o carierã frântã ºi cu oviaþã marcatã în modul cel maicrud ºi mai iremediabil de prãbu-ºirea sistemului cãruia îi era or-ganic ataºat: jumãtate din viaþãºi-a trãit-o într-un soi de exil,strãin în propria lui þarã, neîncre-zãtor, plin de resentimente, vege-tând mai mult decât trãind.” (p.35). Dar nici cea maternã (în spe-cial ca afirmare postbelicã) nu e

mai prejos. Bunicul matern,Romulus Boldea, e rememoratîntr-un capitol întreg: pp. 70-89.Cei doi, tatãl ºi bunicul, seamãnãdestul de mult: au contribuit, cums-au priceput mai bine, la specta-culoasa dotaþie a fiului, respec-tiv nepotului. (De semnalat, înacest context, ºi paginile desprefiul, de data aceasta, al lui VirgilNemoianu însuºi, Martin, 543-555: „Aºadar: avea rãdãcini, sen-timentalismul cãminului.” E indu-sã, de-a lungul naraþiunii, ideeaunei puternice coeziuni transge-neraþionale.) De cum ajunge înAmerica, este, de altminteri, pre-ocupat tocmai de pãstrarea pre-þioasei moºteniri: „De fapt, însã,tocmai pericolul pierderii interio-ritãþii (emotiv ºi sentimental defi-nitã) avea sã-mi dea cel mai multde furcã în anii de asimilare ºi detranziþie.” (p. 287). Reglajul posi-bilitãþilor, împlinirea treptatã avocaþiei, determinaþiile neprevã-zute þin, toate, de o calm articula-tã poeticã a autobiograficului.

Virgil Nemoianu a gândit ºigândeºte, din fericire, inclusiv înelaborarea acestor memorii enmietttes, în afara paradigmelorvlãguite ºi a schemelor rigide. (Arefuza orice captivitate epistemi-cã mi se pare, de altminteri, înzona umanistã, un lucru elemen-tar.) Aºadar: când scria desprestructuralism, era discret-anti-structuralist, când cerceta roman-tismul subvertea, erudit ºi tacit,o sumã întreagã de convenþii (cli-ºee) exegetice, iar când ajungeala postmodernism îi uimea pepaznicii de far ai acestuia cu oîntreagã genealogie scoasã laivealã. Mutatis mutandis, stilullui de abordare era similar cu celdin teza de doctorat a lui MirceaCãrtãrescu: descoperea postmo-dernismul de tip radix, opus ce-lui cam apter, rizomatic. Nu luanimic de-a gata, dar refuza, în di-rectã consonanþã cu George Stei-ner, Roger Scruton ºi alþii, tezeleprea agresiv-deconstrucþioniste.

America a fost asimilatã în maimulte etape, cu o lentoare nu nea-pãrat planificatã, dar riguros de-taliatã acum, în plinã ºi uºoruimitã reconstituire, pânã la acli-matizarea deplinã, washingtonia-nã. Road map-ul profesional e ºiel complet. Evocã, între altele, opletorã de cunoscuþi, între carese remarcã René Wellek, GeorgeSteiner, Paul de Man, René Gi-rard ºi Robert Noziak. (Mai toatãfloarea cea vestitã a critico-teo-riei literare mondiale defileazã prinpartea secundã a Arhipeleagu-lui…: dacã nu ai suficient sângerece, numele rulate riscã sã tecopleºeascã: de la Gadamer laDouwe Fokkema ºi de la JohnBarth la Andrei Codrescu…)Portretele sunt exacte, uneori aci-de, potenþat-lovinesciene, de oconcentrare deloc suavã. Nu ecinic, ci direct-constatativ. VirgilNemoianu surprinde mediocrita-tea, scurt ºi sarcastic, oriunde s-ar afla. În astfel de situaþii, se ac-tiveazã latura swiftian-arghezia-nã (cutare era „obez ºi alcoolic,extrem de prost, dar având bunulsimþ de a-ºi da seama de acestlucru…” – p. 477) a lui: nu sun-tem departe de un mic inventargoyesc: pp. 471-483. (NB: inter-calat, însã, printre numeroase fi-

guri realmente briante, de felul lui„Ted” Ziolkowski, Louis Dupré,Alvin Platinga.) Mi-a plãcut cuma scris despre Eugen Coºeriu: „Senumãrã printre puþinii oamenicare m-au intimidat, deºi era încomportare blajin ºi degajat. To-tuºi, eu m-am fâstâcit, erudiþia luiera copleºitoare, tradiþionalismullui metodologic nu-i împiedica pefilologi moderniºti (inclusiv Fil-lmore, de pildã) sã-l admire gro-zav. Altminteri, pãrea însã un omrelativ calm, indiferent chiar, iarnu unul care sã încerce sã impre-sioneze ºi sã se impunã.” (p. 508).Se bucurã spontan când lucruri-le se potrivesc/ s-au potrivit: „Unlucru e limpede. Când am fost euangajat la Catholic, sistemul deguvernare era feudal, având oanume intimitate, solidaritate ºicãldurã. Când am ieºit, el era ab-solutist, alienant, birocratic. Dinfericire, dupã 1990, eu începusemsã mã izolez pas cu pas, deve-nind un lup singuratic. Schimba-rea s-a datorat faptului cã admi-nistraþia nu mai avea încredere înprofesorat ºi a început sã se bi-zuie pe o birocraþie tot mai nume-roasã, tot mai apãsãtoare, tot maiincompetentã.” (p. 491). Genero-zitatea faþã de cititor e indubita-bilã, iar autoscrutãrile periodicesunt împachetate simplu ºi clar:„În anumite privinþe, deceniul IX(anii 980) a fost cel mai îmbucu-rãtor din viaþa mea. A fost un felde ecloziune, un fel de auto-rea-lizare, de îndeplinire a dorinþelormele, de maturizare deplinã.” (p.510). Figura autoreconstituitã/rescrisã are suficientã complexi-tate interacþionalã, pentru a pro-iecta mai multe permutãri existen-þiale, atractive ºi fertil-bulversan-te, chiar ºi pentru el.

Iar Simptome-le (pp. 563-660),carte apãrutã în 1969 ºi reeditatãîn 1994, sunt dialoguri dezinvol-te, ale unor „mãºti” suficient debine precizate, punctate de spe-culaþii intense ºi observaþii acu-te, de o fineþe subtil-dezangaja-tã: „Am spune chiar cã ridicolul etermometrul cu care se mãsoarãcalitatea unui lucru.” (p. 583); „re-alitatea (oricum ar fi ea) rãmâneincomplet cognoscibã umanu-lui” (p. 609); „Exteriorizarea e osãrãcire continuã.” (p. 654);„Dacã puteþi construi un sistemdin implicaþiile unei fraze, aveþide-a face cu un aforism.” (p. 583);„Eleganþa este disimularea izbu-titã a efortului creator.” (p. 608);„Clasicismul este o formã dege-neratã a barocului.” (p. 623); „Vir-tutea nu este inerþie ºi confor-mism, ci încãpãþânare ºi revoltã.”(p. 643). Plaja tematicã e straniude reconfortantã, în conformita-te cu acest principiu. „Almador:Sunt un omnivor, cu preferinþe.”(p. 655). Puncte de conexiune:eseul conversaþional englez ºi,parþial, cãrþile-dialog ale lui Mi-hai ªora. Pagina 581, mai ales (darnu e singura), pare scrisã de unVirgil Nemoianu septuagenar:acest tip de anticipare/ reversibi-litate îi este extrem de caracteris-tic. Testul era, de fapt, unul mul-tiplu: unele idei chiar au germi-nat, altele au rãmas în suspensie.

Opera lui Virgil Nemoianu estestrãbãtutã de un nonconformismmultiform, aparent paradoxal,dacã îl vedem, cum e, ca mod demanifestare a unui conservato-rism politico-literar nedezminþit.(Nici aici nu au lipsit disensiuni-le, care au rãmas exterioare: „Mãnecãjea tensiunea dintre paleo-ºi neo-conservatori. Nu-mi pãrea

rãu cã aceºtia din urmã s-au alã-turat „partidei mele”, mai cu sea-mã cã erau zgomotos ºi eficientanti-comuniºti, dar eu însumi rã-mâneam mai nostalgic-tradiþiona-list în sinea mea. Gândul mã duceîntruna îndãrãt la Burke ºi la Go-ethe, la Walter Scott ºi la Cha-teaubriand, la junimiºti ºi la Cer-cul Literar.” – p. 513.) E, de fapt,un program bloomian-wellekian,cu multe nuanþe extrem de per-sonale. Ca sã zic ºi eu ca unul dinpersonajele din Simptone: con-secvenþa pare radicalism, dacã oraportezi la fluctuaþiile lumii (idea-tice) înconjurãtoare. Nu scrie, nicipe departe, „cuminte”, dar nici nufebriciteazã vreodatã: nu e adap-tabil în sens minor, ci, eventual,ca adecvare la context/e. Nu sesupune vreunei „autoritãþi”, înafara celor medicale. Predându-le, scriind despre ele, despre ace-le valori indenegabile, de felul luiFaust, circumscriindu-le în mul-te feluri, le-a ºi demantelat întru-câtva, cãutându-le, fãrã un scopîn sine, nevralgiile, crispãrile mo-derne, ipotezele inhibate. Dacãincitaþia este susþinutã (roman-tismul, secolul al XIX-lea, în ge-neral, rãspunsurile ºi stimulente-le literaturii ca „secundaritate”,complicitãþile ei bune, neviciateetc.), mai mult ca sigur cã vomavea de-a face ºi cu reluãri, adã-ugiri, revizuiri.

N-are preþiozitãþi, dar nici pre-judecãþi, autoevaluatorii. Îi maiscapã câte o „micã moºioarã” (p.393), dar discursul are fluenþãpersuasivã ºi sonoritate adâncã,netremurãtoare. (Neglijenþele luistilistice nu se comparã, nici pedeparte, de exemplu, cu cele alelui N. Breban, amintit ºi el cu re-lativã simpatie.) De fapt, se co-recteazã, dacã simte nevoia, pen-tru a-i spori, pe cât posibil, ºi peceilalþi. Virgil Nemoianu e un omcare înþelege foarte bine postmo-dernitatea ºi postmodernismul, cutoate cã s-ar plasa, parcã, în afa-ra lor, având adevãratele surse înceea ce, de fapt, a preferat: „Ro-mantismul meu paseist se bucu-ra din plin din toate acestea ca oplantã care înfloreºte sub aver-sã.” – p. 511) ºi cu mefienþe/ ne-îndurãri neoclasice. (Argumenta-þia sa seamãnã izbitor, câteodatã,cu cea a amintitului Theodor Ziol-kowski, din Classicism of theTwenties.) Pe cât pare de bonomºi de expectant, pe atât de „multi-strategic” se poate dovedi. (Areºi o laturã greu de desluºit, „anti-hermeneuticã”, pe care nu o for-þeazã…) ªtie cã literatura se sus-trage oricãrei formalizãri: cu cât o„accesezi” mai mult, cu atât (þi)se sustrage mai violent. (Impre-sioniºtii, visãtorii pe marginea ei,chiar barthesienii, eseiºtii de toa-te formatele etc. sunt perfect com-prehensibili, într-o primã instan-þã: ei vor sã prelungeascã multceea ce, altfel, le-ar lipsi total.)Volumul, în ansamblul lui, e de obogãþie expozitivã, caracterologi-cã ºi, pe alocuri, chiar epicã „au-togeneratã”, care nu vine dinnicio presiune. (Nici mãcar a eu-lui auctorial.) Pentru mine, VirgilNemoianu rãmâne un exponentde maxim nivel al convingerii cão gândire criticã autenticã, per-formantã are avantajul indenega-bil cã priveºte cu seninãtate laorice-i anchilozã-n jur: cu precã-dere, la ignoranþa rapace, dar efe-merã, a ideologiilor.

opere aproape complete

10 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

Cu sfialã încep sã citesccartea Reflexe franco-fone. Receptarea ope-

rei lui Horia Bãdescu în spaþiulcultural francofon (Cluj-Napoca,Editura ªcoala Ardeleanã, 2018),ediþie îngrijitã de reputatul pro-fesor Ilie Rad. Dintru început gân-dul iese din prezentul lecturii ºifuge cu mine cu tot în ecoul unorversuri de Horia Bãdescu. Nualunec direct spre magistralul stihce amprenteazã acum Clujul poe-tic ºi meditativ: „e toamnã nebunde frumoasã la Cluj” („De juven-tute”, din volumul Cântece deviscol, 1976).

Las ecourile, le amortizez ºi re-vin abrupt la Horia Bãdescu. Acestlucru nu l-am uitat: a fost un poetmodelator al adolescenþei ºi tine-reþii mele. Ai, ai, ai! Cum de-am pier-dut admiraþia, cum de m-au pãrã-sit entuziasmul ºi mirarea. Cuml-am rãtãcit pe Horia Bãdescu?!Uite, aºa, cum mi s-a întâmplat cualte multe elemente esenþiale aleexistenþei, m-au lãsat pe drum,s-au întunecat pur ºi simplu… La17-18 ani, stihurile eminesciene„Astãzi chiar de m-aº întoarce/A-nþelege n-o mai pot.../ Undeeºti, copilãrie,/ Cu pãdurea ta cu

receptarea opereilui Horia Bãdescu

în spaþiul cultural francofontot” le asociam cu „O, nu mai cred,nu mã mai pot întoarce,/ prea mult,prea des sînt nãpãdit de frig/ delacrãmile stelei îngheþate/ subcare, iatã, sufletul mi-l strig”. Da,Horia Bãdescu, dar cum se numeº-te poezia, îmi zic. În loc sã gãsesctitlul, în vibraþia „sufletul mi-l strig”dau, ca douã strãzi proaste una înalta într-alta, da, dau în mintea meade versurile poeziei „Nu mã stri-gaþi” („Nu mã strigaþi, voi fi plecatun timp”) ºi de cele ale poeziei „Epi-taf pentru o iubire” („ªi se va stin-ge numele tãu pur/ într-o neoste-nitã destrãmare/ (...)/ de veºniciaurselor aproape/ (...)/ mi se va pier-de sufletul pe ape”. Gata, ºtiu: estevolumul „Nevãzutele urse” (1975).Ca sã identific titlul caut caietul delecturi din 1975-1976; vãd selecþiidin „Luminã cît umbrã” (1973) ºi„Spaþiul de graþie” (1976) de Da-niela Crãsnaru, din „Luminile ora-ºului” (1975) de M. F. ªandru… însfârºit, „Nevãzutele urse” (1975).Da, titlul poeziei este „Vade retro”.Mã gândesc cã „Nu mã mai potîntoarce”, dar ºi cã mã încânta aceapoezie prin tonul elegiac grav, prinprospeþimea limbajului ºi a ideati-cii lirice ce respingeau cuvinteleponosite ºi aruncau la gunoi idei-

le poetice vechi, ca pe niºte hainepurtate. Mi se pãrea tragic prindetaºarea dureroasã faþã de eºe-curi, faþã de greºeli, faþã de insuc-cese, faþã de nefericiri trãite zgu-duitor, tragic prin acceptarea des-tinului cu o revoltã resemnatã:„Alungã-mi, doamne, umbra dincetate/ eu sunt acel care s-a rãtã-cit”. Pentru mine era o voce poeti-cã originalã, profundã, recognos-cibilã în peisajul liricii.

Las de o parte resuscitarea ad-miraþiei ºi mirãrii faþã de acestmare poet al vârstei mele epuiza-te ºi, temperat, intru în casa sem-nificaþiilor cãrþii. În prefaþã ºi înnota asupra ediþiei, profesorul IlieRad explicã ce conþine, cum sestructureazã ºi ce valoare adãu-gatã aduce volumul. Sunt inclu-se „în ordine cronologicã, toatecronicile (71 la numãr) apãrute înspaþiul francofon, la 13 dintrevolumele lui Horia Bãdescu (po-ezie, prozã, eseu), tipãrite în Fran-þa ºi Belgia ºi datorate unui nu-mãr de 46 de critici literari ºi po-eþi, „printre cei mai reprezentatividin arealul francez”. În conexiu-ne cu cronicile sunt reþinute 14scrisori ºi 8 e-mailuri primite deautor ca ecouri ale publicãrii cãr-

þilor. Cãtre final sunt reproduse 7studii de sintezã asupra operei luiHoria Bãdescu. În principal, va-loarea adãugatã a cãrþii constã înaceea cã „permite o comparaþieîntre modul cum a fost receptatãopera lui în spaþiul românesc ºiîn cel francofon”. Elementele deistorie literarã sunt completate cuo deosebit de relevantã analizã-interpretare a operei, din care sedesprind articulaþiile esenþiale aleuniversului liric ºi principalelecontribuþii epice, eseistice ºi depoeticã ale lui Horia Bãdescu.Profesorul Ilie Rad este de pãre-re cã Horia Bãdescu este un „scri-itor polivalent ºi complex, afirmatîn mai multe genuri literare”. Aces-ta a inventat ronsetul (sintezã derondel ºi sonet), iar creaþia sa poe-ticã stã „sub semnul a trei mari ob-sesii – timpul, erosul ºi cosmosul”.

Parcurgerea cãrþii mã face sãfiu bucuros cã în tinereþe numi-am ocupat fãrã noimã memo-ria cu versuri de Horia Bãdescu.Mai mulþi cririci literari francofoniînregistreazã ca excepþionaleaceste stihuri: „Cum vreþi sã-mifie fricã/ de moarte/ dacã nu m-amînspãimântat/ sã trãiesc?” din vo-lumul „Fierul spinilor”, publicat

în limba francezã, în Belgia.Dintre cei care s-au pronunþat

despre scrierile acestuia, cei maiapropiaþi de valoarea ºi relevanþaoperei, aºa cum le gândesc eu, ceimai eleganþi, mai delicaþi ºi com-prehensivi mi se par Max Alhau ºiJean Poncet. Aceºtia, de altfel,spun pe scurt ce spune despreHoria Bãdescu cartea pe larg:„Horia Bãdescu este o voce majo-rã deopotrivã în poezia românã caºi în cea francezã” (Max Alhau),„e un poet tragic” (Jean Poncet).

Printr-un efort admirabil, pro-fesorul Ilie Rad ne dã posibilta-tea sã ne bucurãm cã un scriitorromân are o asemenea anvergu-rã ºi se situeazã în plan extern lao asemenea altitudine. Dacã ast-fel de cãrþi s-ar publica ºi desprealþi mari scriitori români, literatu-ra românã ar arãta altfel.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu

Înarmat cu uneltele criticiiliterare profesioniste, Iuli-an Bitoleanu radiografiazã

în volumul de cronici literare Me-ridiane critice (Ed. Tipoalex, Ale-xandria, 2014, colecþia „Drum, se-rie nouã, nr. 9), într-o manierã ele-gantã, pertinentã ºi pe alocuri,chiar muºcãtoare, 33 (numãr sim-bolic!) de cãrþi publicate, în pe-rioada 1998-2014, în spaþiul cultu-ral teleormãnean, naþional sauchiar occidental. Cartea d-lui Iu-lian Bitoleanu, intitulatã sugestivMeridiane critice, are o structurãtripartitã. În primul capitol, Univer-sitaria, sunt interpretate cãrþi apar-þinând, aºa cum reiese ºi din titlu,unor critici universitari români ºifrancezi, autorul trãdându-ºi astfelpasiunea pentru estetica literarã ºiliteratura comparatã.

O primã carte luatã în vizor înaceastã secþiune criticã este L’artcontemporain (Editions du Ca-valier Bleu, 2008), semnatã de re-putatul critic de artã Isabelle deMaison Rouge, despre care criti-cul Bitoleanu noteazã, în debu-tul cronicii sale, cã „...umple unvid în bibliografia româneascãprivitor la domeniul frumosuluide la cumpãna secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea” (p. 5). Desprecartea Dinspre sud-est (EdituraLibra, 1999), a lui Mircea Muthu,cercetãtor al balcanismului, IulianBitoleanu opineazã încã de la în-ceput: „universitarul MirceaMuthu considerã cã între sudulºi estul Europei se stabilesc con-tacte cultural-artistice derulate lapatru paliere facilitând vehicula-rea unor concepte ca balcanism,orientalism, bizantinologie, bi-zantinism.” (p. 12).

Urmeazã cartea de literaturãcomparatã, Exotismul în literatu-ra românã din secolul al XIX-lea(Editura Universitãþii „Al.I. Cuza,

un critic literar rafinat:Iulian Bitoleanu

1998), semnatã de Viorica S. Con-stantinescu, despre care IulianBitoleanu, impresionat, declarãîncã de la bun început: „O exege-zã riguroasã, de mare densitateideaticã, pedantã chiar, cu linii deforþã ºi detalii uluitoare genereazãimpresia de exhaustivitate. Esteceea ce se întâmplã cu cartea Vio-ricãi S. Constantinescu…” (p. 16).Mai sunt investigate ºi alte opuriuniversitare: Semiostilistica (Ti-miºoara, Editura Excelsior, 1998),semnatã de prof. univ. dr. IleanaOancea, Stilul publicistic emines-cian (Suceava, Editura Universi-tãþii din Suceava, 2004), de VasileIlincan, Conºtiinþã criticã ºi vi-ziune tragicã în publicistica emi-nescianã (Universitaria, 2005),semnatã de Rodica MagdalenaBaciu, Vivre la communication(Chronique sociale, Lyon, 2008).Din capitolul Eminesciana se re-marcã Eminescu ºi Teleormanul,lucrarea istoricului literar Stan V.Cristea, ajunsã în 2014 la a treiaediþie, care, apud Iulian Bitolea-nu, îl confirmã pe autorul ei „dreptun documentarist de rasã ºi caveritabil eminescolog.” (p. 28).

Secvenþe critice, al treilea ca-pitol al cãrþii, ºi cel mai consis-tent (însumeazã în jur de 25 decronici), ne poartã paºii prin ge-ografia literaturii române, de laHoria Gârbea, V. Tãrâþeanu, Mi-hai Merticaru, Dan Puric, VirgilDiaconu, Tudor Opriº pânã laOlimpiu Nuºfelean, Florea Miu,Florea Burtan, Constantin T. Ciu-botaru, Liviu Comºia, Stan V. Cris-tea, Domniþa Neaga º. a. Astfel,

Horia Gârbea, cel din volumul detablete Raþã cu portocale (Edi-tura Premier, 2002), este perceputca un scriitor realist, pragmatic,dar cã opera sa dezvoltã ºi altetrãsãturi precum: „stilul sprinþar,dezinvolt, structura ingenioasã,imprevizibilã ºi fronda, criticismuldevastator la adresa imposturii,carierismului, fanfaronadei, mer-cantilismului.” (p. 35).

Despre cartea Destinul poezieimoderne (Timiºoara, Editura Bru-mar, 2008), semnatã de eseistulpiteºtean Virgil Diaconu, criticulne mãrturiseºte cã este „În esen-þã, o carte de criticã de frondã, cumne-am mai dori sã parcurgem…”(p. 48), iar autorului ei, îi remarcãîn cuprinsul aceleiaºi cronici: „unrarisim simþ critic, intuitiv, impli-cat efectiv în defriºarea tenebre-lor cuvântului scris.” (p. 45).

Mai departe, criticul literar Iu-lian Bitoleanu declarã cã o bunã

literaturã se scrie ºi dincolo degraniþele þãrii, în Republica Mol-dova sau în Bucovina ucrainea-nã, la Cernãuþi, în prim-planaflându-se, de astã datã, poetulromân din Ucraina, Vasile Tãrâ-þeanu care „… cu al sãu op liric,Dinafarã, impune simþirea româ-neascã dincolo de orice grilajideologic ce ar submina fiinþanaþionalã.” (p. 49).

În opul sãu critic, Iulian Bito-leanu comenteazã ºi cartea Ten-taþia scrisulu (Editura Eikon,2011) a dezinvoltului eseist Olim-piu Nuºefelean, care i se pare „ocarte vie, plurivalentã, cu multeidei îndrãzneþe de esteticã, de fi-lozofie a artei, cu o frazare sufi-cient de agreabilã.” (p. 54). Flo-rea Burtan este unul dintre cei maivaloroºi poeþi teleormãneni con-temporani. În cronica despre Ate-lierul de tâmplãrie, Iulian Bito-leanu îl calificã pe acesta dreptun „prozator iscusit ºi inteligent.”Cu un mare interes se opreºteIulian Bitoleanu asupra debutu-lui editorial al lui Liviu Comºia îndomeniul criticii literare. Este vor-ba, desigur, despre volumul Scri-itori roºioreni (Editura Tipoalex,2008), unde destoinicul ardeleancomenteazã 52 de cãrþi aparþi-nând unui numãr de 24 de scrii-tori din Roºiorii de Vede în inter-valul temporal 2003-2008.

Iulian Bitoleanu radiografiazãsuccint ºi antologia Lira lui Or-feu, realizatã de profesorul, poe-tul ºi criticul literar roºiorean Cris-tian Gabriel Moraru: Lira lui Or-feu (Ed. Tipoalex, 2013) – o anto-

logie în regia lui C. Moraru – areun orizont mai larg reunind poe-ziile celor mai reprezentativi po-eþi roºioreni din ultimii 150 de ani(…) Se precizeazã ºi criteriile careau stat la baza reþinerii textelor:Originalitatea, debutul editorial,criteriul estetic… Notele biobi-bliografice – corecte, concise,echidistante, complinite prin cita-te, opinii pertinente, autorizate.

27 de poeþi stãpâni pe meºte-ºugul lor, unii chiar membri aiUniunii Scriitorilor, îºi expun pro-ducþiile onorabile ticluind un arcpeste timp spre domeniul Frumo-sului (p. 98). În finalul volumuluidescoperim ºi cinci referinþe cri-tice despre opera lui Iulian Bito-leanu semnate de Liviu Comºia,Florea Burtan, ªtefan Vida Mari-nescu, Lucian Paraschivescu ºiHoria Gârbea, care i se potrivescacestuia ca o mãnuºã. În volu-mul Meridiane critice, gãsim,aºadar, o serie de cronici literare– unele mai vechi, altele mai noi– care reliefeazã apetenþa criticu-lui pentru literaturã ºi esteticã li-terarã, discursul sãu fiind unulcoerent, pertinent, fãrã stridenþesau extravaganþe stilistice, încare diagnosticheazã corect per-formanþele estetice ale cãrþilorcitite, urmãrind ºi reuºind sã im-punã un canon critic echilibrat ºioriginal în peisajul cultural con-temporan. În concluzie, IulianBitoleanu ni se revelã în cvadru-plã ipostazã: dascãl cu temeinicestudii filologice, poet neoroman-tic, înclinat spre meditaþie ºi vi-sare, critic literar rafinat, respec-tiv descoperitor ºi îndrumãtor detinere talente.

nnnnn Cristian GabrielMoraru

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

11, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

Alexandru Mogoºeanu, Înderivã pe Styx, Editura MJM,Craiova, 2018.

Dacã pânã acum ne obiº-nuiserãm cu ideea cã,în general, viaþa este

un spectacol, în volumul de ver-suri al lui Alexandru Mogoºea-nu, În derivã pe Styx, aveam de-aface cu spectacolul morþii ºi al ri-tualurilor sale de trecere desacra-lizate, transformate în simulacru.Numerotate, dând impresia detablouri ale unei reprezentãri dra-matice, poemele pun în scenã oingenioasã dedublare a sufletu-lui desprins de trup care, pe de-oparte, înregistreazã într-o cheieparodicã desfãºurarea proprieiînmormântãri, pe de altã parte,rãtãceºte între cele douã lumipentru ca, ulterior, sã se confrun-

nnnnn MARIA DINU poetree of life

cu Mogo pe Styxte cu ordinea lumii de dincolo.Mecanismul scriiturii suprapune,deci, trei niveluri ale realitãþii ºi,de aici, polifonia volumului: pri-mul este spaþiul existenþei mun-dane, al doilea, zona de tranziþiesau graniþa dintre viaþã ºi moar-te, în care, pentru o vreme, sufle-tul rãmâne captiv ºi, în cele dinurmã, cãlãtoria spre celãlalt„tãrâm” al vieþii veºnice, în barcalui Charon.

Viziunea parodicã ne plaseazãîntr-o lume postsorescianã a lim-bajului ironic, acid, cu inflexiuniargotice ºi orale, a narativitãþii ºia inserþiilor metafizice, toate evi-denþiind esenþa tragicã a condi-þiei umane. Personajele par ºi eledesprinse din galeria sorescianã– mã refer aici la cele din volume-le La Lilieci –, doar cã, în poe-mele lui Alexandru Mogoºeanu,tuºele definitorii sunt groteºti,din cauza degradãrii lor morale. Evorba Gheorghe, beþivul satuluiºi de ªiþa, femeia depravatã, ipos-taza decãzutã a bocitoarei, careintrã în curte, iritatã nu doar de

ziua canicularã, ci ºi de moarteacelui numit „mogo”, autoreferen-þialitatea postmodernistã fiind ex-plicitã în procesul scriiturii („fire-al dracului mogo/ nu ne-ajungeacã e cald!”, 2). Tipologia umanãgrotescã e completatã de preotullipsit de evlavie, încãlþat în „niºteºlabi roz/ cu o floare albastrã/ în-tre degetele de la picioare” (10).

Înmormântarea reuneºte, deci,o adunãturã pestriþã de aºa-ziºiapropiaþi ºi cunoºtinþe ale prota-gonistului decedat care mimeazãdurerarea, compasiunea ºi amici-þia, simþindu-se datori sã-l laude,sã-i evidenþieze calitãþile, când,de fapt, dacã nu veniserã pentrucolivã, aceºtia erau cu gândurilela propriile probleme. Moarteaceluilalt se dovedeºte un eveni-ment oarecare, fãrã vreun impactasupra cursului vieþii celor pre-zenþi: „când începi sã nu mai fii/oamenii se poartã repede/ nu caºi cum ai fi murit/ ci ca ºi cum/ nute-ai fi nãscut/ nici mãcar o datã”(8). Degradarea umanã (vezi ºi„episodul” amoros dintre Gheor-

ghe ºi ªiþa, sprijinitã de margineasicriului), trupul în descompune-re ºi muºtele adunate în jurul luiorienteazã poemele în direcþiaesteticii urâtului, imaginea celuidecedat amintind de Ion Ion dinpoemul arghezian omonin.

O apariþie misterioarã, de omare puritate ºi martorul ipocri-ziei omeneºti este corbul, de alt-fel, pasãre cu o bogatã simbolis-ticã mitologicã ºi motivul centralal celebrului poem Corbul de E.A. Poe, recurent în poezia sim-boliºtilor români (Traian Deme-trescu, George Bacovia). În vo-lumul lui Alexandru Mogoºeanu,corbul semnificã materializareasufletului în planul mundan, dareste ºi o ipostazã protectoare ºi,mai ales, o întrupare a cunoaºte-rii. Datoritã prezenþei sale, versu-rile capãtã inflexiuni gotice, înrezonanþã cu tematica morþii ºimisterul ei odatã cu trecerea su-fletului în lumea de dincolo.

Volumul În derivã pe Styx deAlexandru Mogoºeanu se aflã laintersecþia, aºadar, a douã con-

cepþii despre moarte, cea creºti-nã, ironizatã, fãrã substrat în lu-mea contemporanã, ºi cea de sor-ginte greacã, precreºtinã, careîntreþine speranþa regenerãrii spi-rituale dupã încheierea vieþii.Însã o altã perspectivã se des-chide la finalul volumului: nu atâtsufletul celui decedat este în de-rivã, ci existenþa însãºi, distructi-vã ºi îndepãrtatã tot mai mult deesenþa sacrã, ameninþând sã fieînghiþitã de apele infernale aleStyxului.

Volumul lui George NinaElian Fericirea din ve-cinãtatea morþii (Edi-

tura Aius, 2018) este o simbiozãminuþios clãditã, deloc frugalã, încare regãsim, pe de o parte, unexistenþialism puternic conturat,decantat de trãiri, emoþii de o ten-siune dramaticã, purificatoare,iar, pe de altã parte, geneza lu-crurilor de o simliplitate purã, pe-netrantã, ca în poemele într-unvers (uimitoare concentrare de

nnnnn ADELA EFRIM

copilãria interioarã – o fericiredin vecinãtatea morþii

cuvinte atent alese, de o esenþãcovârºitoare) pe care îþi vine sãle subliniezi cu un evidenþiatorforforescent ca sã þi le aduci amin-te: „Femeie, câtã plecare e în mer-sul tãu!...” (secvenþã).

În poemele lui George NinaElian, renunþarea nu este defini-tivã, golul „undele lacurilor numai oglindesc nici o stea” esteimediat catalizat de puterea de ab-sorbþie a zborului „doar pãsãrilesunt, aici, libere ca-ntotdeauna”(când totul se reîntoarce), ascen-denþa gãsindu-ºi identitatea înprezenþa sacrului „strada mirosea

a galbene feþe de sfinþi” (strada),doar „un ochi neverosimil de mi-nuscul mã absorbea aºa cum pecel aflat în agonie îl absoarbe ru-gãciunea din urmã” (analogie).

Existã o autoanalizã care instru-menteazã complex, vindecãtor, gra-dual trecerea: „ce este un om? unsoi de pergament fãcut sul, desfã-cut, scrijelit ºi iarãºi rãsucit de câ-teva ori pe zi” (manualul de isto-rie), cuvintele devin uneori flash-uri, fulgere scurte, dar extrem deintense – „întâia oarã când am zã-rit-o era atât de subþire, firavã în-cât semãna izbitor cu începutul

unui rid” (lumina zilei), alteorispaþii largi, cadre generoase de-scrierii unui vulnerabilitãþi avide,ofensive a realitãþii „am încercatsã-i mai învãþ pe alþii ceea ce euînsumi n-am ºtiu niciodatã: sã di-vaghez savant despre golul gân-dirii, despre felul fascinant în carecade apa de la streºini în bocanciidrumeþului adormit dupã o noap-te ºi vise paralelipipedice” (lasci-vitatea petalelor de lalea, floareamorþii), „la marginea realitãþii nin-ge întruna e mereu alb, mereu frig,frig ºi curat atâta doar cã nu sepoate trãi: la marginea realitãþii to-

tul e perfect...” (frig ºi curat).Nucleul volumului Fericirea

din vecinãtatea morþii, punctuldin mijlocul cercului, în care seroteºte ca într-un carusel ameþi-tor cel care fixeazã o posibilãdislocare a lumii interioare, rãmâ-ne copilãria, la care poetul revi-ne ciclic, un refresh necesar des-coperirii de sine, o sãpare adâncã,exactã, concisã pentru o defriºareasumatã: „ca-n strãfundul miezu-lui pietrei mã adunasem în noapte(cu genunchii la gurã, ca-n pânte-cul mamei) ºi adormisem aºa: ima-ginându-mi cã mã nasc” (aºa).

Alexandru Mogoºeanu, Ghidde comportare în cãsnicie, Edi-tura MJM, Craiova, 2019.

Scriitor, jurnalist ºi cunos-cut om de radio, Alexan-dru Mogoºeanu a lan-

sat de curând cea de-a ºasea car-te a sa: Ghid de comportare încãsnicie. Deloc întâmplãtor, vo-lumul de prozã comico-satiricãs-a lansat de Ziua Îndrãgostiþi-lor la Librãria Cãrtureºti din Elec-troputere Mall Craiova – fiindcãeste vorba despre o declaraþie dedragoste. Însã, una a rebours cepune faþã în faþã valorile vieþii defamilie ºi principalii ei actanþi, cufarmecul pe care îl au fiecare din-tre aceºtia (soþia, fiul, mama ºi,ca în orice familie respectabilã,soacra), fie cã sunt luaþi împreu-nã, fie cã sunt descriºi separat.

Scriitorul Alexandru Mogo-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

un discurs (ne)îndrãgostit:Ghid de comportare în cãsnicie

ºeanu creeazã, sub o formã inci-tantã ºi umoristicã, personaje ºisituaþii inspirate din viaþa cotidia-nã. Fiecare dintre „personaje”are, desigur, un nume menit sã îitrãdeze esenþa: soþia este Cruel-la, cea mai minunatã fiinþã dinlume, dupã mama sa: „în secret,soþul ei o botezase Cruella. Deunde? De la blândeþea, înþelege-rea ºi sentimentalismul de caredãduse dovadã în atâþia ani, dela vocea cristalinã… De lafilm…”. Fiul este nimeni altul de-cât Prinþul Caspian, curajosul ºiîndrãgitul personaj care s-a întorsdin Narnia ca sã punã stãpânireºi pe tãrâmul familial; „Fata aveaºi ea un copil. Care, tot în secret,fusese botezat Prinþul Caspian,pentru comportamentul lui deluptãtor de wresling, care la nu-mai unsprezece ani, are numaicincizeci de kilograme”. Alteori,

în prim-plan apare ºi mama nara-torului, dar conform propriilormãrturisirii ea „nu se comparã nicipe departe cu extraordinara soa-crã” – alias Nuþi, mama Cruellei,deoarece „sã-þi iubeºti soacra în-seamnã sã ai cel mai frumos ca-racter din lume”. Structura volu-mului nu urmeazã cursul crono-logic obiºnuit al evenimentelor,ci mai degrabã sunt alese situaþiitipice vieþii familiale în care ac-tanþii se desfãºoarã, evolueazã ºiîºi manifestã umorul voluntar:ziua Cruellei, familia în concediu(„Cruella… Prinþul Caspian…adorm… adorm… ºi mã visez laserviciu… la serviciu… Dar n-amce sã fac... trebuie sã stau în con-cediu…”), temele din clasa aIII-a ale Prinþul Caspian („el îºiface temele cu sabia alãturi. Sa-bia este un element ajutãtor cuvalenþe de apãrãtor ºi, eventual,

în funcþie de comportamentulmeu, de atac. De aceea, cel puþinpe parcursul efectuãrii temelor,sunt un tatã iubitor ºi liniºtit”),bãtaia cu bulgãri, postul Paºtilor(„De Paºti Cruella þine post. Prince chinuri trece nu pot sã vãspun. ªi-a luat douã parfumuri,trei rochii, patru perechi de pan-tofi ºi n-a folosit, n-a purtat ni-mic. Dar duminicã…”). Tanþa,Adrian, Aura, Gabi (al nostru),Cristi de la B, jandarmul încrun-tat în uºã, cârtiþele – sunt perso-naje secundare care fie ºi (doar)prin rezonanþa numelui lor spo-resc umorul de situaþie. Secþiu-nea medianã a volumului cuprin-de proza Cine a fost, cum a trãitºi cum va muri agentul secretamedeu bleambã – memorii dic-tate structuratã în opt capitole(începând cu ultimul capitol ºiterminând cu capitolul întâi) un

personaj mogoºenesc ce amin-teºte într-un fel de tiplologia plu-tonierului Cãpºunã sau de oltea-nul plutonier Garcea. La finalulvolumului, Alexandru Mogoºea-nu a scris ºi o serie de „Scrisoriadresate celor care au vrut sã leciteascã”, „Scrisori de la radiovacanþa”, „Scrisori cãtre violeto,fata tatii”, „Scrisori de la copii”.Spiritul ludic, luciditatea ºi umo-rul, (auto)ironia ºi sarcasmul tem-perat sunt calitãþile care dau unfarmec specific scriiturii lui Ale-xandru Mogoºanu.

12 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Volumul de prozã scur-tã al lui Augustin Cup-ºa, Marile bucurii ºi

marile tristeþi, reuneºte unspre-zece texte scrise cu delicateþe, cuo tristeþe neostentativã, percep-tibilã prin cuvinte simple ºi tãioa-se. Textele au consistenþã, fiindscrise de o mânã sigurã, atentã ladetalii. Realitatea e disecatã, eanalizatã prin lentile care vãd fra-gilitãþi, rupturi, fracturi umane,sentimentale, dar percep ºi can-doare, jovialitate, o bucurie de atrãi ponderatã. Totul este cumgrano salis, adicã ni se înfãþiºea-zã un stil matur, simplu, consis-tent, care spune ºi transmite mult,pe mai multe paliere.

Perspectiva care ni se dezvã-luie e uneori cinematograficã, am-plã, largã, dar ºi consistentã prindetalii mici, aparent banale, daratât de importante în economiatextului. O analizã psihanaliticã seimpune, iar autorul se trateazã elînsuºi prin scris, e o terapie com-plexã ºi dureroasã, dar eliberatoa-re. Curba marilor bucurii ºi ma-rilor tristeþi e sinuoasã, fiecare

marile ºi micile detalii care conteazã

prozã scurtã e un univers bine clã-dit, cu articulaþii abrupte ºi plane,cu umbre ºi zone de luminã.

Intereseazã marile bucurii peplan personal, dar ºi marile neîm-pliniri, toate redate în maniera unuiscriitor conºtient de sine ºi descrisul sãu, de ceea ce spune, deceea ce vrea sã spunã cu adevã-rat ºi de ceea ce ar dori sã se înþe-leagã. La o primã lecturã, cititorul

vede oameni ca el, ancoraþi în co-tidian, care suferã ºi se bucurã,iubesc ºi au nevoie de iubire, suntnesiguri ºi au nevoie de stabilita-te, îi ajutã pe alþii ºi se ajutã ºi peei. La mai multe lecturi descoperãchestiuni foarte fine de psihanali-zã, care oferã rãspunsuri ºi punprobleme, care se pot soluþionasau nu, pentru fiecare altfel.

Dramele oamenilor simpli exis-tã în spatele unui geam al uneicase de bilete ºi la tot pasul. Do-rina, personajul prozei Toþi avemnevoie de o îmbrãþiºare, are evi-dent nevoie de afecþiune, doarcã nu vrea sã admitã acest lu-cru. Daria, femeia care lucreazãla poºtã, îºi trãieºte ºi ea proprii-le-i nefericiri în proza Ce-o sãse-ntâmple când mor: „Ei nu îivenea niciodatã sã sarã într-unpicior, sau nu în ultimii ani ºi înniciun caz în februarie, când afãcut 31 de ani ºi a stat ca oproastã, singurã în bucãtãrie, cuo sticlã de vin pe masã ºi o lu-mânare veche, pe jumãtate to-pitã, aºteptându-l pe Laurenþiusau mãcar un telefon de la el, ºi

a privit fulgii mari de zãpadãcare, în dreptul ferestrei, se fã-ceau roºcaþi. Ce-i drept, bãiatula sunat-o dupã ce ea adormise,sprijinitã cu capul de faianþã depe perete ºi s-a scuzat cã nu maipoate sã ajungã.” (p. 33)

Marile bucurii ºi marile tris-teþi este un volum despre oameni,aºa cum sunt ei, cum ar vrea sãfie, cu trãirile lor, cu nevoile lorde îmbrãþiºãri, cu aniversãrile lornefericite. Este un volum în carechiar ºi erotismul mi se pare tra-tat cu seriozitate, exprimã fragili-tate ºi senzualitate: „Aici, un picmai jos, într-o searã a vãzut lageam o femeie tânãrã care îºi dez-brãca furoul. Strada zãcea întu-necatã, femeia lãsase perdeauatrasã într-o parte intenþionat par-cã ºi lumina din tavan aprinsã,aºa cã fiecare detaliu se vedealimpede. Potra s-a oprit lângã unstâlp de electricitate ºi ºi-a termi-nat þigara în liniºte, deºi un ghemde sârmã ghimpatã i se învârteaprin stomac ºi emoþia îl fãcea, caºi acum, sã înghitã în sec. Femeiaera probabil singurã ºi avea sã

fie singurã toatã vara ºi privireaunui trecãtor i-ar fi fãcut bine.”(p. 147)

Proza în care scrisul este celmai asumat ºi în care naratorulpare cel mai sincer, cred cã estecea care dã ºi titlul volumului.Este acolo e un amestec de triste-þe, de nostalgie ºi de cãutare aunei protecþii, a cãldurii umane, aunei anumite candori uitate, carenu poate decât sã transmitã foar-te mult cititorului: „Apoi am ador-mit. Lãsasem geamurile deschiseºi spre dimineaþã în casã se fãcu-se rãcoare ºi-am început sã dâr-dãi. M-am lipit cu spatele de fra-te-meu, i-am simþit cãldura careieºea din spinarea lui latã ºi mi-afost mai bine. Totuºi când l-amvãzut pe stradã în Bucureºti pes-te câteva sãptãmâni, nu l-am stri-gat. Mergea pe celãlalt trotuarîncet ca ºi cum nu s-ar fi grãbitnicãieri. L-am urmãrit cu privireapânã a dispãrut în intersecþie prin-tre ceilalþi oameni.” (p.171)

nnnnn Cristina Gelep

Cel mai recent volum depoezie al MihaeleiAlbu (Armoarul cu

poeme, Editura Timpul, Iaºi,2018) se dechide cu douã versuridin Tudor Arghezi: „Tu, care ºtii,deschide ºi descuie cu o ºoaptã/Eºti mai presus de mine, de meº-ter ºi de faptã.” – versuri ce, defapt, trãdeazã, la nivel tematic, ca-racterul metapoetic al textelor cu-prinse aici. Mai precis, avem de aface cu o poezie despre poezie,în care însuºi actul lecturii devi-ne ritual, însã cel ce vrea sã pã-trundã pe tãrâmul poeziei sã fiedeja iniþiat fiindcã altfel nu va ºtisã „deschidã” ºi sã „descuie” (întimp ce primul verb desemneazãdorinþa de a avea acces la cu-noaºterea poeticã ºi actul de adeschide fizic o carte, cel de aldoilea se reflectã strict la capaci-tatea cititorului de a pãtrunde întainele textului, de a exersa ceeace latinii numeau prin termenulde comprehénsio). Triada careparticipã la acest ritual ºi îl faceposibil sunt eul poetic („meº-ter”), opera („faptã”) ºi cititorul,cel care prin calitãþile sale de ne-ofit urmeazã sã pãtrundã dincolode litera textului („Tu, care […]/Eºti mai presus de mine”).

De fapt, calitatea definitorie avolumului de faþã este capacita-tea poetului de a intra în dialogcu alþi poeþi, motiv pentru caretonul este adesea confesiv, stiluluºor epistolar ca în niºte rilke-enescrisori cãtre un tânãr cititor: „îþiscriu mereu scrisori – în gând”(Îþi scriu…). Printre poeþii cu careMihaela Albu intrã în dialog senumãrã Gabriela Melinescu (Du-lapurile de poezii) – din creaþiacãreia izvorãºte ºi titlul prezen-tului volum („ªtiu/ cã numai tupoþi depozita/ toate dulapurilede poezii/ cu poezii/ nescrisevreodatã/ dar totdeauna visa-te…”, Cartea), Nichita Stãnescu(„Am uitat curând de teoriile lite-rare/ de modernism, de postmo-dernism/ Am început cu avânt/sã recitãm din clasici”, O povesteneºtiutã), Spiridon Popescu(„Cândva scriai despre lada cuîngeri/ metafora ascundea/ des-coperea incredibilul”, Lada cuîngeri), Rainer Maria Rilke („Ne-am lãsat la uºã/ neamintirea”,

nnnnn ANCA ªERBAN

ritual lecturii sau despreaceastã Narnia a poeziei...Pragul), Carlos Drumond deAndrade („nu-ºi aminteºte primã-vara/ nu are memoria frunzei cã-zãtoare”, Exist), Lucian Blaga(„Þi-am luat numele în stãpânire/[…] L-am gãsit într-un târziu/purtat de vânt departe/ pe frunzadusã-n pustiu// Jocul se pre-schimbase-n moarte”, Numele),Fernando Pessoa („Hai daþi-mi ocupã de culoarea chihlimbarului/[,..] Sã-mi desluºeascã ne-înþele-sul/ ºi…poate…/ rãspunsul/ la

Marea Întrebare/ a trecerii”, Da-þi-mi vin…), ªtefan Baciu („Pla-neta asta bãtrânã/ îºi va amintivreodatã/ numele meu?”, Auto-portret), Ilarie Voronca („Apa nucunoaºte anotimpuri/ doar câr-maci iscusiþi”, Corabia), AngelaMarinescu („Acum însã/ mãopreºte din drum/ amintirea ace-lei dupã-amieze de noiembrie/fãrã cutezanþa începutului”, No-iembrie), Ileana Mãlãncioiu(„Singurã în marea de umbre ºi

lumini/ cobor valea”, Solitudine),Mariana Marin („Era o sindrofiede neuitat atunci/ […] Tot maimereu o musicã-n surdinã/ De laorchestra oaselor bãtrâne”, Sin-drofie în surdinã) etc.

Armoarul cu poeme reprezin-tã, în acelaºi timp, ºi memoriapoeþilor pe care i-am citit ºi carene-au rãmas dragi, textele la care(in)conºtient ne raportãm în modconstant, ni le aducem aminte ºi,de ce nu, le share-uim cu ceilalþi

într-o laicã împãrtãºanie a celormai frumoase descoperiri pe carefiecare dintre noi le-a fãcut peaceastã Narnie personalã ce oreprezintã tãrâmul poeziei.

Florin Grãdinaru

13, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Oterifiantã carte de mãr-turisiri despre propriaistorie trãitã ne-a lãsat

fostul deþinut politic al regimuluicomunist, Grigore Caraza (în vo-lumul Aiud însângerat, Ediþieelectronicã, Apologeticum, 2005).E vorba despre un om care a fostînchis de autoritãþile statului to-talitarist vreme de 21 de ani, atâtîn regimul Gh. Gh. Dej, cât ºi încel al lui Nicolae Ceauºescu.

Desigur, autorul nu a dorit sãlase urmaºilor sãi o carte cu vir-tuþi eminamente estetice. De fapt,nici un memorialist nu urmãreºteacest lucru. El îºi povesteºte via-þa pentru a transmite niºte valoriale propriilor trãiri, care i s-aupãrut demne de a fi consemnate.Grigore Caraza se orienteazã înmãrturisirile sale spre exterior,spre lumea care, începând cu in-vazia sovieticã dupã fatidicul 23august 1944, strãbãtea o crizãprofundã. Dupã un rãzboi înde-lungat pentru reîntregire, dus cucerbicie de oamenii simpli, îndrã-gostiþi de glia strãbunã, Þara esteconsideratã ocupatã. La acestease adaugã seceta din anii 1946-1947 care a produs mai multe vic-time decât rãzboiul. Autorul con-semneazã cu obidã: „În acea pe-rioadã sovieticii luau tot, înce-pând cu fãina din sac ºi grâul depe câmp, pânã la tot ce e aliment-legume, fructe, vite, oi, inclusivlemnul din pãdure ºi petrolulpentru care fãcuserã conductãpentru Galaþi-Prut-Reni, în Basa-rabia. Au lãrgit ecartamentul decale feratã sã corespundã cu celdin Rusia...”.

De aceea tânãrul din PoianaTeiului se orienteazã cãtre luptadeschisã cu duºmanul atentatorla însãºi esenþa fiinþei neamului.Se înscrie în „frãþiile de arme”, lanumai cinsprezece ani, îmbrãþi-ºând latura mesianicã, ideologi-cã ºi purã a luptei celor simpli ºioneºti contra comunismului aca-parator al fiinþelor ºi conºtiinþe-lor, pentru aproape o jumãtatede secol. ªi va plãti pentruaceasta cu 21 de ani din viaþã înînchisorile din Piatra Neamþ, Ba-cãu, Iaºi, Vãcãreºti, Jilava, Târ-gu-Ocna ºi Aiud.

La prima arestare din 1949 aprimit 8 ani de închisoare corecþi-onalã ºi 6 ani de deposedare dedrepturi catãþeneºti. Acolo a cu-noscut floarea elitelor spirituale,politice, cele ale literaturii ºi ºtiin-þei româneºti, în circumstanþe degrele încercãri fizice ºi psihice, încondiþii de foame, frig ºi umilinþede neimaginat. Acolo a învãþat sãlupte, în primul rând cu sine în-suºi când trupul firav, strivit debãtãi, înfometat, bolnav ºi urgisitcãuta zadarnic o razã de speranþã,sã nu se prãbuºeascã definitiv înneant. ªi tot acolo a învãþat deprearte, ºtiinþe, ºi-a însuºit limbi strãi-ne ºi mai ales a memorat 10 000 deversuri ale lui Nichifor Crainic,Radu Gyr ºi ale celorlalþi poeþi aiînchisorilor, pentru a le salva de lapieirea pe care o dorea cu ardoareregimul scelerat.

Ieºind pentru prima datã din-tre zidurile acelei închisori pe 23ianuarie 1957, are parte de domi-ciliu obligatoriu la Rãchitoasa, înBãrãgan. Acolo reîntâlneºte ce-rul, întinsul câmpiei, ascultã creº-terea firului de iarbã ºi regãseºtecomunicarea cu oameni urgisiþica ºi el, dar capabili de iubire,eforturi fizice, împlinire a unordatorii mai înalte decât cele faþãde sine. ªi mai ales descoperã co-municarea cu Dumnezeu într-o

Grigore Caraza – Aiud însângerat

bisericã improvizatã, unde ome-nii credinþei îºi duceau la împlini-re misiunea fãrã a pretinde cevade la credincioºi. Dar cum aceas-tã comunitate a surghiunului ºi amuncii aspre începuse sã devinãexemplu de curãþenie fizicã ºimoralã pentru înseºi comunitãþi-le câmpiei pe care le crezuserãobediente ºi supuse, autoritãþileau organizat o nouã vânãtoare. Edrept, între timp avusese loc re-volta de la Budapesta împotrivautopiei ºi terorii bolºevice (1956),în þarã se întâmplaserã manifes-tãri de solidaritate cu acestia, iarcomunitatea din Rãchitoasa îºicultiva, într-o libertate provizo-rie, valorile omenescului pur. Ast-fel, la 19-20 septembrie 1958 s-auprodus din nou arestãrile: „Neimputau infracþiuni care nici nufuseserã comise ºi care nu eraususþinute de vreun cod, astfel caaruncarea noastrã încã o datã întemniþã sã aibã justificare”.

La Securitatea din Constanþaunde se desfãºurau interogato-riile (20 septembrie 1958-16 iunie1959) cãpitanul Rusu „dupã ce nelega pe o rangã, acest satrap tur-bat ne bãtea sistematic pânãcând corpul se învineþea, cerân-du-ne sã recunoaºtem lucruri pecare nu le fãcusem”. Ca urmare aunui proces falsificat tânãrul dinPoina Teiului a mai primit 23 deani de muncã silnicã ºi 7 „ani dedegradare civicã”. Iar de acolo auplecat în lanþuri. Spune autorul:„Am purtat aceste lanþuri bleste-mate timp de 106 zile, din iuniepânã în octombrie când m-autransferat la Jilava”. ªi tot el adau-gã: „La Jilava am stat circa o lunã,dupã care a doua oarã intram peporþile Aiudului”.

Aici a cunoscut celebra ree-ducare a colonelului GheorgheCrãciun, pradã cãreia au cãzutmari conºtiinþe, mari oameni pre-gãtiþi altãdatã pentru a edifica olume mai bunã ºi mai trainicã peaceste plaiuri româneºti. Autorulîi menþioneazã pe Victor Biriº, carecedeazã, dar în libertate nu su-portã supliciul conºtiinþei ºi sesinucide, dar ºi pe cãlugãrul Va-leriu Anania, conducãtorul revol-tei studenþilor români din Cluj cuocazia asasinatelor ungureºti dela Caminul Avram Iancu, din 1946,care, supunându-se ideilor fos-tului legionar intrat în rândurileSecuritãþii, Gheorghe Crãciun, i-afost asiguratã mai apoi misiunea„de a dãrâma pe episcopul Bise-ricii Ortodoxe Române din State-le Unite ale Americii ºi Canada,Valerian Trifa”. Eliberat printreultimii în 1964, nemaiºtiind dacãai sãi mai existã, se duce la fratelesãu la Bucureºti. Cum ºi acestaºi-a schimbat de mai multe oridomiciliul, merge la colegul desuferinþã, Marin Dumitrescu, darconstatã cã ºi acesta „dupã 16ani de arestare nu mai ºtia unde

stã”. Au strãbãtut de mai multeori strada, ºi, în final, prietenulºi-a dat seama de domiciliul fami-liei sale, vãzând doi copaci cres-cuþi la poartã din puieþii sãdiþi deel înainte de a fi smuls din sânulacesteia.

Dar coºmarul lui Grigore Ca-raza nu se sfãrºeºte aici. Securi-tatea îl urmãrea pas cu pas, iar în1970, când a oferit la ºcoala undeîºi continua studiile mult întârzia-te o explicaþie persoanlã desprevise, a fost din nou încarcerat ºidus tot la închisoarea Aiudului,construitã de Maria Tereza, pen-tru a-i schingiui pe românii carese ridicau pentru drepturi cânderau încã socotiþi în propria lorþarã ca o naþiune toleratã. Iatã cãa fost bunã ºi în vremea lui Ceau-ºescu, tot pentru românii însetaþide libertate, chiar atunci când„...þipa în toatã lumea cã în Ro-mânia nu mai sunt deþinuþi poli-tici. În ciuda acelui fapt circa 240-250 deþinuþi politici erau încã înzarca Aiudului, cea mai grea în-chisoare din þarã”.

Aici a stat acest martir al nea-mului românesc pânã la 1 septem-brie 1976, când a declarat oficiali-tãþilor abuzive cã refuzã sã mai iasãdin temniþã. Spune autorul:„Acest refuz se datoreazã faptu-lui cã trecusem pe al 20-lea an detemniþã într-o þarã unde nu fãcu-sem decât numai bine ºi unde fa-milia mea, din moºi strãmoºi sejertfise pentru þarã”. Totuºi, pe 18iulie 1977, Ceauºescu a dat aceldecret de graþiere a deþinuþilorpolitici, dar, din nou hãrþuit, auto-rul ºi-a propus sã plece din þarã.Obþinând viza pentru Stalele Uni-te ale Americii a fost de douã orivictima încercãrilor de asasinat. Odatã, salvându-se la limitã de omaºinã care îl urmãrea permanentºi o cunoºtea foarte bine ºi a douaoarã chiar în avionul cãtre Roma,când a refuzat mâncarea oferitã cugenerozitate suspectã de o steoar-dezã româncã. Fusese avertizat înprealabil de cineva sã nu se atin-gã de nimic oferit de autoritãþileromâne, pe teritoriul lor. E vorbade aceleaºi autoritãþi ce vor refu-za în final clauza naþiunii celei maifavorizate din partea Statelor Uni-te, pentru înfometarea propriuluipopor chiar dupã achitarea dato-riilor ºi supravieþuirea în acest fela unui regim despotic.

Dupã pensionarea în StateleUnite unde a muncit ºi a fost per-manent în fruntea afirmãrii în planpolitic ºi cultural a comunitãþii ro-mâneºti din þara liberã, autorul s-aîntors în spaþiul natal, dar desti-nul i-a fost curmat, în anul 2014,nu de rãmãºiþele regimului cu cares-a luptat, ci de un obscur alienatmintal, rodul – poate al aceluiaºiregim sãlbatic al groazei.

Cartea lui Grigore Caraza nu sevrea a fi o operã literarã. Autorulnu ºi-a propus acest lucru. El anotat cu conºtiinciozitate ceea cea trãit, cu o acurateþe ºi o limpezi-me de cristal. Însã prin însãºi tre-cerea în cuvânt a acestei vieþiexemplare, opera Aiud însângeratse citeºte ca un mare roman al uneivieþi suferinde ºi al unei epoci is-torice în crizã profundã. Deci, iatãcum istoria pe care regimul comu-nist criminal ar fi dorit-o uitatã seîntoarce cãtre conºtiinþele înseta-te de cunoaºtere ale generaþiilorprezente ºi viitoare, pentru o maibunã preþuire a libertãþii ºi a ome-nescului din noi, chiar atunci cândcrizele continuã sã se succeadãîn jur cu repeziciune.

nnnnn Geo Constantinescu

Abonamentele se fac:1) prin virament bancar pentru:

Aius Printed S.R.L. Craiova, jud. Dolj- CUI RO2307037, Nr. înreg. Reg.Com: J16/2389/1991. Cont bancarRO23RNCB0134041636180001deschis la BCR Craiova.

2) cu mandat poºtal pe adresa:Aius Printed S.R.L., Str. Paºcani,

nr. 9, Craiova, jud. Dolj, 2001513) direct la redacþie.Preþul abonamentului pentru ci-

titorii din România:- pentru 6 luni - 42 lei- pentru 9 luni - 63 leiPreþul abonamentului pentru ci-

titorii din strãinãtate:- pentru 6 luni - 25 euro (30 USD);- pentru 9 luni - 38 euro (45 USD).Preþul abonamentului include ta-

xele poºtale.Pentru detalii legate de adresa de ex-

pediere a revistei ºi alte informaþii neputeþi contacta la tel: 0351 467471,0722 214373 sau e-mail editura.aius@gmail.com.

Lista abonaþilor:1) Nicolae Pârvulescu - 1 an2-6) Madlen ªerban - 5 abon. 1 an7) Fanty Group - 1 an8) Carspeed Expedition - 1 an9) Daniela Micu - 1 an10) Dan Gabriel Mogoº - 1 an11-13) Mogoº Med - 3 abon. 1 an14) Lucia Budicã - 1 an15) UNPR Oltenia (Uniunea Natio-nala a Patronatului Român) prin dlMarin-Viorel Dica - 1 an16) Avram Cezar - 1 an17) Polisea S.A. - 1 an18) Marin Neghina - 1 an19) Sofia Corneanu - 1 an20) Magda Buce-Rãduþ - 1 an21) Gela Enea - 1 an22) Mihaela Geamãna - 1 an23) Ion Ionicescu - 1 an24-26) Marian Vasile - 1 abon. pers.1 an + 2 abon. 1 an LT Auto ºi Cole-giul Univ. „Spiru Haret”27) Soc. Prof. Notarialã Ilie VictorFlorea - 1 an28) Marius Dobrin - 1 an29) Mihai Racu - 1 an30) Aurora Dumitrescu - 1 an31) Ion Munteanu - 1 an32-34) Andreea Simona Marinescu -3 abon. 1 an pentru CN „ElenaCuza” Craiova35) Centrul de Studii ºi Cercetãri deDrept Privat Ion Dogaru - 1 an36) Baroul Dolj - 1 an37) Lucian Bernd Sãuleanu - 1 an38-39) Horaþiu Buzatu - 2 abon. 1an pt. CN „Fraþii Buzeºti“ ºi CN„Nicolae Titulescu“ Craiova40) Mihaela Berceanu - 1 an41) Ovidiu Bãrbulescu - 1 an42) Mariana Montegaza - 1 an43) Daniel Guþã - 1 an44) Nicoliþa Bulgaru - 1 an45) Olimpia Zdrenghea - 1 an46) Smaranda Belciug - 1 an47) Marian Rada - 6 luni48) Emil Godeanu - 6 luni49-53) Andreea Camelia Ciobârcã -5 abon. 6 luni pt CN „Carol I“54) Gabriel Coºoveanu - 1 an55-56) MALIQ - 2 abon. 1 an57) Laurenþiu Sandu - 1 an

58) Marian-Jean Marinescu - 1 an59) Emanuela Buºoi - 1 an60) Emil Stanciu - 1 an61) Claudia Strâmbeanu - 1 an62) Teatrul pt copii ºi tineret ColibriCraiova - 1 an63) Geo Constantinescu - 1 an64) Silviu Gongonea - 1 an65) Ileana Fabian - 1 an66-69) Mario Ovidiu Oprea - 1 abon.pers. 1 an + 3 abon. 1 an pentru ªc.gen. nr. 24 „Sf. Gheorghe”, CN „Ca-rol I”, Facultatea de ElectrotehnicãCraiova70-72) Nicolae Giugea - 1 abon. pers.1 an + 2 abon. 1 an pt Teatrul Naþio-nal Craiova ºi Primãria Mun. Craio-va73) Ion Jianu - 6 luni74) Elena Pîrvu - 1 an75) Laurenþiu Ivanovici - 1an76) Mihai Soare - 1 abon. 1 an pt.LT „H. Coandã”77) Drîgnei Daniel - 1 an78) Primãria Predeºti (primar Flori-an ªerban) - 1 an79) ªtefan-N. Dumitrescu - 1 an80) Carmen Fãgeþeanu - 1 an81) Flavius Sirop - 1abon. 1 an pt.LT „H. Coandã”82-83) Primãria Seaca de Câmp (pri-mar Iulicã Bãloi) - 2 abon. 1 an84) Turecons Proiect - 1 an85) ªtefan Vlãduþescu - 1 an86) Vasile Ghirã - 1 an87) Sorina Micaela Popa - 1 an88) Anca ªerban - 1 an89) Ctin. V. Duþulescu - 1 an90) Ionel Buºe - 1 an91) Mircea Eleanor - 1 an92) Gabriel Nedelea - 1 an93) Aurel Petrescu - 1 an94) Cristian Gabriel Moraru - 1 an95) Mircea Pospai - 1 an96) Tania Teica - 1 an97) Antoniu Zamfir - 1 abon. an pt.Opera Românã Craiova98) Luciana Ionescu Avram - 1 an99) Gabriel Colþan - 6 luni100) Ion Bogdan Lefter - 1 an101) Spiridon Popescu - 1 an102) Adrian Paleolog - 1 an103) Eugen Petre Sandu - 1 an104) Florina Ungureanu - 1 an105-154) SPARL Sãuleanu & Asoc.- 50 abon. 1 an155-156) CT C.D. Neniþescu - 2 abon.1 an157) Horia Dulvac - 1 an158) Maria Cristina Gelep - 1 an159) Iulian Bitoleanu - 1 an160) Cristian Liviu Burada - 1 an161) Carmen Mihai - 1 an162) Mioara Iana - 1 an163-164) Manpres Distribution - 2abon.1 an165) Origen Bunescu - 1 an166) Aurora-Speranþa Cernitu - 1 an167) Victor Chiriþã - 1 an168) Ctin. Bazãverde - 1 abon. 1 anpt Lic. „C.S. Nicolãescu-Plopºor”Pleniþa169) Emil Boroghinã - 1 an170) Marilena Tiugan - 1 an171) Mircea Bârzanu - 10 luni172) Emilian ªtefârþã, Aedilia Pro-iect - 10 luni173) Nicolae Cojocaru -10 luni174) Muzeul de Artã Craiova - 10 luni175) Angi Melania Cristea - 10 luni.

Abonamente la revistaMozaicul

Florin Grãdinaru

14 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

Acþiunea de ansambla-re a grupurilor instru-mentelor cu coarde ºi

arcuº în cadrul unei orchestre deprofil are o specificitate ce poatefi desluºitã doar printr-o incursiu-ne în intimitatea ei. Factorii impor-tanþi ai acestui demers privesc:cultivarea sunetului, desenul deunicat al ritmului ºi articulaþiei,execuþia tehnicã precisã în cântulinstrumental ºi capacitatea maxi-mã de adaptare, „simþul de grup”în menþinerea individualitãþii. Ale-gerea muzicienilor de orchestrã nueste atât de uºoarã, cum pare laprima vedere. Pe lângã însuºireatehnicii perfecte, sunt de luat înseamã anumite trãsãturi ale instru-mentistului care nu pot fi intuitela o simplã participare la concurspentru ocuparea unui loc în or-chestrã. Una dintre cele mai im-portante însuºiri ale interpretuluide grup (tutti) o reprezintã desã-vârºita acomodare de a cânta îm-preunã cu colegii sãi, disponibili-tatea de a se adapta voinþei dirijo-rului, memorarea subtilitãþilor deexpresie, pãstrarea ideii de stil, ritmºi sunet la nivelul partidei. Inter-pretul sã aibã disponibilitatea ne-cesarã în a „acoperi” cu brio re-prezentãrile dinamice, de frazareºi agogice; sã fie actor, în sensulcã joacã de unul singur, dar în ace-laºi timp se încadreazã în discipli-na actului artistic, îºi adapteazãpropriile idei, se apropie de aleceluilalt, uneori împotriva percep-þiei sale, formându-ºi astfel o soli-dã idee de unitate. Aceastã însu-ºire este obligatorie în acþiunea dea se stabili versiunea finalã în dru-mul spre calitate, chiar ºi în cazul

orchestra de coarde ºi cântatul în grup (tutti)

când dirijorul pare „întârziat”, fi-ind nevoit sã accepte sonoritateadeja conturatã.

Componenta de bazã a discur-sului muzical, în cadrul orchestreide coarde, o reprezintã ritmul, carea cunoscut un parcurs îndelun-gat pânã sã ajungã definitoriupentru cântatul în grup. Interpre-þii sunt înzestraþi cu însuºiri dife-rite, naturale, de la individ la indi-vid, care în faºã perturbã unicita-tea ritmicã a grupului. Diferenþelede gândire ºi de caracter (impul-siv, indisciplinat etc.), înclinaþiaspre lejeritate (fãrã încordare ºiatitudine participantã) deranjeazãdiscursul. Diferite deprinderi în-nãscute, confuze, în ºcoalã nu în-deajuns corectate, provoacã dis-funcþionalitãþi la nivelul cântatu-lui în grup. La o maximalã execuþieritmicã trebuie sã ajungã cât maimulþi interpreþi. Reuºita ritmicã afrazei nu este un lucru de preciziematematicã; se aflã la baza înfãp-tuirii actului artistic la nivelul indi-vidului ºi grupului.

Interpretarea de grup are une-le specificitãþi acustice. Una din-

tre ele constrã în faptul cã, stândla pupitru, interpreþii nu aud pecei care cântã la pupitrul din faþã,ci doar pe interpreþii din spate. Prinaceasta, pulsaþia ritmicã nu setransmite de la pupitrele din faþãspre cele din spate, ci invers. Înstare „neauzibilã” se pot afla, ade-seori, cel mult trei pupitre, din careal doilea ºi al treilea nu-l aud peprimul, cel de al treilea, desigur,nu-l aude pe al doilea. Primul pu-pitru îl aude pe al doilea ºi în partepe al treilea, doar în cazul neadec-vãrii intensitãþii sonore sau degrup. Un inconvenient îl reprezintãºi relativa distanþã dintre primulpupitru ºi ultimul (uneori pânã la8 metri). Interpreþii fãrã experienþãar trebui aºezaþi la pupitru lângãcei experimentaþi, grãbind astfelasimilarea lor în angrenajul gene-ral al partidei.

Dirijorul trebuie sã aleagã pen-tru fiecare fragment al unei lucrãritempo-ul adecvat ca expresie,structurã ºi inteligibilitate. Nive-lul intensitãþii sonore (forte, for-tissimo) pe care îl produce între-gul grup împiedicã, adeseori, au-

tocontrolul individual; el aproxi-meazã configuraþia sunetului, fãrãa avea controlul auditiv deplin.Automatismele mâinii stângi ºimâinii drepte pot contribui la so-noritãþi mai curate, mai bine into-nate, realizând un ton calitativ. Cucât trãsãtura de arcuº este maiprecisã, cu atât întregul grup cân-tã mai ritmic. Interpretul depindede gestul dirijorului, ca atare nueste permis sã manifeste pasivi-tate în pãstrarea tempo-ului. Diri-jorul e bine sã fie maleabil, sã nuþinã, în permanenþã, „în captivita-te” interpreþii pe linia cursivitãþiiºi bunei execuþii.

O altã deficienþã a muzicianu-lui de orchestrã o constituie pier-derea controlului auditiv asuprainterpretãrii în pianissimo. Mulþiinterpreþi sunt cantonaþi în cânta-tul mai sonor pentru ca prin aceas-ta sã se poatã controla mai uºor.Reacþia dirijorului constã în a ceresã se pãstreze dinamica stabilitã.Interpretul cu o micã experienþãde orchestrã, are tendinþa natura-lã sã „slãbeascã” sonoritatea.Dacã acest fapt reiese din pregã-tirea tehnicã precarã, se ajunge lasituaþia de a nu putea sã þinã pa-sul cu grupul, ceea ce contribuiela instaurarea unui complex psi-hic, greu de înlãturat. Pe altã par-te, muzicianul cu virtuþi solistice,atunci când evolueazã în grup,poate trãi o depresie, neacomo-dându-se situaþiei.

Vigoarea ºi calitatea sonorã aorchestrei depind de câþiva fac-tori. Amintim, la început, premisamaterialã pentru un ton de calita-te. La instrumentele de coarde ºiarcuº este deosebit de importan-

tã alegerea instrumentelor care artrebui sã fie prin culoare ºi forþãsonorã compatibile. Sunetul plã-cut al filarmoniºtilor vienezi, deexemplu, este posibil datoritã in-strumentelor de acelaºi fel, pro-venite de la ºcoala lutierã viene-zã. Cât de important este acestaspect o demonstreazã, tot caexemplu, interpretarea Dubluluiconcert de J. S. Bach, unde unuldintre soliºti ar cânta pe o vioarãcalitativã italianã, iar celãlat, pe ovioarã nouã, de serie.

Consistenþa sunetului estedependentã, în esenþã, de unita-tea ritmicã; prin omogenitateaexecuþiei se multiplicã. Sunetulnu trebuie sã fie de evindentãcalitate doar cantilenã, ci e nece-sar sã influenþeze, prin frumuse-þea sa, o anume rotunjime în pãr-þile tehnice; în detaché, spicca-to, determinantã este lungimeatrãsãturii arcuºului. Detaché ºispiccato au o lungime de arcuºspecialã, adãugând fiecãrei trã-sãturi un contur expresiv. Aºa-dar, în lungimea ritmicã a fiecãreitrãsãturi se gãseºte desãvârºitaconfigurare a cântatului ºi frumu-seþea tonului.

Practica orchestralã presunpu-ne cunoaºterea repertoriului con-sacrat, aptitudinea cultivatã deinterpretare în grup. Doar cel careºtie sã se „înregimenteze” în cur-sivitatea ritmicã, de ton ºi intona-þie, poate fi considerat un auten-tic profesionist. A fi instrumentistîntr-o orchestrã de camerã (decoarde) este o îndeletnicire extremde pretenþioasã, iar cântatul „uni-sono” vizeazã perfecþiunea!

nnnnn Geo Fabian

La Filarmonica „Oltenia”anul 2019 a început subsemnul unui repertoriu

tot mai diversificat, având ca nu-mitor comun lucrãri mai puþin saudeloc cântate în ultimele stagiuni.Într-un concert (18.01.2019) cuartiºti din Italia (dirijor SimoneValeri), am ascultat alãturi deUvertura Coriolan beethovenia-nã ºi Uvertura Rienzi de Wag-ner, douã opusuri concertante:Mozart – Concertul pentruflaut, K. 313 (solist GiuseppeNese), Mendelssohn – Concer-tul în Mi major pentru douã pia-ne (soliste Gemma di Batista,Marilena Liso). Noutatea serii areprezentat-o, fãrã îndoialã, du-blul concert al autorului Simfo-niei neterminate, o lucrare foar-te rar abordatã de pianiºtii con-certiºti, însã nu lipsitã de frumu-seþi sonore nebãnuite. Cele douãsoliste, profesoare de pian laConservatorul „N. Piccini” dinBari, specialiste în cântatul lapatru mâini sau douã piane, ne-au convins cã ºi un desen muzi-cal mai puþin „atractiv” poate fipus în valoare prin profesiona-lism ºi acurateþe interpretativã.Într-un alt concert (25.01.2019)dirijorul italiano-craiovean GianLuigi Zampieri a invitat sã evalu-eze, alãturi de el, doi tineri instru-mentiºti deosebit de talentaþi:Andrei Stanciu (vioarã), EmmaRotomeza (violã), care în Simfo-nia concertantã, K. 364, deMozart, ºi-au etalat înaltele vir-tuþi de virtuozi ai instrumentelorpe care le mânuiesc. Excelentã

profesionalism ºi har interpretativimpresie ne-a produs vâlceancaE. Rotomeza pe viola ei de maes-trul Philippe Girardin (Elveþia);sunet rotund, penetrant, în toateregistrele. Programul serii a maicuprins lucrãri semnate de KeithGoodman, A. Piazzolla/G. L. Zam-pieri, Haydn. Italiano-argentinia-nul Giovanni Panella a dirijat con-certul (01.02.2019) în care solist afost violonistul-concertmaistruGabriel Niþã, unul dintre cei maivaloroºi muzicieni ai Craiovei. Înrar cântata lucrare a lui T. A. Vi-tali (orchestraþia O. Respighi),Ciaccona în Sol minor, G. Niþã aevoluat cu egalã susþinere tehni-cã ºi expresivã pe parcursul în-tregului discurs, impresionându-ne prin uimitoarea uºurinþã cucare face muzicã, cântã cu plãce-re ºi supremã eleganþã. În pro-gramul serii au figurat ºi lucrãride C. Franck/G. Panella, Ceaikov-ski (Simfonia nr. 5).

Dirijorul permanent al Filarmo-nicii, Alexandru Iosub ºi solistulconcertist permanent al Filarmo-nicii, pianistul Mihai Ungureanu,au fost protagoniºtii concertului(08.02.2019) axat pe douã lucrãrimonumentale ale repertoriuluisimfonic: Concertul nr. 2 deRahmaninov, Simfonia de Franck.Pianistul craiovean, unul dintrecei mai prolifici pe plan naþional(ºi nu numai), ne-a propus „aglo-meratul”, sonor, Concert în Dominor, partiturã ce pune în faþadirijorului (a orchestrei) nu puþi-ne probleme în a reliefa ceea ceeste semnificativ în text de ceeace este „de umpluturã”, pentru

cã o partiturã în care solistul ºiorchestra cântã cot la cot îl obli-gã pe dirijor sã „puncteze” dis-cursul de aºa naturã încât filonulmelodico-armonic sã fie audibilºi curãþat de „surplusul” ce um-breºte esenþa. Simfonia lui Franckne-a fost înfãþiºatã de Al. Iosubîntr-un demers firesc, pe mãsurauriaºei popularitãþi a muzicii com-pozitorului belgiano-francez.

Sub conducerea aceluiaºi di-rijor a avut loc concertul (22.02.2019) în care am reascultat unadintre cele mai sublime paginivocal-simfonice: Requiem-ul deG. Fauré, în tãlmãcirea coraleiacademice ºi orchestrei simfoni-ce ale Filarmonicii „Oltenia” (ma-estru de cor Pavel ªopov) ºi asoliºtilor Renata Vari (sopranã),Ioan Cherata (bariton). AcestRequiem, în opinia noastrã, estecel mai „cuminte”, ca sonoritate;de aceea este „religios” sutã lasutã, pretabil de a fi cântat în bi-sericã. Mai mult decât în orice altrequiem, orga îndeplineºte un roldeosebit, conferindu-i-se impor-tante spaþii de afirmare a somp-tuozitãþii sonore. Corina Stãnes-cu (orgã) a evoluat cu seriozita-tea ºi sensibilitatea artistului au-tentic, creând o stare de comuni-care elevatã. Cei doi soliºti vo-cali craioveni, R. Vari ºi I. Chera-ta, au dovedit reale însuºiri de tip„oratoriu”, relevând calitãþi mu-zicale de o evidentã maturitateartisticã. Programul serii a maicuprins ªapte cântece populareruseºti de A. Liadov (probabil,prezentate în primã audiþie la Cra-

iova) ºi Rapsodia pe o temã dePaganini de Rahmaninov, solistfiind tânãrul pianist braºoveanBotond Szöcs (temperament vul-canic, talent remarcabil).

*

Opereta Voievodul þiga-nilor de J. Strauss-fiula fost de la început

compusã pentru orchestrã mare,cu o distribuþie numeroasã, tea-tral cu o coregrafie atractivã ºicostume de efect. Acest opus devârf al operetei clasice vienezebeneficiazã de atmosferã vie, tem-peramentalã ºi de o coregrafie încare mãrºãluirea pe scenã a ºiru-lui de husari în uniforme de unroºu strãlucitor capaciteazã spec-tatorii.

Dintre artiºtii distribuiþi în re-prezentaþia din luna februarie2019 a Operei Române Craiovaremarcabili au fost soprana Re-nata Vari, în rolul Saffi, a cãreiculturã vocalã ºi de actorie s-asituat pe aceeaºi lungime de undãcu aceea a mezzosopranei AsinetaRãducanu (Braºov), în rolul þi-gãncii Czipra. Ambele cântãreþe,îndeosebi în timbralitatea ºi con-ducerea vocilor, au corespunsoptimal cerinþelor pretenþioaseale rolurilor solistice. Dan Cor-nescu este tipul ideal pentru ro-lul lui Zsupan – plin de talent, de„neastâmpãr” actoricesc.

Ne-au impresionat costume-le realizate de Rãsvan Drãgãnes-cu: materialul, croiala ºi culorilesunt gândite în „rezonanþã” de-plinã cu subiectul ºi cadrul sce-

nic. Regizorul Arabela Tãnase aconfigurat distribuþia reprezen-taþiei de aºa naturã încât fiecarepersonaj în parte ºi scenele deansamblu sã confere desfãºurã-rii cea mai verosimilã expresie,bun gust artistic, vioiciune spe-cific operetisticã.

Dirijorul oaspete al ORC, Ale-xander Frey (SUA/Germania) acontribuit decisiv la buna presta-þie muzicalã a soliºtilor, corului ºiorchestrei, izbutind o sincroniza-re de elevatã prestanþã.

Cântat ºi vorbit în limba ger-manã, spectacolul craiovean aexcelat în punctele sale cele mai„vizibile”: regie, coregrafie ( Lau-renþiu Nicu), scenografie, distri-buþie (soliºti vocali, actori, cor,balet), orchestrã (concertmaistruDan Bozgan); corul, un veritabilpersonaj, excelent pregãtit deLelia Candoi. Au contribuit lasuccesul reprezentaþiei, în roluride substanþã: baritonul IoanCherata (în Homonay), actorulLaurenþiu Nicu (Cornero, debut),tenorul Alessandro D‘Acrissa,Italia (Barinkay), soprana NoemiModra (Arsena), mezzosopranaMihaela Popa (Mirabela), teno-rul Bogdan Lupea, din Bucureºti(Ottakar, debut) º.a.

Nu poate fi trecutã cu vede-rea nici aprecierea arãtatã repre-zentaþiei de publicul numeros,care a aplaudat îndelung presta-þia întregului ansamblu ºi a pro-tagoniºtilor sãi.

nnnnn Gheorghe Fabian

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

15, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

nnnnn IOLANDA MÃNESCU

cântecul vârstelor –un spectacol rãscolitorde poezie popularã

speranþã ºi cu gingãºie: „Barbã-bãrbãrie,/ gurã-gurãrie,/ nas-nãsã-luc,/ ochi-bazaochi,/ sprâncene-coþofene,/ frunte-vãlãtuc,/ hop deþuþuluc!...”

Dacã prima parte a spectaco-lului urmãreºte evoluþia omului dela leagãn la mormânt, cea de adoua parte, „Pe-un picior de plai”sau „Vârstele umanitãþii” ne in-troduce în lumea arhetipurilor, aeroilor de legendã din marile ba-lade ale românilor, prezentaþi într-o succesiune a trãsãturilor defi-nitorii fundamentale ale poporu-lui român, de la omul contempla-tiv din „Mioriþa” ºi „Ciobãnaºul”,la cel de acþiune din „Toma Ali-moº” ºi la cel creator în „Meºte-rul Manole”. În „Viziunea lumii înpoezia popularã” esteticianul Li-viu Rusu afirmã „cã aceastã liniede la ‘homo contemplativus’ la‘homo activus’ ºi de aici la ‘homoconstructivus’, reprezintã în

fond sinteza marilor aspiraþii aleumanitãþii”.

Prin mãiestria actorului EmilBoroghinã, care îºi doreºte în pri-mul rând sã punã în valoare fru-museþea ºi nemurirea versului,poeziile populare prind viaþã, ca-pãtã consistenþã ºi, mai presusde toate, îºi dezvãluie valoareaextraordinarã, prea puþin promo-vatã ºi propagatã altminteri. Spe-ranþa, iubirea, tristeþea, cântul ºijocul, revolta, deznãdejdea seîmpletesc într-un recital regal deetalare a profunzimii sentimente-lor ºi trãirilor ce ating culmile darºi abisurile gândirii filosofice ºiestetice ancestrale.

Montarea sobrã, în alb ºi ne-gru, recurge la elemente esenþia-le ºi este conceputã în aºa fel în-cât atenþia spectatorului sã sepoatã concentra preponderantasupra bogãþiei versului popular.Pe ecranul din spatele scenei se

proiecteazã imagini pline de sem-nificaþie, ilustrând cu discreþie ºirafinament frumuseþea artei po-pulare, sub direcþia de scenã aAlinei Hiristea, colaboratoareaconstantã a lui Emil Boroghinãîn proiectele legate de promova-rea teatrului de poezie. Coloanavideo este semnatã de CiprianDuicã, iar fundalul muzical esteasigurat de marii artiºti GheorgheRoºoga ºi Mariana Bãlãnescu,ale cãror voci se împletesc cusunetul unic al naiului lui Gheor-ghe Zamfir.

Astfel, spre sfârºit de februa-rie, dupã o searã densã de vrajacreatã de harul actorului Emil Bo-roghinã, spectatorii au pornit spredestinaþiile lor mai bogaþi sufleteº-te, mai încãrcaþi de fior poetic, maipãtrunºi de complexitatea versu-lui popular ºi poate mai mândri decomoara de frumuseþe ºi spiritua-litate lãsatã de strãbuni.

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

A lexandru Dabija ºiMarcel Iureº îºi con-tinuã excursia în lumea

lui Ion Creangã, pe care o aducpe scenã. Un pariu riscant, pen-tru cã textele lui Creangã au fostscrise în cu totul altã epocã, în-tr-o lume care nu doar cã s-a dus,dar pânã ºi amintirea ei începe sãse estompeze. Iar sensibilitateacelor de atunci s-a modificat su-ficient de mult faþã de cea a con-temporanilor noºtri încât sãtransforme o astfel de acþiuneîntr-o adevãratã aventurã. Dacãîn „Absolut!” (dupã „Ivan Tur-bincã”) sau în „N-ai tu treabã”(dupã „Dãnilã Prepeleac”) existãcâteva „cârlige” care trag textelecãtre situaþii familiare spectatori-lor de azi (Ivan Turbincã este unsoldat ce pare ieºit din armataanilor 80, iar povestea lui DãnilãPrepeleac este transpusã într-unmediu corporatist, cu un aer deconferinþã TED), povestea lui„Moº Nechifor Coþcariul” estespusã fãrã astfel de artificii. Ale-xandru Dabija mizeazã aici doarpe caracterul subversiv-licenþiosal textului.

Alegerea acestei poveºti esteîn sine un act de curaj. GeorgeCãlinescu o considera „întâia nu-

Moº Nechifor Coþcariul

velã româneascã de atmosferã”,un fel de act fondator al nuvelisti-cii moderne româneºti, iar capaci-tatea ei de a subjuga cititorul rezi-dã în personajul principal, MoºNechifor Coþcariul, ºi în dublullimbaj pe care el îl foloseºte.

Subiectul, în sine, este aproa-pe banal iar tema a fost folositã

de mulþi scriitori care au abordattema infidelitãþii – o cãlãtorie pre-lungitã de „un accident”. (amin-tesc doar pe Alberto Moravia saupe Alain Robbe-Grillet). Dar nuaceasta este importantã, cândmodul cum este ea exploatatã,într-un nesfârºit joc de cuvinte,în care tot ce se spune are un

dublu înþeles. Tocmai de aceea,nuvela lui Creangã are un poten-þial dramaturgic, exploatat de Ale-xandru Dabija, iar decizia de a nuface niciun recurs la contempo-raneiate, aici trebuie cãutat.

Desigur, spectacolul este axat(la fel ca ºi în celelalte cazuriamintite) pe evoluþia lui Marcel

Iureº. Am mai scris despre plã-cerea lui de a redescoperi lumeasatului, din care provine, darceea ce mi-a atras acum atenþiaeste faptul cã, venit din lumeaOlteniei, el redescoperã satul luiCreangã. Ceea ce ne aratã cã, da,Blaga a avut dreptate, ºi dinco-lo de orice diferenþe de termeni(care pot fi savuroase) sau dementalitãþi, existã o fãrâmã deeternitate care se regãseºte înorice sat românesc.

Jocul lui Marcel Iureº este sa-vuros, ºi modul în care exploa-teazã valenþele aluzive ale textu-lui, folosind mijloace artistice mi-nime, dar de efect, face deliciulsãlii. Replica îi este datã deRuxandra Maniu, a cãrei partitu-rã nu este atât de ofertantã, darcare pune în valoare nu doar si-tuaþia, ci ºi comicul de limbaj.

De altfel, ºi scenografia mini-malã are acelaºi rol – de a con-centra atenþia spectatorului asu-pra relaþiei dintre cele douã per-sonaje, reliefatã în special prinlimbajul aluziv.

Un spectacol care aduce înatenþie comicul ca element al fon-dului nostru profund ce poate firecunoscut indiferent cât s-aschimbat societatea.

nnnnn CRISTI NEDELCU

Recitalul actorului EmilBoroghinã „Cânteculvârstelor” a fost o pre-

mierã a teatrului craiovean ce reu-neºte unele dintre cele mai fru-moase ºi emoþionante creaþii dinpoezia popularã. Dupã recitaluri-le alcãtuite din marea poezie dedragoste a lumii începând cu po-emul biblic „Cântarea cântãrilor”,din poezia cultã româneascã, dinoperele lui Ovidiu, William Shake-speare, Mihai Eminescu ºi pânãla Eugene Ionesco, recitaluri cucare a încântat de câþiva aniîncoace spectatori din întreagalume, Emil Boroghinã se întoarcela rãdãcinile ancestrale ale geniu-lui popular ºi prezintã, timp deaproape o orã ºi jumãtate, neîn-trerupt, o întreagã istorie a par-cursului omenesc pe pãmânt, dela naºtere pânã la moarte, ilus-trând, în prima parte, „Vârsteleomului”, etapele majore ale vieþiice includ copilãria, legãtura cucodrul înfrunzit, iubirea adoles-centinã, cãtãnia, ciobãnitul, via-þa prenupþialã, nunta, viaþa con-jugalã, plugãritul, rãzboiul, singu-rãtatea, legãtura cu codrul des-frunzit, bãtrâneþea.

Emil Boroghinã a lucrat timpde mai mulþi ani la alcãtuirea aces-tui recital iar rezultatul este impe-cabil – scenariul este structuratpe douã pãrþi, în prima parte inti-tulatã „Vârstele omului” urmãrin-du-se parcursul omului pe dura-ta întregii vieþi surprinsã în mo-mentele sale esenþiale, iar în cea

de a doua, „Pe-un picior de plai”sau „Vârstele umanitãþii”, ilustra-rea temelor majore din lirica po-pularã: baladele „Mioriþa”, „Cio-bãnaºul”, „Toma Alimoº” ºi„Meºterul Manole”.

Pe fundalul sonor generator deatmosferã propice, actorul aparediscret ºi curgerea versului încãr-cat de magie începe ca un izvorlimpede, plin de prospeþime, cuinvocarea doinei, cântecul ce îlînsoþeºte pe om în toate momen-tele vieþii sale, de la naºtere pânãla moarte, în bucurie sau în dure-re, în colectivitate sau în singurã-tate. Incantaþia susurã apoi evo-când copilãria de la cântecul deleagãn pânã la jocurile inocentede chemare a primãverii, dragos-tea de naturã, dragostea ºi dorul.Registrul se schimbã apoi, pe mã-surã ce etapele vieþii devin din ceîn ce mai complexe. Curgerea ver-sului se învolbureazã, vocea ac-torului acapareazã din ce în ce maiputernic spectatorii care urmãresccu respiraþia tãiatã lamentaþiaomului smuls din lumea lui pentrua fi dus în cãtãnie, apoi cântareaciobãnitului cu implicaþiile salespirituale, precum ºi invocareajocului ca trãsãturã definitorie aomului, indiferent de starea în carese aflã. Momentele senine ale vie-þii aduc versuri pline de bucurieînchinate evenimentelor fericite,nuntirea ºi viaþa de familie. O du-ioºie aparte se transmite când esteevocatã apariþia copiilor în viaþacuplului, primitã cu dragoste, cu

Fo

to: A

lber

t Dob

rin

16 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Obiect de reflecþie pen-tru cei care trãiesc, fo-tografiile celor trecuþi

în lumea celor drepþi reprezintãun subiect de cercetare sensibilchiar ºi în zilele noastre. Realiza-te mai ales în epoca victorianã, învestul Europei ºi în America, fo-tografiile post mortem au gãsit unteren fertil de proliferare pânãspre 1900, în special datoritã in-fluenþei creºtinismului evanghe-lic, prin idealizarea tranziþiei lineºi paºnice spre viaþa de apoi. Spredeosebire de picturã, acest gende fotografie avea sã se confrun-te cu o realitate de multe ori durã,greu de mascat prin tuºe de pe-nel, ca în cazul tablourilor.

Considerat un iniþiator al aces-tui tip de artã prin lucrarea „Fa-ding Away” de la 1858, HenryPeach Robinson avea sã intre înistoria fotografiei prin faptul cãimaginea respectivã, cumpãratãde prinþul Albert, a plãcut regineiVictoria care, la moartea prinþu-lui, a comandat o fotografie cu elpe patul de moarte.

Stilurile fotografice post mor-tem – pentru ca ºi aici vorbim destiluri - au diferit ºi ele de-a lun-gul anilor. În perioada de începutgãsim capturi de aproape, în care

idealizarea cãii spre imaterialitate prin fotografie.studiu de caz: Gogu Vorvoreanu

personajul pare cã doarme, evo-luþia imaginilor ducând apoi spreo distanþare de subiect ºi aºeza-rea acestuia în poziþii „naturale”,ca ºi când ar fi în viaþã. Ultimeleastfel de imagini au fost repre-zentate relativ târziu de „grupulfunerar”, cu familia în jurul celuidrag, adunatã pentru o ultimãaducere aminte. Poate cã cel maibun exponent al acestui din urmãgen, la nivel mondial, a fost foto-graful român Costicã Acsinte.Imaginile post mortem cu „gru-puri funerare” realizate de el suntnumeroase, atent studiate ºi în-cadrate perfect în acest mod deexprimare fotografic.

O astfel de fotografie, rarã ºicu totul ineditã, este cea alãtura-tã acestui text, cu o mare perso-nalitate a Craiovei de odinioarã:Gogu Vorvoreanu. Imaginea estevaloroasã din mai multe punctede vedere, ea fiind, în primul rând,una dintre puþinele în care apareGogu Vorvoreanu, precum ºi unadin singurele imagini din Româ-nia reprezentative pentru acesttip de artã, din perioada mijlociea proliferãrii fotografiilor Memen-to Mori (cum erau ele denumite).Imaginea are toate elementelepentru a o putea încadra drept

cea mai de seamã fotografie aacestei maniere de exprimare înþara noastrã, la începutul secolu-lui XX.

Dacã privim în zilele noastrela o astfel de fotografie, e cert cãea trebuie sprijinitã de o naraþiu-ne spiritualã ºi înþeleasã prin pris-ma celor care au realizat-o în epo-cã. Astfel de imagini s-au gãsit înEuropa ºi în America, în specialla familii avute, care ºi le puteaupermite, circulând de obicei încercul restrâns al rudelor ca o ul-timã amintire a celui pierdut.

Sensibil ºi greu de abordat, cuo oarecare depãºire a barierelorreligioase ºi culturale chiar ºi înepoca modernã, acest stil foto-grafic avea sã apunã spre finalulprimei jumãtãþi a secolului XX.

Descoperirea unei imaginiMemento Mori la Craiova ºiavând un personaj atât de impor-tant pentru istoria acestui oraºeste, fãrã îndoialã, una din rareleocazii în care putem privi oare-cum detaºaþi ºi cu o justificatãcuriozitate, printr-o fereastrã atimpului, o intimitate a unei lumicare în zilele noastre se lasã maigreu înþeleasã.

nnnnn Mihai Murãreþu

În micul studio al Departa-mentului de Arte, profe-soarele studenþilor din

anul II, Haricleea Nicolau ºi EdithMag, au þinut sã precizeze cã nuvom vedea un spectacol ci unexamen construit cu fragmentedin diferite piese. Sesiunea aces-tui februarie a început cu douãacte din Livada de viºini, a con-tinuat cu Unchiul Vania, Dom-niºoara Julia ºi Nora, pentru caîn a treia zi sã vedem, în interpre-tarea celor din anul III, Mobilãºi durere.

Examen sau nu, ceea ce vedemla Studio este, totuºi, spectacol,cum nu poate fi vãzut la Naþional.Apropierea spectatorilor de spa-þiul de joc este premisa amplificã-rii emoþiei. Sesiunea pentru anulII a fost foarte bine organizatã,oferind atât structura de specta-col, în care este implicatã toatadistribuþia, cât ºi scene cu 2-3 ac-tori, permiþând fiecãruia sã-ºi ara-te acumulãrile. Livada de viºini afost un succes ºi mã bucur cã vafi întregit spectacolul ºi se va maijuca. Haricleea Nicolau a valorifi-cat spaþiul, a avut ideea ilustraþieisonore prin prestaþiile personaje-lor care nu sunt active în scenarespectivã. Marea familie din Li-vadã este geometric alcãtuitã, cusimetrii de joc ºi de imagine. Per-cepþia principala este de reuºitã aansamblului. Unchiul Vania esteun punct fix din pregãtirea studen-þilor, pe care-l urmãresc mereuavând în minte toate instanþierilede-a lungul timpului. Anul acestaa fost o versiune mai sobrã (s-arâs târziu, la Astrov, apoi la Va-nia). O surprizã plãcutã a fost ale-gerea celor douã texte nordice,absente din teatrul craiovean. Omontare pe structurã clasicã, darcu un joc care a trimis farã echi-voc la lumea noastrã de azi, cunoile redefiniri sociale.

ªi dacã este rostul examinatoa-relor sã puncteze conform crite-riilor didactice, eu îmi asum o es-

teatru în sesiunea de iarnã

timare de plan secund. Prima re-plicã aparþine Ioanei Stama, oCharlotta cu voce din off, avândºi grija ritmului scenelor. Scenacãrþilor de joc a anunþat ceea ceinterpretarea domniºoarei Julia,de a doua zi, a confirmat. Prestan-þã ºi privire de sus cãtre ceilalþi,în prima parte, urmând o emoþio-nantã sensibilitate în partea adoua. De altfel, dacã datele per-sonale sunt asortate jocului cuacea aroganþã a privirii dincolode interlocutor, felul în care atransmis vulnerabilitatea Julieidovedeºte consistenþa calitãþiiactoriceºti. Revelaþia sesiunii afost Gloria Bucãtaru, care a cu-cerit în Varia, care a dovedit atri-bute native ºi un perfect controlal gesturilor ºi vocii, naturaleþeacomutãrii pe rostirea în limba rusãa câtorva replici, modul în care aintrat în relaþia de joc atât cu Lo-pahin cât ºi cu Ania. A doua zi, înElena Andreevna, mi s-a pãrutmai puþin prezentã, mai prudentãfaþã de celelalte personaje. Va fide urmãrit mai departe. Mihaela

Dobre a fost Ranevskaia într-oipostazã cu stil ºi cu o dozã demister. Þinuta ei, dansul cu Lo-pahin, au creionat bine persona-jul. Ca Sonia a fost mai aproapede accentul tristeþii, cu o cãldurãdiscretã, dar sigurã.

Cãtãlina Vânãtoru mi s-a pãruttonicã în toate rolurile ºi, dinpostura personajelor sale, mi s-apãrut cã se dovedeºte extrem deutilã prin suportul pe care-l oferã,compensând slãbiciuni ale vreu-nei secvenþe. Un punct de sprijinesenþial într-un spectacol. În Norareuºeºte sã emoþioneze, deºi areatât de puþin timp la dispoziþie, înDomniºoara Julia este atât unpilon al interpretãrii psihologice,cât ºi o punte de legãturã cu pu-blicul. Simona Grîcleanu esteAnia, cu sensibilitate ºi cu un jocbine susþinut al mâinilor, urmândca la final sã construiascã forþa deafirmare a Norei, o alternativã dinperspectiva prezentului. Alexan-dru Purcaru se impune cu un Firsfoarte personal. O provocare sãjoci la aºa vârstã pe Firs, dar i-a

gãsit o cheie ºi l-a personalizat cuhar. Ca soþ al Norei, este o copiefidelã a unui caracter din ziua deazi, inclusiv prin comicul falseibravuri. Darko Huruialã este unLopahin „cuminte”, cu creºtere înintensitate, cu o cuceritoare invi-taþie la dans ºi cu acel mic mono-log de final, bine dozat. Apoi, Va-nia fiind, s-a afirmat cu dezinvol-turã, cu o paletã largã de stãri, dela comica intrare cu flori pentruElena Andreevna ºi pânã la revol-ta faþã de cumnatul sãu sau la ama-rul unei neîmpliniri. Are forþã. An-drei Stanciu ºtie sã scoatã efectecomice, când este Trofimov, dinscurta sa incursiune scenicã, pen-tru ca apoi, când este Jean, sã aco-pere o gamã largã de expresivitãþi:ºi oportunist ºi loial, ºi punctândlucid realitãþi sociale, dar ºi cuce-ritor acolo unde nu te-ai aºtepta.Vlad Burduºel iese în evidenþã înNora ºi o face cu maturitate, cuapetenþã pentru clasic. RobertVladu are un aer adolescentin,cucereºte simpatie prin aerul uºorstângaci, ce se vrea mascat cu

dezinvoltura unui Casanova, darexact timiditatea îl face sã rezone-ze partenerei sale, Elena Andre-evna. Alexandru Lãzãrescu por-neºte ezitant ca Serebreakov însãîmi pare a avea abilitãþi de bunimitator, creativ în emularea unorcaractere.

Mobilã ºi durere a pornit caun workshop condus de tânararegizoare Diana Tãnase, care aimpresionat în varã cu un spec-tacol ionescian, fiind definitivatsub conducerea lui Remus Vlãs-ceanu. Un text capricios, cu sin-tagme care azi nu spun nimic pu-blicului crescut în libertate, darºi cu trãsãturi de caracter univer-sale, totul scris într-o logicã in-versã. Ionuþ Botoroagã este foar-te bine în rol, are umor de sitcomºi un bun control al relaþiilor descenã. Teodor Vasile se impune,ca de fiecare datã, face un perso-naj consistent, e aºteptat de pu-blic. Acum ºi cu un accent de in-terlop de peste Prut. Dãnuþ Li-hoacã este argint viu, se pliazãpe partener, nu precupeþeºte nici-un efort. Rãmâne de depãºit obarierã de o anume rigiditate înlegãtura dintre gesturi. Cãtãlinªerban calcã pe urmele RodicãiPopescu-Bitãnescu, tot mai stã-pânã pe mijloacele ei. Alina Pãune într-o desfãºurare de resurse,într-un trend ascendent al diver-sitãþii modurilor de exprimare.Ioana Andone este cu mãiestriela locul cerut de regie iar ChristelNoaþã este prea cuminte.

Ceea ce dominã scena esteilustraþia muzicalã, linia manelis-ticã definitorie pentru lumea luiGore de azi. Dincolo de acest primnivel se simt trimiterile acide lacaractere reprobabile. Din nou,„alte mãºti, aceeaºi piesã”.

Cu drag,al vostru spectator,nnnnn Marius Dobrin

17, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

Virg

il T

eodo

resc

u 11

0„Închis – deschis, o treceremelodicã printre griuri” este ge-nericul sub care tânãrul artistFlorin Grãdinaru ºi-a expus lucrã-rile pe simezele foaierului Filar-monicii „Oltenia” din Craiova.Florin Grãdinaru este absolvent alLiceului de Arte „Marin Sorescu”din Craiova, al Facultãþii de Geo-grafie a Universitãþii din Craiova,iar în prezent student la secþia depicturã a Facultãþii de Teologiedin cadrul aceleiaºi universitãþi.

Printre profesorii sãi se aflãnume prestigioase ale artelor cra-iovene: George Ciuchete, ªtefanBrãdiceanu ºi Mihail Trifan.

Din bogatul sau CV artisticputem aminti participarea, înce-pând din anul 2001, la evenimen-te artistice importante: SalonulArtiºtilor Olteni de la Muzeul deArta din Craiova, Saloane ºi ex-poziþii personale la Galeria de Arta„Vollard”, la Galeria „Arta” aUAPR-Craiova, la ediþiile „Noap-tea Albã a Galeriilor” din Craio-va, la Filarmonica „Oltenia” Cra-iova, la Festivalul Internaþional„Shakespeare” al Teatrului Naþi-onal Craiova, Expoziþia Naþiona-lã „Desenul post Brâncuºi” laGaleria UAPR - Târgu Jiu, Salo-nul Naþional de Artã „AtitudiniContemporane” - Iaºi, Expoziþia„Metamorfoza” la Biblioteca Na-þionalã a României - Bucureºti º.a.A participat, de asemenea, la ex-poziþii internaþionale (în Croaþia):„L’arte per la Pace in Europa enel Mondo”, în Mondovi ºiRoma - Italia, „Art and Us Today”la Galeria Dobrich din Bulgaria,„D’Effetto” la Cassa dei CarraresiTreviso, în Veneþia - Italia, „Levoyage de l’art” - Nimes, Franþa.Recent, a participat la expoziþiacentenarã „Craiova acum 100 deani” ºi „2019 – Aniversare emi-nescianã”.

Expoziþia „Închis – deschis, otrecere melodicã printre griuri”este de fapt o trecere retrospec-tivã prin activitatea de creaþie alui Florin Grãdinaru, cu lucrãrirealizate în diverse tehnici ale ar-telor bidimensionale – graficã ºipicturã: ulei pe pânza, acrilic, cre-ion, cãrbune, tuº, decupaj, mo-delare, tehnici mixte. Temele fas-cineazã prin diversitatea ºi inedi-tul lor, regãsind în expoziþie:portrete ºi autoportrete – „Selfie”,compoziþii alegorice, scene din

Florin Grãdinaru– armonii artistice

Nu ºtiu de ce, dar titlulacesta declanºeazã pecortexul meu o sinap-

sã care mã face sã mã gândesc laun film românesc al Epocii de Aurîn care un biet absolvent de liceueste batjocorit de cãtre un mito-can. Fiindcã în momentul respec-tiv avea un rol de conducere, i seadresa cu apelativul „Bãi, Li-ceu!”… Aºa cum ne aminteºteantetul revistei editate la Constan-þa, ea este scrisã de cãtre cocoitaalat, glauco Pena ºi ºuly. Estevorba chiar de un trio de foºti li-ceeni de pe malul Pontului Euxin,care au scos douã numere ale re-vistei cu titlul susmenþionat. Estevorba de trei colegi de la Liceul„Mircea cel Bãtrân”, care se as-cund sub pseudonime. Devoalân-du-i, aflãm cã pe cel dintâi îl chea-mã Virgil Teodorescu, pe cel de-aldoilea Mircea Pavelescu (viitorulcomandant al distrugãtorului„Mãrãºeºti”) – care în cel de-aldoilea numãr al publicaþiei sem-neazã cu numele din actul de iden-titate. Pe cel de-al treilea membrual redacþie îl gãsim în DicþionarulScriitorilor sub numele de TaºcuGheorghiu.

Fiecare dintre cele douã nume-re ale revistei are patru pagini, for-matul fiind puþin diferit, 31,3x22,5

nnnnn FLORIN COLONAªAvangarda de la A la Z

revista „Liceu”(primul numãr 27,5). Numerele auapãrut în timpul vacanþei ºcolarea tinerilor absolvenþi, la începutde august ºi, apoi, în luna sep-tembrie. Pe prima paginã a numã-rului de debut figureazã poema luiCocoi Taalat, Mobila mare vine’nex concert din care citãm cea de-atreia strofã:

„Spuneþi-mi elsa aveþi un krach?Dã-ne geloasã epoca’ntîiape unde umblã bromul cu rîiafãcînd oficiul fixului Bach.”Acelaºi autor mai semneazã ºi

textul Fodor care începe cu fraza„Afarã de 5 bãnci amuzante, cla-sa noastrã a dat o nonºalantã ras-sã de foot-balliºti.”, proza în-cheindu-se incendiar: „Oh, dom-nule profesor, ºi pulile noastreîmbolnãvite de graþii”.

Glauco Pena, la rândul lui,semneazã douã poezii, iar pe ulti-ma paginã fiecare redactor îºiaduce obolul la rubrica în careTaºcu Gheorghiu are o filipicã laadresa traducerilor din Baudelai-re ale lui Philippide…

Numãrul al doilea, în care Pa-velescu apare în dublu rol – ade-vãratul ºi psedonimul, debutea-zã cu o Scrisoare deschisã luiCincinat Pavelescu adresatãunchiului, semnatã de nimeni al-tul decât… Mircea Pavelescu.

Câte proiecte viitoare ascund pa-ginile, cele opt, ale revistei. Acesttriumvirat alcãtuit din foºti colegi,convivi la masa presei, talentaþiintraþi în istoria literaturii noas-tre, constituie un exemplu cât sepoate de simpatic ºi prea puþincunoscut în istoria avangardeiromâneºti. În cuprins ne întâlnimcu textul lui ªuly – UGHI – po-veste cu câteva funde ºi câtevatumbe care pe laterala dreapta areun slogan vertical scris cu ma-juscule asemãnãtor titlului TU,BERCULE AI UN TUBERCUL DEOS, TUBERCULOSULE. Tot peverticalã este scris ºi textul, înzigzag, din laterala stângã a pa-ginii cu poezia Grade inferioaresemnatã de cocoi taalat: COCOIΪI FACE ARMATA. Citãm dinultima strofã a poemului numaidouã versuri:

„Seara ejaculãm la cantinãcu lakerdã slabã ºi fumãm mult,

ah mult.”Câte exemplare au fost oare

editate din aceastã publicaþie careeste atât de rarã în zilele noastre?

Oricum, textul de faþã este opalidã schiþã a unor texte plinede subtilitãþi adolescentine carenecesitã o disecþie amãnunþitã.Punct!

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

compoziþii muzicale ºi din marealiteraturã: Mihai Eminescu, PetreIspirescu sau William Shake-speare. Putem aminti câteva titlurisugestive ale lucrãrilor expuse:„Portret de compozitor – Giaco-mo Puccini”, „Dottore Dulcama-ra – Avanti, avanti tutti”, din ope-ra „Elixirul dragostei”, „Hamlet ºiDuhul - rãmâi cu bine-acum, cãcilicuriciul vesteºte-apropierea di-mineþii”,  „Unicorn & Centaur –între copite”, „În Pãdurea de Ar-gint”, „Înþelepciunea ºi Nebuniaîn Valea Plângerii” sau dupã „Ti-nereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrãde moarte”, „Dragostea, Nebuniaºi un Demon – dupã „Calin Ne-bunul”, „O cãlãrire în zori”, „Um-bra mistreþilor”, „Bivoli trecândOltul”, „Arlechinul ºi ºoarecele”,„Visul din Juvelnic”, „Mãgarii dela Stoieneºti”, „Galopând pe în-serat”, „Visul viscolit”, „Inocen-ta înaintea furtunii”, „Mon seuldesir”, „Ursa Major – Diana, pen-tru ce vor sã se rãzbune?!”,„Christ” º.a.

Pentru creaþia ºi viziunea ori-ginalã, filosoficã, chiar documen-tarã a abordãrii subiectului de-scriptiv, putem aminti una dintreultimele lucrãri: „Cornul poºtalio-nului”, realizatã în 2019. Subiec-tul lucrãrii este inspirat din viaþaºi creaþia lui W. A. Mozart, care,copil fiind, a cãlãtorit alãturi demama sa cu poºtalionul, compu-nând pe aceasta tema serenadacu acelaºi nume. Tehnica mixtãcãrbune ºi acrilic, în alb ºi negru– „închis ºi deschis” pe hârtiemaruflatã caºeratã pe lemn cur-bat, este încercarea artistului dea accentua dinamismul miºcãriielementelor narative, care se în-scrie în liniile de forþa compoziþi-onale, dar ºi în decupajul manualal suportului.

Lucrãrile expuse de FlorinGrãdinaru ne transpun într-olume speciala: a lirismului, visã-rii, evadãrii în armonia muzicii, apoeziei, a formelor ºi a culorilor, afrumuseþii ºi a desãvârºirii. Teh-nicile dificile ºi mixajul lor origi-nal contribuie la crearea aceleiatmosfere, acelor stãri pe care letransmite adevãrata artã, semn cãne gãsim în faþa unui artist plas-tic care îºi atinge maturitatea cre-atoare.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

Mircea Pavelescu

Virgil Teodorescu

18 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

Ion Fercu, Prin subteraneledostoievskiene, Iaºi, Editura Ju-nimea, 2018, 621 p.

Ion Fercu, scriitor bãcãuanmultiplu premiat pentrucãrþile de poezie ºi prozã,

se afirmã în aceastã carte ca unredutabil exeget „enciclopedic”(cu termenul inspirat al lui LiviuAntonesei) al copleºitoarei ope-re dostoievskiene. Aceasta în-seamnã cã obiectul de studiueste atacat din mai multe un-ghiuri, cu preferinþã pentru abor-darea psihologicã ºi cea filosofi-cã (Ion Fercu are de altfel pregã-tire filosoficã, profesând în do-meniu, dupã cum aflãm din indi-caþiile bibliografice).

Elementele de context (al pro-ducerii dar ºi receptãrii) sunt re-constituite prin intermediul capi-tolelor despre tribulaþiile biogra-fice ale scriitorului, unul din ceimai încercaþi, în plan personal,dintre toþi scriitorii lumii, mai alesdacã luãm în considerare con-damnarea la moarte, suspendatãºi comutatã în ocnã ºi exil. Tra-gediile personale (moartea a doicopii din cei patru), epilepsia ºidependenþa de jocul la ruletãconstituie un background trau-matic pe care se proiecteazã radi-ografia romanescã a suferinþeiuniversale propusã de Dostoiev-ski. Cariera scriitorului poate fimai bine înþeleasã ºi prin studie-rea „sociografiei oraºului Peters-burg”, care ocupã un loc atât deimportant în opera lui. De aseme-nea, prin examinarea lecturilor luiºi a preferinþelor literare explicitformulate în jurnal ºi în scrisori.De la Biblie la romanul gotic, tre-când prin Scott, Dickens, Hof-fmann sau Schiller, Dostoievskiemerge ca un devorator de cãrþidin canonul occidental dar ºi caun lector critic. Era un admiratorfervent al lui Cervantes, dar ºi allui George Sand.

Felul în care autorul se aplea-cã asupra lui Dostoievski este ºiempatic, chiar pasional, am pu-tea spune, urmãrind o comuniu-ne intersubiectivã de un tip foar-te special, la care aspirã în gene-ral scriitorii, mai mult decât criti-cii. Romancierul rus este cel pecare Ion Fercu mãrturiseºte cã l-arlua cu el pe proverbiala insulã (p.105). Dostoievski este caracteri-zat, în aceastã carte, ca un „ar-heolog al spiritului” (p. 72) dar ºica un „mare risipitor de suflet”(p.36). Aceste aprecieri sunt cu atâtmai binevenite cu cât scriitorulnu a dus lipsã de critici acuza-tori, printre care Freud (dincolode faptul cã îi recunoºtea geniulvizionar în privinþa abisurilor in-terioare), dar ºi Lev ªestov, subanumite aspecte, care îi reproºade pildã slavofilia (adãugândobservaþia cã naþionaliºtii ruºi nusunt nici mãcar originali, pentrucã preiau concepte de la ger-mani); Turgheniev îl compara cuSade (p. 37), Gorki îl consideraun „talent veninos” (p. 88). În re-alitate, aºa cum argumenteazãautorul studiului: „Problematicadostoievskianã este profundmoralã ºi axiologicã. [...] Pe de oparte, existã un determinism na-turalist; pe de altã parte, se im-pune, violent, liberul arbitru. Peun taler al balanþei îºi face men-drele fatalismul, generând frus-trare, pe celãlalt se zvârcolesc

ghidul subteranelor sau katabaza polifonicãalegerile insului care cautã spe-ranþa, trecând prin purgatoriulsuferinþei” (p. 60). Acuzaþia demisoginism la adresa scriitoruluieste consideratã complet neînte-meiatã, ca ºi cea de antisemitismsau chiar de anticatolicism (p.89). Mai multe capitole sunt de-dicate lãmuririi „chestiunii evre-ieºti” („reductio ad Hitlerum” nul-a cruþat nici pe Dostoievski, bi-neînþeles), într-o manierã nuan-þatã de care acest subiect nu preaare parte, în epoca noastrã de re-gretabile polarizãri ideologico-politice. O altã categorie a deni-gratorilor este întruchipatã deVladimir Nabokov, care în Cur-surile de literaturã rusã îl „de-mitiza” pe compatriotul sãu cu ar-gumente prioritar estetice: Dos-toievski nu are gust, e sentimen-tal ºi dezlânat, abuzeazã de pate-tic ºi de misticism etc. Dacã pri-vim mai cu atenþie, ºi aceste re-proºuri pretins estetice sunt totideologice (e clar cã lui Nabokovîi displace profund devotamen-tul faþã de ortodoxie al lui Dosto-ievski, dar ºi ceea ce percepe a finaþionalismul acestuia).

Interesat de psihologia indi-vidualã, Dostoievski era atras ºide explorarea mentalului colectivsau al maselor, ca ºi de acele temecare azi graviteazã în domeniulantropologiei culturale sau ima-gologiei (De ce mint ruºii, de cesunt suspicioºi?). „Ospãþul” idei-lor celor mai diverse ºi contradic-torii constituie însãºi substanþadiscursului dostoievskian. Darreferinþele la filosofi din Jurna-lul de scriitor nu sunt doctrina-re (p. 101). Eroii romanelor suntei înºiºi „cugetãtori cu fibrã defilosofi” (p. 103). Ei întruchipea-zã ceea ce Mihail Bahtin numea„voci ideologice”; de altfel, poli-fonia postulatã de Bahtin este unalt mod de a vorbi despre filoso-fia artistã, neacademicã, nesiste-maticã a lui Dostoievski. Ion Fer-cu îl integreazã aºadar între scri-itorii-filosofi (de aceeaºi pãrereerau ºi Nikolai Berdiaev sau B.Fundoianu), alãturi de Goethe,Kafka ºi Camus. Trebuie sã þinemcont ºi de faptul cã, în opinia cri-ticului, filosofii construiesc lumiposibile (p. 109), asemenea auto-rilor de ficþiune, ºi cã Dostoiev-ski este în primul rând un „filosofal Suferinþei ºi al libertãþii” (Ibi-dem), care demonstreazã cumsuferinþa ne face „sã dãrâmãm zi-durile subteraniste din noi” (pp.115-116). De aici, importanþa co-pleºitoare pe care o are problemateodiceei în opera lui, concen-trându-se în obsesia lui Ivan Ka-ramazov pentru „suferinþa omu-lui în genere”.

Focalizarea „subteranei”, încãdin titlu, nu este doar pentruefect, iar multiplele analogii ºiasocieri întãresc anvergura aces-tui simbol katabasic: „Cu subte-ranistul lui Dostoievski apar cã-utãtorii de Frumuseþe ºi Bine însufletul nostru. Subteranistuleste unul dintre marii pioneri aicugetãrii care striveºte paradig-mele infestate de banal. Socrate,Descartes sau Nietzsche, la ine-vitabila voroavã cu el, ar putea fiuneori ºi invidioºi” (p. 126). Me-toda comparatistã este privilegia-tã în analiza lui Ion Fercu: subte-rana este ºi peºtera lui Platon darºi o precursoare a Gulagului de-scris de Soljeniþîn, filosofarea

prin scriitura romanescã aºa cumo practicã Dostoievski poate ex-plica de ce Camus este un filosof(fie ºi unul nesistematic), deºirefuza aceastã titulaturã, aºa cumo refuza pe cea oficialã de exis-tenþialist; protagoniºtii scriitoru-lui rus sunt condamnaþi la liber-tate, asemenea eroilor lui Sartre(p. 113). Oreste din Muºtele luiSartre, Marquez, Cioran, Coelhoºi Marcuse sunt aduºi împreunã,alãturi de protagonistul din Nopþialbe dar ºi cel din nuvela Smeri-ta, pornind de la tema singurãtã-þii, într-unul din cele mai bunecapitole din carte (pp. 165-171).„Metafizica strigãtului”, a „dispe-rãrii” generatã de conºtiinþa sin-gurãtãþii poate fi consideratã,dupã Ion Fercu, „întemeietoare aexistenþialismului” (p. 171). Însecþiunile intitulate Interferenþeºi prãpãstii, Dostoievski esteapropiat de (ºi pus în contrast cu)Nietzsche, Schopenhauer ºi Des-cartes, Dante, Cervantes, Tolstoi,Turgheniev, Bulgakov, Gluc-ksmann, Coetzee, Besançon º.a.

În contextul unor interesanteconsideraþii despre parabola lite-rarã (p. 134), intertextul biblic estedetaliat pentru fiecare dintre ma-rile romane: bobul de grâu caretrebuie sã moarã ca sã rodeascã(Ioan 12: 24) pentru Fraþii Kara-mazov, învierea lui Lazãr pentruCrimã ºi pedeapsã, „pruncia”spiritualã ca o condiþie a intrãriiîn Împãrãþia Cerurilor pentru Idio-tul (în combinaþie cu intertextulquijotic) ºi episodul despre Ga-dareni din Luca 8, 32-37 pentruDemonii. Lectura lui Dostoiev-ski a fost crucialã pentru conver-tirea americanului Eugene Rose(mai târziu ieromonahul Serap-him) de la protestantism (practicde la ateismul ºi nihilismul lucife-ric nietzschean) la ortodoxie, tra-

seul acesta fiindu-i catalizat ºi detaoism dar ºi de muzica lui Bach.Tot în legãturã cu ortodoxia, suntdetaliate influenþele filocalice ºiisihaste, pe filiera stareþilor de laOptina, pe care Dostoievski îi frec-venta. Surprinzãtoare sunt afir-maþiile despre statutul de precur-sor al deconstrucþiei, atribuit luiDostoievski. Dincolo de similitu-dinile cu Derrida pe care le inven-tariazã, diferenþele sunt probabilºi mai pregnante, ºi ar fi meritatevidenþiate. Cred cã Dostoievskie mult prea „logocentric” pentrua putea fi asimilat lui Derrida.

Receptarea lui Dostoievski înRomânia este o altã problemãstudiatã in extenso. L-a citit Emi-nescu sau nu pe Dostoievski?Cãlinescu s-a dovedit obtuz faþãde scriitorul rus, ca ºi Camil Pe-trescu, Nichifor Crainic a fost unexeget entuziast (ºi la fel ºi CezarPetrescu), iar Marin Preda a fostun mare admirator, dar nu fãrãrezerve. Alte conexiuni sunt cuEliade, Cioran sau Þuþea. Dosa-rul receptãrii autohtone estecompletat prin consistenta sec-þiune finalã, în care Ion Fercu faceo analizã exhaustivã a referinþe-lor la Dostoievski din ediþia digi-talizatã a revistei Gândirea. Înperioada interbelicã, raportareaaproape obsesivã la reperul Dos-toievski era o adevãratã „modã”în discursul critic (p. 540). Scrii-torii contemporani fascinaþi deDostoievski au ºi ei capitole de-dicate în carte: Liviu Antonesei,Leo Butnaru,Emil Brumaru, Ma-rin Sorescusau Nichita Danilovsunt câþiva dintre autorii la careintertextualitatea cu scriitorul ruseste frecventã ºi ofertantã.

Privitã din multiple unghiuri,inclusiv tematologic (libertatea,crima, sinuciderea, iubirea, dubluletc.) opera lui Dostoievski se re-

veleazã asemenea unui caleido-scop cu infinite faþete. Numeroa-sele analogii literare sau filosofi-ce nu diminueazã, ci dimpotrivã,evidenþiazã ºi mai mult caracte-rul idiosincratic ºi ireductibil aledificiului narativ dostoievskian.Aº mai remarca ºi claritatea ar-gumentaþiei critice, dar ºi calitã-þile estetice ale stilului, cu ade-vãrat demne de un scriitor. De-spre Smerdeakov, ucigaºul tatã-lui sãu, autorul monografiei spu-ne: „Viaþa sa pare o permanentãveºtejire. Este un fel de lumpen-titular al subteranei” (p. 214). Ioveste „un Sisif care nu-l sfideazãpe Dumnezeu” (p. 492). Aseme-nea lui Midas, care transformatotul în aur, Dostoievski „îmbol-nãveºte” de frumuseþe metafizicãorice problemã abordatã (p. 122).

Aºadar, Ion Fercu adaugã, in-discutabil, prin acest studiu ma-siv ºi solid, o contribuþie de mareimportanþã la exegeza dostoiev-skianã autohtonã, plasându-se încompania unor Ion Ianoºi,ValeriuCristea sau Elena Loghinovski.

nnnnn Carmen Popescu

ocheanul întorsocheanul întors

Revista Contemporanul (nr.2/ 2019) acordã – pe bunã drep-tate – un spaþiu larg omagieriiscriitorului Nicolae Breban, laaniversarea a 85 de ani. Textelesemnate de M. Platon, I. Boldea,ªt. Borbely, Aura Christi, IoanAurel Pop º.a. scot, fiecare, înevidenþã un aspect al creaþieisale, dar toþi îi subliniazã valoa-rea incontestabilã a operei. Re-marcãm dialogul Mihaelei Hel-muº cu scriitorul, cu regretul cã,din motive de spaþiu, nu putemreproduce fragmente din rãs-punsurile marelui romancier. Întotal – un numãr de colecþie cemeritã citit ºi pãstrat.

ªi în ediþia din februarie, Tri-buna se deschide cu editorialulsemnat de Mircea Arman. Ne re-þin atenþia cronicile de „cãrþi înactualitate”, printre acestea fiindcea semnatã de A. Lesenciuc lacartea Ninei F. Gherman, China

în povestiri (cu un Cuvânt înain-te de E. Uricaru) sau cea aparþi-nând lui C. Crãciun despre „ine-ditele” lui Eugen Lovinescu, ed.îngrijitã de Dan Gulea; AdrianÞion ne trimite la o „întoarcere întimp”, comentând volumul Tribu-na ºi tribuniºtii de C. Cubleºan,iar Ion Radu Zãgreanu sublinia-zã dedicaþia lui Aurel Podaru faþãde opera lui Pavel Dan, el reuºindrestituirea acestei opere prin al-cãtuirea unei ediþii integrale, edi-tând acum, într-o ediþie anastati-cã, douã nuvele semnate de Pa-vel Dan. Din nou regretãm cãspaþiul rubricii nu ne permite sem-nalarea tutror cronicilor ºi artico-lelor, dar îndemnãm cititorii sã ci-teascã aceastã revistã foarte bo-gatã în conþinut.

Familia (numãrul din ianuarie2019) se deschide cu fotografialui Liviu Ioan Stoiciu, câºtigãto-rul de anul acesta al PremiuluiNaþional „Mihai Eminescu”, de-taliile asupra concursului gãsin-

du-se la sfârºitul revistei. Rubri-ca „Asterisc”, cu care se deschi-de propriu-zis publicaþia orãdea-nã include aforisme semnate deGh. Grigurcu, inserate sub un ti-tlu inspirat – „Donjuanismul lec-turii”, care trimite, metaforic, la odragoste specialã – cea pentrucãrþi, cãci, se înþelege, „mariajulcu o singurã carte poate fi teri-bil”. Remarcãm ºi rubrica de cro-nici „Poeþi cu cãrþi”, în care poe-tul Ioan Moldovan prezintã douãvolume de poezie – cel al AneiBlandiana, Variaþiuni pe o temãdatã, ºi cel al unei debutante, Iri-na-Roxana Georgescu, intitulatNoþiuni elementare, cronicarulîncadrând-o „în categoria poete-lor veritabile”. Recomandãm deasemenea rubrica „Interogaþii”,în care Ion Simuþ propune clasa-mente proprii asupra „cãrþii anu-lui 2018” – roman, poezie, prozãscurtã, teatru, ediþii critice, revis-te literare etc.

Se cuvine subliniat omagiul pecare redacþia Familiei îl aducemarelui poet Emil Brumaru, prinreproducerea pe coperta IV apoemului „Cântec obosit”.

(MihaelaAlbu)

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

19, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

Ai adormit sub lunãtimpurile

Doar unghiile au rãmas unghiiZiua de mâine ne aduce ceva nouCu cea de ieri ne-am însângerat.Calul în ploaieCâte picãturi te-au bãtut în acea zi,Când veneau ºi alþi cumpãrãtori,Vânzãtori de struguri ºi bostaniPentru a schimba destinele.El îºi ridica privirea spre cer,Soarele n-avea de gând sã apunãNici aziPloaia se va opri într-o zi,Într-o zi, da, într-o zi.Se spune cã ploaia nu topeºte calul,Calul care zace în ploaieªi se usucã în adierea vântului,Calul fãrã numãrFãrã frâuFãrã Dumnezeu,Calul înflãcãrat în ploaie.

PoeþiiCând se supãrã zeiiSe nasc poeþii.La primul semn de viaþãSe revoltã împotrivã propriului stãpân.ProtesteazãCând cresc,Devin ºtrengari,Împrãºtie afiºeÎmpotriva lor,Ca demonstranþii prin oraº.„Copilul în plus al oricãrei mameDevine poet”...

Când voi muriCând voi muri,Nu plânge, iubito,Te-am trãdatCu fecioarele unei alte planete.

Lulzim Tafa este unul din cei mai tra-duºi poeþi albanezi în lume. S-a nãscut la 2februarie 1970, în Lipian, aproape de Priº-tina. Aparþine generaþiei poeþilor anilor ’90.Urmeazã ºcoala elementarã ºi liceul în Li-pian, iar studiile juridice la Facultatea deDrept, de la Universitatea din Priºtina.Concomitent cu cãrþile de specialitate esteautorul a numeroase lucrãri din domeniulliteraturii.

Lulzim Tafa este membru a AcademieiEuropene de ªtiine ºi Arte din Salzburg.Scrie poezii ºi piese de teatru, dar ºi criticãliterarã ºi publicisticã. Actualmente esteRector al Universitãþii AAB din Priºtina.

Bibliografie selectivã:

Sângele nu devine apã (1993);Metafora tristeþii (1997);Planeta Babilonului (1999);Mai am încã douã cuvinte (2011);Treabã de Diavol (2011);Expoziþie cu vise (2012);Du somnade under månen (2012);Terrible songs (2013);La theorie de l’explication des reves

(2013);Traumenausstellung (2013);Pachetarea plictiselii (2017).

nnnnn LULZIM TAFA

Când voi muri nu plânge, soro,Galopez pe calul lui Gherghi1

Peste valurile mãrii...

Când voi muri nu plânge, mamã,Doar alãpteazãAcesteMetaforeMelancolice,Ca pe mine cândva...

Teoria explicaþiei viselorDacã ai vãzut în vis ªarpele,Cineva þi-a oprit jocul. Dacã ai vãzut în vis Libertatea,Cineva cocheteazã cu Robia ta. Dacã ai vãzut în vis ochii mei,Cineva te-a înºelat. Þi-am spus, încãpãþânato,Þi-am spus,Nu dormi,Fiindcã visele îþi scotIubirea din tine...

DrumurileN-au început nici sfârºit,Existã drumuri fãrã cap,Sunt drumuriCe se intersecteazã,Existã drum fãrã drum,Dar drumulSe gãseºteÎntotdeauna.Porneºte tu,Hai,Drum bun!...

poemeAi dormit sub lunã

Nu þi-e milã de mine?Nu cumva soarele þi-a rãnit ochii?Ai dormit sub umbra luniiªi nevrând te-am ascuns în cântec.De ce plângi?Nu þi-e milã cã ochiiVor veni în cântecul tãuªi voi uita calea-ntoarcerii?Din vaietul rãutãcios,Din visul cel negru,Te rog, nu plânge,Nu þi-e milã de mine, copilo?  

Duminicile nu mã strigã

Duminicile nu mã strigã,Se poate sã nu mã trezesc,Pe veci rãmãnând în somnul morþii.Nu uita momentele îngheþate,Doar duminica se alege ziua ta.Pentru tine, când voi muriDupã ºapte munþi, voi cãuta numele tãu.Ah! cum de nu mai vii în celelalte zile!

TeutaDisearã te chem, Teuta,Sã mergem la cârciuma Otrava,Pe care limba ta o scoate.Ochii tãi – prevestitori de gheaþã,În ramura spartãA destinului mut.Teuta,Þie þi se-nchinã zeii.

1 Gjergj Elez Alia, personaj mitologic

Lucrurile noastrele-am gãsit acolo

Pe dealul unde bate vântul,Câteva urme rãmãseserã cândva,Douã nopþi de toamnã ºi sãruturilenoastre,Împãturite dincolo de uitare.De atunci ºi pânã azi,Câte vânturi ºi nopþiAu trecut!Iar lucrurile noastre din nouLe-am gãsit acolo.Lângã vânt, unde fusese dealul,Amintirea de neuitatªi lipsa de searã.Ne priveam faþã în faþã.Celãlalt deal de dincolo,Ca martor al unui proces,Ce trebuie reluatCu suflet strãlucitor de înger,Dar aici se ascunde naturaUnei iubiriªi cântecul care trebuie cântat.Aici ºi acolo,O virgulã-n mijlocªi cuvântul continuã:Ei, codrul este acoloUnde a fost.Cautã acum noaptea ta ºi nouaÎntâlnire a noastrã.

Suedia, 24 decembrie 2009

Prescurtareadepartãrilor

Dincolo de aceastã noapte,Ziua de mâine e bucuroasã.Dincolo de mâine,Din nou o altã noapte.

Sunt tot mai aproape de tine.Eu ºi tu visãm împreunã.Eu te visze pe tine ºi tu pe mineªi astfel timpul mergeÎnºirând zilele ºi nopþile.Aºteptãm, aºteptându-ne unul pecelãlalt,Pânã când ne fug sufletele.Astfel ne priveºte timpul,ªi ne mãsoarã depãrtãrileCu zi ºi noapte.Acolo, trãiþi tu ºi gândurile mele.Cine numãrã zilele?Disearã, cu o noapte mai aproapesuntem,Mai aproape de gânduri.Cum se iubeºte întreaga lume.Cum se vede,Eu ºi tu, iubito,Avem o lumeCu totul alta...

Bruxelles, 20 iunie 2012

Ieºi în partea meaA imagina înseamnã

a desena un curcubeuîn cotidianul tãu!

Ruth Mayer

Cumva,Foarte asemãnãtoare cu tine,Este una din dorinþele mele.Îþi pot spune orice gândPe care îl am despre tine.Dar e atât de puin.Ia aceastã privireªi mãsoarã tot ce avem.Dealtfel,Numai respiraþia meaªtie sã te-nþeleagãCât de mult ne asemãnãm.

TuÎmi imiþi dorinþa.Devii sufletÎn sufletul meu.SauDorinþa, care este aidoma þie.În privirea-mi cãtre tine,Vor creºte încã multe gânduri.Departe suntem, foarte departeDe asemãnãri, iubito.Mãsoarã ºiDiferenþele:Crede în eul tãu!Pe mine mã ai la poarta sufletului.Treci peste gardul tãcerii!Ieºi în partea mea!Nimeni nu poate observaAsemãnãrile.

Bruxelles, 26 februarie 2012

Ne întâlnim acoloHai sã ne odihnim acolo,În vârful gândurilor, printre stele,Peste dorinþele noastre.Acolo, deci, unde este locul,Ne putem privi în ochi.ªtiu cã e cale lungã.Eu voi porni cu tine,Sub lumina Soarelui.A cãlãtori de unul singurNu se mai face.Sunt multe planete, multe galaxii,Multe ceruri, ce ne aºteaptã în luminavieþii.Porneºte, iubito, drept spre tine!Ne vom întâlni acolo,Cãlãtorind împreunã spre viaþã!

Den Haga, Olanda, 29.11.2012

S-a nãscut în oraºul Peja din Kosovo,în anul 1978.

Este absolvent al Universitãii din Priº-tina, specializarea Comunicare ºi mass-media, ulterior urmeazã studii de securita-te ºi relaþii internaþionale la UniversitateaLiberã din Bruxelles. Obþine un master îndiplomaþie.

Desfãºoarã o bogatã activitate cultu-ralã, politicã ºi literarã, devenind membrual Asociaþiei Jurnaliºtilor Profesioniºti dinEuropa, al Academiei Europene de ªtiin-þe, Artã ºi Literaturã din Paris; membru alAcademiei de ªtiinþe ºi Educaþie a Ucrai-nei, Doctor Honoris Causa al Institutuluide Studii Ucrainiene ºi Caucaziene din ca-drul Academiei Ucrainiene de ªtiinþe. Estelaureat al Premiului „Nicolai Gogol“(Ucraina); al Premiului „Alexandru celMare“ (Grecia, 2013); al Premiului „Mai-ca Tereza“ etc.

Bibliografie selectivã:

The Century Promises (1999);Beyond Silence (2002);Fatherland pardon me (2005);Time when it has time (2009);Wandering thoughts (2010);The baptize of spirit (2012);I call forgotten things (2013);Prescurtarea depãrtãrilor (2016).

nnnnn JETON KELMENDI

Traducere de Baki Ymeri

20 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019

avangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

va

ng

ard

ennnnn PETRIªOR MILITARU

La iniþiativa lui FlorinColonaº – neobosit ºientuziast explorator al

avangardei de pe toate continen-tele –, anticariatul unu din Bucu-reºti (Str. Academiei 4-6 sau peinternet la adresa web: www.an-ticariat-unu.ro) a organizat o ex-poziþie dedicatã avangardei ro-mâneºti cu prilejul împlinirii a 90de ani de la înfiinþarea revisteiunu ºi a grupului ce a gravitat înjurul acesteia, avându-l ca liderpe Saºa Panã.

Expoziþia a fost deschisã înseara de 19 februarie 2019 ºi aputut fi vizitatã pânã pe data de26 februarie. La serata omagialãdedicatã revistei unu ºi edituriiomonime au participat Florin Co-lonaº, Cãtãlin Davidescu, VasileMureºan Murivale, Viorel Pîrli-gras, membrii redacþiei revisteiSud ºi publicul pasionat de avan-gardã care a fãcut sã parã cã spa-þiul era neîncãpãtor. „Aceastã

expoziþie este cumva ºi un fel deavanscenã a Galeriei Dada careurmeazã sã se deschidã, în Bu-cureºti, la mijlocul lunii aprilie ºiatunci va avea loc ºi o expoziþiededicatã lui Victor Brauner…”, adeclarat Florin Colonaº la finalulalocuþiunii ce i-a familiarizat pecei prezenþi cu importanþa ºi sem-nificaþia volumelor, fotografiilor,documentelor etc. expuse cuacest prilej.

Printre exponatele pe care vi-zitatorii le-au putut admira în vi-trinele de la anticariatul unu s-aunumãrat: fotografia lui Urmuz (cuo dedicaþie sentimentalã cãtre unprieten) alãturi de interviul luatde Florin Colonaº lui Saºa Panãdespre Urmuz (în 1970), numãrul10 al revistei unu, douã fotogra-fii originale cu Constantin Nisi-peanu, o mapã cu linogravuri deVasile Dobrian inspirate de uni-versul poetic al lui Saºa Panã.

Dintre volumele rare expuse cu

aceasta ocazie se numãrã: Feme-ia de aer de Constantin Nisipea-nu, Bust (1930) de Dan Faur (vo-lum ce se aflã în centrul unui filmdocumentar intitulat „Bustul unuiavangardist” realizat de GeorgeRadu Serafim), Moartea vie aEleonorei (1930) de Stephan Roll,Sadismul adevãrului (1936) deSaºa Panã, Paradisul statistic(1926) de Ion Cãlugãru, Odihnaneagrã (1936) de Ion Sofia Ma-nolescu, Metamorfoze (1934) deConstantin Nisipeanu, Abecedarde povestiri populare (1930) deIon Cãlugãru, Primele poeme(1934) de Tristan Tzara, Cãlãto-rie cu funicularul (1934) de SaºaPanã, Repertoriu (1935) de Mol-dov, Cuvântul talisman (1933) deSaºa Panã, dar ºi un exemplar delux din volumul Brancusi, Tzaraund die Rumanische Avantgardede Michael Ilk (ce cuprinde ºi ogravurã originalã de Perahim) etc.O vitrinã aparte cuprindea câteva

exponate care fac deliciul cunos-cãtorilor ºi datoritã faptului cã, lavremea lor, erau considerate ade-vãrate atentate la bunele mora-vuri: Poemul invectivã de GeoBogza, revista Pulã, antetul revis-tei Muci, un desen cu substrat li-cenþios de Dan Faur ºi Perahimsau Cul glacé de Victor Brauner.

de la revista unu la anticariatul unuÎn plan secund, au fost expu-

se, de asemenea, ºi câteva lu-crãri inedite ale artistului plasticcontemporan ªtefan Pelmuº,majoritatea fiind de tip ready-made, dar pictate cu elementespecifice universului artistic alcreatorului nãscut la Valea Cã-lugãreascã.

Florin ColonaºMapa cu linogravuri

de Vasile Dobrian

Fotografia lui Urmuz ºi o dedicaþie