+ All Categories
Home > Documents > REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana...

REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana...

Date post: 14-Jan-2020
Category:
Upload: others
View: 11 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
20
www. revista-mozaicul.ro P e 5 septembrie, anul acesta, Adrian Marino ar fi împlinit 90 de ani. Dar adevãratul An Marino, prin jocul deloc întâmplãtor al intere- selor mai mult sau mai puþin ocul- te, al mistificãrilor ºi frustrãrilor, al revanºelor post-mortem, al ata- curilor protejate, însã ºi al devo- tamentului onest ori al împotrivi- rii la distorsionarea ºi manipula- rea evidentei realitãþi, a fost anul 2010. Atunci au apãrut Viaþa unui om singur (Ed. Polirom, Iaºi), ex- ploziva autobiografie a reputatu- lui ideocritic, volumul Culturã ºi creaþie (Ed. Eikon, Cluj), adunând publicistica lui Adrian Marino dintre 1939 ºi 1947 (va fi arestat, cum se ºtie, în aprilie 1948 ºi eli- berat, dupã anii de detenþie ºi domiciliu obligatoriu, abia în 1963), urmate de masiva mono- grafie Adrian Marino. Vârstele devenirii (Ed. Dacia, Cluj), dato- ratã Simonei-Maria Pop ºi de car- tea-document Adrian Marino: Obsesia trecutului (Ed. Dacia XXI, Cluj), semnatã de aceeaºi tânãrã cercetãtoare, ce dã „conþi- nut protestului intelectualilor” mobilizaþi în apãrarea memoriei marelui savant supus discreditã- rii printr-o incriminantã campanie de presã instrumentatã în ziarul „Evenimentul zilei”. Simona-Maria Pop nu îºi aro- gã rolul avocatului apãrãrii, ci ex- pune în „dosarul” organizat dupã criterii ºtiinþifice materialul „obiectiv” existent în arhivele C.N.S.A.S., fondul personal „Adrian Marino”, donat Biblio- tecii „Lucian Blaga” din Cluj (in- clusiv fondul epistolar „M. Carp”), seria articolelor denigra- toare apãrute în intervalul 1 mai – 12 iulie 2010 în „Evenimentul zilei”, contra-textele, de atitudine, publicate în „Cotidianul” de Gabriel Andreescu, precum ºi in- terviurile acordate revistei „Ob- servator Cultural” de cãtre Mircea Carp ºi N. C. Munteanu. Autoarea acestui demers „re- paratoriu” analizeazã „probele” pro ºi contra la adresa acuzei aduse lui Adrian Marino ca „tur- A drian M arino: p rezentul c ontinuu CONSTANTIN M. POPA avantext nãtor” în slujba Securitãþii, în- cearcã sã justifice preocuparea „obsesivã” a savantului pentru propriul sãu trecut ºi dezvoltã idei principiale, de bun-simþ, în- doindu-se (fãrã a fi tranºantã) în legãturã cu presupusa vinã a marelui hermeneut ºi ideolog: „Mi-e imposibil sã cred cã un om de talia lui Adrian Marino, care l-a recuperat pe Macedonski, transformând macedonskianis- mul într-un stil de viaþã, un com- paratist de anvergura lui Marino, care lua apãrarea lui Étiemble, atunci când lumea occidentalã arunca cu pietre în ideile propã- vãduite de el, un luptãtor al cau- zelor pierdute ºi un apãrãtor al ideologiilor liberale, capabil de orice sacrificiu (a se citi ani de temniþã grea ºi domiciliu forþat), o personalitate copleºitoare care a militat în scrierile sale (nu puþi- ne la numãr) pentru coloana ver- tebralã ºi asumarea responsabi- litãþii, nu mai reprezintã în cultu- ra românã decât un informator prodigios al Securitãþii, un per- sonaj histrionic, genial în a-ºi camufla colaboraþionismul prin- tr-o conduitã ºi o operã, sã spu- nem, alternativã sistemului”. Procesul „public”, în care acuza- toarele „note informative” s-au rãtãcit, capãtã, fãrã îndoialã, as- pecte suprarealiste ºi, mai exact, absurde. Viaþa unui om singur, scrie- rea ce a declanºat atâta agitaþie în lumea culturalã româneascã, mulþi vãzându-ºi prestigiile ºifo- nate, nu reprezintã însã o surpri- zã pentru cunoscãtorii operei lui Marino. Încã din prima tinereþe, în anii „exerciþiilor de ascezã” (cum inspirat scrie Aurel Sasu în prefaþa la Culturã ºi creaþie), vi- itorul critic al ideilor formuleazã un „program” de mare exigenþã intelectualã, cãruia îi va rãmâne ataºat întreaga sa existenþã. Con- secvenþa, fermitatea atitudinii sale sunt exemplare. Acest „con- dotier al criticii române postbeli- ce” ºi-a exprimat de la început inaderenþa la improvizaþie, super- ficialitate, foiletonisticã, veleita- Emil Paºcalãu - Hoþul rism. „La gurile Dunãrii, scria el, domneºte un dispreþ suveran pentru clasici, jurnalismul literar ºi compilaþia bântuie cu furie... o suficienþã absolutã pentru tot ce depãºeºte informaþia literarã de toate zilele, o vocaþie stranie a efemerului, o lipsã totalã de serio- zitate ºi curiozitate pentru litera- tura românã fundamentalã”. Îm- potriva „spiritului meschin de ca- fenea” ºi a „coteriilor”, Marino îºi proiecteazã un vast ºantier de creaþie nãzuind spre „operele mari”, spre „literatura înaltã”, spre acele realizãri originale care sã intre fãrã complexe în dialog cu marile culturi ale lumii. „De multã vreme am pierdut supersti- þia indiscutabilei superioritãþi a cãrþii strãine”, afirma cu convin- gere încã din 1946. Este perioada în care formuleazã judecãþi de valoare rãmase în actualitate, chiar dacã azi nu li se mai recu- nosc prioritãþi irefutabile. Iatã doar douã exemple. În „cazul Eminescu” atrage atenþia asupra pãgubosului reducþionism al ce- lor ce îl proclamã „singurul poet naþional”. „N-avem un singur poet naþional; avem o întreagã literaturã naþionalã”, marcheazã criticul despãrþirea de orizontul cliºeelor vide. Iar în privinþa rela- þiilor sale cu G. Cãlinescu, este primul care îi recunoaºte „valoa- rea europeanã”: „într-o culturã apuseanã, pus în alte condiþii de informare, de asimilare ºi de pu- blic, dl. G. Cãlinescu ar fi putut sã devinã cu uºurinþã un Fran- cesco de Sanctis, un Thibaudet, un Gundolf ºi poate chiar mai mult” („Viaþa româneascã”, nr. 5-6, 1945). Acordând mentorului sãu, al cãrui discipol creator s-a dovedit, atributul de „renascen- tist”, Marino îºi satisfãcea „vo- luptatea de a spune adevãruri”, conºtient cã „peste un numãr de ani, toate aceste afirmaþii vor de- veni simple locuri comune”. ªi-a cultivat Adrian Marino, conjunctural, imaginea unei per- soane retrase, deloc sociabile, a unui „marginal” ursuz edificân- du-ºi opera în singurãtate? Din primele scrieri se aratã atras de ipostaza singularitãþii, apanaj al omului superior ºi greu, dacã nu imposibil, de suportat de cãtre „omul-turmã”. „Suntem întot- deauna singuri […] trãim într-o infinitate de universuri morale, strãine unul de altul”, crede acest spirit lucid, „practicând starea conflictualã ca autonomie de gândire” (remarca lui Aurel Sasu). „Conflictul” cu maestrul sãu are motivaþii complexe ºi balanþa „vi- novãþiei” pare sã încline spre G. Cãlinescu, a cãrui vanitate apa- re exacerbatã. Scrisorile ce îi sunt adresate de cãtre Marino (publi- cate recent în cartea lui Nicolae Mecu, G. Cãlinescu faþã cu to- talitarismul, Ed. Dacia XXI, Cluj, 2011) pun într-o altã luminã mult discutatul „mare eºec”. În epistola din 2 iunie 1948, tânãrul universitar „comprimat”, ajuns fãrã mijloace materiale, so- licitã din „decrepita tebaidã care este Iaºul în clipa de faþã” spriji- nul Profesorului deranjat de fap- tul cã cererea de bursã în strãinã- tate fusese adresatã lui Iorgu Ior- dan, „din motive pur ierarhice procedurale”, explicã Marino. Scrisoarea va rãmâne fãrã ur- mãri, ca ºi apelul disperat al celui deportat în Bãrãgan care, la 10 februarie 1958, dupã ce (ne închi- puim cu câtã greutate trece pes- te propriul orgoliu) prezintã situa- þia umilitoare, penibilã, „de asistat al familiei”, evocând ºi viaþa durã dusã în „Bãrãganul neospitalier”, cere ajutorul aca- demicianului, deputatului în Ma- rea Adunare Naþionalã, cronica- rului optimist al „Contemporanu- lui”, relegat în „mica rezervaþie onorificã”, uºor controlabilã de cãtre regimul totalitar (N. Mecu) pentru ridicarea restricþiei domi- ciliului obligatoriu: „Vã rog sin- cer, dacã puteþi, sã mã ajutaþi, apelul la dv. Fiind o soluþie în ex- tremis, alte relaþii mai înalte nea- vând... Dacã intervenþia mea v-a supãrat într-un fel ºi-o socotiþi inoportunã, vã rog sã mã iertaþi./ Al dv., cu toatã afecþiunea inte- lectualã, Adrian Marino”. Este un strigãt în pustiu, compensat doar prin severitatea examenului mo- ral la care îl supune pe Cãlines- cu, detestându-se pe sine pen- tru ceea ce Aurel Sasu numeºte „concesia fãcutã contactelor impure”. Adevãratul Adrian Marino este, fãrã îndoialã, un intelectual care, scrutându-ºi trecutul, trã- ieºte „într-o permanentã prospec- tare a viitorului”. C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul D rumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul D rumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul D rumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul D rumul c ãrþii. Sistem sau a ccident? C olocviile N aþionale M ozaicul Drumul c ãrþii. S istem sau a ccident? 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 de ani de carte liberã REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XIV • NR. 9 (155) • 2011 • 20 PAGINI • 3,19 lei
Transcript
Page 1: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

www. revista-mozaicul.ro

P e 5 septembrie, anulacesta, Adrian Marinoar fi împlinit 90 de ani.

Dar adevãratul An Marino, prinjocul deloc întâmplãtor al intere-selor mai mult sau mai puþin ocul-te, al mistificãrilor ºi frustrãrilor,al revanºelor post-mortem, al ata-curilor protejate, însã ºi al devo-tamentului onest ori al împotrivi-rii la distorsionarea ºi manipula-rea evidentei realitãþi, a fost anul2010. Atunci au apãrut Viaþa unuiom singur (Ed. Polirom, Iaºi), ex-ploziva autobiografie a reputatu-lui ideocritic, volumul Culturã ºicreaþie (Ed. Eikon, Cluj), adunândpublicistica lui Adrian Marinodintre 1939 ºi 1947 (va fi arestat,cum se ºtie, în aprilie 1948 ºi eli-berat, dupã anii de detenþie ºidomiciliu obligatoriu, abia în1963), urmate de masiva mono-grafie Adrian Marino. Vârsteledevenirii (Ed. Dacia, Cluj), dato-ratã Simonei-Maria Pop ºi de car-tea-document Adrian Marino:Obsesia trecutului (Ed. DaciaXXI, Cluj), semnatã de aceeaºitânãrã cercetãtoare, ce dã „conþi-nut protestului intelectualilor”mobilizaþi în apãrarea memorieimarelui savant supus discreditã-rii printr-o incriminantã campaniede presã instrumentatã în ziarul„Evenimentul zilei”.

Simona-Maria Pop nu îºi aro-gã rolul avocatului apãrãrii, ci ex-pune în „dosarul” organizat dupãcriterii ºtiinþifice materialul„obiectiv” existent în arhiveleC.N.S.A.S., fondul personal„Adrian Marino”, donat Biblio-tecii „Lucian Blaga” din Cluj (in-clusiv fondul epistolar „M.Carp”), seria articolelor denigra-toare apãrute în intervalul 1 mai –12 iulie 2010 în „Evenimentulzilei”, contra-textele, de atitudine,publicate în „Cotidianul” deGabriel Andreescu, precum ºi in-terviurile acordate revistei „Ob-servator Cultural” de cãtreMircea Carp ºi N. C. Munteanu.

Autoarea acestui demers „re-paratoriu” analizeazã „probele”pro ºi contra la adresa acuzeiaduse lui Adrian Marino ca „tur-

Adrian Marino: prezentul continuunnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

nãtor” în slujba Securitãþii, în-cearcã sã justifice preocuparea„obsesivã” a savantului pentrupropriul sãu trecut ºi dezvoltãidei principiale, de bun-simþ, în-doindu-se (fãrã a fi tranºantã) înlegãturã cu presupusa vinã amarelui hermeneut ºi ideolog:„Mi-e imposibil sã cred cã un omde talia lui Adrian Marino, carel-a recuperat pe Macedonski,transformând macedonskianis-mul într-un stil de viaþã, un com-paratist de anvergura lui Marino,care lua apãrarea lui Étiemble,atunci când lumea occidentalãarunca cu pietre în ideile propã-vãduite de el, un luptãtor al cau-zelor pierdute ºi un apãrãtor alideologiilor liberale, capabil deorice sacrificiu (a se citi ani detemniþã grea ºi domiciliu forþat),o personalitate copleºitoare carea militat în scrierile sale (nu puþi-ne la numãr) pentru coloana ver-tebralã ºi asumarea responsabi-litãþii, nu mai reprezintã în cultu-ra românã decât un informatorprodigios al Securitãþii, un per-sonaj histrionic, genial în a-ºicamufla colaboraþionismul prin-tr-o conduitã ºi o operã, sã spu-nem, alternativã sistemului”.Procesul „public”, în care acuza-toarele „note informative” s-aurãtãcit, capãtã, fãrã îndoialã, as-pecte suprarealiste ºi, mai exact,absurde.

Viaþa unui om singur, scrie-rea ce a declanºat atâta agitaþieîn lumea culturalã româneascã,mulþi vãzându-ºi prestigiile ºifo-nate, nu reprezintã însã o surpri-zã pentru cunoscãtorii operei luiMarino. Încã din prima tinereþe,în anii „exerciþiilor de ascezã”(cum inspirat scrie Aurel Sasu înprefaþa la Culturã ºi creaþie), vi-itorul critic al ideilor formuleazãun „program” de mare exigenþãintelectualã, cãruia îi va rãmâneataºat întreaga sa existenþã. Con-secvenþa, fermitatea atitudiniisale sunt exemplare. Acest „con-dotier al criticii române postbeli-ce” ºi-a exprimat de la începutinaderenþa la improvizaþie, super-ficialitate, foiletonisticã, veleita-

Emil Paºcalãu - Hoþul

rism. „La gurile Dunãrii, scria el,domneºte un dispreþ suveranpentru clasici, jurnalismul literarºi compilaþia bântuie cu furie...o suficienþã absolutã pentru totce depãºeºte informaþia literarãde toate zilele, o vocaþie stranie aefemerului, o lipsã totalã de serio-zitate ºi curiozitate pentru litera-tura românã fundamentalã”. Îm-potriva „spiritului meschin de ca-fenea” ºi a „coteriilor”, Marinoîºi proiecteazã un vast ºantier decreaþie nãzuind spre „operelemari”, spre „literatura înaltã”,spre acele realizãri originale caresã intre fãrã complexe în dialogcu marile culturi ale lumii. „Demultã vreme am pierdut supersti-þia indiscutabilei superioritãþi acãrþii strãine”, afirma cu convin-gere încã din 1946. Este perioadaîn care formuleazã judecãþi devaloare rãmase în actualitate,chiar dacã azi nu li se mai recu-nosc prioritãþi irefutabile. Iatãdoar douã exemple. În „cazulEminescu” atrage atenþia asuprapãgubosului reducþionism al ce-lor ce îl proclamã „singurul poetnaþional”. „N-avem un singurpoet naþional; avem o întreagãliteraturã naþionalã”, marcheazãcriticul despãrþirea de orizontulcliºeelor vide. Iar în privinþa rela-þiilor sale cu G. Cãlinescu, esteprimul care îi recunoaºte „valoa-rea europeanã”: „într-o culturãapuseanã, pus în alte condiþii deinformare, de asimilare ºi de pu-blic, dl. G. Cãlinescu ar fi pututsã devinã cu uºurinþã un Fran-cesco de Sanctis, un Thibaudet,un Gundolf ºi poate chiar maimult” („Viaþa româneascã”, nr.5-6, 1945). Acordând mentoruluisãu, al cãrui discipol creator s-adovedit, atributul de „renascen-tist”, Marino îºi satisfãcea „vo-luptatea de a spune adevãruri”,conºtient cã „peste un numãr deani, toate aceste afirmaþii vor de-veni simple locuri comune”.

ªi-a cultivat Adrian Marino,conjunctural, imaginea unei per-soane retrase, deloc sociabile, aunui „marginal” ursuz edificân-du-ºi opera în singurãtate? Din

primele scrieri se aratã atras deipostaza singularitãþii, apanaj alomului superior ºi greu, dacã nuimposibil, de suportat de cãtre„omul-turmã”. „Suntem întot-deauna singuri […] trãim într-oinfinitate de universuri morale,strãine unul de altul”, crede acestspirit lucid, „practicând stareaconflictualã ca autonomie degândire” (remarca lui Aurel Sasu).„Conflictul” cu maestrul sãu aremotivaþii complexe ºi balanþa „vi-novãþiei” pare sã încline spreG. Cãlinescu, a cãrui vanitate apa-re exacerbatã. Scrisorile ce îi suntadresate de cãtre Marino (publi-cate recent în cartea lui NicolaeMecu, G. Cãlinescu faþã cu to-talitarismul, Ed. Dacia XXI, Cluj,2011) pun într-o altã luminã multdiscutatul „mare eºec”.

În epistola din 2 iunie 1948,tânãrul universitar „comprimat”,ajuns fãrã mijloace materiale, so-licitã din „decrepita tebaidã careeste Iaºul în clipa de faþã” spriji-nul Profesorului deranjat de fap-tul cã cererea de bursã în strãinã-tate fusese adresatã lui Iorgu Ior-dan, „din motive pur ierarhiceprocedurale”, explicã Marino.

Scrisoarea va rãmâne fãrã ur-mãri, ca ºi apelul disperat al celuideportat în Bãrãgan care, la 10februarie 1958, dupã ce (ne închi-

puim cu câtã greutate trece pes-te propriul orgoliu) prezintã situa-þia umilitoare, penibilã, „deasistat al familiei”, evocând ºiviaþa durã dusã în „Bãrãganulneospitalier”, cere ajutorul aca-demicianului, deputatului în Ma-rea Adunare Naþionalã, cronica-rului optimist al „Contemporanu-lui”, relegat în „mica rezervaþieonorificã”, uºor controlabilã decãtre regimul totalitar (N. Mecu)pentru ridicarea restricþiei domi-ciliului obligatoriu: „Vã rog sin-cer, dacã puteþi, sã mã ajutaþi,apelul la dv. Fiind o soluþie în ex-tremis, alte relaþii mai înalte nea-vând... Dacã intervenþia mea v-asupãrat într-un fel ºi-o socotiþiinoportunã, vã rog sã mã iertaþi./Al dv., cu toatã afecþiunea inte-lectualã, Adrian Marino”. Este unstrigãt în pustiu, compensat doarprin severitatea examenului mo-ral la care îl supune pe Cãlines-cu, detestându-se pe sine pen-tru ceea ce Aurel Sasu numeºte„concesia fãcutã contactelorimpure”.

Adevãratul Adrian Marinoeste, fãrã îndoialã, un intelectualcare, scrutându-ºi trecutul, trã-ieºte „într-o permanentã prospec-tare a viitorului”.

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Colocviile NaþionaleMozaicul

Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

2020202020202020202020202020202020de ani decarte liberã

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 9 (155) • 2011 • 20 PAGINI • 3,19 lei

Page 2: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

ab

le o

f c

on

te

nts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Adrian Marino:

prezentul continuuIn his article, Constantin M.Popa

brings into question the personality ofAdrian Marino this year on September 5,would have turned 90. l 1

MIªCAREA IDEILOROur guests involved in this literary in-

vestigation wrote about the relation book-publisher-society: Calin Vlasie (Paralela45), Nicolae Marinescu (Aius), Jean Bãi-leºteanu (MJM), Adina Kenereº (Compa-nia) Adriana Bae („Alexandru ºi AristiaAman” County Library) and Ion BogdanLefter. l 3-5

For our literary investigation focusedon body position during reading (Is itpossible that for a posture to influencethe reading process? For what reason?)we received these responses from: EmiliaParpalã-Afana, Cãtãlin Ghiþã, NicolaeCoande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc,Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu, Adi-na Mocanu and Iulian Ionaºcu. l 7-8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Ceva corozivitate, imens

harIn his article, Ion Buzera examines the

book Amintiri ºi poveºti mai deocheateby Neagu Djuvara, who has a rare senseof humor quality that unites British phleg-matism, almost wry French elegance andregional exuberant lexico-stylistic featu-res. l 9

LECTURIConstantin CUBLEªAN: Casa de la

PetrodavaCasa de la Petrodava by Constantin

Virgil Gheorghiu is an exciting novel ofthe agony of a archaic world, which hassurvived - incredibly long, but beautifulin its essence behavioral purity - the finalsentence which was prepared with abusi-ve aggressiveness by the modern worldtoday. l 11

Mihai GHIÞULESCU:  Intelligence ºiintelighenþia

The article „Intelligence and Intelligen-tsia” presents Alexandru Popescu’s book,Academy of Secrets. Intellectuals andEspionage. A World History, which resu-me the relations between some writers,journalists, artists, scientists and variousintelligence services, from Antiquity to theend of the Cold War. l 12

Ionuþ RÃDUICÃ: Scurta ºi minunataviaþã a lui Oscar Wao

Junot Diaz, in his novel Scurta ºi mi-nunata viaþã a lui Oscar Wao, it placessome of his characters in the Dominican

Republic during the tyranny of Molina, ina sort of „Alcatraz of the Antilles”, whichmakes the tyrannies of Eastern Europe, atleast in her moments of delirium and hor-ror, to fade in front of so many genocideand massacres. l 12

SERPENTINEAdrian MICHIDUÞÃ: Constituirea

terminologiei filosofice româneºtiA. Michiduta continues its incursion

about the genesis and develoment of Ro-manian philosophical terminology, this timestopping at the interval 1790-1825. l 13

Cãtãlin GHIÞÃ: Masca teroriiMy paper discusses Kaneto Shindo’s

1964 masterpiece, Onibaba, in terms of aBudhist allegory, on the one hand, and apolitical manifesto, on the other. l 14

ARTSGheorghe FABIAN: Viori istorice în

deschiderea stagiunii Filarmonicii cra-iovene

I had the opportunity to pursue an aty-pical opening season at the Philharmonic

NNNNNooooo 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201111111111

“Oltenia”, a triptych consisting of con-certs, whose leitmotif was “magnificentthree” of the bow: Liviu Prunaru, GabrielCroitoru and Valentina Svyatlovskaya-Prunaru. l 14

Mãdãlina NICA: Trufe pe suport delemn

In her article, Mãdãlina Nica analysesthe opening of a new season at the Craio-va National Theatre. l 15

George POPESCU: Hoþi, de Dea Lo-her sau sensul obscur al jocului de-a via-þa ºi moartea

With two premieres already in the act -the classic Tartuffe and very recent Hoti,prolific German author Dea Loher – Craio-va National Theatre inaugurates its pro-mising and perhaps too pervasive defy-ing challenges of the crisis, even specta-cular new season. l 16

Mihaela VELEA: Muzeul perfect(ibil)The 23rd International Conference of

the International Committee for Documen-tation (CIDOC), focused on Knowledgemanagement and museums, was organi-zed in Sibiu by Brukenthal Museum andRomanian National Committee, that theInternational Council of Museums (ICOM)and has placed our country in a real areaof interest for professionals in the field. l17

Petriºor MILITARU: Pictorul supra-realist Jacques Hérold a revenit în Ro-mânia

In his article, Petriºor Militaru bringsto our attention the life and work of sur-realist painter Jacques Hérold and the re-ception of his paintings in the world ofart. l 18

The poems published are signed byAurelian Zisu and the prose by Ionel Buºe.In its “Translations” column we presentthe work of Edoardo Nesi, translated byMarin Budicã.

Mihai Diaconu - România muncitoare, nr.21

Mihai Diaconu - Reacþie în lanþ

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulAdministraþiei Fondului Cultural Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

Page 3: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 3

Conform tradiþiei prin care s-a impus de-a lungul atreisprezece ani de la apariþia noii serii, RevistaMozaicul va organiza ºi anul acesta, în perioada 27-

29 octombrie, Colocviile Naþionale Mozaicul în jurul te-mei: Drumul cãrþii. Sistem sau accident?. Tema aleasãeste prilejuitã de împlinirea a 20 de ani de la înfiinþarea Edi-turii Aius. Vã propunem spre reflecþie câteva puncte carene vor permite sã punem în dezbatere rolul instituþiei edito-riale ca actant pe piaþa de carte ºi ca partener al distribuito-rului de carte.  

1. Într-o epocã în care piaþa cãrþii se virtualizeazãtot mai mult (aparþia e-book-urilor este o adevãratã con-curenþã pentru hârtia scrisã) mai îndeplineºte editurarolul de  releu al mutaþiilor civilizatorii?

2. Din punctul de vedere al editorului, scriitorul esteprivit ca simplu obiect de marketing sau ca un potenþi-al client al editurii?

3. În ce mãsurã putem vorbi de un raport funcþionalîntre achiziþia publicã ºi achiziþia personalã de carte?

4. Constituie toate acestea limitele liberei concuren-þe pe piaþa de carte?

1. Sã facem întâi un bref. Aedita nu înseamnã a edita exclu-siv texte pe suport de hârtie. Edi-tãm cãrþi, reviste, ziare, articole,colecþii, CD-uri, DVD-uri, emisi-uni de televiziune, videoclip-uri,site-uri, texte (inclusiv cãrþi) elec-tronice, reclame, tot ceea ce re-prezintã un construct comunica-þional-informaþional adaptat tipu-lui de mesaj ºi de referent. Tehni-cile de editare sunt dependentede tipul de mesaj. Într-un fel edi-tãm o carte pe suport de hârtie,în alt fel o carte electronicã, în altfel o revistã, un ziar, o emisiuneTV ºi aºa mai departe. Toate, ab-solut toate constructele editorialeau ºi o dimensiune extra-textua-lã, în sensul cã produc efecte decivilizaþie – unele pozitive, altelenegative din pãcate.

Procedeele tehnice de edita-re, atât de diferite ºi mereu influ-enþate de exploziile tehnologicegenerale, nu sunt în concurenþã,ci într-un raport de complemen-taritate ºi rãspund nevoii de lec-turã, de receptare cât mai como-dã a mesajului. E-book-ul sau e-cartea nu reprezintã deloc un pe-ricol concurenþial, cum nici tele-viziunea nu a pus în pericol artafilmului. Unele cãrþi se citesc maibine pe hârtie, altele pe ecran, înfuncþie de tipul de mesaj, de dis-poziþia pentru lecturã, de necesi-tatea ºi timpul util de informare.Focul se aprinde ºi cu amnarul ºicu chibritul, dar ºi cu un sistempiezoelectric. Important este cãfocul, dacã am nevoie de el, îºiface funcþia, cum ºi lectura, indi-ferent prin ce procedeu o declan-ºãm, dezvoltã în noi multiplelefuncþii. La noi lipsesc studiile te-meinice de editologie. O secþie deeditologie, chiar o facultate, ar fifoarte necesarã. 

Editura de carte nu e deloc unreleu, ci chiar un determinant(producãtor, declanºator) de ac-te culturale ºi educaþionale, esteo instituþie de culturã de aceeaºiimportanþã ca ºi universitãþile.Are nevoie de câþiva zeci de anipentru a ajunge la maturitate pro-fesionalã. Din pãcate, în Româ-nia, de douã decenii, majoritateaediturilor funcþioneazã ca niºtepâlnii sau relee haotice între pre-supusul autor ºi presupusullector. Lipsa de standarde ºicalificãri la nivel de organizaþiiprofesionale pun egal întreedituri de apartament ºi edituriprofesioniste. Pe acestea dinurmã le numeri pe degete. Esteimperioasã ca niciodatãcalificarea editurilor aºa cum s-aprocedat cu calificarea universi-tãþilor.

nnnnn CÃLIN VLASIEEditura Paralela 45

2. Nici una, nici alta! O editurãprofesionistã îºi dezvoltã propriaviziune ºi propria strategie edi-torialã cãrora li se subordoneazãtoate, inclusiv tipul de autor (ºiscriitor) acceptat, modalitatea deeditare ºi de marketing, politicafinanciarã ºi investiþionalã. Tre-buie gândit în termeni de indus-trie editorialã ºi nu în termeni deatelier editorial pe care poþi sã îlimprovizezi în bucãtãrie. Asta nuexclude miza pe autori necunos-cuþi, debutanþi chiar, dar valoroºi,de viitor, aparent neprofitabili fi-nanciar.

50-60% dintre cãrþile tipãrite înRomânia sunt produse mediocre,fãrã valoare, neinteresante ºi deaceea nevandabile. O parte sem-nificativã a crizei actuale a cultu-rii scrise se datoreazã lipsei deculturã editorialã a editorilor.

 3. Achiziþia publicã este o

chestiune exclusiv a politicii gu-vernamentale, achiziþia persona-lã þine de nivelul de culturã al per-soanei. ªi într-un caz ºi în altulcel puþin un element este comun:bugetul disponibil. Editorul, nor-mal, îºi doreºte ca aceste bugetesã fie cât mai consistente. În acestmoment guvernul e strâns la pun-gã, iar românul în timp de crizãcheltuie mai mulþi bani pentru þi-gãri, alcool ºi alimente faþã deperioada de dinainte de crizã –dupã un raport publicat pewww.ziare.com în 11 septembrie2011, deci nu pentru cãrþi! E ne-

un cod de corectãpracticã editorialã pe caresã-l respecte toþi editorii,ºi mari ºi mici, e absolut

obligatoriuvoie de politici guvernamentalecare sã stimuleze lectura. Achizi-þiile, publice sau personale, sunto consecinþã.

4. Nu! Libera concurenþã, princare înþelegem o liberã concuren-þã a proiectelor ºi a comerþului,este proprie economiei de piaþã,statutului democratic ºi presupu-ne anumite reguli. Libera concu-renþã nu înseamnã cã pot sã facce, cum ºi când vreau, neþinândcont de nicio regulã. Cu cât sta-tul e mai avansat cu atât regulilesunt mai precise ºi nu invers.Editorului nu trebuie sã-i fie în-grãdite planurile editoriale dinpunct de vedere politic ºi ideolo-gic – asta înseamnã dictaturã ºieconomie centralizatã, dar înschimb acesta trebuie sã respec-te codul fiscal ºi deontologia pro-fesionalã care, în acest moment,la noi e aproape inexistentã. Or-ganizaþiile profesionale româneºtiale editorilor au încã multe de fã-cut în acest sens pentru a fi com-parabile cu organizaþiile similaredin þãrile avansate. Un cod decorectã practicã editorialã pe caresã-l respecte toþi editorii, ºi mariºi mici, e absolut obligatoriu. Aºa-zisa Lege a Cãrþii de acum câþivaani e limitatã ºi nefuncþionalã.Ministerul Culturii împreunã cuorganizaþiile profesionale de edi-tori pot relua iniþiativa unei legieuropene a cãrþii ºi, în sens ex-tins, a produsului editorial.

Punguþã, sec. XVIII-XIX, mãtase naturalã, deþinãtor Complexul Naþional Muzeal Moldova Iaºi, înainte ºi dupã restaurare

Page 4: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

4 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

nnnnn JEAN BÃILEªTEANU1. Sperãm, ne îmbãrbãteazãcartea, cã puterea ei nu va fi nici-odatã... subminatã. Nici de tele-vizor, nici de casete, nici de cal-culator. Nici de politicieni. Nicichiar de sãrãcie. De fapt, nu cãsperãm, suntem convinºi. La în-ceput a fost doar cuvântul, iarprimul nãscut totdeauna are maimulte drepturi, deci ºi putere.Doar nu sunt vremurile atât deîndepãrtate, când cartea a fostpusã în lanþuri, ca Prometeu, arsãpe rug, ca Giordano Bruno, în-cuiatã, precum Ioan Botezãtorul,sau interzisã, precum mãrul oprit.A luat chiar bãtaie, în multe tim-puri, dar n-a fost învinsã nicio-datã. În ea ºi în cuvintele ei a fostîntotdeauna speranþa. Chiar ºicea mai mare revoluþie a lumii afost fãcutã de Iisus prin cuvânt,nu prin sabie. Chit cã autorul, înorice timp, poate fi pus pe cruce.Dacã nu cumva chiar e.

2. Înainte de-a exista cartea, aexistat omul. Cartea, ca sã existe,trebuie scrisã de om, fãcutã dincuvinte. Înaintea cãrþii a fost cu-vântul. La început a fost cuvân-tul. Dar omul, ca sã scrie o carte,trebuie sã fie meseriaº. Adicã sãaibã aceastã meserie, acea pasi-une ºi acel dat necesar.

Mereu m-am gândit dacã scri-sul cãrþilor poate sã însemne omeserie. În Dicþionarul limbii ro-mâne moderne, ediþia din 1958, lacuvântul meserie, aflãm: „îndelet-nicire sau profesiune bazatã pe omuncã manualã calificatã; ocupa-þie, îndeletnicire ocazionalã”. ÎnDicþionarul din 1996 s-a mai adã-ugat ºi ocupaþie intelectualã.

Cum e normal, omul îºi alege omeserie ºi din plãcere, din pasiu-ne, dar ºi ca, de pe urma ei, sãpoatã sã-ºi câºtige existenþa. Scri-sul de cãrþi oare sã fie numai oîndeletnicire sau o profesiunebazatã pe o muncã manualã cali-ficatã, dupã primul dicþionar po-menit? Oare Cesare Pavese, când

Editura MJM

arte ºi meseriiscria Meseria de-a trãi, se gân-dea numai la o ocupaþie oarecaresau la o îndeletnicire ocazionalã,sã înþelegem o simplã muncã fizi-cã, aºa cum ar încerca sã ne ex-plice dicþionarul?

Paradoxal (da, paradoxal, fi-indcã nici viaþa nu poate fi fãrãparadoxuri) pânã în 1989, adicãîn celãlalt regim, meseria de scri-itor nu era recunoscutã. Ba maimult, exista chiar o lege, ca toþiscriitorii sã fie angajaþi în câmpulmuncii. Dacã n-aveai un serviciu(la stat, bineînþeles), nici n-aveaivoie sã publici. Cu toate asteaexista un drept de autor ºi fiecareom care publica o carte era plãtit.Acum, culmea, este recunoscutãmeseria de scriitor în statul ro-mân, dar fiecare sã se descurcecum poate. Ba mai mult, dacã vreisã-þi tipãreºti o carte, în condiþii-le de azi, trebuie ca tu, autor, sã-þiplãteºti tipãrirea. Nu mai pun pro-blema cã sunt atâþia care ar dorisã-ºi consacre întreaga viaþã cer-cetãrii ºi scrisului. Cum ar puteas-o facã fãrã niciun alt mijloc deexistenþã, fãrã o altã meserie adu-cãtoare de bani?

La scurt timp dupã apariþia ti-parului, cartea, printre altele, adevenit ºi ea o marfã. Un bun deconsum ca oricare altul, de peurma cãruia sã se scoatã bani.Este, de ce sã nu o recunoaºtem,ºi cartea o afacere. Totul e, cum,din pãcate, se întâmplã în mo-mentul de faþã, sã nu rãmânã nu-mai la nivelul afacerii. Pentru unii,materialã, e-adevãrat, dar pentruun popor trebuie sã fie una spiri-tualã. ªi de bãtaie lungã în timp.Numai prin culturã (a nu se con-

funda cu cãrþile pur comercialecare au invadat piaþa), se pãstrea-zã un spirit naþional al unei epociºi nu neapãrat printr-o situaþieeconomicã bunã, deºi se leagãfoarte bine una de cealaltã.

La noi toþi se ocupã de toateºi-ºi atribuie calitãþi dupã bunulplac. E un blestem parcã la ro-mâni ca toþi sã se priceapã la tot.ªi la scris, ºi la politicã (mai alesla politicã), ºi la economie, ºi lafotbal. Chiar ºi la filosofie, undemulþi se ºi numesc cu toatã seni-nãtatea filosofi, cuvânt de carecred cã ºi Hegel avea îndoieliatunci când era vorba de propria-ipersoanã. Numai meseria de edi-tor, pe care, de asemenea, dicþio-narele o explicã ambiguu, nu eluatã în serios de statul român.Tocmai în asta sã-i stea uriaºaputere? Poate. Pentru cã la înce-put a fost cuvântul. Dupã aceeaau venit celelalte. Câþi nebuni secred strungari, ingineri sau me-canici? Dacã s-ar face o cerceta-re în acest sens, s-ar vedea cãmai toþi se cred împãraþi sau po-eþi. Cum se poate, în mintea lor,sã fie atât de des alãturatã pute-rea (împãratul) de poezie (inocen-þa)? Nu pot ele oare una fãrã alta?

3. Pânã în Revoluþie românulîºi investea o mare parte din câº-tiguri în cãrþi. Unele dintre ele sevindeau chiar pe sub mânã. ªi celmai îmbucurãtor lucru era cã semai ºi citeau. Ba chiar pot sã afirm,fãrã teamã cã greºesc, cã, pânãîn ’89, românul, din cele mai di-verse categorii profesionale, ci-tea foarte mult. E adevãrat, unmare obstacol spre carte îl con-stituie acum ziarele, televizorul ºi

calculatorul. Cititorii fideli de li-teraturã au rãmas numai mariipasionaþi, care, chiar dacã nu maiau bani pentru a cumpãra cãrþi,împrumutã asiduu de la bibliote-cile publice.

S-a fãcut, cum bine se ºtie, oschimbare de regim în þara noas-trã. Sã fie atât de actual sloganulcu aceeaºi Mãrie cu altã pãlã-rie? S-ar pãrea cã da. Din pãcate.Regimul celãlalt desfiinþase bi-bliotecile comunale. ªi nu numai.Fuseserã date în primire la câteun învãþãtor sau profesor pentruo indemnizaþie mai mult simboli-cã, pe care o încasau ºi pe aiacam pe la Sfântu’ Aºteaptã. Bi-bliotecile rãmãseserã doar cunumele. Cu toate acestea, mareamajoritate a titlurilor apãrute in-trau în biblioteci. Bibliotecile co-munale s-au redeschis, li s-au datdin nou bibliotecarilor norme în-tregi. Dar de astã datã aprovizio-narea cu cãrþi, cum ar fi spus Ca-ragiale, lipseºte cu desãvârºire.Nu mai spun cã bibliotecile sunttot închise ºi-acum.

Pânã în ’89, fãceai parte dingruparea România literarã, maiexact, gruparea Manolescu, Si-mion, automat erai consemnat înRomânia literarã, în Steaua, înConvorbiri literare. Fãceai partedin gruparea Luceafãrul, maiexact, Ungheanu, Dragoº, Frun-telatã, erai luat în seamã ºi de Lu-ceafãrul, ºi de SLAST ºi de Sãp-tãmâna. Nu fãceai parte din nici-una dintre aceste tabere, cu scri-sul rãmâneai. Adicã pentru pos-teritate. Acum s-a schimbat ceva?Nimic. Aceleaºi mentalitãþi, ace-leaºi grupãri (de regulã pe criterii

politice, ca ºi înainte). Cum sepromovau cãrþile ºi autorii lor îna-inte, pe zone de interese, la fel sepromoveazã ºi acum. ªi înainte,ca ºi acum, în mare parte fãceauvogã multe dintre cãrþile slabe ºierau promovate false valori, pecând multe dintre adevãratele reu-ºite erau uitate sau pur ºi simplunebãgate în seamã de nimeni, dacãautorul respectiv nu fãcea partedin vreo grupare. Pentru cã, de cesã nu recunoaºtem, sunt destuicare refuzã categoric sã facã par-te din vreo astfel de tovãrãºie, sãcultive critici literari cu autoritate,sau pur ºi simplu n-au vocaþie decurtenitori, nu ºtiu sã dea din coa-te pentru a câºtiga popularitate ºise þin asiduu de scrisul lor, de via-þa lor cinstitã, de independenþalor. Dar aceºti autori sunt ca ºi ine-xistenþi în timpul vieþii. Sunt apre-ciaþi abia dupã ce mor, dacã-ºi maiaduce aminte cineva ºi-atunci, ºinu mai stârnesc invidia ºi nici vre-un pericol pentru concurenþã.Aºadar, dãm dreptate dicþionaru-lui, meseria de scriitor nu existã.Adicã nu poþi trãi din ea. ªi cinestabileºte meseriaºii? N-a lipsitmult, nu-i aºa, sã-l vedem chiarpe marele Sadoveanu, chit cã numai e în viaþã de mult, înlocuit dinistoria literaturii (aceea care sevrea rescrisã, nu cea care existãcu adevãrat) cu Eugen ªerbãnes-cu. Dacã ai agitatori, totul e posi-bil. Numai sã ai susþinere politicã.

Nu întâmplãtor, prin anii ’80,pare-mi-se, Constantin Noica,povesteºte Gabriel Liiceanu înJurnalul de la Pãltiniº, plecasecu jalba în proþap pe la mai toþiprim-secretarii de judeþ sã obþinãînþelegerea în a promova culturaorganizat. Ceruse, mi-aduc amin-te, fonduri pentru tinerii dotaþi,care sã fie constituiþi într-o ºcoa-lã, cãrora Noica voia sã le eliminegrijile zilei de mâine, rãmânându-le numai cele ale cercetãrii ºi scri-sului. ªi fãcea socoteala filoso-ful de la Pãltiniº, nici nu era marelucru, cã numai câþiva dintreaceºti tineri selectaþi, dacã izbu-teau, erau acoperite cheltuielilenu numai ale lor, dar ºi ale celor-lalþi. Aºadar, þara nu era în pagu-bã. Sigur cã filosoful n-a fost bã-gat în seamã, cum ºi acum, sun-tem siguri, dacã ar mai trãi, arprimi acelaºi rãspuns. ªi atunci,mã întreb, ce e de fãcut cu cartea,cu cuvântul tipãrit, adevãrat, nucu cel de prin parlament? Gân-dindu-mã însã acum la starea jal-nicã a culturii române, din mo-mentul de faþã, îmi vine adeseorisã strig asemeni apostolului Pe-tru: încotro, Doamne?

4. Dacã pânã în ’89, mã refer laliteraturã, un roman se vindea, înnicio sãptãmânã de la apriþie, înoptzeci de mii de exemplare, acumnu se mai vinde nici în câtevazeci. Sã se fi pierdut aºa, dintr-odatã, apetitul pentru lecturã?Sunt de vinã preþurile exageratela hârtie, cernealã sau curent elec-tric? Sunt de vinã salariile mici,deci foarte scãzuta putere decumpãrare a românului? Estescãzut timpul rezervat pentru lec-turã a compatrioþilor noºtri încondiþiile economiei de piaþãcând goana pentru supravieþui-re trece pe primul rând? Sã fi tre-cut moda bibliotecilor personalede pânã în ’89, când mulþi în frun-te chiar cu eroul între eroii nea-mului, erau în stare, vorba luiArghezi, sã-ºi comande mobilie-rul la tâmplar cu cãrþi cu tot? ªinu numai cã erau în stare, bachiar au ºi fãcut-o.

Întreaga viaþã a omului deazi se desfãºoarã subsemnul operei lui Guten-

berg: de la citirea ziarului de di-mineaþã pânã la lectura unui ro-man înainte de culcare aproapeîn fiecare minut ne însoþeºte literatipãritã. Iatã cã, deºi viaþa ºiactivitatea lui Gutenberg se pierdîn întuneric, tiparul a adusomenirii cea mai multã luminã.

Informaþia a influenþat ºi o sãcontinue sã influenþeze socie-tatea, viitorul ei. Se cunoaºteinfluenþa deosebitã exercitatãtimp de câteva sute de ani de ti-par, ca principal mijloc de difuza-re a informaþiilor ºi apoi de cele-lalte mijloace de transmitere ladistanþã a informaþiilor, începândcu telegraful, telefonul, radioul,televiziunea ºi terminând cu re-þelele actuale de comunicaþii, ba-zate pe calculatoare. Deþinândîntâietatea cu un veac ºi jumãtateîn urmã, tiparul nu mai este astãzilider autoritar. Deºi a pierdutmereu din pondere, tiparul ºi-adezvoltat necontenit volumulabsolut al producþiei de lucrãridevenite tradiþionale: cãrþi, ziare,reviste, anuare de toate tipurile,

suntem ultima verigã în drumul cãrþiiformulare pentru administraþie,enciclopedii, documentaþiitehnice ºi comerciale etc.

Dezvoltarea fãrã precedent asistemelor electronice de trans-mitere a informaþiilor are un im-pact recunoscut asupra moduluide colectare, ordonare, prelu-crare, reproducere ºi difuzare aacestora. Este evident cã infor-matica a adus mutaþii semnifica-tive. Folosirea uneia sau alteiadintre variantele de transmitere ainformaþiilor este determinatã, înprincipal, de considerente socio-economice, de eficienþa varian-tei în raport cu scopul propus.

Multe dintre informaþiile difu-zate sunt deja preluate de siste-mele electronice de sine stãtãtoa-re. Textul tipãrit pe hârtie trebuierãmânã esenþial ºi sã stea la bazaeducaþei tinerei generaþii.

Trãim într-o lume în schim-bare, o lume grãbitã sã afle tot,cât mai repede ºi cât mai uºor, olume hotãrâtã sã îºi aleagã dru-mul cel mai drept, cel mai eficientde la culegerea informaþiilor pânãla difuzarea lor.

Rãmâne doar sã sperãm cã nuvom trãi nostalgia cãrþilor

tradiþionale tipãrite pe care sã leputem personaliza cu adnotãrile,cu sublinierile noastre, pe care sãºtim cã le putem revedea oricândaproape, în mâinile noastre,simþindu-le material, mereuaceleaºi, mereu acolo pentru noi.

Generaþiile viitoare vor apre-cia, poate, altfel decât noi. Sau,poate, tocmai în oceanul infinital informaþiilor vehiculate de sis-temele electronice, o carte, aºacum o avem noi încã, va repre-zenta o sãrbãtoare a sufletului ºiva fi cu atât mai apreciatã. Valori-le culturii universale ºi naþionaletrebuie sã dãinuiascã ºi astfel!Este important sã susþinem diver-sitatea sursei de informaþie.

Suntem ultima verigã îndrumul cãrþii; vorbim acum înnumele nostru, în numele înain-taºilor noºtri, precum ºi spre bi-nele celor care vor veni. Benefi-ciem în oraºul nostru de o biblio-tecã publicã dotatã cu un numãrfoarte mare de documente dingrija lui Alexandru ºi a AristieiAman care ºi-au donat întreagaavere, printre care un numãrimpresionant de cãrþi, spre bine-le ºi în folosul comunitãþii.

Prin achiziþie publicã sau prindonaþii, fondul de carte albibliotecilor este permanentextins, adaptat informaþiiloractuale, aºa încât sã corespundãîntr-o cât mai mare mãsurãnecesitãþilor comunitãþilor pecare le deservesc. Astfel, utiliza-torul are acces la informaþie ori-când doreºte, sistemul public debibliotecã înlãturând bariera dince în ce mai restrictivã, aceea alipsei de resurse financiare.

Se spune cã s-au nãscutbiblioteci acolo unde a existat olume intelectualã, în care culturaare o tradiþie, acolo unde a existato permanentã necesitate decomunicare vizualã. Ne bucurãm,deci, de existenþa bibliotecii pringrija înaintaºilor noºtri. Datorãmurmaºilor aceeaºi grijã. Doriminformaþii de tot felul, pe toatetipurile de suport atât pentru noi,cât ºi pentru cei ce vor veni. Sã lelãsãm ºi lor posibilitatea de aalege ce tipuri de materiale vorconsulta ºi ce vor decide, larândul lor, pentru generaþiileviitoare.

nnnnn ADRIANA BAEBiblioteca „Alexandru ºiAristia Aman”, Craiova

Page 5: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 5

Toate lucrurile sunt într-oneîncetatã frãmântare,

aºa cum nu se poate spune;ochiul nu se mai saturã

privind ºi urecheanu oboseºte auzind.

Eclesiastul 1,8.

1. Când André Malraux a spuscã „Secolul XXI va fi religios saunu va fi deloc” identifica unpunct de inflexiune al civilizaþieinoastre profund paradoxale, acãrui origine este concentratã înmitul adamic.

Este uºor de vãzut cum orgo-liul omnipotenþei fragilizeazã con-diþia umanã, înstrãinând-o în ega-lã mãsurã de natura din care s-adesprins într-un moment astralde inspiraþie, ca ºi de elevaþiacãreia îi este destinatã, deºi per-sistã în zona de mister.

Astfel, a imagina lumea ca „pia-þã” este posibil, dar reducþionist.Deci eronat ºi ineficient. Cãci înpragul de evoluþie pe care l-a atins,civilizaþia nu mai poate fi imagina-tã fãrã ªcoalã ºi fãrã Carte.

În ce priveºte e-book-urile, nunumai cã sunt departe de a repre-zenta undeva în lume o realã con-curenþã pentru cartea de hârtie,dar, fiind ele însele Cãrþi, materia-lul de suport rãmâne indiferent.

Fundamentalã rãmâne capaci-tatea de a ne proiecta destinul îndinamica universalã ºi de a neremodela instituþiile astfel încâtsã poatã susþine nevoile tot maimari de spiritualizare pe care ome-nirea le are, pentru a nu decãdeadin starea actualã ºi pentru a-ºispori umanitatea însãºi.

Instituþia editorialã, ca ºi toa-te celelalte instituþii ale celor maidiverse comunitãþi, va suporta in-evitabile evoluþii, ajustãri orga-nizaþionale ºi funcþionale, desti-nate sã îºi atingã finalitãþile.

2. Relaþia autor – editor repre-zintã, în esenþa ei, prima confrun-tare a unui autor cu publicul sãupotenþial. Chiar prin actuala con-diþie de investitor, editorul repre-zintã un anumit segment de pu-blic, cãruia i se substituie experi-mental, capacitate de care va de-pinde însãºi eficienþa actului sãude mediator profesionist întreobiectivele ºi nevoile a douã en-titãþi umane. Într-o lume în careoferta se multiplicã exponenþial,capacitatea de selecþie scade si-metric, astfel încât rolul editoru-lui-mediator profesionist, acþio-nând din perspectiva unei axio-logii valide, va spori, indiferentde natura instrumentarului pecare îl va accesa ºi a codului decomunicare pe care îl va folosi.

Nu cred sã îºi imagineze cine-va cã multiplicarea informaþiei denaturã medicalã prin tehnologii-le moderne de media va duce laanularea utilitãþii medicului.

Obiect de marketing sau cliental editurii, rãmân într-o abordarepragmaticã ipostaze în egalã mã-surã legitime într-un proces com-plex de comunicare, ieºit din zonaorgoliilor ºi diletantismului ce vordãinui, pe cât se poate prevedea,într-o zonã gri a comunicãrii, laperiferia socialã.

3. O privire panoramicã asu-pra circulaþiei cãrþii la nivelul di-feritelor tipuri de societate exis-

nnnnn NICOLAE MARINESCU

despre Carte,numai de bine

tente astãzi în lume, surprindetoate nivelurile identificabile înistoria omenirii, de la ignorareacãrþii ca obiect scris, purtãtor alunui mesaj codificat lingvistic, lae-book-uri.

Este însã în afara oricãrei în-doieli cã societãþile cele mai eva-luate, de la antichitatea chinezã,indianã, persanã, egipteanã saugreco-romanã, pânã la cele deastãzi, americanã, vest-europea-nã sau japonezã, acordã biblio-tecii publice o atenþie cu totulprivilegiatã, indiferent cã se gã-seºte sub jurisdicþia administra-þiei comunitãþii, a universitãþilorsau a ºcolilor.

Evident funcþionalitatea lor vi-zeazã deopotrivã calitatea patri-moniului de Carte (tipãrituri, dis-curi, filme, casete audio ºi video,înregistrãri digitale etc.), operati-vitatea informaþionalã ºi de accesla surse, mijloace de transcriere,fotocopiere sau preluare digitalã,elemente esenþiale pentru cerce-tare ºi creaþie, în absenþa cãroraindivizii ºi comunitãþile cu cea maistrãlucitã zestre geneticã rãmâncondamnaþi de la retrogradare ladispariþia din istorie.

4. Cel puþin pentru România,problema nu este absenþa libereiconcurenþe, ci degradarea siste-mului de învãþãmânt la toate ni-velurile, starea de anomie în carese complace de douãzeci de anisocietatea româneascã, cronici-zând pierderea cultului muncii ºia responsabilitãþii civice, substi-tuirea valorilor morale, etice ºiestetice cu goana dupã plãceriimediate bazate pe posesia unorbunuri materiale perisabile ºi aunui egoism exacerbat, contra-productiv prin pierderea supor-tului fundamental constituit dinnatura socialã a fiinþei umane.

Esenþial este acum un proiectsocial de perspectivã pentru Ro-mânia, pe care o elitã naþionalãreunind personalitãþi cu autenti-cã vocaþie politicã ºi administra-tivã cu adevãraþii profesioniºti,capabili sã se dedice unui pro-gram de reconstrucþie naþionalã,care sã reuneascã energiile româ-neºti pentru afirmarea potenþia-lului nostru în competiþia univer-salã. Numai într-un asemeneaproiect sistemul editorial îºi poa-te gãsi locul cuvenit, alãturi deun solid sistem de învãþãmânt ºieducaþional, de un sistem de cer-cetare adaptat nevoilor ansam-blului societãþii româneºti, evo-luând complementar sau integratunor sisteme internaþionale maiperformante.

Pânã atunci editorii românisuntem datori sã descoperim spi-ritul de breaslã, sã colaborãm ºisã militãm pentru biblioteci mo-derne cu achiziþii aduse la zi ºi înnumãr suficient, sã identificãmmodalitãþi ºi resurse de promo-vare a lucrãrilor valorase ºi sãdialogãm consecvent cu deci-denþii politici ºi administrativiresponsabili de viitorul poporu-lui român.

Trebuie sã învãþãm cã soluþii-le cu adevãrat eficiente vin de laprofesioniºti, nu din bunele in-tenþii ale politicienilor sau admi-nistratorilor, care nu se pot pri-cepe la toate.

1. O modificare a proporþiilorîn natura suportului cãrþii nu areastãzi nici pe departe consecin-þele pe care pare sã le evoce în-trebarea. Le va avea, poate, în20 de ani sau mai mult. Deocam-datã, funcþiile sunt la locul lor ºitot prea puþin servite sunt de sta-rea cãrþii, pe hârtie sau virtualã,în România. Tot aºa cum dispari-þia presei din þarã nu are decât olegãturã minorã cu „virtualiza-rea”. Scãderile moderate de tirajeale ziarelor tipãrite din lumea lar-gã ºi împletirea lor complexã cuediþiile online nu a ºters în masãde pe faþa pãmântului titlurile decotidiene ºi sãptãmânale, carecontinuã sã aparã în sute de miiºi milioane de exemplare, nu ascos deloc din cauzã abonamen-tele online plãtite ºi nici nu a eli-minat zelul creator de formule noi,care apar ºi ele din pornire în zeciºi sute de mii de exemplare ºi/sauabonamente online. Problemarãspunderii pentru proiect, con-þinut ºi circulaþie, cu alte cuvin-te, problema girului, a credibilitã-þii, a costurilor pentru realizareaºi rãspândirea produsului e în-treagã, pentru carte ºi pentrupublicaþii, indiferent de suport.Iluzia simplitãþii ºi a gratuitãþii/ieftinãtãþii mediului virtual s-acam risipit de vreo doi-trei ani.Creierul e la fel de scump, dacãnu chiar mai scump, ca înainte deavântul virtualizator. ªi e normalsã fie aºa, ca la orice trezire dinbeþia ºmechereascã a tehnolo-giei, obsedatã doar de concuren-þa înnoirilor ºi de creºterea cifre-lor de vânzãri. Sigur cã aparschimbãri subtile, insidioaseunele, cu adevãrat interesanteintelectual ºi civilizaþional, dar maiavem mult pânã la un salt calita-tiv sensibil.

2. Nu ºtiu dacã înþeleg bine în-trebarea. Dacã da, identific doardouã ipoteze extreme, prin nimicreprezentative pentru fenomenulgeneral al cãrþii. Adicã, pe de oparte, isteria comercialã în jurulunor nume cu mizã de bestseller

nnnnn ADINA KENEREªEditura Compania

cumplitã e, în 2011,ignoranþa

– o modã americanã importatã înEuropa în anii ’90 ºi deja obositã,în declin net de prin 2005 încoa-ce – ºi practica foarte rãspânditãîn România a scriitorului care-iplãteºte editorului fabricarea cãr-þii sale – o aberaþie care a viciat ºiviciazã întreaga „pozã” a dome-niului, dar care se aflã în acorddeplin cu lipsa de pe plai a au-tenticei economii de piaþã, a de-mocraþiei ºi a rãspunderii institu-þionale. Ipostaza firmei de prestãriservicii care editeazã carte pespezele autorului existã ºi esteperfect respectabilã în toatã lu-mea, doar cã statutul unei ase-menea firme diferã (administrativ,fiscal, cultural, mediatic etc.) deacela al editurilor obiºnuite, afi-liate sindicatelor profesionale. Iarîn sarcina acestora din urmã stã,fãrã excepþie, nu doar editarea, ciºi promovarea, difuzarea ºi dis-tribuþia cãrþilor. În afara acestor„puncte de maxim”, abrupt vor-bind, scriitorul nu e decât o sur-sã, iar editorul, doar un interme-diar. Relaþia lor însã nu are nimicautomat. Nu orice „produce” unscriitor e vreo luminã pentru se-meni ºi nici nu apare ca atare, nicieditorul nu e deloc lipsit de ori-entare în catalog ºi de responsa-bilitãþi faþã de comunitatea cãre-ia îi propune „produse”. Cândambele funcþiuni sunt îndeplinitecorect, la mijloc gãsim mult dia-log, multã muncã, mult sprijin re-ciproc, multe riscuri, mult stres ºifoarte puþine satisfacþii complete.

simpla vorbire despre„piaþa de carte” ºi

„concurenþa” din ease constituie într-unexerciþiu la trapez

fãrã plasã3. Nu avem cifrele care sã ne

permitã sã judecãm serios acestraport. Ce se poate spune fãrãteama de a greºi? Cã publicul ci-titor din România nu e nici mare,nici dispus sã cheltuiascã multpe carte. Nici n-ar avea cum, încondiþiile paupere în care existã

el, cu zdravãn mai bine de jumã-tate din coºul de consum dat pemâncare ºi utilitãþi, dar ºi în con-diþiile de irelevanþã meritocraticãa ºtiinþei de carte pentru societa-te în ansamblul sãu. Cele câteva„cioburi” de informaþie despreachiziþia publicã pe care le poþiexamina aleatoriu sunt de-a drep-tul înspãimântãtoare: de la titluricare „nu sunt” ºi cele care „preasunt” la „cine” face achiziþia, în„ce” scop, „cum” face selecþia,cu „care ritmicitate”, „de unde”se informeazã ºi cumpãrã, „cui”dã socotealã ºi „când”.

4. Sigur. Iar limitele sunt atâtde strânse, încât simpla vorbiredespre „piaþa de carte” ºi „con-curenþa” din ea se constituie în-tr-un exerciþiu la trapez fãrã plasã.Cu toate astea, îngrozitoare cuadevãrat nu e starea – cunoscu-tã – de lucruri, oricând ameliora-bilã pe un fond de cinste, bunã-voinþã ºi proiect raþional, cãci in-teligenþã, talent, creativitate ºicuriozitate existã. Cumplitã e, în2011, ignoranþa – de fond ºi ea –în privinþa mecanismelor reale alevieþii culturale „normale” din altepãrþi, o ignoranþã deasã, veºnicacoperitã de trimiteri fonfãite lasurse de prestigiu, de comparaþiineavenite ºi aspiraþii cosmice înraport cu un context mizer, du-blul ºi triplul limbaj „culturnic”care fandeazã la infinit pe lângãaberaþii politice ºi economice carecondiþioneazã sever cotidianultuturor. De pildã, se ºtie oare cumse fac achiziþiile publice în altepãrþi? Care e rolul gazetelor, co-mitetelor ºi comiþiilor profesiona-le? Cine rãspunde ºi cum o facedacã nu sunt vizibile ºi/sau nuse vând cãrþile scoase de un edi-tor dintr-o editurã? Ce se întâm-plã într-o bibliotecã atunci cândo carte nu e consultatã deloc cuanii sau când cronicile ei sunt sis-tematic proaste? Ce înseamnã cuadevãrat sã fii editor de carte ºco-larã? Ce constrângeri ai dacã edi-tezi carte pentru copii? Sau cartereligioasã? etc.

Editura Aius

Mihai Diaconu - 1901

Page 6: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

6 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

nnnnn ION BOGDAN LEFTER

Dacã facem contextua-lizãri atente ºi interpre-tãri nuanþate, putem

observa – se ºtie – în toate siste-mele ºi subsistemele sociale re-flexii ale evoluþiilor mari, macro-istorice. Piaþa noastrã de carte dedupã 1990 – producþie ºi desfa-cere – e un excelent exemplu, ea„oglindind” fidel traseul parcursde România postcomunistã: eu-forie postrevoluþionarã, proprie-tate de stat versus proprietateprivatã, inflaþie, crizã, creºtere,profesionalizare, diversificare,stratificare a pieþei, boom, apoiiarãºi crizã – crizã mondialã. Iatãpe scurt, „punctatã”, evoluþia do-meniului:n În primã fazã, prãbuºirea ve-

chiului regim a însemnat recîºti-garea libertãþii, tradusã promptîntr-un val de tipãrituri necenzu-rate. Un nou tip de stat, o nouãlegislaþie, o nouã economie con-curenþialã se construiesc în timp;dreptul de a spune în gura marece gîndeºti – ºi de a face ce vrei,în limitele legilor democratice! –îl trãieºti imediat ºi întreg, „ple-nar”, ba chiar euforic, cãci la ieºi-rea dintr-o dictaturã libertatea aregustul extraordinar al frunctuluipînã atunci oprit ºi atît de înde-lung dorit. Drept care mai întîi a

România postcomunistã: piaþa de cartedupã (aproape) 22 de ani

fost exprimarea directã, prin viugrai, în spaþiul public, pe strãzi,la radio ºi la televizor, în toiul re-voluþiei, apoi au ieºit, în cîtevaore, primele ziare fãcute din en-tuziasmul redacþiilor, fãrã dispo-ziþii „de sus” ºi fãrã vreun con-trol care sã acorde „vizã de pu-blicare”. Dupã cîteva zile saupoate dupã o sãptãmînã-douã (armerita reconstituitã cu exactitatecronologia) apar ºi primele cãrþisau improvizaþii editoriale libere.Tirajele – uriaºe, incredibile.n Foarte curînd, piaþa se scin-

deazã în douã: vechea reþea destat, lentã în miºcãri dar în carelucrau profesioniºtii cu expe-rienþã în materie, ºi noii între-prinzãtori, iuþi dar diletanþi. Laînceput, viteza nu e decisivã: uniidintre aventurierii care se lansea-zã în domeniu fac peste noaptebani buni (alþii dau rateuri...), darîn prim-plan rãmîn editurile destat, care se dezmeticesc ºi ele ºiîncep sã publice în special lucruripînã atunci interzise: scriitori ro-mâni cenzuraþi, din þarã sau dinexil, literaturã strãinã considera-tã de vechiul regim „neconvena-bilã” sau „duºmãnoasã”, apoidezvãluiri din trecutul mai apro-piat sau mai îndepãrtat, memoria-listice sau jurnalistice sau ºtiinþi-

fice, studii de istorie ºi politolo-gie, filozofi „spiritualiºti” repu-diaþi înainte de 1990 etc. etc. etc.n Pasul urmãtor: în timp ce

elita domeniului se ocupã de„recuperãrile” de care era atîtanevoie pentru a reveni la nor-malitate, în conformitate cu unprogram cultural, etic, emi-namente intelectual, cu finanþareîncã de la buget sau cu sprijin destat (cazul „privatizãrii” EdituriiPolitice, devenite Humanitas),întreprinzãtorii particulari atacãmai ales genurile de consum ºifac acumulãri consistente, ceeace atrage în scurt timp ºi perso-nal calificat din zona cealaltã, cucreºteri rapide de calitate a pro-iectelor ºi a editãrii propriu-zise,grãbind falimentul sistemului edi-torial de stat ºi privatizarea efec-tivã a caselor cu tradiþie. Menþi-nerea lor pe linia de plutire va rã-mîne problematicã: de-atunci în-coace, nici una dintre ele n-aajuns sã se numere printre prin-cipalii jucãtori de pe piaþã, maivizibile rãmînînd doar Cartea Ro-mâneascã, a Uniunii Scriitorilor(deci cu un regim „semi-de-stat”sau „semi-privat” ºi pînã în 1989),însã dupã ce a fost „remorcatã”de Polirom, preluatã managerialºi sprijinitã ca marcã a grupului

titular, ºi editurile cu ieºire pe pia-þa educaþionalã ºi de informaregeneralã: Didacticã ºi Pedagogi-cã, ªtiinþificã ºi Enciclopedicã.O vreme au mai rezistat Litera, Al-batros ºi Univers. Alte edituri dinfostul sistem comunist, precumEminescu (bucureºteanã, ca toa-te suratele pe care le-am numitpînã acum), Junimea (Iaºi), Scri-sul Românesc (Craiova, cu douãechipe paralele), s-au perpetuatfantomatic. La fel – Dacia (Cluj),mai nou devenitã Dacia XXI. Audispãrut sau vegeteazã sau nu semai prea vãd pe standuri Miner-va, Ion Creangã, Kriterion, Mu-zicalã, Medicalã, Ceres (bucureº-tene), Facla (Timiºoara) ºi carevor mai fi fost. S-a stins ºi Litera,drept care emblema a fost prelua-tã de editura basarabeanã carecrescuse sub titulatura Litera In-ternaþional.n Dintre noii competitori s-au

desprins de-a lungul anilor ’90 ºide-atunci încoace campioniiperioadei: la început Humanitas,apoi ALL, RAO sau InstitutulEuropean (primele – bucureº-tene; ultima – ieºeanã), apoi Ne-mira, Paralela 45, Polirom, Gramar,Teora, Univers Enciclopedic, Ni-culescu, Curtea Veche, Corint,Tritonic, Litera º.a., pînã la celemai recent alãturate plutonuluifruntaº, precum Trei sau ART(Paralela 45 – piteºteanã; Polirom– ieºeanã; restul – bucureºtene,inclusiv Litera, relocatã de la Chi-ºinãu). Unele au pierdut din tu-raþie pe parcurs, altele au crescutºi au prins locuri în faþã.n Pe parcurs – perioade mai

bune, cînd încã se fãceau marivînzãri, sau mai defavorabile, înanii de inflaþie galopantã ºi deîntîrziere a refacerii post-comuniste a þãrii, editurile mari seprofesionalizeazã serios ºi-ºi dez-voltã infrastructurile insti-tuþionale dupã anul 2000, odatãcu creºterea economicã ºi maiales în perioada de boom 2005-2008.n S-au constituit treptat ºi re-

þele aºa-zicînd „secundare”, „deniºã”, ilustrate de case mai micidar cu producþie stabilã, cudifuzare mai restrînsã, deci cuvizibilitate de librãrie redusã, darimportante pentru publiculcultural: Sigma, Saeculum I.O./Vestala, Compania, Vinea, Vre-mea, Contemporanul/Ideea Euro-peanã, Herald, NOI Media print,Vellant, Igloo Media (Bucureºti),Marineasa ºi Brumar (Timiºoara),Casa Cãrþii de ªtiinþã, Limes,IDEA Design & Print, Eikon(Cluj), Charmides (Bistriþa), Aula(Braºov), Bibliotheca (Tîrgoviº-te) sau Aius (Craiova), pînã la mairecent afirmatele Tracus Arte,Casa de editurã Max Blecher(Bucureºti) º.a.; edituri universi-tare, de stat ºi private, peste totîn þarã; ºi altele tot ale unor insti-tuþii cu finanþãri bugetare: a Mu-zeului Literaturii Române din Bu-cureºti, a Institutului CulturalRomân, a Academiei Române sau

Critic literar

Casa Radio a Societãþii Românede Radiodifuziune.n Întregul sector va fi lovit

greu de criza financiarã ºi apoieconomicã din ultimii ani, ºidirect, prin blocajele provocatede reþelele de distribuþie, care n-au mai virat cãtre edituri sumeleîncasate în librãrii, ºi indirect, prinscãderea puterii de cumpãrare apopulaþiei, de unde o prãbuºiregeneralã a vînzãrilor...

*Cum stãm – vasãzicã – dupã

(aproape) 22 de ani de piaþã edi-torialã postcomunistã? Momen-tul e dificil, dar în urmã s-auacumulat etape importante decreºtere, cu bilanþuri bogate întitluri ºi tiraje cumulate, cu diver-sificãri continui ale producþiei decarte ºi cu modernizãri succesi-ve ale infrastructurilor editorialeºi tipografice, de la epoca maºi-nilor de scris mecanice, a linoti-purilor ºi a vechilor „zeþãrii” lainvazia computerelor în toate sta-diile, de la pregãtirea „manuscri-selor” (care nu mai sînt de mult„scrise de mînã”!...) la paginareºi la imprimare. Stimulaþi de nou-tãþile tehnologice de penultimã ºide ultimã orã, dar ºi împinºi de laspate de austeritatea perioadei,editorii cautã astãzi soluþii de su-pravieþuire cu costuri mai redu-se: distribuþia prin livrare poºta-lã, în urma comenzilor on-line, cueconomisirea rabatului comercial,ºi multiplicarea pe „suporturi”mai ieftine decît hîrtia, pe com-pact disk-uri (cãrþi-CD) sau cafiºiere „virtuale”, livrabile prinInternet drept „cãrþi electronice”(e-books). Nu sînt ocolite – fireº-te – nici metodele mai „clasice”:reduceri de personal ºi de chel-tuieli ori vînzãri directe cît maiconsistente la tîrgurile de carte,iarãºi fãrã veriga intermediarã alibrarilor.

Moment complicat ºi pentruautori, pentru scriitorii români deazi (rãmînînd doar la literaturã),cãci, cu excepþia cîtorva numecare pot asigura un minim succescomercial, mai nimic nu s-a maiputut publica în ultimii ani, lavreme de crizã, decît în pierdere.Editurile compenseazã cu altecategorii de cãrþi, dar tot maigreu, în condiþiile date. Ce-i drept,piaþa, foarte diversificatã, ar aveanevoie de mult mai mulþiprofesioniºti de calitate care s-oalimenteze cu „manuscrise” noi.Realitatea este cã numãrulpoeþilor, prozatorilor, drama-turgilor, criticilor ºi eseiºtilornoºtri de bun, foarte bun sau ex-cepþional nivel e destul derestrîns: cîteva – puþine – zeci înfiecare gen. Destul pentru ca fie-care an editorial sã iasã onorabilla bilanþ, cu liste întregi de titlurinotabile, dar prea puþin pentru aasigura o autenticã efervescenþãîn materie.

În fine – alt subiect dediscuþie...

Programulmanifestãrilor

l 27 octombrie 2011, ora11. 00, Casa Universitarilor

Lansarea volumului Aius 20.File din istoria noastrã deNicolae Marinescu

Participã: Constantin M. Popa,Marin Budicã, Cosmin Dragosteºi o bunã parte din eroii cãrþii

Moderator: Xenia Karo -Negrea

l 28 octombrie, ora 12.00,Biblioteca Judeþeanã „Alexandruºi Aristia Aman”

Lansarea volumului RevistaMeridian de Marcel Ciorcan

Participã: Luiza Mitu, PetriºorMilitaru, Mihai Ghiþulescu.

Moderator: Lucian Dindiricã,director Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman”

l 29 octombrie 2011, ora 10.00,Palatul Prefecturii

Workshop: Drumul cãrþii.Sistem sau accident?

Conferinþa inauguralã: Cã-lin VLASIE (director Editura Pa-ralela 45)

– Editura – releu al mutaþiilorcivilizatorii;

– Scriitorul – obiect demarketing sau client al editurii;

– Achiziþia publicã ºi achiziþiapersonalã – gesturi comple-mentare ale aceleiaºi pieþe;

– Limitele liberei concurenþepe piaþa de carte.

Invitaþi: Ion Bogdan Lefter,Adrian Cioroianu, TheodorPaleologu, Gabriel Cojocaru(Editura Grinta, Cluj)

Participã: editori, bibliotecari,critici literari, scriitori

Moderator: conf. univ. dr.Gabriel Coºoveanu

n Lansarea volumului Sextantde Constantin M. Popa

l Ora 13.30 – Gala PremiilorMozaicul

Premianþii Mozaicul 2010:n Premiul „Petre Pandrea”

pentru literaturã a fost acordatscriitorului Ionel Buºe pentruvolumul Ultima varã cu Eniköºi alte... povestiri (EdituraFundaþiei Alfa, Colecþia de Cartede prozã, Cluj-Napoca, 2010.

n Premiul Tiberiu Iliescu pen-tru activitatea editorialã ºi publi-cisticã i-a fost acordat lui AdrianMichiduþã pentru proiectul dereconstrucþie a filosofiei româ-neºti, proiect pe care-l deruleazãla Grupul Editorial Aius prin co-lecþia Biblioteca de filosofie ro-mâneascã.n Premiul Felix Aderca a fost

acordat ex aequo.n Premiul Felix Aderca pentru

iniþiative deosebite în domeniulcultural a fost acordat lui ÞuþuBãrbulescu, coordonatorulAtelierului de Restaurare alMuzeului Olteniei.n Premiul Felix Aderca pentru

artã neconvenþionalã a fostacordat lui Vlad Drãgulescu.n Premiul Jean Bobescu

pentru muzicã a fost acordatdirijorului Emil S. Maxim.n Premiul Constantin Lecca

pentru artã plasticã i-a revenit luiLucian Irimescu.n Premiul Adrian Marino

pentru promovarea unei instituþiiculturale craiovene pe planinternaþional a fost acordatTrupei Teatrului pentru Copii ºiTineret „Colibri”.

Colocviile ºi Premiile Mozaiculediþia a XIV-a

Craiova, 27-29 octombrie 2011

Aius – 20 de ani de carte liberã

Asociaþia Prietenii ªtiinþei „Gheorghe Þiþeica“

Page 7: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 7

EmiliaParpalã-Afana

Desigur. Aº mai introduce unparametru: ce fel de lecturã?

Pentru o lecturã grea, ºtiinþifi-cã/ de specialitate, prefer o pozi-þie mobilizatoare (pe scaun, lamasã, cu creionul pentru subli-niat, plus hârtie pentru notiþe).Asta depinde ºi de accesul la car-te (bibliotecã, calculator), postu-ra publicã fiind obligatorie.

Pentru lectura uºoarã (revis-te, roman, poezie etc.) îmi creez oposturã relaxatã, pentru a mã bu-cura de tot confortul: la orizonta-lã, cu perne pufoase, eventual cufond muzical. Dacã aº inversapostura, efectele ar fi nedorite:hedonismul lecturii s-ar diminua,iar mobilizarea pentru gândireacriticã ºi interpretativã ar eºua însomn, probabil. Îmi palce sã facdiferenþa între cele douã tipuri delecturã, respectiv posturã, pen-tru cã citesc tot mai puþin „de plã-cere”.

Cãtãlin Ghiþã

Rãspunsul la interesanta între-bare gânditã de Petriºor Militarunu este deloc simplu, adicã nupoate fi formulat în termeni lipsiþide echivoc. Aºadar, dacã ar tre-bui sã rãspund cumva, aº spune„da ºi nu”. Definitoriu este tipulde lecturã implicat în actul pro-priu-zis; cu alte cuvinte, depindede cartea pe care o citesc. Dacãam în faþa ochilor o paginã debeletristicã, îmi este clar cã n-opot parcurge, de pildã, în picioa-re, ci aºezat comod într-un foto-liu ori pe sofa. Pe de altã parte,un text ºtiinþific (de teorie, de fi-losofie sau de istorie) nu se lec-tureazã, în opinia mea, decât labirou, pentru a se putea lua noti-þe ori face fiºe de lucru. Totuºi,existã ºi cãrþi care se pot parcur-ge oricum ºi oriunde, precum ro-manele poliþiste sau de aventuri.La urma urmelor, într-o þarã încare numãrul adevãraþilor pasio-naþi de lecturã scade de la an laan, cred cã elementul cel mai im-portant este ca oamenii sã citeas-cã. S-o facã în ce poziþie vor ei,numai s-o facã.

Nicolae Coandefeat. Marcel Proust

Ani de-a rândul am citit cul-cat. Uneori, abia stingeam lumi-na veiozei, cãci îmi place sã ci-tesc seara adãpostit de cearcã-nul abajurului ei protector –deºi, cum a spus cândva un poet,chiar ºi „un bãrbat poate fi veio-za de noapte a unei cãrþi” – ºiochii mi se închideau atât de re-pede încât n-aveam când sã-mispun: „Adorm”. ªi, dupã o jumã-tate de orã, mã trezea gândul cãera timpul sã încerc sã adorm;voiam sã pun la o parte volumulpe care credeam cã-l am încã înmânã ºi sã sting lumina; nu înce-tasem nicio clipã sã fac reflecþii,în somn, asupra celor ce citisem,dar reflecþiile luaserã o întorsã-turã cam ciudatã; mi se pãrea cãeu însumi eram acela despre carevorbea cartea; o bisericã, uncvartet, rivalitatea dintre Nichi-ta Danilov ºi Mircea Cãrtãres-cu. Aceastã credinþã supravieþu-ia câteva secunde deºteptãriimele; nu-mi jignea raþiunea, dar

în ce posturã stãm când citim?

mã apãsa ca niºte solzi pe ochiºi-i împiedica sã-ºi dea seama cãveioza nu mai era aprinsã. Apoiea începea sã-mi devinã de neîn-þeles, aºa cum dupã metempsiho-zã gândurile unei vieþi anterioaresunt ininteligibile; subiectul cãr-þii depindea de mine ºi eram slo-bod sã mã potrivesc sau sã numã potrivesc lui; îmi recãpãtãmîndatã vederea ºi eram foarte ui-mit gãsind în jurul meu un întu-neric plãcut ºi odihnitor pentruochi, dar poate ºi mai mult pen-tru mintea mea, cãreia îi apãreaca un lucru fãrã cauzã, de neînþe-les; ca un lucru cu adevãrat ob-scur. Mã întrebam ce orã puteasã fie; auzeam fluieratul trenuri-lor cum treceau foarte aproapepe lângã blocurile din cartier,intrând mai adânc în noapte pelinia feratã uzatã pe care mãplimbasem în echilibru precarcu câteva zile mai înainte. Mã-ceºul din apropiere dãduse încopt ºi probabil dormea la oraaceea, nu ºi cãlãtorul care se zo-reºte sã ajungã la staþia apropia-tã; ºi cãrarea pe care el o apucã ise va întipãri în amintire graþieimboldului datorat unor lucrurinoi, unor fapte neobiºnuite, con-vorbirii recente ºi cuvintelor dedespãrþire rostite sub o veiozãstrãinã, care îl urmãresc încã întãcerea nopþii, chiar în timp cecred cã dau pagina urmãtoarepentru a-i urmãri drumul însin-gurat la miezul nopþii. Îl urmã-resc cu un deget, din ce în cemai obosit, ºi cine ºtie dacã nucumva a apucat deja pe un drumgreºit, cãci s-ar fi putut sã sar,neatent, pagina sau, mai rãu, sãapuc sã citesc deja altã carte încare nu este nici un drum, nicimãcar o potecã. O fundãturã –cum sunt de atâtea ori cititul ºiscrisul, indiferent în ce poziþiele facem.

Cosmin DragostePentru mine, postura corpora-

lã are o mare importanþã în pro-cesul lecturii. Trec acum pestetoate teoriile centrilor energetici,ale fiziologiei subtile ºi afirm cuconvingere cã, de exemplu, pro-za nu o pot lectura decât în pat,întins pe spate. Poezia, în schimb,nu o pot degusta decât în picioa-re sau în ºezut. Fiindcã, în cazulpoemelor, mã pot concentra maibine, mai intens, pe perioadescurte doar în poziþiile amintite.

Ioana RepciucSunt un cititor care cred cã, în

afara tuturor modurilor de a neaºeza în raport cu o carte, lecturaîndrãgostitã, barthesianã, esteuna cosmogonicã, arhetipalã, lacare ajungem la un moment zero,neanunþat de nicio dorinþã sausperanþã. Subconºtientul îi dez-vãluie atunci, fulgerãtor, con-ºtientului nostru semi-adormit deatâtea ºi atâtea lecturi obligatoriiºi stereotipii fizice sau psiholo-gice cã acesta e modul în careDumnezeu s-a aºezat în faþa ace-lei necunoscute Cãrþi a Lumii, ºia început sã ne citeascã. ªi deaceea postura arhetipalã este unacare satisface pe de-a-ntregulnevoile noastre spirituale, afec-tive ºi chiar fiziologice ºi carteadevine un fel de busolã care neindicã în ce mãsurã ne apropiemde acele pertinente coordonatespaþiale în raport cu obiectul lec-turii.

Postura perfectã a corpuluimeu atunci când citesc este unape care o serie întreagã de cititoriserioºi care-ºi rod coatele de bi-rou ºi-ºi trosnesc din când încând, profilactic, niºte amorþitevertebre cervicale, ar considera-o de-a dreptul adormitoare: pespate, având cartea îndreptatã însus, la înãlþimea mâinilor, un ob-iect servindu-mi de paravan faþãde lumea de aici ºi de orizont pen-tru lumea de acolo. Totuºi, este,pentru mine, postura aceea reve-latorie, pe care am descoperit-odintr-o adolescenþã timpurie. Defapt, intrarea mea precoce în ma-turitate se datoreazã lumilor pa-ralele, infinit mai bune decât lu-mea realã, în care lectura m-a aju-tat sã pãtrund. Postura arhetipa-lã, sugerând întinderea apelor li-niºtite dinainte de creaþie, eraasociatã cu ieºirea din timpul fi-zic, pânã când unul dintre pãrinþimã gãsea nesperat de treazã înîntuneric, într-o poziþie orantãavând în mâini nu Cartea Cãrþilor,ci o simplã carte, mereu alta. Dupãîmplinirea iniþierii, mi s-a îngãduitsã renunþ la aceastã mortificare atrupului, a ochilor, la febrilitateacu care cãutam cartea perfectã,care sã se termine mãcar dupãcâteva tomuri, la ascetismul nefi-resc pentru cei din jur. Dobân-dind secretul posturii arhetipale,am reuºit sã o refac interior, la fie-care carte, oricât de scorþoasã,oricât de facilã, ºi mã surprindretrãind-o în faþa unui birou, cu

degetul pierdut intelectual pefrunte, fie într-o bibliotecã, încon-juratã de sute de foi. Totuºi, dincând în când, pãrãsesc dintr-odorinþã neînþeleasã ºi biroul, ºibiblioteca pentru a ajunge aca-sã, unde mã întind fericitã subpãtura împânzitã de cãrþi.

Mihai EneIatã, în sfârºit, o întrebare in-

teresantã!... M-am gândit uneorila acest lucru, dar nu cred cã amgãsit un rãspuns definitiv. Deºinu pot face o analizã completã,sunt convins cã postura corpu-lui influenþeazã actul lecturii, caîn orice manifestare umanã fiindfoarte important cum te poziþio-nezi ºi ce atitudine ai faþã de ac-tele tale. Cred cã cititul în pat,comod, relaxant, este numai pejumãtate lecturã (deºi recunosccã citesc de cele mai multe ori,astfel). Probabil cã lectura lamasã, în solitudine ºi liniºte – cutoate cã ºi lectura în biblioteci,alãturi de alþii, ca într-un fel desectã secretã, unitã prin ritualullecturii, îºi are farmecul ei – estecea mai bunã soluþie. Fotoliul re-prezintã o variantã intermediarã,cãci corpul îºi pierde din crispa-rea de la masa de lucru, care îþiimpune un imperativ al eficien-þei, ºi face trecerea spre canapea,fãrã însã a-þi permite sã leneveºtiprea mult. Una peste alta, potspune cã citesc peste tot, peunde apuc ºi în foarte multe po-ziþii – în pat, la masã, în baie, întrenuri, pe terase, în librãrii (dedata aceasta, din picioare).

Dincolo de analiza în sine, arfi fascinantã o istorie a evoluþieilecturii din acest punct de vede-re, de la cãlugãrii Evului Mediu,care citeau în picioare, în scrip-toriile lor, trecând prin saloaneledoamnelor care citeau întinse pecâte o canapea, prin secolele încare domnii citeau, de obicei, labirou, niciodatã în haine de casãºi pânã astãzi, când se citeºte in-clusiv pe budã.

Denisa CrãciunUn vechi dicton asiatic spune

cã postura corporala influenþea-zã atitudinea mentalã.

Aþi încercat sã citiþi, ghemuiþi,întinºi pe burtã ori pe spate, aºe-zaþi la birou sau rezemat de trun-chiul unui copac sau de ce nucocoþat într-un cireº? Cu o mânala frunte ºi una pe paginile cãrþii?

În tren, în autobuz, pe malul mãriiori dupã o partidã de sex? Aþi re-marcat dacã mai sus-amintitulproverb avea dreptate ori ba?

Dar dacã ceea ce citiþi deter-mina mai degrabã poziþia voas-trã de cititor? Aveþi sub ochi untratat de epistemologie, sã zicem,proveniþi dintr-un domeniu lite-rar, dar se întâmplã ca la biblio-grafia lucrãrii pe care o pregãtiþisã fie recomandat, aºa cã nu aveþiîncotro ºi, conºtiincios cum sun-teþi, vã strãduiþi sã descifraþiacest text. O vagã durere de capdatoratã termenilor filozofici prearecurenþi? Vederea vi se împãien-jeneºte ºi cãscatul nu conteneº-te sã vã hartuiascã? Umerii de-vin grei ºi spatele începe sã vãdoarã?

Dupã vreun sfert de ceas demartiriu, tot aruncând ocheadespre rafturile bibliotecii, zãriþi unroman delicios de MargueriteYourcenar ori A.J. Cronin ºi lan-saþi cât colo plicticoasa corvoa-dã. Aþi pãrãsit cumva scaunul dela birou pentru a va întinde con-fortabil pe canapea?!

Marius-CristianEne

Cred cã mai degrabã lecturainfluenþeazã postura corporalã.Atunci când citesc, am grijã sãmã aºez într-o posturã cât maicomodã, favorabilã lecturii: corprelaxat, asigurarea unei distanþeºi a unui unghi optim al capuluifaþã de carte.

Invers, postura ajunge sã in-fluenþeze lectura atunci cândsunt într-un mediu care nu îmipermite sã adopt ce posturãvreau. De exemplu, în tren trebu-ie sã citesc stând pe un scaunsau la bibliotecã la fel, posturacorporalã e mult diferitã de celepe care le prefer eu. Totuºi, reu-ºesc sã trec repede peste senza-þia de incomod ºi concentrareanu mai are de suferit, dupã maxim5 minute.

Maria DinuÎn cazul meu mai degrabã pro-

cesul lecturii influenþeazã poziþiacorporalã. În general caut un anu-mit confort în timp ce citesc. Cândlecturez cãrþi mai serioase, criticãsau eseisticã pe care le ºi con-spectez, îmi place sã stau la masã,pe un scaun cu spãtar. În timp cescriu, sunt aplecatã asupra foilorîntr-o posturã cam incomodã, daram timp sã-mi relaxez spatele pespãtar când dau peste fragmentemai puþin importante. Cu beletris-tica e altceva. De dragul plãceriiintelectuale nerestricþionate deconspecte citesc în pat, stândturceºte sau pe orizontalã. Cu altecuvinte, postura mea corporalãindicã gradul de libertate ºi im-plicarea pe care le am faþã de tex-tul respectiv, dar nu influenþeazãînþelegerea acestuia. Pot sã citescun text critic ºi în pat, dar ºtiu cãnumai printr-o posturã mai inco-modã, sã nu zic de-a dreptul co-coºatã, pot sã studiez sistematic. Aºadar, la mine lectura îºi alegepoziþia corporalã necesarã.

Daniela MicuCred cã postura corporalã este

o chestiune de confort, dacã tedoare sau nu spatele dupã ce ci-teºti. Nu cred cã procesul lecturii

Chiar în primele douãzecide pagini ale unui ro-man „despre plãcerea

de a citi romane”(publicat în1979), stã scris: „Alegeþi poziþiacea mai comodã: culcat. Culcatpe spate, pe o parte, pe burtã. Înfotoliu, pe canapea, pe balansoar,pe ºezlong, pe taburet, în hamac,dacã ai un hamac. Pe pat, fireºte,sau în pat. Poþi sã stai ºi cu capulîn jos, în poziþie yoga. Cu carteaîntoarsã, bineînþeles.

Sigur nu existã o poziþie idea-lã pentru citit? Cândva se citeaîn picioare, în faþa unui pupitru.Oamenii erau obiºnuiþi sã steanemiºcaþi, în picioare. Aºa seodihneau când erau obosiþi decitit. Nimãnui nu i-a dat prin capsã citeascã în ºa: totuºi, acum,

ideea de a citi cãlare, cartea pecoama calului, ori atârnatã de ure-chile calului cu niºte hamuri spe-ciale, þi se pare atrãgãtoare. Cupicioarele în scãri, ar trebui sã fiefoarte comod pentru citit; picioa-rele ridicate sus sunt prima con-diþie ca sã te bucuri de lecturã.Bine, ce mai aºtepþi? […]”, sun-tem întrebaþi în mijlocul naraþiu-nii ce continuã în acest fel pe maimulte pagini. Putem spune, înacest punct, cã ºtim pãrerea unuiromancier despre postura în carestãm când citim.

Pe de altã parte, ortopezii re-comandã pentru citit posturilecare pãstreazã curbura normalã(lordoza) a coloanei vertebralelombare ºi care nu necesitã înco-voierea spatelui (kyphosis) în

zona toracicã sau care sã condu-cã la pierderea lordozei cervicalenormale a spatelui. Practic, ideeade bazã este sã avem spateledrept când citim.

Acum nu ne rãmâne decât sãaflam care este opinia cititorilor,adicã a acelor care – din plãceresau tocmai fiindcã nu au de ales– îl citesc ºi pe romancier ºi pemedic, supunându-se astfel înmod constant actului de a citi:Este posibil ca postura corpo-ralã sã influenþeze procesul lec-turii? Dacã da, în ce sens? Dacãnu, de ce nu?

Anchetã realizatãde Petriºor Militaru

ð

go

ra

Page 8: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

8 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

în sine este afectat, se poate citifoarte bine la metrou, în picioare,în tren, sau în locuri mai puþincomode, unde lectura poate fi lafel de captivanta. Postura noas-trã nu decide asupra unui scrii-tor. Acest lucru nu exclude însãfaptul cã fiecare persoanã are oposturã corporalã preferatã pen-tru lecturã, care oferã un senti-ment de intimitate ºi “comunica-re” între oameni ºi cãrþi.

Personal, îmi place sã citescaflându-mã în pat, în poziþia fetu-sului, reuºind astfel sã mã rup decele înconjurãtoare sau tot în pat,în genunchi, acoperind oarecumcartea. Ambele posturi îmi oferãun sentiment de confidenþialita-te ºi de ce nu de posesie asupracãrþii, ideea cã primesc tot ce eaîmi oferã.

Adina MocanuDe fiecare datã când mergi

în-tr-un muzeu, casã memorialãetc. este imposibil sã nu auzi ur-mãtoarea afirmaþie: „Acesta estemãsuþa de scris/ biroul regelui/reginei/ scriitorului”. Se pare cãlocul preferat, înainte, era biroulcare impunea o anumitã poziþiecorporalã. Dar timpurile trec, lu-crurile evolueazã. Eu cred capostura corporalã influenþeazãprocesul lecturii. De multe orimerg în acelaºi loc pentru a citi.Deseori îmi place la bibliotecãunde nu pot fi deranjatã de fac-torii media sau sã nu-mi vinãsomn. Acest lucru îl fac atuncicând trebuie sã citesc cãrþi carenecesitã atenþie sporitã (criticã,eseuri etc.), dar când am de cititun roman uºor ºi vreau sã fiu re-laxatã, stau întinsã pe o canapeasau în fotoliul meu preferat. Amobservat cã atunci când stau în-tinsã gândul îmi mai zboarã ºi laalte lucruri, idei, dar sunt mult mairelaxatã în crearea atmosferei cãr-þii pe care o citesc. Cred cã atuncicând îþi gãseºti locul preferat, po-ziþia preferatã, acestea pot fi punc-tele cheie în procesul lecturii.

Iulian IonaºcuPus în faþa unei anchete de-

spre cum ne influenþeazã postu-ra corporalã procesul lecturii mi-au venit in minte trei lucruri.

Unu: dacã îmi spuneþi ce e aia„procesul lecturii” poate vã spunºi eu cum îl influenþeazã postura.Doi: în medie cititorii citesc ºi ei,care cum pot! ªi trei: consider cãîn mod nedrept, unele posturisunt considerate tabu, cititul cufundul în sus, a fost, de exemplu,dat la spate de cãtre bisericã, fi-ind pãcãtos, dar fãrã sã ofere ex-plicaþiile dorite, dacã nu e, de cenu e.

Sunt tentat sã apreciez cã to-tul e în funcþie de fiecare. În pri-mul rând conteazã sã vrei ºi abiaapoi sã ºtii sã citeºti (unii nu-þicitesc, oricum i-ai pune, oricumi-ai aºeza, chiar dacã ºtiu). De-pinde apoi ºi ce, dar ºi de ce ci-teºti, adica în ce scop, de plãce-re, de nevoie, din pasiune, pen-tru destindere, ca sã ignori pe ci-neva sau ca sã observi pe cinevaprintr-un ziar gãurit. Conteazãmult ºi ordinea cosmicã, dacã e zisau noapte, cum e vremea afarã,te bate soarele în cap în miez devarã sau e primavarã sau toam-nã. E foarte important în ce zodieeºti ºi ce tranzite ai în momentullecturii, în ce zodie e autorul ºi pece nivele eºti compatibil cu el saucele pe care nu eºti.

În altarul tãu nu arde ochiulsingur – un fotoliuCât un car din cel mai mare, micde suflet ºi de doliu –Nici nu trece vreo lãcustã,gândul sã þi-l semenePe licoarea cea îngustã, suptãca o cremeneDe la marginea cu molii, apaiaþei somnambuleMâncând lacrime cu sacul ºizicând: „Nu sunt destule!Mai degrabã vinã dracul sã-midanseze pe ververªi amantului din umbrã sã-idescoase un rever.”

Cãci uitai sã spun, în uºa cupãianjeni de omãt,Se zidea încet ca aþa un beteagde tot, un fãtMai frumos ca o verzalã,muºteriu ºi verticilCare arunca din limbã vorbadragoste subtil,Cã-ngheþase peste lume, pestelume îngheþase…Omul se lipea de ziduri când maitari ºi când mai graseCa de sticle barul serii, înfierat,utopic, blând,Jupuindu-se de palme, mâna luizbura zburândChiar pe nasul unei sobe,înroºit de guturai.În altarul tãu – pat verde – sefãcea plãpând, ca-n rai.

Nici nu ºtiu de unde scoase oventuzã câmp de cearã,Un pendul varvar, o trusã detimp negru, fãrã rost.Bisturiu de strigãt, noaptea, sedãdea pe geam afarã,Coada ei lungitã-n mine sepãrea cã stã cam prostCu vederea, se torcea pe ofurcã stânjenitãCât sã fii frumoasã, poate, oride-a dreptul obositã.

„Eu n-am numãr!” – stai sã ziciºi mai stai pe coate, goalã.Un zugrav dintre aceia, de ziare,strigã: „Scoalã!Meºtereºte între deºte coalaîngerilor, spune

Cine þi-a turnat cosiþa, te-afãcut o stricãciuneRea cât un discurs politic, multmai rea, auditoriu?...”Pe când el, cu pensuli mute,roade din pereþi ivoriuªi-þi întunecã genunchii,unghiile þi le ºtergeCu ºtergarul miazã-lunii,adormit ºi-aproape rece.

„O sã stãm de vorbã, ºtii, amvisat ºi dintre coasteÎmi ieºea un Vierme, dinþiialergau sã-l prindã, oasteAdunatã-n grabã, totuºi, sã fifost ªtefan cel MareOri Mihai Viteazul, Cidul,iscusitã ca o mareDe dinþi galbeni, lungi, cohortã,ardere de tot, armurãDe dinþi rari, întinºi pe burtã ºimâncaþi de biata gurã…Oastea încerca sã-l prindã, îlbuºi, îl apãsãCa sã moarã-n somn de ciudã ºicu pântecele sãStropeascã Ierihonul, mai cã num-a împroºcat,Rãmâneam vergurã stinsã, fãrãstilul tãu damnat…Se târa pe toate cele, pe saltea,pe plãpumioarã,Nasturii sãltau din umeri,gâdilaþi pe mustãcioarãªi cu buzele-n ureche îmiºoptea sã-mi vãd închisãFusta mãrilor ºi-a ceþii maide-acum dinadinsã:Frig, ai frig mi-i, soro, ca înfrigiderul Arctic.Blãnurile mi-s doar scânduri,trupul tãu – un sicriu baltic.Becurile din tavane – clopoteori peºteri moarte.Încãlzeºte-mã cu dinþii, Viermesunt, care se zbate!...

ªtii ce fac? Îl iau în palmã, îlmângâi, îl pun sã miºte,Haina lui de piele cade, lunecãºi vrea ca niºteSãrãntoci, bicisnici, lepre, marface m-a legãnatS-o scuip dincolo de Nistru oridincolo de Banat…Ia, aºa sã-mi fie felul, scuip

întruna, scuip în patruSemne care-mi nãvãl visul…Cardinale idolatru,Beizadea, sultane, vornic,Buzãruptã, matelote,Lãsaþi viermele, recitã-mi la râpaUvedenrode,Vierme de-o dulceaþã finã, rarã,mândrã, cu alunã…Uite-aºa mã ridicase,încãlzindu-l, pân’la lunã.

Dar de-atunci muri… Ce-o face,unde-o fi, pe un’ s-o puneSã înalþe scoica lumii cu chitiede cãrbune?...Visul meu se încãlþase în papucide vatã creaþãªi în curul gol pe stradã sezvonea cã-i dimineaþã.Sã-þi mai spun de una, alta, detramvai, de ºinã spartãDe belimea-n blugi, de conu’Nea Jenicã, oþ de artã…”

Sânul ei muºcat mã strânge, mãia-n moarte, mã descuþãªi din zdreanþa mea de umbrãisprãveºte o maimuþãCare sare, sare, sare, când pejos ºi când pe clanþãO, ruºinea, ce ruºine!,cucuveaua de paiaþãBlestema lângã urechea zilelorde rumeguºPuse la dospit în vadra fãrãgratii, fãrã uºiUnde ajunsesem grabnic un de-a-ndoaselea TurbincãMare mort cu rai pe margini ºipe gurã va-sã-zicã.

Ea era o rugãciune, ea era puþinun scheptruDin adaosuri de China, deJoimari ºi de Sân PetruEa se uitã-n mine, umblã, îmi iamaþele, le stoarce,Le aºazã între scânduri ºi nu-mispune: „Ptiu, drace!”Stã cu inima sãltatã ºi se batelin în cuieIar amantul ei cel tânãr,frunzãrindu-ºi o gutuieZboarã pe fereastrã, pleacã, dãdin coate, o, dispareÎntr-un pom din cel mai galben,

mai uscat, de lumânareCare se zgâieºte, iatã, la un soide iconimeAgãþat pe toþi pereþii roºi latãlpi de ºoricime:O betealã, o mãnuºã, untramvai numit dorinþã,O fetie jupuitã, miºunatã decãinþãVenind dedesubt sã stingã pecovoarele minciuniiPãrul negru cãzut dulceºi-ncurcat ca râsu’-lumii.

Mãi, sã fie, din altarul undeviu nu mi se-aratã,Ochiul tãu coboarã mâna-mi,nicidecum nevinovatã.Camera se face latã ºi subþireaei cetateUnde, zãu, ne limpezirãm pegenunchi, pe brânci, pe spateDupã ce cã adormisem cândvisai încet, cãrnosCamera, zic, ºi fotoliul stau în

ochii mei pe dos.

nnnnn AURELIAN ZISU

altarDepinde chiar ºi ce ai mâncat,

de cât timp, care þi-e starea desãnãtate, dacã te doare, ce tedoare, ce IQ ai, daca bioritmul teajutã sau nu, depinde ºi ce ai bãutsau nu, dacã ai cãzut în cap cânderai mic sau nu. Mai depinde delocul în care te afli. Într-un fel ci-teºti beat prin ºanþuri, altfel dacãbei acasã. Lectura poate fi ºi laºcoalã, la hotel, înãuntru sau afarãîn parc, depinde dacã e atmosfe-rã bunã, dacã e liniºte sau e gãlã-gie. Starea psihicã e ºi ea deter-minantã, eºti sau nu cu nervii,te-ai certat cu ºeful, a pierdut na-þionala cu 5-1 ºi dupã ce ai aruncattelevizorul pe fereastrã te refu-giezi în lecturã. Chestiile astea auun rol major.

Sunt de acord cã poziþia e debazã, sã presupunem numai cã amfi obligaþi sã citim þinând tot tim-pul mâinile la ceafã. Atunci ar tre-bui sã dãm pagina cu piciorulaplicând saliva cu limba pe de-getul mare tocmai scos din pan-tof. Mã întreb, în condiþiile as-tea, caþi ar mai citi. Deci, putemspune ca poziþia e cea care faceposibilã lectura, ceea ce nu e de-loc puþin.

Totuºi, dupã mine, postura artrebui sã rezulte din lecturã, nulectura din postura corporalã. Darcred cã cea mai importantã influ-enþã nu o dã nici tipul de lecturã,nici postura. Important e cine ci-teºte! Numai în momentul în carecunoaºtem cine citeºte ar puteaînsemna ceva postura. Pânãatunci anchetele pot sã mai aº-tepte.Totuºi, dacã existã cinevadornic de reþete ºi preocupat sãexperimenteze „ºtiinþific” îi reco-mandãm ca sã ne amuzãm:

Proza în poziþia de drepþi e maicursivã.

Poezia cititã folosind posturi-le în doi, induce o atmosferã deintimitate.

Romanele poliþiste au, în pos-turile de noapte, mai mare suspans.

Tratatul filosofic citit cu picioa-rele în apã rece e mai suportabil.

Literatura eroticã în frig creº-te stãpânirea de sine.

Tot ce þine de domeniul psiho-logiei în postura întins pe spate.

Pentru alte tipuri de lecturãpot fi încercate posturi de voie.

Iar în poziþia de lecturã cu fun-dul în sus stârniþi imediat intere-sul, nu mai conteazã ce citiþi.

go

ra

Cãdelniþã, 1668, argint, deþinãtor Mãnãstirea Arnota, Vâlcea, înainte ºi dupa restaurare

Page 9: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 9

nnnnn ION BUZERA

Un memorialist de o se-renitate unicã în peisa-jul autohton este Nea-

gu Djuvara: Amintiri ºi poveºtimai deocheate, prezentare grafi-cã ºi ilustraþii de Andrei Gamarþ,ediþia a doua, adãugitã, EdituraHumanitas, 2009, 148 p. Asta dinurmãtoarele pricini cumulate ºicare, pe parcursul lecturii, alter-neazã, se intensificã ºi se suþinreciproc: autorul are un simþ alumorului de o calitate rarissimã,care uneºte, aº spune, flegmatis-mul britanic, eleganþa uºor cris-patã francezã ºi debordanþa lexi-co-stilisticã localã; ºtie enorm demultã istorie „mare”, fiind chiar,cum se autodefineºte la modulserios, dar într-un context tothâtru, „filozof al Istoriei” (p. 7);are o aplecare constantã spre„micile” istorii, cele care o þes pededesubt pe cea mare ºi o fac, de

fapt, sã reziste, sã „se þinã”, sãexiste chiar; mizeazã pe un tip deoralitate (vehiculatã de expresiiprecum: „am uitat sã spun...”) si-milarã prin ludic intertextual po-pular celei a lui Creangã, cu des-tule trimiteri, de asemenea, emi-nesciene, dar – de fapt – foartemunteneascã, alertã, zig-zagatã,ºarmantã, divagantã ºi pe care ofoloseºte, cu dibãcie, ca factorcoagulant al naraþiunii; în sfâr-ºit, a ºtiut sã înveþe mult ºi multedin viaþã.

Cele cinci povestiri sunt totatâtea incursiuni în viaþa privatãºi publicã (între care nu fac marideosebiri, aceasta fiind dintre celemai provocatoare trãsãturi alecãrþii) a memorialistului: de cândavea ºase, zece, doisprezece,douãzeci sau mai mulþi ani. Prac-tic, relatarea nu trece însã dinco-lo de al doilea rãzboi mondial,apar numai câteva trimiteri cãtreepoca de dupã acest eveniment.Faptul cã autorul nu a „prins” înniciun fel comunismul determinã,cred, fixarea – de fiecare datã –într-un spaþiu afectiv nontrauma-tic, deºi nu lipsit de tensiuni.O astfel de atmosferã nu are cum

sã fie regãsitã, în niciun fel, înmemorialistica închisorilor sau încea referitoare la perioada comu-nistã, în general.

Memoria se activeazã, la Nea-gu Djuvara, cu o acuitate impe-cabilã, extrãgând, cu penseta eieducatã la ºcoala marii istoriogra-fii franceze, un amãnunt, o imagi-ne, o întâmplare din miile de „foi-þe” acumulate. Se vede cã are deunde alege ºi mai ales cã ºtie cumsã procedeze, într-un fel pe carel-aº numi tematic: deºi unele in-formaþii se repetã, ele sunt aºe-zate altfel, în funcþie de interesulcentral al povestirii. Procedeul celmai întânit este cel al „ciugulirii”cvasi-hedoniste a unor momen-te din copilãrie ºi adolescenþã.Cel puþin în materie de istorie in-terbelicã, e o enciclopedie la pur-tãtor: viaþã politicã, mentalitãþi,anecdote, bârfe, scene din viaþamarilor familii boiereºti. Compo-nentele „deocheate” sunt nu nea-pãrat estompate (întrucât sunt lalocul lor!), ci prinse în fluxul maiamplu al unei intenþii recupera-toare care nu se poate decideînsã asupra unei singure perspec-tive, devenind, pe criteriul aces-

ceva corozivitate, imens har

tei graþioase pluralitãþi, cu atâtmai atractivã, mai neostentativliterarã. Numai naratorul rãmâneacelaºi.

Stilul are ºi el o voioºie a aper-turii care-l face apt sã „transpor-te” tot soiul de informaþii ºi în-tâmplãri. Iatã numai câteva extra-se: „Minunate ºi nemuritoaresunt notele astea imprimate înceara proaspãtã a inimii de co-pil...” (p. 15); „În patru ani mi-amfãcut, totuºi, doi prieteni cu caream rãmas legat toatã viaþa. (Unuldintre ei a murit anul trecut, altuianu-i dau nici lui prea mult de-acumîncolo...) Iar profesorii mi-au fostaproape toþi simpatici ºi unulchiar drag.” (p. 40); „Când vaîndrãzni oare un editor sã publiceo culegere cuprinzându-i pe mariioratori parlamentari, de la 1848 la1948? Ce surprize am avea ºi celecþie pentru parlamentari(moment, fraþilor, nu vorbesc decei de acum, Doamne fereºte!Vorbesc de cei de mâine, saupoimâine – copiii copiilor voºtri,pesemne!)./ Atât poate nãdãjduimoº Neagu în acest îngrijorãtorînceput de veac ºi de mileniu.”(p. 59); „A doua zi dupã sosirea

la Sinaia, era [Popovici-galoº, unom politic interbelic, n . m., IB]bolnav sau se credea bolnav, ºis-a închis în odaia lui, cea maimare din modesta noastrãlocuinþã. În dimineaþa urmãtoa-re, Jeanne [mãtuºa naratorului,sora mamei acestuia, cea care fu-sese, de fapt, pretextul „marital”al invitãrii lui Andrei Popovici, n.m., IB], milostivã, bate la uºã adu-când tava cu micul dejun, cafeacu lapte, cozonac cu unt ºi miereetc. Se aude dinãuntru: „Intrã!”Deschide uºa – ºi ce vede? Po-povici îºi fãcea nevia mare pe þu-cal, în pat, cu paltonul pe el, pã-lãria pe cap ºi o umbrelã mareneagrã deschisã spre uºã, cã, de,cum se zice mai la periferie, „Cânde uºile dãºchise, trage corent.”.Jeanne, stupefiatã, îi zice: „Eºtiun porc!”, trînteºte tava pe masãºi iese.” (p. 72); „Când intrãm noi,roaiba, a dracului, care era dreptîn faþã, vãd cum ridicã puþin mân-dra coadã aurie ºi o baligã maredã sã iasã. Ghiþã Ilie [grãjdarulfamiliei, n. m., IB] se repede cumâinile amândouã în formã depâlnie, primeºte în palmã teancullucios de baligã ºi se duce sã-larunce afarã în grãmada de gu-noi. Sã fi vãzut mutra pariziencei![France, soþia autorului, n. m., IB]Merita o fotografie.” (p. 74). Credcã relaxarea tonului derivã dintr-o înþelegere profundã, profesio-nistã, aºezatã, cu nuanþe – aici! –de contemplativitate melancolicãa mecanismelor „tectonice” aleistoriei ºi, în acelaºi timp, din non-resentimentul decisiv, cu nuanþedeiste, privitor la traiectelemultiple ale existenþei personale.E un fel de adecvare ramificatãretroactivã, raþional participativã,absolut nonemfaticã.

Postumitatea devenitã antumã(se ºtie cã, iniþial, Neagu Djuvaradecisese „pentru dupã moarteamea” publicarea acestor microna-raþiuni, care – totuºi – fuseserãpublicate undeva: în elitista re-vistã Plai cu boi!) e o izbândã –ca sã vorbim în termeni istorici –a literaturii române contempora-ne, chiar dacã se prezintã într-omanierã atât de eºantionatã. Cãcisingura „vinã” a acestor poves-tiri e aceea cã sunt frugale. Car-tea de faþã e, prin urmare, aperiti-vul (centrat pe caviar!) al Memo-riilor adevãrate, publicate ºi ele(Amintiri din pribegie) într-o for-mulã inevitabilmente parþialã.

nr. 8/ 2011-10-10Cine este Camil Moisa?„Spre deosebire de cei mai

mulþi dintre confraþii sãi literaridin Canada, Camil Moisa nu esteîn mod special interesat de expe-rienþa emigraþiei, nici de proble-matica mai mult sau mai puþin le-gatã de ea – avatarele identitãþii,raporturile complexe cu patria deorigine ori cu cea de adopþie, evo-carea nostalgiei sau, dimpotrivã,dezabuzatã a trecutului, revizui-rea valorilor, a relaþiilor sentimen-tale sau de prietenie etc.” – inven-tariazã Mircea Gheorghe pre-zumtivul registru tematic al con-deierilor din diaspora pentru aajunge la concluzia cã autorulromanului Amintiri inventateeste „un scriitor cu apetit filoso-fic, orientat cãtre subiecte demare generalitate, fãrã a evoca unanumit specific istoric sau local”.

nr. 10/2011Spiritul polemic? Suplimen-

tul lunar al cotidianului „Obiec-tiv – Vocea Brãilei” este susþinutde semnãturile agresive ale ro-mancierului Radu Aldulescu carese întreabã „când Cãrtãrescu afost la un pas de obþinerea pre-miului Nobel pentru literaturã?”ºi eseistului Laszlo Alexandru,stupefiat de „uimitoarele gesturipublice” aparþinând lui GheorgheGrigurcu, cel ce prin „persiflareamorþii precoce a lui Mihail Sebas-tian” ºi-ar semna „încolonarea,

fãrã surle sau trâmbiþe, în tagmade tot tulbure a extremiºtilor pre-ocupaþi azi de cultul personalitã-þii mareºalului”.

nr. 7-8/2011Strãzi celebre. Pe urmele eroi-

lor lui John Steinbeck, prozato-rul Constantin Arcu descoperã înMonterey, California, Strada Sar-delelor (Cannery Row) la fel decelebrã ca bulevardele Champs-Elysees, Hollywood – Walk ofFame (Bulevardul stelelor) dinL.A., Wall Street, NevskiProspekt (Bulevardul Neva) dinSankt Petersburg sau nu ºtiu cealtã faimoasã arterã urbanã”, ple-dând mai în glumã mai în seriospro domo în vederea înscrieriiorãºelului Rodeºti (locul de des-fãºurare a acþiunii romanului Fai-ma de dincolo) în circuitul turis-mului cultural, cu strãzile ºi clã-dirile sale ce îºi aºteaptã consa-crarea.

nr. 9/2011Invitaþia la lecturã. Ovidiu

Pecican ne pune pe gânduri scri-ind despre Tozgrec, „roman desertar” al lui Ioan Petru Culianu:„Sã fie cu adevãrat Tozgrec unroman neterminat sau suspenda-rea textualã a fost o strategie avu-tã în vedere, în mod intenþionat,de autor?”. Din aceastã dilemã nuputem ieºi decât prin lectura aces-tei scrieri datând din anul 1984 ºi„uitatã” între manuscrisele regre-tatului cãrturar. (CMP)

ocheanul întorsocheanul întors

Mihai Diaconu - Tranziþie

Page 10: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

10 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

Louis Gauchet sosisechiar în dupã amiazaaceea de sfârºit de sep-

tembrie. Avea la dispoziþie un în-treg week-end sã cunoascã ora-ºul. Dupã recepþia de la Restau-rant Bucureºti a fost însoþit decineva de la Universitate ºi deacolo la Hotel Academica, undeeram ºi eu cazat. Aºa am ºi aflatde conferinþa lui. La hotel, afiºepeste tot. Aveam sã constat, dinprima noapte, cã eram chiar ve-cini. Fapul cã era atât de aproapede mine îmi întãrea convingereacã trebuie sã particip la conferin-þã. Era probabil foarte obosit cã,dupã un duº la repezealã, a ador-mit pe loc. Cu mine nu s-a întâm-plat acelaºi lucru. M-am uitat peniºte reviste ºi cãrþi cumpãrate dela libraria Humanitas Emil Cio-ran. Eram nerãbdãtor sã citescviaþa lui Platon romanþatã de Mi-hai Spãriosu: „A ºaptea scrisoa-re. O enigmã filosoficã la Acade-mia lui Platon.” Cum sunt la par-ter, îmi atrage atenþia corul magical greierilor. Se potriveºte de mi-nune. Gândul mã poartã undevala þarã, unde dormeam vara cuuºa deschisã ascultându-le sim-fonia. Era o adevãratã feerie noc-turnã. Nici nu mã mai mirã cã exis-tã savanþi preocupaþi de greieri.Poate cã în aceastã muzicã de core toatã vraja! Ea ºi nu interesulºtiinþific i-o fi deschis calea cãtrestudiul greierilor, domnului Gau-chet. Adorm. Sau aºa cred. E unfel de catalepsie plãcutã întreveghe ºi somn. Aud apoi, dintr-odatã, foarte aproape, un greiere.Cântã aºa de tare cã e imposibilsã nu te trezeºti. Zâmbii. La mul-þimea de greieri care concerta încor la fereastrã, era firesc. L-amascultat preþ de o jumãtate de orã,iar când s-a oprit pentru câtevaclipe am închis ochii. A începutdin nou, parcã mai tare: Cri-cri-cri, cri-cri-cri! Mi se pãrea cã eatât de aproape încât puteam sã-lating. Aprind lumina ºi încerc sã-lcaut. Devenise probabil prizoni-er ºi tânjea dupã corul celor deafarã. Intrase pe fereastrã? Peuºã? În orice caz, locul lui nu era

nnnnn IONEL BUªE

acolo. Se opreºte, în sfârºit. Fieîºi terminase repertoriul, fie sesperiase de prezenþa mea. Adormdin nou. Pe la ora trei mã trezesciarãºi. Greierele parcã îmi intraseîn creier. Nu puteam nici sã respir.Eram plin de apã. Aprind bezme-tic lumina ºi încep sã ridic scau-nele ºi canapeaua. Tãcere. Greie-rele niciunde. Deodatã aud zgo-mote în camera vecinã. Domnulsavant nu are somn. O fi ºi elnervos din cauza vreunui cântã-reþ necuvântãtor. Slavã domnu-lui cã nu sunt singurul. Cautprintr-o trusã niºte vatã ºi mi-oîndes în urechi. Aºa mai merge.Spre dimineaþã adorm buºtean.Mã trezesc niºte bãtãi în uºã.Camerista mã întreabã dacã poa-te sã ridice coºul cu gunoi. N-amgunoi! Îi spun de greiere ºi dãdin umeri zâmbind ca ºi cum ar fidorit sã se rãzbune pe morocã-neala mea. N-am chef de micul de-jun ºi mai rãmân în pat sã lene-vesc. Îmi fac un plan sã-mi beaucafeaua vis-à-vis, într-o cafeneacare îmi aminteºte de anii studen-þiei. Pe drum îl întâlnesc pe veci-nul de camerã. Poartã frac ca undirijor de orchestrã. Îl poreclescpe loc cla-vecin. De la claun nude la instrumentul de suflat... Îmizâmbeºte politicos cu o dezveli-re abia schiþatã a dinþilor. Recu-nosc în ea un lung ºir de ani destrãduinþe în care institutoareleîi învãþau pe copii sã-ºi reprimetemerile prin îmblânzirea priviri-lor agresive. Gândul mã poartã lachinul acelor fetiþe japoneze ne-voite sã poarte încãlþãri strâmte,pentru a pãstra piciorul mic. Zâm-betul ajuns o grimasã nu trãdea-zã numai istoria propriei suferin-þe, dar ºi o anumitã viclenie pecare numai orientalii reuºesc s-oascundã foarte bine. Aceeaºi vi-clenie o întrezãresc ºi la LouisGauchet. Se bucura, fãrã îndoia-

lã, de neliniºtea mea nocturnãprovocatã de idolul lui. Poate mise pãruse, pentru cã savantul,însoþit de un domn înalt, uscãþiv,se aºezã la o masã ceva mai de-parte, fãrã sã-mi arunce vreo pri-vire. Nu era vorba de un complot.ªi greierele ºi bãtrânul profesorîºi fãceau treaba. Eu eram din în-tâmplare acolo. Mã fulgerã gân-dul sã pãrãsesc hotelul. Rezistispitei, dar o rog pe doamna de larecepþie sã-mi schimbe totuºi ca-mera. E destul de amabilã. Nu aredisponibilã decât o alta, tot laparter, de cealaltã parte a camereientomologului. O accept. Seara,nici urmã de greiere. Sunt liniºtit.Mã apuc sã citesc romanul de-spre viaþa lui Platon.1 E cu ade-vãrat fascinant. I-am citit dialo-gurile cu creionul în mânã, dar eun Platon diferit. Îmi dau seamacât eram de steril dupã atâtea in-terpretãri, mai mult sau mai puþindidactice. Platon aici e uman ºimã cucereºte de la început. Ajungla lupta cu „Mistreþul”, când aces-ta e pe punctul sã-l omoare pur ºisimplu, strângându-l de gât. Aris-tocle are însã o zvâcnire magicã,scapã din strânsoare ºi-l învin-ge. Respir uºurat. Destul pentruazi. E miezul nopþii. Sting lumina.Ce tragedie ar fi fost pentru ome-nire, îmi zic, dacã Platon s-ar fistins omorât de o brutã. Adorm.Visez cã sunt în rãzboi la Potide-ea alãturi de Socrate. Curios!ªtiam cã poartã barbã ºi cã are ofaþã teºitã. Aici aduce mai multcu Leonardo di Caprio. Îmi vinesã râd. Se uitã la mine mustrãtorîn timp ce spartanii ne înconjoa-rã din toate pãrþile. În mânã þin oghioagã cu care izbesc pe cinenimeresc. Socrate îmi aruncã unzâmbet încurajator. Intru în isto-rie, îmi zic, cu Socrate ºi Leonar-do di Caprio... Fãrã sã-mi dau sea-ma primesc o loviturã în ceafã. Îl

vãd pe Socrate apropiindu-sesperiat de mine. Crede cã suntmort. Potideea... Mã trezesc uºorameþit. Greierele îmi cântã în per-nã. Sã-l ia dracu’ pe Louis Gau-chet cu insecta lui cu tot! Aruncperna cât colo ºi-mi pun iar vatãîn urechi. Douã ore nu aud nimic.Mã trezesc pe la douã dimineaþacomplet nãucit. Greierele îmi pe-netrase timpanul! Era un fel derãzbunare. Criminalul! Asasinul!Miºelul! Aprind lumina ºi arunccu ce nimeresc peste masã, scau-ne... Bineînþeles cã tace ca un tâl-har. Nu atacã decât în somn. Însomnul cel mai dulce... De ce nute duci tu în corul tãu de greieridin grãdinã?, îl întreb nãucit.Deodatã aud zgomote dincolo deperete. Îmi închipui cã maestrulGauchet are ºi el unul în pernã.Schiþez un rânjet. Dar dacã el eautorul care-l orchestreazã spremine? Dacã face un experiment?Cred cã încep s-o iau razna ºi re-nunþ la judecãþi paranoice. Tre-buie sã fac yoga, îmi spun, sã-mistãpânesc simþurile, altfel totzgomotul lumii se adunã aici, încreier. Din fericire nu-l mai audpânã dimineaþa, dar mã trezescobosit. Mã pregãtesc sã iau mi-cul dejun. Când ies, din nou bã-trânul cla-vecin... Îmi aruncã acelbonjur franþuzesc politicos, cuun zâmbet mecanic, de îmi vinesã-i scot ochii. Eu n-am dormittoatã noaptea din pricina greie-relui. Se îndreaptã spre mine. Mãsimt încurcat. Iau fãrã sã vreau opoziþie de apãrare. E însã destulde relaxat. Mã întreabã în engle-zã dacã ºtiu undeva vreun maga-zin alimentar pentru insecte. Îirãspund buimac cã nu am auzitde aºa ceva. Îmi zâmbeºte amabilºi mã invitã, de data asta în fran-cezã, sã iau loc la masa lui. Scoa-te din geantã o carte ºi mi-o în-tinde: Le cigale et la fourmi dansle troisième millénaire. Pe coper-tã, un greiere care cântã la pian ºio frumoasã furnicuþã balerinãcare danseazã. Uit aproape cutotul de întâmplarea de pestenoapte. O iau ca pe un fel de pro-bã iniþiaticã ºi-i mulþumesc pen-tru carte. Crede totuºi cã n-o s-ocitesc. Mã roagã sã-mi aruncochii cel puþin pe cuvântul deîncheiere. Într-adevãr, mi se pareinteresant. În acest mileniu va tre-bui sã învãþãm de la insecte, ani-male, pãsãri, altfel vom deveniniºte mutanþi. Sã ne întoarcemspre fiinþa noastrã... naturalã.Dintr-o datã îl privesc altfel. Nuregret cã am rãmas. Uit ºi de gre-iere ºi de nopþile nedormite. Sea-ra îmi amintesc de dialogul de laAteneu ºi deschid televizorul.Venisem în Bucureºti pentru Her-ta Müller, dar nu mai gãsisem lo-curi. Prezentãrile le face Pleºu, cufrancheþe... Voci din public pro-testeazã reclamând câteva gafe...Dialogul începe. Sunt numai ochiºi urechi. Herta Müller: „Rezisten-þa prin culturã” nu este rezisten-þã... Dizidenþi ca Paul Goma aufost lãsaþi singuri... Problema ecã dupã ’89, elita „rezistentã princulturã” n-a reuºit formarea unuispirit civic, cu jumãtãþile de mã-surã ºi cu compromisurile pe carele-a fãcut cu puterea nãclãitã devechile structuri. Aþipesc instan-taneu. Hypnos îºi ia ce-i al lui.Mã trezesc într-un cor de greieri.

greierelePãrea un requiem. Slavã domnu-lui cã e numai în vis. E semn cãdomnul Gauchet trebuie sã-ºi în-ceapã prelegerea. Îmi dau repedepe faþã cu apã rece ºi mã îndreptspre Aula Universitãþii. Mã încu-raja faptul cã o sã aflu lucruri noidespre inteligenþa ortopteroide-lor, care sã-mi întãreascã fante-ziile mele intelectuale despre po-emul creaþiei. Rãmân uimit. Aulae plinã ochi. Þintesc pe marginecâteva scaune singulare aduse îngrabã ºi mã aºez. În primele rân-duri un ºir de universitari în uni-formele lor academice ºi câtevatele-Antene. Louis Gauchet esteprezentat de o doamnã profesorcãreia nu-i reþin numele. Savan-tul începe printr-un captatio be-nevolentiae cu fabula lui La Fon-taine, spre a ridica apoi ode gre-ierului în limbajul consacrat alentomologului. Gândul mã poar-tã însã tot la dialogul de la Ate-neu, la literatura „rãului” a laure-atei Premiului Nobel, la tonul einatural, dar necruþãtor la adresa„dizidenþei prin culturã”, la reac-þiile de nemulþumire ale lui GabrielLiiceanu, în vreme ce Louis Gau-chet atinge culmea expunerii. Vo-cea lui, într-o francezã cu uºoraccent provensal, se aude aºa detare încât e imposibil sã nu-l as-culþi. Nu reþin însã decât cuvin-te, cuvinte, cuvinte... Hotãrât lu-cru, n-am fost fãcut pentru o ast-fel de ºtiinþã, cu atât mai multpentru una despre insecte. Dintr-o datã, bãtrânul se opreºte bruscºi se prelinge uºor pe pupitru. Doiasistenþi se reped sã-l susþinã.Lumea se ridicã speriatã. Savan-tul ne face semn cu mâna. Se parecã nu mai poate continua. E aju-tat sã se aºeze pe un scaun, învreme ce reprezentanþii Acade-miei universitare îi acordã o dis-tincþie cuvenitã în asemenea oca-zii. Auditoriul se ridicã în picioa-re ovaþionând. Mã îndrept sprecamerã. La Ateneu tocmai se în-cheia dialogul cu Herta Müller.Încep sã regret cã nu urmãrisememisiunea în întregime. A doua zide dimineaþã mã trezesc sã mergla aeroport sã-l iau pe Bruno. Îilansãm la Craiova Meditaþiilemitologice. În camera vecinã emultã vânzolealã. Bãtrânul LouisGauchet e întins pe pat. Se parecã suferise un infarct, dar e con-ºtient. Medicul îºi fãcea liniºtitdatoria. Dau sã plec. Un greieremare ieºise din geanta profeso-rului ºi cãuta un loc unde sã seadãposteascã. Douã asistente ti-nere chicotesc într-un colþ dez-velindu-ºi dinþii albi de sub bu-zele senzuale. În aer pluteºte unparfum de hormoni foliculari... Teomoarã ceea ce îndrãgeºti... Urcîn maºinã ºi mã îndrept spre ae-roport. Se anunþã o zi însoritã.Bruno se va bucura. Deodatã, înzgomotul infernal al strãzii, prin-tre claxoanele de maºini ºi urlete-le ºoferilor grãbiþi mi se pare cãaud un greiere. Mã cuprinde fri-ca. Câteva secunde mai târziu îlºi vãd aruncându-se de pe picioa-rele strâmbe pe bordul maºinii. Sestrecoarã apoi printr-o deschizã-turã de la AC. În urechi îmi sunãinstantaneu ultimele cuvinte alelui Gabriel Liiceanu la despãrþi-rea de Herta Müller la Ateneu:„Poate are ºi circul nostru unsens...”, în vreme ce greierele îºicontinua nestingherit concertul.Se vede treaba cã nu îl isprãvise...

1 Mihai Spãriosu, A ºapteascrisoare. O enigmã filosoficã laAcademia lui Platon, Humani-tas, 2010.Mihai Diaconu - Odihnã activã

ele

tris

tic

ă

Page 11: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 11

ec

tu

ri

nnnnn CONSTANTIN CUBLEªAN

Constantin Virgil Gheorghiu,Casa de la Petrodava, traduce-re din limba francezã de Gheor-ghiþã Ciocioi, Editura Sophia,Bucureºti, 2010

Pentru cititorul francez,romanul lui ConstantinVirgil Gheorghiu La

Maison de Petrodava (1961) –Casa de la Petrodava1 , reeditatmai apoi sub titlul Les noirs sche-vaux des Carpates – Caii negridin Carpaþi – are, fãrã îndoialã,farmecul unei aventuroase po-veºti de dragoste (a câtorva po-veºti de dragoste), multiplicatãsub aceleaºi auspicii ale unuifond etnic ºi natural (rustic) deun exotism neguros, frapant,dintr-un þinut montan al Europeirãsãritene, în care stãpânesc custrãºnicie încã, severe ºi de nee-ludat, cutume existenþiale strã-vechi.

Dar dincolo de spectaculosulfactologic al unor întâmplãri ne-obiºnuite pe care lectorul, cevamai grãbit, le savureazã doar lanivelul strict al senzaþionalului lorbrigand, se descifreazã proble-matica de fond, ºi de profunzime,abordatã de Costantin VirgilGheorghiu, a dispariþiei unei lumiarhaice aflatã sub zodia crepus-cularã a sfârºitului ei implacabil.E un sfârºit în luptã, în încrânce-nare, în rezistenþã disperatã lapresiunile concentrice ºi agresiveale factorilor modernitãþii, ce ac-þioneazã disolutiv, coroziv, chiarabuzib, deopotrivã – o construc-þie socialã tradiþionalã, rigid per-sistentã în legile sacrale nescri-se, arhaice, ce se vede constrân-sã a ceda, pas cu pas, sub presi-unea altor convenþii ºi conveni-neþe, de ordin social, moral nu mai

puþin, refractarã sau doar indife-rentã la un astfel de trecut de-acum perimat. E, întrun alt sensabordat acelaºi apus al lumiivechi, pe care îl regãsim ºi în Lu-natecii lui Ion Vinea, unde însãtotul se stinge în moleºealã ºinobilã devitalizare.

Fiica lor, Stela (Apostol de-a-cum, nu Roca) moºtenitoarea dedrept a nemului Roca, are ºi eaun destin fatal, cãci ºi în viaþa eiapare un intrus.

Primul rãzboi mondial aduce înþarã trupe de ocupaþie. FamiliaRoca se retrage cu totul în taini-þele munþilor, în casa de la Petro-dava instalându-ºi reºedinþa ge-neralul Igor Iliyuºkin, un prinþ alecãrui legãturi de rudenie se în-tind pânã la familia þarului, stã-pânind, fireºte, vaste domenii înRusia. Tânãrul general aflã deexistenþa Stelei, de frumuseþeacãreia se îndrãgosteºte înaintede-a o vedea aievea („dacã sun-teþi în realitate la fel ca ºi în foto-grafii ºi în fresce – transmite pre-otul Toma mesajul prinþului – elva cere þarului ºi mamei sale per-misiunea de a se cãsãtori cu Ste-la”) ºi aceasta, înainte de a mer-ge la Iaºi pentru primul ei bal însocietatea înaltã, se cãsãtoreºtecu generalul, cu care ºi pleacã învoiaj de nuntã spre Chiºinãu,unde urmau a-ºi petrece, într-unpalat, câteva zile fericite, înaintede a cãlãtori prin Rusia pe la dife-ritele moºii ale familiei Iliyuºkin.Pe drum însã, îi întâmpinã revo-luþia rusã ºi mirele abia este sal-vat din faþa unui detaºament debolºevici înarmaþi, de cãtre vitea-za Stela, ajungând cu greu la Iaºiunde, cu toate eforturile medici-lor, prinþul nu poate fi menþinutîn viaþã.

Zãbovind o vreme în Bucu-reºti, îl cunoaºte pe fostul ofiþerde cavalerie („cel mai bun ofiþerde cavalerie al nostru”, cum îi esterecomandat de cãtre generalulFanariotti), Mihail Basarab, ieºitdin armatã pe motiv de boalã. În-tre cei doi se înfiripã o frumoasãidilã transformatã grabnic într-ocãsnicie ce se anunþa a fi fericitã.Numai cã, fostul ofiþer a rãmascu o profundã spaimã de moarteºi cu un adevãrat complez de res-pingere a cailor, atitudine totalnepotrivitã pentru tradiþia de cres-cãtori de cai a familiei Roca.

Este declarat nebun irecupe-rabil ºi internat la Institutul Go-lia. Stela, însãrcinatã în patru luni,este avertizatã cã va aduce pelume un copil debil mintal ºi cãeste imperativ necesar sã aban-doneze ideea de a deveni mamã.Rigidã ºi fanaticã în etalarea uneidemnitãþi eroice (inutile de altfel),nu acceptã idea uciderii copilu-lui, decât în formula propriuluisfârºit de viaþã (se aruncã în vâl-toarea râului de munte înspumat),astfel încât copilul va fi înmor-mântat în chiar trupul mamei sale:

casa de la Petrodava„Eu – trupul mamei sale – îivoi fi mormânt pânã la Ju-decata de pe Urmã. Pânte-cele care l-a zãmislit va fisicriul sãu”. Sinuciderea eºi ea eroicã, demnã de ceicare „de secole” au fost„stãpânii de la Petrodava”.Astfel se sfârºeºte ultimulvlãstar al unei lumi a cãreiarhaitate tutelatã nu-ºi maiputea pãstra condiþia exis-tenþei în actualitatea uneialte zodii umane, sub aus-piciile altor înþelesuri de îm-plinire vitalã.

Romanul Casa de laPetrodava, dezvoltând ha-louri de legendã ºi mit, areîn desfãºurarea factologieisale dramatismul evocatoral unor confruntãri eroicebaladeºti. Poveºtile de dra-goste ale eroinelor, într-untimp al contemporaneitãþii,

au în ritualica lor intimã angaja-mentul, perpetuat în timp, al strã-moºilor, întemeietori de lume. Nu-mai cã, arhaitatea acestora devi-ne, la un moment dat, acut atem-poralã, ºi atacurile asupra ei suntatât de naturã externã (Revoluþiarusã îºi denunþã scopul tocmaiîn lichidarea ordinei sociale a tra-diþiilor elitist-existenþiale) cât ºide infiltrare în propria lor fiinþã,acþionând coroziv ºi fatal, din in-terior (Lucian Apostol introduceaici minciuna ºi sperjurul, de neac-ceptat în viaþa dinastiei Roca în-temeiatã pe cinstea ºi sincerita-tea relaþiilor membrilor ei, din ve-chime; Mihail Basarab infuzeazã,prin sângele sãu infectat, morbuldecadenþei umane în însuºi pro-cesul de perpetuare genealogicãa seminþiei nemuritorilor). De alt-fel, anacronismul acestei lumi,ajunsã la vârsta ei crepuscularã,e evident în esenþialitatea fiinþã-rii sale – caii de rasã purã pe careîi produc nu mai prezintã vreuninteres de utilitate realã în actua-litatea unei lumi moderne, tehni-cizate („Dumneavoastã creºteþicai de rasã. Cai care, practic, nusunt buni la nimic”, avertizeazã

pãrintel Toma. „Calul de rasã esteun lux. El nu foloseºte la nimic”;Stela, obiºnuitã a cãlãtori cãlare,resimte în mijlocul de deplasarepe calea feratã, ce se impune, toc-mai însemnul capitulãrii unui modtradiþional de legãturã, în spaþiu,dintre oameni: „Trenul, pentrumine, e o înºiruire de sicrie ne-gre”); tentativa de stabilire înOccident a Stelei nu îi este priel-nicã, pentru cã ea nu înseamnã,în esenþã, decât dezrãdãcinarea,deci pierderea identitãþii sale is-torice – „Ard ºi rãtãcesc în Occi-dent – îi scrie mamei sale, cu dez-nãdejde – ca o cometã, ca o steacãzãtoare. Sunt atât de fericitã ºiatât de nefericitã, ca o stea cãzã-toare”. E aici un simbol al pulve-rizãrii în neant a acestei lumi tra-diþionale ce îºi pierde, dramatic,strãlucirea ºi viabilitatea.

Constantin Virgil Gheorghiuîncarcã factologia triectoriei deviaþã a celor douã eroine ale sale,cu o perspectivã metaforicã. Din-colo de intriga propriu-zisã a po-veºtilor de dragoste ce se deru-leazã spectaculos ºi enigmatic,într-un cadru de exotism montan,dacã se poate spune aºa („aces-te creste pustii, mai aproape decer decât de pãmânt”), substra-tul problematic al romanului eunul grav, chiar tragic, înfãþiºânddescompunerea, degradarea ºiamurgul unei lumi ce-ºi consumãatemporalitatea într-un sfârºitconvulsionat, de luptã temerarãºi rezistenþã vitalã, dar avândconºtiinþa eºuãrii implacabile, si-tuaþie în care cautã cu orice preþsã-ºi pãstreze demnitatea moralãºi spiritualã: „Sinucidere? întrea-bã domniþa Roxana (...) Fiica meaa murit luptând împotriva toren-tului. Într-o luptã crâncenã ºidreaptã“. Torentul acesta trebu-ie înþeles, dincolo de proprieta-tea învolburatei ape de munte încare se pierde Stela, ca fiind to-rentul istoriei însãºi împotrivacãruia nu se poate lupta cu vreoºansã de izbândã.

Casa de la Petrodava e ro-manul pasionant al agoniei uneilumi arhaice, primare, ce ºi-a su-pravieþuit – incredibil de mult, darfrumos în puritatea esenþei salecomportamentale – condamnãriidefinitive pe care i-a pregãtit-o,cu agresivitate abuzivã, ascen-denþa lumii moderne de azi.

Zilele CraioveiMARÞI, 25 OCTOMBRIE17.00, Casa de Culturã „Traian Demetrescu”, Galeria Vollard:

Expoziþie de graficã: „Pelegrin prin Craiova” – autor Alexandru Pas-cu, artist plastic

MIERCURI, 26 OCTOMBRIE11.00, Primãria Municipiului Craiova, sediul Palace:

Expoziþie de lucrãri de artãOrganizatori: Fundaþia KILDATEL, Casa de Culturã „Traian De-

metrescu”17.00, Casa de Culturã Traian Demetrescu, Salonul Medieval:

Expoziþie de cãrþi poºtale: „Craiova de ieri ºi de azi”- expun colecþio-nari craioveni

Organizator: Casa de Culturã „Traian Demetrescu”

SÂMBÃTÃ, 29 OCTOMBRIE10.00, Casa de Culturã „Traian Demetrescu”, Salonul Medieval:

Concurs de ªah blitz pentru copii pânã în 14 aniOrganizatori: Casa de Culturã „Traian Demetrescu”, D.J.S.T. Dolj,Asociaþia Judeþeanã de ªah Dolj

18.00, Casa de Culturã Traian Demetrescu, Salonul Medieval:Festivitatea de premiere a Concursului Naþional de Poezie TraianDemetrescu – TRADEM, ediþia a XXXIII-a

Organizator: Casa de Culturã „Traian Demetrescu”18.00, Piaþa Mihai Viteazu:Flash Mob – coregrafie pe un colaj muzical

Organizatori: C.D.S. Katamis, D.J.S.T. Dolj, Casa de Culturã „TraianDemetrescu”

DUMINICÃ, 30 OCTOMBRIE10.00, Casa de Culturã Traian Demetrescu, Salonul Medieval:

Concurs de ªah blitz pentru juniori ºi senioriOrganizatori: Casa de Culturã „Traian Demetrescu”, D.J.S.T. Dolj,Asociaþia Judeþeanã de ªah Dolj

strada Traian Demetrescu, nr. 31.Casa de culturã

Concio, 1650, hârtie, deþinãtor Muzeul Naþional Brukenthal Sibiu, înainte ºi dupã restaurare

Page 12: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

12 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

Alexandru Popescu, Acade-mia secretelor. Intelectualii ºispionajul. O istorie universalã,ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã,Editura Cetatea de Scaun, Târgo-viºte, 2011, 434 pp.

Printre multele „prostii”care fac obiectul „ocu-paþiunii mintale” a româ-

nilor, „securitatea” – sau, într-oformulare mai soft, „serviciile” –ocupã un loc privilegiat. Cred cãfrecvenþa ºi diversitatea contex-telor în care e adusã – mai în glu-mã, mai în serios – în discuþie arpune pe gânduri orice observa-tor extern. La noi, toatã realitateasocialã poate fi explicatã prin sce-narii care alãturã mai mult sau maipuþin fantezist acronime precum:KGB, CIA, Mossad, SRI etc., etc.Nu existã „servicii” câte pot ro-mânii invoca. Cum am ajuns aici?Prima cauzã care îmi vine, ca deatâtea ori, în minte este lunga ex-perienþã comunistã, în timpul cã-reia stãpânirea nu doar cã s-a fo-losit cât a putut de a sa Securita-te, dar a ºi cultivat paranoia co-lectivã, speriindu-ºi permanentsupuºii cu bau-bau-ul „agenturi-lor strãine”. Dupã 1989, mulþi aurefuzat – oare chiar fãrã motiv? –sã creadã în dispariþia de facto afostei poliþii secrete ºi astfel s-acreat ceea ce s-ar putea numi„mitul fantomei securiste”.

În mediile zise intelectuale,totul capãtã – cum altfel? – unplus de intensitate ºi de comple-xitate. Aici, oricui i se poate pre-supune apartenenþa la un „servi-ciu”, ceea ce echivaleazã, dupã

intelligence ºi intelighenþia

caz, cu ostracizarea sau, dimpo-trivã, cu sporirea prestigiului.Oricum, dacã te pretinzi om deculturã/ºtiinþã ºi nu auzi pe ni-meni fãcând mãcar o aluzie la sta-tutul tãu „informativ”, e bine sãîþi (re)evaluezi activitatea profe-sionalã ºi impactul în branºã.

Ca de obicei în cazul obsesii-lor colective, ºi pe aceastã temãs-a dezvoltat un teanc de macu-laturã, mai glossy sau mai zgrun-þuroasã, care sufocã puþineleabordãri serioase. Iatã cum amreuºit sã ratez prima ediþie aAcademiei secretelor (Meronia,2006). ªi aº fi ratat-o ºi pe a doua,dacã nu mi-ar fi cãzut sub ochiaprecierea academicianului Flo-rin Constantiniu, anume cã auto-rul „proiecteazã lumina investi-gaþiei sale într-o lume care iubeº-te întunericul”.

Alexandru Popescu, istoric ºidiplomat de carierã (sintagmaeste un cliºeu, dar, în condiþiile

în care se face referire la o mulþi-me de diplomaþi falºi sau ocazio-nali, ea capãtã semnificaþie) a re-alizat ceea ce numeºte – un altcliºeu – o lucrare de sintezã. Nue vorba de dezvãluiri ºi nici mã-car de reinterpretãri spectaculoa-se. Doar un volum impresionantde informaþii asamblate cu miga-lã ºi precauþie, care creeazã o ima-gine caleidoscopicã a legãturilorintelectualilor cu spionajul, dinAntichitate (primele referiri suntidentificate în scrierile unor SunTzu sau Homer) pânã la sfârºitulRãzboiului Rece.

Amândoi termenii sunt folo-siþi în sensurile cele mai largi cuputinþã. În categoria intelectualisunt incluºi scriitori mai mult saumai puþin cunoscuþi, jurnaliºti,oameni de ºtiinþã (Einstein, Bohr,Fermi º.a.), pictori (Picasso), cân-tãreþi ºi actori de cinema (Marle-ne Dietrich, Greta Garbo, Josep-hine Baker, Frank Sinatra, MariaTãnase º.a.) ºi chiar personaje cuprofesii greu încadrabile precumMata Hari sau Lea Kruse. Prinspionaj se înþelege, de fapt, camtot ceea ce în limbajul anglo-sa-xon intrã în sfera noþiunii de in-telligence, adicã: spionaj pro-priu-zis, organizarea de reþele in-formative, campanii de propagan-dã etc., la care se adaugã cu ne-cesitate diversele activitãþi cucaracter strict tehnic. Prin urma-re, ºi relaþiile intelectualilor cu„spionajul” cunosc o serie devariaþii. Existã scriitori care, princreaþiile lor, au jucat rolul deagenþi de influenþã – cazul occi-dentalilor iluºtri (Hemingway,

scurta ºi minunata viaþãa lui Oscar Wao

Junot Diaz, Scurta ºi minuna-ta viaþã a lui Oscar Wao, Tradu-cere din limba englezã de Danie-la Rogobete, Editura Polirom,Iaºi, 2008, 336 pagini.

Junot Diaz aºeazã o partedintre personajele sale înRepublica Dominicanã, în

timpul tiraniei lui Molina, într-unsoi de „Alcatraz din Antile”, careface ca tiraniile est-europene, celpuþin în momentele ei de delir ºigroazã, sã pãleascã în faþa atâtorgenociduri ºi mãceluri, în care secrede cã au pierit peste 50 de miide dominicani. Junot Diaz, înScurta ºi minunata viaþã a lui Os-car Wao (Polirom, Iaºi, 2008) con-struieºte un roman, al cãrui ob-iect, printre altele, e însuºi trecu-tul relativ apropiat. Autorul, ori-ginar din Republica Dominicanã,care a primit ºi un premiu Pulit-zer, vorbeºte despre un lucru pecare, atunci când eºueazã cutotul, îl dorim cât mai îndepãrtatºi mai difuz – istoria relativ re-centã, negatã printr-un soi deamnezie personalã ºi colectivã.

Într-o astfel de lume „dictat㔺i sortitã pieirii, evident, cele mairudimentare forþe – ºi poate celede cea mai mare anduranþã – suntpuse în joc, ca rãspuns laiminenþa morþii, la lipsa demnitã-þii, a personalitãþii ºi a tututor va-lorilor aflate aproape de extincþiatotalã.

Biologia este împinsã pânã lafanatismul celulei, la rezistenþacromozomialã ultimã, pare a fistindardul cel mai reprezentatival rezistenþei în faþa morþii, în faþa

Dos Passos, Brecht, Malraux,Gide, Rolland º.a.) care au pro-movat cauza URSS în perioadainterbelicã, dar ºi al celor care,dupã rãzboi, au promovat cauzaSUA (Borges, Nabokov, Russel,Koestler º.a). Unii s-au „trezit” ºichiar au luat atitudine în senscontrar (Gide, Orwell, Istrati º.a.).Alþii nu. Categoria cea mai spec-taculoasã o reprezintã, cu sigu-ranþã, aceia care nu doar cã aulucrat ca agenþi de informaþii, dars-au ºi folosit de experienþa acu-mulatã pentru a crea literaturã desucces (Somerset Maugham,Graham Green, Ian Fleming, Johnle Carré). De altfel, la finalul cãrþiiautorul a încercat sã ilustrezemodul în care problematica spio-najului a fost reflectatã în litera-turã ºi cinematografie, întocmindliste de autori, cãrþi, filme, perso-naje. Savanþii s-au implicat ºi eiîn moduri diferite: majoritatea ºi-au fãcut, pur ºi simplu, meseriasub tutela unor servicii, dar uniiau ºi transmis date inamicului (ca-zul scurgerii de informaþii asupra„Proiectului Manhattan” cãtreURSS) ºi chiar au creat reþele înacest scop (cazul „Grupului de laCambridge”). Mulþi s-au preocu-pat de criptografie ºi criptoanali-zã. În toate categoriile, a existat ovarietate de motive pentru careintelectualii au acþionat aºa cumau fãcut-o, pornind de la dorinþade bani ºi/sau glorie ºi ajungândpânã la credinþa în cauza susþi-nutã.

Cazul românesc este tratat maisuccint ºi mai schematic decât ne-am fi aºteptat, dar, în fond, e vor-

ba de o istorie universalã. Poves-tea începe cu spionii strãini infil-traþi, în epoca medievalã, în Þãri-le Române, ca medici sau misio-nari ºi se încheie cu vocile Euro-pei Libere. Între aceste douã bor-ne, avem o serie de cazuri de in-telectuali strãini care au acþionatca agenþi pe teritoriul românesc,dar ºi de intelectuali români careau lucrat pentru servicii româ-neºti sau strãine.

Pentru publicul românesc,Academia secretelor are, în pri-mul rând, o valoare informativã.Aflãm lucruri la care altfel nu amfi avut acces, sau am fi avut cugreu. Amatorii de scenarii con-spiraþioniste pot gãsi materialepentru tot restul vieþii. Dar ei gã-sesc oricum, orice, oriunde. Certeste cã, oricât de mulþi au fost ceiimplicaþi în activitãþi de intelligen-ce, ceilalþi, neiniþiaþii, rãmân, ori-cum, cu mult mai mulþi. A înþelegecã lumea este împânzitã de artiºtisavanþi-spioni, ar fi o eroare.

Cartea lui Alexandru Popescueste remarcabilã pentru cã reu-ºeºte sã trateze cu moderaþie unsubiect predispus la excese. Fãrãalegaþii hazardate, fãrã specula-þii, fãrã asocieri forþate, de dragulconcluziei, cu grija permanentãde a separa certitudinile – atât câtpot ele exista – de bãnuieli sauzvonuri. Faptele, puse cap la cap,vorbesc de la sine. Ce putem în-vãþa de aici este cã, cel puþin înaceastã materie, lucrurile suntprea complicate pentru a ne per-mite sã fim vreodatã categorici.

nnnnn Mihai Ghiþulescu

anulãrii. Personajele trãiesc princeea ce e imediat, cu ajutorul lu-crurilor care meritã. Restul, modanord-americanã, machiajul, hair-style-ul, adicã tot ce provine dinzona lui de dincolo, are doar „gra-vitatea” unei redundanþe seci,gratuite, fade, faºã de care orga-nicul pur protesteazã. Nu e locdecât pentru minimalizãri esenþi-aliste, care, în diferite contexte,eliminã corolarul tinereþii, ajun-gând la funcþii dezbãrate de ori-ce inutilitate – sexualitate, copii,hranã.

Tot în acest regim al reducþii-lor, înjurãturile, în spectacolul lorfuncþional, macinã speranþele (in-utile, altminteri). Sã mai notãm cão paletã crasã de epitete se sub-stituie în cadrul poveºtii în rolulde vitamine, care hrãnesc ºi revi-talizeazã, îmblânzind eºecul. Li-cenþiosul, vorbele de ocarã, sin-tagmele eufemistice – toate suntcliºee, locale, ale vitalismuluispasmodic al dominicanilor.

În acest mediu, mai precis înoraºul Bani, deºi încã necompro-mis total de dictaturã, dar cu marepotenþial „tiranizabil”, dupã cu-vintele lui Diaz, se naºte unul din-tre personajele principale, Hipa-tia Belicia Cabral (Beli), „o fatãatât de înaltã încât te dureau oa-sele picioarelor doar privind-o”.Beli va interacþiona cu oraºul în-

cercând sã îºi construiascã pro-pria adolescenþã ºi sã compen-seze lipsa unei origini necunos-cute (fiind crescutã de vara tatã-lui, ucis de El Jefe), oraº care, pelângã faptul cã va fi supus exce-selor de inumanitate ale lui Moli-na, era pe deasupra sub peceteaunei atare negro-fobii, ea având,fireºte, pielea închisã la culoare.

Îndrãgostitã pânã peste capde Jack Pujols, un adolescent cuancestori europeni, foarte frumos(datoritã pigmentului alb), Beliajunge sã aibã ceva „ºanse” lael, dupã ce câºtigã potul cel mare„biochimic”, anume dezvoltareasa femininã, devenind o „muje-ron total”. Amorul adolescentinsfârºeºte, desigur, dezastruos,însã vor exista ºi compensaþii,redate prin încercarea de a luaviaþa în propriile mâini. Ca mãrtu-rie a unei adolescenºe cât de câtnormale stau mai multe fotogra-fii, ºi „în fiecare ea zâmbeºte”. Cutoate acestea, destinul sãu seîmpleteºte bizar, inconºtient sauchiar parþial asumat, cu ideolo-gia, mai precis cu un apropiat alHoþului Ratat (Molina). „Poves-tea” unei idile între aceasta ºi unmafiot al Puterii va duce la exilulîn cartierele periferice ale lui Nu-eba Yol, o lume aproape mitolo-gizatã de cãtre sud-americani.Aici este locul în care se naºte

Oscar, fiul sãu, „eroul” romanu-lui, care nu îºi poate depãºi pro-priile fatalitãþi (imposibilitateapierderii virginitãþii ºi, în proximi-tate cu aceasta, reducerea pro-porþiilor corporale titanice ºi eter-ne), fiind, pe deasurpra, un ina-daptat social ºi un fan al SF-ului.De aceea, un iubit tranzitoriu alsurorii sale se va angrena ºi el însalvarea lui Oscar de suicid.

Mai trebuie menþionat faptulcã firul epic al romanului lui Diaznu urmãreºte evenimentele înmod cronologic, ci aproape fie-care personaj îºi spune poves-tea, scriitorul american reuºind sãtransgreseze cu uºurinþã genuri-

le, dar ºi profilele psihologice aleacestora, cu o naturaleþe impre-sionantã.

Romanul lui Diaz vorbeºte dedouã lumi care, pe lângã elemen-tele comune, sunt, în acelaºi timpfoarte diferite. În acest binom alAmericilor trebuie sã existe, de-sigur, ºi momentul întoarcerii aca-sã al transfugilor. Acest momentdezvãluie poate cea mai umanãºi mai emoþionantã parte a per-sonajelor. Astfel, ajunse acasã,personajele descoperã un loc maicalm, apropiat de normalite, unspaþiu în care electricitatea, se-mafoarele, fast-food-urile convie-þuiesc cu ºopârle în adânca rezo-nanþã a cântatului cocoºilor di-mineaþa.

Fotografia devine ºi de aceas-tã datã martora tranziþiei,diferenþele între poze cãpãtând cuatât mai mult sens cu cât trece maimult timp. Mai mult decât atât,fotografia despre care vorbeºteautorul – ºi care nu este descrisãexplicit – transmite însã duioºiaascunsã a personajelor. Expoziti-vã ºi suficientã, placidã ºi forma-lã, ea capãtã sens dupã un anumittimp, ajungând la a fi un veritabiltestimoniu al unor vremuri bruta-le, prea violente pentru a vorbideschis despre ele.

Felul în care îºi încheie Oscarneputinþele – culmea, chiar de-pãºindu-le – gireazã naturaleþeaºi farmecul pe care le are JunotDiaz, un autor de care, cu sigu-ranþã, ne vor lega ºi mai multe înviitor.

nnnnn Ionuþ Rãduicã

ec

tu

ri

carte cu zimþi

Page 13: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 13

nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

constituirea terminologieifilosofice româneºti (IV)

Corifeii filosofiei ºi logiciiromâneºti (1790-1825)

Grigorie Râmniceanu(1763-1828) a fostepiscopul Argeºului

între anii 1823 ºi 1828. Diortositor,autor de cãrþi ºi traducãtor, el vacorecta o mulþime de cãrþi de sluj-bã sau de zidire sufleteascã tipã-rite fie la Râmnic, fie la Bucureºti.Cazania (1781), Molitfelnic(1782), Triod, Sinopsis (1783),Pilde filosoficeºti (1783), Anto-loghion (1786), PravoslavnicaMãrturisire (1794).

În anul 1826 vede luminatiparului în Bucureºti – Argeºuln-avea tipografie – LogicaSfântului Ioan Damaschin. „Printraducerea ei Episcopul rupezãgazurile superstiþiei cã noi,românii, nu ne putem exprima înlimbaj filosofic ºi creeazã unvocabular menit sã transmitãnoile noþiuni.” Titlul cãrþiicomplet este: LOGICA careaacum întâiu s-au tãlmãcit înlimba Patriei cu îndemnareaPreasfinþitului Mitropolit alUngrovlahiei Kir Grigorie înzilele binecredinciosului ºi lu-minatului nostru Domn GRIGO-RIE DIMITRIE GHICA VO[I]E-VOD într-al patrulea an al dom-niei mãrii sale. ªi s-au tipãrit cucheltuiala iubitorului de Dum-nezeu Episcop al Atgeºului KirGRIGORIE, de carele iaste ºitâlmãcitã. În Bucureºti. În Tipo-grafia Sfintei Mitropolii, în anulMântuirii 1826. De Ieromona-hul STATORNIC tipograful. Lim-ba în care-i scrisã traducerea estefoarte curgãtoare, româneascã ºifrazele bine aºezate, curãþatã decuvinte strãine ºi uºor de înþe-les, pentru cã Grigorie Arhiman-dritul era un bun cãrturar al tim-pului sãu.

În Procuvântare Kir Grigoriemenþioneazã: „aceastã Logicã aSfântului Ioan Damaschin, tãlmã-citã din limba Elineascã, de minecel mai jos numit patriot, carele ºi

de nu m-am cunoscut în deprin-derea altor destoinici, dar în tru-direa cãrþilor limbii patriei, cu sa-þiu am petrecut. Deci încã mai di-nainte ºtiind eu cã unii din das-cãlii altor limbi poate de vreo pa-timã rãpindu-se, nu lipsesc a zicecã [ºi] cu neputinþã iaste a sãmuta Filosofia ºi în limba rumâ-neascã pentru sãrãcia zicerilor ºia numirilor, am pus toatã osârdiade am tãlmãcit ºi pre ceale mainelesnicioase graiuri ºi nume,pãzind de aproape pre înþelege-rea tãlmãcirii, pentru ca sã rãmâ-[i]e greºitã ºi deºartã pãrerea ace-lora ºi sã se arate prin lucru do-vedit cum cã toate limbile fãrãdeosebire sânt îndãmânatece latoate ºtiinþele.”1 ArhimandritulGrigorie Râmniceanu „îºi dã sea-ma de greutatea de a reda în ro-mâneºte pentru întâia oarã o car-te de filosofie, în limba noastrãneexistând atunci termeni potri-viþi noþiunilor filosofice.”2 Certeste faptul cã, începând cu seco-lul al XIX-lea, atât Grigorie Râm-niceanu, cât ºi Eufrosin Potecasunt creatori de terminologie fi-losoficã româneascã ºi cei carepun bazele învãþãmântului filoso-fic românesc. Deci nu putem sãnu vedem rolul însemnat jucat deGrigorie Râmniceanu pentru „fa-cerea pre limba româneascã a„Logicii”.

Ce este logica? Prelatul Grigo-rie Râmniceanu dovedeºte soli-de cunoºtinþe de istoria logicii.El aminteºte cã „cei vechi [o nu-meau] Dialecticã adecã privoro-vitoare, iar de cei mai de curând,Logicã, adecã meºteºugul cu-vântãrii fiindcã învaþã pre mijloa-cele acestea”: Care anume?

„Întâiul adicã, cum sã poatãmintea omeneascã a lua orice cudesluºire ºi cu alegere; Al doilea,cum poate ca pre aceaia pre ca-

rea o au luat sã o judece bine; Altreilea, cum s-a cãdea ca pre maimulte judecãþi sã le alcãtuiascãdrept în cursul lor; Al patrulea, ºicel mai de pre urmã, cum se poa-te a îndrepta ºi a rândui cu legiui-re pre toate acealea ºi aºa a ajun-ge la cunoºtinþã, din întunecareºi amestecare la priceperea ceadesluºitã ºi aleasã ºi nu vom slo-bozi din ceale cu îndoialã ºi dingreºeli, deprinzându-ne a socotidrept ºi învãþându-ne a puneadevãrurile ºi a le [în]cerca ºi prindovedire a îndupleca pre alþii dea cunoaºte ºi pre celelalte risipi-te boli ale minþii.”3

Grigorie Râmniceanu a echiva-lat termenii filosofici astfel: „De-spre categorii ºi cuvinte (despreglas) ºi între categorii gãsim: ceadintâiu fiitorul (lucrul ce iaºte, latsubstantia), a doua neamul (lat.genus) etc. Termenul de noþiunee redat prin cuvântul hotar (lat.terminus), cei trei termeni ai si-logismului se numesc: hotarulde deasupra (terminus major),hotarul de mijloc (terminus me-dius) ºi hotarul supus (terminusminor). Capitolul despre idei esteintitulat despre «goalele cuprin-deri ale minþii», iar judecata senumeºte supunere. […] La teo-ria silogismului gãsim capitoledespre silogismi împleticiþi ºisilogismi întorºi. Întoarcerea în-seamnã conversiune. Premiselese numesc puneri înainte, iarconcluzia încheare, […] dilemase numeºte scurtãpucãturã, en-timemã – pentru cea din minte,epichiremã – apucãturã, sorit –grãmãditor, parasilogism – apu-care amãgitoare, iar metoda senumeºte întorsãturã.”4

Sã mai amintim aici cã GrigorieRâmniceanu este primul româncare redacteazã un Lexiconaº alzicerilor ºi numirilor celornoaã, care acum de nevo[i]epentru înþelegerea acestii logicis-au gãsit însãºi limba noastrãrumâneascã. „Totuºi, acest învã-þat este constrâns sã întrebuin-þeze termeni de specialitate, pecare, negãsindu-i în românã, îipreia din greacã. Unii termenineologici începuserã a deveniuzuali de fapt în scrierile timpuluiºi deci puteau fi consideraþi de elca fiind româneºti”.5

Grigorie Râmniceanu, „mona-hul cãrturar ºi episcopul filosof,este o pildã limpede a legãturiicare s-a fãcut, la cumpãna vea-curilor al XVIII-lea ºi al XIX-lea,între cãrturãria veche ºi nãzuin-þele româneºti moderne. El leagãºirul episcopilor cãrturari de laRâmnic de ªcoala lui Gh. Lazãr ºirealizeazã, prin sine, continuita-tea culturii româneºti”6 .

Eufrosin Poteca (1786-1858),monah cu o bogatã culturã filo-soficã, dobânditã la ºcolile dinApus, este cãrturarul care ºi-aadus o contribuþie deosebitã ladezvoltarea culturii româneºti din

prima jumãtate a secolului alXIX-lea. În aceastã perioadã(1800-1830), încep sã fie cultiva-te o serie de noi genuri ºi speciiliterare; problemele de filosofiepreocupã tot mai mult, iar învãþã-mântul public cunoaºte o epocãde înflorire. Limba „patriei” esteintrodusã în ºcoalã ca limbã ofi-cialã de predare.

În 1825 este hirotonisit iero-monah ºi tot în acest an îºideschide cursul de filosofie laColegiul „Sf. Sava” dinBucureºti. Cursul de filosofie îlva þine din 1825 ºi pânã înseptembrie 1832, când, din cauzaradicalismului ideilor sale, eforiiºcoalelor îl recomandã gene-ralului Kisselef pentru a i se încre-dinþa un post de egumen la unadin mânãstirile þãrii. Propunereaeste aprobatã de Kisselef la 23septembrie 1832 ºi este numitegumen la mânãstirea Gura Mo-trului. Într-o vreme însã când nuexista deloc o terminologie filo-soficã româneascã, strãdaniile luiPoteca de a scrie ºi a traduce fi-losofic într-o limbã accesibilãmaselor sunt impresionante. Fi-reºte, terminologia noastrã filo-soficã luând alt drum decât celpe care voia s-o îndrume Poteca,nouã ni se par acum de-a dreptulciudate multe din echivalenþelefolosite de el.

Eufrosin Poteca, primul profe-sor de filosofie în limba românã,a îmbogãþit patrimoniul gândiriifilosofice româneºti cunumeroase traduceri din dome-niile teologiei, filosofiei, literatu-rii ºi istoriei universale, care aufost citite cu mult interes nu nu-mai de elevii din ªcolile Domneºtidin Iaºi ºi Bucureºti, ci ºi de bo-ierii români iubitori de învãþãtu-rã. El ºi-a dat seama imediat dedificultãþile întâmpinate în preda-rea filosofiei dupã manualele exis-tente în ºcolile greceºti din Vala-hia. Ce era de fãcut în aceastã si-tuaþie? Douã posibilitãþi existau:1) sã alcãtuiascã el manuale noi,moderne pentru a se þine pasulcu ideologia destul de înaintatãa vremii, sau 2) sã se traducãmanuale de filosofie renumite dinOccident. Cu toate cã ºtia cã tra-ducerile nu formeazã o literaturãºi cã mai mult, traducerile suntprimejdioase, fiindcã ele omoarãîn noi „duhul naþional”, EufrosinPoteca a optat pentru a traducemanuale de filosofie. „Pentru Eu-frosin Poteca traducerea cãrþilornu era doar un exerciþiu intelec-tual, ci o modalitate de a impunelimba românã ca limbã culturalã,o cale de îmbogãþire a lexiculuiromânesc, de a introduce neolo-gisme din domeniul filosofiei, te-ologiei, ºtiinþelor exacte.”7

Þinând seama deopotrivã delaturile pozitive ºi negative alestrãduinþelor lui Eufrosin Potecade a crea o terminologie filosofi-cã naþionalã, nu se poate sã nu

vedem rolul însemnat jucat de„facerea pre limba româneascã”a „filosofiei”, „istoria filosofiei”,„Logica”ºi „filosofia moraliceas-cã”. Atât prin modul în care redãideile (selecþioneazã materialul,actualizeazã exemplele, introdu-ce reflexii proprii), cât mai alesprin regândirea unor noþiuni filo-sofice cu cuvinte nefolosite încãîn sens filosofic, strãdaniile luiPoteca reprezintã începutul uneietape noi în dezvoltarea gândiriifilosofice din þara noastrã.

Prin traducerea lucrãrilor luiHeineccius ºi Bossuet, EufrosinPoteca a adus o importantã con-tribuþie la introducerea în ºcoalãa studiului filosofiei iluministe încercuri tot mai largi, a dat un im-bold puternic gânditorilor din þaranoastrã spre a dezvolta o litera-turã filosoficã proprie. Ca ºi KirGrigorie, Poteca se loveºte degreutatea de a reda în româneºtetermenii filosofiei: „m-am strãduit– zice el – ºi toate vorbele strãineam desluºit, cât am putut”8 . E.Poteca întrebuinþeazã pentru ter-menul de noþiune cuvântul ho-tar a lui Kir Grigorie ºi cuvântulscãdere, probabil fiindcã noþiu-nea e o palidificare a reprezentã-rilor, din care e scoasã. Pentru fi-itoriul (existenþã), Poteca între-buinþeazã cuvântul estime, prinimitaþie dupã nemþescul wesen.Eufrosin Poteca a promovat o fi-losofie care sã „fie folositoare întoatã vremea ºi în toate veacuri-le”.9 Pentru aceasta ea „trebuiesã fie slobodã ºi curatã”10 . Cãlu-gãrul-filosof promoveazã o filo-sofie moralnicã care are ca finali-tate „sã înveþe pe om sã vieþuias-cã dupã vrednicia cuvântului în-cât nu numai faptele sale, ci ºidogmele voirilor sale sã se poatãaplica ca o lege la toþi veciniisãi”11 . El era convins cã filosofiaîntãreºte ceea ce religia prin cre-dinþã propovãduieºte. „De ace-ea dacã voim sã ne facem filosofiºi înþelepþi, întîi se cuvine sã neînãlþãm cugetele noastre pânã laînþelepciunea cea nemãrginitã, laDumnezeu”.12

1 Ioan Damaschin, Logica, tãlmã-citã în limba patriei de Kir GrigorieRâmniceanu, ediþie îngrijitã ºi studiuintroductiv de Adrian Michiduþã,postfaþã de Gabriela Braun, transli-terare de Aurelia Florescu, Craiova,Editura Sim Art, 2007, p. 25.

2 D. Ioaniþescu, Primele cãrþi delogicã în româneºte, în „Convorbiriliterare”, an 44, nr. 2, febr. 1910, p.528.

3Kir Grigorie Râmniceanu, Pro-cuvântare, în vol. Ioan Damaschin,Logica, p. 27.

4D. Ioanicescu, Ibidem, pp. 528-529.

5 Ioan Oprea, Op. cit., p. 85.6 D. Alexandru, Op. cit., p. 631.7 Elvira-Ecaterina Ivãnescu, Eu-

frosin Poteca – Un european dinValahia, Craiova, Editura Universi-taria, 2006, p. 213.

8 Eufrosin Poteca, Cãtrã Fiii Ro-mânilor! Introducere la Filosofie sauLecþie începãtoare, în vol. JohannGotlieb Heineccius, Filosofia cuvân-tului ºi a nãravurilor adecã Logicaºi Ithica elementare cãrora se puneînainte Istoria filosoficeascã, tãlmã-citã în româneºte de Eufrosin Pote-ca, ediþie criticã, studiu introductiv,note ºi comentarii de Adrian Michi-duþã, Craiova, Editura Aius, 2006,p. 55.

9 Idem.10 Idem.11 Eufrosin Poteca, Scrieri filoso-

fice, ediþie criticã, text stabilit, stu-diu introductiv, note ºi bibliografiede Adrian Michiduþã, Craiova, Edi-tura Aius, 2008, p. 131.

12 Ibidem, p.44.

Page 14: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

14 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

Nu sunt un demon.Sunt o fiinþã umanã.

Mama lui Kichi, Onibaba

Kaneto Shindo este unregizor nipon destulde puþin cunoscut în

afara unui cerc restrâns de afi-cionados. Colaborator, în tinere-þe, al mult mai celebrului KenjiMizoguchi (cãruia i-a dedicat, dealtfel, un consistent ºi interesantdocumentar), Shindo s-a lansatcu adevãrat în cinematografiaoccidentalã la Festivalul de Filmde la Moscova, unde pelicula saInsula goalã a primit Marele Pre-miu în 1961. Producþia desprecare îmi propun sã vã vorbesc încontinuare se numeºte Onibabaºi a fost realizatã în 1964, rolurileprincipale fiind interpretate desoþia regizorului, Nobuko Otowa,ºi de Jitsuko Yoshimura. De celemai multe ori, critica de film dis-cutã Onibaba în relaþie cu peli-cula înruditã, Kuroneko (1968),cea de-a doua fiind o naraþiunepopularã cu feline-vampiri, baza-tã pe povestirea japonezã În-toarcerea pisicii (stilizarea rafi-natã a cadrelor vizuale efaseazãcu abilitate fiorii terorii suprana-turale, astfel cã producþia capã-tã dimensiunile unei paraboledramatice). Dar sã nu mã înde-pãrtez prea mult de la subiect.

Onibaba are în centru figuri-le a douã femei: mama ºi soþiaunui tânãr luptãtor, Kichi. Tim-pul istoric al intrigii este fixat însecolul al XIV-lea, dupã bãtãliade la Minatogawa, deci în timpulaºa-numitei perioade a curþilor dela nord ºi de la sud, când doi îm-pãraþi diferiþi domneau la Kyotoºi, respectiv, la Yoshino. Plecatla rãzboi, Kichi nu se mai întoar-ce, astfel cã femeile rãmase aca-sã (într-o colibã dintr-o mlaºtinãacoperitã de unduitoare ierburi

masca teroriisusuki) trebuie sã-ºi câºtige sin-gure existenþa. Iar modul în carereuºesc s-o facã este, în sine, te-rifiant: ele îi atrag în cursã pe sa-muraii care le calcã teritoriul, fã-cându-i pe aceºtia sã se prãbu-ºeascã într-o cavernã, ucigân-du-i, apoi deposedându-i de armeºi de veºminte. Acestea sunt, larândul lor, cedate unui negustorrapace, în schimbul hranei mize-re. Intriga se complicã atuncicând intrã în acþiune Hachi, unvecin, fost camarad de arme al luiKichi, care, odatã întors acasã,devine atras sexual de tânãra vã-duvã. Cum avansurile veteranu-lui nu trec neobservate, mama

dispãrutului devine, pe de o par-te, geloasã pe succesul erotic alnurorii ºi, pe de altã parte, spe-riatã cã ar putea pierde un ajutorlucrativ în gospodãrie, astfel cãpune la cale o strategie de rãzbu-nare, care ºocheazã prin rafina-mentul imaginativ al torturii. Dupãce-l deposedeazã pe un samuraide o mascã înspãimântãtoare,mama lui Kichi îºi acoperã cu eachipul, în speranþa cã apariþiademonicã astfel întrupatã va des-curaja escapadele amoroase alenurorii. Spre disperarea ei, mas-ca rãmâne lipitã de faþã, iar, cândeste, totuºi, îndepãrtatã, chipuldin spatele ei apare desfigurat.

Deºi regizorul apeleazã, acci-dental la câteva tehnici de acce-lerare sau, din contra, de înceti-nire a acþiunii, care se conjugãcu câteva unghiuri atipice de fil-mare, întreaga naraþiune vizualãcurge coerent, fãrã scurtcircuite-le obiºnuite în horror-urile nipo-ne. Totuºi, nu trebuie pierdut dinvedere faptul cã filmul suportã odublã interpretare. Pe de o parte,el permite o lecturã primarã, a uneialegorii budiste rãspândite înfolclorul japonez (legenda are untitlu cu caracter transparent re-zumativ: Masca de carne a spe-riat-o pe soþie). Morala fabuleieste aceea cã faptele lipsite de

altfel despre filmevirtute se întorc împotriva fãptui-torului, într-o lege a compensa-þiei care nu e strãinã de doctrinahindusã a karma phalam, potri-vit cãreia fiecare acþiune are oconsecinþã, bunã sau rea, în func-þie de natura miºcãrii iniþiale. Pede altã parte, filmul poate fi vizio-nat ºi în termenii unui semnal dealarmã cu caracter umanist: mas-ca desfigurãrii simbolizeazã dra-ma atomicã a oraºelor Hiroshimaºi Nagasaki, bombardate, precumºtim cu toþii, de cãtre americani lafinele celui de-al doilea rãzboimondial. Supravieþuitorii atacu-lui nuclear sunt condamnaþi sãpoarte stigmatele unui viol onto-logic, ofensator ºi crud ca muti-lare deopotrivã fizicã ºi psihicã.Aceasta este, se pare, intenþiaauctorialã originarã, dacã îmi maieste permis sã mã prevalez, încâmpul esteticii, de o perspecti-vã atât de desuetã. De altfel, Ka-neto Shindo a fost obsedat demomentul august 1945, mai mul-te pelicule semnate de el fiind cir-cumscrise teribilei teme agonis-tice: Copiii Hiroshimei, Drago-nul norocos nr. 5, Sakura-taiChiru etc.

În pofida unor rezerve formu-late de critica de întâmpinare, carei-a denunþat, în mod superficial,simbolismul plicticos sau scene-le de sex violente ºi inexpresive,eu am convingerea cã filmul Oni-baba va fi înregistrat, în timp, cao genuinã capodoperã a cinema-tografiei nipone, un poem vizualde mare forþã a sugestiei, care îiva asigura lui Kaneto Shindo unloc alãturi de maeºtrii unanim re-cunoscuþi ai terifiantului oriental,precum Kenji Mizoguchi sauMasaki Kobayashi.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

viori istorice în deschidereastagiunii Filarmonicii craiovene

Am avut ocazia sã urmã-rim o deschidere atipi-cã de stagiune la

Filarmonica „Oltenia”, constânddintr-un triptic de concerte, alcãrui leitmotiv au fost „cei treimagnifici” ai arcuºului: LiviuPrunaru, Gabriel Croitoru ºiValentina Svyatlovskaya-Pruna-ru, ºi viorile lor „de senzaþie”.

Prima manifestare a tripticuluia revenit unui „duel” Stradivarius- Guarneri, instrumente de valoa-re excepþionalã mânuite de Liviu

Tg. Mureº, Braºov, Bucureºti,Cluj-Napoca, Timiºoara (26 sep-tembrie - 6 octombrie 2011).

A doua manifestare a tripticu-lui a revenit Orchestrei Simfoni-ce a Filarmonicii ºi a marcat, înfapt, deschiderea „oficialã” a noiistagiuni, propunându-ne un pro-gram pe cât de „agreabil”, pe atâtde consistent ca substanþã so-norã, sub bagheta dirijorului ger-man Konrad von Abel. Debutândcu muzica Titanului de la Bonn,mai precis cu Uvertura Fidelio ºiConcertul pentru vioarã, searainauguralã ne-a impresionat prinseriozitatea demersului interpre-tativ conferit Simfoniei a II-a deJean Sibelius, o capodoperã devaloare incontestabilã a muziciifinlandeze.

Liviu Prunaru, acest „super-star” al viorii (cum l-am puteanumi, fãrã sã exagerãm) a edifi-cat, cu Stradivarius-ul sãu, unConcert în Re major cum foarterar ne-a fost dat sã auzim: pãreaun Beethoven cântat de Paga-nini! Sobrul ºi distinsul dirijorKonrad von Abel, a solicitat lamaximum orchestra, realizând, cusimfonia lui Sibelius, o perfor-manþã, un eveniment, o versiunede cuceritoare originalitate ºi co-erenþã artisticã, admirabilã în

grandoarea ºi austeritatea, forþacopleºitoare.

A treia manifestare a tripticu-lui cu care a debutat stagiuneaFilarmonicii ne-a prilejuit o searãreconfortantã, a cãrei protago-nistã a fost Valentina Svyatlov-skaya-Prunaru ºi vioara ei Guar-neri. Dacã primele trei piese pen-tru vioarã solo (Adagio ºi fugã)din Sonata I de J.S.Bach, Sonatanr. 3 „Balade” de E.Ysaye ºi Ca-priciul nr. 10 de N. Paganini auoferit interpretei ocazia de a-ºietala calitãþile solistice, dar ºi peacelea de veritabil virtuoz, în ul-timele douã (Havaneza, op. 83 deC.Saint-Saëns ºi Poemul, op. 25de E.Chausson), evoluþia „mãsu-ratã”, lipsitã de emfazã ne-a pur-tat în lumea discursului cald, în-vãluitor, a unui traseu expresivde o fermecãtoare cantabilitate ºi„echilibratã” virtuozitate. CorinaStãnescu a asigurat un acompa-niament pe cât de exact, pe atâtde muzical; ea cântã fãrã urmã deostentaþie, ci cu un soi de vene-raþie faþã de text. Discursul pia-nistic al artistei este întotdeaunade o sinceritate totalã, care im-presioneazã publicul „din prima”.

Am asistat la o deschidere destagiune de facturã ineditã, capunere „în paginã” (trei concerteîntr-unul!), o stagiune pe carene-o dorim sã fie plinã de eveni-mente ºi sã avem ocazia sã urmã-rim pe scena Filarmonicii reputaþidirijori ºi soliºti români ºi strãini!

nnnnn Gheorghe Fabian

Prunaru, respectiv Gabriel Croi-toru, un duo „arbitrat” de pianis-tul Horia Mihail. I-am ascultat pecei doi violoniºti debordând detalent, impresionându-ne prin fi-rescul exprimãrii ºi al nonºalan-þei cu care surmonteazã cele maidificile pasaje tehnice, prin ele-

ganþa sobrã, într-un program demare atractivitate (de la lucrãripentru vioarã ºi pian, la duo vio-lonistic ºi trio cu pian). Aici, laCraiova, s-a încheiat, practic, tur-neul extraodinar de recitaluri,Duelul viorilor, ce a cuprins ºialte cinci centre muzicale de þãrii:

Page 15: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 15

rte

Uneori, duminica e o ziîn care poþi fi cine vreiºi chiar cine nici nu te

gândeºti cã ai putea fi. Într-unadintre duminicile trecute s-a în-tâmplat sã fiu Ludovic al XIV-leaºi, timp de aproape douã ore, amurmãrit premiera lui Tartuffe deMolière, dintr-un jilþ din mijloculSãlii Amza Pellea a TNC MarinSorescu. Înainte de a mã instala,mã târcolea gândul dacã regizo-rul Kincses Elemér a rezolvat di-ferenþa de 347 de ani de la primareprezentaþie a piesei, ce a avutloc chiar în faþa suveranului fran-cez, într-o luni, 12 mai. ªi, dacãda, cum a fãcut-o.

Conºtientã cã, dincolo de pu-terea convenþiei lui comme s’ilétait, aºa cum eu nu sunt, de fapt,Ludovic al XIV-lea, nici sala marea Naþionalului craiovean nu e toc-mai Versailles, am tot pendulatîntre douã stãri. Pe de o parte,teama cã va fi o punere în scenãa unei piese clasice prin care tex-tul e mai degrabã smuls trecutu-lui decât transpus în prezent, aºacum se mai întâmplã la TNC Ma-rin Sorescu, atunci când regizo-rul nu este Purcãrete. Pe de altãparte, speranþa sã mã bucur de oreprezentaþie dupã care sã nu rã-mân cu amintirea încercãrii de ada formã, ci cu gustul (a se citiemoþia esteticã), de preferinþãsãrat, al unui spectacol cu miez.Altfel spus, urma sã degust o tru-fã sau sã fiu victima unei/unortrufe?

Apoi a bãtut gongul. Clasic,fireºte, adicã de trei ori. ªi-n faþaochilor a-nceput sã se desfacã olume ºi pestriþã, ºi unitarã, ºi în-drãzneaþã, ºi cuminte. N-a fostvorba despre nimic cãlduþ, cidoar despre doze potrivite,aceasta fiind linia urmatã ºi regi-zoral, ºi scenografic, ºi la nivelde decor, ºi actoriceºte. Nimicgenial, totul mãsurat ºi asamblatcorect, probabil pentru a fi satis-fãcutã ºi nevoia de nuanþã ºi vi-tezã a trãitorului în secolul XXI,ºi nevoia de sens livrat limpede aspectatorului din orice timp.

Mai întâi au fost cuvintele,adicã textul. Traducerea, pardon,Mesdames et Messieurs, tãlmã-cirea realizatã de cãtre Alice Geor-

trufe pe suport de lemngescu este, cu siguranþã, o trufãdintre cele mai rare ºi gustoase,cãci are ºi claritate, ºi farmec, ºijocuri de cuvinte, ºi fineþuri. Bref,traducerea a oferit un text în carejocul accentelor e pe cât de rigu-ros în a respecta originalul, peatât de creativ în a-l scutura degreutãþile cu care timpul taseazãlimba ºi limbajul unui clasic.

Iar textul a fost corect spus deactori, chiar dacã pe alocuri reci-tat, prin trecerea sa în act. Mãrefer la Adela Minae, în rolulMarianei, ezitantã, la nivel demetodã de trãire a personajuluiºi de cãutare a efectului comic,între exagerarea tuºelor de carac-ter ºi menþinerea unei subtilitãþicare sã insinueze inocenþa. Ade-la Minae a pendulat între forþa-rea corporalitãþii ºi a vocii ºi, res-pectiv, manifestãrile fluide aleacestora. ªtefan Cepoi, a cãruiexpresivitate dramaticã mã atin-sese în Ce mai taci, Gary?, a fostde data aceasta mai degrabã li-niar decât sursã de tensiune os-cilantã, aºa cum cerea persona-jul Damis. În ce-l priveºte pe Dra-goº Mãceºanu, alt actor din fron-tul tinerilor, care l-a jucat peValère, am rãmas cu gustulunui miez de nucã verdenedecojit pânã la capãt, amãreliledin prestaþia sa venind dinstrãduinþa de a fi buf cu orice preþ.Chiar cu preþul de a-ºi scrântivreo gleznã când îºi face intrãrileintempestive în scenã. Sau sã fiede vinã exclusiv scenografiasemnatã de Klara Labancz? Dacãar fi vina scenografiei, nu-mi ex-plic de ce în rest nu prea au fostsincope ºi învãlmãºeli.

Dincolo de aceste accente/detalii, care nu cred sã fie tocmaifleacuri, mi-a plãcut, dintre tineri,Raluca Pãun. Dorine pe care aconstruit-o a reuºit sã-mi intre pesub piele, cu stridenþe cu tot, gra-þie faptului cã Raluca nu doar ºi-a jucat personajul, ci s-a ºi jucat,din când în când, cu el, experi-mentând, la nivel de mimicã ºigesticã, accente noi.

Desigur, au fost ºi „cazuri” în

care textul a fost mai mult decâtspus. Mã refer de astã datã la„garda veche”: Nataºa Raab înrolul Elmirei ºi Tamara Popescuîn rolul Doamnei Pernelle. ªi aumai fost cele douã „cazuri” în care„a juca” ºi „a se juca de-a ºi cu”s-au complementarizat într-atâtîncât am ºi uitat cã existã o dis-tincþie între ele. Cazuri care chiaroferã spre degustare trufe ce nuînºalã aºteptãrile, ba sunt chiarmai proaspete, ca texturã ºi gust,decât sperasem. Este vorba decine alþii decât Ilie Gheorghe, înrolul lui Orgon ºi, fireºte, Tartuf-fe, „un porc”, vorba DoamneiPernelle (dupã regula cã pentrua descoperi o trufã e nevoie deun rât de porc), autor de trufe,înveterat ºi recidivist, îmbrãcat înºi de Valentin Mihali.

Când a intrat pe scenã IlieGheorghe (fascinantul Harpa-gon din Avarul regizat deBocsárdi), tot spaþiul de joc s-aumplut dintr-o datã. Cum necum,n-a fost vorba despre o saturare,cãci Valentin Mihali ºi-a fãcut loc,cu prisosinþã, pentru ca atât fie-care în parte, cât ºi împreunã (maiales în secvenþa cu amândoi co-coþaþi pe masã), sã facã un tur deforþã în care graþia ºi-a pãstrat, larându-i, locul. Dupã Caligula luiBocsárdi, în care Mihali face unHelicon ce reuºeºte sã nu se laseîntru totul eclipsat de Caligula– în care Leoveanu pur ºi simplustrãluceºte –, aºteptam un rolprincipal pentru Mihali. ªi iatã cãa venit. Pe picioare puternice, lamomentul potrivit. Mai mult nuse cade sã spun, altfel aº alune-ca din punctarea magiei în po-vestirea ascuþitelor, gravelor ºicircumflexelor ei.

De altfel, Orgon ºi Tartuffesunt accentuaþi, prin diferenþã, ºide costume, concepute, în cazullor, fãrã extravaganþa sau detalii-le de grotesc prezente în costu-mele celorlalte personaje. Un de-taliu care în cazul meu a produsefect comic, pentru cã a ºtiut cumºi cât sã valorizeze kitsch-ul, afost ºarpele desenat pe spatele

lui Tartuffe, element-surprizã dez-velit când te-aºtepþi mai puþin.Abia apoi au venit ºi bulinele depe chiloþi, pe fond roºu, pentru aînchide bucla. Sau pentru a captaatenþia exact în momentul în careTartuffe, demascat, e nevoit sã-ºiia coada între picioare ºi sã încer-ce imposibilul – ºtergerea urme-lor trufelor sale date-n vileag.

ªtiut fiind cã la fel de impor-tantã ca miza pusã pe costumeeste miza pusã pe decor, dincolode simplitatea acestuia din urmã– pe jumãtate elegant, pe jumãta-te ironic – rãmâne în memoriemarele perete cu uºã ce despartespaþiul de joc de camera lui Tar-tuffe. N-o vezi, dar o ghiceºti aco-lo, în spatele unui soi de oglindãîntunecatã, în care reflexia aparemereu distorsionatã. Ideea estesugestivã, iar realizarea ei plasti-cã ºi respectã opinia clasicilor cãteatrul este o oglindã a vieþii. Darla fel de validã e ºi întrebarea dece în mai toate spectacolele dinultima vreme sunt prezente oglinzisau suprafeþe care reflectã aseme-nea unei oglinzi. Sã fie refren, ma-nierã, modã? Chiar e absolut ne-cesar ca publicul sã fie ajutat sãse vadã la propriu, pentru a fi adus,fãrã sã se deplaseze, în spaþiul dejoc? Sau folosirea unor asemeneaelemente de decor a devenit dejao soluþie la îndemânã, chiar dacã,lucru iarãºi ºtiut, nu este o soluþiela fel de potrivitã pentru orice felde spectacol.

O soluþie, nu ºtiu în ce mãsurãvoluntarã (dar nu asta importã,ci efectul sãu), pe care am apre-ciat-o în mod deosebit a fost ceadin scena în care apare, în rolulDomnului Loial, Valeriu Doga-ru, ale cãrui þinutã ºi dicþie, o voirepeta de fiecare datã când e ne-cesar, au fost aproape fãrã re-proº. Omeneºte de aproape. Jo-cul de lumini creat de reflectoareºi de lanternele de pe scenã, ceretezau corpurile ºi potenþau chi-purile, deformându-le, a proiec-tat pe unul dintre pereþii lateraliai sãlii un joc de umbre parcã pusecu mâna în cele mai potrivite cu

putinþã locuri ºi mãsuri, cu celemai nimerite miºcãri, pentru a fixao întreagã simbolisticã a cores-pondenþelor.

Aproape cã rãmãsesem cuochii pe pereþi, când a ºi venitfinalul. S-a fãcut luminã, la pro-priu ºi la figurat, echivocul s-arisipit, Tartuffe a fost înhãþat. ªi,ce sã vezi, echivocul s-a reinsta-lat, prin insinuare, odatã cu ºoap-ta repetatã a tuturor celorlaltepersonaje „Trãiascã suveranul!”.Iar dacã cineva îmi spunea, laimpresiile de dupã, cã regizorulnu prea a rezolvat, cu acest final,concesia lui Molière, cuvântulconcesie fiind folosit în sens desupuºenie, compromis cu pute-rea, eu aº spune cã finalul a pre-supus, printre altele, ºi ideeaspectatorului suveran, deja cla-sicizatã. ªi spun asta, ca specta-tor cãtre care personajele au ºop-tit în cor, cu gâturile lungite ºiprivirile þintuite undeva deasu-pra, dupã ce au trecut, totuºi, prinnoi toþi, cei din salã.

O discuþie mai amplã cu privi-re la replica „Trãiascã suvera-nul!”, ce nu apare în finele textu-lui lui Molière (aºa cum, pe dealtã parte, Kincses Elemér renun-þã, printre altele, la personajulCléante), ar presupune ceva maimult decât o recenzie a premierei,ca spectacol de teatru. Ar presu-pune o criticã a textului piesei ºia subtextului sãu, raportatã lacontextul istoric ºi politic. Certeste, însã, cã Molière însuºiîncheie petiþia prezentatã lui Lu-dovic al XIV-lea în vederea jucãriiprimei reprezentaþii a lui Tartuffespunând cã „îmi este de ajuns sã-mi pun interesele în mâinile Ma-jestãþii Voastre ºi aºtept cu res-pect de la ea tot ce-i va plãcea sãordone cu privire la asta”.

Trecutã ºi prin mine, premieralui Tartuffe mã face sã mai spun,comparând cu o anume premierãdin stagiunea trecutã, cã totu-ibine când se începe cu bine, cãciTartuffe, cu trufele ºi… trufelesale, a adus pe scenã o farsã, fãrãsã fie, ca spectacol, o farsã. ªirãmâne, somme toute, un începutde stagiune 2011-2012 curat.

nnnnn Mãdãlina Nica

Page 16: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

16 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

rte

Cu cele douã premieredeja în act – clasiculTartuffe de Molière

ºi foarte recenta Hoþi de încã tâ-nãra, dar prolifica autoare germa-nã Dea Loher –, Naþionalul „Ma-rin Sorescu” îºi inaugureazã pro-miþãtor ºi, poate, sfidând provo-cãrile prea insidioase ale crizei (ºicrizelor!), chiar spectaculos nouastagiune: atestând parcã mai ve-chiul adagiu vichian, il sensodella mancanza, punând decisãrãcia (cu suferinþã cu tot) labaza creaþiei: ºi nu doar opþiunilerepertoriale stau mãrturie, prindisocierea, stilistic-esteticã, din-tre cele douã texte, ci ºi prin pro-filurile celor doi regizori, reputa-tul Kincses Elemer ºi foarte tânã-ra Alina Rece, a cãrei sârguinþãardeleneascã pare decisiv porni-tã spre o adecvare consonantãcu fervoarea oltenilor ce-au ad-optat-o.

Textul piesei Hoþi (Diebe) nu-itocmai uºor, dimpotrivã: ca maitoate ale celor aproape douãzecipe care le-a semnat în toþi atâþiaani de intensã ºi jalonatã creaþieteatralã a autoarei germane DeaLoher, ºi acesta spuzeºte de alu-zii, adoptând un limbaj quasi-ob-scur, într-un joc al semanticii încare spectatorul este invitat la unact de decriptare ºi, deopotrivã,de surmontare în mers a interfe-renþelor dintre variile registre în-tinse de la monolog la dialog ºi,nu o datã, chiar într-o polivalen-þã discursivã ca mãsurã parabo-latã a societãþii actuale în minia-turã.

Cãci drama piesei, angajatãtradiþiei brechtiene, fãrã însã vreomizã „ideologicã”, dar neocolindun subtextual mesaj umanist,asumã o intruziune vivisecþiona-lã în societatea actualã, surprin-sã în plin proces de destructura-re cvasi-maladivã, licitatã în for-me de degradare aruncate parcã

Hoþi, de Dea Loher sau sensul obscural jocului de-a viaþa ºi moartea

sub semnul unui post- patronatde felurite insidii: de o parte, dra-ma familialã, în decupaje ce se voremblematice ºi, deci, semnificati-ve pentru lumea în care trãim(funcþia procreativã în variantadisjunctivã – naºtere sau avort,procrearea prin delegaþie ºi bino-mul pierderea - regãsirea paterni-tãþii, declicul familiei prin dispa-riþia/pierderea consortului ºi, însubsidiar, angoasa unei singurã-tãþi nedezavuate pânã la capãt,tensiunea perechii ivite din de-contul rezistenþei ei în orizontulunei saturaþii nu mai puþin neli-niºtite etc. etc.).

Cum uºor se poate observa,textul atacã o problematicã de oacuitate majorã, actualã ºi istori-cizatã în acelaºi timp, în cadrulcãreia spectatorul e parcã invitatsã reparcurgã traiecte accidenta-te ale bibliotecii sale cãzute înadormire, de la Brecht la Ibsen ºide la Pasolini (cultul excesiv al

cruzimii din „Teorema” ºi mai alesdin postumul „Petrol”) pânã lavalul experimentaliºtilor mai re-cenþi tributari vocaþiei unei revol-te anonime. Nu lipseºte nici odozã de cochetãrie cu tehnicaionescianã, „obscuritatea” decare pomeneam mai înainte fiinddebitoare, nu absurdului esenþi-alizând însãºi condiþia umanã, ciacelei ambiguitãþi ruinând comu-nicarea cotidianã ºi aruncând-oîn derizoriu.

În fond, provocarea pe care oîntâmpinã regizoarea în faþa tex-telor autoarei berlineze consistãtocmai în opþiunea dilematicã înadoptarea registrului plurivocpropriu partiturii ce i se oferã sauidentificarea ºi antamarea unuifilon transversal care sã conferespectacolului un fel de idee uni-tarã aptã sã coaguleze unidirec-þional mesajul.

Din capul locului trebuie spus,Alina Rece a ales prima opþiune,

marºând mai degrabã pe tehnicaqui-pro-quo-ului, ca ºi pe inter-ºanjabilitate în jocul protagoniº-tilor, atât în constructul aceluiaºipersonaj (a se vedea poliseman-tismul registrelor Lindei (inter-pretate cu aplomb ºi acurateþe deIulia Colan), al lui Erwin (trans-pus convingãtor ºi egal în par-curs de ªtefan Mirea), dar îndeo-sebi al lui Thomas, ilustrat ma-gistral de Angel Rababoc, cu re-zerva-i cunoscutã de capacitatedistributivã ºi cu tonusul expan-siv la care-l obligã schimbãriletonale.

Inspiratã, ingenioasã ºi crea-tivã, scenografia lui V. Peniºoa-rã-Stegaru, ce pune la lucru spa-þiul, de o funcþionalitate pe câtde simplã pe atât de darnicã însusþinerea mobilitãþii scenice cesupraliciteazã corporalitateapânã la limita lascivitãþii.

Gabriela Baciu (Gabi) ºi AncaDinu (Ida) articuleazã, la rându-le, cu dezinvolturã ºi inteligenþã,în deplin acord cu maturitateaconferitã de experienþa de scenã,profilurile contrastante, în decu-paje succesive, ale unor femeisurprinse în momente critice, lã-sând finalmente în clarobscurulintrinsec al textului fizionomiinedesluºite.

Anca Dinu contureazã, cu fi-neþe ºi inteligenþã, o Ida prinsãîn siajul recluziunii cazone, alã-turi de un soþ, Domnul Schmitt,cãruia Eugen Titu, valorificândîndeosebi o mimicã într-un excesinculcat în economia piesei, îiconferã un profil aproape memo-rabil, la jumãtate între caricaturalºi tragicul subiacent; Marian Po-litic se vãdeºte un Josef atins deo coardã umanã prea mult disi-mulatã de autoare în pliurile coti-dianului debilizat, iluminând, cutact, mai ales spre final, aplom-bul unui justiþiar pe cont propriuîn restabilirea adevãrului refuzat.

Cãtãlin Bãicuº, în Rainer, ºiPetra Zurba, în Monika, susþin,cu fervoare ºi dinamism un sub-sidiar policromatic pe care regi-zoarea Alina Rece ºi l-a asumat,îmi pare, în arhitectura ideaticã aspectacolului, potenþând, prinmiºcãri de scenã, acea mãsurã unpic brechtianã sedusã, poate, deun gust abia numit al unui musichall sui-generis.

Dificilã, în egalã mãsurã, par-titura interpretatã de Geni Maxim,o Ira Davidoff trecând, intempes-tiv, de la o stare la alta, volubilãºi reticentã, pendulând între de-nunþ ºi litanie într-o gamã de in-flexiuni vocale de o varietate afi-ºatã.

Monica Ardeleanu e o MiraHalbe oscilând între o ingenui-tate a vârstei, conservate încã înciuda sarcinii neaºteptate, ºi vagipulsiuni de degradare contami-nate parcã de restul insalubru.Cuceritoare, tonicã, foarte tânã-ra Claudia Suliman în partitura –de liant –, a Îngerului, vãdeºte oadmirabilã prezenþã atestând opromisiune demnã de consem-nat; un Înger, acesta pe care, fãrãîndoialã, Dea Loher l-a gândit într-o perspectivã a corului antic, darremodelat, aici, în postura unui felde oglindã-jucãuºã cu care, con-fruntându-se, personajele se re-distribuie în siajul spectacolului.Cu el, cu Îngerul, se confruntã în-deosebi Finn Tomason, a cãruipartiturã îmi pare cea mai dificilã,dar pe care, cu experienþa, tactulºi inteligenþa de care dispune,Adrian Andone o ilustreazã con-vingãtor, mai ales printr-o prezen-þã, pe cât de stenicã în structuratextului pe atât de plinã de eloc-venþã.

O notã bunã pentru traduce-rea admirabilã a textului datoratãgermanistului craiovean CosminDragoste.

nnnnn George Popescu

Iulia Colan ºi Cãtãlin Bãicuº

Page 17: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 17

nnnnn MIHAELA VELEA

De ce muzeele din Ro-mânia nu sunt ca…???ºi urmeazã drept exem-

plu nume rezonante, bine cotateîntr-o zonã exclusivistã a artei dinîntreaga lume. Întrebarea revinemereu în medii diverse, acidã saucompãtimitoare, având drept re-per rigoarea acelui standard caredelimiteazã fãrã echivoc un prã-fuit „aici” de un strãlucitor „aco-lo”. De ce ne-am feri sau de ceam nega aceste observaþii în con-diþiile în care, pentru mulþi dintrecei care frecventeazã muzee oriexpoziþii în România, nu este de-loc strãinã senzaþia de bãtrâni-cios ºi obositor déjà-vu.

Cea de-a 23-a Conferinþã In-ternaþionalã a Comitetului Inter-naþional pentru Documentare(CIDOC) având ca temã: Mana-gementul cunoaºterii ºi muzee-le, a plasat þara noastrã într-o re-alã zonã de interes pentru profe-

muzeul perfect(ibil)sioniºtii în domeniu. Organizatãanual de cãtre Consiliul Interna-þional al Muzeelor (ICOM) – Co-mitetul Internaþional pentru Do-cumentare, conferinþa a fost or-ganizatã acum pentru prima datãîn România, la Sibiu de MuzeulNaþional Brukenthal ºi ComitetulNaþional Român, respectivICOM. Timp de ºase zile aicis-au lansat ºi analizat problemeactuale legate de teoria ºi tehni-ca managementului cunoaºterii,subliniind rolul fundamental aldocumentãrii în muzeu. Vãzut dinperspectivã filozoficã ori strate-gicã, domeniul documentãrii mu-zeale nu poate exista în formã fixã,ci dimpotrivã, se moduleazã într-o continuã transformare ºi recon-siderare. Tema, deosebit de pro-vocatoare, atinge aspecte ce vi-zeazã în mod esenþial o problemãdeloc strãinã de realitatea muze-elor noastre: integrarea în con-temporan ºi apelul la tehnicileinovative ce faciliteazã accesulpublicului cãtre aceastã zonã.

Specialiºti din 30 de þãri auvenit la Sibiu pentru a participala aceastã conferinþã. La deschi-derea oficialã au fost prezenþi:Preºedintele Consiliului Judeþean

Sibiu, Martin Bottesch, Primarulmunicipiului Sibiu, Klaus Iohan-nis, Preºedintele ICOM, dr. HansMartin Hinz, Preºedintele CI-DOC, dr. Nicholas Crofts ºi Pre-ºedintele ICOM România, dr. Vir-gil ªtefan Niþulescu. Din pãcatenumãrul participanþilor din Româ-nia a fost destul de mic (probabildin lipsã de fonduri) ºi, luând înconsiderare faptul cã urmãtoareaconferinþã CIDOC se va þine laHelsinki (Finlanda), cred cã spe-cialiºtii din muzeele din Româniaau ratat o mare ºansã de a fi co-nectaþi în timp real cu un mediude lucru profesionist.

Cum pot muzeele sã se orien-teze cu faþa cãtre viitor? Conser-vând ºi valorificând patrimoniulîn mod constructiv: cultivândfãrã a face abstracþie de ritmul ºicoordonatele unui timp, ce nupoate trãi excesiv în admiraþia tre-cutului, neglijând perspectiveleprezentului ori rigorile viitorului.

Cum vedem profilul ideal alvizitatorului unui muzeu ideal?Inteligent, curios, informat, capa-bil sã compare ºi sã aibã pãreriproprii? Deschis, mobil, dornic sãcircule în lume ºi avid sã vadãmai mult; sau mai degrabã genul

casnic, docil, cãruia îi este abso-lut suficientã traversarea cotidia-nului? Copiii – smirnã? Sau ceicare strigã þopãind voioºi: Ce fru-mos!

Temperând idealizãrile ºi reve-nind într-un ambient pestriþ care,din pãcate, nu reclamã doar sec-torul Muzee, persistã întrebarea:Cum putem parcurge ultra-ra-pid toate etapele obligatoriipentru a ajunge din urmã acelrâvnit „standard de normalita-

te”? La câteva zile de la încheie-rea conferinþei CIDOC, echipa dela Brukenthal a primit numeroasemesaje de felicitãri pentru bunaorganizare a acestui eveniment,ºi sunt convinsã cã în acest gestnu este loc de complezenþã.Acest fapt nu poate decât sã neîncurajeze cã existã ºansa ca Ro-mânia sã nu fie mereu vãzutã capersonaj obscur, bãdãran, prostîmbrãcat ºi nedorit într-o lume acelor care conteazã.

Salonul Naþional de Re-staurare este organizatîn fiecare an de Muzeul

Olteniei Craiova. În acest an Sa-lonul a fãcut parte integrantã dinmanifestarea internaþionalãMATCONS 2011 – „Materie ºimateriale în/ pentru restaurarea-conservarea patrimoniului”, carea mai cuprins: sesiune de comu-nicãri, sesiune prezentãri poster,program training (workshop ºitraining course), Masã Rotun-dã, seminar „Arta ºi ªtiinþa”.

MATCONS 2011 a reunit spe-cialiºti din domeniul conservãriiºi restaurãrii din întreaga þarã,precum ºi din Italia, Austria, Fran-þa, Elveþia, Germania, Marea Bri-tanie, Spania, Portugalia, Grecia,Coreea, Argentina, Statele Uniteale Americii.

La Salonul Naþional de Resta-urare 2011 sunt expuse piese depatrimoniu restaurate în 20 de la-boratoare din þarã de cãtre peste60 de restauratori, alãturi de ima-ginile acestora înainte de restau-rare. Printre instituþiile participan-te se numãrã: Complexul MuzealArad, Muzeul de Etnografie Bra-ºov, Muzeul Judeþean de IstorieBraºov, Biblioteca Naþionalã aRomâniei Bucureºti, Muzeul Na-þional al Literaturii Române Bu-cureºti, Muzeul Judeþean Buzãu,Muzeul de Istorie Naþionalã ºiArheologie Constanþa, MuzeulCivilizaþiei Dacice ºi RomaneDeva, Muzeul Regiunii Porþilor deFier Drobeta Turnu-Severin,Complexul Naþional Muzeal Mol-dova Iaºi, Complexul NaþionalMuzeal Astra Sibiu, Muzeul Na-þional Brukenthal Sibiu, MuzeulBucovinei Suceava, Mzeul Jude-þean de Istorie ºi Artã Zalãu,Mãnãstirea Bistriþa, Muzeul deArtã Craiova ºi Muzeul OltenieiCraiova.

Salonul Naþional de Restaurare, Craiova, 2011

Ladã zestre, 1907, lemn de brad, deþinãtor Complexul Naþional Muzeal Astra Sibiu,înainte ºi dupã restaurare

rte

Page 18: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

18 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

rte

nnnnn PETRIªOR MILITARU

„Nu vãd decât pe Dali ºiHérold sã-ºi poatã disputa

faimoasa polivalenþã cu carePicasso, într-o mare mãsurã, a

strivit timpurile noastre“Pierre Demarne

Nãscut pe data de 10 oc-tombrie 1910 la Piatra-Neamþ, într-o familie

cu ºase copii, Hérold Blumer aþinut cu orice preþ sã evite încãdin tinereþe orice tip de iniþiereformalã, academicã în picturã –pasiune pe care ºi-o descoperãdin timpul studiilor liceale: dupãdoi ani de studii la ªcoala de ArteFrumoase din Bucureºti (1927-1929), el devine desenator la unbirou de arhitecþi. În 1929 desco-perã revista 75HP, condusã deIlarie Voronca ºi Victor Brauner,ºi publicã primele desene în re-vista Unu, fondatã de StephanRoll, pe care le semneazã B.Hérold. Este perioada în care seîmprieteneºte cu Claude Sernet.Pe atunci locuia într-o mansardãdin Bucureºti ºi visa sã plece laParis. La începutul lunii iunie seîmbarcã pe un vas ºi ajunge laViena, de unde ia trenul spre ca-pitala Franþei. Astfel, în 1931,Claude Sernet îi face cunoºtinþãcu Arthur Adamov, BenjaminFondane, Victor Brauner ºi soþiasa, Margit, urmând ca peste unan sã se împrieteneascã cu YvesTanguy, „cel cu care împãrtãºeaaceeaºi viziune despre picturã ºiaceleaºi condiþii precare de via-þã” (Rose-Hélène Iché). În1934 intrã în grupul suprarealistce era dominat de figurile lui Sal-vador Dalí ºi Max Ernst. Este anulîn care Hérold picteazã La Ran-contre, L’abreuvoir ºi Crystalamoureux – prima lucrare supra-realistã ce evocã tema cristaluluiprovenitã din teoria lui Hegel aºacum este expusã în Filosofia na-turii, una dintre temele majore alesuprarealismului valorificatã deAndré Breton în L’Amour Fou(1937), de Victor Brauner în pic-turi ca La Pierre philosophale(1940) sau în ilustraþiile pentruvolumul lui Robert Rius, Frappede l’echo (1940) ori de Dolfi Trostîn eseul Vision dans le cristal(1945). Alãturi de Balthus, Brau-ner, Breton, Dali, Duchamp, Ernst,Giacometti, Magritte, Man Ray,Hérold va fi printre cei care ilus-treazã nr. 1/ iunie 1934 (numãrspecial „Intervention surréalis-te”) al revistei belgiene Docu-ments 34 (director: Jean Stépha-ne, redactor: E.L.T. Mesens) ce îiavea cap de afiº pe André Bre-ton, Paul Eluard, René Char ºiTristan Tzara.

În 1940, o datã cu retragereaintelectualilor în sudul Franþei dincauza invaziei fasciste, se va re-trage la Vila Air-Bel alãturi deAndré Breton, soþia acestuia,

pictorul suprarealist Jacques Hérolda revenit în România

Jacqueline Lamba, Victor Brau-ner, Oscar Dominguez, Max Ernst,Wifredo Lam, André Masson ºialþi artiºti. Refugiat iniþial la Per-pignan, apoi la Canet ºi, în fine,la Marsilia unde va rãmâne pânãîn 1943, Hérold aºtepta, ca ºiBrauner, viza pentru a putea plecaîn Mexic. La Marsilia vor supra-vieþui lucrând la „Coopérative duFruit Mordoré” (iniþiatã de acto-rul ºi regizorul Sylvain Itkin ºi defratele sãu, chimistul Lucien),unde se fabrica ºi comercializa ozaharica formatã din pastã decurmale ºi migdale sfãrâmate ceerau rulate ca niºte beþiºoare ºipe care le numiserã „Croque-Fruit“. În 1945, dupã terminarearãzboiului, el va trece printr-operioadã depresivã, din cauzapierderii prietenilor sãi RobertRius, Sylvain Itkine (executaþi) ºiBenjamin Fondane (mort la Aus-chwitz), dar ºi a pãrinþilor sãi dinRomânia. Din 1947 va participala toate expoziþiile suprarealiºti-lor, fie cã au loc la Paris,München, Bruxelles, Tokio, SaoPaolo etc., iar André Breton vadeclara, în revista Cahiers d’Artdin acelaºi an, cã Hérold este „untãietor de lemne în fiecare stropde trandafir”. În 1953 îºi cumpãrão casã la Lacoste unde îºi faceun atelier; vizitase pentru primadatã aceastã localitate în 1942când fusese pe urmele Marchi-zului de Sade. În 1957 publicãMaltratatul de picturã, iar înanul urmãtor expune la Tate Gal-lery din Londra ºi la Musée d’ArtModerne din Paris. În 1986, par-ticipã la Bienala de la Veneþia. Pe11 ianuarie 1987 decedeazã laParis.

Anul trecut, cu ocazia împlini-rii a 100 de ani de la naºterea luiJacques Hérold (1910-1987),Muzeul Cantini din Marsilia (vii-toare Capitalã Europeanã a Cul-

turii în 2013) a sãrbãtorit pentruprima datã în lume opera acestuiartist, de origine românã, unic înistoria suprarealismului. Expozi-þia cuprindea aproximativ o sutãde tablouri, sculpturi ºi desene,fiind deschisã între 10 octombrie2010 ºi 17 ianuarie 2011. Expozi-þia de la Marsilia a avut un bine-meritat succes la public ºi datori-tã faptului cã a beneficiat de fon-dul artistic suprarealist din arhi-va muzeului ce reprezintã unadintre capodoperele moºteniriisuprarealiste, la care s-a adãugatbunãvoinþa ºi generozitatea Del-phinei Hérold-Wright, fiica pic-torului. Vizitatorii au putut obser-va cã expoziþia prilejuitã de cen-tenarul naºterii lui Hérold refaceîn mare mãsurã traseul artistic allui Jacques Hérold, începând cuprimele încercãri picturale din anii’30, dar ºi lucrãri din perioada1934-1951 când el era un membruactiv al grupului suprarealist, ur-mãrind evoluþia sa artisticã pânãîn 1960. Pe lângã operele expusece relevã complexitatea ºi impor-tanþa pictorului suprarealist deorigine românã, evocarea artistu-lui a fost cu atât mai interesantãcu cât este evocatã ºi perioadade „vacanþã forþatã” de la VilaAir-Bel din Marsilia când Jacqu-es Hérold participã împreunã cuBrauner ºi ceilalþi suprarealiºti lacrearea celebrului Le Jeu de car-tes de Marseille (1940) ºi a o se-rie de Cadavres exquis sau de-sene colective (1940), o mare par-te dintre acestea regãsindu-se înarhiva Muzeului Cantini.

Anul acesta, între 13 mai ºi 2iunie, Colors Art Gallery din Bu-cureºti a gãzduit expoziþia De lasuprarealism la abstracþionis-mul liric, ce cuprindea aproapepatruzeci de lucrãri (picturã, gra-ficã ºi sculpturã) semnate de Jac-ques Hérold. Colors Art Gallery

este situatã pe strada Puþul luiZamfir nr. 22-24 ºi se remarcã prinfaptul cã este spaþiu expoziþionaldedicat artiºtilor plastici originaridin România ce ating cotã înaltãpe piaþa internaþionalã de artã.Printre cele mai cunoscute lucrãriale lui Hérold, pe care vizitatoriiromâni le-au putut admira, senumãrã Jolie Blonde (1938), LaFemmoiselle (1945), La Cravatede Rimbaud (1947), Le Mouve-ment de Levres (1968) sau LeGrand Transparent (1947), ceface trimitere la noua mitologiecreatã de suprarealiºti, mai exactla mitul Marilor Transparenþi, fi-inþe supranaturale care, în viziu-nea lui André Breton, se pot ma-nifesta doar în preajma fiinþelorumane care au un anumit tip decomportament, în care principiileetice ºi cele estetice suprarealis-te se îmbinã în mod armonios. Înplus, trebuie sã subliniem cã, spredeosebire de majoritatea artiºti-lor avangardiºti care au avut olegãturã mai micã sau mai marecu comunismul ori cu leninismul,Hérold a fost antistalinist, dupãcum se poate observa dintr-ocaricaturã a lui Picasso prezentãîn expoziþia de la Bucureºti.

Un alt aspect ce meritã sem-nalat este faptul cã printre exe-geþii lui Jacques Hérold se nu-mãrã autori reprezentativi pentruistoria miºcãrii suprarealiste eu-ropene: Patrick Waldberg (mono-grafia Jacques Hérold, 1957, ºiJacques Hérold aux frontières del’extramonde, 1974), Sarane Ale-xandrian, (Jacques Hérold: Etu-de historique et critique, 1995),Christine Poullain, ChristopheDauphin, Rose-Hélène Iché,Michel Butor ºi Jean-MichelGoutier (toþi având contribuþii învolumul Jacques Hérold et leSurréalisme, 2010). În limba ro-mânã cititorii pot consulta cele-brul Maltratat de picturã (ediþieîngrijitã ºi tradusã de Petre Rãi-

leanu, Editura ICARE, 2001) al luiHérold ºi catalogul prezentei ex-poziþii De la suprarealism la abs-tracþionismul liric, (Colors ArtGallery, 2011), ce cuprinde ima-gini cu cele de lucrãri ce au pututfi admirate ºi în România, eseulJacques Hérold:opera ºi etape-le sale de Christophe Dauphin þiun tabel cronologic de Rose-Hélène Iché. De asemenea, meri-tã menþionat ºi efortul scriitoru-lui ºi muzeografului Emil Nicolaecare a realizat un amplu dosardedicat lui Jacques Hérold în re-vista „Conta” din Piatra-Neamþ(nr.3/2010) ºi emoþionantul arti-col despre suprarealistul romândsemnat de Tudor Banuº în revis-ta „Observator cultural” (nr. 565/4 martie 2011).

Dacã þinem cont cã în 2011 auapãrut antologia Poemul invec-tivã ºi alte poeme de Geo Bogza(prefaþã de Paul Cernat) ºi primulvolum din Opere ce cuprinde in-tegrala poeziei lui Gellu Naum(sub îngrijirea Simonei Popescu),dar au avut loc ºi expoziþiile„Brauneriana” (organizatã deFlorin Colonaº la Bucureºti, cu-prinzând 55 de afiºe ale expoziþii-lor lui Victor Brauner), apoi ex-poziþia de artã fotograficã sem-natã Aurel Bauh, suprarealistulnãscut la Craiova (organizatã deMichael Ilk la Vendôme) ºi mairecenta Jacques Hérold - De lasuprarealism la abstracþionis-mul liric organizatã la Colors ArtGallery (manageriatã de LucianGeorgescu), putem spune cã prinaceste cinci evenimente majoreavangarda româneascã revine pu-ternic în atenþia publicului cunos-cãtor al personalitãþilor artistice deorigine românã, recunoscute lanivel internaþional, ce au contri-buit la înnoirea artei moderne dinsecolul trecut, dar care, parado-xal, încã nu au intrat în conºtiinþamarelui public din România.

Page 19: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111 19

În aceastã dimineaþã ºi-a datseama cã acul indicator a cobo-rât, arãtând sub jumãtatea rezer-vorului, aºa cã ºi-a zis cã ar pu-tea sã punã benzinã. Ca sã facãceva. Încercã sã strecoare obancnotã de cinci euro în self-service-ul distribuitorului însã,pentru cã o þinuse în buzunar zileîntregi, acum e murdarã ºi moto-tolitã, iar distribuitorul continuãs-o respingã.

În spatele lui un bãiat chinezaºteaptã sã-i vinã rândul – sã fieclar, scena coºmarului nu se des-fãºoarã în oraºul meu: oraºul estetot timpul indistinct, însã bãiatuleste tot timpul chinez. N-a des-chis gura, n-a emis nici un sunet,dar Fabio ºtie cã e cineva în spa-tele lui care aºteaptã, ºi se ener-veazã. Detestã sã aºtepte ºi de-testã ideea sã facã pe cineva sãaºtepte. Detestã mai ales ideeacã cine aºteaptã poate sã creadãcã el este un idiot, dar mecanis-mul continuã sã-i respingã banc-nota, ºi atunci Fabio rãbufneºteºi se întoarce sã explice cã de vinãe aparatul, nu el.

Se întoarce ºi vede cã cel ceaºteaptã este un chinez. Un bã-iat care are vârsta fiicelor lui. Areo canadianã cu guler de blanã,lãsând impresia cã ar foarte scum-pã, ºi þine portofelul deschis. Fa-bio nu rezistã sã nu tragã cu coa-da ochiului ºi vede mai multebancnote de o sutã de euro, toa-te curate, una din acele rare gãl-bioare de douã sute ºi una decinci sute.

Fabio inspirã adânc, se întoar-ce din nou spre distribuitor, darîncã o datã orificiul îi respingebancnota de cinci euro. Fabioînjurã încet ºi se ruºineazã cã aredoar acea bancnotã pe care s-ointroducã în orificiu, doar pe ace-ea. Înjurã încã, dar cu vocea pu-þin mai tare, cu nãduf. Încearcãdin nou, dar din nou îi esterespinsã bancnota, numai cã dedata asta îi scapã ºi din mânã ºi-Picade la pãmânt, se rãsuceºte,mototolitã ºi murdarã, pânã la în-cãlþãrile noi ºi lucioase ale bãia-tului chinez.

Fabio dã s-o ia, dar când îºiapleacã spatele simte un junghiuºor ºi, din instinct, îndoaie ge-nunchiul ca sã se redreseze, însãîºi pierde echilibrul ºi, ca sã nucadã, trebuie sã-ºi sprijine ungenunchi ºi un braþ pe pãmânt,dar, în final, când apucã bancno-ta cu degetele, atinge ºi pieleaîntinsã ºi lucioasã a încãlþãrilorbãiatului chinez – ºi în acel mo-ment i se pare cã este îngenun-cheat în faþa lui.

Se uitã în jur, însã chiar dacãnimeni n-ar fi observat, simte cãse aflã îngenuncheat ºi-i estefoarte greu sã suporte acea înge-nunchere. El nu e un om care sãîngenuncheze, n-a fãcut-oniciodatã. κi zice cã la cincizecide ani, dupã o viaþã de muncã, n-ar trebui sã îngenuncheze în faþanimãnui. κi zice cã dacã n-ar fidisponibilizat nu s-ar fi simþit aºa.Se ruºineazã, dar sperã cã nimenicare-l cunoaºte nu l-a vãzut în-genuncheat în faþa unui chinez.

Deoarece, crede, chinezii suntcei care mi-au furat munca.

Nu este adevãrat. Acel bãiatchinez în particular n-a furat mun-ca nimãnui. E un student, mergela universitate ºi vorbeºte o ita-lianã perfectã. A ajuns în Italiacând avea trei ani. A urmat ace-eaºi ºcoalã cu Claudia, fiica maimicã a lui Fabio. N-au fost nicio-datã în aceeaºi serie, cei doi, darau frecventat aceeaºi clasã. DacãClaudia s-ar fi aflat acolo cu tatãlei, l-ar fi recunoscut pe bãiatulchinez. Probabil cã nu l-ar fi salu-tat, sau poate da, dar în mod si-gur ºi-ar fi amintit de el. Ar fi ºtiutcine e. (…)

Bãiatul chinez, ca toþi bãieþiide vârsta lui, fiind, în mod firesc,aproape totdeauna distrat, nicinu-ºi dã seama de mica problemãa lui Fabio cu orificiul, dar îºi dãseama acum, pe neaºteptate, cãun om se apleacã în faþa lui ºi-iatinge încãlþãrile, aºa cã se miºcãdin instinct, de stupoare ºi deteamã, ºi ridicã piciorul, dar cândpune piciorul la loc, îl pune pestemâna lui Fabio. Fãrã sã vrea, fi-reºte, ºi fãrã forþã, deoarece când

îºi dã seama cã apasã mâna luiFabio îºi retrage imediat piciorul– doar o apãsare. Nici mãcar toa-tã mâna. Un deget. I-a apãsatdegetul mic. Fabio urlã de durereºi de ruºine ºi, din cauza surpri-zei, þipã: „Du-te dracului!”, se ri-dicã în picioare ºi-i dã un brânciputernic bãiatului chinez, cuamândouã mâinile, în piept.

Bãiatul chinez se numeºte Zhuºi nu se aºtepta la aºa ceva. Alu-necã pe una din acele viclene,vâscoase ºi aproape invizibilepete de ulei care rãmân adeseape pavajul inegal din staþiile debenzinã, ºi cade. Acum Zhu ecomplet murdar. Stã pe pãmântuitându-se în jur ºi toþi îl fixeazã:Fabio, benzinarul, automobiliºtiiaºezaþi în rând ca sã se serveas-cã de la pompã.

Fabio urlã încã o datã: „Du-tedracului!”, în timp ce se þine demânã ºi o scuturã, de parcã ar fiun personaj de desen animat.Pentru o clipã e o scenã comicãºi ar mai trebui puþin, poate chiarun singur surâs, ca sã rãmânãaºa. Dar trec câteva secunde ºinimeni nu surâde ºi Fabio se sim-te cu adevãrat rãu. κi zice cã s-arputea sã aibã degetul rupt, iar lagândul cã trebuie sã meargã înzãpãceala de la urgenþe ºi sã aº-tepte ore întregi ca sã i-l punã înghips, iar apoi sã stea o lunã cughipsul din vina acestui cretin dechinez, iatã, îºi pierde capul, ºiîncepe sã urle:

– Blestemat chinez de rahat,dracu sã te ia cu cine te-a adus aici.

Se apropie de parcã ar fi vrutsã-l mai loveascã încã o datã pebãiatul cãzut la pãmânt, plin de oenergie pe care nu ºtia cã o are,împins de vântul unei furii ºi de oneputinþã care mocnea în el demulþi ani. Fãcu doi paºi ºi pe mo-ment se simþi bine. Se simþea ade-vãrat, se simþea liber. Liber sã fiece este cu adevãrat: nu disponi-bilizatul, nu disperatul, nu omu-leþul care rãtãceºte prin oraº cumaºina cu aer condiþionat amba-latã la maxim. Se simte cã e acelbãrbat cum credea la douãzeci deani cã va fi.

(Urmare din pagina 20)povestea familiei mele

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Cãldare, sec. XI, lut modelat la roatã, deþinãtor Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureºti, înainte ºi dupã de restaurare

Oricine se uitã la el crede cãFabio e gata sã dea un picior bã-iatului chinez cãzut la pãmânt. Aºfi crezut ºi eu, aþi fi crezut ºi voi.Dar Fabio nu voia sã loveascã.Nu e un violent, n-a fost aºa nici-odatã. Vrea doar sã învingã înaceastã partidã. Vrea doar sã-iurle în faþã „Du-te dracului” încão datã, chiar în faþã, acestui bãiatchinez de rahat, cu portofelulplin, care e la pãmânt ºi nu miºcã,înfricoºat de el. Vrea doar sã sebucure de aceastã ultimã clipã deputere, ca apoi sã urce în maºinã,sã porneascã motorul ºi sã-ºifacã o ieºire triumfalã din benzi-nãrie. Ar fi prima lui victorie, dupãatâta timp.

Zhu, însã, crede cã a fost agre-sat de un rasist, aºa, nitam-nisam,fãrã motiv. Are douãzeci ºi doi deani ºi ºtie bine, de când era copil,cã trebuie evitate toate încãierã-rile cu italienii, cã trebuie sã si-muleze cã nu-i pasã de ofense ºicã nu vede inscripþiile CHINEZIITOÞI SPÂNZURAÞI de pe zi-duri; cã trebuie sã faci sã alune-ce în urma ta privirile ascuþite caniºte cuþite ºi cã practic e mai binesã te prefaci cã italienii chiar cãnu existã; sângele îi curge puter-nic prin vene ca la bãieþii de do-uãzeci ºi doi de ani din toatã lu-mea, nu acceptã sã ia ºuturi întimp ce se aflã la pãmânt – aºa cãse ridicã în picioare cu iuþealaoarbã a bãieþilor ºi îl loveºte peFabio cu o palmã mare peste faþã.O palmã de diletant, trasã cu ochiiînchiºi ºi cu mâna deschisã, carenu ajunge sã lase urme, fiindcãtotdeauna e prea slabã, dar Fa-bio nu se aºtepta ºi n-a fãcut ni-mic ca s-o pareze, ºi oricum n-arfi ºtiut nici mãcar cum s-o pareze,nu simte durere, ci doar o lovitu-rã puternicã peste nas, ca ºi cânds-ar fi izbit de un zid de sticlã, seclatinã ºi cade pe spate, însã încãdere se izbeºte de muchia ace-lui aparat care continuã sã-i scui-pe bancnota lui murdarã de cincieuro, îºi pierde conºtiinþa ºi nu-ºi dã seama cã îi sângereazã na-sul ºi capul, sfârºind cu obrazulpe caldarâmul murdar de ulei. Nu-

ºi dã seama de nimic. Rãmânenemiºcat.

E o pauzã foarte lungã. Ni-meni nu zice nimic, nimeni nu facenimic timp de secunde infinite,apoi unul dintre automobiliºtiicare stãteau la rând sã facã pli-nul ºi pe care-l cheamã Cassutodeschide portiera, coboarã dinmaºinã ºi merge cu paºi mari spreZhu, care rãmãsese împietrit, cugura deschisã de stupoare la ve-derea lui Fabio prãbuºit la pã-mânt. Urlã la el într-un dialect deneînþeles ºi Zhu se întoarce sã-lpriveascã, fãrã sã înþeleagã

Când ajunge la doar doi metri,Cassuto coboarã dintr-o datã to-nul ºi zice:

– Bastard scârbos de chinezde rahat, îþi place sã loveºti bã-trânii, ai?

ªi fãrã sã se opreascã, dintr-un singur gest, pe care anii deantrenament foarte dur ºi infruc-tuos i l-au sculptat în memorie,dar fãrã sã reuºeascã sã facã dinel un pugilist, Cassuto îi dã cuputere o dreaptã scurtã ºi plinãde urã care-l loveºte în maxilar ºii-l rupe, fiindcã Zhu sta încã cugura cãscatã din cauza stuporii.De a-l vedea pe Fabio prãbuºit înfaþa lui.

E incredibil cã Zhu reuºeºtesã rãmânã în picioare dupã acelpumn; se abate însã altã nenoro-cire peste el, fiindcã în felul aces-ta Cassuto are posibilitatea sã-lloveascã cu o directã de stângateribilã, trasã cu toatã forþa,care-l face sã se prãbuºeascã lapãmânt leºinat, moale ca o cârpã.

În rând, în spatele maºinii luiCassuto, se aflã o furgonetã cuzidari chinezi care vãd scena ºi,urlând în limba lor de neînþeles,coboarã ºi se aruncã asupra luiCassuto, unul þinând în mânã unciocan, altul o daltã ºi aºa maideparte, ºi aºa mai departe…

Iatã coºmarul. Continuã cudemonstraþii ºi patrule, cu gea-muri sparte, cu bastoane, lanþuri,cuþite, case incendiate ºi urã. ªinebunie.

Nu e oraºul meu, vreau sã maispun încã o datã.

Dar acesta e un coºmar.

Page 20: REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · Coande, Cosmin Dragoste, Ioana Repciuc, Mihai Ene, Denisa Crãciun, Marius-Cris-tian Ene, Maria Dinu, Daniela Micu,

20 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (156156156156156), 20), 20), 20), 20), 201111111111

Premiul Strega 2011

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

nnnnn EDOARDO NESI

Cu Storia della mia gen-te – „Povestea familieimele”, Bompiani, 2010,

Edoardo Nesi (n. 1964 la Prato)câºtigã Premiul Strega pe anul2011. În 2004, autorul a fost fina-list al aceluiaºi premiu cu roma-nul L’etá dell’oro, dar atunci afost învins de Ugo Riccardelli cuIl dolore perfetto, romanului luiEdoardo Nesi revenindu-i, în acelan, Premiul Bruno Cavallini.

Cu Storia della mia gente –citim pe supracoperta volumului– „Edoardo Nesi revine cu o car-te captivantã ºi pãtimaºã, la ju-mãtatea dintre roman ºi eseu,autobiografie ºi tratat econo-mic”, în care autorul relateazãdespre „cum ajunge prima gene-raþie de italieni, dupã secole, sãfie mai sãracã decât pãrinþii ei”,totul întâmplându-se în Prato,oraºul natal al scriitorului, inva-dat de chinezi ºi supus efectelordevastatoare ale globalizãrii, careduce la o crizã industrialã a ora-ºului. Interesant pentru noi estecã printre explicaþiile „economi-ce” pentru starea dureroasã încare se zbate industria localã, sefac douã ori referiri la România,mai întâi la pagina 61: „… Prato,cu istoria lui centenarã, puteadintr-o datã sã devinã o parte aTransilvaniei (sic!) – în care meº-teºugarii se regãseau constrânºisã lucreze la tarifele anilor opt-zeci, într-un avânt prostesc, casã ofere preþul cel mai scãzut –preþul românesc – numai ca sãobþinã comenzi…”, ºi la pagina141: „Fiindcã este posibil sã fieuºor de spus astãzi cã în Europaau intrat chiar ºi România ºi Bul-garia…”.

Storia della mia gente este ocarte tristã, scrisã cu revoltã darºi cu multã înþelegere pentru oumanitate disperatã, împinsã ºi lagesturi necontrolate ºi apoi re-gretate, cum se întâmplã în capi-tolul „Coºmarul”, din care prezen-tãm cea mai mare parte, prefã-cându-ne ºi noi cã-l credem peautor cã totul se întâmplã îl altãparte, nu în oraºul lui.

Prezentare ºi traducere:Marin Budicã

(Continuare în pag. 19)

coºmarul

Coºmarul îmi dã târcoa-le uneori, însã nicioda-tã când dorm. Întot-

deauna îmi dã târcoale ziua, cândsunt în maºinã, în trafic, ºi conti-nuã sã se îmbogãþeascã cu noiamãnunte. A devenit un fel defilm ºi începe aºa: într-o zi detoamnã, într-un oraº italian, la ostaþie de benzinã de tip self-ser-vice, un bãrbat încearcã sã stre-coare în orificiul aparatului detaxat o bancnotã de cinci euro.

Bãrbatul este italian, are cinci-zeci de ani. A fost de curând dis-ponibilizat dintr-o întreprinderepentru care a lucrat de când aveadouãzeci ºi doi ani. Se numeºteFabio. Nu a fãcut carierã, Fabio.Nu a dat niciodatã mare impor-tanþã acestui lucru. Pentru elmunca a fost totdeauna o nece-sitate, nu un mijloc ca sã urceacea scarã socialã despre care is-a vorbit mereu, de când era uncopilandru, ºi pe care totuºi n-avãzut-o niciodatã. Este una din-tre acele persoane care se com-plac sã spunã cã lucreazã ca sãtrãiascã ºi nu trãiesc ca sã lucre-ze. Nu are pasiuni mari, exceptândJuventus ºi muzica disco ameri-canã din anii ºaptezeci. Nu e unom leneº sau un pisãlog. Esteunul care lucreazã cu seriozitateºi conºtiinciozitate, dar la orelecinci dupã amiazã n-ar mai lucrapentru nimic în lume.

Are o familie: o soþie, care lu-creazã la bancã, ºi douã fiice, caresunt lumina ochilor lui, ºi caresunt la universitate. Una la psi-hologie; cealaltã la litere. Suntfacultãþi care nu te ajutã sã-þi gã-seºti uºor de lucru, dar el a stã-ruit totdeauna ca fetele sã stu-dieze ce vor ele. Pentru cã îºi ur-maserã propria vocaþie. Pentru elaceastã posibilitate nu existase.

povestea familiei melePânã la pensie îi lipseau mai

puþin de trei ani ºi de aceea pen-tru el a fost o loviturã urâtã sãsfârºeascã în disponibilizare.Dupã mii de rãzgândiri, de griji,într-o dimineaþã Fabio a reuºit încele din urmã sã meargã la titularºi sã-l întrebe de ce el, dupã toþiaceºti ani, ºi nu altcineva, dar ti-tularul i-a rãspuns cã-i pãrea rãu,dar oricum întreprinderea se în-chidea. Nu mai erau comenzi, numai era de lucru, totul se termina-se. Fabio ºtia cã este adevãrat.Lucra la magazie ºi ºtia bine câtde puþine ºi de mici fuseserã co-menzile pentru stagiunea viitoa-re. Ar fi vrut sã-l urascã pe titular,fiindcã ar fi fost o consolare sã-ºi poatã îndrepta mânia spre ci-neva, dar nu reuºea. N-a reuºitniciodatã. Mai mult, îi era, într-un mod absurd, recunoscãtorpentru cã îl pãstrase locul demuncã în douã restructurãri înîntreprindere, care s-au succedatîn câþiva ani. L-a crezut. Titularuldevenise un om îmbãtrânit, în-vins ºi singur, de când amândoifiii, acum comercianþi, au refuzatsã i se alãture în întreprindere. Nuexista urã între ei, nu putea sãexiste, fiindcã între-un anumesens lucraserã împreunã. Îi cedalocul în mod ineluctabil.

[...]De douã sãptãmâni Fabio cau-

tã altã muncã. Este magaziner,gestionar de piese de schimbvechi, deci pentru el nu conteazãcã piesele sunt bucãþi de þesã-turi, piese de computer sau fa-ianþã. Ar putea foarte uºor sã serecicleze în orice profil pe care l-ar avea un magazin, dar nimeninu pare nici mãcar sã vrea sã aibão magazie plinã de marfã pe carenu va reuºi s-o vândã, ºi nimeninu pare sã aibã nevoie de el, chiardacã, fiind disponibilizat, între-prinderea care-l va angaja nu va

trebui sã plãteascã impozite. Separe cã sunt, totuºi, mulþi dispo-nibilizaþi. Se pare cã toþi sunt gatasã fie disponibilizaþi. Iar el arecincizeci de ani.

În primele zile nu i-a mers rãu.I se pãrea cã redescoperea un felde libertate ºi s-a dedat la a facelungi plimbãri prin centrul oraºu-lui. Respira aerul înþepãtor al di-mineþii ºi se uita la oameni ºi lavitrinele prãvãliilor. Sta pe bãnciºi admira timp de o jumãtate deorã spectacolul etern schimbãtoral cerului, fiind surprins cât defrumos este. În primele zile îºispunea cã nu este vina lui cã afost disponibilizat, cã în viaþã eraºi altceva de lucrat ºi cã trebuiasã facã eforturi ca sã vadã lucru-rile în felul acesta. În anumitemomente chiar îl mângâia gândulcã ar mai face multe în viaþã, cã-zuse pe iluzia cã ar conta pe sine,pe forþele lui. Fiindcã nu era bã-trân, îºi zicea. Nu era un imbecil.Nu era un nenorocit.

Totuºi, la a cincea plimbarematinalã îºi dãdu seama cã dejavãzuse totul, centrul oraºului sãu:cã acum cunoºtea la perfecþie vi-trinele magazinelor, culorile vile-lor, pânã ºi deteriorãrile din pa-vajul strãzilor. Fiindcã, în mod si-gur, încetase sã mai priveascãcerul. Încercã sã-ºi petreacã tim-pul la bar. Îi plãcea acum sã ci-teascã ziarele. Înainte nu aveaniciodatã timp pentru ele ºi nicidorinþã sã le citeascã. Începu sãle comenteze, mai întâi în ºoaptã,apoi cu voce tare, dar când în-cercã sã vorbeascã cu ceilalþiclienþi, se convinse cã nu era înstare sã participe la discuþiile lor,nici mãcar despre fotbal. Fãceaimpresia cã avea pãreri uºoare capenele. Se hotãrî sã nu mai mear-gã prin oraº – fãcuse deja bãºicila picioare. Se sfârºise cu redes-coperirea libertãþii.

Fiecare zi devenea mai grea,mai lungã.

Fabio începu sã se ruºineze cãnu lucra, ºi nu mai reuºea sã steaîn casã. Se simþea vinovat ºiatunci când sta pe divan sã pri-veascã la televizor, seara, pentrucã neavând ceva de fãcut ziua,nu avea de ce sã se odihneascã.Cu toate acestea, era foarte obo-sit – ºi deprimat. A devenit neli-niºtit. Tresãrea la orice fleac.Uneori urla, dar înainte nu fãceaasta niciodatã. Rãmânea în afaracasei toatã ziua, chiar dacã nuavea nimic de fãcut. Ar fi rãbuf-nit în timpul zilelor la ora prânzu-lui ºi la cinã, dar la prânz nu seafla nimeni acasã, fiindcã fiiceleerau la studiu, soþia mânca o sa-latã la un bar de lângã bancã, iarla cinã exista dureroasa confrun-tare din priviri cu femeile casei,cu tãcerile lor; apoi începeau lun-gile, teribilele seri pe divan, sãpriveascã la televizor singur, fi-indcã fiicele ºi soþia aveau tot-deauna altceva de fãcut. Niciunanu privea la televizor cu el, careacum voia sã vadã numai progra-me în care se vorbea despre eco-nomia care mergea rãu, foarte rãu.

Cã-i plãcea sau nu, aceasta eranoua lui viaþã de disponibilizat.Încercã sã circule prin oraº cumaºina lui, aproape nouã, unGrande Punto pe benzinã, cum-pãratã prosteºte doar cu doi aniîn urmã, când a fi disponibilizat ise pãrea o imposibilitate. Ratelede plãtit nu voiau sã se mai ter-mine niciodatã. A plãtit cu vârf ºiîndesat aceastã maºinã prosteas-cã. Are ºi aer condiþionat. Uneori,când îi era rãu, începea sã urle,sã accelereze la maxim, ºi stãteaacolo câtva timp, închis înãun-tru, ca sã-ºi revinã.

Petre Alexandrescu - Portret - Fetiþã cu coºuleþ, sec. XIX, ulei/pânzã, deþinãtor Muzeul de Artã Craiova, înainte ºi dupã restaurare


Recommended