www. revista-mozaicul.ro REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 1 (231) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA MIªCAREA IDEILOR. ªtefan Baciu – centenarul naºterii Semneazã: Mihaela Albu Dan Anghelescu Mihai Niculescu Nicholas Catanoy Steluþa Pestrea Suciu Georgeta Filitti I oana Diaconescu Adrian Bodnaru – UnivVersuri Petre Rãileanu - Le grand écart Marian Zidaru - Îngerul cãlãtor (Foto: Viorel Pîrligras)
Transcript
www. revista-mozaicul.ro
REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 1 (231) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei
APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
MIªCAREA IDEILOR.ªtefan Baciu –centenarul naºteriiSemneazã:l Mihaela Albul Dan Anghelescul Mihai Niculescul Nicholas Catanoyl Steluþa Pestrea Suciul Georgeta Filittil Ioana Diaconescu
Adrian Bodnaru –UnivVersuri
Petre Rãileanu -Le grand écart
Ma
ria
n Z
ida
ru -
Îng
eru
l cã
lãto
r (F
oto
: Vio
rel P
îrlig
ras)
2 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
9 7 71 4 54 2 2 90 0 2
Nr. 1 (231) • 2018
Revista de culturã editatã deAIUS Printed
Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România
DIRECTORNicolae Marinescu
REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru
SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu
REDACTORICosmin Dragoste
Marius Cristian EneDaniela Micu
Cristi Nedelcu
REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun
Silviu GongoneaIoana RepciucMihaela Velea
COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian
Viorel Pîrligras
CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu
COORDONARE DTPMihaela Chiriþã
Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.
Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)
Tiparul: Aius PrintEd
Tiraj: 500 ex.
ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
MIªCAREA IDEILORªtefan Baciu – centenarul naºteriiDosar coordonat de Mihaela AlbuMihaela ALBU: Scriitorul român
ªtefan Baciu – cetãþean de onoare aloraºului Rio de Janeiro ºi profesor eme-rit în Hawaii l 3
Dan ANGHELESCU: ªtefan Baciu –poet al unui tragic aproape-departe l 4
Mihai NICULESCU: Tinereþea, o soar-tã statornicã a poetului ªtefan Baciu l 5
Steluþa PESTREA SUCIU: Dincorespondenþa lui Nicholas Catanoy cuªtefan Baciu l 6
Nicholas CATANOY: O importantãcontribuþie asupra suprarealismului la-tino-american l 7
Georgeta FILITTI: Un român celebrul 7
Ioana DIACONESCU: ªtefan Baciu îndosarele Securitãþii l 8
CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Literatura mondialã ca
idee inefabilã ºi sintezã (oarecum) im-posibilã l 9
BELETRISTICÃFlavia ADAM: Poeme l 10Adrian BODNARU: UnivVersuri l 10Mariana DOBRICÃ: Femeia cu ochi
argintii (I) l 11
LECTURICosmin DRAGOSTE: Marin Sorescu
ºi sonetele sale l 12Daniela GHIÞÃ: O „Þiganiadã” a
zilelor noastre l 12Mario ªERBAN: Þara noastrã cea de
toate zilele l 13Cãtãlin BORÞUN: Feþele lui Ceauºes-
cu l 13
ARTEMihaela VELEA: ePOCALIPS@ este
acum! l 14Magda BUCE RÃDUÞ: Eveniment
naþional de arte vizuale „NAG - 2017”la Craiova l 14
Cristi NEDELCU: Povestiri de cuplul 15
Gheorghe FABIAN: Concertele de AnulNou ale Filarmonicii „Oltenia” l 15
ANTHROPOSIoana REPCIUC: Eternul strãin-duº-
man – cercetarea anxietãþilor contem-porane l 16
SERPENTINEDaniela MICU: Rituri de trecere ºi
funcþionalitatea schemei van-gennepie-ne în actualitate l 17
Marian Victor BUCIU: Ideologie ºibiografie (I) l 18
UNIVERSALIAPetre RÃILEANU: Le grand écart (II)
l 19
AVANGARDEPetriºor MILITARU: Alexandru Ovi-
diu Vintilã: avangardã ºi (auto)cunoaº-tere l 20
nnnnn NICOLAE MARINESCU
Oricât de dureros este, trebuie sãconstat cã anul 2018 nu preves-teºte nimic aureolar! Instabili-
tatea guvernamentalã (douã guverneschimbate într-un an de o coaliþie care arecontrolul tuturor instituþiilor statului!?! –o premierã ºi pentru politica mondialã), zecide mii de români în stradã, nu numai înBucureºti ºi în marile oraºe ale României,dar ºi dincolo de hotarele þãrii ºi chiar aleEuropei, cel mai mare exod al românilordintr-o istorie de douã ori milenarã, jumã-tate dintre cetãþeni trãind la pragul sãrã-ciei în timp ce o minoritate controleazã re-sursele þãrii în interes propriu ºi de grupinfracþional ºi/ sau clientelar, înstrãinareachiar a unei pãrþi importante din pãmântulþãrii ºi din bogãþiile subsolului românesc,incapacitatea de administrare a infrastruc-turii de transport sau a sistemelor de în-vãþãmânt ori sãnãtate, aflate într-o uriaºãpenurie de resurse ºi aproape de haosulorganizaþional, sunt numai câteva repereale unui moment mai degrabã apocalipticdecât de celebrare a triumfului magic de la1 Decembrie 1918.
Nu este deloc întâmplãtor cã, de la tri-buna Academiei Române, de Ziua CulturiiNaþionale, istoricul academician IoanAurel Pop, rectorul Universitãþii din Cluj,simþea nevoia sã intervinã cu toatã auto-ritatea sa ºtiinþificã ºi intelectualã, atenþi-onând asupra condiþiei dramatice a Ro-mâniei de astãzi:
La 8 ianuarie 2018, preºedinta Coa-liþiei pentru educaþie trãgea iarãºi, prinmijloace de difuzare în masã, un semnalde alarmã: „40% din generaþiile viitoa-re, din cei care vin din urmã ºi trebuie sãsusþinã România din punct de vedereeconomic, social, cultural ºi politic, suntanalfabeþi social ºi funcþional, adicã vorfi un balast în viitor ºi nu un activ, caacum, pentru piaþa muncii, pentru busi-ness, pentru economie, pentru România.Ce însemnã analfabet social ºi funcþio-nal? Nu pot înþelege, nu pot exprima, nupot explica ceea ce citesc, nu pot facemai mult decât operaþiuni simple, meca-nice, fizice.” Oare este posibil ca Româ-nia contemporanã sã se afle într-o astfelde situaþie? Sau dacã este aºa sau aproa-pe aºa, cum se va fi ajuns aici? În ce ra-port se aflã acest „analfabetism social ºifuncþional” cu ceea ce numim îndeobºteculturã?
ªi, în continuare, domnia-sa afirma:Cultura aceasta spiritualã s-a fãurit
de-a lungul istoriei ºi se fãureºte ºi acum,sub ochii noºtri. Ea este, prin urmare, omoºtenire, transmisã deopotrivã prin me-moria individualã ºi prin memoria co-lectivã, dezvoltatã mereu. Nimeni nupoate elabora o creaþie spiritualã – ori-cât talent ar avea – dacã nu este depozi-tarul acestei moºteniri, dacã nu a asimi-lat valorile culturale anterioare, dacãnu are o anume forma mentis alcãtuitãprin educaþie, dinspre trecut… Aceastãculturã a românilor ca naþiune nu areniciun înþeles fãrã componenta sa istori-cã, iar lipsirea ei de dimensiunea istori-cã este un act iresponsabil.
Argumentaþia acad. Ioan Aurel Pop secuvine a fi studiatã integral, cu deosebitã
RomâniaCentenarã
atenþie ºi responsabilitate, de toþi cei carecred ºi îºi asumã un rol, oricât de modest,în cultura românã.
Întâmplarea face ca, în aceste zile, sãparcurg ºi cartea lui Mircea Platon, Elite-le ºi conºtiinþa naþionalã (Bucureºti,Contemporanul, 2017), pe care nu-mi per-mit aici decât sã o recomand tuturor celorpreocupaþi sã înþeleagã o parte din moti-vele esenþiale pentru care România, pe caream moºtenit-o de la înaintaºii noºtri, estechinuitã de patimile unor demoni ce îm-prumutã chipuri ºi glasuri fascinante desirene care ne ademenesc spre dezastru.
Personalitãþile evocate de Mircea Pla-ton – unele „minore”, pentru foarte mulþidintre noi, ori chiar necunoscute – jalo-neazã, prin dimensiunea lor culturalã ºimoralã, perspectiva istoricã a orizontuluiîn care s-a înfãptuit Marea Unire ºi, princomparaþie, ne deschid perspectivaviitorului unei Românii dezirabile.
Refãcând drumul de la realitatea socia-lã cotidianã la carte ºi meditaþie ºi înapoila viaþa de fiecare zi, aº adãuga dimensiu-nii istorice, culturale evocate de cei doicãrturari, nevoia stringentã a societãþiiromâneºti de a reface coerenþa þesutuluisãu, prin identificarea unor noi lideri cuautoritate profesionalã ºi moralã, capabilisã coaguleze energiile ºi valorile indivi-duale ale cetãþenilor în slujba unui idealnaþional concret ºi cu etape mãsurabile,în care fiecare sã se regãseascã.
Când zeci de mii de români protesteazãîn stradã ºi Puterea arogantã crede cã poa-te merge indiferentã înainte iar Opoziþianu gãseºte altã formã de expresie decât aintra în mulþime, este limpede cã „elitapoliticã”, în cea mai mare parte a ei, ºi-apierdut reprezentativitatea ºi dreptul moralde a vorbi în numele poporului. Cãci votulunei minoritãþi, pânã la urmã, nu justificãautismul sau aroganþa. Iar în aceastã epo-cã a instrumentelor de comunicare publi-cã fãrã precedent, este de neînþeles de ceaceia care vor sã conducã legitim nu iessã-ºi argumenteze faptele ºi sã convingãde dreptatea lor.
Dar neputinþa de a dialoga are un sin-gur nume: INCULTURA. Incultura socia-lã ºi funcþionalã!
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
av
an
te
xt
3, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
Dosar coordonat de Mihaela Albu
ªtefan Baciu ºi-apurtat exilul aºa cum îºipoartã soldaþii rãnilecãpãtate pe câmpul deluptã: strãduindu-se sãnu le facã vizibile, dez-vãluindu-le tocmai prinexcesivul efort de de-cenþã.
Constantin Eretescu
U n nume importantprintre personalitãþile exilului românesc,
cu o bogatã activitate internaþio-nalã, este ªtefan Baciu. ªi nu exa-gerãm cu nimic, un argument ve-nind fie ºi numai dacã îi vom enu-mera domeniile în care a activatca poet, eseist, memorialist, zia-rist, critic de artã, traducãtor, di-plomat, profesor universitar, pre-cum ºi distincþiile pe care le-a pri-mit în þarã sau în lume.1
ªtefan Baciu s-a nãscut în1918 la Braºov, a absolvit în ora-ºul natal liceul „Andrei ªaguna”,unde i-a avut ca profesori, prin-tre alþii, pe Emil Cioran ºi Octavªuluþiu; a urmat apoi cursurileFacultãþii de Drept din Bucureºti(1937-1941). A debutat chiar dinliceu în revista Rãboj (1933) pen-tru ca nu mult mai târziu (în 1935)sã publice primul volum – Poe-mele poetului tânãr. Într-o scri-soare trimisã lui Eliade în15.1.1934, tânãrul poet îi cereapãrerea scriitorului consacrat, iarEliade, aflãm peste timp, dintr-oaltã epistolã, trimisã de dataaceasta în 1951, din Rio de Janei-ro, îi apreciase poezia, scriindu-ichiar: „vrei sã predau manuscri-sul la concursul Fundaþiilor Re-gale, sã-ºi încerce norocul?”. ªi,într-adevãr, volumul a fost pre-miat. Studentul va intra în forþãapoi în viaþa literarã, fiind (întreanii 1938-1946) redactor la maimulte reviste (Gândirea, Rampa,Arta nouã), precum ºi la Univer-sul literar, unde a deþinut rubri-ca „Cântece noui”, debutându-iaici pe Augustin Doinaº ºi Ion
nnnnn MIHAELA ALBU
scriitorul românªtefan Baciu – cetãþeande onoare al oraºului Rio
de Janeiro ºi profesoremerit în Hawaii
Caraion.O scurtã trecere în revis-tã a activitãþii din presã o va faceînsuºi autorul într-o altã scrisoa-re cãtre Eliade (din 30 iulie 1951):„De la editura Gorjan, unde fã-ceam pe salahorul, pe traducãto-rul ºi ºeful de presã, am trecut laredacþia Universului, unde amlucrat ca secretar al lui Ion Lugo-ºianu, acest mare român, care sedistruge azi, lucrând undeva lacanal. Dupã armistiþiul din acelnebulos 1944, am fãcut parte dinredacþia ziarului Libertatea, con-dus de un alt mare român, TitelPetrescu. M-am însurat în 1945ºi de atunci, sprijinit de soþia mea,am dat lupta pentru a putea ple-ca din Þara ocupatã.” În 1946 vafi numit ataºat de presã la Lega-þia României de la Berna, de unde,ca ºi alþi diplomaþi pe care instau-rarea comunismului în Româniaîi va afla la post în strãinãtate,ªtefan Baciu, împreunã cu soþiasa, Mira Simian, va alege caleaexilului. Astfel, în 1949, cei doi vorpleca la Rio de Janeiro – Brazilia,unde vor trece prin greutãþile ine-rente unei noi vieþi pe pãmântstrãin, bucurându-se însã de li-bertate (În aceeaºi scrisoareadrestã lui Eliade – în 30 iulie 1951– i se va destãinui, cu o ironieamarã, spunându-i, printre alte-le: „Ducem o grea viaþã de oa-meni liberi – o viaþã de oamenicare nu au vrut sã fie lacheii ni-mãnui. Avem toate libertãþile, in-clusiv aceea de a muri de foamesau de a nu avea ce face...” Cutenacitate, muncã ºi talent, ªte-fan Baciu reuºeºte sã înveþeportugheza, sã scrie pentru im-portante ziare („eu scriu – va po-vesti în scrisoarea citatã – la douãdin cele mai mari ziare de aici, lasuplimentele literare, inclusiv lapartea politicã”), fãcându-se cu-noscut în mediul cultural latino-american. Astfel, între 1953 - 1962va fi redactor la un important ziar,Tribuna de Imprensa, al cãrei di-rector, Carlos Lacerda, a fost, aºacum ne va relata scriitorul român
într-una dintre cãrþile sale de me-morii – Praful de pe tobã – „celmai mare gazetar al secolului XXdin Brazilia ºi unul dintre cei maide frunte din întreaga AmericãLatinã, devenit mai târziu depu-tat, prim guvernator ales al sta-tului Guanabara ºi în 1964 candi-dat la preºedinþia Republicii (...),post la care desigur cã ar fi fostales dacã revoluþia militarã din1964 n-ar fi dat altã întorsãturãevenimentelor.” Despre aceastãperioadã din viaþa sa, ªtefan Ba-ciu va scrie – în portughezã – ocarte (Lavradio 98), în 1982, unadevãrat „best-seller”. Tot atunci(ºi toatã viaþa dupã aceea) se vabucura de prietenia celor mai im-portanþi oameni politici ai locu-lui, dar mai ales a jurnaliºtilor ºiscriitorilor, printre care la loc decinste se situeazã Manuel Ban-deira, nume important pentrumiºcarea modernistã din Braziliadintre anii 1922-1960, opera aces-tuia influenþând întreaga literatu-rã brazilianã. Alþi scriitori prie-teni au fost Cecilia Meireles sauCarlos Drummond de Andrade,considerat unul dintre cei mai re-prezentativi poeþi, cu influenþãasupra tinerilor scriitori brazilieni.În onoarea lui ªtefan Baciu, laplecarea acestuia în Hawaii,Drummond i-a dedicat un poem2
în care insista pe onoarea pe carescriitorul român a fãcut-o oraºu-lui Rio de Janeiro de a fi cetãþeanal acestuia.
(În parantezã se cuvine subli-niat ºi faptul cã Baciu a fost de-semnat chiar cetãþean de onoareal marelui oraº brazilian).
În Brazilia ºi apoi în StateleUnite, Baciu a continuat aºadaractivitatea publicisticã, dar nunumai la ziare sud-americane, tri-miþând permanent de asemeneaarticole ºi în Elveþia („sunt cola-borator regulat la Die Tat dinZürich ºi la douã foi din Berna”,povestea în scrisoarea citatã),colaborând totodatã la mai toaterevistele din exil, numãrându-seel însuºi printre fondatorii unorpublicaþii româneºti. Este vorbadespre Înºir’te mãrgãrite, Exil ºiMele. Referiri la acestea, detalieriale greutãþii începuturilor, alecontribuþiilor sale ºi ale celor cucare a colaborat întâlnim deopo-trivã în corespondenþã, dar ºi încãrþile memorialistice. În opera sapoezia ºi memorialistica ocupãlocul cel mai important. Una din-tre aceste cãrþi, Mira, cartea de-dicatã soþiei sale3, scriitoare ºiprofesoarã în exil, cuprinde, ca ºiPraful de pe tobã, multe refeririinclusiv la viaþa ºi activitatea sa.
Activitatea de editor de revis-te, ca ºi cea de publicist ºi tradu-cãtor au fost foarte apreciate deconfraþii rãspândiþi pe glob. În
revista Caete de dor, de exem-plu, întâlnim adesea referiri la ªte-fan Baciu. Un exemplu: în nr. 6, larubrica „Bibliografie”, aflãm cãvolumul America (autor: RaulOtero Reiche) a fost tradus deBaciu ºi publicat în colecþia „În-ºir-te mãrgãrite” în Rio de Janei-ro, în 1952: „Poetul ªtefan Baciuconsacrã numãrul 2 din lucrãrileCercului Cultural Andrei Mure-ºanu, traducerii pentru primaoarã în româneºte a unui poetbolivian ºi a unuia dintre cei maireprezentativi ai continentuluisud-american. Scriitorii pribe-giei – scrie d. ªtefan Baciu într-un binevenit cuvânt înainte – cade altfel toþi pribegii, s-au po-menit de la o zi la alta pe pã-mântul Americii schimbând Ca-rul Mare cu Crucea Sudului,miºcându-se într-o geografiemoralã ºi fizicã nouã cu desã-vârºire pentru sufletul româ-nesc. În cadrul acestui orizontlãrgit, iniþiativa d-lui ªtefan Ba-ciu de a traduce în româneºteunul din poemele cele mai repre-zentative ale unuia dintre cei maireprezentativi poeþi sud-ameri-cani, ni se pare cât se poate deîndreptãþitã.”
Desigur, îndeosebi volumelepublicate au fost semnalate oriau avut cronici în presa româ-neascã din exil. În Caete de dor,de exemplu, revista editatã de Vir-gil Ierunca ºi Constantin Amãriu-þei la Paris, Mihai Niculescu, în„Cronica poeziei” scrie (în nr. 6)despre Analiza cuvântului dor.Poeme de ªtefan Baciu, edituraCartea pribegiei, 1951. (Pentruedificare, în recenziile inserate maijos spicuim fragmente din aceas-tã cronicã, alãturându-le altedouã scurte prezentãri semnatede Nicholas Catanoy)
Autor a peste 100 de volumede poezie, memorialisticã, eseis-ticã, traduceri ºi a peste 5000 dearticole ºi studii, apãrute în pre-sa românã, germanã, francezã,latino-americanã, nord-america-nã, elveþianã, fondator de revis-te în exil, ªtefan Baciu ar trebuimai mult ºi mai bine cunoscut înþara natalã ºi ar trebui, fãrã niciorezervã, înscris în manualele ºco-
lare, alãturi de ceilalþi români careau fost recunoscuþi ca nume im-portante în þara de adopþie.
1 Premiul Scriitorilor Tineri alFundaþiilor Regale ºi Premiul Socie-tãþii Scriitorilor Români (la 17 ani,pentru volumul de debut Poemelepoetului tânãr); „Cetãþean de onoa-re” al oraºului Rio de Janeiro, „Con-sul de Bolivia” în Honolulu-Hawaii,„Profesor Emeritus” al Universitãþiidin Honolulu-Hawaii, Decoraþia deOnoare a Meritului Cultural cu gradde Comandor acordatã de Ministe-rul Educaþiei ºi Culturii din Bolivia.
2 Un semn al aprecierii de careªtefan Baciu s-a bucurat în Brazilia,este astfel poemul importantului scri-itor Carlos Drummond de Andrade,intitulat A kiss, un baiser, un bacio, pecare îl reproducem (în versiunea româ-neascã semnatã de Dan Anghelescu):
A kiss, un baiser, un baciopentru pãmântul ce-l adãpostise la
sineAºa a vrut al nostru ªtefan Baciu
Cu un salut bãtrânului Riosã se-nchine
În numai trei decenii care-au trecutîn zbor,
minusculã fãrâmã din veºnicia-întreagã
De sub dezamãgirile ce încã îl dorEl lumina a ºtiut sã-ºi culeagã
(ori poate ºi penumbrele vechi)amintitoare
Surdinizate-n oameni ºi zile ce-autrecut
când blândele-amãgiri lunecãtoarerevin în noi cu lucruri pe care le-am
pierdut
Ziare ºi tramvaie ºi veºnicmortadela
Hãpãitã-n vitezã de cei ce segrãbesc
Când din urâtul zilei fugim încitadela
Poemelor, doar ele azi ne maiocrotesc
Hei, tu, Hawaii, cu brize ºi plajecând nori-s
Sãruturi de soare peste maluri ºi apePãstraþi-l pe Baciu mereu aici,
aproape.Pãstraþi-l pe-acest carioca
ultra-honoris.3 Un dosar special dedicat scrii-
toarei Mira Simian Baciu îl vom pu-blica într-un numãr viitor al Mozai-cului.
ªtefan Baciu –centenarul naºterii
4 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
Veniþi aduceri aminte, suntprizonierul vostru/ Aºezaþi-mãpe covorul fermecat al iluziilor/ºi spuneþi pentru o clipã mãcar,ca sunt aici/ Nu sunt decât douãstaþii de tren/ Pânã la cireºii dinRâmnicul Vâlcea.
Baciu a fost – ºi pe bunã drepta-te – primit ºi privit, în lumea lite-rarã a momentului, ca un copilminune al poeziei. La numai 17ani, în 1935, primului sãu volumintitulat Poemele poetului tânãri se decerna premiul ScriitorilorTineri acordat de Fundaþia pen-tru Literaturã ºi Artã „RegeleCarol al II-lea”, acelaºi premiupe care, cu un an înainte, îl pre-miserã Eugen Ionescu pentru Nu,Emil Cioran pentru Pe culmiledisperãrii, Constantin Noicapentru Mathesis sau bucuriilesimple ºi Horia Stamatu pentrupoemele din volumul Memnon.Evident, ªtefan Baciu era, încã depe atunci, reprezentantul uneiadintre cele mai strãlucite genera-þii de tineri scriitori români. Aºacum va scrie Mircea Vulcãnescu,acea generaþie avea sã fie „cevamult mai subtil, mai nestatornicºi mai delicat/..../ oameni (care)trãiesc aceleaºi probleme, suntsubjugaþi de influenþa aceloraºimodele vii/.../ mai mult o unita-te psihologicã, cu rãdãcini is-torice ºi biologice, decât o uni-tate propriu-zis spiritualã...Sub-jugaþi de influenþa aceloraºimodele vii”. Într-adevãr, auexistat factori modelatori a cãrorinfluenþã a fost hotãrâtoare asu-pra unora sau altora dintre aceºtitineri. Astfel, dacã o parte a ge-neraþiei, aceea din jurul lui Mir-cea Eliade, rãmânea prizonierãsub fascinaþia socraticului pro-fesor Nae Ionescu, în ceea ce-lpriveºte pe ªtefan Baciu, dar ºipe alþii (Vintilã Horia, Ion ªiuga-riu, Axente Sever Popovici, Ovi-diu Caledoniu, Horia Niþulescu,Grigore Popa) un rolul primordiall-a avut, se pare, Nichifor Crainicºi revista Gândirea. Un articolsemnat de Vintilã Horia în 1936
nnnnn DAN ANGHELESCU
ªtefan Baciu – poet al unui tragicaproape-departe
(Nichifor Crainic ºi Gândirea)e pe deplin lãmuritor în acest sens:„...Gândirea a atins pe rând, prinreprezentanþii ei, toate culmile ge-niului românesc, de la literaturãºi filosofie, pânã la muzicã ºi pic-turã./.../perspectivã culturalã încare s-au integrat toate spiritelecreatoare de dupã rãzboi.”
Desigur, atât ªtefan Baciu, câtºi Vintilã Horia, începând de laun anume moment, se vor înde-pãrta ºi de Gândirea ºi de Nichi-for Crainic. Ceea ce, totuºi, nu vaºterge amprenta spiritualã pecare revista, ca ºi mentorul ei aulãsat-o, fie asupra creaþiei lor, fie(în gigantica încordare de forþecontrare din epocã, apusul fas-cist ºi rãsãritul bolºevic!) asupramodului în care ei aveau sã gân-deascã, pe mai departe, lumea ºitimpul ce li s-a dat. Fãrã îndoia-lã, fiecare dintre ei îºi va croi pro-priul drum ºi propria rostire lite-rarã. Iatã de ce, vorbind desprepoezia lui ªtefan Baciu, cunos-cutã în general pentru limbajul eivizibil acordat la exigenþele mo-dernitãþii, n-ar trebui sã ne sur-prindã o serie de versuri undevom regãsi sonoritãþi de o (apa-rent) uimitor-tradiþionalã vibra-þie misticã. Trecându-se, multprea uºor, peste dicþia de îndrãz-neaþã modernitate, ciudãþenia afost, cu grãbire, pusã pe seamaunor epigonice reverberaþii ar-gheziano-voiculesciene. Se fã-cea abstracþie de faptul cã epocaacelui început era dominatã deceea ce atunci s-a numit fenome-nul Crainic. Petru Ursache estecel ce ne reaminteºte de rugurileaprinse(cu misticã rezonanþã)în sensul taboric din cãrþile luiNichifor Crainic. Iar deceniul pa-tru a fost tocmai momentul cândatât ªtefan Baciu, cât ºi tinerii(reuniþi, mai apoi, sub semnulMeºterului Manole) s-au aflatsub iradiaþiile unor cãrþi funda-mentale semnate de mentorulGândirii. Una dintre ele, Punctecardinale în haos (1936) era în-tâmpinatã cu elogii vibrante: car-tea de conºtiinþã, evangheliaromânismului, cartea veacului,profetism biruitor etc. Poate cãºi de acolo, poemele tânãrului braºovean se vor fi încãrcat deacea adâncã sete de Dumnezei-re, de Înalt ºi de Sublim. E uimi-toare smerenia ºi aspiraþia lui în-tru puritate celestã ºi perfecþiu-ne spiritualã din acest Psalm desupunere: „...Mai bine, Doamnede m-ai fi þinut,/ Sã mã târãscnetrebnic rob în ceruri,/ Sãºterg de praf al îngerilor scut/ªi Precistei sã-I vãd de giuvae-ruri./ Seara, scoteam pe boltãluna. Dimineaþã,/ Ieºeam cu oilePrea-Bunãtãþii Tale,/ ªi prunci-lor le-aº fi adus dulceaþã/ ªi luiSân-Petru îi coseam sandale.”Pentru poet, Dumnezeu este me-reuaproapele, sprijinul ºi lumi-na ascunse chiar în „tocul care-acum Te scrie”. Senzaþia de sa-cralitate pluteºte printre lucruri,oriunde, oricând ºi peste tot: „Tã-cerea murmurã în frunze-o ru-gãciune,/ ªi vântul o sã urle, tre-când din plop în plop,/ E-o tuse-adâncã în gâtul cerului...,/.../îngerii plâng iar cu voci de pi-
culine, o voce sunã-n calma sea-rã, se-aude doar cum morþii tac,urlarã în desiºuri lupii.”. /…./„aerul amirosea a coarnã, uniidintre struguri au miros de tã-mâie”. Sunt cuceritoare sinceri-tatea ºi plasticitãþile discursuluisãu despre toamnã, discurs atinsde o melodioasã, abia ºoptitã,discretã, nostalgicã ºi seninã lamalinconia: „Stãtea bolnavãvia de prea multã luminã/ ªitoamna ca un uliu deasupra eitrecu,/ Iar noaptea ca un aburse ridica din tinã/ Când soarele-n tãrie suflarea îºi dãdu./ Tot ae-rul, ce proaspãt amirosea acoarnã,/ Din deal pânã în câm-pul brãzdat cu fier de plug./Arar suna în codri o ostenitãgoarnã,/ Pe drum, cãruþe plinecãrau spre târg belºug.”
Simþim mereu, în umbra poe-melor sale, prezenþa unui plansecund, ce iradiazã dintr-un am-plu contra-dialog cu poemelepredecesorilor. Iatã-l explicit înaceastã imagine (sau contra-imagine!) a toamnei în exil: „Aruginit frunza din vii/ înspre So-vata, Ghimeº ºi Zizin/ dar la ba-bord în Waikiki/ ce soare blând,de aur plin./ Pustii sunt lanuriºi câmpii/ departe’n Turnu Ma-gurele/în golf la orele târzii/cade-o cascadã grea de stele/când rândunelele-au plecat/ se’-ntorc la cuiburi papagalii/ pus-tii sunt horele din sat/ dar plinide floare portocalii”.Un râsu-plânsu în aceste artificii cu tentãevident ludicã, înglobând refre-ne ale unui trecut mereu prezent.
Ca poet, ªtefan Baciu a fostunul dintre acei (puþini, foartepuþini) care au trãit, la modul acut,în interiorul a ceea ce ne imagi-nãm cã este starea difuzã a poe-ziei. El scrie pentru a-ºi protejafragilitatea fiinþei, astfel aºezândo anume distanþã între sine ºi dis-torsiunile unei lumi care-l inclu-de în tot mai agresivele ei proce-se de dezagregare. Deasupra oridedesubtul oricãror frontiere aletimpului sau ale limbajelor, poe-zia lui graviteazã – ºi capãtã con-tur – dintr-un impact discret, darmereu perceptibil, cu reliefurile ºiritmurile obstinate ale realuluimiºcãtor. Iatã cât de vizibil e fe-nomenul în Balada omului caren-a ajuns nimic din ce-ar fi vrutsã fie: „ Aº fi vrut sã fiu un piccolîn Tahiti/ cãutãtor de perle ne-gre undeva în Bali/ în Samoa sãpãzesc tãcerile clipitei/ înFlorida sã scutur portocalii/ aºfi vrut sã fiu acrobat în Filipine/sau cowboy în insulele Maria-ne/ în Bolivia aur aº fi vrut sãcaut în mine/ cormorani subalbe ceruri pakistane/ aº fi vrutsã cânt în Tucuman milonga/ sãconduc un taxi în Santiagovara/ sã dansez în baruri laMacuto conga/ sau în Tenerifesã-mi înstrun ghitara/ aº fi vrutsã fiu birtaº în Turnu Magurele/flaºnetar de port uitat înCãlãraºi/ aº fi vrut sã fiu unlustragiu de stele/ profesor decanto în liceu la Iaºi/.../ n-amajuns nimica din ce-am vrut sãfiu/ nici campion de rugby, vat-man sau birjar/ bate-un vânt dinKona, plouã ºi-i târziu/mãtur
praful lunii singur într-un far.”Este evident cum discursul li-
ric aspirã acest real (!?), se in-staleazã în el ca într-o – sã spu-nem, pe urmele lui Deleuze –materie capabilã sã spunã fiin-þa. Dar cel care se rosteºte nu maie decât o sensibilitate exaspera-tã de agresiunile ºi insolenþa de-rizoriului ca în aceastã Vizitã ino-pinatã:„Cãzut cu paraºuta înPiaþa Lahovary/ mã caut, mã-ntreb ºi nu mã regãsesc/ un vântnebun îmi zboarã ochelarii/tramvaiele la cotituri scrâºnesc/din coridoare ies la ceas de um-bre/ poeþii morþi de mult ºi în-gropaþi/ în pardesie de culoriadânci ºi sumbre/ fantome azi –ieri camarazi ºi fraþi/ m-aºed pescaun la frizerie/ un braþ de osascute-un brici/ vãd ortulpopii-n fundul de cutie/ ºi din clã-bucul rece ies furnici/ la chioºcîn colþ îmi cumpãr „Universul”/ºi litere de aer mor pe-o filã denimic/ aud un plop cum îmi scan-deazã versul/ în staþie-aºteaptãpasagerii-un dric”.
Evident, ipostaza mãrturisitoa-re nu mai e a unui suflet însetatde real, cum va fi spus, cu ani înurmã, un remarcabil poet. Dimpo-trivã, acum, pentru ªtefan Baciurealul se identificã cu depãrtãrile,cu sfâºietoarea rupturã de patrie.ªi e perceput ca o inevitabilã, darmereu mai agresivã ºi tragicãmaladie. Cãci – aºa cum se formulao rostire celebrã prin universurilepoematice – lumea vazutã nu maie o realitate, cealaltã nu mai esteun vis. Poate – ºi din acest motiv– ne amintim o spusã a lui SamuelBeckett. Potrivit ei, din oricescriere nu rãmâne decât un pãcatîmpotriva eºecului din cuvânt.Pentru Baciu însã, morbul insaþi-abilei lui nevoi de rostire estedurerea distanþelor. Ea macinãinterioritatea acestor poeme cufãrã-speranþa mântuirii prinverb. Se vocalizeazã golul,pustiirea întru bejenie a tot ce i s-a rãpit începând cu Turla bisericiiSfântul Nicolae din Schei, cuTâmpa, cu fularul lui Emil Botta,cu iaurgii din Slobozia, cucovrigarii din Zimnicea, cu PiaþaBuzeºti sau cu domnu’ Miºu dela Cartea Româneascã.
Fãrã îndoialã, poezia este, prinînsãºi natura ei, tãrâmul unor mi-
racole de un tip cu totul special.Odatã intrat pe teritoriile sale eºti,oricând, supus inefabilului riscde-a rãtãci sub orizonturi bruscdepãrtate. Cum e ºi acela al stra-niei ºtiinþe a marginalului, al ex-cepþiilor – altfel spus – al celormai neliniºtitoare soluþii: patafi-zica. (Iar de la Jarry încoace s-aspus despre ea cã ar fi de alurãimperturbabilã). Ceea ce esteprofund adevãrat ºi pentru poe-mele scrise de ªtefan Baciu. Înîndepãrtatul (ºi îndelungatul) luiexil, patafizica este mereu vizibi-lã ºi devine aproape unica solu-þie, dat fiind cã, în lumea acestorpoeme, dominantã devine o anu-me ambiguitate ºi o neostoitã (aºspune sufocantã) insistenþã dedisimulare a tragismului unei exis-tenþe în bejenii. (Sã ne reamintimde aserþiunea lui Gerard Genettedespre literaturã ca „ordine în-temeiatã pe ambiguitatea sem-nelor, pe spaþiul îngust, dar ver-tiginos, care se deschide întredouã cuvinte”. Evident, autorulBaciu provine din generaþia ce-lor desþãraþi, a celor care ºi-aupierdut inocenþa oricãror speran-þe. Pentru aceºtia, patria respirã,vibreazã, trãieºte doar în poem cafenomen al unui spaþiu indicibildat fiind cã: „...patria e o ciocâr-lie care se înalþã oriunde/ fãrãfrontiere ºi fãrã intenþii/ patriae un concert de Dinu Lipatti/ laLucerna, Elveþia,/ într-o searãploioasã/ patria e aceastã adu-nare de feþe/ de întâmplãri ºi desunete/ împrãºtiate/ peste totglobul/ dar patria e mai ales oclipã de tãcere”.
Prin autentica ei fervoare, câtºi prin prezenþa secretelor sub-stanþe ale paradoxalului sãu lirism,poezia lui ªtefan Baciu apropielumi îndepãrtate în spaþiu ºi timp.Translatã în coloristica contempo-raneitãþii, retorica lui (pentru cã,evident, poetul are o retoricã a luiºi numai a lui) penduleazã întreadoraþie, tragism ºi amarã auto-ironie; între melancolii sfâºietoareºi sarcasm: „zadarnic aºtept înTegucigalpa tramvaiul 5/departe, la Turnu Mãgurele,plâng ultimele caterinci/ duceuraganul în neºtire, cãrþi, revisteºi manuscrise/ am rãmas acelaºiamestec de Don Quijote ºi Ulise”.
ªtefan Baciu– centenarul
naºteriiCu Fidel Castro (înainte de a deveni dictatorul comunist cunoscut)
5, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
Analiza cuvântului dor. Poe-me de ªtefan Baciu, Editura Car-tea pribegiei, 1951.
(Fragmente preluate din revis-ta Caete de dor, nr. 6/ 1952)
Ultima culegere de poe-zii a lui ªtefan Baciupe care am citit-o – mã
aflam încã în þarã – a fost Ceta-tea lui Bucur. A trecut de atunciun rãstimp pe care-l mãsoarã anii– vreo doisprezece – dar ºi un altulce nu mai poate fi numãrat saucuprins în vreun fel. Un rãstimpstrãin, în care timpurile noastresporesc fãrã noimã, parcã în gol.Acest straniu contrapunct, poetulAnalizei cuvântului dor îl spuneaºa, numai cu douã versuri: Aveamcu zece ani mai puþin/ Planetacu vreo douã sute… (Elegiadupã-amiezii de duminicã)
Din „nota autorului” aflãm cãpoemele cuprinse în aceastã cu-legere au fost scrise între anii1939 ºi 1951, deci multe din ele –lesne de recunoscut – în þarã. Estea douãsprezecea carte de poeziia lui ªtefan Baciu – de la Poeme-le poetului tânãr, premiatã deFundaþiile Regale în 1935 – ºi pri-ma pe care o publicã în pribegie.Poetul se aflã acum la Rio de Ja-neiro, cartea lui a fost tipãritã înArgentina, iar cititorul care sem-neazã mai la vale s-a întâlnit cuea la Paris.
Prin intervenþia brutalã a în-tâmplãrii, soarta scriitorului româna devenit planetarã. Soartã tragi-cã, fiindcã nicio ieºire nu e cuputinþã din cleºtele alternativeide a pieri înãbuºit de lipsa aeru-lui natal sau de a se adapta, curiscul cine ºtie cãror grave falsi-ficãri ºi mutilãri ale propriei firi,într-un climat strãin dacã nu chiarostil ºi în ritmul unor prefaceriaiuritoare. /…/ Nu e de mirare cã,în poemele lui ªtefan Baciu, amin-tirile româneºti cele mai minuþiosconcrete ºi mai prozaic amãnun-þite, uneori, se împletesc obse-dant cu evocãrile exotice ale tâ-nãrului brazilian. /…/
Cu toatã melancolia stãruitoa-re din poemele mai ales ale ciclu-rilor intitulate Cãlãtorii ºi Ana-liza cuvântului dor, rareori câteo notã de amãrãciune sau de re-voltã tulburã blânda consimþirea poetului la soartã, la frumuse-þe, la poezie. ªtefan Baciu a rã-mas tot poetul tânãr a cãrui fan-tezie graþioasã ca ºi a adolescen-tului de odinioarã mai încântã, înAutoportret la 33 de ani, de pil-dã, din care iatã o strofã caracte-risticã:
Sunt un tânãr destul de bã-trân, un luptãtor utopic/ Foartebogat în imagini, foarte sãrac înmetal,/ Uneori ies cu planurilemele la plimbare, sau cu morþiimei la bal,/ ªi fac cãrãmizi pentruo fabricã de zãpadã la tropic.
Tinereþea e de altfel unicul pri-vilegiu ºi o soartã statornicã apoetului, neclintitã prin curgereaanilor. Deviza supremei libertãþi,totdeodatã, „libertatea de a eva-da din cântecul tãu”, – superbã,cum numai o devizã de poet poa-te fi. Astfel, tristeþea regãsirii înamintire ºi exil a locurilor copilã-riei, care ar putea fi apãsãtoare ºi
nnnnn MIHAI NICULESCU
rea, e rãscumpãratã prin graþiaaerianã a acestor strofe din Re-vedere la Braºov, care înnobilea-zã tema preschimbând durerea îndor. Iatã-le:
Doar casele rãmân din câte-ostradã
Din sunete ne-alegem cu unclopot
ªi când privim plecaþi pe ba-lustradã
La colþ aleargã tinereþea-ntropot.
Iar din pãduri, din verdea lortrufie
Reci crosnii dintr-o ramurãrãmân.
Un vânt îþi cade-n pãlãrie,Ca un canar fugit de la stãpân.
Tu eºti oraºul meu, pierdutamea iubire?
ªi pietrele, cum vãd, încãrun-þesc!
Pe-o poartã trec ºi intru-namintire
Dar peste noaptea mea reciumbre cresc.
/………………/
De când Verlaine a frânt gâtulelocvenþei, mulþime de poeþi s-auales cu un soi de sperieturã, care-ifac sã scrie o poezie nevertebra-tã, cu articulaþii moi, ºi sã se as-cundã pe dupã vorbe, de teamade a nu întâlni vreun subiect.ªtefan Baciu nu are – slavã Mu-zelor! – „complexul elocvenþei”.Prejudecata poeziei „pure” nu tre-buie sã ne împiedice de-a preþuirobusta alcãtuire a unor bucãþi caaceea intitulatã Între mine ºiCristofor Columb, ca amplul ritmal unei versificãri susþinute de-oinspiraþie cãreia nu ºovãiesc a-ialãtura calificativul „nobilã”.Pentru mine este una din revela-þiile acestei cãrþi de poezie, dim-preunã cu Sub zgâie-norii dinRio de Janeiro, din acelaºi ciclu,Cãlãtorii; cu Poetul la tropic,Pasãrea mãiastrã ºi Patria dinciclul urmãtor; asemuindu-se toa-te prin aceeaºi largã croialã ºiavântare de suflu liric. Altele, totîn acest din urmã ciclu, ca de pil-dã: Încã o zi în exil ºi într-o oare-care mãsurã ºi Pasãrea mãiastrã– c-o atmosferã ca de vrajã, cuceva straniu ºi neliniºtitor care-miaduce aminte de Corbul lui EdgarPoe – dau un sunet mai intim, iarcântecul lor, ca fântâna Arethusei,nu încape tot în matca aparentã apoemului, ci curge mai departe înºoaptã, înãuntru.
S-ar cuveni sã mã opresc la fie-care din cele douãsprezece bucãþiale ciclului Cãlãtorii, din care ammenþionat mai sus douã. Aceea cucare se deschide: Pierde-Varã eun model de reportaj liric, de pei-saj filtrat prin sensibilitate. Altele:Monaco, Lungano, dar mai alesRio de Janeiro, schiþã de pastel(mai potrivit mi s-ar pãrea sã-i zicãacuarelã), exemple de poezie pic-turalã purã, cu o exuberanþã deculori încântãtoare. Berna – pecare-o ºtiu – /…/ îmi va rãmânelegatã în amintire de primul catrendin Berna poetului:
Întotdeauna-i o fântânã
Prin care timpul trece în pã-mânt
ªi-ntotdeauna-i o tãceresubt umbra bolþilor, în vânt.ªi la fel Monaco, de-a lungul
urcuºului spre fantastica grãdi-nã cu cactuºi, pe
… strãzi pietruite cu umbrãPãzite de case cu numere
moarte./……………../
ªi aceste douã evocãri dinþarã, imagini atât de concret,aproape fizic, pãtrunzãtoare, înaerul jilav ºi încropit al nopþilorbraziliene:
Un rãcoros fular de vânturidin munte (Pasãrea mãiastrã)
Spre nopþile aspre ca o pãtu-rã þãrãneascã (Poetul la tropic)
Alte poezii, mai toate scurte,de câte trei ºi patru strofe, per-fecte, din primul ciclu (Lecþia desingurãtate): Nadeº T.F.F., Abe-cedar, Toamnã, Siesta într-o vo-luptoasã fantezie, Rãspântie,versiune mai concentratã decâtAutoportret la 33 de ani ºi maiunitarã; Dimineaþa când ies înoraº, cu notaþii sprintene, acide,ale ultimei strofe, mai ales; Lam-pa ºi douã Pontice: Mangalia ºiPeisaj oriental, cu distihul
Un singur vers e-n stare sã cu-prindã
Aceste valuri care vin ºi pier
Le menþionez numai, ca sã mãopresc, înainte de a încheia, ladouã „poeme de dragoste”, pecare le transcriu în întregime:
O poezie de dragoste
Îmi aduc de tine aminteÎntr-o noapte, într-o searã,
într-o zi,Într-un surâs rece, într-un sã-
rut fierbinteÎn cuvintele în care nu te pot
desluºiÎmi aduc de tine aminte.
E un vis, e doar o oglindã,ªi-n toate te caut, ºi-n toate
te pierdNici un braþ, nici un cer nu
va ºti sã cuprindãObrazul acesta ce-l uit ºi-l
dezmierdE un vis, e doar o oglindã.
Te-am zãrit, neclarã ca steaua,Prin ocheanul deschis, prin
gândul pierdut.Rochia ta gurii mele îi este
perdeauaBãtutã de-un vânt abia cu-
noscutTe-am zãrit, neclarã ca steaua.
Nu te uit prin atâtea penum-bre
Eºti un fum, eºti un foc, o pã-dure de taine,
Eºti un cer îmbrãcat în cãma-ºã de umbre,
Eºti o ploaie ce trece prinsânge ºi haine
Nu te uit prin atâtea penum-bre.
Te aºtept
Seara, vino câteodatã în grã-dinã,
Umbrele când sar din prun înprun
ªi când stele fãrã de luminãNu ºtii de rãsar sau de apun.
Treci cu rochia-þi largã pestedealuri
Luna când albeºte între vii
tinereþea, o soartã statornicãa poetului ªtefan Baciu
ªtefan Baciu– centenarul
naºterii
ªi când vântul trece ca prinvaluri
Printre merii albi ºi ruginii.
Ca pe-un steag prin plopirãsfirã-þi pãrul,
Neguri mari când lunecã pevãi.
Din fântâna nopþii cu ciubã-rul
Zâmbitori, voi scoate ochii tãi.
Te aºtept! Prin tufe trece dorulPeste câmp cu iepurii gonindBezna ºi-a topit de mult mo-
sorulCând ca-n sfeºnic zãrile
s-aprind.
Aici îmi pare cã „inspiraþia” îºiaflã sau îºi regãseºte toatã plinã-tatea înþelesului. Inventivitateaneslãbitã, mereu reluatã a primu-lui poem o mãsoarã un ritm înce-tinit, solemn, apãsat parcã depovara regretelor. E un poem dedragoste iubitã, împrãºtiatã-namintire, deºi nu sunt sigur cã eaaparþine trecutului, dar e vorbade uitare ºi de „atâtea penum-bre”… Celãlalt e un imn cosmical dragostei neîntâmplate, o aº-teptare uimitã de toate vorbeleîncã nespuse.
ªtefan Baciu cu exilaþii din Bolivia (primul din stânga, Carlos Lacerda)
Cu „Che” Guevara
6 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
Din Germania, unde lo-cuieºte, Nicholas Ca-tanoy mi-a oferit,
printr-un gest de prietenie, o am-plã arhivã din corespondenþa sa.Prin consistenþã, piesele trec din-colo de obiceiul comunicãriiepistolare, specific unei întregigeneraþii. Publicate, devin mãrtu-rii utile ºi inedite pentru literatu-ra românã.
Un capitol îl formeazã schim-bul de scrisori dintre NicholasCatanoy ºi ªtefan Baciu, doi bra-ºoveni ajunºi scriitori recunos-cuþi, fiecare în alt colþ al lumii.
Prima piesã a schimbului epis-tolar – care face subiectul aces-tor notaþii – este semnatã de Ca-tanoy în anul 1970, iar ultima, din1992, este expediatã de ªtefanBaciu. Când începe corespon-denþa, cei doi nu se cunoºteaupersonal, legãtura fiind telefoni-cã, iniþiatã de cel mai tânãr dintreinterlocutori, sau prin intermediulscrisorilor. În anul 1975, pentru48 de ore, Herr Doktor se va aflaîn Honolulu, prima lor întâlnire.A doua se va întâmpla în 1984,când ªtefan Baciu îi va fi pentrutrei zile oaspete în Germania.
Aflaþi pe aceeaºi lungime deundã, dorinþa celor doi corespon-denþi este de a-ºi comunica gân-durile, de a se informa asupraunor proiecte, de a face schimbde opinii, nelipsind judecãþile devaloare, de a evoca Braºovul,oraºul natal.
Spontan ºi natural din fire, cudorinþa de a crea un raport rela-xat între sine ºi destinatar, ªtefanBaciu îºi îmbogãþeºte epistolelecu desene sau poezii, iar semnã-tura împodobitã cu vorbe ghi-duºe. (Salud y pesetos! ªtefanBaciu care acum suflã în iaurt!sau Din Dealul Pacific în BadWildungen, te salut cu rimatesentimente ca un braºoveanhonolulez).
Fiind vorba de un numãr marede documente, am selectat doarcâteva fapte de amplitudine lite-rarã, care potenþeazã starea lorde spirit într-un moment circum-stanþial.
În prima scrisoare din 10 ianua-rie 1970, Nicholas Catanoy îi ex-pediazã lui ªtefan Baciu câtevapoeme semnate de GherghinescuVania, „care trece prin momenteextrem de grele: Domniþa Gher-ghinescu nu mai este ºi acestsfârºit brutal ºi neaºteptat l-adoborât. Pentru a-l reconfortaam îndrãznit sã vã trimit câteva
nnnnn STELUÞA PESTREA SUCIU
din corespondenþa lui Nicholas Catanoy1
cu ªtefan Baciu
traduceri englezeºti ale Dom-niei-Sale cu intenþia de-a publi-ca mãcar un poem, dacã credeþide cuviinþã. Ar fi mai mult decâtun sprijin moral. Publicarea înstrãinãtate a poeþilor din þarãeste un eveniment important încariera unui scriitor, în speciala celor din generaþia Domniei-Sale argumentând credinþele ºiprestigiul autorului”. În altãordine de idei, îi oferã destinata-rului câteva amãnunte despreproiectul „Antologia poeþilorromâni” (ediþie englezã unilin-gvã) în care ªtefan Baciu vafigura cu douã poeme. În scrisoa-rea de rãspuns din 17 ianuarie1970, ªtefan Baciu îºi aratã inte-resul, dar ºi curiozitatea faþã desumarul Antologiei: „Cine faceparte? Poeþi din þarã sau numaiceea ce se (mai) poate numi„exil”. Problema sau frontieraeste greu de determinat. În ceeace mã priveºte am ales cu desã-vârºire exilul, fãrã niciun fel decompromis”. Tonul amar din fi-nalul scrisorii se poate explicaprin urmãtoarele: în 1968 se vatipãri la Bucureºti Antologia „Po-ezia românã modernã” de Nico-lae Manolescu, în care figura ºiªtefan Baciu cu poeme scrise în1940, dar retrasã din librãrii. Fap-tul îl iritã pe ªtefan Baciu careacum, la doi ani de la consuma-rea istoriei, îºi descarcã supãra-rea, cu aluzie la denigratori: „...euînjurat «ca la uºa cortului» înreviste de un fost colaborator allui «Der Soldat». Trecem.”.Referitor la Gherghinescu: „Voipublica poeme de Vania; mi-atrimis tãieturi din presã despreDomniþa noastrã a tuturor. Apoeziei. I-am rãspuns, dar astanu este nimic. M-am mirat la 52,cã el are 70”.
Tonul scrisorilor este destins,nimic artificial, din contrã, discu-þia se desfãºoarã într-o libertatedeplinã, aºa cum stã bine unuidialog între doi intelectuali aflaþipe meridiane diferite, dar preocu-paþi de soarta literaturii ºi mai alesa celei române, fie cã este din exilsau din þarã. Nicholas Catanoy îlînºtiinþeazã permanent pe „DearProfessor” de stadiul în care se
aflã Antologia sa: „Pânã în pre-zent numai Polonia este repre-zentatã în aceastã colecþie pen-tru þãrile din estul Europei (...)Lucrez de aproape doi ani. Ma-nuscrisul a fost finisat recent ºiacum este la prima lecturã laLondra. Editorul ºef a redus vo-lumul la 150 pagini ºi ar dori sãinclud numai perioada postbe-licã. ªi aici m-am opus catego-ric pentru cã valorile stabile înpoezia contemporanã (din þarã)au fost elaborate între cele douãrãzboaie. Duelul continuã”(28.I.1970).
Subiectul este reluat într-oscrisoare din 14 iunie 1970 expe-diatã de Nicholas Catanoy: „Afost o luptã cruntã de peste 6 lunipentru cã o parte din colectivulredacþiei (Antologia) a refuzatla început publicarea poeþilordintre cele douã rãzboaie (...)Continuând ideea promovãriiliterelor româneºti în sfera en-glezã, în ciuda indiferenþei ºi anereceptivitãþii anglo-saxone,am hotãrât sã mã lupt în conti-nuare”. ªtefan Baciu rãspunde:„Ceea ce îmi îngãdui sã credeste cã trebuie sã fie o lucrarereprezentativã, fãrã beniucii(Mihai Beniuc, n.n), ciceronii(Cicerone Teodorescu, n.n) ºibourenii (Radu Boureanu, n.n)care au degradat poezia. Aceºtitovarãºi trebuie cu atenþie eli-minaþi din literele româneºti.Timpul va avea grijã de rest. Eleste marele arbitru”. (Scrisoa-re din 3.II.1970) În dorinþa de apopulariza scriitorii români înstrãinãtate, Nicholas Catanoy îlîndeamnã pe ªtefan Baciu sã aibãîn vedere o istorie a literaturii ro-mâne contemporane care „arumple un gol de mult resimþitaici ºi chiar în þarã. Aºteptãmrealizarea acestui proiect (Pa-triotic duty)” (4.IV.1977). Dinrãspunsul lui Baciu aflãm câteceva despre o posibilã lucrare deacest gen: „Am peste 1100 pa-gini de manuscris din Istoriamea literarã, amintirile din«Praful de pe tobã». Momentannu vãd cum s-ar putea edita.Sãltarul meu e plin de manuscri-se: românã, germanã, spaniolã,
portughezã. – Cine ar fi spus, subTâmpa «in illo tempore»”(15.IV.1977). Din alte corespon-denþe semnate de ªtefan Baciuaflãm despre efortul depus pen-tru tipãrirea revistei „Mele” ºi avolumului „Praful de pe tobã”, înciuda dificultãþilor materiale, si-tuaþie în care „nu, nu mai am degând sã fac «o continuare» la«Praful de pe tobã»: sumã imen-sã, ca sã culeg înjurãturi în presaexilului, de la 2 foºti amici ºi 98%tãcere. Prefer sã scriu pentrusãltar ºi pentru editurile dinChile, Mexico, Brazilia ºi CostaRica, unde îmi vor apare volume-le în 1982-83. Fireºte cã «Mele»merge înainte” (6.V.1982). Bine-înþeles cã între timp a publicat„Microportrete” (1984) „un fel decontinuare” – cum spune autorul– la „Praful de pe tobã”. Avândcultul valorilor autentice, NicholasCatanoy îi scrie cu un entuziasmsupus unei îndelungate chibzuinþelui Dear Professor: „Dumneavoas-trã alãturi de M(ircea) Eliade,V(intilã) Horia, Emil Cioran,V(irgil) Ierunca, E(ugen) Iones-cu, M(onica) Lovinescu sunteþisingurii «consacraþi» þinândstandardul exilului mereu sus cudemnitate, cu eforturi ºi cu sacri-ficii enorme. Istoria literaturiiromâne contemporane nu poatefi completã decât cu prezenþa«exilaþilor autentici». Nu amnicio îndoialã în aceastãprivinþã” (10.VI. 1980).
Fãrã motive, în afarã de boalalui ªtefan Baciu, corespondenþaîncepe sã se rãreascã. Aºa seface cã Nicholas Catanoy îi scrieîn 28.II.1990 lui Liebe Herr Profpe un ton care sã-i creeze o starede bine ºi, de ce nu, sã-i mângâieorgoliul: „neºtiri”, „neveºti”, demult, din insula Paradisului –vã regãsesc totuºi, mereu, în di-ferite reviste ºi ziare (inclus unportret Baciu din KronstadlerZeitung) ºi pe nenumãratelemeridiane, constant activ (meil-leurs voeux pour votre anniver-saire), cu spiritul polivalent, cucuvântul poliglot, dar cu inimapermanent în centrul Braºovu-lui adorat. Un ecou hawaianm-ar bucura mult, cu ºtiri ºi în-tâmplãri personale, cu scrieri„baciene”, aºa ca pe vremuriledin anii 70 ºi 80. Încã o datãani mulþi ºi fericiþi! Christos aînviat ºi în Hawaii!”
Intenþia noastrã fiind o resti-tuire în volum a corespondenþeilui Nicholas Catanoy, ca o mini-mã demonstraþie, reproducemcâteva epistole datate 1975.
ªtefan BaciuHonolulu19.3.75
Dragã Domnule Cãtãnoiu2,
Þin sã-þi exprim cele mai vii ºimai calde mulþumiri pentru textulcronicei D-tale despre Antalo-gie3. E un punct de vedere caremã încântã, pentru cã D-ta ai ºtiutsã sesizezi mesajul precis al cãrþiimele. De altfel, vocea D-tale depoet se alãturã unui grup în frun-tea cãruia e Octavio Paz!
„MELE” e în lucru: 2 caietedintrodatã; le vom da drumul în
martie ºi fin de aprilie! Cel cu po-eþii români în exil mi se pare a fiun unic document!
Cu urãri alese din parte-ne deSf. Paºti – Rãmân al D-tale con-cetãþean din Honolulu
ªtefan Baciu
Nicholas Catanoy359 Bad Wildungen21.04.1975
Dear Professor Baciu,4
Mulþumiri pentru „Mele”. Caîntotdeauna, plin de surprize (plã-cute). Nume noi, pentru mine.Îmbucurãtor însã, în numele „ta-lentului”. Voi încerca sã iau con-tact cu unii, pentru Antologia pecare o prepar pe îndelete.
Paralel cu Antologia, noi ru-gãminþi. De unde pot obþine ver-surile lui Cotruº ºi poemelepostume ale lui Grigore-Cugler-Apunake, recent editate la Ma-drid? Îndatorat.
Para-paralel. În afara poemelortraduse din „Poemele lui ªt. Baciu”am dori sã includem ºi ceva dinUkulele5 (Menehune PressHonolulu, 1972). Ar facilita enormprocesul primei traduceri. ªi adoua (a treia?) rugãminte. Un micBio-bibliographical list al D-neiMira Simian. Mereu îndatorat.
Evident aº fi extrem de încân-tat sã fac o cronicã a eseurilor ºia versurilor D-nei Simian, pentruBooks Abroad (Au apãrut?). Dinnou, mulþumiri. Vã aºteptãm peacest meridian. Cu constant de-votament ºi urãri de bine, al dum-neavoastrã
N. Catanoy
ªtefan BaciuHonolulu28.4.75
Liebe Herr Doktor6,
Rãspund în fugã ºirelor (ºiru-rilor, n.n) D-tale amabile din 21curent. Suntem la fin de semes-tru ºi peste o lunã plecãm (urmea-zã adresa din Berlin).
Iatã rãspunsurile:1. Cotruº e total epuizat.2. Pe Cugler þi-l trimit eu; la
toamnã încã nu e apãrutã cartea(Merge teribil de încet).
3. „Ukulele” din „MenehunePress” e text tradus din „Poeme-le poetului ªtefan Baciu” desprecare atât de frumos ai scris. E oplachetã improvizatã de un amic!
4. Mira îþi va trimite cãrþile ºi –anticipat – mulþumeºte pentrucronicã.
Sper c-au sosit „Cãlãtoriile”7
în care vei afla Braºovul nostruaºa cum nu ni-l pot fura „tovii” ºi„istoricii” lor „literari”.
Te salut cu dragal tãu ªtefan Baciu
ªtefan BaciuHonolulu6 mai 1975
Liebe Herr Doktor „Meºotist”8:
M-am bucurat cã þi-au plãcut„Cãlãtoriile”. Nici un „pericol” sã
ªtefan Baciu– centenarul
naºterii
NicholasCatanoy
7, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
ªtefan Baciu: Surrealismo la-tinoamericano. Preguntas y res-puestas. Octavio Paz, pref., Uni-versitarias de Valparaiso, 1979,114 pages. (Text preluat din vo-lumul Romanian Literature, ed.Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2010).
latino-americanã, prezintã acumSurrealismo latinoamericano.Preguntas y res-puestas (Supra-realismul latino-american. Între-bãri ºi Rãspunsuri), care este ocompletare la antologia menþiona-tã mai sus. Într-o scurtã prefaþã,Octavio Paz face istoria miºcãriisuprarealiste în America Latinã,punând totodatã accentul pe ac-tivitatea de pionierat a lui Baciu.
Cartea este structuratã îndouã pãrþi. Interviurile care for-meazã prima secþiune sunt adno-tãri ºi contribuþii extinse în încer-carea de a umple golurile ante-rioarei Antologii de poezie su-prarealistã latino-americanã(Antologia de la poesia surea-lista latinoamericana, MexicoCity, Mortiz, 1974). Scriitorii pecare îi intervieveazã Baciu sunt,
ROMÂNI CELEBRI ÎNSTRÃINÃTATE – aºaa fost socotit poetul
braºovean ªtefan Baciu (1918-1993). Elev al prestigiosului liceuAndrei ªaguna, licenþiat în Drept,el a fãcut gazetãrie la Bucureºtiºi Braºov.
A condus revista Humorul(unde a scris, folosind, între alte-le, pseudonimul Cobra) ºi, în1944, a fost redactor-ºef al re-vistei Libertatea, de orientaresocial democratã (aripa Titel Pe-trescu). În anii tulburi de dupãrãzboi, e ataºat cultural la Bernaºi experienþa o consemneazã învolumul Praful de pe tobã (1980).
Decide, ca ºi alþi diplomaþi ro-mâni, sã rãmânã în strãinãtate carefugiat politic. Þara aleasã: Bra-zilia. Ani de zile supravieþuieºtescriind, traducând ºi încet, încetse impune. E cofondator, la Riode Janeiro, al revistei CuadernosBrasileiros ºi al primei publicaþiide literaturã românã din Americade Sud, Înºir’te mãrgãrite. Obþi-ne cetãþenia brazilianã (în 1955)ºi devine o personalitate preþui-tã în lumea culturalã sud ameri-canã. În asemenea mãsurã încâtrealizeazã primul interviu (în 1959),la Havana, cu viitorul dictatorcomunist Fidel Castro al Cubei.Tot o premierã e ºi cartea despreacesta, Cortina de ferro sobreCuba (1961). Din 1964 e profesorla Universitatea din Honolulu(Hawaii) de literaturã ºi civiliza-
merg în R.S.R, care nu e þara mea;eu m-am nãscut în România (Þaraeternã!).
Nu þin minte (sic) anul exact alcelor douã reviste din Rio („În-ºir’te Mãrgãrite” ºi „Exil” – apro-ximativ 1951-1953/4). Cineva „gri-juliu” mi-a aruncat arhiva la gu-noi (!) când mi s-a împachetat bi-blioteca. În ’50 mi s-a ars de pã-rinþi arhiva (1933-1946) la Braºov.Staliniºtii nu „iubeau” pe „fugari”.
Despre cele douã reviste, dacãafli adresa lui I.G. Dumitriu (W.Germany) – a fost coredactor. Eule-am trecut la ... trecut! Au fostprimele foi literare româneºti înAmerica de Sud ºi – poate – sin-gurele.
Cu bine ºi alese salutãriAl D-tale ªtefan Baciu
Nicholas Catanoy28.4.1975
Dear Professor Baciu9,
Cãlãtoriile mi-au plãcutimens. Cu recãderi în anii „lice-eni” (fiind meºotist, am fost ri-vali, ºi totuºi nu ... ) în atmosferaentuziasmului de atunci, în um-bra frunziºului de subt Tâmpa –cartea mi-a redeschis pofta de-aprivi Braºovul ca atunci. Trage-dia celui de azi este indescripti-bilã (L-am revãzut aproape suc-cesiv între anii ’70 ºi ’74) mereucu inima încleºtatã. Nu cred cã v-ar face plãcere sã-l revedeþi acum.Pãstraþi-l aºa ca în „Cãlãtorii”, aºaîl voi pãstra ºi eu.
Neparalel. Revenind mereu ladatele bibliografice pentru Inde-xul autorilor în Exil. Dacã nu mãînºel, aþi editat „Exil” ºi „Înºir’teMãrgãrite” (Brazilia). V-aº rãmâ-ne îndatorat dacã mi-aþi puteaspune douã cuvinte despre re-viste (Data apariþiei, Decedate?Þelul. Colaboratori). Nu mai în-drãznesc sã mai apelez la dum-neavoastrã, atât sunt de îndato-rat (pentru a nu aminti abuzul dincursul anilor).
Din nou mulþumiri pentru vo-lum ºi urãri de bine. Distinse oma-gii Doamnei.
Cu alese gânduri ºi sentimenteNicholas Catanoy
nnnnn NICHOLAS CATANOY
în viziunea sa, martori la evoluþiamiºcãrii suprarealiste. Aldo Pele-grini („Vida, pasión y muerte delsurealismo argentino”), promoto-rul grupului suprarealist în Ame-rica Latinã, aratã diferitele etapeale miºcãrii în Argentina între1926 ºi 1952 ºi fondarea revisteisuprarealiste A partir de O. Aten-þie deosebitã este acordatã inter-viurilor cu Enrique Gómez-Orrea(„Todo el poder a la Mandrágo-ra”) ºi Braulio Arenas („La Man-drágora opera con la virtud deuna leyenda”), care aratã scopul
revistei Mandrágora – „balan-ce del amor, de la liberdad delsueño, de la poesia”. Pentru RafoMendez („Rafo Mendez evoca elsurealismo peruano y a CesarMoro”), Cesar Moro este singu-rul suprarealist ortodox din Peru.Eugenio Fernández Granell(„André Breton y los surrealis-tas en Santo Domingo”) ºi Alber-to Baeza Flores („André Bretony la Poesia Sorprendida”) discu-tã influenþa directã a lui AndréBreton asupra suprarealismuluilatino-american.
A doua parte („Palbras en li-berdad”) conþine ºase eseuriscurte care acoperã diferite as-pecte ale miºcãrii suprarealiste.O atenþie specialã meritã urmã-toarele: cartea lui Aldo PelegriniDistructión del silencio (1966) ºieseul „Estridentismo, medio siglodespues”.
Cartea lui Baciu se constituieacum ca o binevenitã ºi impor-tantã contribuþie, dar va avea,probabil, o ºi mai mare valoarepentru studiile ulterioare asuprasuprarealismului latino-american.
(Traducere din limbaenglezã: Mihaela Albu)
nnnnn GEORGETA FILITTI
un român celebruþie hispano-americanã. Elaborea-zã antologii de literaturã spanio-lã ºi portughezã ºi scoate revis-ta Mele, modestã ca înfãþiºare(era xeroxatã), dar uimitor de bo-gatã în conþinut.
Scriind poezie cu aceeaºi uºu-rinþã în spaniolã, portughezã ºigermanã, ªtefan Baciu a rãmas,prin excelenþã, poet român. ªi în-gemãnarea paletei de imagini sur-prinsã în creaþia sa, în urma peri-plului sud american, apoi a ºede-rii în Hawaii, se regãseºte cel maibine în volumele Poemele poetu-lui pribeag (1963) ºi Singur înSingapur (1988). Iatã câteva ti-tluri de poezii de aceastã factu-rã: Cântec român în rime hawa-iene, Cântec sibian în rime ja-poneze, Cântec român în rimehispanice.
Ca ºi alþi exilaþi, ªtefan Baciu aintrat în vizorul Securitãþii româ-ne. Prin oficina Glasul Patriei,poetul era taxat de legionar. Afost suficient ca sã fie ignorat deistoria literaturii din þarã. O încer-care de introducere a câtorvapoeme ale sale într-o antologie(1968) s-a terminat cu retragereavolumului de pe piaþã.
Recuperarea operei pentrupublicul românesc a început dupã1990. Remarcabile rãmân textelede facturã memorialisticã desprepersonalitãþi cu care s-a întâlnitîn viaþã: de la Emil Cioran (care i-a fost profesor la liceul din Bra-ºov), pânã la Tudor Vianu. Poe-
tul a pritocit un fabulos materialîn „singurãtatea” din mijloculOceanului Pacific, graþie prodi-gioasei sale memorii. Astãzi seconsiderã cã istoria literaturii ro-mâne de la mijlocul secolului tre-cut ar fi mai sãracã, mai puþin ex-presivã, în absenþa mãrturiilor luiªtefan Baciu.
Fondul donat Academiei Ro-mâne ca ºi patrimoniul de 10 000de piese pãstrat în Casa memo-rialã din ªcheii Braºovului, rãmâno atrãgãtoare ofertã pentru oricecritic literar dornic sã-l aºeze lalocul cuvenit în panteonul naþio-nal al poeziei. El rãmâne un exem-plu dureros de minimalizare înþarã a creaþiei cuiva exclusiv pecriterii politice.
(Text publicat în ziarul Metro-polis ºi preluat cu acordul autoa-rei)
o importantã contribuþieasupra suprarealismului
latino-american
ªtefan Baciu– centenarul
naºterii
1 Nicholas Catanoy s-a nãscut laBraºov în 1925, într-o familie înstã-ritã, tatãl sãu fiind un cunoscut co-merciant. Urmeazã Liceul „Dr. IoanMeºotã” din oraºul natal, perioadãîn care frecventeazã cenaclul literaral soþilor Gherghinescu-Vania. Criti-cul Octav ªuluþiu, profesor la Liceul„Andrei ªaguna”, ºi scriitorul RaduD. Rosetti, prieten de familie, suntdoi intelectuali tutelari pentru ado-lescentul aflat într-o crizã existenþi-alã. Dupã absolvirea liceului este în-corporat la ªcoala de Ofiþeri de re-zervã de la Gãeºti. Este arestat pen-tru afiºarea sentimentelor anticomu-niste. Graþiat, este aruncat într-unlagãr de concentrare. Dupã eliberare,între 1947-1952, urmeazã medicinaºi filosofia la Cluj. Exercitã profesiade medic la Predeal, Tohan ºi Bucu-reºti. Prin cãsãtorie, în 1962 emigrea-zã în Canada (aici îºi schimbã nume-le din Cãtãnoiu în Catanoy, din mo-tive lesne de înþeles). În calitate deVisiting Professor este invitat sã þinãcursuri de poezie contemporanã laUniversitatea Sir George Williams dinMontreal. Spiritul de aventurã, carel-a urmãrit toatã viaþa, îl determinãsã se angajeze ca medic-pilot în Ni-geria ºi America de Sud, strãbate lu-mea din Thailanda pânã în Egipt,Tunisia ºi Nepal. Faþã de ªtefan Ba-ciu, care debuteazã editorial în þarã,Nicholas Catanoy tipãreºte primulvolum de versuri cvadrilingv, Hic etnunc, în 1968 la New-York, care îlimpune în lumea literarã. Cele peste20 de volume care acoperã o arie lar-gã de specii literare – poezie, prozã,eseuri, aforisme, jurnale – sunt tipã-rite la edituri din SUA, Canada ºiEuropa ºi primite cãlduros de criti-cã. Va fi descoperit în þarã ca scriitordupã 1990. De reþinut cã, în 1977,alcãtuieºte o Antologie de poezie ro-mâneascã, tradusã în englezã, „Mo-dern Romanian Poetry”, tipãritã înCanada.
2 Scrisoare olografã, cu antetulUniversitãþii din Hawaii, Honolulu.
Cazul ªtefan Baciu poa-te spori încrederea înpoezie ca sens al vie-
þii. Ea poate fi coloana vertebra-lã, atitudine eticã ºi moralã, cu-raj, generozitate ºi obstinaþie dea alcãtui în jurul lumii un scut pro-tector contra potrivniciilor ºi mi-ºeliilor de tot felul. ªtefan Baciua fost mereu la dispoziþia confra-þilor literaþi din þarã, dar ºi de pre-tutindeni; prin însãºi existenþa saa demonstrat în nenumãrate rân-duri cã poetul poate înfãptui acteesenþiale pentru umanitate, pen-tru prosperitatea ei moralã ºi spi-ritualã. /…/
Alãturîndu-se emigraþiei româ-neºti, el a lucrat ca jurnalist îndiferite þãri din Europa. În 1949ajunge la Rio de Janeiro ca scrii-tor ºi comentator de politicã in-ternaþionalã. Între 1953-1962 esteredactor la Tribuna da Imprensaºi, în acelaºi timp, secretar gene-ral al Asociaþiei Braziliene a Con-gresului pentru Libertatea Cultu-rii. Sunt ani în care cãlãtoreºte întoatã America Latinã pentru aculege informaþii despre literatu-ra þãrilor de pe continent. Ca mar-tor al urmãrilor nefaste ale revo-luþiei cubaneze, scrie volumulCortina de fier peste Cuba (1961)ºi poemul Eu nu îl cânt pe Che(Guevarra).
În 1962 îl aflãm ca profesor deliteraturã hispano-americanã laUniversitatea din Seattle, iar pestedoi ani primeºte aceeaºi invitaþiedin partea Universitãþii hispano-americane din Honolulu-Hawaii,unde se ºi stabileºte pânã la moar-tea sa care survine în 1993.
Animator cultural pe cont pro-priu, Baciu a adus cu el în Ameri-ca Latinã ideile miºcãrii suprarea-liste ºi a devenit propagatorul eicel mai fervent, ca lider al neoa-vangardei, cu o activitate susþi-nutã la congrese ºi conferinþe peaceastã temã.
Dosarul S(erviciul de) I(nfor-maþii) E(xterne) nr. 6021 este des-chis o datã cu instaurarea regimu-lui comunist în România. Rapoar-tele de presã pe care ªtefan Baciuavea obligaþia sã le transmitã, caataºat de presã la Ambasada Ro-mâniei din Elveþia, ministrului ro-mân al Informaþiilor ºi care suntreproduse la deschiderea dosaru-lui conþin date obiective.
Onestitatea, corectitudinea in-formaþiei, buna cunoaºtere afuncþiei, buna credinþã sunt rãs-tãlmãcite permanent de Securita-te. /…/
În 1981 Securitatea hotãrãºtedeschiderea unui alt tip de dosar,„dosarul de caz” sub nume con-spirativ de obiectiv „Singureanu”:„Hotãrîre - deschidere-închidere -
nnnnn IOANA DIACONESCU
ªtefan Baciu în dosarele Securitãþii1avînd în vedere existenþa, în ca-drul acestui compartiment a unormateriale privind pe Baciu ªtefan,simpatizant al legionarilor precumºi necesitatea pãstrãrii lor în sco-pul exploatãrii, am hotãrît deschi-derea dosarului de caz.”
Raportul maiorului CostescuTudor (Ministerul de Interne –Departamentul Securitatea Statu-lui – UM 0544) reflecta viziuneaaccentuat denigratoare asupraomului de culturã. În totalã con-tradicþie cu adevãrul vieþii lui ªte-fan Baciu apare eticheta de legio-nar (existã în dosarele Securitãþiipropunerea de a acuza de legio-narism persoane fãrã legãturã cumiºcarea, pentru a putea fi con-damnate politic - n.n.). Documen-tul propune „deschiderea dosa-rului de caz privind pe ªtefanBaciu din Hawaii SUA, simpati-zant legionar.” Mai întâlnim ºiaberaþia: „În þarã a fost membrual PSD – Titel Petrescu ºi ante-rior a fost simpatizant legionar (înþarã, ªtefan Baciu a avut proble-me cu legionarii fiind, dupãmamã, evreu - n.n.) Dupã rãmâ-nerea în strãinãtate a luat legãtu-ra cu legionarii publicînd în fiþui-cile acestora (în realitate estevorba despre publicaþiile impor-tante din Brazilia ºi apoi din cele-lalte þãri ale Americii latine - n.n.)lucrãri „literare” ºi articole cu con-þinut denigrator privind sistemulsocial politic din þara noastrã. Înprezent este corespondent al zia-rului ostil „Cuvîntul românesc”,scos de legionarii antisemiþi înCanada ºi concepe, multiplicãprin xerocopie ºi difuzeazã bule-tinele literare „Micron” ºi „Mele”(aceasta din urmã a fost, în reali-tate, una dintre cele mai cunos-cute reviste din exil pentru româniºi nu numai, subintitulatã „scri-soare internaþionalã de poezie” -n.n.) Recent, Baciu ªtefan a scriso lucrare memorialisticã, tenden-þioasã cu privire la noua literatu-rã din Republica Socialistã Ro-mânia „Praful de pe tobã”, care,începând din 29.03.1981, este pre-zentatã sub formã de serial lapostul de radio Europa liberã decãtre Virgil Ierunca. Prin scrierilesale literare ºi publicistice, Baciuªtefan desfãºoarã activitate duº-mãnoasã þãrii noastre ºi contri-buie la acþiunile ostile RepubliciiSocialiste România, puse la calede legionari.
Maior Costescu Tudor”
În „Fiºa personalã – priveºtepe ªtefan Baciu din Hawaii SUA”– se menþiona cu neruºinare: în1950 Baciu ªtefan s-a mutat cusoþia în Brazilia „ocupându-se cutraduceri de poezii din francezãºi germanã. În acelaºi timp, avealegãturi cu diferite grupãri de le-gionari ºi mai ales cu cei din Fran-þa ºi colabora la diferite publica-þii ºi fiþuici scoase de aceºtia scri-ind poezii, eseuri, romane ºi arti-cole cu conþinut denigrator laadresa sistemului social politicdin þara noastrã. Tot în Brazilia acolaborat la ziarul de orientarefascistã „Tribuna da imprensa”.Alte rude din þarã ale soþilor Ba-ciu nu sînt cunoscute, de menþi-onat însã cã Baciu ªtefan poartãcorespondenþã cu peste 100 per-soane din Republica SocialistãRomânia, mai ales din rîndul scri-itorilor, publiciºtilor ºi alte cercuriale oamenilor de artã ºi literaturã.
Unii dintre aceºtia se aflã în aten-þia organelor de securitate”.
Tentativa de racolare ca infor-mator a rudelor apropiate ºi a prie-tenilor intimi eºueazã, deºi hãrþui-rea programatã pare fãrã de sfâr-ºit. De altfel, dintre cei hãrþuiþi, uniiafirmã cu curaj cã ªtefan Baciueste „propovãduitorul culturii ro-mâne în strãinãtate” sau refuzãcategoric colaborarea./…/
Cu toate acestea, încercãrileobiºnuite ale lucrãtorilor Securi-tãþii de a contacta persoane aptepentru „influenþarea pozitivã” a luiªtefan Baciu se amplificã. Scriito-rul devine tot mai periculos pen-tru regimul comunist tocmai prinpoziþia sa în afara graniþelor þãriide unde va face, neobosit, întrea-ga viaþã, propagandã, pe contpropriu, literaturii române contem-porane, întreþinând în acelaºi timpcorespondenþã cu zeci de literaþidin toate colþurile þãrii.
Tot din „Notã de analizã...”aflãm cã în 1980 ªtefan Baciu îºipublicã „Poemele poetului sin-gur” ºi „Praful de pe tobã”, aces-ta din urmã, cu un „profund ca-racter calomnios la adresa situa-þiei culturale din þara noastrã, fi-ind prezentat într-un serial decomentarii la postul de radio Eu-ropa Liberã de cãtre Virgil Ierun-ca”. „Singur în Singapur” estecomentat ca „un volum ce relie-feazã poziþia ostilã a lui Singu-reanu faþã de orînduirea socialis-tã din þara noastrã cu referiri laultimele evenimente ce au avutloc la Braºov.”
Tot acum sunt urmãriþi în þarãprietenii ºi rudele „fiind în aten-þia organelor de securitate terito-riale datoritã poziþiei ostile faþãde societatea socialistã. În exte-rior se aflã în legãturã cu elemen-te ce adoptã o poziþie ostilã þãriinoastre ca: Bãlaºu Gheorghe,Monica Lovinescu, Virgil Ierun-ca, Paul Goma ºi alþii.” (Notã deanalizã...)
Se preconizeazã „mãsuri infor-mativ-operative”: interceptarea ºiverificarea corespondenþei, se-lecþionarea a douã cunoºtinþe dinþarã „pentru a fi folosite în acþi-uni de influenþare pozitivã”, „ex-ploatarea informativã” a suroriilui ªtefan Baciu, contactarea „in-formatorilor externi”, exploatareaposibilitãþilor editoriale ale lui„Singureanu” pentru prezentareaunor lucrãri literare ºi istorice deinteres pentru þara noastrã, darmai ales „în cooperare cu trupeleteritoriale de securitate se voranaliza posibilitãþile de care dis-pun pentru a acþiona în sensulinfluenþãrii lui sã publice în edi-torialele sale poezii, memorii ºirecenzii la lucrãri de actualitate
apãrute în þara noastrã în ultimaperioadã, determinându-l sã facão propagandã culturii ºi artei ro-mâneºti din anii dezvoltãrii socia-liste (Notã de analizã...)
Din „Dosarul informativ” 6322ACNSAS al lui ªtefan Baciu, do-sar ce cuprinde documente cuprivire la activitatea sa de propa-gator al literaturii române în lumeºi de susþinutã menþinere a rela-þiilor cu literaþi ºi artiºtii românide toate vârstele (în perioada1976-1979) reþinem un documentaflat la ultima filã, mãrturie a uneietape de vârf din urmãrirea infor-mativã a lui ªtefan Baciu:
„Inspectoratul Interne Bra-ºov - Securitate - 26.10.1976 -Cãtre Ministerul de Interne Di-recþia I Bucureºti - raportãm ur-mãtoarele:
Din informaþiile pe care le de-þinem rezultã cã acesta în ultimultimp intenþioneazã sã reia legã-turile cu foºtii sãi colegi din Bra-ºov. Rugãm a verifica în eviden-þele unitãþii dumneavoastrã ºi ane trimite o fiºã personalã privindpe Baciu ªtefan precum ºi adre-sa prezentã a acestuia în vedereaîntreprinderii mãsurilor ce se im-pun în acest caz.
ªeful inspectoratului: GeneralMaior ªerban Dumitru
pt. ªeful Securitãþii: ColonelNeculicioiu Victor”
Mãsuri în acest caz? Urmãri-rea începe. Simplul act de a trimi-te ºi primi cãrþi de literaturã, cuprecãdere volume de versuri,este amendat ºi comentat: „Vãfacem cunoscut cã legionarul fu-gar Baciu ªtefan stabilit în SUA,Hawaii, în ultimul timp a luat le-gãtura prin corespondenþã cu maimulþi foºti colegi ºi cunoscuþi dinþarã. Rugam a dispune mãsurilecare se impun în acest caz”. (f 158,Dosar Urmãrire informativã 6322,ACNSAS). Urmãrirea informati-vã a expeditorului se face prin mij-loacele specifice muncii de Secu-ritate: filaj, interceptarea cores-pondenþei, mãsuri de tehnicãoperativã etc. /…/
Ne apropiem de sfîrºitul docu-mentarului despre ªtefan Baciu.O complexã notã informativã dinaugust 1977, parcã în sprijinulomului de culturã (informatorulera un apropiat al poetului) rãsaredin noianul de documente, rãtã-citã sau anume aruncatã dedestin (informãrile erau îndosa-riate, de cele mai multe ori, sepa-rat de restul documentelor)pentru a releva adevãrul vieþii, înciuda scopului obiºnuit al infor-mãrilor care, oricum ar fi sunat,ajutau mult cadrele Securitãþii încunoaºterea ºi încercuirea victi-
melor. Dar sã revenim la docu-ment: „ªtefan Baciu s-a nãscutdintr-un tatã român ºi o mamãevreicã. Iatã dar un motiv temei-nic pentru a nu acuza pe ªtefanBaciu de legionarism. A înduratprigoana legionarilor, pe atuncistudent la universitatea din Bu-cureºti, iar dupã 23 august 1944poetul a militat cu zel ºi convin-gere în presa democraticã deatunci. Toate de pânã aci i-au aju-tat sã obþinã încrederea regimu-lui care l-a trimis la Berna, ca ata-ºat de presã, pare-mi-se al lega-þiei noastre.Vreme de câþiva ani astat în Brazilia unde, dupã pro-priile informaþii, a scos o revistãîn limba românã „Înºir-te mãrgã-rite”, prima revistã în limba româ-nã apãrutã în America Latinã. LaHonolulu ªtefan Baciu editeazãla xerox o revistã cu titlul „Mele”(Poezie) în care publicã versuriîn toate limbile, în special în spa-niolã, portughezã, englezã, ger-manã, maghiarã, românã. În pre-sa literarã din America Centralãªtefan Baciu publicã cu regulari-tate (ºi cu fotografii sau desen)traduceri în limba spaniolã din li-teratura românã. Nu numai dinLucian Blaga, dar ºi din MarinSorescu sau cei mai tineri debu-tanþi români pe care îi întîlneºteîn revistele noastre literare cucare este în curent. Nu am cunoº-tinþã cã ªtefan Baciu, în afarã depagini (la xerox) cu traduceri dinlimba românã sau versuri de alesale care nu au nimic politic, sãtrimitã prietenilor sãi din þarã ma-teriale diversioniste sau împotri-va þãrii. Uneori se lamenteazã, edrept, cã numele sãu e ºters sauocolit în þarã din paginile pentrucare este întîlnit, dar acest orgo-liu e firesc la oamenii de artã, in-diferent în ce þarã s-ar afla. Moti-ve ca ªtefan Baciu sã urascã ºisã fie împotriva regimului din þaranoastrã dacã ar fi, desigur sîntde ordin pur subiectiv derivînddin calitatea lui de literat ºi doarîn legãturã cu aceasta. Cel puþinaceasta e pãrerea noastrã din cîteºtim pînã acum despre el ºi acti-vitatea lui publicã în legãturã cuRomânia.”
ªtefan Baciu, ambasador fãrãtitlu al literelor româneºti, de ovastã generozitate ºi cu o amplãperspectivã a unei activitãþi neo-bosite ºi continui de aproapecinci decenii, este cazul simplu,omenesc, al cuiva care, deºi pânãîn clipa morþii nu ºi-a mai revãzutniciodatã þarã, a iubit-o, promo-vându-i literatura îngrãditã de re-gimul opresiv comunist, fãrã pa-tetisme ºi exclamaþii, dar cuhãrnicie dãruitã, construind migã-los, pe tãrâm strãin, o altã patrie,aceea pe care ºi-ar fi dorit-o cuardoare poeþii, scriitorii, artiºtii.O altã patrie, ºi totuºi aceeaºi, darcu adevãrata-i nobilã înfãþiºare.
1 Fragmente preluate din artico-lul publicat în România literarã (nr.21/ 2009) ºi vol. Scriitori in ArhiveleCNSAS (apãrutã la FUNDAÞIAACADEMIA CIVICÃ, Bucureºti2012, editatã de Centrul Internaþio-nal de Studii asupra comunismuluidin cadrul Memorialului Sighet) înseria DOCUMENTE; capitolul„ªTEFAN BACIU - Ambasador fãrãtitlu al Literelor româneºti”.
ªtefan Baciu– centenarul
naºterii
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
9, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
nnnnn ION BUZERA
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
Ocarte lucratã rigurosºi centratã pe o temãde actualitate este In-
tertextualitatea ºi paradigmadialogicã a comparatismului,Editura Universitaria, 2016, 294p., scrisã de Carmen Popescu,cercetãtoare de top (vezi, întrealtele, recentul articol Intertextua-lity in literary Comparisons.Arguments for a Dialogic/ Co-mmunicational Reassessment,publicat într-o serie de la Classi-ques Garnier), prezenþã acade-micã discretã ºi produs de lux, ne-verosimil al ºcolii filologice cra-iovene. Moderaþia, evaluarea deaproape a oricãrei ipoteze profi-tabile, calmul sinergic, intuiþiamereu verificatã prin recursul lasurse de primã mânã: toate aces-tea ºi altele, încã, o caracterizea-zã din plin. Sã admitem, totuºi, cãtermenul-cheie („intertextualita-tea”) al afacerii a fost ºi este fo-losit inflaþionar. Iatã numai unadintre întrebãrile care apar spon-tan pe ecranul celui instalat înperimetrul acestui tip de reflec-þie: dacã „totul” e intertextualita-te, cum au tins sã creadã teoreti-cieni mai inflamaþi (la un momentdat, nu permanent!) de felul luiBarthes, devenind chiar un soide „cunoaºtere tacitã” pentruunii dintre cei care i-au urmat, cene facem cu unicitatea, care defi-neºte, cel puþin în primã instan-þã, literatura? (Bineînþeles cã amun rãspuns.) Te poþi, însã, plasape o poziþie conciliantã, „media-nã” (cum face autoarea noastrã)ºi poþi sã fii atent/ã atât la cerulabstract al generalitãþilor, cât ºila modurile în care se comportãefectiv respectivul mecanism detransmitere afectiv-cognitivã,aici, în „sublunaritate”, în texteconcrete. Carmen Popescu facemulte exerciþii de obiectivitate îndificilul ei demers, adicã de înde-pãrtare mai micã sau mai mare deceea ce simte cã deraiazã (îmi pla-ce, bunãoarã, comentariul la H.Bloom de la p. 81), „silind” inter-textualitatea sã devinã cât maifiabilã, mai operaþionalã, cu o faþãmai umanã, mai folositoare, pânãla urmã.
Faptul cã s-a „copt” în erastructuralistã, una prin definiþiemorocãnoasã/ alergicã în raportcu orice nu intrã în scheme, pre-dispune conceptul la tot felul deexagerãri ºi neînþelegeri. Una din-tre mizele implicite ale autoareicraiovene va fi, inevitabil, aceeade a calma, pe cât posibil – printreceri în revistã ingenioase, înregim de multi-puzzle – extrapo-lãrile pripite ºi intervenþiile vagsau visãtor argumentate, carepopuleazã o bunã parte a biblio-grafiei de specialitate.
Pe de altã parte, dezbateriledespre „world literature” (nouasintagmã-fetiº) sunt în toi. Ma-teria potenþialã de studiu e, prac-tic, nesfârºitã, de unde febrilita-tea angoasatã a încercãrilor decartografiere ºi deruta concep-tualã mai mult decât vizibilã. Nu„se” mai spune/ scrie, aºadar, „li-
literatura mondialã ca idee inefabilãºi sintezã (oarecum) imposibilã
teraturã universalã”. (Cf. ºi arti-colul lui Christian Moraru din ul-timul numãr pe 2017 al Obs. cul-tural) Preocuparea mea este alta,dincolo de jocurile ºi chereleleterminologice. Multe dintre me-todologiile critice recente nu nu-mai cã tind sã extindã (în modpervers) imperiul estetic, dar auo agendã clarã, aproape pe faþã,de discreditare a ideii înseºi devaloare literarã. Or, dacã aiasta nue, nimic nu e: riscãm sã ne împle-ticim în clisa arbitrariului ºi a con-fuziei bine întreþinute. (Dadaismulo fi el bun la ceva, dar post fes-tum, neapãrat.) Carmen Popescueste atentã la acestã dimensiu-ne, chiar dacã nu exclude (ºi bineface, cãci nu uzul, ci abuzul demetodã e toxic!) diverse instan-þieri recente. (Cum ar fi creditulacordat lecturii/ rescrierii feminis-te a mitului Medeei la ChristaWolf, pp. 205-218.) Apreciez, aºa-dar, ca benefic refuzul de a se lãsa,în principiu, confiscatã de tene-brele unor „studii culturale” care,oricum, nu vor mai spune nimicpeste un deceniu-douã-trei. (Vezi,de ex., articolul al lui Bruce Ba-wer din The New Criterion de-spre Stephen Greenblatt.) Au pri-lejuit niºte gloriole ºi atât. Cinese decide sã cerceteze literatura,indiferent de forma în care o face,e obligat profesional sã recu-noascã/identifice diferenþa spe-cificã „mereicã” (pentru a folosiun adjectiv care îi plãcea lui Sa-doveanu) a acesteia, în ciudainombrabilelor permeabilitãþi po-sibile cu orice altceva (sau toc-mai de aceea!), reinventatã, con-tinuu-emergentã, mereu la pândã,aº zice. Asta dacã nu vrea sã setopeascã în praful gândirii altora.În mãsura în care va exista,literatura o va face prin ea însãºi.
Excelentã cunoscãtoare a vul-gatei intertextualitãþii, care tindesã-i devinã o a doua naturã, Car-men Popescu se foloseºte deaceasta pentru a construi, cumeticulozitate (pp. 53-93), un an-grenaj rumen-erudit, numai bunde lansat pe câmpul bãtãliilor in-terpretative ale comparatismului.Valoarea cãrþii rezidã tocmai îndisponibiltatea (exersatã pe par-cursul unui deceniu ºi mai bine)de a se miºca dezinvolt prin spa-þii ºi temporalitãþi literare (apa-rent) incongruente: de la Euripi-de la Marin Sorescu, trecând prinEseurile lui Montaigne ºi operalui Shakespeare. Sugestia maiprofundã este aceea a unei inter-textualitãþi „de adâncime”, carenu se rezumã la vizibil ºi preme-ditare. E o linie de speculaþie carene poate duce la o perspectivã„matricialã” a comprehensiuniiestetice, parþial în sensul filmuluiMatrix, al fraþilor Wachowschi.Intertextualitatea ar fi, în aceastãvariantã, o cale de acces spre „re-alitatea” literaturii, spre miezul eiatât de ocultat de cei care nu îlpot pricepe. (ªi care nu e acela„esenþialist” la care se face refe-rire de câteva ori în carte.) O caledestul de întortocheatã, dar carepoate fi câºtigãtoare.
Carmen Popescu e mai multdecât conºtientã de oferta des-
tul de încâlcitã, atât literarã, câtºi metaliterarã, cu care are de-aface: „Literatura (post)modernãrecupereazã mitul, demitizeazã ºiremitizeazã, exploatând posibili-tãþile inepuizabile ale rescrierii ºiintertextualitãþii.” (p. 218) Dacãnu intervine o procedurã scrupu-loasã de relaþionare, totul poaterãmâne la voia întâmplãrii. Inter-textualitatea poate avea, prin ur-mare, un rol important ca factorpreliminar, de coagulare, punere-laolaltã, regãsire surprinzãtoare:„În perspectiva relaþiilor intertex-tuale ºi de palimpsest/ rescrierecare mã preocupã aici, cred cã sepoate observa cã scriitura moder-nã ºi postmodernã obþine efecteinteresante din jocul identitãþilorstratificate, fluide ºi mereu (s. m.,IB) în proces de reconstrucþie ºiremodelare – simptom al unei for-ma mentis care a fost impregnatãºi de momentul „revoluþionar” alteoriilor poststructuraliste ºi de-construcþioniste.” (p. 62) Cu altecuvinte, autoarea vrea sã profite„din interior” de schimbarea cli-matului epistemologic al ultime-lor decenii. Rezultatele se vãd,practic, modelând în sens pre-caut-spectacular ideile iniþiale,peste tot în carte: „Individualis-mul Renaºterii îºi atinge apogeulîn opera lui Montaigne, anun-þând ideologia liberalismului de-mocratic modern pe de o parte ºiseria intertextual-egotistã, pe dealtã parte.” (p. 98); „Dacã ne poatedeconcerta, la o primã lecturã, li-bertatea cu care Wilder trateazãmaterialul clasic, abordarea inter-textualã ne permite sã privim Fe-meia din Andros nu ca pe o ten-tativã de arheologie culturalã, cimai degrabã ca pe o încercare deapropriere, de asimilare a antichi-tãþii ca esenþã.” (p. 179); „Un efectal mitului, aºa cum a fost re-ela-borat în epoca lui Euripide esteacela de a fi oferit imaginaruluicoletiv un arhetip terifiant (unuldintre cele mai persistente) al fe-minitãþii. Iar soarta arhetipurilor
este de a decãdea, prin evocareabuzivã ºi ne-nuanþatã la nivelulde cliºee ºi stereotipuri.” (p. 197)Soluþiile interpretative la careajunge au ceva întremãtor, înbunã mãsurã deoarece este foar-te dispusã la dialog, la crearea desituaþii de comunicare valide de-duse din ritmul spaþiilor explora-te: „Cred cã ºi aceastã distincþie[comparatism/ intertextualitate, n.m., IB] tinde însã sã se estompe-ze, în mãsura în care, odatã depã-ºitã etapa de început, poststruc-turalistã, relaþiile intertextuale în-cep sã fie percepute tot mai multca relaþii interpersonale, figuraautorului (ca locutor sau enun-þiator, ca persona emanatã chiarde text fiind ºi ea reinstituitã.” (p.82) Aº folosi metafora „bucleitemporale”. Orice lecturã de tipintertextual recicleazã un „illudtempus” al scrierii. Cititorul avi-zat are posibilitatea unei lecturisimultane, care uneºte spaþii ºitimpuri, într-un stick al imagina-þiei, care nu este altceva decâtsuportul oricãrui comparatism.Aparent captiv, el miºcã, puþincâte puþin, lucrurile înspre o po-eticã a convieþuirii, dar nu a in-formului.
Foarte bun este ºi capitolul alVI-lea, care analizeazã rescrierishakespeariene la E. Ionesco ºiMarin Sorescu: Macbett ºi Vã-rul Shakespeare. Sagacitatea cucare scormoneºte dupã similari-tãþi ºi disimilaritãþi este admirabi-lã. Surprinde, de pildã, foarteadecvat intenþia ºi efectele dife-renþiatoare ale Vãrului Shakes-paere: „Prin manifestarea de em-patie cu omul (s. a., n. m., IB)Shakespeare în cele mai vulnera-bile momente ale acestuia, ºi prinfaptul cã nu-i ascunde slãbiciu-nile, Sorescu se strãduieºte sãajungã la o apreciere mai autenti-cã a autorului canonic, care va fiperceput ca un contemporan, darde asemenea ca un scriitor dintimpul sãu, a cãrui modernitateinerentã sau atemporalitate pot
fluctua dupã diverse orizonturide aºteptare ºi de reinterpretare.”(p. 257) De menþionat cã „omul”e ºi el tot o ficþiune (dacã nu osupra…), iar procedeul respec-tiv e un truc postmodern curent.Numai cã, într-adevãr, tragicome-dia lui Marin Sorescu este una adilemelor creatoare, iar nu a stra-tegiilor re-creaþiei în sens „demi-tizant”, absurd-derizoriu (intervinºi anumite nuanþe supraabsurde,nescontate), ca la Ionesco. Ma-rin Sorescu avea în vedere „au-torul”, iar E. Ionescu „textul”.Carmen Popescu reuºeºte, aºa-dar, sã se plieze pe „capriciile”unor mari scriitori ºi nu aplicãhabotnic un model, oricât de su-plu fusese proiectat ºi el. Înþe-leasã în acest chip, ca libertate acreaþiei care îºi descoperã sauinventeazã rãdãcinile istorice, ter-menul de la care am pornit paresã fie mai puþin antipatic, dobân-deºte chiar nuanþe fermecãtoare.De fapt, nu te poþi dispensa denicio memorie (intertextualitateafiind numai una dintre ele) pe careo poþi accesa, dar nici nu are rostsã i te dedici excesiv/ exclusiv.Literatura ºi studiul ei se situea-zã – mai ales – în alt plan, unulcare combinã neobosit improba-bilul ºi presiunea anterioritãþii,efectul transistoric ºi mica rap-sodie a vieþii, ininteligibilul ºibanalul.
Într-un fel, Intertextualitateaºi paradigma dialogicã a com-paratismului e o carte revitalizan-tã. Povestea ei teoretico-analiti-cã „þine”, are consistenþã, un dra-matism bine controlat, ingeniozi-tãþi care se traduc în efecte bene-fice, cooperante de lecturã. Iseri-anul „mod transcendental”, ace-la al experienþei de lecturã pree-xistente, îºi gãseºte aici o împli-nire clar profesionistã. Autoareinu i-ar strica o mai relaxatã spon-taneitate a expresiei ºi o tonifierea vocabularului. (Iar cele câtevainadvertenþe peste care am datputeau fi rezolvate de un bun re-dactor de carte, într-o sesiune delecturã compactã.) CarmenPopescu a ºtiut sã alterneze abilscrutarea textelor, conceptelor,contextelor: când cu binoclul,când cu lupa. Cele 461 de „intrãri”bibliografice ºi-au fãcut bine trea-ba. Spiritul critic nu iese în faþã,dar este, cum spuneam, activ. (Eceea ce apreciez la orice studiosal literaturii, în primul rând: amor-sarea gândirii felin-disociative.)Montaigniana „interglosare” (v.p. 118) e sprintenã ºi clarificatoa-re. (Un index de nume ar fi fostprea mult?) Se descurcã minunatprin alaiul genettian de paracon-cepte. Niºa de cercetare identifi-catã e, finalmente, una relativ „cu-minte”, dar formula dobânditã –bine dozatã, strâns aplicatã –poate da rezultate demne de aten-þie, minimizând riscurile stereoti-piei prin „derapaje” eseisticeatent controlate. În orice caz, stu-diul de faþã, a cãrui lecturã nu etocmai facilã, e un pas în direcþiacea bunã, a regândirii posibilitã-þilor literaturii comparate. De cititºi de recitit.
10 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
be
letris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ã
UNIVversuri
Trecusem de vernilul clasei —1 m 20 cu Derospãlat din când în când la zero —eu frunþii mele singur ca sã-i
gãsesc, în varul cu Arghezi,un loc sã-ºi înhumeze ciufu’,cãci „Niciodatã toamna nu fumai” la adieu cu bordelezii.
„– O lacrimã nu-ntinde-mi, c-o vãrsîn locul uneia din mine:mai la addio, Fiorentine,mai la farewell tu, Shamrock Rovers!”,
cu faþa-n zid, unei colege-istrigam în 21 april,când Cartea Verde glasul ºi-lpãrea, în suedezã,-a drege,
cât sã pronunþe „Strömberg” – Freuduitând tot ce s-a scris c-a spus,cã zboarã vulturul mai sus,iar Adler bucuria-n hoit
ne-o va schimba ca lemnul curbal transversalei lui Criºan:3 cm-n secol ca(-n)Veneþia, din turbã-n turb,
cãzând cum coborau în marte –Craiova când urca la doila trei – din Brehme dracii goide Kaiserslautern puºi deoparte.
Era în ’83, chiar dupãce-„a fi” se prefãcea-n „a fu”în maica mã-sii, mai ca „U”trecut sã-l bagi de verb în grupã
de donator universal,Filipoviæ, de n-are fier,sã-l ia de gât, sã-l facã serºi sã se-nþepe fãrã a-l
citi cu dreptul lui pe Lungîn colþul cu acelaºi nume.Scrisese prea devremea-antume-n-tre hexagoane, un’ se ung,
cu prima dungã-a ghetei stângi,„Tango”-urile, Balaci? Sau,cu Bölöni ºi Zoff, i s-austins celelalte douã dungi,
ºi Adidas n-a dat cu albul,cum noi mai dãm ºi-acum cu „iar”-u’direct în ºpiþul Cãmãtaruºi-i luãm reluãrii fazei scalpul?
Trecusem de ulei: pe varfuma Arghezi într-o ramãce nu pãrea cã bagã-n seamãcã uºa sau fereastra s-ar
trânti de zor, el sã se-aplece,ca Anderlecht, cumva, spre ªtiinþa,asupra mea — soare cu dinþi ce-acrezut în Stockholm cald la rece.
nnnnn ADRIAN BODNARU
stepãe târziuplouã desîþi sãrut pleoapeleridulîncheietura cuminte a mâinii
suspindin toate astean-o sã rãmânã decâtzãpada pe galbenul unei stepeun vuietrotunddisipat
caninulmânjit la apuscu sângele cãprioarei
adiereaici e din ce în ce mai rãcoarecerul se frângecoboarã în oameni
uiteo frunzã se ofileºteîmi cade pe tâmplãse stinge
din aerul meunu mai rãmân decât zvonurio adierecuratã ºi blândãfoºnind printre coamelenucilor
declaraþie de rãzboiadevãratul rãzboi e acasãacolo unde ne-ntoarcem mereusã facem curat printre rafturisã aruncãm tot ce ede-aruncat
adevãratul rãzboi e acasão pâine în plin proces de dospirepe care dac-o privim cu nesaþo transferãm direct în stomac
adevãratul rãzboi e în noicei care pretindem cã ºtim ce-i iubireacu toate cã nu i-am simþitmai delocgustul
colajpiuneze coloratela capãtun capsatorflori albe învelite în ziarpe scurt viaþa mea într-o zi obiºnuitãde joi
mã-ntorcfixez cu privireacadrul metalicvisez la un loc numai ºi numai al meu
în care s-audvocea ta picurând din pereþichiar dacãdupã un timpfoºnetul ei o sã-mi parãinsuportabil
braþe strãinevino lângã mineîmi spuiiubirea nu e creziea n-are nevoie de norme ºi explicaþiiea pur ºi simplu existãºi când te umplenimic nu mai e îndoielnicnimic nu mai e imposibil
haistai pe umãrul meuºopteºte-mi orice
oricum ºi tu ºtiicã de acum eºti a meacã oriunde-ai fieºti de fapt lângã mine
e-amiazãmiros a fum de þigarãpereþii mã strângcuvintele se amestecãnu-nþelegce caut eu în aceste braþe strãinepe care mai devreme mi-am rezematcapul
patru
singura-nfrângerede necontestate-atunci când ne punemfaþã în faþãºi nu reuºimsã ne privim ne-ntreruptmai mult de patru secunde
amprentaîþi recunosc amprenta pe clanþãeºti o prelungire a mea
nnnnn FLAVIA ADAM
poeme
un nor de luminã ºi miere
o-nchipuire cu totul albastrãa dumnezeului meude hârtie
erezietotul esã nu mai ºtii de unde începi,unde þi se terminãrãbdarea ºi somnul.sã-þi fie sete,chiar dacã toate fântânileau secat.sã iubeºtichiar dacã nu mai ai ce iubi,în afarã de propria carne.sã te doarã sângele,roºul lui diluat.sã intri în tinecum ai intra într-o bisericuþã de lemn,sã cazi în genunchi,sã te rogi pentru ploaie,pentru sânii iubitei.erezie.erezie.erezie.dulceaþa acestui poem,sãrutul lui Iuda.
11, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
nnnnn MARIANA DOBRICÃκi amintea cu exactitatecând o vãzuse prima datã.Era la „reanimare” (cuvânt
magic ºi înspãimântãtor, cãruiamintea ei de copil de zece ani i-aatribuit în mod greºit sensul de„locul unde mureau oameni”). Nua ºtiut niciodatã cât a stat acolo,pentru cã în spaþiul acela imper-sonal ºi steril timpul pãrea sã cur-gã altfel decât în lumea obiºnuitã.
Ajunsese sã înþeleagã cã sta-rea ei era gravã. O aduseserã laspitalul din oraºul care era reºe-dinþã de judeþ, în urma unui acci-dent stupid de maºinã, îi fãceauo grãmadã de injecþii, era imobili-zatã într-un pat metalic, iar în braþavea înfipt un ac, de care era prinsun tub subþire ºi transparent deplastic, prin care se scurgea unlichid incolor dintr-un fel de pun-gã agãþatã de un suport aflat lân-gã patul ei (a aflat mai târziu cã senumea „perfuzie”).
Mai erau apoi pãrinþii ei pecare nu îi vãzuse niciodatã aºa.Parcã îmbãtrâniserã peste noap-te, pãreau gârboviþi, ca ºi cum ogreutate uriaºã apãsa pe umeriilor, încercau sã se poate normal,dar nu reuºeau sã-ºi gãseascãgesturile ºi expresiile atât de fa-miliare, uneori se înghesuiauunul în altul ºi se luau instinctivde mânã (gest nou, pe care nu îlvãzuse pânã atunci la ei) ºi ple-cau, cu ochi triºti ºi plânºi, parcãabsenþi într-un mers care pãreamecanic. Întreba de sora ei decâte ori veneau ºi îi promiteau cão vor lua ºi pe ea data viitoare (ºia înþeles, mai târziu, când în sfâr-ºit o aduseserã, din privirea eiînspãimântatã, cã nu voiau sã ovadã aºa).
Încerca sã mãsoare timpulpânã la acea „datã viitoare”, darniciodatã nu reuºea. Pentru cãacolo nu era noapte sau zi. Totulera scãldat într-o luminã puterni-cã ºi artificialã, care þâºneadintr-un neon agãþat de tavan,chiar deasupra patului ei. Mai eraºi o fereastrã, undeva în stânga,dar era cea mai neobiºnuitãfereastrã pe care o vãzuse pânãatunci. Vopsitã toatã în verde, nute lãsa sã vezi lumea de afarã, cucopaci, nori, stele, sau orice ar fiexistat dincolo de spaþiul acelaauster. Nu era ca o poartãdeschisã spre lumea de afarã, cica o barierã de care privirile seloveau neputincioase.
Încerca sã mãsoare timpul înfuncþie de alte repere decât celenormale. Dar niciodatã nu reuºea.ªi-a dat seama cã îi fãceau injec-þii la anumite ore, vedea pe cea-sul asistentei cã este ora 6 sau12, dar nu realiza dacã e noaptesau e zi. Nici acest interval deºase ore nu reuºea sã îl delimite-ze cu exactitate, mãcar pentru ase pregãti sufleteºte pentru altãporþie de durere care urma inevi-tabil dupã injecþii. Mai înþelegeacã pãrinþii ei veneau ziua, dar cezi era: marþi, duminicã, joi...? Chiardacã îi spuneau cã azi e luni ºivor mai veni joi, sau mâine, nureuºea sã mãsoare timpul, sã îlînchege în minute, ore, într-o cur-gere fluidã spre o altã zi sau spreo altã noapte.
Într-un pat alãturat era un bã-trân. ªtia asta nu pentru cã îl ve-dea, ci pentru cã îi auzea înconti-nuu vocea egalã, monotonã, obo-sitã care întreba „De ce nu mor?”.ªi cu mintea ei micã ºi necoaptã,se întreba, prin valurile acelea dedurere, de somnolenþã, de con-ºtienþã, care o inundau succesiv,de ce ar vrea cineva sã moarã.
femeia cu ochi argintii (I)La un moment dat vocea a în-
cetat. A nedumerit-o liniºtea careîncepea sã se þeasã deasã în jurulei ºi a întors întrebãtor capul sprepatul lui. ªi atunci a vãzut-o.
Înveºmântatã în niºte hainelungi, albe, curgãtoare, cu picioa-rele goale ºi la fel de albe ca hai-nele ei, stãtea uºor aplecatã dea-supra patului bãtrânului. κi pu-sese o mânã pe fruntea acestuiaºi parcã totul încremenise. Sim-þea cum i se face frig, din ce în cemai frig. Apoi i-a vãzut ochii,când, parcã simþindu-se privitã,a întors capul spre ea. Ochii ar-gintii. Ochi fãrã iris, fãrã pupilã,tot globul ocular era argintiu.
Rãmãsese cu privirea agãþatãde ochii aceia care aveau strãlu-cirea rece a metalului din caremama ei avea tot felul de bijute-rii, ochi inexpresivi, inumani, careparcã o priveau fãrã sã o vadã, întimp ce între ele se fãcea din ce înce mai frig. Dupã un timp, (câttimp?) plecase, dar nu îi auzisepaºii în liniºtea care creºtea dince în ce mai densã în jurul ei, ovãzuse numai trecând albã, cal-mã ºi maiestuoasã printre paturiºi dispãrând pe uºa salonului.
A început sã plângã zgomo-tos, pânã când a venit asistenta,cãreia i-a spus printre lacrimi ºisuspine cã s-a întâmplat ceva cubãtrânul acela care voia sã moa-rã. Îi vedea privirea neliniºtitã,întrebãtoare, îi simþea palmelecalde, atât de calde, mângâind-ouºor pe obraji, încercând sã ocalmeze, apoi, dupã ce îi fãcuse oaltã injecþie (simþise asta, pentrucã o duruse altfel), a vãzut, prin-tre genele îngreunate de somn,patul pe care bãtrânul nu se mai
be
letris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ã
întreba de ce nu moare, acoperitcu un cearºaf alb, cum glisa par-cã uºor pe lângã patul ei.
Nu a spus nimãnui ce vãzuse,pentru cã atunci când o trezise onouã durere, ea însãºi avea im-presia cã totul fusese un vis. To-tuºi, bãtrânul nu mai era acolo,patul era gol, cu un cearºaf curat
ocheanul întorsocheanul întorsNumãrul 10/2017 al revistei
VIAÞA ROMÂNEASCà anunþãpe copertã eseul semnat de Mi-hai Vornicu, dedicat lui MateiCaragiale, în care autorul, schi-þând biografia fiului nelegitim aldramaturgului, trimite la nuvelaPãcat, dar surprinde din Craiide Curtea-Veche ºi secvenþeautobiografice. Rubrica „Eseu”este completatã cu un fragmentdin studiul Introducere în liri-ca neomodernistã, în curs deapariþie, intitulat „Mersul ºi dan-sul. Limbaj poetic, Poeticã a lim-bajului” (autor Nicolae Drã-ghici), precum ºi „Basm, basnãºi roman”, semnat de Victor Iva-novici, în care autorul, în analizaasupra operei lui Cervantes, facedistincþia între termenii basm,basnã, scorniturã. Editorialul luiN. Prelipceanu ne pune pe gân-duri în ceea ce priveºte situaþiaomului contemporan într-o lumeîn care, paradoxal, „libertãþilese duc, se restrâng, pentru pro-tecþia noastrã”.
TRIBUNA (1-15 noiembrie)informeazã în pagina de mijlocasupra celei de a V-a ediþii a „Zile-lor Revistei Tribuna”. Aºa cummenþioneazã Ani Bradea, „sãrbã-
toarea din acest an a evocat o vâr-stã rotundã a Tribunei, se împli-nesc ºaizeci de ani de apariþie ne-întreruptã a revistei”. În reportajse subliniazã de asemenea diver-sificarea domeniilor abordate depublicaþia clujeanã: în afarã de li-teraturã – drept, economie, filozo-fie, medicinã, muzicã etc. În numã-rul de faþã întâlnim bine argumen-tate cronici de carte. Le amintimpe cea a lui D. Hurubã la volumulMagdei Ursache – Literatura cubune ºi… nebune, precum ºi pecea semnatã de Ion Buzaºi la vo-lumul monografic Poezia lui Du-mitru Ichim, ori Corespondenþadin SUA a lui Alexandru Nemoia-nu – o prezentare polemicã a vo-lumului Almãjul de ieri, de azi ºide mâine sau mult dorita Vale aMiracolelor. Concluzia autorului:„Cartea dezamãgeºte, fiind, voitsau nevoit, un soi de justificare asistemului politic care stãpâneºteRomânia din 1990.”
Mai semnalãm eseul dedicatlui Ionel C. Brãtianu (care se în-cheie subliniind faptul cã „ºi as-tãzi, multe dintre judecãþile luiIonel Brãtianu îºi pãstreazã ade-vãrul ºi valabilitatea”), precum ºiprima parte din „Monografismulgustian ºi chestiunea modernizã-rii Românei”, autor Ionuþ Butoi,
Andrei Marga semnând de ase-menea, sub rubrica „Diagnoze”,studiul Max Weber ºi consecin-þele istorice ale Reformei”.
CAFENEAUA LITERARÃ,constant axatã de Virgil Diaconupe tema Poeziei, deschide ºi acestnumãr (10), la capitolul „Arte po-etice”, cu un studiu intitulat„Moarte morþii poeziei”, în careautorul (Donald Hall) ia în discu-þie starea cãrþilor de poezie dinSUA, a unui spaþiu ºi un timp încare se scrie „mai multã poezie caoricând”, iar întrebarea vine fi-resc: „Cum facem selecþia?”. Rãs-punsul: necesitatea „unui grup decritici care sã selecteze din mare-le volum de lucrãri”. Un alt arti-col – cel al directorului publica-þiei, care, în articolul „Poezia ºiPoezia cu un colþ sfãrâmat” (frag-ment din volumul „aflat în lucru”Arta poeziei moderne. Excelen-þã ºi ratare), analizeazã înþelesulpe care îl avea poezia pentru Ni-chita Stãnescu, aºa cum rezultãdin douã arte poetice ale aces-tuia – Lecþia despre cub ºi Ne-cuvintele. În acest numãr maisemneazã: Gh. Grigurcu, Adrian
Dinu Rachieru, Paul Aretzu, Au-reliu Goci º.a.
Numãrul triplu (235-236-237) alrevistei DISCOBOLUL se identi-ficã în primul rând prin „dosarul”dedicat „centenarului OvidiuBârlea”. Exemplificãm aici numaicâteva titluri: Ion Cuceu („Ovi-diu Bîrlea ºi marile proiecte etno-logice instituþionale”, Ilie Moise(„Regele folcloriºtilor… La cen-tenar”), Ion Taloº („Ovidiu Bîr-lea ºi romanitatea folclorului nos-tru”), Iordan Datcu („Studiile luiOvidiu Bîrlea rãmase în reviste”).Mai semneazã evocãri, precum ºianalize asupra operei ºi activitã-þii cunoscutului folclorist IulianChivu, Mircea Popa, GeorgetaOrian, Ion Buzaºi, Cosmina-Ma-ria Berindei, Virgiliu Florea, San-da Golopenþia, Ioana Bot. Înacest numãr, extrem de bogat ºidiversificat tematic, citim paginidin acel altfel de jurnal al lui Gh.Grigurcu, „Un dosar critic avan-gardist” de Ion Pop, un interviual Roxanei Dragolea cu scriitorulCornel Udrea, iar la rubrica Me-moriale Viorel Marineasa ne spu-ne „De ce nu ne despãrþim deRomulus Rusan”. Multã poezieºi prozã poate fi cititã de aseme-nea în Discobolul.
(Mihaela Albu)
ºi netezit. Poate cã murise, în sfâr-ºit, aºa cum îºi dorise.
Pe femeia cu ochi argintii amai vãzut-o apoi, tot în spital, osingurã datã. O mutaserã într-unsalon obiºnuit, pãrinþii ei nu maierau gârboviþi ºi pãreau uºori ºidiafani în bucuria lor. Abia multmai târziu s-a întrebat ce cãuta
într-un salon cu adulþi. Cele treifemei cu care stãtea o îmbuibausistematic cu prãjituri pe care leprimeau de la rudele care veneauîn vizitã ºi nu o lãsau sã se pri-veascã în oglindã (oricum nuajungea sã se vadã, oglinda dinsalon era prea sus sau ea eraprea scundã; ºtia cã se întâm-plase ceva cu faþa ei ºi îºi pipãiaca orbii obrazul stâng, pe care îlsimþea umflat, tumefiat, dar nuavea nicio cicatrice, niciun ban-daj, nimic).
12 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
l ec
tu
ri
Alexandru Ioan Despina,Vandalii, Editura Herg Benet,Colecþia V7, 2014.
Alexandru Ioan Despi-na, absolvent al Fa-cultãþii de Geografie,
Bucureºti, cu dublã specializare,geografie ºi limba ºi literaturaenglezã, îºi face debutul literar înrevista Nautilus, publicã poves-tiri scurte atât în þarã, cât ºi înstrãinãtate. Câºtigã treisprezecepremii ºi menþiuni la concursuride literaturã naþionale ºi interna-þionale. Textele sale apar în pestezece antologii de prozã scurtã(Conexiuni, Ion Creangã,Eposs, Meridiane, Mihail Sado-veanu, Aripi de zbor etc.).
În anul 2014 publicã prozaVandalii, un volum ce reflectãmodul de viaþã, limbajul, gândi-rea, activitãþile zilnice ale rromi-lor ºi relaþiile pe care le au aceºtiacu românii. Alcãtuit din douãzeciºi unu de capitole, romanul dedebut al lui Alexandru Ioan Des-pina prezintã momente diversedin realitatea ce poate construioricând subiectul unui film plinde întâmplãri ce nu sfârºesc bineniciodatã, iar naivitatea, prostia,
o „Þiganiadã” a zilelor noastreviclenia ºi înºelãtoria sunt la or-dinea zilei.
Nu existã un personaj princi-pal. Fiecare dintre ele reprezintãtipuri umane actuale, asupra cã-rora se insistã mai mult sau maipuþin. Un personaj care atrageatenþia este Armeon, care posedãpatru trãsãturi definitorii: atât lã-comia, viclenia, ipocrizia, cât ºiprudenþa. Prima trãsãturã poate fiidentificatã în capitolul intitulat„Spargerea”, în care nu se mulþu-meºte doar cu a fura canapeaua,televizorul ºi scaunele amiculuiFlorin, ci se lasã ispitit ºi de bor-canul cu murãturi din frigider ºide carnea din congelator, deºi eraexpiratã. Viclenia ºi ipocrizia aces-tui tip de personaj se evidenþiazãcu aproape fiecare acþiune sãvâr-ºitã, deoarece, dupã ce sãvârºeº-te fapte nelegiuite alãturi de aºa-ziºii lui camarazi, el se retrage sprefinal ºi plãnuieºte pedeapsa fie-cãruia dintre ei, anunþând poliþiasau creând circumstanþe în careaceºtia sã cadã pradã unui atacviolent. Latura cea mai întuneca-tã a personajului se remarcã ºiatunci când, dupã ce reuºeºte sãpedepseascã oamenii din jurul luiîn acest fel, Armeon taie cu un-
ghia numele individului notat într-un carneþel alãturi de cele ale tu-turor duºmanilor sãi, mai precis aletuturor persoanelor pe care le cu-noºtea. Nu în ultimul rând, e pru-dent, cãci, dupã ce se ocupã dejefuire a casei lui Florin, el se în-toarce pentru a ºterge ,,amprentape care, deºi nu ºtia prea bine cumaratã ori ce este, era sigur cã olãsase fãrã sã vrea, în urma sa”(pag.21).
Deºi aparent experimentaþi înarta furatului, în capitolul „Spar-
gerea”, rromii eºueazã în a elabo-ra un plan de spargere a unei casede schimb valutar. Iniþial, Sera-fim ºi Rromel intenþioneazã sãlucreze împreunã, dar pe parcursse mai adaugã încã trei membri,unul dintre aceºtia fiind, bineîn-þeles, Armeon, care dispare chiarînainte de marea loviturã ºi îl de-nunþã pe Serafim sub motivul cãel ar fi fost cel care dorise sã îifacã de petrecanie lui Iulicã. Cei-lalþi îl abandoneazã pe Serafim,spunându-i „vezi ºi tu cumscapi”, restul încercând apoi sãse „dea puþin pe lângã Rafael”pentru a realiza spargerea.
O problemã de actualitate esteadusã în discuþie de mai multe orieste mita sau ºpaga. În capitolul,,Corcodel”, autoritãþile acceptãaceastã ilegalitate: „…însã ori decâte ori venea poliþia, Corcodel oscotea din mânecã pe cea mai bunãºi loialã prietenã a sa: ºpaga”(pag.59). De asemenea, în penul-timul capitol, ,,Oameni de noroi”,apare o aluzie la adresa sistemu-lui de guvernare, sursa tuturorpornirilor ilegale: ,,útia de la gu-vernare (…) ne-au învãþat. Noidoar ne-am luat dupã ei, cum s-arzice, ºi ne-am adaptat.” (pag.196).
Nu lipseºte comicul de situa-þie ºi, evident, cel onomastic, prinforma diminutivalã a numelor(Didel, Titel, Gigel ºi Mirel) saupreluarea ºi adaptarea numelorunor persoane faimoase, cu anu-mite abilitãþi ºi talente, precumVandam, Brusli sau Elvis. Lim-bajul, de altfel, este unul argotic(scãfârlie, frãþie, nebune, baro-sane, bulangiu, bulãu, jagardea,bengos etc.), dovadã a verosimi-litãþii scrierii.
Mesajul romanului este aparela finalul fiecãrui capitol. Dupãtoate scenele dinamice care alcã-tuiesc fiecare capitol, creionândaspectele prezentate mai sus ºiîncã multe altele, finalul este me-reu acelaºi, eºuarea, fiindcã ori-ce faptã nelalocul ei îºi va gãsimai devreme sau mai târziu pe-deapsa sau, cum ar spune engle-zul, ,,What goes around comesaround”.
Romanul Vandalii este cu to-tul remarcabil prin sinteza pe careo face Alexandru Ioan Despina,pornind de la adevãruri tragice alerealitãþii pe care reuºeºte sã letranspunã în scene comice dinviaþa de zi cu zi a personajelor sale.
nnnnn Daniela Ghiþã
nnnnn COSMIN DRAGOSTE
Ada Stuparu: Sonetele luiMarin Sorescu, editura Eikon,Bucureºti, 2016, 256 pag.
Cel mai dificil este a scriedespre oameni care þi-aumarcat devenirea pro-
fesionalã ºi umanã, despre oa-meni care ºi-au pus amprentanemijlocit asupra a ceea ce eºti.Un astfel de caz pentru mine estecel al doamnei Ada Stuparu, caremi-a fost profesor de limba ºi li-teratura românã, dar ºi dirigintãîn ºcoala generalã. Un cadru di-dactic extrem de dedicat, de apli-cat, cu un orizont incredibil devast de cunoºtinþe, pe care a ºtiutsã le transmitã ºi sã le integrezeelevilor sãi cu multã blândeþe. Caprofesor, Ada Stuparu a reuºit sãne înveþe, printre multe altele, plã-cerea, curajul ºi bucuria de a des-coperi un text literar, de a intra înprofunzimile lui, ne-a ghidat cumult tact cãtre acele zone inci-piente ale creativitãþii proprii, pecare le-a încurajat ºi dezvoltatperpetuu. Nu se putea ca acestepreocupãri ale Domniei Sale înceea ce priveºte analiza textualãºi contextualã sã rãmânã fãrãecou editorial. Ar fi fost ºi pãcat,de altfel.
Absolventã a prestigioaseiUniversitãþi „Babeº-Bolyai”, AdaStuparu a absolvit ªcoala docto-ralã a Universitãþii sibiene „Lu-cian Blaga”, cu teza Stil ºi expre-sivitate în poezia lui Marin So-rescu. De altfel, multe dintre arti-colele ºi cãrþile autoarei îl au încentru pe Marin Sorescu, scrii-
Despre Marin Sorescu s-ascris ºi continuã sã se scrie, fãrãca opera autorului originar dinBulzeºti, multifaþetatã ºi mereusurprinzãtoare, sã poatã fi încãsurprinsã în totalitatea manifes-tãrilor sale. Acesta este, de altfel,ºi punctul de pornire, pe careautoarea îl enunþã în „Argumen-tul” volumului sãu: „O mare ope-rã, precum este cea a lui MarinSorescu, nu-ºi epuizeazã nicioda-tã sensurile, orice demers herme-neutic fiind susceptibil de noidescoperiri, de aprofundãri ºi re-velaþii care i se oferã cititorului[...]” (p.7) Ada Stuparu justificãºi opþiunea de a se opri asuprasonetelor scrise de cãtre Sores-cu: „Caracteristicã promoþiei ‘60,cãreia Marin Sorescu îi aparþineprin formare ºi apariþie în planulliteraturii române, revizuirea liris-mului pe criteriul estetic a vizat ºio recuperare a unor forme con-sacrate, dar marginalizate pe cri-terii ideologice. Între acestea,sonetul apare ca o formã de re-zistenþã prin care poeþii încearcãsã traverseze o epocã prea puþinprielnicã libertãþii de expresie.Marin Sorescu se înscrie înaceastã direcþie, prin care rãspun-de înclinãrilor spre ordinea ºiechilibrul poeziei clasice, în careîncadreazã aspecte ºi problemeale omului modern.” (p.253) Mul-te dintre sonetele poetului au rã-mas nepublicate pânã în 1989, fi-ind recuperate din manuscrisesau jurnale de cãlãtorie, unelenefiind definitivate.
Volumul Adei Stuparu are oconstrucþie riguroasã, stabilã,capabilã sã ofere o perspectivãnuanþatã asupra acestui aspectal creaþiei soresciene. Dupã ceface un necesar excurs în istoriasonetului european, autoarea se
opreºte asupra tradiþiei româneºtia sonetului, acolo unde gãseºteposibilitãþi de delimitare: sonetulaflat sub semnul lui Petrarca(acolo unde se încadreazã scrii-tori precum Asachi, Bolliac, He-liade Rãdulescu), sonetul întreclasic ºi romantic (Eminescu, I.L.Caragiale, Vlahuþã, Coºbuc), so-netul simbolist sau cel modern(Vasile Voiculescu, Victor Eftimiu,ªt. Augustin Doinaº, RomulusVulpescu etc.)
Ajungând la Marin Sorescu,Ada Stuparu creioneazã profilulpoetic al scriitorului ºi gãseºtesalutare motivãri biografice pen-tru propensiunea autorului cãtresonet. Centrul de greutate al cãr-þii este format de analize sistema-tice, compacte, efectuate dupã odelimitare tematicã a sonetelorsoresciene: sonetul meditativ-fi-losofic, sonetul ca expresie a re-voltei, sonetul erotic, cel al natu-rii, sonetul ocazional, dar ºi so-netul joc de cuvinte. Desigur, în-cadrãri tematice pot fi fãcutedupã multiple criterii,dar cele aleAdei Stuparu sunt valid argu-
mentate ºi susþinute demonstra-tiv. Analiza tematicã se grupeazãºi în funcþie de constelaþii moti-vice, bine identificate ºi relevateºi prin circulaþia lor.
Un ultim capitol vizeazã o ana-lizã mult mai tehnicã, aceea a me-tricii ºi prozodiei sonetelor sores-ciene. Accentul, cezura, ritmul ºirima beneficiazã de o riguroasãpunere sub lupã, care, chiar dacãnu produce foarte multe deliciiestetice unui anumit tip de cer-
cetãtori literari, este utilã ºi prinprisma unor viitoare aplecãri asu-pra creaþiei lui Marin Sorescu.
Sonetele lui Marin Sorescueste un volum închegat, temei-nic alcãtuit, bine realizat sub va-rii aspecte de pãtrundere în artasonetelor soresciene, lucrat cumultã atenþie asupra detaliilor, darºi a unui întreg nicicând pierdutdin vedere, permanent contex-tualizat. Varietatea abordãrilor îiaduce o multiplicare a destinata-rilor, el constituind un instumentde lucru eficient pentru o cate-gorie largã de interesaþi în privin-þa creaþiei lui Marin Sorescu. Con-cluzionând, Ada Stuparu îl pla-seazã pe Sorescu în rândul sone-tiºtilor români de marcã: „Experi-enþa sonetului românesc estecontinuatã ºi îmbogãþitã, în acestfel. Prin numãrul mare de sonete,dar mai ales prin modul în careacesta performeazã la nivelul for-mei ºi al conþinutului, Marin So-rescu se înscrie în rândul marilorsonetiºti români contemporani,individualizând un creator con-dus de o certã vocaþie.” (p.256)
Marian Zidaru- Eroi cãzuþi în luptapentru pace (Foto: Alexandru Paul)
13, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
Sorin Alexandru ªontea, De laFoucault la Fuck Off!, EdituraRenaissance, Bucureºti, 2016
I storia nebuniei în epocaclasicã? Poate Istoria se-xualitãþii? Sunt câteva
opere la care te gândeºti cândobservi numele lui Foucault întitlul De la Foucault la FuckOff!. În realitate, studiile menþio-nate mai sus, care aparþin filoso-
þara noastrã cea de toate zilelefului ºi istoricului francez, nu aucea mai micã legãturã cu apeti-santele pamflete scrise de SorinAlexandru ªontea, un maestru alridiculizãrii politice. Totuºi, ceidoi au ceva in comun, anumespiritul critic asupra statului careeste dus pânã la dorinþa de rãz-vrãtire împotriva acestuia. Desi-gur, în De la Foucault la FuckOff! nu vom întâlni destructurali-zarea teoriei marxiste, plecând dela teoria valorii ca expresie a can-titãþii de muncã socialã pânã laraportul dintre timpul în caremuncitorul lucreazã pentru bene-ficiul capitalistului ºi cel în carelucreazã pentru propriul salariu,urmatã de imperfecþiunile siste-mului penal care prin lege, poliþieºi supraveghere nu numai cã nuajutã la împiedicarea produceriicrimelor, ci apãrã fãrãdelegile cla-sei conducãtoare. Însã, poþi fi si-gur cã vei întâlni aceeaºi fãrâmãde revoltã ºi repugnã faþã de re-gulile pseudodemocratice în cele77 de capitole.
Deºi nu se foloseºte de carac-terul ºtiinþific pentru a contura oimagine decadentã a statului,
Apariþia acestei cãrþieste într-adevãr o pro-vocare, aceasta deoa-
rece personajul istoric NicolaeCeauºescu rãmâne fascinant.Fascinaþia pe care o provoacãeste datoratã multiplelor sale„feþe”. Acest aspect este lãuda-bil surprins de istoricul VictorGabriel Osãceanu, a cãrui cartevine în întimpinarea dezvãluiriiunor adevãruri istorice. În dez-vãluirea „personajului Ceauºes-cu” autorul a apelat, pentru aconsolida obiectivitatea, la cãrþide specialitate, documente dearhivã, documente programaticeale Partidului Comunist Român,articole din presa vremii de dupãRevoluþia din 1989, memoriilefoºtilor colaboratori ai lui Ceau-ºescu.
Cert este faptul cã aceastã car-te nu este o biografie ºi nici oînºiruire cronologicã de eveni-mente. Nu este nici o apologie ºinici un rechizitoriu. Ea este cevamai mult, o înfãþiºare a personali-tãþii complexe a personajului, oîngemãnare a trãsãturilor salepozitive ºi negative care ºi-aupus amprenta asupra Românieicontemporane. Autorul a încer-cat sã scoatã în evidenþã trãsã-turile relevante, de caracter, gân-dire, atitudine, comportament,care l-au definit pe cel ce ne-acondus o bunã perioadã de timp.
Cartea debuteazã cu perioadade formare timpurie a lui Ceau-ºescu, dezvãluindu-i tempera-mentul ºi bazele comportamentu-lui care îl vor marca toatã viaþapânã când în august 1944, dupãmomentul de la 23 august, îl gã-sim într-o posturã de prim plan alstructurilor partidului comunist.Este trasatã cu meticulozitate ca-riera fulminantã a unui politicianambiþios ºi malefic cum a fostCeauºescu. Ce se poate spunedespre Nicolae Ceauºescu capolitician? Dacã ne ghidãm dupãcriteriul priceperii, tenacitãþii dea accede la putere ºi mai ales apoide a se menþine acolo sus, în vâr-ful ei, nu putem decât sã afirmãmcã a fost un „jucãtor” desãvârºit.
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
l ec
tu
ri
feþele lui Ceauºescu
autorul, autorul surpinde prin ati-tudinea sa zeflemitoare faþã par-lamentari, oameni ai legii sau chiarfaþã de Klaus Iohannis. La urmaurmei, în democraþie suntem cutoþii liberi ºi egali, cel puþin în te-orie. Fãcând apel la minima liber-tate, el cãsãpeºte toatã aceastãmascaradã electoralã care se pe-trece în þara noastrã prin loviturirepetate în scuturile ignoranþei,în speranþa cã va provoca fisuripentru generaþiile viitoare. În ca-pitolul Am fost prea ocupaþi cuviaþa, ca sã ne gândim la moar-te, Sorin Alexandru ªontea pre-cezeazã cã „Putem doar sã cre-dem cã vor veni vremuri mai bunepentru copiii noºtri. Cã ei vor ºtisã-ºi punã la timp întrebãri, ºi cãvor gãsi mai uºor rãspunsurile.”Avem deosebitã nevoie de o ge-neraþie viitoare care sã aibã o ini-mã mai mare, idei mai multe, darºi o voce mai puternicã.
Perfecþionist fiind la prima ve-dere, Sorin Alexandru ªontea seleagã de mici evenimente petre-cute pe teritoriul României peparcursul unui an. El îndeasã osumedenie de fapte în majorita-
tea capitolelor, de pildã, în Greude... decis o menþioneazã pe Se-rena Williams, îl criticã pe Drag-nea, ºi sfârºeºte prin a conclu-ziona „Alea iacta est! Dar ce-ar fica ºi noi, românii, sã dãm un 6-6?” De ce evenimente mai puþincunoscute? Foarte simplu. Pe lân-gã faptul cã cele majore sunt ori-cum mult prea mediatizate încâteºti învârtit ca un titirez Beybla-de, pânã nu mai distingi stângade dreapta, la fel ca ºi politicieniidin zilele noastre (la urma urmeitrebuie sã fim egali, aºa-i?) ºi numai ºtii ce este mai puþin fals, tre-buie sã ne concentrãm asupradetaliilor. Detalii la care iubiþiinoºtri oameni politici încã nu auelaborat niºte scuze demne de unpopor amnezic.
Revenind la conþinut, cu toa-te cã majoritatea pamfletelor seîntind pe maximum douã pagini,fiecare dintre ele ne face sã zâm-bim în acelaºi fel. Un zâmbet sin-cer, aºa cum toate ar trebui sa fie,fragmentat totuºi de conºtienti-zarea faptului cã oricât de mult aifi îndreptãþit sã te amuzi pe sea-ma oamenilor care conduc þara,
ceva este în neregulã dacã s-aajuns aici. Când toate blocurilegri aratã la fel, când toþi oameniiîþi aruncã aceeaºi privire, iar oa-menii politici îºi fac veacul în re-ºedinþele lor luxoase purtândacelaºi rânjet fals în timp ce facveºnicele promisiuni mincinoa-se... ceva trebuie schimbat. Cumspuneau ºi romanii, ex nihilo,nihil, aºa cã mirarea nu-i marecând schimbãm posturile de te-leviziune ºi vedem scris cu literemari „Declaraþii uluitoare” cum xl-a atacat pe y ºi viceversa.
Deloc plictisitor ºi uºor de ci-tit, De la Foucault la Fuck Off!de Sorin Alexandru ªontea meri-tã o încercare, fie cã i-o acorziacasã în fotoliu la cãldurã, ori întramvai când mori de frig ºi defoame. Iar în caz cã, prin minune,nu eºti familiarizat cu politica dinRomânia, o vei cunoaºte! Însã...nu te aºtepta sã-þi placã prea multpentru cã, vorba aceea, în politi-cã, prostia nu e un handicap.
nnnnn Mario ªerban
Legate cap la cap, perioada dedinainte de 1965 ºi cea de dupãcontureazã imaginea unui om carea fãcut orice pentru putere.
Pe parcursul carierei sale poli-tice, dupã spusele autorului, eldevine un „campion al duplicitã-þii, speculaþiei ºi ºantajului”. Du-plicitatea rezultã din poziþiile po-litice pe care le ocupã de-a lun-gul timpului ºi în relaþiile cu sovi-eticii dar ºi cu capitaliºtii din Oci-dent, cu care, deºi îi antipatizaprofund, întreþinea relaþii pentrusimplul motiv cã erau folositori,cã aduceau profit þãrii. A nãzuitde asemenea sã fie o vedetã apoliticii mondiale, iar unul dintremijloacele prin care putea sã ajun-gã a fost implicarea în probleme-le conflictuale de pe glob, în cares-a autointitulat, tot în mod du-plicitar, drept mediator al pã-cii, deºi Ceauºescu întreþineapractic rãzboiul prin furnizare ºitrafic de armament. Momentul deapogeu al epocii Ceauºescu îlgãsim neîndoielnic la data istori-cã de 21 august 1968 atunci cânda condamnat oficial ºi public in-tervenþia din Cehoslovacia a ar-matelor Tratatului de la Varºovia,în frunte cu Uniunea Sovieticã,care îi va conferi o susþinere pu-ternicã ºi totala legitimitate în faþapropriului popor la care aspira-se. Acest gest, ne precizeazã is-toricul Victor Gabriel Osãceanu,demonstreazã atât talentul sãuoportunist, speculativ, cât ºi cu-rajul sãu imens, totul de dragulputerii personale. O altã „faþã” alui Ceauºescu descoperitã descriitor este aceea de criminal,,cu acte în regulãî. Din posturade responsabil cu politica de co-lectivizare, veleitarul Ceauºescuordonã împuºcarea þãranilor dinVadu Roºca care se opuneau co-lectivizãrii, în decembrie 1957, daractele sale criminale vor continuaîmpotriva dizidenþilor în perioa-da în care va deþine puterea. Uncapitol consistent al cãrþii de faþãeste consacrat talentului diplo-
matic al lui Ceauºescu. De altfelcapitolul se intituleazã fãrã exa-gerare „Diplomat de excepþie,energic, inteligent, ferm ºi cura-jos”. Indiferent de circumstanþe,-de scopurile propuse, de modulîn care a urmãrit ºi a atins acestescopuri, prin tot ceea ce a reuºitsã înfãptuiascã, Nicolae Ceau-ºescu a demonstrat cã a fost unpolitician ºi un diplomat cu ade-vãrat fabulos. Alternanþa întresublim ºi ridicol continuã în car-tea lui Victor Gabriel Osãceanu.Astfel, autorul abordeazã temamegalomaniei unui narcisist pa-tologic concretizatã în persoanalui Ceauºescu. În acelaºi timp,megalomania va fi însoþitã, la unmoment dat, de paranoia ºi de ira-þionalitate. Nenumãrate acte po-litice dictate de el au stat subacest semn. Astfel el a înþeles sãconstruiascã România dupã „fap-ta ºi asemãnarea sa”. Voluntaris-mul sãu iraþional, prin strategiaeconomicã a ,,socialismului mul-
tilateral dezvoltat”, susþinut decultul personalitãþii, a costat po-porul român crunte suferinþe.
Spre final, autorul abordeazã înmod îndreptãþit resorturile intimedin care au decurs toate acþiunilelui Ceauºescu: credinþa în comu-nism ºi patriotismul. În ceea cepriveºte convingerile sale comu-niste, domnul Osãceanu conclu-zioneazã cã Nicolae Ceauºescu afost cu siguranþã un comunistveritabil, dublat fiind de uncarierist ieºit din comun. Refe-rindu-se la patriotism, concluziaeste asemãnãtoare, la Ceauºescupatriotismul ºi puterea personalãau fost indisolubil legate, sau maibine spus patriotismul a fostsubordonat puterii sale perso-nale. Ajungând la baza persona-litãþii lui Ceauºescu, autorul de-monstreazã cã marele conducã-tor era semidoct, dar inteligentnativ ºi dornic de a-ºi depãºicondiþia dar, în acelaºi timp, aveaun caracter detestabil.
,,Legitimitatea ºi veridicitateacelor susþinute de Victor GabrielOsãceanu sunt probate ºi defaptul cã, în ultima parte a lucrãriisale, analizeazã cu obiectivitate,pro ºi contra, epoca Ceauºescu.Citind aceastã carte, am avutimpresia unui puzzle nebulos,ameþitor, care înfãþiºeazã întrea-ga viaþã a celui care ne-a condusºi ne-a influenþat în mod determi-nant existenþa.
nnnnn Cãtãlin Borþun
Marian Zidaru- Bunavestire (Foto: Alexandru Paul)
14 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
nnnnn MIHAELA VELEA
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
„Noaptea Albã a Galeriilor” –NAG 2017, evenimentul expoziþi-onal naþional din 6 - 7 octombrie2017, a oferit Craiovei o noapteartisticã, unde reputaþi artiºti dinCraiova ºi invitaþii lor ºi-au ex-pus cele mai reprezentative crea-þii într-un spectacol al formelor ºial culorilor. Dacã în anul 2016 aufost invitate doar 7 oraºe din þarã,în acest an Galeriile de Artã aufost deschise publicului în 13 ora-ºe – din nou Craiova fiind pre-zentã. Sub patronajul PrimãrieiMunicipiului Craiova ºi al Con-siliului Local, Casã de Culturã„Traian Demetrescu” a doveditîncã o datã, în aceastã noaptespecialã, libertatea de exprimareartisticã deplinã, frumuseþea ar-tei, generozitatea, talentul ºi va-loarea artiºtilor craioveni. Semnulexpoziþiei a fost vechea „lada dezestre” din care mâna artistuluise înalþã oferind rodul creaþiei ºial muncii sale iar spaþiile de pre-zentare desfãºurate în Galeria„Vollard”, „Salonul Medieval” ºiMicuþa Galerie „Junior Art” aufost vizitate cu mult interes deiubitorii de artã. Din pãcate, toam-na cu vânt ºi ploaie, a anulat ex-poziþia stradalã propusã pentruzona culturalã a Centrului Vechi,în spaþiul Casei de Culturã a ora-ºului. De ce este importantãaceastã manifestare expoziþiona-lã naþionalã nocturnã? Pentru cãfiecare lucrare din galerie are pro-pria personalitate ºi valoare, areîncriptat în ea stilul ºi gândul ar-tistului. „Vorbeºte” diferit, aºacum fiecare privitor recepteazãmesajul ºi se regãseºte într-o anu-mitã lucrare. Iar dialogul dintre
eveniment naþional de arte vizuale„NAG - 2017” la Craiova
artist ºi privitor, dintre simeze ºistradã, modificã motivaþia ºi re-laþia galerie de artã - public. Pen-tru cã, în „noaptea albã” univer-sul creaþiei se deschide spre oraº,coboarã în stradã spre paºii tre-cãtorilor. Iar Centrul vechi al ora-ºului completeazã starea de ve-ghe, de întoarcere lucidã la va-lori, la trecut, la stabilitate. ªi ceeste mai stabil decât greutateamarmurei albe, fibra lemnului denuc sau strãlucirea culorilor des-fãºurate pe suprafaþã tablourilor?Luminând întunericul „nopþiialbe”! Iar craiovenii ºtiu cã oricândpot întrã în Galeria de Artã, îºi potdeschide sufletul pentru a privifrumosul în starea lui purã – artis-ticã, pentru a primi darul artistului– aceastã metaforicã, paradoxalãdorinþa a aspiraþiei spre frumuseþeºi armonie, spre desãvârºire.
Pe simezele „Galeriei Vollard”,un spaþiu public de tradiþie pen-tru craioveni, au expus în acestan 26 dintre cei mai buni artiºti dinCraiova ºi din þarã – respectivGrigore Popescu-Muscel, artistmonumentalist din Bucureºti.Sculptori ai oraºului, cunoscuþiºi prin monumentele realizate laSimpozioanele internaþionale„Drumuri Brancuºiene” organiza-te în fiecare varã în Craiova, auexpus sculpturi din lemn: DanPurcãrea – „Spînã” ºi „Ilias” ºiEmilian Popescu – „Trinitate”, orafinatã compoziþie în tehnicãmixtã - metaloplastie pe suport delemn. Dar reþinem ºi „Fântânaoraºului” a lui Dan Nica ºi tripti-cul „Ferecãturi” din marmurã albãa tânãrului sculptor LaurenþiuDimoiu. Aºa cum ne-a obiºnuit,
Cristian Dincã a expus ceramicãde mare preþiozitate ºi picturã:„Cai” ºi „Trepte” iar Monica Din-cã tapiseria „Reuniune”. Tot îndomeniul artelor decorative auexpus Lidia Margelu – colajul tex-til „Fereastrã albã” ºi Rodica Ro-zalia Jianu structura decorativã„Hãþiºuri”. Graficã a fost repre-zentatã de lucrãrile artiºtilor DanNeamu: „Izgonirea din rai” ºi„Percepþia unui om”; Viorel Pe-niºoarã Stegaru „Nud” – tehnicãmixtã ºi „Peisaj”; Florin Preda:„Ispita”; Florin Grãdinaru: „Cen-taur ºi unicorn”. Tehnicã acuare-lei a fost folositã de Ana Curcãpentru a picta „Flori” ºi „Peisaj”,de Ovidiu Bãrbulescu în „Peisajla Cracovia” ºi de Cristian Vol-cinschi pentru lucrãrile „Efecturban” ºi „Searã de iarnã”.Pictura a dominat de departe ex-poziþia, diversitatea fiind creatãde numele artiºtilor dar ºi demodul de aplicare a tuºelor, derafinamentul cromatic sau demanierã ºi stilul de reprezentarea motivului tematic. Mihail Tri-fan aplicã inedit uleiurile pe su-port de lemn, plasa textilã ºi su-prafaþã cauciucatã, în compozi-þia „Ritm cu figura mixtã”; SilviuBârsan aduce ciclul tematic „Tim-pul”, cu 7 lucrãri realizate în vop-seluri acrilice pe suport de vinil;Mihaela Olaru leagã imaginea decuvânt, literele transformându-seîn semne decorative în „Fericiri-le”. Tehnicã clasicã a uleiului pepânzã o regãsim în exponatelepictorilor Marius Turaiche: „Tran-dafiri” ºi „Naturã staticã”, Con-stantin Niculescu „Naturã stati-cã”, Nicolae Predescu „Naturã
staticã cu lãmâi”, Adrian Bãnicã„Naturã staticã cu mãr”. Compo-ziþii picturale de mari dimensiuniau expus Mihai Veliºcu „Trenulpierdut”, Daniel Guþã „Persisten-þa iubirii” ºi Alin Totescu: „Nud”ºi „Compoziþie”.
Expoziþia personalã „Simfoniiautumnale” a medicului pictorMarius Turaiche a fost panotatãpe simezele „Salonului Medie-val” într-o originalã simetrie atemelor abordate în diferite pe-rioade de creaþie. Pictorul propu-ne privitorilor o analizã retrospec-tivã, în funcþie de parametri sub-iectivi sau obiectivi, plecând dela câteva elemente comune: te-maticã, compunerea spaþiuluiplastic, modul de aplicare a tuse-lor ºi tentelor, armonia ºi con-trastul culorilor. În primele perioa-de de creaþie, clasice, regãsim încompoziþiile cu flori sau peisajeun artist nostalgic, liric, respec-
tând modelele din naturã, subti-litatea tonurilor ºi a nuanþelor în-vãluite în armonia rafinatã a griu-rilor sidefate, conferindu-le pati-na de „salon”, de nobleþe ºi pre-þiozitate. Picturile din ultima pe-rioada devin „moderne”, aceleaºiteme întrã în sfera de creaþie fova,uneori cu accente expresioniste,cu o pensulaþie largã, fermã, exa-cerbând culorile crude, accen-tuând contururile ºi liniile de for-þã ale compoziþiilor.
Manifestãrile artistice „NAG -2017” oferite de Casã de Culturãa Craiovei, cu lucrãri realizate îndiversele tehnici ale artelor plas-tice, decorative sau ambientale,prin prezenþa ºi dialogul artiºti-lor cu publicul vizitator, s-au con-stituit într-o manifestare valoroa-sã, originalã a talentului, a comu-nicãrii umane prin limbajul uni-versal al artelor vizuale.
nnnnn Magda Buce Rãduþ
ePOCALIPS@ este o con-strucþie lingvisticã ºi ideaticã cre-atã prin amalgamarea a doi ter-meni ultra-cunoscuþi: epoca/apocalipsa, din aceastã încruci-ºare rezultând hibridul perfectcare descrie confuzia, meschi-nãria ºi debusolarea lumii în caretrãim. Este o introducere, fãrãmenajamente, în cea mai perver-titã zonã a epocii contemporane,un spaþiu contaminat de intereseobscure, imposturã politicã ºiipocrizie religioasã. O astfel deexistenþã devine devastatoare,iar societatea care se „constru-ieºte” dupã aceste precepte, ali-menteazã în mod inevitabil hao-sul ºi alienarea. Însã contactul cuun mediu alterat are efectul unuivaccin care doare, usturã, dar,inculându-þi „microbul”, te forþea-zã sã exersezi supravieþuirea.Suntem cetãþeni cu drepturi de-pline într-o lume zdruncinatã, careºi-a pierdut direcþia.
ePOCALIPS@ este înainte detoate o construcþie interioarã. Eas-a dezvoltat din nevoia acutã de
ePOCALIPS@ este acum!echilibru a lui Marian Zidaru, ºidin toate acumulãrile de ordinmoral ºi spiritual care l-au trans-format pe acesta într-o figurã ico-nicã a artei contemporane româ-neºti. Un asemenea artist, care ºi-a conturat de-a lungul timpului oimagine atât de pertinentã, lan-seazã o anume aºteptare din par-tea publicului. Este genul de si-
tuaþie tipicã în care tentaþia de aprivi opera retrospectiv (cuochiul cunoscãtorului), poatedeveni copleºitoare, un soi deanestezie care îþi amorþeºte gus-tul pentru noutate ºi surpriza. Îlºtiam deja pe Zidaru? Dacã, la unmoment dat, direcþia artistuluipãrea sã indice o detaºare devânzoleala lumii în care trãim,
ePOCALIPS@ este clipa judecãþiiºi adevãrului. Este un proiect carea crescut în timp, iar aceastã acu-mulare interioarã a erupt odatã cuexpoziþia de la Craiova, prezen-tându-l pe acesta, mai clar ca ori-când, în ipostanza de artist-ce-tãþean în concentraþie purã.
„A nu se lãsa la îndemâna co-piilor!” ne avertizeazã prima lu-crare din expoziþie - un joc inter-activ de-a moartea, comandat dela distanþã de X sau Y. Discursuleste mai mult decât aluziv, el de-vine dur, excesiv de critic ºi per-cutant. Provocarea este lansatã:avem dreptul la reacþie ºi ºansasã evadãm din letargia mentalã aconsumerismului ieftin care neuniformizeazã. Ne putem extragedin capcanele unui sistem caredoreºte sã ne manipuleze ca peniºte marionete docile, putemavea propria opinie vis-a-vis deefectele ºi defectele societãþii încare trãim. Reiterarea performan-ce-ului „Îngerul cãlãtor” - acþiu-ne de notorietate în creaþia artis-tului, ºi-a îmbogãþit acum valoa-rea simbolicã: pentru prima datãpublicul a fost actant în pelerina-jul îngerului prin urbe, un semnde solidaritate care aminteºte cãsocietatea poate fi creatã chiar denoi. Este ca un gest de eliberare,
o separare de aceastã lume frân-tã ºi dezmembratã care supravie-þuieºte schiloditã, consumându-ºi propriile resurse de generozi-tate afectivã ºi moralã.
ªi totuºi suntem liberi! „Avemlibertatea de a fi conectaþi… înorice moment…” ne transmit re-clamele unei companii de telefo-nie mobilã. În epoca în care celemai banale aplicaþii de mobil nesolicitã accesul la datele perso-nale ºi localizare, ni se inoculea-zã iluzia libertãþii neîngrãdite.Avem la dispoziþie un întreg spa-þiu virtual care ne captiveazã ºipare cã ne îmbogãþeºte realitatea.În perspectiva acestui vast uni-vers care aºteapã sã fie exploratonline, ePOCALIPS@ este „elu-cidatã” odatã cu vizionarea unuifilm în genul lui Lars von Trier.Doar cã ea nu ºi-a arãtat came-leonica înfãþiºare ºi sãlãºluieºte,aparent inofensivã, într-un devi-ce care stocheazã informaþia, so-licitând un continuu upgrade.Într-o lume hipertehnologizatã,ePOCALIPS@ devine o întruchi-pare diabolicã, insinuându-sesub cea mai prietenoasã interfa-þã: e-mail-ul. O cutie poºtalã de-dicatã este deja funcþionalã, ºiaºteaptã veºti de la noi: [email protected] Kessler, Marian Zidaru, Cãtãlin Davidescu (Foto: Viorel Pîrligras)
15, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
Cea mai recentã premie-rã a Naþionalului Cra-iovean este spectaco-
lul „Monstrul nisipurilor” dupãun text scris de Székely Csaba, înregia Irinei Crãiþa Mândrã. Pro-iectul care a dus la montarea spec-tacolului a câºtigat Concursuluipentru Tineri Regizori ºi Sceno-grafi Români, ediþia a VII-a, 2016,al TNC.
La început, piesa pare o co-lecþie de momente comic-absur-de din cupluri disfuncþionale,ceva între Eurgen Ionescu din„Englezeºte fãrã profesor” ºi Si-mona Tache (& Mihai Radu) din„Femeile vin de pe Venus, bãrba-þii de la bãut”. Încet-încet, lucru-rile se leagã altfel ºi înþelegi cãtoate aceste momente au legãtu-rã între ele, ca într-un puzzle pecare spectatorul este invitat sã îlrezolve cu fiecare moment al spec-tacolului. Este cam acelaºi meca-nism pe care Cristian Mungiu îlaplicase în scenariul filmului „Oc-cident” ºi care funcþioneazãatunci când înþelegi cã fiecaremoment este mai mult de atât ºiface parte dintr-un ansamblu pecare tu, spectator, trebuie sã îlrecompui repoziþionându-l în or-dinea temporalã fireascã. Suntopt personaje care se (re)combi-nã în triunghiuri sau alte figurigeometrice amoroase, toate
nnnnn CRISTI NEDELCU
povestiri de cupluavând ca principal motor imposi-bilitatea comunicãrii pe toate pla-nurile – de la comunicarea ver-balã, pânã la cea sexualã sau emo-þionalã. Principala calitate a tex-tului lui Székely Csaba este cre-dibilitatea. Situaþiile ºi replicile
sunt credibile ºi þin spectatorulconectat la ceea ce se întâmplãpe scenã, chiar atunci când pie-sa a pãrãsit tãrâmul banaluluiconjugal ºi ajunge în zona maca-brului sau a povestirilor orienta-le. Regia semnatã de Irina Crãiþa-
Mândrã nu adaugã prea multãplusvaloare spectacolului, dar, pede altã parte, nici nu obtureazãprea mult textul. Spaþiul teatraleste decupat, graþie scenografieiminimale, dar sugestive realizatede Cezarina Iulia Popescu astfelîncât secvenþele sã se derulezeîn ritm alert. Acesta este, de alt-fel, principalul atu al regiei IrineiCrãiþa Mândrã – ritmul care þinespectatorul în prizã, oferindu-itotuºi posibilitatea sã construi înminte arhitectura temporalã co-rectã a întâmplãrilor.
În plus, regizoarea se bazeazãmult pe actori. Spectacolul estegenul de montare în care perfor-manþa actorilor subordoneazãactul regizoral ºi nu invers (cumeste, de multe ori, cazul lui SilviuPurcãrete). Iar din trupa tineriloractori craioveni se distanþeazã,fãrã îndoialã, Iulia Colan. Easchimbã cu lejeritate registreletotal opuse pe care le presupunepersonajul ei. De la o repetitivi-tatea mecanicã a replicilor, carene duce cu gândul la scene din„Cântãreaþa chealã”, pânã la pa-siunea intensã, sau la cãutarea
obsesivã a fidelitãþii, personajulIuliei Colan reuºeºte sã facã sãgraviteze în jurul lui toate celelal-te personaje.
Personajul masculin care artrebui sã ai aibã aceeaºi greutateîn economia piesei este cel al luiClaudiu Mihail – bãrbatul care areo serie de aventuri ºi pare inca-pabil de empatie cu femeile, vomdescoperi apoi ca urmare a uneirelaþii defectuoase cu propriamamã. O mamã (Raluca Pãun)care poate ºi o judecãtoarea durã,care îºi pune propriile frustrãri îndeciziile din sala de judecatã, darcare poate juca ºi rolul de nara-tor al unei poveºti ce pare o rein-terpetare a lui Borges din „1001de nopþi”. De asemenea IoanaFlorentina Manciu, Romaniþa Io-nescu, Alina Mangra, Cãtãlin Vie-ru, ªtefan Cepoi ºi Marian Politicconstruiesc personaje/cupluridisfuncþionale care aduc diversevariante ale imposibilitãþii de acomunica. De altfel, tema gene-ralã a spectacolui este lipsa deempatie a personajelor care seceartã, ce împacã, fac sex, darsunt incapabile de emoþie profun-dã ºi apropiere de celãlalt.
Un spectacol bun, pe o temãde actualitate – eºecul în cuplu –ale cãrui reuºite sunt mai curândtextul ºi interpretarea actorilor,decât viziunea regizoralã.Raluca Pãun (Foto: Albert Dobrin)
– privire retrospectivã –
concertele de Anul Nouale Filarmonicii „Oltenia”
Este arhicunoscut faptulcã Orchestra Filarmoni-cii din Viena a fost ºi
continuã sã fie „port-drapelul”concertelor de Anul Nou pe planinternaþional. Din anul 1941, înfiecare zi de 1 ianuarie, celebrulansamblu susþine concertul sãude acest gen în Sala de Aur aMusikverein din capitala Austriei,concert care se bucurã de unenorm succes, fiind transmis îndirect sau înregistrat în peste 90de þãri, cu o audienþã estimatã laun miliard de telespectatori. Adevenit o regulã ca repertoriul celuimai faimos concert din lume sã fiealcãtuit din valsuri ºi polci aledinastiei Strauss ºi, în special, alelui Johann Strauss-fiul; ocazional,se cântã ºi opusuri din creaþia altorautori, îndeosebi austrieci.
Craiova, oraº cultural de bo-gatã tradiþie, a fost la rândul sãu„contaminat” în decursul vremiide producþiile muzicale ale Euro-pei, care au influenþat în mod be-nefic viaþa spiritualã a urbei. Dela înfiinþarea ei, în 1947,Filarmonica „Oltenia” a promo-vat, alãturi de concertele „stan-dard” (o uverturã de concert saude operã sau, uneori, o piesã ro-mâneascã, o lucrare concertantãºi, în partea a doua a serii, o sim-fonie din literatura muzicalã uni-versalã) ºi un repertoriu mai ac-cesibil publicului larg, organizândperiodic aºa-numitele „concertesimfonice populare” cu progra-me atractive, uneori intitulate „Bi-juterii muzicale”, în care muzicade divertisment ocupa un loc cen-tral, printre care valsuri ºi polcide Johann Strauss-fiul. Acesteconcerte „anunþau” de obiceisosirea anului urmãtor, fiind pre-zentate în intervalul dintre Crã-ciun ºi Noul An.
Primul concert de Anul Nou, înînþelesul de azi, a avut loc în 1985(concerte în 29 ºi 30 decembrie1984); dirijor - Teodor Costin,prezentarea concertului - ValeriuDogaru. În 1986 (concerte în 28ºi 29 decembrie 1985), dirijor a fostMircea Cristescu, iar soliºti - IuliuBertok (vioarã), Stela Teodorescu(sopranã), Lucian Chiorean(tenor); prezentator - Petre
Iatã, aºadar, o scurtã privireretrospectivã asupra concertelorde Anul Nou ale Filarmonicii „Ol-tenia”. Repertorial, programele auacoperit o largã paletã stilisticã,de la lucrãri ale „Regelui valsului
Alexandru Iosub
Gheorghiu-Dolj. În urmãtorii treiani, concertele de Anul Nou s-auþinut în Sala Polivalentã dinCraiova, sub conducerea muzicalãa dirijorului Modest Cichirdan. În1987, soliºti au fost Cleopatra Me-lidoneanu (sopranã), Dorin Teo-dorescu (tenor), Cristina Anghe-lescu (vioarã); prezentarea pro-gramului a revenit tandemuluiTania Filip - Ion Caramitru. În 1988(concert 10 ianuarie) - cu soliºtiiBianca Ionescu-Ballo (sopranã),Dorin Teodorescu (tenor), Cris-tina Anghelescu (vioarã). Prezen-tarea programului a fost asiguratãde Horia ªerbãnescu. În 1989(concert 8 ianuarie) - soliºti LuciaÞibuleac (sopranã), Ionel Voineag(tenor), Cristina Anghelescu(vioarã), Mihai Ungureanu (pian),prezentator - Horia ªerbãnescu.
Odatã cu 1991, concertele deAnul Nou au revenit în sala Filar-monicii (concert 5 ianuarie). Dirijor- I. Ionescu-Galaþi, solist - MihaiUngureanu (pian). Programul afost prezentat de Sanda Þãranu.1994 (concert 9 ianuarie): dirijorIosif Conta, solistã - Bianca
vienez”, J. Strauss-fiul, la cele ale„pãrintelui” valsului românesc,Iosif Ivanovici, de la „CarminaBurana” ºi miniaturi orchestralecelebre, la muzica lui GeorgeEnescu, Grigoraº Dinicu, NicolaeKirculescu, George Grigoriu, dela uverturi, arii ºi coruri din opereºi operete, la muzica pop, rock ºide jazz. De câþiva ani, a intrat întradiþia concertelor de Anul Noucraiovene ca publicul prezent însala arhiplinã sã rãspundã cuaplauze în momentul când muzi-cienii orchestrei ºi dirijorul le adre-seazã urarea de „La mulþi ani!” ºiaºteaptã încântaþi nelipsitulMarº al lui Radetzky, compus deJ. Strauss-tatãl; în timpul derulã-rii acestei muzici, publicul „la uni-son” aplaudã în ritm (dupã mo-delul vienez), iar dirijorul se in-toarce cãtre salã pentru a dirija,în locul orchestrei, publicul. Con-certele s-au bucurat de succes ºiau atras un mare numãr de melo-mani; ele purtau aureola sãrbã-toreascã a evenimentelor de an-vergurã specialã. O altã manifes-tare organizatã anual de Filarmo-nicã este tradiþionalul concert decolinde, ce anticipeazã sosireaCrãciunului. În concluzie, estevorba, în cazul ambelor manifes-tãri, de o incursiune în lumea mi-rificã a artei Euterpei, care adunãlaolaltã pe cei care fac ºi pe ceicare iubesc muzica într-o comu-niune de suflet ºi gând înaripat.
nnnnn Gheorghe FabianModest Cichirdan
16 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
nnnnn IOANA REPCIUC
Textele din volumul edi-tat de Magdalena Ho-dalska, Cãtãlin Ghiþã ºi
Izabela Dixon, Strãinii în pragulcasei noastre ºi strãinii din casanoastrã: Abordãri interdiscipli-nare asupra fricilor ºi anxietã-þilor, apãrut la Oxford în 20161,sunt inspirat împãrþite în douã ca-tegorii în funcþie de situarea pe-ricolului provocator de anxietateîn interiorul sau în exteriorul spa-þiului privat. Este vorba despre otematicã dificil de conturat ºi decercetat cu mijloace ºtiinþifice, ºianume analiza emoþiilor negativetrezite de necunoscut, fie cã aces-ta este ipostaziat în persone con-crete, fie în surse mai abstracte.De remarcat sunt trimiterile lamãrturii antropologice ºi psiho-logice, precum ºi la istoria socio-culturalã a fobiei de necunoscut,nefamiliar ºi îndepãrtat, cu celemai cunoscute varante în socie-tãþile europene premoderne. Lu-crãrile au fost prezentate în anul2014, în cadrul unui colocviu or-ganizat la Mansfield College dinOxford, cu tema: „Frici ºi anxie-tãþi în secolul al XXI-lea: Contex-tul european”.
Editorii îºi propun în introdu-cere sã contribuie la a explicaparadoxul conservãrii fobiilor re-simþite de indivizi ºi de societãþiîn realitatea contemporanã, olume care aspirã sã se defineas-cã prin toleranþã ºi deschidereinterculturalã. Este vorba despreun univers uman care beneficia-zã de numeroase oportunitãþi decunoaºtere a alteritãþii ºi comu-nicare nemediatã cu Celãlalt, încontrast cu cea medievalã carac-terizatã prin imposibilitatea fizicãa acestui contact. Lucrãrile suntdiferite ca tematicã ºi tip de abor-dare, respectând astfel orienta-rea interdisciplinarã a reþelei subegida cãreia a fost organizatãconferinþa, ºi anume „Inter-Dis-ciplinary.Net”.
Autorii provin din domenii ca:istorie, psihologie, ºtiinþe politice,lingvisticã, studii literare ºi teolo-gie. Însã dincolo de imperativeleacademice, aceºtia îºi doresc,dupã cum anunþã editorii în textulintroductiv, sã îmbine obiectivita-tea ºtiinþificã cu apropierea empa-ticã de subiect. Deºi atât de dife-riþi, majoritatea cercetãtorilor pre-zenþi în acest volum reuºesc sãilustreze diferite ipostaze ale rela-þiei defectuoase dintre identitateºi alteritate, arãtând cã frica ºi an-xietatea sunt unele dintre cele maiputernice emoþii care structurea-zã fenomenul social ºi configurea-zã imaginarului colectiv al compli-catei lumi contemporane.
Textele din prima parte („Tea-ma de strãini ºi vecini”) exami-neazã temerile ºi anxietãþile oa-menilor atât din Occident, cât ºidin pãrþile central-estice ale con-tinentului european. ªtefania Ali-na Cherata analizeazã retoricaanti-imigraþie a politicienilor ºireprezentanþilor mass-media deorientare naþionalistã din þãrileoccidentale, concentrându-seasupra reacþiilor publice stârnitede faimosul caz Mailat în Italia.Autoarea, doctorand la Univer-sitatea din Jena, ilustreazã prin
subiectul imigraþiei urmãrile con-crete în plan politic ale fricii dealteritate. Imigranþii ajung astfelsã fie portretizaþi ca principalulinamic naþional ºi þapul ispãºitoral tuturor crizelor sociale ºi eco-nomice care afecteazã þãrile ves-tice ale Uniunii Europene.
Cherata porneºte inspirat dela imaginarul popular medieval alrepudierii strãinilor, în condiþiileunui stil de viaþã în comunitãþimici, închise de lumea exterioarã,având la bazã cãsãtoria endoga-mã. În comparaþie cu situaþia con-temporanã, autoarea tinde sãconsidere cã aceastã atitudine nus-a schimbat substanþial, în ciu-da marilor transformãri culturaledin ultimele secole. Discursulanti-imigraþie dezavueazã mesa-jul oficial de corectitudine politi-cã ºi dezaprobare a xenofobiei.Aceastã situaþie se profileazã înciuda imperativului unei idealeidentitãþi europene transnaþiona-le din proiectul Uniunii Europe-ne. Cercetãtoarea pare sã suge-reze cã respingerea intruziuniloretnice din partea populaþiei occi-dentale ar fi tocmai o consecinþãa discursului politic încurajândestomparea graniþelor culturale ºieconomice.
Teama de strãini este deci oreacþie de protejare a ameninþateiidentitãþi ºi autonomii, a tradiþiilorlocale, authotone, fie a comunitã-þilor locale, fie a statelor naþiona-le. În consecinþele ei extreme,aceastã anxietate conduce la fic-þionalizarea situaþiei reale a imigra-þiei. Excesele naþionaliste pot fi in-terpretate ca un fel de mecanismpsihologic de protecþie în faþa uneidesfãºurãri de acest gen. Se ajun-ge astfel la o retoricã apocalipti-cã, folosindu-se termeni ca „inva-zie” ºi „potop” sau „inundaþie”folosite de politicienii naþionaliºti
în mass-media pentru a hiperboli-za situaþia imigranþilor ºi pentru aconfirma astfel mãsurile extremede securitate.
Tot la jumãtatea esticã a Euro-pei se opresc ºi douã autoare dela Universitatea Tehnicã din Bia-lystok în studiile lor despre ten-siunile politice ºi problemele eco-nomice în arealul postsovietic.Sunt analizate aici doleanþele se-paratiste ale Transnistriei ºi an-xietãþile sociopolitice resimþite derepublicile rezultate dupã cãde-rea Uniunii Sovietice. Analiºtii degeopoliticã au subliniat în modrepetat cã regiunea se confruntãcu o serie de probleme reminis-cente din vechile neînþelegeri in-teretnice ºi cu temeri pentru se-curitatea economicã ºi militarã înviitorul apropiat.
În privinþa Transnistriei, Ag-nieszka Konopelko ajunge în celedin urmã la aceleaºi observaþiicare dominã comunitatea analiº-tilor de profil, ºi anume confirmãanxietãþile provocate de instabi-litatea geopoliticã a spaþiului ex-sovietic ºi de intenþiile domina-toare ale Rusiei. Printre entitãþileºi grupurile etnice afectate deaceastã instabilitate, Konopelkonoteazã, cum era de aºteptat, si-tuaþia Republicii Moldova. În ciu-da tonului sãu vizând neutralita-te faþã de cazul prezentat, autoa-rea se lasã uºor sedusã de o po-ziþionare subiectivã, fie datoritãpropriilor convingeri, fie din ca-uza unei utilizãri nefericite a lim-bii engleze. Ea foloseºte repetatformula „minoritatea vorbitoarede limbã românã din Moldova”,afiliindu-se astfel propagandeiunei secþiuni a clasei politice dinþara vecinã. Lãsând la o parteeventualele excese de subiecti-vitate care ar putea întuneca ºiraþiunea unui cititor român în dis-
cutarea unei astfel de chestiuni,este demult stabilit de cãtre celemai importante autoritãþi occi-dentale din domeniul studiilorpolitice ºi antropologice legatede trecutul ºi prezentul Republi-cii Moldova cã nu existã o limbãmoldoveneascã distinctã de cearomânã.
Katarzyna Czerewacz-Filipo-wicz abordeazã o problematicãsimilarã: anxietãþile fostelor repu-blici sovietice, un spaþiu de marediversitate etnoculturalã, în rela-þie cu fostul centru politic de laMoscova, frica de dependenþãsau subordonare economicã, decrizã a resurselor, anexietãþi so-ciale care conduc la cele private,ameninþarea expansionismuluieconomic chinez ºi de cel al Fe-deraþiei Ruse.
În contrast cu cele douã lu-crãri anterioare, cea a lui CãtãlinGhiþã se apropie cu adevãrat decentrul cultural ºi antropologic altemei volumului. Profesorul cra-iovean abordeazã chestiunea te-merii de alteritate aºa cum aceas-ta este reflectatã într-un anumitgen literar: poezia patrioticã. Por-nind de la premisele sociologieiliteraturii, care a stipulat legãturainextricabilã a acestui domeniucu specificul epocii în care a apã-rut, autorul alege un tip literar prinexcelenþã interesat nu doar de ase plia pe realitatea cititorilor saua declamatorilor, ci ºi de a mediaperspectiva acestora asupra pro-priei societãþi.
Într-o autenticã cercetare deliteraturã comparatã, Cãtãlin Ghi-þã analizeazã exemple grãitoaredin poezia patrioticã a câtorvanaþiuni din apusul (Anglia, Fran-þa, Germania) ºi din rãsãritul Eu-ropei (Bulgaria, România, Rusia),încercând astfel sã sesizeze ºi sãexplice diferenþele dintre produc-þiile lirice ale celor douã jumãtãþiale continentului. O atentã lectu-rã a textelor alese îi confirmã au-torului tendinþa acestei scriituride a reprezenta sentimentele deataºament faþã de propriul grupetnic în relaþie cu recuzarea ce-lorlalte grupuri. Conform acesteiviziuni puternic marcatã de ideo-logia naþionalistã, dragostea deþarã stimuleazã automat ura faþãde ceea ce este strãin.
Cercetarea se susþine prin in-termediul cunoscutei teorii a luiEmmanuel Levinas despre rela-þia dintre identitate ºi alteritate.Celãlalt este Strãinul absolut ºi,conform poeziilor selectate de Cã-tãlin Ghiþã, unele dintre ele fiindchiar imnuri naþionale, ajunge sãîntrupeze inamicul absolut, prin-cipala opreliºte din calea împlini-rii idealurilor statale. Cu ajutoruldiferenþierii între semnificaþiilepozitive ale conceptului de „pa-triotism” ºi ipostazele întuneca-tã ºi periculoase ale celui de „na-þionalism”, cercetãtorul observãcã poezia patrioticã din est capã-tã tonuri virulente în comparaþiecu cea occidentalã, fapt pus peseama experienþei democraticemai îndelungate a popoarelor dinVest. În final, universitarul craio-vean face apel la respectarea va-lorilor umaniste ºi la renunþareala tedinþele ºoviniste revolute,
ºi sesizeazã capcana idealurilorliberalismului occidental carecautã imposibila împãcare a liber-tãþii de exprimare cu toleranþa faþãde Celãlalt.
În a doua parte a volumului(„Teama de strãinii din propriacasã”), cea mai relevantã lucrarepentru tema volumului este cea aClarei Palleja-Lopez, de la Univer-sitatea din Murcia, specialistã înliteraturile spaniolã ºi englezã.Autoarea din Spania studiazã na-raþiunile despre locuinþa bântuitãºi mai ales modul în care scriituraacestui gen narativ este modelatãde identitatea femininã sau mas-culinã a autorilor. Lucrarea por-neºte de la axioma cã strãinii dinuniversul domestic pot fi chiar maiameninþãtori decât cei din afarã.Palleja-Lopez ajunge la concluziacã, din cauza unor trãsãturi psi-ho-emoþionale specifice genuluilor, precum ºi a unor anumite con-diþii istorice ºi socio-culturale,scriitoarele de literaturã de groazãplaseazã sursa pericolului în chiarclãdirea ca atare unde se petrecîntâmplãrile nefireºti. În schimb,scriitorii tind sã configureze sur-sa spaimelor ca o intruziune dinexterior, construitã mai logic saumai credibil. Se ajunge astfel la omai mare subtilitate a scenariuluigroazei creionat prin prisma con-ºtiinþei feminine.
Izabela Dixon (specialistã înlingvistica cognitivã ºi a metafo-rei) ºi Magdalena Hodalska (jur-nalist ºi profesor de jurnalism laUniversitatea din Cracovia) ana-lizeazã, folosind instrumente alelingvistiii cognitive situaþia dis-tanþelor emoþionale dintre femeiºi bãrbaþi în condiþiile locuirii lorîn acelaºi spaþiu domestic. Totproblemele emoþionale din jurulrelaþiilor de familie sunt studiateºi de Shally Novita ºi Evelin Wi-truk, psihologi de la Universita-tea din Leipzig, într-un studiu de-spre copiii dislexici din Indone-zia ºi din Germania. Autoarele ara-tã cum anxietatea provocatã dedislexie este de asemenea condi-þionatã de un anumit context fa-milial în douã spaþii foarte diferi-te din punct de vedere cultural.
1 Strangers in Our Doorstepand Strangers in Our House: Inter-disciplinary Approaches to Fearsand Anxities, edited by MagdalenaHodalska, Cãtãlin Ghiþã and IzabelaDixon, Oxford, Inter-DisciplinaryPress, 2016.Marian Zidaru - Copacul
muzeului (Foto: Alexandru Paul)
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
anthro
pos
an
th
ro
po
s
17, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
se
rp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
e
Riturile de trecere în actua-litate/ The Rites of Passage Timeafter Time, Adina Hulubaº, Ioa-na Repciuc (editori), Iaºi, EdituraUniversitãþii „Alexandru IoanCuza”, 2016
În majoritatea culturilor tra-diþionale, ceremoniile fune-rare se aflã, alãturi de naº-
tere ºi nuntã, în centrul vieþii so-ciale. Pregãtirea ºi desfãºurarealor propriu-zisã, precum ºi ritua-lurile ulterioare acestei desfãºu-rãri marcheazã trecerea într-o altãetapã a fiinþei ºi pregãtesc oame-nii din jurul unei persoane pen-tru adaptarea la noua condiþie aacesteia. Una dintre cele mai cu-noscute abordãri asupra acestorfenomene care marcheazã viaþasocialã a omului este cea a etno-grafului francez Arnold van Gen-nep care, deºi mult contestatã lamomentul apariþiei ei, a lãsat pos-teritãþii un sistem tripartit de in-terpretare a ritualurilor corespun-zãtoare fiecãreia dintre cele treietape considerate „de trecere”,adicã de schimbare semnificati-vã în evoluþia unei persoane.
Volumul colectiv Riturile detrecere în actualitate/ The Ritesof Passage Time after Time, coor-donat de Adina Hulubaº ºi IoanaRepciuc, propune o variantã inte-gratoare a cercetãrilor etnologiceromâneºti ºi internaþionale în ca-drul teoretic ºi metodologic alºtiinþelor sociale ºi antropologiceîn ceea ce priveºte riturile de tre-cere, cu accent pe contribuþia adu-sã de van Gennep. Cartea aduceca element de noutate abordareatrans-culturalã, comparativã a cer-cetãrilor folclorice desfãºurate înjurul acestui subiect.
Din punct de vedere al regle-mentãrilor metodologice, intere-sul iniþial faþã de aceastã temã afost marcat de mult contestataLes rites de passage a lui Arnoldvan Gennep (1909), care se opu-nea opiniilor generale reprezen-tate de ºcoala durkheimianã ºicãreia i se reproºa lipsa rigoriiteoretice ºi afirmarea unor noþi-uni evidente. În România, lucra-rea a cunoscut o oarecare noto-rietate datoritã aplecãrii folclo-riºtilor cãtre cultura francofonãce caracteriza elita intelectualãdin România interbelicã.
Eseurile cuprinse în aceastãcarte au ca element comun mo-durile în care se regãseºte struc-tura van-gennepienã în ceea cepriveºte riturile de trecere în lu-crãrile publicate anterior peaceastã temã. Abordarea intelec-tualului francez a lãsat posteritã-þii trei secvenþe ale riturilor de tre-cere, acceptate ca fiind univer-sale: rituri preliminare, liminare sipostliminare. Numele lui Van Gen-nep devine ulterior apropiat despaþiul românesc ºi prin colabo-rarea cu folcloristul român MihaiVulpescu, cãruia îi scrie prefaþala cartea Les coutumes rumainespériodique (1927), ºi dorinþa sade a obþine o catedrã de etnolo-gie în România, fapt atestat de
nnnnn DANIELA MICU
rituri de trecere ºi funcþionalitateaschemei van-gennepiene
în actualitatecele douãzeciºiuna de scrisoripãstrate în arhiva Bibliotecii Cen-trale Universitare din Iaºi, trimi-se de Arnold van Gennep înacest scop. Circumstanþele isto-rice ºi administrative nu au per-mis aceastã colaborare, dar ºtiin-þele sociale româneºti au conti-nuat sã se intersecteze, ºi peaceastã temã, cu mediul culturalinternaþional.
Prin urmare, acest volum,structurat în trei secþiuni, îºi pro-pune „sã sãrbãtoreascã relevan-þa neîncheiatã a schemei van-gennepiene” (p. 29) ºi va lua for-ma unui cumul de abordãri diver-se ca limbaj etnic ºi academic, cevariazã de la folclor la sociolo-gie, de la literaturã la arheologie,din þãri precum Anglia, Bulgaria,Cipru, Danemarca, Israel, Româ-nia ºi Ungaria.
Secþiunea introductivã a volu-mului are un rol mai degrabã defamiliarizare cu contribuþia adusãde Arnold van Gennep la forma-tarea câmpului ºtiinþelor sociale.Editorii aduc în prim plan articolulantropologului danez Bjorn Tho-massen cu privire la liminalitate,pe care o considerã un elementcheie ºi de actualitate în cercetãri-le antropologice. Acest conceptºtiinþific se pliazã, în concepþia luiBjørn Thomassen pe însuºi des-tinul „liminal” al lui Van Gennep.Termenul propus de etnologulfrancez este folosit în analiza sta-diului de mijloc al trecerilor rituale– naºtere, nuntã, înmormântare,însã danezul nu se limiteazã doarla prezentarea întrebuinþãrii aces-tei contribuþii teoretice ºi metodo-logice, ci încearcã sã adauge ele-mente de noutate despre evoluþiabio-bibliograficã a lui Van Gennep,din moment ce acest „personaj”este „în mare parte necunoscut cascriitor ºi gânditor” (p. 43) Artico-lul cuprins aici se configureazãastfel într-o scurtã monografie asociologului francez.
În lucrarea sa, Ioana Repciucrealizeazã o prezentare panorami-cã a ceea ce reprezintã riturile detrecere în context internaþional cu
accent pe destinul complicat ºinefavorabil al cãrþii lui Van Gen-nep ºi a încercãrilor de recupera-re a contribuþiei sale originale,care, în timp, a intrat în conºtiin-þa comunã ca un bun firesc: „...ideea riturilor era deja un buncomun al societãþii academice,astfel încât mulþi dintre cei care îlfoloseau nu-l mai menþionau peautor. Aceastã vulgarizare a fostdeterminatã, sugereazã Belmont,de pertinenþa deosebitã a con-ceptului, care, aºa cum s-a spus,pare de natura evidenþei ºi gene-reazã sentimentul cã a existat din-totdeauna” (pp. 79-80). CristinaGavriluþã analizeazã riturile detrecere cercetate de folcloriºtiiromâni din perspectiva clasificã-rii lui van Gennep, punctând celetrei momente de prag ale existen-þei: naºterea, nunta ºi înmormân-tarea. Chiar dacã aceste momen-te au fost semnificativ desacrali-zate de societatea contempora-nã, reminiscenþe importante aleritualurilor strãvechi ºi tiparurilede desfãºurare a acestora au rã-mas. În continuare, Adina ªan-dru aduce o contrubuþie tabela-ricã la definirea semanticii rituri-lor, în care expune cele mai inte-resante definiþii ºi face o clasifi-care schematicã a tipologiei aces-tora, ce rãmâne deschisã comple-tãrilor ulterioare.
Partea a doua, „Rites of passa-ge in life/ Rituri de trecere în via-þã”, se concentreazã pe funcþia ri-turilor de trecere ca evenimentedin ciclul vieþii. Aceasta reuneºteopt articole în englezã ºi românã.Adina Hulubaº deschide secþiu-nea cu o lucrare despre modalita-tea ºi recurenþa cu care este apli-catã schema tripartitã a riturilor detrecere în lucrãrile publicate pesubiect, prin valorificarea dateloretno-culturale din Arhiva de Folc-lor a Moldovei ºi Bucovinei. Mi-lena Marineva ºi Galin Georgievanalizeazã obiceiuri din Bulgaria,iar Gabriela Boangiu se mutã cuabordarea imaginarului simbolic lanord de Dunãre, în Oltenia, undeaccentul este pus asupra ritului
nupþial. Analiza sa se raporteazã,bineînþeles, la sistemul van-gen-nepian. Emil Þârcomnicu prezin-tã, sub forma unor interviuri, re-zultatatele anchetei sale în satulOsnic, Serbia. În centrul preocu-pãrii sale se situeazã riturile de tre-cere performate în special de aro-mâni sosiþi din sudul Serbiei, ro-mâni din Timocul bulgãresc ºi dinRomânia. Kalliopi Protopapa neaduce în atenþie acurateþea func-þionalitãþii schemei tripartite însocietatea tradiþionalã cipriotã.Aceasta descrie riturile de protec-þie în cadrul grupurilor guvernatede superstiþii ºi ce impact au acesteconvingeri asupra secvenþelor ri-tuale. Eszter Csonka-Takács de-scrie în studiul sãu sistemul ritualdesfãºurat în timpul cuprins întrenaºtere ºi botez, care priveºte atâtmama cât ºi nou-nãscutul, dincomunitatea vorbitoare de limbamaghiarã din satul Ghimeº-Fãget,din judeþul Bacãu.
Ultima parte a cãrþii cuprindepatru lucrãri ºi debuteazã cu oabordare exoticã în ansamblulvolumului. Jon Mackley analizea-zã un roman cavaleresc medievaldin secolul al XIV-lea, Sir Ga-wain ºi Cavalerul Verde din per-spectiva aceleiaºi scheme van-gennepiene. Din aceastã per-spectivã este prezentatã trecereaprotagonistului, nepot al RegeluiArthur, spre maturitate. Urmãto-rul studiu priveºte riturile zidirii
obiectelor „apotropaice” în pere-þii clãdirilor nou construite cuscopul alungãrii rãului ce s-arputea abate asupra proprietarilor.Obiceiul, documentat iniþial ºi încercetãrile lui Van Gennep, îºi gã-seºte aplicãri în multe zone geo-grafice, inclusiv în România, undeeste reprezentat chiar ºi literar prinmitului Anei lui Manole. BrianHoggart vine cu exemple ale ma-nifestãrii acestei superstiþii în are-alul britanic, unde sunt zidite îngeneral pisici sau cranii de cal.Efectul acestora este resimþit ºiîn contemporaneitate, când con-structorii britanici sunt reticenþila îndepãratea pisicilor mumifica-te din casele pe care le renovea-zã, considerând gestul de rãu au-gur. Hadas Hirsch îºi extinde cer-cetarea mai departe din punct devedere cultural ºi geografic ºi pre-zintã particularitãþi ale pelerina-jului musulman la Mecca, cu ac-cent pe diferenþele de gen. Ulti-mul articol, al Valeriei Fol, dezba-te tema iniþiaticã ºi riturile funera-re, deopotrivã, prin analizareamãºtilor de aur descoperite înmormintele strãvechi.
Dupã cum se poate observa,volumul de faþã îºi propune sãcontribuie la reevaluarea opereilui Arnold van Gennep ºi la re-confimarea sistemului sãu degândire în ceea ce priveºte celetrei praguri de trecere, conside-rate ca fiind semnificative în evo-luþia omului. Este o reuºitã cãacesta reuneºte nu numãr impor-tant de contribuþii internaþiona-le, oferind prin aceasta o per-spectivã mai largã asupra aces-tui fenomen. Este, de asemenea,o oportunitate accesibilã de acompara particularitãþile cultura-le corespunzãtoare mai multorþãri ºi de a vedea în ce fel se ra-porteazã acestea la evenimente-le majore din viaþa comunitãþii,pentru cã, aºa cum vom vedea,indiferent de dimensiune sau deceea ce stã la baza comportamen-tului ritual, vor exista secvenþede acest tip chiar ºi în societãþilemoderne.
Marian Zidaru - Viziunea lui Ezechiel (Foto: Alexandru Paul)
18 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
un
ive
rs
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
a
La Mihai Zamfir (Scurtãistorie. Panorama alternativã a literaturii
române, II, Polirom, 2017), perioa-da comunistã nu lipseºte nici gra-þie literaturii scriitorilor care apar-þin prin operã mai ales Interbeli-cului. Ea, dar ºi vremea din urmã,verificã rezistenþa literarã; ar fisuperfluu sã adaug: artisticã, es-teticã. Istoria e povestire, reme-morare, dintr-un punct temporalºi un punct de vedere. Epociletrebuie comparate pentru a fi de-limitate ºi pãtrunse în adâncime.Orice cãutare rãmâne totodatã fo-calizatã ºi colateralã.
Tudor Arghezi (1980-1967) atrãit 22 de ani dupã rãzboiul mon-dial care a deturnat sistem(at)icþara. A dorit „a intra în graþiilepartidului comunist”, dupã cerezistase ani buni. A publicat ar-ticole anticomuniste între 1945-1947, iar Cenzura l-a interzis între1948-1955. ªapte ani de pedeap-sã pentru trei de vinovãþie, platãcu vârf ºi îndesat. N-a fost însãcondamnat la închisoare. Camjumãtate de acest timp a fost deo-potrivã departe ºi aproape de re-gim. Aritmetic, timpul se anulea-zã. Traseul oscilant rãmâne. Cânda fost aproape, n-a fost însã înintimitate. Comunismul, observãM. Zamfir, îi mai adaugã o crizã,una socialã, dupã cea identitarã.Apare cel din urmã, „al patrulea”,Arghezi, care se înalþã peste celedouã volume „nefericite” de ver-suri, de compromis politic. Tottema religioasã îi impune în volu-mele din 1961, Frunze, Cadenþe,Silabe. Un Arghezi înduioºat decreaþia divinã surprinde. El ema-nã o „blândeþe foarte puþin arghe-zianã”. Se ataºeazã cuminte (ºi cuminte) acum de Isus. Lasã unsemnificativ psalm-sonet al cre-dinþei. Raportul religie vs. politi-cã (teroristã) prinde corp la el caºi la Blaga. Cei doi se întâlnescîntrucât se completeazã. „Spec-taculozitatea arghezianã, cople-ºitoare, întâlnea aici instinctivarezervã blagianã.” La mânia atot-cuprinzãtoare, Arghezi mai adau-gã o notã în plus, care înseamnãºi o formã de alterare. M. Zamfirconstatã cã avem „un Arghezifurios ºi dezamãgit” în volumulapãrut tocmai în 2010, Anii tãce-rii. (Iatã cã nu doar Ion Barbu atãcut, dar ºi Arghezi. Mai mult,comunismul nu l-a asimilat întrutotul, literar, deºi l-a învãluit oa-recum politic.) T. Arghezi nu ºi-apierdut sau, cu atât mai puþin,
nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU
ideologie ºi biografie (I)scriitori interbelici în comunism
distrus personalitatea creatoare.A rezistat în creaþie, prin creaþie,aºadar ca un creator în sensuldeplin al cuvântului – aºa cum e,în fond, cel mai potrivit. Încercat,ºi el, s-a întãrit. M. Zamfir notea-zã chiar cã „a profitat imens desemi-libertatea acordatã”. Eramaxima libertate posibilã, iar elºtia, s-a deprins, ca sã ia totul,cât de puþin va fi fost. M. Zamfirîl vede în continuarea sa literarã,fãrã cenzurã ºi cezurã istoricã, peculmile atemporale: „fidel faþã depropria-i inspiraþie, a scris o poe-zie de rezonanþe eterne, ca ºi cumîn jur nimic nu s-ar fi petrecut”.Dincolo de mode ºi timp, ca sãreluãm cuvintele altui poet, exis-tã marea literaturã. Timpului, eanu are sã-i plãteascã niciun tri-but. M. Zamfir gândeºte în totaldezacord cu cei care cer imperiosmai ales reacþia la propriul timp,ca fiind prima ºi ultima datoriecreatoare. (Dar M. Zamfir forþea-zã identitãþile când îi pune pe E.Lovinescu ºi Monica Lovinescuîn aceeaºi doctrinã criticã. Fiicavede-n prezent, tatãl vedea în vi-itor – iar viitorul promite conti-nuitatea, nelimitarea.)
Lui Ion Barbu (1895-1961) i senoteazã „nesemnificativa conce-sie” din poemul despre Bãlces-cu. Prevãzãtor, mai mult cu pariulpoetic pur personal, el ºtiuse sãtacã înainte de (im)pactul cu ma-cazul care a deraiat istoria. Nu atâtgestul estetic e relevat aici, dar o„eticã de invidiat” ajunge elogia-tã, chiar la culme: citim, ca la ni-meni altcineva, cã ea poartã „si-giliul excepþiei”. Conteazã desi-gur reþinerea creaþiei când e ame-ninþatã cu de-creaþia.
Lucian Blaga (1895-1961), în-chis de M. Zamfir în Muzica sfe-relor, îi stârneºte istoricului lite-rar empatia totalã. Deopotrivãviaþa ºi opera i-au fost frânte decomunism. Din glorie a fost de-cãzut în mizerie. N-a mai primittimp ca sã profite ºi el de semi-libertate ºi sã-ºi recapete locul deunde fusese alungat. ªi-a asigu-rat doar postumitatea, cãreia i-alãsat sertarul plin. Abia în 1982poezia îi este editatã cum se cade.
Cazul e oarecum similar cu al luiV. Voiculescu. Sunt publicateoperele „dupã ce au încetat re-stricþiile de ordin ideologic, adi-cã abia în deceniul opt”. Comu-nismul, integral, epocã lugubrã?E termenul lui M. Zamfir din acestvolum. Iatã cã reaua lui direcþie aavut abilitatea de a-i asimila peunii ca cei doi. Pentru acest mo-tiv pare cã epoca e ºi mai primej-dioasã – dar politic, nu altfel. Ecurios cã M. Zamfir noteazã acumcã, în comunism, L. Blaga a su-portat „interdicþia” publicãrii ca...I. Barbu! Barbu, despre care M.Zamfir scrisese cã tãcuse. Deºise retrãsese poetul, matematicia-nul rãmãsese la catedrã. Saufusese lãsat ca sã predea, ceeace lui Blaga nu i se permisese.Dar e uºor sã se observe ceînsemna pentru regimul mono-ideologic matematica ºi ce însem-na filosofia. Nu puteau fi alterateîn egalã mãsurã pentru nimic înlume. E reprodusã dedicaþia datãde Barbu lui Blaga: „Celui maimare dintre conaþionalii mei.” Micgest onorant, dar dedicaþia nu enici mãcar notã de subsol. Blagaare doar câteva pete conjunctu-rale, dincolo de operã, care, nu-iaºa, ca sã intre-n istorie, se cadesã urce dincolo de timp. El doar alãudat pe Gorki, pe sovieticii pe-lerini în cosmos ºi l-a denigrat peCioran. Poetul Blaga rãmâne „cu-rat”. Cum Arghezi n-a putut sãreziste. Peste epoci, poezia luiBlaga creºte. Printr-o analogie ac-vaticã, M. Zamfir îi urmãreºte cur-sul: din izvor ea ajunge fluviu...
Trãind mai mult de trei deceniiîn comunism (ºi e cazul sã menþi-onez cã M. Zamfir nu are nicioobiecþie faþã de acest concept ºirealitatea de fapt), Alexandru Phi-lippide (1900-1979), Aristocratulveºnic trist, nu are nicio scamãideologicã pe poezie. Prin operapoeticã, el „nu va intra în arenaluptei de clasã”. Aºa este. ªi-apus însã o patã teoreticã ºi poe-tologicã, ºi aici acoperitã: în re-vista Contemporanul, a partici-pat, ca ºi Adrian Marino ºi alþii lacampania susþinutã împotriva„onirismului”, favorizând tocmai
visul ideologic-comunist, ºi nuvisul textualist, adãugat visuluiromantic ºi celui suprarealist. Prinpoezie, e numit de M. Zamfir nuanticomunist, dar „cel mai poli-tically incorrect scriitor al nos-tru”. Sã fie cele douã ideologii,una totalitarã, alta democraticã,perfect substituibile? E de justi-ficat. Sunt poeme aflate la Phi-lippide calificate drept „subver-sive”, prin „clare” aluzii esopice.M. Zamfir unificã doi termeni di-sociaþi de Ion Simuþ, necitat, caluaþi din „folclorul” publicisticiicritice, ºi descoperã aici un fel deevazionism, „subversiv”. Aluzii-le la tiranie fac un traseu foartelarg, ele vin prin antichitate. Erelevat ºi revelat, la modul hiper-bolic, anume un „Orwell pus înversuri”. Philippide marcheazã omirabilã singularitate, el semnea-zã „unicul protest rostit în Româ-nia cu voce tare de un mare poetºi fãcut apoi public”. Faptul ar fifost sesizat critic într-un comen-tariu de Toma Pavel, criticul exi-lat printre primii din generaþia lui.Un alt fel de a continua protestuladoptat de poet a fost tãcerea, înînþelesul cã, pentru personalita-tea creatoare, a nu fi pentru, într-un regim comunist, echivaleazãcu a fi împotrivã.
Vasile Voiculescu (1884-1963)a suferit o condamnarea din par-tea „justiþiei” comuniste ºi a de-venit proverbial, aproape legen-dar, pentru cã a lãsat cu limbã demoarte sã fie îngropat în zeghede puºcãriaº. Gest de umilinþãcreºtinã. Important poet prinopera postbelicã, de asemeneainclusã în acest volum dedicatInterbelicului. „Dacã opera luiVoiculescu s-ar fi oprit la 1947,poetul ar fi atins în mod onorabildoar nivelul autorului de antolo-gie...”. Constat cã M. Zamfirschimbã borna istoriei literare, numai e anul 1945, dar 1947. Scrieclar cã poetul e major dupã rãz-boi, dar postum, ca atare, istori-ceºte, în comunism. Îi apare chiar„renãscut” în perioada stalinist-dejistã. Atipic devine ºi prin fap-tul cã la el „interdicþia a acþionatmai degrabã ca o eliberare”.
Termeni apropiaþi de epoca „lu-gubrã”...
Scos, ca fiind mai semnifica-tiv, dintre avangardiºti, Ion Vinea(1895-1964), debutant în volum capoet chiar când murea, a fost ex-clus de foºtii tovarãºi comuniºti.Se cuvenea sã aflãm ºi ce a fãcutel din ce i-au fãcut ei.
Politic, avangardiºtii literelorromâne, mai toþi, au fost comu-niºti... Gellu Naum (1915-2001), încomunism, dã la tipar ºi „volumede versuri în noul gust”. Gust,aºadar! Pare a avea mai multeprobleme cu cezura decât cu cen-zura: „nimeni nu-l va cenzurapentru fanteziile lui prozodice”.Aºa de importantã e prozodia lui?
Hortensia Papadat-Bengescu(1976-1955) ºi-a trãit ºi ea anibuni, vreme de un deceniu, în re-gimul rezultat din rãzboiul mon-dial. A fost tãcutã, adusã la tãce-re adicã, ceea ce a semnalat într-un articol târziu Marin Preda, tre-cut în tinereþe ºi el pe la cenaclullui E. Lovinescu. Ce pare cã ºtiedin stricta intimitate istoricul li-terar stilistician e cã Bãtrâna is-coditoare „a murit senin în mize-rie, ca autor interzis”. Cazul celmai rar, cel mai izolat: interzicereacreatorului ºi mizeria vieþii salecivile, dincolo de orice religiozi-tate, asigurã o moarte seninã!Mioriticã?
Mihail Sadoveanu (1880-1961), fãrã onoare în comunism,a ieºit aºa-zicând umbrit. Dupãcãrþile concesive, revine la bunulsine creator în Nicoarã Potcoa-vã. κi aplicã un „estetism spe-cial”. Între genial ºi compromiss-a plasat cel socotit un magicianal cuvintelor, care s-a mai ºi jucatcu ele.
Marian Zidaru- Balena roz (Foto: Alexandru Paul)
19, serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
un
ive
rs
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
a
„Cãci strãinãtatea este primaposteritate”, scria Fundoianu în1922. El însuºi va face pasul, unan mai târziu. Pânã atunci se scal-dã în douã râuri. Conectat la cul-tura francezã, scrie ºi publicã maiales în Sburãtorul literar ºi Ram-pa articolele ºi eseurile care vorintra în sumarul volumului Ima-gini ºi cãrþi din Franþa, EdituraSocec, 1922. Tot în acest inter-val, cizeleazã poeziile de facturãtradiþionalistã din culegerea Pri-veliºti care nu va fi publicatã de-cât în 1930, „pentru a lichida untrecut de care nu aº mai vrea sãroºesc”. În paralel, Fondane, îm-preunã cu Armand Pascal, cum-natul sãu, pune bazele teatruluiexperimental Insula care trebuiasã fie „ºcoalã de gust”, cum afir-mau fondatorii în Manifestul re-dactat pentru acea ocazie ºi carelivreazã un nou „decalog” pen-tru uzul actorilor.
„ªcoalã de gust”, într-adevãr,ºi de iniþiere în „Probleme de poe-ticã” (titlul unui articol publicat în1922), acestea erau obiectivelemesagerului Fundoianu. Acesttânãr autodidact îºi urmãreºte în-deaproape subiectul, ºi anumevalorile spirituale ale omului mo-dern, pe care le evalueazã în con-textul unui proces istoric: clasicis-mul, romantismul, naturalismul,simbolismul, decadentismul, caresunt în centrul dezbaterii pasio-nate a unui discurs cu nuanþe ºisubtilitãþi: „subtilitatea, viciul sãuvãdit”, dupã Cioran1. A fi excesiv,iatã singura posibilitate de a fi nou;însuºi clasicismul a fost la vremealui excesiv, aducând „triumful in-teligenþei asupra sensibilitãþii”, caºi romantismul, cu „insurecþia in-dividului în artã” care îi este pro-prie. Simbolismul, de care el sesimte cel mai apropiat ºi pe caretrebuie sã-l apere câteodatã împo-triva detractorilor plasându-sesub deviza colectivã „noi, simbo-liºtii”, a fost ºi el nou, tocmai prinproporþia de excesiv conþinutã: acombãtut împotriva imitãrii, aprostului gust, împotriva familia-ritãþii cu viaþa ºi cu gustul citito-rului – împotriva cititorului. El acerut – ºi a obþinut – pentru poe-zie dreptul de a fi „obscurã ºi pro-fundã, izolatã ºi particularã, pre-þioasã ºi irealã, dreptul de a ideali-za, chiar excesiv2.”
Anti-mimesis, anti-sentimen-t(alisme), violenþele, provocãrileîn direcþia cititorului, iatã voca-bularul ºi arsenalul avangardelorce se rãspândesc peste tot înEuropa, ca un fel de contaminarespontanã. ªi pentru prima datãnu mai vorbim în termeni de artãpoeticã sau de esteticã, ci demanifest, suportul unei veritabi-le strategii de comunicare, carereuneºte adesea cuvântul, ima-ginea, spectacolul ºi evenimen-tul (câteodatã) constrângãtor –în sensul de happening. DarFundoianu are structura unui in-telectual care vrea, înainte de toa-te, sã înþeleagã; el nu poate ac-cepta o idee dacã nu poate sã-itraseze istoricul, parcursul. Or,dupã el, preistoria avangardeloreste Mallarmé. Bun teoretician,poetul pentru care lumea existãca sã devinã o carte, a înþeles cãpoezia trebuie sã existe fãrã mo-del; cuvintele s-au eliberat de subpresiunea sensului, a compozi-þiei, a modelului, a realitãþii. Ace-eaºi constatare este valabilã pen-tru artele plastice, în creaþiile luiBraque, Lipschitz ºi Picasso.Dupã Fondane, aceastã teoriecare exaltã sensibilitatea artistu-lui este încã „creatoare” la Mal-
nnnnn PETRE RÃILEANU
le grand écart (II)larmé, în timp ce Marinetti sauDada, care o prelungeau, erau „înafara artei”3.
Dar nu este ultimul cuvânt allui Fundoianu. Ca întotdeauna,el încearcã sã înþeleagã ºi sã îºinuanþeze judecata. Într-un text pecare nu-l putem situa cronologic,Signification de Dada, publicatprima datã în 1996, poetul-teore-tician ne oferã, în mod explicit ºiconcentrat, opiniile sale desprediferitele curente ale avangardei:cubismul – „o mare ºi profundãrevoluþie în interiorul unei singu-re arte, ceva ca o bisericã auto-cefalã...”; futurismul – „mult maipuþin dar ºi ceva mai mult; […]nu a fost o miºcare de distruge-re, ci o substituire, câteodatã vio-lentã, a valorilor spirituale dejaactualizate de schimbãrile meca-nice ale lumii contemporane”. Darfuturismul lãsa totul neschimbatºi pregãtea terenul pentru veni-rea „omului constructiv, homofaber4”.
Doar apariþia miºcãrii Dadaaduce schiþa unui rãspuns „dis-perãrii metafizice” a omului, întimpul ºi imediat dupã Primul Rãz-boi Mondial. Atunci începe ma-rea serie de „metode” formate însufletul omului pentru a se sus-trage, conform cuvintelor luiFreud, „tiraniei suferinþei5”. Caresunt deci aceste metode? Nebu-nia, nevroza, beþia, contemplareaexcesivã de sine, extazul, umorul.Nu sunt, totuºi, realitãþi noi, des-coperiri recente. Doar cã secolulXX începe prin a sistematiza to-tul: angoasa, nevroza, extazul,inconºtientul, dorinþa ºi chiar ira-þionalul. Sistematizarea iraþiona-lului; Fondane ar zice „exploata-rea raþionalã a iraþionalului”, vafi, de altfel, reproºul sãu majoradresat suprarealismului.
Rãmâne recursul cel mai rãs-pândit ºi cel mai adaptat: umorul.Umorul cu tentã escatologicã,aºa cum a fost definit de Freud:condamnatul la moarte care estedus la ghilotinã într-o frumoasãdimineaþã de luni face remarca:„nu începe aºa de rãu sãptãmâ-na”. Acest tip de umor, cãruiaFondane îi împrumutã caracteris-ticile unei ontologii, devine unadin mãrcile dadaismului: terenulunei veritabile jubilaþii a îndoielii(„la joie du doute”), pe care “vi-dul nu putea genera decât vid6”.
De fapt, Fondane nu încetea-zã interogaþia asupra omului ºiasupra artei moderne ºi o face înfelul sãu: cu o luciditate metodi-cã, într-un discurs care cautã în-totdeauna justa mãsurã. Întrebã-rile sale vor lua forma unui Falstratat de esteticã7, scrierea sa ceamai completã în materie, dar ºi aunui eseu despre Brâncuºi8 sauluarea sa de poziþie asupra sorþiiscriitorului într-o societate tota-litarã9 sau, mai mult, scrierile salepentru ºi despre cinema, „singu-ra artã care nu a fost niciodatãclasicã10”.
Dar sã revenim la Bucureºti,în 1922. În ajunul plecãrii saledefinitive în Franþa, acest „tânãrciolãnos, cu ochii verzi, venit dela Iaºi” devenise port-drapelulcelei mai tinere generaþii de ico-noclaºti, de revoltaþi, majoritateaelevi în ultima clasã de liceu: „Înjurul lui se strângea un tineretfrãmântat ºi care simþea cã are
ceva de spus. În jurul lui Fundo-ianu, ca fluturii în jurul globuluide luminã11”. Aceºti tineri se nu-meau Ion Cãlugãru, Ilarie Voron-ca, Mihail Cosma (Claude Ser-net), Stefan Roll, F. Brunea, vii-torii actori ai avangardelor înRomânia. Acest grup sfârºeºteprin a se alãtura vechilor însoþi-tori ai lui Tzara, Ion Vinea ºi Mar-cel Iancu, când aceºtia scot, îniunie 1922, Contimporanul.Avangarda era nãscutã.
În primul numãr din Contim-poranul, Fondane este prezentcu un articol „Ferestre spre Eu-ropa”, în care, fidel rolului pe careºi l-a asumat precum ºi propriilorlui analize, pledeazã în favoareaunei deschideri culturale cãtreOccident. O deschidere care, înspiritul sãu, pãstreazã totuºi câ-teva specificitãþi ºi frontiere. Fon-dane nu acceptã ideea de artãinternaþionalã. Dupã el, caracte-rul internaþional este corolaruldemocraþiei ºi al fundamentuluisãu: ideea de egalitate. Or, inega-litãþi subzistã ºi, în ceea ce-i pri-veºte pe artiºti, ar fi preferabil sãnu-i transformãm „într-un câmpde porumb”, ci sã-i pãstrãm „înmod armonios diferiþi”. Caracte-rul naþional, specificitatea suntcomponente „ce nu pot fi ºter-se” ale artei. El face diferenþa în-tre naþiune – comunitate lingvis-ticã ºi culturalã – ºi patrie – o„ficþiune legalã” ai cãrei reprezen-tanþi sunt jandarmii, diplomaþii,monarhii. O datã aceste distincþiifãcute, formuleazã exigenþa caarta sã nu pãrãseascã „sufletulnaþiunilor”, dar sã traverseze, înschimb, frontierele patriilor12.
Despre Europa, de asemenea,Fondane (îºi) avea propria idee:„o noþiune geograficã devenitã,prin iluzie, noþiune culturalã; oentitate geografic injustã, pentrucã exclude Estul, adicã o jumãta-te. Franþa þine sã fie europeanã,pe când, pentru Germania ºi An-glia, Europa este un compro-mis13”. De ce, atunci, aceastã ne-cesitate de a se deschide cãtre oEuropã care nu este decât o ilu-zie? Tocmai pentru cã avangar-dele artistice ale primelor deceniiale secolului au fost cele care audat un conþinut acestei iluzii ºiau creat liantul care lipsea. Euro-pa geograficã ºi culturalã nufuncþioneazã cu un „centru” ºi o„periferie”, pentru cã centrul con-tinentului era, simultan, în fieca-re dintre capitalele sale. Pentruprima datã, în acest secol, Euro-pa înceta sã fie o virtualitate sauo ficþiune ºi prindea conturul uneirealitãþi. Înþelegem de ce, pentruþãrile din centrul ºi din estul con-tinentului, miºcãrile de avangar-dã reprezentau o mizã mai impor-tantã decât în vest: era vorba dea recupera istoria ºi de a pune înarmonie geografia cu conturulcultural al continentului. La es-tul continentului, avangardeleartistice se manifestã mai puþinca negare a unei tradiþii ºi mai alesca o afirmare a unei identitãþi în„arta continentalã”. Acelaºi raþi-onament este valabil pentru es-tul extrem al Europei, UniuneaSovieticã, pânã în momentul cândavangardele devin artã oficialã,pentru scurt timp, în dubla miº-care a noii puteri de a-ºi da o le-gitimitate extinsã ºi la domeniul
creaþiei artistice ºi de a-ºi impu-ne autoritatea asupra tuturormanifestãrilor de libertate.
Revistele pe care prietenii – ºiîn oarecare mãsurã discipolii – luiFondane le fac sã aparã începânddin 1924 se înscriu în mod real îndezbaterea continentalã desprereînnoirea artei ºi a modului de agândi arta, ºi fac loc în paginilelor scriitorilor ºi artiºtilor din toa-te orizonturile: unguri, cehi, ruºi,germani, italieni, sârbi, belgieni,francezi etc. Din Franþa, noua sapatrie, Fondane participã adeseaîn Integral, al cãrui redactor estela Paris. Cu articolele sale, facesã circule idei, cãrþi ºi scriitori –Cocteau, Delteil, Aragon, Eluard,Pierre Reverdy, Paul Valery,Tristan Tzara, o antologie a poe-ziei franceze a momentului sau oluare de poziþie asupra „supra-realismului ºi revoluþiei”, inter-venþii pe care cititorul le poategãsi în aceastã carte. Dacã nu estenici ºeful, nici „eminenþa cenu-ºie” a miºcãrii române de avan-gardã, care regrupeazã de-a lun-gul anilor fondatorii ºi colabora-torii de la 75 HP, Punct, Integralºi în final unu – chiar dacã neputem întreba dacã rezerva ob-servatã în acea perioadã cu pri-vire la suprarealism nu i se dato-reazã ºi lui – Fondane este unadin vocile ei. El face parte, alãturide Tristan Tzara ºi de Constan-tin Brâncuºi, dintre aceia caredeschid pentru cultura românã„ferestre cãtre Europa”, facilitândschimbul, dialogul ºi dezvoltarea.Un mesager.
În creaþia proprie, Fondane afãcut foarte puþin „act de avan-gardism”. Caracterul experimen-tal l-a destinat doar scrierilor ci-
nematografice, considerând cãacest domeniu este capabil decreaþie purã, întrucât la acea datã,anii ’20-‘30, limbajul lui specificnu era ameninþat de stagnare.„Cinepoemele” sunt o probãexemplarã în acest sens (ca ºi tex-tul inedit Une journée d’ivresse,a se vedea infra) ºi este surprin-zãtor cã acest gen, în mod excep-þional interesant, datoritã inter-ferenþei a douã sau mai multe lim-baje, nu a constituit, cu puþineexcepþii: Marcel Duchamp, Fran-cis Picabia, Man Ray, Luis Bu-nuel et Salvador Dali, un centrude interes durabil pentru scriito-rii care au preferat, în aceastã pri-vinþã, „separarea genurilor”.
În revistele româneºti, Fonda-ne alterneazã, în afara contribu-þiilor teoretice ºi critice, texteledin Priveliºti, scrise ºi publicateîn românã cu fragmente din ma-rele sãu poem Ulysse, scris directîn francezã. Între cele douã exis-tã, cu siguranþã, dacã e sã-l cre-dem pe poet, o mare distanþare,(le grand écart, din nou) care pri-veºte biografia sa interioarã. Dardemersul filosofic al creaþiei salenu s-a schimbat. „Nu scriem de-cât pentru a ne da un conþinut”ºi un fel de a fi în lume, actul de apublica e sinonim cu „plantareade receptori, fãrã speranþa vreu-nui retur14”. A avea un conþinutºi o formã, dar ºi a comunica, a secomunica, a se semnala, a luaparte la acest misterios, ignorat,dar presupus existent trafic demesaje ce izbucnesc de peste totºi care va fi impregnat, colorat,amprentat de propriul mesaj.
Cu simþul lui pentru ceea ceeste grav, esenþial, primordial,Fundoianu-Fondane ia asupra luitentativa de a da anvergurã me-tafizicã semnificanþilor pe care levehiculau avangardele, uneorifãrã prea mare preocupare pen-tru substanþã.
Traduceredin limba francezã:
Petriºor Militaru
1 Cioran, Exercices d’admira-tion, Editura Gallimard, Paris, 1986,pp. 151-158.
2 Spre clasicismul cel nou, Sbu-ratorul literar, 24 noiembrie 1922.
3 Probleme de poetica: decaden-þa, Sburatorul literar, 10 iunie 1922.
4 Benjamin Fondane, Le voya-geur n’a pas fini de voyager, texte ºidocumente reunite ºi prezentate dePatrice Beray ºi Michel Carassou,Paris-Méditerranée, L’Ether Vague-Patrice Thierry, 1996, p.32.
5 Idem p. 34.6 Ibidem, p. 36.7 Benjamin Fondane, Faux Traité
d’esthétique, prezentat de Ann VanSevenant, Paris-Méditerranée, 1998(prima ediþie în 1938).
8 Benjamin Fondane, ConstantinBrâncuºi, prima publicare în septem-brie 1922, în Cahiers de l’Etoile, nr.II, 11 Paris, reeditare în 1995 la Edi-tura Fata Morgana.
9 Benjamin Fondane, L’Ecrivaindevant la révolution, Discours nonprononcé au Congres internationaldes écrivains de Paris (1935), pre-faþã de Louis Janover, Paris-Médi-terranée, 1997.
10 „2X2”, prefaþã de Trois Sce-narii, cu douã fotografii de Man Ray,Les Documents internationaux del’esprit nouveau, Paris, 1924.
11 Saºa Panã, Nãscut în 02, me-morii, Editura Minerva, Bucureºti,1973, p. 112.
12 Între Franþa ºi Germania,Sburãtorul literar, 31 decembrie 1921.
13 Note dintr-un sertar, Sburãto-rul literar, 21 ianuarie 1921.
14 „2X2“, prefaþã la Trois Sce-narii, op. cit, p.8.
Petre Rãileanu la Craiova(2017)
20 , serie nouã, anul XXI, nr. 1 (231), 2018
nnnnn PETRIªOR MILITARU
Alexandru Ovidiu Vintilã, Po-etici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu, Edi-tura Eikon, Bucureºti, 2017.
Având ca fundament psi-hologia analiticã jun-gianã ºi o perspectivã
hermeneuticã heideggerianã asu-pra literaturii dupã cum reiesechiar din subtitlul cãrþii, studiullui Alexandru Ovidiu Vintilã esteîn consonanþã cu alte cercetãrirecente de la noi – ca Gellu Naum.O cãlãtorie spre arhetipul inte-rioritãþii (2010) de Isabel Vintilãsau Literaturã ºi individuaþie(2014) de Radu Vancu – ºi îºi con-centreazã atenþia în noua sa car-te asupra a eului creator în careopera literarã este, în acelaºi timp,labirint ºi ghid (auto)iniþiatic ca-pabil sã îl facã pe eul generatorsã se autodescopere, sã ajungãla „comprehensiunea adevãruluipropriei vieþi interioare” (p.5).Sunt vizaþi aproximativ douãzecide autori, dintre care aproape ju-mãtate sunt din zona avangardei,iar restul aparþin onirismuluistructural sau literaturii postmo-derene (cu diferitele sale genera-þii). Oricum, esenþial este cã eseu-rile, de mai micã sau mai mare în-tindere, iau în considerare autoricare se preteazã la o astfel deanalizã hermeneuticã – adicã suntautori pentru care cunoaºtereapoeticã reprezintã o dimensiuneimportantã a universului lor liric–, iar criticul sucevean urmãreº-te tocmai specificul acestei cu-noaºteri poetice la fiecare dintreei ºi locul pe care fiecare dintrepoeþi l-ar putea ocupa într-o
Alexandru Ovidiu Vintilã:avangardã ºi (auto)cunoaºtere
eventualã istorie a poezie în carecontribuþia originalã a fiecãruiadintre cei vizaþi ar putea fi un cri-teriu de evaluare axiologicã, pelângã criteriul estetic propriu-zis.
Altfel spus, concepþia luiTristan Tzara despre poezie estesurprinsã prin prisma raportuluicu Miºcarea Maquis, teoreticia-nul dada fiind nu numai un „apã-rãtor al omului împotriva tuturorforþelor ce voiau sã-l aserveas-cã” (François Buot), ci ºi un scri-itor a cãrui conºtiinþã artisticã aînregistrat impactul pe care fac-torii socio-politici îl au asupradirecþiei în care se îndreaptã înistorie poezia înseºi. Pe urmele luiªestov, Benjamin Fondane „vaîncerca sã explice cã lumea estemult mai profundã, omul de-a lun-gul istoriei nefãcând altceva de-cât sã-ºi impunã propriile princi-pii etice nivelatoare, detronân-du-l pe Dumnezeu ºi încercândsã-ºi ascundã contradicþiile, înloc sã ºi le afirme deschis” (p. 17).La fel ca Tzara ºi Fondane, IlarieVoronca a fãcut ºi el parte dinRezistenþa Francezã, însã Alexan-dru Ovidiu Vintilã subliniazã cãîncã din timpul vieþii „miliardarulde imagini” (E. Lovinescu) eraconsiderat unul din marii revolu-þionari ai limbajului poetic din Ro-mânia.
Suprarealiºtii ocupã aproapejumãtate din volumul publicatanul trecut la Editura Eikon. Eseulcomparatist axat pe raportul luiGellu Naum cu Empedocle, nearatã dintr-o altã perspectivã mi-raculosul (le merveilleux) coti-dian teoretizat de suprarealiºtiicare dãdeau astfel realitãþii ordi-
nare (asociate de eseist cu pla-nul orizontal) un sens extra-ordi-nar (vertical), capabil sã îi pro-iecteze în suprarealitate. PentruDolfi Trost a practica suprarea-lismul este egal cu „a visa în-seamnã a recrea în acelaºi timplumea” (Vârsta visãrii), fiindcãnumai funcþia oniricã a visuluipoate stabili o legãturã autenticeîntre vis ºi lumea obiectivã, aºacum este ea cunoscutã în activi-tatea diurnã. Nu mai puþin intere-santã este viziunea suprarealistãa lui Gherasim Luca pentru careesenþial în cunoaºterea lumii (ma-crocosmice/ microcosmice) estedescoperirea unui obiect de cu-noaºtere nou: Obiectul OferitObiectiv (OOO), pe care îl teore-tizeazã cu pasiune subversivãpentru însãºi miºcarea artisticãdin care fãcea parte. În ceea ce îlpriveºte pe Paul Pãun, el rãmâneîn istoria suprarealismului româ-nesc prin volumele Plãmânulsãlbatec (1939) ºi Marea palidã(1945, p. 49). Sesto Pals este unpoet suprarealist atipic ale cãruipreocupãri ºi ale cãrui texte deºiiniþial erau în zona experimenta-lismului, treptat devin tangentecu pitagorismul ºi se înscriu „pelungimea de undã a tradiþiei mo-dernismului de început de secolXX” ( p. 68). Suprarealistul cra-iovean Constantin Nisipeanueste unul dintre cei câþiva adepþiai miºcãrii teoretizate de AndréBreton a cãrei viziune despreamor ºi feminitate a fost puternicinfluenþatã de legenda Mélusinei,femeie-ºarpe, nimfã fascinantã ceincarneazã idealul femin suprarea-list – sursã a neliniºtitorului
amour fou; remarcabil în aceastãdirecþie rãmâne nu numai volu-mul Femeia de aer (1943), ci ºidesenele care îl însoþesc în ceamai purã tradiþie suprarealistã.Portretul pe care eseistul îl facepictorului suprarealist Jules Pe-rahim ne oferã o privire de an-samblu asupra biografiei unuiartist ce, alãturi de Victor Brau-ner ºi Jacques Hérold, formeazãtriada celor mai importanþi treipictori suprarealiºti de origineromânã. Edificator pentru înþele-gerea anumitor nuanþe legate deevoluþia suprarealismului euro-pean este ºi interviul cu poetulfrancez de origine românã Sebas-tian Reichmann, din care extra-gem numai un mic fragment cesperãm cã îi va incita pe cititori lalecturã: „La Paris am gãsit o at-mosferã total diferitã. Desigur,cam aceleaºi nume reveneau frec-vent în conversaþii, cu trimiteri laaceleaºi cãrþi sau întâmplãri neo-biºnuite. Ceea ce am simþit însãîn primul rând la mulþi dintre po-eþii sau pictorii, mai tineri sau maibãtrâni, care cunoscuserã grupulsuprarealist pânã la dispariþia luiAndré Breton în 1966, a fost odiscrepanþã accentuatã (mar-quée) între dorinþa de a continuasuprarealismul, într-un mod, aºzice, mai individualist ca înainte,ºi o atitudine mult mai radicalã, ovoinþã de rupturã cu suprarealis-mul. ” (p. 196)
În categoria poeþilor oniriºti,Leonid Dimov este reþinut în vo-lum tocmai prin faptul cã poeziasa „transgreseazã liricul” (OvidiuMorar), iar Vintilã Ivãnceanu „uninsurgent fantast, rãmâne un
poet de o facturã cu totul aparte,lirica sa propunându-ne «altce-va», sub o formã care-l singulari-zeazã. ªi din acest motiv este ne-cesar ca autorul oniric sã fie re-descoperit, meritând o receptaresensibil mai bunã” (p. 196).
Situându-se undeva între cu-noaºterea de sine socraticã ºijunghianul proces de individua-þie, Alexandru Ovidiu Vintilã îºifoloseºte calitãþile de istoric li-terar ºi hermeneut pentru a neconduce dantesc printre nivelede profunzime ale universuluipoetic proiectat de dadaiºti(Tristan Tzara), suprarealiºti(Constantin Nisipeanu, GelluNaum, Gherasim Luca, PaulPãun, Dolfi Trost, Sesto Pals),oniriºti (Leonid Dimov ºi VintilãIvãnceanu) sau contemporani(Constantin Abãluþã, Constan-tin Hrehor, Liviu Ioan Stoiciu sauMariana Marin). Realizândaceastã veritabilã galerie deportrete ale poeþilor români mo-derni sau contemporani, eseis-tul încearcã sã surprindã esenþa(quinta essentia o numeau al-chimiºtii) poeziei practicatã defiecare dintre ei, aceea care îiconduce spre centrul lor interi-or ºi care dã o anumitã unitate ºicoerenþã specificã creaþiei poe-tice. Cele trei interviuri cu poeþiiNicolae Tzone („Poezia este for-ma supremã de libertate, nu vãdde ce nu aº putea spune cã sunt,cu siguranþã, una dintre cele mailibere fiinþe din Univers”), Lu-cian Vasilescu („În mod normal,poezia ar trebui sã fie un simp-tom al sãnãtãþii unui popor, allimbii ºi al valorilor sale. Acumºi aici, din pãcate, nu este ca-zul.”) ºi Sebastian Reichmann,de la final, nu fac decât sã între-geascã aceastã galerie de portre-te ale unor scriitori care ne fun-damenteazã spiritualitatea con-temporanã româneascã ºi neghideazã, ºi pe noi, ca o manda-la, spre propriul centru ºi sprenesfârºita, brâncuºiana vertica-litate interioarã. În subtext, car-tea de faþã reprezintã o pledoa-rie pentru poezia ce exploreazãºi hrãneºte cele mai profundestraturi ale omului, însã din per-spectiva istoriei ºi criticii litera-re, volumul lui Alexandru OvidiuVintilã reprezintã unul din celecâteva, apãrute anul trecut, cemeritã reþinute în bibliografiaesenþialã a avangadei noastreistorice.Alexandru Ovidiu Vintilã
