Revi s t ă a Funda ţ i e i Cu l tu ra le "Gavr i i l Ga l inescu" – Hangu. D i rec to r fondato r : Teoct i s t Ga l inescu

Toamna Toamna se îmbată cu apă de ploaie, pe drumuri de fum, în umezii creieri ai nopții de unde, șiroiesc dungile vrâstate ale ogașelor plânsului autumnal ,deloc verzi, deloc calde . Își trâmbițează ropotele la ferestrele, semi - deschise, semi - virtuale, de pe care, fulgii, încep să-și ceară drepturile , bâlbâitului semi-anotimp, toamnă-iarnă. Toamna încalecă luna noiembrie sau iarna încalecă luna octombrie ... după cum se stă cu alcoolul . "Pufoaica" e la loc de cinste ...si "saniuța "la fel Mai mult mut, decât anotimp îmbuibat de frig, de 38 de grade la umbră, își trece în cont, numărul de grade-zile la umbra termometrului blocat, pe o sticlă gradată ,semi - plină ... afurisitul dop,nu mai e cu plută a! ....nu mai e de plută. Vânăt - ghiurghiulie își târâie zdrențele mirosind a fum și frunze moarte într-un colț - dormitor hibernal. Noapte bună, Toamnă! Claudia Mișca, Piatra Neamț, 2013

Un vis - Icriverzi Oana - Alexandra, cl. I D, Șc. Gimnazială nr.198 Buc., înv. prof. German Felicia

Aspect de toamnă Niculae Cristina-Roxana, cl. a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198

București, înv. Prof. Felicia German

Pe câmpia întinsă, Între deal și vale Cât privești cu ochii Vezi numai petale. Fulgi de păpădie Purtați de o boare Plutesc ușor în aer Ca o umbreluță zburătoare. Eleva Tilă Estera, cl. a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198, București, înv. Prof. Felicia German

Zi de toamnă târzie - Răduță-Petrescu Maria, cl. a IV-a B, Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

2

ŢARA HANGULUI

Revist ă cultural-istoric ă, cu apari ţie trimestrial ă,

anul XVIII, nr. 59 decembrie 2013 editat ă de

F u n d a ţ i a C u l t u r a l ă “GAVRIIL GALINESCU”

HANGU – NEAMŢ în parteneriat cu Centrul pentru Cultur ă și

Arte „Carmen Saeculare” Piatra Neamț

Preşedinte: FELICIA GERMAN

Vicepreşedinte: Florica Galinescu Director executiv: Andrei Galinescu Director economic:

Daniela Bîndil ă Director revistă:

prof. FELICIA GERMAN

Redacţia: Prof. Felicia German – redactor şef

înv. Steluţa Manolache, prof. Dorel I. Rusu,

Conf. Univ. Doctor Prof. Vasile Vasile, prof. Margareta Vasile,

prof. Carmen - Ștefania Munteanu înv. Elena Nacu

înv. Dumitrina Caia, prof. Dorinela – Valentina Iordache

prof. Cosma Iordache înv. Florica GALINESCU, înv. Iuliana Gheorghieş

Tehnoredactare şi machetare:

D-l. Ciprian – Mihai Aileni prof. Felicia German

Administrator site:

ing. Mihai Onofreiciuc Publica ţia este înscris ă încatalogul de pres ă RODIPET Neamţ, la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972

16 pagini – 2 lei

Site – ul Funda ţiei : http ://galinescu.wordpress.com/ cont Raiffeisen bank: RO52 RZBR 0000 0600 1247 8119 CIF: 7983633

Telefoane de contact: Felicia German (Bucure şti) – 021/77.22.878 (fix) sau 0724992209 (vo. mobil)

E-mail : felix1_ro@yahoo.com Daniela Bîndil ă – 0737425957 (vo.)

sau 0755844239 (or.)

ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2013

Ziua Națională a României a fost sărbă-torită cu mult interes și la Școala Gimnazială ,, Iustin Pîrvu’’ din Petru Vodă, jud. Neamț. Sub îndrumarea cadrelor didactice: Mo-canu Elena, Vadana Georgeta, Vadana Constantin , Tomescu Elisabeta și Păvăleanu Grigore, și a di-rectorului adjunct prof. Doroftei Maria, elevii claselor primare au susținut un frumos program artistic, evocând cele mai importante evenimente premergătoare Marii Uniri. Îmbrăcați în frumoase costume naționale, elevii au cântat și dansat , strigând într -un glas ,, Vrem să ne unim cu țara!” Programul artistic s-a încheiat cu o horă mare. A consemnat, Prof. înv. primar Mocanu Elena

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 5 9

3

Așa grăiește Domnul slavei Așa grăiește Domnul slavei, Prin glasul Sfintei Liturghii, Deși M-am înălţat la ceruri, Eu nu vă las, Eu nu vă las orfani copii.

În fiecare Liturghie, Eu Mă cobor din nou la voi, Din nou e coasta Mea străpunsă Și-Mi curge sânge, Și-Mi curge sângele șiroi. Mă răstignesc din nou pe cruce, În umbra Sfântului Altar, Primiţi-Mi Sângele și Trupul Să nu vin iarăși, să nu vin iarăși în zadar. Eu sunt aici întotdeauna În Sfânt Altar, spre răsărit, Bisericile Sfinte-s goale, Creștinii Mei, Creștinii Mei sau rătăcit.

Veniţi copii, veniţi la Mine, Că vreau cu voi să locuiesc, Să vă împac din nou cu Tatăl Și de păcat, Şi de păcat să vă feresc.

Și din Potirul Cinei Mele, Eu vreau cu toţii să gustaţi, Veniţi creștinii Mei la Mine Și pacea Mea, Şi pacea Mea să o aflaţi. Din fiecare Părticică, Pe care-n taină o primiţi, Eu sunt întreg cu toată slava, Și-aștept spre Mine, Şi-aștept spre Mine să veniţi

Preluat din buletinul tipărit de Asociația „Pro Burdujeni” sub îndrumarea preoților

Laurențiu Stamatin și Bogdan Iacoban 27.11.2011

prin bunăvoința d-lui ing. Mircea Onofreiciuc

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

4

Interviu cu Grigore Iosub (G. I.), pensionar din satul Chirițeni,com.Hangu,jud. Neamț, despre viața de cioban,

realizat în luna iulie 2012 de Felicia German (F. G.)

G.I .: Când eram mai tânăr, eram pe la oi, la stână și... ne săturam de brânză, de urdă,.... mai mâncam carne.... și carne la stână , numai de oaie, că dacă oi erau… Tăiam câte o oaie și o jupeam, o spălam bine și o puneam la fiert. Acolo făceam, la stână, (n.r: o preparam) cu foc de fag, aveam lemne de fag, bune, și o fierbeam până rămâneau oasele goale. Se ducea singură carnea de pe oase și după ce se fierbea bine, bine, scoteam oasele și puneam în carne ardei grași, ardei iuți, ceapă, morcov, pătrunjei, sare, ce trebuia și o fierbeam din nou, până scădea apa toată, rămânea numai în grăsimea ei....și după ce fierbea bine, o puneam într-o bărbânță de lemn.

F.G: Adică un fel de vas înalt? G.I : O putină... și ea se închega, dacă

se răcorea. Când veneau ciobanii cu oile de la pășune, încălzeam câte un ceunaș cu câte 2 kg de tocană, făceam mămăligă bună și mâncau ciobanii, că de urdă erau sătui...și de brânză. Și mâncau așa de bine,... că așa era pe-atunci , cu mămăligă și carne.

F.G: Și mălaiul îl aduceați din sat. Unde era stâna?

G.I : Era stâna în Bolătău, la deal. La doisprezece kilometri de aici, pe deal.

F.G: Cu ce vă duceați până acolo? G.I : Pe jos umblam. F.G: De câte ori pe an veneaţi acasă? G.I .: Veneam o dată, alteori de două ori

pe lună. F.G: Şi cum făceaţi brânza şi urda? G.I : Brânza…, mulgeam oile, că la

stână, erau câte patru – cinci care mulgeau și unul care dădea la strung oile să le mulgă ceilalţi.

F.G: Şi în ce colectaţi laptele, tot în ciubere? G.I : În găleţi, avea fiecare găleata lui şi

eram câte doi la o gaură, la care veneau oile, unul mulgea în dreapta şi altul în stânga şi oile veneau între noi şi care cum o termina, lua altă oaie. Şi când se umplea găleata, ne duceam în stână şi deşărtam într-un vas mare, îi spuneam „budacă” ...avea câte două sute de kile, trei şi mai se umplea, că primăvara aveau oile lapte mult, aveam câte 4-5 sute de oi la stână...acu nu mai sunt. Şi pe urmă strecuram laptele bine şi după ce terminam oile de muls, le dădeam cheag.

Continuare la pag.5

făcut din miel, din boftul mielului, îi spuneam rânză. După ce tăiam mielul, luam boftul mielului...

F.G: Adică stomacul. G.I : Da, avea cheag făcut din lapte, cum

sugea mielul de la mama lui şi făceam cheag din trei rânze, bofturi de miel, puneam sare, puneam apă şi frecam bine boftul şi pe urmă strecuram şi puneam într-o damigeană de 5-6 kile, atâta ieşea din trei rânze. Şi puneam o cană de cheag la lapte şi se închega laptele, ... puteai să-l dai de-a dura. Si pe urmă îl frământam din nou cu mâna, până se făcea din nou lapte şi învârteam roată cu mâna şi el se lăsa la fundul vasului, caşul acela şi zerul rămânea deasupra. După ce-l păsuiam bine la fundul vasului, scoteam caş dulce şi îl tăiam în patru, îl scoteam în altă budăcuţă mai mică şi îl scoteam din zăr de trei – patru ori, (mai scoteam zăr din caşul acela) si apoi îl frământam din nou şi scoteam jântuit.

F.G: Dar jântuitul ce era? G.I : Din jântuit se face unt. Făceam o

jumătate de kil de unt de fiecare oaie, dădeam șapte kile de brânză și o jumătate de unt la fiecare oaie.

F.G: Îmi amintesc că de multe ori îi dădeaţi şi mamei câte un pic de unt, şi aşa de bun era, gustos şi sănătos şi gras.

G.I : Pe urmă puneam caşul, îl frământam din nou şi îl puneam într-o strecurătoare, (îl puneam într-o cârpă mare) şi îl suceam bine până făceam caşul rotund, iar pe urmă fierbeam zărul într-un ca-zan mare dacă încăpea, dacă nu, puneam de două ori şi făceam urdă şi o dădeam tot la oameni.

F.G: Şi jântuitul ăsta , deci era un fel de ...? G.I : Lapte gros şi gras. F.G: Pe care pe urmă cum îl făceaţi unt? G.I : Îl puneam într-o putină mare şi el dospea

, făcea caimac de un lat de mână de gros. Luam caimacul acela, până dădeam de zară în fundul putinii, şi-l puneam într-un vas care se chema bu-dalău. Şi-l băteam cu-n brighidău ...

F.G: Ce e un brighidău? G.I : O coadă de lemn cu ceva rotund în capăt

găurit. Băteam jântuitul acela până ieşea unt, da îl băteam mult. Uneori se alegea mai degrabă, altă dată băteam câte o jumătate de zi la el. E greu de făcut untul ! Cel mai greu.

F.G: Dar e şi bun, e şi mai scump! G.I : E bun cu fasole, cu cartofi... F.G:Eu îl mâncam pe pâine.

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

5

Continuare de la pag. 4

G.I : Apoi, toamna, nu mai aveau oile lapte mult și închegam numai di-mineaţa. Seara mulgeam oile strângeam laptele şi dimineaţa făceam caşul. Tot aşa îl făceam. Tot cu urdă, cu zăr, cu jântuit, cu unt…

Apoi, m-am lăsat de oi, m-am însurat m-am dus la lucru şi am lucrat prin toate pădurile în viaţa mea şi m-am lăsat de oi şi de lucru şi m-am dus la mină la Crucea în Suceava. Am lucrat acolo 22 de ani. Am ieşit în 1990 la pensie. La vârsta de 60 de ani.

F.G: Şi pe urmă iar v-aţi mai dus la oi? G.I : La 61 m-am dus din nou la

oi, nu ca cioban, ca argat, la stăpân. Acum nu mă mai duc, am îmbătrânit.

F.G: Câţi ani aveţi? G.I : Acum am 81 de ani. F.G: Mulţi înainte! Vă doresc să

fi ţi sănătos, să vă bucuraţi de toate re-alizările pe care le-aţi avut alături de ţaţa Eugenia şi de cele trei fete: Arsâneta (cu care am copilărit), Viorica şi Marinela, care au fost elevele tatălui meu, (Teoctist Galinescu). Mulţumesc pentru timpul acordat. Rămâneţi cu bine! Prof. Felicia GERMAN

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Din creațiile copiilor

6

O excursie de vis În vacanţa de vară a acestui an am fost la Sinaia. Îmi doream

foarte mult să vizitez Castelul Peleş. Când am ajuns în apropierea lui am fost fascinat şi emoţionat

de măreţia şi arhitectura acestuia. Ghidul care ne însoţea ne-a povestit cum şi când a fost construit

castelul, dar şi de unde-i vine numele, fiind botezat după râul care curge în apropiere.

Regele Carol I, primul rege al românilor, şi Regina Elisabeta au finanţat personal construirea castelului. Însăşi Regina Elisabeta a dirijat lucrările de amenajare din interior. Castelul are 160 de camere, beneficiind de electricitate, încălzire centrală proprie, lift interior.

Am vizitat Sala de arme, Sala coloanelor, Camera de şah, Sufrageria regală, Sala de teatru, biblioteca cu camera secretă, Sala mică de muzică unde cânta la pian marele muzician George Enescu, încurajat şi susţinut de regină, care îl alinta cu numele ȘUȘU

în primii săi ani de formare ca muzician, Salonul unde Regele îşi petrecea timpul discutând cu poetul Vasile Alecsandri, şi el un apropiat al familiei regale, Sala oglinzilor, Sala florentină. Am aflat că oglinzile din Sala oglinzilor, au fost aduse în ţară cu căruţele, înfăşurate în fân. Regina Elisabeta a fost o mare iubi-toare de artă, cânta, desena; ea însăşi scria poezii, semnându-le cu pseudonimul Carmen- Silva. În Sala mică de muzică erau expuse patru tablouri care ilustrau anotimpurile, semnate de Regină. În jurul castelului au mai fost construite: Castelul Pelişor şi Foişorul. În timp, Castelul Peleş, fostă reşedinţă regală, devine muzeu, ca apoi, în final, să revină la proprietarul de drept şi urmaşul Regelui Carol I, Regelui Mihai I al României.

Deoarece am plecat cu noţiuni despre o mică parte din istoria noastră, mi-am propus să revin anul următor pentru a mai afla şi alte amănunte sau fapte istorice care s-au întâmplat în acest cas-tel situat în Sinaia, Perla Carpaţilor.

Dudu Vlad- Cristian, elev în clasa a II- a D, Şcoala Gimnazială nr. 198, sect. 6, Bucureşti, înv. Prof. Felicia German

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

7

,,Acesta este copilul meu, datorită mie a ajuns așa!”. Venirea pe lume a unui copil, este un prilej de

bucurie: părinții își fac planuri pentru când va crește, își investesc toate resursele pentru a-i asigura condiții optime de dezvoltare. Tuturor ne-ar plăcea să avem copii disciplinați. Realitatea este însă alta: copilul are multă energie, iar modul în care și-o cheltuiește este obositor, de aceea tre-buie avut în vedere faptul că, pentru a-l direcționa către lucruri folositoare, înseamnă să ai multă răb-dare cu el: să-și folosească energia cu folos, prac-ticând sporturi sau exersând la un instrument, jucându-se cu o paletă de culori; să pictăm împre-ună cu el, să ne antrenăm, să concurăm.

Fiecare copil, la venirea pe lume, beneficiază de un tratament specific mediului în care se dez-voltă, primind o amprentă culturală, dez-voltându-se în aceeași direcție în care se dezvoltă cei din grupul în care este inclus. Nu trebuie să-i solicităm copilului să fie cel mai bun, chiar dacă dispune de potențialul intelectual necesar

Noi suntem unici, fiecare persoană este unică în felul ei, își trăiește propria viață, are stil propriu, con-vingeri și valori personale. Fiecare om își trăiește pro-pria viață. Fiecare părinte are stilul propriu de educație, fiecare copil are particularități care îl deo-sebesc de oricare alt copil.

Meseria de părinte este cea mai dificilă și cea mai ușoară meserie. Este greu să reziști tot timpul

ritmului antrenant impus de copilul tău, să ai răb-dare să-i răspunzi la întrebări, să vezi lumea prin ochii lui; pe de altă parte este ușor să ordoni câ-teva sarcini copilului tău, iar după câțiva ani să spui:

pentru a învăța foarte bine, este talentat, are abilități motrice necesare. Rezultatele obținute nu sunt atât de importante în această pe-rioadă. În etapa școlară abia încep să-și dezvolte primele noțiuni de autoevaluare își consolidează sistemul de valori (ce este bine și ce este rău).

Fiecare părinte are diferite întrebări pe care le adresează cadrului didactic în legătură cu comportamentul și performanțele școlare ale propriilor copii. Răspunsul poate fi găsit împlet-ind teoria cu practica, iar foarte importantă este legătura dintre familie—copil—școală,

neevitând responsabilitățile ce revin fiecărei per-soane în parte.

Părintele este modelul pe care îl urmează,îi oferă condiții de viață, securitate, afectivi-tate, susținere, educație; de modul în care își îndeplinește rolul, depinde viitorul copilului! Școala are un rol deosebit de important în viața copilului. Părintele trebuie să știe să-și orienteze copilul spre o școală care să corespundă cu aptitudinile sale, va știi să fie un bun partener al cadrului didactic pentru a acționa simultan, în vederea sprijinirii evoluției acestuia. Mediul școlar va deveni o a doua familie care treptat îl va pregăti pentru viața adultă. Prof. Cosma IORDACHE, prof. Educaţie Muzicală, Școala Gimnazială nr. 1, 2 și 3, oraș Popești – Leordeni, jud. Ilfov Prof. Dorinela – Valentina IORDACHE, prof. Înv. Preșcolar, Grădinița 2, Berceni jud. Ilfov

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Vioara dăruită de tata a fost ca o bijuterie, ca un dar de mare preț. Fraţii, Iordache Tu-dorel şi Iordache Georgeta, auz-indu-i sunetul și văzând cum este mânuită de tatăl lor, prof. Ior-dache Cosma, și- au dorit a cânta cu ea, încă de mici. Așa cum știau din poveștile spuse de bunicul și de tatăl lor, vioara, supranumită ,,Regina muzicii”, le-a călăuzit pașii pentru a afla miresmele muzicii instrumentale.

Iordache Georgeta-Ioana, un suflet de artist, ală-turi de care a fost întot-deauna familia şi profesorii.

Pasionată de muzica clasică, încă de la vârsta de un an și opt luni, fredona arii din opere. Îna-inte de a învăța alfabetul, a aflat tainele notelor muzicale.

A început cu pianul la vâr-sta de patru ani, grație de vioară la care era antrenat fratelui ei, picta cu vădită plăcere, fiind inspirată de sunetul viorii şi astfel şi-a dorit să studieze vioara.

A început studiul la vârsta de şase ani, sub îndrumarea profesorului Ursu Magdalena, un peda-gog priceput cu multă dăruire profesională, cu un bun spirit de observație, care i-a îndrumat primii pași spre afirmare, prin participarea la concursuri naționale și internaționale, unde a obținut multe premii. Fiecare concurs a adus un premiu, multă dăruire și experiență pentru afirmare. Primul premiu câștigat, a fost la Concursul Național de interpretare „Garabet Avachian”, unde a obținut Premiul I, urmând apoi un șir de alte premii la numeroase con-cursuri naționale și internaționale desfășurate în țară. Împreună cu fratele ei a participat la alte con-cursuri naționale, colindând țara în lung și-n lat, de unde au adus numeroase premii. Apoi, în anul 2008, după multe așteptări, Georgeta a participat la primul concurs desfășurat în afara granițelor țării, în Italia, la Concursul internațional „Gianluca Campochiaro” din Sicilia unde a obținut Premiul I și Marele premiu, participând la o categorie de vârstă cu mult superioară vârstei ei.

Începând din clasa a III-a, fiind organizate olimpiadele naţionale de interpretare instrumentală la care a participat în fiecare an până în clasa a XII, de fiecare dată, timp de zece ani, a obţinut numai premiul întâi. Continuare la pag. 9

8

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

9

Continuare de la pag. 8 A susţinut numeroase recitaluri în ţară şi

în străinătate. A făcut parte din Orchestra de tineret a Europei de Est, susţinând concerte în Italia şi Slovenia. Experienţa sa artistică cu-prinde şi participarea la un schimb de experi-enţă cu orchestra în China, precum şi un solo în Moscova.

Sub bagheta dirijorului Alexandru Iosub, a susţinut un concert cu Orchestra Filarmonicii Oltenia din Craiova, urmând să susţină apoi alte concerte cu orchestrele din Timişoara şi Satu Mare.Este membră a trioului „Sternin”, con-stituit în anul 2010. Formaţia de muzică de cam-eră „Trio Sternin”, este un ansamblu instrumen-tal alcătuit din încă doua interprete : Daria Tudor (pian) și Ella Bokor (violoncel) , ală-turi de care a susţinut numeroase concerte în ţară şi în străinătate (Israel, Belgia, iar în Romania la Iaşi, Bucureşti, Ploieşti).

Talentul său remarcabil şi rezultatele de excepţie au condus la participarea la cursuri de masterclass susţinute de maeştrii ai viorii: regretatul maestru Ştefan Gheorghiu, Liviu Câşleanu, Liviu Prunariu, Adelina Oprean, Pe-ter Daniel, Rony Rogoff, Ida Haendel, şi să aibă nevoie de sprijinul necesar în desăvârşirea sa.

A evoluat pe diferite posturi de televiziune, la diferite emisiuni culturale, ca şi la emisiuni radio, precum emisiunea ,,Muzicieni de azi, muzicieni de mâine…” , realizate de regretata Rodica Sava, difuzată duminica la Radio România Cultural, ani de-a rândul.

Începând din clasa a IX-a, a fost elevă la Colegiul Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, fiind îndrumată de prof. Elena Baltaga.

Un nou concurs sau recital reprezintă paşi importanţi în realizarea visului ei de a deveni o artistă desăvârşită.

În prezent, urmare a rezultatelor remarcabile de care s-a bucurat în toți acești ani, noi, familia, o sprijinim să-și continue studiile în Germania, la Koln, pentru desăvârșirea ei profe-sională și pentru a cunoaște și a intra în competiție cu instrumentiști de talie internațională.

Prof. Cosma IORDACHE, prof. Ed. Muzicală - Șc. Gimnazială nr 1, 2 și 3

oraș Popești – Leordeni, jud. Ilfov Prof. Dorinela – Valentina IORDACHE, prof. Înv. Preșcolar, Grădinița 2,

Berceni jud. Ilfov

Într-o frumoasă zi a lunii ruginii de toamnă, clopoţelul clincăne aşteptând copiii mici și mari să intre în clase şi să pornească în lunga călătorie a literelor şi a cifrelor.

Astfel, vor trece de clasele primare şi gimnaziale. Datorită școlii, prietena noastră și a tuturor celor care ne înconjoară cu dragostea lor şi ne îndrumă paşii spre cunoaştere, putem să ajungem acolo unde visăm. Cu ochii deschişi.

Călătoria nu se va încheia decât atunci când fiecare copil se va transforma, din şcolăre-lul timid din clasa întâi, baza societăţii.

Mereu, fiecare om îşi va aduce aminte de şcoala care le-a îndrumat paşii vieţii. Eleva Asavei Letiţia, cl. a IV-a, Șc. Gimnazială Hangu, înv. Manolache Steluța

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVII I, Nr. 59

10

Motto: „Ecologia e o tulburătoare poveste de dragoste

către om şi natură, dar şi un legământ....” (Toma George Maiorescu).

Societatea umană este în continuă dezvoltare

atât în timp, cât şi în spaţiu. Cultura unei societăţi

este reflectată prin valorile pe care le manifestă, fie

ele morale, etice, economice, dar și prin relaţiile pe

care le desfăşoară fiecare om cu mediul în care se

află, cu mediul natural.

Omul a observat că natura se desfăşoară după

anumite reguli şi de aceea menţinerea unui anumit

echilibru este esenţial pentru desfăşurarea normală a

vieţii.

Atitudinile şi comportamentul nostru în raport

cu tot ceea ce ne înconjoară se formează încă din mo-

mentul în care ne naştem; mai întâi părinţii noş-

tri sunt cei care încearcă să ne familiarizeze cu

norme şi valori morale, acest lucru fiind continuat de

cadrele didactice. Dacă dorim ca „seminţele” educa-

ţiei ecologice să dea roade, trebuie ca pub-

licul ţintă să fie alcătuit din copii, deoarece, pre-

cum spune un proverb vechi: „Pomul când e mic

se-ndreaptă”; de mici trebuie să le formăm copiilor

principalele priceperi şi deprinderi de educaţie

ecologică, pentru a deveni în timp adevăraţi

ecologişti. Copiii sunt publicul cel mai important,

pentru că ei vor fi consumatorii de mâine ai re-

surselor naturii. Dacă la intrarea în şcoală copiii

au unele reprezentări vagi despre mediul în care

trăiesc, şcoala este datoare să consolideze şi să

dezvolte aceste reprezentări despre natură şi so-

cietate, să cultive sentimente de admiraţie faţă de

frumuseţile naturii şi să formeze deprinderi de pro-

tejare a mediului înconjurător.

Noi, dascălii, trebuie să punem un mare accent

pe educația ecologică a celor mici, pentru a ne putea

bucura împreună de albastrul curat al cerului, de

limpezimea apelor, de florile câmpului şi de

frunzele verzi.

Nouă, cadrelor didactice, ne revine obliga-

ţia de a-i învăţa pe elevi să ne iubească, să

înţeleagă natura, să o protejeze.

Educaţia ecologică se poate face începând

cu satisfacerea intereselor copiilor de cunoaştere

a plantelor și animalelor în condiţii naturale şi

continuând cu educarea deprinderilor de a

închide la timp comutatorul , robinetul, de a

ocroti spaţiile verzi sau de a recupera organi-

zat deşeurile de hârtie, metal, materiale sin-

tetice sau sticlă, pentru a le reintroduce în circui-

tul economic. Cadrele didactice împreună cu

elevii din şcoala noastră desfăşoară astfel de ac-

tivităţi , având rezultate mulţumitoare. Aceste

activităţi ce se desfăşoară în afara sălii de clasă,

înseamnă activitate în contact nemijlocit cu me-

diul înconjurător. Folosirea mediului natural ca

sală de clasă sau ca laborator în care elevul în-

vaţă, este un pas decisiv în conştientizarea prob-

lemelor cu care se confruntă omenirea: degra-

darea solului, a subsolului, poluarea aerului, a

apei, defrişările masive, dispariţia unor plante şi

animale.

Ecologia şcolară urmăreşte dezvoltarea la

elevi a unei gândiri ecologice, raţionale, prin

care aceştia să se apropie de cunoaşterea

fenomenelor din natură. Elevii îşi formează

convingeri trainice cu privire la necesitatea

protejării mediului ambiant, numai atunci când

se porneşte de la exemple concrete, pozitive sau

negative, luate din orizontul lor local.

Exemple de bune practici în educaţia ecologică

ISBN 978-973-0-10938-2

înv. Steluţa MANOLACHE,

Şcoala Gimnazială Hangu, Jud. Neamț

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

11

Din creațiile copiilor

Un gândecel Vrea să cânte-un cântecel. Și tot cântă și tot cântă, Până vine iarna cruntă. Ghici ce – i ? Onofreiciuc Ioana-Alexandra elevă, cl. a II-a, Șc. Gimnazială „Sf. Andrei” - București

TOAMNA

O zi încântătoare, chiar dacă soarele nu mai este atât de fierbinte și chiar dacă, la orizont, se zăresc norii cenuşii.

Toamna se ascunde printre frunzele copacilor, fu-rişându-se uşor, pentru a acoperi cu frunze colorate pământul, pentru a îndulci strugurii de vie, pentru a co-lora în roșu și galben merele din livezi, pentru a aşterne bruma argintie peste iarba altădată verde și peste florile din grădină şi pentru a acompania glasurile cristaline ale copiilor care se îndreaptă cu paşi vioi către şcoală. Pen-tru că toamna începe din nou un alt an şcolar, iar eu mă bucur nespus că mă întâlnesc cu toţi colegii de care mi-a fost dor, cu doamna învăţătoare, dar şi cu lumea mi-nunată din bibliotecă.

Eleva Asavei Letiția, cl. a IV-a, Șc. Gimnazială Hangu, înv. Manolache Steluța

A sosit toamna, cea de a treia fiică a bătrânului an. Se simte tristeţea naturii plutind în aer.

Copacii, altădată verzi şi cu o strălucire aparte, acum sunt supăraţi pe hainele lor galbene şi ruginii. Vântul adie, iar frunzele cad pe rând, ca într-o ploaie lină, colorată.

Zilele sunt mai scurte, iar nopţile tot mai lungi şi mai reci. Drumul soarelui este tot mai obositor şi mai scurt. Norii cenuşii, ca o cortină uriaşă, îl ascund aproape în fiecare zi. Oamenii au adunat

provizii pentru iarna care abia aşteaptă să bată la uşa timpului. Nu mai sunt nici fructe în copaci, nu mai sunt nici legume pe câmp şi într-o zi am văzut că şi florile s-au supărat şi au dispărut. Fiecare zi pare mai tristă fără razele blânde ale soarelui, dar, cu toate acestea, toamna rămâne un anotimp frumos, un amestec de cu-lori, plin de farmec.

Elevul Bontaș Marian, cl. a IV-a, Șc. Gimnazială Hangu, înv. Manolache Steluța

„Flori” - V ăcaru Maria - Izabela, elevă, clasa a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Pe câmpia întinsă, Între deal și vale Cât privești cu ochii Vezi numai petale. Fulgi de păpădie Purtați de o boare Plutesc ușor în aer Asemeni umbreluțelor zburătoare. Tilă Elisa—Estera, elevă, clasa a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

12

Bontaș Vasilica-Patricia, elevă, cl. pregățitoare Șc. Gimn. Hangu, înv. Manolache Steluța

Școala este o instituţie unde copiii învață pregătindu-se pentru zilele care ur-

mează. Mi-ar plăcea ca pe viitor clădirea în care voi învăța să aibă forma unui vas de croazieră. Acolo să navighez din clasa întâi până la facultate. În fiecare an școlar să ur-căm câte un nivel. La parter să fie o piscină, un teren de baschet și o sală de gimnastică unde să desfășurăm orele de sport. Tot aici să găsim un atelier de pictură, altul pentru abilități practice, o sală dotată cu calculatoare pentru opțional și un spațiu dotat cu instrumente muzicale pentru orele de muzică. Sălile de clasă să fie spațioase, luminoase, mesele aranjate în trepte ca într-o sală de spectacol, iar pe ele să găsim câte o tabletă. Astfel elevii vor urmări lecțiile mai ușor, iar în locul tablei va fi un ecran digital. La fiecare etaj să se afle o cantină unde să se pregătească diferite bunătăți pentru gustarea din pauza mare. Aș fi încântat să învăț într-o astfel de școală! ONU ŞTEFAN—elev, clasa a IV-a Școala Gimnazială Hangu Înv. Prof. Munteanu Carmen - Ștefania

La răscruce - Popa Ioana, elevă cl. a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Peisaj—Mureșeanu Alexandru, elev cl a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German Peisaj - Bărbulescu Ștefan-Alexandru, cl. a IV-a B, Șc.

Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

13

Încă din cele mai vechi timpuri şcoala

era şi este o necesitate pentru oameni. De-a lungul timpului multe generaţii au

tot încercat să modernizeze şcoala. S-au schimbat multe lucruri după spusele bunicilor. În prezent copiii asociază şcoala cu calculatorul. Poate ar trebui să ia lecţii de la un monitor uriaş pus pe un perete, poate ar trebui să avem tablete, poate ar trebui să avem....... , multe altele care doar în vise şi în filme mai vedem. Copiii iubesc mult calculatorul şi aşa poate ar învăţa mai mult, mai uşor, mai temeinic. Aşa văd eu viitorul !

Dominte Cătălin, elev clasa a IV-a

Şcoala Gimnazială Hangu Înv. Prof. Munteanu Carmen - Ștefania

Portret - Babuș Diana-Sophie, elevă cl. a IV-a B. Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Răsărit de soare - Niculae Cristina-Roxana, cl. a IV-a B (2), Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Foarea din grădină - Niță Maria, cl. a IV-a B, Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

În livadă Levențiu Adrian-George, cl. a IV-a B, Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

14

SCRISOARE LUI MOŞ CRĂCIUN

(pentru hangani) Mihai Doroftei Dragă bade Moş Crăciun, Eu te ştiu de băiat bun, Dar eşti și un bun creştin, De-aceea la tine vin, Chiar de sunt copil mai mare Barba ta îmi place tare... Şi-aş vrea să mă joc cu ea, Cum mă mai jucam cândva. N-ai cumva un leac subtil, Să mă faci din nou copil? Atunci tu, din tolba ta Daruri multe îmi vei da.... Vin acum la tine, iară C-o treabă nu prea uşoară. Cum colinzi, de-atâţia ani, Treci, te rog, pe la hangani, Du la tineri şi copii, Un vagon de jucării! Pentru harnicele fete, Într-o zi de dragobete, Du-le , te rog eu frumos, Câte-un tânăr făt frumos! Pentru cei mai în etate, Să le duci tu sănătate, Că –i mai bună decât toate! Fă-ntre noi să fie pace Cum lui Dumnezeu îi place, Dragostea doar să domnească Peste Țara Românească, Doar belșug și bucurie Peste-ntreaga Românie, Din hotare în hotare Peste România Mare. Şi acum mă tot gândesc Cum să fac să-ţi mulţumesc? Mâna ţi-o voi săruta, Barba ţi-o voi pieptăna, Chiar şi-un ron eu îţi voi da Şi îţi mai urez eu ţie Să ai bucurii o mie, Să ai reni şi gologani,

LA ANUL şi LA MUL ȚI ANI!

Prof. Mihai Doroftei, PoianaTeiului (din vol. „Mărturisiri” – Editura „Cetatea

Doamnei”, 2011, pag. 139, 140).

Profesorul Mihai Doroftei – scriitorul _– S-a născut în

apropiere de Piatra

Teiului în ziua de 17

iunie 1929, din părinţi

gospodari. Şcoala

primară a făcut-o în satul natal Poiana Teiului iar apoi a

urmat Seminarul Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Roman,

desfiinţat de regimul comunist în anul 1948.

Primul drum spre Seminarul din Roman l-a

parcurs cu pluta pe apa Bistriţei moldave, în porţiunea

Poiana Teiului – Piatra Neamţ. De la Piatra Neamţ la

Roman a mers pe jos împreună cu tatăl său.

În ziua de 25 mai 1948 este arestat pe când era

elev la seminar de către Securitatea din Roman. După

cercetările de la Roman este dus împreună cu alţi elevi

arestaţi în judeţul Neamţ la Penitenciarul din Suceava. La

Seminarul din Roman pe 15 mai 1948 fusese arestat şi

părintele Iustin Pârvu. Cât Mihai Doroftei era seminarist,

a simpatizat cu colegii săi din Organizaţia de tineret

„Frăţiile de Cruce”. Într-una din zilele lui mai 1948, în

clasă la Mihai a intrat un grup de tineri care veneau din

partea P.M.R. cu scopul de a da jos de pe peretele clasei

Icoana Maicii Domnului. Seminariştii, după o altercaţie

scurtă îi iau pe fugă pe provocatori, care veniseră să

aşeze pe perete tablourile lui Gheorghe Gheorghiu – Dej,

a Anei Pauker şi al lui Vasile Luca.

La Penitenciarul din Suceava a suferit un timp

alături de alţi elevi de pe valea Muntelui arestaţi şi ei la

licee din Piatra Neamţ : Georgeta S. Geană din satul

Săvineşti, comuna Poiana Teiului ; Prună Elena din

comuna Buhalniţa ; Olaru Gh. Vasile (BICĂ) din satul

Sabasa, comuna Borca ; învăţătorul Teoctist I. Galinescu

din comuna Hangu ş.a.

Continuare la pag. 15

15

Continuare de la pag. 14 Profesorul Mihai Doroftei—scriitorul

În anul 1949, Tribunalul Militar Iaşi a trimis la Penitenciarul din Suceava un complet de judecată care i-a

condamnat pe „duşmanii regimului” la ani grei de temniţă. Mihai este condamnat la 2 ani de temniţă grea pentru

„contribuţii la uneltire contra ordinii sociale”.

De la Penitenciarul din Suceava, fostul seminarist Mihai Doroftei este transferat împreună cu alţi colegi de

suferinţă la Penitenciarul TÂRŞOR, din comuna Târgşorul Nou, la 15 km de Ploieşti. Aici, a suportat condiţiile grele

de detenţie, un program diabolic de reeducare timp de 2 ani. În anul 1950, după 2 ani şi 3 luni de detenţie este

eliberat.

Revine în „marea închisoare a ţării”; la Poiana Teiului este ţinut un timp cu domiciliu forţat („domiciliu

obligatoriu” – D.O.).

Cei care făcuseră închisoare politică nu aveau dreptul să facă armată la trupele obişnuite ale M.F.A.. Aşa

se face că atunci când îi vine rândul să recruteze securitatea l-a încadrat ca soldat într-un detaşament de muncă

forţată, ca „ostaş constructor”. În popor li se spunea „soldat la muncă”, iar sub formă ironică li se spunea ostaşi la

„DIRIBAUA”. În haine cenuşii a lucrat în perioada 4 iunie 1951 – 25 X 1954 în punctele de lucru : Viişoara –

Neamţ ; Bistriţa – Neamț ; Fabrica FORESTA – Neamţ ; Fabrica de ciment Bicaz. Hainele slabe şi mâncarea

puţină i-au marcat tinereţea.

După terminarea obligaţiilor militare a revenit în sat. A găsit de lucru în diverse locuri de muncă dar i se

oferea mereu „munca de jos”. A lucrat şi la fostul raion Ceahlău, la Secţia de învăţământ. În anul 1955 s-a căsătorit

cu învăţătoarea Maria (Mioara) C. Niţă născută în satul Sabasa din comuna Borca. După ani, în anul 1962 reuşeşte

să obţină prin justiţie reabilitarea pentru perioada de detenţie politică.

După reabilitare a lucrat ca profesor suplinitor în câteva şcoli de pe Valea Muntelui, a absolvit cursurile

Liceului „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, după care s-a înscris la facultatea de matematică de la Universitatea din

Bucureşti. Dar cum cazierul său era „pătat” a fost exmatriculat „pe motive politice”.

A mai trecut un timp, după care s-a înscris la Facultatea de matematică din cadrul Institutului Pedagogic

din Bacău pe care îl absolvă în anul 1965.

În perioada 1965 – 1991, a fost profesor la Liceul Borca unde a predat : matematică, limbă germană,

limba rusă ş.a.. În catedra sa predominau orele de matematică. După ieşirea la pensie în anul 1991, a purtat o

corespondenţă bogată cu foşti elevi ai d-sale din ţară şi din străinătate. O parte din corespondenţă este în limba

germană.

Profesorul de matematică Mihai Doroftei a publicat exerciţii şi probleme incitante în reviste de specialitate

precum „Gazeta matematică”, „Caiete matematice”, „Gazeta micilor matematicieni”. A scris şi literatură în revista

„ȘTAFETTE” din Timişoara.

Ca scriitor ne încântă sufletul cu proză scurtă şi poezie. În proza sa, se remarcă pagini sensibile despre

copilăria şi adolescenţa sa, fragmente emoţionante din anii maturităţii, momente pline de frumuseţe din familia sa,

aspecte dureroase din timpul celui de al doilea Război Mondial de pe Valea Muntelui ş.a..

Poezia sa presară în inima cititorului scântei din constelaţia stelară a cerului senin de pe toată Valea

Bistriţei. Apar în sufletul şi în faţa ochilor noştri, ca într-o încăpere a unui observator astronomic, Bunul Dumnezeu

al tuturor, Maica Fecioară Maria, Iisus Hristos, fiinţele iubite din anturajul poetului.

Cartea „MĂRTURISIRI”, rod al muncii acestui muntean destoinic, apărută la Editura „Cetatea Doamnei”

din Piatra Neamţ în anul 2011, ne invită respectuos la o lectură profundă şi se adresează oricărui român prieten al

cărţilor bune.

Prof. Dorel I. Rusu

Topoliceni, 8 decembrie 2013

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Funda ţia cultural ă "Gavriil Galinescu" Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

16

Crăiasa Zăpezii- Onofreiciuc Alexandra, elevă în cl. a II-a, Șc. Gimnazială „Sf. Andrei” -București

Două raze jucăușe

Zăbovesc astăzi la geam. Ne spun iarăși vorbe bune,

Deși….e sfârșit de an!

Tradi ții și obiceiuri populare Elevii clasei a IV-a, ai Școlii Gimnaziale

Hangu, jud. Neamț, coordonați de înv. Steluța Manolache