Date post: | 30-Jul-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | szuecsik-cristi-sorin |
View: | 314 times |
Download: | 3 times |
Revista Școlii Naționale de Jurnalism Radiofonic
Ața principală
“Fără semnal, într-o izolare ciudată (desprinsă de restul lumii, dar împreună cu alți 85 de inși). Am simțit că mi s-a tăiat ața principală ce mă ținea legată de papușar și capriciile lui- lumea modernă cu normele sale pe care ni le autoimpune. (…) Am rămas mută de uimire, încălcând una dintre cele mai im-portante regului ale jurnalismului…să ai întotdeauna ceva de spus, dar asta nu contează chiar așa de mult,pentru că suntem la început, suntem entuziasmați, iar vizitele au fost imboldul de care aveam ne-voie, pentru a privi cu îndrăzneală meseria de jurnalist.
Maria Avram
Live Unmuted
“Noi toți suntem povești iar fiecare poveste trebuie să fie spusă” - acesta este mesajul învățăceilor din Școala de Vară Reporter XXI. Suntem memorii, suntem clipe iluminate de vârste fragede în epopeea supremă, viața. Pentru noi, tot ce atingem devine lumină prin esență, dar în același timp suntem și umbra. Dacă nu lăsăm poveștile să zboare nu vom fi decât o eclipsă ce nu-și mută fața selenară de frică să nu se ardă. Noi am venit aici pentru a lăsa pleoapa eclipsei să se deschidă, să arunce raze noi. Noi am găsit puterea de a grăi liber, de a arăta modul nostru de gândire, de a fi unici. Acesta este modul suprem de viață, deschis spre povestea pe care o trăiești și spre lumină. LIVE UNMUTED!
Augustin Dinulică
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 2
Prima zi
O libertate totală dobândită prin deconectarea de tot
ce înseamnă tehnologie sau mijloacele de
comunicare ale secolului 21 și apoi...oamenii.
Oameni înconjurați de verdele mut, de
expresivitatea luminii desenau parcă un spectacol
de culori contrastante...Uimitor...
(Ioana Andrada Tudorie)
După ce că am pornit cu stângul, nu am reușit să mă
trezesc la timp și am greșit și gara de unde am
pornit spre RÂUL ALB, ne-am apucat imediat de
“învățat”.
(Gherle Alin Adrian)
E verde în jur, e verde în noi, e un început de drum,
e un nou început. Sunt înconjurat de verde, de
freamătul și fluxul pădurii, de vuietul de viață ce
trosnește din fiecare creangă, din fiecare suflet. Mă
regăsesc la un nou început alături de oameni noi, cât
mai diverși și “colorați”.
(KATY)
Zgomotul roților de la valizele duse pe pavajul
inegal, râsete și saluturile celor care se cunoșteau
deja mi-au urat bun venit la intrarea în tabără.
Am fost pierdută pentru câteva secunde: ce fac
prima dată îmi iau un ecuson, predau avizul
medical, mă cazez? Cum arată camerele? Cu cine
stau? Atâtea întrebări cu tot atâtea răspunsuri pe
care le-am găsit spre bucuria mea, usor.
(Maria Avram)
Mi-a fost dor de locul acesta. De pădurea imensă ce
ne înconjoară, de râul care acum curge silențios și
amorțit și de cele 85 de suflete care formează anul
acesta tabăra REPORTER XXI.
Da...85 de suflete din toată țara, 85 de caractere, 85
de personalități, 85 de oameni pe care abia aștept să
îi cunosc, să îi înțeleg, să îi ascult și să mă asculte.
(Azap Denisa)
Șervețelele Mariei Un punct, o pată de culoare...visez și scriu mai
departe. Ce greu îmi este să mă rezum, să descriu,
căci uneori a descrie poate fi sinonim cu a rezuma.
Cele mai frumoase lucruri nu pot fi descrise...Ce
poți vedea, simți, dar nu descrie. Imposibil.
Acum ochii îmi sunt ațintiți asupra unui șervețel.
Încerc să rezum: un șervet simplu, ce probabil ar fi
fost folosit la masă dacă imaginația unei energii
întrupate nu l-ar fi transformat în cu totul altceva,
într-o piesă de rezistență a compunerii mele. Ce de
culoare! Să fi fost oare culorile îmbinate voit în
acest fel? Sau e doar creație? Amalgam.
Pe șervețelele Mariei întrezăresc schița unui alt
univers, unul care seamănă mult cu al nostru. Să-ți
exprimi sufletul prin forme...cine să mai vrea să
zboare dacă asta e posibil? Ce mi-aș mai putea dori?
Poate niște amintiri din viitor, poate câteva scântei
de rouă sau vibrația unei aripi de înger...Dorință.
Dar tresar, mă trezesc, deschid ochii. Sunt orbită de
atât de multă strălucire. Pe masă stau aranjate
șervețelele Mariei...Mirare.
(Ana Gerber)
Dacă există ceva ce poate fi comparat cu
sentimentul victoriei, acel lucru e cu siguranță
bucuria de a fi copil. Deși două lucruri total diferite,
aparent lipsite de legătură, aceste două sentimente
sunt fundamentale și pot fi îmbinate cu stoicism. Nu
credeți?
Astfel premiul primit de participanții noștri, și
anume un șervețel decorat cu pasiune de o
fetiță de doar câțiva ani nu doar că hrănește
sentimentul plăcut al victoriei, dar ne și
aduce aminte care sunt adevăratele valori
ale vieții, încă o lecție care să dovedească
cât de mult poate valora această experiență.
(Iova Iasmina)
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 3
LIVE UNMUTED!
Trăiesc pe planeta Terra. Sunt una dintre miliardele
de vieţuitoare care se adăpostesc aici. Aparţin rasei
umane. Ştiu sigur că sunt diferită faţă de celelalte
specii şi sunt mândră de asta.
De multe ori folosim sintagma ,,a fi om” fără a fi
conştienţi de complexitatea acesteia. De fapt, cine
ştie exact ce înseamnă asta? Cred că eu am reuşit
astăzi să dezleg acest mister. A fi om înseamnă a
avea puterea să dărâmi barierele existenţei şi să
trăieşti; iar să trăieşti înseamnă să te exprimi, să te
exprimi în toate formele şi modalităţile, să creezi, să
schiţezi urme pe unde treci şi, mai ales, orice ar fi,
sub nici o formă, în faţa oricărui impediment oricât
de puternic, să nu laşi pe nimeni să te pună sub
semnul tăcerii. Nu este omenesc să fii docil, să nu ai
păreri şi este laş să nu te faci auzit.
,,Live unmuted” este echivalent cu a trăi liber, cu a
fi tu însuţi. Orice om merită şansa de a se face auzit,
oportunitatea de a fi ascultat. Povestea fiecăruia
dintre noi este importantă într-un fel. Fiecare
acţiune are o repercursiune asupra universului… De
ce să nu ne creem propria lume?
Poate nu ştim cum să traducem cu exactitate ,,Live
unmuted” în română, dar ce mai contează limba în
care vorbim, atât timp cât vorbim, acţionăm?Vă
provoc pe toţi să distrugem paravanul după care ne
ascundem, să ieşim la lumină, să facem gălăgie şi să
avem un impact asupra omenirii!
(Ana Gerber)
Precum aerul ce îl respirăm şi care ne ţine în viaţă,
comunicarea şi graiul ajută la formarea unei
personalităţi umane. Vocea ne este dată pentru a
vorbi şi pentru a ne face înţeleşi. Vorbele pe care le
rostim ne ajută în diferite situaţii, care pot fi atât
pozitive, cât şi negative.
Lucrul de care toţi ne bucurăm este că avem o viaţă,
că vedem, că suntem sănătoşi şi, de altfel, că putem
vorbi. Prin voce ne putem face înţeleşi şi putem
comunica cu cei din jur. Trebuie să ne naştem, să
trăim şi să murim bucurându-ne de tot ce ne
înconjoară şi ne este oferit.
(Ana Maria Petcu)
Cu toţii suntem poveşti. De ce să nu le lăsăm să se
deschidă? De ce să nu le lăsăm libere?
Cuvântul este cel mai valoros lucru pe care omul îl
deţine. De la începuturi cei doi au crescut, s-au
format, au înflorit împreună. Un gând lăsat să
zboare este un gând ce deschide o zare. Trăiţi, dar
trăiţi şi prin cuvinte.
,,Dumnezeu a creat omul între animal şi înger,
deosebindu-l de primul prin grai şi raţiune, iar de al
doilea prin invidie şi răutate. Este dreptul nostru de
a alege urcuşul sau coborâşul unui drum în viaţă.”
Live unmuted! Trăiţi prin cuvinte! Fiţi apoteoza!
(Augustin Dinulică)
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 4
LIVE UNMUTED!
Vorbeşte-ţi viaţa! Cel mai frumos lucru în lume este
să fii în stare să spui ce crezi, ce simţi, ce visezi
pentru prezent şi viitor, adică într-un cuvânt să
trăieşti colorat.
Să nu îţi fie frică să te exprimi! În fiecare zi ar
trebui să descoperim ceva nou la noi înşine şi cel
mai bun mod de a face asta este prin cât mai multe
trăiri. Dă din mâini, zâmbeşte, vorbeşte-ţi viaţa. Nu
te limita, împinge infinitul cunoscut de noi toţi şi
stabileşte-ţi unul propriu. Hlizeşte-te la soare şi apoi
spune-ne şi nouă ce ţi-a şoptit.
O viaţă poate fi vorbită foarte uşor. Trebuie doar să
găseşti uşa din tine, să o deschizi şi să laşi cuvintele
să se împrăştie în jurul tău. Imaginează-ţi viaţa ca
fiind o colecţie de borcane. Alege unul în fiecare zi,
deschide-l şi scoate din el o idee. Plimb-o prin lume,
adaugă-i o imagine, un sunet, o emoţie, transform-o
în ceva real şi împarte-o tuturor celor din jurul tău.
Nu te abţine şi nu te limita. Trăieşte-ţi viaţa!
Vorbeşte-ţi viaţa!
(Carla Raluca Feraru )
Trăiesc. Trăiesc într-un loc cu mine însumi, trăiesc
prin noi, prin ce se întâmplă în jurul meu, prin
lucruri mărunte, prin noi toţi.
Suntem legaţi unii de ceilalţi, formând un lanţ al
lumii în care trăim. Live unmuted. Ne aflăm în
legături neîntrerupte şi aflăm, gândim, simţim
informaţiile ce ne sunt introduse şi cred că acesta
este un lucru esenţial pentru noi, toţi cei dispuşi să
asculte.
Cunoştinţele curg într-un flux continuu şi ne ajută
să învăţăm totul despre ce ne înconjoară, despre ce
trebuie să ştim şi nu ştim.
(Denisa Azap)
Cât e de tristă tăcerea. Dacă natura ar fi mută, iar
omul lipsit de glas, am supravieţui doar, într-o lume
fără viaţă. Spun ,,am supravieţui” căci nu am fi
lipsiţi probabil de lucrurile materiale necesare vieţii,
dar a trăi presupune mult mai mult; presupune a
comunica. Oamenii deţin nevoia nativă să se
exprime, să-şi împărtăşească emoţiile interioare, să
înveţe în permanenţă unii de la alţii, să
interacţioneze şi să se apropie sufleteşte,
descărcându-şi inimile în faţa persoanelor care
merită şi simţindu-se apoi eliberaţi. Toate acestea
sunt însumate de comunicare. A comunica nu
înseamnă doar a transmite o informaţie folosind
cuvinte. De nenumărate ori, cuvintele sunt prea
puţine şi mult prea neînsemnate pentru a transmite
un pachet bogat de sentimente ce ne învălmăşesc.
Atunci, comunicarea trebuie însoţită de gesturi şi de
fapte, nu doar de vorbe fără rost. Viaţa se bazează
pe comunicare, căci noi comunicăm adesea printr-o
simplă privire, un zâmbet sau o atingere.
Comunicarea, sub toate formele ei, vindecă suflete,
înveseleşte şi învaţă oameni. Tăcerea nu înseamnă
doar lipsa cuvintelor, ci o inimă închisă. De aceea,
haideţi să trăim cu adevărat, deschizându-ne mintea,
dând frâu liber imaginaţiei pe care să nu o supunem
tăcerii, ci să fim lipsiţi de teamă, împărtăşindu-ne
ideile cu cei din jur!
(Denisa Turcea)
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 5
LIVE UNMUTED!
Trăieşte în netăcere, trăieşte-ţi viaţa...
Viaţa nu poate trăi fără viu, iar viul nu există fără
zumzetul naturii, oamenilor, oraşului, complexului
numit ,,lume”. Viaţa pulsează prin tot, prin toţi, iar
tot ce ne leagă este sunetul care alături de mişcare
creează animarea lucrurilor inerte. Altfel, nu ne-am
deosebi de simple lucruri neînviate de suflarea
vieţii, aceeaşi suflare care ne face să pulsăm.
Inteligenţa ne-a ajutat să ne muncim posibilităţile:
am creat din sunete cuvinte care se închegau,
formau prima formă de comunicare. Omul mereu
vrea să-şi înfrângă limitele, să depăşească spaţiul şi
timpul, dezvoltându-se încontinuu.
(Ecaterina Miculescu)
Trăieşte zgomotos sau fă-ţi viaţa auzită! De ce?
Pentru că merită!
Cineva spunea că viaţa ar fi mai frumoasă dacă ar
avea coloană sonoră. Oare nu putem să îi atribuim
vieţii minunea sunetului? Cum dăm viaţă cuvintelor
dacă nu prin simplul gest de a le rosti?! Şi uite aşa,
vorbind, ajungem să dăm viaţă vieţii, s-o umplem
cu suflet – cu sufletul celui ce comunică. Nu-i aşa
că fericirea-i mai fericire atunci când o povesteşti
tuturor?! Nu-i aşa că amintirile prind viaţă atunci
când le evoci în cuvinte nostalgice?!
Cuvintele, vorbele sunt lucrurile simplu, fireşti care
dau sens vieţii. Vorbele sunt omeneşti aşa că să fim
umani şi... să comunicăm!
(Ioana Andrada Tudorie)
Viaţa ne oferă o mulţime de motive pentru a o trăi.
Principalele motive sunt: suspansul pe care-l simt la
începutul unei noi zile, senzaţia de libertate pe care
o simt la sfârşitul zilei, sentimentul de fericire când
îmi văd prietenii şi familia, dar şi faptul că pot
comunica cu alţi oameni. Primul pas în comunicare
nu îl reprezintă cuvintele, ci un simplu gest, ca un
zâmbet. Zâmbetul este cea mai simplă şi politicoasă
formă de comunicare. Fiecare surâs este urmat de
un salut şi iată că aşa începe o simplă conversaţie.
Comunicarea este benefică pentru noi. Printr-o
simplă discuţie se poate alunga orice urmă de
tristeţe. Orice om îngândurat se destinde prin
comunicare. La cele mai multe întrebări care ne
apar în minte putem găsi singuri răspunsul printr-o
conversaţie. Noi avem nevoie de comunicare. Orice
fiinţă, indiferent ce probleme are, comunică într-un
mod sau altul. Până şi animalele sau plantele se
înţeleg între unele cu altele. Eu cred că singura
asemănare dintre oameni, plante şi animale este
comunicarea. O fiinţă care nu poate comunica este
pierdută, aşa că trăieşte şi comunică!
(Isabelle Rădulescu)
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 6
LIVE UNMUTED!
,,Live unmuted” înseamnă pentru mine un îndemn
care ne spune să nu ne trăim viaţa în linişte, fără a
vorbi, deoarece eu consider că a comunica este
esenţial pentru toată lumea. Pe această lume suntem
mulţi şi tocmai din acest motiv trebuie să învăţăm
să vorbim cât mai deschis şi prietenos pentru că
un ,,oarecare” poate deveni ,,cineva” şi
un ,,nimeni” pentru noi poate fi ,,totul” pentru o
anumită persoană. Eu sunt convinsă că noi toţi
suntem buni şi frumoşi, fiecare în felul lui şi cu
toţii aşteptăm să fim descoperiţi. Noi comunicăm
uneori pentru că vrem sfaturi, vrem să împărtăşim o
veste cu cineva, vrem să ne descărcăm sau pur şi
simplu vrem să vorbim. O viaţă fără comunicare
este o viaţă inutilă deoarece baza unei relaţii de
orice fel este comunicarea, pe lângă încredere.
Sfatul meu este să nu trăieşti o viaţă în care nu se
comunică, o viaţă tăcută şi liniştită deoarece sunt
mult prea multe de aflat, lucruri frumoase care să
ne ajute la un moment dat.
(Luisa Cocia)
O durere ascuţită îi împungea puternic gâtul,
sufocându-l. Simţea ceva mare zbătându-se să iasă
dinăuntrul lui, împingându-i pieptul ca un pui ce
sparge coaja oului în care se află. Buzele i s-au
deschis încet, involuntar, într-o formă
schimonosită. Cu limba împleticindu-se a scos
primul sunet: neclar, fără sens, abia auzit. Propriile
urechi l-au perceput cu greu, dar curiozitatea şi
uimirea i-au fost trezite. A repetat din nou şi din
nou, a găsit alte sunete, nenumărate combinaţii de
vocale şi consoane, a format cuvintele – pocite le-a
început, tot mai clare după aceea. A învăţat să
vorbească aşa cum a învăţat să meargă: poticnindu-
se, ridicându-se, continuând să încerce. A vrut să
spună totul tuturor. A vrut, în exaltarea lui că a
descoperit un lucru nou, inocent şi credul, că tot ce
vrea să spună va fi ascultat. S-a lovit de o mare
de ,,Şşş!”, de vociferări, de propriile constrângeri şi
incertitudini, de tabu-uri, de îngrădirile impuse de
alţii. Ca la început, a simţit că se îneacă. De data
aceasta durerea nu a simţit-o în gâtul înfundat, ci în
dezamăgirea de a fi readus la tăcere. Fără să vrea, s
-a izolat în el însuşi pe un tărâm de o linişte
înnebunitoare. A căutat cu disperare o ieşire, un
zgomot care să-l scoată din amuţire. După ce a
colindat la nesfârşit printre iluziile sonore create
chiar de el, care doar îl doborau mai tare, a găsit o
bucată de hârtie îngălbenită de timp, dintr-un vechi
roman englezesc. Nu deţine vreun secret, ci doar
două cuvinte: ,,Live unmuted!”. Buzele i s-au
deschis încet, involuntar, într-o formă
schimonosită. Cu limba împleticindu-se, a scos din
nou un sunet: clar, coerent, tare.
(Maria Avram)
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 7
LIVE UNMUTED!
Chiar dacă lumea este mare, ea a evoluat şi cu ea au
evoluat modurile de comunicare, comunicarea
devenind indispensabilă vieţii şi dezvoltării.
,,Trăieşte vorbind!” – aceasta ar fi o expresie aleasă
de mine pentru a traduce ,,Live unmuted!” care din
punctul meu de vedere sparge barierele comunicării,
unind lumea. Poate fi interpretat şi ca un sfat,
exprimând dorinţa de a vorbi şi de a-ţi spune părerea
indiferent de situaţie, chiar dacă nu eşti sigur. Aş
putea spune că îmi doresc ca ,,Live unmuted!” să
devină sloganul meu şi totodată al tuturor deoarece
el se referă la diferitele forme pe care le poate lua
comunicarea.
(Miruna Belba)
Live unmuted... Hmm... Sinceră să fiu nu am nici
cea mai mică idee despre cum s-ar traduce
propoziţia. După părerea mea, aceste cuvinte
exprimă o parte din viaţa noastră. Nu putem trăi fără
a comunica, fără a interacţiona cu diferite persoane.
Defapt, totul se rezumă la aceste lucruri ,,simple”.
Ele nu sunt deloc aşa. Sunt chiar nucleul trăirii
noastre. Prin această expresie este ca şi cum ai
spune ,,Trăieşte clipa! Trăieşte viaţa! Vorbeşte cu
ea!” Este ca şi unul dintre acei oameni care te
îndeamnă tot timpul să ai curajul de a ieşi în faţa
publicului, pe scenă şi de a nu fi doar ,,omul cu
luminile”.
(Oana Bezergheanu)
Din punctul meu de vedere, fără cuvânt omenirea nu
ar fi fost unde este acum. Fără cuvânt, flacăra
tehnologiei nu ar fi rămas continuă, fluturând în
negura timpului. Astfel, cuvântul este piatra de
temelie a civilizaţiei.
Pentru ,,Live unmuted!” aş găsi o traducere
precum ,,Trăieşte prin cuvinte!”.
(Septimiu Dinulică)
Această propoziţie, cel puţin din punctul meu de
vedere, poate fi percepută în mii de feluri. Pentru
mine, ,,live unmuted” reprezintă o cărare spre
comunicare, un slogan ce te îndeamnă să ieşi din
umbră. Chiar dacă de cele mai multe ori ne
subestimăm pe noi înşine, considerând că ideile
noastre nu sunt deloc bune, nu este chiar aşa.
Fiecare părere sau idee este bună în felul ei, iar cu
puţine retuşuri o putem reface într-una chiar foarte
bună. Din punctul meu de vedere, fiecare persoană
are dreptate în felul ei şi acest lucru trebuie arătat
unei lumi întregi. De aceea, vorbeşte pentru că este
în folosul tău! Live unmuted!
(Vanesa Dăescu)
,,Live unmuted” este expresia la care m-am gândit
întreaga zi, fiind o expresie cu atât de multe
înţelesuri. Un prim înţeles este comunicarea care
este vitală oamenilor prin legăturile pe care le poate
crea între aceştia, prin modul în care un om care îţi
este străin te poate cunoaşte când nici tu însuţi nu
înţelegi ceea ce eşti. De asemenea, prin comunicare
îţi poţi descărca sufletul atunci când este prea strâmt
pentru a se cuprinde pe sine însuşi. Modul în care aş
traduce expresia ,,Live unmuted!” este ,,Trăieşte
prin cuvinte!”, cuvântul fiind muzica esenţială a
vieţii omeneşti.
(Larisa Bodin)
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 8
Cu tabăra, în afara taberei (BUNDA DENISA MIRUNA)
,,Eram curioasă si nerăbdatoare în momentul în care am aflat că vom vizita Radio Romania Reșita, Banat Media și Vest TV; în mare, ceea ce ținea de locul de muncă în presă. Entuziasmul ne-a cuprins pe toți pe autocar. Ajunși, am întâlnit persoane cu zâmbetul pe buze și bine dispusi, chiar dacă se aflau în timpul programului și erau destul de ocupați. Explicațiile lor erau concise și la subiect(...) M-am minunat să văd că fiecare încăpere era decorată în multe culori, aranjate în așa fel încât cei care lucrează acolo să se simtă bine. Platourile de filmat m-au atras cel mai mult(...). Toate au fost pentru mine o experiență unică, experiențele adunate le voi adăuga listei mele pentru meseriile de viitor”.
Vizita media (PERIAN CEZARA DELIA)
„Jurnalismul a fost întotdeauna un domeniu interesant, dar în același timp unul destul de greu de descoperit. Spre norocul meu, astăzi 22.08.2012 am avut ocazia să pătrund în această lume. Ajunși în studiourile Radio Romania Reșița, Banat TV, Vest TV, pot spune că am rămas surprinsă și toate așteptările mele au prins o nuanță de culoare. Am descoperit că nimic nu e imposibil, nimeni nu s-a născut învățat, astfel, acest curs ne-a învățat chiar „peste noapte” fenomenul Mass-media.”
Hai să-ți povestesc (VANESA DAESCU)
„Hai să-ți povestesc ce s-a întâmplat azi, pe lângă matinalul obișnuit, înviorare, curs, a urmat una dintre frumoasele experiențe din viata mea. Astfel am avut prilejul să văd cum este un studio și cum se „naște” o emisiune de radio sau tv. Personalul a fost unul foarte amabil și fiecare dintre ei ne-a dezvăluit câteva secrete care ne pot îndruma spre o cariera în jurnalism.”
Informație, comunicare, spirit și pasiune (PETCU ANAMARIA)
„Universul este plin de profesii variate, pe care oamenii le abordează pentru viitor, însă consider că meseria de reporter este una dintre cele mai grele.(...)Faptul că cei de acolo ne-au explicat, ne-au filmat și chiar ne-au răspuns tuturor curiozităților noastre. Informația, comunicarea, spiritul și pasiunea sunt uneltele pe care un reporter trebuie să le aiba și să le folosească.”
Nici o zi fără distracție (FRENTI EMANUEL)
„E ciudat, dar totuși vă spun...am trecut de zeci de ori pe lângă sediul televiziunilor si niciodata nu m-
am gandit ca as fi putut sa stau sa ma uit din acele studiouri afara... Am gasit un loc dotat cu echipamente de ultima generatie(...) O singura zi... trecuta intr-o clipire, alaturi de oameni speciali care ne-au invatat lucruri noi si din toate astea, distractia nu a lipsit nici un moment !”
Alta zi, alta perceptie (PEPTAN ANDREI)
„Dupa cateva zile petrecute departe de „cotidian”, am parasit locul de desfasurare a taberei pentru a putea vizita diferite studiouri media din Resita. (...) Din punctul meu de vedere, cel mai interesant loc vizitat a fost televiziunea Banat TV, deoarece m-a impresionat foarte tare platoul. In concluzie, toate aceste intamplari au fost o experienta inedita pentru ca am avut ocazia sa fiu un REPORTER pentru o zi.”
O zi care face cat un milion (FALTINSCHI MARINA)
„Se spune ca o stea valoreaza cat un milion de vise. Se mai spune ca si un vis valoreaza cat un miliard de clipe fericite, iar un miliard de clipe fericite valoreaza cat un singur zambet. O zi, poate valora cat un milion de alte zile minunate in care traiesti cele mai frumoase clipe din viata ta. Cam asta este ceea ce am invatat dupa ziua de azi. (...) Sunt mandra de mine, de colegii din echipa mea! ”
Profund impresionat ! (GOSA IONUT)
„Atat studioul Radio Romania Resita cat si televiziunile au fost grozave ! Am gasit acolo niste oameni deosebiti care ne-au primit cu bratele deschise. La sediile marilor branduri carasene, am intalnit oameni care dau dovada de o amabilitate care rar mi-a fost dat sa o vad. Oamenii care lucreaza acolo sunt modele pentru toti tinerii cu inclinatii spre jurnalism, dau dovada de o modestie extgraordinara”.
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 9
In pielea unui reporter (DRAGHICI LIVIA)
„Oare ce sentimente aduni in momentul in care esti transportat cu toate gandurile si trairile tale unice in trupul si mintea unui reporter?? Pe deasupra, acesta este unul de succes, ca doar lucreaza intr-o institutie incoronata cu premii...Din scurta mea experienta va pot dezvalui ca in cadrul Scolii de vara Reportr XXI meseria de reporter nu este nici pe departe atat de usoara pe cat pare din afara.(...) esti obligat sa-ti aduni toate gandurile intr-o fractiune de secunda, sa-ti controlezi emotiile, dar si sa mentii zambetul pe buze.”
Jurnal (IOANA ANDRADA TUDORIE)
„Motto: <<Nu credeam sa-nvat a muri vreodata>>
Tabara Nationala de Jurnalism Radiofonic – Reporter XXI – De cand am descoperit sunetul muzicii, am inceput sa inteleg valoarea cuvintelor! In momentele in care fericirea m-a dus cel mai aproape de cer, cantam cat ma tineu plamanii, dorindu-mi mereu mai mult <<La radio vreau sa ajung...la radio...sa auda toata lumea ca viata-i simpla si misto>> Dar ziua de azi a fost un pas spre visul meu desavarsit. Azi am inteles ca nici un vis nu e de neimplinit.(...) Poate ca mi-am gasit, intr-un final directia...si poate ca „la radio” nu e chiar atat de departe”
Cuvantul ? (AGACHI ANDREEA)
„Cuvantul... O fiinta vie , o vrajitoare ce aduce bucurie sau tristete in sufletele noastre. El leaga oameni, prietenii, tot el este cel care le dezleaga. Ne aduce zambetul pe buze, ni-l poate sterge, depinde doar de cum il folosesti... Vizita facuta la Radio Romania Resita si la televiziunile locale, mi-a aratat ca magia exista! Am descoperit ca sunt oameni care raiesc ei de ei, pentru a ne-o imparti noua. Asa ca ... haideti sa facem MAGIE !”
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 10
Cinci zile la soare—Jurnal de bord
ZIUA 1 <<Așteptând culoarea>>
Ca orice început, am fost destul de timizi, dar sper
ca pe viitor să fie mult mai bine. Prima zi aproape
că a curs ușor pe apele Râului Alb…primele
momente încă par gri, dar atunci când va apărea
culoarea, sufletul meu va râde în soare, atunci
momentele vor fi deja scurse, iar nouă ne va părea
rău că trebuie să plecăm.
Prima zi încă pare necunoscută și noi la fel ca ea, nu
știm nimic unii de ceilalți. Soarele încă răzbate lin
peste copacii înalți, băieții joacă fotbal, iar noi,
fetele privim pădurea căutând o sursă de inspirație.
Soarele apune .
ZIUA 2 <<Lumină sonoră>>
Deși pare o dimineață ca oricare alta, nu e așa. După
o trezire, ca în filme, cu megafonu în ”poartă”, a
urmat o încălzire de dimineață. Cred în continuare
în culorile care vor veni. Suntem în așteptarea unui
musafir poftit și necunoscut de noi. Sentimentul de
neștiință mă apasă, e mare. Sunt curioasă ! E și mai
greu ! Uitând de musafir, mă uit la frigul care stă
deasupra noastră, la soarele care luminează peste
copacii îndepărtați și la muzica care rasună din
boxe. Așteptăm…
Începem o excursie în lumea comunicării, în lumea
artistică, în lumea în care toți ne-am dorit măcar
odată să fim. Totul e bine și frumos !
ZIUA 3 <<Alergare ritmică>>
Bună dimineața! – primul lucru pe care l-am auzit în
cea de-a treia zi. Ca și ieri, am participat la
înviorare, am făcut și un curs de introducere în
jurnalism. Prânzul a fost devorat ! O parte din
colegii mei au plecat la Reșița să viziteze studiourile
de tv și radio, iar noi, ceilalți am rămas în tabără să
participăm la realizarea revistei. Sunt mândră să mă
aflu în echipa de redacție! Am lucrat pentru ca totul
să fie ok! Și a fost ! Întâlnirea cu excursioniștii a
fost plăcută. Revederea m-a surprins!
ZIUA 4 <<Inspecția presei>>
Neeaaațțțaa !!! O nouă zi în tabăra Reporter XXI !
O nouă zi pentru mine, o zi importantă pentru toată
lumea! Pregătiți, ca de obicei, cu înviorarea de
rigoare, am pornit în aventură! Modulul de azi,
jurnalismul în condiții special. Invitatul de astăzi a
fost Mario Balint. Tot ce ne-a povestit a fost
fantastic! Seara nu a întârziat să apară ! Am cântat
live și totul a fost minunat !
ZIUA 5 <<Comunism sau libertate?>>
Programul a fost cel obișnuit. Am făcut o excursie
în trecut, acum aproximativ 25 de ani, atunci când
comunismul era în plină desfășurare. Am pus în
scenă câteva scene ”comuniste” A fost distractiv!
Mai spre seară i-am ascultat pe Ramona, Ioana,
Andra și Sorin, care au fost live, la radio. A fost plin
de momente emoționante!
GÂNDURI DE VIITOR
Așteptăm să ne distrăm, să cântăm, focul de tabără
și momentele în care vom lăcrima.
Multumim prieteni și îndrumători dragi !
Anitta Alexandra Pelin
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 11
Dorian Ianoș, adoratul poporului
Echipa Reporter XXI
Al nostru iubit tovarăș,
Tu de noi ești onorat
Cu respect și mulțumire,
Ne-o adresăm anticipat
Nu e nimeni precum tine
Drumul duce doar spre bine
Pe cartelă e valoare
Din belșug avem mâncare
Dar și bunuri materiale
Dorian Ianoș, înțelept
Suflet ferm, drept și correct
Ție, dar și lui Sorin, alt tovarăș din partid
Vrem să spunem : Ne mândrim !
Om fi noi mici, dar tu ești mare
Și ți patria-n picioare
Ne conduci cu demnitate, iar noi suntem devotați
Spirit civic ai creat
Steagul sus l-ai înălțat !
Foamea este cel mai bun bucătar
Zicala bunicului meu
„Ce mâncăm astăzi?” probabil asta era întrebarea de
bază când îl vedeam pe bunicul meu. Sora mea şi cu
mine, ne-am petrecut copilăria în compania unor
bunici, extreme de exigenţi, am fi spus noi pe
vremea aceea, dar destul de echilibraţi, aş putea
spune acum. Când ne era foame, cu siguranţă, nu
aveam nici una dintre noi pretenţii la ce urma să
mâncăm. Mămăliga cu brânză şi smântână, era cel
putin la o masă pe săptămână, ne amintim cu toţii
gustul De ce foamea este cel mai bun bucătar şi
nu este cel care a câştigat concursul Chief Master? E
simplu! Nici unul dintre noi nu se naşte cu nişte
calităţi deosebite în domeniul gătitului, însă le poate
dobândi, cu ajutorul experienţei. Cu cât găteşti mai
des, cu atât va fi mâncarea mai gustoasă, mai rapidă
şi bucătarul se va obişnui să fie şi ordonat, dacă se
poate. Când stăteam cu Mona de poveşti, a venit
unul dintre colegii mei de tabără şi a întrebat când
mergem la masă, semn că îi era, evident, foame.
Acesta a fost cel care a stârnit ideea Monei să facem
un astfel de material despre „foamea şi bucătarul din
ea”
Toate cele bune !
Luiza Ţârlea
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 12
Inspecția presei—Momente de neuitat...
Stres și nervozitate! Cam acestea sunt sentimentele pe care le are un elev înainte de a veni inspecția în
timpul orelor de curs. Total opus a fost sentimentul din-naintea sosirii presei, la noi, în tabăra reporterilor
XXI. Organizați și bine pregătiți, am împărtășit clipe de neuitat împreună cu îndrumătorii noștri, dar în
special cu ceilalți din tabără. Un gest extraordinar! Faptul că și-au făcut timp să ne asculte, să ne vadă și
să ne simtă, pentru noi a însemnat mai mult decât orice. Sceneta făcută de reporterii XXI , i-au încântat pe
toți, chiar și pe cei care mai lăcrimaseră o dată la ea. Emoționantele discursuri susținute de Ioana Tudorie
și Diana Vamanu, au trezit în noi un spirit de mândrie și fericire. Interviurile luate de Anita Pelin, Andra
Dumitrescu și Luiza Țârlea au impresionat atât reporterii, cât și pe noi, cei din tabără. Pentru că doream ca
această amintire să rămână vie în sufletele invitaților, le-am propus să intre în Clubul decorat de reporterii
talentați și i-am invitat la poze. Inspecția presei a ieșit, după părerea noastră, excelent!
Anamaria Petcu
TV ŞI RADIO — Prima dată într-un schimb de experienţă
Interviul ! Acesta a fost modulul din cea de-a treia zi, prin urmare, după interviul luat doamnei Adriana Baghiu, jurnalistul care are în spate cel puţin 17 ani de experienţă. Luate cu poveştile, am terminat exact cu 5 minute înainte să plecăm la Reşiţa. Pe autocar am depănat amintiri despre boacănele mele din primele interviuri, care din fericire au fost înţelese şi chiar transformate în glume. În caz că vă întrebaţi ce poate fi aşa de amuzant vă voi da un exemplu care îmi vine acum în cap...Eram la Castel în Hunedoara pentru că un deputat a organizat o excursie gratuită persoanelor cu dizabilităţi, prietena mea care m-a învăţat chiar şi cum să ţin microfonul Angela Lorincz, mi-a spus să pun o întrebare în care să apară „puritatea acelor copii” şi „parlament”. După mine, a fost clar şi l-am întrebat „Mai există puritate în parlament?” Am avut norocul să ştiue de glumă şi am început toţi să râdem, ba chiar....am râs toată ziua şi nu am mai putut încheia reportajul. Banat TV şi FM a fost prima noastră oprire. Am rămas surprinsă de spaţiul de platou în care erau erau aproximativ 10 decoruri. Spre deosebire de INFO HD, sau Vest TV, tehnicul era legat de platou printr-un geam ciclop pe care era lipit un tapet, care parea inexistent din tehnic şi pe partea cealaltă nu se vedea nici o diferenţă. La fel ca şi noi, e o televiziune locală, prin cablu analogic, cu programe 24h, fără teletext. Tot echipamentul este SONY, camere de filmat full HD 1080, dar de emis ...GHIIICII ca şi noi, SD. Echipa este formată din 15 angajaţi şi 2 colaboratori, 4 camere de platou, 3 camere de teren, 4 oameni la montaj şi 3 reporteri. Next stop, Vest TV. Televiziune locală deschisă de aproximativ 2 luni şi pot spune că am găsit mai multe asemănări acolo. Cameramanii tineri, ca la noi, tehnicul separat de un geam transparent (să vezi dacă vrea să-ţi facă vreun semn operatorul). Tot la fel ca şi noi au teletext de la ora 0 la 9. Radio România Reşiţa...ei bine, acesta a fost pentru mine un lucru nou pentru că nu am văzut până acum decât radiouri locale, făcute de obicei într-un apartament şi când spun apartament mă refer strict la dimensiunile în mp. Un radio regional are în jur de 25 de angajaţi şi aproximativ 60 de colaboratori. Chiar dacă este radio, pe internet emit în timp real tot ce se întâmplă în studio, valabil şi pentru cei care au intrat să facă poze J
O amintire superbă!
Luiza Ţârlea
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 13
Interviu cu un om de succes — Adriana Baghiu jurnalist la Radio Reşiţa
Eu, Luiza, fata care şi-a început cariera jurnalistică acum un an, am avut deosebita onoare să intevievez o femeia care lucrează în presă de aproximativ 17 ani. Faţă de mulţi alţi jurnalişti din ţară, dumneaei învaţă în permanenţă şi când spun permanenţă, mă refer la omul care lucrează şi în timpul liber(cum a fost azi, a venit din timpul liber să ne împărtăşească experienţa de jurnalist). Printre deosebitele învăţăminte, am aflat că nici chiar cei 17 ani de jurnalism nu dau satisfacţia unui om de success, cum că ar şti tot. Curiozitatea, este în orice domeniu un atuu și un progress continuu. Citatul, care m-a impresionat din discursul de azi - “eu nu cred că vreodată voi avea prea multe informaţii”. Modulul de astăzi era chiar despre jurnalism, pe slideshow-ul prezentat de Mona erau câteva caracteristici care m-au inspirat.
Jurnalistul este ,,caracterizat” prin:Adevăr, Pasiune, Interes, Disciplină, Atenţie, Obiectivitate
După cum, probabil, v-aţi dat seama, am luat fiecare cuvânt în parte şi i-am propus să se descrie prin ele. Răspunsurile au fost cât se poate de simple, datorită darului, Adrianei, de a vorbi cu persoane din toate mediile. Această remarcă o fac, deoarece am avut ocazia să întâlnesc și oameni care îmi răspundeau în termeni tehnici ….pe scurt, era un fel de chineză, dar, nu și în acest caz. Adevărul, se poate constata doar după ce-l treci prin ”propriul filtru”. Milităm pentru reproducerea realității în fața ascultătorilor.
Pasiunea (din timpul liber) – Arta culinară! Îi trece cuiva prin cap că această artă rămâne secretă? Ei bine…Adriana Baghiu o împărtăște cu toată lumea, atât pe blogul personal, cât și într-o emisiune radiofonică.
Interes - documentare, studiu, comunicare cu persoane din mass-media, chiar și din alte țări.
Disciplina - fără ea, nu poate funcționa nici o activitate. Dacă te respecți, îți respecți și ascultătorii.
Atenția distributive – Această calitate, cine o are, o are de la început! Memoria vizuală este cea care ajută cel mai mult
Obiectivitatea, joacă un rol essential în viața unui jurnalist. O altă regulă importantă este să nu te implicit emotional! Faptul că am intervievat un jurnalist cu o experiență apropiată de vârsta mea, a fost unul dintre cele mai emoționante și de success activitate de-a mea. Sper că v-a plăcut ! Numai bine !
Luiza Țârlea
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 14
Interviu cu profa’ de istorie — Practica reporterului XXI
În urma unui modul teoretic despre jurnalismul în perioada comunistă, prezentat de Sorin și Ramona,
îndrumătorii noștri, pentru a pătrunde mai adânc în istoria jurnalismului, Școala de jurnalism radiofonic
„REPORTER XXI” a avut onoarea de a primi vizita doamnei profesoare de istorie Florica Molnar.
Reporter: „Ați fost astăzi alături de noi și în ciuda căldurii excesive de afară, ați reușit să realizați o
adevărată lecție de istorie pentru tânăra generație. Ați vazut de asemenea cum funcționează lucrurile la noi
în tabără. Ce impresie v-au creeate cele desoperite aici ?” Florica Molnar: „Îmi vine greu să trag o
concluzie după doar o ora și jumătate petrecută în prenzența a 80 de participanți, cu care mi-ar fi fost mai
ușor să comunic dacă petreceam mai mult timp alături de ei. Ca o părere de dascăl, un număr atât de mare
de tineri care și în vacanță aleg să urmeze programul unei astfel de scoli de vară, poate puțin mai lejer
decât cel al școlii normale, nu poate fi nicidecum una indiferență. Îi admir pe tinerii care au avut inițiativa
de a respecta un program, de a renunța la timpul liber pentu a activa în acest domeniu dar mai ales îi
admir, pentru pasiunea cu care o fac! Ceea ce se întâmplă aici, este, cu siguranță minunat și orice
participant se poate considera un bun exemplu pentru toți ceilalți tineri.”
R: „În calitate de profesor, considerați modul de predare al școlii de vară, mai eficient decât cel pe care îl
practicați ?”
F. M. : „Orice informație nouă, este prezentată într-un mod interactiv, atractiv, și lipsit de stresul de
a fi constant evaluați. Cred eu, că nu fac altceva decât să aducă informațiile cât mai accesibile pentru
participanți. Dacă timpul ne-ar permite genul acesta de predare ar fi cu siguranță preluat în absolut
toate instituțile de învățământ!”
R.: „Știm cu toți că sunteți profesoara de istorie,
v-a trecut totuși vreodată prin gând ideea de a
urma o meserie în jurnalism?
F. M. : „Cu această întrebare s-a atins un punct
sensibil, pentru că, deși puțină lume știe,
colaborez cu cei de la Radio Reșița de ani buni.
Moderez emisiuni, una intitulată „Sub cerul
europei”,iar cealaltă „Întâmplări de lângă noi”,
ambele reprezintă, pentru mine, o dorință
împlinită și astfel am șansa de a mă exprima, de
a transmite ceva oamenilor care mă ascultă. Este
o adevarată pasiune de-a mea și de ce să nu
recunosc? Dacă aș putea da timpul înapoi, cu
siguranță aș alege cu mult mai multă grijă, iar
jurnalismul ar căpăta o șansă reala. Ca opțiune
pentru viitor, recomand tuturor tinerilor să își
asculte instinctele, mai ales că, sunt convinsă de
viitorul vostru strălucit în domeniul
jurnalismului.”
Iasmina Iova
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 15
Cei ce rămân veșnic tineri — Aniversare din când în când
Neobișnuită, aniversarea celor născuți pe 29 februarie rămâne, totuși, destul de des întâlnită. Pentru a
întări această afirmație, aș vrea să adaug că și eu sunt născut în 29 februarie 1996.
În tabăra de la Râul Alb, am avut ocazia să îl cunosc pe Radu (pentru cei care nu-l cunosc, el este fiul
Ramonei, născut în aceeași zi cu mine). Am avut curiozitatea de a-l întreba dacă se simte cumva diferit
decât ceilalți prieteni de vârsta sa, iar răspunsul lui m-a surprins: spre deosebire de mine, care mă simt
”altfel”, el afirmă că e foarte relaxat, optimist și așteaptă cu nerăbdare următoarea zi de 29 februarie, adică
peste trei ani. Tinerețea veșnică este dorința tuturor, iar pentru noi, evenimentul anilor bisecți ne dă iluzia
că rămânem veșnic tineri.
Alexandru Horvath
Timpul liber — Jocurile interactive
”Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese”, știm asta cu
toții foarte bine, iar în completarea acestuia vin activitățile
distractive din tabără, adică jocurile interactive. Toți au
participat cu mare drag la fiecare joc propus. La început,
datorită timidității, s-au abordat câteva jocuri de cunoaștere,
așa numitele ,,Ice Breacking Games” . În zilele următoare s-
a pus foarte mult accentul pe contactul vizual, adică ne-am așezat toți într-un cerc imens și trebuia să-l
”împușcăm” printr-un singur ”pac” pe colegul de lângă noi. Important de amintit este și jocul
”Ciocolata” (tot în cerc). Între modulele îndrumătorilor noștri, am pus în practică idei inedite vizând
același scop- DISTRACȚIA. De exemplu, băieții au jucat fotbal, ori de câte ori au prins timp, ceilalți au
ales tenisul de masă, sau chiar și baschetul.Tot ”reporterii XXI” au descoperit și metoda ideală de a scăpa
de căldură – BĂTAIA CU APĂ –
Noi sperăm să se fi simțit toată lumea bine! Ceea ce am învățat, a fost că timpul trece mai ușor, atunci toți
prietenii se adună, lăsând în inimi amintiri colorate și pline de viață.
Feraru Carla
Turcea Denisa
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 16
Serile distractive — Să luăm o pauză înainte să începem!
Serile din tabără, jocurile distractive și atmosfera prietenească mă îmbie și mă conduc spre un tărâm nou,
extrem de frumos, numit Râul Alb. Timpul trece ca prin magie, în special după apusul soarelui. Nelipsitele
jocuri distractive și discoteca susținută de DJ-ii din echipa Overlimit, pe numele lor Bogdan Balaj și
Dorian Ianoș, au loc în fiecare seară și ne dau o stare de euforie pe care niciunul dintre noi nu a mai simțit-
o înainte. Mulțumită prietenului nostru, Dates Vrăjitor, am avut parte și de o seară retro, senzație ce ne-a
purtat pe aripile unei păsări libere, dar pline de nostalgie.
Cezara Perian
Partea critică a taberei — Cineva trebuie s-o facă
și pe asta
Despre cât de bine și frumos a fost în tabără v-au
povestit colegii mei. Vă voi spune și părțile
neplăcute, vă voi povesti conflictele și vă voi face să
ne cunoașteți cu tot cu defectele noastre. Voi încerca
să fiu cât mai obiectivă, deși sunt nevoită să trec
totul prin filtrul personal. Vă voi spune clar ce nu mi
-a făcut plăcere, ce mi s-a părut deranjant și prost
plasat. Cum am spus, de părțile bune se ocupă alții.
Treaba mea din totdeauna a fost să analizez, să critic
și să comentez.
Deși sunt încântată că mă aflu aici, nu mă pot bucura
atât de mult cât mi-aș dori. Am avut parte și de
experiențe care nu m-au făcut deloc să mă simt
mândră, am fost alături de oameni care - deși nu-i
pot cataloga ca fiind răi - au făcut lucruri pe care
bunul-simț și educația le interzic sau, cel puțin, le
limitează. Au fost momente în care ne-am certat,
orgoliile fiind mai presus de rezultatul final,
momente în care nu mai conta cine are dreptate, doar
cine e mai bun de gură, dar asta nu înseamnă că au
fost implicate și argumente în discuție. Au existat prejudecați peste care nici acum nu s-a trecut. Au existat
replici tăioase care nu îți aveau locul și grandomanii fără vreo altă valoare decât cea a penibilului. Am avut
parte de clipe de tensiune în care orgoliul părea mai important și de „eu știu mai bine și mai multe”.
Am fost și noi, ca orice oameni care greșesc, înconjurați de informatori. Vreau să-i felicit pentru ardoarea
și pasiunea cu care și-au făcut treaba, deși nimeni nu apreciază genul acesta de muncă umanitară. A fost o
irosire a energiei, o folosire a timpului într-un scop malefic și inutil. Nu era nevoie de atât devotament. Cei
care nu s-au purtat exemplar și-au dat singuri seama și sunt convinsă că acum, la finalul acestor șapte zile,
se căiesc știind că ar fi putut fi mai buni cu cei din jurul lor.
Diana Basaca
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 17
Atenție la Pragu’ de sus — Noapte cu muzică și poezie la Râul Alb
A fost o noapte superbă, o noapte care s-a terminat mult prea repede față de ce și-ar fi dorit sufletele
noastre. Folk, poezie și nostalgii în cel mai înalt grad.
Știți ce a fost cel mai frumos? Ne-au făcut să ne apropiem din ce în ce mai mult de ei, ajungând până
aproape de microfon. Muzica se simțea altfel, parcă știam mai bine versurile și acordurile veneau mai
repede către noi.
Știu că Ramona și Sorin au invitat Pragu’ de sus pentru toțo cei din tabără, dar am simțit că era doar
pentru mine, că îmi cânta exact ce îmi doream, că a venit la Râul Alb că să încununeze o săptămână de
vis. Și sunt sigură că toți au simțit la fel.
Diana Basaca
Când pisica nu-i acasă, șoarecii
joacă pe masă…
O zi frumoasă pentru
participanții taberei de la Râul
Alb a fost 23 august, zi în care
liniștea, relaxarea și, nu în
ultimul rând, munca au fost ca la
ele acasă. Echipa redacțională
”Reporter XXI” s-a transformat
într-o mică gașcă de șoricei, unii
devotați pisicii. Leneaveala nu și
-a avut locul în cele câteva ore în
care am rămas singuri în tabără.
Citatul „Când pisica nu-i acasă,
șoarecii joacă pe masă” m-a făcut să-mi amintesc de năzdrăvăniile făcute în copilărie, de abaterile de la
reguli care îmi făceau viața mai palpitantă.
Jocul fără pisică mi-a plăcut enorm deoarece am avut o echipă de joacă excelentă. Aș repeta oricând
experiența!
Mulțumiri pisicii!
Diana Vamanu
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 18
Interviu cu asistenta medicală
Incident cu final nefericit.
În cea de a cincea zi a taberei Reporter XXI după un incident neplăcut am ajuns să o cunosc pe asistenta
medicală a taberei, Bolanec Maria, și m-am hotărât să o intervieviez.
R.:”Cu ce vă ocupați?”
B.M:”Sunt asistentă medicală și lucrez la dispensarul școlar al Colegiului National Traian Lalescu.”
R:”De câtă vreme lucrați în domeniul medicinei?”
B.M:”Am o vechime in muncă de 37 de ani .Am studiat asistența medicală pediatrică și îmi place unde
lucrez.”
R.:Cum este într-o astfel de tabără cu copii?Se intâmplă multe evenimente?”
B.M:”Se intâmplă evenimente dar mie îmi plac copiii și mă ințeleg bine cu ei.”
R:”Bănuiesc că lucrați în tabără doar pe durata vacanței de vară.Ce faceti pe durata anului școlar?”
B.M:”Pe durata anului lucrez tot cu copii la dispensarul scolar, ii vacinez ,ii pansez uneori se intampla
mici accidente ,tot ce se intampla in timpul programului scolar.”
R:”Ați avea un cuvânt de incheiere sau un mesaj pentru toți copii din tabără?”
B.M:”Aș vrea să le spun să aibă grijă și orice s-ar întâmpla să consulte în cel mai scurt timp un medic.”
Bătăi de inimă…pentru dureri de cap!
Bătăile de inimă reprezintă esența vieții.
Durerea de cap, figurativ, se resimte doar în
acel moment când trebuie să îți deschizi
sufletul față de persoana iubită. În zadar îi
spui că acele bătăi de inimă sunt pentru ea
dacă nu le simți cu adevărat.
Opinia mea este că bătăile de inimă care
provoacă dureri de cap se poate alimenta
doar din adevăr. Nu există un medicament,
dar poate fi vindecată printr-o declarație de
dragoste!
Vlad Perian
Am fost, sunt și voi rămâne o romantică încurabilă. Îmi place ”la nebunie” să iubesc și să fiu iubită. Inima,
care bate în ritm alert, de cele mai multe ori, provoacă atât la propriu cât și la figurat anumite bătăi de cap.
Omul este făcut să-și deschidă inima. Trăiește, iubește, suferă și se suprasolicită emoțional, dar, eu cred,
cu tărie, că există o iubire adevărată pentru fiecare. Pentru mine, iubirea, până acum, a fost echivalentul
sintagmei amintită mai sus ,,bătăi de inimă, pentru dureri de cap”
Diana Vamanu
Revista Școlii Naționale de
Jurnalism Radiofonic pag. 19
Interviu Mario Balint
Puteți să ne spuneți, în câteva
cuvinte, în ce constă activitatea
desfășurată de dumneavoastră
în calitate de reporter de teren
în situații de conflict?
Jurnalismul special - de război
este într-un fel mult mai simplu
pentru că se lucrează cu tonuri
tari, adica alb, negru și un gri
foarte puternic. Lucrăm cu băieții
buni și cu băieții răi și cu o
populație civilă care suferă cel ma
mult de pe urma situațiilor
excepționale. Spun că este mai
simplu pentru că posibilitatea de a
interpreta lucrurile este mult mai
redusă. Acolo singura lege este
supraviețuirea, discutăm de viață
și de moarte, de a rămâne în viață
și a pierde totul. Prefer genul
acesta de jurnalism pentru că mi
se pare mai aplicat și cu o
adresabilitate mai mare față de
publicul țintă – de cititor, de
ascultător, de telespectator.
Cum simțiți diferența dintre
acasă și cea de-a doua casă – cea
de pe teren.
Este o pagubă colaterală pentru
jurnaliștii care sunt plecați în
astfel de misiuni pentru că trăiești
o perioadă de timp acolo, în
condiții speciale, de stres, departe
de familie, iar viața și moartea
înseamnă totul și tu ești parte la
această tranșare, tu poți să relatezi
despre oameni care astăzi au totul
și mâine nu mai au nimic. Trăiești
în locuri în care 5, 10 dolari
reprezintă venitul unei familii într
-o lună de zile și totuși oamenii
ăia râd ca noi, au bucurii simple și
primordiale pe care un european
cu concepțiile noastre de acasă nu
le-ar înțelege. Și te întorci acasă și
constați că ești într-o lume
artificială, falsă și ajungi să nu
mai pui preț pe lucrurile astea
materiale, iar atunci în ochii
celorlalți ești un ciudat pentru ei și
ei sunt ciudați pentru tine, iar
singura șansă să te vindeci de
ciudățenia asta este să te întorci
acolo, pentru că ajungi să constați
că tu de fapt aparții lumii ăleia și
nu mai aparții acestei lumi.
Pentru tinerii nostri viitori
jurnaliști, dacă ar dori să aleagă
jurnalismul de război - ce
sfaturi le-ați oferi , ce ar trebui
ei să știe?
În primul rând, i-aș îndruma să
ceară să se introducă în facultăți
un modul special pe această temă
– lucru care nu există încă la noi.
Sfaturi nu poți să dai, decât să
urmeze cursurile pe care le
organizează instituțiile abilitate și
să le facă anual, să fie într-o
formă fizică bună și să le placă ce
fac. Uneori te duci să-ti faci treaba
și fără bani pentru că nu te lasă
sufletul să nu te duci.
Să înteleg că ați tânji să mai
mergeți într-o astfel de
aventură?
Oh da! Aștept sfârșitul lunii
septembrie să mai plec 5 zile în
Afganistan. Mă înviorez, mă
binedispun, este ultima misiune la
care mai participăm. Suntem
obligați să mergem pentru că anul
acesta Armata Română împlinește
10 de ani de când se află acolo,
este cea mai lungă misiune pe
front deschis. Mi se pare
obligatoriu să fii alături de ei
acolo într-un astfel de moment.