Foto

: Pro

spor

t

Nr. 1 (anul I), vara 2010

ȘI MARATOANELEPOT FI TRĂZNITEUnii aleargă anormal

LA LINIADE STARTCe trebuie să știe un începător

CÂT MAI BINELA ANTRENAMENTEEchipament, Nutriţie, Tratament

REPORTAJÎN ALERGARE

Everest Sahara Roma Moieciu

Profi lul uneiPușa: campioaneolimpice

INTERVIUINTERVIU

www.alerg.ro

NaturalAqua Groupcomuna Bicazu Ardelean, județul Neamț

Cheile Bicazului

www.cheile-bicazului.ro

apă de izvor naturală

ACTUALITATE6 Nou record mondial la semi-maraton

7 Spre 100 de maratoane

INTERVIU8 „De fi ecare dată când alerg un maraton este ca şi cum mi-aş trăi viaţa de la început”

REPORTAJ

Că alergarea este precum viața, o spune foarte simplu, dar extrem de sugestiv, chiar campioana olimpică Constantina Diță-Tomescu, într-un interviu acordat revistei Alerg: „de fi ecare dată când alerg un maraton este ca și cum mi-aș trăi viața de la început”

Că alergarea este precum i ț f t

Alergarea e viață

DOSAR16 La linia de start. Ghid pentru începători

EXEMPLU20 Ce am învăţat de la alergare

ȘTIINȚA ALERGĂRII22 SOS genunchii

23 Energie pentru antrenamente

PAUZA DE MASĂ24 Pastele: Combustibilul de cursă lungă

SĂNĂTATE26 Tratamentul micilor traumatisme

CURSA ÎNTÂIA28 EcoMarathon – cursa celor trei bucle

ARTA FUGII32 Primii mei teniși

33 Terry Fox. Into the Wind

PORTRET34 Un Zatopek român: Vlad Victor

12 Nepal: La cea mai mare altitudine

cuprinscuprins

14 Un maraton în Sahara

4 vara 2010

Despre jogging sau alergare ușoară. Cros, probe de viteză, 5, 10 sau 21

de kilometri, maraton, alergare pe teren accidentat (trail running) , alergare pe distanţe lungi etc.

Despre competiţii pentru sportivi profesioniști sau, mai ales, pentru dile-tanţi, adică acei amatori mânaţi doar de pasiunea sinceră pentru alergare. Despre curse extreme, pe toate meridianele globului. Informaţii utile și un calendar competiţional la zi.

Despre oamenii care aleargă, fi e ei campioni aclamaţi de o lume întreagă sau anonimi afl aţi doar în competiţie cu ei înșiși.

Despre cum ar fi recomandabil să te antrenezi, cum să te hrănești, cum să te hidratezi. Ce echipament este cel mai bun sau, poate, e mai important să știi despre cel care ţi se potrivește cel mai bine.

Despre toate acestea dorim să îţi vorbim în revista “Alerg”. Pornim astăzi într-o cursă care sperăm să fi e cât mai lungă și care e frumoasă pentru că nicio clipă nu ești singur.

Noi credem că efortul sportiv al alergării unei curse nu ar fi nimic fără o poveste însoţitoare. Că frumuseţea fuleului, a unui sprint, grimasa de durere sau, dimpotrivă, euforia bucuriei, toate acestea sunt redate cel mai bine printr-o imagine sau cu un verb bine ales.

Vrem să îţi spunem că alergarea te învaţă multe lucruri importante despre viaţă: cum să te pregătești pentru a atinge un obiectiv, cum să treci peste greutăţi, peste suferinţă, pentru a ajunge la bucuria lucrului temeinic făcut.

Grafi că de Joaquim Hockwww.joaquimhock.blogspot.com

Pe locuri,fi ți gata,

start!

editorialeditorial

Că alergarea este precum viaţa, o spune foarte simplu, dar extrem de sugestiv, chiar campioana olimpică Constantina Diţă-Tomescu, într-un interviu acordat revistei “Alerg”: „De fi ecare dată când alerg un maraton este ca și cum mi-aș trăi viaţa de la început”.

Știm că alergarea – făcută constant, cu metodă și în scopul depășirii de sine – e precum un cutremur fi zic și psihic care te scoate din amorţeala cotidiană, te mobilizează și te pune în mișcare chiar și când nu prea ai chef de așa ceva. E un efort liber asumat, care îţi declanșează orgoliul (asta pentru că vrei să câștigi sau, cel mai important, să te învingi pe tine însuţi), care te învaţă să renunţi la scepticism (îţi spui fatalmente: o să reușesc, se poa-te!) și la lipsa de încredere.

Nu în cele din urmă, în alergare nu există compromis și nu se trișează. Aici nu există cale de întoarcere. Se merge numai înainte, până la capăt, către o linie de sosire care te așteaptă. Iar pe acest drum am dori să alergăm împreună.

Alergarea te învață multe lucruri importante despre viață: cum să te pregătești pentru a atinge un obiectiv, cum să treci peste greutăți, peste suferință pentru a ajunge la bucu-ria lucrului temeinic făcut.

Redactor-editor: Marian ChiriacArt director: Alex SpineanuRedactori specializaţi: dr. Șerban Damian (nutriţie sportivă), Viorel Ghiţă-Grizon (narator), Vlad Telibașa („Pauza de masă”)Product Reviewer: CrazyFlowerFotografi i: Mihaela Dumitrașcu, Alex SpineanuCorectură: Andra StănescuDocumentare: Matei Cristian

Revista „Alerg” este un proiect al Asociaţiei de Investigaţii Media în Balcani și al Ro Club Maraton.

Așteptăm orice comentariu, sugestie sau informaţie (text scris sau imagine) la adresa:

Toate drepturile de autor pentru articolele și fotografi ile publicate (cu excepţia celor unde este menţionat altceva) aparţin revistei „Alerg”. Reproducerea parţială sau totală se face numai cu acordul scris al redacţiei. Responsabilitatea pentru articolele și fotografi ile publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Articolele publicate au un caracter exclusiv informativ. Revista “Alerg” nu poate fi făcută responsabilă pentru eventuale daune sau accidentări ale cititorilor în urma folosirii informaţiilor din revistă.

maricu13@gmail.com

www.alerg.ro

ISSN 2068 - 2832

Alergări în grupRo Club Maraton te așteaptă la alergări în grup care se desfășoară în principalele parcuri din București.

Parcul Herăstrău, în fi ecare sâmbătă de la ora 8:30Loc de întâlnire: Piaţa Charles de Gaulle, lângă statuie. O tură de parc are aproximativ 6 km lungime.

Parcul Tineretului, în fi ecare sâmbătă de la ora 9:00Loc de întâlnire: intrarea în parc, vizavi de liceul Gheorghe Șincai. O tură are aproximativ 2 kilometri lungime.

Parcul IOR (Alexandru Ioan Cuza), în fi ecare duminică de la ora 9:00Loc de întâlnire: parcarea de lângă biserica de lemn din parc. O tură de parc are aproximativ 3,1 kilometri lungime.

Aleargă cu noi!

RO CLUBMARATON

Ro Club Maraton este primul club al maratoniștilor amatori din România. A fost înfi inţat în primăvara anului 2008 de către un grup de alergători entuziaști și are ca obiectiv principal promovarea alergării, ca sport de masă.

Clubul este deschis oricui dorește să i se alăture, indiferent dacă este sportiv amator sau de performanţă, dacă are sau nu rezultate notabile și chiar dacă nu a participat încă la un maraton sau o altă cursă pe distanţe lungi. Principalele condiţii pentru acceptare în club sunt pasiunea pentru alergare și dorinţa de a contribui la promovarea alergării în România.

Benefi ciile tale,ca membru al

Ro Club Maratonîntâlnești și comunici cu oameni care au aceeași pasiune: alergareaantrenamente în comun schimb de informaţii, alături de alergători cu mai multă experienţăfamiliarizarea mai rapidă cu tehnica și practica alergăriila înscriere primești tricoul ofi cial al clubului și legitimaţie de membrureduceri de preţ la unele produse și servicii: echipament sportiv (personalizat), susţinătoare de efort, transport și cazare la concursuri, asistenţă medicalăreduceri de preţ pentru deplasări în grup la diferite concursuri desfășurate în ţară sau străinătateîntâlniri cu membrii unor cluburi similare din alte ţări

Nu uitaţi: înainte de a începe un program de alergare este indicat un consult medical amănunţit.participarea la alergare presupune că nu aveţi afecţiuni care să nu vă permită efortul fi zic și că nu aţi primit vreo indicaţie din partea medicului care să vă interzică efortul! Răspunderea aparţine fi ecăruia.

În urma parteneriatului încheiat între Ro Club Maraton și Asociaţia Bucharest Running Club, membrii Ro Club Maraton benefi ciază de gratuitate la înscrierea la Maratonul Internaţional București (17 octombrie 2010). Se bucură de acest drept doar membrii activi, cu cotizaţia plătită la zi.Înscrierea se face pe siteul http://bucharestcitymarathon.com până la data de 12 octombrie 2010, pentru cei care doresc să concureze pentru Ro Club Maraton.Este necesar să precizaţi clubul la înscrierea online, iar în timpul concursului va trebui să purtaţi echipamentul ofi cial al Ro Club Maraton.

Alergi gratis laMaratonulInternaţionalBucurești

Pe 21 martie, Zersenay Tadese, din Eritreea, a ocupat primul loc în cursa de semi-maraton desfășurată la

Lisabona , pe care a terminat-o în 58min:23 sec, stabi-lind astfel un nou record mondial. Timpul său este cu 10 secunde mai bun decât recordul anterior, stabilit în martie 2007 de kenyanul Samuel Wanjiru.

Tadese a făcut o cursă extraordinară: la km 10 avea timpul de 27min:53 sec, în condiţiile în care și-a pierdut “iepurii” (peacemakers) pe drum. A accelerat apoi și a parcurs următorii 5 km în 13min:40sec (la km 15 avea 41min:33sec). Următorii 5 km i-a parcurs în

actualitateactualitate

Maratonistele românce au obţinut deseori rezultate

foarte bune în competiţiile desfășurate în Japonia, ţară în care cursele de maraton sunt extrem de populare. Duminică, 28 martie, Nuţa Olaru s-a clasat pe locul al treilea în cadrul maratonului de la Tokyo, cu timpul de 2h:36min:42sec. Startul s-a dat în timp ce temperatura exterioară era de doar 7 grade Celsius, cursa desfășurându-se ulterior pe vânt, ploaie și chiar ocazional zăpadă.

Cursa feminină a fost câștigată de rusoaica Alevtina Biktimirova (2h:34min:39sec). Pentru rezultatul său, Olaru a încasat 2.000.000 de yeni japonezi, adică aproximativ 16.500 de euro.

Născută pe 28 august 1970, Nuţa Olaru are o înălţime de 1.62 m și cântărește 47 de kilograme. Ea a mai câștigat până acum ma-ratonul de la Denver (SUA, ţară în care se și pregătește) și a reușit să ocupe locul șapte în competi-ţia de la Boston, în 2008.

La mijlocul lunii martie a ajuns în România Serge Girard, francezul care şi-a

propus să parcurgă alergând un tur al ţări-lor din Uniunea Europeană. Deplasându-se cu o medie de circa 70 de kilometri pe zi, Serge vrea să stabilească un nou record mondial, dorind să fi e primul maratonist ce ar trece de bariera de 25 de mii de kilome-tri alergaţi fără nicio zi de odihnă.

„Este prima mea zi în România şi mă simt foarte bine, mai ales că sunt şi alţi alergători care mi s-au alăturat”, a spus Girard la sosirea în București. El a fost înso-ţit pe o bună parte a traseului de mai mulţi membri ai Ro Club Maraton.

„În primul rând, vreau să dobor recor-dul mondial pe o distanţă parcursă de un alergător. Pe de altă parte, cred că este foarte interesant să văd atâtea ţări. În timp ce alerg, am timp să văd mai atent fi ecare oraş prin care trec şi să cunosc foarte mulţi oameni. Este foarte greu, pentru că alerg aproape 72 de kilometri în fi ecare zi. Este difi cil pentru mine, dar cred că am şanse să termin acest tur. Deja am parcurs foarte mult din această distanţă, iar asta îmi dă putere pentru restul traseului”.

Olaru,pe trei la Tokyo

Serge Girard.Un nebun frumos

13min:48sec, astfel încât la km 20 al cursei a stabilit un record mondial cu timpul de 55min:21sec (cu 30 de secunde mai puţin decât vechiul record deţinut de Haile Gebrselassie). Ultimii 1,1 km ai cursei i-a parcurs în mai puţin de 3 minute.

Performanţa sa merită apreciată nu doar la capito-lul viteză, ci și pentru ritmicitatea alergării, în condiţiile în care ultimii 12 kilometri ai cursei i-a alergat singur.

Născut la 8 februarie 1982, Tadese este, de aseme-nea, medaliat cu bronz la JO de la Atena, în proba de 10 mii metri și multiplu campion mondial pe distanţa semi-maratonului.

Cursa feminină de la Lisabona a fost câștigată de Peninah Jerop Arusei (Kenya), cu un timp de 1h:08min:38sec. Campioana olimpică Constantina Diţă Tomescu a ocupat aici locul nouă (1h:14min:39sec).

Serge Girard s-a arătat doar puţin îngrijorat de faptul că a pierdut în greutate mai mult decât se aştepta. „Până acum am slăbit destul de mult, am ajuns la greuta-tea de 54-55 de kilograme, iar din acest punct de vedere nu stau prea bine. Sper să nu mai slăbesc de acum încolo, pentru că în ritmul acesta nu voi mai avea ce să dau jos”.

Iată cum descrie Alexandru Tatu, membru Ro Club Maraton, întâlnirea sa cu Serge Girard: „Tipul e un monument. De voinţă, pentru că face ce face, de modestie pentru că (iarăși) face ce face fără a avea vreo secundă pretenţia de a fi vedetă. Are și bun simţ. Din 4 în 4 km, se oprește să se revitalizeze, adică mănâncă puţin din ce îi pregătesc colegii lui. De fi ecare dată își cerea o mie de scuze că ne ţinea pe loc. (…) Când ne-am întâlnit, cei care îl înso-ţeau ne-au spus că nu se simte prea bine. Văzându-ne, privirea i s-a înseninat și parcă a strâns din dinţi, ca să nu zicem că ne-am deplasat degeaba până acolo”.

Cursa formidabilă a lui Serge Girard urmează să se încheie pe 17 octombrie, la Paris.

6 vara 2010

Nou record mondialla semi-maraton

7vara 2010

Deţinătorul recordului mondial la ma-raton, etiopianul Haile Gebrselassie,

a declarat recent agenţiei Reuters că se crede capabil să alerge distanţa de 42,195 km în două ore și două minute. În vârstă de 37 de ani, Gebrselassie este singura persoană din lume care a reușit să coboare sub două ore și patru minute, stabilind acum doi ani, la Berlin, actualul record mondial de 2h:03min:59sec.

Etiopianul, al cărui principal obiectiv este titlul olimpic la JO Londra 2012, nu a spus când sau unde va încerca să realizeze noua performanţă, însă cel mai probabil aceasta se va întâmpla la Berlin, cursă al cărui traseu este considerat cel mai potrivit din lume pentru recorduri.

Realitatea este că distanţa maratonului este parcursă tot mai repede, de tot mai mulţi atleţi de top. Anul trecut, nu mai puţin de 20 de bărbaţi alergători au reușit să termine maratonul în mai puţin de două ore și șapte minute, în condiţiile în care acum 12 ani acest timp era record mondial, conform site-ului sportscientist.com.

Pe de altă parte, anul 2009 a consfi nţit dominaţia absolută a atleţilor africani. Cei 20 de amintiţi mai sus sunt 13 kenyeni, 4 etiopieni și 3 marocani. Pe de altă parte, dintre cele 104 performanţe de sub 2h:10min înregistrate anul trecut, numai 13 au aparţinut unor atleţi care nu erau kenyeni sau etiopieni.

Duminică, 16 mai, brăileanul Ilie Victor a alergat cea de-a 99-a sa cursă de maraton, în cadrul Maratonului Transilvania,

desfășurat între Sighișoara și Mediaș. Sportivul în vârstă de 58 de ani va reuși în această vară să devină primul român ce depășește graniţa celor 100 de maratoane.

La nivel mondial, persoana care a alergat cele mai multe curse ofi ciale pe distanţa de 42,195 km este un german, Horst Preisler, în vârstă de 74 de ani, care a terminat 1636 maratoane. În clubul select al celor care au alergat peste 1000 de curse de maraton mai intră alţi doi germani, un fi nlandez și o japoneză.

Campioana olimpică Constantina Diţă Tomescu a terminat pe locul

25 la feminin (locul 50 la general) în cadrul maratonului de la Londra, care s-a desfășurat pe 25 aprilie. Cursa, una cele mai importante din lume, a fost câștigată de rusoaica Lilia Șobukova, 32 ani, cu un timp de 2h:21min:59sec, cel mai bun rezultat personal.

Pe 18 aprilie, Luminiţa Talpoș s-a clasat pe locul patru la maratonul de la Viena, cu timpul de 2h:33min:37sec. Talpoș este câștigătoare, de două ori până acum, a competiţiei desfășurată în capitala Austriei. O altă reprezentantă a României, Alina Niţulescu, a ocupat poziţia a șaptea, cu 2h:46min:27sec. Ediţia din acest an a revenit keniencei Hellen Kimutai, care a înregistrat timpul de 2h:31min:08sec.

Un mic dejun consistent și sănătos este important pentru orice om, mai ales dacă practică alergarea cu regularitate. Din păcate, doar 43 la sută dintre

români mănâncă dimineaţa, arată un studiu realizat de 360Insights. Cele mai conștiincioase în privinţa micului dejun sunt persoanele de peste 55 de ani și cele cu o educaţie superioară. Un sfert dintre români iau micul dejun mai rar de o dată pe săptămână, iar aceștia sunt în mod special tinerii cu vârste cuprinse între 19 si 24 de ani.

„Micul dejun asigură 20-25 la sută din necesarul energetic recomandat. Energia astfel furnizată oferă suportul necesar activităţii fi zice dar și randa-mentului intelectual, mai ales în prima parte a zilei “, spune prof. dr. Gabriela Radulian, medic primar diabet, nutriţie și boli metabolice din cadrul Institutului Naţional de Diabet “prof. dr. N. Paulescu”.

Antrenamentul bun se cunoaște de dimineață

E posibil2:02?

Spre100 de maratoane

Fetelerămân competitive

actualitateactualitate

Numele ei e unul frumos, dar cam lung și mai greu de rostit, îndeosebi de către străini. Con-stantina o cheamă în acte, iar numele complet este Constanti-na Diţă-Tomescu. În schimb, toţi prietenii și oamenii din lumea sportului îi spun simplu: Pușa.

Pușa e campioana olimpică la maraton, titlu câștigat acum doi ani la Beijing. E o performanţă uriașă, incredibilă aproape, uni-că pentru sportul românesc.

Pușa e o femeie frumoasă și dârză. Insufi cient însă pentru a ajunge în vârful performanţei

sportive. În cazul ei a trebuit, în plus, să se antreneze de două ori pe zi, să alerge 800 de kilometri pe lună sau să își sacrifi ce viaţa personala .

Pentru Pușa, maratonul este o probă a încercării supreme, care – după cum se va vedea în inter-viul următor - a ajutat-o să își perfecţioneze voinţa și să accep-te că, oricât de sus ar ajunge, tot un simplu om rămâne.

8 vara 2010

interviuinterviu

Constantina Diță-Tomescu va rămâne în istoria sportului româ-nesc drept campioana olimpică de la Beijing, în proba de maraton. Ați visat vreodată la un asemenea rezultat?

E o performanţă la care visează oricine ajunge la vârful performanţei sportive, mai ales când simţi că ești la un nivel din ce în mai ridicat și că, dacă faci totul cum trebuie, poţi fi cel mai bun. Aici e vorba de continuitatea pe care am avut-o în mulţi ani de sport, de disciplină, de sănătate și experienţă. Dacă ne uităm un pic la ce rezultate am avut înainte de Beijing, cred că se va înţelege că victoria de acolo nu a fost întâmplătoare.

Ce reprezintă, de fapt, maratonul pentru dvs?

Maratonul este o probă a încercării supreme, care m-a ajutat să îmi perfecţi-onez voinţa și să accept că, oricât de sus aș ajunge, tot un simplu om sunt. Simt că de fi ecare dată când alerg un nou concurs, aceasta este o nouă încercare peste care trebuie să reușesc să trec. Maratonul este viaţa mea și cu fi ecare maraton alergat este ca și cum mi-aș lua viaţa de la capăt, o dată și încă o dată.

Care sunt principalele jaloane sportive ale evoluției, de la fetiţa născută într-un sat din Gorj, la campioana olimpică de azi?

Ar fi foarte multe de povestit. Adevărul este că, pentru un copil, atletismul din timpul României comuniste era o alterna-tivă bună, era o șansă. Atletismul este un sport ieftin în primă fază, nu este așadar

Constantina DițăTomescuNăscută pe 23 ianuarie 1970 la Turburea(județul Gorj)

Înălțime: 1.65 m

Greutate: 48 kg

exclusivist prin preţurile echipamentelor, cum e de exemplu schiul. Nu știu dacă eu am ales atletismul sau, de fapt, acesta m-a ales pe mine. Eu cred că e vorba și de destin la mijloc.

Am alergat la 18 ani la un cros școlar, l-am impresionat atunci pe antrenorul Mircea Zorilă, care m-a descoperit și m-a dus la un club din Târgu Jiu. Odată cu apari-ţia primelor rezultate a venit și confi rmarea că a fost vorba de o alegere bună. Atleţii încearcă să-și găsească “proba” și să se spe-cializeze. Cum eu nu aveam calităţile native pentru probe mai scurte și mai ușoare, am tot urcat în distanţa probelor, de la 800 metri până la maraton. Aici, la maraton, mi-am găsit locul.

Am avut un psihic puternic și o voinţă pe măsură, iar asta m-a ajutat să trec peste momente grele, să știu să am răbdare și să muncesc pentru performanţă. Un al doilea pas decisiv a fost plecarea mea în Statele Unite. Am riscat, am făcut sacrifi cii, însă am reușit să-mi ridic decisiv nivelul de perfomanţă.

Cariera oricărui sportiv e deter-minată și de antrenorii alături de care lucrează. Ce ați învățat de la aceștia?

Fiecare antrenor din cariera mea a avut calităţile și rostul lui. Domnul Zorilă Mircea a fost cel care m-a descoperit, care a avut ochiul potrivit pentru a vedea un copil, a-i depista talentul și a-l îndrepta spre sport. De fapt, nu sunt singura lui descoperire, fi ind știut că dl. Zorilă a direc-ţionat mulţi copii talentaţi către atletism.

Am învăţat ce înseamnă cu adevărat munca și ce sacrifi cii presupune atletismul

„De fi ecare dată când alerg un maraton este ca și cum mi-aș trăi viața de la început”

de la dl. Ion Bură. Din 2000, până în prezent, am lucrat cu Valeriu Tomescu, cel care care m-a șlefuit, alături de care am ajuns în vârful piramidei. După o clasare cam dezamăgitoare la Jocurile Olimpice de la Atena (2004), Vali a fost cel care a citit enorm și a încercat să găsească soluţii pen-tru a suplini lipsurile mele. A lucrat mult la nivel metodic, dar a acordat o atenţie mult mai mare părţii fi ziologice a pregătirii. Împreună cu Vali, cu eforturi cumulate, am reușit să ajung la aurul olimpic. Nici un sportiv sau antrenor nu poate realiza mai mult de atât.

9vara 2010

interviuinterviu

Rezultate foarte bune aţi avut și imediat după nașterea fi ului dvs, Rafael. Cum explicaţi acest lucru?

E adevărat. Cred însă că schimbarea cea mai importantă a venit la nivel mental, psihologic. Am fost mult mai hotărâtă să-mi îndeplinesc visul pe care-l aveam de mic copil: să ajung la Jocurile Olimpice și să câștig o medalie. Exact ca și idolul meu, Maricica Puică. În plus, nu mai luptam doar pentru mine, luptam pentru mine și pentru Rafael.

Aș dori acum să vă adresez mai multe întrebări tehnice. Cum arată așadar programul dvs de pregă-tire de dinaintea unei competiţii importante? Altfel, câţi kilometri alergaţi în medie pe săptămână?

De obicei pregătesc o competiţie cam cu patru luni înainte. În primă fază fac volum mare, alerg până la 900 de kilometri pe lună, apoi scad puţin din volum, până pe la 750 de kilometri, dar cresc intensitatea antrenamentelor. În ultima lună, volumul scade la 650 de kilometri și pun accent și pe acomodarea la condiţiile de concurs. Una peste alta, alerg în medie circa 180-220 de kilometri pe săptămână.

Ca să vă faceţi o imagine mai exactă, să vă spun că mă trezesc în fi ecare dimineaţă la ora 5:30, astfel încât să pot face cât mai bine și cele două antrenamente zilnice și să mă pot ocupa cum se cuvine de programul fi ului meu. Rafael, pe lângă școală, practică și două sporturi. Așadar, e destul de complicat...

Știu că mult timp vă antrenaţi la altitudine. Cât de important este acest lucru și cu cât timp înainte de o cursă coborâți la nivelul mării?

Pregătirea de la altitudine este foarte importantă pentru un sportiv de perfor-manţă, chiar decisivă. Antrenamentele în condiţii de prag anaerob sunt de o importanţă indiscutabilă. Coborârea de la altitudine o fac cu 14 zile înainte de competiţie.

Cum vă alimentați?Raţional, dar fără să fac din asta o

obsesie. Mănânc cam tot ce îmi doresc, inclusiv dulciuri, nu am restricţii cantitative, dar bineînţeles fără să fac excese. Aleg cu atenţie alimentele și mă hidratez foarte bine. Mănânc carne zilnic, dar obligatoriu carne albă (pește, pui, curcan), salate cât de des, brânzeturi (feta), sucuri naturale, evit băuturile carbogazoase în perioadele de pregătire. La acestea aș mai adăuga laptele proaspăt, cerealele, dar lista poate continua.

Folosiți susținătoare de efort sau băuturi energizante?

Folosesc multe susţină-toare de efort, dar aici

nu e nimic specta-culos. Împreună cu antrenorul meu am studiat atent, prin analize, care sunt

10 vara 2010

PalmaresCampionă olimpică la maraton, Beijing 2008

A mai cîștigat maratoa-nele de la Chicago (2004) și Singapore (2002) și campionatele mondiale de semi-maraton – Ed-monton (2005).

Clasări pe podium la ma-ratoanele de la Chicago (locul 2 – 2003 și 2005). Londra (locul 2 – 2005 și locul 3 – 2004, 2007) și locul 3 la campionatele mondiale de maraton (Helsinki, 2005).

J.O. Beijing 200838 de ani și 7 luni este vârsta la care a câștigat medalia de aur. Este cam-piona olimpică cea mai vârstnică la maraton.Timpul realizat: 2 ore, 26 de minute și 44 de secun-de. „Un timp nu foarte bun, dar sufi cient”, după cum a declarat Pușa.

interviuinterviu

11vara 2010

SPORT EXPERT MANAGEMENT ROMANIASfântu-Gheorghe str Grigore Bălan nr 2 e-mail : offi ce@sportexpertmg.com Telefon : 0040-726-777-908

pierderile cele mai importante pe care le suferă organismul meu în timpul antrena-mentelor și încercăm să le compensăm. Am grijă, prin urmare, să nu-mi lipsească vitaminele esenţiale, antioxidanţii, multi-mineralele, calciul etc. Ca băutură folosesc Cytomax, atât în timpul antrenamentelor, cât și la competiţii. Pe lângă toate acestea, pun mare accent pe refacerea de după antrenamente.

Care sunt calitățile obligatorii ale încălţărilor de alergare pe care le folosiți?

În timpul unui maraton este foarte importantă încălţămintea cu care alergi, datorită lungimii probei. Folosesc doar încălţări Asics, din anul 2002 și, fără să vreau neapărat să le fac reclamă, pot spune că odată cu trecerea la Asics am scăpat de tot ce înseamnă bătături, răni sau alte probleme cauzate de pantofi . Am fost adeseori întrebată după J.O. de la Beijing ce răni am suferit în acea cursă, dacă am avut bătături sau dacă mi-a căzut vreo unghie... Răspunsul meu a fost că nu mi s-a întâmplat așa ceva. Am avut încălţămintea perfectă pentru a alerga maratonul. E drept că astăzi alerg cu pantofi creaţi special pentru mine, iar pentru asta mi s-a luat un

Foto: Pro Sport, Sport Expert Managementsau arhiva personală a Constantinei Diţă Tomescu

mulaj al tălpilor, pentru ca încălţările să nu aibă nici un defect, dar cred că fi ecare dintre alergători are posibilitatea să facă alegerea corectă, adaptându-și încălţămin-tea și optând pentru Asics.

Credeți că vom asista în viitorul apropiat la coborârea sub bariera de 2h:15min în proba de maraton feminin?

Nu cred să mai fi e cineva capabil, prea curând, să coboare sub acest timp, pentru că la nivelul acesta a ajuns numai o sporti-vă, britanica Paula Radcliffe. Toate celelal-te sportive sunt sub bariera de 2h:18min. Dar niciodată nu se știe. Chiar dacă este foarte greu, sportul evoluează spectaculos de la an la an. Deci... rămâne de văzut.

Acum, trăiți și munciți în Statele Unite. Vă vedeți întorcându-vă în România? Care sunt, totodată, planurile dvs pentru viitor?

Visul oricărui român plecat din ţară este ca, la un moment dat, să revină acasă. În momentul acesta, pentru că eu cred cu tărie în ţara mea și în oamenii ei, sper să devenim cât mai repede ţara în care orice român să-și dorească să trăiască.

E greu de spus, totuși, ce voi face în viitor.

Alegerile mele vor depinde în bună măsură de cele ale fi ului meu Rafael, el e ceea ce am mai de preţ, deci e normal să fi e așa.

Ce ați spune unui copil care și-ar dori să ajungă precum Constantina Diță-Tomescu?

Că trebuie să știe la ce se înhamă. Că îl așteaptă zeci de ani de muncă fără oprire, de eforturi uneori inumane. Că trebuie să aibă un psihic de fi er, pe care să și-l întărească necontenit, și mai ales că trebuie să aibă foarte multă răbdare. Alergarea de maraton e un sport în care performanţa vine după foarte, foarte multe încercări, iar dacă vrei să ajungi în top trebuie să fi i pregătit pentru sacrifi cii dintre cele mai mari.

interviuinterviu

Cei mai buni timpi din carieră:5000 m: 15min:28s.91 București, 2000

10000 m: 31min:49s.47 Göteborg, 2006

semi-maraton: 1h:08min:07sec Chicago, 2006

maraton: 2h:21min:30sec Chicago, 2005

12 vara 2010

de Marian Chiriac

Am dormit infect în noaptea de dina-intea cursei de maraton. Cred că nici

două ore. Nu, nu am avut emoţii. Doar că a fost tare frig, un frig ce a pătruns prin sacul de dormit ce trebuia să asigure confortul termic la temperaturi de până – 20C. De dimineaţă erau cristale de gheaţă pe pânza interioară a cortului.

Sunt în tabăra de bază a Everestului, locul de unde încep ascensiunile spre cel mai înalt vârf al planetei. E o zonă a gheţarului Khumbu, unde terenul este sufi cient de stabil pentru a permite insta-larea corturilor. Situată în curba pe care gheţarul ce curge de pe Everest o face spre răsărit, tabăra este într-o căldare, înconjurată pe aproape toate părţile de munţi înalţi și înzăpeziţi. E tulburător de frumos în jur. Mă simt de parcă aș fi într-un amfi teatru al zeilor!

La cea mai mare

5364 de metri. Aceasta este altitudinea la startul maratonului Everest, cursa care se desfășoară la cea mai mare înălțime din lume. Să alergi în Himalaya, unde oxigenul este cu circa 50 la sută mai puțin decât în condiții normale, este nespus de frumos, dar și mult mai greu.

E 29 mai, dată la care se desfășoară anual maratonul Everest Tenzing-Hillary, cursă prin care se marchează astfel ziua în care cei doi alpiniști au reușit prima ascensiune a ceea ce localnicii numesc Chomolungma, Zeiţa Mamă a Pământului.

După mai bine de două zile de nin-soare, acuma s-a oprit. Din când în când, gheţarul din jur scrâșnește și trosnește, măcinând pietre, ce se aud apoi huruind cu zgomot la vale. Mai dătătoare de fi ori de spaimă sunt însă avalanșele, din fericire sunt mai departe și mai rare.

Ar trebui să iau micul dejun, nu pot mânca însă nimic. Încerc să mușc dintr-o bucată de pâine prăjită, dar scuip dumica-tul pentru că stomacul meu se opune. De trei zile îmi este rău din cauza AMS - Acute Mountain Sickeness, afecţiune ce lovește cam pe toţi drumeţii care urcă la înălţimi de peste 3000-3500 de metri.

Înghit doar niște ceai cald, sperând să mă mai încălzesc. E frig, picioarele îmi sunt îngheţate, degetele și ele bocnă în mănuși (sunt din cele subţiri, pentru alergare), tremur. Doar la nivelul feţei, arsă de vânt și soare în zilele precedente, simt o fi erbin-ţeală, care nu e prea plăcută totuși.

Startul vine izbăvitor. Se pleacă în uralele generale, un mic grup de 100 și ceva de alergători, dintre care aproape jumă-tate sunt “occidentali” (europeni – mulţi germani, nord americani, dar și din Noua Zeelandă sau Africa de Sud). A fost cu noi și un rus, însă acesta a dispărut înainte de

cursă în condiţii încă neelucidate. Dar asta e altă poveste.

Încep să alerg. Nu știu cum și de ce, dar imediat ce încep să alerg uit de toate du-rerile, de frig, de stomacul gol, de nopţile dormite pe sponci. De undeva, din interior, îmi vine o energie ce mă mișcă mereu îna-inte. Nu îmi doresc decât să termin cursa cu bine.

Se aleargă pe o potecă de munte, cu nămeţi pe o parte și alta, pe zăpadă

bătătorită, dar și cu lungi porţiuni de gheaţă. Mă felicit pentru că am avut in-spiraţia să tai, cu o seară înainte, vârfurile la o pereche de ciorapi și apoi să “îmbrac” cu ei încălţările de alergare. Nu alunec deloc.

Aproape pe nesimţite ajung la Gorakshep. E prima „localitate” de pe tra-seu, de fapt o aglomeraţie de câteva mici cabane (lodge), ce oferă cazare și masă. Acum însă eu trebuie să alerg, deși mi-e tare poftă de un ceai fi erbinte. Iau primul gel energetic, înghiţit pe fugă și sorbind dintr-o apă rece ca gheaţa. Pe tot traseul celor 42 de kilometri voi rezista doar cu șase geluri, pentru că mai multe nu am la mine (la un maraton pe șosea folosesc în general maximum patru).

Din fericire, drumul începe să coboare vizibil spre Dingboche, de aceea avansez repede. Când și când apuc să arunc câte o privire în jur, să admir peisajul stâncos, văile ameţitoare. Dacă știţi Făgărașii,

Foto: Costas Polinakis, Marian Chiriac

altitudine

reportajreportaj

încercaţi să multiplicaţi dimensiunile de acolo, de trei ori,zz pentru a avea o perspectivă asupra Himalayei. Am parcurs primii 17 kilometri ai cursei.

Orsho. Pangboche. Tyangboche. Un tra-seu tot mai sinuos, cu urcușuri și coborâri continue. Trec pe lângă o mănăstire de a cărei priveliște misterioasă mă bucurasem cu câteva zile înainte. Un grup de călugări budiști aplaudă cu frenezie. Nu am gândit asta în timpul cursei, dar acum pot să spun că semnele unei atitudini religioase sunt foarte vizibile peste tot în Nepal. În zona himalayană, peste tot fl utură mii de stea-guri de rugăciune, imprimate cu mantre tradiţionale. Steguleţele sunt de mai multe culori, fi ecare cu semnifi caţia sa: albastru-cerul, alb-vântul, roșu-focul, verde-apa, galben-pământul. Vântul mișcă continuu steagurile și “împrăștie” rugăciunile, parcă la nesfârșit.

Mantre sunt scrise și pe multe stânci de pe marginea drumului, mai ales la intrarea în localităţi. Aici, literele sunt cel mai adesea negre, pe fond alb, iar amalgamul de stânci negre și munţi înalţi, impunători, dă senzaţia că traversezi Mordor, ţinutul fantastic din Stăpânul Inelelor.

Dar să mă întorc la cursă. După Tyangboche urmează supliciul. E porţi-

unea cu urcușurile cele mai abrupte. Scurtă paranteză: în fi nal, maratonul Everest

Programul zilnicCu excepţia zilei de alergare, a

fost aparent monoton și lejer. Dimineaţa la 6 era trezirea, imedi-at apoi, la ușa cortului, ne era adus un ceai îndulcit, apoi un lighean de alamă cu apă călduţă, pentru o spălare sumară. Mic dejun frugal: porridge și un ou, cu puţină pâine prăjită. Apoi, la drum.

Porterii cărau bagajele grele, în timp ce noi duceam în spate doar câteva kilograme, cu strictul necesar peste zi. Apa era extrem de importantă. La altitudine este vital să bei cel puţin trei litri pe zi, pentru o bună aclimatizare.

Mergeam până aproape de ora 12, apoi prânzul la una din cabane-le de pe traseu. Ulterior, în funcţie de programul zilei respective, ne continuam drumul până pe la ora 16, când ajungeam la locul de cam-pare. Masa de seară era cea mai consistentă: supă de usturoi, legu-me, paste sau specialităţi locale; carne, rar, și doar de la conservă. Imediat apoi se mergea la culcare, în cort.

Deși am mers pe jos doar vreo 40 de kilometri până la locul de start, trebuie știut că, din cauza altitu-dinii, în Himalaya, orice drum de câteva ore pare mult mai lung. Pașii sunt mai greoi, respiraţia mult îngreunată.

Costuriavion București-Delhi- Kathmandu și retur:circa 700 de euro

taxă de participare: 2150 USD

cheltuieli în Nepal: 150 euro

echipament: circa 350 euro

suplimente energetice, bău- turi hidratare, medicamente: circa 200 euro

am slăbit cinci kilograme

cumulează circa 3000 de metri de coborâre și aproape 2000 de metri de urcuș.

Alergatul în pantă – sau, mă rog, mersul, după cum se întâmplă acum tot mai des – mă stoarce de puteri. Nu mă opresc însă. Aproape fi ecare pas mă obligă la un efort de voinţă: îmi las mintea să coboare la nivelul piciorului și să-l miște… mintea îmi mișcă dreptul, apoi stângul, iarăși dreptul și tot așa.

Ajung la kilometrul 35 al cursei, la spitalul din Khunde. Știu că nu mai am mult, știu că voi termina cursa, dar vor fi kilometri de fi nal cei mai chinuitori. Recunosc locul unde trebuie să ajung, îl văd în apropiere, dar pentru că traseul e sinuos, trecând printre gospodăriile din Syangboche, parcă nu mai reușesc să ajung acolo. E ca în coșmarul alergătorului, pășesc, dar nu înaintez.

Ultimii trei kilometri sunt în cobo-râre. Văd la picioarele mele Namche Bazaar, pe undeva trebuie să fie și linia de sosire. Se aude tare muzică, melodii indiene. De bucurie încep să dansez în timp ce alerg, unduiesc mâinile și cor-pul, îmi trec două degete prin dreptul ochilor, languros… Redevin serios în apropierea finișului. Termin maratonul în 7 ore, 39 de minute și 34 de secunde. Sunt un amestec de emoţii: bucurie imensă, oboseală. Îmi jur din nou că e ultima dată când mai mă înham la așa efort (promisiune încălcată!). Am faţa bine arsă de vânt și de soare, buzele descuamate, plus neras și cam nespălat de câteva zile. Dar am reușit…

reportajreportaj

13vara 2010

Mai multe amănunte despre cursă sunt disponibile la www.everestmarathon.com

de Paul Dicu

Cred că în viaţa unui alergător sunt câteva curse care nu trebuiesc ratate.

Altfel, nu te vor lăsa în pace regretele. E și cazul meu. Parcă dintotdeauna am vrut să alerg în deșert, însă dacă mă întreabă cineva cum de am ales tocmai Sahara Marathon, nu aș ști ce să-i spun.

Era într-o seară de mai-iunie 2009. Am ajuns pe site-ul maratonului aparent din întâmplare și, după ce am parcurs vreun sfert de oră datele generale de prezentare, mi-am zis: așa, acum unde e butonul de înscriere? Abia pe urmă am început să văd cam cât m-ar costa, ce eforturi ar presupune. Organizatorii, o fi rmă spaniolă, s-au dovedit foarte serioși și, imediat după înscriere, mi-au dat mereu informaţii, de la confi guraţia terenului până la ce trebuie să iau cu mine în călătorie.

Am început pregătirea pe la sfârșitul lunii iunie. Au urmat vreo nouă luni de pregătire fi zică, dar și de stres, teamă și nerăbdare. Nu mai alergasem niciun ma-raton în deșert și oarecum mă temeam... știam apucăturile nisipului.

Un maraton

„Înainte de a alerga Sahara Ma-rathon, nu am crezut că o să mă întorc atât de schimbat de la întâlnirea cu deșertul. După această cursă am înțeles lucruri noi despre efort, despre propriile limite sau despre prietenie. Să nu uit, e incredibil de multă lumină în deșert, noaptea„

Traseul de antrenament a fost pe plaja din Constanţa, unul sufi cient de lung, vreo 25 de kilometri. E drept că lipseau dunele, iar nisipul nu e așa de fi n precum cel din deșert, dar măcar e nisip. Am alergat ziua, pe călduri de 30 de grade, dar și noaptea. Din păcate, noaptea trebuia să mă feresc de toate gropile săpate de turiști, de nenumărate sârme, ţevi și alte resturi de beton, iar ziua trebuia să strâng din dinţi să nu mă enerveze remarcile răutăcioase ale multor turiști.

Căldura de acasă, de peste vară, mi-a prins bine, m-am obișnuit cu temperaturile ridicate. Greul a venit însă iarna, când erau -20 de grade iar eu trebuia totuși să alerg. Ca atare, ultimele două luni le-am alergat pe bandă. Lucrul acesta, adăugat faptului că nu am făcut o bună recuperare, mi-a provocat o tenusinuvită cu exact o săptă-mână înainte de plecare. M-am îndopat cu anti-infl amatorii și mi-a trecut.

În plus, mi-am schimbat destul de mult alimentaţia, axându-mă pe carne de pui, vită, paste (deși nu-mi plac deloc), cât mai multe legume și fructe. Din nu știu care motiv, corpul meu a început să își reducă singur nevoile de apă, astfel că în ziua cursei nu cred c-am băut mai mult de trei litri. În plus, vechi obicei, am băgat în mine multe borcane cu polen. Este fenomenal polenul.

UN MARATON CA UN PROTEST

Și a venit și ziua plecării. De la București am aterizat la Madrid, unde ne-am întâlnit toţi cei circa 450 de alergători, din vreo 35 de ţări. Fiind singurul român, am fost

repartizat în lotul vorbitorilor de engleză, alături de americani, irlandezi, nemţi, fi nlan-dezi. Apoi, cu două avioane ale Air Algeria, am ajuns la Tindouf, undeva în vestul Algeriei, în deșert. Autobuzele și camioanele ne așteptau la ieșirea din aeroport, pline de nisip, anticipând parcă ce avea să urmeze. După alte două ore de mers prin noapte, prin deșert, escortaţi de poliţie și armată, am ajuns la Smara, unde am fost repartizaţi localnicilor care, foarte generoși și efi cienţi, ne-au preluat în corturile lor. Căci în cort aveam să îmi petrec următoarele nouă zile, punând o pătură pe jos, învelindu-mă cu sacul de dormit și dormind buștean.

Serile le-am petrecut cu familia-gazdă de saharawi, o populaţie a deșertului, amestec de beduini și africani. Oamenii nu știau ce să ne mai facă pentru a ne simţi cât mai bine. Stând de vorbă cu ei am afl at despre situaţia lor, despre cei 35 de ani de pribegie, după ce ţara - Sahara Occidentală - le-a fost împărţită între Maroc și Mauritania. Peste 250 de mii de saharawi au fost obligaţi să-și părăsească locurile de baștină și să plece în pribegie. Astăzi ei stau în tabere de refugiaţi pe teritoriul Algeriei și trăiesc din ajutoare internaţionale.

Sahara Marathon s-a născut ca un pro-test, ca un semnal de alarmă asupra a ceea ce se întâmplă cu acești oameni. De zece ani, sute de maratoniști aleargă pentru a ajuta populaţia saharawi, plătind o taxă de participare sau donând benevol diferite sume. Locuitorii nisipurilor, deși aspri la prima vedere, se bucură continuu și sunt extrem de vii. Oarecum fără să vrei, înveţi

înSaharaFo

to: P

aul D

icu

14 vara 2010

reportajreportaj

de la ei lecţii despre omenie și respect. Cursa a fost pe 22 februarie. Ne-am

trezit pe la ora 5:30, căci startul se dă de-vreme, pentru a evita căldura. În autobuze, aproape nimeni nu vorbea. Toţi eram încor-daţi și ne gândeam la ce avea să urmeze. Atunci am avut un moment de teamă: „Dacă nu reușeam să termin cursa? Dacă mă fac de râs?”. Mi-am scuturat gândurile negre și-am început să recit o „litanie” pe care-o scot de la naftalină în astfel de momente. A funcţionat.

CÂND PLĂMÂNII IAU FOCAu fost 28 de grade la ora startului.

La prânz se ajunsese deja la 39. Traseul a fost fenomenal. Primii 15 kilometri, nisip cu pietre. A trebuit să fi u foarte atent să nu-mi rup picioarele printre bolovani, așa că nu pot să zic că m-am plictisit.

A doua treime a cursei a fost formată însă din porţiuni cu dune de nisip. Temperatura urcase deja și genunchiul mă sâcâia tot mai rău. Dacă pe un teren plat mai poţi gestiona mișcarea piciorului, pe dune, când îţi intră în nisip până deasupra gleznei, nu ai nicio șansă. La modul ideal, ar fi trebuit să-mi pun protecţii (ca niște parazăpezi) peste încălţări, pentru a împiedica să intre nisipul. N-am avut însă de unde să le iau, așa că mi-am tras o pereche de ciorapi peste adidașii de alergare. A mers foarte bine și așa.

Puţin după kilometrul 25, dintr-o dată, plămânii îmi iau foc, picioarele mi se înmoaie și-mi vine să mă așez în fund la fi ecare pas. Venise „omul cu ciocanul”: momentul care, de obicei, vine pe la km 33 –35 al unei curse de maraton sosise acum mai devreme. Căldura, dunele de nisip și Dumnezeu mai știe ce, mă făceau să îmi spun la fi ecare pas: “oprește-te, ai arătat ce era nevoie, gata, nu mai e nevoie să alergi, dacă ţi se întâmplă ceva?”

Primesc un gel de carbohidraţi dintr-o mașină de asistenţă, pe care îl completez cu niște praf isotonic. Încep să îmi revin. Ajung într-o tabără de refugiaţi. Copiii mă iau de mâini și aleargă alături de mine, iar femeile scot sunete de încurajare, stranii.

Îmi trece toată oboseala și simt fi ori de emoţie pe șira spinării. Oamenii aceia îmi mulţumeau că alergam pentru ei.

Se termină sectorul de dune, ar mai fi vreo 15 kilometri de nisip cu pietre, oare-cum denivelat. Trec peste momentele de sete cruntă și peste faptul că la un punct de hidratare se terminase apa. Trec și pes-te o durere de fi cat. Alerg mereu.

În cele din urmă, văd la orizont ţarcurile de capre din satul unde se afl ă linia de sosire și mă bucur. Ar mai trebui să fi e doar vreun kilometru și jumătate până la fi niș. Apar și oameni care aplaudă și mă încu-rajează. Mă ustură groaznic nasul și faţa de la soare. Mă uit mai mult în jos și scot steagul românesc, pe care-l pun pe umeri. Vântul bătea din faţă și-l fl utura. Îmi trece prin cap că-s caraghios ca un Superman pensionar și mă pufnește râsul.

Aud foarte clar strigătele-încurajări ale femeilor de pe margine. „Romania! Romania! Yalla! Yalla!” Mă uit în faţă și văd fi nișul, la vreo sută de metri. Sportivii care termina-seră înaintea mea mă aplaudă și strigă: „Go, go to victory!”. Deschid braţele și accelerez. Privesc în sus și strig: „Ţi-am zis, ţi-am zis!”. Niște mâini îmi atârnă medalia de gât. Gata. Am terminat. Pun un genunchi în pământ

„Cursa din Sahara m-a costat cam 1200 de euro, incluzând aici biletul de avion București-Madrid, taxa de participare, ca-zarea de o noapte la hotel în Madrid, asigurarea de sănătate. A fost însă o ex-perienţă extraordinară, care a făcut toţi banii.”

„Am terminat cursa în 5 ore și 41 de minute, mai mult decât estimasem. Am alergat cu o pereche de Asics Gel Nimbus 11, pe care-i folosisem vreo 400 de km înainte. Au fost extraor-dinari. N-am avut nici măcar o bășică la sfârșit! Mă rog, mi-au căzut două unghii, dar asta nu se pune. Tricoul de microfi bră de la Adidas și clasicul shorty, tot din microfi bră, au fost excelente”

și-mi dau lacrimile. Mă șterg repede. Fac o poză alături de alţi sportivi și mă duc într-o parte, singur. Mă trezesc îmbrăţișat pe la spate de un localnic care tot repetă: „Bravo Romania”, „Bravo, I know Romania!”.

Au rămas în urmă, acolo între dunele Saharei, circa 250 de mii de saharawi care așteaptă să se întoarcă acasă. Dar au mai ră-mas și câteva urme de pași de alergător, ce vor fi șterse de prima furtună de nisip. Amintirile nu pot fi însă șterse. Yalla, fraţilor!

Mai multe detalii lawww.saharamarathon.org

15vara 2010

reportajreportaj

16 vara 2010

Prima lecţie pe care trebuie să o înveţe un alergător începător este faptul că

nu există o reţetă unică, o formulă care repetată precum o mantră să îţi aducă succesul dorit, fi e că acesta ar însemna să parcurgi o anumită distanţă într-un timp cât mai scurt, fi e să îţi menţii starea fi zică generală sau, de ce nu, să slăbești.

Oricum, înainte de a te apuca de alergat nu uita:

FĂ UN CONTROL MEDICAL. Mergi la doctorul de familie sau, dacă este posibil, la un specialist în medicină sportivă care să își dea acordul pentru a putea începe activitatea fi zică.

EVALUEAZĂ-ŢI NECESARUL DE ECHIPAMENT.Chiar dacă se spune că alergatul este cel mai ieftin sport, încearcă să îţi cumperi echipament cât mai performant. Asta pre-supune, în primul rând, achiziţionarea unor pantofi speciali pentru alergare, care sunt astfel produși încât să îţi protejeze cât mai bine picioarele. Există acum și în România câteva branduri internaţionale care oferă încălţări potrivite, la preţuri rezonabile. O pereche bună de pantofi ar trebui să reziste la circa 600-800 km alergaţi.

ALEGE CU GRIJĂ LOCUL UNDE VEI ALERGA. Unii oameni preferă să meargă la o sală de fi tness și să alerge pe bandă, în timp ce alţii aleg să iasă în parc sau pe stadion. Tu decizi. E de dorit totuși să știi lungimea traseului de alergare, pentru a-ţi putea urmări evoluţia. Dacă ești supraponderal sau ai probleme articulare, alege în primă instanţă alergarea pe bandă, care are capacitatea să atenueze într-o oarecare măsură șocurile.

La linia de start. Ghid pentru începători

Vrei să începi să alergi? Noi credem că e o idee grozavă. Dacă te decizi să faci acest lucru, e bine să îți cunoști limitele fi zice și apoi să ai un plan de antrenament cât mai bine pus la punct. În rest, poate e bine să urmezi indicațiile de mai jos.

Bun. Se poate spune că acum poţi începe antrenamentele. Dar cum să te pregătești cât mai bine fără un program clar, util, dar în același timp simplu și efi cient? La o simplă căutare pe internet poţi găsi o mulţime de astfel de progra-me. Toate se bazează pe niște principii generale, pe care e recomandabil să le urmezi cât mai atent. Noi îţi prezentăm în continuare câteva din ideile experimenta-tului antrenor canadian John Stanton, din cadrul clubului Running Room:

Începe orice antrenament cu 2-3 mi- nute de exerciţii de încălzire a tuturor grupelor de mușchi folosite în alergare şi nu uita să mergi 2-3 minute, după ce ai terminat antrenamentul, pentru a relaxa muşchii. Nu fă exerciţii de stret-ching înainte de alergare, acestea sunt indicate la sfârșitul antrenamentului.

Evaluează-ţi cât mai onest nivelul de pre- gătire fi zică. Nu forţa, dar mai ales aleargă

încet la început și nu te rușina să te oprești atunci când simţi că nu mai poţi.

Mersul în ritm rapid este prima formă de antrenament sugerată pentru începători. Nu îţi propune de la început să alergi 5 km fără oprire, ci adoptă un program combinat de mers-alergare. Nu trebuie să te simţi jenat dacă nu poţi să alergi mult sau dacă trebuie să te mai oprești din când în când. Dacă ești per-severent și te ţii de antrenamente, poţi ajunge să alergi chiar și un maraton.

Nu te grăbi. Regula general acceptată este să nu crești distanţa alergată cu mai mult de 10% de la o săptămână la alta. Pare puţin, dar așa îţi protejezi sănătatea și poţi progresa fără problem. E reco-mandabil să alergi la început cel mult 20 km pe săptămână, pentru a ajunge la 40 de km (nivel sufi cient pentru a termina un maraton, dacă asta vrei) în circa 10-12 săptămâni.

Nu începe un antrenament și mai ales nu pleca în cursă fără o încăl-zire prealabilă. E recomandat să începi cu exerciții de gimnastică și mobilitate pentru brațe, picioare și trunchi (spate, umeri, ceafă). Apoi mers din ce în ce mai vioi sau alergare ușoară, timp de 3-4 mi-nute. Începe ușor orice alergare și treptat mărește tempoul.

În cazul unei alergări pe o distanță mai mare, încălzirea trebuie să cuprindă, după exercițiile de mobilitate, și câteva alergări de viteză, pe distanța de 50-60m. Pauza între intervalele de alergare este obligatorie, de 1-2 minute.

Nu uita nici de alergarea de încheiere (cool-down), de după antrenament. Trebuie să fi e o alergare ușoară de 3-5 minute sau chiar mers, în cazul începătorilor sau al persoanelor mai în vârstă. Ulterior, se pot adăuga exerciții de respirație combinate cu mișcări de mobilitate sau stretching.

ddddddddddoooooooddddddddddoooooooddddddddddooooooosssssssoooooooooooooo aaaaaaarrrrrrrsssssss rrrrrrrsssssss rrrrrrraaaaaaadddddddddd aaaaaaarrrrrrrsasasasasasasadddddddddd aaaaaaarrrrrrrsssssssdddddddddd aaaaaaadosar

Obligatoriu, încălţări speciale de alergare, care trebuie să aibă următoarele calităţi: să protejeze articulaţiile de șocuri, să aibă stabilitate și să fi e potriviţitipului de călcătură.Preţuri: 139 RON – 269 RON

PANTOFI DE ALERGARE

Recomandabil să fi e din micro-fi bră, deoarece permite elimina-rea mai ușoară a transpiraţiei.Preţuri: 29 RON - 99 RON

TRICOUL DE ALERGARE

Recomandabil, dintr-un material respirabil și cu un design specifi c. Pentru distanţe mai lungi sunt recomandabili și ciorapii de compresie, care îmbunătăţesc circulaţia venoasă și limfatică.Preţuri: 15 RON – 60 RON

CIORAPI DE ALERGARE

Alternativ, bustieră. Reco man-dabil, dintr-un material care să permită eliminarea transpiraţiei și să protejeze pielea.Preţuri: 180 RON – 250 RON

SUTIEN PENTRU ALERGARE

Variante: pantaloni gen corsar sau până la genunchi. Recomandabil să fi e dintr-un material care să permită ventilaţia pielii și eliminarea transpiraţiei.Preţuri: 69 RON – 189 RON

ȘORT DE ALERGARE

Un instrument util, care în funcţie de model poate oferi informaţii simple (timpul de alergare) sau mai complexe (timp, distanţă parcursă, puls, calorii consumate etc).Preţuri: 200 RON – 550 RON

CEAS

*Informaţiile oferite sunt generale și se bazează pe o estimare a preţuri-lor produselor care se găsesc în magazinele de specialitate din România.

Alergarea este simplă. În principiu, este nevoie doar de niște încălțări, de un tricou și un pantalon, puțină voință și de un drum care să ți se deschidă în față. Totuși, e bine ca un alergător să acorde atenție echipamentului folosit, pentru că astfel își protejează să-nătatea sau își poate îmbunătăți performanțele sportive. Prezentăm în continuare câte-va date despre echipamentul de alergare de vară.

Este foarte important să fi i relaxat în timp ce alergi. Asta înseamnă că toți mușchii care nu sunt folosiți la alergare să nu fi e contractați.

Lungimea pasului se reglează în mod natural și depinde de forța, mobilitatea și greutatea corpului.

Contactul cu pământul, în pa- sul de alergare, se poate face în mai multe feluri. La alergările mai lungi, piciorul e bine să ate-rizeze cât mai mult pe partea anterioară a tălpii piciorului (oricum, nu pe călcâi) sau pe partea exterioară a labei picio-rului. Alergarea pe vârfuri se folosește în probele de viteză și este mult mai obositoare.

Ș oldurile și talia trebuie să fi e fi xe, fără mișcări laterale accentuate. Spatele stă drept și relaxat, și nu înclinat spre înainte. Umerii trebuie să fi e relaxați, brațele să se miște natural și să fi e îndoite la aproximativ 70-90 de grade, acționarea lor făcându-se din umeri şi nu din antebraț. Capul e în prelungirea corpului, iar privirea spre înainte, încât să îți permiți să vezi pe unde calci.

Modele: C

laudia Tănase și Sergiu Buciuc

Echipament

Tehnica de alergare

dddddddddd rrrrrrrsssssssooooooo rrrrrrraaaaaaadddddddddd aaaaaaasssssssdddddddddd rrrrrrrsssssssdddddddddd aaaaaaasssssssdddddddddd rrrrrrrsssssssoooooooooooooodddddddddd aaaaaaaooooooo rrrrrrraaaaaaaooooooodosar

17vara 2010

LUNI MARŢI MIERCURI

1 Alergare ușoară 2 minute.Mers 4 minute. Repetă de 5 ori Zi liberă Alergare ușoară 2 minute.

Mers 4 minute. Repetă de 5 ori

2 Alergare ușoară 3 minute.Mers 3 minute. Repetă de 5 ori Zi liberă Alergare ușoară 3 minute.

Mers 3 minute. Repetă de 5 ori

3 Alergare ușoară 5 minute.Mers 2.5 minute. Repetă de 4 ori Zi liberă Alergare ușoară 5 minute.

Mers 2.5 minute. Repetă de 4 ori

4 Alergare ușoară 7 minute.Mers 3 minute. Repetă de 3 ori Zi liberă Alergare ușoară 7 minute.

Mers 3 minute. Repetă de 3 ori

5 Alergare ușoară 8 minute. Mers 2 minute. Repetă de 3 ori Zi liberă Alergare ușoară 8 minute.

Mers 2 minute. Repetă de 3 ori

6Alergare ușoară 9 minute.Mers 2 minute. Repetă de 2 ori, apoi aleargă 8 minute

Zi liberăAlergare ușoară 9 minute.Mers 2 minute.Repetă de 2 ori,apoi aleargă 8 minute

7 Alergare ușoară 9 minute.Mers 1 minut. Repetă de 3 ori Zi liberă Alergare ușoară 9 minute.

Mers 1 minut. Repetă de 3 ori

8 Alergare ușoară 13 minute.Mers 2 minute. Repetă de 2 ori Zi liberă Alergare ușoară 13 minute.

Mers 2 minute. Repetă de 2 ori

9 Alergare ușoară 14 minute.Mers 1 minut. Repetă de 2 ori Zi liberă Alergare ușoară 14 minute.

Mers 1 minut. Repetă de 2 ori

10 Alergare ușoară 30 de minute Zi liberă Alergare ușoară 30 de minuteProg

ram

de

antr

enam

ent

10 să

ptăm

âni

Joggingalergare ușoară (viteza maximă e de 9km/h) prac-ticată îndeosebi pentru întreținerea sănătății.

Crosalergare pe teren variat sau cu ob-stacole (naturale

și artifi ciale) pe un traseu care poate avea o lungime între 1-15 km.

Maratoncursă atletică desfășurată pe o lun-gime de 42,195 km.

Stretching complex de exerciții fi zice prin care

articulațiile sau grupuri de mușchi sunt supuse delibe-rat unei elongații maxime. Mișcarea se oprește la punc-tul maxim timp de 20-30 de secunde și are ca efect re-ducerea tensiunii musculare, rela-xând și stimulând circulația sângelui.

Platou. E un cuvânt nou, dar pe care trebuie să îl înveţi repede. Asta înseamnă că nu trebuie să crești distanţa de alergare în fi ecare săptămână ci, ajuns la un anumit nivel, să te oprești pentru o vreme pe acel platou pentru a lăsa timp corpului să se obișnuiască. Exemplu: ai ajuns să alergi 20 de km pe săptămână; pentru următoarele două-trei săptămâni de alergare e bine să rămâi la acest nivel și abia apoi să începi să crești distanţa. Altă tehnică des folosită este descreșterea, adică după săptămâni consecutive în care ai alergat, să zicem 14, 16, respectiv 18 km, e recomandabil să ai o săptămână cu 12 km înainte de a trece la cea cu volum de peste 20 km.

Câteva luni de zile după începerea antrenamentelor nu e nevoie să te pre-ocupe viteza cu care alergi. Important e să fi i perseverent și să alergi în propriul ritm. Ca începător, unitatea ta de măsură este „conversaţia” - dacă poţi să vorbești cu cineva în propozitii scurte, alergând sau mergând rapid, atunci ai o viteză adecvată. Respiră ritmic, inspi-rând aerul pe gură și pe nas și expirând pe gură. În această perioadă de început, obiectivele tale se referă la timpul total de alergare, nu la viteza sau distanţa pe care o alergi.

18 vara 2010

dosar

JOI VINERI SÂMBĂTĂ DUMINICĂ

Zi liberă Alergare ușoară 2 minute. Mers 4 minute. Repetă de 5 ori

Alergare ușoară 2 minute. Mers 4 minute. Repetă de 5 ori Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 3 minute. Mers 3 minute. Repetă de 5 ori

Alergare ușoară 3 minute. Mers 3 minute. Repetă de 5 ori Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 5 minute. Mers 2.5 minute. Repetă de 4 ori

Alergare ușoară 5 minute. Mers 2.5 minute. Repetă de 4 ori Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 7 minute. Mers 3 minute. Repetă de 3 ori

Alergare ușoară 7 minute. Mers 3 minute. Repetă de 3 ori Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 8 minute. Mers 2 minute. Repetă de 3 ori

Alergare ușoară 8 minute. Mers 2 minute. Repetă de 3 ori Zi liberă

Zi liberăAlergare ușoară 9 minute. Mers 2 minute. Repetă de 2 ori, apoi aleargă 8 minute

Alergare ușoară 9 minute. Mers 2 minute. Repetă de 2 ori, apoi aleargă 8 minute

Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 9 minute. Mers 1 minut. Repetă de 3 ori

Alergare ușoară 9 minute. Mers 1 minut. Repetă de 3 ori Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 13 minute. Mers 2 minute. Repetă de 2 ori

Alergare ușoară 13 minute. Mers 2 minute. Repetă de 2 ori Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 14 minute. Mers 1 minut. Repetă de 2 ori

Alergare ușoară 14 minute. Mers 1 minut. Repetă de 2 ori Zi liberă

Zi liberă Alergare ușoară 30 de minute Alergare ușoară 30 de minute Zi liberă

Învaţă să alergi efi cient. Alergarea, ca ori- ce disciplină sportivă, presupune o tehnică ce, bine însușită, îţi permite să fi i efi cient și, totodată, să eviţi accidentările. Spre exemplu, dacă alergi prea mult pe vârfuri sau prea aplecat în faţă riști să ai dureri de tibie sau în zona călcâiului lui Ahile. Pe cât posibil, încearcă să îţi ţii corpul puţin aplecat în faţă în timp ce alergi și ridică genunchiul doar atât cât să permiţi picioa-relor să se miște natural. Aterizează ușor pe călcâi la fi ecare pas și trage de braţe ferm, dar fără să le ridici prea mult sau să duci prea mult cotul în spate.

Nu trata cu indiferenţă accidentările, chiar dacă la prima vedere par ușoare. Alergătorii care își întrerup programul de antrenament la primul semn al unei accidentări sunt cei care se recuperează mai repede. Stop. Odihnă. Consult medi-cal de specialitate. Tratament. Reluarea treptată a antrenamentelor. Sunt condiţii obligatorii.

Împrietenește-te cu propria durere. Poate sună straniu, dar alergarea înseamnă și suferinţă. Te pot durea mușchii, articulaţi-ile, poţi face bătături, dar poţi avea dureri și la nivelul organelor interne. Mai ales pe acestea din urmă să nu le ignori. Încearcă

să fi i atent la fi ecare durere resimţită, să o accepţi și mai ales să înţelegi mesajul pe care ţi-l transmite.

Renunţă la mâncărurile grase. Alergătorii funcţionează cel mai bine când folosesc diete bogate în carbohidraţi, care contri-buie la acumularea de glicogen în mușchi. Asta înseamnă să consume cât mai multe fructe, legume, cereale integrale, alimente sărace în grăsimi, dar și batoane de cereale, geluri cu carbohidraţi sau băuturi izotonice

pentru alergători. În general, e bine să mănânci cu cel puţin trei ore înainte de un antrenament sau cursă. E recomandat să bei 8-10 pahare cu apă peste zi.

În încheiere, doar atât: nu uita că alfa-betul alergării are multe alte litere. Spor la antrenamente și sănătate.

Pentru a avea energie în timpul antrenamentului mănâncă un fruct sau energy bar cu două ore înainte de începerea antrenamentului. O oră mai târziu poți să bei 500 ml de băutură hidratantă.

Când este foarte cald poartă o șapcă pe cap și ochelari de soare pen- tru a relaxa mușchii feței și a nu căpăta arsuri pe față. Aleargă mai încet și cu pauze mai dese când este foarte cald sau umed. Nu e reco-mandabil să alergi seara târziu, cu puțin timp înainte de culcare.

Cele mai frecvente dureri în cazul alergătorilor începători sunt cele de periost (învelișul extern al oaselor) sau de genunchi. De obicei, acestea trec repede dacă pui gheață, imediat după antrenament, pe zona dureroasă. Dacă durerile persistă, odihnește-te câteva zile sau consultă un medic de specialitate.

Informaţii suplimentare despre alergare, antrenamentespecifi ce și competiţii de alergare găsești constant pewww.alerg .ro și www.maraton.info.ro

19vara 2010

dosardosar

20 vara 2010

de Viorel Ghiță-Grizon

Am învăţat că omul a fost proiectat să alerge, dar a cam pier-dut manualul de utilizare... că ora 10:00 seara nu e prea târzie

ca să pleci pe stadion să te antrenezi... că poţi alerga la minus zece grade Celsius fără probleme... că ajungi să te miri singur cum poţi fugi 42 de kilometri și 195 de metri fără să te oprești și fără să crapi.

Alţii m-au învăţat că ești adesea îmbrăcat prea gros, dar niciodată prea subţire... că nu răcești nici pe cel mai mare ger dacă te schimbi imediat după ce te-ai oprit.. iar căldura e mai greu de suportat decât frigul.

Am învăţat că lupta mare e cu tine însuţi... am învăţat să nu răspund la întrebarea <<ce premiu câștigi când participi la concur-suri?>>... iar uneori, când mi-a fost foarte greu, am învăţat să mă bucur doar pentru că n-am abandonat.

Am învăţat că alergarea te ajută sa uiţi de problemele vieţii... că efortul dur, oboseala și transpiraţia te fac să vezi lumea în care revii după antrenament mai bună decât cea din care ai plecat ca să alergi. Am mai învăţat că uneori alergarea este un drog, o obsesie și un refugiu în care să te ascunzi. Iar asta nu e bine.

Am învăţat că nimeni nu scapă de durere... că dacă nu vrei să te doară ceva, mai bine nu alergi... iar când durerea te încearcă în

Ce am învățat de la alergaretimpul alergării, nu e nevoie să te oprești. Uneori e sufi cient să-ţi îndrepţi spatele, să ridici capul din pământ sau să calci un timp pe exteriorul tălpii și durerea trece.

Am încercat zeci de geluri, creme, spray-uri, cu mentă, arnică, camfor, venin de albine sau de scorpion. Am probat genunchiere, glezniere, tricouri de presiune sau șosete elastice. Am încercat să sperii câinii cu ultrasunete, cu beţe, cu lanţuri și cu pietre. N-am reușit întotdeauna.

Am învăţat că trebuie să te antrenezi serios, dar odată pornit în cursă doar mentalul mai poate să facă minuni. O încurajare, un îndemn, o imagine sau doar un gând te pot scoate din starea de oboseală și apatie din partea fi nală a maratonului, iar propriul psihic te poate trage înainte și-ţi poate da puteri nebănuite. Se întâmplă adesea.

Am mai învăţat că alergarea leagă prietenii pentru zeci de ani... că omul cu care ai vorbit îndelung înainte de maraton și alături de care ai luat startul îţi ajunge mai apropiat decât un văr... că după start nu mai saluţi pe nimeni, fi ecare e concentrat la cursa lui.

Și mai am multe de învăţat, pentru că încă nu m-am oprit din alergat.

Grafi că de Joaquim Hockwww.joaquimhock.blogspot.com

exempluexemplu

21vara 2010

utileutile

Pentru protecţie contra rosăturilor. Când alergi mult, pielea se freacă, fi e de haine,

fi e între diferite părţi ale corpului, rezultând astfel rosături și chiar răni sângerânde. Zonele cele mai afectate sunt picioarele, mameloanele și partea interioară a coapselor. Adesea am văzut alergători care pur și simplu sângerau din cauza rosăturilor. Unguentele cu silicon aplicate înainte de cursă (chiar cu câteva ore) creează o peliculă care acţionează ca o barieră în momentul frecării, protejând pielea. Mulţi alergători români folosesc creme cu arnică. Avantajul faţă de alte metode, de exemplu folosirea unor plasturi, e că la fi nal procesul de îndepărtare este mult mai ușor.

MiCoachEste ultimul gadget de la Adidas,

care reunește un monitor cardiac (heart beat monitor), și un instrument de stocare a datelor de la antrenament, cu posibilitate de conexiune la orice mp3 player. Ce face de fapt:

În funcţie de răspunsurile pe care le dai la un test administrat online pe adidas.com/micoach, un software îţi generează un program de antrenament, în funcţie de nivelul de pregătire și obiective.

Programul de antrenament se descarcă pe gadget, care e după aceea conectat la monitorul cardiac și, dacă se dorește, la mp3 player-ul personal.

În timpul antrenamentului, gadget-ul „citește” ritmul cardiac și îţi indică - fi e prin aprinderea unor LED-uri, fi e prin mesaje auzite în căști - dacă te încadrezi în ritmul prescris de program.

Gadget-ul înregistrează para-metrii cardiaci, distanţa, timpul etc. aferenţi fi ecărui antrenament, iar datele pot fi descărcate pe calcula-tor și integrate în program, creând ulterior un jurnal de antrenament.

Ciorapi de compresie

Studiile medicale arată că alergatul pe distanţe lungi are drept efect concen-

trarea circulaţiei sanguine în picioare, iar efectele acestui proces sunt diverse – de la încetinirea funcţiei rinichilor, până la crampe stomacale și ameţeli. Simplist vorbind, principiul și benefi ciile ciorapilor de compresie ar fi : materialul elastic tensionat ajută la egalizarea fl uxului sanguin, având ca efect îmbunătăţirea vitezei de circulaţie a acestuia (sângele se „acumulează“ mai puţin în picioare) și în consecinţă îmbunătăţirea oxigenării sângelui din picioare.

Există două tipuri de ciorapi de com-presie: unii pentru „în timpul cursei“ și alţii pentru „recuperare“, așadar pentru după cursă. Eu am încercat din primii și pot spu-ne că diferenţa faţă de ciorapii obișnuiti se simte cam după 15 km. Adică mi-am simţit picioarele mai puţin obosite și mai puţin umfl ate. Sunt multe mărci, cu diver-se caracteristici, iar materialul folosit este în general unul tratat împotriva diverselor probleme legate de alergare (bătături, umiditate, infecţii micotice). Sunt destul de scumpi (nu am văzut sub 20 euro), dar merită banii.

Centură pentru alimentareCând participi la o cursă de anduranţă,

mereu ai lucruri pe care ai vrea să le iei cu tine, numai că trebuie să te limitezi la strictul necesar. Principiul centurii este sim-plu: o bandă care se înfășoară în jurul taliei și se fi xează cu o cataramă. De ea sunt atașate diverse „chestii” care formează spaţii de depozitare pentru lucrurile utile. Recomand ca în orice cursă de anduranţă (semimara-ton, maraton etc.), chiar dacă punctele de realimentare sunt numeroase, să „agăţi“ la centura respectivă diverse geluri energetice, batoane de cereale, eventual cheile de la mașină, batiste de hârtie, telefonul.

ȘireturiautoblocanteSunt niște șireturi elastice, create pe prin-

cipiul conductorilor izolaţi - și anume cu un „miez”, care e șiretul propriu-zis, acoperit de o „cămașă“ învelitoare foarte elastică, care formează pliuri ce nu permit șiretului să alu-nece. Ceea ce înseamnă că odată ce ai strâns șireturile pantofi lor, ele nu se mai desfac și nici nu se lărgesc faţă de nivelul la care au fost fi xate. Iar dacă picioarele se umfl ă în timpul alergatului, lărgind pantoful, șireturile – fi ind elastice - nu strâng piciorul, ci păstrează același nivel de compresie. Și tot elasticitatea lor le permite ca, odată ce le-ai desfăcut, să nu trebuiască sa „lărgești“ sireturile ca să scoţi pantofi i, ceea ce înseamnă că și atunci când îi pui la loc nu o să trebuiască să mai faci multiple încercări ca să le fi xezi la nivelul anterior. Costă cam 12-15 euro, dar pentru cine face trail-running sunt o bucurie.

Unguent cusilicon

Pagină realizată de CrazyFlower, product reviewer pentru revista Alerg. Pentru a rămâne obiectivă, CrazyFlower preferă să rămână anonimă.

22 vara 2010

“Dacă mai alergi mult îţi nenorocești genunchii”. Este un avertisment pe care sunt convins că l-aţi auzit nu o dată. Care este însă adevărul?

Publicaţia Canadian Running, în numă-rul din această primăvară, spune că

nu există dovezi certe asupra faptului că alergarea ar afecta, pe termen scurt și mediu, starea de sănătate a genunchilor.

În plus, este menţionată cercetarea unui grup de radiologiști și ortopezi de la Universitatea din Viena, publicată în Skeletal Radiology, care au ajuns la niște concluzii încurajatoare. Astfel, a fost selectat un grup de opt alergători cărora li s-a făcut o radiografi e RMN la genunchi, înainte și după alergarea maratonului de la Viena, din anul 1997. Același lucru a fost repetat zece ani mai tîrziu, cînd alergătorii aveau o vîrstă medie de 50 de ani. Concluzia: nicio leziune internă nouă nu a fost

identifi cată la nivelul genunchilor a șapte dintre subiecţi, care au continuat să alerge în toată această perioadă. „Ba dimpotrivă”, spun autorii, „singura persoană care a renunţat la alergarea pe distanţe lungi a prezentat deteriorări severe ale structurii intra-articulare de la nivelul genunchilor”.

Pe de altă parte, rezultate puţin mai vechi ale specialiștilor de la Colegiul American de Medicină Sportivă arată că fi ecare jumătate de kilogram (america-nii vorbesc de un pound, care e egal cu 0,453 kg) în plus la greutatea corporală se simte de patru ori mai intens la nive-lul genunchilor. Efect: fi ecare jumătate de kilogram adăugată anual, timp de un deceniu, duce la o creștere cu 50 la sută a șanselor de a face osteoartrită.

În concluzie: alergaţi cu măsură. Nu vă face rău la genunchi. Consultaţi însă periodic doctorul pentru a vă (re)confi r-ma acest lucru. Și, evident, ar fi de dorit să vă îngrășaţi cât mai puţin.

știința alergăriiștiința alergării

Un recent studiu, desfășurat timp de 20 de ani pe un eșantion de peste 100

de mii de alergători, ajunge la o concluzie încurajatoare: chiar dacă alergi mult peste limitele general acceptate, efectele asupra sănătăţii sunt benefi ce.

Conform cercetătorului Paul Williams, de la Lawrence Berkely National Laboratory, persoanele care aleargă cel mult 50 de mile (circa 80 km) pe săptă-mână sunt mai puţin predispuse bolilor de inimă sau pericolului de a suferi un atac cerebral. Totodată, astfel se previn probleme oculare precum glaucomul sau cataracta.

Evident, nu oricine și nu oricând poate face acest lucru, însă concluzia studiului este că poţi crește distanţele parcurse și orele de antrenament mult peste limitele stabilite în mod tradiţional. „Studiul meu arată că deși te antrenezi mult, este totuși bine pentru sănătate”, spune cercetătorul american.

Benefi ciile asupra stării generale de sănătate nu se datorează însă numai alergării, ci oricărui tip de activitate fi zică aerobică.

Cît de multînseamnă mult?

SOS genunchii!

Joggingul duce la creșterea activității cerebralePînă acum se știa despre benefi ciile aduse

de practicarea regulată a alergării, numai că studii recente arată efectul benefi c pe care joggingul îl poate avea asupra stimulării neuronale și, implicit, a memoriei și capa-cităţii de a învăţa. Specialiști în neuroștiinţe de la Universitatea Cambridge arată, con-form cotidianului The Guardian, că alergarea stimulează producerea de materie cenușie, ceea ce are un efect benefi c asupra activită-ţilor mentale.

Cîteva zile de jogging pe săptămînă pot duce la apariţia a mii de neuroni într-o regi-une din creier care se afl ă în strînsă legătu-ră cu colectarea amintirilor și, totodată, pot

încetini deteriorarea capacităţilor mentale cauzate de îmbătrînire.

„Știam că exerciţiile fi zice sunt benefi ce pentru funcţionarea sănătoasă a creierului, dar ultimele cercetări ne permit să intuim mecanismul din spatele acestui efect”, a spus Timothy Bussey, specialist în neuroștiinte și probleme comportamentale la Universitatea Cambridge și totodată unul dintre autorii studiului.

Oamenii de știinţă nu pot spune încă foarte exact de ce mișcarea duce la apariţia de materie cenușie, dar acest lucru pare a fi legat de creșterea fl uxului sangvin sau a nivelului hormonal, toate datorate practicii

fi zice. Mișcarea duce, de asemenea, la reducerea stresului, care de obicei inhibă „producţia” de neuroni.

Diana Nicoleta Grădinaru

Pentru amănunte suplimentare despre cercetări de ultimă oră privind alergarea,vizitează site-ul: www.alerg.ro

23vara 2010

Nutriţia nu este o știinţă fi xă. Există principii

generale, există studii, există observaţii personale. Nu există o formulă fi xă, care să se aplice tuturor celor ce practică un sport sau altul. De aceea, cel mai important lucru este să testezi până găsești soluţia care ţi se aplică, care îţi oferă sufi cientă energie pentru antre-namente, dar și pentru restul activităţilor pe care trebuie să le faci în fi ecare zi.

Cei mai mulţi alergători își fac antrenamentele după-amia-ză sau spre seară, din cauza programului de lucru. Îţi ofer câteva sugestii care sper să te ajute să-ţi concepi un program alimentar adecvat necesităţilor tale.

ALEGE CEREALELA MICUL DEJUN

Ei bine, da, micul dejun este cea mai importantă masă a zilei pentru oricine, dar cu atât mai mult pentru alergători. Indiferent de momentul din zi când îţi faci antrenamentul, dacă iei micul dejun vei benefi -cia de mai multă energie, te vei putea concentra mai bine și îţi vei putea controla mai efi cient aportul de alimente pe întreaga zi, aspect foarte important în special pentru cei cu probleme de greutate. Dacă o să invoci lipsa de timp, îţi recomand cea mai facilă alegere: cereale pentru micul dejun. Acestea îţi oferă avantaje multiple – se consumă rapid, nu necesită preparare și îţi aduc în corp carbohidraţi, calciu, fi er, fi bre și alţi nutrienţi necesari oamenilor activi. Combină mai multe tipuri de cereale (grâu, ovăz, secară sau variante mai puţin populare la noi, cum ar fi quinoa sau amestecul numit granola) cu fructe uscate sau prospete (struguri, mere, pere, pepene galben) și lapte sau iaurt și vei avea la dispoziţie o masă complexă, plină de nutri-enţi esenţiali.

PRÂNZUL –LA PACHET

Alergătorii amatori, care de obicei lucrează sau învaţă, au trei opţiuni pentru masa de prânz: la pachet, la restaurant sau cantină sau ceva rapid la un fast-food. Dintre toate acestea,

prânzul luat la pachet este cea mai bună opţiune, ajutându-te să economisești bani, timp și să controlezi mai bine aportul de calorii și grăsime. Pregătește-ţi masa cu o zi înainte. Salata de legume proaspete este tot-deauna o alegere bună pentru sănătate, însă alergătorii au nevoie de un prânz consistent, bogat în carbohidraţi, care să le asigure energie pentru an-trenamentul ce va urma. Ca să îţi prepari salata perfectă alege legume divers colorate – salată verde, roșii, ardei grași, castra-veţi, morcovi, verdeaţă; peste toate acestea poţi adăuga un dressing, dar alege unul cu con-ţinut redus de grăsimi, care să provină din ulei de măsline. Poţi crește conţinutul în carbohidraţi adâugând câte puţin din următoarele: mazăre, boabe de porumb, fasole, năut, orez fi ert, paste fi erte, crutoane. Masa de prânz ar trebui să conţină și o sursă bună de proteine - în afara situaţiei în care ești vegetarian, mănâncă și o bucată de carne. Alege între pui, curcan, vită și pește, pe care le poţi găti la abur, cuptor sau grătar. Poţi tăia în bucăţi carnea pe care o amesteci cu salata sau poţi să o iei între două felii de pâine, sub forma unui sendvici. Dacă nu îţi place carnea sau preferi altă sursă de proteine, alege soia, ciupercile sau fasolea.

AI “DREPTUL” ȘI LAO A DOUA MASĂ

Este de așteptat ca după 3-4 ore de la masa principală de prânz să apară senzaţia de foa-me, iar dacă ai antrenament spre seară, trebuie să mai mănânci o dată. Alege mâncare bogată în nutrienţi, nu dulciuri. Poţi opta pentru un al doilea sendvici cu carne sau brânză, o farfurie de supă, un baton de cereale și iaurt, o mână de seminţe și sâm-buri, fructe uscate și proaspete sau batoane pentru sportivi.

Dr. Șerban Damian este medic nutriţionist sportiv, președinte al Ro Club Maraton

CINA – SUGESTII PENTRU ALERGĂ-TORII ÎNFOMETAȚI

Te-ai întors de la antre-nament și îţi este foame. Cu energia care ţi-a mai rămas după alergare, profi tă de faptul că ești acasă și gătește-ţi ceva gustos, care să conţină carbohidraţi (necesari pentru refacerea depozitelor de glicogen din mușchi și fi cat) și proteine (importante pentru refacerea structurilor celulare). Ai putea prepara spaghetti cu sos de roșii, în care să adaugi carne de curcan sau tofu, fasole boabe, brânză, legume. În altă seară poţi să mănânci un cartof copt cu brânză de vaci, telemea sau urdă și puţin unt sau smântâ-nă. O altă idee este peștele la cuptor cu garnitură de legume sau o salată de ton cu porumb și orez.

de dr. Șerban Damian

știința alergăriiștiința alergării

24 vara 2010

de Matei Cristian

Alergătorii trebuie să se încarce de energie

folosind carbohidraţi cu „cifră octanică” mare, iar pastele făinoase reprezintă un astfel de combustibil. În plus, „pasta party” este un adevărat ritual de introducere în atmosfera unei curse de maraton.

PUŢINĂ ISTORIECa peste tot, și aici este o

competiţie. Chinezii și italienii își dispută întâietatea în ceea ce privește descoperirea pastelor făinoase.

Cei din urmă spun că pas-tele, aproape așa cum sunt cu-noscute astăzi, erau consumate încă de etrușci („adevăraţii gurmanzi ai antichităţii”), asta dacă ţinem cont de uneltele descoperite în mormintele lor. Există chiar o dată precisă – anul 1145, respectiv – care ar marca „nașterea ofi cială” a pastelor. În acel an, geograful arab Al-Idrisi a notat, în cartea sa intitulată „Pentru cei care au pasiunea de a călători în jurul lumii”, că în Trabia, un orășel în apropiere de Palermo, se prepară un fel de mâncare din griș în formă de panglici. Acesta era exportat în Calabria de astăzi, ca și în multe alte ţări musulmane și creștine.

Pastele vor deveni în scurt timp și subiect literar, fi ind menţionate în Decameronul lui Giovanni Boccaccio (1313-1375), unde în descrierea ţinutului fabulos Bengodi se spune că „pe un munte, tot din parmezan, locuiește un popor care nu face altceva decât să gătească macaroane și raviuoli”.

Pe de altă parte, există legenda că pastele au fost aduse în Italia de către Marco Polo, în urma călătoriei sale în China, din anul 1295. Precum maratoniștii

Combustibilul de cursă lungăPastele

de as-tăzi, Marco Polo ar fi constatat că amestecul simplu de făină, apă, sare și, uneori, ouă dă energie și l-a folosit pentru alimentare de-a lun-gul expediţiei. Pastele vor ajunge în America de Nord abia în 1789.

Astăzi există circa 400 de tipuri de paste, diferenţiate în funcţie de forma și mărimea lor.

VALOARENUTRIŢIONALĂ

Specialiștii spun că pastele conţin carbohidraţi complecși, având un conţinut redus în grăsimi și fi ind bogate în fi bre, vitamine și minerale și de aceea reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism.

Alte avantaje: pastele sunt o sursă bună de vitamina B, fi er și acid nicotinic, iar pe de altă par-te sunt sărace în sodiu și nu au colesterol. Nu în ultimul rând, au un indice glicemic (GI) mic.

Importanţa pastelor e dată și de faptul că dieta echilibrată este defi nită ca un mod de a mânca obţinând 45-60% ca-lorii din carbohidraţi, 15-20% din proteine și 30-35% din grăsimi.

IMPORTANT PENTRU ALERGĂTORI

Pastele al dente au indicele glicemic (GI) cel mai scăzut. Pentru asta, pastele trebuiesc fi erte astfel încât să nu fi e nici prea tari (să se lipească de dinţi), nici prea moi (textura să își piardă din consistenţă). Cu cât folosești mai multă sare, cu atât pastele vor fi preparate al dente mai bine.

Pastele e bine să fi e fi erte în cât mai multă apă. Se recomandă doi-trei litri pentru fi ecare 450 grame de paste.

Nu clăti pastele după ce le-ai fi ert, altfel riști să îndepăr-tezi amidonul care asigură buna „aderenţă” a sosului la paste.

Cu cât numărul de ingredien-te din sos e mai mic, cu atât mai bine pentru stomacul vostru.

Cu circa 48 de ore înainte de o cursă de maraton încearcă să consumi circa 10-12 grame de carbohidraţi pe kilogram corp / pe zi. Asta ar însemna, spre exemplu, 660 grame de carbohidraţi pentru o persoană cântărind 60 kg, adică aproxi-mativ două farfurii pline.

E de dorit să ajungi la vreme la „pasta party” de di-naintea unui maraton.

La cursele mari, cu zeci de mii de participanţi, riști să

stai și o oră la coadă. Chiar se întâmplă.

Nu risca să încerci sosuri necunoscute. Evită pe cât posi-bil carnea, smântâna și sosurile prea uleioase.

E de dorit ca masa principală în ziua de dinaintea cursei, im-plicit încărcarea cu carbohidraţi dată de paste, să fi e la prânz. Bea cel puţin 3-4 pahare cu apă după aceea.

Nu uita că un nou record personal poate fi obţinut numai dacă ai grijă de modul în care te hrănești. Baftă.

O cană şi jumătate de paste gătite furnizeazăorganismului circa 300 de calorii, 63 de gramede carbohidraţi, 10 grame de proteine sau circa20 la sută din necesarul zilnic de fi er.

Cu cât numărul de ingrediente din sos e mai mic, cu atât mai bine pentrustomacul vostru.

pauza de masăpauza de masă

În scurta mea experienţă de bucătar, mi-am dat seama că principalele motive

pentru care aleg să prepar un anume fel de mâncare sunt timpul pe care trebuie să-l petrec în bucătarie (cât mai scurt, desigur) și valoarea nutriţională. Aceste lucruri sunt întotdeauna luate în calcul și de către alergători.

Iată de ce vă voi prezenta în continuare o mică ‘bijuterie’ culinară – gustoasă și hrănitoare - al cărei timp de prepare este de circa 15-20 de minute.

Pentru două porţii aveţi nevoie de:250 de grame de penne (de o calitate cât mai bună), 160 de grame de somon afumat, 300 de grame de smântână, coaja de la o jumătate de lămâie rasă (nu- mai partea galbenă), un căţel de usturoi, două linguri de ulei de măsline, sare și piper.

Puteţi folosi orice tip de paste, însă personal consider pennele ca fi ind cele mai potrivite.

Penne cu sos alb și somon MOD DE PREPARARE

Puneţi pastele la fi ert într-o oală cu apă fi erbinte, în care aţi adăugat în prealabil o lingură de ulei de măsline și un vârf de linguriţă de sare. Pentru 250 de grame de paste veţi avea nevoie de aproximativ trei litri de apă. Lăsaţi focul mic și amestecaţi constant, pentru ca pastele să se fi arbă uni-form și pentru a nu se lipi de vasul de fi ert.

Personal, îmi plac pastele un pic mai fi erte, cel mult 15 minute fi ind sufi ciente în acest sens. De obicei, pentru alergători se recomandă pastele „al dente” (nu foarte fi erte), de aceea e bine să vă uitaţi și la timpul de fi erbere recomandat de producător.

După ce le-aţi scurs de apă (nu foarte mult însă), încingeţi o tigaie în care aţi pus o lingură de ulei de măsline. Aruncaţi aici usturoiul mărunţit și apoi pastele. Mare atenţie să nu ardeţi usturoiul, deoarece pastele ar căpăta astfel un gust neplăcut. Puneţi apoi pastele în tigaie și turnaţi com-poziţia de smântână deasupra. Presăraţi coaja de lămâie, sarea și piperul. Când smântâna s-a încălzit bine, adăugaţi somo-nul tăiat în fâșii subţiri. După două minute, luaţi tigaia de pe foc.Poftă bună.

Pentru ca timpul de preparare să se reducă la maximum 5 minute, fi erbeţi o cantitate mai mare de paste. După ce le-aţi fi ert, turnaţi puţin ulei de măsline peste ele, amestecaţi bine și apoi așezaţi-le într-un bol acoperit cu folie alimentară. Vor rezista la frigider pentru cel puţin 48 de ore. Astfel, veţi putea prepara o mâncare sănătoasă într-un timp foarte scurt.Pentru amestecarea pastelor în tigaie folosiţi numai ustensile de lemn. Veţi preveni astfel zdrobirea pastelor.

reţetăreţetă

Reţetă oferită de Vlad Telibașa, Zaza Pizza. Vlad a alergat un semi-maraton

Sfaturi

de dr. Șerban Damian

Am insistat mereu asupra necesităţii încălzirii înainte de antrenament.

Există câteva lucruri simple pe care e bine să le cunoască orice alergător și pe care să le aplice înainte ca situaţia sa să se agrave-ze sau cronicizeze.

Obiectivele tratării și recuperării la sportivii cu traumatisme sunt numeroase și se aplică unele concomitent, altele succesiv, în funcţie de situaţia clinico-func-ţională a sportivului și de evoluţia acesteia. Pentru unele afecţiuni s-au alcătuit chiar algoritmuri speciale. Aceste obiective, aplicabile în aproape toate cazurile de traumatisme sportive sunt:

controlul procesului infl amator și al durerii; refacerea mobilităţii articulare și a fl exibili- tăţii ţesuturilor moi periarticulare;ameliorarea forţei și rezistenţei musculare; ameliorarea rezistenţei cardiovasculare, a capacităţii de efort;stabilirea programului de întreţinere.

Micile traumatisme reprezintă o realitate în cazul alergătorilor și al sportivilor în general, atâta timp cât cu toții depun o activitate fi zică intensă. Pen-tru sportivi, astfel de situații sunt neplăcute deoarece îi scot din formă, trebuind să-și întrerupă antrenamentele pentru recuperare. Cum ar trebui așadar procedat în cazul unor traumatisme, mai mult sau mai puțin grave, provocate de mișcări greșite sau prin forțarea unor grupe musculare?

Tratamentul micilortraumatisme

Pentru alergătorul care a avut ghinionul să se accidenteze există câteva lucruri simple pe care trebuie să le cunoască și să le poată aplica în caz de nevoie. Controlul procesului infl amator și al durerii stă la îndemâna oricui, dar numai în situaţia unor traumatisme de mică amploare. Sfatul meu este ca în cazul traumatismelor medii sau severe, sportivul să se adreseze de ur-genţă unui medic, care va stabili rezoluţia terapeutică ce va fi aplicată.

În cadrul traumatismelor ușoare se încadrează contuziile, entorsele ușoare, întinderile ligamentare și musculare. Acestea se manifestă prin durere locală, ușoară tumefacţie și roșeaţă, precum și limitarea mișcărilor la nivelul respectiv. De obicei sunt descrise ca o jenă locală ce nu permite efectuarea corectă a unui exerciţiu.

Iata care sunt metodele de tratament cele mai la îndemână:

CRIOTERAPIA Reprezintă aplicarea precoce a unei

pungi cu gheaţă, ce are ca efect reducerea procesului infl amator, a durerii și oprirea extinderii leziunilor prin transvazarea (mu-tarea) lichidelor și în consecinţă creșterea lichidului intra-articular.

Se pot utiliza diferite modalităţi de aplicare:

punga cu gheaţă (granule sau pisată), de exemplu, în traumatismele acute de genunchi sau în traumatismele umărului sau ale gleznei;imersie în apă cu gheaţă în leziuni acute și subacute ale gambei și piciorului;masaj cu gheaţă, în tendinite acute și subacute, înainte și după kinetoterapie.

REPAUSUL ȘI POSTURILE Reprezintă o componentă importantă în

faza infl amatorie. Mulţi alergători nu înţeleg că, în anumite situaţii, fără o perioadă de

sănătatesănătate

27vara 2010

repaus adecvată, organismul nu are cum să se refacă la parametrii optimi pentru efort. Continuând să se antreneze la același nivel, nu fac decât să agraveze situaţia sau, în cel mai bun caz, să prelungească perioada de recuperare. Pentru unele traumatisme este necesară protejarea doar a regiunii respec-tive; se pot face în acest caz antrenamente ușoare sau care nu solicită zona traumatizată.

În cazul leziunilor traumatice la membrele inferioare, în faza acută, se impune repaus la pat cu membrele inferioare ridicate deasupra planului orizontal. Se reduce astfel încărcarea membrelor inferioare pentru scurtarea infl a-maţiei. La membrele superioare se folosesc atele de imobilizare. Pentru reducerea ede-melor se folosesc precoce bandaje succesive.

MEDICAŢIAANTI-INFLAMATORIE

AINS (anti-infl amatoare nesteroidiene) - sunt foarte utile și necesare în faza iniţială, pentru reducerea infl amaţiei și a durerilor. Uneori se recomandă, pe tot parcursul procesului de recuperare, monitorizarea cu grijă. Dintre anti-infl amatoarele nesteroidi-ene, în cazul traumatismelor minore le re-comand pe cele sub formă de unguent, care se aplică prin masaj blând pe zona afectată, cu condiţia ca tegumentul să fi e intact. În farmacii există mai multe produse care s-au dovedit efi ciente în cazul micilor traumatis-me produse în timpul antrenamentelor.

Corticosteroizii - în ceea ce privește indicarea și administrarea lor, aceasta trebuie făcută cu grijă și diferenţiat. Nu este bine să se recurgă la utilizarea lor fără avizul unui medic. Efectul anti-infl amator puternic face ca după administrarea lor, în faza acută a leziunilor traumatice, să fi e perturbat procesul de vindecare spontană și să se pre-lungească durata procesului de recuperare. De exemplu, în leziunile acute ligamentare, administrarea de corticosteroizi, local sau general, în primele șapte zile, înrăutăţește situaţia. În schimb, în faza proliferativă a procesului infl amator, mai ales în a treia săp-tămână, injecţiile locale cu corticosteroizi în teaca tendonului, în burse sau în articulaţie pot reduce rapid procesul infl amator.

Următoarele metode se pot aplica numai în cadrul unor spitale sau cabine-te medicale:

ELECTROSTIMULAREA CU CURENŢI PULSATILI DE JOASĂ FRECVENŢĂ,

Cuplată cu crioterapia, poate contribui la combaterea edemelor precoce.

ELECTROTERAPIA ANTIALGICĂ

Posibil de aplicat în toate etapele evoluţiei leziunilor traumatice, face apel la curenţii de joasă și medie frecvenţă, cu stimularea structurilor dureroase cu impulsuri a căror frecvenţă este de 80-100 Hz sau cu TENS, mai ales în durerile cronicizate, persistente, supărătoare, care împiedică mobilizarea articulară și progra-mul de tonifi ere musculară.

Aceste metode acţionează prin locali-zarea transmiterii stimulilor algici ca și prin creșterea nivelului endorfi nelor produse de sistemul nervos central și chiar în ţesuturi-le periferice, cum a fost constatat recent.

ULTRASONOTERAPIA În infl amaţii acute, persistente are

efecte favorabile pentru menţinerea fl exibilităţii ţesuturilor moi, facilitând mobilizarea precoce.

În procesele infl amatoare persistente, în fazele tardive se indică masajul periostal și băile alternante, mai ales la membrele inferioare, în leziuni ale gleznei.

ACUPUNCTURAPoate fi utilă în controlul durerilor,

pe parcursul procesului de recuperare. Controlul durerilor este necesar nu numai în faza acută, ci și în continuare, întrucât indoloritatea (reducerea durerii) este o condiţie de bază pentru aplicarea progra-melor de kinetoterapie de recuperare.

În funcţie de condiţiile concrete, se poate face apel atât la metodele farma-cologice, cât și la cele fi zioterapice, scopul fi ind crearea condiţiilor pentru aplicarea metodelor active kineto de recuperare.

sănătatesănătate

28 vara 2010

Moieciu de Sus. 1 Mai 2010. Prima ediţie a competiţiei montane

EcoMarathon se dovedește un succes peste așteptări. Peste 350 de participanţi la cro-sul de 14 km și la cursa de maraton. Plus câteva zeci de copii la alergările dedicate exclusiv lor.

Competiţia are un traseu special: sunt trei bucle, care pornesc din Moieciu, apoi urcă pe dealurile din preajmă, cu întoarcere în punctul de start. Diferenţa de nivel cumulată este de circa 2300m.

Ideea acestui maraton a pornit din

dorinţa unui grup de entuziaști (Cornelia și Silvia David, Adi Bostan, Mihai Orleanu), cu toţii alergători dedicaţi, de a oferi pasionaţilor de sport și natură posibilitatea de a descoperi potecile, cadrul natural și tradiţiile de la poalele munţilor Bucegi și Leaota.

Traseul este difi cil, dar are mai multe porţiuni care permit alergarea, pe curba de nivel. Cea mai difi cilă pentru majoritatea alergătorilor s-a dovedit bucla nr. 2, numită sugestiv de unul dintre participanţi drept „bucla chinului”. Ultimii participanţi

au terminat cursa de maraton în 9 ore și 34 de minute.

EcoMarathon s-a dorit nu doar o competiţie de alergare ci și o alternativă de petrecere a timpului liber, cât mai plăcut, în mijlocul naturii. S-a vrut în același timp un semnal de alarmă asupra atitudinii responsabile pe care trebuie să o avem faţă de mediul înconjurător. A fost o competiţie eco, dar asta nu pentru că ecologismul a ajuns un subiect la modă, ci pentru a pleda pentru responsabilitate și preţuire faţă de natură.

EcoMarathoncursa celor trei bucle

este recomandat să se ajungă în zonă într-un mod cât mai economicos (cu trenul, mai multe persoane în mașină, folosind transportul în comun)

s-a redus la ma- ximum utilizarea recipientelor de unică folosinţă, recomandându-se folosirea propriilor re-cipiente sau a dispozitivelor de hidratare purtate în rucsac.

participanţilor nu li s-a permis să polueze mediul înconjurător, nici să arunce resturi menajere sau alte obiecte folosite în timpul alergării. Cei care ar fi încălcat aceste reguli urmau să fi e descalifi caţi.

concurenţii nu au avut voie să scurteze traseul, ei trebuind să respecte potecile existente și tra-seul marcat pen-tru concurs. S-a dorit ca astfel să se evite eroziu-nea suplimentară a solului.

alergătorii și persoanele în-soţitoare au tre-buit să arate un respect profund pentru natură

pe cât posibil, înscrierea partici-panţilor s-a făcut online.

organizatorii au folosit la minimum hârtie (parţial pentru înscrieri și pentru diplomele câștigătorilor). Diplomele parti-cipanţilor au fost emise în format electronic.

au fost încurajaţi participanţii care au dorit să își doneze echipa-mentul folosit, dar încă utilizabil.

Câteva reguli pentru ca o competiţie de alergaresă fi e eco, așa cum s-a dorit și EcoMarathon:

Fotografi i de Laurenţiu Pavel

Tra

seu

prima cursăprima cursă

Mai multe detalii despre cursă sunt disponibile la www.ecomarathon.ro

CROS FEMININAlexandra Stoian (Bran) 1h:28min:08secIrina Constantinescu (București) 1h:30min:08secDiana Vasiu (Sibiu) 1h:32min:26sec

CROS MASCULINVictor Vlad (București) 1h:06min:35secVictor Ciulei (Brașov) 1h:15min:33secCosmin Bustan (București) 1h:16min:37sec

MARATON FEMININGianina Tănase (Timișoara) 5h:06min:20secAurora Popescu (București) 5h:42min:45secIoana-Lucia Mica (Cluj) 5h:44min:55sec

MARATON MASCULINViorel Palici (Măgura) 3h:49min:41secFrancisc Saroși (Sibiu) 3h:55min:50secAlin Tănase (Timișoara) 4h:22min:25sec C

lasa

men

teprima cursăprima cursă

În România, cursele de alergare nu sunt extrem de numeroase. De aceea, merită să nu le ratezi pe cele anunțate pentru această vară și toamnă.

Cro

suri

DATA CURSĂ LOC ORGANIZATORI DETALII

mai 29 Crosul Pădurii București. Asociaţia Bucharest Running Club.

29 Crosul ,,Fair Play” Locomotiva București Federaţia Română de Atletism și C.S. Locomotiva București www.fra.ro

iuni

e 6 Crosul Generaţiilor București Primăria sectorului 223 Crosul Olimpic Constanţa Direcţia judeţeană pentru sport Constanţa și Comitetul Olimpic și Sportiv Român

iulie 17 Crosul,,Aleargă tu pentru ei”

(cros de caritate, în benefi cial bolnavilor incurabili) Brașov Direcţia judeţeană pentru sport Brașov, Hospice Casa Speranţei,Asociaţia Bucharest Running Club

sep.

5 Crosul Pompierilor. Ediţia a V-a București Comandamentul Pompierilor19 Crosul Tomis (cros de caritate, 10km) Mamaia Direcţia judeţeană pentru sport Constanţa și Asociaţia Bucharest Running Club

25 Crosul Pensiunilor Sărata Monteoru Direcţia judeţeană pentru sport Buzău și Federaţia Română de Atletism

26 Crosul Petrom București Federaţia Română de Atletism și compania Petrom

oct. 10 Campionatul Municipal de Cros Federaţia Română de Atletism

24 Crosul Loteria Română București Federaţia Română de Atletism și Loteria Naţională

Mar

atoa

ne

DATA CURSĂ ORGANIZATORI DETALII

mai 16

Maratonul Internaţional Transilvania. Cursa de 42,195 km se desfășoară între Sighișoara - Mediaș și include și o alergare de 10 km. Competiţia contează pentru campionatul naţional masters.

Primăria Mediaș și Federaţia Română de Atletism – Comisia naţională a atleţilor veteran

augu

st

8 Supermaraton Miercurea Ciuc. Cursă de aproximativ 50 de km, ce se desfășoară pe traseul Miercurea Ciuc – Tușnad și retur.

Direcţia judeţeană pentru sport Harghita

oct. 10 Maratonul Timișoara. Cursă pe șosea. Ediţia a 11-a. Atletic Club Maraton www.maraton.ro

17 Maratonul Internaţional București. Cursă pe șosea. Ediţia a treia. www.bucharestcitymarathon.com

Curs

e m

onta

ne

DATA CURSĂ ORGANIZATORI DETALII

mai 23 Hercules Maraton. Alergare montană pe distanţa de 37 km. Include și o cursă de

20.5 km, Băile Herculane, valea Cernei. Prima ediţie. Clubul Alternative www.alternativetm.ro/herculesmaraton

iulie

15-18 Marathon 7500. Alergare montană în masivul Bucegi, pe distanţa de circa 88 km. Include și o alergare mai scurtă, la categoria Hobby. Ediţia a doua.

Clubul pentru Protecţia Naturii și Turism

http://2010.marathon7500.cpnt.ro

31 Ciucaș Trail Running. Alergare montană pe distanţa de 42 de km în masivul Ciucaș. Prima ediţie.

Asociaţia Truly Mountain Sport

www.trail-running.ro

sep. 3-5 Ultramaraton Făgăraș. Alergare montană de circa 60 km în Făgăraș. www.carpathianman.ro

oct. 2 Maraton Piatra Craiului – Salomon. Alergare montană pe un traseu de circa 41

km, în masivul Piatra Craiului.http://maratonpiatracraiului.blogspot.com/

Sem

i-mar

atoa

ne DATA CURSĂ ORGANIZATORI DETALII

iuni

e

5 Semimaraton și ștafetă Tușnad. Cursă de circa 23 km, pe șosea. Ediţia a doua. Se pleacă din staţiunea Tușnad și se ajunge la lacul Sf. Ana. Direcţia judeţeană pentru sport Harghita

iulie 31 Semimaratonul Sfântu Gheorghe. Ediţia a noua. Cursă pe șosea. Direcţia judeţeană pentru sport Covasna

și cercul de alergare “Gall Lajos”

octo

mbr

ie 10 Semimaratonul Dracula. Alergare în cadrul maratonului Timișoara. Competiţia include și probă de 10 km. Atletic Club Maraton www.maraton.ro

17 Semimaraton în cadrul Maratonului internaţional București. Competiţia includeși ștafetă, cursă populară, maraton pentru persoane cu dizabilităţi fi zice.

www.bucharestcitymarathon.com

*Calendarul se bazează pe informaţiile publice existente la momentul redactării și nu ne asumăm responsabilitatea pentru eventuale modifi cări. Pentru informaţii de ultimă oră legate de competiţiile de alergare din România poţi accesa www.alerg.ro sau www.maraton.info.ro

30 vara 2010

calendar

31vara 2010

de Dan Lixandru

Fostul președinte american John F. Kennedy a spus cândva o frază care îmi

place foarte mult. Parafrazând-ul, fraza sună cam aşa: „Nu întrebaţi ce poate face România pentru voi, ci întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru România”.

Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar eu chiar cred în aceste vorbe. După cum cred că noi, membrii Ro Club Maraton, putem avea o funcţie de infl uenţare socială mult mai mare şi că putem face acţiuni cu impact pozitiv în zona sportului de masă, cam neglijat în ultimii 20 de ani. Dar des-pre asta, poate altădată.

Când am văzut că la maratonul de la Roma, din 21 martie a.c., vom participa mai bine de 25 de maratonişti români, m-am gândit că putem face o acţiune care să infl uenţeze în bine imaginea (cam proastă!) pe care românii o au în Italia. La un ase-menea maraton ies pe stradă sute de mii de oameni. Mi-am zis: „Ce-ar fi dacă am confecţiona niște tricouri pe care să scriem un mesaj, ba chiar să găsim un club de alergători din Roma, cu care să ne înfrăţim şi să alergăm împreună, în echipă?”.

Unii colegi au fost mai reticenţi: „Dacă aruncă italienii cu ceva în noi?”, „Ce a făcut de fapt România pentru mine?” etc, etc. Dar

Barcelona. Belgrad. Berlin. Boston. Debrecen. Istanbul. Limassol. Marsilia. Milano. Osaka. Paris. Roma. Viena. Chiar și la Polul Nord. Aici au alergat membrii Ro Club Maraton în primele patru luni ale anului 2010.

La start, două drapele se înălţă vizibil din masa compactă de alergători. Unul este steagul României, celălalt al Italiei. Amândouă sunt purtate de Ilie Roșu, 50 de ani, ofi ţer în rezervă care a decis să alerge la Roma purtând cele două drapele. Și a reușit să o facă. Ulterior, a alergat cu drapelele și maratonul de la Boston (19 aprilie).

Sportul nu face politică. Cu atât mai puţin aler-garea. Sunt însă situații când sportul este un excelent ambasador, când poate infl uența în bine un context social-politic. O acțiune a Ro Club Maraton, la maratonul de la Roma, a arătat cum se poate schimba în bine imaginea României.

nu m-am lăsat și, treptat-treptat, am reușit să atrag pe tot mai mulţi în acest proiect.

Până la urmă am alergat 30 de români şi 30 de italieni cu tricouri pe care scria <<România-Italia, Insieme, Împreună>>. Cu toţii am fost entuziaşti şi am trăit şi un alt sentiment, altul decât bucuria avută la alergarea unui maraton obişnuit.

Impactul a fost peste așteptări. Membrii clubului prieten „Podisti Maratona di Roma” au fost încântaţi să alerge alături de noi, au organizat un eveniment la care a participat șeful Comisiei Antidiscriminare din Italia și un reprezentat al ambasadei României la Roma. Pe traseu, spectatorii ne-au aplaudat cu frenezie, surprinși plăcut de mesaj. Numele României a fost pro-nunţat de zeci de ori de către speaker-ii ce comentau cursa, italienii fi ind foarte încân-taţi de această “gemellagio” (înfrăţire).

Când am terminat cursa, am văzut că pe medalia primită era scris: „Vinciano ogni dis-criminazione”, adică „Învingem fi ecare dis-criminare”. Mai era și un desen ce reprezenta un alergător desculţ. Era o medalie făcută în cinstea lui Bikila Abebe, etiopianul care, acum 50 de ani, la olimpiada desfășurată la Roma, a câştigat cursa de maraton alergînd desculţ. Povestea lui e foarte interesantă. A

fost selecţionat în echipa Etiopiei chiar îna-inte ca avionul să plece spre Roma, deoarece un coleg făcuse entorsă. Cum nu s-a găsit o pereche de pantofi de alergare pe măsura lui, a decis să alerge desculţ. Întrebat la fi nal de ce a alergat așa, Abebe a spus: „Am vrut să ştie toată lumea că ţara mea, Etiopia, a învins mereu cu determinare şi eroism”.

Într-un fel, fi ecare dintre noi, cei ce am alergat la Roma, am fost un Bikila Abebe. Chiar dacă nu am alergat desculţi, am dat dovadă de abnegaţie și eroism, ca la orice cursă de maraton. Însă, am reușit și să aducem un plus de notorietate României. Asumându-ne condiţia de români, ne-a crescut respectul de sine. Iar în aceste con-diţii, cînd crește respectul de sine, crește și respectul pentru comunitatea căreia îi aparţii, pentru ţara în care te-ai născut.

Insieme.Together.Împreună.”

„

Dan Lixandru este maratonist, directorul fi rmei1Marathon, specializată în training și coaching

reportajreportaj

Pe 1 mai, englezoaica Rosie Swale Pope, 63 de ani, a reușit să termine de alergat o cursă de 1137 de kilometri, ceea ce înseamnă 27 de maratoane, în tot atâtea zile consecutive. Pope așteaptă acum ca recordul ei să fi e recunoscut ofi cial. Tot ea a parcurs în alergare 20 de mii de mile în jurul globului.

Phil Packer, un veteran britanic de război în vârstă de 37 de ani, a parcurs distanţa maratonului de la Londra în 26 de ore, îmbunătăţindu-și precedenta performanţă,

când a terminat cursa în 14 zile. Packer a aler-gat sub sloganul „26 de mile, 26 de acţiuni de caritate în 26 de ore”, intenţia sa fi ind de a strange bani pentru copiii cu dizabilităţi.

David Ross, 42 de ani, este cel mai rapid personaj de desene animate care a terminat o cursă de maraton, cu timpul de 3h:7min:34sec. El a alergat îmbrăcat ca Fred Flinstone.

Recordul mondial la alergat un maraton pe picioroange este de 8 ore și 25 de minute.

Recent, americanul Bob Dolphin, 80 de ani, a terminat al 456-lea maraton din cariera sa. El s-a apucat de alergat la 51 de ani și își dorește să devină cel mai vârstnic alergător de maraton.

Grecul Dimitrion Yordanidis ar fi alergat maratonul de la Atena (ediţia 1976) într-un timp de 7h:33min, la vîrsta de 98 de ani. La femei, Jenny Wood-Allen a terminat cursa de la Londra (2002) în 11h:34min, pe când avea 90 de ani.

de Viorel Ghiță-Grizon

Poate părea nefi resc, dar pri-mii teniși de alergare i-am

luat abia la 40 de ani. Nu că n-aș fi făcut sport în tinereţe dar, acum îmi dau seama, un instinct ancestral mă împingea către mișcarea în picioarele goale. Cum din păcate sunt de la oraș, acest instinct a avut de suferit până pe la 15 ani, când m-am apucat de judo. Am practicat succesiv karate shotokan și ceva aikido, numai sporturi în care puteai să numeri cu ușurinţă degetele de la picioarele partenerului

de antrenament. Nu era totuși recomandat să faci acest lucru, pentru că puteai să primești un pumn în cap, într-o fracţiune de secundă, mult înainte de a termina numărătoarea.

La 40 de ani m-am lăsat de fumat, după o carieră străluci-tă în domeniu de 22 de ani. În șase luni am pus pe mine vreo opt kg. Așa că m-am hotărât să iau măsuri. Și mi-am cumpărat o pereche de teniși măsura 41 (teniși chinezești, cu talpa subţire ca hârtia, nu adidași cushion).

În tenișii aceia ridicoli, cu pantaloni de trening negri, din bumbac, model șalvari turcești, cam decoloraţi și care atârnau pe mine și cu un tricou alb, mulat pe o burticică îndrăzneaţă, m-am prezentat la un club de jogging, unde toată lumea purta pantofi cu pernă de aer, șorturi aerodinamice și

tricouri pe care scria Marathon. Arătam ca o găină grasă printre albatroși, la ora de zbor.

Pentru că vorbim de teniși, la început am fost îngrijorat, nu cumva să mă strângă sau să mă roadă. N-a fost cazul. La primul antrenament – o tură de lac IOR în București, cam 3 km – bieţii mei teniși s-au stră-duit să ţină pasul cu pernele de aer. Au reușit, dar numai la primii pași. Apoi era să mor mult înainte să apuce tenișii să-mi înroșească vreo parte a piciorului. După doar câteva sute de metri de alergare eram roșu la faţă și transpirat, inima îmi bătea cu putere și picioare-le mi se înmuiaseră de tot, iar pe teniși nici nu apucase să se pună praful.

Dar am alergat cu ei toată vara aceea în care m-am molip-sit de microbul alergării. În cei 15 ani care au trecut de atunci,

am alergat cinci maratoane, 15 semi-maratoane și câteva zeci de concursuri mai mărunte. Am „consumat” peste treizeci de perechi de încălţări de alergare, de la an la an tot mai perfor-mante și mai scumpe.

Dar de fi ecare dată când fac curăţenie generală prin casă și mă împiedic de primii mei teniși, ăia chinezești, nu am inimă să-i arunc. Îi pun la loc. Poate într-o zi o să-i scot în parc să mai alerg odată cu ei, să-mi aduc aminte cum m-am simţit atunci, la prima tură de alergare în parcul IOR. Cred că de acolo din debara, de unde stau ei ascunși, îmi poartă, cumva, noroc.

32 vara 2010

arta fugii

33vara 2010

arta fugiiarta fugii

Alergăm pentru sănătate. Din tainele eforturilor fi zice

Cartea antrenorului emerit Silviu Dumitrescu este o invitaţie, argu-

mentată știinţifi c, pentru alergare, mai ales jogging, implicit pentru obţinerea și menţinerea sănătăţii. Volumul, publicat la editura Palestra, are 170 de pagini și se adresează mai ales amatorilor, evidenţi-ind rolul benefi c al mișcării fi zice. Dintre temele abordate: „Joggingul poate slăbi, dar și îngrășa“,„Despre sex și efortul sportiv“,„Puţină fi ziologie pe înţelesul tuturor“,„Despre încălzire și încheiere“, „Tehnica alergării“, „Practicaţi și alte sporturi“,„Aveţi gânduri pozitive“ etc. Profesorul Silviu Dumitrescu are o expe-rienţă de peste 50 de ani în pregătirea atletică.

Autoportretul scriitoruluica alergător de cursă lungă

Un jurnal interesant al cunoscutului scriitor japonez Haruki Murakami,

care s-a aflat recent pe lista scurtă a candidaţilor la premiul Nobel pentru literatură. Este un volum de memorii centrat în jurul alergării, al unui scriitor care este și maratonist și care găsește nenumărate asemănări între cele două activităţi. Un singur citat, pentru a vă deschide pofta de lectură: „Pentru mine, alergatul e un exerciţiu practic, dar și o metaforă. De asta fac efort zilnic, pentru a mă îmbunătăţi. Sunt un alergător me-diocru. Dar nu asta contează, ci faptul că în cursele pe distanţe lungi singurul pe care trebuie să îl învingi ești chiar tu, prin felul în care ești”. Cartea a apărut la editura Polirom.

Into the WindAcum 30 de ani, timp de

143 de zile consecutive (dintre care doar trei au fost pentru odihnă), un tânăr canadian a alergat zilnic distanţa unui maraton, încercând astfel să atragă atenţia asupra maladiei cancerului și să strîngă bani pentru combaterea sa.

Terrance Stanley Fox s-a născut pe 28 iulie 1958, în Winnipeg, Manitoba, Canada. A fost diagnosticat cu cancer de oase la piciorul drept la vârsta de 19 ani. Piciorul i-a fost amputat și, în timpul șederii în spital, Terry Fox (cum avea să fi e cunoscut în întreaga lume) a fost atât de copleșit de suferinţa pacienţilor bolnavi de cancer, încât a hotărât să traverseze Canada pentru a strânge bani pentru cercetarea cancerului.

În cursa sa, numită simbolic „Maratonul speran-ţei”, Terry Fox a alergat poticnit, cu doar un picior sănătos, celălalt fi ind de fapt o proteză metalică. A alergat aproape cinci mii de kilometri, fi ind nevoit să se oprească totuși la 1 septembrie 1980 deoarece cancerul începuse să se răspândească în tot corpul. În acest timp a reușit să strângă 1,7 milioane de dolari. La o lună după ce a încheiat cursa, televiziunea naţională canadiană a organizat un teledon pentru ajutorarea lui Terry și a Canadian Cancer Society. S-au strâns 10,5 milioane de dolari.

Terry Fox moare doar câteva luni mai tîrziu, puţin înainte de a împlini 23 de ani. Postum, va deveni un simbol al ideii că uneori e important să crezi că imposi-bilul poate fi atins.

„Maratonul Speranţei“ iniţiat de Terry Fox a început să fi e, de atunci, organizat pe tot globul și până în pre-zent a reușit strângerea a peste 500 milioane de dolari pentru cercetări asupra cancerului.

Viaţa acestui adevărat erou modern și cursa sa de-a latul Canadei sunt subiectul unui nou fi lm docu-mentar, „Into the Wind“, ce ar urma să fi e adus în faţa publicului în această vară. Detalii despre documentar sunt disponibile la adresa:http://30for30.espn.com/fi lm/into-the-wind.html

34 vara 2010

Alergarea e pentru mine un mod de viaţă. E ca o necesitate, e plăcerea

fi ecărei zile pe care ţi-o dorești cât mai frumoasă. E și o bună ocazie pentru a lega prietenii.

Maratonul e însumarea tuturor satis-facţiilor pe care le poţi avea ca alergător. Sentimentul pe care îl ai când treci linia de sosire nu se aseamănă cu niciuna din trăirile cotidiene ale unui om care are o viaţă sedentară.

Nu ai nevoie de anumite calităţi pentru a fi alergător. Contează puţin talentul pe care poţi să îl ai prin naștere, dar acesta trebuie șlefuit prin muncă.

Principalele mele calităţi sunt tena-citatea, perseverenţa de a face un lucru temeinic. De când am început să alerg mai serios, tot timpul mi-am propus obiective îndrăzneţe, pe care mai mereu le-am și în-deplinit. În ultimii zece ani am fost într-un progres continuu, îmbunătăţindu-mi timpii la toate probele de alergare pe distanţe lungi (inclusiv maraton).

Sunt mai multe principii de antrena-ment, dar din experienţă am învăţat că e important să alternezi antrenamentele de intensitate, cu cele mai ușoare, de acumulare.

portretportret

PROFIL Vlad Victor

47 de ani. Multiplu campion la categoria masters. Tenace, ambiţios, nu se mulţumește cu puţin. I se spune Zatopek.

„Am un defect destul de mare: nu mă mulţumesc cu puţin. Vreau să explorez noi limite și, evident, să le depășesc”

În general, toate antrenamentele le fac cu plăcere. Rar se întâmplă să-mi displacă și asta numai atunci când sunt prea obosit sau când mă antrenez singur și e monoton.

Săptămânal alerg 70-80 km, având o singură zi de pauză. Pe an se strâng în jur de 3400 km, sufi cient când faci sport din plăcere.

Cel mai mult îmi plac alergările pe șosea, în special proba de semi-maraton. Aici mă simt mai bine, mă simt liber și îmi mai place și atmosfera pe care o fac spectatorii.

Idolul copilăriei mele, pe când urmă-ream la televizor Jocurile Olimpice de la München, în 1972, a fost fi nlandezul Lasse Viren, campion olimpic la 5 și 10 mii de metri. Mai tîrziu mi-a plăcut de Emil Zatopek, pentru dăruirea și pentru încrân-cenarea cu care aborda cursele. Ceva din stilul lui „muncitoresc” cred că am și eu, mai ales pe fi nalul curselor, când oboseala își spune cuvântul.

Cea mai dragă performanţă este medalia de bronz obţinută la Campionatul Mondial (masters), Linz 2006, în proba de semi-maraton echipe. Medalia am obţi-nut-o împreună cu prietenii Ștefan Oprina și Dănuţ Cernat. Mai am două rezultate la care ţin: recordul personal la maraton – 2h:39min:16 sec, Mangalia 2007, și timpul

de 2h:44min:53sec, obţinut la maratonul Atena, într-o cursă alergată pe traseul maratonului istoric.

Un moment amuzant. Eram la un mara-ton, într-un grup fruntaș de șase alergători. La un moment dat, unul dintre ei accele-rează, încercând să se desprindă. Un altul îl întreabă: „Ne apucăm și noi de treabă?” și accelerează la rândul său. Numai că, după doi km, se sufocă. Expresia o folosim acum într-un grup de prieteni și ne amuzăm de fi ecare dată. Ideea e că într-o cursă de maraton trebuie să îţi cunoști și respecţi propriul ritm.

Nu am avut întâmplări nefericite în timpul curselor. Poate, totuși, faptul că am ratat de două ori startul la niște crosuri din București, dar asta pentru că organiza-torii au permis plecarea mai devreme decât fusese programat.

Îmi place să câștig. Îmi place să fi u pe podiumul de premiere, îmi place să câștig simpatia, prietenia și respectul celor din jur. Zatopek spunea: „Mare este victoria, dar prietenia e și mai mare”. Îmi place să mă autodepășesc. Pe de altă parte, ca aler-gător, poate că cel mai mare câștig e faptul că am rămas sănătos.

Sunt multe competiţii pe care aș dori să le alerg. Cel mai mult vreau însă să alerg maratonul de la New York. E un vis mai vechi, pe care sper să îl îndeplinesc.

Tatăl meu are o mare pasiune:

alergatul. Pe lângă treburile zilnice, el

îşi face timp şi pentru a alerga. Face

antrenament aproape zilnic pentru a-şi

îmbunătăţi condiţia fi zică. El participă

la multe concursuri si maratoane, unde

încearcă să realizeze un timp cât mai bun

şi să ocupe un loc pe podiumul de premiere.

El ştie că atunci când ajunge acasă

îl întreb ce loc a ocupat şi, de aceea, se

străduieşte să iasă printre premianţi. De

foarte multe ori el se clasează la concursuri

pe primele locuri şi acasă mai primeşte un

premiu: un pupic de la mine.

Tatăl meu se duce la concursuri şi în

ţări străine unde reprezintă România cu

mândrie împreună cu alţi colegi de club. El zice: “Important este să participi”.

De un timp, m-a ambiţionat şi pe mine să încep alergatul ceva mai intens.

Până nu demult mă antrenam doar înaintea unor concursuri la care doream să

particip. Eu am fost la concursuri începând de la vârsta de 3 ani şi îmi place

mult să concurez şi, dacă se poate, să şi câştig.

Datorită tatălui meu, acum eu mă antrenez cam de trei ori pe săptămână şi

sper ca la următoarele concursuri să fi u foarte bine pregătită şi, prin evoluţia mea,

să-l mulţumesc pe tata.

Mie îmi place de tatăl meu pentru că are o ambiţie mare, este grijuliu şi

ocrotitor cu mine, mă învaţă lucruri bune şi mă iubeşte.

Vlad Erika Andreea, 10 ani

Despre tatăl meu

Magazinul Salomonstrada Blănari nr. 10, BucureştiLuni-Vineri, orele 11:00-20:00, Sâmbătă, orele 10:30-15:30www.salomonsports.com/ro, www.salomon.ro