UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOVFACULTATEA DE SILVICULTURĂ EXPLOATĂRI FORESTIERE

Managementul ecosistemelor

forestiere

REFERAT

Daunatori Forestieri Noi si Vatamarile Produse

Boros Karol Miklos

Gr. 5521

2012 – 2013

1

Tema Referatului:

Analiza daunătorilor foliari la fag din zona Agnita – Sibiu

în anul 2012

2

Cuprins

Capitolul 1 – Introducere.........................................................................................................4

Capitolul 2 – Specii identificate...............................................................................................8

2.1 Roaderi insulare........................................................................................................9

2.2 Roaderi de margine...................................................................................................9

2.3. Orchestes fagi ........................................................................................................10

2.4 Fagocyba cruenta.....................................................................................................11

2.5 Phyllonorycter mestingella .....................................................................................12

2.6 Phyllocnistis unipunctella.......................................................................................12

2.7 Mikiola fagi ............................................................................................................13

2.8 Hartigiola annulipes ...............................................................................................14

2.9 Aceria stenaspis

stenaspis ......................................................................................14

2.10 Apiognomonia

errabunda .....................................................................................15

Capitolul 3 – Locul cercetarilor, materialul si metoda de lucru.........................................17

3.1 Locul cercetarilor....................................................................................................17

3.2 Materialul si metoda de lucru..................................................................................18

Capitolul 4 – Rezultatele cercetarilor....................................................................................20

4.1 Procentul frunzelor sănătoase.................................................................................20

4.2 Procentul frunzelor cu roaderi insulare...................................................................21

4.3 Procentul frunzelor cu roaderi de margine..............................................................21

4.4 Numarul frunzelor atacate de Orchestes fagi.........................................................22

4.5 Diferenta intre culorile galelor de Mikiola fagi pe arbori, directii si lujeri............23

4.6 Numarul frunzelor atacate de Fagocyba cruenta....................................................24

4.7 Procentul frunzelor atacate de Phyllonorycter maestingella...................................25

4.8 Numarul frunzelor atacate de Phyllocnistis unipunctella.......................................26

4.9 Numarul frunzelor atacate de Apiognomonia errabunda ......................................26

Capitolul 5 – Concluzii...........................................................................................................28

3

Capitolul 1

Introducere

Pentru realizarea acestui referat am ales specia Fagus sylvatica deoarece este o specie

reprezentativă pentru țara noastră reprezentând 31% din suprafața păduroasă. În continuare

voi prezenta câteva aspecte generale privind fagul:

Morfologie . Arbore de mărimea I, de până la 30 m înălţime (excepţional până la 40

(45) m) şi de până la 2 m în diametru, la limita longevităţii fiziologice.

Înrădăcinarea pivotant-trasantă (pivotantă în tinereţe).

Tulpina, în masiv, de multe ori bine conformată, cilindrică, elagată pe mari lungimi.

Scoarţa cenuşie până la albicioasă, de multe cu pete mari albe-cretacee; este subţire şi

nu formează ritidom decât rareori, mai ales la baza trunchiului.

Coroana ovoidală în masiv, larg-globuloasă la arborii izolaţi, cu lujerii anuali

geniculaţi, la început păroşi, apoi glabri, bruni sau verzi, iar mugurii sunt fusiformi şi mult

îndepărtaţi de ax, de până la 2-3 cm lungime, cu vârful ascuţit, solzoşi (urmele solzilor rămân

ca nişte cerculeţe fine, suprapuse, la baza lujerilor).

Frunzele sunt eliptice până la ovate, mai rar slab obovate, de 5-10 cm lungime, cu

vârful acut şi baza îngustă sau rotunjită, pe margini sinuate, rar dinţate sau aproape întregi, în

tinereţe moi păroase pe ambele feţe, ciliate pe margine, ulterior glabre pe faţă, pe dos păstrând

smocuri de peri în unghiurile dintre nervuri; peţiolul de circa 1 cm lungime.

Florile unisexuat-monoice, cele mascule în capitule pendente lung pedunculate,

fiecare floare alcătuită dintr-un perigon campanulat, păros, cu 4-7 lobi (sinurile dintre lobi

pătrund pe circa 1/2 din lungimea perigonului sau chiar mai mult) şi 8-16 stamine. Cele

femele stau câte două într-un involucru păros, alcătuit din numeroase bractee unite la bază, cu

patru diviziuni; involucrul este erect, scurt pedunculat şi, la maturitate (toamna, prin

septembrie-octombrie), eliberează fructele, care sunt două într-o cupă.

Fructul, denumit jir, este o achenă ascuţit-trimuchiată, brună-roşcată, de 1-1,5 cm

lungime (circa 3000-5000 achene la 1 Kg). Germinează primăvara devreme, spre sfârşitul

lunii aprilie (Şofletea N. și Curtu L., 2007).

Areal Fagul este una dintre speciile de mare reprezentativitate în pădurile din

ţinuturile vestice, centrale şi sudice ale Europei (fig.1). Este întâlnit începând din ţinuturile

sudice, mediteraneene (unde apare din Pirinei) şi le urmează din Franţa până în Grecia, iar

înspre nord avansează cel mai mult în sudul Peninsulei Scandinave, unde ajunge la circa 60°.

4

În vest ajunge până la Oceanul Atlantic, iar în nord-vest până în sudul Angliei, cuprinzând

apoi Belgia, Olanda, Germania şi cea mai mare parte din Danemarca.

Limita estică ajunge până în Republica Moldova, unde apare insular, numai în partea

centrală (Turok, et al., 2000), trecând apoi în Carpaţi.

În ţinuturile nordice ale arealului său este specie de câmpie şi de dealuri (începând din Anglia

şi până la coastele Mării Baltice), pentru ca în sud şi sud-est să devină adeseori specie

montană. Altitudinea maximă se înregistrează pe flancurile Etnei, în Sicilia, la 2160 m, dar

urcă mult în altitudine şi în alte zone, ca de exemplu în Pirinei (2000 m), în Alpi (1665 m), în

Jura (1600 m), în timp ce în Munţii Harz, în Germania, ajunge la circa 800 m (Şofletea N. și

Curtu L., 2007).

Fig.1 Arealul fagului (Fagus sylvatica) în Europa.

Arealul fagului în ţara noastră este bine dezvoltat, însumând 1915600 ha, ceea ce

reprezintă circa 31% din suprafaţa păduroasă, fiind specia cea mai răspândită (fig. 2). Fagul se

întâlneşte în special în zona montană, unde constituie arborete pure sau de amestec cu speciile

de răşinoase, îndeosebi cu bradul, dar şi cu molidul. Adeseori între amestecurile de fag cu

brad şi molidişurile pure se intercalează o bandă de făgete pure de mare altitudine Limita

inferioară a făgetelor încheiate se găseşte la altitudini de 300–500 m, cu unele excepţii (pe

flancurile văilor înguste şi umede), ca de exemplu în Banat, unde fagul coboară până la circa

100 m pe Valea Cernei şi la circa 60 m în zona Văii Dunării (pe Valea Mraconia). Pâlcuri

izolate de fag, dispersate, se întâlnesc şi la câmpie, ca la Hinova, lângă Drobeta-Turnu-

Severin, la Bucovăţ, lângă Craiova – aproape a dispărut, sau în Muntenia (pădurea Bucov –

5

Ocolul Silvic Bolintin, sau în pădurile Hereasca, Ciolpani, Gherghiţa şi Snagov – în Ilfov).

Trebuie menţionată, de asemenea, existenţa insulei de fag din Dobrogea, la Luncaviţa, pe un

versant nordic. Limita superioară a făgetelor încheiate este situată la 1200–1400 m, dar

uneori şi mai sus, ca în Parâng şi Apuseni, unde ajunge la circa 1650 m. În Carpaţii

Meridionali, pe versanţii nordici, sunt destul de frecvente situaţiile în care fagul ajunge

până la 1500 m.

Fig.2 - Arealul fagului în România după (Şofletea N. și Curtu L., 2007).

Ecologie În linii generale, arealul natural al fagului poate fi departajat în două sectoare

mai importante: unul vestic şi central european, aflat sub influenţa climatului oceanic, atlantic,

şi altul nord-estic şi sud-est european, cu caracteristicile bine cunoscute ale climei

continentale, precipitaţiile joacă şi ele un rol important în răspândirea şi vitalitatea fagului,

ceea ce face ca în arealul său cuantumul acestora să fie superior pierderilor prin evaporare. De

aceea, răspândirea fagului şi limitele sale arealistice sunt evident influenţate atât termic, cât

şi de nivelul precipitaţiilor.

Temperamentul fagulului este de umbră (cel mai pronunţat de umbră dintre toate

foioasele arborescente de la noi

Însuşiri biologice şi corelaţii morfo-ecologice. Maturitatea fagului este târzie, spre 70-80 de

ani în masiv şi 40-50 de ani la arborii izolaţi. Periodicitatea fructificaţiei este destul de mare,

de 4-6 ani. Maturaţia este anuală; jirul se coace prin septembrie-octombrie (recoltarea se face

în octombrie-noiembrie). Puterea germinativă este relativ mare, de 50-70%. Germinaţia se

6

produce primăvara devreme, spre sfârşitul lunii aprilie. Lăstăreşte foarte slab. Longevitatea

fagului nu este prea mare, nedepăşind decât foarte rar 300-400 de ani (Şofletea N. și Curtu L.,

2007).

Speciile indentificate pe parcursul lucrărilor efectuate pe teren și în laborator poate avea

unele efecte negative asupre fagului cum ar fi:

- Uscarea și căderea frunzelor;

- Uscarea lujerilor;

- Căderea frunzelor prematur;

- Plierea frunzelor;

Aceste efecte pot duce în final la unele aspecte nedorite cum ar fi: slăbirea rezistenței și în

final uscarea arborilor.

În zona în care au fost realizate cercetările, consider că factorul antropic nu are nici un

efect negativ asupra arberetelor de fag din zonă, deoarece, nu a fost indentificata nici o sursa

de poluare.

7

Capitolul 2

Specii indentificate

Factorii biotici vătămători ai frunzelor fagului

Tabelul. 2.1Nr. crt.

Denumirea speciei Increngatura Clasa Ordin Familia

1 Fagocyba cruentaHerrich-Schaeffer

Arthropoda

Insecta

Coleoptera

Curculionidae

2 Phyllonorycter mestingella Zll. Hemipter

a

Jassidae=Cicadellidae

3 Phyllocnistis unipunctella Steph

Lepidoptera

Lithocolletidae4 Diurnea fagella

Denis et Schiffermuller

5 Mikiola fagi Htg.

6 Hartigiola annulipes Htg. Diptera Cecidomyiid

ae7 Hartigiola nerviseqa

8 Aceria stenaspisstenaspis Nal.

9 Apiognomoniaerrabunda (Rob.)Höhnf.c.Gloeosporiumfagi (Desm.et Rob.)Westend

Arachnida Acari Eriophyidae

Eumycota Pyrenomycetes

Sphaeriales

Diaporthaceae

Pentru acest capitol voi descrie factorii vatamatori ai frunzelor fagului care au fost

indenticati in urma analizei de teren si de laborator pe frunzele recoltate pentru acest studiu.

Deoarece speciile la care atacul se asemana cu o roarere, nu au putut fi destul de

precis identificate, au fost trecute in aceste date cu denumirea de roaderi si anume roaderi

8

insulare si roaderi de margine. In continuare voi descrie sumar aspectul acestor atacuri asa

cum au fost gasite in urma analizei frunzelor.

2.1 Roaderi insulare

Aspectul acestui atac de cele mai multe ori avea o forma neregulata, afectand frunza

intr-un procent de aproximativ 20%. Au fost intalnite doua cazuri, si anume: o singura roadere

pe lamina de dimansiuni mai mari sau mai multe roaderi de dimensiuni mai mici.

2.2 Roaderi de margine

In urma analizei au fost indentificate mai multe frunze care prezintau roaderi de

margine de diferite forme si dispuse neuniform pe marginea laminei.

In continuare vor fi descrise speciile identificate in ordinea lor din tabelul 2.1.

2.3 Fagocyba cruenta

Este o insectă cu mai multe generaţii partenogenetice pe an. Ca urmare, pe dosul

frunzelor se întâlnesc toate stadiile prin suprapunerea generaţiilor, iar atacul se extinde în

decursul sezonului de vegetaţie.

Caracteristicile vatamarii:

Se întâlneşte în tot sezonul de vegetaţie pe dosul frunzelor în toate stadiile (ouă, larve

şiexuvii larvare de diferite dimensiuni) prin suprapunerea generaţiilor. Adulţii sar uşor sau

zboară şi părăsesc frunzele la cea mai mică atingere a acestora. Ca urmare a modului de

hrănire (prin înţepare şi sugere) în celulele epidermale pătrunde aer şi pe frunze apar pete albe

izolate care la un atac puternic se extind pe o mare parte din suprafaţa frunzei, iar de la

distanţă frunzişul apare cenuşiu.Ca urmare a mai multor generaţii atacul pe frunze se extinde

în decursul sezonului de vegetaţie. Atacul nu mai poate fi ignorat (prin urmările sale asupra

creşterilor) având în vedere extinderea pe suprafaţa frunzei şi numărul mare de frunze atacate.

Important de precizat este ca aceasta specie a fost intalnita doar pe unii arbori.

9

Pe frunze au fost identificate diferite stadii de dezvoltare ale acestei specii, dupa cum

se poate observa in imaginea urmatoare:

Fig.3

2.4 Phyllonorycter mestingella (molia miniera a frunzelor de fag)

Adultul este un fluture de 4-5 mm lungime cu aripi galbene, pătate şi cu franjuri.

Insectă bivoltină (zborul are loc în iulie şi, respectiv, în septembrie-octombrie). Omida face o

mină de formă ovală, situată între nervuri, la inceput verde apoi brună. Excrementele

omizilor, în primelevârste, sunt lichide, iar după vârsta a patra sunt negre şi vizibile. Iernează

pupele în coconi albi, în mine.

In prezentul studiu au fost intalnite doar mine, intre nervuri, in care sa putut identifica

starea de vitalitate a larvei sau prezenta sau absenta acestora. Majoritatea minelor erau

parasite dar au fost intalnita cazuri si cu larve vi si larve moarte.

In imaginile de mai jos se poate observa aspectul unor in diferite stadii de dezvoltare

10

Fig.4Mine intre nervuri ale speciei Phyllonorycter mestingella

2.5 Phyllocnistis unipunctella

In imaginea de mai jos se poate observa aspectul atacului intalnit in urma analizei

frunzelor colectate pentru acest studiu.

Fig.5 Diferite forme ale atacului frunzelor de fag cu Phyllocnistis unipunctella

2.6 Diurnea fagella

Zborul are loc primavara devreme, din martie pana in mai, cand femelele depun ouale

in gramezi (circa 100buc.), pe muguri sau lujeri. Larvele eclozeaza dupa circa 3 saptamani.

Larvele produc vatamari intre doua frunze pe care le prind impreuna cu fire de matase

ca pe sandwich.

2.7 Mikiola fagi (țânțarul de gală al fagului)

Caracteristicile vatamarii:

11

Gala se formează pe partea superioară a frunzei. Este mică (lungă de 10 mm şi groasă

de 5 mm), netedă, ovoidală cu vârful ascuţit şi cu peretele gros. Gala are la început o culoare

verde-pal şi la maturitate devine roşie. În interior se adăposteşte o larvă femelă, dacă gala este

groasă şi rotunjită sau o larvă masculă, dacă gala este subţire şi conică. Frunzele cu gale cad

prematur, iar galele se desprind de pe frunză.

In imaginea de mai jos prezint o gala.

Fig.6 Aspectul galei si al larvei de Mikiola fagi

In ceea ce priveste diferentierea galelor pe culori, putem spune ca cea mai fregvena

culoare a fost cea verde si cea mai putin intalnita cea bruna. O mai buna detaliere privind

aspectul acestei specii se poate gasi in subcapitolul 4.5.

2.8 Hartigiola annulipes

In urma analizei frunzelor au fost intalite doua aspecte ale galelor formate de aceasta

specie si anume: gale care prezentau pe suprafata lor perisori caracteristici speciei si gale fara

acesti perisori. Consider ca ar fi necesar ca pe viitor sa fie studiat acest aspect pentru a se afla

mai exact ce factor influienteaza acest fenomen.

In imaginile de mai jos se poate observa exact diferenta intre cele doua tipuri de gale

intalnite.

12

Fig.7 Diferenta intre aspectul celor doua tipuri de gale intalnite

2.9 Aceria nervisequa nervisequa

Atacul se localizeaza pe partea superioara a frunzelor, in lungul nervurilor secundare,

ca niste dungi cu aspect paslos, de 5-9 mm lungime si foarte inguste (1-2mm). Se asociaza

frecvent cu Orchestes fagi.

2.10 Aceria stenaspis stenaspis

Caracteristicile vatamarii:

Atacul constă în răsucirea, spre partea superioară, a marginii frunzelor de fag, zonă

care apare îngroşată şi clorotică. Zona răsucită se poate extinde pe o porţiune sau pe întreaga

margine a frunzei. În interior zona răsucită are aspect pâslos datorită perilor hipertrofiaţi care

sunt scurţi, rigizişi ascuţiţi. Sunt afectate în special frunzele umbrite (atacul este localizat

aproape în totalitate pefrunzele de la baza coroanelor).

In imaginea de mai jos se poate observa aspectul vatamarii.

13

Fig.8 Aspectul vatamarii cu Aceria stenapsis stenapsis

2.11 Apiognomonia errabunda (patarea bruna a frunzelor de fag)

Evoluţia boli

Infecţia are loc primăvara devreme, începand din mai – iunie, prin ascospori care

infecteaza frunzele tinere. Miceliul se dezvoltă în mezofilul frunzelor. Simptomul prin care

boala se manifestă este apariţia, pe frunze, a unor pete la inceput clorotice, apoi brune cu o

margine evidenta, extinse în lungul nervurii principale, cu contur neregulat şi spre vârful

frunzei cu o formă conică. Atacul este localizat în partea inferioară a coroanei. Primăvara, în

cuprinsul zonelor necrozate se formeaza fructificaţiile formei conidiene (acervulele).

Conodiile provoacă răspandirea secundară (de vară) a bolii, iar iarna, pe frunzele uscate şi

căzute, se dezvoltă periteciile care iernează în miceliul de rezistenţă şi anume în strome. În

primavara urmatoare, gâtul periteciilor străpunge epiderma şi asigură diseminarea

ascosporilor, care realizează infecţia primară. Periteciile se pot forma şi pe scoarta lujerilor

uscaţi.

Pagubele

Necrozele reduc uneori substanţial suprafaţa de asimilare a frunzelor, produc

deformări ale laminei şi uneori chiar ofilirea şi căderea timpurie a frunzelor. In cazul

infecţiilor puternice, ciuperca poate trece şi pe lujerii anuali (pe o lungime de pană la 30 cm),

caz în care vârful acestora se poate usca în întregime.

Aparitia acestei specii a fost intalnita doar in forma de pete aproximativ circulare. Pete

in lungul nervurii ne fiind intalnite.

14

Fig.9 Aspectul frunzei vatamate de Apiognomonia errabunda

15

Capitolul 3

Locul cercetărilor, materialul și metoda de lucru

3.1 Locul cercetarilor

Materialul de studiu pentru acest referat a fost colectat dintr-un arboret de fag de la

margine orasului Agnita, judetul Sibiu. In continuare vor fi prezentate datele generale ale

locului de unde a fost colectat materialul pentru studiu.

Localizatea la nivel de tara.

Orasul Agnita este situat in centrul tarii, la aproximativ 500m altitudine. Principalele

cai de acces in oras sunt drumurile judetene Sibiu-Agnita, Medias-Agnita, Sighisoara-Agnita

si Fagaras-Agnita.

Fig.10 Localizarea Orasului Agnita

Arboretul din care a fost colectat materialul se afla in administratia Ocolului Silvic

Agnita, aflandu-se in UP VII Zunchel „3 fagi”. Altitudinea la care se afla este de aproximativ

500m iar expozitia N. In ceea ce priveste arboretul, este un arboret in categoria II functionala

cu rol de protectie si productie, cu o compozitie 8 Fa 2 Go si o consistenta de 0,9.

16

3.2 Materialul si metoda de lucru

Lucrarile de teren

Aceste lucrari s-au efectuat in data de 24.10.2012. Din arboretul de fag au fost alesi

zece arbori cu caracteristici asemanatoare (diametru, varsta, inaltime) din care s-au luat cate

patru ramuri pentru fiecare directie (N,S,E,V). Fiecare ramura a fost astfel aleasa incat pe ea

sa se afle ultimele cinci cresteri anuale. Distanta dintre acesti arbori a fost de aproximativ 40

de m, acestia fiind si numerotati.

Lucrarile de laborator

Aceste lucrari s-au efectuat in aceeasi zi cu lucrarile de teren pentru ca materialul

recoltat sa nu sufere nici o modificare in urma pastrarii indelungate. Determinarea vatamarilor

sa efectuat in functie de arbore, directie si lujer, fiind notate pe caiet caracteristicile

vatamarilor fiecarei frunze. Vatamarile care nu au putut fi identificate in mod cert, au fost

pozate pentru a fi recunoscute ulterior. Toate aceste date au fost introduse intr-un tabel cu date

primare si pe urma prelucrate pentru a se putea afla intensitatea vatamarii a fiecarei specie.

17

Capitolul 4

Rezultatele cercetărilor

4.1 Procentul frunzelor sănătoase

Efectul arborelui, al directiei si al lujerului asupra procentului de frunze sanatoaseTabelul 4.1

Factorul D.F F PArbore 9 5,012 < 0,0001Directie 3 0,746 0,526

Lujer 4 0,662 0,619

D.F.- grade de libertate; F-coeficientul Fisher si P-probabilitaea calculataDin tabelul de mai sus se observa ca dintre cei trei factori si anume, arbore, directie si

lujer, doar arborele a avut influenta semnificativa asupra caracteristici studiate si a frecventei.

Frecventa a fost exprimata in % frunze sanatoase si a fost calculata ca numar frunze

sanatoase / numarul total de frunze.

Datorita faptului ca doar arborele a avut influenta asupra caracteristici studiate. Pentru

cercetarile viitoare nu se va renunta la numarul de 10 arbori de proba asa cum se va reduce

numarul de directi (ramuri) la 1-3 si numarul de lujeri tot la 1-3 in functie de complexitatea

cercetarii.

A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 A9 A100.00

5.00

10.00

15.00

20.00

25.00

30.00

35.00

40.00

45.00

50.00

A AB

AB

AB

AB

B

AB

B

AB

Arborii analizei

Proc

entu

de

frun

ze s

anat

oase

(m

edia

± a

bate

rea

stan

dard

)

Fig. 4.1 Efectul arborelui asupra procentului de frunze sanatoase( A2,3,4,5………………….,10-Arorele 2,3,4,5…………………..,10)

18

Tinand cont de tabelul 4.1 unde am observant ca arborele a influentat caracteristica

studiata, in graficul de mai sus se observa foarte bine neuniformitatea atacului intre arborii

analizati, dar si faptul ca arborele 1 lipseste datorita faptului ca nu a avut nici o frunza

sanatoasa,astel nu am putut obtine omogenitatea pe arbori, toate fiind afectate de cel putin un

daunator. Diferentele semnificative apar doar intre trei arbori si anume intre arborele doi care

are procentul cel mai mare de frunze sanatoase si arborele 7 si arborele 9 care au procentul cel

mai mic de frunze sanatoase.

4.2 Procentul frunzelor cu roaderi insulare

Efectul arborelui, al directiei si al lujerului asupra procentului de frunze cu roaderi insulareTabelul 4.2

Factorul D.F F PArbore 9 1,420 0,183Directie 3 2,556 0,057

Lujer 4 1,022 0,397

D.F.- grade de libertate; F-coeficientul Fisher si P-probabilitaea calculataDin tabelul de mai sus se observa ca nici unul dintre cei trei factori nu a influientat

semnificativ fregventa atacului. Datorita acestui fapt recomandam pt cercetarile viitoare

reducerea numarului de arbori la min 5, reducerea numarului de directii(ramuri) la minim 1-3

si reducerea numarului de lujeri la 1-3, aceste numere se vor alege in functie de complexitatea

cercetarii.

4.3 Procentul frunzelor cu roaderi de margineEfectul arborelui, al directiei si al lujerului asupra procentului de frunze cu roaderi de margine

Tabelul 4.3Factorul D.F F PArbore 9 0,633 0,768Directie 3 2,102 0,102

Lujer 4 2,262 0,065

D.F.- grade de libertate; F-coeficientul Fisher si P-probabilitaea calculataObservand tabelul 4.3 se poate observa ca nici unul dintre cei trei factori nu a influientat

semnificativ fregventa atacului.

19

4.4 Numarul frunzelor atacate de Orchestes fagi Tabelul 4.4

Arbori Etape de dezvoltareOrificii Mine finale

A1 7 4A2 2 4A3 3A4 5A5 1A6 2A7 1 1A8 3A9 3A10 6Directii

E 1 7N 2 10S 2 7V 5 8Lujeri

L1 3 1L2 6L3 2 12L4 5L5 5 8

Etapele de dezvoltare ale acestei specii sunt urmatoarele: orificile practicate in

primavara de catre adulti pt maturare, ouale depuse de femele, minele in curs de dezvoltare si

minele azunse la marginea frunzei. Dintre toate aceste etape in cercetarea de fata la momentul

analizarii materialului de cercetare au fost indentificate pe frunzele fagului doar doua dintre

aceste etape si anume , orificii si mine ajunse la marginea frunzei. Lipsa celor 2 etape si

anume oua si mine in curs de dezvoltare este normala deoarece materialul asupra caruia sa

facut cercetari a fost prelevat in a 2 jumatate a lunii octombrie moment in care pe funzele

fagului nu se mai pot gasi aceste doua etape in mod normal deoarece larvele deja au intrat la

iernat.

20

4.5 Diferenta intre culorile galelor de Mikiola fagi pe arbori, directii si lujeri

Tabelul 4.5Arbori Culoare

v v-r r bA1 3 2 5A2 2 3 1A3 2A4A5 3 2A6 1A7 1A8 1 1A9 1A10 2 0

Directii

E 5 1 1N 2 3 2S 2 3 2 2V 2 4 1

Lujeri

L1 1 2 1L2 3 3 1 1L3 2 1L4 3 1 3L5 2 5 1

Datele din tabelul de mai sus ne arata diferenta de culoare a galelor de Mikiola fagi si

distributia acestora in functie de arbori, directii si lujeri. Astfel, se poate observa ca aparitia

culorii brune a apatut cel mai putin adica, doar la arborele 1, pe directiile N,S si V . Galele de

culoare rosie apar si ele destul de putin, adica , pe arborii 1 si 2. Galele de culoare verde si

verde-roscat sunt intalnite la toti arborii si cu o raspandire uniforma in ceea ce priveste

directia si lujerul. Aceste culori sunt cele mai des intalnite deoarece in perioada in care s-au

cules datele si anume octombrie, galele nu erau ajunse la deplina maturitate.

In tabelul 4.6 este reprezentat numarul de gale cazute, adica , putem spune ca in aceste

gale se afla deja larvele la iernat, de unde se vor impupa in primavare viitoare.

21

Tabel 4.6

Arbori Nr gale cazute

A1 4A2A3 7A4A5 2A6A7 6A8 2A9 2A10 1Total 24

4.6 Numarul frunzelor atacate de Fagocyba cruenta

Tabelul 4.7Factorul studiat Nr frunze atacate

Arborii

A1 80A10 3A2A3A4A5A6A7 24A8A9 35

Directii

V 32S 44E 45N 21

Lujeri

L1 36L2 27L3 25L4 27L5 27

Datele din tabelul 4.7 ne arata numarul frunzelor atacate de Fagocyba cruenta si

raspandirea acestor frunze atacate in functie de arbori, directi si lujeri. Se poate observa insa

ca au fost arbori la care toate frunzele au fost atacate de exemplu arborele 1 dar si arbori

afectati foarte putin cum ar fi arborele 10. Arborii 2,3,4,5,6,8 nu au fost afectati deloc de

aceasta specie. In ceea ce priveste directia si pozitia pe lujer datele sunt raspandite uniform.

Din aceste date reiese faptul ca distributia arborilor influienteaza atacul frunzelor cu aceasta

22

specie si propun ca pe viitor pentru a fi studiata aceasta specie sa se ia in considerare mai

mult pozitia arborelui si sa se reduca numarul de directii si lujeri.

4.7 Procentul frunzelor atacate de Phyllonorycter maestingella

Efectul arborelui, al directiei si al lujerului asupra procentului de frunze atacate de Phyllonorycter maestingella

Tabelul 4.8Factorul D.F F PArbore 9 1,936 0,049Directie 3 0,609 0,610

Lujer 4 0,470 0,758D.F.- grade de libertate; F-coeficientul Fisher si P-probabilitaea calculata

Din tabelul de mai sus se observa ca nici unul dintre cei trei factori nu a influientat

semnificativ fregventa atacului. Datorita acestui fapt recomandam pt cercetarile viitoare

reducerea numarului de arbori la min 5, reducerea numarului de directii(ramuri) la minim 1-3

si reducerea numarului de lujeri la 1-3, aceste numere se vor alege in functie de complexitatea

cercetarii.

E N S V0.00

2.00

4.00

6.00

8.00

10.00

12.00

14.00

A

A

A A

Directiile analizate

Pro

cen

tul f

run

zelo

r at

acat

e(m

ed

ia±

sd)

Fig. 4.2 Efectul directiei asupra procentului de frunze atacate cu Phyllonorycter maestingella

In graficul de mai sus se poate observa uniformitatea atacului cu Phyllonorycter

maestingella pe directiile luate in considerare. Dar se poate observa insa ca exista diferente

nesemnificative intre directia nordului de restul directiilor.

Tinand cont de tabelul 4.8 unde am observat ca directia nu a influentat caracteristica

studiata, in graficul de mai sus se observa foarte bine uniformitatea atacului intre directiile

analizate. Diferentele semnificative nu apar intre cele patru directii dar se poate observa totusi

ca directia nordului a influientat cel mai putin, iar cea a estului cel mai mult.

23

4.8 Numarul frunzelor atacate de Phyllocnistis unipunctella Tabelul 4.9

Factorul studiat Nr frunze atacateArborii

A1 2A10 2A2 2A3 3A4 5A5 3A6 2A7 2A8A9 5

Directii

V 3S 5E 11N 7

Lujeri

L1 5L2 7L3 8L4 2L5 4

Numarul flrunzelor atacate de Phyllocnistis unipunctella, putem spune ca este

nesemnificativ deoarece din totalul frunzelor atacate de 640 doar 26 de frunze au fost atacate

ceea ce reprezinta doar 4%. In tabelul 4.9 se poate observa distributia frunzelor atacate pe

arbori, directii si lujeri.

4.9 Numarul frunzelor atacate de Apiognomonia errabunda (pete aprox. circulare)

Tabelul 4.10Factorul studiat Nr frunze atacate

Arborii

A1 5A10A2A3A4 9A5A6A7 1A8 1A9 2

Directii

V 4S 1E 3

24

N 10Lujeri

L1 2L2 2L3 6L4 3L5 5

Dupa cum se obsearva in tabelul 4.10, frunzele infestate cu specia Apiognomonia

errabunda se afla pe arborii: 1,4,7,8,9 dar intr-un numar foarte mic adica din totalul de 640

de frunze analizate doar 18 au fost vatamate cu aceasta specie care putea fi recunoscuta dupa

petele aproximativ circulare, iar pete in lungul nervurii nu au fost intalnite in urma acestui

studiu. Tot in tabel poate fi observata si distributia atacului pe arbori, directii si lujeri, dar se

poate preciza insa diferenta distributiei acestei specii pe arbori si mai ales pe directii, putandu-

se observa in tabel ca a fost intalnita cel mai mult pe directia nordului si cel mai putin pe

directia sudului.

Restul speciilor intalnite in urma efectuarii acestui studiu, fiind intr-un numar

nesemnificativ au fost tratate doar la capitolul 2.

25

Capitolul 5

Concluzii

In urma analizei frunzelor si prelucrarii datelor au fost obtinute rezultatele de pe urma

carora vom putea trage urmatoarele concluzii:

In ceea ce priveste numarul de frunze sanatoase, din totalul de 640 de frunze analizate

doar 170 au fost sanatoase, restul fiind vatamate de catre cel putin una din speciile studiate.

Avand in vedere faptul ca doar 26% din frunze au fost sanatoase putem spune ca parcurgerea

acestui proiect a fost necesara pentru a afla cat mai multe despre speciile vatamatoare a

frunzelor de fag.

In ceea ce priveste factorii care au influientat distributia vatamarilor si anume arbore,

directie si lujer, dupa interpretarea rezultatelor, a rezultat ca doar distributia arborilor a

influientat numarul de frunze sanatoase (vezi fig. 4.1).

In privinta afectarii frunzelor de roaderi, au fost luate in considerare roarerile de

margine si cele insulare. Roaderile de margine afectand frunzele mai mult decat cele insulare

si anume 193 de frunze cu roareri de margine si 111 frunze cu roaderi insulare.

Dintre speciile indentificate cea mai intalnita a fost Fagocyba cruenta, intr-un numar

de 142 frunze atacate urmata de Phyllonorycter maestingella (71 fr. atacate), Orchestes fagi si

Mikiola fagi (32 fr. Atacate), Phyllocnistis unipunctella (26 fr. atacate), Apiognomonia

errabunda (18 fr. atacate), Hartigiola annulipes (17 fr. atacate) iar specia cel mai putin

intalnita a fost Aceria stenapsis stenapsis (2 fr. atacate).

26