Introducere In Romania biosecuritatea este privita ca un fenomen abstract si total impotriva fermierului. Este foarte ciudata aceasta abordare din partea fermierului care priveste masurile de biosecuritate ca o imensa povara, inutila, neinteleasa si fara nici un rezultat pentru el. Ca o definitie, biosecuritatea reprezinta toate masurile organizatorice si tehnice ce sunt aplicabile intr-o exploatatie pentru prevenirea introducerii, persistentei si raspandirii de agenti patogeni, astfel incat sa se previna aparitia bolilor transmisibile. Cu alte cuvinte, fermierul trebuie sa isi stabileasca un set de masuri proprii prin care sa indeplineasca acest obiectiv. Exista programe de biosecuritate standard care pot fi usor gasite la o cautare pe internet, aceasta pentru a indeplini necesitatea legala de a avea un document scris care sa fie prezentat autoritatilor in cazul in care fermierul este intrebat de aceste aspecte la o inspectie. Unele dintre aceste masuri sunt bune a fi aplicate si pot sa isi arate efectele imediat sau in timp. Important este ca femierul sa inteleaga un lucru esential: existenta unor reguli proprii, gandite si aplicate de el, pentru a preveni imbolnavirea propriilor animale este cel mai important program de biosecuritate. Nu trebuie sa fii expert in bolile animalelor sau in medicina pentru a sti ca nu trebuie sa lasi animale straine sa vina in contact cu animalele proprii, ca pasunea ta trebuie sa fie protejata in a fi tranzitata de alte animale, sa nu lasi persoane straine sa intre in contact cu animalele tale si mai ales ca soliciti medicului veterinar sa se schimbe de haine, sa se spele pe maini si sa isi protejeze parul pentru a nu lua/transmite agenti patogeni prin plimbarile lui de la o ferma la alta. Pana la urma este ferma ta, sunt banii tai si este bine sa te gandesti ca a preveni o boala este de zeci de ori mai ieftin, oricat ar insemna aceasta in bani, decat sa combati o boala si mai ales una cu o mare difuzibilitate care poate sa iti ucida animalele.
Transcript
Introducere
In Romania biosecuritatea este privita ca un fenomen abstract si total impotriva fermierului. Este foarte ciudata aceasta abordare din partea fermierului care priveste masurile de biosecuritate ca o imensa povara, inutila, neinteleasa si fara nici un rezultat pentru el.
Ca o definitie, biosecuritatea reprezinta toate masurile organizatorice si tehnice ce sunt aplicabile intr-o exploatatie pentru prevenirea introducerii, persistentei si raspandirii de agenti patogeni, astfel incat sa se previna aparitia bolilor transmisibile. Cu alte cuvinte, fermierul trebuie sa isi stabileasca un set de masuri proprii prin care sa indeplineasca acest obiectiv. Exista programe de biosecuritate standard care pot fi usor gasite la o cautare pe internet, aceasta pentru a indeplini necesitatea legala de a avea un document scris care sa fie prezentat autoritatilor in cazul in care fermierul este intrebat de aceste aspecte la o inspectie.
Unele dintre aceste masuri sunt bune a fi aplicate si pot sa isi arate efectele imediat sau in timp. Important este ca femierul sa inteleaga un lucru esential: existenta unor reguli proprii, gandite si aplicate de el, pentru a preveni imbolnavirea propriilor animale este cel mai important program de biosecuritate. Nu trebuie sa fii expert in bolile animalelor sau in medicina pentru a sti ca nu trebuie sa lasi animale straine sa vina in contact cu animalele proprii, ca pasunea ta trebuie sa fie protejata in a fi tranzitata de alte animale, sa nu lasi persoane straine sa intre in contact cu animalele tale si mai ales ca soliciti medicului veterinar sa se schimbe de haine, sa se spele pe maini si sa isi protejeze parul pentru a nu lua/transmite agenti patogeni prin plimbarile lui de la o ferma la alta. Pana la urma este ferma ta, sunt banii tai si este bine sa te gandesti ca a preveni o boala este de zeci de ori mai ieftin, oricat ar insemna aceasta in bani, decat sa combati o boala si mai ales una cu o mare difuzibilitate care poate sa iti ucida animalele.
Aceste masuri sunt obligatorii pentru toate tipurile de ferme de crestere a bovinelor. Conform prevederilor legale aceste pot fi: a) sistemul de crestere a bovinelor in exploatatiile agricole familiale, in care produsele de origine animala rezultate de la acestea sunt destinate consumului familial; b) sistemul comercial de crestere a bovinelor in exploatatiile agricole comerciale, din care se comercializeaza pe piata unica europeana animale vii si produsele de origine animala de la acestea.
Detinatorii de bovine din exploatatiile agricole comerciale de crestere a bovinelor au urmatoarele obligatii: a) sa fie inregistrati/autorizati sanitar-veterinar in conformitate cu prevederile legale in vigoare; b) sa asigure asistenta sanitara veterinara realizata de medicul veterinar de libera practica; c) sa asigure aplicarea normelor sanitare veterinare privind popularea, protectia si bunastarea bovinelor si a programelor de supraveghere a sanatatii acestora, pastrarea evidentelor prevazute de normele sanitare veterinare, precum si aplicarea masurilor dispuse de catre Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor; d) sa asigure spatii pentru schimbarea hainelor si a incaltamintei de strada cu echipamentul de protectie, instalatie de spalare si dezinfectie a mainilor persoanelor care intra
si ies din incinta exploatatiei; e) sa interzica accesul in exploatatie persoanelor care nu lucreaza direct in procesul de productie; fac exceptie organele de indrumare si control din cadrul directiei sanitar-vererinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si al Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, care pot intra numai cu respectarea prevederilor legislatiei in vigoare; f) sa asigure adapostirea separata a bovinelor nou-introduse in exploatatie pana la clarificarea statusului de sanatate; g) sa asigure efectuarea reproducerii bovinelor prin monta naturala sau prin insamantari artificiale, numai cu tauri autorizati sanitar-veterinar sau material seminal corespunzator; h) sa asigure spatii pentru depozitarea cadavrelor si a altor deseuri de origine animala destinate distrugerii; i) sa asigure facilitati pentru realizarea actiunilor de dezinfectie, dezinsectie si deratizare de catre o societate comerciala autorizata sau de catre o echipa proprie coordonata de medicul veterinar de libera practica din exploatatia agricola comerciala de crestere a bovinelor; j) sa asigure depozitarea si prepararea furajelor, ca activitate integranta a exploatatiei; k) sa asigure evacuarea si depozitarea dejectiilor, a gunoiului, astfel incat sa nu constituie surse de difuzare a bolilor; l) sa notifice prin sistemul TRACES la directia sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiva municipiului Bucuresti, intentia privind introducerea/scoaterea de bovine in/din exploatatie si alte miscari interne de bovine; m) sa notifice fara intarziere medicului veterinar de libera practica imputernicit de catre directia sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti aparitia unor modificari in starea de sanatate a bovinelor; sa ia masuri pentru izolarea animalelor bolnave si suspecte, a celor moarte sau taiate de urgenta si sa nu permita folosirea, vanzarea sau distribuirea produselor de origine animala provenite de la aceste animale, precum si scoaterea din ferma a furajelor, gunoiului si a altor materiale.
In exploatatiile agricole familiale regulile generale de biosecuritate de crestere a bovinelor sunt: a) sa respecte prevederile legale in vigoare referitoare la asigurarea reproducerii bovinelor din exploatatie numai prin utilizarea reproducatorilor autorizati sanitar-veterinar; b) sa declare medicului veterinar de libera practica imputernicit de catre directia sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti si la primarie bovinele proprii, pe rase, sexe si categorii de varsta; c) sa nu introduca timp de cel putin 15 zile bovinele nou-achizitionate in efectivele constituite in turme sau cirezi; aceste animale vor fi tinute in perioada de 15 zile numai in exploatatia proprie; d) sa intretina bovinele si adaposturile acestora in conformitate cu normele de protectie si bunastare a animalelor; e) sa prezinte, la solicitarea medicului veterinar de libera practica imputernicit, la data, ora si locul stabilite, animalele pentru efectuarea unor actiuni sanitar-veterinare de
supraveghere obligatorii; f) sa permita personalului directiei sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti verificarea starii de sanatate a animalelor din exploatatie si sa il sprijine in efectuarea actiunilor sanitar-veterinare din normele metodologice de aplicare a Programului actiunilor de supraveghere, prevenire, control si eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protectia animalelor si protectia mediului, aprobat anual prin ordin al presedintelui; g) sa anunte fara intarziere directia sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, prin medicul veterinar de libera practica imputernicit, aparitia unor semne de boala la bovine, a primelor cazuri de moarte sau taiere de urgenta, iar pana la sosirea personalului sanitar-veterinar sa izoleze exemplarele bolnave, sa pastreze pe loc cadavrele, carnea, organele sau alte produse rezultate de la animalele taiate de urgenta, luand masuri ca acestea sa nu fie folosite sau vandute; h) sa respecte prevederile legislatiei sanitar-veterinare in vigoare cu privire la conditiile de taiere si de valorificare a bovinelor.
Capitolul I
Cresterea bovinelor reprezintă o ramură de producţie a agriculturii de importanţă deosebită, deoarece furnizează cel mai mare volum de produse animale necesare omului, cea mai mare cotă de materie primă pentru industria alimentară si industria usoară.Obţinerea unor producţii sporite si de calitate superioară, conform cerinţelor pieţii, stă în atenţia specialistilor în zootehnie, care prin munca lor în domeniul cercetării, contribuie la îmbunătăţirea si perfecţionarea tehnologiilor de crestere, întreţinere, furajare si ameliorare.
În ţările U.E. tendinţa actuală este reducerea numărului de taurine si compensarea producţiei animaliere prin cresterea producţiei, folosind metode moderne de ameliorare si de îmbunătăţire a tehnologiilor de exploatare. Ca urmare, agricultura mondială a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare în toate domeniile, marcată de un proces de intensificare, specializare pe ramură si de concentrare pe direcţie de producţie, de crestere a productivităţii muncii si de reducere a consumurilor specifice. Aferent celor prezentate, referitor la situaţia actuală si de perspectivă a cresterii taurinelor în ţara noastră, principalele obiective vizează, în primul rând, cresterea parametrilor funcţionali ai exploataţiilor existente, îmbunătăţirea potenţialului genetic si aplicarea unor tehnologii de crestere si exploatare moderne.
Importanţa bovinelor în economia naţională a celor mai multe popoare se datorează efectivului numeros care se creşte, a produselor obţinute din exploatarea bovinelor şi particularităţile biologice ale acestor specii. Taurinele reprezintă specia cu cea mai mare pondere în şeptelul de animale (între 36-43%) şi asigură în cea mai mare parte necesarul de lapte (peste 92%) cât şi de carne (peste 30%) pentru consumul uman. În acelaşi timp, complementar producţiei principale - lapte şi carne – taurinele asigură o sursă importantă de
piei (peste 90%) din pieile grele, iar gunoiul de grajd contribuie la îmbunătăţirea fertilităţii naturale a terenurilor agricole.
În ţara noastră, producţia de lapte este încă redusă faţă de ţările din vestul Europei şi nord americane, ţări în care se obţin în mod curent producţii de peste 6000 kg/cap/an.
Situaţia actuală în creşterea şi exploatarea bovinelor pe plan mondial vizează pe de o parte creşterea numerică a efectivelor, iar pe de alta tendinţe de sporire continuă a producţiilor. Sectorul bovin vizează sintetic în primul rând potenţialul de producţie al materialului biologic crescut şi posibilităţile lui de îmbunătăţire, iar în al doilea rând eficientizarea tehnologiei de exploatare prin concentrare, specializare şi intensivizare.
Din statisticile organizaţiilor mondiale se desprinde rolul deosebit de important pe care îl au produsele de origine animală în creşterea nivelului de trai al omenirii. Pentru a sublinia cât mai bine conexiunile dintre creşterea bovinelor şi de alimentarea populaţiei pe plan mondial în ceea ce priveşte produsele de origine animală, trebuie avută în vedere cererea lor pe plan mondial.
Indiscutabil, creşterea bovinelor a cunoscut de-a lungul timpului modificări importante începând de la creşterea arhaică a bovinelor, imediat după domesticire până la perioada de creştere şi exploatare a bovinelor “modernă”, care se conturează odată cu începuturile secolului al XVIII-lea şi care se continuă şi în zilele noastre. Perioada aceasta constituie o orientare a crescătorilor spre specia taurină, care prin caracteristicile biologice şi însuşirile valoroase de producţie, au corespuns cel mai favorabil scopurilor urmărite de către crescători. Sigur, în decursul timpului, odată cu preocupările crescătorilor în direcţia ameliorării populaţiilor de taurine, cu apariţia preferinţelor spre tipuri specializate de producţie, apar şi se consolidează primele rase puternic specializate pe direcţii de producţie. Totodată, trebuie avută în vedere dezvoltarea explozivă a agriculturii în ultimele patru decenii ca urmare a proceselor de intensivizare, a descoperirilor ştiinţifice şi de modernizare continuă a tehnologiilor de exploatare, fapt care se regăseşte în producţii medii individuale la începutul acestui deceniu de peste 6000 kg lapte cu tendinţe pentru sfârşitul deceniului de a depăşii 7000 kg lapte la majoritatea raselor specializate pentru lapte, crescute în ţări cu economie dezvoltată şi de a atinge plafonul de 8000 kg cât mai curând posibil.
Aceste performanţe deosebite de producţie din păcate sunt numai apanajul ţărilor puternic dezvoltate, motiv pentru care se manifestă puternice decalaje între zone şi ţări mai puţin dezvoltate, iar în ceea ce priveşte evoluţia, orientările şi perspectivele, acestea se găsesc în prezent în etape evolutive diferite şi eşalonate. Datorită importanţei pe care o prezintă bovinele în asigurarea unor alimente de bază populaţiei, acestea s-au răspândit pe toată suprafaţa globului pământesc în cele mai variate condiţii de mediu. Arealele geografice în care sunt răspândite bovinele sunt foarte variate, începând de la cele tropicale până la zonele temperate şi subpolare, acestea fiind perfect adaptate, motiv pentru care se explică dintr-un punct de vedere varietatea raselor adaptate în diferite zone. Răspândirea bovinelor în diferite zone cu pondere mai mare în regiunile de şes şi colinare, dar ajungând şi în zonele montane, se datorează în principal capacităţii deosebite de adaptare la cele mai variate condiţii de mediu, dar, în final, cu toate acestea, repartiţia bovinelor pe continente nu este uniformă
datorită şi condiţiilor de mediu foarte diferite ale zonelor în care s-au adaptat, precum şi muncii de ameliorare desfăşurată într-un grad diferit, calitatea şi răspândirea bovinelor este foarte variată.
Producţia de lapte
Efectivele de bovine şi evoluţia nivelului de producţie a acestora, reflectă preocupări direcţional diferite în timp a crescătorilor, impuse de cerinţele şi ritmul de dezvoltare a societăţii. În acest sens, creşterea continuă a populaţiei şi a cererii faţă de produsele agroalimentare, rezultă necesitatea sporirii producţiei agricole în general, atât în sectorul vegetal cât şi în cel animal.Efectivele de bovine au crescut în ultimii 30 de ani cu 23%, respectiv cu 0,77% în medie annual, creştere care însă are o valoare descrescândă pe parcursul acestui interval de timp (tabelul 1).
În acest sens, se remarcă ţările din continental asiatic, unde ritmul mediu anual de creştere al bovinelor este de 1,19%, în Africa de 1,6% şi în America de Sud de 2,41% faţă de o descreştere de 0,13% în America de Nord şi de 1,13% în Europa, datorită transformărilor politico-econoice din majoritatea ţărilor fost comuniste şi reducerea efectivelor totale de bovine din ţările cu economie dezvoltată, concomitent cu creşterea potenţialului de producţie a acestora.
În ceea ce priveşte ponderea efectivelor de bovine pe glob, cele mai numeroase se găsesc în Asia 35,03% din totalul bovinelor existente pe plan mondial la sfârşitul mileniului doi, indiscutabil datorită suprafeţei mari pe care o deţine acest continent, comparativ cu celelalte continente fiind urmată de America de Sud (23,54%), Africa (16,84%), America de Nord (11,76%), Europa (10,09%) şi Oceania (2,74%) , ( tabelul 1).
Evoluţia efectivelor de bovine total şi pe continente
(mii capete, F.A.O.– 2004) tabelul 1
Creşterea efectivelor de bovine pe glob a fost urmată şi sub raportul numărului de vaci crescute şi exploatate pentru lapte, cu menţiunea că diferenţele zonale se menţin şi în acest caz, dar în proporţii diferite pe continente. În acest sens numărul vacilor de lapte a crescut din 1980 până în 2004 cu 20942 mii capete, adică pe plan mondial cu 9,82%, respectiv cu 0,40% în medie anual (tabelul 2). Cele mai mari creşteri se relevă şi în acest caz la ţările în curs de dezvoltare din Africa (100,15%), America de Sud (32,44%) şi Asia (72,88%),
respectiv cele mai importante reduceri de efectiv fiind în Europa (cu -49,00%) şi America de Nord (-0,49%).
Dinamica efectivelor de vaci exploatate pentru producţia de lapte pe plan mondial
(mii capete, F.A.O.– 2004)
SPECIFICAREANII 2004/
2000
Din total (%)1980 1990 2000 2002 2004
TOTAL GLOB 213.192 223.296 226.863 232.152 234.134 103,20
AFRICA 21.993 29.047 41.742 43.809 44.020 105,46 18,80
AMERICA DE NORD
21.015 19.556 20.484 20.837 20.912 102,09 8,93
AMERICA DE SUD
25.203 28.698 31.224 32.641 33.379 106,90 14,26
ASIA 47.531 55.032 77.134 80.631 82.175 106,53 35,10
EUROPA 93.536 87.022 50.714 48.308 47.698 94,05 20,37
OCEANIA 3.914 3.941 5.563 5.924 5.948 106,92 2,54
Ca urmare, creşterea producţiei de lapte s-a realizat în principal pe seama sporirii efectivelor de vaci, aspect care însă în ţările cu economie dezvoltată s-a obţinut mai ales printr-un progres continuu al nivelului individual al producţiei în detrimentul creşterii efectivelor totale de vaci de lapte. Fenomenul creşterii efectivelor totale şi în acelaşi timp a producţiei de lapte, bineânţeles în proporţii diferite, nu se manifestă în continentele care cuprind marea majoritate a ţărilor puternic industrializate ale lumii, din contră aici au loc scăderi de efective de vaci, dar cu o creştere puternică a producţiilor medii de lapte pe vacă. (tabelul 3.)
Dinamica producţiei medii de lapte de vacă pe plan mondial
(kg/cap, F.A.O.– 2004)
SPECIFICARE 1980 1990 2000 2002 2004EVOLUŢIE %
2004/1980 2004/2000
TOTAL GLOB 1957 2129 2162 2178 2164 110,57 100,1
AFRICA 483 487 473 479 480 99,38 101,48
AMERICA DE NORD
3638 4334 4749 4748 4739 130,26 99,79
AMERICA DE SUD
956 1073 1432 1415 1387 145,08 96,86
ASIA 695 987 1241 1271 1274 183,30 102,66
EUROPA 3385 3771 4133 4378 4414 130,40 106,80
OCEANIA 3128 3633 4221 4313 4214 134,71 99,84
Evoluţia efectivului de vaci, se regăseşte aproape nemijlocit asupra producţiei totale de lapte, însă cu unele diferenţe determinate de gradul de dezvoltare al statelor din zona de referinţă.
Producţia totală de lapte pe glob a înregistrat o creştere faţă de anul 1980 de 21,48% dar, cu o repartiţie variabilă pe continente astfel, Asia dublează producţia de lapte cu 217% faţă de 1980, dar în acelaşi timp produce doar 20,65% din producţia de lapte mondial de taurine, cu o producţie medie de 1274 kg lapte/vacă, deşi deţine 35,10% din efectivul total de vaci de lapte şi 41,89% din efectivul de bovine pe plan mondial. De asemenea, sunt creşteri de producţie în ultimele două decenii şi în America de Sud 92,21%, Africa 98,80% ş.a.m.d. (tabelul 4.).
Poate că această evoluţie a producţiei totale de lapte se cuvine a fi luată în considerare şi pe cele două specii de bovină ce asigură sursa de lapte, deoarece creşterea cea mai importantă se realizează în cazul laptelui de bubaline (219,43%), comparativ al celui de taurine (de 115,21%).
Dinamica producţiei totale de lapte pe continente
(F.A.O– 2004)
VACI DE
LAPTE
PROD. (Mt)
ANIIEVOLUŢIE %
%
1980 2000 2002 2004 2004/2000
TOTAL GLOB
417.216.744
490.610.938
505.745.570
506.852.087
103,31
AFRICA 10.622.619 19.762.036 20.992.593 21.117.704 106,86 4,17
Repartiţia teritorială a efectivelor şi a producţiei mondiale de lapte de bovine
Efectivul de bovine şi posibilităţile de sporire ale acestuia sunt direct influenţate de condiţiile specifice zonale, de baza tehnico-materială asigurată şi gradul de intensivizare a tehnologiilor de exploatare pe ramură, de nevoile consumului intern şi de cerinţele pentru export.Datele prezentate în tabelul 5, evidenţiază o foarte mare variabilitate între continente şi ţări, aspecte care de fapt se găsesc într-o strânsă corelaţie cu gradul de dezvoltare tehnico-economică a acestora şi cu nivelul de trai al popoarelor respective.
Densitatea bovinelor raportată la 100 ha agricol (A.P.F.), care faţă de încărcătura medie de 30,71 capete pe glob, prezintă variaţii foarte largi între continente şi ţări, de pildă 8,07 capete
bovine per 100 ha agricol în Oceania până la 50,43 capete per 100 ha agricol în America de Sud sau în Asia 38,36 capete per 100 ha teren agricol. În ceea ce priveşte densitatea bovinelor la 1000 locuitori sunt diferenţe semnificative, astfel, Oceania deţine 1182,36 bovine per 1000 locuitori în timp ce Asia deţine doar 171,06 bovine per 1000 locuitori. Dacă ne referim la naţiuni, situaţia pe plan mondial se prezintă astfel: ţările vest-europene cu economie dezvoltată cum sunt Elveţia deţin 102,62 capete/100 ha agricol, Germania 80,93 capete/100 A.P.F. şi Franţa 66,04 capete/100 A.P.F. etc.
Efectivul de bovine raportat la 100 ha agricol sau 1000 locuitori, evidenţiază gradul de intensivizare a agriculturii, posibilităţile de satisfacere a nevoilor proprii cu produse ce se obţin de la această specie şi chiar a disponibilităţilor pentru export. Cu privire la potenţialul mediu de producţie al populaţiilor de bovine, acesta variază foarte mult de la o zonă de creştere la alta fiind direct influenţat de valoarea biologică a acestora, cu limite foarte largi de sub 900 kg lapte (India şi Mexic) la peste 7000 kg (U.S.A, Suedia, Danemarca).
Principalii indici ai producţiei de lapte la taurine
(date F.A.O.–2004)
Specificare Producţia totală (mii tone) Producţie lapte, kg pe an
2000 2002 2004 2000 2002 2004
PE LUME 490.610 505.745 506.852 2162 2178 2165
Austria 3.340 3.292 3.450 4977 5487 5476
Argentina 10.121 8.500 7.900 4131 3953 3950
Belgia 3.689 3.469 3.500 5990 5760 5833
Brazilia 20.379 22.314 23.315 1139 1174 1165
China 8.632 13.356 14.335 1749 2300 2045
Danemarca 4.720 4.590 4.675 7421 7524 7843
Egipt 1.638 1.900 1.900 1193 1187 1188
Franţa 24.998 25.197 24.614 5950 6043 6046
Germania 28.331 27.874 28.350 6122 6250 6508
Ungaria 2.143 2.129 2.100 5699 6171 6325
India 34.000 35.300 36.500 944 938 940
Italia 12.309 11.335 11.000 5789 5226 5756
Japonia 8.497 8.385 8.360 6792 6878 6909
Olanda 11.155 10.842 10.842 7417 7296 7296
Mexic 9.311 9.658 9.842 680 700 710
România 4.301 4.637 4.852 2542 2753 2864
Slovenia 629,736 706,446 700,000 4490 5046 5355
Spania 6.106 6.023 6.084 5305 5219 5209
Suedia 3.297 3.226 3.206 7710 7736 7955
Turcia 8.732 7.490 7.100 1654 1705 1690
U.S.A. 76.023 77.247 77.252 8254 8450 8504
Ca urmare a acestui aspect, al populaţiilor existente şi a nivelului de producţie obţinut, se remarcă o mare variabilitate a producţiei anuale de lapte de bovine pe locuitor (tabelul 7.).
În ce priveşte producţia de lapte faţă de consumul mondial mediu de 90,49 litri pe locuitor, din care 80,30 litri lapte de bovine, se relevă o variaţie foarte mare de la o zonă teritorială la alta, respectiv de la o ţară la alta. În acelaşi timp nu putem trece peste faptul că consumul de lapte pe locuitor a fost inferior în anul 1999 cu 13,62% faţă de 1970 şi cu 9,45% faţă de 1980, descreştere care este cauzată de decalajul dintre ritmul creşterii populaţiei şi cel al producţiei de lapte. În ce priveşte tendinţele pentru viitor, acestea se îndreaptă spre un consum considerat optim de 300 de litrii anual pe locuitor (inclusiv cel prelucrat în unt sau brânzeturi), uniformizare care în conjunctura politico - economică mondială actuală este imposibil de realizat la acest moment.
Datorită diferenţelor mari ale nivelului de trai dintre popoarele situate în diferitele zone geografice, faţă de nivelul producţiilor actuale de lapte obţinute, cererea pe piaţa ţărilor cu economie dezvoltată se apreciază că va creşte în următorul deceniu cu numai 1-2%, faţă de 20-50% în cele slab dezvoltate. De remarcat că deşi posibilităţile de sporire a producţiei de lapte în ţările dezvoltate sunt evident mai mari decât cele existente sau preconizate, acestea nu sunt interesate în producerea unor cantităţi excedentare dacă nu găsesc pieţe de desfacere avantajoase, chiar dacă în lume există zone foarte deficitare pentru acest produs.
Tabelul 7.
Producţia anuală de lapte de bovină pe locuitor
(inclusiv produse lactate echivalente – F.A.O. – 2004)
Specificare1980
l/loc
1990
l/loc
1999
l/loc
2004
l/loc
PE GLOB 99,94 97,62 90,49 85,46
AFRICA 24,67 25,15 27,22 26,53
Egipt 45,66 43,65 48,72 34,02
Etiopia 15,22 12,73 15,72 14,12
AMERICA DE NORD
204,37 202,14 198,01 208,86
Canada 325,48 303,84 270,27 266,37
Mexic 98,68 69,43 91,25 96,52
S.U.A. 255,27 270,61 266,02 281,88
AMERICA DE SUD
100,42 104,40 135,31 132,23
Argentina 188,09 203,12 286,31 208,02
Brazilia 93,81 94,85 133,90 132,50
Columbia 81,28 109,37 137,73 123,41
ASIA 22,91 29,39 40,91 28,98
China 2,58 5,49 7,56 11,25
India 44,34 58,96 39,87 37,15
Pakistan 100,50 113,03 142,83 137,12
Thailanda 0,56 4,39 7,82 6,58
Turcia 83,98 111,11 138,39 103,98
EUROPA 351,65 342,06 287,34 305,79
Austria 454,89 442,10 398,19 450,02
Anglia 281,61 268,27 254,73 264,23
Franţa 459,92 460,99 418,04 448,41
Germania 431,07 405,24 344,37 370,69
Elveţia 578,01 510,90 494,82 487,51
Italia 188,04 182,04 195,94 212,75
România 181,88 188,84 198,64 218,70
OCEANIA 536,96 550,65 708,18 806,37
În luna noiembrie 2006 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de către unităţile procesatoare a scăzut cu 13865 tone ( -14,7%).
Noiembrie 2006 comparativ cu noiembrie 2005. Faţă de luna corespunzătoare din anul precedent, în noiembrie 2006 producţia de lapte de vacă colectat de către unităţile procesatoare a crescut cu 3781 tone ( +4,9%).
În luna decembrie 2006, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a fost în scădere faţă de luna precedentă cu 3,5%. Comparativ cu luna decembrie 2005, s-a înregistrat o creştere de 7,9%.
În anul 2006 comparativ cu anul 2005, producţia de lapte de vacă colectatde către unităţile procesatoare a înregistrat o scădere nesemnificativă, de 0,2%.Decembrie 2006 comparativ cu noiembrie 2006. În luna decembrie 2006 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de către unităţile procesatoare a scăzut cu 2799 tone ( -3,5%
In luna ianuarie 2008, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a crescut faţă deluna precedentă cu 1,3% şi faţă de luna ianuarie 2007 cu 2,1 %.
În luna martie 2008, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a crescut faţă de luna precedentă cu 11,3%, iar faţă de luna martie 2007 a scăzut cu 0,3 %. În trimestrul I 2008, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a crescut cu 2,1 %.
Martie 2008 comparativ cu februarie 2008. În luna martie 2008 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 9252 tone (+11,3%).
În luna iunie 2008, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a crescut faţă de luna precedentă cu 1,3%, iar faţă de luna iunie 2007 cu 7,1 %. În semestrul I 2008, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii
agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a crescut cu 3,1 %. Iunie 2008 comparativ cu mai 2008. În luna iunie 2008 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 1529 tone (+1,3%).
În luna ianuarie 2012, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a crescut atât faţă de luna precedentă cât şi faţă de luna ianuarie 2011 cu 3,2%, respectiv cu8,3%.Ianuarie 2012 comparativ cu decembrie 2011. În luna ianuarie 2012 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 2105 tone (+3,2%).
În luna ianuarie 2013, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţii agricole şi centre de colectare de către unităţile procesatoare a crescut faţă de luna precedentă cu 5,1%, iar faţă de luna ianuarie 2012 a scăzut cu 4,3%.Ianuarie 2013 comparativ cu decembrie 2012 . În luna ianuarie 2013 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţileprocesatoare a crescut cu 3160 tone (+5,1%).
FACTORII CARE INFLUENTEAZA PRODUCTIA DE LAPTE
Cantitatea de lapte pe care o da o femela este dependenta , pe de o parte, de potentialul ei genetic, care determina asa numita „capacitate productiva”, iar pe de alta parte, de conditiile de hranire si intretinere si de tehnica de exploatare aplicata.
De aici si concluzia ca factorii care inflenteaza productia de lapte pot fi clasificati in:
a) Factori de natura ereditara ( sau factori genetici)
b) Factori de mediu si exploatare- factori care determina productia reala.
Factorii genetici Denumiti si factori interni ce influenteaza atat cantitatea cat si calitatea laptelui, sunt: tipul fiziologic, rasa, individualitatea, varsta, dezvoltarea corporala, conformatia, constitutia si starea de sanatate.
Tipul fiziologic sau morfofiziologic se caracterizeaza printr-o anumita structura si intensitate functionala a organelor si aparatelor. Se deosebesc 3 tipuri fiziologice: Respirator , digestiv, si mixt; respiratoro-digestiv si digestivo- respirator. Animalele care apartin tipului respirator prezinta o dezvoltare moderata a musculaturii si osaturii, aparatele : respirator, digestiv si circulator bine dezvoltate, metabolism catabolic, deci arderi intense.
Animalele „bune de lapte” din toate speciile apartin acestui tip fiziologic.Tipul digestiv, opus celui respirator , cu un metabolism anabolic, este caracteristic raselor de carne.
Rasa. Fiecare rasa are un anumit potential genetic. Exista rase : foarte bune producatoare de lapte ca, de exemplu: Friza , Rosie Daneza, rase cu productie buna: Schwyz, Simmental, rase cu productii mici: Sura de Stepa , si rasele de carne.Compozitia laptelui variaza si ea de la o
rasa la alta.Rasa Jersey are lapte cu 5,5-6 % grasime fata de celelalte rase care dau lapte cu 3,5-4.5% grasime.
Individualitatea .In cadrul fiecarei rase, caracterizata printr-o anumita medie a productiei, se constata o variabilitate mare, existand plus- variante care depasesc de 3-4 ori productia medie a rasei.
Dezvoltarea corporala. Intre productie si masa corporala exista o corelatie pozitiva.In general, animalele mai robuste dau productie mai mare decat cele mai mici .
Conformatia corporala. Reflecta aptitudini principale de productii: fiecarui tip morfofiziologic-ii corespunde un tip productiv : deci intre infatisarea exterioara si tipul de productie exista o stransa legatura.
Constitutia. Influenteaza productia in masura in care ea conditioneaza rezistenta organismului la inbolnaviri si longevitatea productiva. Femelele cu o constitutie robusta-fina dau productii mai mari decat cele cu constitutia de bila sau grosolana .
Starea de sanatate. Toate bolile influenteaza negativ productia de lapte , in mod deosebit cele ale aparatului reproducator si ale ugerului, compromitand, uneori ireversibil productia.
Varsta. Productia de lapte variaza in functie de varsta. La vaci , de exemplu, este mai mica la laciatia I – A, organizmul fiind incomplet dezvoltat; aceasta creste pana la lactatia a 4-a , a 5-a , in functie de precocitatea rasei .
Factorii externi .Factorii care influenteaza productia de lapte sunt:factorii nasturali (de mediu) si , in mod deosebit factorii artificiali (sau de exploatare) : hrana , adaparea , adapostul, igiena corporala, miscarea, mulgerea, comportamentul mulgatorilor, repausul mamar, varsta la prima fatare, repausul sexual si durata lactatiei.
Factorii naturali( de mediu). Sunt reprezentati de conditiile predoclimatice si ei actioneaza atat direct cat si indirect, prin intermediul vegetatieu ce constitue baza furajera a animalelor. Dintre acestia , mai importanti sunt: temperatura , regimul precipitatiilor , lumina , curentii de aer etc.
Factorii artificiali. Dintre acestia hranirea este cel mai important care influenteaza productia de lapte obtinuta , atat prin nivelul alimentatiei cat si prin raportul in care se gasesc diferitii principii nutritivi din ratie.O importanta deosebita o are cantitatea de proteina digestibila din ratie, sarurile minerale si vitaminele.
Adaparea. Are o influenta deosebita asupra productiei de lapte , apa trebuie sa fie asigurate la discretie in adapatori automate si la temperatura optima de 10-14 gradeC.
Igiena corporala. Influenteaza productia de lapte in masura in care ea determina o buna desfasurare a proceselor fiziologice.
Miscarea. Influenteaza favorabil productia de lapte prin stimularea poftei de mancare si mentinerea starii de sanatate.
Mulgerea. Este un factor deosebit de care depinde cantitatea si calitatea laptelui. Prin muls energic si rapid se obtine o productie mai mare de la acelasi animal decat in cazul in care acesta se face incet.
O influenta mare asupra cantitatii de lapte o au pregatirea mulsului, masajul, respectarea programului de muls, a intervalului intre mulsori.
Factori interni. Repausul mamar, adica intervalul de 40-60 zile in care animalele gestante nu se mulg inainte de fatare si pregatite pentru o noua fatare, prezinta o importanta deosebita, organismul are nevoie sa-si refaca rezervele epuizate, in cursul lactatiei iar noul produs, in ultimele luni de gestatie are un ritm mare de crestere.
Varsta la prima fatare. Influenteaza productia pe care o da femela nu numai la lactatia I-a ci in intreaga viata. Daca femela se monteaza prea devreme, inainte de a realiza 65-70% din masa medie la varsta adulta, va avea o masa vie mai mica si, deci, va da productii mai mici de lapte.
Repausul sexual. Intervalul de timp intre fatare si urmatoarea monta fecunda influenteaza productia de lapte prin actiunea pe care o are asupra lactatiei, nivelui productiei si fertilitatea vacilor.
Durata optima a acestui interval la vaci este 45-90 zile;cand intervalul este prea scurt si vacile se monteaza la primul ciclu dupa fatare , lactatie este mai scurta de 300 zile , curba de lactatie va prezenta un declin timpuriu, deci productia va fi mai mica.
Durata lactatiei. Are o influenta clara asupra productiei de lapte obtinut: exemplarele care au lactatia scurta care intarca mai curand , dau o cantitate mai mica, si invers.
Taurinele prezintă importanţă economică deoarece furnizează un volum mare şi diversde producţii şi produse necesare consumului populaţiei dar şi materie primă pentru industria prelucrătoare. Astfel, pe plan mondial, taurinele asigură peste 95% din producţia de lapte, circa 30% din producţia de carne şi peste 96% din producţia de piei utilizate ca materie primă înindustrie. La acestea se adaugă şi alte subproduse folosite în industria uşoară sau la realizarea diferitelor preparate furajere concentrate
Problema creşterii şi managementul vacilor de lapte în exploataţiile private de tip familial, prezintă o importanţă deosebită, atât pe plan mondial cât şi naţional, deoarece realizarea unor producţii sporite de lapte şi carne, la costuri minime pe unitatea de produs, creează posibilitatea creşterii nivelului de trai. În România, peste 90% din efectivul de vaci de lapte se regăseşte în exploataţii private de mici dimensiuni (1- 2 vaci) care au o dotare tehnică deficitară şi practică o furajare ce nu ţine cont de cerinţele nutritive ale vacilor în diferite stadii fiziologice, cu raţii dezechilibrate din punct de vedere energo- proteic şi vitamino- mineral. Producţia medie anuală de lapte obţinută în aceste condiţii este de aproximativ 3300 kg/ vacă fiind cu 50- 60% mai mică faţă de cea obţinută în Uniunea Europeană. Producţiile obţinute au un pronunţat caracter sezonier şi sunt folosite pentru consumul familial, numai o mică parte ajungând pe piaţă sau la centrele de preluare şi prelucrare a laptelui din zonă. Aceste producţii reduse se datorează în mare parte exploatării necorespunzătoare a vacilor de lapte, a cunoştinţelor profesionale
insuficiente a majorităţii fermierilor în ceea ce priveşte practicarea unei tehnologii adecvate (adăpost, furajare, îngrijire)
DINAMICA EFECTIVELOR MATCĂ ȘI A PRODUCŢIEI DE LAPTE ÎN PERIOADA 2001-2013
Sisteme de exploatare şi tehnologii de întreţinere a vacilor de lapte pe plan naţional
În trecut, în ţara noastră creşterea bovinelor nu s-a bucurat de atenţia cuvenită, deşi existau condiţii deosebit de favorabile. În perioada dintre cele două războaie mondiale, odată cu înfiinţarea I.N.Z. s-au luat o serie de măsuri pentru stimularea creşterii acestei specii. Sub patronajul I.N.Z. iau fiinţă sindicatele de creştere ale diferitelor rase de taurine. Măsurile privind organizarea ponderii raselor ameliorate, la înviorarea exportului de animale, la creşterea veniturilor crescătorilor, a interesului lor pentu creşterea taurinelor
Pentru redresarea creşterii taurinelor în perspectivă se impun următoarele măsuri:
♦ Dezvoltarea bazei furajere, prin îmbunătăţirea şi exploatarea raţională a pajiştilor naturale şi cultivate, sporirea suprafeţelor cu culturi furajere în special trifoliene şi sfeclă furajeră până la nivelul ţărilor apusene, utilizarea mai bună a resurselor furajere secundare din producţia vegetală şi industria alimentară;
♦ Stimularea creşterii taurinelor în gospodăriile populaţiei prin preţuri stimulative, acordarea de credite avantajoase pentru cumpărarea de animale de rasă, construcţii de adăposturi şi achiziţionarea de utilaje pentru mecanizarea microfermelor;
♦ Îmbunătăţirea activităţii de reproducţie a taurinelor pentru ridicarea procentului de fecunditate şi natalitate;
♦ Organizarea în noile condiţii, a însămânţărilor artificale cu material seminal congelat, pentru realizarea în cel mai scurt timp a progresului genetic scontat;
♦ Apărarea sănătăţii taurinelor prin eradicarea principalelor bolicontagioase (tuberculoză, leucoză), prevenirea şi combaterea sterilităţii diminuarea afecţiunilor mamre şi podale etc.
Laptele este cel mai important produs, datorită compoziţiei chimice complexe, valorii biologice ridicate şi gradului înalt de digestibilitate. Conţine peste 100 de substanţe necesare organismului uman, din care 20 de aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimată în calorii, valoare nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu circa 400 g carne de porc, 750 g carne de viţel, 7-8 ouă, 500 g peşte, 2,6 kg varză, 125 g pâine etc.
Importanţa laptelui constă nu numai în valoarea nutritivă deosebită, ci şi în faptul că poate fi transformat într-un număr foartemare de produse lactate (peste 1000), ceea ce contribuie la diversificarea alimentaţiei umane.
Hrana consumată este transformată cel mai economic în lapte; astfel, la acelaşi consum de hrană, vacile de lapte dau o producţie echivalentă din punct de vedere energetic cu 1000 Kcal, pe când animalele supuse îngăşării produc, prin depunerile de carne şi seu, cca. 840 Kcal. Din producţia totală de lapte produsă pe glob, mai mult de 90% este dată de vaci.
Tehnologia de exploatare reprezintă ştiinţa dirijării şi optimizării factorilor de mediu prin metode, procedee, mijloace şi măsuri adecvate folosirii potenţialului genetic şi de producţie al vacilor, respectiv obţinerii unor producţii maxime, de calitate superioară şi eficiente din punct de vedere economic
Resursele de furaje folosite în alimentaţia vacilor pentru lapteBaza furajeră pentru vacile lactante este constituită din resursele următoare: pajişti permanente, plante cultivate, sole ameliorative, produse secundare din agricultură, reziduuri industriale, precum şi resurse de completare, inclusiv substanţele azotatemeproteicePajiştile permanente (păşuni şi fâneţe). Acestea reprezintă, în general, o sursă cantitaivă importantă de furaje, de bună calitate şi ieftină. Păşunile cuprind circa 4,4 mil. ha, reprezentând 29,5% din terenul agricol şi 18,6% din suprafaţa totală a ţării, fiind întâlnite în toate zonele pedoclimaticePlantele cultivate. Suprafaţa în ogor propriu cultivată cu plante de nutreţ pentru producerea furajelor de volum este de 1,2 mil. ha (12% din suprafaţa arabilă). În plus, circa 40% din suprafaţa arabilă a ţării este destinată cerealelor şi leguminoaselor boabe, care participă la hrănirea vacilor pentru lapte atât prin nutreţurile combinate cât şi prin gozurile şi spărturile ce se obţin în urma prelucrării, respectiv prin produsele secundare (grosiere). Culturile succesive (duble) ocupă circa 1 milion ha, constituind o sursă suplimentară de furaje pentru animale, deoarece unele plante sunt termofile şi, deci, trebuie semănateResurse secundare din agricultură şi reziduuri industriale.Produsele secundare din agricultură reprezintă 60-70% din substanţa uscată a plantelor ajunse la maturitate. Din punct de vedere cantitaiv, aceste resurse sunt evaluate astfel: tulpini de porumb (10-15 mil. to), paie de cereale (6-8 mil. to), ciocălăi de porumb (1,5-2,0 mil. to),pleavă (1,5-2,0 mil. to). Reziduurile industriale se obţin în urma prelucrării produselor vegetale (sfecla de zahăr, floarea-soarelui, soia, rapiţa, orzoaica, alte cereale etc). Cantitatea de reziduuri industriale (melasă, tăiţei de sfeclă, borhot de spirt, de bere, tărâţe, şroturi etc.) seestimează la peste 5 mil.Resurse furajere de completare. Nutreţul combinat sau suplimentul proteino-vitamino-mineral pentru vaci completează, echilibrează şi potenţează raţia de bază şi stimulează
producţia de lapte. Substanţele azotate neproteice (S.A.N.) înlocuiesc parţial proteina în hrana taurinelor, datorită posibilităţilor de convertire pe care le are această specie, ca şi costului ridicat al azotului proteic. Se cunosc peste 20 de surse de azot neproteic, dar mai frecvent folosite sunt: sărurile de amoniu, ureea şi izobutilendiureea.
Alegerea judicioasă a terenului pe care se amplasează ofermă de taurine, precum şi sistematizarea raţională a incinteiacesteia sunt factori cu implicaţii majore în reducerea costurilor cu investiţia, a cheltuielilor de exploatare a adăposturilor şi a celorlalte construcţii anexe din fermă.Prin amplasare se înţelege dispunerea construcţiilor aferentefermei într-un spaţiu (amplasament geografic) care trebuie să îndeplinească o serie de condiţii (cerinţe) de ordin economic, tehnologic, tehnico-constructiv şi sanitar-veterinar.
Condiţiile de ordin economic şi cele de ordin tehnologic au o importanţă deosebită în cazul în care se pune problema înfiinţării sau extinderii unei ferme de taurine. Înainte de a se decide înfiinţarea sau extinderea unei ferme de taurine, se vor lua în consideraţie următoarele cerinţe de ordin economic şi tehnologic:- existenţa unei pieţe de desfacere (locală şi/sau naţională, posibilităţi de export) pentru produsele obţinute în fermă;- posibilităţile de achiziţie a terenului de construcţie;- ferma trebuie amplasată în apropierea consumatorilor, în zone în care există centre de preluare, prelucrare, depozitare şi valorificare a produselor obţinute la nivelul fermei;- în apropierea zonei de amplasare a fermei, trebuie să existe o reţea minimă de căi de acces, în special a şoselelor sau a drumurilor practicabile în orice anotimp al anului şi, chiar, a căilor ferate;- posibilităţile de producere a întregului necesar de furaje de volum şi de achiziţie a furajelor concentrate, a premixurilor vitamino-minerale şi, după caz, a unor subproduse rezultate din industria de morărit şi panificaţie, din industria berii şi a alcoolului, de la fabricile de zahăr etc. (tărâţe, gozuri, borhoturi,tăiţei de sfeclă de zahăr, melasă);- posibilităţile de alimentare cu apă potabilă (prin racordare la reţeaua locală, prin captarea apelor de suprafaţă sau de adâncime);- posibilităţile de alimentare cu energie electrică, energie termică, gaze naturale, combustibili, piese de schimb etc.;- posibilităţile de asigurare a forţei de muncă;- posibilităţile de gestionare raţională a dejecţiilor;- posibilităţile de cooperare ale fermei cu unităţi de selecţie şi testare a taurinelor.Cerinţele tehnico-constructive se referă la forma, dimensiunile şi relieful terenului, la condiţiile climatice, geotermice, hidrografice şi hidrologice locale, astfel:- se recomandă ca amplasarea fermelor să se facă, pe cât posibil, pe terenuri cât mai puţin fertile, dar care să ofere condiţii bune pentru realizarea construcţiilor;- se preferă terenurile de formă rectangulară, care să permită optimizarea amplasării clădirilor şi a drumurilor din incinta fermei;
- terenul ales pentru construcţie trebuie să aibă o suprafaţă suficient de mare astfel încât, în caz de necesitate, ferma să poată fi extinsă;- terenul destinat construirii trebuie să aibă o uşoară pantă (1-6%), pentru realizarea facilă a sistemului de canalizare, pentru evitarea băltirii apelor din precipitaţii, precum şi pentru a se evita eroziunea solului;- sunt preferate terenurile cu expunere sudică, sud-vestică sau sud-estică, care asigură o bună însorire, contribuind în acest fel la îmbunătăţirea regimului de iluminare naturală a adăposturilor.La amplasarea fermelor de taurine trebuie avute în vedere şi respectarea unor condiţii (cerinţe) de ordin sanitar-veterinar, între care:- distanţa minimă de protecţie sanitară faţă de localităţi; aceste distanţe se stabilesc în funcţie de profilul şi capacitatea fermelor de taurine
Distanţele minime de protecţie sanitară între localităţi şi fermele de taurine
Denumirea obiectivului Distanţa (m)Ferme pentru taurine, până la 500 capete
≥200 m
Ferme pentru taurine, peste 500 capete
≥ 500 m
- între adăposturile de animale şi căile de comunicaţie trebuie să existe o distanţă minimă (zonă de protecţie), de peste 20 m faţă de căile ferate, şosele şi drumuri;- în fermele de vaci, între sectorul de producţie- între adăposturile de animale şi căile de comunicaţie trebuie să existe o distanţă minimă (zonă de protecţie), de peste 20 m faţă de căile ferate, şosele şi drumuri;- în fermele de vaci, între sectorul de producţie (adăposturile pentru vaci) şi sectorul de reproducţie (repaus mamar, maternitate, profilactoriu, adăposturi pentru tineret) se va sigura o distanţă de min. 30 m, iar între pavilionul sanitar-veterinar şi celelalte sectoare se va sigura o distanţă de 30-50 m; în unităţile de îngrăşare a taurinelor, între adăposturi se va asigura o distanţă de 50 m, distanţă care se păstrează şi faţă de celelalte sectoare din fermă;
2.2. Principii de asigurare a biosecurităţii în fermele de vaci de lapte
Principiul I . Efectivul de animale
Gestionarea introducerii și circulației animalelor intr-o manieră ce minimalizeaza riscul introduceri si răspândiri bolilor.1.1 Verificarea stări de sănătate a animalelor1.2 Achiziționarea animalelor de la furnizorii ce au acte in conformitate cu normele in vigoare si pot oferi informații despre sănătatea si tratamentul animalelor.1.3 Separarea, observarea si tratarea ( in funcție de necesitate) a noilor animale introduse.1.4 Asigurarea timpului necesar igienizări spațiilor înainte de a fi introduse noile animale.
1.5 Pentru animalele ce părăsesc si revin în unitate( pășunat) pericolul de infectie este mai ridicat. Dacă observați schimbări in comportamentul acestora , tratați-le înainte de a fi introduse in fermă.1.6 Verificarea și menținerea unor garduri adecvate.1.7 Menținerea animalelor cu statut necunoscut al stării de sănătate departe de celelalte animale.1.8 Respectarea cerințelor specifice speciilor și țărilor respective.1.9 Luarea de masuri preventive suplimentare în cazul cumpărării prin intermediul comercianților.
Principiul II. Personal, Echipament si vehicule
Personalul, echipamentul și vehiculele ce intră pe proprietatea fermei sunt verificate pentru a minimiza potențialul infectării.2.1 Limitarea circulației personalului și al vehiculelor în interiorul și în împrejurimile fermei
![Abecedar-editia-1986 [Maria Giurgea/ Maria Georgescu Bostina]](https://static.documente.net/doc/80x56/55cf9da2550346d033ae7bee/abecedar-editia-1986-maria-giurgea-maria-georgescu-bostina.jpg)