CONTRIBUŢII LA PROBLEMA FORMĂRIIAŞEZARILOR

CU C~~RACTER PROTOUBBAN LA DACI (CU PRIVIRE SPECIi\LALA SARMIZEGETUSA TO BASILEION)

(Partea I-a)

Cu cîţiva anI In urn1ă an1 încercat să conltribuim cu cîteva sugestii laelucidarea proble:.:11ei procesu1lui f.ormării aşezărillor 'Cu ea:vacter oppidan(protourban) pe teritoriul statului Idiac1, analizind-o altit din pu~net deveder.e geografic cît şi istoric. Din neferi,ci:re, problem,a -a fost discutată

in prea puţine luoră-ri de specialitate2 • Din prezentarea no·astră -- cutoate că nu an1 accentuat în măsura necesară - -reiese ,că, deşi ,au fostdenumite de cărturarii antici greci cu acelaşi 'nume, 7tOA~~ (polis), aşeză­

riIe dt3'ci'ce de Itip oppidan (protourban) avuseseră de Ja bun în,ceput uncaracteT deosebit faţă de aşezările urbane greco--romane, 'ase'mănîn,du-se

doar prin relativ puţini f.actori comuni. Credem că în ,oadrul ,acestei lu­crări nu este cazul să atingem ace,astă latură a prableilnei, \Să adînein1studiul comparativ al celor două glrupuri de aşezări cu Icar-acter cvasi­orăşenesc (in sensul antic al cuvîn1tului). Momentan ne mulţuminl doarsă 'atr1agem ,atenţia asup1ra eonstată:rii că aşezări le dH,cice protourbane dinlnai muLte privinţe se asemă,nau ou aşezări1le oppidan.e cunoscute dinIU.mea celtică3.

*1 Vezi: Contribuţii la soluţionarea problemei for1nării oraşului la daci, în voI.

Studii dacice (sub red. prof. univ. H. Daicoviciu, ed. Dacia), Cluj-Napoca 1981, p.48-·64

2 Singurii istorici români care au acordat o atenţie lnărită acestei tenle, fă­

cînd o analiză mai mult sau luai puţin adîncită, comparativă, unii dintre ei pe plancvasi-european (este vorba - natural - de epoca protoistorică şi cea antică) sîntH. Daicoviciu (Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972, p. 127--168;idem, Fenomenul urban în România, în Apulum, XIII, 1975, p. 87-88) şi - în spe­cial - 1. H. Crişan, Le caractere des etablissements oppidans chez les Daco-Getes,în Thracia, III. Academia Litterarum Bulgarica. Primus Congressus StudiorUlTIThracicorum, Serdicae, 1974, p. 179-183; idem, Burebista şi epoca sa2, Bucureşti,

1977, p. 290-292, 320-339; D. Antonescu, Aspecte ale arhitecturii şi urbanisntuluigeto-dacic, în revista UNESCO, nr. 3-4, 1979. Deşi din titlul operei sale referHoarela această telnă Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968), ar recurgeaşa ceva, D. Tudor nici măcar nu încearcă să dea o analiză teoretică cît de cît suc­cintă a conceptului de oraş, nici nu se ocupă mai îndeaproape de procesul forrnării

acestor cOlnunităţi mai mici sau mai mari de la noi, nestudiind mai aprofundat niciantecedentele lor în epoca da-cică. Se mulţulneşte doar 'cu prezentarea descriptivă

a rezultatelor atinse pînă la apariţia cărţii lui legate de acest fenomen social-isto­ric-geografic. In sfîrşit, Eug. Iaroslavschi, în pofida titlului promiţător al lucrării

sale (L'habitat civile de Sarmizegetusa, în Le monde thrace. Actes de [le CongresInternational de Thracologie, Paris-Roma-Montreal-Pelham N.Y., 1982, p. 110­111) nici el nu atinge miezul problemei.

3 Meritul descoperirii acestei realităţi de odinioară este al lui V. Pârvan (Cf.Getica. O protoistorie a Daciei, în ARMSI, ser. III, tom. III, mem. 2, Bucureşti, 1926\p. 33, concepţie dezvoltată mult mai pe larg de 1. H. Crişan, Burebista2, p. 16-17,

128 1. FERENCZI

Locuirea terito.riului şi gruparea teritorială a aşezărilor (exprimîndsinteze etnocultura,le pe baza fondUJlui loca14) înregistrează în continuareatît in pri1mra, d'ar mai 'Ou seamă în cea de a doula vîrstă a fieru.lui (eualte ouvinte in epoca .dacică) un im.portant p·as în dezvolltarea 'reţelei deaşeză,ri omeneşti, ffi·31rrc.ată de la i.nceputurile prelucrării fierului. Expresiea unei noi trep1te în ev'o[uţi,a societăţii din ţară, aşeză:rile ,omeneşti dinepoca daco-getică (aproxim,ativ 900 Le.n. - 106 e.n.) ,ajung acum ,m.ainUln{~rOase; mai ales în prima vî,rstă a fierului, ele ocupă suprafeţe În­tinse, fapt care ;reflectă o locui-re 11111U}t luai activă. Aceste aşezări sescindează in sate p,ropriu-zise şi loeali'tăţi eu caracter protou\rb,an (aceledavae m,elntionate în izvoare anrtice scrise si - într-o mică :Jnăsură ­identificate' arheologic), toate ace!stea fiind .l~ nivelul de dezvolt.are a 050­

cietă'ţii daeo-getice. Re:mtCl.roabila dez\~ol tal~e a forţ.elor de produ1cţie, m,aiales in secolUll al II-lea î.e.n., transformările sociale care s-au produs (maicu seamă desltrămarea raporturilor g'entilice şi formarea ol.as,eilor sociialeîn prin'Cip,al) au orBat (~ondiţii fav'or:abiile constituirii statului dac Ice:n­tra.lizat şi independent sub condiuiCe,rea lui Burebista, lumea daco-gtică

fiind astfel pentru prilma oară ul1.ificată politic şi mi'litar.i\.stfel, în deceniile primfelor contacte aa Impelriului rom,an cu socie­

tatea daco-getică, reţeau1a die aşezări de pe Iteritoriul Daciei preroln,ane secaracteriza prin preze.nţ1a a nU'Ine!roase aşeză1ri cu car,actelr protou:rba,n,davae menţionate în izv'oarele scrise (vezi, d,e exen1plu: CI. Ptolemaeus,Geographike hyphegesis5).

20, 26-:13, 41-64, 290, 320-339 etc. Trebuip precizat că la început cuvîntul l'COALC;

a avut înţelesul "cetatea nobililnii obştilor săte)ti" care a dat fiinţă synoikismos-ului(111utării lla un loc), însemnînd, astfel, laolaltă, întăritura cu aşezarea aferentă, cualte cuvinte aşezarea (proto-)urbană, care puţin mai tîrziu, din punct de vedere ju­ridic, a devenit oraş, respectiv oraş-stat. Este foarte interesant şi - poate - nufără ilnportanţă din punct de vedere că, conform etimologiei date de 1. 1. Russu,toponiu1.ul Sarmizegetusa sau, mai corect, Zermizegethusa a însemnat, foarte pro­babil, "cetate (localitate?) de pal i sad ă [construită] pe înălţime (sau pe stîncă)".

Vezi: Sarmizegetusa, capitala daco-geţilor, în RIR, XIV, 1944, p. 376-394; idem,în 1DR, val. 111/2, Bucureşti, 1980, p. 24.

4 Cf. P. Deică, 11:elinda Cîndea, G. Erdeli, subcapitolul Aşezările urbane, încadrul capitolului Geografia aşezărilor umane (coordonator: Vasile S. Cucu), înGeografia României. II. Geografia umană şi economică, Bucureşti, 1984, p. 124-125.

5 Vezi, bunăoară, R. Fr6hlich, Ptolemaiosznak hazankra vonatkoz6 terkepei,în Egyetemes Philologiai Kozlony, IX, 1885, p. 14-24, 146-157; ieiem, l\lagyaror­szug 6kori foldrajza, în A Magyar Tlldomanyos Akademia Ertesit6je, 1894, p. 65­71; H. Jirecek, U nser Reich vor zweitausencl Jahren. Eine Studie zum H istorischenAtlas des Osterreichisch-Ungarischen AJonarchie. Mit einer Karte, 'Wien, 1893, 68 p.;idern, Unser Reich zur Zeit der Geburt Christi. Zweite Studie zum HistorischenAtlas. Mit einer Karte, Wien, 1896, 16 p.; Antonin Kralicek, Die sarmatischen Berge,cler Berg Peuke und Karpathen des Claudius Ptolemaeus, voI. 1-11, Kremsier,1894--1895, 27, 34 p.; G. Schiltte, Ptolemy's Maps of Northern Europe, K0benha­veTI, 1917; S. Lattyak, CI. Ptolemaios geographiaja, în Az Orszagos Regeszeti- esEmbertani Teirsulat Ertesit6je, Budapest, 1920-1922, p. 91-92; idem, Excerptum e:ropere, "Explicatio geographiae Claudii Ptolemaei", Budapest, f.a. de apariţie, 35+23-:-23 p.; A. Cucu, Harta comparativă a Daciei după coordonatele geografice ale luiPtolerneu, în Analele Banatului, II, 1929, p. 124-125; J. Malir, O ptolemaiove kon­ceptu map stfedni a vychodni Evropu, în Sbornik III sjiezd ceskoslovensku geo­grafu v Plzni, 1935, p. 55-56; W. Kubitschek, Studien zur Geographie des Ptole-

AŞEZĂRILE PROTOURBANE LA DACI (1) 129

În ultbnele se'colle ale istoJ'iei lor, d,aco-geţii fuseseră organiza1;i îngipţi (elan'uri, gentes, EOV O~ = populaţii?), (avînd fiecare o reşedinţă, nu­mită ad'elSea după nuttnele tribulLli: Burridava, reşedinţa Burri-Ior, Saci­dava, 'reşedinţa Saci-lor sau chiar cu numelle' uribului: Apulon~Apulu1n,

reşedil1ţa Appuli-Ior; altăd;ată însă deosebi;tă ea nume de ce'! -al tribuluirespectiv, tocmai oa în Gallia (Lutetia Parisiorum, Durocortorum Remo­rU1n etc.).

Atît la munte, zone deluroase cît şi la şes, o aşezare protourbană

daco-geltică elra de obicei întărită. PtolBln,aeus Lagi, istorisind cum a cu-cerilt Alexandru Macedon în 335 Le.n. aceia 1t'OA~~ a geţilor de pe ITlalulDunării, de fapt prima aşezare (anoni'lTIă) 'pome'ni:tă în izvoare,le an.tice,spunea că era x(XxU)~ "t'E1"E~X~OYEVYJ ,[irău incinsă]: probabil numai cu şan.ţuri

şi ·valuri de pămînt, respectiv cu palisade, a/dică -aşa CLlm s-au prezentat eleîn săpăturille ,arhe'ologi,ce: aşezarea întărită getică de la Zimni,cea, cea dela Tinosul, ,cea de la Piscul Crăsani1or, Poiana de pe Siret etc. şi cum pll-ten1 să ne închipuilfi "cetatea" V~A~~ a lui Dromiehaites, în aceeaşi

Cîmpie Română. În zonele ;n1u'ntoase-deluroaseale Daciei, unde piatraera la dispoziţie din belşug, aşezările foritifi1cate, "cetăţ1le", fuseseră maibine întărite cu zidulri de piaitră (ziduri seci 'Sau lega'te 'ClI lut).

1.

Înainte de a discuta mai amănunţit plroblen1a aşezărilor daci'cl2 detip oppidan 'Se cuvine Î'nsă :a an,aliza puţin, într-Iun cadru 'm,ai Ilarg, pro­blem,a formă,rii aşezălrilor similare oa să aVelTI tIa dispoziţie o b:az~3. decon1paraţie mai adecvată. Î11 această ordine d'e idei este bine să ar~ităm

că în legătuiră eu dezvoltarea viitoare a oraşelor există, după euro seştie, m,ai multe puncte de \'"edelre, mai ,multe interpre1tări ,date 'de div"e'rşi

autori6, b;azate mai ales pe concepţia lui Fr. R,atzel şi J. Brunhes.

rnăus. 1. Die Lăndergrenzen, Wien, 1938, 162 p.; P. Schnabel, Text und Karten desPtolelnăus, Leipzig, 1938, 128 p.; M. Popescu-Spineni, România în lumina geogra­filor antici, în Ausonia, 1939, p. 91-92; A. Wurm, O vzniku a vyjovi 7nap'Y l~tole­

rnaiov'Y, Chotebor, 1940, 43 p.; Gh. C. Theodorescu, 1\!Iărturii geografice despre ţă­

rile noastre de la Herodotes ]Jlnă la Wilkinson, Buzău, 1942, 168 p.; E. Polaschek,ptolemaios als Geograph, în I~E, Supplbd., X, Stuttgart, 1965, coL 806-810 (despreutilizarea operei lui Marinos din Tyr); autorul, de altfel nu se ocupă în mod spe­cial cu problelnele Daciei, vezi: col. 694-734.

6 In cele ce urmează, trimitem la următoarea bibliografie n1ai ilnportantă: Pa­trick Geddes, City Development, Landon, 1904; idem, Cities in Evolution, London,1~15; J. Deche\lette, 1\1anuel d'archeologie prehistorique, celtique et gallo-ro1naine,voI. II, 3, Paris, 1914, cap. Oppidulns, villages et habitations, p. 942 şi urn1.; R. Mau­niez, L'origine et fonction des Villes, 1910; H. Bobek, Grundfragen der Stadtgeo­graphie, în Geographischer Anzeiger, 1927; M. Tscherikowen, Die hellenistischeStădtegrilndungenvon Alexander der Groj3e bis auf die Rămerzeit, 1927; E. Schune­mann, Die Entstehung des Stădtewesens in Sildosteuropa, 1929; C. Schuchhardt,Di:e Burg irn Wandel der Weltgeschichte, Leipzig, 1931: W. Christaller, Die Zen­tralen Orte Silddeutschlands, Jena, 1933; culegerea: Allgemeine Stadtgeographie(red. P. SchQiller), Darmstadt, 1933; P. Teleki, A gazdasagi elet făldrajzi alapjai,val. II, Buclapest, 1936, p. 590-652; J. Werner, Die Bedeutung des Stădteu;esens

filr die I(ulturentlL'icklung des frilhen Keltentums, în vo:l. Die Welt als Geschichte~

9 - Apulum voI. 25

130 1. FERENCZI

D,upă 'Cum este bine cu.noscut, cele mai vechi aşezări d,e tip ulrbandin istoria societăţii omeneşti Iau apă,rut in faza constituilrii i,n Orientulapropiat a aeelolr societăţi împă~rţilte în clase .antagoniSlte, în oare, ,pesteobştile săteşti (reprezen;tînd adevăratele ei eeluile social-e'conomice ,ca şi

la dia-ci) s-a dezvol'tat o aristocraţie militară şi ireligioasă in firuntea că­

reia a apălrut ca şef sup,rem şi stăpîn absolut al pă'mîntului:

des pot 'U lor i e n taI.ln -con-tr,ast cu obşti1le rurale, al 'că'ror ritm de dezvoltare ex't~ejn1 de

lent constituia un aspetCt specific, societatea a cunoscut şi o dezvoltarea vietii cvasi-urba:ne si orăsenesti. Locul aseză-riuor cv,asi-urbane si ­pe u.r~ă - al oraşelo; în e;oluţia social-eeo~omi,că generală a fost' deo­sebit de i1mportant. Pe de al1tă parte, înt:reaga levoluţie a 'Societăţii ome­neş!ti ,a cUlnoscu~t, ,od/altă cu apariţia prin1e.lor aglomeDaţii cu caraoter pro­tourban sau uirban, o deosebit de importantă concentrare a anumitorforţe de ,producţie şi o diviziune tot imai accentuată a 'muncii7 •

" ...Baza oricărei diviziuni dezv·oltate la muncii, mijlocite prin schin1­bUJTi de mărfuri - seria l,a un mOlnent dat K. M,arx - o constituie se­par;area oraşului de sat. Se poate spune că între-aga istorie economică asociletăţiieste Irezu'mată în mişcarea acestei opoziţii ..."8.

Constatarea 'Citată în rî;ndurile ,de m,ai sus sintetizează concluziilesale ;mai vechi exp:u,se încă din anul 1845 în Ideologia germană. Ea subli­nia, pe lîngă faptul separării oraşului d€ sat, şi procesUlI intern al noilor-aglomeraţii urbane. De pe ;urma acestui prooes, al călrui caracter dinlamicap3Jr(~ în contras,t cu caraciterlll len't, aproape sitatic, ,al aglomeraţiilor ru­rale, tare loc apalriţia claselor sociale, leu toate cUinoştinţele lor social-eco­nomioe, oricît de rudimentare erau, pe 'care Ile 'Conţin în gerlnene -pentruînitreaga istorie univ'er:SaJIă. " ... Cea mai mare diviziune a muncii ,m1ate­riale şi spitrituale este separarea oraşului de sat. Opoziţia dintre oraş şi

sa,t [...] străbalte î,n1treag,a istorie a civilizaţiei pînă în ziua de azi. Od,a~tă

cu oraşul s-a ivi,t necesitatea administraţiei, a poliţiei, a impozitelor etc.[...]. Aici s-a manifestat pentru prima oară împărţirea populaţiei îndouă mari clase, împărţilre bazată nemijl,ocit pe diviziunea muncii şi peu'nelte de producţie. Oraşul Ireprezintă faptul concentrării -populaţiei, a

1939, p. 380-390; F. Erdei, Magyar varos, 1939; H. Vetters, Zur Fragen der kelti­schen Oppida, în Carinthia, 1951, p. 677-756; E. Egli, Geschichte des Stădtebaues,

1. Bd. Die alte Welt, Erlenbach-Ziirich-Stuttgart, 1959; L. Makkai, A 1nagyarvarosjejlOdes tortenetenek vazlata, în voI. Videki varosaink, (red. J. Borsos), Buda­pest, 1961, p. 25-75; T. Mendol, Altalanos telepillesfoldra;z, Budapest, 1963, p. 28;AL Bărbat, Rural, urban, urbanizare, în Cronica, 1970, p. 3; Jacqueline Beaujeu­Garnier, G. Chabot, Geografie urbană, Bucureşti, 1971, p. 37-38; culegerea: Zen­tralitiitforschung (red. P. Seho11er), Darmstadt, 1972; Wolf Schneider, Varosok Urt6lUtopiaig, Budapest, 1973, p. 197; 1. Ferenczi, Varosfejl6des tel"ben es idoben, înKorunk Evkonyv 1980. Ember, varos, kornyezet, Kolozsvar-Napoca, 1980, p. 11-23;idem, în Studii dacice, p. 48-64; Mărioara Salvanu - S. Keszi-Harnath, Varos esvarosiasodas, în Korunk-Evkonyv 1980, p. 25-26; Vera Bacskai, Vj irenyok a kozep­kelet-europai varostorteneti kutatcisban, în acelaşi volum, p. 75-82 etc.

7 Efi. Condurachi, Prefaţă 'la versiunea românească a cărţii lui A. J. Toynbee,Oraşele în mişcare, Bucureşti, 1979, p. 8-9.

8 K. Marx şi Fr. Engels, Opere, voI. 23, Bucureşti, 1966, p. 363.

AŞEZĂR1LE PR'OTOURBANE L,A 'DACI (1) 131

unel~telor de producţie [...], în ,tiInp ce satul ilustrează tocm,ai faptullopus, izolarea şi fărămîţ;area..."9.

Fen'omenul ap:ariţiei ,primelor oraşe în Orientul apropiat antic carepirezinftă o sumedenie de aspecte specifice, izvorînd din Însăşi evoluţia

obştilor ag'rare, cu structura .lor internă mult deosebită de ce,a imeditera­neană, greco-Tom,ană, nu a putut evolua în chip spontan spre oon,Stitui­rea primelor aglameră!ri u:rbane. Marx a subliniat pe drept cuvînt ,rolulconducătoru'lui statelor orien'tale în form,area lor. " ... În societăţile asi,a­tice - soria el -, unde suv'eranul este posesorul excl'usiv al plusprodu­sului ţării, apar, ,datorită schimbului venitului să'u cu free hands [br,aţe

de muncă liber.ă], - cum le numeşte Steuart - oraşe întregi care în fondnu IsînJt altceva decît tabere nomade ..."10.

Plusprodusul reaJizat datorită creşterii producţiei în toate ramurile- agri1cul.tură, oreşterea vitelor, meşteşuguri casnice -, ,a fost - celpuţin în parte - pDeluat de organelte adluinistrative ,ale eolectivităţilor

agricole. Însuşirea acestuiplusprodus şi sporirea cantităţii de 'ml.1ncă

solicitată obştei11 în vederea creşterii bunurilor obţinute ,pe această .caleau constitlli,t premis.a plrimelor diferenţieri social-econo111ice în sînul Cllces­tor 'co:m'unităţi. " ...0 parte din supramuI1Jcă aparţine căpăteniilor obştii,

care în ,cele din u:rmă ap l3Jr ca o p e Ir s o a il ă, şi această sup'ramuncă sepr,ezintă fie sub f o ,r im ,a t r i but U Il u i (aecentuăril,e n.n.) etc., fie subforma muncillor executa\te în !Comun pen1tru proslăvirea unităţii întruchi­paite în despotul -real s.au în fiinţa ,tribală imaginară care este diviIlita­tea..."12.

Activitatea războini'că, prad·a obţinută în l:upte - vi'te, ,chiar şi pri­zonie'ri !transformaţi în ,robi - accentua l3!cest p~oces ,de diferenţieire. O~i m,ai :m,are parte a a:cesetui plusprodus, ,adunat de pe teritorii ,din ce înce Imai întinse, era însuşit însă lde conducătorul sta;tului, care concentraastfel în mîinile sale o rentă în produse pe care o folosea pentru prOI)riulsău consu'm, pentru dist~ibuirea ei, tot în natură, în f.olosul celor dinju,rul său, den1nitaJri şi ;slujitori, peintru meşteşugarii care lucrau în in­teresUl1 său, şi în sfîrşi1t, pentru Sic11imb. Ajuns în mîna conducătorului

sta1tului, acest plusprodus, ce-i revenea ca 'O Ir,entă în produse, se trans­formă pen1tru prima oară în imarfă destinată ,schimbului. Metalurgia au­rU1lui, argintului, cuprUJlui, bronzului şi, in specia.l, a fierului13, ,atît de,necesară fabri,cării de ,arme şi pod,oabe; dorinţa de ,a obţine unele pro­d'use ·de lux din regiuni m,ai îndepărtate, necesare - în ,primul rînd ­unei afi,rmă'ri de caradter social, îi obligau' pe aceşti şefi la intensifioareaunor schi'mburi comer1ciale ae necesitau o ,tot mai fi,are oan,titate ,deproduse, obţinute sub fOIm1ă de impoziite de la oomunităţile în subordi­11e. Aceste necesităţi economice şi finanlciare explică, dle altfel, şi frec-

9 K. Marx şi Fr. Engels, Opere2, voI. III, Bucureşti, 1962, p. 5l.10 Bazele criticii economiei politice, partea I-a, Bucureşti; 1972, p. 419.11 Fr. Engels, Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului, Bucureşti,

1961, p. 162.12 K. Marx, Bazele criticii.. o, p. 425.13 In această privinţă, în raport cu daco-geţii, ef. 1. Glodariu - Eug. 1aros.lav­

schi, Civilizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n. - 1. e.n.), Cluj-Napoca, 1979, 188 p.

132 1. FERENCZI

venţa războaielor de jaf, precu'::n şi 'tendinţ'a de acaparare de noi teiritorii,.împ'reună eu n,oi oOlTIunităţi. Cu cît propriet1arul î,ntregului teritori'u îşi

însuşea un plu:sprodus mai s11bstanţi,al, cu ,atît sporea şi eapaci,ta1tea 'luid,e a-,şi satisface nevoia de înarmare, de în,treţine1re a unei adevărate

curţi de dem'nita:ri şi de slujitori. " ... În cadrull unor lrînduie.li în carecea 'mai m,are parte a suplr,alTIuncii - scria într-un alt loc Marx - estemunea ag,ricolă şi ,de 'aceea proprietarul funciar stăpîneşte atît supra­mun'ca, cît şi plusplrodusull, venitul prop,rieta'rului fUinei'ar e&te cela careconstit'uile fondul ,muncii pen'tru ITIul1/ciltorii !liberi, pentru muncitorii ma­nufa·cturieri, în opoziţie eu ffi'unlcitorii ,agri1coli ..."14.

J\.ce,astă !Concentrare de forţe militare, administrative, 'meşteşugă,reşti

şi .negulSto,reşti în ju'rul pelrsoanei desp'OItullui explică apariţia pri'melororaşe Oirientla~!e. Necesitate,a de a consolida autoritatea politică a desp'otu­lui pe pI,an ideologic a dus la oons,truireaprimelor sanctuare (temple)~

dupa cum ne,cesitatea de a p'une ordine în administraţi,a fiscală a statu'luişi a lnarilor te:nţ~le ,a dat nHştere 'ScriBrii. Formarea prilnelor aşezări llr­bane în Orien1t a coiin,cis de,ci si a fos~t chiar determinată de evolutia :so­cial-economică a Isocietăţii Qirie~tale în perioada de tranziţie de la o~îndui­re,a comllnei primi:tive Ia treapta superioară a l.lnei societăţi împă:rţite

în clase, începînd mai ales cu mi!leniul al III-le,a î.e.n., cînd se va consti­tui pBn'tru prima 'oară în Mesopotamia şi Egipt modul de p,rodu.cţie ,asia­tic. J\lite ţări, unele chiar subcontinente ale Olrientu:lui: Persia, India~

Chinla şi altele \Tor urma aproximativ aceeaşi !Calie de dezvol1tare, deter­minată de evoluţia forţelor de ,producţie din părţile respective.

j\.şa CU!ffi an1 '111enţionat cu altă ocazie15, alta a fo.st originea oraşelor

antic(~ g,reCO-'fOlnane, în oare prop,rietatea p.rivată asuprap ă m î il t u 1u i constituia eleme'ntull specific..l\.eesta este eleme!ntul ca­racte,ristic al orînduirii solav,agiste clasice, p1ropri,etarii de pă'mînt ayîndsinguri dreptul de cetăţenie, în timp oe străinii, fie chiar de aceeaşi ori­gine (la Atena luetelcii) elrau cu totul .lipsiţi de d,repturi civice. Cu atî,tmai rrl'ult efrau lip'Sit'e de ele populaţiile supuse prin cuce,rire (de exempluhiiloţii din Sp,arta, a că/ror exploatare s-ar putea situa undeva între ceasclavagistă şi cea de şerbie).

I)e altfell, se poate afirma cu certitu,dine că toate oraşele greceşti auîn/ce-put pri'n a Ireprezenta rO grup'are de agriclllt'ori, prop,rietari de pă­

mînt, care, dinmotiv'e de sigUlr,anţă, şi-au Iconstruit ,aşezările pe înă1lţimile

adiacente 'teritoriilor lor, fortificîndu-le într-un fel oarecare. Acesta estemotiv'ul pentru oare E. Ki:r9ten ipropuine traducerea termen'ului grecescpolis ,nu prin oraş, ci prin:s a!t - o r a ş16.

()are:cum situaţia este similară şi pe teritoriul Peninsulei j\.ppennine~

unde aşezările u'rbane prin1itive vor ilua fiinţă, în general, din vechile

H Bazele criticii..., p. 418-419.1~1 In Studii dacice, p. 53-54.IG Vezi: Die griechische Polis als historisch-geographisches Problem des ]\fit­

telmeerraumes, Bonn, 1956. CI. şi recenzia :lui P. Alexandrescu, în Se!\!, 22, 4.,.19Î1, p. 655-662.

AŞEZĂRILE PRO'TOURBANE LA DA,CI (1) 133

întă,ritulri trib,aJ.e, numiite oppida17 • Pirin contopirea mai 'multor aşezări

Cll caracter rural, Roma ,a deVlenit un oraş de tip polis, Însăn'u de tipg,recei~c, ci de tip etruSlC. Astfel, chiar şi "Oraşul etern" de mai tîrziunu a fost altceva la î;ncep·ut decît o aşezare Urballă a ţ.ă/ranLlor conduşi

de regi de OIrigine etruscă.

2.

Dar cum stăm în ajceasrtă privinţă cu societaltea daco-getică? Cu pri­vi,re la stru1ctura, caraoteristicile societăţii daoo-getice - după CUlTI estebin;e cunoscut - există diferite direcţii în istori,ografia Ironlân,easccl, treifiind p!rincipale: a) cea "t1rHdiţională", întemeiată ,de V. Pârvan18 şi clez­voltată ,de C. D·aioovi:ciu19 ; b) ipoteza de lueru fornlulată de 1\1. Mcilcrea20

(conform părerii .lui societatea daco-g,etică, din secolul 1 Le.n., /nu a ieşit

încă din cadrul comunei pri'mitive, :mai precis din faza aşa-zisei demo­craţii militare) şi, în sfî,rşi!t c) 'Cea a ,lui r. H. C.rişan. A'cest ultim cerce­tător, apli'cîn.d mai "intensiv" metoda oompair,atistă, vede21 , pe de o ,parte,o asen1ăr1are frapantă intre societatea daco-geti,că din tin1pul [ui B'ure­bista, şi aceea a ee.l\ilor, prezentată de C. Iuliu:s Caesar, pe de altă parto,identifi,cînd astfel pe pilleati (pătura pileaţilor) cu ,,1narea nobilin1ea(,celtică), iar pe comati (daci) cu eavailerii - equites - din isocictateace.ltică. Din rîndul pi.1e1aţi1or 'Se alegeau ,regele şi preoţii. 1. !-1. Crişan

compară apoi fUll,cţia p:r.eoţi1lor mari \Cu acea a dlrllizilor celţi. Prin llr­m,are, după opinia sia, clasa dominantă a daco-geţilor în p·erioada ,Il-li Bu­rebista, se comp'unea din trei g;rupulri 'Sociale mari: 1) :n1area nobilirne(tarabostes .sau pilleati), 2) oavalerii (comati) şi 3) preoţii recrutaţi dincadrul acestor dJuă păt1.:lJri sociaJe. În p,rivinţa n1,asei proc1ucdtorilor debunuri mateTiale (agiri'cultori, meşteşuga,ri, mi,nie,ri, negustori etc.) "~O •. iz­\Toarele literare nu ne spun nimic ..." COtn·~tată - pe bună drepjbat(~ ­1. H. Crişan, dar ·consideră ,că toţi aceştia " ... sînt liberi, chiar ase:r\~iţi

fiind nobilimii ". Conform pă'rerii lui, nici existenţa sclavi'lor nu poatefi excJusă, dar " sclavul avea o pondere puţin se:mnificati\~ă...".

Aşadar, afară de M. Maorea (şi M. Babeş), n1ai toţi cercetătorii desean1ă care s-au ,ocupat cu această proble'mă atît de interesantă, dar şi

spinoasă, au ajuns la 'Concluzia unanimă că societatea daeo-get1că a fostîmpărţi,tă în ,clase social'e antagoniste, astfel că în Isecolul 1 Le.n. ,acBastă

societate a de,păşit faza ultimă de dezvoltare a comunei primitive, împre-

17 Cf. E. Kornemann, s.v. Oppidurn, în RE, voI. XVIII, Stuttgart, 1939, col.708-725.

18 Op. cit., p. 132 şi UrITI., 147-148.1!J La Tran sylvanie dans l'Antiquite3, Bucarest, 1945, p. 71; idern, in 1stl~orn.,

val. 1, p. 280-285.20 Procesul separării oraşului de sat la daci, în Studii şi referate privind is­

toria României, Bucureşti, 1954, p. 119-146. " ... Dacii pînă la sfîrşitUl existenţei

lor independente. nu au atins stadiul orînduirii sclavagiste şi al statului sclava­gist. .." (p. 143). l\1enţionăm că M. Babeş are o părere similară (cf. Puncte de ve­dere relative la o istorie a Daciei prerorrLane, în SCIVA, 25, 2, 1974, p. 239).

21 Burebista2 , p. 195-200.

134 1. FERENCZI

j"uralre care a accelerat procesul formă'rii aşezărilor de tip ·oppidan pe te­ritoriille },ocu'ite de d,aco-geţi.

Mai nou si'tu,atia s-a SlChi,mbat însă î'n mod simtiltor. Pentru a elucid,acomp.lexul de probleme pe oare Inli J-au putut înţel~ge prin folosirea opi­niilor prezentate foarte sumar mai sus, unii eer,cetători au Irecurs la aLteposibiili'tăţi de soluţion'3Jre. Astfel, de pildă, A. Bod,or, într-un stu,diu alsău, pe temeiul bazei te~oretice dezvoltate de' M. Constan'tinescu22, anali­zind încă o dată în lumina 'textelor diferiţilor ,autori all!tilci problema ca­racte1fului societăţii daoo-getice, ajunge la următoarea .oon'cluzie: " ...Si!n­tetizînd cele expuse, putelffi oonstata că, ceI ,puţin în eursul secolului 1î ..e.n.. , sooie1tatea daco-getică prezi'nltă caracterul unei sociert,ăţi împărţite

în clase, fapt dovedit de izvoarele sorise şi airheologice. A:ristocraţi1a ilaică

(nobiJii) şi aristocraţia Ireligioasă (preoţii) fo~mează clasa domin,antă, iardin poporul de rînd fac p,arte ţă'ranii, meşteşugarii, ne'gustorii şi laJl:te ca­tegorii ale producătorilor de bu:nuri materiaJe. Nu lipsesc nici sclavii,dar importanţa lor economică nu este semnificativă. Cafficteristieile b,azeieeoIlomiee î\nd1rumau dezvoltarea socială nu spre sclav,agism - şi Ila geto-daci nici nu se poa1t;e vorbi de o societate sclavagistă - ei spre o forma-

2'2 In Probleme economice, nr. 11, 1972, nr. 4, 1973, dar mai ales: Schiţa uneiteorii n1arxiste a formaţiunii social-economice tributale, Bucureşti, 1974. Acest gin­ditor care s-a bazat pe cele dezvoltate încă de K. Marx (Forme pre'mergătoare pro­d ucţiei capitaliste, Bucureşti 1956, p. 8-10, 31), în referirile despre Dacia prero­mană, afirma că " ... nu există nici o dovadă că aici ar fi existat un mod de pro­ducţie solavagist. .. '\ dar este " ...verosimil că în Dac'ia existau comunităţi ru­rale, pastoral-agricole, dominate de o clasă provenită din fosta aristocraţie tri­bală, clasă care a constituit în timpul .lui Burebist1a un prestat, în timpul lui De­cebal un stat, dar un stat comparabil cu statele orientale..." Autorul ridică pro­blem.a cercetării viitoare în sensul" ... dacfl societatea dacică, ,care, în timpul luiBurebista, avea caracterul unei confederaţii de triburi, nu a evoluat în următoarele

două secole, spre o orînduire imperială (sau regală), întelneiată pe comunităţi ru­rale, deci de tipul orînduirii tributale...". In legătură cu problema în discuţie, dealtfel, trimitem la următoarea bibliografie se:lectivă: K. Marx, Forme premergă­

toare..., l.c.; K. Marx, Fr. Engels, Ideologia germană, în Opere, voI. III, Bucureşti,

1958, p. 28 şi urm.; K. Marx, Contribuţii la critica economiei politice, Bucureşti,

1960; K. Marx şi Fr. Engels, Opere, voI. XIX, Bucureşti, 1964, p. 412 şi urm.; V. 1.IA?nin, Opere corn-plete, voI. 1, Bucureşti, 1963, p. 161 şi urnl.; J. Chesenaux, Re­('ents traval.l·x ntarxistes sur le mod de prod'uction asiatique, în La Pensee, 1964,nr. 114, p. 67-73; idem, Ou est la discussion sur le 1nod de production asiatique?în La Pensee, nr. 122, p. 40-59; M. Gaudelier, Les ecrites de Marx et Engels surle mod de production asiatique, în La Pensee, nr. 114, 1964, p. 5f3-66; F. Tokei, AzAzsia termelesi mod kerdesehez, Budapest, 1965; M. A. Vitkin - Ter-Akopian, Postrarlica z1..lrnala "La Pensee Cl

, în Voprosî filozofii, nr. 3, 1965, p. 172-176; 1. Na­tansehn, N. Si:mion, Despre existenţa aşa-numitului "mod de producţie asiatic", inRevista de filosofie, 13, 2, 1966, p. 228-238; D. T. Zlatkovskaia, Asupra problemeiapariţiei statelor la traci, în voI. Primul congres de studii balcanice, Sofia, 26aug. - 1 sept., Comunicările delegaţiei sovietice, Moskva, 1966, p. 1-14; J. SuretCanale, Premieres societes des classes et "mod de production asiatique", în Re­cherches internationales ii la lU111iere de marxisme, 1967, nr. 57-58, p. 6 şi urUl.;1\1. Constantinescu, lucrările citate în notele precedente; M. Babeş, Puncte de ve­dere relative la o istorie a Daciei preromane, în SCIVA, 25, 2, 1974, p. 217-244;­Şt. Voicu, Rezonanţa actuală a unei teze privind trecutul îndepărtat, în Era so­cialistă, 1973, 15, p. 32-37; 1. H. Crişan, Statul dac centralizat şi independent con­dus de Burebista, în ActaMP, III, 1979, p. 110-118 etc.

AŞEZARILE PROTOUR,BANE LA DACI (1) 135

ţiune :soaială care poat'e fi considerată s i fi i l,a r ă, d a,r n li i d e In tic ă

(310ceintuarea noastră), cu ,a societăţilor di1n O,rientul antic..."23. O pă!rere

cu totul ase:mănă\toare are şi l. Glod,ariu24 • O concepţie foarte ,apropiată

prezintă şi H. D,aicoviciu, în al1. său studiu dezvoltat asupra problern.elorlegialte de societatea daco-getică ,din ultima ei perioadă de dezvoltare25 •

După părerea sa " ... existenţa statului dac este ,dovedită şi arheologic, demarele complex de cetăţi şi de aşe1zări din M'unţii Orăştiei [=== com,plexulsculptu,ral GOTnoviţa~Luncanidin aIiipa ,de nord-vest a Munţilor Şu:ria­

nului]. Este indiscutabil că tCetăţi1le din ·această zonă nu reprezintă. unnu,măr oarecare de fortifioaţii, ci un .s i s tem (accentu,area noastlră). Înad,evăr, e1e se ca:raetBrizează .pri1ntr-o uniltate de scop (apărarea 'rnal~e:ui

centru religios-cultulral1, economic şi politifc de la Sarmizegetusa), prin­tr-o ,amplasare oare le asigură :legă:turo. de vedere şi sprijinul reciproc şi

care, deci, denotă o ,concepţie unitară, printr-o unitate de construcţie 'lua­nifesta!tă în -ridioalrea celor mai importante ele:m'ente defensi\re [...] şi,

desiguir, ,printr-.a uniltate d1e com,andă, căci este 'de neîn1chipuit ca două

cetăţi ,cu acelaşi silst'em de IConstru'cţie, cu;m sînt cele de la ,Costeşti şi

Ocoliş-Blidaru, de exemplu, situate la m,ai puţi'n de 2 km în li,nie dreaptă

un,a faţă de cealaltă, să fi apa:rţinu!t unor formaţiuni politice tribale dife­rite.

Calraoterul de sis t ,e fi al complexului fortificat di'n l\1unţii O:răştiei

face ca elem'en!teJe sale componente - eetăţile - să ,nu poată fi consi­derate drept simple davae sau oppida tribale. Şi dacă aşezările celtice detip oppidum sînt ·considerate d'rept Icentne ale 11nor forlnaţiuni poli'ticeevoluate, deşi plrest,atale, atunci mi se .pa:fie evide'nt - scria H. Daicovi­ciu - că sis tem li:l de oetăţi din Munţii Orăştiei, net superior dintoaite pun,ctele d,e vedere, trebuie să reprezi,nte o f.ază superioară a evo­luţiei politice: faza statală î,ncepătoare...". Mai departe (p. 38) continua:" ...J-\nsamblul şti,I'Iilor istorice şi epigrafice, îimpreun,ă ·cu da'tel'e ,arheolo­giei, contUJrează [...] următoarea situ·aţie: Dacia secoJ.elar l Le.n. S€~ ca­racteriZJează prin existenţa unei fOflmaţiuni poli1ti,ce de tip stataJl, geIle­rată, oa un element de suprastru'ctură, ,de o societate oare cunoştea Înl­părţirea în ,clase şi 'exploaltarea [...] A,dmiţÎ'nd [...] tcă Dacia de la Bu,re­bista la Decebal 'cunoaş1te o variantă ,a modului de ,producţie tribu.tar~6

[=cvasi-"asiati,c"] - trebuie să \vecunosc - for:mu1a H. Daico\riciu -- 'că

nu există rtemeiu!ri documentare Ipentru ·a defini mlai precis această va­riantă. Tot ce se poate afirma este că "modelul" dacic va fi f.ost d(~stul

de 'deosebit de leeI asd,atic (orien:tal) [...]. Analogii ·m,ai verosimile Iar pu­tea fi că;utate în lum'ea tracică, 'celltică sau scitică, dar nici ,aceste societăţi

23 A. Bodor, Structura societăţii geto-dacice, în Studii dacice, Cluj-Napo('a~

In81, p. 7-22, rrlai ales p. 2l.~4 Consideraţii privind organizarea statului dac, în ActaMN, XVII, 1980, p.

43:3--439.25 Societatea daci,că in epoca statului, în Studii dacice, p. 23-47. Cf. şi cele

relatate de N. Gostar şi V. 'Lica, Societatea geto-dacică de la Burebista la Decebal,Iaşi, 1984, p. 142-156.

26 ef. M. Constantinescu, Modul de producţie tributal şi orinduirea trib'l.ltală.

în Probleme economice, nr. 11, noiembrie 1972 (extras).

136 1. FERENCZI

nu sîn1t eu mu'It mai bine cun,oslcute decît oea dacică [...]. In aceste con­diţii, tot ce se p,oate spune este că dintre divensele ip-olteze posibile, ceamai apTopiată de adevăr este acea care conside,ră socie1tatea dacică dinsecolele 1 Le.n. - 1 e.n. şi 'statul dac drept o v,ariantă oarecare a orîn­duirii tributale.

Bu,rebista a unit sub o singură stăpînire toate triburi1e şi uniuni1etr1ibale d,aco-geti,ce şi a irnolus în form,aţiunea politi'C'ă pe caJre eQ conduceaşi ,alte populaţii (celţi, moesi, traci, oraşe greceşti) aflate pe Itrrepte deo­sebite de dezvoltare. Statul dac incipient ingloba astfel vechi oraşe-state

scla\ragiste, dar şi trriburi care nu ajunseseră încă, în n10d independent,la orînduirea politi,că de tip stata1. Recent 'în'chegat, statul dac însu~i nupatea dispune de un aparat dezvol,t2!t şi con1plex şi B'urebista s-a mLllf­gini't, fără îndoi1ală, să-şi subordoneze ap,arate1e de 'conducere (orăşeneas­

că.. Itribală etc.) existente [...].Centralizarea statului .lui BUlrebista era deci o c e il It T a.1 iza r e p o ­

1 iti că (accentuarea n.n.) în sensul că întregul stat trebuia să UJrn1ezepoli!tioa regelui şi să-i a:scul1te p,orunci1e dar nu şi una administrativă..A..partenenţa la statul lui, Burebista a unortribu-Di periferice sau a cetă­

ţilor de pe litoralul pon;tic o văd - deolară H. Daicoviciu - constîndîn pIata unui tribut (impozit), Î'n renunţare .la o politică externă diferită

de acelea a regelui şi, î,n sfîrrşit, în obligaţia de a-i furniza regelui oşteni

în VTeme de război [...].Statlll lui BUJrebis'ta ,ap,are astfe,l într--adevăr ca o comul1.itate supre­

:11ă, care înglobează în sine, fă1ră a le lichida, alte tipuri de cOlTIuniităţi

(trib·~ri, uniuni 'tribale, oraşe-state greceşti).

-Este posibil - continuă H. Daicoviciu - că în răstimpul Î:nt-re Bure­bista şi Deeebal, centra,lizarea statului să fie marcat oarecare progreseşi pe :linia făuri-rii unui aparat de stat propriu. La curtea ulti'ffi1ului regedac exista, se par~, o iera.rhie de fU,Dcţii sau de poziţii [...]. RepTC'zen­tanţii regelui puşi să supTaveghezle lagrilcultu'ra şi să roman-de cetăţile

con,Stiltuie un alt indi,ciu în acest sens, chiar dacă lTIă,su,ra a PUJtut fi im­pusă de iminen.ţa războiuilui sau de starea de război. O rasen1enea centlra­lizare ITI ai accentllată se poate explica atît prin trecerea yremii şi întă­

rirea fircasc~l a ap.a'ra~tului de stat, cît şi pri11 întinderea teritorială con­siderabil ~11ai redusă a stăpînirii lui Decebal faţă de cea a 'lui Burebista,îrnprejurare care implică o anumită olTIogenizare ,a structurilor ese.nţiale.

~rotuşi, este probabil Ică s,tatul dac îşi păstrează şi în raeeste ultime dou~

decenii de existenţă caracteru,l de c0111unitate i'nglobant[l tipică pentruorinduirea tributală, pe calre îl avusese la închegare,a sa ...".

i\şa cun1 se desplri11de din acest lung, dar neces1ar ciltat, societateada:co--geti1că era de tip t1ributal, începînd ,cu pe'rioada regelui Burebista,în eadrul ei avusese clase antagoniste, fusese în curs de p1erfecţionare atreia mare divizÎ'1.:fne :socială a :muncii, astfel că în sînul ei existase'ră

premisele social-economice pentru naşterea unor aşezări.cu -caracter urban(salI cel pUţin P'fotou1rban).

.:,\ŞEzAR1LE PROTOURBANE LA DACI (1)

3.

137

La prima vedere conce,p~t'ul de oraş pare ,a fi una dint'l'e noţiunile

cele mai elalre, dar care, de fapt, este foarte greu de defin~t. Pe baza anu­mitolr eriiterii em,pirtilce, ·cu toţii p:utem deosebi satele de ,oraşe. Totuşi,

în caz .că ar trebui să enUmerălTI aceste criterii, ar fi nelcesar însă. să

medităm :m'uilt p'rea mult asupra lor şi cu toate acestea nu am puteasurprinde oriterii altotcuprinzăitoare, aplicabile la toate aşezările urbane,în toate orînduirile 'Sociale. Definiţia este problelnatică chiar şipel1tru

spe1cialişti. (La a XXIV-a s'esiune a Institu-tu!lui Statistic, de exe'111/plu, alecă1rei lu'crări trebuiau SEt se ţină în anul 1938 la Praga - avea inclusă înprog,ralnul său de lucru şi probleln-a definirii conceptului popul1aţiei !ru­rale. Hen'ri Bunle, referentull chestiunii în anul 1937 a 'Cerut inf.orrrlaţii

din partea insti,tu'telor statistice naţionale di,n 35 de state. Este foartecaracteris,tic faptul că înt/re Irăspunsurile p,rimite din partea a 29 de state,numai şase au încercat să determin'e noţiunea populaţiei rurale! ':rări

i:np'ortante, dezvoltate oa: Statele Unite ale Americii, Marea Brilanie,Irlanlda şi Norvegia au (răspuns că este foarite greu sau chiar imposibilde a ,da o definiţie generailă, valabilă pen/tru fiec.ar'e ţ.ară ap,arte27).

ln această ordine de idei, ere·de-m C~l este binte :să atrage'ffi atenţia

că în legătură 'Cu dezvol:tarea aşezărilor cu caraoter llrb·an de-a Ilunguln1ileniiJ.or există, după cum se ştie, lnai multe p'uncte de \Tedere, maimulite interpretări fOrlTIulate de diverşi geog1rafi teoreticieni şi gînditori2s•

27 Vezi Al. Bărbat, în Cronica, 1970, p. 3.28 În -afara operelor citate în nota 6 mai puteln adăuga următoarele: a) o per e

cuc a rac te r gen era 1: V. G. Childe, The Urban Revolution, în Town l'Jlan­ning Rewiev, 21, 1950, p. 9-16; F. Engel, Stadtgeschichtsforschung mit archăolo­

gischen Methoden, ihre problemen und Moglichkeiten, în BIătter fur deutsche Lan­desgeschichte, 88, 1951, p. 205 şi urm.; iden1, Fruhe Burgen und Stădte, în seriaSchriften der Sektion fur Vor- und Frilhgeschichte, Bd. 2, Berlin, 1954; H. Jan­kuhn, Fruhe Burgen und Stădte, Berlin, 1954; H. Lundat, Vorstufen und Ent­stehung des Stădtewesens in Osteuropa, în Vortrăge und Schriften, Bd. IV, Lin­dau-Kanstanz, 1955, p. 527 şi urm.; L. Gero, A magyarorszagi vcirepiteszet, Bu­dapest, 1955; R. E. M. Wheeler and K. M. Richardson, The Hilleforts of NorthernFrance, f. loc, 1957; .A. Cottan, S. Frere, Enceintes de l'âge du fer au pays deL(Jrnovices, în Callia, 1961, p. 31-54; W. F. Grimes, Settlements at Draughton,Northants, Coisterworth, Lines and Heathrow, Middlesex, în S. S. FrE-~re (ed.),Problenl,s of the ]-ron Age in Southern Britain, Occasional Paper 11, Universityof London, Institute of Archaeology, p. 21-28; P. Eychart, Contribution li l'(~tude

du peuplement gaulois et gallo-romain depandant de l'oppidum des Cotes Cler­rnont-Ferrand, în Actes du 88e Congres National des Societes savantes, C\lerrnont­Ferrand, 1963, seetian d'archcologie, p. 77-93; 1. A. Furmanskaja, Anticnyi gorocl),(sub rect. A. 1. Boltunova), Moskva, 1963, p. 40 şi urm.; E. B. Bonis, Beitrăge zarllolle der LT D-Siedlungen in Pannonien, în AR, XXIII, 5, 1971, p. 521-528; C.Buchsenschutz, Etat ele la recherche sur les oppida en France, particulierme~lt

dans le centre, în AR, XXIII, 4, 1971, p. 406-416; D. Dilnitrijevic, Spătlatenezeit­

l'iche Oppida in Jugoslawien, în AR, XXIII, 5, p. 567-587; J. Meduna, Die kelti­schen Oppid.a Măhrens, în AR, XIII, 3, 1971, p. 304-311, 381-388; mater.ialt~:

syrnposium "I-{eltische Oppida in Mitteleuropa und in [(arpatenbecken", September1970, Praha - Libice, în AR, XIII, 1, 1971, p. 21-26; J. Todorovic, Die Oppida derSkordisker i1n jugoslawischen Donaugebiet, în AR, XXIII, 5, 1971, p. 559--566;I\I,. Josson & D. }-IiII , The Iron Age and its Hill-forts, Southampton, 1971; J. A.

138 1. FERENCZI

Diferiţi geog,rafi iau î,n eonsiderafle unuJ sau n1ai illluJ:tecriterii dintrecele amilntite mai jos: 1) numărul ,considerabil 'mai mare al populaţiei

aseză,rilor urbane fată de al !atltor asezări ICU canacter 'rural dintr-o zonă

g~'O.grafieă oarecare: '2) majoritate,a Il~cuitorilor nu se mai ,ocupă cu agri­cul1tura, ci 'Cu a'1te îndeletln.iciri, înainte ,de 'toate cu meşteşugurile (cu"inc1ustria", oricît de primiitivă ar fi fOSlt ,aceasta şi cu negoţul; 3) popu­laţia nu trăieşte nUimai din produsele ei, ci arc n'evoie neapă,rată pentrusu:sţinerea vieţii şi de produsele locuitorilor altor aşezări, ICU alte cu­vinte fiecare oraş este o aşezare o:ne,nească ai cărei ilocuitori l1U pot pro­du.ee, în cadrul limitelOir or,aşului, toate alimentele de oare au ne\roiepeln!tru a trăi, aşezări[le uirbane deci nu sînlt nişte oomunităţi cu econ,olllieautarhieă; 4) orăşenii dispun, de obicei, de o -cuJtură spirituală superioa­ră, au 'un orizont de vederi mai larg; 5) locu~torii aşeză,rii u:rbane, îngenE~lral, au dreptul de a ţine tî:rguri sau ,posedă alte prerogative, respec­tiv privilegii; ei, de obicei, ,au o oarecare auton<omie, o organizare eo­rnu:Ilală, politică, mai mult sau im,ai puţin independentă şi posibilitat.eade a. realiza unele instiituţii urbanis1tice; 6) posibilităţi sporite de autoa­părare ca u~mare a îl1Jconju1rării acesltor aşeză,ri cu ziduri mai mUilt SHU

mai puţin -rezistente; 7) locuinţele, respectiv suprafeţele ocupate de 10­cujnţe şi alte elădi,ri de interes publ,i1c sbl atingă un nivel corespunzător,

deci să aibă ·0 den'Sitate adecvată (într-adevă,r, ccsimea l02l1Lnţelor şi asu<pJl~-af.eţelor ocupate de ,clădiri nu,n1ai în aeel'e cazu'ri este asigurată cîndlocuitorii unei oarecare aşezări nu sîn1t agr~culltori, ci se ocupă cu in-

AJexander, The Beginnings of Urban LiJe in Europe, în P. J. Ucko, R. Tringhalll& G. W. Dimbleby (eds.), Afan, Settlement and [Jrbani31/t, London, 1972, p. 843­850; idem, The Development of Urban Communities: the E'vidertce jToin Cambr;dgeand Great Chesterford, în W. J. Rodwell & H,. T. Ro\v:ey, The S171all T01.vns ofRo'm~an Britain, în BAR, Papers presented to a Conference, Oxford, 1976, p. 103­110; J. Bren, The present Sate of Research into the Problcl1LS of Celtic Oppida inCentral Europe, în Bulletin of London University, Institltte of Archaeology, 10,1972, p. 13-22; H. Carter, A Study in Urban Geogrophy, Ll., 1972; IJ. W. I-iarding,The Iron Age in the Upper Thames Basin, 1972; jclen1, The 1r012 Age in LOlvland13ritain, 1975; P. Wheatley, The Concept of Urbanism, în P. J. Ucko, lt Tringhanl& C;. W. Dimbleby, Man, Settlement a12d Urbanis1n, LonJon, 1972; p. 601- f j37;B. Vv. Cunli·ffe, Iron Age Communities in Britain, London, J974; idem, Hillefortsand Oppida, în 1. H. Longworth, G. de G. Sieveking, K. E. Wilson, Social cndEconomic Problems in Archaeology, p. 343-345; J. R. Collis, Oppida: earliestTOlvns in Temperate Europe, Calnbridge University Press, ta.; Dapllne Nash, TheGro'wth of Urban Society in France, în BAI~. Suppl. Ser. II, ()xford. 197h, p.95-134; E. Petres, The Late Pre-Roman Age in Hungary luith special Referencetn C)ppida, în BAR, Suppl. Ser., II, 1976, p. 51-80; b) .1 li C r ă r i par tic li 1 a, re:F. I)elage, C. Gorceix, L'Oppidum de Villejo1.lbert, în Societe Prf?historique enFrance, XX, 1924, p. 41-62, 208-239; R. E. M. Wheeler & T. V. Whee~er, Veru­lamium: a Belgic and two Roman Cities, London, 1936; C. F. C. I-Iawkes & M. R.Hull, Ca1noludunum, Oxford, 1947; E. M. Clifford, Bagendon: a Belgic Oppidum,Carnbridge, 1961; P. Eyehart, L'Oppidum des Câtes, Augustone1netu1n, Gergovie,Clearmont-Ferrand, 1961; L. Jansova, Hrazany keltske oppidum na Sedlcansku,Praha, 1965; ideln, Keltisches Oppidum Zavist. l1eutiger Stand des Ausgrabungen,und ihre Ergebnisse, în AR, XXIII, 1971, p. 273-281; J. Bren, A Celtic OppidumTrisov, Prague, 1966; K. Ludikovsky, [lostyn. Gem. Chvalcov, Kr. Kromeriz,AR, XXIII, 3, 1971, p. 312-321; C. Colyer, Lincoln - the Archaeology of an His­toric City, în Lincoln Archaeological Trust, 1975, etc. etc.

AŞEZĂRILE PROTOURBANE LA DACI (1) 139

letniciri de tip meşteşugăresc, aşezări unde de casele ,de locuit nu sîntlegate ,alădiri nelcesare îndeletnicilri1lor agricole (curţi, grajduri, coteţe

etc.); 8) ·nu:mălrull locuitorilor aşezărilor să depăşe,ască o limită ,oarecaI'e;9) aşeza~ea respectivă s.ă aibă o pute-re ,atractivă asupra aşeză'rilor (:ru­rale) din zona înv'ecirnată; 10) locuitorii unei aşeză,ri urbane nu se cunoscrecip:roc. ln orice epocă şi orice condiţii aşezarea urbană este luai m,are,n1ai impo~tanltă din toate punctele de vedere faţă de alte aşezări, eleînf'luenţîndu-seînsă reciproc.

A. J. Toyrlbee, simplificînd problclna în multe privinţe, defineşte29

în felul u~mător con,cept'l~l de aşezare umană: ,'o .. un oraş este o aşezare

omenească ai călrei ,locuit,ori nu pot produce, în 'cadrul liimitelor oraşl11ui,

toate alim'e'nte1le ,de ,care au nevoie pentru a trăi ...". Alce-as'tă trăsă:tuTă

este eomună tuturor Itipurilor de oraşe.

In cele 'm,ai mul!te cazu!ri încercările de a defini ,cît mai .precis noţiu­

nea de aşezare urbană (oraş), din 'punct de vedere al disciplinei geogT,a­fi,ce porne.sc num,ai şi numai de la conceptul de oraş moder,n - S~l zi­ce.m - de tip european (şi încă de tip vest-european!), definiri oare astfel,nu duc la nici un rezultat acceptabii130 . Definiirea noţiunii oraşului, ,di:ncele m,ai diferiltie Icauze - evident - nu poate fi un scop în sine. "\liaţa

trebuie s-o pe1rce!pem, s-o pricepem, şi nu să o definim. Ori, in cazulnostru, lavem de-a face elI uln ferlonlen, şi anum'e un fenomeIl de ,riaţă

socială care, în afara e'pocii societăţii 'co111u·nei pri,mitive, leste ,prezerlt încadrul tutu:ror orînduirilor sociale ale globului pămîntesc. Căci procesulde urb,anizare este Uin fenomen ,general Ulnan. In decursul multimi/len'aral istoriei p-rocesului de urbanizare, care s-a început ,de multe ori prinnişte impulsuTi şi care s-a întegrat în totalitaitea lui in dezvoltarea uneioarecare societăţi d'at1e, la o an'umită treaptă a prog~resului acesteia, ,şi

anume în etap-a formării societăţi'lor in1părţite pe clase, este nu nUimai oparte componentă, organică, un element n'elipsit al procesului de dez­val/tare a societăţii împă,rţite în olase antagoniste, ci este şi o caraete­ri:Sltică constantă a lui. Aşa !cunî :procesul de form,are a societăţii nu sepoate înţe.lege - de la o anumită t.vearptă de ,dezvoltare încoace amintită

în cele de 'mai sus - fără a lua în considerare naşte1rea oraşelOlr, la fel,ni'ci proceslL'1 d'e urbanizare nu ~e poaite concepe fără a-l privi în î/ntlegri­tatea procesului de eristallizare a societăţii.

Elen1e,ntele procesului forln~lrii societăţii sau fenomen-ele l)arţiaJe

ale acestora, ,CUlTI ar fi, spre exemplu, cele economice, religioase, 'Clj)litu­rale şi civilizatoare, se fornTe!ază treptat în sînul comunităţi1or om'erleşti,

CUll1 sînt cele ;mai diferite forme aJle familiei, gintei, tribului, apoi aleuniunilor de triburi şi popoare (Conduee,rea ,con1unităţilor de către capiide fal11ilie, şefii de gintEl, de triburi sau Unitlni de tribu'fi !Conţine ger­menele - fie ele pe o treaptă inferioară - unei n1unci organizatOiriceşi politice, oricît de prin1itive ar fi f.ost acestea în sinul diferitelor C0I11U-

2;) Op. cit., p. 27.30 Vezi: P. Teleki, A gazdasagi eZet foldrajzi alapjai, voI. II, Budapest, 1936,

p. 590-652.

140 1. FERENCZI

nită,1;i ,aflate pe cele mai diferite 'trepte ale evoluţiei societăţii)31. Aceşti

gernlleni se dezvoltă în mod organic şi în strînsă eorelaţie, înfluenţîndu-se

în nlod reciproc în oadrUJl d,ezvoltă1rii în măsura marilor diviziuni alelTIuncii şi formarea claselor sociale ,antagoniste, contribuind 1a în1chega­rea procesului de urbanizare, la .n.aştere1a unor 'aşeză,ri cu caracte'r pro·­tourban, mai apoi UJrban.

*În gene,ral, oraşetle se forn1ează în preajnla centrului puterii politice,

foru1n-u irilor gravitaţiei sociale şi ale 'centrelor metabo1isn1l11ui economic.In r'îndu1 centrelor de pola'fiz.are a}e aşezărilor antice cu caracter urban,în general, :s înt s ·a ·n c It u are 1 e, a c r °p ,o l e.1 e, agora ,şi forurrz,-uLDar pentru a se închega procesu!l de polarizare nu sînt absolut neces.aretoa/te aceste elemente, ci, de obicei, ajunge prezenţa unuia sau ·altuiadjntre faetorii .amintiţi. Aşa de exem,plu, aşezU!~ea (proto-)urbană poatesă se nască în jurul întă,riiturii sau a cetăţii puterii poltico-n1i1itare, înpTeaJm:a cenitru1ui religios, in jurul tîrgului, prB2un1 şi în împrejurimileunor zătCăminte-lnine importante. Existînd '1TIă:car unul dintre aceşti fac­'tel.ri n1ai de lseamă, el atrage după sine apariţia în acelaşi loc şi ,a aO.,torfaeiori, în caz 'că ei nu a;par cumalgamaţi, eontopiţi chiar din capul locului,ca, de pildă, în cazu1 puterii politice şi reljgioase. ele dezvoltîndu-se maidep.arte din aceeaşi tulpină ·C'omună. Reşedinţa politică, ,precum şi dem­njitarii, s1ujitorii, salI comunitatea ostaşilor ica:re făceau ,parte din :3Jceadrujină a şefului, atrage şi "industria" Tudi:l1ent~\rfl şi, concomitent ellaceastă u~ltimă ran1u.ră de producţie, şi nego\u.l. Dar acest p1foces poateS{l se desfăşoare şi în sens invers. Chiar ,şi un cen tru 111eştcşugă:resc pri­lnitiv poate atrage, la rîndllll .său, puterea po1iti,că, lla fel C1Jm o 111 i n [1

î·TI s e rn TI a It ă din punetutl de vedere al întregii CCY11un:i t5ţi dCl naştere

unei "indu:strii" prin1itive eorespunzătoare.

Modellll curent al aşezărilor o:neneşti ·cu caraoter urban incipient Ilcons1tituiau "oraşele"-tîrgu1ri - a·cele emporia'l,~ - cunos,cute în nun1~ir

n1arE~ pe teritoriul Daciei preromane - oalre erau rlsi.pite la 'relativ ln~lri

jntervale, fiecare dintre ele fiind înconjurat de o fîşie n1ai 11ată sau '~Tl~li

îngustă de ogoare şi de păşune şi izolat de vecinii s~li cei mai ap,ropiclţi

prin ţinuturi să!lbatice. De obicei, numai ° ':11Îrcă parte a 'Uicestor zone .5'-11-

31 J. E. Lips, The Origin of Things. A Cultural IIistory of Alon, New York,1947, ed. a II-a, London, 1949. Întocmind lucrarea de f.:lţă, aU1 folosit varianta în1. maghiară a acestei opere, tradusă după textul eel. a III-a în 1. germană, f'd.F. A. Brockhaus, Leipzig, 1955: A dolgok eredete. Az e7nberi miivelădes tortclle­ter6l, Buk'arest, 1958, în special cap. XII (De la trib ICi stat), cu întreaga bibUo,­grafh~ (p. 556-560), inolusiv cea dată în 1. rusă (p. 575).

32 In privinţa oraşelor-tîrguri, cf. J. R. Collis, Tou:n and A1arket in Iron _4geEurope, în BAR, Suppl. Ser. II, 1, 1976, p. 3-10; W. Rodwell, Coinage. Oppidaand the rise of Belgic Power in South-Eastern Brita'in, în BAR, Suppl. Ser. 1r.1976, p. 288-301) (încearcă să facă şi o categorisire a diferitelor tipuri ele aşezări).

Vezi şi J. Gourvest şi E. Hugoniot, Un emporium gaulois ii Château1neillant (Cher),L'Oppidu1n de !vlediolanum, în Ogam, 9, 1957, p. 343-346; J. Hugoniot şi J. Gour­vest, L'Oppidum de Mediolanum, Châteaumeillant (Cher), campagnes des fouilles1956--1960, în Ogam, 13, 1961, p. 205-212 etc.

AŞEZĂRILE PROTOURBANE LA DACI (1) 141

batice era valorifi,cată de Icomu.nităţi, dar în condiţii ,de nesiguranţă, 'mai.ales ,ca păşune pentru ovi-caprine în munţi. În Igeneral, cea mai mare.parte a acestor zone era îl1:că nevalorificată.

În orice c-az, ,;manufactura"33 (în p1rimul rînd ne gîndim la lmeseriaşi)

~i negoţul sînt adtivită,ţi ca:r.acte!ristiee pentlru toate aşezările urban.e· (să

fi fost ele chiar in stadiu incipien,t) şi aceasta î·n mod nelcesar d'acă tinemseama de definiţia - poate 'cea m,ai sin1plă (dar nu sim,plistă!) ,a lui A. J.-Vroynbee - oraşului ca teritoriu ,care nu poate ,produce în eadrul p!ro­prii:lor sale li;mi'te hrană suficientă pentru locuiltorii săi şi, de aceea, tre­"bui'e să p:r-oducă alte mărf/uri pe care producăitorii de allimelnte să fie de:acord să 'le ,accepte în schi'mbul 1Surplusului produ,cţiei lor de hrană (pre­'Supunînd că produlC un surplus!). Aşezările ,protourba,ne sau urbane, Ire­-şedinţe (capitale) care l,a prima vedere ar putea părea lparazitare, "ex­portă~' în realitate sBrvicii în schimbul produselor agri,cole "importante".'Tot aşa de bine se poate 'afirma 'că ,aşezări-le considerate sfinte, cafle la'prima vedere ar putea părea neeconomice, în re,alitCllte subzi:stau diIl rtra-ficul petlerini10r şi că pele1rinii în :multe IcazUJri erau şi .negustori. De aJ:tfel,-este ·demn de ,reţinut faptul că niei o aşezare protourbană s.au urba:nă, înnici o pe,rioadă şi în )ni/ci un ~loc - pînă în urmă cu două secole şi ju'mă-

tate - nu a avut exe:lusiv 'un ,aspect ,negusftoresc, 'manl.lfacturier, 'politic,lnilitar şi religios. Aşezările amintite s-au deosebilt u,nele ,de eelelalte da­torită plredomină'rii u n eia sau alt eia sau ,chiar, trn ai m li 1tor a din­tre aceste activităţi, ,dar niciodată datorită exclusivităţii uneia dintre ele.Jntotdeauna au ,avut loc şi alte activităţi în acelaşi timp!

Fenomenuii generalI al procesului de urbanizare, ne'legat d'e un an'u­'1uit loc sau de o oarecare zonă geog.rafi1că s,pecifi,că, 'este şi un fenomencu ,caracter geog,rafic, nu nUlnai istoric, tocm,ai prin gene'raliitatea sa pro­p'rie m·ai pTesus de toate, prin ca~acte,rul său general al p'r-ocesului social.Numai diferite forme de· înfătisare Isînt dertermin,ate în cele ,mai diferite~olţUTi ale llumii, de cele 'mai' diferi,te popoare al,e planetei noastire. Evi­~dent, la factorii sOtcia'li 'mai contribuie şi ,p1remisele ,naturale, (geomorfolo­;,gia, ea.racteri:Sitici~e sup'rafeţei, climatul, vegetaţia etc.) care jalonează lo-curile geografi/ce 'und'e se împiedică undele procesului d~ u,rbazinare, undese ancorează aoesta.

Transformarea caracterului .aşezărilor ulrbane se desfăşoară în uneleaşezări mai încet, în ,allte ce11tre - :mai mari - într-un ri,tm rapid.Aceasta înseamnă viotoria ellementelor ·de concentrare ll'rbanogen(~ asu­pra centruu.ui .agricol s.au asupra ilocului de refugiu; Ireprezintă izbîndafocarului eca.nomi,c, politic, social asupra unui ţinuit înconju1rător sauchiar asupra unei ţă!ri înt'regi.

Înainte de toate, consLlmatorii dau naştere majorităţii aşezărilor ur­bane, proprie/tarilor, 'mai bine zis s'tăpîniilor .cetăţilor şi -ai sanotu'arelor.Instărindu-se şi îmbogăţin1du-se, măresc numărul consumatorilor: au ne­voie ·de tot mai mulţi ostaşi, dau de luoru meseriaşilor, aşeaz~l ;p'e ne.gus-

33 Unii autori scriu despre industrii (fără ghilimele); cf. de exemplu, J. R.·.Collis, în BAR, SuppL Ser. II, 1976, p. 10-13.

142 1. FERENCZI

to:ri. 'Un element urbanogen, deci, atrage ,p'e celălaJl/t. Nu odată aceeaşi

aşezarre devine ce,ntM.l politic, ,ad'mini:strativ şi reuigios.Formarea aşezărilor protourbane şi urbane este apoi şi a conseeinţă

a înrrlulţirii locuitorilJ:or lOtr, a aşezăriLor com'uni1tăţi,lor legate de o agri­cu,]tură rela\tiv înaintată, "intensivă", o consecinţă ,direotă a dezvoltă~rii

economi,ce, politice, ta ridieării nivelului ,de trai într-o societate ,dHtă,

precum şi a diferenţierii vie'ţii soci'al-economice.După cum am m,ai menţionat în altă ordine de idei, urbanizarea este

Un fenomen cu caracter natu1ra1, făcînd parte ifliteglrantă din procesul dedezvoltare a societăţii, ,ale cărui forme de înfăţişare sînt dirijat'e 'nu nu­mai de conditiile soci'al-econo'mice Ici - într-o măsură mai redusă - side cele geografice. Cu aLte cuvi,nte, urbanizarea, ,care este o particulă 'ap,rocesului de viaţă a societăţii de 'pe suprafaţa globului, adi,că un feno­men al ,acestuia, ap;are în ,diferilte ţinutu1ri sau tipuri de ţinuturi ge,ogra­fice, ,ca :şi inte.g,ritatea vieţii pămîntene. ln diferenţierea acestor tip'uri deţinutu~ri geografice joacă un irol 'mai mic sau mai :mare toţi faatorii geo­grafiei fizice: 'relieful, marea, 'aidoma cli'mei, vegetaţiei sau solului, pre­cum şi 'bogă'ţii~or subsolului. Faţă de toate acestea ;aşezarea (proito-)ur­bană este un fenome,n um'an, social, iar factorull do;minant în a forma ounitate g€ogriafică de 'tip urban, în:totdeau'na a fO'st, este şi va :rămîne

omul, respectiv socie.tatea. Mai mu1t: şi ,ceilalţi factori de geografie fizi­că, anlintiţi sau neînş1raţi, se afirmă prin a'cţiunea lor coml.lnă, 'S,ocială.

Această adaptare poate fi dilrectă: în cazul alegerii locului aşeză1rilor tre­buie să se ţină cont de condiţiile reliefuilui, care determină, totodată înmare 'măsură planuli aşeză:rillor (ca în cazul Sarmizegetusei Regia), duetulstrăzilor, amp1las3Irea edificiilor publice şi 'priv~te, natura construcţiilor

şi forlna J.or etc., adaptarea la condiţiile elimaterice în ceea lcepriveşte

construcţiile. La itoată această complexitate a problemei mai ,contribuieşi datinile populare legate şi ele de :mediul geog:rafi,c, ,precu'm şi de dez­vdltarea multi'Secularăsau ,chiar multimilena'ră a unui sau altui Inearn dat.Toţi aceşti factori dau o am,pre.ntă caracteristică ,aşezărrilor :rurale şi ur­bane, oriunde ar fi .luat ele fii,nţă. Se pOa/te afilrma, în genere, că pentrufi€lcar(~ popor apavte a fost (dar în prezent este mai 'puţin) oarac:teristicUll anumiit tip de aşezare ~rura;lă sau ('proto-)urbană.

Aşa cu'm am pomenit, după d'efi.niţia lui A. J. Toynbee "oraşul esteo. aşezare ai cărei locuitori nu pot produce în limitele ei, toată hrana decare au nevoie". Odată ce ace,astă definiţie este acceptată, rezultă că

un oraş nu poa:te ,exista fără 'O sursă externă de 'ap'rovizionare într-unhi,nterland ag:ricol destuil de mănos pent'ru a produce o cantitate dehrană n'ecesară popullaţiei locale 'rurale cuJtivatoare, ceea ce înseamnă

că nici o aşezare (proto-)u'rbană nu a fost vreodată şini,ci nu ar fi pututfi autonomă din punot de vedere economic. Fiecare 'aşezare urbană tre­buie să fie legată, p'rin mijloace eficiente ,de :transport, de o zonă agri­colă producărtoare de lSuflplus de alim,ente. Şi pentru a~i Idetermina .p'eagriollltori :să livreze sUtrplusul lor de ali'mentte aşezării (proto-)ulrbane- momentan neluîn,d în seamă r;apor'turi!le de exploatare sau de subor­donare de orice naltură -, 'trebuie să li se ofere în schimb :mărfurile decare au nevoie sau pe care le ,doresc şi oare sînt considerate de am-

AŞEZĂRILE PROTOURBANE LA DACI (1) 143

betIe pă:rţi ca avînd valoare echivalentă. Alimentele nu pot cOl1sti'tui unquicl pro quo pentru aşezările ul,bane datorită faptuJ.ui că fu!rnizorii ru­1 ali nu au nevoie să le importe, iar 'Oonsu'ffi,aJtorii urbani nu au de "ex­l)Ortat". Singurele mărfuri pe 'care "orăşe,nii" le pot oferi producători,lor

rUirali ,de alimente :sînt produsel,e ll1anufacturate şi serviciile (comerciale,ju,ridice, religioase, lnedicale şi, în unele cazuri, .chialr şi administrative,oricît de prilnitive să fi fost ele), Ideşi selrviciiJe adminiSit'rative 'atle aşe­

zărilor u'rbane nu au fost întotdeauna binevenite', ba uneori au fost Ichiarin1puse vecinilor 'rurali, împotriva voinţei lor. AşezăTitle urbane au tre­buit să depună o aabivitate intensă pe-n'tru a produee bunu1rişi servicii,deoarece alhnentele, deşi reprezentau o necesitate ,primordi'ală în viaţa

con1unităţilor, nu au fost totuşi singurele produse pe care ,populaţia Ulr­ban~l ,trebuia să .le im'porte. Astfel, de pildă, au avut nevoie, între altele,si de lnaterialele ,de constructie., Cu ex,cepţia ,cîtorva, Itoată mUtlţimea de aşezări urbane care s-au ri-dicat şi au dispărut, ori s-au ridicat şi au supravieţuit, erau oraşe-tîr­

gu.ri, deservind o zonă :rurală îneonjurătoa~e pe o rază ,des:tul de mică

pentru apeJliill,ite produ,că;toru:lui rural de hlfană să-şi aducă produs(~ile laoraş, să le vîndă şi să se întoarcă acasă Ia ţară, în cursul aeeleeaşi zi'le,între răsăritul şi apusul soarelui. In p1rin'cipi\u, aceeaşi lu'ngime a nazeitrebuia să pe-rmită negustorului ambulant - care pleca în direcţia opu­să - să facă tUTuI satelor di111lprejur.

Pădurile .care furnizau aşezări'lor 'urbane ,cherestea (în sensul primi­tiv al euvîntu1lui), minele eare îi' fUlrni:nau mi,neTeuri şi c3Irie,rele de undeaduceau piatră de constru1cţie arareo~i se aflau în nen1ijlocita apropierea .lor, aşa cum era cazul cu pă,mîn'tul arabil şi pă'şunile ,de unde îşi p'ro­eurau h,rana. Pen'tru toate aceste bunuri, care urmează în ,dată dupii hra­nă în ceea ce priveşte necesităţiJle vieţii urbane, .cea 'mai mare 'parte aoraşelor, în cea mai mare ,parte a v'remuri,lor, au trebuit să :recurgă lasurse mai îndepărtate, iar în lacele timpuri ,de care vrem să ne ooupăm

ulai îndeaproape în ,cele ce urmează, It~ebuiau să ,recurgă la hamali, :roabe,anima.le de povară sau care.

Dependenţa intrinsecă şi pern1anenţă de negoţ, a căpătat, în interi­orul oraşului, forma fizică a pieţii (agora, forum).

*Naşte'rea unui oraş poate fi ,datorată şi de o singu'ră cauză, dar p,ot

să contribuie la fondarea unei iasezări urbane si Imai multe indicii lao··laltă. În ceea ce p,riveşte însă dăinUi-rea şi d:ez~altarea unei aşeziiri ur­bane, de obicei contribu:2 numeroşi fa.otori de cele 'mai diferite naturi,carre se spifijină şi se întegrează 'reciproc. Cauzele economice şi cele po­litice aproape totdeauna îşi au rol\ul lo!r, el1e fiin'd întărite ,de influenţa

unor elemente 'Sup.rasitructurale (Este evildent că, în cazul unor oraşe cuo viată multiseculară sau chiar lnultimilenară ,cauzele care contribuie laconti~uitatea vieţii în acele locuri, ICU timpul, se vor putea modifica sub­stanţial).

Factorii politic şi Imi:litar-strategic pot da naştere unor aşez~~ri cucara'eter urban în anumite zone geog.rafice deosebit de ~avorab.ile din

144 1. FERENCZI

punot d'e vedere strate.gic sau în centrele unor teritorii politice impor­tante, sau pe frontul ·de expansiune a unor corpu!ri politice energice. Darlocurile strategiice fav,orabile pent'ru întemeierea unei aşezări urbanesînt de cu totul altă na1tulră în epoca .lăncii şi a :sabiei d'e fie, în epocaoatapultelor sau în aceea a arflmelor cu foc, nemaivorbind de tehnica lni­litară. modernă.

In acelaşi timp, locul de importanţă strartegică ,poate fi înselmnat şi

din punet ,de vedere al vieţii econo'mice. In acest caz, evident, alTtbii fac-­tari contribui1e :la dezv,oltarea aşezării urbane.

I)e ladaita formării Siau fandă'rii primelor oraşe, au existalt puţine

perioade sau locuri în care aşezările urbane să nu fi fost n'evoite să sepreocupe de securitatea lor îm\potriva -atacurilor. Or, în epocile mai tim­purii, fortificaţiile, naturale sau artificiale, luau for1ma te:rasamentelor,.şanţurilor şi vau.urilor de apărare sau a ziduriJor.

ln epocile zidu1riilOir de cetate, oraşele ce nu erau apărate de astfelde el«~mente ,de fortifi,caţie constituiau o 'Iia:ri!tate. Oraşul cretan pree,lenic­Knossos, totuşi pare .să nu fi flost înoonjurat de ziduri în tot timpul unuimile,niu şi jumătate cît a f.ost locLlit,înainJte de a fi fost dist1rus, aproxi­mativ în anul 1400 Le.n. La sfîrşitul acelei epoci însă, oraşele mai noi~.

întemeiate· p'e teritoriul IcontinentaJ. al Greciei - Mycene, Orchomenos,.Tirynth şi alltele - diSipuneau ,de cele mai :masive fortificaţii care Ile-aavut vreodată un oraş, înafara u,nora din Imperiul incaşilor (Cuzco, Ca­jamarca, Huanaco, Incatampu sau Coillur, Rirnactampu sau Limatambo5 .

Huillca Huaman, Pumpu, Tomebamba, Quitu etc.)34. Ceea ce apare maidemn de ·remarcat eSft'e flaV-tul că Nara, prima capitală a Imperiului ni­pon, .p roi ee t a t ă î n m o Id o file i al î n ace s t s c o p, Ja începutulseoolului 'al VIII-~lea e.n., era, deasemenea, lipsită de ziduri. La Nara,numai .p,al:atull imperial elra înconju.rat de ziduri, iair acest 'patlat nu erao citadelă.

Tucidid'e, în introducerea sa ;la Istoria războiului ateno-peloponeziac5 ·

din anii 431-404 î..e.n., observa că în era arhaică a istoriei elene ora-­şele-s1~ate greceşti se zbă'teau între ,cerinţele can1tradictorii ale negoţului

şi apărării. Negoţul ,pretindea o amplasare a aşezării urbane cît 'lnaiaproape de cîmpia producătoare şi cu :posibi'lităţi corespunzătoare detransport, ceea ce în bazinul Măirii E:gee însemna transpor,t maritim. Pe'de lailită parte, apă'rarea ,cerea o amplasare eare să fie în afara razei de·acţiune a Ipiraţilor, precum şi a oştillor invadatoare, ceea 'Ce în această

par1te la Greciei continentalle cu un Irelief destul ,de accidentat, însemnaamplasarea în interior, pe un munte oarecare. Bineînţeles Ică accesibi,li-­tatea şi securitatea 'erau Ig1reu de î!mpăca,t chiar pentru oraşe1le greceşti

lcare, cu timpul, ajunseseră destul de bogarte pentru ,a-'şi lputea Iconstituio apă\r81re artificială sub forma unor ziduri ·constlruite de me!mbrii CQ­

munitclţilor urbane.

34 Vezi E. H. Gerol, Dioses, templos y ruinas. (Origen, esplendor y acasa derImperio Inkaico). Noi am folosit traducerea în 1. maghiară a acestei cărţi: Inkak:t iLndoklese es bukasa, Budapest, 1965, p. 265-281.

AŞEZĂRILE PROTOURBANE L.A. DACI (1) 145

Energiile şi in,teresele economice, în orice caz, aşezau şi aşează maseomeneşti într-un chip mult i:TIai dife'renţiat. Peslte tot un,d,e 'Se produc bu­nuri materiale în cantităţi :considerabile sau sint exploatate bogăţiile sub­solului, în Itoate ,acele !locuri unde se făcea schimb cu a1cestea, unde erautransportate şi consumate în eanitităţi re1lat!iv 'mari aces.te bunuri, pot să.

se nască aşeză,ri urbane. Locul aşeză'rii este 'apoi ,determinat ,de carac­terul reliefului, de repartizarea uscatului, la mării etc. Dar la acest pro­ces poate să :contribuie şi locul llnor aşezălri ~mai mici, ,existe-nlte ante­rior, din,tre care cea eu situaţia geografică 111ai 'potriviită sau cea fayo­rizată de energiile economice sau politice, avea să ajungă·centru, aşe-­

zare urbană.

Cea lnai puternică energie economică urbanogenă se datoreşte dru­mllrilor. Sub acest aSipect tr'ebuie să ,p·omenim ,drumurile naturaJ'e, Icit şi

rcele artificiale; căile c:naritime cu pOIiturile Ior, ca şi d,rumurile de llscat.,Locul oraşelor, de cele mai diferite ctategorii, CÎlt şi densitatea acestora- contribllind la aceasta în D10d p'ozitiv sau negativ o se'rie ,de diferiţi

, alţi factori - sîn't deteirn1inate în p'rimul rînd de 11lOdul şi ,de Irapidita­tea de totdeauna a 'circulaţiei.

LocuI ln,ai precis aU iaşezărilor urban:e, în cadrul acelui lÎ'eritoriu încare concu'rsul de împrejurări al ene,rgiilor geografice urbanogene îşi

desfă'şoară activitatea, este doter:n.inat, de obicei, de nişte factori locaJi,de pildă, posibi1itatea excelentă de apărare (deal de cetate), vad, pod,loc obligatoriu ,de trecere, ·dublaţi de împlrejurări politice sau de v'oinţa

llnui dinast.i\şa cum am pomenit într-o altă ordine de idei, lteritoriile produ­

cătoare de cele mai diferite categorii, începînd de Ia o anumită etapă adezvoltării societăţii oll1eneşti, !mai p,recis începînd de :lap,erfecţionarea

ultimei mari diviziuni socia1le a mllncii si de la formarea claselor socialeantagoniste, r:eprezintă forţa urbanogenă. Din acest :punct de vedere seiau în considerare în primul rîn,d centrele (nuge-ometri,ce, ci geografice)teritoriilor ,de producţie sau acea latură, !respecti\T acel colţ al spaţiilor

în eauză care cade în direeţia tr'ansportului (exportului), rapofltat la lo­cul de piroducţie. În cazul unor poziţii geoglrafice eentrale, factorii eco­no.:nici şi politici au deseori un efeot, unit, ,dublat. De 'multe ori c€~tatea

şi piaţa (oborul), începînd din timpurile cele mai îndepărtate, se ·dezvol­tă în simbioză.

Sanctuarele forn1ează unul dintre- factorii cei mai de seamă în. 'pro­'cesul urbanogenez'ei. Aşa, spre exemplu, fieoare oraş sUJmerian aV'useseun san:etuar original, ,,:paflticular" (în legătură cu 'aceste aşezări i\. J.Toynbee foJoseşte denumirea foarte expresivă ,de "oraş-templu"), cuo divinitate ,proprie. Nimioirea alt'or 'oraşe cucerite a fost simbolizată înpril11ul ,rînd prin distrugerea sanetuiaru1lui şi prin Iridi.carea, figurii ,divi­nităţii. În antiehiJtate î:n Orientul a~propiat, p[',ec.um şi în Medi'teran,a,.peste ;tot, sanctuare1le au jucat un rol cu totul special în viaţa ce-:or maidiferite 'comunităţi şi popoare. Este de ajuns, 'credem, să pomenim sanc­tuarele din -cadrul societăţii elene de la Delphoi şi Dodona, a că!ror exis­tenţă, măcar temporar, a aplanat un\eltirile economice, 'polilti,ce etc. alepoporului g!re.c.

10 - Apulum voI. 25

146 1. FERENCZI

]\iodul şi destinaţia înte:meierii unui oraş, climatul sub care se Inaşt,e

şi :se dezvoltă, formeJ.e ,reliefului şi rociile con1ponente a}e acestuia, glla­dul de civilizaţie al poporului dare dă naştere aşezărilor urbane, carac­terul lui ,etnic şi tradiţiile multisecula:re deten:nină, pe iîngă alţi lTIulţi

factori im'portanţi, caracterul fizionomileigenera~e a or,aşului, cu planulsău, cu cons.trucţiile sale, cu casele, ,respectiv clă,dirile lui. În linii m'ari,în zonele mari geog,rafiee mai ales climla stabileşte materialul de con­strucţie, planul şi forma caselor, .res'pe'ctiv ,ale !locuinţelor, nu odată chiarşi lărgimea străzilor. Aşa, de pil,dă, în zone păduroase materia prin1cipală

de construcţie este lemnul, care stă Ia ,dispoziţie ,din abundenţă, 'acestmaiterial fiin,d folosit, în general, mai intens chiar decî,t piatra.

Planul este u,n semn distinctiv al înttlelTIeierii si al earaeterull.'ui ase­zellrilor u,rbane în aşa măsu,ră încît, de obi,cei, aoesta este şi rămîne b~za- poate - cea mai solidă a categorisirii - într-un fe,l - oraşelor. Înplanul aşezărilor urbane, ,de obieei, se cantuTează aproape tot istoriculora.şelor în ochii acelora care ştiu să citească din aceste planu,ri.

lJnul dintre factorii cei 'mai de seaJmă - ,cu caracter natural - înprivinţa dezvo:Ltării aşezări~or uTbane rămîne, totuşi, relieful. ProblemaduCtlllui străzilor diferă de la eaz la caz, conform premise1o,r reliefului.Flactorii geografici, la fel, p'ot să aibă rolul Iar determinant l!a fundareaşi apoi Ia dezvoltarea oraşelor, oferind m:ate;riale potrivite tde constrllc­ţie sau, di~mpQltrivă, neavînd nici o inf1luenţă asupra fOli:nării imaginiigenerale a aşezărilor urban'e.

*():raşele sînt aşezarl Llmane de un f'el specilal, ce se deoseb'8sc prin

caracterul 'n1ediului în.eonjurător .creat ,de comunităţi, în 'care trăies'c

populaţiile u\rbane. Aşezări}e urbane nu sînt sate ai că'ror locuiJtori seocupcl cu iproducţia ,de cereale ,pe ogoare sau ICU creşte\vsa animalelor pepăşun.i. Oraşele, ca şi satele, de obicei sînt aşezări fixe, ai căror 'locuitorisînt sed1entari, darr aşezăriIe urba11e sînt eongilomerate de străzi şi clă­

di'ri, iar înăuntrul unui oraş, în generaJ, nu se pot produ,ce Itoate alin1en­te}e '- ,de fapt, în ce:le mai anul:te cazuri, ni'ci unul ,din 'alimente - decare locuitorii săi au nevoie. Această definiţie a naturii onaşelor în ter­meni materiali este corectă şi grăi'toare pînă la un anumit punct; esteînsă ,- bineînţeles - incompletă.

*()mUil este un z60n politikon, ca ataDe, orice fel de aşezare ulnană

are atît un aspect .soc~ail., cî't şi unul fizic, iar o aşezare urbană nu faceexcepţie de la această ,regulă univensală. P,opulaţia unui oraş este fie ounitate, ,o comuniltate de sine stătătoare - ,CUlm e Ia modă a :spune: su­ve'rallă -, sau face parte din lalită comunitate sU\Terană, ce cLlprinde şi

alţi ]nembri în afara locuitord.lor unui oarecare oraş. Iar atunci cîn!d opo.pulaţie urbană face parte dintr-o C01l1unitate ll1ai lTIrare, există o gamă

largă. de relaţii întl~e iparte şi întreg.Comunitatea :mai mare, din care aşezarea urbană rep'rezintă o parte,

pOOlte acorda un grad de autonolnie echivalentă în practică, dar nu şi

AŞEZAR1LE PROITOlTRBANE Li\. DACI (1) 147

din punct de vedere juridic, cu suverani,tatea locală. In afară Ide aceasta,există ,num'eroase glrade şi posibilităţi de autoguve:rnare municipală. cepot fi acordate unui oraş nesuve:ran, du:pă .cum i se poate refuZia Ic11iarşi gradul minim de au'toguvernare, fiin\d ald,ministrat direct ,de demni­tarii (funcţionarii) din statul din care face parte.

Un oraş nu Ireprezintă numai U11 fel special de aşezare ci este ­(totodată - o aşezare ,deosebit ,de complicată, şi fiecare oraş are o con­figuraţie, un caracter şi probleme ,proprii, individuale. Tocmai din. aceas­tă cauză, un oraş pdate fi condus ,de reprez'entanţii: prop,riiJor săi locui­tori, cărora le sînt familiare toate aspectel,e vieţii :sale şi 'care pot 'aeordaprioritate absolută îndato:riilor lor de ~magistraţi 'municipali.

Lumea greco-romană, în cadrul căreia s-a dezvoltat 'SclavagisaTIlll1 detip clasic, a fost una dintre societăţile în care 'oraşe[e-stat reprezentaumo,delul standard de stat, iar :termenii "politi.c", "politică", "poliţie" sîntadaptări sau ,derivate ale cuvîntului gTec ,polis, ,care 1 a ori g i n e î n­sem n a o 'C i t a ld e l ă f i zic ă, apoi ajungînd să însemne oraşu'l încarle se t~ransformase citadela, semnifi1cînd, Itotodată, şi statUJl, ad.ic~i as­pectul poliitic al ora~u[ui grec.

*Chiar şi un oraş-reşedinţă unde nu se afla 10 aglamera(re de lmanu·

faoturi lsau un ,cent'ru de negustori lavea o populaţie :relativ numeroasă.

El era locuit nu n'umai Ide suveran, de 'Curtea sa şi de aparatul administra­ţiei sale .centrale, dar şi de un fcorp de 'gardă (,,.dlrujină" cum se nllmeala slavi în perioada feuaalismului thnpuriu), eventual şi ,de o oaste cen­trală ,de reze:rvă, iar 'ace~şti ['ocuitori .ai locului de scaun regesc din ser­vi,ciul 'statului foloseau, la ,rîndul1or, 'O mulţi/me de servitori şi altă :mul­ţime de meş:teşugari şi negustori, care confe1cţionau şi vindeau mărfurile

de Ilux şi pentru care' :personalul 'con,du,cerii centrale constiltuila o elien­telă bănoasă. PlusprodusUl din întregul sta't ajungea în "buzunarele"persoanelor ,din conduoere din re'Şedinţă, tretribuţii plătite :din tributul(impozitele) încasate,. Un oraş~reşedinţă avea 'deei nevoie de o aprovi­zionare abundentă, lOon'stantă şi sigură de 'aLimente ,şi 'materii prime p,en­tru ~mi,cii :me:seri1aşi de tlux şi, ,deoarece în antichitate transportul :pe us­cat era ineficient şi costisitor, una din trăsăturile distdn,ctive ale unuioraş-reşedinţă (capitală) din e,pocile un'ai vechi constituia factorul Jinli­ta1tiv aU. aprovizionări!i. Populaţia unui oraş-reşedinţă era ,prea nume.roasă

iar standardul de viaţă aU. pă.turii (cl'asei) de oficialităţi din această popu­.laţie \prea 'înalt pentru ea această aşezare urban,ă ieşită ,din comun. ~ea­

pitală) să poa:tă ,depLnde lt1'u:mai de aprovizianarBa looa!lă, chiar da.că

în împrejurimi s-ar fi găsit ,resurse bogate d,e alimente, fibre pent\ru ţe­

sut, Imaterial lemnos, metale etc.Chiar şi cel mai milc şi sărac oraş-tîr,g producea mărfuTi .pen;tru a

lputea ,plăti alimentele cumpărate. Un oflaş-:reşedinţă aparent recolta:ceea ce nu a se.mănat. Ju,decînd însă pe baza ,realităţilor existente cîndva,va ,trebui !Să admite.m că orasel.1e-,resedinte dădeau 'ceva în schimbul bu­nurilor pe .care le ilmportau, deşi 'ocest ,c~vanu era (.) p}ată în natllră şini'ci un servilciu economic. Reşedinţe:le justificau tributuI pe care-l per-

148 1. FERENCZI

cepeau asup'ra ,producţ'i1ei din regiunti 'mai apropiate sau mai îndepărtate

p-rin ,prestalrea unor se,rvicii poliitice şi mi'1itare în folosul ,diferiteJor re­giunl ale ţării, eare servicii, d'eşi valoroase, în general, pentru lanu.lnitepături ale societăţii, nu erau întotdeauna binevenite. În schimbul aili­D1en,te!lor şi unor mate!rii ,prime ;pe care le iin1porta, reşedinţa trilniteaslujbaşi ,civili şi ostaşi, care se ocupau ,de !administraţie (oricît ,de ru,ji­lnentară să fi foslt ace1asta), menţineau pacea înăuntrul fruntariilor şi leapărau împo:t!I"iva unor atacuri din afară. Delnnitarii oare lulcrau în ora­şu!l-,reşedin,ţăîmpreunătCU cei oe depin,deau, di,reet sau in,direct, de ei şi

care d'OImiciliau tot acolo erau supuşi, la feI ca toţi oamenii, uneia dintrelegilE~ univer:sa~e ale vi1eţii soei/ale - :legea conform căreia servicii~e nuse :m.ai exe.cută dacă nu sînt ,reeompeI1lsate eli un quid pro quo tCorespun­zăitor. In caz că conducerea statului instalat într-un oras-rese,dintă nureuşea să asigu~e p,rovin'ciilor o administraţie publică efi,~ien,tă, o 'p'Oliţieeficace şi să le apere graniţe:le 'de duşlnani, venitu'rile în natură Stau înbani ce se scurgeau ,din provincii ISlpre oraşul-reşedinţă vor înceta să lTIaiintre, ,ceea ce va avea drept ur,mare atît ,descreşte,rea prospBrităţii clase­lor exploatatoare, cît şi a numărului de locuitori din oraşul-reşedinţă.

*Şi 'mai este necesar să :menţionăm încă ceva: unele oraşe au ajuns

re;şedinţe (capitaLle) în virtutea prestigiului .lor, altele deoarece aveau opoziţie adecvată, altele iarăşi din cauZia p'Oziţiei lor favorabile strategice.·O'raş.~e-re'şedinţe puteau fi alese însă şi pe baza unor considerente deconvenabilitate. Acest termen p<)a;te avea două· înţelesuri. Pu-tBa înSelTIna,eonvenabilitate în ceea ce ,priveşte condiţiile de laprovizionare 'Cu măr­

-furi din afară, precurr1- şi .convenabilita'te în legătură cu conducerea (ad­n1inistrarea) ţării şi menţinerea !Securităţii elasei exploatatoare. An1 vă­

zut -- în ,altă ,ordine de Ii-dei - că, ,deşi e'xpoI"ltul unui oraş-re-şedinţă nuconsta în ,produse "confecţionate" sau în servicii negustoreş;ti şi nu aveadeci 'un c.aracter economic, oraşu,l-ireşedinţănu era, ltotuşi, .parazitar. Ser­viciile Ipe Icare un oraş-reşedinţă Je laducea întregului teritoriu al sta'ţu­

llli Ir(~spectiv, în schilmbul tributului sub IJorm,ă de h!rană :şi ,materii ,pri­me, «~:rau de ordin ,administrativ şi militar. Un oraş-reşedinţă trebuiasă a.ibă acces lesnicios la întreg teritoriull ţării şi treb11ia să fie ac-eesibilpentru tot telritoriUll ,statului, iar 'un amp113sament care va fi 'potrivit pen­tru u.nul ,dintre aceste scopuri va corespun1de, probabil, \şi celuillalt.

.i\.m iffiai pomeni,t în oe~e de mai sus şi Ifol111 pe care~l juca în ale­ge'rea. oraşelor-reşedinţ,e (calpitale) p'restigiu1 aşeză:rii urbane respective.Faotorul iPsihologic lacumula;t ·de un oraş-:reşedinţă a ,determinl3t în unelecazuTi menţinerea şi ':mai departe dreij)t oraş--reşedinţă, deşi în urma ex­pansiunii statului resp.e'ctiv ajunse necorespunzător ,pentru acest scop.Considerente de prestigiu au ·dus 11a alegie'rea unui alnpilasam'ent necon­ve-nabil, uneori chiar cînd nu se p'un€la problen1a de ,a Imenţine Ireşedinţ,a

pe locul existenit, ci a hotărî între ,două 110i alnplasalnente posibile. i\.ces­te victorii ale prestigiUllui ,asu.p1ra 'conv,enabilităţii ·all fost ilustrate, deexemplu, prin istoria oraşului Rom,a. P,restigiul ·a făcut să fie :menţinută

AŞEZĂRILE PROTOURBANE LA DACI (1) 149

capitala Imperiului roman [,a Roma tinn,p ,d:e aproape o jumătate de .mi­leniu după ce "Oraşul etern" ajunse .cu totul necorespunză,tor lacestuiscop.

*In cele de mai sus s-a ·arătat că "exporturile" unui oraş-'reşedinţă

sînt de natură deosebită. O reşedinţ.ă (capitală) nu "exporta" mărfurile

obişnuite 'care se vindeau pe piaţa hinter1andului său economic. lVIărfu­

riIe caracteristice ale ,reşedinţei sînt mărfu'ri!le de lux, produse pentrllo elită privilegiată: domni1torul, melmbrii curţii slaie şi funcţionarii săi

civili şi 'militari, avînd prioritate aceia d~ntre ei care îşi îndeplineau ser­viciul chiar în reşedinţă. Departe ;d:e a socoti că aceste rnă'rfuri scumpede lux pot ,reprezenta o su:rsă ,de profit pentru buzunarul :particular s.aupentru venituri/le publice, domnitorul şi curtenii săi Je -eonsid·erau Ica în­selnne de on'oare, laI .că'ror p'restigiu s-ar reduce ,dacă ,cur,tea ar avea pros­tUll gust de a le pune în vînzare p·e pi'aţă.

î.n gene:ral, "exporturi\le", prin care oraşele-reşedinţe (capitalele) şi-au

p:ătit "ilnporturi.le", d'upă cum s-a lmai menţionat, nu ,au fost ,mărfurile

de lux, ci funcţiile mil:iitare şi administrative. Concret, reşedinţele (ca­'pitalele) au "exportat" den1nitariişi ostaşii. Reşedinţele au asigurat ,con­ducerea şi s8curitatea statelor (îmiPotriva ameninţărilor 'păcii atît dină­

untru cît ,şi ,din afară), şi aceste servicii, ca şi produsele Ide Ilux ale' rcşe­

dinţei, inu erau puse .p'e pi\aţa liberă. Ele au fost impuse tu-turor SUPlIŞi­

lor domniitorlllui de pe întreg teTitoriul stăpînit :de el şi de :cele enai mu~­

te ori nu erau bin,evenite pentru miajoritatea dintre teei siliţi să le alco­cepte. Din cele scrise mai sus ,reiese ,deci că" un oraş-reşedinţă îşi plătea

obligaţiile ca orice altă aşezare urbană, dar că "contu.l său de debi.t şi

credit'- avea un carJa~cter deos1ebit. Nu este deci de mirare că şi rolu,l so­cial ~i Icultural al unei reşedimţe (capitale) era în aceeaşi măsură ,deose­bit. Reşedinţcle au foslt şi "ereuzete" culturalle şi, totodată, - n1.1 în­tr-un singur caz - "butoaie de pulbere socială".

Reşedin~~ele au jucat rolul de "creuzete", atrăgînd in1igranţi ,din .oeleluai dtverse locuiri, cu diverse limbi mate'rne, diverse obioei,uri şi llllora­vuri ~i din diverse olase s'ociale. Ele ,au latras aceşti veniţi e:terogeni înprilTi.u.l ,rînd diln diverse zone ale statului ce se aflau Isub stăpînirea COll­

dUiccrii. Ilnigrarea într-o reşedinţă putea fi în undle oeazuri forţat~l (cumera, probabil, în perioada do:nniei lui Burebista, cînd au fost aduşi ar­hi1tecţi şi D1eşteri greci din oraşele-state elene ,ocupate ,de oştile '111areluirege dac de pe litoralul Mării Negre), în ,alte cazuri VOlU'l1;tar[1. () oate­goric de Î!:nigranţi forţaţi sau num'ai se.mivoluntari într-un oraş-reşe­

din1;ă o Teprezenta membriinobilimii provinciale, inclusiv n1embrii fos­telor falT}iJii a1e conducătorilor !Comunităţilor (triburi, uniuni de tribu'ri)care fuseseră demise sau subjugate.

J-\l.tă categorie de imigDanţi în oraşele-reşedi:nţă ia reprezentat-o elita~}r;tiştilor şi artizanilo,r din provincii <şi de peste hotare, fcare erau destulde prk~epu1;i în ·diferit,ele lor arte şi ,meşteşugu!ri pentru a fi în rnăsură

să lucreze în manufacturile ,de Ilux ale reşedinţei. [In cazul nostru - debună seamă - Între toţi acestia trebuiau să fie pirezenţi şi artişti şi ar-

150 1. FERE,NCZI

tizani greci (să ITIU v,orbim de arhitecţi şi cons.tru.ctori eleni) mai ales după

cucerirea oraşelor-state greceşti ,din Pontul stîng]. Fond;urile i'mportantece :se scurgeau din ,,:provincii" în oraşul~reş,edinţă ,permiteau 'Să se achi­ziţioneze numeroase bllnu.ri de consum de lux, oferind astfel :perspectivede mun.că 'rentabilă unor imigranţi voluntari de înaltă 'calificare.

A treia categorie, 'acelasta foarte numeroasă, de imigranţi în loraşe­

reşedinţe era marea oaste a slujiitorilor casni-ci - una dintre formele celemai răspîndite de muncă. Slujitorii casnici puteau fi impofltaţi în modforţat, ca 'Sclavi.

A existat - poate - !şi o a patra categorie de imigranţi în oraşele­

reşed:inţe care au avut o inflluelnţă cu totu.! idisproporţională faţă de nu­mărul .lor. Misionarii diferitelor -religii care fă,ceau prozelitisn1, se în­dreptau adesea către capiltala sta.tului, intenţionînd să conve:f1teaseă pelocuitorii ei. În aCBastă 'ordine de idei 'să nu uităm cele relatate de He­rOldot (Historiae, IV, 95-96) şi ,de Strabon (Geographia, VII, 3, 5, C. 297)referitor la pertsoana lui Zamolxis! S'ocoteau că \dacă vor .ajunge să sefacă aseultaţi de Idomnitor sau de vre:unul ,dintre ,prin,cipalii săi !C'onsHierişi executanţi, aceste :autori.tăţi Ipoil.itice vor putea îndeplini ,restul n1unciilor. l\1:isiunile pe lîngă ,monarhi Inu (au avut însă întotdeauna succes înaceeaşi măsură.

*Statul şi aşez'area urb,ană sînt deopotrivă unităţi ale vieţii sociale.

Intr-o anumită plriviinţă aşezarea lurb.ană - în ·cazul că nu este oraş-stat

- e:ra şi estle o unitate subor·don'aJtă a statului. Reşedinţa ~caJpita1a) esteun "pr·odus" comun şi necesar în fiecare stat al unităţilor ·de viaţă (aconcentrărilor in:dividuale) form'ate din stat şi din aşezări urbane. Ca­pitala este un centru: centrul de activitate ~i, totodată, 1ntensifieatorulenergiei politice. Origin!ar, noţiunea ,de reşe,dinţă (capitală), eu alte cu­vinte locul '9caunului ,regesc, de multe ori este egală cu "cartierul gene­raI" D1ilitar. Împreună cu acesta îşi schimbă locul curtea, or,ganUl politicconsultativ şi corpul serviciului de administrare. In lmul,te cazuri, această

reşedinţă (capitală) poate să existe îln părţile Ilimitrofe ale unei sau ,alteiţări, pe frontul de caracter ofensiv sau defensiv, d.ar 'poate să fie ampla­sată şi în centrul geometric al unui ,stat oare1care.

4.

o utilizare cara.cteriJStică a celor mai vechi aşezări (proto-)urbaneeste aceea de loc ,de -refugiu. Pe 'li,toralul miuntos al Mării A,driatice, spreexemplu, m,ai ales în zona actualullui oraş portuar Trieste, sînt cunos­cute în număr :mare astfel ,de aşezări :străvechi, denumite de popu:laţia

locală de limbă italiană castellieri. Acestea, de obicei, se 'compun dindouă părţi bine distincte, şi anume ,din1tr-o parte mai redusă ea dirnen­siuni, loc-uită în.contiQuu, şi dintr-o altă p-ar,te, cu o întin'dere mult maiconsiderabilă, nelocui;tă în mod perimanent, uln,de în vremuri de restrişte

populaţia din zona înconjurătoare putea să se refugieze. În Grecia conti­nentală antică sînt cunos.cute, de asemenea, aS1tfel de aşezări intărite (aum

AŞEZĂRILE PROTOURBANE LA DACI (1) 151

ar ,fi, de exemplu: Orchonle1~os, Tiryns, Mycene etc.). l\Iai mult, ele sîntprezente aproape în întreaga lume mediteraneană. În vremuri pr:ilmej­dioase aceste aşezări fortificate, pentru un rtiml) .luai 'mult sau m'ai pu­ţin îndelungat, ajung să fie oraşe în epoci şi societăţi date. Este însă

foafite curios faptu.l că, în acea zonă, în regiuni păduroase-muntoase,n'uprea 'S-au născult astfel de aşezări 'urbHne diacă nu au interveinit anumiţi

factori cu totul excepţionali, extraordinari. f\cel factor excepţionHl, caredetelimină forn1area unor aşezări 'Cu caralcter oppidan în asemen·ea zoneeste, în1ainte de toate, mineritu1.

În 3şezările (proto-)urbane de tip meJditelranean - ca şi în cele daci­ce, de altfel - popu\laţia ,trăia de multe ori f.oarte înghesuită. Dat fiindcă zidu'rile oraşelor llBcesitau sume mari pentru a fi construite şi men­ţinute în stare bună, autorităţile ~publice căutau să le reducă lungirrlea lalninin1um, atît cît era absolut necesar 'p'e'ntru a cuprinde po,pulaţia adu­nat[l cît mai strîns laolaltă. Chiar atunci 'Cînd o aşez2:re urb,ană îşi pUlteaPCTDlite să construiască un zid lung, cuprinzînd 'mai mult ea o zon,ă mi­ni.mă, autorităţi1le se abţineau, totuşi, de a depăşi strictul necesar, avîndin \'odere că un perimetru ;~nai mlare necesita m·ai mulţi oameni pentrlla-l apăra. Î.n cazul cînd se impunea însă 00 ex!tindere a zi1durilor dE~ cen­tură peste limi1tele zonei construite şi locuite, pentr,u raţiuni militare im­perative, ea, de exemplu, înglobarea unui pisIc 'Sau a unei culmi Ice nu-putea fi 'lăsată în afara zidului spre 'a nu fi atacate de asediatori.~ spa­ţiul intran1ural suplimentar pe .care fuseseră siliţi să-I incllu·dă era deobicei p;rea abrupt şi stîncos pentru a fi folosit ca teren Ide construcţii.

Priln ur::nare, în majoriitatea aşezărilor urbane ve.chi, densitatBa clădiri­

}or era foavte mare. Această Idensitate ajungea la .maximum în oraşele

feniciene in,sulare şi peninsulare ,a .cărora ari'e era minusculă. La lVIotye(lsole delIe· Stagn'One, IsaIa San Pantale'One, Sici,lia), elă'dirile aveau cîte~;ase etaje! Oraşul nu dispunea de pămînturi pr,oprii p.rodu,cătoa.re dehrană, iar pe inSlllă nu era loc nici măcar pentru un cimitir, pentru earea fost ne"voie să se închirieze un teren în Silcilia ,de .la bă:ştinaşi.

În alte zone ale Mării Mediterane, ea de pildă pe insula Creta, cică:rei pOlpulaţie încă din mileniUJl a[ III-lea Le.n. îşi dezvolita o cultură

~n.aterială şi spirituală foar'te înaintată, avusese aşezări opidane, care evo­luaseră diin palatele prin.ciare prhnitive. Apărarea bine eunoscutelor pa­late de la Knossos, Phaistos etc. a dat naştere la 'un€lle aşezări 'de tip op­pidan, cu 'case etaj'3te, c'lădite ,d,e-a lungul un·or străzi înguste, întorto­cheate.

M,ai hnportante faţă de toatle aşezările protoUJrb8Jne lamintite in celedin urmEl sînt însă oraşele greceşti, care stau, fără îndoială, baza evoluţiei

politice a civilizaţiei generale europene, denumite nOA~~ (7tOAc~~).Cele maivechi aşezări oppidan,e din Grecia continE~ntală fuseseră pre'ce,date, inainteel fi în'Conjurate cu ~iduri de :piatră, 'de nişte elen1ente derfensive, întrecare putelTI alnin:ti valuri de pă,:nînt, cOlnpletate .cu pali'Sadă de lermn35.

3,) Cf. A. J. B. Wace, M. S. Tholnpson, Prehistoric Thessaly, Cambridge, 1912,p. 21,',

152 1. FERENCZI

Se poate afi:rm'a îin mod categoric ică toate oraşele greceşti au înee'put prina re'p'rezenta o grupare a unor agricultori, care, din lTIotive de siguranţă,

şi-au construit aşezări,le pe înălţimi adiacente teritoriilor lor, fortificîn­du-le într-un fel oare'care. Acesta este motivul pentru care I{. Kirstenpropune t rad u cer e t e r IID e nul li i gre c e s c pol i s n u p rino r a ş, cip rin s,a t - o r a ş36. Partea ÎJntărită, nUimită în cazul oraşu­

lui Atena akropolis, se va uni - ,mult luai tîrziu - cu aşezările (sau"cartierele" meşteşugarilor, de exemplu keroameikos şi negust'orilor ­a.sty) ce vor lua naştere în jurul Ilor, 'consti;tuinld binecunoscute.le oraşe­

state greceşti37.

După cum se ştie, aproape fiecare gintă gre2ească şi-a conistrui,t cîteo cetate de refugiu, mai ales ,pe una dintre înălţimile potrivite din jupuIbazilnelor tectoniee ,mai !ll1ici sau mai imari, situate de ·obi-cei pe litoral sauîn apropierea măirii. În preajma întări,turilor de refugiu, ,cu poziţie "stra­tegică." favorabilă, sle dezvoltă apoi, încetul cu încetul, un loc 'de tîrgunde se vor discuta, totodată, şi probleme,le COlnune oIle ginţei. Tot înacest loc vor fi organi2Jate :sărbătorile gin:tei şi, în cons€'2inţă, aici se ,raconstrui un sanctuar ,COll1un. (Este demn de ~:nenţionat că în cazul dez-·voltării elene, primor,dial este factorul econO'111i\c şi abia d'upă el urimează

cel Ide sup~rastructură!). As,tfel se asociază diferite elcme.n.te oppidogenccu o clasici\tate olară. Aee1st centru 'de ,gintă cu oaracter urban in statunascerl,di, cu timpuil :creşte şi în privinţa întin:derii, şi nu odată popullaţia

rurală. d~n preajma lui se va muta succesiv în această aşezare de tipprotourban care ia un ,avînt tot :mai n1are în p,rivinţa dezvoltării. În sta­diul primitiv al dezvoltării, al evoluţiei, toţi locuitorii aşezării oppidanese CUI10SC reciproc, şi conduoerea ei, care, de altllninteri poate să fie pa-otriarhală, oligarhică sau "delmocratică" (în sensul den10craţiei sclavagiste)"se bazează tocmai pe cunoaşterea reciprocă a .cetăţenilor şi pe eont.rolullor reciproc. Apare poate ciudată afirmaţia conform căreia această evo­luţie l,a început Inu are un caracter marin, 'Ci unul continental. Trebuiesă ţinem însă 'cont de faptul că însăşi den'Ul~nirea grecească a mării:

7to'J"t'o~, în sensl11 originar al .cuvîntului a îns'€lmn'at "şes"38 . .L~bia lTIult::11ai tirziu polis-ul :ajunge un oraş adevărat cu caracter ne:gustoresc ­maritiln, a.poi - în unele cazuri - şi putere maritiInă. Diln mlai 'multeeauze cunoscute (din rîn/duJ. cărora amin:tim Idoar: fenomenul supra­populaţiei, al lup,telor intern'e cu caracter de clasă, 'al războaie/lor externedese, al climei ostile s.au al unor cut.remure r,epetate de pălnîl1.t), nuodată o parte a populaţiei lunar oraşe se va 111uita în alt ,lo.c. În cursuldezvoltării lor aşezăriJe urbane Im,ai ,de seamă, ajunse la o înflorire eco­nomici3. şi .la mare putere (Aten,a, Thebae, Phocida, Corint etc.) caută să

36 Die griechische Polis als historisch-geographisches Problenr des J\.litteI1neer­raumes, Bonn, 1956. ef. şi recenzia lui P. ~t\lexandrescu, în SCIV, 22, 4, 1971, p.6;)~-662.

37 Cf. A. Meillet, La formation de peuple grec, Baris, 1923, p. 354 şi urrn.;G. Glotz, La cite grecque, Paris, 1928, p. 12 şi urm.; H. Vetters, în Carinthia, 1951,p. 677--716; L. Castiglione, Pompeji, Budapest, 1973, p. 12-25.

33 Schunnemann, op. cit., p. 12; P. Teleki, op. cit., p. 590. CL şi Chr. M. Da-·noff, sv Pontos Euxeinos, în RE Supplbd., ]X, Stuttgart, 1962, col. 950.

AŞEZĂRILE PROTOURBANE Lr\ DACI (1) 153

acapareze cî,t ,:11ai lTIulte teritorii în vederea asigurării necesităţilor lorin 'ceea ce priveşte aprovizionarea cu cereale. În conspcinţă, se n,asc ora­~ele-colOinii, ,care apar Ipe litoralul Mării Mediterane şi al ll1ărilor secun­dare ale acesteia, intre care - du,pă cum este a:rhi,cunoscut - figurează

'~i Q.raşele~cetăţi de pe litoralul Pon-tului Stîng, Icare, la Irîridul lor, alI

avut un rol de scalnă în privinţa procesului de ,dezvoltare a centrelor cucaracte'r protourban de pe teritoriul Daciei dinaintea cucerirE Ton1an,e.În acest fel tipul oraşului greces'2 se răspîn,dc~te pe teritorii întinse ,cucaracter de li;toral. .

Prin1<1 etapă a procesului de expansiune a oraşului elen - după CUln1

se ştie - în,cepe foarte dC\'Tcn1e, în.că din secolul a,l VIII-lea Le.n. .i\. 'doua,in schimb, se l~:ag{l de cucerir},le :lui Alexandru cel IVlare şi de activitateaur~naşilor sai, deci după decăderea lumii elene prop,riu-zise. S-a11 produsatlln.ci 111ari dislocări 020nCHllice şi politice ,care, totodată, au latras după

ple şi răspîndirea, în stil 111 are, a culturii elenistice. Toate aceste eveni­111ente, de o ilnportDnţă istoricădeosebită39, a 11 d e t e r fi i n a t f o TI­

el are a II ,n o r o r a Ş eno i şi dezvoltarea vertiginoasă la rou,ltor aşe­

z~lri urbane vechi. :\.stfel se pun bazele unei serii întregi ,de oraşe vestite~uc in1periului ~la2pdonean, dar 111ai a~e$ ale imperiilor diadohilor, nă:s­

cindu-se 111ulte centre cconolnice, politice, culturale deosebit de innpor­tc.ln:ie, care, toate, au fost focare ale răspîn'dirii culturii ,D1a:teriale Şl spi-rit'dale elen.istice. Î~ aceJaşi tin1p oraşele Gre:ciei p:ropriu-zis.e decad, nu­111ai oraşul Corint, 'CU două porturi, îşi p,ăJstrează viaţa prospe1ră, fiin,dloc de trece're obligatorie, ,de tr3Jnsbordare între Marea Ionică, pe ,de oparte, şi Marca Adriatică, pe de altă parte.

În urma cu.cC'riril:or ,lui Alcxandtfu Maeedol1, se Î11fiinţează. dt2ci, oserie de aşezări urbane n1(ari, cu prop'orţii C1lprOatpe ,neeunoseulte pînă

atun,ci. După anu:nite păreri ale ,specialiştilor, acest proces de urbanizares-a desfăşurat Într-un mod 111aimul(t sau m,ai puţin spontan, deoare'ceyîrfu'rile purtătorilor civilizaţiei elenice, respectiv~ elenistice nici nu şi-au

putult închipui altflel organizarea ţărilor, a t:e!ritoriilor cucerite, decît prin"concentrarea" ,men1brilor 'Clasei exploa;tatoare, dOlninante, din ţările sub­jugate în cîtle lIn .loc [=' aşezare urbană (şi într-un consiliu)] bine ales,tJ,)~rlvit intereselor cuceritorilor, ,cu 'alte euvi,n1te ca într-un polis lărgit

pjpă la proporţii teritoriale uriaşe. Astfel, oraşul Antiohia a sin1bolizatpf)lis-u] syrian, ba, în acelaşi timp chiar Syria întreagă, aşadar întregulstat elenistic syrian; Alexandria (acest oraş, fondat ,de AlexandrlJ celIVI are, C'~1 peste ju,:nătate milion de loC'uito'ri ai săi) palis-ul egip1tean e,t.c.Voinţa organizatorică şi cea individuală-dinastică îşi avea rolul ei pre­cun1pănitor, deoarece prin ea noii conducători puteau să coneentreze şi,

totodată, să controleze relativ uşor lnembrii ra.ristocraţiei indigene. Aceastăetapă ,a dezvoLtării însemna, în acelaşi timp, etapa de trecere de la oraşe­

state la ţă~i-sta1e.

39 A. B. Ranoviei, Elenisrnu.l .~'i rol'ul său istoric, BuC'urc~tl, p. 31, 33, 38 etc.

154 1. FERENCZI

In acest proces istoric, oaracteristic, înainte de toate, pentru ţărileelenistice fOI"'mate în jurul bazinului ,de est al Mării Mediterane, un Tolde seamă îl aveau deopotrivă factorii istori·ci şi cei geografici. Oraşul­

Sttat este UI1 feno:men geografico-istoric de la începutul dezvoltării lui.I)ar situaţia este silnilară şi în Italia, un,de aşezările urbaJne .priimi­

tive 'ior lua fiinţă, în gen'eraJ, din vechille întărituri tribale, numilte op­pi.de40•

Într-un anumit sens .chi1ar şi Im1periul roman îI putem p'rivi ca uni~mens "polis". J\11l1me, cetăţeanul posesor al tuturor drepturilor romane:civis Romanus, a fost, înainte de toate, cetă·ţean al oraşului Roma; 'toatedrepturile au !decurs din această calitate a lui. La începutul dezvoltării,

faptul că oraşul Roma era un oraş de tip "polis" însemna un mare avan­taj pentru dezvolttarea acestei cOlTIunităţi urbane. A\Talntajul acesta, ,cuiimplt1 s-a transformat însă într-un factor cu caracter de frînare, de ob­stacol, care a îngreunat din ce în Ice lllai .n1ult avîntul natural al "Ora­şului etern", .păstrîndu-şi pînă tîrziu forma org:anizatorică, juri,dică, ad­ministrativă iniţială, caracteristică a polis-ului: urbs ROma. După CUlTI

se ştie, aşezarea u:rbană de la Roma s-a născut prin contopirea mai 'l11ul­tor aşezări rurale41 , ai,doma atîtor or~aşe greceşti.

Prin con/topirea Imai multor aşezări cu caracter rural, Roma ajunseun oraş de tip polis, însă nu tde tip glrecesc, ci ,de tip etrusc. Aşa eUlm esteîndeobşte cunoscut, etruscii, origLnari din Asia Mică, au fondat o mul­ţiime de oraşe nu nu'mai pe .pămîntul Etruriei pro;priu-zise, .ci - Întrealtele - şi la sud de Romla, pînă Ia Capua, iar prin expansiunea sprenord, ·pînă în De.p'resiunea Padu}ui, a puterii etrusee, au .lu·at naştere mul­te aşezări p'rotourbane (între care Felsina, Bononia, Mutina, Parma, Mel­p11'1n E~tC.42), chiar dincolo de catena Appenninilor. Iar sub influenţă elenă

şi etrl1scă, după ce s-au ,maturizat şi condiţiile social-economi,ce, a în:oeputprocesul urbanizării şi în Latium, precum şi ,la alte populaţii, mai alespe nişte dealuri înalte (de pildă pe Mons Albani). Astfel chiar şi oraşul

Roma ·de n1ai tîrziu, la începu;t nu a fost altceva decît o aşezare urbană

a ţăranilor condu.şi de re.gi de origin'e etruscă. " ... Ln primele secoleale istoriei sale - afirmă foarte frapant ila un n10ment dat 1-I. La"visse

40 Cf. E. Kornemann, Oppidum, în RE, voI. XVIII, Stuttgart, 1939, col. 708-725.

41 Paullus Manutius, De civitate romana, Venetiis, 1585 (în Graevius, The­saurus antiq. rom. ediţia 1694, cit. p. 1 şi urm.; Boindin, Discours sur les tribusromaines, ou l'on examine leur origine, l'ordre de leur etablissement, leur situa­tion, leur etendue, leur forme politique et leurs divers usages suivents des temps,în Me1noires de l'Academie Royale des Inscriptions et Belles Lettres, 1, 1717, p.72 şi urm.; val. IV, 1746 (mai degrabă 1726, deoarece val. III a 'apărut în 1723,iar voI. V în 1729) p. 67 şi urm.; p. 90 şi urm. Părţile referitoare :la chestiuneanoastră le cunosc numai din: G. Forni, Tribit romane e problemi connessi dalBlondo Flavio al lv[ommsen, în P'ubblicazioni dell' lstituto di storia antica in me­moria <ii Luca de Regibus, (extr.) Genova, 1969, p. 50-51; p. 74-76.

42 Cf. J. Dennis, The Cities anel Cemeteries oI Etruria3, London, 1883; N. A.Maşkin, Istoria R07'nei antice, Bucureşti, 1951, p. 55-57.

AŞEZARILiE P'ROTOU,RBANE !LA DAleI (1) 155

- Roma, de fapt, ,şi-a :mărit 'te.ritori'ul 'Cum un ţăran îşi măreşte pămîn­

tul ...". Şi statUtl ro:nan itot timpul rănnîne un oraş-stat al ţăranilor, pînă

ce ajunge proprietar al în'tregului b'azin aI Mării Mediteranene. Num.ailocuitorii ·oraşului au cetăţenie romană în perioada 'republi'cii (sclava­giste). Restul peninsu1ei italice rămîne 'tim,p de mai !multe secole lln felde teritoriu cucerit. În afara locuitorilor unor aşezări vecine, po,plulaţia

liberă a întregii Italii abia în anu.l 89 Î.e.n. pri,meşte dreptul de cetăţenie

romană, ajungînd - aşadar - la un nivel i,dentic (egal), ,din ,pun'ctuI deyedere al dreptului comun, cu locuitorii "oraşului-'111amă". Abia pe vre­J11ea lui C. Iu]ius Caesar şi Odtavianus A'ugustus obţine dreptul itali'cius Italicum). După eum este bine cunoscut, im'păratul M. Au'relius.Anto-ni.nus (Cartaoalla) în anul 212 e.n., pri'n Constitutio Antoniniana, ·dă­

ruieşte cetăţenia rOlnană tut!uror oamenilor liberi ai Ilmperiului -- înafara dediticilor -, înainte însă ide 'toate: orăşenilor. Fiebat orbis urbs,scria - foarte se~nnificativ - în legă/tură cu această 'măsură, TerentiusVarro.

În ace.a zonă Yas,tă asupra .căreia rom,anii şi-au extins dominaţia

politică, ei au patronat şi au promovat în mod consecvent oraşul-stat

ca formă de organizare politică, imenţinîndu-l acolo un,de exis,ta şi Întro­dUlcîndu-l acolo unde băştinaşii nu-l adoptaseră Imai din!ainite rdin pro;prieini ţiativă, aşa cum procedaseră rOlnanii înşişi. La sfîrşitul se'colului alII-lea şi începutul secolului al III-lea e.n. conducere'a imperială romană

a desăvîrşit acest proces, acordînd statutu'l de oraş-stat aşeză,rilor urbaneegiptene care erau reşedinţe ale administraţiei ·departamentelor. După

aceea, pentru o relativ ,scu~tă perioadă de timp Imperiul roman a ajunsa fi un conp politic constituit apifoape în întregilme ,din .celule, !Care erauca stru,ctură politic[l oraşe-state. Nu erau, bineînţeles oraşe-state suve­rane, dar lIn ,punct cardinal al politicii conducerii in1periale consta înacordarea unei cît 111ai largi autonomii locale oraşelor-state constitutiveale Imperiu,lui.

Urbs R01'na a încetat însă de a m(ai fi un oraş-stat ,cu autoguvernareatun:ci cînd a ajuns .capitala unui corp politic circu·mmedite:ranean, 'compusdin ceLule oraşe-state. Pe vren1ea lui Octavianus Augus:tus, Iteritoriulaparţinî,nd Ro:nei în afara lin1itelor "Oraşului etern", preculn şi ,terito­riile aliaţi/lor şi supuşilor ROlnei au fost structurarte 'Într-un mozaic de111unicipaiităţi nesuverarle, dar cu autoguvernare. Roma însăşi era ,acumsingurul oraş din ager Romanus .care n'u beneficia de au,toguve'rnare mu­niripallă. Era se,diul eonducerii In1periului \l'om'an, d.ar ea însăşi era ad­lninistrată de un fun.cţionar: praefectus urbi, numit de' în1păr31t.

*Se ştie, mai ales ,datorită Commentarii-lor lui C. Iulius Caesar scrise

în legătură cu ,războaiele gali:ce, că şi un alit nealm foarte n'umeros şi în­semn.at în secolele anterioare evei ,noas1re, şi anunle cel al celţilor sau algalilor avea şi el ll1ul1te centre cu caracter oppidan43•

43 In ceea ce priveşte procesul de constituirre al mai micilor sau mai rnariloraşezări fortificate cu caracter proto-urban, .a acelor oppida din lumea celtică, vezi

156 1. FERENCZI

În literatura arheologică cehoslovacă oppidum-urile celtice sînlt aln1În­tite drept "oraşele noastre cele mai timpurii"44. Sub tern1enul tehnic deoppida ,celtiee se înţelege grupul aşezărilor fortificate, originare de lasfîrşitul secoluilui al 1I-lea Le.n. (este vorba de cele n1ai ti;mp'urii), a că­

ror fază principală de Jocuire este datată în secolul 1 î.e.,n. Folosirea lorse încheie în majoritatea cazurilor cam pe la începutul mileniului 1 e.n.,existînd însă şi cîteva ex,cepţii, Imai ales în ce priveşte cele din Slovacia.Toate aceste oppida au fost centlre economice, ale vieţii p'olitice şi cul­turale şi au avut o serie de trăsături t~pice celor mai v"echi 'aşezări urbane.In primul rîn.d, ele au, reprezenitat centrele unor meşteşuguri dintre caren1ullte publicaţii 45 , el fiind st'udiat nu nU.mai ,de a:rheologi, ci şi de istorici,un nivel .relativ înalt al perfecţionării şi gustului. Oppidum-urile au fostapoi focarele negoţului ("comerţului") pe mari distanţe, în care schimbul,n1.,ateriale101f b~rut,e, p\reţioase, a unor ţ!fodu.se, ca "vasele de n1etat ju'cauun 'rol ilnpo~tant, acest negoţ bazindu-se, în parte, deja pe circulaţia 1110­netar~3.. Manufactura, precum şi negoţul, pretSupun, în ,mod inevitabil, ostratificare relativ complicată a societăţii.

S~ubiectul celor mai v'e'chi aşezări urbane ,central-europene şi dinEuropa occidentală a fost 'dezbătu:t ,pe 'plan european în ultima vreinle înmulte publicaţii45 , el fiind studiat nu nUlTIai de arheologL ci şi de istorici,numismaţi, jurişti şi oame'ni de a~te speciaJităţi. Problemelle specificeirlcluei, pe lîngă alte 'laturi, îrutrebarea: de cînd oppida pot fi interpretateca cent're (proto-)urbane? Unii lnvăţ-aţi asociază termenul ,de oraş llllffiaicu oraşul Imedieval sau, în cel mai bun eaz, cu oraşele societăţii elenesau celei romane. Folosind acest 'criterill, ei refuză să atribuie un 'ca­ra.oter urban sau măcar protourban acestor oP1Jida. Raţiunea acestei aser­ţiuni este însă incorectă, deoarece ·oraşul ca fenolnen social, istoric şi

geografic, este supus uln'or dezvoltări sp€·cifice. () aşezare cvas:,-"p1reisto­rică" nu se poate aprecia ,după crirteriille care sînt valabile ,pentru socie­tatea selavagistă clasică sau cea feudală (imedievală). Spre exem,plu:mulţi jurişti şi numeroşi istorici înclină să atribuie un caracter urbann'umai acelor aşezări în care un anumit silSte,m legal poate fi atesta;t p:rindocun1ent,e scrise. Toţi aceştia procedează conform acelui principiu după

care llici uln oraş nu poate exista fără vreun docu:ment care să cuprindă

o serie de norme. În acest caz' însă, 1enmenul de "oraş" s-ar limita numaila acele perioade ale dezvoJ..tării sociale care au docu:mente sorise. OI', Ilun­ga epocă ,de dezvoltare 'a societăţii "preistorice" ajunse în p'e'rioada ,des­trămării în etapa aşa-zisei "delllocraţii militare" sau în 'p~ragul înfiinţării

luai pe larg: Oppida, the Beginnings of Urbanisation in Barbarian Europe, în BAR~

Papers presented to a Conference at Oxford, Octobcc 1975, edited by Barty Cun­liffe &: Trevor Rowley; în 1. română, vezi: 1. H. Crişan, în Thracia, III, 1974, p.179-183; idem, Burebista2, p. 323-328.

44 Vezi: Jiti Bren, Earliest Settlements with Urban Character in Central-Eu­rope, în BAR, Suppl. Ser., II, 1976, p. 81-94.Bteti,

.:5 Triluitem la bibliografia de speC'ia~itate extrenl de variată şi bogată (nouă

- din nefericire - in majoritatea ei inaccesibilă, cuprinsă la cap ătUll diferitelorstudii incluse în BAR, Suppl. Ser. II, 1976.

AŞEZĂRILE PROTOURBANE Lr\ DACI (1) 151'

unor form,aţi'uni ,prestatale, ba chiar statale, al cărei siste'm legislaţionaT

nu se poate docun1enta în ,detalii prin izvoare arheologice, nu ,poate fitre'cută ,cu vederea. Apariţia unui as)tfel 'de sistem este consecinţa natu-·rală a unei diferenţieri sociaile complicate.

Centrele fortificate ,de producţie şi de schimb de ::nărfuri, care, îngenera.l, pe drept cuvînt sînt considerate ca centre politice şi culturale,reprezintă 'o arie naturală în care se .constituie relaţii sociale şi juridice.Fortifi.carea oppidu1n-urilor este freeve.ntă, dar nu totdeauna este justi­ficată, dEi'că erau sau nu indreptate nllffiai împotTiva li'nor duşma'ni dinafară. i\ceastă necesitate apare însă ca rezultat 'al unei dezvoltări social­econolnice 'colnplexe şi de lungă durată. Ea demonstre,ază nevoia de aproteja o (~:nll:l1ită pătură SO{'Î.aIă\ preeU:11 şi averea sa dobîndită. T"rre­buie S~l fiIn conştienţi de faptul că prob,lema ,nu este den10nstrarea 6iste­n1ului politic şi juridic, .ci, 111ai degrabă, elucidarea detailată a relatiilorsociale din interiorul aşezărilor oppi1dane. Izvoarele arheo.logice, în sine,nu pot doyedi existenţa unui sisten1 Juridic sau politic, dar pot răspunde

cu claritate referitor la situaţia economică în care se dezvoltă societateaşi în care citeva fenolnene nu sînt 11ui~ai probabile, ci inevitabile. Sînte,mde pă-rcre că\ sin1ilar celor :din cadrul societăţii se:lavagiste sau feudale,aşezări (proto-)urbane existau şi în epoca orînduirii comunei primitive"n1ai precis către sfîrşitul acesteia. Imp,ortanţa şi funcţia unor astfel deaşezări a determinat caracterul lor 'urban, nu numai pentru societateaexistentă~ ci şi pentru dezvoltarea lor viitoare.

În ce priveşte oppiclurn-llrile celtice pute:11 face trimi,ter'e la Com'men­tarii-le lui C. Iulis Caesar, care ne 'Sînt de foarte mare ajutor, ,deoareceau fost scrise de un autor cuIt, pose,dînd o cunoaştere de prima mînă ­intre altele - despre ţinutul unui t'fib important, şi anume despre ţinu­

tul helveţilor. Caesar s.cria: "Oppida sua om.nia numero XII, vieos aelCCCC, reliqua privata aedifieia ineendunt .. ." (Comentarii de belia Gal­Zica, I~ \T/246 ). In această propoziţie Caesar aconSBmnat cît se poate deliimpede ierarhia aşezărilor. În primul rînd sînt oppida, apoi viei, 'după

aceea privata aedifieia. Pare cert faptul că Iulius Caesar a descris ojopidadin Gallia în terlneni pe care-i cunoştea din Italia, deoarece el nu intră

în nici un fel de detalii şi speră că vorbele sale să-i fie familiare citito­rului italic. Este, de asemenea bine ştiut că pen·tru aceleaşi oppida Cae­sar foloseşte ambii tern1eni: oppidum şi urbs. In lumina acestor fapte,unele oppida din lu,mea celtică, începind din Britannia şi ,pînă în Boiohae­lniu;n1, mai mult, pînă în PannO'nia şi viitoarea provin/cia Moesia I>ot ficonsiderate aşezări protourbane, ba chiar oraşe ·de Lla sfîrşitul perioadeiden10craţiei ll1ilitare, îndeosebi dacă compară'm culturile materiale, aproa­pe identice de la Alesia, ...4.rarieun1, Bibraete, Genava, Gergovia, L'll,tetia

48 In ediţia lui H. Rheinhard (C. Iulii Caesaris Commentarii "de bello Gallico,Stuttgart, 1892, p. 5), autorul dă următoarea explicaţie ref.eritoare la conceptul deGppidun~: " ... (oppidun~ vicus == offener Platz) heist jeder Ort, der durch KunstodeI' NatUr fes t i s t, wohin die Bewohner des offenen Landes in Zeiten feind­licher EinfaHe sich mit ihrer H a b e fleichteten (vezi şi paragraful LXVIII, . p.190-191).

158 1. FERENCZI

etc. de pe teritoriul actual al Franţei47, Bagendon, Camol'U,dunum, G'rilm'sDitch, Selsey, Silchester etc. -de pe teritoriul Marei Britanii48 , Basel, Bernîn Elveţia, Breisach, Kelheim, Manching, Niedenstein, Titelberg etc. înR. F. Germania, Bratilslava, Ceske Lhotice, Devinska Nova Ves, Hrazany,Neveziee, Stare H,radisko, Stradonice, Tfisov·, Zavis't etc. pe teritoriul R. S.Cehoslovacia49 , Braunsberg, Drassburg, I{al!lstein, Magdalenesberg în Aus­tria50 , Balatonfeldvar, Bata, Bu.dapest-Gel.lerthegy (oppidum Eravisco­rU111), D1.1naSzekcso, Esztergom, Nagyberki, Szalaeska, Pecs, Reg;ăly, Sop­ron, ,Szabadhidveg, Szazhalombatta, Tihany, Velemszentvid în R. P. Un­gară, Batrovci, Gomola\T.a, G~radina, O'sjek, Singidunum (Beograd), Sir­7niU11t (Mitrovica), Stari Slankamen în R. F. S. Iugoslavia51 .

(:aracteris.ticile urbane, foarte pe scu~t, ale acestor oppida sîn,t ur­lnătoarele; amplasarea ilor ·nu este la \roia întîmplării, ci ele stau în le­gătură ne;:nijlocită cu unele materii brute importante ,din ,punct de vederea vieţii economi'ce celtice, cum ar fi, sp're exemplu, minereurile feroase8Jau 'nef!e'roase, dar, tot aşa de bine, pot lua fiinţă la intersecţiil,eu'n1or d:ru­muri principale de schi'mb. AmplasaTea oppidum-urilor celtice din Boe­mia, de pildă, este destul 'de unifonmă, în sensul .că partea centrală a aşe­

zăriJor, de obicei, este situartă într-o vale potrivită, flancată din două

părţi de înălţin1i fprielnice pentru amplasarea unor întărituri, n'umite decercetăitorii moderni akropoleis o trăsătură caracteristică a oppidum-uri­lor cE~ltice este a m e n a jar e a a r t i f i 'C i a'1 ă ain t e :1' i o r u.1 u i î nt era s e, cu gîndul de a obţine maximu:ffi de spaţiu orizontal, necesar ri­dicării unor Iconstrucţii particulare.

I:n 11egătură cu aceste aşezări de tip cvasi-orăşenesc se pune şi pro­blema fortificaţiilo:r şi -a elementelor de fortificaţii, apoi al plan'li1lui pro-iectat al -părţii interioare a aşezării - "cartierele orăşeneşti"-, de aran­jarea clădirilor în interiorul oppidum-ului, ,de manufacturi, "con1erţ" lanlari distanţe, precum şi chestiulnea sistemului administrativ.

*Nu este absolut necesar să ne îndepărtă'm pînă la celţi, deoarece ­

deşi nici ,pe departe nu sînt studiate aşa de bine 'cum s-ar cuveni ­p6leis au existat şi la tracii de S'Ud52 • Din datele istorice şi cele arh'e'olo­gice se desprinde c1'ar faptul că 'pe lîngă procesul de pătru:n-dere a un,orelemente sud-tracice îln oraşele gr,eceşti (este vorba înainite de toate demembrii aristocraţiei tribale sud-tracice, dar şi de alţi reprezentanţi aidiferitelor pături şi clase sociale ale societăţii cu pricina), tre-buie să seţină cont de faptul că unele dintre aşezările tracice au ajuns centre mai

47 Pentru lista celor 22 de oppida din Gallia, ef. H. Rheinharcl, op. cit., p. 19l.48 Cf. Barry Cunliffe, în BAR, Suppl. Ser., 1r, 197(j, p. 155, fig. 9.49 Vezi: Jiti Bren, în BAR, Suppl. Ser., II, 1976, p. 84, fig. 1.50 Cf. J. R. Collis, în BAR, Suppl. Ser., II, 1976, p. 4, fig. 1.51 Vezi: E. Petres, în BAR, Suppl. Ser., II, 1976, p. 55, fig. 3.52 Vezi, de exemplu: H. M. Danov, Tracia antică, Bucureşti, 1976, p. 321-322.

Autorul a consacrat un capitol întreg chestiunii pătrunderii unor elemente sud­tracice în oraşele-state (coloniile) greceşti de pe ţărlllul apusean al Mării Negre.

AŞEZĂRILE PRO'TOURBANE LA DACI (1) 159

importante, fiind recunoscute chiar de eleni ca p6leis. Astfel, de exelrnplu,graţie unor evenime.nte cu caraeter militar şi politic se ştie că pe cursulinferior al rîului Strymon a existat încă în cursul secolului al V-lea unpalis sud-tracisc, numit în li.:nba greacă, foarte semnificativ, de altfel,"Nouă drumuri" 'Evvecx "06o~ el fiind centrul tribal fortificat al poplllaţiei

tnacicc locale (Eionoi). Cucerirea acestei aşeză·ri întărite, i:11\p'ortante şi

din pu,net de ve1de're strHtegic, în anul 475 Le.n., a costat sa/crificii ,deo­sebit de :mari din partea gr1eci1or. Din cele menţionate mai sus ,despreEion (respectiv Enl1,ea h6doi), se vede că unele dintre aceste aşezări~l maiales centrele tribale, cum a fos,t după toate p,robabilităţile şi cea de laEnn,ea h6doi, din teritoriul edonilorr-, erau fortificate dar nud li p ă

ro ode 1ele e.} e In e, ci con for im "m o d u \1 uit rac i c".

*După cum rezultă - sperăm - din cele r·elatate luai sus, se petrece

în unele cazuri :mai încet, în altele mai rapid - în ,deplină concordanţă

cu procesul de perfecţionare al ,diviziunii dezvoltate a Imun:cii şi cu lăr­

girea în 1110d simţitor a schimbului de mă'rfuri - transformarea aşeză­

rilor de tip oppidan, protourban. .i'\cea~ta in măsura în care elementelede concentrare ies victorioase asu,pra un,or aşezăTi rurale ,de mai ,mică

impo~tanţă şi asupra Jocului primitiv de refugiu. Izbînda aşezărilor op­pidane ca centre politice, economice, sociale, :religioase, cu1tura1le etc.asupra llnei regiuni geografice sau asupra unei ţări întregi, contribuie şi

lTIai ':TIult la dezvoltarea unor centre-reşedilnţe(capitale).În altă ordine de idei, trebui,e să ne 'reîntoarcem, foarte pe scurt

la 'problema minerituluL După CUllTI se ştie, mineritul, chiar de Ia înce­putul epocii metalelor :a jucat un rol de sea!mă în 'ceea ce priveşte p1ro­cesul de naştere a unor aşezări de caracter proto-oPlpidan. Deoarece n1i­neritul este o îndeletnicire specializată, aşezăriJe oppidane Iminiere, de

. obicei, ajung şi centre culturale (ne gîndim la cazul localiităţii Hallstatt).

18TVAN FERENCZI