ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA OBIECTE DE STUDIU, … · între secolul al XIX-lea ºi secolul XX,...

COLEGIUL NOUA EUROPÃ

ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA

OBIECTE DE STUDIU, SURSE, METODE

Lucrãrile simpozionului internaþional organizat de Colegiul Noua Europã

Bucureºti, 7 - 8 aprilie, 2000

Copyright © 2002 – New Europe College

ISBN 973-85697-0-2

Seria de publicaþii RELINK

12

Statutul evenimentului în istoria timpuluiprezent

MICHEL TREBITSCH

Subiectul comunicãrii de faþã mi-a fost inspirat în parte detitlul acestui colocviu ºi de numele institutului care urmeazãsã fie înfiinþat. “Istoria recentã” pe care vã propuneþi sã o studiaþiridicã, într-adevãr, probleme de aceeaºi naturã ca ºi “istoriatimpului prezent” aºa cum este ea înþeleasã în Franþa. Iarinvitaþia dumneavoastrã a reactualizat o interogaþie pe careacum, la 20 de ani dupã crearea institutului nostru, la 10 anide la marile rãsturnãri istorice din anii 1989 - 1991, o resimþimca fiind necesarã, anume interogaþia cu privire la statutul actualal istoriei timpului prezent. Ultima noastrã reflexie colectivãavea loc în 1993, cu ocazia sesiunii de comunicãri prin care îlomagiam pe François Bédarida, ale cãrei lucrãri au fostpublicate de editura CNRS sub titlul A scrie istoria timpuluiprezent* . Cea care se contureazã în momentul de faþã în cadrulunui seminar intern (care va avea ca primã urmare apariþiacâtorva lucrãri în buletinul nostru ºi pe situl nostru internet)este de integrat în mai larga dezbatere în curs între istorici,dezbatere profundã, dezbatere esenþialã, din care uneori nuau fost reþinute decât formulele-ºoc, de la “cotitura criticã” aanilor ‘80 pânã la polemica actualã cu privire la “criza istoriei”.

* Toate titlurile lucrãrilor menþionate în text au fost traduse în limbaromânã. Pentru titlurile în limba francezã, a se vedea bibliografia dela sfârºit.

13

Statutul evenimentului în istoria timpului prezent

Istoria timpului prezent poate fi definitã, dupã o formulã alui François Bédarida, în acelaºi timp ca perioadã ºi ca demers:demersul unui istoric implicat în Zeitgeist-ul sãu, care seconfruntã cu o documentaþie insolitã, proliferantã ºi lacunarã,care este constrâns sã se situeze în raport cu actorii ºi cumecanismele memoriei. Sau, cum scria François Dosse înImperiul sensului (1995), aceastã istorie “nu presupune doardebutul unei noi perioade, proximitatea – trecutul imediat - cese deschide privirii istoricului; ea este în acelaºi timp o istoriediferitã, care participã la noile orientãri ale unei paradigme ceîºi cautã identitatea în ruptura cu timpul unic – liniar, ºi caremultiplicã modurile raþionalitãþii”.

Lãsând de o parte problemele metodologice, chestiuniprecum cea a izvoarelor (în special orale) sau a memoriei, cevor fi abordate de alþi participanþi la acest colocviu, mã voiocupa, în ce mã priveºte, doar de problemele pe care le ridicãperiodizarea istoriei timpului prezent. Aceasta abandoneazãdefiniþia clasicã a istoriei contemporane, distincþiile acceptateîntre secolul al XIX-lea ºi secolul XX, între un “prim” ºi un “aldoilea” secol XX, pentru a propune în schimb o periodizare cugeometrie variabilã, acoperind “o secvenþã istoricã marcatãde douã repere mobile”: în amonte, durata unei vieþi omeneºti(cea a martorilor); în aval, frontiera încã ºi mai dificil de trasatdintre momentul prezent ºi clipa trecutã, dintre ceea ce neaparþine încã ºi ceea ce am lãsat în urmã. Aceastã periodizarevoit instabilã indicã ezitãrile istoriei timpului prezent între a sedefini ca simplã extensie a câmpului istoric sau a insista asupraoriginalitãþii prezentului, între a-ºi concepe limitele cronologiceca fiind mobile, stabilite prin convenþie, determinate de factoriexterni temporalitãþii (acces la arhive, martori în viaþã, memorievie) sau a încerca sã fixeze cu precizie semnificaþia unor cotituriºi rupturi, mergând pânã la a defini o discontinuitate radicalã

14

Istoria recentã în Europa. Obiecte de studiu, surse, metode

ce problematizeazã însãºi noþiunea de istorie contemporanã.De aici, o nesfârºitã serie de cronologii contradictorii, dominatede problema semnificaþiei celui de-al doilea Rãzboi Mondial,problemã care se aflã de altfel originea înfiinþãrii Institutuluide istorie a timpului prezent.

Pentru comunitatea istoricilor, pentru studenþi, istoriatimpului prezent înseamnã pur ºi simplu perioada mergânddin 1945 pânã în “zilele noastre”. Însã statutul exact al rupturiipe care ar reprezenta-o perioada 1939 - 1945 nu este clar.Este ea oare, aºa cum s-a hazardat sã afirme Jean-Pierre Azéma,“matricea” timpului nostru prezent? Ar trebui oare, având învedere proximitatea ºi continuitãþile dintre cele douãfenomene-rãzboi sã o înlocuim cu cezura Primului RãzboiMondial? Sau, dimpotrivã, luând ca reper Cãderea ZiduluiBerlinului, ar trebui sã facem sã basculeze întreaga perioadãdinainte de 1989 în teritoriul clasicei istorii contemporane ºi,în schimb, sã reinserãm întregul timp prezent în acel “secol XXscurt” (1917 - 1989) drag lui Eric Hobsbawm? Orice periodizarereprezintã, se ºtie, rãspunsul dat unei nevoi databile, o manierãde a exprima o rupturã contemporanã pentru a da seama maibine de incomensurabilitatea dintre prezent ºi trecut, fie el ºirecent. Orice periodizare conferã sens ºi produce coerenþã,însã uneori în mod excesiv, fiindcã ea tinde în acelaºi timp sãse reifice - perioada noastrã devenind “patria” noastrãtemporalã -, sã se metaforizeze (mai ales sub presiuneametaforelor spaþiale, mult mai uºor manevrabile decâtmetaforele temporale), ºi fiindcã ea tinde inevitabil sã confundeconsecuþia ºi cauzalitatea, punctul de plecare ºi originea. Înspatele noþiunii de matrice sau de origine se profileazã alteexpresii, la fel de încãrcate de sens: cea de traumã, cea deeveniment fondator.

15


Pentru a putea scoate la ivealã una din semnificaþiile acesteinoþiuni complexe de periodizare, mã voi opri la analiza a ceeace mi se pare caracteristic pentru “evenimentul timpuluiprezent”. Istoricul Antichitãþii, cel al Evului Mediu lucreazã cuun material care însumeazã secole, ba chiar milenii. Prindefiniþie, istoria timpului prezent are ca material de lucru“timpul scurt”, atât pentru cã spaþiul cronologic ce îi este atribuitnu depãºeºte aproape niciodatã o jumãtate de secol, ceea ceface ca orice abordare istoricã de lungã duratã sã devinã dificilãºi opacã, dar ºi pentru cã, în consecinþã, ea nu poate fi decât“evenimenþialã”, nu poate decât sã se concentreze asupra unorserii de evenimente pornind de la care va încerca sã descriediverse tendinþe ºi rupturi. Acesta este ºi motivul pentru careinterogaþia asupra evenimentului este aproape de neocolit înorice elaborare teoreticã a istoriei timpului prezent.

Evenimentul contemporan

Vom porni aici de la ipoteza cã existã o evenimenþialitatespecificã a istoriei contemporane, aºa cum a fost ea pusã înluminã de Pierre Nora în articolul clasic «Reîntoarcereaevenimentului», publicat în A face istorie (1974). Existã, nespune Nora, o dublã singularitate a “evenimentului timpuluiprezent”: noutatea sa radicalã în raport cu perioadele anterioareºi semnificaþia ineditã pe care i-au conferit-o mutaþiile dinistoriografie. Ceea ce caracterizeazã timpul prezent este faptulcã prezentul însuºi e încãrcat cu un sens care este deja istoric.Mondializarea, integrarea tuturor societãþilor într-o istoricitatede tip occidental, circulaþia generalizatã a percepþiei istoricesub chipul actualitãþii, au concurat pentru a da naºtere - lasfârºitul secolului al XIX-lea - unui nou tip de eveniment:“evenimentul modern”, produs în mare parte de mass-media,metamorfozându-se în “eveniment monstru”, în “miracol a

16


societãþilor democratice” producând în permanenþã noul. Poatecã lucrurile ar fi mult mai simple, pentru a sesiza nu doarpolisemia noþiunii de eveniment istoric ci ºi relaþia sa particularãcu istoria timpului prezent, dacã ar exista în francezã o distincþiela fel de clarã ca cea dintre termenii germani Geschichte, istoriacare se produce, ºi Historie, istoria care se scrie. Dacã dinperspectiva lui Geschichte evenimentul contemporan apareca nou prin cantitate, prin circulaþie acceleratã, printeatralizarea sa, din perspectiva datã de Historie “reîntoarcereaevenimentului” este produsul unei aventuri istoriograficecomparabile cu cea a “faptului” durkheimian în sociologie:cãci tocmai împotriva dominaþiei evenimenþialului a fost înmare parte reînnoit demersul istoric al secolului XX.

ªcoala criticã privea evenimentul ca pe un dat – “faptulistoric”, singular ºi irepetabil -, în aºa fel încât sarcina istoriculuise reducea la dispunerea faptelor (pornind de la criticadocumentelor) într-o ordine care presupunea identitatea dintrecauzalitate ºi cronologie. În Introducere la istorie (1949) LouisHalphen încã mai putea afirma cã “E suficient sã ne lãsãmconduºi de documente, citite unele dupã altele aºa cum ni seoferã ele, pentru a vedea cum lanþul faptelor se reconstituieaproape automat”. Împotriva acestei istorii evenimenþiale,discursul celor de la Annales s-a constituit prin mutareaaccentului asupra primatului faptelor repetitive, economice,seriale. Discreditat ºi chiar excomunicat de “lunga duratã”braudelianã, asimilat accidentalului de “istoria imobilã”,evenimenþialul se goleºte aproape de orice semnificaþie istoricã.Dând dovadã de mai multã moderaþie, Braudel adusese îndiscuþie - odatã cu teza din Mediterana (1949) - o temporalitateîn trei dimensiuni, propunând în acelaºi timp o opoziþie întresocietãþile “reci”, tradiþionale, sãrace atât în evenimente cât ºiîn bunuri, ºi respectiv societãþile “calde”, contemporane, bogate

17


în amândouã: lunga duratã a raporturilor dintre om ºi mediu(structuri), ritmurile ciclice ale economiilor ºi societãþilor(conjuncturi), “timpul scurt” ºi superficial al evenimentului.Aceastã tripartiþie a timpului istoric ne permite, aºa cumaminteºte ºi Krzysztof Pomian în Ordinea timpului, sã definimdouã modele de evenimenþialitate: pe de-o parte schimbãrireversibile, rãsturnãri de tendinþe în planul conjuncturilor ºipe de altã parte schimbãri ireversibile (revoluþii) care afecteazãstructurile.

Începând cu anii 1970-1980, repunerea în discuþie a marilorsisteme explicative ºi a modelizãrilor istorice dure în contextula ceea ce Marcel Gauchet numea “schimbarea de paradigmãdin ºtiinþele sociale” (context care este, de altfel, ºi cel al naºteriiistoriei timpului prezent), favorizeazã printre alte “reîntoarceri”(a naraþiunii, a politicului, a individului) ºi reîntoarcereaevenimentului: dar a unui eveniment de o altã naturã decâtcel al istoriei evenimenþiale discreditate de lunga duratãbraudelianã. O primã încercare în acest sens este proiectul luiReinhart Koselleck al unei “semantici istorice”, proiect expusmai ales în Reprezentare, eveniment ºi structurã, unul dintrearticolele care alcãtuiesc culegerea textelor sale publicate înfrancezã sub titlul Viitorul trecut (1990). Koselleck considerãcã evenimentele nu pot fi decât povestite, iar structurile nu potfi decât descrise. Fãrã îndoialã, cronologia naturalã reprezintã“orizontul de sens” al evenimentului: “E nevoie de o minimãanterioritate ºi posterioritate pentru a constitui unitatea de senscare face ca ceea ce se întâmplã sã se transforme în eveniment”.Structurile, dimpotrivã, sunt fenomene ancorate, desigur, întemporalitate, dar care reclamã în plan metodologic anumitedeterminaþii funcþionale. Hiatusul dintre cele douã nu þine,totuºi, de gradul lor respectiv de “realitate”: pentru cunoaºtereaistoricã, evenimentele ºi structurile sunt deopotrivã “concrete”

18


ºi “abstracte”, ele rãmân captive în ficþiunea facticitãþii,realitatea însãºi þinând întotdeauna de domeniul trecutului. Înacest sens, evenimentul poate fi definit ca structurã diacronicã,ce comportã secvenþe ºi scenarii susceptibile de a fi tipologizateºi comparate: ceea ce caracterizeazã un eveniment nu estesingularitatea lui, nici eventualul sãu caracter repetitiv, civaloarea ºi densitatea enunþurilor sale structurale posibile.

În Franþa, reformularea reflexiei asupra noþiunii deeveniment a avut în centrul sãu tentativa hermeneuticã a luiPaul Ricœur - în special cea din Timp ºi naraþiune (1983 -1985). Între timpul cosmic ºi timpul intim al experienþei,hermeneutica aduce la luminã un “al treilea timp”: cel naratde istorici, singurul care întemeiazã demersul istoric. Dupãevenimentul “infrasemnificat”, pur descriptiv al ºcolii critice,dupã “sensul atotcuprinzãtor” ºi aproape golit de oriceevenimenþialitate al istoriei structurale, îºi face loc un eveniment“suprasemnificat” , în sensul cã el nu existã în stare brutã, cieste întotdeauna produsul unei naraþiuni, al unui discurs, alunei reprezentãri, al unei construcþii narative creatoare deidentitate fondatoare. Distincþia dintre memorie ºi istorie disparesau mai degrabã se deplaseazã: tocmai povestirea, fie ea aistoricului sau a martorilor, este cea care ordoneazã sensulevenimentului. Departe de a fi aporia heideggerianã a“orizontului transcendental al fiinþei”, experienþa temporalã nuexistã pentru Ricœur decât în mãsura în care este povestitã:naraþiunea este “gardianul timpului” iar operaþia istoricã - însensul lui Michel de Certeau - este prin definiþie producþiaintrigii, cu alte cuvinte, o deconstrucþie ºi o reconstrucþie aevenimentului. Ceea ce se reactiveazã odatã cu el nu epsihologia, ci analiza personajelor, a rolurilor, a “actanþilor”;nu istoria politicã e cea care revine în forþã, ci analiza puterii,a deciziei, a conflictului; asistãm nu la întoarcerea singularitãþii

19


ci - în legãturã cu noþiunea de crizã, de pildã, - la introducereaaleatoriului, a probabilitãþii, a complexitãþii.

Nu pot discuta aici în amãnunt importanþa pe care o are laRicœur concepþia creºtinã asupra timpului, care determinã oînþelegere a conceptului de prezent în sensul foarte tare deprezenþã în lume ºi care trimite, mai departe, la tematicaîntrupãrii ca paradigmã a evenimentului ºi la cea a “prezenþeireale” în euharistia prin care e divinizatã participarea omuluila lume. O asemenea analizã ne-ar conduce pânã la teologiatrinitarã a prezentului la Sf. Augustin, care distinge de-o parteºi de cealaltã a timpului prezent al lucrurilor prezente un timpprezent al lucrurilor trecute ºi un timp prezent al lucrurilorviitoare, ceea ce s-ar traduce în termeni actuali prin definireamemoriei ca prezent al trecutului ºi prin definirea proiectuluica prezent al viitorului. De asemenea, nici timpul, nicicompetenþele nu îmi permit sã fac aici altceva decât sãsemnalez dialogul care s-a instaurat între Ricœur þi filosofiaanaliticã, în special dezbaterea cu Donald Davidson asupraintenþionalitãþii ºi încercarea acestuia de a construi o ontologiea evenimentelor privite ca entitãþi de bazã ale lumii, asemeniobiectelor, proprietãþilor sau persoanelor. Mã voi mulþumiaºadar sã subliniez cã dublul aport al semanticii istorice ºi alhermeneuticii îºi gãseºte un ecou ºi un sprijin în sociologiaacþiunii; aceasta înþelege evenimentul ca produs al unui joc deinteracþiuni dintre mai mulþi actori ºi agenþi, ceea ce redeschidecalea cãtre o abordare structuralã a evenimentului ºi chiar cãtre“o istorie socialã a evenimentelor istorice” de tipul celei pecare o propune Andreas Suter într-un articol apãrut de curândla Annales (1997). Aceastã abordare reprezintã o dublãprovocare pentru istoric. Pe de o parte, insistenþa asupra acþiuniitinde sã readucã în discuþie însuºi raportul dintre trecut, prezentºi viitor. E de amintit aici tentativa lui Bernard Lepetit din

20


Formele Experienþei de a reintroduce un model temporal caresã evite un decupaj extern între durata lungã ºi timpul scurt,mizând pe ideea cã “prezentul acþiunii este timpul istoriei” ºicã funcþia istoricului nu mai e aceea de a analiza trecutul, cide a analiza procesul istoric ca pe un prezent în continuãalunecare. Pe de altã parte, e de invocat ideea, nãscutã înmediul de la Annales, dezvoltatã în “paradigma indiciarã” alui Carlo Ginzburg sau la Georges Duby (Bãtãlia de laBouvines), potrivit cãreia evenimentul nu poate fi cunoscutdecât prin urmele sale. Altfel spus - ºi aceasta e ºi poziþia luiKoselleck atunci când vorbeºte de spaþiul experienþei -, funcþiaistoricului este, cum afirma Nora, aceea de a analiza nuevenimentele propriu-zise, ci construcþia lor în timp, nutrecutul, ci reutilizãrile sale.

Eveniment ºi regim de istoricitate

Dacã în prima parte am fãcut un ocol epistemologic pentrua interpreta noutatea radicalã a evenimentului contemporan,aº vrea, într-o a doua parte, sã dezvolt o serie de reflecþii pornindde la “momentul” Revoluþiei franceze, în particular de laevenimentul 1789. 1789, scria François Furet în prefaþa laAtelierul Istoriei, este “evenimentul binecuvântat pentru istoriaistoricistã, ca ºi cum ar fi fost croit pe mãsura ei”. E cu atât maisemnificativ faptul cã, pentru mulþi istorici, 1789 reprezintãprototipul unei lecturi reînnoite a evenimentului, nu doarfiindcã bogãþia sa de semnificaþii evidenþiazã polisemia acesteinoþiuni, ci ºi pentru cã reîntâlneºte o reflecþie asupra periodizãriiºi asupra conceptelor de istorie “modernã”, “contemporanã”,“a timpului prezent”.

Voi porni de la un text al lui Hans-Jürgen Lüsebrinck,“Cãderea Bastiliei: arheologia unui eveniment simbol”, apãrut

21


in 1992 în actele colocviului 1789 - Evenimentul, reunit laFlorenþa în 1989. Dupã Lüsebrinck, cãderea Bastiliei arecaracteristicile unui simbol colectiv. El pune astfel în reliefpluralitatea semanticã a evenimentului: Bastilia este deopotrivão realitate ºi o emblemã, lesne figurabilã, susceptibilã deidentificãri atât imediate cât ºi ulterioare, permiþând o serieîntreagã de expansiuni metaforice prin care îi sunt asociatedespotismul ºi tirania, la fel cum distrugerii ei îi sunt asociatelibertatea ºi poporul. Tocmai aceastã plasticitate face posibilãdiversitatea ºi mai ales persistenþa de-a lungul secolelor autilizãrilor sale sociale ºi politice. 1789 nu e doar o “datãmemorabilã” sau un “eveniment exemplar” cu funcþiepedagogicã (Maurice Agulhon), ci ºi un eveniment inepuizabil,ceea ce Henri Lefebvre numea, într-un text din 1961 (“Ce estetrecutul istoric?”), un fenomen total: el conþine nu numaiactualul, seria actualizãrilor ºi realizãrilor din fiecare etapã aevoluþiei istorice, ci ºi posibilul, noþiune exclusã din discursulistoricilor, adicã anumite “conþinuturi” multã vreme voalatecare nu ies la suprafaþã decât treptat ºi care pot da naºtere, larândul lor, unor posibile noi.

Regãsim aici, în mod paradoxal, o lecturã destul deasemãnãtoare cu cea a lui Furet. În A gândi Revoluþia francezã,Furet scria: “Nu e suficient sã afirmãm cã Revoluþia ‹‹explicã››istoria noastrã contemporanã. Ea este istoria noastrãcontemporanã.” Apare aici tema – recurentã la autorulTrecutului unei iluzii - potrivit cãreia Revoluþia francezãîntruchipeazã o modalitate a schimbãrii prin care trece de acumîncolo întregul imaginar al timpului istoric. 1789 determinãapariþia unui câmp conceptual dominat de ideea de schimbare,de rãsturnare, care metamorfozeazã noþiunea pânã atunciciclicã de revoluþie ca rotaþie sau reîntoarcere. ReinhartKoselleck urmãreºte aceeaºi idee în alte studii din Viitorul trecut.

22


Astfel, în “Criterii istorice ale conceptului de «revoluþie» înepoca modernã”, el subliniazã cã revoluþia devine un conceptmeta-istoric, principiu regulator pentru cunoaºtere ºi pentruacþiune, accelerând timpul ºi rãsturnând atât raportul cu viitorulcât ºi cel cu trecutul. În textul “O semanticã a conceptelor demiºcare în modernitate”, analizând dubla miºcare detemporalizare a istoriei ºi de istoricizare a timpului prin opoziþiecu indiferenþa fatã de timp a epocilor precedente, Koselleckajunge sã-ºi punã problema apariþiei unui nou timp, precum ºipe cea a distincþiei dintre conceptul de “epocã modernã”(Neuzeit) ºi de “epocã contemporanã” (neue Zeit sau chiarneueste Zeit).

Aceste observaþii mi se par esenþiale pentru a caracterizaraportul dintre eveniment ºi istoria timpului prezent, întrucâtele fac din evenimentul Revoluþiei franceze momentul apariþieiunui nou regim de istoricitate care ar defini însãºi istoriacontemporanã. Conceptul de regim de istoricitate ca experienþãa timpului dã seama de o “ordine a timpului” care, fãrã a existavreodatã în stare purã, ne permite sau ne interzice sã gândimanumite lucruri, refolmulând ºi reciclând în permanenþãelemente anterioare ale raportului cu timpul. Elaborat deReinhart Koselleck, dezvoltat de Krzysztof Pomian în OrdineaTimpului, acest concept este reluat de François Hartog într-unarticol din Annales, “Timp ºi istorie. Cum sã scriem istoriaFranþei?” (1993). În opinia lui Hartog, Revoluþia francezãdeterminã apariþia unui nou tip de evenimenþialitate prinînlocuirea “Vechiului Regim al timpului”, în care trecutullumina viitorul, cu un “Nou Regim al timpului”, în care viitorullumineazã trecutul ºi în care evenimentele nu mai survin întimp ci prin (durch) el. O asemenea lecturã în termeni de regimde istoricitate complicã serios periodizãrile tradiþionale, devreme ce ea poate sã dea seama la fel de bine de fenomenele

23


de lungã duratã ca ºi de rupturi, catastrofe ºi chiar traume.Opoziþia dintre vechiul ºi noul regim al timpului poate fiaplicatã ºi observaþiilor dintr-un capitol din Scrieri despre istorie,în care, vorbind despre “revoluþiile care definesc timpulprezent”, Braudel situeazã cãtre mijlocul secolului al XVIII-leadepãºirea unei “zone dificile” dincolo de care “omul îºischimbã ritmul de viaþã”. Dar am putea aplica la fel de bineaceastã opoziþie “modernitãþii” în sens estetic, tãrâm al invenþieiºi nu al imitaþiei, sau chiar modernitãþii în sensul pe care i-l dãHabermas, de “strategie a rupturii”, de respingere radicalã atradiþiei.

Acest nou regim al timpului care ar caracteriza istoria“modernã” sau “contemporanã” - ºi cei doi termeni devin, înacest sens, echivalenþi -, reorganizeazã ansamblultemporalitãþilor ºi al spaþiilor-timp, dându-le alte dimensiuni.Evenimentul se produce ºi se reproduce de acum încolo la oscarã fãrã precedent, la scarã mondialã. Timpul mondial, aºacum îl defineºte Zaki Laidi (1997) în legãturã cu “problematicaevenimentului planetar”, ar tinde sã determine intrarea într-un“nou” nou regim al istoricitãþii: regim post-modern, caracterizatprin dispariþia controlului etatist al economiei, prin revoluþiatimpului real, prin prãbuºirea sistemului sovietic, regim careanunþã totodatã victoria totalã a pieþei ºi “prãbuºirea viitorului”despre care vorbea Edgar Morin. Urgenþa ºi proximitatea,reducerea distanþelor, ca modalitãþi ale deconstrucþiei simbolicea timpului, ar tinde cãtre “dezintermedierea socialã” ºi, înacelaºi timp, cãtre o logicã a interactivitãþii în rupturã cutemporalitatea liniarã. Astfel, timpul mondial afecteazã timpullocal ºi spaþiul local (ceea ce se traduce prin “glocalizare”),pânã într-atât încât se modificã relaþia dintre interior ºi exterior,dintre centru ºi periferie. Totodatã, noul regim al timpului secaracterizeazã prin accelerare (“omul îºi schimbã ritmul de

24


viaþã”), o accelerare care, dupã ce va fi redus spaþiul, tinde sãreducã timpul, sã-l imobilizeze, sã-l fosilizeze într-un eternprezent, cel al “timpului virtual”, dezintegrând celelaltedimensiuni temporale ºi spaþiale.

Ideea unui timp contemporan ca “dictaturã a prezentului”,ca “ofensivã a prezentului împotriva tuturor celorlalte registretemporale” (Alexander Kluge), este prezentã deja la Kracauerºi Adorno. În lucrarea A locui timpul (1996), istoricul JeanChesneaux întrezãreºte ameninþarea unui prezent etern, de tipulcelui descris de Orwell în 1984. Cultul consumului imediat ºial efemerului, dezvoltarea fãrã precedent a virtualului (bunuriimateriale, servicii terþiare), derealizarea timpului tehnologic,toate acestea tind cãtre disoluþia temporalitãþii, cãtre“imponderabilitatea temporalã”. Prezentul invadeazã trecutul,care este fie respins în numele modernitãþii tehnice, fie pietrificatîn chip de patrimoniu, dar ºi viitorul, care devine o proiecþie aprezentului ca previziune ºi simulare. Regãsim o idee similarãla François Hartog atunci când acesta defineºte secolul XX catimp al “prezentismului”. Trecutul nu înseamnã nimic, din elnu rãmân decât urmele: în aceasta constã întregul eºec al luiRoquentin, personajul din Greaþa care renunþã sã-ºi mai scrielucrarea istoricã întrucât descoperã cã niciodatã nu existã decât“prezent, nimic altceva decât prezent”. Orizontul este invadatde un prezent care produce ºi consumã neîncetat evenimente,un prezent fãrã viitor ºi fãrã trecut sau, mai exact, care legenereazã pe amândouã de la o zi la alta în funcþie de nevoi ºiviseazã la o completã înstãpânire asupra timpului prin care ardeveni propriul sãu trecut ºi propriul sãu viitor, dar în acelaºitimp neliniºtit de unul (memorie, patrimoniu, comemorare) câtºi de celãlalt (previziuni). “Tirania memoriei” evocatã de PierreNora în Locuri ale memoriei, “obsesia trecutului”, a acelui“trecut care nu mai trece” despre care vorbea Henry Rousso,

25


nu sunt în contradicþie cu dictatura prezentului. De la Revoluþie,care pretindea cã rupe radical cu trecutul pentru a construiviitorul, pânã la timpul prezent care crede cã poate acþionaasupra trecutului rejudecându-l ºi reparându-l, invaziaprezentului ca motor al schimbãrii n-a însemnat decât o suitãde rãsturnãri ale ierarhiilor temporalitãþii, sfârºind prin aceastãpostmodernitate pentru care “toate au aceeaºi valoare”.

Construcþia evenimentului

“Dar acest prezent care devine atât de dominant în planontic, se dovedeºte a fi în acelaºi timp extrem de precar ºi denesigur în ce priveºte statutul sãu ontologic”. Extrag aceastãfrazã dintr-un mic eseu al lui Ulrich Raulff, De la origine laactualitate, care trateazã despre “Marc Bloch, istoria ºiproblema timpului prezent” (1997). Voi insista tocmai asupraacestui caracter problematic, chiar enigmatic al prezentului,pentru a reveni la o caracteristicã fundamentalã a oricãruieveniment istoric: el nu existã în afara reprezentãrii sale, fie cãe vorba de relatarea martorilor sau de naraþiunea istoricã; altfelspus evenimentul nu e observabil cu ochiul liber ci întotdeaunadeja mediat prin limbaj, el nu poate exista, deci, în afaraconstrucþiei sale. Mã voi ocupa aºadar, în aceastã ultimã parte,de construcþia evenimentului în mãsura în care ea reprezintãpentru istoric încercarea de a suspenda iluzia realitãþii prezentãîn orice decupaj al timpului, de a se distanþa faþã de cronologianaturalã, de a stabili faþã de ea o distanþã criticã aptã sã revelezeevenimentul sau sã-i confere sensul, multiplele sale sensuri.

Voi porni de la un exemplu preluat din articolul lui RobertIlbert “Al cinsprezecelea secol al Hegirei”, apãrut în 1988 înVingtième siècle. Autorul îºi pune aici problema acumulãriide evenimente care sfâºie lumea islamicã în 1979: revoluþia

26


iranianã, acordurile de la Camp David între Egipt ºi Israel, luareade ostatici la ambasada americanã din Teheran, intervenþiasovieticã din Afganistan, al doilea ºoc petrolier. Se poatepropune astãzi o analizã istoricã a acestei acumulãri, care i-aluat prin surprindere atât pe intelectualii occidentali cât ºi peconducãtorii politici, mai ales americani ºi ruºi, analizã cetrimite la momentul de cumpãnã de la sfârºitul anilor ’70 ºiînceputul anilor ’80, o datã cu care devenim martorii uneitransformãri progresive a lumii postbelice într-o nouãconfiguraþie, cea a perioadei de dupã 1989. Or, luând ca punctde plecare un episod mai enigmatic, ocuparea locurilor sfintede la Mecca de cãtre mulþimile integriste masacrate apoi deputerea sauditã, Ilbert sugereazã o cronologie cu totul exoticãîn raport cu categoriile noastre: ocuparea Meccãi a avut loc înmarþea din 20 noiembrie 1979; dar miercuri 21 este deasemenea prima zi a celui de-al cincisprezecelea secol alHegirei. Evenimentul nu e cel ce face sã iasã la luminãstrãfundurile credinþei (durata lungã); el reorganizeazãcronologiile prezentând noul secol ca pe zorii unei noi ereislamice, prin opoziþie cu un al XIV-lea secol al Hegirei, cel alcolonizãrilor ºi al luptelor de eliberare, secol ce ar fi fostdominat de reculul Islamului.

Putem sistematiza acest exotism cronologic practicând înmod deliberat o tehnicã de înstrãinare. De pildã, putem aplicamarilor frãmântãri din 1989 grila de analizã aevenimentului-simbol definitã de Lüsebrinck pentru momentulistoric 1789. Departe de mine ideea de a nega ruptura din1989; ne putem chiar pune problema dacã, la rândul ei, aceastãrupturã închide sau inaugureazã un regim de istoricitate -problemã pe care o ridicã Hartog atunci când aminteºte crizeleprin care a trecut “noul regim” al timpului, identificat încontinuare cu imnul progresului: criza de dupã 1914 ºi actuala

27


crizã a viitorului, dominatã de “discursul sfârºiturilor” (sfârºital revoluþiei la Furet, sfârºit al istoriei la Fukuyama). Darapropierea dintre 1989 ºi 1789 nu este nicidecumîntâmplãtoare: în chiar momentul în care Bicentenarul pecetluiadistanþarea noastrã faþã de timpul revoluþiilor, evenimenteleimprevizibile din Europa de Est readuceau parþial în scenãrepertoriul simbolic moºtenit din 1789. Tematica “prãbuºiriizidurilor”, deopotrivã referinþã ºi inversare a simbolului Bastiliei,comportã aceeaºi bogãþie semanticã ce asociazã materialitateazidului cu “cortina de fier”, cu “închisoarea popoarelor”, cuantagonismul totalitarism/libertate, fãrã a mai vorbi de fundalulbiblic al zidurilor Ierihonului sau de funcþia foarte directã aimaginii televizate.

Ca ºi comparatismul sau tipul-ideal weberian, construcþiaevenimentului poate fi aºadar definitã ca o experimentareistoricã, de aceeaºi naturã ºi întemeiatã pe aceleaºi principiica ºi experimentul ºtiinþific, în care nu existã niciodatãobservaþie în stare purã, ci întotdeauna observaþie provocatã.Astfel, inspirându-se din metoda “descrierii dense”propãvãduitã de cãtre antropologi ca Clifford Geertz sau deapãrãtori ai unei histoire au ras du sol ca Jacques Revel, AndreasSuter propune, într-un articol publicat în Annales, o lecturã aevenimentului care se inspirã din tehnica cinematograficã aralenti-ului, dublã miºcare de dilatare în spaþiu ºi de încetinireîn timp: aceasta “încetineºte cronologia naturalã în aºa fel încâtdesfãºurarea acþiunii devine mai uºor perceptibilã”. Înainte deSuter, Marc Bloch ºi chiar Bergson se slujiserã de metaforecinematografice pentru a putea gândi ºi exprimadiscontinuitatea timpului istoric. Generalizând, nu doarevenimentul, ci ºi periodizarea însãºi se prezintã ca experiment.E vorba de a rãsturna cronologia naturalã, de a “trãda timpul”,ca sã folosesc titlul unei lucrãri foarte savante ºi foarte amuzante

28


a lui Daniel Milo, în care autorul reflecteazã asupra sfârºituluide secol ºi ne propune un mic joc edificator. Ce-ar fi dacã amsocoti anii - ni se sugereazã - pornind nu de la întruparea luiChristos, ci de la Patimi, decalând astfel cronologia creºtinãcu 33 de ani - vârsta la care se presupune cã ar fi murit Isus.Pentru istoria contemporanã, aceasta ar însemna strãmutareaîn secolul al XIX-lea a Primului Rãzboi Mondial (redevenit astfel“Marele Rãzboi”), a revoluþiei ruse din 1917 (care, împreunãcu 1848 ºi 1871 ar întregi “secolul revoluþiilor”), a avangardelorºtiinþifice (Einstein, Freud), literare ºi artistice (Schönberg,Picasso, Dada, Joyce, Kafka). Cât despre secolul XX, acesta ardebuta cu marea crizã din 1929, cu venirea la putere a luiStalin ºi Hitler, cu apariþia filmului vorbit. Exerciþiul e mai puþinludic decât pare la prima vedere, dacã luãm în consideraredezbaterile foarte serioase care au avut loc asupra datei la careîncepe mileniul al treilea, ca sã nu mai vorbim de angoasainformaticã a trecerii spre anul 2000.

Dacã am încerca, în loc de concluzie, sã revenim lainterogaþia iniþialã asupra relaþiei dintre istoria timpului prezentºi conceptul de eveniment, ar trebui sã subliniem încã o datãaceastã idee întrucâtva ameninþatã de istoria imobilã, cã istoriaeste, întâi de toate, o explorare a mecanismelor temporale, unstudiu al proceselor prin care survine noul. Tocmai de aceea,ea nu poate fi decât experimentalã. Reluând în sensul sãu tareo afirmaþie a lui Serge Bernstein care se declarã tentat sãdefineascã timpul prezent ca fiind perioada în care istoricul eneîncetat constrâns sã-ºi revizuiascã interpretãrile, aº fi înclinatsã compar istoria timpului prezent cu ceea ce specialiºtii întectonica plãcilor numesc zonã de acreþie – acea zonã în careplãcile tectonice se încalecã, provocând o miºcare de escalaþieprin care materialele se ridicã ºi replonjeazã neîncetat înstraturile de adâncime. În acest sens, istoria timpului prezent

29


se distinge de istoria contemporanã, cãreia îi aparþine totuºi,cãci ea intrã în vârtejul lui modernitas. Dacã ea se identificãtotuºi cu o perioadã, o face în calitate de “front de înaintare” ºinu doar de “cordon sanitar” sau de no man’s land - ca sã reiautermenii menþionaþi de Ulrich Raulff - , aºadar ca spaþiu alexperienþei ºi al reconstrucþiei permanente a temporalitãþilor.

Traducere de Ciprian Tudor

Referinþe bibliografice

Philippe Ariès, Le temps de l’histoire, Paris, Seuil, 1986 (maiales capitolul VIII, “L’histoire dans la civilisation moderne”).

Fernard Braudel, “Histoire et sciences sociales: la longuedurée”, Annles ESC, XIII, nr. 4, decembrie 1958 (reluat înEcrits sur l’histoire, Paris, Flammarion, 1969, reeditat în1984, colecþia “Champs”, p. 41-84).

Fernard Braudel, “L’histoire des civilisations: le passé expliquele présent”, în Ecrits sur l’histoire, op. cit., p. 254-314.

Jean Chesneaux, Habiter le temps, Paris, Bayard Editions, 1996.

Donald Davidson, Action et événements, trad. fr., Paris, PUF,1994.

François Dosse, “Paul Ricœur révolutionne l’histoire”, în “Letemps réfléchi. L’histoire au risque des historiens”,EspacesTemps, nr. 59-60-61, 1995.

François Dosse, L’Empire du sens. L’humanisation des scienceshumaines, Paris, La Découverte, 1995.

Olivier Dumoulin ºi Raphaël Valéry (coord.), Périodes. Laconstruction du temps historique, Paris, Ed. de l’EHESS etHistoire au Présent, 1991.

François Furet, L’Atelier de l’histoire, Paris, Flammarion, 1982.

30


François Furet, Penser la Révolution française, Paris, Gallimard,1978.

François Furet, Le Passé d’une illusion. Essai sur l’idéecommuniste au XXe siècle, Paris, Robert Laffont/Calmann-Lévy, 1995 (trad. rom.: Trecutul unei iluzii. Eseudespre ideea comunistã în secolul XX, ed. Humanitas,Bucureºti, 1996)

François Hartog, “Temps et histoire. Comment écrire l’histoirede France?”, Annales, Histoire, Sciences Sociales, nr. 6,noiembrie-decembrie 1995, p. 1219-1236.

IHTP, Ecrire l’histoire du temps présent, Paris, CNRS-Editions,1993.

Robert Ilbert, “Le quinzième siècle de l’Hégire”, Vingtièmesiècle. Revue d’histoire, nr. 17, ianuarie-martie 1988,p. 3-19.

Philippe Joutard (coord.), L’événement, Actes du colloque duCentre méridional d’histoire sociale (1983),Aix-en-Provence, Publications de l’université de Provence,1986.

Reinhart Koselleck, Le Futur passé, contribution à la sémantiquedes temps historiques, tr. fr., Paris, EHESS, 1990.

Zaki Laidï, Le Temps mondial, Bruxelles, Complexe, 1997.

Jean Leduc, Les Historiens et le temps. Conceptions,problématiques, écritures, Paris, Seuil, colecþia “Points”,1999.

Henri Lefebvre, “Qu’est-ce que le passé historique”, Les TempsModernes, nr. 161, iulie 1959.

Bernard Lepetit, “Le présent de L’histoire”, în Bernard Lepetit(coord.), Les Formes de l’expérience. Une autre histoiresociale, Paris, Albin Michel, 1995, p. 273-298.

31


Hans-Jürgen Lüsebrink, “La prise de la Bastille: archéologied’un événement-symbole”, în “1789 l’Evénement”(Convengo internazionale, Firenze, 5-8 giugno 1989),Mélanges de l’Ecole française de Rome – Italie etMéditerannée, t. 104, 1992-1.

Daniel Milo, Trahir le temps (Histoire), Paris, Belles-Lettres,1991.

Erik Neveu ºi Louis Quéré (coord.), “Le temps de l’événement”,Réseaux (CNET), nr.75, ianuarie-februarie 1996 ºi nr. 76,martie-aprilie 1996.

Gérard Noiriel, Sur la “crise” de l’histoire, Paris, Belin, 1996.

Gérard Noiriel, Qu’est-ce que l’histoire contemporaine?, Paris,Hachette, 1998.

Pierre Nora, “Le retour de l’ événement”, în Faire de l’histoire,Paris, Gallimard, 1974, t.1, p. 210-228.

Denis Peschanski, Michael Pollack, Henry Rousso (coord.),Histoire politique et sciences sociales, Bruxelles, Complexe,1991.

Jean-Louis Petit (coord.), L’Evénement en perspective, Paris,Ed. EHESS, 1992, colecþia “Raisons pratiques”.

Krzysztof Pomian, L’Ordre du temps, Paris, Gallimard, 1984.

Antoine Prost, Douze Leçons sur l’histoire, Paris, Seuil, colecþia“Points”, 1996.

Ulrich Raulff, De l’origine à l’actualité. Marc Bloch, l’histoireet le problème du temps présent, Sigmaringen, Thorbecke,1997.

Paul Ricœur, Temps et récit, 3 vol., Paris, Seuil, 1983-1985.

Henry Rousso, La Hantise du passé, dialog cu Philippe Petit,Paris, Textuel, 1998.

32


Andreas Suter, “Histoire sociale et événements historiques. Pourune nouvelle approche”, Annales HSS, nr. 3, mai-iunie1997, p. 543-567.

Michel Trebitsch, “L’histoire contemporaine: quelques notessur une histoire énigmatique”, în Olivier Dumoulin siRaphaël Valéry (coord.), Périodes. La construction du tempshistorique, op. cit., p. 135-144.

Michel Trebitsch, “La quarantaine et l’an quarante.Hyphothèses sur l’étymologie du temps présent”, in Ecrirel’histoire du temps présent, op. cit., p. 63-76.

Date post:	05-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA OBIECTE DE STUDIU, … · între secolul al XIX-lea ºi secolul XX,...

Documents