Date post: | 07-Aug-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | mihai-horia |
View: | 95 times |
Download: | 1 times |
www.lucrari-de-licenta.com
1
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă prezintă un amplu tablou de ansamblu ce face referire la Tunisia
care în limba arabă este prezentată sub denumirea de Tunis, oficial Republica
Tunisiană, este o ţară situată în nordul africii ,este cea mai mică ţară situată aproape de
Munţii Atlas .Se învecinează cu Algeria în vest şi Libia în Est .
Denumirea ţării provine de la numele capitaliei Tunis şi este ţara situată în zona cea
mai estică a Maghrebului avînd cea mai mare insulă numită Djerba situată la 514
km².Fiind poziţionată între ţările continentului african are climă deosebit de caldă
adaptându-se climatului Mării Meditareneene. Tunisia se întinde de la Capul Bon, în
vecinătatea Italiei, pînă în deşertul Saharei, mărginit de graniţele cu Libia şi Algeria.
Tunisia este un tărâm cu oraşe străvechi, un litoral cu climă plăcută .Unul dintre
aspectele elocvente ale Tunisiei este faptul ca fiecare oraş pare a fi foarte vechi. Ţara a
aparţinut fenicienilor, cartaginezilor, bizantinilor, romanilor, arabilor, turcilor şi
francezilor, toate aceste imperii lăsându-şi amprenta asupra celei mai mici ţări din Africa,
dar care are suficientă diversitate cât pentru un continent intreg.
Totodata Tunisia este şi una dintre cele mai moderne naţiuni islamice. De la
independenţa statului din 1956, conducatorii ţării au fost adepţii separării dintre religie şi
politica şi au descurajat fundamentalismul islamic.Coasta Mediteranei de 1.400km este
alcătuită de plaje dar Vestul ţării este teren muntos, munţii atlas împărţind Tunisia între
sudul semiarid şi nordul fertil. În nord se află pădurea Kroumirie şi văile râurilor Bizerte
şi Medjerda.
Cu o suprafaţă de 163.155 km² şi cu o populaţie de aproximativ 10.000.000 de
locuitori, are poziţie favorabilă din punct de vedere geografic, aici clima este
mediteraneană, în partea de nord cu temperaturi maxime de cca 34-35 ° şi cu o
temperatură a apei mării de 27°, corelat cu ierni blânde, puţin umede şi călduroase, unde
temperatura nu coboară sub 12°.Deşertul este alcătuit din chott-uri, (lacuri sărate secate,
de mare întindere) şi oued-urile, albiile secate ale râurilor de primăvară.
Bogăţia geografică împarte Tunisia într-un Nord verde, plin de vegetaţie abundentă, de
câmpuri de grâu, de plantaţii de viţă de vie şi pomi fructiferi, la partea centrală ce
cuprinde munţi şi face trecerea la deşert până la dune.
www.lucrari-de-licenta.com
2
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND TUNISIA
I.1.Tunisia –Perla mediteraneană
Din literatura de specialitate reiese faptul că Tunisia este considerată cea mai
vestită poartă către Orient , este situată într-o lume îndepărtată dar uşor accesibilă ,la
aproximativ trei ore de zbor din România, în partea de Nord a Africii.
Medinele din Hammamet şi Sousse, Colosseul din El Jem, locuinţele troglodite
din Matmata, ruinele Cartaginei sunt mărturiile unei culturi de peste 3000 de ani. Clima
mediteraniană, plajele cu nisip fin, marea albastră cristalină, practicarea diferitelor
sporturi (golf, scufundări) în orice perioadă a anului sunt atracţii pentru cei care preferă o
odihnă activă.
Dunele de nisip din Sahara alături de minunatele comori ale naturii vă invită să
cunoaşteţi lumea misterioasă a estului. Infrastructura dezvoltată, lanţurile hoteliere
moderne şi ospitalitatea tunisiană reprezintă garanţia unei vacanţe de neuitat.
www.lucrari-de-licenta.com
3
I.2. Scurt istoric
Timp de 3000 de ani , tunisia a fost martora fenicienilor , romanilor , vandalilor,
bizantinilor , arabilor , spaniolilor , turcilor sau în final a francezilor .Au venit ca fugari
sau aventurieri, să cucerească sau să pretindă ,războinici sau misionari ,comercianţi sau
agricultori fiecare lăsând o parte din povestea lor în piatră sau mozaic,pe dealurile
Cartaginei sau la Bogăţia şi faima Cartaginei au atras atenţia lui Alexandru cel Mare
care în anul 323, când a ocupat Tyrul, a promis că va cuceri şi Cartagina, murind însă
înainte de a-şi duce promisiunea la îndeplinire.
După ocuparea Tyrului de către Alexandru cel Mare , Cartagina s-a reorientat şi
a început să construiască un imperiu propriu în vestul Mediteranei, această încercare ,
derulată după anul 300 î.Hr. a epuizat însă rapid resursele Cartaginei.
Principalul obiectiv al Cartaginei era stăpânirea insulei Sicilia, stăpânire pentru
care a trebuit să lupte timp de un secol, în anul 200 î.Hr cu grecii. Când Cartagina
aproape că i-a sub control insula o nouă putere apare în zonă:Roma când atenţia acesteia
va fi şi ea îndreptată asupra Siciliei ,aşa că rapid s-a ajuns la un conflict devastator între
cele două cetăţi .
Cele două puteri au purtat 3 războaie numite Războaiele Punice , cel mai celebru
fiind cel de-al II-lea în care Hanibal generalul cartaginez traversează munţii Alpi cu o
armată în care avea şi 38 de elefanţi.La capătul celor trei războaie Roma a reuşit să
învingă (anul 146 î.Hr) Cartagina şi să-i ocupe locul în comerţul şi influenţa politică din
regiune.Răzbunarea romană va fi însă crudă, pentru oraşul ce li s-a opus atâta timp
Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului
1000 î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina ,care a dominat comerţul în Mediterana
centrală ,până când a fost distrusă de romani în anul 146 î.Hr.Tunisia a rămas parte a
Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al-V-lea d.Hr.
În secolul al-VI-lea ,Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin ,ea devenind
parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului al –VII-lea ,ea ajungând un centru
important al culturii islamice în Africa de Nord .Roma se temea chiar şi de numele
oraşului, în senatul roman existând un anume Cato care îşi încheia orice discurs, despre
orice temă, cu cuvintele:,,şi totuşi cred că trebuie distrusă Cartagina.’’
www.lucrari-de-licenta.com
4
Cato a reuşit să îşi îndeplinească visul apelând la un şiretlic, a servit senatorilor
fructe proaspete şi apoi le-a spus :,,aceste fructe au fost culese acum două zile din
grădinile Cartaginei, atât de aproape este duşmanul de noi”.Atunci senatorii au votat ca
o nouă expediţie militară, condusă acum de Cato, să distrugă definitiv cetatea rivală.
În anul 114 î.Hr. o expediţie romană a ajuns în faţa Cartaginei şi a cerut în semn
de pace dezarmarea completă a oraşului, speriaţi de ideea unui nou conflict cu Roma ,
cartaginezii sau supus şi şi-au predat armele, apoi dezarmaţi fiind comandantul armatei
romane, Cato le-a cerut să mute întreg oraşul 10 km în interior, ceea ce ar fi însemnat
finalul Cartaginei.
Disperaţi locuitorii au decis să reziste şi-au încropit arme din tot ceea ce mai
aveau ,femeile chiar şi-au donat părul pentru a face arcuri şi timp de 6 luni au rezistat
eroic romanilor. Finalul nu putea fi ocolit, trupele romane au cucerit oraşul, l-au jefuit
fără milă şi distrus sistematic, până nu a mai rămas nimic.
Chiar şi astăzi arheologilor le este greu să mai găsească o urmă din ceea ce
odinioară fusese un magnfic şi impresionant oraş.Ruinele Cartaginei, mărturie tăcută a
distrugerilor romane.Teritoriul Cartaginei a fost transformat în provincie romană şi în
grânarul Romei, coastele fertile ale Tunisiei de azi fiind principalul producător de grâu,
vin şi fructe al Romei.
Noua provincie romană a fost liniştită timp de cinci secole şi fiind transformată în
zona de plăceri şi de călătorii a romanilor de vază, astăzi ruinele a mii de vile romane
opulente stând mărturie a faptului că dintotdeauna Tunisia a fost o zonă de plăcere şi
turism.Decăderea imperiului roman şi venirea popoarelor migratoare, nordice, schimbă
destinul zonei, în anul 425 vin aici vandalii, neam germanic atras de mirajul căldurii şi al
bogăţiei coastelor tunisiene. Ultimul împărat roman, cum i s-a spus deseori, Justinian cel
Mare ( anii 527-565), a recucerit zona pentru imperiu.
Noua stăpânire romană (sau mai precis bizantină) a durat puţin, din anul 622 o
nouă religie îşi face apariţia în zona bazinului mediteranian : Islamul .După moartea
profetului Mohamed, în anul 632, Islamul începe o politică de cucerire rapidă a
întregului ţărm sudic al Mării Mediterane, Tunisia de azi fiind şi ea cucerită în anul 647,
în urma unei victorii clare în faţa armatei bizantine la Sbeitla.
www.lucrari-de-licenta.com
5
Noii cuceritori , conduşi de Oqba Ibn Nafaa, au transformat rapid zona într-o
zonă islamică şi au construit o nouă capitală, în zona deşertului, la Kairouan.
Veniţi din zona Arabiei Saudite, iubitori de căldură şi nisip, mica aşezare berberă:
Kairouan le oferea exact ceea ce îşi doreau, un loc ca acasă de unde să controleze zona.
Kairouanul a intrat rapid într-o perioadă de dezvoltare rapidă, Oqba Ibn Nafaa a
construit Marea Moscheie din Kairouan, cel mai celebru monument din nordul Africii
care uneşte o construcţie impresionantă cu o armonie deosebită a spaţiilor şi
dimensiunilor, în plus în zilele caniculare pereţii moscheii oferă un joc de întuneric şi
umbre absolut unic pentru un european.
După trei sute de ani de glorie, în anul 909 odată cu venirea la putere a unei noi
dinastii fatimide, de influenţă egipteană, dornice de lux şi o viaţă comodă, Kairouanul
aflat în deşert va fi părăsit.Noua capitală va fi aşezată în zona perfectă de coastă , la
Mahdia.
Guvernatorul de la Mahdia va construi aici fortificaţii şi palate şi va întării
întreaga coastă tunisiană cu ribaturi castele întărite. Astfel de ribaturi pot fi găsite azi la
Sousse, Tunis, Hammamet, iar la Monastir se va vedea şi azi o mânăstire (de aici şi
numele localităţii) transformată în fortificaţie.
În anul 1574 Tunisia iese de sub sfera de influenţă a Egiptului şi intră sub cea a
Imperiului Otoman, fiind ocupată de Soliman Magnficul, cel mai mare suveran
otoman.Stăpânirea islamică va fi întreruptă, în anul anul 1555, de o expediţie creştină a
împăratului Carol Quintul, ce încercă să restaureze creştinismul.
După doar doi ani de ocupaţie creştină Tunisul va reocupat şi practic regiunea
rămâne liniştită, până în anul 1705, când guvernatorul Hussein Ibn Ali se rupe de
Imperiul Otoman, aflat în decădere pe atunci şi se proclamă independent.
Moştenirea pe care au lăsat-o Tunisiei moderne este o concentrare de legături
istorice fiind mai bogată ca oriunde altundeva în Africa .Numele locurilor au origini
arabe ,berbere ,latine sau punice ,însă protectorul francez dintre anii 1881şi 1956 a dus la
deformarea multora dintre acestea .Poziţia favorabilă a Tunisiei începe să atragă atenţia
marilor puteri, pe rând apar la Tunis consuli ai Marii Britanii şi ai Franţei, ce încearcă să
îşi impună influenţa.
www.lucrari-de-licenta.com
6
Din această competiţie va ieşi învingătoare Franţa, care în anul 1881 obţine
semnarea unui acord cu guveranatorul Tunisului ceea ce îi permite să debarce trupe, să
trimită flota militară în porturile tunisiene şi să construiască fortificaţii.
După anul 1881 practic legile franceze, administraţia franceză, şcoala franceză,
totul va fi inclus în viaţa tunisienilor. Tunisia va participa la toate marile evenimente ale
Franţei. Trupe tunisiene vor lupta atât în primul cât şi în al doilea Război Mondial,
Tunisia va fi ocupată de trupele germano-italiene în perioada celui de al doilea Război
Mondial, ţara fiind transformată în anul 1943 în câmp de bătălie între trupele aliate:
franco-britanico-americane şi cele germano-italiene, iar în anul 1943 luna mai , germanii
şi italienii capitulând şi Tunisia fiind eliberată.În anul 1956, în condiţiile în care Franţa se
retrăgea din toate coloniile sale, a intervenit un acord privind şi soarta Tunisiei.
Dacă în alte părţi retragerea franceză s-a făcut sub presiune armată, în Tunisia nu
au existat violenţe, totul fiind încă o mărturie a caracterului şi inteligenţei poporului
tunisian.
Fără distrugeri şi violenţe, în anul 1956 ,Tunisia devine independentă şi îşi
păstrează relaţiile privilegiate cu Franţa, vin aici, în continuare investiţii franceze şi
dezvoltarea economică continuă, Tunisia fiind cel mai dezvoltat stat din regiune.Noul
preşedinte Habib Bourghiba va demara, dar fără excese, o campanie de tunisianizare
adică de sprijinire a elitelor naţionale pentru a prelua administrarea ţării.
După anul 1987 Tunisia intră într-o nouă etapă odată cu noul preşedinte Zine El-
Abidine Ben Ali care aduce în Tunisia o continuarea a dezvoltării economice prin
turism, agricultură şi infrastructură, Tunisia păstrând toate avantajele civilizaţiei de tip
francez şi fiind gata de provocările de după anul 2000.
Astăzi Tunisia uneşte un trecut de care are de ce să fie mândră cu un prezent şi un
viitor ce se anunţă sigur în condiţiile în care în ţară există o dezvoltare economică
susţinută, iar scena politică este ocolită de explozia islamismului fundamentalist din alte
ţări şi de atentatele ce însângerează alte ţinuturi. Tunisia rămâne ceea ce a fost din
totdeauna, o oază de linişte şi pace pe ţărmul de sud al Mediteranei.
În anul 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la
Constantinopol prin intermediul guvernatorilor Turci ,aşa numiţii Bei .În anul 1881,odată
cu declinul Imperiului Otoman,Tunisia devine protectorat francez .
www.lucrari-de-licenta.com
7
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea
Regimului de la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în anul 1954 ca
urmare a unor revolte populare .Independenţa i-a fost acordată la data de 20 martie
1956, şi Partidul Neo-Destour (Noua Constituție), condus de Habib Bourguiba a luat
puterea .Habib Bourguiba a devenit preşedinte pe viaţă în anul 1959 .În anul 1987
Habib Bourguiba a fost răsturnat de către Zine El Abidine Ben Ali, care la rândul lui
a fost răsturnat de o revoltă populară în ianuarie 2011 .
Primele faze ale războiului în Africa de nord au fost marcate de lipsa de provizii
și incapacitatea asigurării unui sprijin logistic concentrat. Bazele de aprovizionare ale
părților combatante erau foarte depărtate de linia frontului: cele britanice la Alexandria,
iar cele italiene la Benghazi și Tobruk.
Între ele se întindeau peste 650 km de deșert, care putea fi traversat cu ușurință
doar printr-un coridor îngust care se întindea de-a lungul malului Mediteranei. În acel
timp, forțele navale britanice și italiene erau sensibil egale în Marea Mediterană, fiecare
dintre ele reușind să împiedice inamicul să aprovizioneze pe calea apei bazele din
Alexandria, respectiv Tobruk.
Nivelul scăzut al proviziilor a dus la început la o luptă de du-te – vino de-a lungul
coastei mediteraneene. Ofensiva inițială italiană a dus la o înaintare de aproape 1.650 km
spre granița egipteană, dar când au ajuns atât de departe, proviziile lor erau aproape
terminate și capacitatea de reaprovizionare era redusă.
Britanicii, aflați foarte aproape de bazele lor de aprovizionare, au organizat rapid
o contraofensivă victorioasă în Libia. După sosirea germanilor în Africa, frontul s-a mutat
din nou spre est, pentru ca înaintarea forțelor Axei să se oprească din nou din cauza
supraîntinderii liniilor de aprovizionare.Situația s-a schimbat radical în anul 1942.
Deși în Mediterana forțele navale britanice și italiene continuau să ducă lupte
dure, faptul că Malta rămăsese ferm sub controlul Aliaților le-a permis acestora să
limiteze drastic aprovizionarea Axei pe mare. Mai mult, Aliații au crescut în mod
copleșitor volumul de provizii destinate frontului, ceea ce s-a dovedit un avantaj
hotărâtor.Odată cu retragerea germană provocată de ofensiva victorioasă a lui Bernard
Montgomery în Egipt după a doua bătălie de la El Alamein din noiembrie 1942, în
condițiile în care britanicii nu mai sufereau din cauza lipsei proviziilor ca la începutul
www.lucrari-de-licenta.com
8
luptelor, nu a fost decât doar o chestiune de timp până când Aliații au reușit să mute linia
frontului în Libia. Pe 8 noiembrie a fost declanșată Operațiunea Torța -debarcarea Aliată
în vestul Africii -ceea ce a făcut ca forțele Axei să fie prinse la mijloc, într-o Libie greu
de apărat.
Ţărmurile tunisiene au fost locuite din cele mai vechi timpuri, urme de locuire
preistorică fiind găsite în zona litoralului încă de acum 1.500.000 de ani. Abundenţa de
produse oferite de solul fertil şi de apele mării au făcut ca aici să înflorească civilizaţii
puternice.
De altfel începând cu anul 5.000 î.Hr. în chiar zona de sud apar imense oraşe
numite tell, populate cu peste 10.000 de locuitori, şi care au lăsat în urmă imense picturi
cu scene de vânătoare, agricultură şi dansuri magico-religioase, picturi considerate
componente ale patrimoniului universal.
După anul 500 î.Hr. ajung aici, de pe coasta de est a Mării Mediterane, fenicienii
(veniţi din oraşul Tyr, din Libanul de azi) şi întemeiază ceea ce va fi unul din cele mai
mari oraşe ale antichităţii: Cartagina. Oraşul este bine poziţionat la întretăierea a două
continente, Africa şi Europa şi la confluenţa Mediteranei Occidentale cu cea Orientală, a
prosperat rapid. Navele de comerţ ale Cartaginei, dar şi cele militare, au stăpânit practic
fără egal şi concurenţă bazinul vestic al Mediteranei şi au făcut legătura cu oraşul mamă -
Tyr.
Bogăţia şi faima Cartaginei au atras atenţia lui Alexandru cel Mare care în anul
323, când a ocupat Tyrul, a promis chiar că va cuceri şi Cartagina, murind însă înainte de
a-şi duce promisiunea la îndeplinire. După ocuparea Tyrului de către Alexandru cel Mare,
Cartagina s-a reorientat şi a început să construiască un imperiu propriu în vestul
Mediteranei, această încercare, derulată .
Poziții defensive mai ușor de organizat existau în vest, în Tunisia. Tunisia este
mărginită la est de Golful Sidra și la nord de Marea Mediterană. Cea mai mare parte a
frontierei terestre vestice cu Algeria este definită de crestele Munților Atlas.
Această zonă de frontieră era relativ ușor de apărat, în regiune neexistând decât
un număr limitat de trecători pe direcția nord-sud. În sudul Tunisiei, o serie de munți de
înălțime mică controlează căile de deplasare spre litoral.
www.lucrari-de-licenta.com
9
Francezii construiseră mai înainte de cucerirea italiană o linie defensivă (linia
Mareth) de 20 km lățime și 30 km adâncime împotriva atacurilor dinspre Libia. Doar în
nordul Tunisiei se afla o zonă care ar fi favorizat atacurile. Munții Atlas încetau să mai
fie o barieră naturală, lipsa culmilor lor lăsând o zonă vastă a litoralului nord-vestic
neprotejată din punct de vedere natural împotriva unui atac armat.
În general, Tunisia oferea o bază de operațiuni relativ ușor de apărat. Liniile
defensive din nord puteau face față forțelor aliate ale Operațiunii Torța, în vreme ce în
sud linia Mareth era extrem de puternică.
Între cele două regiuni se aflau munții Atlas cu pasuri ușor de apărat. În plus,
Tunisia avea două porturi cu ape adânci - Tunis și Bizerte, aflate la doar câteva sute de
kilometri de bazele de aprovizionare italiene din Sicilia.
Proviziile puteau fi transportate într-o noapte, întunericul protejându-le de
atacurile avioanelor RAF. Prin comparație, operațiunile de aprovizionare a bazelor din
Libia aveau nevoie de o călătorie de 24 de ore, ceea ce le făcea extrem de riscante.Adolf
Hitler considera că germanii aveau o excelentă bază defensivă în Tunisia, putând să
reziste luni sau chiar ani, încurcând astfel planurile ofensive aliate din Europa.
Unitățile forțelor aliate participante la Operațiunea Torța, care debarcaseră la
Alger, aşa numita Forța de asalt estică, avuseseră ca obiectiv ca, după debarcarea pe
litoralul african, să continue atacul prin acțiuni ale comandourilor și ale forțelor
aeropurtate în Tunisia.
Aceste planuri au fost întârziate de comandanții locali ai trupelor franceze
Vichyiste, care au început negocieri cu Aliații. Aliații au fost obligați să lase garnizoane
numeroase în teritoriile controlate de Regimul de la Vichy în nord-vestul Africii.
Deși Aliații au reușit să construiască o serie de baze avansate, bine aprovizionate,
ei nu au mai fost capabili să întreprindă acțiuni ofensive imediate. Un atac cu șanse de
reușită împotriva Tunisiei ar fi fost posibil doar dacă ar fi fost declanșat imediat după
debarcarea Aliaților, iar Eisenhower avea să scrie mai târziu că ,,operațiunile
americanilor au violat toate principiile recunoscute ale războiului”.
Oficialitățile tunisiene nu erau hotărâte ce tabără să sprijine și în plus tunisienii nu
au permis accesul niciunei părți beligerante la bazele lor aeriene. Pe 10 noiembrie,
italienii au trimis 28 de avioane de vânătoare la Tunis.
www.lucrari-de-licenta.com
10
După 2 zile mai târziu, italienii au început un pod aerian prin intermediul căruia
au transportat peste 15.000 de soldați și 581 de tone de echipament. Pe mare, italienii au
transportat 176 de tancuri, 131 de piese de aetilerie, 1.152 de vehicule și 13.000 de
provizii. Până la sfârșitul lunii, italienii au transportat în Tunisia trei divizii germane și
două divizii italiene. Pe 12 noiembrie, Walther Nehring a fost numit comandant al
Corpului German al 90-lea, iar pe 17 noiembrie și-a preluat postul.
După negocieri lungi, pe 22 noiembrie, comandanții francezi au acceptat ca
Africa de nord Vichystă să treacă sub controlul Aliaților, ceea ce a permis garnizoanelor
aliate să se îndrepte spre frontul tunisian. Până în acel moment, germanii reușiseră să
concentreze un întreg corp de armată în Tunisia, iar forțele Axei le depășeau pe cele ale
Aliaților la aproape toate capitolele.
Aliații aveau disponibile în zonă numai două grupuri de brigăzi și unități de
sprijin de artilerie și blindate. Ei au sperat că, dacă atacă rapid, mai înainte ca forțele
Axei să reușească să se organizeze complet, vor fi capabili să cucerească Tunisia cu
pierderi minime.
Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja.
Luftwaffe se bucura de superioritatea aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme
ce avioanele aliate trebuiau să zboare de pe aeroporturile din Algeria .
Asaltul aliat . Cele două coloane aliate s-au concentrat la Djebel Abiod și Beja,
pergătindu-se pentru un asalt pe 24 noiembrie. Brigada a 36-a trebuia să înainteze de la
Djebel Abiod spre Mateur, iar brigada a 11-a trebuia să înainteze pe valea râului
Merjerda pentru a cuceri Majaz al Bab (care apărea pe hărți ca Medjez el Bab sau
Medjez), după care să continue înaintarea spre Tebourba, Djedeida și Tunis. Blade Force
trebuia să atace înaintând pe drumurile de țară și să se strecoare prin zona dintre cele
două brigăzi de infanterie spre Sidi Nsir și să atace prin flanc Terbourba și Djeida.
Atacul de pe flancul nordic nu a avut loc datorită ploilor torențiale care au
încetinit toate pregătirile aliaților. În sud, Brigada a 11-a era ținută pe loc de rezistența
îndârjită de la Medjez. În schimb, Blade Force a înaintat spre Sidi Nsir pentru a trece prin
Pasul Chouigui, la nord de Terbourba.
www.lucrari-de-licenta.com
11
Retragerea germanilor spre Djedeida și recucerirea inițiativei.La începutul
zilei de 26 noiembrie, brigada a 11-a a fost capabilă să intre în Medjez fără să întâmpine
rezistență, iar până la sfârșitul zilei au ocupat Tebourba, care fusese și ea evacuată de
germani. Aliații au început să facă preparative pentru atacul pe direcția Djedeida.
Pe 27 noiembrie însă, germanii au atacat în forță, ucigând 137 de soldați aliați și
luând 286 de prizonieri. Brigada a 11-a a contraatacat în primele ore ale zilei de 28
noiembrie spre aeroportul Djedeida. Atacul britanic a fost sprijinit de tancurilor
americane din ale compaiei B a Diviziei I americană.
Apărarea antitanc germană a distrus rapid 19 tancuri americane, iar atacul aliat s-a
împotmolit .Pe 29 noiembrie, au început să sosească de la Alger noi unități din Divizia a
78-a, ca să înlocuiască batalioanele Brigăzii a 11-a, puternic afectate de lupte. Pe 1
decembrie, forțele Axei au organizat un contraatac, care amenința să izoleze Brigada a
11-a și să străpungăliniile Aliaților până în zona din spatele frontului.
Ofensiva Axei a fost întârziată de luptele grele cu britanicii mai bine de patru zile,
ceea ce a permis retragerea controlată în regiunea mai înaltă de la vest de
Terbourba.Unele dintre unitățile britanice au suferit în aceste lupte pierderi de până la
75% din efective
I.3.Aşezare geografică
Tunisia este cea mai nordică ţară a Africii şi în acelaşi timp, cea mai mică din
grupul ţărilor situate de-a lungul munţilor Atlas.În partea de est Tunisia se învecinează cu
Marea Mediterană, la vest, cu Algeria, nordul este muntos, iar treimea sudică este
dominată de Sahara. Distanţa medie între graniţa vestică şi cea estică este puţin peste
200 km, suprafaţa totală fiind comparabilă cu cea a Marii Britanii fără Scoţia.
Relieful este variat şi spectaculos. În nord, coastele Mediteranei se pierd în
interiorul lanţului muntos care începe la vest cu pădurile de plută de la Ain Draham şi se
termină cu lacurile gemene de la Bizerta şi Ichkeul. Centrul Tunisiei este predominant
de stepa, bogată în ruine romane şi mărginit la vest de Jebel Chambi, cel mai înalt vârf
muntos al Tunisiei (1520 m).
www.lucrari-de-licenta.com
12
Mergând spre est, se întâlnesc plantaţii nesfârşite de măslini. Un lanţ de dealuri
aride din Metlaoui până la Maknassy fac un ultim front în faţa deşertului. În est se
întâlnesc un mănunchi de insule, dintre care cea mai cunoscută turistic este Jerba.
Sahara tunisiană începe cu chorturi-lacuri sărate pe jumătate secate, care sânt
adevărate spectacole în timpul verii.Amestecul de sare şi nisip continuă pe uscat mulţi
kilometric,formând o crustă tare care oferă nişte reflexii ireale în lumina soarelui.În
apropierea choturilor încep oazele, imaginea exotică a palmierilor, a cămilelor şi a
izvoarelor de apă neavând deloc nevoia de exagerări în recomandările turistice .
Este la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi valea Nilului. Coordonat-
le geografice ale ţării sunt între 37°,20’ şi 30° şi 10’ latitudine şi 7°30’ şi 12° longitudine
estică .Lăţimea maximă ( nord-sud) 780 km, este între Cap Blanc şi punctual de frontier
Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km între insula Djerba și Nefta. Se
învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La nord şi est ,are deschidere la
Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.
www.lucrari-de-licenta.com
13
Nord –vestul ţării este mărginit de Tell –Munţii Atlas. Paralel cu ţărmul până la
golful Bizertese află lanțul munților Kroumirie cu 700-800 m înălțime, continuat cu
dealurile Mogod cu o înălțime de 300-400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm
stâncos la mare.
Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai înalți din
țară sunt aliniați pe direcția nord-est ,Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel
mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării
Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de
Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean.
În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el
Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu
Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m
altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos.
Clima. O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord,
ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia
centrală spre sud dominǎ o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie
10° C iar în august 26° C.
În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține
precipitații, temperaturile atingând 45° C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt
în zona Saharei - vara cu 50° C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre Sahara
bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile anuale în
nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în
munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.
Flora şi fauna. Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas
sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud
în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi,
vulturi .
Pentru a proteja unele specii de animale pe cale de dispariţie aflate în mare
pericol, în Tunisia au fost înfiinţate numeroase parcuri naţionale şi rezervaţii. Dintre
acestea 8 au fost constituite numai în ultimii ani.
www.lucrari-de-licenta.com
14
Cel mai însemnat este Parcul Naţional Ichkeul, cu o suprafaţă de 12600 de
hectare, aflat în regiunea Bizerte, care a fost înscris pe lista monumentelor naturale
mondiale UNESCO.
În rezervaţiile tunisiene trăiesc vidre, gazele, hiene, mufloni şi cerbi, porci
spinoşi, râşi, şacali şi vulpi, broaşte ţestoase şi, mai ales, un mare număr de specii de
păsări. Tunisia este una dintre destinaţiile favorite ale păsărilor migratoare şi se spune că
pe teritoriul ei pot fi întâlnite până la 360 de specii, printre care piţigoii, vulturii,
pescăruşii şi păsările flamingo cu penajul minunat colorat .
Accesul în anumite parcuri naţionale este destul de problematic, unele dintre
acestea aflându-se în zone militare. Zembra-Zembretta, spre exemplu, care este în
apropierea unei baze militare, nu poate fi vizitat de turişti. Lângă orăşelul numit
Meknassa se găseşte Parcul Naţional Bou Hedma, unde se încearcă reconstituirea
populaţiei iniţiale a unor animale aflate în ziua de azi pe cale de dispariţie mai ales struţii,
cerbii şi muflonii.
În Parcul Naţional Feija, din apropierea graniţei cu Libia, şi-au găsit adăpost nu
numai pisicile sălbatice, gazelele şi şacalii, ci şi vulpile deşertului, animale extrem de
rare, care aproape au dispărut cu totul. În Tunisia, vulpile sunt considerate drept animale
destul de periculoase.
O ameninţare pentru vizitatori pot fi şi scorpionii sau unele specii de şerpi
otrăvitori. Se recomandă, de aceea, să nu subapreciaţi aceste pericole, iar în timpul
excursiilor în mijlocul naturii să purtaţi, pe cât posibil, pantaloni lungi şi încălţăminte
suficient de înaltă.
Populația are în prezent :
- o populaţie de 8362000 locuitori;
-In 1921:2094000;1946:3281000;1980:6392000);
-natalitatea 25,8 la mie;
-mortalitate 4,7 la mie;
-populaţie urbană 54%;
Oraşe principale (mii loc.):Sfax (232),Ariana (99),Bizerte (95),Gabes (92)
Sousse (84),Kairouan (72).Arabi;minoritar berberi şi europeni.Cea mai mare parte a
populaţiei este concentrată în zona nordică (mai puţin de 1/3 din suprafaţa ţării)
www.lucrari-de-licenta.com
15
muntoasa,cu climat placut şi terenuri fertile.
Culte:islamism circa 99%. Cu puţin sub 9 milioane de locuitori, Tunisia are o
populaţie extrem de tânără, jumătate din locuitori având sub 20 de ani. Majoritatea
tunisienilor de astăzi sunt musulmani, dar nu fundamentalişti. Un peisaj aparte în lumea
arabă, Tunisia are şi comunităţi de evrei.
Circa 98 % din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai
1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai
importantă dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea
populației fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.
EconomiaTunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind de industria textilă,
prelucrarea alimentelor și alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include
producția de cereale, măsline, curmale, fructe citrice etc.
Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști
pe an, în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de vizitatori), francezi (1,395,255),
algerieni (968499), germani (521513), italieni (444541), britanici (254,922) şi polonezi
(20,7531) .
Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în următoarele orașe: Djerba
(insula), Sousse, Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș-oază).Turismul în Tunisia
este una dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei și o sursă importantă de valută
pentru țară. Turismul are un efect benefic asupra altor sectoare economice, cum ar fi
transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile.
Religia se bazează pe faptul că 98 % din populație sunt musulmani, 1% creștini,
1% evrei și alte religii. Pe insula Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o
țară musulmană considerată țara seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase
este interzis de a fi afișate. Constituția interzice orice partid politic care are ca bază
religia, pentru a se asigura separarea dintre religie și politică.
Cultura. Munţii mai înalţi din ţară sunt ainiaţi pe direcţia nord-est, Cap Bon,
spre sud-vest unde se află muntele cel mai înalt ( Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime
de 220 km de-a lungul coastei Marii Mediterane, între Hammamet şi Skhira, Sousse şi
Sfax.
www.lucrari-de-licenta.com
16
Acest munte este înconjurat de Sebel ( şes) roditor ( optim culturii de măslini) ,
în sudul munţilor se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu
lacuri sarate), aceasta regiune fiind urmata in sud de Sahara.
I.4.Demografia
Tunisia este o ţară magrebiană (face parte, alături de Algeria şi Maroc, din
Magrebul Francez) cu 10.3 milioane de locuitori. Este considerată o ţară stabilă, cu un
nivel de trai relativ bun în rândul ţărilor arabe, cea mai occidentalizată ţară arabă.
În cei peste 50 de ani de la obţinerea independenţei, regimul Tunisian a fost
secular, însă dictatorial şi cu certe înclinaţii socialiste şi naţionaliste. 98 % din populaţie
sunt arabi (sau beriberi arabizaţi), iar religia este musulmană în proporţie de 99 % . După
retragerea francezilor, în ţară a scăzut dramatic numărul europenilor şi al creştinilor.
Evreii au constituit un segment important de populaţie de-a lungul istoriei
Tunisiei; aceştia au trecut, alternativ, prin perioade de relativ calm şi perioade de
persecuţie crâncenă. După obţinerea independenţei,în urma persecuţiilor şi a atacurilor,
populaţia evreiască practice a dispărut, aceştia refugiindu-se în special în Franţa şi în
Israel (în 1948 în Tunisia trăiau în jur de 100000 de evrei; în 2004 numărul acestora s-a
redus la aproximativ 1500).
În cei 55 de ani de la obţinerea independenţei de Franţa, Tunisia a fost condusă de
doi dictatori: Habib Bourguiba şi Zine El Abidine Ben Ali. Ben Ali a preluat
conducerea în 1987 printr-o lovitură de palat. După 20 de ani de experiment socialist,
prin anii 70 preşedintele Bourguiba a pornit o serie de reforme pentru liberalizarea
economiei.
Însă creşterea sectorului privat a durat doar vreo 10 ani, autoritarismul regimului
împiedicând dezvoltarea naturală a acestuia. În acest moment economia tunisiană este
centralizată, stagnantă, instituţiile democratice cum ar fi libertatea de exprimare, de
asociere sau alegerile libere sunt practic inexistente, iar corupţia este generalizată.
www.lucrari-de-licenta.com
17
An Municipalitate Zona metropolitană
1891 114121
1901 146276
1911 162479
1921 171676 192994
1926 185996 210240
1936 219578 258113
1946 364593 449820
1956 410000 561117
1966 468997 679603
1975 550404 873515
În anii de după independenţă, populaţia din zona metropolitan continuă să
crească. Creşterea era în anii 1956- de 21,1 % , în anii 1966 -1975 era cu 28,5 % (1956
şi 1975 era cu 55,6 % ).
Această creştere constant este însoţită de schimbările care afectează natura de
soluţionare a capitalului .Decolonizarea a adus exodul de unele minorităţi ale căror
numere sunt în scădere în fiecare an. Golurile create de plecarea lor sînt ocupate de
tunisieni care emigrează în Tunis din alte părţi ale ţării .
La începutul sec.al-XXI-lea oraşul Tunis depăşea 2 milioane locuitori,după
declararea independenţei guvernul Tunisian a implementat un plan pentru a face faţă
creşterii populaţiei din oraş şi în ţară .
Ca şi în restul Tunisiei , ,alfabetizarea în regiunea Tunis a evoluat rapid în a doua
jumătate a secolului 20 şi ajunge la un nivel uşor mai ridicat decât media naţională. Cu
toate acestea educaţia este depăşită de ţările vecine .
www.lucrari-de-licenta.com
18
CAPITOLUL II
REGIUNILE DIN TUNISIA
II.1.Regiunea Nord-Est
II.1.1.Capital Tunis
Tunisul este situat în nordul ţării în aproapiere de lacul Tunis o lagună joasă şi
golful Tunisului din Marea Mediterană. În centrul oraşului se află oraşul istoric (Medina),
oraşul nou s-a extins în timpul periodei coloniale. Cartierele oraşului sunt: Le Bardo
(cartierul guvernului) unde se află şi o serie de muzee, cartierul de la Belvédere, El
Menzah, Ariana, iar în sud Megrine şi Ben Arous.
În timpul perioadei coloniale, francezii au construit o stradă magistrală de 10 km
lungime şi un dig de-a lungul lacului Tunis. Magistrala a fost prelungită ulterior, azi leagă
centrul oraşului cu portul La Goulette, în nordul portului se află aşezările istorice ale
Cartaginei întemeiat de fenicieni, Sidi Bou Said, La Marsa şi Gammarth.Tunis este cel
mai mare oraş din Tunisia, cu o populaţie de 728,453 ca din 2004, fiind cea mai mare
zona metropolitană având 2,412,500 de locuitori.
Situat pe Marea Mediteranaă golf ( Golful Tunis ), în spatele Lacul Tunis şi portul
La Goulette (Halq al Wadi), oraşul se extinde de-a lungul câmpiei de coastă şi dealurile
care îl înconjoară. La centrul de dezvoltare mai moderne (din epoca colonială şi mai
târziu), se află vechea medina. Dincolo de acest cartier se află suburbiile din Carthage,
La Marsa, şi Sidi Bou Said.
Medina se găseşte în centrul oraşului şi este o aglomerare densă de alei şi pasaje
acoperite, plin de mirosuri şi culori intense cu comerţ gălăgios şi activ, cu un exces de
bunuri oferite care variază de la de la piele la plastic.
Doar prin Poarta Mării (de asemenea cunoscut sub numele de El Bab Bahr şi
Porte de France) începe oraşul modern, sau Ville Nouvelle, traversîd marea Avenue
Habib Bourguiba (adesea denumite de către presa populară şi ghiduri de călătorie ca
tunisian Champs -Elysees, în cazul în care clădirile coloniale oferă un contrast clar.
Deoarece capitala ţării, Tunis este punctul central al vieţii tunisian politice şi
administrative; este, de asemenea, centrul de activitate a ţării comerciale. Expansiune a
www.lucrari-de-licenta.com
19
economiei tunisiene în ultimele decenii, se reflectă în dezvoltarea înfloritoare a oraşului
exterior în cazul în care se poate vedea clar provocările sociale generate de modernizarea
rapidă în Tunisia.
Suburbia Sidi Bousaid, este un oraș în nordul Tunisiei, situat la 20 km nord-est
de capitala țării, orașul Tunis, pe malul Mării Mediterane. Are 5,4 mii de locuitori. Este
una din cele mai vechi și renumite stațiuni de pe coasta nord-africană a Mediteranei.
Stațiunea a fost frecventată de multe figuri marcante ale vieții culturale europene:
François-René de Chateaubriand, Gustave Flaubert, Alphonse de Lamartine, André Gide,
Simone de Beauvoir, Michel Foucault, Paul Klee.
În anul 1912, fascinat de frumusețea locului, baronul Rudolf von Ehrlanger
construiește aici un splendid palat înconjurat de un vast parc, care astăzi adăpostește
Centrul muzical mediteranian.
Casele din partea veche a Sidi Bou Saïdului combină arhitectura arabă și cea
andaluză, orașul fiind numit și micul paradis alb și albastru datorită culorilor
predominante. În anul 1915 autoritățile coloniale franceze au plasat centrul orașului sub
protecție ca monument de istorie și cultură.
Cartagina (din limba feniciană Kart-Hadașt adică Noul oraș), scris fără vocale
precum în toate limbile semitice drept qrt hdșt a fost un oraș antic în Nordul Africii,
localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului
modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din
limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni.
Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de
către prințesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare
importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. În jurul ei s-a format
un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la
Războaiele Punice cu Republica Romană.
Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii
120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi
ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi la Mohammédia (la sud de Tunis).
www.lucrari-de-licenta.com
20
II.1.2.Nabeul
Nabeul este un oraş mediteranean cu o cultură milenară. Municipiu-reşedinţă al
guvernoratului Nabeul şi moştenitor al anticului şi gloriosului Neapolis, acestă se situează
pe coastă orientală a Tunisiei, în apropierea insulei Cap Bon, la 63 de km de capitala
Tunissi la 10 Km de binecunoscută staţiune Hammamet.
Începând cu sec. XVIII-XIX, Nabeul şi-a atins progresiv structura cvasi-definitivă
prin nucleul său de la Mdina el Arabi, care se păstrează şi astăzi. Acest lucru s-a realizat
printr-un mare număr de opere arhitecturale construite de-a lungul anilor, fie într-un mod
spontan, fie într-unul foarte bine organizat.
Nabebul este localizat pe partea de sud aproape de peninsula Cap Bon,la 67 km
sud este de Tunis pe autostradă (ca şi Hammamet), 10 km nord est de Hammamet, oferă o
privire autentică în arta produselor de ceramică.Vizitatorii pot asista la realizarea
produselor de ceramic şi să admire talentul şi măestria localnicilor. La 2 km distanţă de
Nabeul, se află localitatea, Dar Chaabane, este un sat vestit pentru sculptorii în piatră .
Oraşul Nabeul se situează la numai 2 ore de condus de capitala Tunis, unde
vizitatorii pot admira în cadrul unei excursii de o zi istoria bogată a capitalei, medina
veche cu souk-ul său fabulos, precum şi localităţile Cartagina, Sidi Bou Side, sau Muzeul
Bardo cu mozaicurile sale vestite în întreaga lume.
Hammamet este un oraş-staţiune de pe coasta Mării Mediterane situat la 65 km
de capitala Tunis, în partea de sud est a peninsulei Cap Bon. După cum spune şi
denumirea (hammam însemnînd baie în limba turcă), plajele întinse, apa clară şi caldă au
facut din aceasta zona o destinatie favorita inca din perioada islamica.
De la inceputul secolului XX oraşul devine una dintre statiunile turistice
reprezentative ale tarii. Ca majoritatea oraşelor tunisiene şi Hammametul are o Medina
înconjurată de fortificaţii şi datând din secolul al XV-lea, cu fortareaţa sa (casbah), şi
nelipsitul souk.
Hammamet este una dintre atracţiile principale turistice din Tunisia, situat la mai
puţin de o oră de aeroportul din Tunis, fiind alcătuit din pljae. Este un sat de pescari care
a fost descoperit de Elsa Schiaparelli împreună cu pictorul francez Paul Klee, şi scriitorii
Georges Bernanos Andre Gide după cel de-al doilea război mondial, în anii 1960. În
ciuda turismului pionerat tunisian, Hammamet a reuşit să rămână virgină comparativ cu
www.lucrari-de-licenta.com
21
arhitectura joasă, înconjurat de vegetaţie luxuriantă şi agriculturiă, inclusiv fructe, legume
şi lanurile de grâu.
Alături de plajă, Hammamet a scoate în evidenţă mai multe, cum ar fi Kasbah şi
Centrul Cultural Internaţional, care ocupă o vilă deţinute cîndva de un milionar român.
Arhitectul american, Frank Lloyd Wright, a descris vila ca fiind cea mai frumoasă
casă ceea ce înseamnă că Hammamet se numără printre cele mai frumoase staţiuni de
plajă din Africa de Nord.
Hammamet are circa 50.000 de locuitori şi 40.000 de paturi de hotel şi, prin
urmare, este o staţiune turistică .Turiştii caută confort şi distracţie şi de cele mai multe
ori pot găsi întrucât Hammamet este una dintre cele mai bune alegeri în Tunisia.
II.1.3.Bizerte sau Benzert
Bizerte sau Benzert, este capitala Bizerte Guvernorată în Tunisia şi în oraşul
nordic din Africa. Are o populaţie de 230,879. Bizerte este cunoscut ca cel mai vechi oraş
şi cel mai european în Tunisia. Ea a fost fondată în jurul anului 1000 î.Hr. de către
fenicieni de la Tir. De asemenea, este cunoscut sub numele de ultimul oraş deoarece a
rămas sub controlul francezilor după ce restul ţării şi-a câştigat independenţa faţă de
Franţa .
Iniţial era un mic port fenician, oraşul a intrat sub influenţa de la Cartagina, după
înfrângerea de Agathocles în timpul războaielor punice. Oraşul a fost ocupat apoi de
romani, sub numele de Hippo Diarrhytus sau Zarrytus Hippo
Bizerte este situat pe coasta de nord a Tunisiei, la 66 km nord de Tunis şi la 15
km de Capul Blanc, cel mai nordic punct din Africa. Oraşul se află pe coasta
mediteraneană şi este aproape atât Sardinia cât şi Sicilia. Economia Bizerte este foarte
diversă.
Există mai multe baze militare şi pe tot parcursul anului turismului. Ca un centru
turistic din regiune nu este totuşi la fel de popular ca şi coasta de est a Tunisiei. Bizerte
este bine cunoscut în special pentru marile plaje, cum ar fi Sidi Salem, Grotte La,
Rasenjela sau Rimel Al ,dar mai trebuie menţiona faptul că Bizerte este vestită pentru
frumoasele sale păduri, plaje şi peisaje. Portul de Bizerte este acum în curs de dezvoltare
într-o semnificativă mediteraneană de yachting Marin .
www.lucrari-de-licenta.com
22
Secţiunea superyacht de Marina va fi numit Goga superyacht Marina, şi va avea
dane pentru iahturi de pînă la 110 m în lungime. Este de aşteptat ca acest lucru va da un
impuls semnificativ pentru economia locală ca proprietarii de iahturi şi, de asemenea,
sute de membri ai echipajului profesionale vor deveni consumatori pe tot parcursul anului
Ghar El Melh este un oraş mic din nordul Tunisiei. Anterior cunoscută sub
numele de Porto Farina este cunoscut ca fiind locul de refugiu al piraţilor, în secolele
trecute, este situat la cincizeci de mile nord de Tunis la aproximativ patruzeci de mile est
de Bizerte. Este capitala a unei delegaţii şi are18.525 de locuitori.
Construit la poalele Gebel Nadour, satul este situat pe partea de jos a lagunei care
îi poartă numele, Golful Utica deoarece laguna acoperă o suprafaţă de aproximativ 3000
de ari şi douăzeci de mile de ţărm fiind adâncă. Până în 2007 această lagună era
considerată o zonă umedă de importanţă internaţională datorită bogăţiei sale naturale şi
a diversităţii sale biologice. Principalele specii pescuite în ordinea importantei sunt:
chefal, dorada, biban, unic şi de anghilă.
II.2.Regiunea nord vest
II.2.1.Beja
Beja este un oraş în Tunisia, Africa. Este capitala Guvernoratului Beja. Acesta
este situat la 105 km (şaizeci mile) de la Tunis, între râul Medjerdahcşi Marea
Mediterană, împotriva poalele Khroumire, oraşul Beja este situat pe părţile laterale ale
Djebel Acheb, unde sunt întâlnite pajişti ecologizate, terase albe şi rosii acoperişuri
dominate de ruinele din vechea cetate romană.
Beja este un oraş militar la pantele joase ale oraşului Khroumire, între Marea
Mediterană şi râul Medjerdah şi despre o 100 de km de Tunis. Beja este, de asemenea,
alternativ, cunoscut sub numele de Bajah şi Bedja.
II.2.2.Jandouba
Jendouba este un oraş mare din nord-vestul Tunisia, şi de capital ale
Guvernoratului Jendouba. Este o răscruce de drumuri importante, cu legături rutiere în
nmulte alte oraşe, cum ar fi El Kef, Tabarka, Draham Ain şi Beja.
www.lucrari-de-licenta.com
23
Domeniul principal de activitate economică este agricultura. Este aproape de
oraşul vechi faimosul roman de Bullaregia sau Bulla Regia, precum şi cariera de
marmura antica din Chemtou.
Unul dintre principalele atracţii este magnificul Roman de Bulla Regia şi cariera
de marmură antică din Chemtou, este o zonă istorică şi prosperă având în nord-vest
Universitatea Tunisia, care a care a fost fondată în 1970. Jendouba este înconjurată de
câmpii fertile şi venitul său principal este derivat din agricultură, în special de grâu.
Este la o altitudine de 165 de metri deasupra nivelului mării în cazul în care
râurile Medjerda şi Mellegue se îmbină, la poalele Muntilor Medjerda care se întind chiar
pe teritoriul oraşului algerian border.
II.2.3.Kef
El Kef de asemenea, cunoscut sub numele de Le Kef, este un oraş în Tunisia de
nord-vest şi de capital ale Guvernoratului Kef.
Situat în nord-vest a ţării, 175 km (109 km) la vest de Tunis şi unele 40 km (25
km) la est de frontiera dintre Algeria şi Tunisia, El Kef are o populaţie de 45.191, oraşul
vechi este construit pe faţa unei stânci de pe muntele Dyr. El Kef a fost capitala
provizorie a Tunisiei în timpul al doilea Război Mondial. Acesta a fost centrul de
comandă al Frontului de Eliberare Naţională de timpul Războiului Algerian de
Independenţă, împotriva francezilor în 1950.
II.2.4.Dougga
Dougga este situat în munţii din interiorul Tunisiei, la aproximativ 550 de metri
deasupra nivelului mării, într-o zonă care a fost dens populată de Numidians. Oraşul a
servit drept una din capitalele de Massinissa, un aliat roman, şi unul dintre pretendenţi la
Cartagina. Locul de amplasare a fost ideală, deoarece a fost destul de aproape de inima
din teritoriul cartaginez. Este primul servit ca un post militar de important şi cu sosirea
romanilor a devenit un centru regional administrativ.
www.lucrari-de-licenta.com
24
II.2.5.Ain Draham
Ain Draham este un oraş în nord-vestul Tunisia în Guvernorat Jendouba situat la
25 de kilometri sud de Tabarka. Punct de vedere istoric un avanpost militar, staţiune de
vară şi Souq, astăzi este un centru economic regional. Oraşul este capitala unei delegaţii
de 40.372 de locuitori. Oraşul în sine are o populatie de aproximativ 10843 de locuitori.
Acesta este situat la o altitudine de 800 de metri, pe pantele de Bir Djebel (1014
m), unul dintre munţii Kroumirie. Oraşul este situat într-una din zonele cele mai umede
ale Tunisiei şi deţine recordul pentru cea mai mare medie de precipitaţii de la 1534 mm
pe an. Numele său descrie izvoarele sulfuroase fierbinţi în domeniul folosit de romani în
antichitate. Ruinele bailor romane sunt, de asemenea, găsite în zonă.
II.2.6.Tabarka
Tabarka este un oraş de coastă situat în nord-vestul Tunisia, la aproximativ 36 ° în
apropiere de graniţa cu Algeria. Acesta a fost renumit pentru săli de pescuit corali, aici
având loc Festivalul Coral de fotografie subacvatică şi Festivalul de Jazz anual.
Istoria Tabarka este un mozaic colorat prezentând,civilizaţii romane, arabă şi
turcă. Oraşul este dominat de o stâncă, pe care este construit un castel genovez. Liderul
nationalist Habib Bourguiba, a devenit mai târziu preşedinte al post-independenţei
Tunisia, iar mai târziu a fost exilat de autorităţile franceze în 1952.
II.3.Regiunea Sahel
II.3.1. Sousse
Oraş maritim încă din antichitate, situat la 140 Km de Tunis, Sousse este construit
pe coasta mediteraneană a Tunisiei. Reşedinţa de guvernorat. Localizare şi acces: pe
partea de est al Tunisiei, la 2 ore de condus din capitala ţării, Tunis, se află oraşul Sousse
perla Sahelului, adică la 140km sud de Tunis, 127 km nord de Sfax, 57km est de
Kairouan. Gara cale ferată. Aeroportul Internaţional Skanes-Monastir.
www.lucrari-de-licenta.com
25
Sousse este un oraş destul de mare având 173000 de locuitori, aproximativ 140
kilometri sud de capitala Tunisiei, Tunis. Situat pe coasta de est în centrală a ţării, se
învecinează Golful Hammamet, care este parte a Mării Mediterane.
Sousse are o istorie lungă, datând de peste 2800 ani. A fost dezvoltat în anii 1960
ca o destinaţie turistică, are un climat bun, şi hoteluri de toate clasele, restaurante bune, o
plajă de asomare şi mai multe opţiuni pentru a beneficia de excursii de o zi. Convenabil
este faptul că este situat, chiar peste drumul principal între hoteluri, unde este plaja care
se află în centrul Sousse care este extrem de aglomerată.
Sousse este unul dintre cele mai mari oraşe din Tunisia, cu cea mai mare dinamică
de dezvoltare în domeniul turismului, poartă cu mândrie numele Perla mării
mediteraneene. Atracţiile turistice precum Moschea cea Mare de o mie de ani,
catacombele din perioada romană, vă introduce în istoria islamului.
Arhitectura modernă de pe aleea Habib Bourguiba, străduţele înguste ale Medinei
cu mulţimea de magazine mici, restaurante, baruri, cafenele, discoteci ajută la petrecerea
unor clipe de neuitat. Priveliştea impozantă a lanţului de hoteluri de pe malul mării,
marea cristalină, plimbarea în portul de lux Port El Kantaoui, transformă excursia într-o
amintire de vis.
II.3.2. Monastir
Oraşul Monastir este situat pe coasta mediteraneană a Tunisiei, la o distanţă de
160 km de capitala Tunis. Este reşedinţa guvernoratului Monastir, un important aeroport
şi una din cele mai importante stațiuni de pe litoralul tunisian.
Monastirul a fost locuit încă din timpuri imemoriale, arheologii au găsit aici
aşezări berbere, un port fenician, unul cartaginez şi un oraş roman, o colonie bizantină şi
în final în centru oraşului o celebră mânăstire creştină care a şi dat numele modern al
localităţii, Monastir venind desigur de la Mânăstire.
Monastir este de mulţi ani o destinaţie populară pentru turişti deoarece Monastir
se află în zona turistică Skanes (care este zonă de plajă lungă de la nord de Monastir).
Monastir este un loc frumos, cu alei curate şi un drum cu două feţe, care dă un
sentiment de spatiu relaxat. Pe partea de oraş există o selecţie de case de frumoase.
www.lucrari-de-licenta.com
26
II.3.3.Mahdia
Mahdia, este un oraş de coastă tunisian cu 37000 de locuitori. Amplasat ca o
bijuterie preţioasă între Sousse şi Sfax, acest port frumos ascunde cu modestie trecutul ei
prestigios şi aventuros.
Proclamată capitală a Tunisiei în anul 921, Mahdia a fost pentru mult timp centrul
luptei pentru putere între Califul din Cairo şi suveranii locali. În mod repetat atacată de
nomazi, marinarii genovezi, trupe siciliene, eliberată de berberi, Mahdia a devenit
cartierul general pentru piraţii de Dargouth şi luptele cu cavalerii spanioli şi maltezi. Port el Kantaoui ort El Kantaoui este un complex turistic de 10 km nord de
Sousse în Tunisia centrale. A fost construită în 1979 în mod special ca un centru turistic,
în jurul valorii de un port artificial. Arhitectura, deşi modernă, a fost modelat pe mai
multe clădiri tradiţionale în Tunisia, complet cu străzi înguste.În zona portuară Port El
Kantaoui este conceput ca un sat alb şi albastru, cu stiluri tunisiene reproduce în Medina
şi străzi pietruite.
Le Medina oraş vechi, este situat într-o regiune fertilă fiind o câmpie din nord-
estul Tunisia, şi la câţiva kilometri de mare, Medina din Tunis este unul din primele
arabo-musulman oraşe din Maghreb .
Sub Almohads şi Hafsids, al –XII-lea, Tunis a fost considerat unul din oraşele de
mai bogate şi în lumea arabă. Numeroase mărturii ale acestui lucru şi perioadele
anterioare, există astăzi.
Propietatea acoperă o suprafaţă de aproximativ 280 ha şi cuprinde toate
caracteristicile unui oraş arabo-musulmane. Acesta este compus din centrul medinei
construit în sec VIII şi la nord şi sud se găsesc suburbii care datează din sec XIII.
Tot aici există aproximativ 700 de monumente istorice, repartizate în 7 domenii,
printre care cele mai remarcabile sunt Moscheea Zitouna, Moscheea Kasbah, Youssef
Dey Moscheea, Bab Jedid Gate, Poarta Bab Bhar, Souq el-Attarine, Dar el-Bey , Souqs
ECH-Chaouachia, Tourbet (familia cimitir) El Bey, case nobile, cum ar fi Dar Hussein,
Abdallah Ben Dar, Lasram Dar, Medrasa Es-Slimanya El şi-Mouradia, El Attarine
cazărmile militare şi de Zaouia Sidi Mehrez .
Marina este situat în nordul îndepărtat din Tunisia şi care formează cu marginea
de capacul alb cel mai apropiat punct din Africa, regiunea Bizerte este cel mai bine
www.lucrari-de-licenta.com
27
Locul de amplasare este în mijlocul mării Mediterane fiind unul dintre cele mai
apropiate puncte între Africa şi Europa. Departe de a fi o dezvoltare imobiliara simplu
Marina Bizerte este mai mult de o îmbunătăţire fundamentală faţă de facilităţile oferite în
Bizerte.
II.4. Regiunea centrala Kaiorun
Kairouan este un oraș în Tunisia. Este reședinta guvernoratului Kairouan.
Construit în secolul al VIII-lea, este al patrulea oraș sfânt al islamului (după Mecca,
Medina și Ierusalim). A fost capitala țării până în secolul al XII-lea, când această funcție
a fost preluată de Tunis.
Oraşul Kairouan a fost fondat în anul 670 e.n. de către Okba ibn Nafi, discipol al
profetului Mahomed. Numit recent guvernator la conducerea regiunii, pe când călatorea
în stepa inospitalieră alături de caravana sa, în căutarea unui loc propice pentru instalare,
dupa cum spune legenda sfântă, el a descoperit un izvor şi s-a apropiat de apele sale
limpezi, găsind un potir de aur care ar fi fost pierdut la Mecca.
Interpretând această descoperire ca pe un semn al divinităţii de a construi un oraş
pe aceste locuri, el ar fi scris, conform legendei : Imediat, şerpi, scorpioni şi animale
sălbatice au ieşit din crăpăturile stâncilor şi colţurile umbrite pentru a ataca. Aşa a apărut
oraşul El-Karawane, mai tarziu numit Kairouan.
Situat la jumatatea drumului între munte şi litoral, Kairouan a suferit considerabil
în timpul secolelor de război care au produs numeroase pagube în regiune, dar, de în data
ce pacea a revenit, la sfârşitul secolului al XIV-lea , el a ajuns cel de al doilea oraş al
Tunisiei. şi alte aşezari şi-au dezvoltat facilităţile bineînteles, dar oraşul a continuat să
prospere datorita populaţiei sale importante de credincioşi şi sosirilor continue de pelerini
pentru a-şi marturisi credinţa.
Marea moschee Sidi Oqba a fost fondată în anul 669 de către Sidi Oqba Ibn
Nafaa, constituind cea mai veche moschee din vestul lumii arabe. Aspectul actual l-a luat
după lucrările de extindere dintre anii 817 și 863.
Moscheea Sidi Sahab (impropriu denumită și Moscheea Bărbii) cuprinde
mormântul lui Abu Zam'a al-Balawî, unul din însoțitorii profetului Mohamed, care a
păstrat 3 fire din barba profetului.
www.lucrari-de-licenta.com
28
Aghlabid Basins, se află în partea de nord a Kasbah în Kairouan, unde sunt
bazinele de Aghlabid care au fost construite în secolul al IX-lea şi restaurate în anul 1969.
Aceste două bazine (iniţial au existat mai multe) de apă stocate pentru palatul Aghlabid
care au ocupat locul cimitirului de astăzi. Apa a fost adusă de un apeduct de la Djebel
Cherichera, 36 km (22 mile) distanţă. Bazinul a fost un rezervor de decantare, din care
apa curgea într-unul mai mare care a avut o capacitate de 50000 cu.m/11 milioane de
galoane.
II.5.Regiunea Sud Est-Sfax
Sfax este un oraş în Tunisia, situat 270 km (170 mi) sud-est de Tunis. Oraşul,
fondat în anul 849, pe ruinele Taparura şi Thaenae, este de capital din Guvernoratului
Sfax (aproximativ 860000 de locuitori în 2005) şi un port mediteranean. Sfax are
populaţie de 340000 (2005 estimare).
Activităţile economice ale Sfax sunt industrii (centru industrial de prelucrare
fosfati), agricultură (de măsline şi ulei de măsline de transformare, nuci), pescuit (primul
port de pescuit în Tunisia şi comerciale (de import -activităţi de export). Oraşul este
adesea descris că Tunisia este al doilea oraş, fiind capitala Tunis şi având mai mulţi
locuitori Sfax a fost considerată ca fiind capitala economică a Tunisiei în cursul anilor
1980, dar nu mai mult.
Insula Kerkenah este un mic arhipelag localizat la 20 km de Sfax, insulele
Kerkennah au fost supranumite ultimul paradis.
Insulele au fost martorele fenicienilor, cartaginezilor, vandalilor, normanzilor,
arabilor sau sicilienilor; la un moment dat arhipelagul a fost chiar baza corsarilor barbari
al căror şef era celebrul Draghuth in secolul XVI.
Plate şi acoperite de palmieri, rodii, smochini şi eucalipţi, insulele le oferă
locuitorilor condiţii excelente pentru creşterea oilor, recolta de vin de palmier, pescuitul
caracatiţelor, bureţilor de mare şi peştilor.
Astăzi din arhipelagul care este compus din 7 insule, doar două sunt
locuite:Gharbi si Chergui. Pentru turişti, atracţiile principale sunt nisipul alb al plajelor
virgine din punct de vedere turistic, împrejurimile liniştite şi condiţii excelente pentru
scuba diving.
www.lucrari-de-licenta.com
29
Insula Djerba, este insula ce se află amplasată la ţărmul sudic al Mediteranei la
125 Km de coastă, cu o suprafaţa de 514 Km2, se află într-un mic lăcaş, Syrte (Golful
Gabes). Are forma curbată trasând linia golfului din care face parte. Cu cele două
peninsule Jorf şi Zarzis, Djerba asigură separarea Golfuleţului Bougrara unde
comunicarea cu largul se face prin canalul Adjim şi strâmtoarea Kantra, între punctul
sudic al localităţii Ras Terbella şi cel al Ras el Khsim. Situându-se aproape de continent,
Djerba a fost legată în antichitate de peninsula Zarzis prin intermediul unei şosele
romane, însă astăzi legătura se face printr-o şosea modernă lungă de 6 Km.
Gabes, este capitala a Guvernoratului Gabes, o provincie din Tunisia. Acesta se
află pe coasta de Golful Gabes. Cu o populaţie de 116323 este şi Oaza se bazează pe
surse, 150 de răspândit în jurul locului, oferând 650 de litri de apă în fiecare secundă.
Produselor agricole aici nu este de cea mai înaltă calitate, că datele nu pot fi folosite
pentru export.
Gabes este unul dintre cele mai mari oraşe industriale în Tunisia . Cele mai multe
industrii sunt orientate spre chimie, acesta este motivul pentru care oraşul oferă una dintre
cele mai bune grade de chimie în Africa, de la Universitatea din Gabes . Principalele
industrii sunt:
-industria ciment ;
-produse chimice ;
-fabrici de cărămidă;
-ulei de rafinărie .
Zarzis Zarzis este un mic oraş de coastă din sud-estul Tunisia, la sud de Ile de
Jerba (Insula Djerba). Cu întindere de coasta Mediteranei, plajele bune şi porturile ocupă
această destinaţie turistică tot mai mare de amestec tradiţional cu progresivă.
Portul este principalul centru al economiei locale, astfel cum a fost din vremea
romanilor şi feniciene.În vecinătatea oraşului sunt arii nesfârşite de măslini şi de
palmier.Pentru , Zarzis este umbrită in apropiere Djerba, o destinaţie turistică foarte mare
cu mai multe de oferit.
Alte atracţii principale sunt Residence Soltana, Zarzis Tunesien cu turnurile sale
izbitoare şi sinagogi. Zarzis face o bază excelentă pentru a vizita Djerba sau de a explora
Sahara, facând excursii pe cămile, cu ghizi locali. Satul troglodit de Matmata şi
www.lucrari-de-licenta.com
30
comunitatea berber la Chenini sunt oportunităţi unice de a vedea un alt mod de viaţă în
sudul Tunisiei.
II.6. Regiunea sud vest –Sahara
Deşertul Sahara este situat în partea de nord a Africii şi acoperă peste 3500000
mile pătrate (9000000 km) sau aproximativ 10% din continent . Este delimitată la est de
Marea Roşie şi se întinde spre vest la Oceanul Atlantic. La nord, limita nordică Deşertul
Sahara este Marea Mediterană, în timp ce în partea de sud se termină la Sahel, o zonă în
care peisajul deşert transformă într-o savana semi-aride tropicale.
Deoarece Deşertul Sahara reprezintă aproape 10 % din continentul african, Sahara
este deseori citată ca cel mai mare deşert din lume. Acest lucru nu este în întregime
adevărat, cu toate acestea, astfel cum aceasta este doar cea mai mare fierbinte deşert. Pe
baza definiţiei unui deşert ca o zonă care primesc mai puţin de 10 inşi (250 mm) de
precipitaţii pe an, cel mai mare deşert din lume este, de fapt continentul Antarctica, la
13829430 m² km.
Deşi astăzi fierbinte şi extrem de uscat, se crede că deşertul Sahara a fost supus
schimbărilor climatice diverse în ultimele câteva sute de mii de ani. De exemplu, în
ultimele glaciaţiunii , a fost mai mare decât este în prezent, deoarece precipitaţii în zona a
fost scăzut.
Dar de la 8000 la 6000 î.Hr., precipitaţii în deşert a crescut ca urmare a
dezvoltării de joasă presiune peste foi de gheaţă în nord. Odată ce aceste foi de gheaţă
topit cu toate acestea, de joasă presiune schimbat şi Sahara de nord uscat dar partea de
sud a continuat să primească umezeală din cauza prezenţei unui muson.
II.6.1. Gafsa
Gafsa, este situată la graniţa dintre ţara stepă şi deşert, este comercial principal şi
centrul de comunicaţii din sud-vestul Tunisiei. Acesta se află într-o oază montană mare
cu aproximativ 300000 de plantaţii întinse de măslini şi livezi de fructe irigate artificial.
În apropiere sunt depozite mari de fosfaţi şi de minereu de fier. Economia oraşului
este centrată pe comercializarea produselor agricole şi producţia de ţesături în desene sau
www.lucrari-de-licenta.com
31
modele tradiţionale. Multe familii trăiesc din confecţionarea şi comercializarea
covoarelor .
II.6.2.Kebelli Kebelli
Kebelli Kebelli, este una dintre cele mai vechi Oraş în Tunisia şi Africa de Nord.
Kebili deţine cele mai vechi dovezi greu de locuire umană în Tunisia (găsite în apropierea
oraşului) şi datează aproximativ 200000 de ani. Kebili, ca multe altele tunisian oraşe, au
intrat sub controlul Imperiului Roman după războaiele punice.Populaţia Kebili este
diversă în comparaţie cu alte guvernoratele Tunisian existând trei grupuri principale de
rase :
Arabii care au venit la Kebili în primele zile ale Conquest islamice. Cele mai
multe au venit din Peninsula Arabică Sud (cunoscută astăzi ca Arabia Saudită şi Yemen ).
Ei susţin în continuare numele triburilor strămoşul lor.
Berberi : Ei sunt locuitorii autohtoni ai Tunisia şi Africa de Nord.
Negrii : Ei au venit în oraş atunci când acesta a fost un renumit centru comercial
sclavie. A se vedea economiei pentru mai multe informaţii.
II.6.3.Touzeur
Touzeur, ozeur este o oază şi oraşul în sud-vestul Tunisia . Oraşul este situat în
nord-vest de Chott el-Djerid, în această Chott şi între cea mai mică Chott el-Gharsa .
Este capitala Guvernoratului Tozeur. Cu sute de mii de palmieri, Tozeur este o mare
oază. Datele care sunt exportate din Tozeur sunt foarte bine cunoscut.
În antichitate, înainte de apariţia de vehicule motorizate, oaza a fost importantă
pentru transportul prin Sahara , care a avut loc în rulote. Numele oraşului în Tusuros
antichitate a fost un important avanpost roman.
În Medina (oraşul vechi) din Tozeur, se pot gasi cu arhitectură tradiţională, moda
si manopera. Ca şi în altă parte în Tunisia, populaţia locală este în general foarte
ospitalier faţă de turişti, şi există, de asemenea, multe facilităţi turistice. De la Tozeur se
pot face excursii pe o cămilă, explora deşertul Sahara şi ajunge să cunoască Chott el-
Djerid .
www.lucrari-de-licenta.com
32
II.6.4.Matmata
Matmata este un mic oraş berber din sudul Tunisia. Unei dintre locuitori trăiesc în
localităţile berbere tradiţionale subterane aşa numitele structure troglodit. Aceste
structure când tipic pentru un sat din zona Matmata fiind caracterizate prin gropi
săpate în pământ .Aceste gropi săpate sunt aşa numite peşteri artificiale dar sunt
împărţite în tranşee cum ar fi pasajele .
II.7. Potenţial Natural
II.7.1.Baraje
Baraje au ca obiective dezvoltarea resurselor de apă în 18 baraje în 5
guvernoratele: Kef, Kairouan, Kasserine, Siliana, şi Zaghouan.
Resurselor de apă în Tunisia sunt caracterizate de o neregulă a deficitului
pronunţat. Prin adoptarea unei strategii integrate de utilizare a apei bazate pe studii
ştiinţifice şi tehnice, Tunisia a fost capabilă să dezvolte o infrastructură de apă complexă
şi diversă care să permită ţării mobilizarea şi exploatarea resursele de apă disponibile. În
acelaşi timp, Tunisia a pus în practică sisteme şi legislaţia pentru a asigura accesul la apă
potabilă pentru majoritatea populaţiei urbane şi rurale şi de a furniza provizii pentru
irigatii agricole, precum şi sectoarele industriale şi de turism.
Exploatarea resurselor de apă convenţionale este foarte avansată şi se aşteaptă ca
cererea de apă, determinată de creşterea populaţiei şi îmbunătăţirea standardelor de viaţă
ar putea ajunge la maxim în jurul anului 2030. Conştienţi de această problemă, Tunisia a
decis să adopte o strategie de dezvoltare a resurselor de apă. Această strategie se bazează
pe alocarea judicioasă a o resursă limitată şi costisitoare, precum şi de gestionare a cererii
din ţară tot mai mare de apă. Gestionarea eficientă a resurselor de apă depinde de
monitorizare continuă şi control, precum şi punerea în aplicare a reformelor în sectorul de
apă. Cele mai importante baraje din Tunisia sunt :
- Ben-metirtuni;
-Barajul El Baie de Aburi;
-Barajul El Hammam;
www.lucrari-de-licenta.com
33
- Barajul Elaroussia;
- Barajul Kasseb;
- Barajul Lakhmess beton;
- Barajul Lakhmess Djebe ;
- Barajul Siliana ;
- Barajul Mellegue;
- Barajul Oued El Abid ;
- Barajul Sejnane ;
- Barajul Sidi El Barraq .
II.7.2.Munţii
Tunisia este situată la extremitatea estică din Maghreb unde munţi sunt alcătuiţi
din secţiunea finală a celor două game Atlas, care îndeplinesc în interiorul ţării, care
acoperă o suprafaţă de aproximativ 2 milioane de hectare iar zonele montane, în nordul,
centrul şi sudul ţării sunt diverse .Aceste zone sunt relativ des populate, cu aproximativ
1,5 milioane de locuitori, aproximativ 16 la % din populaţia ţării.
Munţii din Tunisia sunt surse importante de apă (80 la sută furnizarea de apă a
naţiunii), a terenurilor agricole, pădurilor şi de o mare varietate de tipuri diferite de
arbori-:, inclusiv pin, stejar, eucalipt, chiparos si salcam. Aceste medii sunt excepţional
de bogate în biodiversitate şi ecosisteme rare şi diverse, dar ele sunt, de asemenea, foarte
fragile.
Regiunile muntoase din Tunisia sunt, de asemenea, importante din punct de
vedere cultural şi istoric de vedere. Ele conţin situri arheologice importante şi istorice;
urme de invadatori anterioare şi vechi de munte care trăiesc popoarele din regiune.
Munţii sunt, de asemenea, un simbol important al luptei pentru independenţa ţării,
unde s-au adăpostit naţionalişti. Diferite grupuri etnice locuiesc încă munţi şi sunt în
principal împărţite între cei care locuiesc umede, acoperite de zăpadă şi a regiunilor celor
care trăiesc în stepele continental şi zonele deşertice.
Obiectivele viitoare sunt de a consolida condiţiile economice şi sociale pentru
comunităţile de munte, să se introducă o agricultură durabilă în zone dificile şi, în
www.lucrari-de-licenta.com
34
general, condiţiile pentru a face mai atractivă în zonele montane, în scopul de a atrage
înapoi o parte din mulţi care au plecat.
Munţii Atlas este un lanţ muntos pe o întindere de nord a Africii de prelungire de
circa 2500 km (1600 mi) prin Maroc , Algeria şi Tunisia . Cel mai înalt vîrf este Toubkal
, cu o altitudine de 4167 metri (13671 ft), în sud-vest Maroc. Atlas game separate pentru
Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic coastelor din Sahara Desert. Populaţia din Munţii
Atlas sunt, în principal berberi . Termenii de "munte" în unele limbi berbere sunt Adrar şi
adras, considerat a fi înrudit cu toponimul .
Djebel Zaghouan este un munte şi cel mai înalt punct în Europa de Est Tunisia ,
la 1295 m. De munte este situat într-o zonă de National Park. Oraşul Zaghouan este situat
mai jos pe panta de nord. Munte este site-ul unui roman templu cunoscut sub numele de
Templul de Eaux (Templul de Apă), care marchează locul unui apeduct care au folosit
pentru a lua apă în oraşul Carthage peste 100 km .
II.7.3.Flora
Flora este foarte variată, cuprinde în nord, plută-stejari, eucalipt şi thuyas (lemn
parfumat în mare măsură utilizate în Maroc pentru a crea artefacte). În regiunea Sahel,
măslini şi portocali. În partea de sud, veţi găsi plantaţii de palmier, precum şi unii copaci
cactus, ciulini şi spini. Şi peste tot, la Nord la Sud, copac înţepător păr. Dacă mediul rural
nu este cu adevărat preocupat de problemele de mediu, din împrejurimile oraşelor mari,
cum ar fi Tunisia sau Sfax, sunt extrem de interesate de poluare. Copac de măsline,
considerat regele a Mării Mediterane, este, evident, foarte prezent în Tunisia. De
asemenea se pot găsi o mulţime de plute şi stejari, portocali, lămîi, mandarine copaci,
copaci roşcovă, rodii şi oleandri se completează până panorama a ţării, care produce, de
asemenea, numeroase ierburi aromatice.
O vizită la oaze este o necesitate pentru a admira numeroase fructe şi legume:
rosii, suc de fructe, smochine, caise, ardei, ceapa. În cele din urmă, ceea ce loveşte în
Tunisia sunt florile omniprezent (iasomie, trandafiri, MIMOSAS, bougainvilleas, crini).
Flora Tunisiei este alcătuită din diverse soiuri iar acest lucru este din cauza
variaţiilor privind formele de terenului şi a solului. De aceea putem gasi diferite tipuri de
www.lucrari-de-licenta.com
35
acolo de vegetaţie. Cu toate acestea, planta cea mai importantă pentru acest domeniu este,
palmierul.
Un alt domeniu foarte important pentru agricultura , este cultura de măslini
deoarece uleiul de măslini este foarte popular în întreaga lume. Măslini sunt urmaţi de
fructe citrice, struguri, smochine şi de grâu. Portocale au fost aduse în Tunisia de la
China, în perioada medievală timpurie. În partea de nord a ţării, în special în Munţii
Atlas, se găsesc păduri de pin şi arbori de plută ,acestea două furnizează lemn şi plută.
II.7.4. Fauna
Tunisia are o mare varietate de arbori, inclusiv stejar, pini, jujube, şi gumă. Mai
mult de un sfert din ţară este acoperit de iarbă împletituri de fibre vegetale, care este
caracteristică vegetaţiei din regiune de stepă. Şacal, mistreţi, şi mai multe specii de gazele
sunt numeroase. Viperele cu corn şi scorpioni sunt comune în Sahara. Mufloni este o
specie de oaie sălbatică, se găseşte în munţi.
Parcurilor naturale sunt relativ bogate: poţi descoperi vidre, gazele, şerpi, hiene,
râsul, aricii, mistreti, mongooses, vulpi, sacali, broaşte ţestoase, diferite specii de păsări
răpitoare, păsări migratoare, chiar şi bivoli.
Societatea tunisiană pentru protecţia animalelor a stabilit un program de protecţie
şi de reproducere a speciilor pe cale de dispariţie. Din păcate, pisicile (lei, pantere,
leoparzi ), au dispărut de aproximativ un secol. Satul de El-Haouaria, de capital de şoimi,
în apropiere de Bon oferă o privelişte frumoasa: in primăvara, şoimi şi ulii vrabie sunt
capturate apoi instruiţi pentru vânătoare .
II.8.Potenţial Antropic
Potenţialul turistic este foarte variat fiind alcătuit din muzee ,moscheeie ,
castele ,sinagoge ,palate.
Muzee De Bardo este cel mai important muzeu din bazinul mediteranean de pe
continentul african, după Muzeul Egiptean din Cairo .Găzduit în fostul Palat Bey din
1888, oferă prestigiu în stabilirea expunerilor operelor şi multelor descoperiri majore ale
cercetărilor arheologi cedeoarece are cele mai mari şi frumoase colecţii de mozaicuri
www.lucrari-de-licenta.com
36
romane .Muzeul are, de asemenea, bogate piese descoperite în timpul săpăturilor în
Cartagina ,chiar dacă Muzeul National din Cartagina este o destinaţie arheologică.
Departamentul islamic are, în plus faţă de opere celebre, cum ar fi albastru
Coranului Kairouan, unul dintre cele mai mari colecţii provenite din Maghreb şi din Asia
Mică.
Palatele din Tunisia sunt în număr foarte mare şi sunt deschise turismului .Dintre
acestea putem enumera :
-palatul Beit Hikma ;
-palatul Royal;
-palatul Rose ;
- palatul Medina din Tunis ;
- palatul prezidenţial din Cartagina ;
- palatul Zouche ;
- palatul Ksar Said din Tunisia;
- palatul Mohamedia .
Catedrale -
Moschee
El Ghriba
Palat El Jam
………voi continua ………..