Destinatie turistica-Studiu de caz Tunisia

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIUFACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN TURISM ȘI SERVICII

DESTINAȚIA TURISTICĂSTUDIU DE CAZ : TUNISIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:Prof. Univ. Dr. Rotariu Ilie

ABSOLVENT:Levițchi Alexandra Beatrice

SIBIU2010

CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................3

CAP. I DESTINAȚIE TURISTICĂ: CONCEPT ȘI CONȚINUT...................41.1 CONCEPUL DE DESTINAȚIE TURISTICĂ............................................4

1.2 TIPURILE PRINCIPALE DE DESTINAȚII TURISTICE.........................4

1.3 ELEMENTELE COMPONENTE ALE DESTINAȚIEI TURISTICE........5

1.4 TRĂSĂTURI COMUNE MAJORITĂȚII DESTINAȚIILOR

TURISTICE.................................................................................................8

CAP. II ATRACȚIILE ȘI DESTINAȚIILE TURISTICE..............................9

CAP. III PROMOVAREA TURISTICĂ PRIN PUBLICITATE...................13

3.1 PUBLICITATEA CU AJUTORUL MATERIALELOR TIPĂRITE........16

CAP. IV TUNISIA- POARTA LUMII ARABE..............................................19

CAP. V INFRASTRUCTURA GENERALĂ ȘI TURISTICĂ.....................23

CAP. VI PATRIMONIUL TURISTIC AL TUNISIEI..................................256.1 POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL.................................................25

6.1.1 RELIEF ȘI GEOGRAFIE........................................................25

6.1.2 CLIMA.....................................................................................26

6.1.3 HIDROGRAFIA......................................................................26

6.1.4 VEGETAȚIA ȘI FAUNA........................................................28

6.2 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC................................................28

6.2.1 POTENȚIALUL TURISTIC TEHNICO-ECONOMIC,

SOCIO-DEMOGRAFIC..........................................................28

6.2.2 POTENȚIALUL CULTURAL ISTORIC................................29

CAP. VII STRUCTURI TURISTICE..............................................................397.1 STRUCTURI DE PRIMIRE......................................................................39

7.2 STRUCTURI PENTRU SERVIREA MESEI...........................................43

7.3 STRUCTURI AGREMENT......................................................................47

CONCLUZII.........................................................................................................49

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................50

2

INTRODUCERE

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfașurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerț). Asta deoarece, aşa cum practica a demonstrat de-a lungul timpului, turismul a contribuit la dezvoltarea durabilă prin lupta împotriva sărăciei, prin protecţia şi apărarea mediului natural, cultural şi social.

Aşteptările, în ceea ce priveşte turismul, s-au schimbat: vacanţele presupun din ce în ce mai mult să fie un moment de descoperire (culturală, naturală), de educare informală şi menţin o stare de sănătate bună. Astfel, o nouă tendință în turismul internațional este evidentă : creșterea atractivității destinațiilor de tipul monumente arhitecturale, muzee, galerii de artă, situri arheologice sau clădiri cu conotații istorice.

În prezent, turismul este caracterizat de o concurență puternică între destinații. Unele dintre acestea reușesc să facă față concurenței internaționale, iar altele eșuează. Pentru a se menține competitive, destinațiile turistice de pretutindeni și-au intensificat activitatea de marketing, stimulată de autorități și de firmele de turism, prin care se urmărește construirea și consolidarea unei imagini cât mai favorabile, pentru atragerea de cât mai mulți turiști.

Dezvoltarea destinațiilor turistice depinde în mare măsură de atracțiile turistice și activitățile ce sunt legate de cadrul natural și de moștenirea istorică și culturală.

Prin lucrarea de față se încearcă a se prezenta semnificația și conținutul destinației turistice, promovarea acesteia prin publicitate, cu accent pe publicitatea cu ajutorul materialelor tipărite.

Capitolul I prezintă conceptul și conținutul destinației turistice. Aici sunt conturate principalele tipuri de destinații turistice, precum și elementele și trăsăturile lor.

De obicei existența unei atracții turistice majore stimulează dezvoltarea destinației turistice. Astfel, în capitolul II al acestei lucrări este descrisă legătura puternică dintre atracțiile tustice și destinațiile turistice.

Informarea clientelei în legătură cu produsele turistice este de primă importanță. Capitolul III relatează activitatea de publicitate în turism și importanța deosebită a materialelor publicitare tipărite, crearea, distribuirea și utilizarea pe scară largă a acestor materiale fiind una din trăsăturile distinctive ale turismului.

Cea de-a doua parte a lucrării expune Tunisia ca și destinație turistică. Sunt descrise elementele patrimoniale cultural-istorice care-i oferă Tunisiei calitatea de, destinație turistică. De asemenea, cadrul natural –clima și relieful- întărește potențialul turistic al acestei țări.

În finalul lucrării sunt prezentate structurile turistice ale Tunisiei-structuri de primire, structuri pentru servirea mesei, structuri de agrement - elemente constitutive ale unei destinații turistice.

3

CAP. I DESTINAȚIE TURISTICĂ: CONȚINUT ȘI CONCEPT1.1 Conceptul de destinație turistică

“Destinația turistică” este unul dintre conceptele-cheie ale turismului, dar cercetătorii și practicienii încă nu sunt de acord asupra modului în care ar trebui sa fie definită.

În accepţiunea clasică prin „destinaţie turistică” se poate înţelege o țară, o regiune din cadrul unei țări, un oraş, un sat sau o staţiune. Destinaţia reprezintă, locul sau spaţiul geografic unde un vizitator sau un turist se opreşte fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioadă de timp, sau punctul terminal al vacanţelor turiştilor, indiferent dacă ei călătoresc în scop turistic sau de afaceri1.

Destinaţia constitute legătura catalizatoare ce uneşte, menţine şi propulsează toate sectoarele industriei turistice, respectiv transportul, cazarea, alimentaţia şi agrementul, fiind un element complex şi specific turismului2.

Pentru a putea fi considerată destinaţie, un loc trebuie să dispună de un potenţial turistic corespunzător şi să îndeplinească, în acelaşi timp, şi alte cerinţe legate de infrastructură, bunurile şi serviciile complementare, ce-i pot mări atractivitatea, diferenţiind destinaţiile şi determinând pieţele ţintă spre care trebuie orientată atenţia firmelor de turism.

Multitudinea şi varietatea destinaţiilor lumii au contribuit la succesul sectorului turistic, începând cu 1945. "Industria turistică", cum este denumită tot mai des, este caracterizată nu numai de schimbare, ci mai ales de creşterea înregistrată. Inevitabil, aceasta a creat o anumită presiune asupra destinaţiilor turistice, deoarece cererea este excedentară. În strânsă legatură cu cele doua caracteristici este natura schimbatoare a turiştilor actuali, care şi-au sporit exigenţele în ceea ce priveşte serviicile de la destinaţii. "Noul turist" nu mai este satisfăcut cu o experienţă pasivă, cautând elemente de autenticitate, apreciind tot mai mult cultura, istoria şi mediul în care trăiesc locuitorii zonelor vizitate.

Referindu-ne la cererea viitoare de produse turistice, un concept tot mai mult vehiculat este acela de "noul turist", o persoană care va renunţa la turismul de masă în favoarea unor vacanţe aventuroase şi mult mai active. "Noul turist" va fi un individ educat, cu discernământ, care nu va afecta mediul înconjurator prin acţiunile sale, pregătit să plătească sume mai mari pentru servicii de calitate. Deşi numărul unor astfel de turişti este în creştere, ei sunt încă în umbra masei de turişti care continuă să cumpere produse forfetare, să viziteze destinaţiile la modă, aglomerate şi să îşi aleagă locul de vacanţă în funcţie de preţ în primul rând.

1.2 Tipurile principale de destinații turistice

Principale tipuri de destinaţii turistice sunt:

1 Stăncioiu Aurelia Felicia, Dicţionar de terminologie turistică, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

2 Stăncioiu Aurelia Felicia, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 67.

4

» destinaţii clasice. Acestea sunt în general oraşe care dispun de un bogat patrimoniu arhitectural, cultural şi istoric, foarte potrivite pentru petrecerea unei vacanţe sau pentru o vizită de durată mai lungă (exemple: Paris, Atena, Roma etc.). Tot aici pot fi incluse şi multe din staţiunile montane sau de litoral (cum ar fi Saint Tropez, Kitzbühel, Aspen şi multe altele);

» destinaţii naturale cum ar fi Delta Dunării, rezervaţia Serengeti din Tanzania sau Cascada Niagara din Statele Unite. Aici turiştii vin pentru a admira peisajele sau pentru a lua contact cu bogăţiile naturale ale regiunii (floră, faună);

» destinaţii pentru turismul de afaceri. Acestea sunt importante centre industriale şi comerciale, unde există facilităţi turistice de înalt nivel şi posibilităţi de agrement variate, fapt care le face atractive pentru oamenii de afaceri. Exemple: New York, Manchester, Lille etc.

» destinaţii “pentru o noapte”. Este vorba în special de localităţile aflate între marile destinaţii de vacanţă şi zonele de origine ale turiştilor;

» destinaţii pentru şederi scurte. Aceste sunt în general oraşe mai mici în care există obiective de patrimoniu (unele chiar celebre) care le fac atrăgătoare. Două exemple bune din această categorie sunt oraşele Pisa din Italia şi Bruges din Belgia.

De asemenea, există mai multe tipuri de destinaţii diferite în funcţie de turişti şi/sau unităţile administrative care îşi asumă responsabilităţile pentru acestea3:

Staţiuni de sine stătătoare – hoteluri de tip club, sate de vacanţă; Sate, oraşe – turismul urban şi agroturismul (turismul rural); Zone care au o temă specifică, precum parcurile naţionale (Retezat,

Cozia, Parâng); Regiuni definite de limite administrative sau de numele zonei (Ţara

Haţegului, Ţara Moţilor, Ţara Oaşului etc.); Ţări; Grupuri de ţări (Caraibe) şi continente.

1.3 Elementele componente ale destinației turistice

În ceea ce priveşte principalele elemente componente ale destinaţiei turistice, ele pot fi grupate în mai multe moduri. Astfel, unii autori disting trei categorii de elemente ale unei destinaţii:

- elementele constitutive de bază, numite şi “inima” sau “miezul” destinaţiei: localizarea geografică, climatul, condiţiile naturale de la faţa locului, siturile istorice şi arhitectonice;

- elementele periferice naturale (împrejurimile destinaţiei, populaţia locală, ambianţa generală de la destinaţie);

3 François Vallas, Lionel Becherel, The International Marketing of Travel and Tourism, A Strategic Aprouch, 1999, pag. 183.

5

- elementele periferice create (facilităţile de divertisment, facilităţile de cazare şi alimentaţie, serviciile comerciale, infrastructura de transport).

Alţi autori grupează aceleaşi elemente tot în trei categorii, dar într-o manieră puţin diferită:

- natura, care reprezintă de multe ori principalul element care stimulează interesul vizitatorilor;

- climatul. Foarte multe persoane călătoresc cu scopul principal de a găsi un climat diferit de cel al regiunii în care locuiesc;

- cultura. Este vorba aici atât de elementele de patrimoniu istoric şi cultural care vorbesc despre trecutul destinaţiei, cât şi de elementele care definesc cultura ei din prezent (oameni, stiluri de viaţă, obiceiuri ale locului etc.).

O altă clasificare este cea care împarte componentele unei destinaţii în patru categorii, şi anume:

a) punctele de atracţie de la destinaţie, b) facilităţile şi serviciile de la destinaţie, c) căile de acces,d) imaginea destinaţiei.

a) Punctele de atracție de la destinație Acestea sunt cele care determină în mod decisiv alegerea respectivei

destinaţii de către turişti şi influenţează comportamentul turiştilor la destinaţie. Putem include aici:

- patrimoniul natural: peisaje naturale, râuri, lacuri, mare, plajă, parcuri şi rezervaţii naturale, climatul, în general toate caracteristicile fizico-geografice ale destinaţiei şi resursele sale naturale;- patrimoniul arhitectonic, atât cel istoric cât şi cel modern;- patrimoniul cultural: teatru, muzică, folclor, muzee etc.- patrimoniul industrial: fabrici şi elemente de arhitectură industrială interesante pentru vizitatori;- atracţiile sociale: felul de viaţă al populaţiei locale, limbă, cultură, oportunităţi de contacte sociale etc.;- atracţii sportive: stadioane, patinoare, pârtii de schi etc.

b) Facilitățile și serviciile de la destinațieÎn funcţie de nivelul de satisfacţii pe care le oferă turiştilor, facilităţile

se ,,împart în”4:

* facilităţi de bază, * facilităţi complementare.

4 Gabriela Stănciulescu, Note de curs.

6

Facilităţile de bază sunt considerate cele fără de care nici un produs turistic nu ar putea fi viabil (cazare, transport, alimentaţie, agrement, divertisment).

Facilităţile complementare sunt înlesniri sau servicii care participă numai parţial la formarea unui produs turistic, reprezentate, de regulă, de acele servicii cu caracter general de care pot beneficia turiştii într-o anumită măsură (transport public).

Plecând de la împărţirea lor, în cele două categorii, prin adâncirea analizei, facilităţile au fost grupate în: * facilităţi de transport şi comerciale, reprezentate de toate facilităţile şi formele de transport care servesc pentru aducerea turiştilor de la reşedinţa de permanentă la destinaţia dorită şi înapoi, precum şi facilităţile de transport aeriene, navale, terestre, pe cablu; * facilităţi de cazare, alimentaţie şi catering; * facilităţi sportive de agrement şi distracţie; * facilităţi comerciale, formate din reţeaua unităţilor cu amănuntul; * facilităţi medicale; * facililităţi culturale şi educative, formate, în general, din oferta turistică secundară; * facilităţi de telecomunicaţii; * facilităţi de organizare a odihnei şi recreeri (agenţii de turism, birouri de turism); * facilităţi speciale (puncte de frontieră şi control vamal); * facilităţi de gospodărie comunală.

Facilităţile turistice de acces şi infrastructură sunt, în general, puse la dispoziţie de către stat. Finanţarea şi construcţia acestora, de obicei, se face de către autorităţile locale şi de către autorităţile centrale. Această subvenţionare duce la reducerea costului produsului turistic.

Serviciile turistice reprezintă un ansamblu de activități ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor în perioada în care turistul se deplasează și în legătură cu această deplasare.Principalele activități incluse în prestația turistică sunt serviciile de cazare și masă, servicii de transport, servicii vizând producerea și vânzarea de bunuri pentru turiști, servicii de divertisment și servicii de organizare a turismului.

c) Căile de accesElementele enumerate mai jos afectează durata, costul şi comoditatea cu

care turistul ajunge la destinaţie:- infrastructura: şosele, căi ferate, poduri, aeroporturi, porturi etc.;- echipamentele de transport: capacitatea şi viteza de deplasare a vehicolelor de transport;- reglementările guvernamentale în domeniul transporturilor.

7

d) Imaginea destinațieiImaginea este totalul percepţiilor, convingerilor şi percepţiilor pe care le au

oamenii în legătură cu respectiva destinaţie. Imaginea unei destinaţii nu are neapărat la bază o experienţă anterioară, adică o vizită la destinaţia respectivă.De exemplu, chiar şi o persoană care n-a fost niciodată la Las Vegas poate avea o imagine mentală a staţiunii (din cărţi, din mass-media, de la prietenii care au fost acolo) şi probabil că a decis deja, pe baza acestei imagini, dacă se simte atrasă de Las Vegas sau dimpotrivă. Toate destinaţiile turistice au o imagine proprie, iar interesul marketerului este de a dezvolta, susţine sau modifica anumite elemente de imagine în scopul influenţării comportamentului potenţialilor vizitatori. Acest lucru este foarte important şi pentru prestatarii individuali de la respectiva destinaţie: imaginea lor tinde a fi apropiată de imaginea globală a destinaţiei.

1.4 Trăsături comune majorității destinațiilor turistice

Cu toate că destinaţiile turistice sunt foarte variate, putem identifica anumite trăsături comune majorităţii destinaţiilor:

Destinaţiile reprezintă amalgamuri; Destinaţiile reprezintă o estimare a valorilor culturale; Destinaţiile sunt inseparabile: turismul se produce acolo unde se şi

consumă; Destinaţiile sunt vizitate nu doar de turişti, ci şi de alte grupuri.

Amalgamuri

Majoritatea destinaţiilor sunt formate din urmatoarele componente: Atracţii; Acces - transport local; Facilităţi: cazare, masă, magazine şi alte servicii.

Bineînţeles, fiecare dintre aceste componente trebuie să existe în zona respectivă înainte de venirea turistului - de exemplu, existenţa structurilor de cazare nu va fi suficientă pentru practicarea turismului, exceptând poate hotelurile de lux, ca Raffle din Singapore sau Savoy din Anglia. Totalitatea facilităţilor şi serviciilor de la destinaţie este cunoscută ca reprezentând un amalgam. Amalgamul componentelor unei destinaţii se pot combina în multiple moduri, în diferite contexte culturale, economice şi de mediu, pentru a forma o destinaţie turistică.

Faptul că destinaţia este un amalgam are numeroase implicaţii. Este important ca fiecare componentă să aibă o anumită calitate cerută: o cameră de hotel necorespunzatoare poate aduce insatisfacţie unui turist mulţumit de restul serviciilor oferite. Complementaritatea componentelor ce formează destinaţia este

8

foarte dificil de controlat de catre managerii de la destinaţia turistică, dat fiind natura fragmentară a firmelor din turism.

Estimarea valorilor culturale

Turiştii trebuie să considere destinaţia ca fiind atractivă şi să merite investiţia lor de timp şi bani. Din această cauză putem considera destinaţiile ca reprezentând evaluări culturale. În timp ce noi oportunităţi se dezvoltă, există o permanentă ameninţare ca unele destinaţii să nu mai fie "la modă".

Inseparabilitatea

Produsele turistice se consumă acolo unde sunt produse - turiştii trebuie să fie prezenţi fizic la destinaţie pentru a putea consuma produsul turistic. Ca toate serviciile, destinaţia are caracter perisabil, în sensul că dacă nu este utilizată se pierde - disponibilitatea paturilor, scaunelor de la restaurant sau a biletelor la concerte, muzee nu pot fi stocate în afara sezonului, pentru a putea fi folosite în plin sezon. Sezonalitatea este o problemaă majoră pentru multe destinaţii, aducând prejudicii profitabilităţii. Şi aceasta deoarece majoritatea elementelor unei destinaţii au o rată ridicată a costurilor fixe şi, de aceea, încasările din sezonul de vârf trebuie să acopere şi pierderile înregistrate în celelalte perioade ale anului.

Folosirea multiplă

Facilităţile de la destinaţii sunt folosite de către rezidenti, ca şi de către muncitori tot timpul anului, dar în anumite perioade ale anului ele sunt utilizate şi de către alţi utilizatori - excursionişti sau turişti - care sunt departe de locul lor de rezidenţă. Posibilitatea folosirii multiple a destinaţiilor înseamnă că se pot clasifica firmele de la destinaţie în funcţie de dependenţa lor de turişti, de rezidenţi sau de ambele categorii. De fapt, doar atracţiile pe temă, cum sunt parcurile turistice, depind de turişti în exclusivitate. Cele mai multe destinaţii se impart între turism şi alte utilizări. Turismul poate deveni o sursă de conflict în astfel de destinaţii, unde se pot ivi neîntelegeri între turişti şi populaţia localnică.

CAP. II ATRACȚIILE ȘI DESTINAȚIILE TURISTICE

Atracţiile reprezintă unii dintre principalii factori motivanţi ai unor deplasări în scopuri turistice, iar, adesea, pot fi considerate chiar ca fond esenţa produsului turistic. În absenţa atracţiilor nu ar mai fi necesare serviciile turistice. Altfel spus, turismul, ca atare, nu ar putea exista în lipsa atracţiilor.

9

O atracţie turistică este o trăsătură distinctă a unei zone, care poate fi un loc de desfăşurare a unor activităţi ori un centru ce are următoarele caracteristici5 :

Îşi propune să atragă vizitatori/vizitatori de o zi din rândul populaţiei rezidente şi din rândul turiştilor şi este administrată în acest scop;

Asigură o experienţă plăcută şi distractivă şi un mod agreabil de petrecere a timpului liber pentru clienţii săi ;

Este dezvoltată pentru a valorifica acest potenţial ;

Prin modul de administrare, ca atracţie, asigură satisfacţia clienţilor săi ;

Poate să perceapă sau nu o taxă de intrare pentru vizitatori.

Cu toată această mare diversitate a atracţiilor, ele pot fi clasificate în patru mari categorii6 :

Trăsături (caracteristici) ale mediului natural Construcţii realizate de oameni, structuri şi locuri proiectate şi realizate

pentru alt scop decât acela de a atrage vizitatori, cum ar fi lăcaşurile de cult, dar care atrag un număr important de vizitatori

Construcţii realizate de oameni structuri şi locuri proiectate cu scopul de a atrage vizitatori şi construite astfel încât să răspundă nevoilor acestora, cum sunt, de exemplu, parcurile tematice.

Evenimente speciale.

Spre deosebire de atracţii, considerate a fi, în general, unităţi singulare, locuri sau zone geografice de mici dimensiuni şi uşor de delimitat, bazate pe o singură trăsătură distinctivă, destinaţiile turistice sunt zone mai vaste, care includ un număr de atracţii individuale, precum şi serviciile oferite turiştilor7.

Între atracţii şi destinaţii există, în mod evident, o legătură puternică: de obicei existenţa unei atracţii majore stimulează dezvoltarea destinaţiilor, indiferent dacă atracţia este o plajă, un parc tematic sau un parc de distracţii. Odată cu dezvoltarea destinaţiei se nasc alte atracţii secundare, menite să exploateze cât mai bine piaţa.

Atracţiile unei destinaţii - fie ele naturale sau antropice - sunt cele care determină motivaţia iniţială în alegerea unei destinaţii turistice. Atracţiile au fost

5 Swarbrooke, John, The Development and Management of Visitor Attractions, second edition, Butterworth-Heinemann, Oxford, Great

Britain, 2002, pag. 4

6 Swarbrooke, John, The Development and Management of Visitor Attractions, second edition, Butterworth-Heinemann, Oxford, Great

Britain, 2002, pag. 5

7 François Vallas, Lionel Becherel, The International Marketing of Travel and Tourism, A Strategic Aprouch, 1999, pag. 9

10

până nu demult un sector neglijat de către industria turistică datorită varietăţii lor şi proprietarilor diferiţi. În prezent însă, se dă dovada de maturitate şi profesionalism în ceea ce priveşte managementul atracţiilor. Aceasta implică o mai buna îmbinare între piaţa şi oferta atracţiilor, prin:

- adoptarea unei filosofii de marketing;- calificare superioară a personalului implicat;- noi tehnologii pentru dezvoltarea de noi tipuri de atracţii;- focalizarea asupra evenimentelor de mare importanţă, care constituie

puncte de atracţie pentru turişti.

O trăsătură specifică a atracţiilor turistice este faptul că beneficiază de ele atât populaţia rezidentă, cât şi turiştii. Acest lucru poate da naştere la conflicte în zonele turistice căutate, unde turismul este văzut ca generator de probleme, cum sunt poluarea, congestii în trafic, deteriorarea mediului ambiant prin depozitarea de deşeuri.

Atracţiile pot fi clasificate în două mari categorii: cele principale şi cele secundare. Atracţiile principale sunt, în general, cele care constituie motivul principal pentru întreprinderea unei călătorii, acestea constituind resursa vitală pentru desfăşurarea unei activităţi preferate, locuri în care turiştii (sau vizitatorii) îşi petrec majoritatea timpului de vacanţă. Spre deosebire de atracţiile principale, cele secundare, sunt, de regulă, acele locuri vizitate în drumul spre sau de la atracţiile principale, rolul acestora fiind de a întrerupe o călătorie mai îndelungată, ori de a aduce o schimbare (o variaţie) pe parcursul unei călătorii. Dacă o plajă poate reprezenta un exemplu tipic de atracţie principală, ca şi un parc de distracţii, iar un restaurant – popas ori un centru de artizanat pot fi doar două exemple posibile de atracţii secundare.

Pentru a spori veniturile încasate de la vizitatori sau turişti, în zona multor atracţii principale sunt dezvoltate o serie de servicii menite să îi determine pe vizitatori să nu mai fie tentaţi de alte atracţii secundare, amplasate în alte locuri.

Atracţiile mai pot fi împărţite în atracţii legate de un anumit loc, cum sunt monumentele istorice, clădirile, şi cele legate de un anumit eveniment, cum sunt festivalurile de muzică şi de teatru, aşa cum se poate observa în figura de mai jos:

Loc Eveniment

Resurse naturale Parcuri Festivaluri

Resurse antropice Monumente istoriceReprezentaţii teatrale

Clădiri

11

Atracţii artificiale

Multe dintre atracţiile artificiale sunt produse ale istoriei şi culturii. Acestea includ palate, biserici, castele, muzee şi galerii de artă etc.

Elementele artificiale pot fi clasificate astfel:» Culturale – religie, cultură modernă, muzee, galerii de artă, locuri

arheologice şi arhitecturale;» Tradiţii – folclor, festivaluri;» Evenimente – activităţi sportive şi evenimente culturale.

Delimitarea dintre resursele naturale şi cele artificiale nu este întotdeauna foarte clară. Multe dintre atracţiile naturale necesită inputuri considerabile de elemente de infrastructură şi management pentru a putea fi utilizate în scopuri turistice (este cazul staţiunilor de ski, acvariilor şi a multor alte atracţii naturale).

Resursele naturale şi antropice nu pot fi puse în evidenţă fără existenţa unor elemente de infrastructură adecvate, cum ar fi unităţile de cazare şi masă, căile de acces, alte servicii oferite la destinaţie etc.

Atracţii naturale

În cazul resurselor naturale, ceea ce interesează în primul rând este calitatea acestora, localizarea ocupând locul secund ca importanţă. Atracţia exercitată de resursele naturale se manifestă atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Dintotdeauna, resursele naturale au ocupat primul loc în ceea ce priveşte resursele turistice. Atracţiile naturale nu se referă doar la peisaj, ci şi la climat, vegetaţie şi faună.

Un aspect comun tuturor categoriilor de resurse naturale îl constituie faptul că ele sunt de obicei incluse în ofertele turistice şi pot oferi doar anumite servicii, oricare ar fi perioada data. Dar in marea majoritate a cazurilor, serviciile oferite de acestea pot avea valori de întrebuintare diferite. De aceea se propune creşterea numarului de terenuri utilizate în scopuri turistice, în defavoarea altor întrebuințări. Acesta se constituie într-un "târg" care trebuie realizat pentru a ne asigura că resursele naturale sunt folosite în folosul societății. Atracţiile pot determina apariţia de destinaţii şi servicii turistice, prin construirea de structuri de primire turistică în jurul atracţiei. Este deosebit de sugestivă, în acest sens, comparaţia atracţiei cu un fir de nisip în jurul căreia creşte o perlă, care simbolizează destinaţia turistică.

Majoritatea destinaţiilor de succes ale lumii s-au dezvoltat pornind de la o atracţie majoră.

12

Astfel, faima de care se bucură localitatea Luxor, din Egipt, se datorează existenţei piramidelor şi a Sfinx-ului, cea a oraşului Cantebuing de la catedrala sa, aşa cum cea a oraşului Orlando vine de la Disney World. Marketingul acestor destinaţii este centrat asupra atracţiilor respective, astfel încât acestea devin simbolul destinaţiei în mintea turiştilor8.

În timp ce unele destinaţii se bazează pe o singură atracţie, altele dezvoltă noi atracţii, pentru a satisface cererea vizitatorilor şi a spori durata şederii acestora.

Conform teoriei ciclului de viaţă a produsului, cu timpul, este posibil ca anumite destinaţii să ajungă în etapa în care atracţiile originale intră în declin. Un asemenea fenomen a putut fi observat deja în unele staţiuni litorale britanice, unde facilităţile tradiţionale pentru distracţii s-au închis, nemaiatrăgând suficienţi vizitatori, iar hotelurile s-au transformat în sanatorii private.

CAP. III PROMOVAREA TURISTICĂ PRIN PUBLICITATE

Promovarea înglobează ansamblul acțiunilor de informare, atragere și păstrare a clienților potențiali și tradiționali spre o anumită ofertă de stimulare a deciziei de cumpărare, prin trezirea interesului și crearea convingerii că oferta respectivă le satisface la cel mai înalt nivel anumite trebuințe. Componentele promovării sunt reclamele, relaţiile publice, vânzările personale şi promovarea de vânzări.

Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor companiilor, și ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite.

Acţiunile promoţionale în domeniul turismului, ca de altfel în toate sectoarele economice, vizează atât atragerea de noi clienţi cât şi păstrarea celor existenţi deja, adresându-se, deci, prin mesajele sale, atât publicului larg în rândul căruia se consideră a fi potenţialii turişti, cât şi unei ţinte precise. Tocmai datorită acestui caracter complex al activităţii de promovare turistică, în desfăşurarea acesteia sunt antrenate forţe de pe diferite niveluri, atât cel local, regional sau naţional, câtşi internaţional

În mod concret, activitatea de promovare a produsului turistic este o formă specifică de comunicare, care constă în transmiterea pe diferite căi de mesaje şi informaţii menite să-i informeze pe operatorii de turism şi pe turiştii potenţiali asupra caracteristicilor produsului turistic şi asupra elementelor componente ale serviciilor turistice ,oferite să le dezvolte o atitudine pozitivă faţă de firmele prestatoare de servicii turistice9.

8 François Vallas, Lionel Becherel, The International Marketing of Travel and Tourism, A Strategic Aprouch, 1999, pag. 22

9 O. Snak, N. Neacsu, P. Baron, Economia Turismului, Ed. Expert, Bucuresti, 2001, pag 248

13

Problema esenţială este, de fapt, eficienţa actului de promovare, respectiv alegerea acelei metode cu impact maxim asupra publicului. În acest sens, practicile în domeniul reclamelor comerciale sugerează ca mesajul să urmărească trei obiective generale10:

- atragerea atenţiei – într-o lume a excesului de informaţie vizuală, mesajul propriu se află în competiţie cu foarte multe alte mesajeşi factori de distragere a atenţiei, de aceea trebuie găsită metoda adecvată de a recomanda propriul mesaj în defavoarea altuia;

-menţinerea atenţiei – după ce mesajul a fost citit/recepţionat o dată, trebuie să conţină elemente care să trezească dorinţa de întoarcere la mesaj;

- convingerea cititorului – determinarea acestuia de a trece la acţiunea dorită (acceptarea produsului).

Publicitatea turistică reprezintă o formă de comunicare în masă, care, prin intermediul mijlocului de informare ales, se adresează unor grupuri țintă de consumatori, pentru realizarea obiectivelor promoționale ale firmei.

Publicitatea reunește toate activitățile promoționale, cu caracter comercial sau necomercial, prin care se transmit mesaje despre produsele și serviciile turistice și se realizează sub următoarele forme:

• reclame tipărite sau difuzate prin interrnediul televiziunii sau radio;

• cataloage, broșuri și pliante;

• materiale tipărite difuzate prin poștă;

• panouri publicitare;

• materiale audio-video;

• afișaj.

Avantajele și dezavantajele practicării principalelor forme de publicitate sunt sintetizate în tabelul III.1.

Tabelul III.1

Avantajele și dezavantajele mijloacelor de promovare

Forma de publicitate

Avantaje Dezavantaje

PRESA SCRISĂ costul redus relativ la efectul scontat,

operativitatea: mesajele pot fi transmise rapid,

flexibilitatea: mesajele pot fi uşor schimbate de la o apariţie la

în special al ziarelor, este acela că durata de viaţă a unui mesaj publicitar este redusă; el trebuie repetat de multe ori pentru a fi conştientizat,

în cazul revistelor timpul

10 Chartered Institute of Marketing, Business Comunications, BPP Publishing Ltd, UK, 1997, pag. 147

14



alta (este deci uşor de testat mesajul publicitar),

capacitatea de stocare: mesajele care interesează se pot păstra,

selectivitatea: reclamele pot fi amplasate în acele publicaţii şi în acele pagini care este foarte probabil să intereseze pe potenţialii clienţi (anunţul unei agenţii de voiaj poate fi publicat într-o revistă turistică sau în secţiunea de turism a unui cotidian),

regularitatea apariţiei.

necesar plasării mesajului este mai lung, iar costurile sunt sensibil mai ridicate în comparaţie cu ziarele.

RADIOUL

operativitate ridicată,

aria largă de răspândire,

costul scăzut (comparativ cu presa scrisă),

posibilitatea utilizării unui fond sonor atrăgător,

gradul înalt de selectivitate.

caracterul efemer al emisiei-recepţiei mesajului,

probabilitatea redusă de recepţie a mesajului (cei care ascultă radioul fiind de multe ori concentraţi asupra altui lucru),

imposibilitatea stocării mesajelor de către cei interesaţi.

TELEVIZIUNEA

posibilitatea asocierii tuturor celor trei elemente ale unui mesaj, şi anume textul, sunetul şi imaginea,

posibilitatea de a beneficia de asistenţa şi consultanţa profesioniştilor din televiziune,

audienţa largă de care se bucură în rândul clienţilor potenţiali,

prezenţa la televiziune conferă prestigiu firmei.

durata foarte scurtă a mesajului (necesitatea de a-l repeta îndeajuns de des),

probabilitatea mai mică de receptare, datorată numărului mare de canale şi de emisiuni între care audienţa are de ales.

TELEFONUL

are avantajul de a fi un mediu care permite comunicarea imediată cu potenţialul client şi obţinerea unui răspuns rapid din partea acestuia

principalele dezavantaje ale telefonului ca instrument de marketing stau, pe de o parte, în dificultatea transmiterii de mesaje lungi şi complexe, iar pe de alta parte, în imposibilitatea de a ajunge la acele persoane care nu au telefon.

15



INTERNETUL

cost redus,

comunicare instantanee,

spatiu de depozitare minim,

conținutul este etern,

economie de timp și bani.

dificultăți în estimarea legitimității tranzacțiilor,

vânzătorii și clienții sunt izolați unul de celălalt.

AFIȘUL PUBLICITAR

are capacitatea de a atrage și menține atenția unui public numeros prin modul de expunere, culorile utilizate, modalitățile de iluminare, sunt extrem de vizibile,

este un canal mediatic puternic; incisiv, capabil să creeze o notorietate rapidă,

posedă o rază largă de penetrare,

fortul de creare a produsului publicitar este relativ scăzut;,

necesită costuri scăzute în comparație cu alte canale media.

afișele posedă un slab caracter demonstrativ;

slabă capacitate de a comunica detalii,

slabă selectivitate demografică

plasarea unui afiș publicitar este dependentă de existența unui panou publicitar, care poate fi amplasat intr-un loc sau altul doar prin decizia administrației locale.

Sursa: Adaptat de autoare în baza datelor bibliografice

Una din caracteristicile principale ale industriei turistice este ponderea relativ scăzută a promovării prin mijloacele de informare în masă (TV, radio, presă); în schimb, o importanţa deosebit de mare o au materialele promoţionale tipărite (broşuri, pliante, cataloage, afişe, etc.).

3.1 Promovarea cu ajutorul materialelor tipărite

Publicitatea prin tipărituri presupune „...crearea şi difuzarea unor materiale promoţionale tipărite către un public ţintă identificat, în scopul atingerii unor obiective de comunicare specifice tuturor celor trei niveluri: cognitiv, afectiv, conativ”11.

Materialele folosite în publicitatea prin tipărituri sunt: broşurile, pliantele, prospectele, publicaţiile periodice (reviste de informare turistică), ghiduri, hărţi, agende şi calendare. Prima condiţie a acestor materiale este aceea de a atrage atenţia cititorului, printr-o grafică deosebită, selecţia imaginilor, unghiurile inedite

11 V. Balaure, I. Cătoiu, C. Vegheş, Marketing turistic, Editura Uranus, Bucureşti, 2005, pag. 361

16

de prezentare, calitatea şi acurateţea fotografiilor care însoţesc textul, calitatea hârtiei utilizate sunt doar câteva aspecte de care ar trebui să se ţină cont la realizarea materialelor publicitare pentru a-l determina pe utilizator să le citească.

Natura serviciilor turistice (servicii relativ scumpe şi cu o frecvenţă de cumpărare redusă) conferă o importanţă deosebită materialelor publicitare tipărite.

Practic în nicio industrie din sfera bunurilor fizice nu se foloseşte acelaşi volum de tipărituri (broşuri, fluturaşi, cataloage, pliante) ca în industria turistică. Crearea, distribuirea şi utilizarea pe scară largă a materialelor tipărite este una din trăsăturile distinctive ale turismului.

Atunci când vorbim de materialele promoţionale tipărite, avem în vedere orice material ale cărui costuri sunt suportate din bugetul de marketing şi care este distribuit gratuit, având scopul de a informa clientela potenţială şi de a stimula cererea pentru un produs sau serviciu turistic.

Rolul tipăriturilor turistice este nu numai acela de apel stârnind interesul potențialilor turiști (printr-o prezentare grafică ilustrată atrăgătoare), cât și de informare a clienților (printr-un conținut corespunzător de sfaturi și date utile pentru viitorii turiști). Dată fiind importanța acestor medii publicitare, tipăriturile se editează și se pun la dispoziția turiștilor de către o gamă largă de prestatori și distribuitori de servicii turistice dintre care12:

» Hotelierii individualiAceștia pun la dispoziția turiștilor individuali, agențiilor de voiaj sau

transportatorilor, pliante, afișe, foi volante, care conțin imagini și sugestii referitoare la confortul, calitatea serviciilor, prețul acestora etc.. Difuzarea acestor documente se poate realiza fie prin personalul de la recepție, fie prin poșta, prin distribuitorii turistici, prin rețeaua de magazine etc.

Printr-o justă punere în valoare a hotelului, scopul principal al mesajului publicitar constă în atragerea interesului clienților, astfel încât aceștia să aleagă hotelul respectiv. Există o serie de reguli de redactare și ilustrare a unui pliant turistic, dintre care amintim:

- imaginea exterioară a hotelului trebuie încadrată în decorul natural (montan, de litoral etc.);

- interioarele trebuiesc prezentate (camere, săli de restaurant etc.) astfel încât să nu creeze senzația de singurătate, de pustiu (există, totuși, puțini turiști care care își doresc o izolare totală);

- trebuiesc fotografiate acele elemente care individualizează oferta turistică respectivă (anumite elemente de arhitectură, ambient, confort etc.);

12 Gherasim T., Gherasim D., Marketingul Turistic, Ed. Economică, București, 1999, pag 144-147

17

- personalul aflat în contact cu clienții trebuie redat în acțiune, conform specificului ocupației fiecăruia, în ipostaze surâzătoare (recepționeri, barmani etc.).

» Lanțurile hotelierePrin unirea eforturilor promoționale, membrii componenți ai lanțurilor

hoteliere (asociații voluntare, grupuri financiare), asigură promovarea -pe lângă simplele pliante sau afișe- prin mijloace mai avansate, cum ar fi: broșuri, ghiduri turistice, sau chiar periodice.

Din rândul acestora se detașează ghidurile, care, printr-o realizare artistică deosebită, pun în valoare în mod atrăgător destinațiile turistice. De obicei, sunt redactate cu concursul specialiștilor și sunt publicate prin edituri de prestigiu, într-un tiraj cu mult mai mare decât pliantele hotelurilor individuale. Pe lângă imagini, ghidurile conțin un volum mult mai mare de informații și sfaturi utile turiștilor, referitoare la amplasarea hotelurilor, la clasificarea acestora, la confortul, numărul și tipul camerelor (single, duble, apartamente), la prețuri și tarife practicate, la diferențieri în funcție de sezon turistic, la bonificații etc.

» Stațiunile turisticeAcestea editează și distribuie -în limba naționala și în limbi de circulație

internațională- atât pliante publicitare, cât și documente turistice care conțin informații complexe, furnizând detalii de natură istorică, arhitectonică, culturală etc., obținute cu concursul unor specialiști de valoare (istorici, filologi, plasticieni etc.). De cele mai multe ori, se detașeaza de publicitatea propriu-zisă, distribuindu-se contra-cost, prin diferite puncte de vânzare (librării, muzee etc.).

Pe lângă informații turistice simple (referitoare la posibilitățile de cazare și masă), conțin date de identificare a stațiunilor, planuri de amplasament ale obiectivelor turistice, căi de acces (de exemplu, celebrul Ghid Michelin s-a tipărit inițial cu scopul de a facilita accesul automobiliștilor), planuri ale traseelor turistice locale, orare de vizitare a anumitor obiective turistice (muzee, case memoriale etc.).

» Zonele turisticeDe regulă, zonele turistice nu se suprapun cu cele administrativ-teritoriale,

dar, organismele care funcționeaza în cadrul acestora din urmă pot iniția acțiuni de promovare turistică (cu luarea în considerare a regiunilor sau țărilor vecine), prin tipărituri de genul pliantelor și broșurilor, editate în limbi străine.

» Oficii (departamente, autorități) naționale de turismAcestea editează și distribuie materiale publicitare mai ales sub forma de

broșuri, ghiduri sau cataloage, care conțin informații generale asupra atracțiilor turistice, precum și despre cultura, istoria, geografia țării respective, privită ca destinație turistică. De regulă, constituie un instrument de promovare menit să sprijine activitatea reprezentanților turistici care acționează în străinătate iar

18

importanța lor crește cu ocazia participării la manifestări promoționale (târguri, saloane etc.).

Datorită eficienței lor, tipăriturile publicitare sunt editate și distribuite de către tot mai mulți prestatori sau distribuitori de servicii turistice (transportatori, agenții de turism etc.), în formule atrăgătoare și variate.Fie că sunt pliante, fie broșuri, fie ghiduri, tipăriturile publicitare sunt executate și ilustrate pe baza unor reguli, dintre care cele mai importante sunt următoarele13:

- titlul trebuie amplasat fie în partea de sus, fie în partea de jos a copertei, niciodată la mijlocul ei;

- pe lângă subiectul propriu-zis, trebuie să se specifice țara sau zona din care face parte;

- traducerile în limbi străine trebuie să fie realizate de către persoane competente, cunoscatoare ale obiceiurilor și pretențiilor turiștilor din țara respectivă;

- este indicat ca tipăritura respectivă să fie tradusă și distribuită numai într-o singură limbă străină;

- prezentarea informațiilor trebuie realizată în mod selectiv, păstrând doar acele elemente care au notorietate universală (de exemplu, pentru turiștii străini, prezentarea mănăstirilor din nordul Moldovei se realizează într-un context istoric și cultural general, fără adăugarea unor amanunte nesemnificative);

- formatul tipăriturilor trebuie să corespundă conținutului acestora, modului de expunere și de distribuție.

CAP. IV TUNISIA – POARTA LUMII ARABE

O exotică destinaţie turistică face cu ochiul românilor cu venituri medii sau mari: Tunisia. Ţară arabă cu un specific aparte, Tunisia trăieşte practic din turism, care aduce peste 60% din venituri.

Tunisia , oficial Republica Tunisiană este o ţară situată în nordul Africii, este cea mai mică ţară situată aproape de Munţii Atlas. Numele ţării provine de la numele capitalei Tunis. Această ţară micuţă înghesuită între doi mari vecini - Algeria la vest şi Libia la sud-vest - este percepută ca fiind ţara cea mai deschisă spre lume dintre statele arabe. Datorită apropierii Vechiului Continent şi a bunei organizări a plajelor şi a insulelor mediteraneene (dintre care cea mai mare este Djerba), Tunisia este

13 Gherasim T., Gherasim D., Marketingul Turistic, Ed. Economică, București, 1999, 147

19

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tunis

http://ro.wikipedia.org/wiki/Atlas_(mun%C5%A3i)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Africa

vizitată de mulţi europeni. De aceea, primul preşedinte al ţării, Habib Burguiba, a numit-o "balconul Africii".

În Tunisia, europenilor le este mai uşor să se obişnuiască cu lumea arabă. Capitala ţării, Tunis, este puternic europenizată iar pe coastă vin mulţi turisti, deşi viaţa este pătrunsă de spiritul islamului.

Capitala Tunisiei are una dintre cele mai interesante medine din lumea arabă, în vreme ce centrul nou, îmbinand elanul modern cu farmecul colonial, expune entuziasmul mediteranean pentru viaţă. În capitală se observă îmbinarea originală dintre lumea Occidentului şi cea a Orientului: în cartierele moderne ale oraşului domneşte o atmosferă franceză, în timp ce în bazare şi în labirintul de străduţe din vechiul oraş se simte farmecul lumii arabe.

Oraşul este o bază ideală pentru munca independentă. Are multe locuri şi restaurante, la toate categoriile de preţ, este un loc bun de plecare spre Bizerte şi capul Bon, şi se poate ajunge uşor de aici la câteva dintre cele mai bune şi liniştite plaje din ţară, precum şi la impresionantele ruine romane din Dougga şi Bulla Regia.

Oamenii şi istoria lor

Cu puţin peste 10 milioane de locuitori, Tunisia are o populaţie extrem de tânără, jumatate din locuitori având sub 20 de ani. Deşi gălăgioşi, impertinenţi şi pretutindeni, copiii tunisieni sunt încântători. În zonele satelor, în mod special, amestecul raselor a dat naştere, surprinzător, unor figuri simpatice, minţi agere şi personalităţi atractive.

Primele populaţii tunisiene au fost berberii despre care nu se cunosc prea multe lucruri. Puţinele mărturii care există indică un popor cu statură înaltă şi suplă, pielea maronie şi părul negru, care s-a înrudit atât cu populaţia neagră a Saharei, cât şi cu misterioşii imigranţi din nord care aveau ochii albaştri şi părul blond.

Urmaşii lor s-au intitulat Imazighen (nobili), însa romanii i-au numit Barbari (necivilizaţi), nume care le-a ramas foarte multă vreme, pe nedrept. Majoritatea tunisienilor de astăzi sunt musulmani.

Un peisaj aparte în lumea arabă, Tunisia are comunităţi de evrei care se bucură de linişte. Tunisienii sunt din cale afara de prietenoşi şi ospitalieri, dând o bună lecţie de viaţă pentru cultura occidentală. În oraşe întâlneşti oameni care trăiesc şi se imbracă modern, deşi sunt încă populare porturile tradiţionale viu colorate. Imbrăcămintea femeilor nu are legatură cu religia, aşa cum mulţi ar fi tentaţi să creadă. Iar dacă până acum câteva decenii căsatoriile erau aranjate de parinţii viitorului mire, astăzi femeile au aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii.

Tunisia ~ Destinație turistică ~

Tunisia, pământul dintre deșert și apă, demostrează cu tărie că este o destinație turistică prin potențialul turistic pe care-l deține, atât din punct de vedere

20

natural cât și cultural istoric, pe lista patrimoniului mondial UNESCO fiind incluse multe obiective naturale și culturale.

Această țară africană atrage turiști de pretutindeni datorită climatului privilegiat și peisajelor surprinzătoare și variate. Mirodeniile, orașele cu iz străvechi, festivalurile animate și litoralul superb sunt elemente ce fac din Tunisia o destinație turistică populară.

Turismul în Tunisia

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut și instructiv a timpului liber cât și ca activități prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei călătorii turistice, reprezintă una din caracteristicile civilizației actuale, cu largi perspective de evoluție, fiind concomitent consecința și cauza unor mutații economice, sociale, culturale și de mediu14.

Bazele turismului tunisian au fost puse de un român. Prin anii ‘20, boierul rătăcitor Gheorghe Sebastian, un aventurier care toca averea familiei călătorind prin lume, descoperea ţărmurile însorite ale Tunisiei şi se stabilea, cu arme şi bagaje, la Hammamet. În 1927, el a construit aici o vilă superbă, cu toate dependinţele necesare pentru găzduirea mai multor familii. Vilă este construită într-un stil hibrid, combinaţie între Art Deco şi arhitectură locală, cu jocuri de linii pure şi contraste de alb şi negru. Scopul respectivului aşezământ era în mod explicit (şi chiar declarat) turistic, căci Gheorghe Sebastian a făcut din el o veritabilă afacere, chemându-şi aici prietenii şi cunoscuţii din toată lumea, pentru a le arata, contra cost, frumuseţile mediteraneene ale zonei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, complexul turistic al lui Gheorghe Sebastian a devenit cartierul general lui Ervin Rommel, ghinionistul feldmareşal nazist, care avea să fie zdrobit definitiv în Tunisia. Acum, vila boierului român găzduieşte Centrul Cultural Internaţional de la Hammamet. Este straniu că a trebuit să ajungă pe aceste meleaguri un român pentru a le da tunisienilor ideea dezvoltării patrimoniului turistic, în condiţiile în care acesta se limitează la mare şi deşert. Şi e cu atât mai straniu cu cât în România nu s-a gândit nimeni s-o facă. Poate ar trebui să vină un berber să ne înveţe.

Turismul, ca industrie, a apărut mult mai târziu în Tunisia, respectiv în perioada anilor 1960-1970, când au fost construite cele mai multe hoteluri, care poartă şi acum amprenta arhitecturii de atunci. Ca o coincidenţa, cam în aceeaşi perioadă s-au dezvoltat şi în România staţiunile de pe litoralul Mării Negre. Evoluţiile ulterioare sunt însă total opuse între România şi Tunisia. Această din urmă a reuşit, într-adevăr, să transforme turismul într-o industrie de proporţii, activitate care contribuie cu peste 60% la Produsul Intern Brut. În România, procentul este, probabil, undeva sub 5%. Tunisia are doar marea şi deşertul, dar le exploatează atât de bine, încât această destinaţie turistică asigură localnicilor liniștea economică pentru mulţi ani de acum înainte.

14 Barbu Gheorghe, „Turismul în economia națională”, Editura Sport-Turism, București, 1981, pag. 82

21

Pe parcursul ultimilor 10 ani, turismul a adus, ca media anuală, între 17 şi 19% din încasările în valută generate de exportul de bunuri şi servicii şi a contribuit cu 54% pentru a acoperi deficitul balanţei comerciale. De asemenea, sectorul oferă peste 340.000 locuri de muncă directe şi indirecte, şi contribuie la dinamica dezvoltării regionale.

În perioada 1987-2007 numărul de nopți petrecute de turiști a crescut de la 18,5 milioane în 1987 la 37,3 milioane în 2007. Numărul de paturi a crescut de la 100.456 în 1987 la 235.727 în 2007. De asemenea, numărul de turiști a crescut de la 1.874.734 în 1987 la 6.761.906 in 2007. În ceea ce privește veniturile din activitatea de turism, acestea au crescut de la 968,9 milioane dinari în 1987 la 3.773 milioane dinari în 200715.

Marea majoritate a turiștilor, cca. 60 % provin din țările maghrebine, îndeosebi din Libia, iar cca. 30 % din țările vest europene, cu preponderență din Germania, Franța, Italia, Spania și Anglia. Din România s-au înregistrat aproximativ 50.000 de turişti în Tunisia, în 2008.

Turismul în anul 2009 În anul 2009, câștigurile din schimbul valutar din comerțul turistic au

înregistrat o ușoară creștere de 2,1 %, ajungându-se la 3.460, 3 milioane de dinari. Însă, în moneda euro s-a înregistrat o scădere de 1,9 %, un nivel de 1.842 milioane de euro.

Sectorul turistic al Tunisiei a cunoscut, ca alte destinaţii turistice la nivel mondial, efectele crizei economice şi financiare internaţionale, păstrând în acelaşi timp capacitatea deplină de recuperare, în 2010, prin introducerea a 150 de hoteluri într-un program de „upgrade” (31% din capacitatea totală gazdă).

Sosirile turistilor au scăzut cu 2,1% în 2009, situându-se la 6.901.406 turişti, comparativ cu peste 7 milioane în 2008. Sosirile turiştilor europeni în număr de 3.743.509 au scăzut cu 8,8%, turiştii spanioli (-13,9%), turiştii italieni (-13,7%), turiștii germani (-7,2%) şi francezii (-3,6%). Excepție au fost sosirile britanicilor care au crescut cu 8,1%.

Turismul în anul 2010Turismul tunisian a început anul 2010 cu indicatori în plină expansiune,

veniturile ajungând la 545 milioane de dinari, în primul trimestru al anului 2010, cu 1,098 milioane de turişti, realizând o creştere de 4,6% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009. Aceste rezultate reprezintă 12% din rezultatele globale ale anului.

Ministrul Turismului din Tunisia, Slim Tlantli, a precizat - într-o conferință de presă de la Tunis din 30.04.2010 - că turismul tunisian va atinge în 2010 venituri similare sau mai mari decât cele realizate în 2009, în valoare totală de 3, 4 miliarde de dinari, iar Organizaţia Mondială a Turismului se aşteaptă la o creştere de 4% a acestui sector în lume în 2010. El a subliniat că 35.675 turisti nu au putut

15 www.tunisie-statistiques.tn

22

să se întoarcă acasă în timp util, ca urmare a crizei cenuşii vulcanice, adăugând că 40.364 turişti care au planificat să-şi petreacă vacanţele în Tunisia, și-au anulat sau amânat şederea lor ca urmare a acestei crize.

Ministrul a anunţat că ministerul a implementat un plan de a utiliza tehnologiile informaţiei şi comunicării în cadrul activităţilor turistice diferite, subliniind faptul că 70% din turistii din lume şi 60% dintre turiştii britanici şi din nordul Europei aleg destinaţia lor prin intermediul internetului.Potrivit studiilor efectuate cu privire la schimbul de experienţe turistice pe forumurile de pe internet, opiniile pozitive ale turiştilor despre o destinaţie sunt capabile sa atraga 3 turisti la această destinaţie, în timp ce cele negative sunt de natură să descurajeze 10 turişti.

CAP. V INFRASTRUCTURA GENERALĂ ȘI TURISTICĂ

Sectorul transporturi este asigurat de o reţea rutieră de cca. 30.000 km, 2.400 km de cale ferată, 8 porturi comerciale și 6 aeroporturi internaţionale. În 2008, participarea sectorului privat cu investiţii destinate dezvoltării reţelei de transporturi a fost de circa 42%.

Infrastructura tunisiană este impresionantă: cu 600 de km de autostradă, drumurile sunt impecabile, mai ales cele care traversează deșertul Sahara. De altfel, tot prin desert este și ruta raliului Paris-Dakar , cel mai important și cunoscut raliu de off-road.

În domeniul infrastructurii și transportului se află în curs de derulare urmatoarele proiecte:

construcția autostrăzii Sfax- Gabes; construcția centurii orașului Sfax; construirea unui nou aeroport la Enphida; construirea unui port de mare la Enphida; extinderea liniei de metrou în zonele priferice ale orașului Tunis; reamenajări de căi ferate.

Cel mai rapid mijloc de transport spre Tunisia este avionul. În aceasta țară există mai multe aeroporturi precum:

- MIR - Monastir, Tunisia – Skanes;- SFA - Sfax, Tunisia - Sfax Airport;- TUN - Tunis, Tunisia – Carthage.

Anual se înregistrează un număr total de 4 milioane de pasageri și cca 40.000 de avioane. În ceea ce privește mărfurile datele indică cca. 30 mii tone anual.

23

Deoarece Tunisia este o ţară mică cu transport în comun de calitate, se poate ca zborurile interne să fie necesare numai în caz de urgenţă. Există zboruri între Tunis şi Djerba; Tunis şi Tozeur; Tunis şi Sfax; Monastir şi Djerba; Tozeur şi Djerba.

Cele mai importante porturi din Tunisia sunt :Bizerte, Gabes, La Goulette, Sfax, Sousse, Tunis, Zarzis.

Pentru a intra în ţară cu o maşină, conducatorul auto trebuie să aibe peste 21 de ani, să posede un permis de conducere acceptabil fie naţional, fie internaţional (permisul britanic este acceptabil), cartea de înmatriculare a autovehiculului pentru a dovedi că este proprietarul său şi carte verde. Se pot obţine asigurări şi în vama tunisiană, pentru perioade de 2, 7 sau 21 de zile, plătite în valută convertibilă.

Tunisia are o rată ridicată a accidentelor, deci limitele de viteză trebuie respectate cu stricteţe. Deşi principala reţea de drumuri de 17.000 km este bine întreţinută, riscurile sunt numeroase, inclusiv pante de drum alunecoase, traversări de ferme de animale, pietoni indisciplinaţi, camioane etc.

Transportul intern

~ AutobuzeTunisia are o rețea de transport foarte dezvoltată. Din fiecare oraș mai mare

și stațiune turistică pornesc zilnic mai multe curse către capitală. Pe traseele importante și de lungă durată, autobuzele sunt dotate cu aer condiţionat, uneori chiar în exces. Pe timpul verii şi de sărbători autobuzele sunt supra-aglomerate.

Transportul rutier înregistrează următoarele:- mărfuri : cca. 20 milioane tone anual;- călători : cca. 475 milioane.

~ TaxiuriPentru traseele mai lungi este indicat taxiul la distanță. Există

binecunoscutul taxi "Louage", care nu are un program definit, se opreşte numai la destinaţie şi este foarte rapid. Capacitatea maximă a unui astfel de taxi este de 5 persoane şi fiecare persoană plăteşte un preţ fix. Aceste taxiuri sunt deosebite de celelalte taxiuri cu o linie roşie pe partea laterală. Ei pornesc din staţie numai când sunt la capacitate maximă.

În interiorul oraşelor, pe distante mai scurte este indicat taxiul « galben », deoarece costurile sunt foarte mici.

~ TrenuriSe mai poate folosi de asemenea din Tunis la Cartagina - calea ferată, care

oferă o călătorie comfortabilă, rapidă în trenuri dotate cu aer condiționat și nu prea

24

aglomerate. Operatorul de calea ferata in Tunisia este (lb. franceza)Société Nationale des Chemins de Fer Tunisiens.

Există trei clase: confort maxim, prima şi a doua. Unele trenuri au vagoane cu aer condiţionat, pentru care se percepe o taxă suplimentară. În general, trenurile sunt la un standard înalt.Copiii sub 4 ani călătoresc gratuit, cei peste 4 ani, dar sub 10, plătesc 75% din biletul întreg, iar copiii peste 10 ani plătesc bilet întreg.

Transportul feroviar înregistrează anual :- mărfuri : cca. 2 milioane tone;- călători : cca.100 milioane.

~ Închiriere mașiniÎnchirierea pe plan local este cea mai convenabilă variantă. Automobilele de

închiriat sunt în stare bună, iar costul pentru o săptămână este în jur de 500 dinari tunisieni. Carburantul costă aproximativ 0,43 dinari tunisieni/litru. Preţurile din afara sezonului sunt mai mici, mai ales în cazul închirierii unei maşină pentru mai mult de o săptămână.

Însă în sezonul estival (aprilie-septembrie) costă minimum 250£ pe săptămână, pentru cea mai mică maşină, cum ar fi Citroen Visa sau Fiat Uno, şi poate fi dificil de găsit o firmă care mai are maşini de închiriat disponibile.

~ Alte mijloace de transportÎn staţiunile turistice, pentru vizitarea acestora pot fi utilizate trenuleţele cu

anvelope din cauciuc, birjele sau o atracţie locală, Tuk-tuk-ul pe 3 roti.

Metoda cea mai economică de a călători este taxiul. Totodată este foarte important negocierea preţului înainte de pornire.

CAP. VI PATRIMONIUL TURISTIC AL TUNISIEI6.1 Potențialul turistic natural

6.1.1 Relief și geografie

Tunisia este cea mai nordică țară a Africii și în acelați timp cea mai mică din grupul țărilor situate de-a lungul munților Atlas. Marginile estice sunt scăldate de Mediterana, la vest se învecinează cu Algeria, nordul este muntos, iar treimea sudică este dominată de Sahara. Distanța medie între granița vestică și cea estică este puțin peste 200 km, suprafața totală fiind comparabilă cu cea a Marii Britanii fără Scoția.

Relieful este variat și spectaculos. În nord, coastele Mediteranei se pierd rapid în interiorul lanțului muntos care incepe la vest cu pădurile de plută de la Ain Draham și se termină cu lacurile gemene de la Bizerta și Ichkeul.

25

http://www.sncft.com.tn/index.php

Centrul Tunisiei este predominant stepă, bogat în ruine romane şi mărginit la vest de Jebel Chambi, cel mai înalt vârf muntos al Tunisiei (1544 m). Spre est se remarcă plantaţiile nesfârşite de măslini. Un lanţ de dealuri aride din Metlaoui până la Maknassy fac un ultim front în faţa deşertului.

Sahara tunisiană începe cu choturi - lacuri sărate pe jumatate secate - care sunt adevarate spectacole în timpul verii. Amestecul de sare şi nisip continuă pe uscat mulţi kilometri, formând o crustă tare care oferă nişte reflexii ireale în lumina soarelui. Imediat în apropierea choturilor încep oazele, imaginea exotică a palmierilor, a cămilelor şi a izvoarelor de apă neavând deloc nevoie de exagerări în recomandările ghidurilor turistice.

6.1.2 Clima

O climă mediteraneană - veri călduroase şi secetoase, şi ierni blânde şi umede - predomină în nord şi de-a lungul coastei; condiţiile din deşert, cu temperaturi extreme, predomină în sud. Temperaturile maxime ating deseori peste 50°C în Medenine şi Remada, în timpul verii (iunie-septembrie), iar temperaturi de peste 40°C lovesc ocazional regiunile nordice şi cele de coastă în iulie şi august.

Primăvara şi începutul toamnei sunt cele mai plăcute anotimpuri pentru o călătorie, deşi pot fi ploioase (octombrie este cea mai ploioasă lună din an) şi sunt în general reci seara.

Mai și iunie sunt cele mai plăcute luni: deși florile înfloresc tot timpul anului, în aceste luni culorile și abundența lor sunt încântătoare.

Iulie și august sunt cele mai recomandate pentru bronzat, în timp ce începutul toamnei te surprinde cu aerul și apa la fel de limpede și caldă ca primavara.

Din noiembrie și până în aprilie vremea este foarte schimbătoare: poți începe ziua tremurând, deși este foarte frumos afară, iar dupa-amiaza să o petreci sub o ploaie fierbinte.

Deşi temperaturile de iarnă (decembrie – ianuarie) pot atinge 23°C în popularele destinaţii turistice din Sousse şi Hammamet, temperaturile cele mai des întâlnite sunt de 15°C. În regiunile din deşert, soarele încă mai străluceşte puternic în lunile de iarnă, dar temperaturile scad puternic noaptea. În toiul iernii, zăpada cade în munţii Khroumir de lânga Ain Draham.

6.1.3 Hidrografia

În partea de nord a ţării curge cel mai important râu al Tunisiei, şi anume râul Medjerda, singurul râu care curge tot timpul anului. . Râul izvorăşte din munţii Atlas şi curge spre est, trecând frontiera şi se varsă în golful Utica (golful Tunisiei) laângă oraşul Bizerte, în Marea Mediterană. Este principala sursă de apă potabila şi irigaţie a ţării. A fost un punct strategic în istoriei, pe malul râului s-au dat mai

26

multe bătălii. Importante oraşe alte antichităţii, Cartagina, Bizerte, Utica şi Tunis s-au fundat pe malurile râului.

Tot în această parte a ţării sunt întâlnite și două lacuri importante şi anume Lacul Bizerte şi Lacul Ichkeul. Acesta din urmă este o rezervaţie naturală foarte importantă, fiind una din cele doua regiuni desemnate de UNESCO ca aparţinând Patrimoniului Universal al Ținuturilor cu Ape (celălalt fiind Everglades din Florida). Este un punct vital de oprire pentru păsările care migrează între Europa şi Africa, cu apele puţin adânci oferind o hrană bogată compusă din nevertebrate, plante de apă şi seminţe pentru cel puţin 150.000 de păsări migratoare.

Râul de sub SaharaAcesta se află la 210 metri adâncime și are un debit suficient de mare pentru

a asigura cu apă 50.000 de oameni. Sateliții ruși au descoperit un râu care curge la 210 metri sub întinderile desertice ale Saharei, informează Ananova. Descoperirea a fost facută de către sateliți capabili să furnizeze fotografii multidimensionale și de mare precizie ale suprafeței Pamântului. Locul de unde izvoraște, în apropierea orașului Atar din Mauritania (nord-vestul Africii), este cunoscut cu exactitate. Unul dintre specialiștii participanți la proiect, citat de "Daily Express", a declarat: "O astfel de fântâna în desertul Sahara este cu adevarat o minune a lumii".

Sunt numeroase râuri, care vin din afara Saharei, dar apoi intră în izvoarele subterane sau contribuie la sursele de apă de suprafață. În sudul deșertului majoritatea apei vine de la râul Nil sau alte râuri care curg spre Marea Mediterană. Alte râuri sunt furnizate de Lacul Ciad, care este de asemenea situat în partea sudică a Saharei. În nord, cea mai mare parte a apei vine din Munții Atlas și de la dealurile din Libia, Tunisia, Algeria și Maroc, sub formă de râulețe și albii de ape.

Chott el Jerid "Mare lac sărat în secare" Imensa depresiune sărată, chott-ul se desfăşoară, traversând Tunisia, din

apropiere de Gabes de pe litoralul mediteranean, până la frontieră cu lageria I apropiere de Nefta. Cel mai mare lac la depresiunii este El-Jerid, şi înainte de construirea şoselei suspendate de 90 km ce leagă Pozeur de Kebili, traversarea sa periculoasă constituia o adevărată aventură. Traseul este escitant şi azi, şi oferă o panoramă unică. De exemplu, datorită căldurii din timpul zilei, se pot zării fenomene de miraj cauzate de reflectarea determinată de crustă de cristale de sare de la suprafaţa lacului. În timpul unei pauze binevenite, călătorul poate face un popas pentru a servi o cafea sau un ceai la umbră unui palmier, sau să cumpere suveniruri cum sunt diferitele roci cristalizate. Chott-ul se umple de apă în timpul ierni, dar aceasta se evaporă în timpul verii sub acţiunea razelor de soare. În locurile în care chott-ul prezintă nivelul cel mai scăzut, depozitele de sare comestibilă sunt strânse şi aranjate în mici mormane care sunt uscate la soare, înainte ca sărea să fie transportată în oraş pentru tratare şi ambalare.

6.1.4 Vegetația și fauna

27

În habitatele uscate şi umede din Tunisia sălăşluieşte o viaţă sălbatică remarcabilă şi neaşteptată, de la orhidee la choufleur şi de la cameleoni la leii-furnici.

Pentru o ţară africană atât de mică, Tunisia are o varietate încântătoare de habitate. Vara, când zonele de stepă se coc, pădurile din nord sunt bogate în nectar, atrăgând roiuri de fluturi rari. Mistreţul şi căprioara se plimbă printre ierburile negre. Cei mai veninoşi scorpioni pot fi găsiţi în Tunisia, deşi şansele de a vedea unul sunt rare. Majoritatea mamiferelor de deşert sunt nocturne: ele evită nu numai căldura zilei, ci şi vânturile uscate, cele mai intense după-amiaza. La fel, frunzele plantelor s-au redus la spini, astfel încât pierderea de apă este minimă. Oazele deşertului sunt dominate de curmali, deoarece aceştia pot supravieţui acoperiţi parţial de nisip şi au rădăcini extensive care se înfig adânc, până la pătura de apă a deşertului.

Solul de calitate slabă nu va permite acoperirea lui totală cu plante — un exemplu bun este rezistenta iarbă esparto din Tell-ul de Sud - iar lupta pentru minerale şi apă este acerbă. Tamariscul şi arbuştii în formă de mătură sunt cele mai mari plante din stepă.

Reptilele sunt mai familiarizate cu acest tip de climat: există peste 80 de specii în Tunisia. Cameleonii sunt „animale de companie" obişnuite ale copiilor, în vreme ce magnifica şopârlă cu coadă spinoasă, care poate creşte până ia jumătate de metru lungime, este vânată pentru carne de către locuitorii din nordul Saharei. Aceasta are o coadă groasă în care îşi stochează mâncarea. Este neobişnuită în sensul că mănâncă atât plante, cât şi insecte, spre deosebire de marele monitor de deşert, care atinge peste un metru în lungime şi se hrăneşte cu şopârle şi mamifere mici.

6.2 Potențialul turistic antropic6.2.1 Potențialul turistic tehnico-economic, socio-demografic

Tunisia are în prezent o populaţie de 10.276.158 locuitori, înregistrând o rată a natalităţii de 15,54 la 1000 de locuitori și o rată a mortalităţii de 5,17 la 1000 de locuitori.

Cca. 98% din numărul populaţiei sunt arabi şi berberi asimilaţi de arabi. Ca minoritatea cea mai importantă dintre europeni fiind francezii (fostă colonie franceză), urmaţi de italieni şi maltezi. Densitatea populaţiei fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.

Stilul de viaţă tunisian îmbină perfect valori opuse: musulmane şi seculare, estice şi occidentale, tradiţionale şi progresiste.

99% din populaţia tunisiană sunt musulmani, numai un procent mic de creştini.Pentru tunisieni, religia încă este crucială pentru percepţia lor şi a lumii. De aceea, caracterul şi cultura lor sunt profund influenţate de credinţele, valorile şi obiceiurile citate în Coran şi Hadith, şi împărtăşite de musulmanii de pretutindeni.

28

Începând cu capitala până la cele mai umile sate, părinţii tunisieni urmăresc educaţia copiilor lor cu interes, încurajare şi nu cu puţine emoţii. Luarea examenului de admitere la gimnaziu şi a bacalaureatului, care le asigură un loc la universitate, sunt momente importante pentru familie şi un prilej de sărbătoare. Şi pentru că educaţia este liberă pentru toată lumea, urcarea pe scara socială este un drept la care aspiră orice tunisian. Aproape toţi încearcă, şi mulţi şi reuşesc, să-şi îmbunătăţească viaţa.

6.2.2 Potențialul turistic cultural-istoric

Scena culturală din Tunisia, asemenea sistemului educaţional, este evident pătrunsă de influenţa franceză. Cultura este luată în serios şi, deşi este o țară mică, Tunisia este creativă şi interesantă din punct de vedere cultural. După arhitectură, forma de artă cel mai puternic dezvoltată este probabil pictura. Tunisienii au preluat-o în timpul perioadei coloniale şi, pe când francezii au plecat exista o temeinică „Ecole de Tunis". Pionierii tunisieni în ceea ce a fost în esenţă o formă de artă străină, au proliferat de atunci la o armată variată şi talentată de pictori, sprijiniţi de zeci de galerii comerciale şi un public avid să cumpere opere de artă.

Tunisia este o țara în care actuala civilizație se clădește pe istorie. Pe lista obiectivelor de patrimoniu mondial UNESCO figurează:

EL DJEMAmfiteatrul roman de la El Djem, a luat naștere undeva prin prejma anului

200 și este situat într-un oraș cu 18.000 de locuitori, în provincia Mahdia, construit pe ruinele orașului roman Thysdrus. Amfiteatrul a fost construit pentru a putea primi 35.000 de spectatori și era probabil al doilea ca mărime, după Colosseum, în timpul Imperiului Roman. Cândva scena unor jocuri crude și sângeroase, în care primii creștini erau aruncați la fiare, astăzi este locul unde, între 14 iulie și 11 august se organizează, în fiecare an, Festivalul Internațional de Muzică Simfonică. Aici a fost filmat şi renumitul film “Gladiatorul”.

Situl arheologic din CARTAGINACartagina (din limba finiciană ,,Quart-Hadascht,, - Noul Oraș) este în mod

clar cea mai mare atracție istorică și arheologică a țării. Orașul a fost fondat de fenicieni cu trei milenii în urmă, conform legendei, de prinţesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o importanţă economică mare ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. În jurul ei s-a format Imperiul Cartagian, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală. Dar cea mai mare parte a cetății antice a fost construită la începutul erei noastre de către romani.

Cartagina este situată practic în suburbiile Tunisului, la doar 15 kilometri de centrul capitalei, a fost un oraş antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a

29

Lacului Tunis. Cetatea este una dintre cele mai mari ale Imperiului Roman, are tot ceea ce trebuia să aibă un oraș de la începutul primului mileniu: amfiteatre, băi publice, străzi largi, temple, terme.

Situl arheologic al orașului antic Cartagina , devenit cartier al orașului Tunis păstrează vestigiile apeductului roman de 132 de kilometri, construit între anii 120-131 d.C., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan, și termele lui Antoninus Pius. Considerate până nu de mult pierdute pentru totdeauna, vestigiile vechii civilizații pre-romane au fost aduse la suprafață prin eforturile UNESCO. Din renumitele terme ale lui Antonin nu s-a mai conservat decât subsolul, însă există o machetă care le reproduce. După cum spune și numele, ele au fost construite sub conducerea împaratului Antonin (142-162).

Muzeul Național din Cartagina deține o colecție impresionantă de vase, statuete sau înscrisuri punice. Alături, recent restuarată, se ridica impunatoarea Catedrals St. Louis, ridicată pe locul unde în 1270 murea Ludovic IX în timpul unei cruciade. Însă edificiul cel mai bine păstrat rămâne Teatrul Roman, care deși restaurat în cea mai mare parte, este greu de crezut că poartă moștenirea unui trecut atât de îndepărtat, cu o capacitate de aproape 11 000 de persoane este locul în care astăzi se desfășoară Festivalul Internațional de Muzică.

MEDINA SOUSSEMedina impresionează prin înaltele sale ziduri fortificate, datând din secolul

al IX-lea. Majoritatea caselor din vechiul oraș sunt acoperite cu țigle sau grindă și streșini mari.

Marea Moschee din Sousse a fost inclusa din 1988 pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Ridicată de către emirul Abu El Abbes în secolul al IX-lea, pe locul primului Kasbah din 844, moscheea oferă vizitatorilor o panoramă superbă, dar și posibilitatea de a cunoaște mai multe despre cultura și istoria orașului. Curtea moscheii este înconjurată de ziduri fortificate.

MEDINA KAIROUAN „Orașul Sfânt” a fost fondat de către Okba Ibn Nafaa (discipol al profetului

Mahomed) în anul 670. Legenda spune că, numit guvernator al regiunii, el a descoperit, pe când călătorea în stepă inospitaliera alături de caravana sa, în căutarea unui loc propice pentru instalare, un izvor în care a găsit un potir de aur care ar fi fost pierdut la Mecca. Interpretând această descoperire ca pe un semn divin, Okba Ibn Nafaa a construit aici un oraș, devenit mai tarziu Kairouan. Moscheea este impresionantă, dar și mai impresionantă este legenda ce o învăluie: moscheea a fost construită în 670 și reconstruită de 3 ori, având o suprafată de 9000 m² si 414 coloane, mai mult sau mai puțin, pentru că se spune că cel care numară coloanele orbește. Ciudat este însă faptul că acestea, probabil ca rezultat al fiecărei reconstrucții, au fost schimbate. Coloanele sunt dispuse în așa fel încât capitelul fiecăreia dintre ele pare diferit de al celorlalte, la fel și materialul din care sunt fãcute - marmura, sau diverse tipuri de piatră.

30

MEDINA TUNIS Marea Moschee Ez Zitouna -Moscheea Măslinului- a fost inima Tunisului de

când a fost începută în secolul al XIX-lea (cu adaugirea pieţei în care se afla minaretul în secolul al XIX-lea). Cu o arhitectură impresionantă, moscheea merită titlul de cea mai veche moschee din Tunis.

Medina - înscrisă în Patrimoniul Universal UNESCO, este mândria orașului; în spatele zidurilor, viața se scurge așa cum se întamplă de secole în timp ce vizitatorii continuă să se lase în mrejele cumpărării de suveniruri.

Orașul punic KERKOUANDespre acest oraș controlat de Cartagina și decopertat în anul 1952 (lucrările

nu au fost încă încheiate), de către un arheolog francez, se poate spune că a avut o viață scurtă (secolele VII-III î.Ch.), dar a rămas ca o mărturie tăcută a ceea ce a fost civilizația cartagineză. Deși distrus de Agathocle tiranul Siracuzei ca razbunare împotriva Cartaginei, Kerkouane este extrem de bine păstrat.

Vestigiile rămase până astazi i-au determinat pe istorici renumiți ca Mohammed Fantar Sabatino Moscatti sau Gabriel Camps să afirme că în acea perioadă erau cunoscute canalizarea stradală și cea domestică sau pomparea hidraulică a apei. Locuitorii orașului nu erau numai sofisticați dar aveau și un standard ridicat de viață, marturie stând mărimea caselor și faptul că multe dintre ele aveau propria sală de baie. Este probabil ca marea parte din bunăstarea orașului să se fi datorat producției de purpură, extrem de apreciată la vremea aceea. Micul muzeu prezintă o colecție de splendide bijuterii, statuete funerare și ceramică.

Situl arheologic din DOUGGADougga este tot ce o construcţie romană poate fi visată. Temple grandioase,

forumuri şi pieti. Dougga impresionantă se întinde pe 65 de hectare, pe un deal, care a forţat constructorii romani să renunţe la proiectele lor standard de oraş şi să adapteze monumentele la terenul de aici.

Situl cuprinde numeroase clădiri bine conservate şi atent restaurate, notabile fiind: un amfiteatru cu peste 3 500 locuri, 12 temple absolut superbe, din care 3 devin în sec. IV biserici, impresionantele terme liciniene, un forum, 3 ansambluri de cisterne, un apeduct, fântâni, două teatre, un circ, mai multe necropole, un mausoleu libico-punic ridicat în cinstea lui Massinisa în sec. II î.Ch. ce se desfăşoară pe trei etaje, înalt de 21 m.. În cartierul rezidenţial se găseşte casa Trifolium-ului, cea mai mare din tot situl, datând din secolul al III-lea.Muzeul BARDO

Muzeul Bardo din Tunis, găzduit în fostul palat al guvernatorului francez și al beilor Tunisului, este unul dintre cele mai mari muzee de mozaicuri din Africa. În Muzeul Bardo sunt dominante piesele din perioadele cartagineză, romană,

31

creștină și arab-islamică: nenumarate mozaicuri, bine conservate și expuse; statui, o frescă, urne funerare, pietre tombale, inventar casnic de interior, piese de îmbrăcăminte, podoabe și bijuterii etc. Sunt și spații de expunere cu piese din perioadele vandală, bizantină, turcă, arabă etc.

Folosind codarea pe culori, sunt mozaicuri din diferite perioade: punică (feniciană)-bej, romană-albastră, creștină-roz, și arabă-verde, fiecare reprezentând activitățile din perioadele respective, agricultura (recoltat, semănat, arat), flora și fauna (elefanți, lei, tigri), scene marinărești și multe altele.

Mozaicurile de la BardoRuinele Tunisiei spun foarte multe,dar mozaicurile lor fabuloase, păstrate la

Muzeul de la Bardo, spun cele mai însufleţite poveşti.Proiectate şi prefabricate în ateliere, mozaicurile erau aşezate pe secţiuni la

locurile lor respective. Unele erau importate sau copiate după prototipuri renumite, dar multe au fost făcute local într-un stil mai naturalist decât oriunde altundeva în imperiu. Ele reprezintă o imagine compusă a vieţii urbane şi rurale.Temele includ agricultura; flora; fauna; zei populari; scene pline de acţiune ale unor evenimente în amfiteatre şi medalioane înduioşătoare cu viaţa de familie.

Muzeul ARABEste consacrat în totalitate civilizației arabo-musulmane, și cuprinde 2 mari

secțiuni: una dedicată Evului Mediu, cealaltă, cu caracter etnografic, prezintă aspecte ale epocii moderne, prin intermediul diferitelor obiecte care aparțin vieții cotidiene.

THUBURBO MAJUSThuburbo Majus (sau Thuburbo Maius) este un mare sit arheologic roman

din nordul Tunisiei, localizat la aproximativ 60 km sud vest de Cartagina, într-una din principalele magistrale africane. Această magistrală leagă Cartagina de Sahara, celelalte orașe de pe acest traseu fiind Sbiba, Sufes, Sbeitla. Parți din vechiul drum roman se gasesc sub forma de ruine, însă altele se pastrează și în prezent. Romanii au început să construiascaă Thuburbo Majus în anul 27 î. Cr. Thuburbo Majus sau Colonia Iulia Aurelia Commoda (numele său roman), a fost la origine un oraș punic, fondat ulterior ca și colonie romana a veteranilor de către Augustus în anul 27 î. Cr. Veteranii de război au fost trimiși în Thuburbo precum și alte situri de către Augustus pentru a le permite a-și începe viața de după serviciul militar, beneficiind totodata de un teren propriu. Situarea strategică și accesul către rutele comerciale au sporit importanța acestei locații.

Piața GuvernuluiDacă bulevardul Francez este tipic pentru arhitectura colonială și pentru anii

'40, Piața Guvernamentală este specifică secolului XXI cu clădiri zvelte care adăpostesc astăzi Președinția, Consiliul de Ministri și Parlamentul. Piața este un

32

ansamblu de clădiri noi și funcționale, într-un vacarm de fântâni arteziene, forțe de ordine și securitate. Există totuși un loc special și în aceasta piață, și anume suita de fântâni și grădini din fața Consiliului de Ministri.

BULLA REGIABulla Regia este un sit antic situat în nord-vestul Tunisiei. Originile berbere

ale sitului Bulla Regia sunt probabil anterioare culturii sale punice. În sit s-a descoperit ceramica greacă din sec.IV, î. Ch. Printre clădirile importante găsim Casa Vânătorii, Casa Pescuitului, băile bine păstrate și Teatrul, toate construite în stil tradițional roman.

Bulla Regia se remarcă și prin colecția sa de sculpturi, mare parte din ele sunt expuse în muzeul Bardo.

Pentru un turist sofisticat, Tunisia oferă mult mai multe atracții decât orice destinatie consacrată. Câteva dintre acestea sunt:

Sidi Bou Said"Un sat albastru și alb pe coasta colinei"

Acest sat fermecător, vopsit în alb, este situat pe o colină care domină golful Tunis. Uşile şi ferestrele sunt toate colorate în albastrul său caracteristic, care contribuie la pitorescul străduţelor liniştite. Preşedintele Tunisiei şi numeroase personalităţi ale capitalei au reşedinţa aici, unde viaţa se desfăşoară într-un ritm lent. Tradiţionala cafenea a lui Nattes, unde accesul se face pe o scară abruptă, este un loc de întâlnire care domină piaţa centrală. Cafeneaua Sidi Chebaane, situată deasupra golfului, reprezintă locul de unde se poate admira apusul. Pe însăşi colina, extravaganţa Dar Nejma ez-Zohra (Casa stelei lui Venus), construită de către baronul Rodolphe d'Erlanger între 1912 şi 1922 adăposteşte în prezent centrul de muzică arabă şi mediteraneană, precum şi colecţia sa cvasi-exhaustivă de instrumente muzicale tunisiene. Sidi Bou Said (\"sidi\" înseamnă în limbă arabă \"sfânt\") a primit numele de la d'Abou Said Khalafa ben Yahia el-Beji, mistic al secolului al XIII-lea care s-a retras aici. Ca omagiu adus acestui sfânt, sărbătoarea Kharja, un pelerinaj spre moscheea oraşului, acompaniat de o procesiune se de dans, are loc în fiecare luna august.

Hammamet"Lux si simplicitate »

Situat într-un golf mărginit de lungi plaje nisipoase, tocmai la 65 km de capital Tunis, Hammamet este una dintre staţiunile turistice cele mai populare ale

33

ţării. Cu mica să Medina, înconjurată de fortificaţii şi datând din secolul al XV-lea, cu fortăreaţa sa (casbah), cu souk-ul său şi cu cafeneaua Sidi Bouhdid, locul principal de întâlnire, satul pescăresc este înconjurat de superbe hoteluri familiare şi cosmopolite. Numeroase terenuri de gol stau la dispoziţia amatorilor.

El Kantaoui"Port turistic și centru de vilegiatură"

Creat în anii '70, pe o porţiune de litoral, la câteva minute de mers pe jos la nord de Sousse, Port-el-Kantaoui se desfăşoară în jurul unui mare port turistic. Acesta poate primi până la 350 de yachturi şi de aici se pot realiza excursii zilnice cu vapoare, dintre care multe imită forma galioanelor amintind de epoca în care situl făcea parte din coasta barbară.

Restaurante, cafenele şi magazine mărginesc cheiul unde yachturi şi catamarane acostează zilnic. Pe lângă frumoasa sa plajă de nisip, oraşul dispune de un mare centru de scufundări, un superb teren de golf şi un cazino.

Djerba"Insula intesată de moschei și hoteluri"

Acest teren plat este acoperit de o vegetație redusă, și regenerabilă datorită numeroaselor hoteluri ce mărginesc plaja, deoarece pescuitul, cultivarea măslinului și viței de vie nu ar fi fost de ajuns pentru a asigura traiul populației locale.Ea posedă o cultură aparte, determinată de credințele religioase. Aici, de exemplu, femeile se imbracă în maniera traditională, dar poartă un val alb mare cu o margine în roșu aprins. În ceea ce privește articolele ce le găsim în souk, cum sunt panierele sau pălăriile din paie produse local, sau vesela, care este de un alb uniform, dar și cu unele culori vii însă nefinisate,acestea par a fi influențate de alte culturi.

Splendid în divesitatea sa, Insula Djerba, oferă o gamă largă de posibilități de divertisment în timpul unei vacanțe : sporturi nautice, locuri istorice, casteluri de pirați, sinagoga antică Ghriba, fortăreața ca o moschee, meștesugari (olari și bijutieri). Aici puteți descoperi și grădinile umbroase, livezile de curmale, merele și rodii, și puteți admira plantațiile de măslin, etc. Recomandat • Museul din Houmt Souk (capitala insulei); • Museul din Guellala; • Attraction Park din Taguermess; • Moscheea Fadhloun de pe strada Houmt Souk-Midoun. • Piețele din Houmt Souk; Borj El Kebir fdn Houmt Souk; • Sinagoga La Ghriba din satul Erriadh • Guellala, un sat al tradiției, al meșteșugarilor, al olarilor, unde olăritul a fost practicat încă din vremuri antice.

34

Restaurantele de pe această insulă oferă fructe de mare, recunoscute pentru prospețimea lor, dar oferă și mâncăruri tradiționale care pot fi servite în umbră.

Matmata"Matmata și satele berbere"

Numeroşi vechi rezidenţi au revenit pe aceste sit-uri pentru a construi mici case deasupra vechilor lor pivniţe şi pentru a profita de asemenea de refacerea turismului. . Anumite case de la subsol, în prezent dotate cu apă şi electricitate, au fost transformate în hoteluri pentru turişti. Aceste acase” sunt compuse dintr-o�� curte de 5-10 metri adâncime, din care se deschide un labirint de camere mici pentru dormit, depozitare alimente şi întruniri familiare, săpate în stâncă şi interconectate de coridoare înguste. Accesul se realizează printr-un tunel sau printr-o scară care putea fi îndepărtată în caz de pericol.

Matmata a fost locul filmărilor din „Războiul Stelelor”.

Tabarka

Tabarka este practic un munte acoperit cu brazi şi mimoze, cu pantă uşoara spre mare unde golfuleţe mici cu nisip fin intersectează roci sculptate de mare. Încă din antichitate Tabarca a fost vestit pentru pescuitul de corali şi pentru Festivalul de corali din fiecare vară, care atrage vizitatori şi specialişti din întreaga lume. Complexul Montazah – Tabarka, recent construit oferă un port de yachturi de clasa C cu toate facilităţile moderne. Pentru cei interesaţi de sport, există un teren de golf cu 18 găuri situat într-o pădure de 270 acri, deasupra mării. Din aceste motive Tabarka a devenit un « loc » pentru scufundări, pescuit, şi plajă.

MonastirMonastir îmbină tradiţionalul cu modernul, caracteristică prezentă în toată

Tunisia. Un port în umbra pereţilor oferă o promenadă fantastică, cu o privelişte unică asupra celui mai albastru mare pe o parte şi terase minunate pe cealaltă parte.Mânăstirea, după care oraşul a fost denumit Monastir, a fost construit de o grupare religioasă islamică în anul 797, cu idea de a proteja oraşul de invazia normanzilor şi de luptătorii bizantini. Fortăreaţa, azi, găzduieşte un muzeu cu articole şi moşteniri islamice.

SAHARASahara îşi dezvăluie călătorului căldura alb-gălbuie. Întinderile nesfârşite de

nisip sunt străbătute doar de caravane. Turiştii pot închiria pentru circa 10 euro, o cămilă şi costumaţia adecvată de beduin şi să pornească într-o scurtă plimbare prin deşert. Tunisienii văd în puştiul Saharei o frumuseţe de neegalat, cu care Alah le-a binecuvântat ţara. Sahara, denumirea în arabă a deşertului, este termen de comparaţie pentru frumuseţea feminină, transformându-se în nume propriu. Un alt

35

aspect al frumuseţii Saharei este atrandafirul nisipului, un cristal unic, de culoarea� � nisipului. Această apare în urma modificărilor chimice pe care le suferă nisipul în contact cu apa, sub căldura razelor de soare. Mulţi cercetători au mers în Sahara încercând să afle perioada în care oamenii au început să populeze deşertul. Conform arheologilor, Sahara a fost mult mai populată acum câteva sute de ani, când condiţiile nu erau atât de severe. Fosile, roci, artefacte, scoici, oase şi multe alte lucruri au fost găsite în zone în care astăzi nu se poate locui din cauza climei mult prea călduroase sau mult prea reci. Acest lucru sugerează faptul că anumite regiuni puteau fi locuite acum câteva sute de ani, dar că clima de atunci s-a schimbat radical. Artefactele găsite sunt ale elefanţilor, bivolilor, antilopelor, rinocerilor, dar şi ale peştilor, crocodililor, hipopotamilor sau alte animale acvatice, ceea ce demonstrează faptul că acum câteva sute de ani, apa era abundenţă în Sahara. În zilele noastre aproximativ 2.5 milioane de oameni locuiesc în Sahara. Două treimi din această populaţie trăieşte în oaze, iar o treime reprezintă populaţia nomadă, care călătoreşte prin deşert. Se crede că populaţia nomadă a venit aici după ce au fost introduse animalele dometice, acum 7000 de ani. Cercetătorii cred că oile şi caprele au fost introduse de cultura caspiana. Sahara are cea mai joasă densitate a populaţiei, 1 persoană pe 0.4 kmË. Sahara este cel mai aspru mediu� cunoscut de om. Nici o vacanţă în Tunisia nu este completă fără Sahara, un safari de trei zile cu jeep-ul printre dunele Saharei va pune cu siguranţă adrenalina în mişcare. JURNALUL FESTIVALELOR TUNISIENE

Acesta include târgurile de recolte şi festivalurile de teatru şi muzică, dar marile festivaluri religioase sunt cele la care se adună întreaga tară.

Marile festivaluri islamice sunt legate de calendarul lunar musulman, datele lor fiind astfel schimbătoare. Cel mai cunoscut este Aid es Seghir (Micul Ospăţ), marcând sfârşitul Ramazanului, când sunt cumpărate haine noi, copiii primesc cadouri şi se dă pomană săracilor. Deşi acesta este o ocazie pentru familii de a ţine ospeţe şi a face vizite, atmosfera de sărbătoare este mai pregnantă afară, în special seara, când petrecerile se revarsă în stradă, într-o plimbare plină de veselie. Dacă sunteţi oriunde în apropierea Tunisului în timpul Aid es Seghir, mergeţi la Sidi Bou Said, unde petrecerea este cel mai în toi. La fel, dacă nu şi mai important, este Aid el Kebhir, când familiile taie oi pentru a comemora sacrificarea mielului de către Avram, în locul fiului său Isaac. După ospăţ, se pot vedea piei de oi atârnate pe terasele de pe acoperişuri, alături de măruntaie care se usucă la soare, pentru a aroma cu ele fripturile în timpul iernii.

RamazanulCel mai important moment din an în orice ţară islamică este Ramazanul, luna

de post când, după cum stipulează Coranul, nici măcar un strop de apă nu ar trebui

36

să atingă buzele în timpul zilei. Câţiva sunt scutiţi: femeile însărcinate, cei care fac călătorii lungi, cei foarte bătrâni sau bolnavi şi copiii. Dar aproape toţi ceilalţi, fie că îşi practică religia sau nu, susţin acest „pilon al credinţei".

Creştinilor, o lună de contemplare s-ar putea să li se pară un mod vag de a celebra revelaţia Coranului. Nu numai mâncarea şi băutura, ci şi sexul şi fumatul sunt interzise până la ora în care „un fir alb nu poate fi distins de unul negru". Dacă postul (stabilit după calendarul Hegira) cade vara, când soarele răsare devreme şi apune târziu, starea este cu atât mai împovărătoare. Comportamentul iraţional, condusul prost şi accesele de furie sunt toate puse pe seama lipsei de hrană.

Programul băncilor şi al birourilor este scurtat, iar cafenelele (cu excepţia celor din staţiunile turistice) sunt închise, deşi patronii lor, conduşi mai degrabă de obicei decât de voinţă, încă tind să se adune pe terasele lor mohorâte. Dar măsură ce fiecare după-aminză se apropie de apusul soarelui, neastâmparul din oraş şi lipsa de placiditate din satee metamorfozează într-o aşteptare acută. Chiar înainte de apusul soarelui, străzile devin pustii, doarece toţi cei care nu sunt acasă îşi rezervă locuri la restaurantele care se deschid. Când lămpile moscheilor semnalează căderea nopţii, iar muezi-ul strigă „Allah Akbar” pentru rugăciunea de seară, tunisienii de pretutindeni mănâncă cu poftă o supă groasă, tradiţionala întrerupere a postului, de parcă ar fi sincronizaţi de mâna nevăzută a lui Allah. In casele particulare, supa este urmată de shebbakia, aluat copt bine şi dat prin miere, fie făcut acasă, fie cumpărat de la tarabele speciale de shebbakia, care apar pretutin¬deni în această perioadă aparte a anului.

Cum toată lumea e satulă, atmosfera se destin¬de, iar Sidi Bou Saîd, Tunis şi Sousse sunt festive. Cafenelele îşi recupereză banii pierduţi în timpul zilei, familiile se plimbă pe principalele bulevarde, iar magazinele de haine fac cea mai bună afacere a anului - cumpărarea de haine noi pentru sfârşitul Ramazanului, Aid es feghir, fiind la fel de importante ca şi cumpărare cadourilor de Crăciun. In cele din urmă, toată lumea se întoarce acasă pentru a dormi, unde cei din burghezia suburbană, conştienţi de îndatoririle lor de la serviciu, dorm buştean până în zori; iar în medine şi sate, bastioanele Tunisiei tradiţionale, ritualurile nopţii nu s-au terminat încă. înaintea zorii zilei, toboşarii patrulează pe străzi, trezindu-i pe cei de acasă pentru assohour, clătite tradiţionale cu miere, un festin somnoros pe care îl adoră în special copiii.

Fiecare seară esteo mică sărbătoare, dar a 26-a zi a Ramazanului, comemorând prima revelaţie a profetului, este marcată de un festin mai îmbelşugat şi, pentru cei pioşi, de o noapte petrecută citind pasaje din Coran, în moschee. Câteva zile mai târziu, în a 29-a sau a 30-a seară, în funcţie de apariţia lunii pline, postul se încheie. Ziua următoare este Ais es Seghir, „micul ospăţ", o sărbătoare publică când se poartă haine noi şi săracii din ţară bat la uşi pentru a cere pomană.

Habib Bourguiba,intenţionând să laicizeze ţara în anii 1960, a încetat să-i oprească pe tunisieni să mai ţină postul. Dacă devine incompatibilă cu problemele iminenţi ale vieţii, religia trebuie modificată", le-a spus el. Dar nici Bourguiba însuşi nu a reuşit să-i facă pe oameni să mănânce. Faptul că a băut ostentativ un pahar de suc de portocale la o adunare publică in timpul Ramazanului, în 1964, a fost ultima lui încercare nereuşită de a influenta opinia publică în această chestiune.

37

Zile de nuntăNunţile sunt mai intime, ţinute de obicei vara. Celebrările din oraş implică

elaboratele „dos" din marile hoteluri, dar la sate au loc procesiuni ale toboşarilor şi ale ţipetelor femeilor, urmate de măgari încărcaţi cu zestrea miresei – mobilă, făină, zahăr, lumânări şi haine – dar azi mai degrabă cară un televizor color si un frigider. Pe insula KerKennah se ţine un festival al mireselor în august.

Sărbătoarea portocalelorÎn capul Bon se ţin festivaluri ale portocalelor primăvara, când capul este

înmiresmat de inflorescenţele portocalilor. Omul mistic

Un festival Sufi în Bizerte, nordul Tunisiei. Sufismul, o ramură mistică a islamului, practică meditaţia în scopul apropierii de Dumnezeu.

Festivalul Vânătorii de șoimiÎn mai sau iunie, în El Haouaria se ţine un festival al vânătorii cu şoimi,

folosindu-se doar păsări tinere.

Jocuri de caiSpectacolele de echitaţie sunt atracţiile multor festivaluri. Sunt îndrăgite

fanteziile şi demonstraţiile satirice de lupte însoţite de focuri de arme. Ele se tin cu deosebire Kairouan, în fiecare an în luna septembrie.

Vine mireasaSe pune în scenă o nuntă satirică pentru Festivalul din Sahara, ţinut în Douz

de Anul Nou. Se ţin curse de cămile şi ogari.

Festivalul AOSSOU Este un festival de muzică populară ce se ţine în fiecare an, în luna august în

Sousse.În ultimii ani, festivalurile culturale au înflorit în Tunisia, celebrând muzica,

teatrul, filmul şi dansul. Multe din vechile situri arheologice sunt minunate locuri de desfăşurare a acestor evenimente, în special când includ şi un amfiteatru mare. Teatrul restaurat din Cartagina este un loc potrivit pentru Festivalul Cultural Internaţional de la Cartagina de teatru, muzică şi dans, în vreme ce amfiteatrul din El Jem prinde viaţă în timpul Festivalului de Muzică Clasică din iunie. In fiecare an, în mai, la Testour se ţine Festivalul Maaloof, în care cântă muzicieni tunisieni alături de ansambluri invitate din restul Maghreb-ului, Orientul Mijlociu şi Spania. Puţin mai târziu, în iunie, amfiteatrul din Dougga găzduieşte un festival de teatru dramatic. Interesul cultural continuă şi în iulie şi august. în Cartagina se ţine un festival de teatru dramatic în amfiteatrul ei roman, în vreme ce Centrul Cultural Internaţional din Hammamct oferii un pachet de piese şi concerte în teatrul satirico - grecesc.

38

CAP. VII STRUCTURI TURISTICE7.1 Structuri de primire

Aproximativ 800 de hoteluri cu 250.000 de paturi, șapte aeroporturi internaționale, opt porturi. Cam asta ar fi, sintetic, oferta Tunisiei pentru turiștii din lumea întreagă. Dar frumusețea acestei țări nu încape nicicum în statistici.

În hotelurile cotate la 2* sau mai mult, turiștii ar trebui să se aştepte la un confort rezonabil, inclusiv baie proprie, instalaţii sanitare bune şi încălzire centrală în extrasezon. Puţine hoteluri cu două stele au piscină. Hotelurile cu 1* (în general curate, dar simple) şi chiar şi unele fără categorie, au în mod normal câteva camere cu baie proprie.

În afară de Tunis, toate hotelurile sunt semnalate prin indicatoare.

În continuare voi prezenta ofertele de vară a trei hoteluri situate în orașul Hammamet, cotate la categorii diferite : 5*, 4* și 3*.

Hammamet, situat într-un golf mărginit de lungi plaje nisipoase, la 65 km de capitala Tunis, este cea mai cunoscută stațiune din Tunisia. Aceasta a fost prima destinaţie turistică în Tunisia. S-a schimbat mult față de micul sat pescaresc ce era odată. Din 1920 este o stațiune foarte căutată. Este numită "stațiunea grădina" pentru că abunda în dumbrăvi de măslini, portocali ți lămâi. Centrul staţiunii este un promontoriu ce ţâşneşte în mare, aici este Kasbah, un tip unic de oraş islamic (medina) de unde se desfăşoară panorama cupolelor din oraşul vechi fortificat şi albele nisipuri ale coastei. Cartierele noi cu superbe hoteluri familiare şi cosmopolite, magazine, cafenele şi restaurante se întind în jurul medinei - oraşul vechi.

Numărul raportat de locuitori variază de la 20.000 la 70.000, iar vara populația este de patru ori mai mare din cauza turiștilor.

Hammamet este cunoscut în special pentru iasomie, de aceea stațiunea a căpătat numele de Yasmine Hammamet.

~Hotelul Sofitel Saphir 5*~ Sofitel, unul dintre cele 200 de hoteluri ale Accor Vacances, este situat în fața mării, între Medina și cea mai frumoasă plajă cu nisip fin din stațiune, pe un teren de mai mult de 4 hectare.

Hotelul propune 237 de camere (dintre care 196 sunt camere și 41 apartamente) repartizate pe 4 etaje, sunt luminoase și spațioase, toate având balcoane, majoritatea fiind cu vedere spre mare. Celelalte camere au deschidere spre gradină sau piscină. Linie telefonica directa, TV prin satelit, mini-bar, seif individual electronic, climatizare, acces internet, sală de baie cu uscător de păr.

39

Restaurante si baruri: “Le Yasmine” și terasa aferentă: bucătărie tradițională și internațională; “Le palmier”: bucătărie în aer liber, pe malul mării, oferind salate, fripturi la gratar, pizza; “La Voile d’or”: oferă o vedere excepțională spre mare, bucătărie cu specific mediteranean; 6 baruri: le “Saphir Bar”, le “Bounty Pub”, Le “Varangue sur Mer”, Le “Promenade café”, le “Brooklyn Bar” și le “Pool Bar”.

Dotări și servicii: sala de seminarii cu intrare separată, cu dechidere spre Yasmine Hammamet, este formată dintr-o sală polivalentă pentru 400 de participanți, 3 Săli de sub-ședințe; centru de recuperare și tratament; plajă fină de nisip; parcare; o piscină exterioara cu apă dulce; servicii pentru bagaje; serviciu de spălătorie (suplimentar); 5 boutique-uri (suplimentar) deasupra galeriei exterioare; birou de schimb valutar; room service (suplimentar); localizare de vehicule (extra activități și servicii cu taxă adaugată); activități relaxante și sportive: jogging, gimnastică, volley de plajă, tenis; sporturi nautice motorizate, cazinouri, discoteci, numeroase boutique-uri de artizanat, promenade în caleașcă.

Ofertă Vară 2010

Pachet 7 noptiPerioada: 10.03 - 27.10.2010

Servicii incluse : transport cu avionul Bucuresti-Monastir-Bucuresti;transfer aeroport-hotel-aeroport; cazări în cameră standard cu regimul de demipensiune; asistență turistică în limbile: Română, Franceză, Engleză.

Tarifele practicate de această unitate de cazare în funcție de perioade sunt prezentate în tabelul VII.1.

Tabelul VII.1.Tarife Vara 2010 Hotel Sofitel Saphir 5*

Tarife (euro/persoana/pachet) 40sistem Demipensiune

Perioada de sedereLoc in DBL SGL

10.03 – 24.03.2010 755 € 896 €31.03 – 07.04.2010 828 € 1.005 €07.04 – 28.04.2010 841 € 1.023 €28.04 – 05.05.2010 855 € 1.044 €05.05 – 30.06.2010 891 € 1.098 €30.06 – 07.07.2010 917 € 1.137 €07.07 – 14.07.2010 1.007 € 1.273 €

40

14.07 – 25.08.2010 1.220 € 1.594 €25.08 – 01.09.2010 1.135 € 1.465 €01.09 – 27.10.2010 922 € 1.144 €

Sursa: www.vacantelitoral.ro

~Hotelul Zodiac 4*~Hotel Zodiac Hammamet este situat 300 de metri de plajă. Hotelul oferă

acces facil la Medina şi cetății antice. Hotel Zodiac Hammamet este situat la numai o oră de la Tunis Carthage

Aeroport. La aeroport şi la alte puncte de interes din Hammamet se poate ajunge uşor prin intermediul taxiului, precum şi cu autobuzele publice care fac opriri frecvente în întregul oraş.

Toate camerele de la Hotel Zodiac Hammamet sunt foarte bine amenajate. Toate cele 97 de camere sunt spaţioase şi oferă televiziune prin satelit, seifuri, telefoane, birouri, şi controale climatice. Baile private sunt, de asemenea, oferite în toate camerele, uscatoare de par, produse de toaletă, şi oglinzi de mărire.

Hotelul oferă restaurante la faţa locului, precum şi un bar. Alte facilităţi includ un teren de tenis, piscine, şi multe altele. Dotări și servicii: 24 de ore ,aer conditionat, bar / Lounge, baie / Baie

Fierbinte, televiziune prin cablu sau satelit, sala de conferinte, schimb valutar, acces dizabili, teren de golf, internet de mare viteză, spalatorie, masaj / Centru de frumuseţe, servicii medicale de asistenţă, stand stiri, parcare, restaurant, seif, sauna, piscină .

Ofertă vară 2010


Servicii incluse : transport cu avionul Bucuresti-Monastir-Bucuresti;transfer aeroport-hotel-aeroport; camera standard cu regimul de demipensiune;asistență turistică în limbile: Română, Franceză, Engleză.


Tabelul VII.2.Tarife Vara 2010 Hotel Zodiac 4*

Tarife (euro/persoana/pachet) sistem Demipensiune

Perioada de sedere Loc in DBL SGL10.03 - 24.03.2010 426 € 461 €31.03 - 07.04.2010 461 € 509 €07.04 - 30.06.2010 467 € 517 €30.06 - 07.07.2010 605 € 699 €07.07 - 01.09.2010 628 € 729 €01.09 - 27.10.2010 467 € 517 €

41

http://www.vacantelitoral.ro/

Sursa: www.vacantelitoral.ro

~Hotel Lilas 3*~Hotelul Lilas este situat în Hammamet, are o locaţie convenabilă, cu facilităţi

moderne, în fiecare cameră de oaspeţi. Fiecare camera este dotată cu aer condiționat. Oaspeţii pot profita de o varietate de facilităţi de agrement, inclusiv masaj, piscină interioară, jacuzzi, sală de gimnastică / fitness, terenuri de tenis, piscină în aer liber. Acest hotel este caracterizat printr-o combinaţie de confort modern şi element tradiţional al Hammamet-ului, făcându-l un loc de cazare deosebit.

Dotări și servicii: recepție 24 de ore, aer conditionat, bar/ Lounge, baie / baie fierbinte, sala de conferinte, schimb valutar, acces dizabili, lift, teren de golf, uscător de păr, internet de mare viteză, spalatorie, masaj / Centru de frumuseţe, servicii de asistenţă medicale, parcare, frigider, restaurant, seif, sauna, piscină.

Ofertă vară 2010


Servicii incluse : transport cu avionul Bucuresti-Monastir-Bucuresti;transfer aeroport-hotel-aeroport; camera standard cu regimul de demipensiune;asistenta turistica in limbile: Romana, Franceza, Engleza.


Tabelul VII.3.Tarife Vara 2010 Hotel Lilas 3*

Tarife (euro/persoana/pachet) sistem Demipensiune

Perioada de sedere Loc in DBL SGL10.03 - 17.03.2010 426 € 459 €17.03 - 30.06.2010 451 € 502 €30.06 - 07.07.2010 538 € 632 €07.07 - 14.07.2010 617 € 892 €14.07 - 11.08.2010 628 € 932 €11.08 - 18.08.2010 607 € 852 €18.08 - 01.09.2010 552 € 654 €

42


01.09 - 27.10.2010 451 € 502 €Sursa: www.vacantelitoral.ro

Din cele trei tabele prezentate mai sus, observăm că toate cele trei hoteluri, de categorii diferite, impun niveluri diferite de tarife, în funcție de perioade, cum de altfel se practică în turismul de pretutindeni.

Iulie și august sunt lunile cele mai scumpe din punct de vedere al tarifelor de cazare practicate de hoteluri, indiferent de categorie.

Totuși, rămâne la,latitudinea unităților de cazare modul de divizare a perioadelor și nivelul tarifelor specific fiecarei perioade. Astfel, observăm că hotelul de 5 * și-a împărțit sezonul în 10 perioade, iar hotelurile de 4* și 3* în 6, respectiv 8 perioade.

7.2 Structuri pentru servirea mesei

Restaurantele hotelurilor, fiind facilități ale acestora, au aceeași clasificare ca și hotelul. Există însă mai multe variante: regimul de demipensiune - este servit micul dejun și cina, urmând ca prânzul să și-l asigure turistul separat, fie regimul all-inclusive, care presupune servirea celor trei mese la restaurantul hotelului, gustări în timpul zilei plus băuturile răcoritoare și alcoolice. Băuturile răcoritoare și cele alcoolice servite la all-inclusive sunt cele locale, iar servirea se face la pahar. Băuturile internaționale îmbuteliate se plătesc separat. Apa de la robinet nu este potabilă.

Cum majoritatea meselor, inclusiv prânzul, sunt servite acasă de către tunisieni, majoritatea restaurantelor sunt simple, frecventate de bărbaţi fără femei. În afara hotelurilor, sălile de mese sunt restaurante la marginea drumurilor frecvenate de automobilişti.

În orașul Ain Draham nu există restaurante elegante, doar localuri modeste localizate pe strada principală. Cei care îşi doresc ceva mai bun ar trebui să se îndrepte către „bine situatul" Rihana, dincolo de sat.

În Bizerte, Hotel Corniche este cel mai bun din oraş, iar restaurantul său este considerat bun, dar Le Petit Mousse, un hotel mic cu vedere la mare la câţiva kilometri pe drumul spre Corniche, are un restaurant popular care serveşte mâncare excelentă (fructe de mare din plin), la preţuri cât se poate de rezonabile. De asemenea, vara există o pizzerie în grădină.

Din bogăţia de restaurante aflate în Hammamet, Les 3 Moutons, La Pergola din centru comercial (situat în capătul medinei de pe Avenue Habib Bourguiba) şi Le Berbere sunt cele mai elegante şi cele mai scumpe.Alte localuri includ Chez Achour pentru peşte şi Coupole de lângă Centrul Cultural din Ham¬mamet, cu vedere spre kasbah.

43


În materie de cafenele, există Cafeneaua Sidi M'Nasser, o cafenea în stil maur din centre commercial; a fost evident destinată turiştilor, dar tinerii locali şi-au însuşit-o. O altă cafenea, plăcută în special la începutul serii și populară, este Sidi Bouhdid, ascunsă în zidurile kasbah-ului.

În Djerba majoritatea restuarantelor se află în jurul Place Hedi Chaker şi toate au drept ţintă turiştii care caută o schimbare de la meniul din hotelurile lor. Dar standardele sunt destul de ridicate, cu o gamă largă de mâncăruri şi fructe de mare.

Restaurantele ca la carte din hotelurile Palatul Movenpick Ulysso şi Hasdrubal servesc mâncare de cea mai bună calitate, de obicei acompaniată de muzică cântată de muzicieni tunisieni.În Houmt Souk, Blue Moon este doar unul din cele câteva restaurante care servesc mâncare tunisiană tradiţională, cu vin şi bere.

Kairouan are surprinzător de puţine restaurante bune, comparativ cu numărul de vizitatori pe care îi atrage. Printre acestea se numără mai degrabă antisepticul La Flore de la marginea oraşului, pe drumul spre Tunis; Le Roi Cous-cous, Rue du 20 Marş; sau restaurantul de la Hotel Splendid.

În Nabeul alegerea cea mai bună este L'Olivier. Este scump (cel puţin 40D pentru două persoane), deşi meniul său este aproape exclusiv franţuzesc. Alternativ, la 1 km pe drumul spre Hammamet, în afara oraşului, se află Hotel Jasmines şi Pension Oliviers, ambele servind mâncare la preţuri rezonabile, într-un decor plăcut. Restaurantele din marile hoteluri din lanţ nu sunt pentru gurmanzi. Mâncare bună de bază este servită de La bonne Heure.

Hotel Les Oliviers din Sfax oferă mâncare bine preparată şi servită într-o sufragerie în stil vechi. Există o listă bună cu vinuri, feţe de masă apretate şi servire atentă. Totuşi, nu se serveşte alcool în timpul Ramazanului.Pizzeria Ristorante, Rue Haffouz, serveşte pizza rezonabilă şi chiar în interiorul Bab Diwan, pe Rue Mongi Slim, există câteva restaurante modeste care servesc pui, spaghete, omlete, brik şi altele.

Capitala, Tunis, are cele mai bune restaurante din Tunisia. În special străzile de la sud de Avenue Habib Bour-guiba sunt pline de ele. Pentru un prânz bun şi ieftin, există mai multe restaurante pe marginea străzilor din jurul Marii Moschei din medină; dar sunt ticsite de oameni de afaceri, deci sosiţi devreme pentru a obţine o masă.

Restaurantul Dar el Jeld oferă mâncare rafinată, servire profe¬sionistă şi o atmosferă frumoasă, într-o casă tradiţională din kasbah. Deschis pentru prânz şi cină, dar închis duminica.

L'Astragale este un restaurant cu conducere franceză foarte respectat, care serveşte specialităţi din bucătăria tradiţională şi modernă.

44

Dar Bel Hadj: Ca şi Dar el Jeld, serveşte specialităţi rafinate din bucătăria tunisiană, într-o casă restaurată din kasbah.

Chez Nous: Ca un mic restaurant franţuzesc de la ţară, dar cu influenţe tunisiene, acest loc este primitor, întotdeauna bun şi aglomerat, în inima oraşului.

Le Cosmos: Restaurant mic şi aglomerat, în principal cu mâncare franţuzească şi ocazional specialităţi tunisiene, deservit de aceiaşi ospălari în ultimii 20 de ani.

Restaurant Le Baghdad: Local flamboaiant care atrage numeroşi turişti. Serveşte tajines şi cous-cous bine preparate, precum şi peşte şi carne gustoasă.

Restaurant Le Capitole: Restaurantul de la Le Capitole Hotel nu este cel mai plin de viaţă din oraş, dar mâncarea este bine preparată şi ieftină. Are privelişti încântătoare spre Avenue Habib Bourguiba.

Bucătaria tunisiană este un amestec de tradiții culinare împrumutate de la locuitorii deșertului și din gastronomia europeană și orientală. Modul specific în care este condimentată este influențat de țarile mediteraneene vecine și de multele civilizații care și-au pus amprenta asupra culturii tunisiene: feniciană, romană, arabă, turcă, evreiască, franceză, italiană și berberă.

Multe dintre stilurile și ustensilele de gătit s-au născut în vremurile în care vechile triburi indigene erau nomade. Spre deosebire de celelalte bucătării nord-africane, cea tunisiană este picantă și condimentată. O veche legendă spune ca un soț tunisian poate măsura afecțiunea soției sale după cantitatea de piper folosită la prepararea mâncării. Dacă mâncarea devine fada, barbatul poate fi sigur că soția nu-l mai iubește.

Tunisienii se mândresc cu mâncărurile lor specifice din care te îndeamnă să guști cu orice prilej. Bucatele sunt variate, picante, gătite după rețete multiseculare. Călătorul poate mânca dimineața în Medina deliciosul ,,ftira,, un fel de pateu cald ce se asociază cu băutura ,,lablabi,,. La prânz se serveşte mâncarea preferată atunisienilor, cuş-cuş (cous-cous), la care se adaugă supă de legume, carne de oaie și diferite legume fierte, bine preparate. În restuarante se găsesc desigur și alte mâncăruri specifice, la care gazdele pun din belșug un sos picant. Aproape obligatoriu, turistului i se aduc vinurile de masă „Clos Potin”, “Mornag”, “Thibar” etc. Iar un prânz tradițional nu se poate încheia fără faimoasele produse de patiserie „makrud”, “lukum”, “zlabia”.

Cous-cous este mâncarea națională a tunisienilor și poate fi preparată în nenumarate feluri. Este gătit într-un vas special, dublu, numit cuscușieră. Carnea și legumele sunt fierte în jumătatea inferioară. Cea superioară are fundul găurit, aidoma unei site metalice, prin acesta ridicandu-se aburul care găsește grăunțele conținute de jumatatea superioară a vasului. Gătite în acest fel, grăunțele preiau aroma a ceea ce este gătit dedesuptul lor. Grăunța cea mai uzuală este semolina. Când se servește, boabele sunt așternute în mijlocul farfuriei, iar carnea si legumele se pun deasupra. Inainte de servire, deasupra întregului ansamblu se poate turna un sos. Termenul provine din limba berbera seksou, care înseamna, pur și simplu, hrană. Cous-cous se găteste în toată Africa arabă, dar cel al tunisienilor

45

diferă prin culoarea sa ușor roșietică, datorită combinației de pastă harissa, paprika și pastă de roșii.

Chorba (se citește sorba) este o supă preparata cu mult piper, cu gust picant și acrișor.Chiar dacă la "supermarket" se gasește carne congelată, tunisienii preferă carnea proaspată cumpărată de la măcelarie. Carnea cea mai vândută în Tunisia este carnea de oaie dar se gasește și carne de vită, capră și cămilă. Pentru turisti, la unele restaurante, se gasește și carne de porc. Carnea de camilă este considerată o delicatesă și nu se gasește peste tot. Aceasta carne are un conținut scăzut de colesterol și este recomandată de unii medici tunisieni. Macelariile care vând astfel de carne au atârnat afară un cap și picioare de camilă.

Brik (sau degetul lui Fatima) denumește bucatele de carne de miel, vită sau legume și ouă învelite într-o foaie subțire de aluat și apoi prajite în ulei.Bouza este o prajitură preparată din alune și sorg.

Makroud este o prajitură preparată din semolină umplută cu curmale, scorțișoară și coajă rasă de portocală (foto sus dreapta).

O masă de vară poate fi formată din ulei de masline presat în casă, câteva măsline verzi, pâine țărănească și o salată de ridichi sau roșii. Masa la tunisieni este un eveniment social și cu atât mai bună cu cât durează mai mult.

Air El Fitr, ziua ce marchează sfârșitul Ramadanului (postul musulman), este sărbătorită de fiecare familie prin vizitarea familiilor prietene și prin schimb de produse de patiserie și prăjituri preparate acasă; cele mai populare sunt makroudh și bakloua. Aid El Kebir (sărbatoare care marchează în fiecare an sfarșitul pelerinajului musulmanilor la Mecca) aduce pe masa tunisienilor zeci de feluri preparate din carne de miel: cuminia, osbane, mechoui. Ras El Am (sărbătoarea Anului Nou la musulmani) nu se sărbătorește cu șampanie, ci cu mloukhia sau mouloukhia, care înseamna iuta. Frunzele plantei se usucă și se transforma în praf, fiind apoi folosite la îngroșarea și aromatizarea tocanelor, orezului, supelor etc.

7.3 Structuri de agrement

Hotelurile de lux foarte mari oferă cea mai bună viaţă de noapte. Sousse, Port El Kantaoui şi Hammamet oferă cele mai multe opţiuni. O seară include invariabil cabaret (deseori o dansatoare din buric), o formaţie sau un bine cunoscut cântăreţ arab şi o discotecă în vogă.

Hotelurile mai puţin grandioase, de patru şi trei stele, au doar o discotecă cu interpretări pentru turişti ale cântăreţilor şi dansatorilor locali.

In oraşele mici, singura viaţă de noapte pare să se desfăşoare în barul unui hotel sau, în lipsa acestuia, într-o cafenea.

Viaţa sportivă şi relaxarea

46

În Tunisia, întreaga familie poate practica diferite sporturi şi trăi experienţe interesante. Printre sporturile acvatice preferate se numără : schiul nautic, windsurfingul , parasailingul.

În zonele uscate se poate practica golf, tenis, sau volei de plajă.

GOLFTunisia este o destinație ideală în toată perioada anului pentru cei care

practică golful. Se spune că, de îndată ce se deschide un nou teren de golf, acesta este imediat transformat în rezervaţie naturală .

Amintim terenul Tabarka Golf Course - Tabarka Resort Area. Un teren de calitate de vârf cu 18 găuri (cu posibilitate de extindere până la 27, similar cu Cypress Point California, cu lungime de 6306 metri și un teren pentru începători cu 9 găuri.

TENISMajoritatea hotelurilor au terenuri de tenis pentru oaspeții lor. Vizitătorii

trebuie să plătească pentru utilizarea terenurilor sau pentru parteneri de joc. Unele hoteluri specializate pe tenis, oferă terenuri de calitate de vârf, instructori pentru incepatori, parteneri pentru avansati.

SCUFUNDĂRIInternational Diving Center at Port El Kantaoui și The Tabarka Yachting

Club sunt afiliate cu C.M.A.S (Confederation Mondiale des Activités Subaquatiques) și diplomele date de ei sunt recunoscute de World Confederation.

SURFINGÎn drum spre Oazele din Tozeur și Nefta se întinde Chott El Jerid un lac sărat

de 6600 km. În afara perioadei ploioase, acest loc oferă posibilitați fară rivali pentru fanii “land sailing”-ului.

VÂNĂTOAREÎn mijlocul iernii, dealurile din jurul Korbous din capul Bon şi munţii

Khroumir dimprejurul Aîn Draham sunt locuri ideale pentru partide de vânătoare. Vânatul îl constituie mistreţul, şacalul, vulpea, mangusta, sturzul şi chiar şi micul graur. Sezoanele (variază de la an la an) sunt după cum urmează: sfârşitul lui octombrie-sfârşitul lui ianuarie - mistreţ, şacal, vulpe şi mangustă; sfârşitul lui noiembrie-mijlocul lui martie (numai vinerea, sâmbăta şi duminica) - sturz şi graur.

Vânătoarea poate fi organizată in situ, dar Agenţia de Turism recomandă cu tărie să o faceţi printr-un agent de călătorie, chiar şi de acasă. Aceştia se pot ocupa de organizare, inclusiv obţinerea unui permis de vânătoare şi a unuia care să vă permită introducerea unor arme în ţară, de cazarea la hoteluri, care poate fi greu de găsit iarna. Pentru a o face pe cont pro¬priu, va trebui să faceţi o cerere către La Direction des Forâts (30 Rue Alain Savary, Tunis) pentru permis şi la Ministerul de

47

Interne (Ministere de l'lnterieur) pentru a putea introduce arme în ţară. Aceştia trebuie să primească cererile cu cel puţin o lună înainte de sosirea dvs. Vânătorii străini care au permisul necesar în Tunisia au voie să importe 50 de gloanţe pentru mistreţ şi 500 pentru sturz şi graur. Nu au voie să aducă în ţară câini de vânătoare.

CĂLĂRIE Grajdurile, deseori afiliate hotelu¬rilor, au proliferat în Djerba şi pe coasta de est. Caii şi poneii lor sunt în general excelenţi, iar preţurile sunt rezonabile (cam 6/7D pe oră).

PESCUITSpeciile includ chefal, plătică, biban de mare, sardine, ţipar, caracatiţă şi

creveţi. Nu este nevoie de permis pentru pescuitul normal la undiţă, iar sculele de pescuit pot fi introduse în ţară. În multe regiuni se pot face excursii cu pescarii locali.

DISTRACȚIICele mai multe dintre hotelurile bune, asigură oaspeţilor distracţii, sub forma

unui program activ. Programele distractive sunt variate: seri de karaoke, concursuri la bazin pe timpul zilei sau concursuri de cunoştinţe generale.

CONCLUZII

În ultimii ani, Tunisia a devenit o destinaţie turistică preferată de mulţi români, încântaţi de ospitalitatea locuitorilor ei, de monumentele ei de artă romană, de climatul blând.

48

Tunisia demonstrează prin elemente patrimoniale cultural-istorice, precum și prin complexul natural, că este o veritabilă destinație turistică cu două atuuri în fața altor destinații : clima aproape perfectă și istoria tulburătoare ce și-a lăsat amprentele pe fiecare fir de nisip.

De asemenea, infrastructura este un alt element care sprijină cu tărie destinația turistică. Deși o țară săracă, Tunisia deține 600 de km de autostradă. O primă explicație: strategia economică a guvernului tunisian, axată pe atragerea capitalului străin. Tunisia a privatizat, în ultimii ani, sute de intreprinderi de stat: operatorul public de telefonie Tunisie Telecom, vândut consortiului din Emirate, Tecom Dig, fabrica de ciment de la Gabes, dată portughezilor de la Secil. Și banca tunisiano-kuweitiana BTK a fost luată de Grupul Bancar Francez Caissed Epargne. Portul din Tunis este făcut în parteneriat cu guvernul japonez și exemplele pot continua…

Din punct de vedere politic, se poate spune fără grijă că stabilitatea este una dintre caracteristicile acestui stat african, pe plan extern țara fiind recunoscută pentru pozițiile echilibrate pe care le-a avut de-a lungul timpului. Consecința, importantă pentru turiști, a acestui fapt este siguranța pe care o resimt cei care vizitează Tunisia. De altfel, atenția acordată turismului de către guvern se reflectă inclusiv în respectul față de străini.În ultimii 10 ani, autoritățile tunisiene au făcut din turism una din prioritățile naționale, depășind țări cu renume în acest sector, precum Thailanda sau Turcia.

În prezent există un program în derulare (2009-2014), care are ca și obiective atragerea aproximativ a 10 milioane de turişti în următorii ani, precum şi creşterea rentabilităţii sectorului.

Turismul tunisian este susținut și prin punerea în aplicare strictă a reglementărilor în special cu privire la normele de igienă, curăţenie şi siguranţa alimentelor.

În ceea ce privește promovarea turismului tunisian, Ministerul Turismului spijină iniţiativele destinate să îmbunătăţească conţinutul digital al turismului, în plus faţă de conţinutul în curs de dezvoltare de site-uri din minister şi consiliul de turism. De asemenea, există o campanie de promovare a turismului prin intermediul reclamelor care va fi lansat în curând în 50 de oraşe europene.

Cu siguranță viitorul sună promițător pentru această destinațe turistică. Beneficiind de sprijinul guvernului, Tunisia, doar cu marea și deșertul, asigură localnicilor „liniștea economică“ pentru mulți ani de acum înainte, întrucât le exploatează atât de bine.

BIBLIOGRAFIE:

Barbu Gheorghe, „Turismul în economia națională”, Editura Sport-Turism, București, 1981;

49

Chartered Institute of Marketing, Business Comunications, BPP Publishing Ltd, UK, 1997;

François Vallas, Lionel Becherel, The International Marketing of Travel and Tourism, A Strategic Aprouch, 1999;

Gherasim T., Gherasim D., Marketingul turistic, Eitura Economică București, 1999;

O. Snak, N. Neacsu, P. Baron, Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001;

Stăncioiu Aurelia Felicia, Dicţionar de terminologie turistică, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

Stăncioiu Aurelia Felicia, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, Bucureşti, 2002;

Swarbrooke John, The Development and Management of Visitor Attractions, second edition, Butterworth-Heinemann, Oxford, Great Britain, 2002;

V. Balaure, I. Cătoiu, C. Vegheş, Marketing turistic, Editura Uranus, Bucureşti, 2005;

www.tunisie_statistiques.tn

www.sntri.com.tn

www.vacantelitoral.ro

www.tunisiaonlinenews.com

50

http://www.tunisiaonlinenews.com/


http://www.sntri.com.tn/

http://www.tunisie_statistiques.tn/

Date post:	25-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	sandra-levitchi
View:	301 times
Download:	0 times

Destinatie turistica-Studiu de caz Tunisia

Documents