Home >Documents >Ingrijirea pacientului cu Tuberculoza Pulmonara

Ingrijirea pacientului cu Tuberculoza Pulmonara

Date post:20-Nov-2015
Category:
View:1,131 times
Download:91 times
Share this document with a friend
Description:
Ingrijirea pacientului cu Tuberculoza Pulmonara
Transcript:

Tuberculoza

MOTTO

Viata omului este un razboi impotriva rautatii omului.

GRACIAN

CUPRINS

I. PARTEA TEORETICA:

1. Definitie

2. Introducere si istoricul bolii

3. Notiuni de anatomie si fiziologie

4. Vascularizatia si inervatia plamanului

5. Clasificarea tuberculozei pulmonare

6. Etiologie

7. Morfopatologie

8. Simptomatologie

9. Forme clinice

10. Investigatii paraclinice

11. Diagnostic pozitiv; diagnostic diferential

12. Evolutie

13. Prognostic

14. Tratament

15. Educatie pentru sanatate si profilaxie

16. Rolul asistentei

II. PARTEA PRACTICA

Plan general de ingrijiri

Planuri de ingrijire la trei cazuri

III. TEHNICI SI MEDICAMENTE FOLOSITE IN TUBERCULOZA PULMONARA

Trei tehnici folosite in boala

Trei medicamente folosite in tratamentul afectiuniiIV. BIBLIOGRAFIE

1. DEFINITIE

Tuberculoza este o infectie bacteriana endemica, specifica, transmisibila, cu evolutie cronica si cu o larga raspandire in populatie. Netratata sau tratata incorect are o fatalitate importanta.

Agentii etiologici ai tuberculozei umane sunt grupati in complexul Mycobacterium tuberculosis, format din speciile: Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium bovis si Mycobacterium atipici.

Tuberculoza pulmonara este cea mai frecventa forma a bolii -circa 80% din cazuri- si practic singura forma susceptibila de a fi contagioasa. Dintre subiectii infectati cea mai mare parte (80-90%) nu se vor imbolnavi niciodata de tuberculoza; dintre persoanele infectate numai 10-20% vor face boala, si anume cei la care mecanismele de aparare antiinfectioasa sunt serios compromise.

2. INTRODUCERE SI ISTORICUL BOLII

Infectia cu Mycobacterium tuberculosis (curent infectia tuberculoasa) nu este sinonima cu imbolnavirea tuberculoasa (tuberculoza boala). Deci procesul tuberculos se desfasoara in doua faze:

1. Constituirea starii de infectie, caracterizata prin instalarea hipersensibilitatii intarziate cu suport celular;

2. Producerea ulterioara a imbolnavirii tuberculoase caracterizata prin alterari lezionare organice tisulare, care au ca substrat necroza cazeoasa. Amploarea si intensitatea acesteia determina suferinta clinica propriu-zisa.

Cele mai multe infectii tuberculoase sunt asimptomatice clinic, iar marea lor majoritate nu se transforma niciodata in tuberculoza activa. Pe de alta parte, odata constituita, in lipsa unei terapii eficace, tuberculoza activa are o evolutie cronica progresiva antrenand distrugeri tisulare tot mai ample si mai profunde, care in final duc la deces.Sursa prioritara de contagiune o constituie bolnavii cu tuberculoza pulmonara activa, eliminatorii de sputa cu bacili evidentiabili la examenul microscopic direct. Majoritatea acestor bolnavi elimina zilnic prin sputa pana la 109 bacili cu chimiosensibilitate si virulenta intacte.

Probabilitatea transmiterii infectiei tuberculoase la contactii bolnavului contagios depinde de durata si intimitatea contactului. Contactii de locuinta (mai ales cei care dorm in aceeasi camera cu bolnavul) au cel mai mare risc de infectie. Infectiozitatea sursei depinde de:

densitatea surselor bacilare;

surse cu bK pozitiv la microscopie;

virulenta si patogenitatea germenilor;

continuitatea si durata eliminarii lor;

eventuala repetare a contactului infectant.

Sursele particulare de infectie sunt reprezentate de:

- bolnavii cronici eliminatori de germeni chimiorezistenti;

- bolnavii refractari la tratament;

- bolnavii pancibacilari;

- bolnavii care datorita profesiunii lor pot raspandi cu usurinta infectia (cadre didactice, salariati din sectorul alimentar etc.)

Surse rare de infectie sunt:

- bolnavii cu forme deschise, fistulizate de tuberculoza extrapulmonara;

- surse secundare, animale bolnave de tuberculoza.Bolnavii elimina in spatiul inconjurator unitati infectante minuscule (picaturi Flugge), care sunt rapid imprastiate in incapere. Picaturile bacilifere de sputa si alte produse infectante se depun pe sol, podea, haine sau diferite obiecte, transformandu-se prin uscare in praf bacilifer cu insusiri contaminante. Prin inhalarea unei astfel de particule se realizeaza infectia persoanelor sanatoase coabitand in acelasi spatiu. Caile de patrundere in organism sunt:

calea inhalatorie (aerogena) este prioritara, peste 90% din cazuri;

caile digestiva si cutaneo-mucoasa sunt rare;

calea transplacentara este exceptionala.

Dupa producerea infectiei primul eveniment care survine este conversia testului tuberculinic cutanat, cel mai adesea in 6-12 saptamani de la contactul infectant. La multi din subiectii infectati raspunsul general la infectie se manifesta prin cresterea usoara a temperaturii (subfebrilitate), uneori insotita de semne asemanatoare gripei. Ulterior, testul tuberculinic este pozitiv cu o induratie semnificativa, timp de multi ani, dar la batranete raspunsul este scazut sau devine absent. O mica parte din cei infectati se imbolnavesc de tuberculoza primara. De obicei boala este localizata in plaman si in ganglionii limfatici mediastino-hilari, se vindeca spontan si lasa mici cicatrici fibrocalcare in parenchim si in ganglionii hilari. La o mica parte din bolnavii cu tuberculoza primara pot surveni complicatii, acestea incluzand extensia lezionala locala si cavernizarea (tuberculoza primara progresiva), diseminarea in organism pe cale hematogena (tuberculoza miliara, adesea acompaniata de meningita) si complicatii locale (frecvent pneumonie obstructiva si bronsectazie a lobului mediu drept).Pleurezia tuberculoasa survine in medie la 6 luni de la infectia primara; are de obicei tendinta autolimitanta si adesea se rezolva spontan. In aceste cazuri probabilitatea unei recidive (de obicei sub forma de tuberculoza pulmonara) este de aproximativ 1 la 3.

Tuberculoza pulmonara post-primara este cea mai frecventa forma de tuberculoza si survine cel mai des in primii 5 ani de la infectia primara; aproximativ 85-95% din cazuri se confirma bacteriologic. Producerea tuberculozei pulmonare post-primare (tuberculoza secundara) poate avea loc prin mai multe mecanisme:

1. Reactivitatea unei componente a infectiei primare (complexului primar) din copilarie sau adolescenta, latenta indelungata;

2. Progresiunea directa a unei tuberculoze primare care survine la varsta adulta, in interval de 1-4 ani, mai ales in primul an, cand se ajunge la o pierdere parenchimatoasa extensiva de tip cazeo-cavitar;

3. Evolutia ftiziogena de cazeificare, urmata de cavernizarea unor leziuni pulmonare de diseminare hematogena, mai ales la adultii cu tare diverse si rezistenta generala slaba, cand se ajunge la asa-zisa granulie ftiziogena;

4. Reactivarea endogena a unor focare pulmonare post-primare apicale, dupa o perioada de latenta lunga si este de obicei conditionata de o depresie imunitara generala si/sau locala, alte ori se datoreaza repetatelor suprainfectii exogene cu bacili tuberculosi, care depasesc in final capacitatea mecanismelor de aparare antiinfectioasa a organismului.

3. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. In plus, prin partea superioara a cavitatii nazale, la nivelul mucoasei olfactive se percepe mirosul, iar laringele, un alt segment al aparatului respirator, datorita corzilor vocale inferioare, realizeaza fonatia. Aparatul respirator este alcatuit din: Caile respiratorii organe care au rol in vehicularea aerului; Cavitatea nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare;

Laringele si bronhiile caile respiratorii inferioare;

Plamanii organe la nivelul carora are loc schimbul de gaze (oxigen si dioxid de carbon).

Cavitatea nazala este primul segment al cailor respiratorii. Ea este divizata de septul nazal in doua cavitati simetrice numite fose nazale.Faringele este un organ cu dubla functie: respiratorie si digestiva.

Laringele este situat in partea anterioara a gatului, sub osul hioid, proeminand sub piele.

Trahea este un conduct fibro-cartilaginos, intins de la marginea anterioara a laringelui pana la bifurcarea ei in cele doua bronhii principale.

Bronhiile principale sunt doua conducte fibrocartilaginoase. Ele ajung la lobul pulmonar prin care patrund in plaman ramificandu-se si formand astfel arborele bronsic.

Plamanii reprezinta principalele organe ale aparatului respirator si sunt situati in cavitatea toracica, deasupra diafragmului. Masa medie a unui plaman este de 1300g. Structura plamanului este cea a unui glande tubulo-acinoase, fiind formate dintr-un sistem de canale aeriene si dintr-o multitudine de saci.

Lobii plamanului drept (superior, mijlociu, inferior) sunt delimitati de doua fisuri (scizuri), in timp ce lobii plamanului stang (superior si inferior) sunt delimitati de o singura fisura. Fiecare lob este alcatuit din segmente care reprezinta unitatile anatomice, functionale si clinice ale plamanului. Fiecare segment este format din lobuli unitatile morfofunctionale ale plamanilor.

Legatura dintre plamani si peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa dubla, parietala, in contact intim cu peretele toracic, si viscerala care acopera plamanii mulandu-se pe scizurile interlobare. Intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala cu presiune usor negativa si continand o cantitate minima de lichid. Datorita pleurei plamanii sunt intim legati de peretele toracic urmand miscarile acestuia.

Aerul patrunde prin orificiile nazale, trece prin faringe si trahee, care in dreptul vertebrei T

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended