Home >Documents >HEPATITA CRONICA LA COPIL

HEPATITA CRONICA LA COPIL

Date post:03-Jan-2016
Category:
View:110 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Description:
HEPATITA CRONICA LA COPIL. CONF DR I MIRON. Definitie HC este definita prin manifestari clinice, biochimice si histologice de inflamatie cronica hepatica, cu evolutie continua fara ameliorare pe o durata de 6 luni. - PowerPoint PPT Presentation
Transcript:
  • HEPATITA CRONICA LA COPILCONF DR I MIRON

  • DefinitieHC este definita prin manifestari clinice, biochimice si histologice de inflamatie cronica hepatica, cu evolutie continua fara ameliorare pe o durata de 6 luni. HC este principala cauza de ciroza hepatica si de carcinom hepatocelular.

    Epidemiologie In Romania, dupa unele sondaje, ponderea hepatitei B este de 22% din totalitatea bolilor cronice hepatice, dar difera pe grupe de varsta: 10,6% din bolile hepatice cronice sub varsta de 15 ani si 12,6% din bolile cronice hepatice, sub varsta de 18 ani. Prevalenta infectiei cu VHB in Romania se considera ca ar fi 7%. Hepatita cu VHC afecteaza aproximativ 170-200 milioane de persoane in toata lumea, aproximativ 3% din populatia globului fiind infectata cu VHC. Prevalenta infectiei cu VHC este dificil de apreciat, in general este subestimata si variaza mult in diferite tari. Prevalenta infectiei cu VHC la copil este redusa la 0,1-0,4% in Europa de Vest fata de populatia generala unde prevalenta este 1%. La copiii sub 12 ani, rata prevalentei este 0,2%, iar la cei peste 12 ani prevalenta este 0,4%. La copil, cele 2 modalitati de transmisie importante sunt: transfuziile in 2/3 dintre cazuri si transmiterea verticala mama-fat (1/3 cazuri). Incidenta hepatitelor cronice virale cu virus C in Romania este 2% pentru hepatita cronica C.

  • CLASIFICAREA BOLILOR CRONICE SI CIROZELOR HEPATICE

    Dupa congersul mondial din 1994 Los Angeles adoptat si la noi in 1997 HC si cirozele se clasifica etiologic in in:

    hepatita autoimuna hepatita cronica virala cu virus B hepatita cronica virala cu virus C hepatita cronica virala cu virus D hepatita cronica drog - indusa ciroza biliara primitiva colangita sclerozanta primitiva afectarea hepatica in deficitul de - 1 antitripsina afectarea hepatica in boala Wilson hepatita cronica neclasificabila ca virala sau autoimuna hemosideroza idiopatica a sugarului leziuni hepatice secundare afectarilor metabolismului glucidic, lipidic, protidic steatoza hepatica non-alcoolica

  • Clasificarile au la baza:

    - criteriul etiologic- criteriul morfologic biopsie hepatica cu model: persistent, agresiv, rezidual ( vindecat), purtator.- criteriul clinico - functional: colestaza, hipersplenism, disproteinemie- criteriul evolutiv: inactiv, evolutiv activ spre ciroza si de stabilizare

  • Etiologia- virala: virusurile hepatitice B, C, D.- non - virala: autoimuna, toxica, medicamentoasa.- metabolica ( ereditara): boala Wilson, deficitul de alfa 1- antitripsina, galactozemie congenitala e.t.c.- reactive: ileita Crohn, parazitoze ( Schistozomiaza, E. histolitica), obstructii biliare prelungite, supuratii pulmonare, anemii hemolitice autoimune, factiri nutritionali, deficitari, steatoza hepaticaFactori favorizanti ai HC sunt:- genetici: antigenele HLA-A1, A8, B8 si DRW3 precum si deficitele complementare congenitale C3C4.- stari diverse infectioase pre si post hepatite acute- reactivitate proprie a gazdei prin raspuns imuno- celular.

  • Patogenia HC1. HC prin HBV: acest virus contine urmatoarele proteine de structura care au rol in patogenia afectarii hepatice.Proteina Rolul patogenic___________________________________________________________________Ag HBs Cuprins in invelisul viral, inclus in vaccinuriAg Hbe Cuprins in miezul viral induce imunotolerantaAg HBc Cuprins in miezul viral semnifica replicare viralaPre S1 Se fixeaza pe hepatocit pe care il penetreazaPre S2 Idem S1ADN polimeraza Iinduce replicare viralaRaspunsul imun in prezenta Ag HBc are rol in eliminare virusului ( prin anticorpi IgM anti virus HBc.Categoria de virus B mutant are o rata mare pentru mutatii genetice HB ( 1-3x10 la puterea a 5-a pe an) mutatii care favorizeaza replicarea virala, persistenta virusului inhepatocite accentuarea citoloizei, rezistenta la vaccin si interferon, persistenta infectiei si inhibarea limfocitului T.Eliminare virusului B are loc prin LT - citotoxice LNK, citokine, alfa interferon, gama IFN, IL, TNF, anticorpi anti HBc si anticorpi anti HBe; se poate realiza deci eliminarea virusului in 6 luni de la infectie in 70% din formele acute, dar se poate realiza si starea de purtator cronic sau de lezare hepatica in care sistemul imun nu elimina virusul, iar in infiltratul hepatic se gasesc LT citotoxice sensibilizate la HBc.Cronicizarea HC are etape diferentiate prin constelatia lor imunologica.Etapa Modificari imunologiceReplicare virala AgHBc+ADN-HVB+ transaminaze crescute Toleranta imunologica AgHBe+/-ADN-HVB, hipertransaminazeVirus incadrat in genomul hepatocitar AgHBe+/-anti- antigen HBe+Antigenul HBs integrat in genom are rol in oncogeneza.

  • HC cu VHC are markeri: Ac anti HVC, Ag HVC ( core), ARN-HVC si prezinta 3 modele clinice:a). HC cu HVC asimptomatic cu transaminaze normale la 30-40% din cazuri dar cu leziuni histologice hepatice usoare la 90% din cazuri.b). HC cu HVC usoara 50% din cazuri de obicei tineri asimptomatici, doar astenici. Transaminazele putin crescute, evolutie lenta spre fibroza redusa.c). HC cu HVC moderat/severa 25% din cazuri, fara simptome clinice, rar oboseala examenul fizic normal dar TGP, gama glutamiltransferaza, feritina, gamaglobulinele sporite, trombocitopenie, biopsie hepatica, leziuni severe necroinflamatorii si fibroza extinsa, risc cirogen, manifestari extrahepatice si extensie, care o face dificil de diferentiat de hepatita cronica autoimuna.3. HC cu HVD este fie prin suprainfectie cu HVD la un infectat HVB sau o coinfectie HCB+HCC, HVD ultimul agravand evolutia HVB ( prin alterare globulara, infiltratie eozinofila, degenerescenta granulara hepatocitara.

  • Tabloul clinic este variabil:- fie asimptomatic un timp- tulburari digestive: greata, varsaturi, epigastralgii, flatulenta, sangerari digestive- generale: anorexie, adinamie, astenie- icter recurent- stelute vasculare cutanate- context neuropsihic: nervozitate, performante educative diminuate- hepatosplenomegalia- ascita

  • Diagnostic

    1. Pentru HCB urmatoarele criterii:- anamneza: durata bolii peste 6 luni, transfuzii in antecedenta, membri de familie afectati, prezenta de fenomene autoimune, injectii cu material nesteril, contact sexual neprotejat la adolescenti- examenul clinic redatExamen de laborator+ sindrom citolitic: transaminaze , LDH mult sporite+ sindrom colestatic: gama glutamil peptidaza, 5' nucleotidaza, ornitilcarbamiltransferaza, bilirubinemie si fosfataza alcalina sporita+ sindrom hepato priv: serinemie si aminoacizii serici scazuti, timp de coagulare, TQ marite, lipemie si colesterolemie sporite+ sindromul inflamator: imun globuline si gama globuline crescute2. Hepatita autoimuna - anticorpi antinucleari, anticorpi antimuschi netezi - antiactina AC, anti- LKM1, cresterea IgG;

  • Determinarea serica a viremiei se poate realiza calitativ sau cantitativ, in acest din urma caz neexistand o standardizare a tehnicilor.. Rezultatele cele mai fidele se obtin prin PCR, situatii in care persoane anterior considerate purtatori inactivi de VHB sunt depistate ca avand ADN-VHB pozitiv. o valoare mai mica de 105 copii/ml (limita de detectie a ADN-VHB seric prin metode de hibridizare non-PCR) corespunde unei forme inactive, neprogresive de hepatita cronica cu VHB. Datorita fluctuatiilor viremiei in cursul bolii hepatice, pentru a defini starea de purtator inactiv, sunt necesare mai multe determinari succesive ale viremiei. Infectia oculta cu VHB se caracterizeaza prin nivel nedetectabil al Ag HBs, dar ADN-VHB pozitiv seric sau in tesutul hepatic. Prin tehnica de imunohibridizare, valoarea normala a viremiei este de 0-0,5pg/ml. Depistarea infectiei VHC se realizeaza cu ajutorul testului ELISA de evidentiere a Ac anti-VHC, suficient pentru screening, dar testele nu depisteaza infectia in intervalul necesar formarii Ac anti-VHC (3-6 luni) si la subiectii imunodeprimati (HIV, transplantati) si nu diferentiaza infectia actuala de infectia in antecedente. Recent, s-au dezvoltat prototipuri de tehnici pentru depistarea Ag core a VHC, folosite in viitor pentru 2 situatii: cuantificarea replicarii virale si reducerea perioadei de falsa seronegativitate (de fereastra). ARNVHC apare precoce in hepatita acuta cu VHC. Persistenta ARNVHC indica evolutia spre cronicizare. Determinarea genotipului de HCV este o metoda de referinta. Diagnosticul virusologic al hepatitei cronice cu VHD consta in depistarea serica sau in tesutul hepatic a ARNVHD sau Ag HD. Testul de screening pentru infectia cu VHD consta in dozarea Ac anti-VHD de tip IgM pentru infectia acuta, iar persistenta celor de tip IgG indica evolutia spre cronicizare.

  • Stadializarea bolii hepatice prin scoruri anatomo-patologice. Biopsia hepatica : metoda de diagnostic indispensabila in hepatitele cronice virale, pentru gradarea severitatii necroinflamatiei si fibrozei prin diferite sisteme de scoruri. Se considera ca nu exista o corelatie intre nivelul viremiei si activitatea histologica a bolii hepatice. Conceptul de grading si staging in afectiunile inflamatorii hepatice cronice este imprumutat din patologia tumorala si bazat pe activitatea necroinflamatorie (grading) si modificarile arhitecturale hepatice cu fibroza si ciroza (staging). In acest sistem, 4 elemente contribuie prin scoruri la definirea severitatii hepatitei: Necroza de interfata (piece-meal necrosis) periportala si periseptala: 0-4 pct. Necroza confluenta: 0-6 pct. Necroza focala litic

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended