1.1noţiuni şi categorii fundamentale în economia turismului.Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii, si ca atare, influentat de evolutia ei. Prin caracterul sau de masa si continutul complet, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicvatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.Turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, asa cum apreciaza unii autori intr-o ramura a economiei nationale, ramura care, prin specificul sau, se integreaza in sectorul tertiar.Referitor la rolul turismului in cadrul economiei nationale, literatura de specialitate evidentiaza faptul ca el are "un impact considerabil asupra economiilor, societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta"Turismul joaca un rol important in viata economica si sociala, actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul prezinta o complexitate in continua crestere, in plan economic sintetizeaza rezultatele unui mare numar de activitati, in plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber.1.2conţinutul economic al turismului.

1.3forme de organizare, tipuri si diversitatea turismului.Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat şi

reformulate în cadrul conferinţelor purtate pe această temă. Necesitatea protejării bogăţiilor naturale, sociale şi culturale care constituie patrimoniul comun al umanităţii şi a satisfacerii nevoilor turiştilor şi a populaţiei locale a generat apariţia unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerinţele dezvoltării turistice durabile se regasesc in forme ale turismului cum ar fi: ecoturism, turism rural. Aceste forme sunt expresia dorinţei ca turismul să reprezinte nu numai în prezent un factor pozitiv şi dinamic de dezvoltare, dar şi o soluţie practica de pastrare nealterată a mediului.Din definiţia data la inceputul acestui capitol rezulta ca toate formele de turism (nu numai cele enunţate anterior) ar trebui să respecte principiile dezvoltarii durabile, deci implicit, principiile turismului durabil:

Activitatea turistică trebuie iniţiată cu mijloace proprii ale cominităţii locale, iar aceasta trebuie sa-şi menţine controlul asupra dezvoltării turistice;Turismul trebuie să ofere rezidenţilor locuri de muncă care să ducă la înbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor locale şi trebuie realizat un echilibru între activităţile ecomonice deja existente în zonă şi activitatea turistică;Trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: naţional, regional şi local, bazat pe standarde internaţionale deja existente. Pot fi stabilite, deasemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activităţi turistice, cât şi limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;Trebuie realizate programe educaţionale şi training pentru îmbunătăţirea managementului în domeniul protecţiei resurselor naturale şi culturale.Dezvoltarea turistică durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese şi obietive

antagoniste, favorizeză parteneriatul şi cooperarea între decidenţi, operatori şi consumatori şi promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.

1

Formele de turism „clasice” ale turismului durabil cu care acesta este încă confundat sunt prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie reţinut însă este faptul, că plecând de la oricare din criteriile de clasificare definirea tuturor formelor de turism trebuie să conţina ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul ştiinţific, turismul cultural sunt doar „avngarda” formelor de turism durabil.

Atât în practica turistică internaţională, cât şi în literatura de specialitate, se constată o îndreptare a populaţiei oraşelor spre recreere către mediul rural. În acelaşi timp se remarcă faptul că formele de turism organizate în mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide, monotone, cu deplasări dintr-un mediu aglomerat în altul (adeseori mai aglomerat şi mai trepidant) nu mai satisfac aspiraţiile, motivaţiile, opţiunile turiştilor, ale unei însemnate părţi din rândul populaţiei urbane, ca urmare căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului şi în ultimii ani şi în Republica Moldova.

Treptat însă, turismul rural a început să fie privit ca o posibilitate concretă de dezvoltare a perimetrelor rurale. Aceasta s-a dovedit a fi o şansă reală pentru zonele rurale defavorizate, dar şi pentru toate regiunile rurale: valorificarea unui bogat potenţial natural şi cultural, descongestionarea zonelor turistice aglomerate, îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei acestor perimetre, stabilizarea forţei de muncă locală prin crearea de noi locuri de muncă în domeniul serviciilor, construcţiilor, creşterea rapidă a echipamentelor de cazare datorită cheltuielilor mici necesare dotării lor, accesul unor categorii sociale defavorizate la aceste oferte de petrecere a concediilor, etc. Turismul ecologic presupune un mod de a-ti petrece vacanta în tandem cu natura, bucurându-te de ea si protejând-o în acelasi timp. Destinatiile sunt alese pe principiul naturalitatii lor, prin ceea ce pot oferi asa cum sunt ele si nu prin potentialul ce ar putea fi valorificat prin aplicarea a nu stiu ce forme de tehnologie. Ecoturismul ne invita sa ne bucuram de frumusetea naturii pure, ne propune o întoarcere la origini, o detasare de viata de zi cu zi, de praful din jurul blocului. Este o lectie de viata ce induce o stare de spirit cu totul noua fata de ceea ce resimtim în cotidian. Turismul ecologic se concretizeaza în drumetii cu scopul de a cunoaste, a observa si a admira fauna si flora din zona, formele de relief, ciudateniile peisajului. De la urcusul pe munte pâna la plimbarile cu barca sau cu caruta, ecoturismul renunta la orice fel de artificiu si te lasa sa te bucuri de frumusetea pura a naturii departe de zgomotul si de fumul masinilor. Turismul ecologic este unul dintre cuvintele intrate recent în vocabularul nostru, şi pe care, folosindu-l din ce în ce mai des, nu-l mai înţelegem uneori pe deplin. De altfel această noţiune încă îşi caută o definiţie cât mai completă, cât mai aproape de aria activităţilor pe care le acoperă practic. Cel mai ades este preferată formula “turism care nu dăunează naturii”. Acum, după experienţa practică a trăirii a patru drumeţii: "Perlele Prutului - 1999" - traseul Stânca - Costeşti - rezervaţia "Pădurea Domnească"; "Perlele Nistrului 2000" - traseul Sănătăuca – Ţâpova; “Perlele Nistrului 2001” - traseul Copanca – Palanca; şi “Perlele Prutului - 2002” - traseul Criva - “Stânca Mare”, putem spune că ecoturismul este mai degrabă o adâncire în natură, o contopire cu aceasta. Desigur că scopurile cognitive, de cunoaştere, sau cele de protecţie a mediului, sunt caracteristice acestui gen de turism. Dar mai este ceva, ceva mai mult! Aş putea spune, fără teama de a greşi, că ecoturismul este mai degrabă o stare de spirit.

Turismul cultural apare ca un tip de turism clar diferenţiat de celelalte forme sau tipuri de turism mai ales prin motivaţie. El poate fi definit ca o formă de mobilitate turistică al cărei scop principal este lărgirea orizontului de cunoştinţe prin descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural şi al teritoriilor în care acesta se înserează. Conform Micului Dicţionar

2

Enciclopedic, cultura reprezintă expresia civilizaţiei materiale şi spirituale generate a unui popor. În sens larg cuprinde atât cultura materială (toate bunurile materiale şi tehnicile necesare producerii lor), cât şi cultura spirituală (creaţiile din domeniul ştiinţei, literaturii, artelor). În acest context turismul cultural reprezintă o formă de valorificare a resurselor antropice şi tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere se poate include şi turismul citadin şi turismul rural-etnografic. Turismul cultural trimite obligatoriu la noţiunea de patrimoniu, care reprezintă componentele materiale şi imateriale ale identităţii oricărei societăţi, elaborate, apoi transmise şi reactualizate în teritoriu. Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice, oraşele de artă, satele cu tradiţii bine păstrate, siturile arheologice, grădinile, edificiile de natură religioasă sau militară. Patrimoniul imaterial include sărbătorile şi manifestările culturale, tradiţiile şi aptitudinile creative acumulate în timp.

P. Origet de Cluzeau sintetizează, în lucrarea sa ,,Le tourism culturel” principalele teme ale turismului cultural şi formele de manifestare turistică pe care le generează astfel:

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogăţirea ofertei turismului cultural se realizează sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios şi exigent şi atitudinea comunităţilor locale care doresc să obţină beneficii de pe urma activităţilor culturale pe care le finanţează.

Eficienţa turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile de turism, dar dezvoltarea sa prezintă şi o serie de avantaje, ce se referă la faptul că cererea este stabilă, solidă şi nu ţine cont de modă, aşa cum a fost cazul turismului balneo-climateric. Potenţialul de extindere este imens, mai ales în contextul mondializării, când situri exotice precum Insula Paştelui nu mai sunt aşa de îndepărtate.1.4factorii ce determina cererea in turism.Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de ase deplasa periodic si temporar "in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati remunerate la locul de destinatie". Materializarea cererii este consumul turistic..Factorii determinanti ai cererii turistice si ai evolutiei acesteia sunt foarte diversi, literatura de specialitate sugerand o multitudine de posibilitati de clasificare a acestora. Daca se ia in calcul orientarea spre consum a fenomenului turistic se poate concluziona ca factorii cererii pot fi grupati in doua categorii: economico-sociali si motivationali.Factori economico-sociali:#    Factorul demografic: are un rol primordial in stimularea activitatii turistice, intrucat acesta este purtatorul cererii. Factorul demografic isi manifesta incidenta asupra turismului, stimulandu-l in acele regiuni in care exista conditiile materiale sociale si culturale care decurg din dezvoltarea economica.#    Gradul de urbanizare: impune o anumita structura si dezvoltare economica generatoare de impulsuri motivationale si disponibilitati materiale reflectate in cerea turistica. Cu cat gradul de urbanizare este mai ridicat cu atat creste cererea de turisti care vor sa evadeze din mediul urban.#    Timpul liber: este un factor determinant al cererii turistice intrucat cea mai mare parte a deplasarilor in scop turistic se realizeaza in perioada timpului liber: concedii, vacante, week-end.#    Venitul reprezinta componenta materiala, baza participarii la circulatia turistica. Veniturile individuale sunt determinante pentru a include cererea turistica in cadrul cererii de consum a populatiei unei tari. Venitul destinat activitatii turistice reprezinta ceea ce ramane din venitul

3

individual dupa satisfacerea necesitatilor vitale, asa numitul "consum obligatoriu" care nu poate fi redus.Turismul se incadreaza in categoria necesitatilor create, determinat de cresterea gradului de dezvoltare economica, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, traditii, cultura.Factori motivationaliPsihologii considera ca cererea turistica este generata de necesitati biologice si psihologice, turismul asigurand obtinerea echilibrului ca factor compensator al existentei cotidiene. Acest lucru este posibil ca urmare a celor trei functii pe care le indeplineste turismul:-         Destindere-odihna, eliberare de stresul rezultat din conditiile de munca si de viata.-         Divertisment: da continut dinamic destinderii, presupunand cautarea unor satisfactii, placeri, confort, agrement.-         Dezvoltare determinata de posibilitatea pe care o ofera turismul de largire a orizontului de cunostinte si preocupari.1.5importanţa economico-sociala a turismului.Importanta economico- sociala a turismului poate fi evidentiata sub urmatoarele aspecte:ˇ        Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan, pentru care turismul ofera solutii la constrangerile de tot felul la care acesta este supus.ˇ        Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura, de instruire si civilizatie al oamenilor in calitate de turisti, dar si a populatiei locale aflata in zonele receptoare de turisti.ˇ        Turismul contribuie la mentinerea sanatatii omului contemporan prin faptul ca-i ofera acesuia destinderea, refacerea fortei de munca prin odihna, miscare, tratamente balneo-medical.ˇ        Turismul influenteaza calitatea vietii ata in mod direct (determina cresterea calitatii vietii) cat si in mod indirect (determina cresterea altor ramuri economice care pot influenta pozitiv nivelul calitatii vietii).ˇ        Turismul impune noi relatii interumane, faciliteaza schimbul de idei si consultarea de opinii ceea ce conduce la desavarsirea formarii intelectuale, la largirea orizontului cultural, iar pe de alta parte, la mai buna intelegere intre popoare, la apararea pacii in lume.ˇ        Turismul international se afirma cat mai mult ca factor de intensificare a legaturii dintre natiuni, contribuie la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoare.

2.1indicatorii economici de dezvoltare a turismului.

2.2eficienţa economică în turism.Turismul reprezintă o activitate destul de complexă, astfel pentru aprecierea şi comesurarea eficienţei economice în turism se utilizează o gamă vastă de criterii şi indicatori, care pot fi de ordin general sau specifici activităţii respective.Drept urmare criteriile de bază după care are loc aprecierea eficienţei economice în turism sunt următoarele:- Mărimea venitului net, şi respectiv rentabilitatea- Nivelul costurilor- Gradul de utilizare a forţei de muncă şi a capitalului tehnic şi financiar

4

- Eficienţa investiţiilor – ca expresie a randamentului efortului de dezvoltareÎn ceea ce priveşte indicatorii de măsurare, s-a elaborat un sistem care să cuprindă rezultatele de ansamblu al domeniu, şi cele obţinute de către o componentă în parte, asigurîndu-se şi cuantificarea efectelor directe şi indirecte.Elemetele pe baza cărora s-a purces la elaborarea acestui sistem au fost: Princiipii generale de calcul economic, Structura resurselor utilizate, Forma de concretizare a rezultatelor Aşadar a avut loc o delimitare a indicatorilor în doua mari grupe, care la rîndul lor sunt formaţi din alte categorii de indicatori

5

I.Indicatori sintetici:Profitul -indicator absolut - se prezintă sub doua forme: brută- reprezintă diferenţa între venituri (încasări) şi cheltuieli (costuri),netă – rămas după achitarea impozitelorÎn determinarea profitului apar diferenţe de la un agent la altul în depedenţă de sectorul de activitate – hotelărie, alimentaţie publică, turoperator, etc.Rata profitului- indicator relativ – reprezintă mărimea relativă a profitului (în %) în raport de un termen de referinţă ce reflectă efortul depus pentru obţinerea acestuia. Există mai multe tipuri de rată a profitului: Rata economică a profitului, Rata comercială a profitului, Rata financiară a profitului.Rata rentabilităţii- repezintă raportul procentual între masa profiturilor (P) şi cheltuielile (costurile) de producţie sau comercializare a vancaţelorVolumul şi nivelul cheltuielilor- se obţine prin însumarea tuturor costurilor/eforturilor necesare activităţiiII.Indicatori parţialiProductivitatea muncii- expresie a eficienţei cheltuirii resurselor, ce se determină prin raportarea cifrei de afaceri (CA) la numărul lucrărilor (L): W=CA/L; în unele cazuri are loc raportarea profitului (P) la numărul lucrătorilor, iar rezultatul prezintă informaţii asupra contribuţiei fiecărui lucrător la realizarea profitului: W=P/LRandamentul capitalului- reflectă modul de utilizare a resurselor materiale şi financiare .Indicatorii specifici pentru transporturile turistice sunt cei legaţi de evaluarea gradului de utilizare a parcului propriu şi a mijloacelor de transport utilizate. Indicatorii transporturilor turisticeIndicatorii cazării hoteliereIndicatorii turismul internaţionalIndicatorii investiţiilor în turism2.3indicatorii ce caracterizează starea şi dezvoltarea turismului intern.2.4rolul turismului în economia naţională.Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecintele de ordin social, ci si economic, putand fi subliniate cu urmatoarele:-Turismul indeplineste o functie economica importanata intrucat contribuie la creearea si utilizarea venitului national.-     Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone, asigurand eliminarea decalajelor interregionale.-     Activitatea turistica face posibila preluarea unei parti a consumului intern casnic si antrenarea circulatiei banesti, determinand atenuarea fenomenului inflationist.-     Turismul valorifica zonele bogate in resurse turistice naturale si antropice neepuizand "materia prima", valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadrul altei activitati.-     Turismul prezinta si vocatie ecologica intrucat, in strategia dezvoltarii turistice, se impun masuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale a existentei umane, a peisajului, a apei, a aerului, florei, faunei.-     Turismul se constituie intr-o importanta sursa de valuta fara a necesita eforturi deosebite pe plan extern, o sursa de valorificare in conditii mai avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mijloace destinate exportului; turismul se manifesta ca un

6

important capitol al exporturilor denumit export intern* , oferind piata de desfacere unei game variate de produse si servicii care, in alte conditii nu se pot exporta sau se exporta in cantitati mai mici, cu eforturi si riscuri mai mari. Aceasta forma de export, caracterizata prin consum la locul de productie si eterogenitatea produselor si serviciilor solicitate este si foarte eficienta: ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, promovare, a taxelor vamale, comosioanelor. Turismul international influenteaza balanta de plati prin intermediul balantei valutare a turismului care, in functie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanta de plati deficitare.Pe langa efectele economice si sociale directe, turismul determina obtinerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri si sectoare ale economiei (industriei, agricultura, transporturi, etc.), in asa numitul efect mutiplicator.

3.1natura şi conţinutul pieţei turistice.Datorita specificului sau aparte, de producator si ofertant al unor “produse abstracte”, fara suport material, turismul si-a creat o piata proprie a serviciilor pe care le furnizeaza, care, desi seamana cu alte forme de existenta a pietei, functioneaza in mod distinct si este determinata de factori specifici.Desi, intr-o acceptiune foarte generala, se poate spune ca piata turistica este locul in care se intalnesc si se confrunta cererea cu oferta de produse turistice, exista o serie de elemente particulare, care amplifica semnificatiile conceptului de piata turistica. Astfel, in procesul de definire a pietei turistice este necesar sa se tina cont de urmatoarele elemente:produsul turistic, alcatuit din atractia naturala si antropica si din serviciile care ii determina continutul;firmele turistice, respectiv cele care au ca obiect de activitate prestarea de servicii care intra in sfera de cuprindere a turismului;particularitatile consumatorilor de turism;spatiul geografic si economic in care au loc actele de vanzare-cumparare a serviciilor turistice;perioada de timp in care se efectueaza prestatia turistica etc..Pornind de la aceste elemente care determina continutul pietei turistice, putem spune ca aceasta se caracterizeaza printr-o serie de particularitati, dintre care1:este o piata cu finalitate specifica, turistii urmarind procurarea unor satisfactii aparte, proprii acestui sector de activitate;este o piata fragmentata, rezultat al confruntarii dintre oferta extrem de eterogena si cererea determinata de preferintele subiective ale consumatorilor de turism;este de o complexitate aparte in timp si spatiu, deoarece oferta turistica este perceputa initial in mod subiectiv, ca o imagine construita in urma unor informatii care circula intre turistii potentiali si efectivi, obiectivandu-se abia in momentul consumului propriu-zis;este o piata pe care actioneaza mai multi decidenti, actul de procurare a unui produs turistic putand fi influentat de o serie intreaga de participanti;prezinta un grad de risc mai ridicat, incertitudinile ofertantilor fiind mai numeroase decat in cazul pietei bunurilor materiale.participanţii (subiecţii) pieţei turistice.

1

7

3.2participanţii (subiecţii) pieţei turistice.3.3agenţii economici – subiecţi ai activităţii turistice în R. Moldova.3.4mecanismul de funcţionare a pieţei turistice.3.5funcţiile pieţei turistice.3.6capacitatea pieţei turistice.Evaluarea capacitatii pietei turistice constituie un proces de determinare a dimensiunilor cantitative ale acesteia, exprimate printr-o serie de indicatori uzuali, fizici si valorici.Capacitatea poate fi exprimata prin intermediul dimensiunilor cererii (volumul cererii, indicand gradul in care oferta acopera cererea), ofertei (volumul ofertei, determinata de baza tehnico-materiala turistica), sau tranzactiilor de piata (incasari din prestatii turistice).Pozitia firmei turistice pe piata se poate aprecia, totodata, prin intermediul cotei de piata (exprimand ponderea pe care o detine o firma sau un produs turistic pe piata de referinta).In domeniul turismului, un indicator deosebit de important il constituie numarul de turisti, care, coroborat cu alti indicatori specifici, permite evaluarea corespunzatoare a capacitatii pietei turistice.Capacitatea efectiva a pietei turistice depinde de numarul turistilor efectivi, de frecventa medie de achizitionare (consum) a unui produs turistic intr-o perioada data de timp, de marimea medie a unei C = N*q*f, unde:Alaturi de modalitatile de evaluare a capacitatii efective a pietei, instrumentarul de marketing ofera posibilitatea aprecierii capacitatii potentiale a pietei. Astfel, se poate aprecia potentialul de absorbtie al pietei turistice, care exprima volumul maxim al vanzarilor (prestatiilor) pentru un produs turistic, care se poate realiza pe o piata, intr-un anumit interval de timp, avand in vedere cererea potentiala, efectivul nonconsumatorilor relativi3.7segmentarea pieţei turistice.Piata turistica poate fi abordata, la fel ca orice alta piata, sub trei aspecte: global, individualizat si pe segmente.Abordarea globala este specifica operatorilor turistici care ofera servicii nediferentiate pentru toate categoriile de clientela. Studiile de piata sunt in acest caz usor de realizat, costurile implicate fiind deci mai scazute. De asemenea, costurile de “fabricare” a produselor sunt in general mai reduse.Abordarea (cvasi)globala este inca foarte des utilizata de turoperatori. Multi dintre ei au in oferta produse de tip “circuit in autocar”, adresate tuturor categoriilor de clientela. Dealtfel, pana la inceputul anilor ‘70 acesta era practic singurul tip de produs turistic forfetar existent pe piata. Foarte multi turisti nu agreeaza insa acest tip de circuite, deoarece pe de o parte simt ca independenta si individualitatea lor este afectata, iar pe de alta parte ceea ce li se ofera nu satisface intotdeauna pe deplin dorintele si exigentele lor. Drept urmare, organizatorii de voiaje propun in prezent produse cu un grad de personalizare mai ridicat, dupa cum vom vedea intr-unul din capitolele urmatoare.Abordarea individualizata este cealalta forma extrema de abordare, fiind concretizata prin faptul ca cererea este analizata la nivelul fiecarui client sau grup restrans de clienti, produsul fiind adaptat necesitatilor acestuia. Aceasta varianta de abordare este intalnita in turism (desigur, cu unele limite) in cateva situatii particulare. Un prim exemplu ar fi agroturismul (turismul rural), unde gazda poate trata fiecare client intr-un mod diferentiat, in functie de dorintele acestuia. Un alt exemplu este cel al prestatarilor de lux (un hotel de patru sau cinci

8

stele) care ofera clientilor servicii personalizate. In sfarsit, se poate da exemplul unor turoperatori care permit clientilor sa “confectioneze” ei insisi sejurul sau voiajul, alegand itinerariile, mijloacele de transport, locurile de cazare si de servire a mesei, modalitatile de agrement etc. Detalii cu privire la acest tip de produse turistice forfetare (denumite produse personalizate) vor fi date in capitolul al zecelea.Abordarea pe segmente consta din impartirea pietei in subpiete omogene din punct de vedere al unor caracteristici relevante pentru oamenii de marketing. Ideea care sta la baza segmentarii este aceea ca persoanele asemanatoare din punctul de vedere al unor caracteristici precum varsta, educatie, venit, personalitate, stil de viata etc. vor avea nevoi si dorinte asemanatoare. Odata realizata segmentarea, pot fi alese unul sau mai multe segmente-tinta, pe care vor fi concentrate eforturile de marketing.

4.1noţiunea şi conţinutul industriei turistice. 4.2baza tehnico-materială în turism. 4.3forţa de muncă în turism şi eficienţa utilizării ei.Dupa estimarile OMT in sectorul turistic isi pot desfasura activitatea 75 milioane de angajati – 5% din totalul locurilor de munca.

Efectul turismului asupra ocuparii fortei de munca pot fi directe (locuride munca directe: hotel, transport turistic, agentii voiaj) si induse sau indirecte (persoane care nu lucreaza efectiv in turism, dar activitatea lor deserveste aceasta ramura economica: hoticultor cu aprovizionarea hotelului, companie ce se ocupa cu curatenia imobilului) – 40% (dupa OMT din totalul locurilor de munca)

Efectele turismului asupra ocuparii fortei de munca sunt atat mai pregnante cu cat economia tarii e mai dependenta de fluxurile turistice. Chiar si in tarile foarte dezvoltate ponderea locurilor de munca = 8-10%Caracteristicile profesiilor din turism:- prezinta un numar redus de tehnicitate, dar compenseaza prin latura artistica de abordare a clientului- forta de munca prezinta mare mobilitate; exista fluctuatii mari ale antrenarii fortei de munca pentru activitatea din sezon; se apeleaza la forta de munca sezoniera.- munca e in contratimp fata de programul obisnuit de munca – intensa weekend, sarbatori, vara – dificultati in recrutarea personalului.- dimensiune zilei de munca in turism dispune de o angajare pe intreaga perioada de timp disponibia dintr-o zi, urmata de o intrerupere tot de o zi. Acest fapt are consecinte in plan familial si social.- majoritatea activitatilor din hotelarie sau restaurante sunt generatoare de eforturi fizice si psihice care se accelereaza in perioada de aflux maxim.- activitatea din turism impun o serie de constrangeri psihologice, stapanire de sine, buna dispozitie, rabdare, prezenta de spirit in raporturile cu clientii.- forta de munca e preponderent feminina (Franta/Elvetia ponderea sexelor = relativ echilibrata, Grecia – predomina net cea masculina - 63%; cea mai feminizata – tarile nordice – 75%)- forta de munca straina angajata oscileaza foarte mult de la 45% in elvetia fata de 11%% in Norvegia.

4.4caracteristica diverselor tipuri de întreprinderi ale industriei turistice.9

Intreprinderile turistice se grupeaza pe urmatoarele tipuri:1.Intreprinderile hoteliere, unitati similare si complementare ale acestora care grupeaza acele unitati ce servesc primirii turistilor, cazarii si alimentatiei. Cuprinde: hanul pentru tineret, centre de primire si de sejur, hoteluri clasificate in diverse categorii si stabilimente de alimentatie (baruri, cluburi si satul de vacanta).2.Intreprinderi de tip colectiv care cuprind autocaristii, companii de cai ferate, organizatori de croaziere, agenti inchiriatori de masini.3.Intreprinderi de animatie, de timp liber si de infomatii. Acestea pot lua forma asociatiilor, cluburilor, caselor de cultura, discotecile, cluburile de vanatoare ..4.Agentii si organizatorii de calatorii care se ocupa de organizarea si comercializarea produselor turistice.Acestia pot sa apara ca: a.Agenti engrosisti; b.Agenti detailisti. a.Sunt definiti ca fiind organizatori sau fabricanti care pregatesc inainte ca cererea sa fie facuta, calatorii si sejururi cu tot ce presupun acestea. b.Furnizeaza publicului informatii asupra calatoriilor posibile inclusiv preturile si tarifele practicate, conditiile de servire.Structuri de primire cu functie de cazare turistica conform legislatiei in vigoare:-Hoteluri de la 5 pana la 1 stea; -Hoteluri apartament incadrate de la 5 la 2 stele; -Moteluri de 3, 2 si 1 stea;-Vile de la 5 la 1 stea; -Cabane de la 3 la 1 stea; -Sate de vacanta de 3 si 2 stele; -Campinguri de 4 pana la 1 stea; -Pensiunile turistice de 4 pana la 1 stea; -Pensiunile agroturistice de 3 pana la 1 stea; -Camere de inchiriat in locuintele familiale de 3 pana la 1 stea; -Navele fluviale si maritime de la 5 la 1 stea.Tipurile structurilor spatiilor de cazare: -camere cu pat individual; -camere cu pat matrimonial; -camere cu pat dublu; -camere cu 2 paturi; -camere cu 3 sau mai multe paturi individuale; -garsoniera; -apartamentele cu 2 pana la 5 camere.Unitatile de alimentatie pentru turism in Romania: a.Unitatile de alimentatie pentru turism de tipul 1:-restaurantul clasic (categoria lux si categoriile 1, 2, 3); -restaurantul specializat; -restaurantul cu specific national si local; -braserie (categorie lux, 1, 2); -berarie (categorie lux, 1, 2); -gradina de vara (categorie lux, 1, 2). b.Unitati de alimentatie pentru turism de tipul 2: -baruri de noapte (categoria lux si 1); -bar de zi (categoria lux, 1 si 2); -cafebaruri; -discobaruri; -bufetul; c.Unitatile de tipul 3: -unitati de tip fast-foods; -bufet tip expres (categoria 1 , 2 si 3); -restaurant cu autoservire; -pizzerie; -snack-baruri. d.Unitati de tipul 4-cofetariile (categoria lux, 1, 3); e.Unitati de tipul 5: -patiserii; -placintarii.Agentiile de voiaj:Sunt intreprinderi care se obliga sa procure calatorilor servicii de transport si hoteliere pentru efectuarea voiajului sau sejurului.Agentiile de voiaj efectueaza urmatoarele operatii tehnice: a.Vanzarea de bilete pentru mijloacele de transport; b.Vanzarea de servicii turistice izolate sau complexe.Serviciile izolate includ serviciile de primire si servicii de acces.Serviciile complexe presupun ansamblul prestatiilor turistice care se presteaza cu ocazia unor calatorii organizate de un tour-operator sau comandate de client.

5.1cheltuielile curente şi costul serviciilor în industria hotelieră.

10

Clasificarea cheltuielilor se poate face in functie de variatia lor la modificarea cifrei de afaceri, precum si in functie de posibilitatea de repartizare asupra costului prestatiilor.Variatia cheltuielilor la modificarea volumului activitatii genereaza urmatoarele categorii:a) cheltuieli de structura – cu character fix, stabile pe termen lung, al caror volum este constant oricare ar fi cifra de afaceri: chirii, taxe, asigurari, amortizari, cheltuieli financiare, salariile personalului administrative angajat permanent etc.b) cheltuieli de activitate (operationale) – fixe si variabile.Posibilitatile de repartizare a cheltuielilor asupra costului prestatiilor permit identificarea a doua categorii de cheltuieli: directe si indirecte.Principalii indicatori de cheltuieli sunt:A. Cheltuielile de personal – sunt puse in evidenta cel mai bine daca se convine in prealabil asupra continutului indicatorilor numarului personalului (efectivului).Din grupa indicatorilor de cheltuieli fac parte: numarul mediu annual al personalului; rata cheltuielilor de personal (ponderea cheltuielilor de personal in cifra de afaceri fara TVA) – are cea mai mare podere in total (30-45%). Include in principal veniturile salariale brute si cheltuielile de securitate sociala platite de catre intreprindere; numarul de lucratori care revin la o camera sau numarul de camere care revine unui lucrator – este influentat de organizarea muncii, intensitatea si gradul de mecanizare a muncii, cultura de intreprindere; ponderea salariatilor care lucreaza cu program redus de lucru – scade odata cu cresterea numarului de lucratori ai hotelului. In medie repreyinta 18% din numarul total al personalului; ponderea ucenicilor in numarul total al personalului.B. Consumul de materii prime alimentare si bauturi Rata costului de achizitie - ponderea consumului de materi prime si bauturi in cifra de afaceri aferenta fara TVA. In general se afla in relatie invers proportionala cu rata cheltuielilor de personal, rata costului de achizitie crete odata cu reducerea categoriei de incadrare. Rata prime-cost = (prime – cost / cifra de afaceri fara TVA) * 100. Reuneste cheltuielile de personal si costul de achizitie. Nivelul ratei se diferentiaza in functie de tipul unitatii de alimentatie. Pentru realizarea de comparatii este expresiva relatia: cost de achizitie / cheltuieli de personal. In restaurantele de conditie modesta costul de achizitie excede cheltuielile de personal, iar in restaurantele de lux cheltuielile de personal sunt mai mari decat costul de achizitie.C. Cheltuielile aferente miljoacelor de exploatareprivesc punerea la dispozitie a patrimoniului mobiliar si imobiliar. Majoritatea acestor cheltuieli au character fix. Dintre cheltuielile aferente acestei grupe fac parte: chiria, redeventele (cote), asigurarile, cheltuieliel financiare, amortizarea, impozitele pe cladire sip e teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe de comercializare bauturi alcoolice- sau cafea, tarifele de autorizare (DSV, pompieri, DSP etc.), taxa pentru obtinerea licentei de fabricare a produselor alimentare, tariful pentru acordarea si avizarea certificatului de incadrare, taxa de abonament lunar pentru radio si TV etc.D. Cheltuielile promotionale - reprezinta 2-6% din cifra de afaceri

11

5.2profitul şi rentabilitatea industriei hoteliere. Pragul de rentabilitate Ratele rentabilitatii Cash-flow-ul Productivitatea personaluluiPragul de rentabilitate (punctul critic) – gradul de ocupare pentru care nu exista nici profit, nici pierdere. determinarea sa are la baza diferentierea cheltuieli fixe / cheltuieli variabile. In acest punct cifra de afaceri agaleaza cheltuielile totale. Ratele rentabilitatii (tabloul soldurilor intermediare de gestiune-SIG) – permite punerea in evidenta a rentabilitatii la mai multe niveluri ale rezultatului. Tabloul SIG este un instrument al analizei financiare. Restrans la indicatorii cu aplicabilitate la activitatea hoteliera, tabloul SIG are urmatoarea configuratie : Cifra de afaceri (fata TVA) - consumuri ale exercitiului provenind de la terti = Valoarea adaugata (VA)--impozite, taxe si varsaminte assimilate-cheltuieli de personal =Excedentul brut din exploatare (EBE)-amortizari si provizioane =Profitul din exploatare (rezultatul exploatarii)+ venituri financiare-cheltuieli financiare =Profitul curent (rezultatul curent al exercitiului)+ venituri exceptionale-cheltuieli exceptionale-impozit pe profit =Profitul net (PN) – rezultatul net al exercitiului.Adesea rata rentabilitatii activitatii este calculata ca rata profitului sau rata marjei comerciale nete, ca raport intre profitul net si cifra de afaceri : PN / CA * 100. De regula. in primul an de functionare rezultatul exercitiului este negativ (pierdere). Dupa trei ani de functionare, rezultatul cumulat al exercitiului pentru intreaga perioada r trebui sa fie pozitiv (profit). Exercitiul financiar al celui de-al doilea an se poate incheia si el cu profit, fara insa ca pierderea primului an sa poata fi intotdeauna compensata.Cash-flow-ul – reprezinta soldul fluxurilor nete de trezorerie, al intrarilor si iesirilor de fonduri din intreprindere. Exista mai multe expresii de calcul al cash-flow-uluia. cash- flow-ul brut exprima capacitatea de autofinantare si cuprinde :- amortizarea;- provizioanele cu caracter de rezerva;- profitul brut sau profitul net.b. cash-flow-ul net se determina astfel :Profit din exploatare- impozit pe profit= PROFIT NET DIN EXPLOATARE (OPERATIONAL)+ amortizare= CASH-FLOW BRUT- cresterea necesarului de fond de rulment de exploatare- investitii in capital fix= CASH-FLOW NET DIN EXPLOATARE+ cash-flow-ul din afara exploatarii= CASH-FLOW NET TOTALc.Cash-flow-ul rezidual se determina prin deducerea din cash-flow-ul net a sumelor rambursate in contul creditului pentru investitie, precum si a profitului distribuit sub forma de dividende.Productivitatea personalului (muncii) – CA / nr. mediu al personalului.In general, productivitatea creste odata cu dimensiunile hotelului5.3indicatorii de evaluare ale fondurilor fixe.5.4structura mijloacelor circulante în industria turistică.5.5remunerarea muncii angajaţilor din industria turistică.5.6determinarea costurilor serviciilor turistice.

12

Forta de minca in turismÎn conceptul de marketing turistic cea mai importantă componentă a produsului turistic este elementul uman, deci cel ce organizează şi execută programele turistice. Experienţa internaţională şi naţională a demonstrat că, în condiţiile intensificării concurenţei prestatorilor de servicii turistice, care oferă destinaţii cu caracteristici aproximativ identice, succesul comercial al produsului turistic nu mai poate fi asigurat numai prin atractivitatea componentelor şi a tarifelor. Acest succes depinde în mare măsură de:• pregătirea profesională a cadrelor angajate în activitatea turistică• spiritul lor de ospitalitate• conştiinciozitate şi promptitudinea cu care reacţionează la exigenţele turiştilor• calitatea serviciilor prestate.Tradiţional vorbind, turismul este considerat ca fiind unul din domeniile de activitate mare consumator de muncă. în acelaşi timp, el generează şi un mare număr de locuri de muncă. Studiile elaborate până acum pe acest subiect au demonstrat că, din punctul de vedere al capacităţii de a crea noi locuri de muncă, turismul este superior altor ramuri ale economiei naţionale. Cu toate acestea, trebuie să facem distincţie între ceea ce am putea numi angajare directă de forţă de muncă şi angajare indusă sau indirectă. în mod normal, prin angajare directă înţelegem forţa de muncă prezentă în unităţile cu profil turistic, pe când angajarea indusă sau indirectă desemnează efectul pe care turismul îl produce în toate celelalte întreprinderi furnizoare de produse pentru turism. Cu alte cuvinte, aceasta desemnează o angajare indirectă prin locurile de muncă adiţionale create în interiorul întregului sistem productiv, prin creşterea cererii de produse necesare întreprinderilor turistice.Numărul celor angajaţi în industria turistică depinde, însă, de o serie de factori. Dintre aceştia putem aminti: • politica turistică a unei ţări (de pildă, de a-şi orienta echipamentele receptive spre categorii care utilizează în mod intensiv forţa de muncă)• nivelul de dezvoltare al ţării în cauză (o economie foarte integrată dă posibilitatea de a crea în lanţ noi locuri de muncă)• nivelul şi dinamica productivităţii forţei de muncă deja angajată în sectorul turistic. În funcţie de acest ansamblu de factori, numărul locurilor de muncă create indirect, adică induse, diferă de la o ţară la alta. Problemele legate de forţa de muncă ocupată în turismÎn legătură cu forţa de muncă ocupată în turism se pun câteva probleme care trebuie reţinute. Ne referim, între altele, la următoarele:1. caracteristicile profesiilor din industria turistică:2. formarea profesională a forţei de muncă;3. costul formării forţei de muncă pentru turism;4. permanentizarea forţei de muncă în turism şi eliminarea (diminuarea) caracterului ei sezonier.De la început trebuie să subliniem faptul că profesiile din domeniul turistic trebuie

13

să se adapteze exigenţelor meseriilor din domeniul serviciilor publice. În consecinţă, profesiile utilizate în turism au o serie de caracteristici generale.SEGMENTAREA PIEŢEI TURISTICEDEF:Segmentarea peţei turistice=divizarea pieţei în funcţie de anumite criterii în segmente omogene în interior, dar diferite între ele.OPERAŢIILE SEGMENTĂRII PIEŢEI:1)Definirea şi delimitarea pieţei potenţiale2)Compartimentarea (împãrţirea) pieţei în funcţie de nişte criterii3)Selectarea celei mai importante clientele potenţialeETAPELE SEGMENTĂRII PIEŢEI TURISTICE:1)Alegerea criteriilor de segmentare2)Efectuarea segmentãrii propriu-zise3)Descrieirea segmentelor4)Selectarea segmentelor avantajoase

OBIECTIVELE SEGMENTĂRII PIEŢEI TURISTICE1)Cunoaşterea nevoilor clienţilor2)Fidelizarea clienţilor3)Contracararea concurenţei4)Utilizarea eficientã a resurselor de marketing5)Fundamentarea optimã a strategiilor

CRITERII DE SEGMENTARE A PIEŢEI:I)Criteriul economicII)Criteriul geograficIII)Criteriul demo-socialIV)Criteriul psiho-socialV)Criteriul comportamentalI)Criteriul economic

Segmente:1)turişti la limita existenţei-persoane forţate sã dobândeascã acest statut(boalã, deces).Influenţa preţului este minimã .2)turişti sãraci-sunt foarte influenţati de preţ, nu pun accent pe calitatea serviciilor turistice3)turişti de condiţie economicã medie- influenţa preţului este covârşitoare visa-vis de calitatea serviciilor(ţin cont de raportul calitate preţ)4)turiştii de lux-nu sunt influenţaţi decât într-o micã mãsurã de preţ, punând accent pe calitatea şi diversitatea serviciilor turisticeII)Criteriul geografic

1)Zone teritoriale:a)turişti locali-cautã servicii în zona imediat apropiatã reşedinţei propriib)turişti naţionali-provin din ţara firmelor care presteazã serviciile turistice

14

c)turişti internaţionali-turiştii strãini sunt foarte greu de cunoscut şi fidelizat

2)Categorii de habitate:a)clientelã orientatã spre turismul ruralb)clientelã orientatã spre turismul urban

3)Dupã relief:a)turist montanb)turist de litoralc)turist de deltã,lacuri şi râuri4)Dupã tipul de climat:a)piaţa tropicalãb)piaţa temperat continentalã

III)Criteriul demo-social(demografic)1)Vârsta:a)copii şi adolescenţi-practicã turismul sportiv şi culturalb)tineret(sub 30 ani)-forme variate de distracţie şi servicii cât mai diversificatec)maturi(peste 30 ani)-odihnã, relaxare, adepţii unei anumite game de servicii turisticed)pensionari-amatori de turism balnear2)Ciclul de viaţã:a)celibatarib)cãsãtoriţi fãrã copiic)cãsãtoriţi cu copii în întreţinered)bãtrâni singuri sau în cuplue)copii în întreţinerea pãrinţilor3)Naţionalitate4)Minoritãţile naţionale5)Sex

IV)Criteriul psiho-social1)Dupã nivelul educaţiei:a)populaţie inactivã(şcolari, pensionari)b)cadre mediic)funcţionarid)cadrele superioaree)liber profesioniştiif)agricultoriig)muncitoriih)alte categorii2)Religia3)Atitudinea faţã de risca)alocentrişti-adorã aventura,riscul

15

b)psihocentrişti-ţin la siguranţã, sunt egoişti4)Personalitatea)conservatorib)deschişi la nouc)economicid)cheltuitorie)ezitanţif)hotãrâţiV)Criteriul comportamental1)Atitudinea faţã de oferta turisticã:a)nonclienţi-nu apeleazã la serviciile turisticeb)ignoranţi-nu cunosc oferta turisticãc)clienţi potenţiali-sunt posibili consumatori de servicii turisticed)clienţi efectivi-reali consumatori de servicii turistice2)Dupã gradul de fidelitate faţã de o anumitã destinaţie:a)turişti necondiţionali-apeleazã numai la o firmã turisticãb)turişti cu fidelitate multiplã- schimbã din când în când firmele turistice, dar revin tot timpul la prima firmã turisticã aleasãc)turişti infideli- apeleazã de fiecare data la altã firmã turisticã3)Dupã caracteristicile vizate cu precãdere(itinerariu, calitatea serviciilor, preţ)4)Rata(frecvenţa solicitãrii serviciilor)a)turişti la prima vizitã-doresc sã vadã tot ce reprezintã interes pe timp de zi sau de noapteb)turişti la a 2-a vizitã-îşi consacrã sejurul activitãţilor favoritec)turişti la a 3-a ( a ‘‘n’’a vizitã) sunt activi ziua şi inactivi noaptead)turişti fideli-dispun de venituri ridicate, sunt în vârstã

METODE DE SEGMENTARE:

1)Segmentarea propriu-zisã-se construieşte pe principiul de la întreg la pãrţi2)Segmentarea tipologicã-porneşte de la pãrţi la întreg Publicat: Thursday, 6 Septembe

Baza tehnico-materiala turistica definireBaza tehnico-materiala a turismului, numita generic si structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In acest context sunt luate in vedere atat mijloacele materiale specifice turismului, cat si cele comune, apartinand altor ramuri. Structura de primire turistica - orice constructie si amenajare destinata, prin proiectare si executie, cazarii turistilor, servirii mesei pentru turisti, agrementului, transportului special destinat turistilor, tratamentului balnear pentru turisti, impreuna cu serviciile aferente.

16

In cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spatiile de cazare, alimentatie pentru turism, agrementul etc., prin numarul, capacitatea si structura lor, reflecta in cea mai mare masura, gradul de dotare si dezvoltare turistica in ansamblu sau la nivel teritorial.Valorificarea patrimoniului turistic al unei tari, regiuni sau zone geografice etc., implica in prealabil asigurarea unor conditii minime pentru deplasarea, sejurul si petrecerea agreabila a timpului de catre turisti. Imbinarea acestor elemente minime are ca rezultat polarizarea fluxurilor turistice spre acele destinatii care ofera vizitatorilor cea mai mare satisfactie intr-o calatorie de vacanta. Pentru ca un teritoriu sa poata fi declarat -de interes turistic, potentialul sau turistic trebuie sa raspunda la doua cerinte esentiale:§ sa dispuna de resurse naturale si de alte elemente de atractie preferate de turisti (istorice, cultural-artisitce etc.);§ sa dispuna de posibilitati de acces, de transport, de cazare, de alimentatie, de unitati comerciale, de instalatii, de alte amenajari adiacente etc., intr-un cuvant de baza materiala si de infrastructura necesara pentru a asigura activitatile turistice. Desfasurarea activitatilor turistice la nivelul exigentelor contemporane si in pas cu mutatiile in perspectiva ale volumului si intensitatii cererii turistice interne si internationale, nu se poate realiza prin urmare fara existenta unei baze materiale turistice si a unei infrastructuri tehnice si sociale adecvate, care sa puna in valoare resursele turistice si antropice de care dispune un teritoriu.2. Structuri de primire turistice clasificare si dinamicaStructurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se clasifica in functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor prestate.Clasificare structurilor de primire turistice se face de catre Ministerul Turismului care elibereaza certificatul de clasificare. Structurile de primire turistice se clasifica astfel:§ structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turistica: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanta, campinguri, camere de inchiriat in locuinte familiale, nave fluviale si maritime, pensiuni turistice si pensiuni agroturistice si alte unitati cu functiuni de cazare turistica;§ structuri de primire turistice cu functiuni de alimentatie publica: unitati de alimentatie din incinta structurilor de primire cu functiuni de cazare, unitati de alimentatie publica situate in statiuni turistice, precum si cele administrate de societati comerciale de turism, restaurante, baruri, unitati de fast food, cofetarii, patiserii si care sunt atestate conform legii;§ structuri de primire turistice cu functiuni de agrement: cluburi, cazinouri, sali polivalente, instalatii si dotari specifice agrementului turistic;§ structuri de primire turistice cu functiuni de transport:1. transport rutier: autocare etc.;2. transport feroviar: trenulete, trenuri de cremaliera etc.;3. transport fluvial si maritim: ambarcatiuni cu scop turistic;

17

4. transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;§ structuri de primire turistice cu functiuni de tratament balnear: unitati de prestari de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate complexurilor de turism balnear cladiri care includ in acelasi edificiu ori in edificii legate fizic sau functional structuri de primire turistice (de cazare, de alimentatie si de tratament balnear, eventual de agrement).2.1. Structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turisticaIntr-o zona, statiune, localitate etc., turismul se poate dezvolta satisfacator numai in ipoteza ca exista suficiente posibilitati pentru cazare (odihna), alimentatia si agrementarea vizitatorilor. De aceea, din formele de baza materiala, capacitatile de cazare conditioneaza, poate in cea mai mare masura, volumul activitatii turistice, desi anumite categorii de vizitatori care sosesc intr-o localitate de interes turistic nu recurg intotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare.Prin capacitati de cazare se inteleg acele dotari de baza materiala care asigura innoptarea si odihna turistilor pe o anumita durata de timp, in baza unor tarife determinate, diferentiate in functie de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) in care sunt solicitate serviciile de cazare etc. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare care, in vederea asigurarii unui sejur cat mai atractiv, ofera turistilor conditii optime de innoptare, indeplinid dupa caz si alte functii de domiciliu temporar (alimentatia, agrementarea, igiena etc.)

Caracteristicile industriei si ale ofertei turistice

Dintre cele sapte caracteristici pe care le vom prezenta in continuare, primele patru sunt comune tuturor tipurilor de servicii, in timp ce ultimele trei sunt intalnite numai la serviciile turistice.

1. Intangibilitatea este principala trasatura care diferentiaza serviciile de produsele fizice. Este imposibil pentru client sa atinga, sa vada sau intr-un alt fel sa “simta” serviciul inainte de a-l cumpara (asa cum ar testa un produs fizic). Chiar daca unele servicii din sfera turismului au si componente tangibile (de exemplu, serviciile de alimentatie), potentialul turist nu se poate convinge dinainte de calitatea lor, din cauza distantei mari care il separa de locul unde se afla prestatarul. Tinand cont de aceste lucruri, una din principalele preocupari ale marketingului turistic este “tangibilizarea” ofertei, adica prezentarea sa prin intermediul brosurilor, pliantelor, casetelor video, site-urilor web etc., cu scopul de a-i oferi viitorului turist o imagine cat mai exacta a ceea ce va gasi la destinatie si de a-l ajuta sa anticipeze experientele de vacanta

1. Inseparabilitatea este o caracteristica generala a ofertei de servicii, care inseamna ca producerea si consumul serviciilor sunt simultane. Realizarea

18

unui serviciu presupune de regula prezenta producatorului si a consumatorului. In cazul serviciilor turistice insa, proprietatii de inseparabilitate ii poate fi atribuita si o alta semnificatie: prestarea acestor servicii are loc intotdeauna la sediul prestatarului si niciodata la domiciliul consumatorului. Drept consecinta, majoritatea personalului din turism are un contact nemijlocit cu clientul si este perceput de acesta ca un aspect inseparabil al serviciului prestat.

1. Perisabilitatea. In cazul in care capacitatea de servicii a unei firme nu este vanduta complet intr-o zi, venitul potential corespunzator este pierdut si nu mai poate fi recuperat. Capacitatea de productie a unui prestatar de servicii poate fi utilizata numai atunci cand clientii sunt prezenti la sediul prestatarului. Sa presupunem, de exemplu, ca un muzeu poate primi, in conditii normale, 2000 de vizitatori pe zi. Daca in perioadele de extrasezon, atunci cand fluxul de turisti este redus, muzeul primeste cel mult 300 de vizitatori zilnic, “capacitatea de prestatie” a acestui muzeu este subutilizata, iar deficitul nu mai poate fi recuperat. Chiar daca muzeul ar incerca, prin eforturi de marketing deosebite, sa atraga un numar foarte mare de vizitatori in timpul sezonului (de exemplu, 5000 pe zi), este greu de crezut ca acest lucru se va intampla: potentialii vizitatori vor fi probabil descurajati de cozile de la casele de bilete si se vor indrepta spre alte atractii din zona.

1. Imposibilitatea de a crea stocuri pentru a preintampina fluctuatiile cererii de la zi la zi. Aceasta caracteristica decurge din inseparabilitate si perisabilitate. In unele sectoare ale industriei turistice exista totusi posibilitatea de a crea “stocuri virtuale”, utilizand tehnica de calcul electronica. Un hotel, spre exemplu, poate gestiona un „stoc” al capacitatilor sale de cazare pentru un an de zile, in acelasi mod in care ar

19