Perioada postbelica a fost una foarte grea pentru populatie datorita  prezentei armatei ruse pe teritoriul Romaniei si datorita despagubirilor enorme  de razboi pe care Romania le avea de platit U.R.S.S.-ului.Economia Romaniei 1945-1965La inceputul anului 1945, 23 martie, guvernul Petru Groza a inceput reforma agrara si astfel au fost expropriate 1.5 milioane de hectare din care 1.1 milioane au fost date taranilor si 400000 ha au fost pastrate in rezerva statului. In timpul reformei agrare au fost confiscate peste 9000 de utilaje agricole (tractoare, pluguri, batoze, seceratori). Prin aceasta actiune a fost desfiintata clasa mosierilor.La data de 8 mai 1945 a fost semnat un acord comercial cu U.R.S.S. prin care se înfiintau sovromurile. Aceste societati erau societati ce au fost infiintate doar cu scopul de a exploata Romania  mai eficient si mai rapid. Au fost infiintate astfel Sovrompetrol, Sovrommetal, Sovromtransport, Societatea Sovromlemn, Banca Sovieto - Romana, etc. Aceste societati au fost desfiintate in anul 1956, dar in cei zece ani de existenta acestea au fost principala modalitate prin care U.R.S.S  a exploatat Romania.La  data de 10 februarie 1947, la Paris, delegatia României semneaza Tratatul de pace între România si Puterile aliate.Tratatul cuprinde 40 de articole din care o sa prezint cateva:- Romaniei nu i se acorda statutul de cobeligeranta ci de tara invinsa si astfel nu poate recupera pagubele produse de tarile AXEI dupa 1944.- activele germane din România trec în patrimoniul U.R.S.S.- bunurile Romaniei aflate in tarile aliate puteau fi confiscate in contul despagubirilor de razboi.Pierderile totale ale Romaniei in urma celui de-al doilea razboi mondial se ridica la aproximativ 3.5-4 miliarde USD la cursul anului 1938. Romania a pierdut aproximativ 1 miliard USD pana in anul 1944, 1-1.5 miliarde din 1944 pana la sfarsitul razboiului si 1,5 miliarde dupa terminarea razboiului ca despagubiri  catre alte state.Situatia economica a României in 1947 era dezastruoasa. La aceasta situatie precara a economiei romanesti contribuia din plin si suma de 1.2 miliarde USD pe care Romania o avea de platit U.R.S.S. drept despagubiri.Datorita exploatarii exagerate a Romaniei, de catre U.R.S.S.,  preturile au crescut enorm si astfel in 1946-1947 pretul la anumitealimente de baza a crescut cu pana la 1000% (carne 400%, cartofi 800% , paine 1000% ).Se considera ca aproximativ 40-50% din capacitatea de export a Romaniei era livrata U.R.S.S.-ului.

La putine zile dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, in 1965, Nicolae Ceausescu preia functia de secretar general PMR ( PCR mai tarziu).Dupa preluarea acestei functii, Nicolae Ceausescu schimba numele tarii din Republica Populara Romana in Republica Socialista Romania.El a reusit sa detina, in paralel, cele mai importante functii in stat si in 1974 sa fie "ales" in functia de presedinte al statului.In perioada in care a condus tara, Nicolae Ceausescu a reusit sa duca o politicadiferita fata de celelalte tari comuniste reusind sa intretina relatii comerciale cu statele din blocul comunist cat si cu cele din occident.Motivul pentru care a fost lasat, de catre U.R.S.S., sa faca acest lucru este ca Romania nu se invecina direct cu statele occidentale si nu era considerata vitala in cazul unui atac al  puterilor occidentale.

Dupa industrializarea puternica a Romaniei din anii '50-'60, Romania avea nevoie de mari cantitati de materii prime si  de piete de desfacere pentru produsele sale. Cum produsele romanesti nu erau competitive pe pietele occidentale, Ceausescu a dezvoltat relatii stranse cu tari mai putin dezvoltate pentru a asigura materia prima necesara si piete de desfacere pentru produsele romanesti.In aceasta perioada Romania a dezvoltat relatii economice stranse cu tari din Africa, Asia si Orientul Mijlociu. Unul dintre cei mai importanti parteneri economici ai Romaniei era Libia, care furniza cea mai mare parte a petrolului importat de tara noastra. Romania oferea in schimbul materiilor prime tehnologie si ajutor in instalarea si operarea acestor tehnologii.Dezvoltarea Romaniei in perioada 1965-1989In aceasta perioada Romania a devenit relativ independenta, din punct de vedere economic, fata de U.R.S.S.Pana in 1980  Romania avea una dintre cele mai mari rate  de acumulare a capitalului din lume.Romania era printre cei mai mari producatori din lume de produse petroliere finite, otel, locomotive, avioane si instalatii petroliere, productia industriala din anul 1970 fiind de 100 de ori mai mare ca cea din 1945 .In aceasta perioada au fost dezvoltate foarte multe proiecte cum ar fi: hidrocentralele Portile de Fier I si II, canalul Dunare-Marea Neagra, peste 100 hidrocentrale, multe rafinarii si unitati de prelucrare a minereului, proiectul centralei nucleare de la Cernavoda, reteaua de metrou a Bucurestiului si multe altele.Datorita aplicarii unor noi metode, productia de cereale s-a dublat fata de anul 1960 acelasi lucru intamplandu-se si cu productia la hectar.

Mare parte a productiei nu era adecvata exportului si desi Romania era cel mai mare producator de cereale din Europa de Est, datorita colectivizarii si datorita mentalitatii comuniste agricultura producea mult sub  pontential. Chiar si asa, daca datele sunt reale,productia Romaniei in anul 2009 a fost mult sub nivelul productiei din 1989. Mentionez ca au fost ani, dupa 1989, in care productia de cereale a depasit maximul din anul 1984.

Prin ceea ce am prezentat mai sus nu vreau sa spun ca Romania, in aceasta perioada, a fost un exemplu ca  economie si  nivel de trai, ci doar prezint lucrurile asa cum au fost si dupa cum veti putea citi in continuarea articolului, masurile luate pentru industrializarea accelerata si pentru plata datoriei externe nu au fost tocmai bune pentru Romania sau pentru populatia Romaniei.

Efectele Comunismului asupra RomanieiIndustrializarea puternica a Romaniei a avut loc in detrimentul mediului inconjurator, poluarea ajungand la cote alarmante.

Pe graficul de mai sus puteti observa ca emisiile de CO2 in atmosfera s-au triplat din 1965 pana in 1989 si ca din 1989 pana in 2008au scazut cu mai mult de 50%.Multe proiecte din aceasta perioada au fost realizate cu ajutorul "voluntarilor", care erau oligati sa presteze munca in folosul comunitatii. Armata, elevii, studentii si profesorii erau folositi cel mai des ca si "voluntari".In aceasta perioada s-a incercat si s-a reusit, partial, relocarea persoanelor din mediul rural in mediul urban. Astfel au fost distruse sate sau parti ale acestora pentru a face loc culturilor agricole si parcurilor industriale, locuitorii satelor respective fiind relocati in blocurile proaspat construite din jurul marilor centre industriale.Pana in 1989, 25% din cladirile din Bucuresti au fost daramate pentru a face loc noilor proiecte ale sotilor Ceausescu.

Datorita politicilor duse de PCR mare parte din oamenii valorosi din Romania erau incarcerati, decedati sau plecati in alte tari.Pentru ca bonusurile si salariile angajatilor unor intreprinderi sau institutii depindeau de realizarile acestora, foarte multe date ce reprezentau productia erau "umflate" pentru a putea primi acele bonusuri si salarii. Acest lucru a dus la o evaluare incorecta a productiei Romaniei si implicit la masuri economice gresite.Investitiile masive in anumite proiecte ce nu erau rentabile a dus la o datorie externa enorma (peste 10 miliarde $). In aceasta perioada au fost dezvoltate proiecte uriase cum ar fi canalul Dunare-Marea Neagra si Casa poporului, proiecte care nu au facut decat sa mareasca datoria externa a Romaniei.In 1981 Romania nu era capabila sa plateasca nici macar dobanda la cele 10 miliarde $ datorie.

Canalul Dunare-Marea Neagra a fost cel mai mare proiect din acele vremuri si cel mai mare proiect din Romania. Acesta a fost terminat in anul 1984. Acest proiect a fost considerat un esec dupa ce timp de 3-4 ani el a functionat doar la 1/10 din capacitatea sa.Anii '80 au fost cei mai grei ani pentru populatia Romaniei. Nicolae Ceausescu a devenit obsedat de achitarea datoriei externe a Romaniei si astfel a instituit o serie de masuri de austeritate cum ar fi:-   a redus importurile-   a crescut exportul in detrimentul populatiei-   a rationalizat alimentele de baza (acest lucru a fost facut datorita faptului ca "oamenii de stiinta" din acea vreme au considerat ca romanii mananca prea mult si ca pentru o viata sanatoasa trebuie sa urmeze "sfaturile si dieta" P.C.R.).-   combustibilul, energia electrica si termica erau pe baza de ratie.-   populatia era controlata si intimidata de catre Securitate care inregistra convorbirile telefonice si urmarea orice miscare a populatiei prin reteaua vasta de informatori (se crede ca 1 din 3 romani a fost informator).

In aceasta perioada Romania era considerata tara cu cel mai scazut nivel de trai din Europa, dupa Albania.Dupa aproape 10 ani de chinuri Romania a reusit sa plateasca datoria externa si in 1989 Ceausescu a anuntat ca Romania nu mai are datorii catre alte tari.La mai putin de un an dupa acest anunt a avut loc revolutia din 1989, sotii Ceausescu fiind condamnati la moarte si executati rapid in urma unui proces pe care nu l-ar fi putut castiga in conditiile respective. Sunt multe speculatii pe aceasta tema, dar politica nu face subiectul articolului meu si nici al site-ului. Astfel s-a incheiat perioada de 44 de ani in care am fost sub conducere comunista (1945-1989).In articolele urmatoare voi prezenta in detaliu diferite sectoare ale economiei romanesti in aceasta perioada, dupa care voi continua cu economia Romaniei dupa revolutia de la 1989.In articolul urmator o sa gasiti informatii despre resursele Romaniei in perioada comunista.

Romania - evolutia economiei in perioada 1989 - 1996

Newsletter!Continuam seria de articole "Economia Romaniei 1900 - prezent" printr-un articol ce prezinta evolutia economiei in perioada 1989-1996.Dupa cum observati, am ales ca momentan sa ne concentram asupra prezentarii situatiei economice a Romaniei  din secolul precedent si pe articole economice utile si nu pe situatia economica actuala. Am decis acest lucru pentru ca perioada prezentata este mai putin cunoscuta si este necesar sa cunoastem anumite evenimente ce au avut loc in trecut. Cunoasterea acestor evenimente ne poate ajuta sa evitam greselile facute si sa intelegem prin ce au trecut parintii nostri. Un alt motiv este faptul ca pentru stiri economice de ultima ora exista suficiente surse si nu este necesar sa acoperim si noi acest subiect.Aceasta perioada ar fi trebuit sa reprezinte un nou inceput pentru Romania, din punct de vedere economic si social, dar din pacate, am inceput cu stangul si revolutia nu a adus locuitorilor Romaniei tocmai ce isi doreau. Dupa revolutie, economia Romaniei a avut parte de un declin rapid si de reforme greoaie.Cele mai mari probleme ale economiei au fost lipsa competitivitatii produselor autohtone, intreprinderile supradimensionate, tehnologia invechita si energofaga, lupta pentru putere si sistemul judiciar ineficient.Printre greselile acestei perioade se numara confiscarea valutei exportatorilor, retragerea licentelor bancilor straine, liberalizarea greoaie a preturilor si a cursului de schimb, privatizarea greoaie si ineficienta a companiilor de stat, incapacitatea mentinerii acordurilor Stand-By cu FMI, acordarea de credite preferentiale, reforme slab adaptate nevoilor tarii, faramitarea exploatatiilor agricole, distrugerea sistemelor de irigatii etc.Vom incerca sa facem o scurta prezentare a situatiei economice din aceasta perioada, incercand sa atingem toate aspectele relevante, din punct de vedere economic.Trecerea la o economie de piata s-a facut treptat si in 1994 aceasta nu era inca definitivata. Perioada 1996-1997 a fost momentul in care s-a liberalizat cursul de schimb, a fost pusa in aplicare o politica monetara stricta, s-au liberalizat preturile si s-a permis cetatenilor straini sa achizitioneze terenuri in Romania.

Pana in 1988, Romania a fost cel mai mare partener economic, din Europa de Est, al SUA. In 1988, Nicolae Ceausescu a renuntat la statutul de " Natiunea cea mai favorizata", produsele romanesti devenind mai scumpe si implicit mai putin cautate de cetatenii americani. Statutul de " Natiunea cea mai favorizata" a fost redobandit in anul 1993 si in 1994 taxele pentru produsele romanesti au fost ridicate.Industrie si PIB 1988-1996Privatizarea marilor companii de stat din industrie a inceput in 1992 cu transferul a 30% din actiunile companiilor respective catre un fond privat, fiecare cetatean al Romaniei primind actiuni  ale companiilor. Foarte multe actiuni au fost supraevaluate si la putin timp dupa emiterea lor si-au pierdut mare parte din valoare, dar au existat si cateva companii care au supravietuit acestei perioade si chiar au crescut. Celelalte 70 de procente au ramas  in proprietatea statului.Cu ajutorul Bancii Mondiale, FMI si UE, a inceput, procesul de privatizare al companiilor de stat. Acest proces a fost/este anevoios si de multe ori contestat, iar dupa aproape 23 de ani de la revolutie acesta inca nu a fot incheiat.In cele mai multe situatii, privatizarea nu a a avut rezultatele scontate si a dus la falimentul companiilor respective si la vanzarea acestora la fier vechi.

Din graficele de mai sus, se vede foarte clar directia in care a mers economia Romaniei dupa revolutie. Pana in 1992, PIB-ul a scazut cu aproape 40%, iar productia industriala a scazut cu peste 45 %. Economia si-a revenit usor dupa 1993, dar dupa 1996 urmeaza o cadere rapida ce va fi prezentata in articolul viitor.Pana in 1989, datoria externa a Romaniei a fost achitata aproape integral, dar in perioada 1989-1996, a crescut de la un miliard USD la peste opt miliarde.In aceasta perioada, toti banii pastrati "la saltea" s-au pierdut si au avut de castigat doar cei care au investit. Inflatia a ajuns la cote alarmante si au aparut jocurile de tip caritas sau alte scheme de castig rapid. Aceste scheme nu au facut decat sa saraceasca si mai mult populatia, intrucat numarul pagubitilor Caritas, SAFI, FNI etc. s-a ridicat la peste 500000.Cursul de schimb leu/USD a crescut de la 14 lei/USD in 1989 la peste 3000 lei/USD in 1996.

Agricultura si productia de energie 1989-1996Dupa 1989 a fost inceputa procedura de restituire a terenurilor agricole proprietarilor de drept. Acesta masura care, in teorie, ar fi trebuit sa fie una foarte buna, a faramitat exploatatiile agricole. Dupa revolutie numarul exploatatiilor agricole a depasit 4 milioane si din cauza lipsei de experienta a noilor proprietari, varstei inaintate a acestora, mecanizarii reduse a lucrarilor agricole si obtinerii greoaie a titlurilor de proprietate, a scazut productivitatea agriculturii si productia agricola a devenit imprevizibila, osciland foarte mult de la un an la altul.

Productia de energie a urmat acelasi trend si a scazut pana in 1992 cu aproape 30%. Aceasta scadere s-a datorat si scaderii productiei industriale, industria fiind cel mai mare consumator de energie din Romania. Dupa anul 1992 productia de electricitate a crescut treptat, iar in 1996 a fost pus in functiune primul reactor al centralei nucleare de la Cernavoda.

Lipsa competitivitatii produselor romanesti pe pietele externe si desfiintarea societatilor de stat neperformante au facut ca pana in 1991 exporturile Romaniei sa scada cu peste 50% si ca pana in 1996 importurile sa creasca cu peste 30%, producand o lipsa acuta de valuta. Valuta era obtinuta foarte greu si cea mai importanta sursa au fost acordurile Stand-By cu FMI, acorduri ce nu au putut fi mentinute mai mult de un an dupa semnarea lor.

Industria de masini si utilaje in Romania 1965-1989

In articolul trecut am scris despre industria metalurgica despre care spuneam ca era considerata foarte importanta tocmai pentru ca metalele extrase si prelucrate erau esentiale in producerea de masini si utilaje.In anul 1980 industria de masini si utilaje reprezenta  aproximativ 35% din totalul productiei industriale, fiind cel mai mare sector industrial. Uniunea sovietica si tarile membre Comecom au ajutat la tehnologizarea fabricilor romanesti in anii '50. Incepand cu 1965 Romania a inceput sa achizitioneze tehnologie din Vest si sa incheie parteneriate cu firme din aceste tari.Pana la sfarsitul anilor '80 mare parte din afacerile in care erau implicati si parteneri straini erau falimentare sau aproape de faliment.Firmele capitaliste considerau ca produsele acestor fabrici nu erau nici in cantitate suficienta si  nu aveau nici calitatea necesara.Din cauza restrictiilor puse pe importuri, industria autohtona era nevoita sa satisfaca aproape 90% din necesarul de masini si utilaje al tarii.Atat in termeni cantitativi cat si in ceea ce priveste diversitatea productiei, sectorul constructiei de masini si utilaje era impresionant.In 1982 Romania era pe locul 10 in lume la productia de masini-unelte si cel mai mare exportator de vagoane feroviare de transport de marfa din lume si al treilea exportator de instalatii petroliere. Romania era una din putinele tari care construia platforme maritime de foraj. Platformele uriase erau asamblate pe santierul naval de la Galati folosind componente produse pe plan local.Pasi mari au fost facuti si in constructia de nave, masini de teren, avioane si echipament electric si electronic.

Industria de aeronave a Romaniei in perioada comunistaIndustria de aeronave din Romania dateaza din 1925, cand prima fabrica de avioane si-a inceput productia la Brasov. Dupa al doilea razboi mondial putinele fabrici existente produceau doar avioane usoare si planoare.In 1968 guvernul a decis sa revigoreze industria de avioane si astfel s-a inceput productia de avioane in fabrici din Craiova, Bacau, Bucuresti, Brasov. Fabrica

Turbomecanica din Bucuresti producea motoarele cu reactie necesare avioanelor romanesti.Romania a fost capabila sa achizitioneze atat tehnologie din Vest cat si tehnologie sovietica necesara producerii de avioane moderne. Cele mai reusite asemenea proiecte au fost: Yak-52 (cel mai folosit avion de scoala din U.R.S.S.), Ka-126 (elicopter agricol), avionul Rombac 1 (construit sub licenta British Aerospace si dotat cu motoare Rolls-Royce), motoare Viper sub licenta Rolls-Royce si elicopterele IAR-316 si IAR-330 Puma.Un exemplu de avion dezvoltat in Romania este avionul de lupta IAR-93 si apoi versiunea mai noua IAR-99. Aceste avioane au fost dezvoltate in parteneriat cu Iugoslavia.Industria de automobile a Romaniei in perioada 1965-1989In anul 1965 industria de automobile din Romania reusea sa produca doar 3600 automobile. In 1980 aceasta era formata din trei fabrici de automobile (la Craiova, Pitesti si Campulung Muscel), opt fabrici de subansambluri si peste 100 de fabrici de piese.Fabrica de la Pitesti a inceput sa produca Dacia in 1968 sub licenta Renault si a produs automobilul cu numarul un milion in anul 1985.In 1986 fabrica de la Timisoara a inceput productia Dacia 500 (Lastun) folosind doar tehnologie romaneasca.La Craiova se producea Olcit sub licenta Citroen, la Campulung Muscel se producea Aro, la Brasov camioane si tractoare, la Braila excavatoare etc. In 1989 se negocia cu doua firme japoneze pentru inceperea productiei de autobuze si camioane la o fabrica din Bucuresti. Acestea ar fi fost destinate tarilor slab dezvoltate.In anul 1988 productia era de 121000  de autoturisme si peste 17000 de camioane, mult sub tinta stabilita de guvern de 365000 pe an pana in 1990.In anii '80 50-80% din  productia industriei de automobile era exportata. Calitatea proasta a automobilelor a stricat reputatia internationala a masinilor romanesti. In 1986, Ungaria, un client important, a reclamat ca 60-70% din automobilele Dacia livrate erau defecte si au necesitat reparatii inainte de livrarea catre clientul final.

Agricultura Romaniei 1965-1989

Agricultura a fost un sector important in perioada comunista si sunt foarte multe lucruri de spus, de aceea acest articol va avea 2 parti ce vor fi publicate simultan.In 1989 peste 15 milioane Ha, aproximativ 2/3 din suprafata tarii, erau dedicate agriculturii.Suprafata arabila a Romaniei a crescut de la 9.4 milioane de hectare la putin peste 10 milioane hectare.Terenul arabil reprezenta peste 41%, pasunile aproximativ 19%, plantatiile viticole si livezile aproximativ 3% din suprafata totala a uscatului.In 1987 Romania avea suprafata irigata ce reprezenta 30% din totalul suprafetei arabile.O campanie mare de secare a Deltei Dunarii a inceput pentru a face un mare complex agroindustrial de aproximativ 1500 Km².O alta strategie folosita pentru a mai obtine teren arabil a fost cea de demolare a satelor si relocarea populatiei in centre agroindustriale. Acest proiect a fost prima data discutat in 1960 si a fost pus in aplicare la inceputul anilor '80. Prin aceasta metoda se dorea eliberarea a peste 350000 de hectare de teren.

Se estima ca pana in 1989 datorita folosirii necorespunzatoare a terenului agricol aproximativ 30% din suprafata era erodata destul de serios si in multe locuri solurile devenisera acide datorita folosirii la scara larga a ingrasamintelor chimice.

Recoltele principaleGraul si porumbul ocupau aproximativ 2/3 din suprafata arabila si peste 90% din terenurile pe care se cultivau cereale. Porumbul se cultiva pe o suprafata de peste 3 milioane Ha iar graul pe o suprafata de 2.5 milioane ha.Alte cereale cultivate erau: orzul (550000 Ha), ovazul (70000 Ha), orezul (50000 Ha) si secara (40000 Ha).Cele mai mari culturi necerealiere erau: floarea soarelui (460000 Ha), cartofi (350000 Ha), soia (350000 Ha), sfecla de zahar (270000 Ha), porumb de siloz (50000 Ha), tutun (35000 Ha).Datorita ingrasamintelor chimice, pesticidelor si extinderii suprafetei agricole, productia de cereale a crescut de la 5 milioane tone in anii '60 la aproximativ 20 milioane tone la sfarsitul anilor '80.La sfarsitul anilor '80 productia de cereale a Romaniei nu putea fi estimata corect datorita raportarilor exagerate ale primariilor/prefecturilor. In 1987 guvernul se mandrea cu o productie de peste 31 milioane tone dar estimarea Departamentului de Agricultura al SUA era de maxim 19 milioane tone iar Banca Mondiala estima o productie de 16-17 milioane tone.

SeptelulBovinele erau crescute in aproape toata tara dar cele mai multe erau crescute in zonele de de deal. Ovinele se gaseau in zona Muntilor Dobrogei. Pasarile, porcinele si iepurii erau crescute in toata tara.PescuitulDatorita numeroaselor ape curgatoare si statatoare de pe teritoriul Romaniei productia de peste era destul de mare. Pestele prins pe Dunare reprezenta aproximativ 90% din toata productia. In 1985 productia de peste a fost de 260000 tone si in 1986 peste 350000 tone.Crescatoriile de peste erau in plina dezvoltare si se dorea ca pana in 1989 peste 60000 Ha sa fie acoperite cu crescatorii.Practicile agricolePana la mijlocul anilor '80 din 10 milioane hectare de arabil 3 milioane erau irigate iar cele 7 milioane neirigate aveau de suferit datorita secetei.In acelasi timp terenurile ce se aflau in Delta Dunarii si pe malul Dunarii erau mlastinoase si astfel acestea au fost secate si transformate in teren arabil.Delta Dunarii care acoperea peste 450000 Ha a fost secata in anumite parti si astfel s-a facut loc culturilor agricole si pasunilor. Pana in 1989 36000 Ha au fost transformate in teren arabil.Rotatia culturilor, facuta necorespunzator, uneori chiar inexistenta (se cultiva grau sau porumb pe acelasi teren multi ani la rand) a dus la scaderea calitatii solurilor si deci a productiei. Cantitatea de ingrasaminte chimice disponibile era de aproximativ 80 Kg/Ha, mult mai mica decat necesarul.In primele trei decenii ale conducerii comuniste mii de cai au fost omorati pentru a face loc tractoarelor.

Numarul tractoarelor a crescut de la 13500 in 1950 la peste 165000 in 1983. Dar din 1986, datorita crizei energetice, politica guvernului s-a schimbat si astfel pana la sfarsitul deceniului numarul de cai trebuia crescut cu peste 85000 si numarul de tractoare scazut cu peste 1/3. Se dorea ca pana in 1990 20-25 la suta din lucrarile agricole sa fie efectuate cu ajutorul cailor.

SECTORUL FINANCIAR ROMANESC IN PERIOADA COMUNISTA

In acest articol aveti ocazia sa cititi despre sistemul bancar din perioada comunista, despre cursul de schimb din perioada respectiva si despre evolutia consumului.Buget, preturi si profitIn aceasta perioada, datorita sistemului comunist, principiul cererii si ofertei nu functiona in Romania. Preturile erau calculate de catre un corp guvernamental si erau facute  conform ideologiei comuniste. Conform principiilor Marxiste, preturile la necesitatile de baza au fost mentinute artificial la un nivel destul de scazut. Aceasta  politica a fost mentinuta pana in anul 1982, cand 220 de alimente au fost scumpite cu 35%.Chiar si dupa aceasta crestere, pretul de vanzare al produselor alimentare era sub pretul de productie al acestora, iar diferenta era subventionata de stat.In acelasi timp, pretul pentru produsele ce erau considerate bunuri de lux - haine importate din Occident, aparate radio, casetofoane, televizoare, frigidere, automobile etc.erau mult mai mari decat pretul de achizitie sau de productie. Astfel Romania era tara cu cel mai mic nivel de acumulare al produselor de uz indelungat din Europa de Est, exceptand Albania.Datorita sistemului centralizat de control al preturilor, au aparut perturbari grave ale economiei. Pentru ca in Romania nu exista o piata libera care sa regleze raportul cerere-oferta  existau produse care aveau cerere foarte mica, dar care erau produse in cantitati foarte mari si produse cu cerere foarte mare si oferta foarte mica. Acest sistem a dus la o lipsa acuta a unor produse, inclusiv a produselor de baza.

Chiar daca aceasta practica a fost un esec, conducerea statului a refuzat sa renunte la ea si la sfarsitul anilor '80 se dorea cresterea rolului statului in calcularea preturilor.In perioada 1980-1989 excedentul bugetar era ceva obisnuit. De exemplu, in perioada 1980-1984 excedentul bugetar a fost de 102 miliarde lei, iar in 1987 a fost 53 miliarde.Acesti bani erau folositi pentru achitarea datoriei externe si pentru finantarea proiectelor uriase ale regimului comunist.Bugetul era impartit in buget national si buget local. Pentru anul 1989 erau prognozate incasari la bugetul local de 25.5 miliarde, iar cheltuieli de doar 14 miliarde. Diferenta de 11.5 miliarde trebuia sa fie transferata la Trezoreria Nationala de unde ar fi avut ca destinatie finantarea "dezvoltarii societatii romanesti", un eufemism pentru investitii controlate de stat in detrimentul bunurilor de consum si al serviciilor.Taxele pe salarii si pe cifra de afaceri afectau foarte mult agentii economici si populatia.In anii '80 taxele platite de populatie au crescut cu 64.8%. Oficialitatile sustineau ca populatia plateste doar 1.2% din totalul taxelor. Acestea nu au tinut cont, in momentul calcularii procentului ca nu doar impozitul pe fondul de salarii influenteaza puterea de cumparare, ci si impozitul pe cifra de afaceri.Bugetul era compus din profitul companiilor de stat, impozitul pe fondul de salarii si impozitul pe cifra de afaceri.Un mare procent din bugetul de stat nu a putut fi identificat din anunturile oficiale. De exemplu in 1989, 6.3% din buget nu a putut fi explicat.CheltuieliFinantarea economiei nationale reprezenta in 1989 43% din cheltuielile bugetare.Pe locul doi sa gasea asistenta sociala care, in 1989, reprezenta 25% din cheltuielile bugetare.Bugetul alocat armatei, politiei si serviciilor secrete nu era disponibil. In 1989 peste 27% din cheltuielile bugetare nu erau justificate, fata de doar 1.7% in 1965.Politica de creditareIn perioada comunista doar bancile de stat puteau sa ofere credite. Initial dobanzile practicate de bancile de stat erau foarte mici si acopereau doar cheltuielile. Dupa 1975 dobanzile la credite au crescut treptat si in anumite cazuri au ajuns si la 7%.In cazul restantelor, dobanda putea ajunge si la 12%. Se practicau diferite penalizari pentru restante, pentru nerespectarea planului de investitii etc. Creditele destinate modernizarii fabricilor aveau o dobanda de doar 1%, dar erau limitate la 5 milioane lei  pe proiect si perioada de creditare era de numai 4 ani.MonedaIn 1954 guvernul a stabilit paritatea leu/aur la 1 leu=148 mg aur, paritate ce a ramas valabila pana in 1989. Pe baza acestei paritati se stabilea cursul de schimb al leului.Pentru ca economia Romaniei nu se supunea regulilor economice internationale (ex: stabilirea preturilor in functie de cerere/oferta), cursul de schimb leu/valuta  nu era real si astfel leul a devenit o moneda slaba si nu putea fi folosita in afara Romaniei.Valuta putea fi detinuta doar de catre stat. Cetatenii Romaniei nu puteau detine valuta sau conturi bancare in strainatate decat cu acordul statului.Cetatenii Romaniei nu puteau detine sau tranzactiona aur si nu puteau exporta diamante si bijuterii.In 1989 un dolar valora aproximativ 14.5 lei. Datorita faptului ca populatia nu putea detine valuta, pentru a obtine produse ce se gaseau foarte greu pe piata,

cetatenii foloseau tigari Kent ca moneda de schimb. In 1988 un cartus de Kent valora aproximativ 100 $ (pe piata neagra).La sate, moneda de schimb era reprezentata de produsele agricole.ConsumulDesi productia agricola a crescut in perioada 1950-1980 de patru ori mai repede decat populatia Romaniei, alimentele se gaseau foarte greu si erau rationalizate.Rationalizarea alimentelor a inceput in anul 1981, dupa 28 de ani de pauza si a durat pana la caderea regimului comunist. Ratia a fost introdusa pentru a permite statului sa exporte cantitati uriase de alimente pentru a obtine valuta forte ce era folosita la achitarea datoriei externe a Romaniei.In 1985 un cetatean avea dreptul la 55 kg carne (peste, porc, vita etc.), 1.1 kg margarina, 10 L ulei, 15 kg zahar, 115 kg faina, 45 kg cartofi, 20 kg fructe si 114 oua pe an.In realitate, lucrurile s-au inrautatit si cei mai multi romani nu puteau sa obtina nici macar aceste cantitati. Dupa 1981 nu au mai existat date in ceea ce priveste consumul de alimente si alte produse/persoana. Datele furnizate nu erau, de cele mai multe ori, de incredere. Un exemplu este declaratia din noiembrie 1988 in care Ceausescu sustinea ca un roman consuma in medie peste 3200 calorii pe zi si ca este prea mult. O dieta zilnica de 3200 de calorii este exagerata pentru o persoana normala si daca ar fi fost adevarat, Ceausescu chiar ar fi trebuit sa nu fie multumit de acest lucru. Dar, dupa cum bine stiti de la parinti, prieteni, bunici etc. nu aceasta era realitatea si romanii nu mancau prea mult si nici nu se apropiau de 3200 calorii /zi.Dupa 1983 Ceausescu nu a mai dorit credite de la organizatiile internationale, a scazut importurile din tarile ce aveau valuta forte si a crescut exporturile catre acestea. Acest lucru a dus la o scadere accentuata a nivelului de trai. Datorita strategiei de mai sus Romania avea surplus de valuta forte de peste 2 miliarde USD pe an, surplus ce era folosit pentru achitarea datoriei externe.

Datoria externa a fost achitata in aprilie '89 moment in care Ceausescu a declarat ca in sfarsit Romania a dobandit independenta politica si economica. Dupa achitarea datoriei Ceausescu a interzis contractarea de credite din strainatate.

Industria de armament in Romania comunista

Acest articol este penultimul articol din seria "Economia Romaniei in perioada 1900-1989".Industria romaneasca de armament s-a dezvoltat puternic dupa anul 1968, Nicolae Ceausescu dorind ca Romania sa devina o tara autosuficienta economic. Un alt factor ce a influentat evolutia industriei de armament din Romania comunista a fost invazia Cehoslovaciei in 1968. Pana la inceputul anilor '80  Romania a ajuns in top 10 mondial in ceea ce priveste exportul de arme.Constructia de naveLa inceputul anilor '70, URSS a redus transferul de nave si de licente de fabricare catre Romania si astfel aceasta a fost nevoita sa isi dezvolte propriul program de constructie de nave si sa gaseasca alti furnizori de tehnologie.Datorita deciziei URSS, Romania a fost nevoita sa dezvolte relatii comerciale, in acest sector, cu China.China a permis Romaniei sa construiasca nave rapide de atac din clasele Huchuan si Shanghai II. Productia acestora a inceput la sfarsitul anilor '70 in Mangalia si Drobeta Turnu Severin. In aceasta perioada Romania a dezvoltat si cateva proiecte originale: cateva clase de nave rapide de atac si patrulare (VB, Epitrop, Brutar) si nave curatatoare de mine din clasa VD.Incepand cu 1980, URSS a regandit strategia in ceea ce privea furnizarea de tehnologie si licente de fabricare Romaniei si astfel in aceasta perioada s-au construit mai multe tipuri de nave sub licenta sovietica (fregate, distrugatoare etc.). Acestea nu erau construite integral de santierele navale din Romania, tot armamentul cu care erau dotate si tot echipamentul electronic de la bordul lor era furnizat de Uniunea Sovietica. In perioada 1979-1985 a fost construita si nava numita Muntenia (distrugatorul Marasesti), cea mai mare nava militara construita in Romania.Constructia de avioane/elicoptereIn perioada interbelica, Romania avea o industrie aviatica foarte puternica dar mare parte din capacitatea de productie a fost distrusa in perioada razboiului. Dupa terminarea razboiului, URSS a fortat Romania sa transforme unitatile ramase functionale in fabrici de tractoare. Treptat, URSS a permis Romaniei sa produca planoare si avioane utilitare. Industria aviatica a devenit o prioritate dupa ce a venit la putere Nicolae Ceausescu (1965).In perioada 1960-1970, Romania a redevenit una din putinele tari ce puteau produce aeronave militare, astfel recapatandu-si pozitia detinuta inainte de Al Doilea Razboi Mondial.URSS a ajutat Romania sa isi dezvolte industria producatoare de aeronave pana la un anumit punct si a incercat sa limiteze dezvoltarea acesteia astfel incat sa fie capabila sa construiasca  doar aeronave de slaba calitate.Datorita limitarilor impuse de colaborarea cu URSS, Romania a incheiat parteneriate cu state din afara si din interiorul Pactului de la Varsovia. Aceste parteneriate au condus la construirea de aparate de zbor moderne, sub licenta si in parteneriat.La mijlocul anilor '70, IAR a inceput productia de serie a elicopterelor Alouette III si Puma, elicoptere produse sub licenta franceza. Acestea au primit denumirea de IAR-316B respectiv IAR-330.Pana in 1979, in urma colaborarii cu URSS, Romania nu a produs decat avioane de antrenament pentru fortele URSS si proprii si astfel, din punct de vedere tehnologic, industria aviatica romaneasca nu a avut prea multe beneficii din acest parteneriat.In 1979 a inceput productia de serie a avionului de vanatoare IAR-93, ca urmare a colaborarii cu Iugoslavia. Aceasta colaborare a inceput in 1970 si a dus la fabricarea primului  avion de vanatoare non-sovietic in tarile din cadrul Pactului de

la Varsovia. IAR-93 a fost singurul avion de vanatoare non-sovietic produs de un stat membru al pactului pe durata acestuia.IAR-93 era un avion  usor de vanatoare, fabricat pentru suport aerian si atac la sol. A fost produs in doua variante (IAR-93A si IAR-93B) si avea o raza de actiune de maxim 400 km. Armamentul de bord era format din 2 tunuri de 23 mm si putea transporta pana la 5 bombe (maxim 1300 kg).Dupa inceperea productiei IAR-93 si introducerea acestuia in serviciul Fortelor Aeriene, a fost dezvoltat, la Craiova, avionul de antrenament IAR-99.Blindate, artilerie si armament usorFolosind tehnologie si proiecte sovietice sub licenta, Romania a produs o serie de vehicule blindate destinate trupelor terestre proprii. Acestea au fost: TAB-72,TAB-77, TAB-C. Acestea au suferit o serie de imbunatatiri ce erau proiectate si produse in Romania (turela schimbata, viteza crescuta, unghi de tragere marit etc).In perioada comunista au mai fost construite si tancul TR-77 (copie imbunatatita a M-77 sovietic), lansatoare de rachete mobile si camioane DAC-443 si 665 folosite ca transportoare si ca platforme pentru lansatoarele de rachete. DAC-443 si 665 au fost construite pe un sasiu importat din Germania.Romania a mai fabricat si armament usor, munitie, mortiere, lansatoare de grenade si piese de schimb pentru diverse arme.Exporturi de armament in perioada comunistaRomania producea armament si echipament militar sovietic pentru uz propriu dar si pentru export. Exportul de armament si echipament militar a ajuns sa fie o sursa importanta de valuta forte, atat de necesara satului roman.Principalii parteneri ai Romaniei erau URSS, tarile din cadrul Pactului de la Varsovia, tari din Orientul Mijlociu si din Africa.La inceputul anilor '80 exportul de arme a ajuns la aproximativ 620 milioane USD si astfel Romania ocupa pozitia noua in clasamentul celor mai mari exportatori de arme.

Principalele bunuri exportate de Romania erau pistolul mitraliera AK-47, lansatoare de rachete, TAB-72 si munitie. Principalele tari importatoare erau URSS, Vietnam, Coreea de Nord, Irak si Libia.In 1983, Romania a incheiat un parteneriat militar prin care se angaja sa furnizeze Libiei arme usoare, vehicule blindate, explozibili si munitie.Cel mai mare importator, din Orientul Mijlociu, era Irak. Pe langa vanzarea de arme catre aceasta tara, Romania se ocupa si de repararea tancurilor avariate in timpul razboiului Iran-Irak.In 1984, Romania a fost de acord sa vanda Egiptului 200 tancuri M77, sa asigure intretinerea acestora, instruirea personalului si sa ajute Egiptul in vederea obtinerii licentei.Romania a vandut in Algeria, Etiopia si Angola piese de schimb pentru Alouette III si Puma si a incercat sa vanda variantele romanesti ale elicopterelor in America Latina dar acest demers a esuat.Exportul de armament si echipament militar a insemnat pentru Romania o sursa importanta de venituri pana spre sfarsitul deceniului noua. In 1986 exportul de armament si echipament militar scazuse pana la 270 milioane USD iar pana in 1989 deja nu mai era un sector profitabil si devenise o povara pentru sectorul civil din Romania.Chiar daca spre sfarsitul deceniului noua industria de armament a Romaniei a cunoscut un declin pronuntat, aceasta a avansat foarte mult fata de anul 1968 si in 1985 Nicolae Ceausescu declara ca peste 2/3 din necesarul intern de armament si echipament militar era produs in tara.

Comunismul - productivitatea muncii si nivelul de trai

Acest articol este ultimul din seria "Economia Romaniei in perioada 1900-1989", dupa care vom trece la perioada urmatoare din economia Romaniei si anume 1990-2013.Romania a avut intotdeauna o productivitate a muncii scazuta. Inainte de al doilea razboi mondial, unitatile agricole mici erau ineficiente, terenul agricol a fost faramitat si astfel lucrarile mecanizate nu erau rentabile. Rezultatul a fost productia scazuta/locuitor.Productivitatea muncii in industrie era ceva mai mare. In 1938 doar 10% din forta de munca era ocupata in industrie, dar productia industriala reprezenta 31% din PIB. Dupa terminarea razboiului, productia industriala si agricola au crescut din cauza capitalizarii masive a sectoarelor respective si datorita disponibilitatii fortei de munca.Procesul de modernizare ce a avut loc dupa Al Doilea Razboi Mondial a dus la cresterea productivitatii muncii in majoritatea sectoarelor.Agricultura, din cauza pierderii rapide a fortei de munca, lipsei de interes a autoritatii centrale si demoralizarii taranilor, avea o productivitate foarte scazuta. Chiar daca in agricultura era implicata 28% din forta de munca, aceasta contribuia la PIB cu doar 14%, si in 1980, Romania era pe locul 20 din 23 de tari europene din punct de vedere al productiei la hectar.Productivitatea muncii in industrie a avut un alt trend si astfel in primele trei decenii de conducere comunista industria a crescut, in medie, cu 7.9% pe an. Acest lucru s-a datorat, in principal, achizitionarii de  tehnologie moderna.Rata de crestere a productivitatii muncii a scazut rapid spre sfarsitul deceniului sapte si astfel in 1985, intre tarile Comecon din Europa de Est, Romania era pe ultimul loc, din punct de vedere al PIB/locuitor.La sfarsitul anilor '70, capitalul si forta de munca disponibila au scazut drastic si astfel era necesara cresterea productivitatii muncii. Incapacitatea guvernului de a rezolva problema productivitatii a fost cauza principala a crizei economice din anii '80. Autoritatile centrale declarau ca in perioada 1980-1990 productivitatea muncii se va dubla. Aceste declaratii erau total nerealiste si astfel in 1988 productia industriala era cadere, fiind mai mica decat cea din 1986.Un alt factor ce influenta productivitatea muncii era reprezentat de fortarea profesorilor, elevilor, studentilor, soldatilor etc. sa presteze diferite munci. In 1988 mai mut de 800.000 de elevi, studenti si profesori au "donat" munca statului roman, 750.000 fiind implicati in agricultura si 52.000 in constructii.

Productivitatea muncii era influentata foarte mult si de salariile mici al muncitorilor, de bonusurile mici sau inexistente, de pensiile mici si de imposibilitatea muncitorilor de a participa in deciziile ce influentau conditiile de munca si salariile.Cu un venit mediu de 1000 USD/an, in 1987, muncitorii din Romania erau printre cei mai prost platiti din Europa. Salariile mici, taxele mari si lipsa bunurilor faceau parte din strategia autoritatilor de a colecta bani pentru investitii de genul Casei Poporului.Desi in perioada 1951-1982 economia a crescut in medie cu 9.2% pe an, salariile au crescut cu doar 4.9%.In 1983, Ceausescu, frustrat de productivitatea scazuta a decis sa lege veniturile muncitorilor de indeplinirea planului întreprinderilor in care acestia munceau. Pana in 1983, un muncitor primea 80% din drepturile salariale indiferent de performantele întreprinderii iar 20% depindeau de productivitatea individuala.

Aceasta masura a scazut si mai mult moralul muncitorilor si deci si productivitatea muncii. Muncitorii erau acum penalizati pentru lucruri pe care nu le puteau controla cum ar fi penele de curent, lipsa pieselor de schimb etc. In anumite întreprinderi salariile au scazut cu pana la 40%.Reactia muncitorilor a fost simpla: produse finite cu defecte, absenteism excesiv, alcool la locul de munca, oprirea lucrului, proteste.Dupa protestele ce au avut loc in 1987 la uzina de tractoare din Brasov si la uzina Steagul Rosu din acelasi oras, Ceausescu a anuntat ca pana la finalul anului 1990 vor fi crescute toate salariile si pensiile.Contrar metodelor testate in celelalte tari comuniste in care se incerca diferentierea muncitorilor buni de cei slabi prin intermediul salariilor, in 1988 si 1989, in Romania, diferenta dintre cel mai bine platit si cel mai slab platit a scazut si mai mult. Cei cu salariile cele mai mici au primit o marire salariala de 33% in august 1988, iar pentru cei cu salariile cele mai mari ar fi trebuit sa se aplice o marire salariala de 10% in 1989.In locul unor concesiuni ce ar fi sporit nivelul de trai al cetatenilor, Ceausescu a continuat sa ofere acestora discursuri prin care le cerea sa se sacrifice pentru socialism si pentru o viata mai buna a generatiilor viitoare. Din cauza scaderii nivelului de trai aceste discursuri motivationale au devenit ineficiente si muncitorii se simteau indepartati de institutiile care ar fi trebuit sa le apere drepturile.Pe langa nemultumirile legate de institutiile ce ar fi trebuit sa le apere interesele, muncitorii erau nemultumiti si de programul prelungit de munca ce a fost scazut in 1982 la 46h/saptamana si in 1985 la 45h. In realitate muncitorii petreceau la munca peste 48h/saptamana si alte cateva zeci de ore la cozile pentru alimente, benzina etc.Sistemul de recrutare/repartizare a muncitorilor era foarte slab si astfel acesta producea o nemultumire imediata a muncitorilor. Aceasta nemultumire a facut ca in perioada 1982-1986, 28% din forta de munca din industrie sa isi schimbe locul de munca, iar sectorul minier a fost lovit si mai puternic.Pentru a descuraja parasirea locului de munca, Ceausescu a introdus in legea salarizarii din 1983 si un articol prin care se cerea noilor angajati sa pastreze acelasi loc de munca pentrucel putin cinci ani. Daca un muncitor pleca inainte de termen ar fi pierdut mare parte din salariu, ce era pastrata intr-un depozit obligatoriu, si trebuia sa suporte costurile de instruire. Aceasta masura nu a avut efectul scontat, muncitorii cedand acel depozit din cauza inexistentei bunurilor pe care puteau cheltui acei bani.Toate aceste nemultumiri au iesit la iveala in Decembrie 1989 cand regimul Ceausescu a cazut.

Sectorul energetic romanesc in perioada 1965-1989

In articolul precedent  am scris despre resursele Romaniei in perioada comunistapentru a face articolele viitoare mai usor de inteles si pentru ca sa aveti o  imagine completa a economiei Romaniei in acea perioada. Acest articol descrie situatia sectorului energetic romanesc in perioada 1965-1989 cu perioada sa de glorie si cea de decadere.Datorita potentialului hidroelectric al Romaniei, guvernul din perioada respectiva a dezvoltat foarte mult acest sector, in perioada 1965-1985 capacitatea totala a hidrocentralelor ajungand la aproximativ 4500 MW. Cu toate ca in acest sector s-au facut investitii foarte mari, pana in anul 1989 se folosise doar 35% din potentialul hidroelectric (fezabil din punct de vedere tehnologic).

Cel mai mare proiect a fost cel al centralei de 2100 MW de pe Dunare si anume Portile de Fier 1. Aceasta centrala a fost construita in parteneriat cu Iugoslavia. Proiectul a fost terminat in anul 1972.In anul 1977 cele doua tari au inceput un nou proiect si anume centrala Portile de Fier 2, centrala mult mai mica decat Portile de fier 1 si  cu o capacitate de 16 X 27MW.

Programul energetic al Romaniei din anii '80 se baza pe reducerea consumului de petrol si gaze(pentru producerea de energie) si cresterea productiei de energie prin intermediul hidrocentralelor, centralelor nucleare, carbunelui si al altor surse neconventionale.In anii '80 guvernul a rationalizat curentul electric, gazele naturale, petrolul si alte produse petroliere. Cei care depaseau aceste ratii primeau amenzi usturatoare.Pentru a compensa scaderea rezervelor de petrol si gaze naturale guvernul a incercat dezvoltarea energiei nucleare. Sperantele ca energia nucleara va compensa pentru scaderea rezervelor de gaze si petrol au fost partial naruite dupa multe intarzieri in construirea primei centrale nucleare si anume cea de la Cernavoda. Devenise putin probabil ca centrala de la Cernavoda sa devina operatioanala inainte de anul 1992.Centrala de la Cernavoda trebuia sa functioneze cu cinci reactoare canadiene de 660 MW fiecare. Canadienii au fost angajati si pentru  construirea  unei centrale Nucleare in Brasov care ar fi avut trei reactoare de 1000 MW. In anul 1986 au inceput pregatirile pentru construirea unei centrale nucleare la Piatra Neamt ce urma a fi echipata in mare parte de catre U.R.S.S. La sfarsitul anului 1985 guvernul aprecia ca pana in anul 1990 energia nucleara va furniza 20% din consumul intern, ei estimand ca pana in acel an capacitatea va  ajunge la aproximativ 4500 MW. Planul initial de construire a 16 centrale nucleare pana in anul 2000 devenise aproape imposibil de realizat.Industria Romaniei era in acea perioada una dintre cele mai ineficiente industrii din lume d.p.d.v. al consumului de energie. Dupa cum observati in graficul de mai jos in perioada 1980-1990 se consuma, pentru a contribui la PIB cu 1000 USD, de doua ori mai multa energie decat in 2009. Ineficienta energetica a industriei romanesti impreuna cu alti factori a dus la criza energetica din anii '80.

Intre 1986-1990 energia geotermala, solara, eoliana si cea produsa de catre micile hidrocentrale era echivalenta cu energia produsa de 450000 tone de combustibil conventional. Planul pentru acesti 5 ani includea construirea a 240 de instalatii de producere a energiei electrice din surse alternative. Metanul reprezenta 80% din productia de energie neconventionala. Se estima ca pana in 1989 cantitatea de energie neconventionala se va dubla si ca pana in 1995 aceasta va reprezenta 20% din productia nationala. Planul era ca pana in 1995 sa se exploateze 60% din energia geotermala, 50% din metan si peste 60% din potentialul raurilor mici.In anii '80 reteaua electrica era formata din linii de 110-220-400 KV cu o lungime de aproximativ 27000 km, ce distribuia electricitate in toata Romania.Reteaua electrica a  Romaniei era conectata cu reteaua statelor vecine si in 1988 a fost construita, in parteneriat cu U.R.S.S. si Bulgaria, o linie de 750 KV ce transporta peste 5 miliarde de KW de la centrala nucleara din sudul Ucrainei catre Romania.Chiar daca productia de energie electrica a Romaniei a crescut intr-un ritm impresionant, 8.5%/pe an intre 1965-1985, nu a putut tine pasul cu cresterea si mai mare a industriei ce a crescut in medie cu 9.5% pe an in perioada respectiva. Rezultatul a fost o criza acuta de energie ce se adancea permanent.De exemplu in 1986 productia de energie a fost cu 3% sub tinta, ceea ce a dus la o scadere a  venitului national cu aproximativ 4.5%. In anii '80 sectorul energetic mergea destul de slab in comparatie cu planurile guvernului, planuri care probabil erau nerealiste si astfel Nicolae Ceausescu a decis sa militarizeze acest sector si astfel fiecare centrala electrica avea si personal militar ce ar fi trebuit sa mareasca eficienta si sa asigure functionarea continua a acestora.

Eu consider ca sectorul energetic mergea in directia buna in ultima perioada a regimului comunist si ca lipsa de energie se datora in special tehnologiei invechite folosite in industrie, ceea ce ducea la un consum exagerat de energie, avansului sectorului industrial ce il depasea pe cel al sectorului energetic si secetei din anii '80 ce a dus la scaderea productiei de energie prin intermediul hidrocentralelor.

Industria extractiva in Romania anilor 1965-1989

Industria de petrol si gaze a RomanieiCu cele mai mari rezerve de petrol din Europa de Est, Romania a fost un producator si exportator important de petrol intre 1900-2000.Industria extractiva de petrol si gaze a Romaniei a fost dezvoltata in principal de companii din Germania, SUA si UK si a fost motorul industrializarii rapide a tarii.In 1950 petrolul asigura aproximativ 50% din necesarul de energie al Romaniei.Varful productiei  a fost atins in 1976 urmand sa scada treptat in anii urmatori datorita epuizarii rapide a zacamintelor de petrol din cele 200 de campuri petroliere ale tarii si datorita descoperirilor rare de noi zacaminte.Datorita capacitatii mari de rafinare, aproximativ 30 milioane tone, Romania a trebuit sa importe din ce in ce mai mult petrol si astfel in 1979 cantitatea de petrol importat a depasit productia interna.

Chiar daca un program intens de explorare a fost pus in practica intre 1976 si 1986 productia de petrol a Romaniei a scazut cu aproximativ 25%.La sfarsitul anilor '70, Romania devenise producator de instalatii de foraj marin, in lume existau doar 10 tari producatoare de asemenea instalatii. In 1988 7 asemenea platforme functionau in Marea Neagra sub supravegherea companiei Petromar.In anii '70, Romania a investit enorm in dezvoltarea unei industrii de rafinare supradimensionata. In aceasta perioada productia interna a scazut si pretul international al petrolului crescuse foarte mult. Se estima ca in 1980 Romania pierdea aproximativ 1 milion USD zilnic datorita exportului de produse petroliere derivate din petrol importat. Aceasta categorie de produse petroliere reprezenta 40% din exporturile catre tarile din Vest. Aceste exporturi au continuat pentru ca Romania avea nevoie de valuta forte.Pana in anul 1988 productia interna de petrol scazuse la aproximativ 9.5 milioane tone, in timp ce capacitatea de rafinare ajunsese la 30-33 milioane tone. Pentru ca rafinariile sa functioneze era nevoie de mari cantitati de petrol si astfel se importau aproximativ 20 milioane tone de petrol. Petrolul era importat initial de la membrii OPEC iar dupa declansarea razboiului dintre Iran si Irak din U.R.S.S. In 1986 Romania importa circa 6 milioane tone de petrol din U.R.S.S. In urma unui contract de barter cu U.R.S.S., in perioada 1986-1990, Romania trebuia sa primeasca 5 milioane tone petrol anual in schimbul alimentelor si instalatiilor petroliere.Rezervele de gaze ale Romaniei erau la acea vreme cele mai mari rezerve din Europa de Est.Industria de gaze naturale nu putea sa compenseze diminuarea rezervelor cunoscute de gaze si astfel la mijlocul anilor '70 Romania a inceput sa importe gaze naturale din U.R.S.S.In 1986 Romania importa 2.5 miliarde m³ din U.R.S.S. si pana in 1989 importurile de gaze ale Romaniei au depasit 7 miliarde m³.

Pentru participarea la proiectele de dezvoltare a industriei extractive din U.R.S.S. Romania urma sa primeasca dupa 1989  6 miliarde de metri cubi de gaze anual. Pentru ca gazele din U.R.S.S. tranzitau Romania, printr-o conducta de 200 Km intre U.R.S.S. si Bulgaria, Romania trebuia sa primeasca o cantitate necunoscuta de gaze timp de 25 de ani. Industria carbonifera a Romaniei 1965-1989Programul energetic national intre 1970-1980 presupunea o crestere considerabila a cantitatii de carbune consumat pentru obtinerea de energie, pentru a compensa rolul scazut al gazelor si petrolului in producerea energiei electrice.Folosirea petrolului si a gazelor naturale pentru a genera electricitate trebuia sa scada de la 50% in 1981 la 5% in 1990. Dependenta  Romaniei de petrol si gaze a fost descoperita in momentul in care, la sfarsitul anilor '70, a fost oprita livrarea de petrol iranian. Nicolae Ceausescu a lansat o campanie de dezvoltare rapida a exploatarilor de carbuni.

Cea mai mare exploatare se afla pe Valea Jiului si in acesti ani s-au deschis si alte exploatari dar carbunele din nouale mine s-a dovedit a fi de proasta calitate si deci cu o putere calorica mai mica.

Chiar daca intre 1982-1985 au fost deschise 35 de mine, tinta de 86 de milioane de tone pana in 1985 a trebuit sa fie revizuita la 64 milioane. Productia s-a situat mult sub aceasta tinta si anume 44 milioane de tone. Tinta de 64 milioane de tone nu a fost atinsa nici pana in 1988 cand au fost extrase 59 milioane de tone. Minele de carbune mergeau prost datorita accidentelor dese, cedarii echipamentelor, inundarii puturilor etc.Productia de carbune nu a putut tine pasul cu nevoile industriei. Datorita puterii calorice scazute nu era rentabil transportul carbunelui pe distante mari si astfel trei sferturi din cantitatea de carbune era folosita in termocentrale mari ce se aflau in apropierea minelor.Mari cantitati de carbune de calitate superioara erau importate din U.R.S.S.In 1989 Hancock Mining Company din Australia a semnat un contract in care se obliga sa livreze 6 milioane tone carbune de calitate superioara pe o perioada de 12 ani.

Industria extractiva a metalelor feroase si neferoase in Romania comunistaRomania avea rezerve importante de fier, mangan, crom, aluminiu, zinc, cupru, plumb, aur si argint. Exploatarea acestor resurse a fost un factor important in idustrializarea tarii dupa 1945. Pentru valorificarea acestor minereuri statul a construit numeroase mine si combinate siderurgice.Cele mai mari depozite de fier erau in muntii Poiana Rusca. Desi aceste depozite erau importante, din punct de vedere comercial, nu erau suficiente pentru a sustine industria de producere a otelului din Romania si astfel pana in 1980 Romania importa mai mult de 80% din minereul de fier necesar.Cele mai multe metale neferoase se gaseau in nord vestul tarii in special in Muntii Maramuresului si in Apuseni. In Maramures se gaseau importante rezerve de cupru, plumb si zinc. In Muntii Apuseni se gaseau (inca se gasesc) rezerve importante de argint si unele din cele mai mari rezerve de aur din Europa.Desi noi mine se infiintau, in 1980 Romania importa 73% din necesarul zinc, 40% din cel de cupru si 23% din cel de plumb.Concluzia este ca desi Romania a avut rezerve importante de petrol, gaze si alte minereuri, datorita utilajelor invechite, lipsei investitiilor din ultimul deceniu si datorita gandirii comuniste acestea nu au fost valorificate corespunzator si in cele mai multe cazuri acestea nu au fost suficiente pentru a satisface nevoile interne.Industria metalurgica in Romania anilor 1965-1989Obtinerea independentei d.p.d.v.al productiei de otel, necesar industriei constructoare de masini si utilaje, a fost tinta economica principala dupa al doilea razboi mondial. Datorita acestei tinte a fost construit combinatul siderurgic de la Galati. Constructia lui si planurile Romaniei in privinta productiei de otel au stricat relatiile cu U.R.S.S. si membrii Comecon.Productia de otel a crescut de la 550 kt in 1950 la 1.8 milioane tone in 1960 si la 6.5 milioane tone in 1970. Chiar daca productia de otel a crescut foarte mult tara ducea lipsa de otel de calitate, cel produs in Romania era de calitate slaba si nu putea fi folosit pentru multe aplicatii in industria constructoare de masini.Din aceasta cauza, la inceputul anilor '70, guvernul a decis sa construiasca un combinat siderurgic cu tehnologie din Germania de Vest la Targoviste. Spre sfarsitul anilor '70 a mai fost construit un combinat siderurgic la Calarasi, tot cu tehnologie din Vest.Chiar si cu aceste noi combinate tinta de 18 milioane de tone nu a putut fi atinsa si in 1985 productia a fost de 13.8 milioane tone iar in 1988 de 14.3 milioane. Chiar daca tinta nu a fost atinsa, productia din 1988 a dus Romania in top 10 mondial in ceea ce priveste productia de otel pe cap de locuitor.Romania a folosit si tehnologie sovietica. Folosind instalatii de laminare rusesti, livrate in 1985, combinatele siderurgice Galati si Republica au inceput productia de teava fara sudura necesara conductelor de gaz sovietice.Romania era singura tara din Comecon ce nu era sovietica si detinea aceasta tehnologie. In 1980 sovieticii au fost de acord sa mai echipeze un nou combinat la Slatina.Uniunea sovietica era si principalul furnizor de materii prime pentru industria producerii otelului. Datorita participarii Romaniei in dezvoltarea proiectului metalurgic de la Krivoi Rog, in care Romania a investit aproximativ 1 miliard de dolari, aceasta urma sa primeasca intre 27 si 30% din productia combinatului pana in anul 2000. Acest combinat ar fi fost cel mai mare combinat de minereuri acide din lume.Alt furnizor de materii prime era Australia care prin Hancock Mining Company a semnat un contract pentru modernizarea sectorului de descarcare a minereurilor

din portul Constanta si se obliga sa livreze peste 50 de milioane de tone de minereu de fier in perioada 1988-2000Metalurgia neferoasa a devenit, dupa al doilea razboi mondial, foarte importanta. Productia a crescut in perioada 1966-1982, in medie, cu 8% pe an. Metalele neferoase reprezentau, in 1982, 4% din totalul productiei industriale, fata de 3.2% in 1966.Cele mai mari centre erau la Branesti, Baia Mare, Copsa Mica, Zlatna, Tulcea, Slatina si Oradea.Industria cuprului si aluminiului au avut parte de tratament special. Din anul 1965 pana in 1987 productia de aluminiu a crescut de 27 de ori. Construirea, cu tehnologie ruseasca, a unui nou combinat de producere a aluminiului era luata in considerare la sfarsitul anilor '80.Noi mine de cupru, titan si vanadiu erau construite pentru a reduce dependenta fata de importuri. Datorita participarii Romaniei la proiecte ale U.R.S.S. si ale unor tari din lumea a treia, Romania si-a asigurat cantitati importante de minereuri critice. 

Industria chimica in Romania anilor 1965-1989Sectorul chimic s-a dezvoltat rapid dupa al doilea razboi mondial, in special dupa 1965.Inainte de razboi  industria chimica genera mai putin de 3% din toata productia industriala si lista de produse era limitata la negru de fum, acid sulfuric si clorhidric, soda caustica, cateva tipuri de fibre, vopsea si lacuri. Pana in 1980 industria chimica producea intre 10-20% din totalul productiei industriale si reprezenta peste 25% din incasarile din exporturi.Ramura petrochimica era inima acestei industrii producand aproximativ 50% din productia totala a industriei chimice. Cele mai mari combinate petrochimice au fost construite in Ploiesti si Pitesti dar multe unitati mai mici erau imprastiate in toata tara.Dupa ce s-au construit fabricile Turda, Tarnaveni, Govora si Ocna Mures, Romania a devenit cel mai mare producator de produse pe baza de sodiu si clor din Comecon, dupa U.R.S.S.Au fost construite noi fabrici de acid sulfuric la Victoria in Ialomita, Navodari si Copsa Mica.Dupa 1985 Romania s-a concentrat pe producerea de produse chimice complexe cum ar fi: plastic special, cauciuc sintetic, fibre, electrozi, medicamente, detergent etc.A fost dezvoltata si industria producatoare de ingrasaminte artificiale prin constructia fabricilor Valea Calugareasca, Fagaras, Tarnaveni, Navodari, Turnu Magurele, Piatra Neamt, Victoria etc.Planul guvernului era ca pana in 1989 sa dubleze cantitatea de ingrasaminte si produse pentru agricultura fabricate in Romania.Dupa cum ati citit mai sus industria metalurgica in perioada Ceausescu a avut probleme dar si realizari, problema Romaniei in anii '70 fiind calitatea si nu cantitatea. O greseala mare in industria metalurgica a fost investitia de aproximativ de 1 miliard USD in combinatul Krivoi Rog pentru care Romania plateste si in prezent 2 milioane USD /an pentru a asigura paza.

Resursele naturale ale Romaniei in perioada 1965-1989

Toata reteaua hidrografica a Romaniei are in prezent un potential de peste 83000 de MW. Din acest potential imens doar 4500 MW erau produsi pana in anul 1985.Cele mai importante amenajari au avut loc pe  Arges, Dunare, Olt si Prut. Energia produsa de aceste hidrocentrale asigura peste 15% din necesarul intern de energie electrica.In anii '80 datorita secetei prelungite contributia energiei produse prin intermediul acestor instalatii a scazut foarte mult.La mijlocul anilor '70 rezervele de gaze naturale ale Romaniei erau estimate la 200-250 miliarde m³. Rezervele de gaze ale Romanieierau la acea vreme cele mai mari rezerve din Europa de est. Gazul metan romanesc era foarte valoros si datorita faptului ca avea un continut foarte mare de gaz metan - aproximativ 98.5-99.5%.Gazul natural furniza in acea vreme aproximativ 50% din  necesarul de combustibil pentru termocentrale si era folosit si in industria chimica pentru produse finite mai scumpe.Incepand cu 1980 productia de gaze a inceput sa scada, ceea ce sugera o scadere mare a rezervelor de gaze naturale.Expertii din vremea respectiva preziceau ca rezervele de gaze ale Romaniei se vor termina in 2010. Acest lucru nu s-a intamplat pentru ca productia a scazut in perioada urmatoare si pentru ca s-au descoperit noi zacaminte, inclusiv cel din Marea Neagra descoperit in anul 2011.

In anii '70 Romania a inceput sa importe gaze naturale din U.R.S.S.. Pana in 1985 Romania importa 2.5 miliarde m³ de gaze naturale pe an si se preconiza ca aceasta va importa pana la 6 miliarde pe an pana in 1990.

Rezervele de petrol ale Romaniei, in 1984, erau estimate la aproximativ 215 milioane tone. Spre sfarsitul anilor '80 rezervele cunoscute ale Romaniei scadeau rapid, acest lucru putandu-se vedea din productia tot mai scazuta de petrol si din cercetarea intensa in domeniul extragerii cat mai eficiente a petrolului.Pana in anul 1975 Romania a fost un mare exportator de petrol, dar dupa acest an importurile de petrol au ajuns si chiar au depasit cu mult productia interna. Acest lucru s-a datorat capacitatii imense de prelucrare a petrolului pe

care o aveau rafinariile romanesti - aproximativ 25 milioane de tone anual. In perioada 1988-1989 capacitatea de rafinare a petrolului a ajuns la peste 30 milioane de tone.

In aceasta perioada majoritatea rezervelor solului erau in scadere rapida. Cele mai mari scaderi le aveau rezervele de petrol, gaz natural si antracit.In anii '80 consumul de petrol pentru a genera caldura si energie electrica a scazut rapid, petrolul fiind folosit in rafinarii pentru a produce produse petroliere mai scumpe precum benzina, motorina si alte derivate petroliere.Muntii Apuseni detineau (si inca detin) cele mai mari rezerve de argint si aur din Europa.Depozite mari de cupru, zinc si plumb au fost descoperite in Muntii Bistritei, in Banat si in Dobrogea. Bauxita era extrasa in Oradea si in Transilvania. Desi noi mine erau construite in aceasta perioada, tinta de independenta d.p.d.v. al metalelor neferoase era nerealista tinand cont de faptul ca in 1980 importurile asigurau 73% din necesarul de zinc, 40% din necesarul de cupru si 23% din necesarul de plumb al Romaniei.Pana in anul 1980 Romania importa peste 80% din necesarul de fier si se considera ca toate rezervele de fier ale Romaniei vor fi epuizate pana in 1990.Dupa cum ati citit in acest articol datorita exploatarii excesive si datorita metodelor invechite folosite, resursele  tarii  au ajuns sa scada destul de mult si se considera ca anumite resurse vor fi importate in proportie de 100% dupa 1990.