Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/147.pdfTRIBUNA 147 PANTONE 5569 UU vverde...

TRIBUNA 147

PANTONE 5569 UU vverde

PANTONE 5569 UU vverde 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 6 - 33 1 oo c t o m b r i e 2 0 0 8 2 lei

Matia C

orvinu

l 565 de ani de la naºtere ºi 550 de ani de la încoronare

Judeþul Cluj

Su

plim

en

t Trib

un

a

Do

cu

me

nta

Interviu cu

Ion MureºanPoeziaRadu Vancu

ªtefan Manasia

Horia LLazãr

Barocul ºi politica

IIlluussttrraaþþiiaa nnuummããrruulluuii:: LLaauurreennþþiiuu RRuuþþããfoto: IIlie RRusu

www.revistatribuna.ro

I`m goin` deeper undergroundThere`s too much panic in this town

(Jamiroquai)

Sã scrii despre panicã este o tentativã deexorcizare. În panicã te dizolvi cînd tainoaptea oraºul prin zonele unde mama þi-

ar spune sã fii cu ochii-n patru ºi ziua. Înpanicã, dacã poºtaºul uitã din nou sã-þi lase-ncutia poºtalã mandatul, factura de la gaz, de lacurent. Dacã, ieºind la prînz în Piaþa Unirii,nimereºti între galeria Ceferiºtilor ºi a ºepcilorRoºii (cum numa` într-un film de WoodyAllen). Cînd pata de pe tavanul bãii se lãþeºtemai iute decît gaura din stratul de ozon, topindpînã ºi vopseaua antiigrasie. Un pensionar obez,cu fãlci de buldog transhumant, abia aºteaptãatunci sã urci etajul ºi sã-i baþi la uºã, sã eziteînainte de a deschide, retrãgîndu-ºi pleoapaflascã, pentru ca apoi sã-þi rãspundãmonosilabic, în timp ce panica de a nu greºidiscursul îþi accelereazã bãtãile inimii.

„Are lungi insomnii e/ Un arc o sãgeatã/Gata sã þîºneascã.// A încetat sã ascultetrãieºte/ Într-un regim al urgenþei/ Absolute al/Panicii nesfîrºite.”

Apoi panica te conduce în supraveghereareparaþiilor de toamnã: ca pe preºcolari trebuie sã-i supraveghezi pe instalatori, pe tipii de laîntreþinerea centralei termice, geamgiii, zugravii,tîmplarii. S-au scris cãrþi memorabile despreanxietate, despre schizofrenie sau depresie, darpanica simplã ºi lipsitã de dresuri filozofice n-aîncãput în nici un eseu, în nici un tratat. Tu îieliberezi dormitorul sã taie ceva cu flexul, îþimuþi – cu douã zile-nainte – garderoba pebalconul deja finisat; el simte deodatã nevoia deaer ºi-ºi duce flexul, ca pe-un dihor blînd, pebalcon, începînd sã taie ceva, dexter, rutinat,împroºcînd cu scîntei hainele de toamnã, iarnã,primãvarã, varã. Mistuindu-þi hainele ºi mobilaînvelitã-n huse de celofan de pe hol. Ai cîtevasecunde numai la dispoziþie, dar ce porþie uriaºãde panicã!

Ce ºtiu artiºtii vremii mele despre aceastã (s-o numim totuºi) stare? Cum sã identificemedicii interniºti cauza ulcerului, gastritei,steatozei? Indivizii normali sînt calmi, reci,relaxaþi, cu o duzinã de replici just in case. Îºipornesc Roverul dimineaþa într-o trombã dehidrocarburi arse, -nnegrite. Golesc coºul degunoi de pe geam. Drept scrumierã folosescpervazul. Dau gãuri în pereþi cu rapiditatea cucare se abat peste Caraibe furtuni, uragane.Indivizii ieºiti din normã, puþinii nefericiþi,bãltesc în lumina cadavericã a panicii, renunþãsã mai guste deºertãciunea lumii acesteia,devenind sceptici la promisiunile neverosimileale celei de dincolo. Porii elibereazã transpiraþieºi panicã. Pe unghiile lor sînt desenate oiþe ºipanicã. Venele lor sînt îngroºate de panicã.Vocile lor sînt subþiate de panicã. Pierd examenede promovare, cîºtigul la 6 din 49, ºansa unicã,stima de sine. Trebuie sã se mai întoarcã o datãîn faþa aceluiaºi ghiºeu. Uitã întotdeauna cevade pe listã. Au recunoscut un chip dupã ce autrecut mai departe, fãrã sã salute. Oraºul îi

înghite ºi-i rãtãceºte pe arterele sale, cuvoluptate ºi cruzime, ca-ntr-o ficþiune a unuiromanicier înrãit.

Îþi trebuie curaj, îþi trebuie realmente curaj sãdai jos zgura panicii, sã etalezi armuraapocalipticului cavaler; sã renunþi, cu temeritate,la pervertitele lamento-uri, la floricelelescuzelor, la scîncete ºi rugãminþi; ºi, într-una dinzilele obiºnuite ale unui an obiºnuit din viaþa taobiºnuitã, sã faci din tatstaturã arbaletã ºi sãscrii: „Vecine drag cînd/ apeºi pe trãgaciulbormaºinii/ gîndeºte-te ºi la mine// ªtiu cãatunci cînd apeºi/ Lin butonul te simþi dacã/Nu Superman mãcar Robocop/ Lustruindu-ºi cumîneca plãcuþele de frînã.// De aceea rogu-teurmeazã sfatul meu:/ Apasã lin trãgaciul apoi/Mai tare ºi mai tare propteºte-te bine/ Pepicioare.// Fã-þi o gaurã în cap.”

OK, pînã aici trebuie sã recunoaºteþi cã v-amdus de nas. Dar ºi cã mantra asta a unui bond(dupã unii optzecist dupã cîþiva nouãzecist) îºireveleazã puterea în epoca noastrã. Recitaþi decîteva ori poemul Vecine drag din carteaOameni obosiþi a mereu tînãrului poet AndreiBodiu ºi s-ar putea sã nu mai aveþi nevoie deDicarbocalm sau defibrilaþie. S-ar putea ca ãla sãv-asculte...

La fel ca în nu prea multele volumepublicate pînã acum (Cursa de 24 de ore, Poeziipatriotice, Studii pe viaþã ºi pe moarte), AndreiBodiu descrie cu nervozitate ºi ironie realul,divulgînd – cu economia de mijloace a unuimare comediant bãtrîn – banalul nostru cel detoate zilele, iluziile plãcute, pseudorevelaþiile,anecdotele. Scenele din viaþa poetului ºiuniversitarului braºovean sînt decupate-n versurialbe, banalizate cu intenþie, trimiþînd uneorioblic la opere ºi autori care-au fost. Dozajulperfect de prozã cotidianã ºi scamatorie livrescãe marota lui Andrei.

PS: Oameni obosiþi a ieºit de sub tipar în2008 la editura Paralela 45 ºi a fost lansatã laBookfest unde autorul acestor rînduri a evitat,la un anumit moment, sã ajungã. Evident, dinpricina unui atac de panicã.

22 TRIBUNA • NR. 147 • 16-31 octombrie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


ªtefan Manasia

Panicã! Un film cu „oameniobosiþi”

blocnotes

Reluarea discuþiei în jurul figurii ºi epociiregelui care, în posturã ecvestrã, primindomagiul comandanþilor sãi militari ºi

asistând la plecarea steagurilor celor învinºi,dominã de circa un secol scuarul central alClujului se face, în aceste zile, într-o conferinþã ces-ar dori un eveniment de rezonanþãinternaþionalã. Regele Matia Corvin a domnit,cum se ºtie, peste o Ungarie care cuprindeadestule limbi ºi popoare, din Balcani pânã înEuropa Centralã, dând o imagine imperialã ºioarecum ecumenistã Regatului Maghiar în ultimaepocã a înfloririi acestuia. Momentul istoric fiindal Renaºterii ºi umanismului, iar înrudireasuveranului, prin cununie, cu una dintre caseleprestigioase ale Italiei având loc tocmai înstrãlucitul veac al XV-lea, pe când exploziaerudiþiei ºi a artelor era maximã în peninsulaalungitã în Mediterana, nu este de mirare cã lacurtea regalã cãrþile copiate cu superbe iniþiale,chenare ºi anluminuri, poeþii ºi istoricii ºi-au gãsitmereu adãpost. Oricâte condiþii exterioare ar fifost întrunite, în absenþa unui gust ºi a uneiînclinaþii speciale a lui Matia pentru cãrturãrie ºicultivarea minþii ºi inimii guvernarea lui nu s-ar fiaureolat de prestigiul unei domnii consistente înrealizãri intelectuale. Era o þarã ºi o epocã ce seintegrau, sub raportul circuitului de valori literare,fenomenului identificat cu Republica Literelor, încare, prin uzul latinei de cãtre învãþaþi, ºi printr-oasiduã corespondenþã, s-a creat o unitate deconºtiinþã – un „spaþiu virtual” osmotic – mãcar launul dintre nivelurile sociale din epocã; dar unulcu impact ºi cu difuzare ceva mai amplã, întrucâtera ilustrat, prin excelenþã, de „voci” distincte ºiprezenþe de relief ale vremii, cu efecte mai ales lanivelul elitelor sociale ºi politice, dar nu numai.

Suntem, aºadar, în regatul lui Matia, într-oipostaziere pluralã a Europei dinaintea Europei.Întâi ºi întâi, cum spuneam, pentru cã aicicãrturarii ºi artiºtii strãini se puteau simþi la fel debine – dacã nu cumva mai bine – ca acasã, înItalia, în statele germane, sau chiar în Rusia,precum ambasadorul þarului care transmiteaposteritãþii naraþiunile despre voievodul Dracula,compuse, probabil, de un adversar al acestuiarefugiat în Þara Bârsei sau prin pãrþile Sibiului, ºiaugmentate, într-o altã versiune, mai de succes lapublicul iarmaroacelor, de un sas anonim cusensibilitate marcatã faþã de ceea ce azi numim

„genul horror”. Ungaria mateinã, la nivel aulic,dar ºi pe la unele curþi episcopale sau de magnaþi,echivala cu succes spiritul dominant în FlorenþaMedicilor sau în Roma papalã, chiar dacã faimaanturajului italian a ajuns sã întreacã, înposteritate, gloria oamenilor grupaþi în jurul fiuluilui Ioan de Hunedoara.

Dar Ungaria mateinã era o Europã dinainte deEuropã ºi pentru cã aici, coabitarea atâtorpopulaþii, ca ºi azilul acordat altora – sârbiiaºezaþi prin Banat sub presiunea înaintãriiotomane, de pildã -, fãceau din acest regat, încãputernic, ºi întins într-o deschidere geograficãmemorabilã, un loc geometric al punerii împreunãde oameni, acþiuni, idei sub semnul aceleiaºibãtãlii pentru unele valori de civilizaþie. Era vorbadespre o Europã încarnatã, în cadrul conceptuluiºi ideii-forþã de Christianitas, într-o formulãcentral-sud-est europeanã, mobilizatã subflamurile crucii împotriva unei semilune în plinã,rebarbativã, ofensivã. În vremea lui Matia, înaceastã Ungarie s-a refugiat nu doar ideearãzboiului sfânt de respingere a presiuniiotomane, ci ºi un mod de a înþelege identitateacreºtinã; defensiv prin preluarea iniþiativeiofensive, animat de credinþa coagulantã în Hristosºi sensibil la ideea regalitãþii de drept divin cãreiafiecare membru al piramidei rangurilor i sesubordona fãrã discuþie, în numele unui set devalori precum iubirea faþã de suzeran, loialitatea(„slujba credincioasã”), onoarea, bravuracavalereascã pusã în slujba credinþei strãmoºeºti,orgoliul apartenenþei la o civilizaþie a catedralelorromanice, gotice ºi chiar a bisericuþelor de stilbizantin... Pentru asemenea heraldicã, regelemaghiar era bine aºezat, cu rãdãcinile saleromâneºti, cu presupusa lui ascendenþã imperialã– conform legendei referitoare la condiþia de fiunatural al lui Sigismund de Luxemburg pe care arfi avut-o Ioan de Hunedoara, cruciatul de maitârziu – cu interesele sale culturale înalte, dar ºicu dialogul consemnat prin legende cu locuitoriiburgurilor ºi ai satelor... Ungaria mateinã, la fel caPolonia timpului, respira prin ambii plãmâniconfesionali, cel apusean ºi cel rãsãritean, fapt cepoate cã meritã sã fie evidenþiat cu mai multãpregnanþã în viitoarele cercetãri interesate deEuropele alternative, premonitorii, visate ºi chiarîmplinite în parte.

Coabitarea sub acelaºi sceptru, în acelaºi statcreºtin de sorginte catolicã, a multor limbi ºiculturi, meritã studiatã ca o Europã anterioarãclasicitãþii ºi iluminismului aducãtoare demodernitate politicã, în limitele unei înþelegeri detip ancien régime a idealului unificator: în numeleunei puteri centrale, a unui expansionism încãfeudal, la un nivel social înalt, printr-opremeditare elitarã, cu un înþeles poate întrucâtvareducþionist – numai creºtinãtate, fãrã islamici – ºidiscriminator (fãrã „schismaticii” ortodocºi înrândul religiilor recepte, rezervându-li-se acestorao toleranþã limitatã, marginalizantã); dar oînþelegere, totuºi, mai nuanþatã ºi mai diversificatãdecât cea adusã, în sec. al XIX-lea ºi perpetuatã încel urmãtor, al naþionalismelor nerãbdãtoare cucelãlalt.

Într-o astfel de cheie interpretativã, altfel poatefi descifratã epopeea mateinã. Strãduindu-se sãducã mai departe o politicã în care tatãl sãuexcelase, regele a dorit, fireºte, sã îºi extindãpropria dominaþie atât peste Moldova, cât ºi învastele fiefuri germane, în sud, în Balcani ºi înValahia, ca ºi în direcþia nordului þãrii sale. Nu afost însã aici doar pofta de nestãvilit a unuireprezentant al trufaºilor magnaþi maghiari, ci ºinevoia strategicã de a coagula un front comun cuvasali siguri în faþa pericolului turcesc. Aºa cumOccidentul salvase Europa de invaziile arabe,încerca, probabil, Matia sã stãvileascã avansulaceluiaºi Islam antrenat în jihad în flancul sud-estic al Europei.

Situaþia îºi poate gãsi, pentru amatorii deghicitori politice, anumite similitudini înactualitate. Este, la urma urmei, dreptulhermeneuþilor din sfera geopoliticii ºi apolitologiei sã testeze diversele scenarii posibilede descifrare a prezentului prin trecut sau alelegãturii trecutului cu prezentul. Momentul actualoferã însã contextul ºi ocazia unei întoarceri laepoca lui Matia Corvin nu doar printr-o înnoire ºiîmbogãþire a contribuþiilor factuale, ci ºi printr-oregândire a întrebãrilor ºi a metodelor prin carenoi înþelesuri se pot detaºa din studiul unei epociîndepãrtate, dar situate totuºi, prin multiple fireinvizibile, în proximitatea timpului nostru.

33



TRIBUNA • NR. 147 • 16-31 octombrie 2008 33

Ovidiu Pecican

Europa lui Matiaeditorial

Marius PârlogeaPrimul meu volum de poezieConstanþa, Editura Pontica, 2006

Inegal în volumul sãu de debut, Primul meuvolum de poezie, Pontica, dar interesant prinmaniera în care încearcã sã interpreteze într-un

registru propriu partitura grupului 2000, MariusPârlogea s-ar înscrie, la prima vedere, în categoriaautenticiºtilor care oscileazã între poem ºi paginade jurnal, poezie ºi prozã.

Textele sale, ce atrag atenþia mai ales atuncicând autorul reuºeºte sã se elibereze de superstiþia„poeziei”, evoluând cu suficientã dezinvolturãîntr-un teritoriu de inter-regn, aproape de graniþacu prozasticul, se nasc dintr-o dereglare sistema-ticã a percepþiilor, pe linia experimentelor rimbal-diene, care transformã filmul realului într-o suitãde secvenþe onirice: „D-aia nu-mi place amfetami-na. Pentru cã îmi creºte EGO-ul la cote anormale.Mi-l face un mutant, un monstru din filmele hor-ror, de care se sperie lumea, dar la care dã bani sãse uite. Prefer iarba, care mã rupe în douã ºi mãlasã uitat într-un colþ, neobservat, dar capabil sãobserv. Nu asta înseamnã detaºare?” Stimulatechimic, simþurile poetului vor percepe aºadarspectacolul strãzii la scarã mãritã, dupã principiulsimþului enorm ºi al vãzului montruos din scrie-rile caragialeºti care altereazã proporþiile ºideformeazã realitatea, dându-i aspectul muzeuluide teratologie: „Îmi vine sã mã caþãr pe pereþiiãºtia/ ºi dinþii tãi albi ca lavoarul meu din baie//ºi turnul ãla de la C.E.T. e ca o pulã imensã care/fute cerul/ în burtã sã-ºi verse toþi îngerii pestelumea asta/ superbã ºi tristã/ Nu te speria, doareu singurã am rãmas din tine/ ºi mã lupt cuspaima ta/ iar pielea ei flateazã universul întreg”.

Realismul senzorial, invocat odinioarã deoptzeciºti, se transformã acum într-o suitã dehalucinaþii, iar peisajele stradale ale lui MariusPârlogea se constituie dupã principiile unuivizionarism în cheie parodicã, deoarece se reduce

la simple mutaþii cantitative, e inflaþionist, ridicãderizoriul la dimensiunile monumentalului,dovedindu-se o mixturã cu totul ciudatã deRimbaud ºi I. L Caragiale. Ego-ul este, la rândulsãu, supus aceloraºi legi ale inflaþiei, devine ocaricaturã a divinului, în timp ce mitul poetuluiblestemat e ilustrat prin secvenþe de mimusburlesc, infernul poetului având aerul unei uriaºebutaforii: „Iubiþii mei vã scriu de dincolo de Styx.Vremea-i/ frumoasã. Nu mai plouã/ cu suflete demult. Dar ninge. Eu zi de zi joc ºah/ cuBelzebuth, ori poate-o/ fi Hristos, nici nu maiºtiu. Oricum distracþia-i/ asiguratã. Vã scriuaceastã/ felicitare pe o bucatã din pielea iubitei.Vã rog, sã/ daþi de mâncare amintirii/ mele pânãmã întorc.// Cu drag, al vostru/ Fiul Risipitor,//Vã urãsc pe toþi”. Cu sau fãrã voia lui, MariusPârlogea ia astfel tot mai mult aerul unuiparodist, care demonteazã, prin procedeulreducerii la absurd câteva din miturilemodernismului vizionar. De aceea, cel mai bine îlprind scenetele absurde, unde comicul ia naºteredin juxtapunerea unor crâmpeie perfect eterogenede fabulos ºi cotidian, iar non-sensul dobândeºteconotaþii urmuziene: „dacã-l întreb pe nea ºoferu/«ai auzit, bre, de armaghedom?»/ zice cã-i cap delinie/ - el le ºtie pe-ale lui…/ ca ºi baba dinspatele meu/( fir-ar mã-sa a dracu sã fie/ cã numai moare odatã;/ de cinci staþii încoace/ tot vieeste)// «Zvonuri, maicã, zvonuri!/ s-au gãsit ºipoeþii ãºtia,/ acum sã cearã sfârºitul!/ Dacã n-aputut el, Iliescu, ei de unde/ sã aducã altceva?!»//«Din ureche, fã, din ureche»”. ªi e de remarcat, înaceastã ordine de idei, cã alãturi de procedeulridicãrii la scarã, juxtapunerea secvenþelordisparate dupã principiul non-sensului este unadintre tehnicile ades uzitate de Marius Pârlogea,cãci, dacã pe de o parte poetul nu obþine prindereglarea simþurilor decât transformãri de ordincantitativ, pe de altã parte, experimentelevizionare îi vor revela nu unitatea de esenþã alucrurilor, ci, dimpotrivã, caracterul eterogen al

lumii „la scarã mãritã”, unde legeacorespondenþelor, pe care se întemeiavizionarismul unui Baudelaire sau Rimbaud, aîncetat cu deãvârºire sã funcþioneze. Astfel cãuniversul sãu liric este unul al clivajelor cecaracterizeazã mundus-ul, dar ºi eul,metamorfozat într-o colecþie de piese anatomicecare au o stranie viaþã independentã – ceea cereprezintã în poemele autorului constãnþean osursã inepuizabilã de comic absurd: „Mi-am ruptun sfârc sã-l fac întrerupãtor la mine în camerã.Deocamdatã însã nu am o camerã, aºa cã umblucu el în buzunar ºi-l montez la toþi prietenii ºiprietenele la care dorm. Am dormit o bucatã deviaþã ºi în mãnãstire. Vã daþi voi seama cumvisam dupã Vecernie, când un cãlugãr frânt deîndoieli stingea sfârcul meu în chilie?”

Debuºând întotdeauna în parodie, experinþade „vizionar” a lui Marius Pârlogea va fi aºadarun etern acte manque, poetul fiind în mai maremãsurã decât un exponent al ºcolii autenticiste,un caricaturist care demonteazã cu vervã locurilecomune ale lirismului metafizic ºi ale poeziei îngeneral. În portretul de grup al promoþiei sale,locul lui e alãturi de umoriºti ca Vasile Leac,Mugur Grosu sau ieºeanul Constantin Acosmei.Aflat deocamdatã în cãutarea expresiei,versificând uneori amatoristic, dar cu accentememorabile în paginile de „proezie” (cum ar ziceconcitadinul sãu Mircea Þuglea), Marius Pârlogearãmâne un autor interesant mai ales prin ceea cepromite decât prin ceea ce a realizat efectiv învolumul sãu de debut.

44




cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

La scarã mãritã

Dan SociuUrbancoliaIaºi, Editura Polirom, 2008

Romanul lui Dan Sociu, Urbancolia (Polirom,2008), a apãrut cu mare tam-tam perafturile librãriilor, precedat fiind de o

aºteptare evidentã din partea publicului ºi însoþitimediat dupã lansare de o receptarecontradictorie, uneori chiar violentã, din parteacriticilor literari. Dan Sociu e un reprezentantarhi-cunoscut al poeþilor din valul douãmiist, bachiar „cel mai bun tânãr poet al momentului” în2006, dupã cum scrie în CV-ul ataºat cãrþii. TotDan Sociu, dupã ce a scris douã volume depoezie – borcane bine legate, bani pentru încã osãptãmânã (reeditat sub numele fratele pãduche)ºi cîntece eXcesive – bine primite de criticã ºipremiate la vremea lor, scoate astãzi (2008) pe

piaþã ºi primul roman, debutul sãu în prozã. Erafiresc ca fondul de aºteptare al romanului, dar ºipretenþiile multora dintre cititorii imediaþi sã fieridicate. ªi tot fireºti erau ºi nemulþumirile unora,chiar dacã spuse pe un ton eXcesiv.

Însã sã vedem despre ce-i romanul lui Sociu.Scris cursiv, cu nerv ºi uneori destul de poetic,Urbancolia e romanul unui personaj, alter-ego alscriitorului, care reia pãrþi din biografia de pecoperta cãrþii pentru a le masca într-o povestesenzaþionalã, cu iz de roman de spionaj ºi cumulte trimiteri spre teoriile conspiraþioniste dinvremurile noastre. Mai precis, Urbancolia e unroman al provinciei, chiar un roman politic. Însã,dincolo de toate interfeþele, Urbancolia e unroman al pierderii virginitãþii, al pãºirii încondiþiile patetice ºi mizere ale unei zone deperiferie socialã spre pierderea inocenþei ºi a

imaginii de tip eroic. Subiectul romanului esimplu: naratorul, poet, dar fãrã serviciu ºi bani,locuieºte cu mama sa, profesoarã de românã, ºiscrie povestiri pentru revista Poveºti adevãratepentru a câºtiga banii necesari vieþii desubzistenþã. Într-una din seri, naratorul e racolatde cãtre un agent CIA, Derrin, ºi de iubitaacestuia, Diriga, pentru a lucra la un post deteleviziune local, CoCo Tv, ca traducãtor ºiproducãtor de reportaje. Scopul imprecis alcanalului Tv era acela de a ºantaja, dar ºi de amanipula presa ºi autoritãþile locale. Îndrãgostitde angajatoare, Dãnuþu acceptã oferta, pentru aintra într-o serie rapidã de evenimente care-ldepãºeºc în vitezã: CIA manipuleazã totul, demofturile Dirigii depinde intrarea României înEuropa, operaþiunile Agenþiei în þarã poartãnumele lui Victor Eminescu, rudã a poetului ºicolaborator al serviciului de-a lungul vremii.Aceste rescrieri de istorie, condimentate cufantasmele onaniste ale naratorului ºi cu miciinserturi biografice (vezi capitolul „... obligatoriucu amintiri din Comunism”) ocupã marea parte aromanului. Finalul, violent ºi dezolant, îl trezeºtepe Dãnuþ din marea iluzie creatã în jurul sãu.Dupã ce reuºeºete sã-ºi consume virginitatea

Urbancolia - un roman încãutare de public

Valentin Derevlean

J. Hillis MillerEtica lecturiiBucureºti, Editura Art, 2008

Faþã de anarhia deconstrucþiei, s-ar zice cãstudiile literare româneºti s-au scris maidegrabã asimptotic, prin privilegierea direcþiei

hermeneutice, care preferã sã învãluie cu unhalou de certitudini actul interpretrãrii (a sevedea, recent, succesul unui volum de anvergurãîn acest sens, Interpretare ºi raþionalitate, a luiPaul Cornea). Mai degrabã ocazional ºi cu un aerexperimentalist, un Derrida a pãtruns totuºi într-oserie de bibliografii, ba chiar retorica sa cu sclipicia pãrut a justifica, în unele comentarii wanna-bederrideene, un impresionism vesel ºi tras de pãr,cu care criticii români au avut dintotdeaunaoarecari bolnãvicioase afinitãþi. O receptarefireascã ºi criticã a teoriei literaredeconstrucþioniste, una lipsitã de spaime, umorisau amoruri, a fost probabil obstaculatã ºi deîntârzierea cu care s-au produs traducþiunile petãrâmurile noastre, cei mai vajnici dintre corifeiide la Yale rãmânând cvasi-necunoscuþi publiculuiromânesc mai puþin exersat în subtilitãþileexpresive ale limbii engleze. Nu ºtiu, prin urmare,pentru câþi, J. Hillis Miller, tradus în 2007 laeditura Art, ar suna exotic sau fantasmagoricchiar ºi la douãzeci de ani de la publicarea iniþialãa volumului The Ethics of Reading. Conceptul de„etic” cu care opereazã autorul american seînscrie exclusiv în sfera efectelor de limbaj ºi iesede sub umbrela ontologiei sautranscendentalismului. Desigur, nimic mai strãinºi mai deconcertant probabil pentru o tradiþieculturalã româneascã fidelã unui înþeles tare aleticului, unul adicã explicabil în termeni sociali ºipolitici, de unde ºi discuþiile despre interferenþa(nu permeabilitatea) dintre etic ºi estetic înliteratura din comunism, ºi aprecierea autonomieiesteticului ca ocol subversiv faþã de regim.

Adept de tinereþe al lui Georges Poulet ºi alhermeneuticii geneveze, J. Hillis Miller e unconvertit la deconstrucþie, o datã cu ºarmulexercitat asupra sa de grupul de la Yale, iarproiectul sãu iniþial informat de perspectivainterioritãþii subiectului transleazã spre punctul devedere exclusiv lingvistic ºi al retoricii textuale.Eseurile din Etica lecturii pot fi oricum corelatecu mai vechile tentative ale autorului de a„curãþa” teoria literarã de poncifele vechiuluiistorism (opera „în spiritul epocii”, studiulsistematic pe perioade literare etc.). Millerargumenteazã aici cã textul nu se aflã în raportcu vreo exterioritate transcendentã (cum ar fi olege universalã sau istoricã) care sã-i determine„conþinutul”, ºi nu include tematic sensurimoralizatoare, eventual în acord cu contextul deidei al momentului, ci impune, prin dinamicalimbajului sãu, un lanþ de relaþii performativeîntre text, în parametrii sãi de „narator dininterior” ºi „personaje”, ºi cititor. „Etica lecturii”constã, independent de moralitatea unei epoci saude prescripþiile unui sens determinat, în „reacþia”pe care cititorul este forþat sã o adopte faþã detext, care devine astfel unic ºi particular legiuitorºi generator de „istorie”.

Pentru un trend de interpretare total alergic la„metodã”, „tezã”, „teorie” cum este deconstrucþia,lucrarea lui Hillis Miller este mai degrabãtrãdãtoare prin sistemicitatea sa. Reluând toatelocurile comune dragi deconstructiviºtilor

(indecidabilitatea sensului, imposibilitateareferenþialitãþii etc.), cartea nu scapã totuºi deaerul unei demonstraþii, de impresia de control alinterpretãrii, evident ºi în alegerea deloc inocentãa unor exemple parcã anume agãþate ºi dirijate deintenþii comprehensive prestabilite (respectiv –notele de subsol, pasajele marginale unde autorii,revizuindu-ºi sau clarificându-ºi propriul scris, „sedau de gol”). Pe undeva, Hillis Miller chiar dãsemne cã ar domestici potenþialul anarhic alideilor (mã rog, furtunii de idei) vehiculate îndeconstrucþie, furiºându-le într-un patternpropedeutic. Se înþelege, el ilustreazã într-un fel ºicea mai parºivã poate aporie a deconstrucþiei:absolutismul textului pe care îl propovãduieºte seplaseazã într-o bizarã contradicþie logicã, prinintangibilitatea sa, faþã de propensiunile altminterifuribund fragmentariste ale teoreticienilor sãi.

Soclul menit textului ºi ficþiunii transpare încãdin pasajul kafkian pe care Hillis Miller ºi-l alegeca motto ºi care pãtrunde ca un fir roºu peparcursul întregului volum. Aflat înimposibilitatea de a se confrunta direct cu legeaopresivã, personajul din nuvela „În faþa legii” aflãcã aceasta este o „necesitate”, nu un „adevãr”, deunde rezultã cã, în manifestarea, dar absolutalipsã de justificare a coerciþiei, „minciuna” poatefi foarte bine ºi chiar este „lege a lumii”. Efortuldeconstructivist al lui Hillis Miller - vizând, aºacum spuneam, toate eventualele exterioritãþi aletextului - este cel mai susþinut atunci când el areîn vedere transcendenþa în sine. Sistemul kantian,care încearcã sã edifice pe baze obiective, ruptede determinãri ale subiectivitãþii sau aleideologiei, o metafizicã a moravurilor, nu poatefi, în acest sens, decât calul de bãtaie perfect.Comentând o notã de subsol în care filosoful seexplicã, Hillis Miller recunoaºte în incapacitatealui Kant de a defini legea moralã printr-un limbajconceptual, de a o circumscrie altfel decât prinanalogie sau prin exemple retorice, lipsa de temeiobiectiv a „legii” ºi dependenþa sa intrinsecã depurul act de numire prin cuvinte. Nu existã, maiexact, o lege universalã care sã prescrie o regulãeticã particularã. E vorba, în schimb, de naturapresupozantã, prin urmare ficþionalã, a acesteireguli, care îºi presupune temeiul în chiar ºi îndoar actul enunþãrii sale. Legea moralã este„adusã la existenþã prin cuvinte”, „respectulpentru lege este autoformat” ºi, deci, „eu trebuiesã pretind”, „sã acþionez ca ºi cum” regula meaar fi „o legiuire valabilã pentru întreaga omenire”.Obiectiv vorbind, legea este o categorie goalã.Forma sa de existenþã nu este aºadar niciodatãvalidarea, ci indefinita amânare, desfãºurarearetoricã în actul de limbaj care o sugereazã ºi oproiecteazã ca pe o fantomã. Depinzând de ocoerenþã lingvisticã internã, de enunþaresecvenþializatã, legea e, aºadar, o naraþiune. Înacelaºi fel în care „contractul social” rousseauist,deconstruit de Paul de Man, citat aici, este opoveste mincinoasã despre fericirea ºi ordineasocialã niciodatã atinse, o „convenþieintralingvisticã precarã”.

Pe de altã parte, întemeierea pur lingvisticã anecesitãþii etice nu exclude, în viziunea lui Paul deMan, tentaþia irepresibilã a ”referinþei la extra-lingvistic”. Modelul contractului social, precum ºicel al sistemului legal din „Procesul” îi servesc luide Man la a juca în marginea echivoculuisemnificativ dintre caracterul coercitiv al

alãturi de þinta pasiunilor erotice, Diriga, Dãnuþ epãrãsit de Agenþie ºi lãsat pe mâna unor interlopicare-l trimit pentru o lunã în spital, rãzbunare înurma unei operaþiuni create de cãtre CoCo TV.Spre final, naratorul aflã cã rolul sãu era doar dedecor, doar o marionetã în mâinile supraumaneale CIA-ului ºi încearcã sã-ºi revinã scriind un altvolum de poezie, ca mai târziu sã se mute înBucureºti. Nimic impresionant în subiectul cãrþiidin punctul acesta de vedere. Ba mai mult, ritmulnaraþiunii ºi replicile personajelor sunt destul defacile. Expresiile, trimiterile simbolice vizeazãacea culturã de masã predominantã în România:canalele de televiziune Acasã ºi OTV-ul, cãmãºilede la Kenvelo, revista Poveºti adevãrate,pelerinajul românilor în Spania ºi puterea politicãa unor oficiali PRM etc. Toate aceste amãnunteînsã nu contureazã un spaþiu anume, nu-i conferãromanului niciun background personal, dupãcum nici trimiterea „necesarã” la copilãriacomunistã nu o face: câteva amintiri obligatoriidespre conserve ºi viaþã, câteva replici desprecopiii nãscuþi prin legea care interzicea avortul,implicarea naivã în revoluþie, imaginea literelorumane din sãrbãtorile oficiale (posibilã trimiterespre „Cursa” lui Sorokin). O mulþime de amãnun-te ce activeazã memoria colectivã ar trebui sãfixeze naraþiunea, ºi-aºa destul de ºubredã, însãnu reuºesc. ªi nu reuºesc pentru cã Dan Sociutrece rareori de „stereotip” pentru a creea„personal”: imaginea personalã despre ceva,memoria personalã despre ceva. În cele maimulte cazuri, detaliile sunt servite pe tavã, parcãcu gândul la o traducere, la un cititor care se vaafla pentru prima datã în faþa acestor imagini.Cititorul român, însã, s-a cam sãturat de acelaºimaterial narativ ºi tocmai aici ar fi trebuit sãinsiste autorul. ªi, din pãcate, nu o face. Punctelebune ale cãrþii le gãseºti fragmentar, în unelepasaje desprinse parcã din poezia lui Sociu: „Am28 de ani ºi aºtept sã intri pe uºã, deschid aºaptea bere ºi mã uit la primele filme din lume:primul sãrut, un pupat mut, alb-negru, între doioameni cumplit de urâþi” sau „Eternitatea, Pascal,a început pentru mine într-o searã de iarnã aanului 2005, în Iaºi, la mijlocul distanþei dintreBlack Out ºi magazinul non-stop înspre care mãîndreptam sã cumpãr prezervative.” Mici scene,mici secvenþe introductive, patetice ºi nostalgicesugereazã, poate, cum ar fi trebuit sã „iasã” acestroman. Însã aºa cum îl avem astãzi, cu un titlusuperb (deºi încã nu m-am prins care e legãturadintre carte ºi urbancolie), cu o copertã pemãsurã ºi un citat din Bruckner fãrã relevanþã,dar excelent venit ca produs marketing ºi cu opoveste insipidã, romanul lui Dan Sociu seadreseazã marelui public. Scris, gândit ºi editatpentru acest public. ªi nu poþi reproºa nimicautorului, atât timp cât acesta ºi-a dorit sã scrie ocarte care sã se vândã ºi sã se citeascã. Însã taremi-e teamã cã autorul nu ºi-a propus acest lucru.ªi atunci, vocea naratorului, aducând pe undevacu cea a lui Henry Chinaski, însã fãrã naturaleþeaºi entuziasmul inconºtient al poºtaºuluibukowskian, ea singurã, pateticã, cinicã, deseoritelenovelisticã, însã destul de reuºitã, nu poatesusþine singurã întreaga prozã. Rezultatul eprevizibil: ori romanul e ratat, ori cititorii pe careºi i-ar dori Dan Sociu nu sunt cei pe care îireclamã volumul. ªi cum din aceastã dilemã egreu de ieºit, nu e de mirare cã unii critici aureacþionat imediat, criticând cartea. Poate cã nuºi-au dat seama cã nu ei ar fi trebuit sã ociteascã.

55



55TRIBUNA • NR. 147 • 16-31 octombrie 2008

Construind deconstrucþiaAdriana Stan

66




prescripþiilor etice, al „promisiunilor despre bineºi rãu”, ºi imposibilitatea unei întemeieriverificabile a acestora în ceva din afara limbajului.Deºi discursivã, povestitã, ºi nu înrãdãcinatãtranscendent, orice judecatã eticã creeazã efectepersonale, sociale ºi politice de necontestat.„Ordinea socialã”, mãcar! Aberanþareferenþialitãþii, întotdeauna potenþial mincinoasã,este nu mai puþin eficace, iar o poruncã eticã vaavea autoritatea necesarã chiar dacã se întemeiazãexclusiv lingvistic. Cu aceastã inteligentã sugestiea balansului dintre puterea ficþionalã/fictivã ºiputerea ficþiunii, orice conduitã a vieþii devinealegoric izomorfã lecturii unui text. De vreme ce„eºecul lecturii... se manifestã prin enunþarea deporunci etice („Fã aºa ºi vei fi fericit”) pentrucare nu existã niciun temei în cunoaºtere, în sferaepistemologicã guvernatã de categoriileadevãrat/fals”.

Excursul lui Hillis Miller în subterfugiilelimbajului romanului realist, aºa cum este elteoretizat de cãtre George Eliot, nuanþeazã maideparte ideea limbajului generator, prin forþa sapersuasivã, de eticitate. Realismul victorian desecol XIX se baza, se ºtie, pe pretenþia aderenþeifãrã rest la mediul exterior al oamenilor mãrunþi,medii, statistici. Funcþia asumat descriptivã ºicognitivã a acestui tip de roman este infirmatã –fireºte, fãrã ca ea sã fie conºtientã de acest lucru– în chiar cuvintele romancierei amintite, care dão atenþie, deloc întâmplãtoare, în opinia lui HillisMiller, unui aspect mai puþin discutat al poeticiitradiþionale a curentului. Romanul realist trebuieaºadar sã „spunã adevãrul”, sã realizeze„reflectarea” ca într-o picturã olandezã, foarteimportant este însã mai ales „a da naºteresentimentelor potrivite în cititor”. Tezadeconstructivã mai cã nu se oferã aici pe tavã:dacã „semenii urâþi, proºti ºi stupizi” devin„demni de iubit” doar ocolit, prin reflectarea lortextualã, cât de „literal” se poate numi un limbajce se bizuie în asemenea mãsurã pe efectul sãuemoþional? De înþeles întru totul argumentaþiasubversiv-fermecãtoare a lui Hillis Miller cãpretenþia temeiului solid în „realitate” este aiciºarjatã, figuratã, metaforizatã. Rãmâne poatediscutabilã doar mãsura în care forþa persuasivã aacestui limbaj se concretizeazã în efectecuantificabile social, întrucât autorul insistã pefuncþia utilitarã a romanului, care este menit „sãfacã sã se întâmple ceva în lumea pragmaticã aoamenilor ºi a lucrurilor”.

Aporia sa pare, de altfel, sã se adânceascã îneseul urmãtor, care contestã capacitatea deconstrucþie socialã a ficþiunii realiste. Producãtorpe bandã rulantã, precum un cizmar, de romane„realiste”, Anthony Trollope îºi trãdeazã asumpþiade obiectivitate vorbind în „Autobiografia” sa de„conceperea spontanã ºi necalculatã apersonajelor în imaginaþie”. „Conºtienþa tocului”sugereazã un act autosuficient, desprins deeconomia moralã a societãþii. Imposibilitateacorespunzãtoare de a explica textul printr-o legeeticã exterioarã este conformã bineînþeles tezeideconstructive a „indecidabilitãþii”, cu toateacestea implicaþia pragmatistã a literei generatoarede istorie, de care vorbea anterior Miller, rãmâne,cel puþin pentru moment, în suspensie.

Cu comentariul în marginea lui James ºiBenjamin din ultimul capitol al cãrþii, autorulconferã o turnurã spectaculos(auto)deconstructivã argumentaþiei sale, care, prininsistenþa asupra funcþiei performative alimbajului, dãdea semne cã ar sfãrâmafundamentele doar pentru a pune altul în loc,ridicând, cum spuneam mai sus, un soclu

textului. În termeni uºor irizaþi metaforic, ca înbrusca proximitate a unui puseu vizionar(„materia purã”, „întinderea strãlucitoare dezãpadã”), Hillis Miller vorbeºte despre o forþã dedincolo de text, care face ca orice lecturã aparentconformã literei sã fie de fapt deviantã,„idiomaticã, adicã adecvatã doar pentru unmoment ºi pentru un loc”. Prelungind ideile luiPaul de Man despre „eºecul lecturii”, sugestia unei„forþe latente ºi concentrate” care dã naºteretextului ºi lecturilor sale nesfârºit discrepante, darpe care textul niciunei lecturi nu poate sã ocircumscrie topeºte, din altã privinþã, demersuldeconstructiv într-o zonã de inefabil. Pe de altãparte, principiul „ilizibilitãþii” textului corespundeîn oglindã tensiunii kantiene dintreinaccesibilitatea universalului ºi eficacitatea localãa presupoziþiilor sale etice: textul îºi refuzã

înþelesul unic, dar obligã la re-citire, mereudeviantã. Nu existã citire adecvatã a litereitextului, întrucât aceasta ar fi totalitarã ºi injustã;orice citire, din multele posibile, este eronatã ºi înacest eºec constã etica lecturii. Chiar dacã eu, cacititor, cum insinueazã Miller în niºtestrãlucitoare ºi paradoxale observaþii finale, nupot, pânã la urmã, sã-mi reprim tentaþiairezistibilã de „a reacþiona la o necesitate alimbajului ca ºi cum ar avea autoritate ºi forþãontologicã”.

cartea strãinã

Vianu Mureºan

Crimã ºi erezie în lumeaminiaturiºtilor

(urmare din numãrul trecut)

Pânã aici avem cele trei coridoare epice alecãrþii lui Pamuk: lucrul la cãrþile comandatede Padiºah, crima ºi iubirea. În primul

evolueazã miniaturiºtii, Unchiul ºi Negru. În celde-al doilea toate personajele constante ale cãrþii,iar în cel de-al treilea se întâlnesc ªeküre cu copiiºi tatãl ei, Negru, Hasan ºi Ester. Aº zice cã rolulcel mai greu îl are Negru deoarece, pe de-o parte,Unchiul îl însãrcineazã cu finalizarea cãrþii, dar îldelegã ºi sã investigheze subtil asasinarea luiDelicat. Numai cã în acest timp, Unchiul esteasasinat – tocmai în seara întâlnirii fetei cu Negrula casa evreului spânzurat – ºi cartea la care lucracompromisã, furându-se cea mai importantãdintre miniaturi. Astfel, apare aceastã situaþie:cartea nu poate fi terminatã, asasinul nu ecunoscut, iar ªeküre, deºi i-a acceptat dragostea,promiþându-i sã se cãsãtoreascã cu vãrul ei, refuzãsã oficieze gesturile de soþie pânã ce asasinultatãlui nu e prins ºi pedepsit: „ … pânã când nuva fi aflat, sau pânã când nu îl vei afla tu peucigaºul tatei (…) pânã când nu va fi isprãvitã ,prin harul ºi truda ta, cartea Padiºahului Nostru ºipânã când nu-i va fi înmânatã lui în slavã, n-ai sãîmparþi aºternutul cu mine.” (p. 268) Ca elementnou, se pune aceastã întrebare: ce legãturã poatefi între asasinarea lui Delicat Efendi ºi asasinareaUnchiului? O aceeaºi mânã ºi acelaºi interes, orisunt pricini ºi interese fãrã legãturã între ele? Cuce are legãturã crima, dacã nu cu cartea în lucru,pe care cineva e interesat sã o zãdãrniceascã?Dacã e aºa, atunci trebuie identificat un nucleude putere subversiv, pe care Padiºahul ºi oameniilui nu-l controleazã. Refãcându-se conexiunea cuDelicat Efendi, prima bãnuitã ar fi gruparearadicalã a lui Husret Hogea din Erzurum al cãreisimpatizant era. Suspansul nu dãinuie prea multtimp. Aflãm, din confesiunea Ucigaºului, care nu-ºi dã numele, lãsând sã se-nþeleagã cã e unuldintre maeºtrii miniaturiºti care-l cunoºtea bine peDelicat ºi are ºanse sã preia conducerea ºcoliidupã moartea lui Osman. Acesta îºi mãrturiseºtecrima în faþa Unchiului. Bãtrânul însã nu apucãsã foloseascã în niciun fel informaþia, deoarece înaceeaºi întâlnire este omorât ºi el, zdrobindu-i-secapul cu o cãlimarã metalicã. Vedem tot filmulprin ochii bãtrânului, foarte conºtiincios în a ne

da detalii despre procesul morþii proprii, în toiulcãreia îi apare îngerul Azrail „cel ce pune capãtcãlãtoriei omului în aceastã lume”. Felul în carebãtrânul îºi reflectã propria moarte corespundecelui în care moartea a fost reprezentatã pe mini-atura comandatã de el în corpusul cãrþii secrete aPadiºahului. Cum ar veni, bãtrânul Unchi esteomorât de moartea pe care a comandat-o artistic.Miniatura, odatã încheiatã capãtã consistenþãonticã, exercitându-ºi puterea atât asuprapictorului cât ºi a celui ce-a comandat-o. Astfel,ucigaºul pare numai un instrument în mâinileunei forþe declanºate prin har artistic ºi zgândãritede alunecãrile eretice ale Unchiului. Altfel spus, ºi-a creat imaginea artisticã a morþii pentru a fidistrus de puterea acesteia. Pentru un detectivcare vrea sã afle criminalul acest element este,probabil, cel mai puternic indiciu, anume cã acelminiaturist care a pictat chipul morþii în carteaUnchiului este ºi fãptaºul: „Acum, maestrulminiaturist care m-a pictat strãbate necontenitstrãzile, noaptea, cuprins de remuºcare, de parcãar crede, aºa cum credeau unii maeºtri chinezi, cãel este întocmai ceea ce a pictat.” (p. 182) Dinpãcate numai el ºi Unchiul ºtiu cine e, or Unchiule mort. Întrebarea rãmâne deschisã. Afectatãprofund de moartea tatãlui, rãmasã fãrã protecþieºi sprijin, ªeküre acceptã cãsãtoria în pripã cuNegru. Deocamdatã una strict formalã, pânãdupã prinderea ucigaºului.

ªtim, deci, cã existã un singur ucigaº ºi douãvictime. Dar numai noi, cititorii, ºtim asta dinspusele Unchiului muribund. Niciunul dintrepersonajele cãrþii nu aflã ceea ce noi deja ºtim,rãmânând sã caute în ignoranþã împricinatul.Ceea ce ne uºureazã nouã ancheta, ca cititori, nule serveºte la nimic celor însãrcinaþi sãlimpezeascã misterul, în primul rând MaestrulOsman ºi, apoi, foarte zelos dupã ce la poruncaVizirului suportase deja un rând de cazne pentrua i se smulge informaþii, primul suspectat deomorârea Unchiului, Negru Efendi. În furia luigreu de mascat, Padiºahul acordase trei zilepentru depistarea ucigaºului, ce-i compromisefinalizarea cãrþii, sub ameninþarea cã în cazcontrar vor fi supuºi la cazne toþi miniaturiºtiipânã vor mãrturisi. Desigur, ºtiindu-se cã lailustrarea celor douã cãrþi lucraserã aceeaºiminiaturiºti, se poate începe prin studierea

77




comparativã a reprezentãrilor. Fiecare e mai bunla ceva, fiecare executã în toate lucrãrile aceleaºiobiecte ºi detalii, cu aceeaºi expresivitate. Ca ataretrebuie fãcut inventarul notelor comune alelucrãrilor, clasificate dupã paternitatea lor ºiidentificat miniaturistul ce le-a executat. ªtiindu-ºifoarte bine elevii, cu siguranþã Maestrul Osmanva descoperi cãruia dintre ei îi aparþine carelucrare ori care element dintr-o lucrare – pentru cãîn cartea Unchiului fiecare miniaturã fuseseexecutatã, pe fragmente, de Fluture, Mãslinã ºiBarzã. Se descoperã, aºadar, autorii diverselorelemente din cartea tainicã, prin ceea ce poate finumit expertizã stilisticã, din care transparepersonalitatea fiecãrui autor. Dar nu e de ajuns.

Cei doi anchetatori mai beneficiazã de unindiciu important. Asupra lui Delicat Efendifusese gãsitã o schiþã de miniaturã reprezentândun cal. Maestrul Osman ºi cu Negru cerceteazãatent calul, constatând o amprentã stilisticãpersonalã, o crestãturã abia perceptibilã la nas. Seºtie cã anumiþi miniaturiºti, care nu îºi semnaulucrãrile, aveau dorinþa sã le personalizeze cumvalãsând astfel de amprente fie în decoraþiune, fieîn execuþia unor detalii aparent periferice precummustaþa, sprâncenele, urechile sau nasulpersonajelor, frunzele, iarba, copitele sau fireledin coama cailor. Beneficiind de susþinereasultanului, interesat direct în prinderea ºipedepsirea exemplarã a ucigaºului, maestrulOsman, recurgând la trucul viclean al unuiconcurs decide sã facã un test. Fiecare miniaturisteste solicitat sã deseneze un cal, cel mai frumoscal pe care ºi-l pot închipui. Între suspecþii decrimã, Barzã, Mãslinã ºi Fluture se achitã desarcinã, trimiþând fiecare propriul cal ideal înnãdejdea câºtigãrii concursului ºi totodatã a uneisume de bani. Însã, inteligent, ucigaºul ºtie cã-i untest ºi efectueazã o lucrare impecabilã în tradiþiamaeºtrilor persani, fãrã semne distinctive. Cei doianchetatori studiazã atent miniaturile, cãutândsemnul din nas al calului. Nu-l gãsesc, evident. Separe cã mâna ce-a desenat calul din miniatura luiDelicat Efendi nu e a niciunuia din cei trei.Pentru a putea continua investigaþia, ºi a evitatotodatã supunerea miniaturiºtilor la torturã,maestrul Osman ºi cu Negru primesc acceptulsultanului de-a intra în Visteria Palatului, unde seaflã cãrþile vechi, primite sau luate de pe la curþilehanilor, ºahilor, padiºahilor sau ale unor paºale,ilustrate de miniaturiºti ajunºi între timplegendari. Au doar trei zile la dispoziþie. Studiazãatent cu lupa mii de miniaturi fãrã a gãsi urmacalului respectiv. Maestrul Osman emite pãrereacã ucigaºul e Barzã. Negru pare convins, deºidiscuþiile îndelungate din Vistierie l-au fãcutbãnuitor faþã de Osman, care ar fi putut pune lacale asasinarea Unchiului pentru a nu finaliza„detestabila” carte cu ilustraþii dupã metodafrâncã. Pãrãseºte Visteria înainte sã expire cele treizile.

Grãbit sã-ºi regãseascã soþia, pentru a-i davestea cã ucigaºul tatãlui ei a fost gãsit, constatãcã aceasta nu mai e acasã. Aflã de la Ester cã, îllipsa lui, ªeküre ºi copiii au fost luaþi de Hasan ºiduºi înapoi la casa fostului soþ. Recuperarea lor seface cu mai mici dificultãþi decât se aºtepta,deoarece furibundul Hasan, posesorului uneiînfiorãtoare sãbii cu mâner roºu, tocmai lipsea dela domiciliu. Însã evenimentele se precipitã. Într-ocunoscutã cafenea unde seara se-abãteau de-obiceiminiaturiºtii pentru a servi bârfa cea de obºte ºi a-ºi cicãli adversarii, izbucneºte un scandal.Adepþii lui Hogea din Erzurum omoarã meddahullocalului, un soi de povestitor ambulant care fãceabãºcãlie tematicã de toatã lumea interpretândrolul indicat de-o miniaturã, mereu alta,

atârnatã-n perete, ºi se dezlãnþuie împotrivaminiaturiºtilor, pe care îi socoteau vinovaþi atât demoartea lui Delicat Efendi, adept al credinþei lor,cât ºi de complicitate la opera infamã aUnchiului. Negru surprinde evenimentele tocmaipe când îºi aducea acasã proaspãta soþie cu copiii.Dupã ce îi pune în siguranþã pe aceºtia, bãnuitorºi neconvins de verdictul aflat în Vistierie de lamaestrul Osman, se duce pe la casele celor treiminiaturiºti cãutând miniatura dispãrutã de launchiul sãu în noaptea crimei. Aventura delocsimplã îl duce pânã la urmã la asasin. Mãslinã.Care nu numai cã avea la el pictura, dar ceea cear fi trebuit sã fie un portret al Padiºahului, dupã„metoda frâncilor”, era propriul portret. Seînchipuise pe sine în cartea comandatã de sultancu prilejul aniversãrii a o mie de ani de lafondarea islamului. Negru nu reuºeºte sã-ºirãzbune unchiul. Criminalul scapã, dar nu ajungedeparte. În tentativa de-a pãrãsi oraºul cu gând sãfugã-n India, este surprins în apropierea portuluide cãtre Hasan ºi descãpãþânat c-o loviturã desabie. Totuºi, dacã ne gândim mai bine s-ar puteaadmite cã a ajuns departe, moartea fiind distanþade dincolo de orice eveniment care poate pãreaîndepãrtat, dincoace de orice poate pãreaapropiat.

Negru, erou în felul lui, aproape mort de latãietura la gât-umãr rezultatã din lupta cuucigaºul, scapã c-o ranã teribilã ce-l va necãji totrestul vieþii. ªi pentru ca mãcar atâta din povestesã aibã ceva bun, se va îndeletnicii dupã puteri înurmãtorii douãzeci ºi ºase de ani cu uzufructulrâvnitei lui soþii. Începând chiar din noapteacând, în urma tãieturii, vine acasã mai mult mortdecât viu, iar drept rãsplatã pentru eroism ºiconsolare pentru rana aproape mortalã dezgheþatasoþie îºi ia revanºa cu o felaþie (distih: ofertaneonoratã / se va rãzbuna odatã) iscãtoare derãcnete cum nu sau mai auzit în mahala (pentrucopii, mama oblojea cu balsam rãnile lui Negru).Semn cã aproape mortul e cel puþin viu. Rãnile sevor vindeca cu timpul lãsând în urmã o cicatriceînspãimântãtoare, dar deprinderea oblojitului ºi-adovedit utilitatea chiar ºi-n lipsa lor. Mulþumit înfelul lui, de-o paºnicã împãcare cu viaþa Negru „arãmas mereu melancolic”. Cartea tainicã n-a maifost isprãvitã. Maestrul Osman orbeºte în VisteriaPalatului, dupã metoda veche împungându-ºi ochiispre a-ºi grãbi aureolarea. Mai trãieºte doi ani,timp suficient pentru contemporani sã-lînveºmânteze-n legendã. În scurt timp ºcoala deminiaturã se desfiinþeazã, maeºtri ºi discipoliigãsindu-ºi preocupãri mai lucrative. Toate acesteale aflãm de la ªeküre, ultima instanþã monologalãa cãrþii lui Pamuk. Ea le-a povestit fiului sã Orhanspre a ni le transmite nouã. Nouã, cui? Dacãnouã, cititorilor, atunci nu cumva Orhan al luiªeküre o fi acelaºi cu autorul cãrþii Mã numescRoºu? Iatã ceva la care meritã sã meditãm. Poatefi un ingenios efect structural, substituireadeliberatã a conºtiinþei auctoriale de cãtre scriitorcu un personaj cãruia-i delegã propria misieliterarã, iar pentru veracitate îi oferã ºi propriulnume. Nu garantez cã e aºa, dar dacã ar fi mi-arîntãri gândul cã am de-a face cu unul dintre ceimai inteligenþi creatori de ficþiune literarã. Deci„… sã fiþi cu bãgare de seamã ºi sã nu-l credeþi peOrhan! Cãci nu va exista minciunã pe care sã n-oticluiascã pentru ca povestea lui sã fie frumoasã,iar noi sã o credem.” (p. 584)

Apoi, important este sã vedem cum econstruitã naraþiunea? În cartea lui Pamukconstrucþia poveºtii face parte din poveste, altfelspus felul în care se spune ceva þine de esenþa aceea ce se spune. Aº numi asta naraþiuneautoscopicã, povestea care se vede pe sine în

construcþie ºi îºi asumã fuziunea cu fondul epic,spre a o deosebi de naraþiunile telescopice, în careexistã mereu un narator abstras, distant, ceurmãreºte derularea unor întâmplãri la care nuparticipã. Concret, cele cincizeci ºi nouã defascicule ale cãrþii pot fi vãzute ca tot atâteaminiaturi în cuvinte. Povestea miniaturiºtilor esteredatã în miniaturi. Astfel, existã o distribuþie aeului narativ în aºa fel încât fiecare secþiune esteocupatã de un altul, care preia ºtafeta de la celanterior, existând ºi câteva recurenþe. Dupã ce eulreflexiv al unei miniaturi ºi-a epuizat descrierea,un element al ei fie persoanã, fie o situaþienelimpezitã trece în miniatura urmãtoare pe careo lumineazã, cerându-i sã facã acelaºi lucru, sã seautodescrie. Fiecare secþiune conþine un decupajnarativ cu dublã deschidere; fiecare reprezintã odare de seamã de tip monolog, unde dialogurile,prin care se face legãtura între personaje, rãsardin amintirile celui ce monologheazã, menite alãmuri o circumstanþã. Putem avea o intuiþie astructurii cãrþii, dacã ne închipuim toate celecincizeci ºi nouã de capitole transpuse înminiaturi pe un perete. Apoi le contemplãm,identificând elementul comun al tablourilorînvecinate, înþelegând din asta logica pe care-ourmeazã ºtafeta narativã. Fiecare tablou e luminatde o conºtiinþã personalã, conºtientã parþial ºi deceilalþi, dar care se limiteazã sã-ºi expunã propriaîmprejurare epicã, sã se poziþioneze în aºa fel înscenariu ca ºi cum ar fi permanent mãrginitã deniºte muchii invizibile. Deºi pare interesat de cese-ntâmplã în tablourile învecinate, deºi mai tragecu ochiul în stânga ºi dreapta naratorul indiscretreuºeºte sã-ºi controleze curiozitatea.

Nu existã un povestitor care sã aibã autoritate,adicã o conºtiinþã narativã atotcuprinzãtoare ce astrãbãtut toate ungherele, a scotocit prin toateinimile ºi minþile personajelor venind în faþanoastrã sã le divulge. Nu se vorbeºte din afarã, cinumai dinãuntru, nu existã eu observator.Titlurile capitolelor indicã aceastã distribuþie înºtafetã a eului narativ: Eu sunt cadavrul, Eu,Câinele, Mã numesc Negru, Eu, ªeküre, Eu suntUnchiul vostru, Voi fi numit Ucigaºul, Eu,Diavolul, Mã numesc Moartea etc. Important deobservat e ºi acest element, anume cã secþiunilecãrþii lui Pamuk îºi compun propriile miniaturinarative, însã printre acestea sunt strecurateminiaturile pe care urmeazã sã le regãsim încartea tainicã a Unchiului, cu teme precummoartea, copacul, câinele, calul, banul, Diavoluletc. Avem ca atare o împletiturã a spaþiuluinarativ al scriitorului cu expresia narativã apicturilor comandate miniaturiºtilor-personaje acãror sarcinã e sã ilustreze o altã carte. Adicã încartea ce se scrie, cea a lui Pamuk, ies la ivealãilustraþiile unei alte cãrþi, a Unchiului, pe careconºtiinþa lor reflexivã, imanentã, le transformã îninterludii ale celeilalte naraþiuni. Evenimentelepublice din Istanbulul miniaturiºtilor sunt relatatede temele unor fiþuici volante – câinele, copacul,calul, femeia – desenate în distracþie de unul saualtul dintre maeºtri, pentru a fi afiºate pe pereteleunei cafenele în care se-ntâlneau seara, servindtotodatã de suport figurativ pentru povestirilemeddahului.

(continuare în numãrul urmãtor)

88




Avenit foarte bine publicarea la Editura IdeeaEuropeanã a micului volum de dialoguri pecare tânãrul universitar clujean Sandu Frunzã

le-a realizat cu profesorul Leon Volovici, de laUniversitatea Ebraicã din Ierusalim: nu de mult,acesta a rotunjit vârsta de ºaptezeci de ani. Este,aºadar, un bun prilej de a evoca un parcurs de viaþãºi de cercetãri literare ºi de istorie a evreilor, subtitlul simplu dar semnificativ, De la Iaºi la Ierusalimºi înapoi. Spun semnificativ, deoarece toate acestepagini de confesiune stau sub semnul uneiechilibrate împãrþiri între spaþiul românesc deorigine ºi cel israelian, într-un du-te-vino permanent,atât în cel concret-geografic, cât ºi în cel spiritual.Cãci, plecat din România în anul 1984, LeonVolovici a revenit mereu în þarã, dupã 1990, maiales la Cluj, unde þine cursuri ca profesor invitat laInstitutul de Studii Iudaice din cadrul Universitãþii,iar lucrãrile sale ºtiinþifice îl menþin cumvaobligatoriu legat de trecutul evreilor români. Dejacartea sa de debut din 1976, Apariþia scriitorului încultura româneascã, atrãsese atenþia asupra unuifoarte serios cercetãtor, iar angajarea sa în echipamarelui Dicþionar al literaturii române pânã la1900, realizat de ieºeni, atestã aceleaºi remarcabilecalitãþi de om de culturã. Sunt cunoscute, apoi,contribuþiile sale majore la istoria evreilor dinRomânia, publicate dupã instalarea în Israel, unde alucrat ºi la institutului Yad Vashem pentrucercetarea crimelor Holocaustului.

Cum însuºi mãrturiseºte în convorbirile la carene referim acum, trãieºte „simultan în douã spaþiiimaginare ºi culturale”, iar cartea de faþã aratã cãîntre aceste douã teritorii Leon Volovici a reuºit sãse menþinã într-o dreaptã cumpãnã. Spre locurile debaºtinã se întoarce cu o nostalgie ce refuzãexaltãrile superficiale ºi ceea ce am putea numi„retorica aducerilor aminte”, ºi în bine, ºi în rãu.Nu face caz nici de momentele dificile ºi dureroaseprin care a trecut el ºi familia în anii rãzboiului, custigmatele încã vii ale pogromului din 1941 deexemplu, nici nu afiºeazã gesturi de spectaculoasãopoziþie post festum la regimul comunist prin carea trecut ca atâþia alþii din generaþia sa, nu-ºi exhibãmeritele în materie de viaþã academicã. Sunt,acestea, confesiuni ponderate, cu procentul lor detandreþe ºi discreþie melancolicã, de realism alînregistrãrii experienþelor, care le asigurãautenticitatea. Mãrturii simple ale unui „simplu”om de carte.

Invitat sã se refere la trecutul sãu românesc,profesorul de acum are cuvinte expresive desprefamilia lui de „evreu din Est”, cu o vechime decinci generaþii pe pãmânt moldovean, - oameniobiºnuiþi, tatãl fierar ºi fiu de fierar, decorat înluptele de la Mãrãºeºti, foarte apropiat de þãraniipentru care lucra zilnic; mama, - dedicatã familiei ºipãstrãtoare cuminte ºi moderatã a tradiþiilorreligioase ºi culturale specifice etniei sale. Spirit maidegrabã independent ºi nu foarte comunicativ, tatãlîi va fi transmis fiului ºi o anume reticenþã faþã de„formele totale, radicale de religiozitate”, de unde ºio anumitã libertate a urmaºului, respectuos,desigur, faþã de tradiþii, însã neangajat în materie.Evocând aceste aspecte ale vieþii familiale, LeonVolovici vorbeºte mai degrabã despre o religiozitatepopularã, aºa cum s-a rãsfrânt ea, de pildã, înteatrul evreiesc de expresie idiº, despre un soi deurmare a obiceiurilor simple, transmise de la ogeneraþie la alta, pe care îndeosebi mama lecontinua cu un fel de modestie ºi cu un echilibru

ale cuiva care se înscrie în chip natural într-o albiefãrã meandre ºi mari tulburãri. Rememoreazãmomente din viaþa sa alãturi de cei apropiaþi, încentru cu chipul matern, dispariþia accidentalã aunui frate adolescent, a celuilalt, trecut la sfârºitulanilor ’40 prin experienþa oarecum insolitã a unuikibuþ ... bucovinean, plecat apoi curând în Israel ºireîntâlnit peste decenii; povesteºte câte ceva despreformaþia sa intelectualã: anii de liceu ºi deuniversitate ieºeanã, tânjirea dupã maeºtrii greu degãsit în anii de dictaturã înfloritoare, experienþa dedascãl dintr-un sat moldovean, vreme de doi ani,perioada angajãrii în munca de cercetare literarã,evocã sobru plecarea din þarã, alãturi de soþiapolonezã ºi de cei doi copii încã foarte mici, sereferã la acomodarea dificilã pe noile meleaguri ºi laregãsirea acelui echilibru mai sus amintit, al uneivieþi dedicate muncii oneste de istoric ºi de literat,lucrând pe cele douã teritorii de culturã ºisensibilitate, româneascã ºi israelianã.

Sunt momente ºi întâmplãri abia schiþate,relatate cu un soi de pudoare, dar care recompunun traseu de viaþã ce are coerenþa ºi organicitatealui. ªi cota de exemplaritate, tocmai datoritãconcentrãrii unor note comune pentru o întreagãcategorie de intelectuali formaþi ºi maturizaþi învremea comunismului de la noi, cu cenzurileculturale din anii “realismului socialist”, dar ºi cucâteva figuri luminoase, precum profesorul defilosofie Ernest Stere, marginalizatul etnolog PetruCaraman, tânãrul Alexandru Zub, întemniþat dupãsolidarizãrile cu evenimentele din Ungaria anului1956, ori Tudor Vianu, într-o memorabilã trecereprin capitala Moldovei... Ceva mai târziu, exemplelemari vor fi pentru el Paul Cornea ºi Adrian Marino.

Neînregimentat politic (având „rude înstrãinãtate”, n-a fost nici membru de partid), ºi-aputut conserva un fel de semi-marginalitateprotectoare, iar munca de profesor rural, apoi ceadintre fiºele de dicþionar nu l-au expus foarte tare„intemperiilor” epocii. A fost, însã, un martor atentºi sensibil a ceea ce se întâmpla în jurul lui, lanivelul vieþii „comune”, de fiecare zi. Despreatmosfera epocii, face observaþia simplã ºi corectãcã n-au prea existat „comuniºti din convingere”, cimai degrabã oportuniºti sau înfricoºaþi; recunoaºteregimului comunist meritul de a fi asigurat accesultinerilor de condiþie socialã modestã la studiisuperioare, însã cu o foarte gravã pervertire aeducaþiei lor; a avut ocazia sã-ºi dea seama în cemãsurã þãranii ºtiau mai bine „sã simulezeacceptarea noii orânduiri”; noteazã momente dinepoca de crizã ºi constrângeri economice a cozilornocturne la alimente º.a.m.d. Readuce, de fapt,aminte date ale trecutului relativ apropiat care sunttot atâtea argumente contra „nostalgicilor”comunismului, cu aceeaºi moderaþie a vocii, ceexclude orice patos retoric.

Interesat de „chestiunea antisemitismului”,intervievatorul obþine rãspunsuri de asemeneafoarte nuanþate. Ele aduc în discuþie ciocnirea cu„existenþa, fie ºi latentã, antisemitismului”, iarsituaþiile personale evocate, dintre cele maiobiºnuite ºi ele, sunt elocvente prin ele însele înprivinþa absurditãþii unor prejudecãþi etniceperpetuate în timp în virtutea inerþiei: reiese din ele– momente petrecute la Universitate, la internareaîntr-un spital, în diverse alte circumstanþe – cã,dincolo de etichetele superficiale puse unor semenide-ai noºtri, cea care conteazã ºi învinge în cele din

urmã este omenia, sunt calitãþile spiritului. Din noufãrã mari peroraþii pe tema delicatã, în context, aetniei hulite prin nefaste tradiþii, înseºi situaþiileevocate sunt convingãtoare, câºtigând ºi un grad deconsistenþã simbolicã. Cea mai expresivã din acestpunct de vedere este împrejurarea în care, înspitalul în care fusese internat cunoaºte tocmai un...legionar vehement antisemit, care, fãrã sã-i cunoascãnaþionalitatea, se ataºeazã de el, din aceleaºi foartesimple ºi fireºti raþiuni umane.

Foarte interesantã este ºi secvenþa din cartedespre „experienþa polonezã” a cercetãtorului LeonVolovici, care ºi-a descoperit la Varºovia ºi viitoareasoþie, etapã din biografia sa care îi permite reflecþiipline de miez despre mentalitãþile specificepoporului vecin, situaþia politicã ºi atitudinile multmai tranºante decât la noi, faþã de putereacomunistã, prilej de comparaþii grãitoare între celedouã spaþii spirituale. Un amplu articol scrisspentru o revistã din Polonia, despre diverse mediifrecventate acolo publicat în completarea dialogu-rilor în secvenþa intitulatã Scrisori din Ierusalim, dãseama despre calitatea de observator ºi de analistpsihologic a autorului, care este, în aceste pagini, ºiun remarcabil... prozator, evocator de portretememorabile. O menþiune aparte meritã, sub acestunghi, emoþionanta evocare a tatãlui, într-un textsolicitat de revista clujeanã Apostrof).

Mergând pe firul biografiei, dialogurile ating ºiele probleme legate de viaþa comunitãþii evreieºtidin România ºi de propria familie, adaptarea penoile coordonate de viaþã din Israel, ale unui omcare, pe solul cald ºi nisipos al noii patrii, are totuºinostalgia „noroiului din Moldova” ºi care, ferindu-sesã cadã pradã „schizofreniei unei identitãþi duble”,reuºeºte în cele din urmã sã se regãseascãdeopotrivã în cele douã teritorii spirituale ca învirtutea unui soi de principiu al vaselorcomunicante.

Ca pentru mulþi intelectuali plecaþi dinRomânia, Leon Volovici poate judeca de ladistanþã, cu o detaºare rezonabilã, schimbãrilesocietãþii româneºti de dupã Revoluþie (el crede, ºinu greºeºte, cã a fost vorba de o revoluþie, în ciudamultelor alterãri ºi mistificãri), amendeazã pe dreptcuvânt inerþiile ºi cliºeele legate de aºa-numita„imagine a României în lume”, tendinþa deidealizare esenþialistã a românitãþii. ProfesorulVolovici repune astfel în discuþie chestiunea„amneziei” culpabile a multora dintre conaþionaliinoºtri, refuzul unei reale ºi profunde conºtientizãria unor momente ºi atitudini greu avuabile, ce-idrept, privind în primul rând soarta evreilor de lanoi, atitudinea faþã de “cãlãul bun” Antonescu.Este, în fond, ºi problema pe care o suscitã etapacomunistã a istoriei României, faþã de care semanifestã aceeaºi atitudine ambiguã – „lustraþia”,constatãm încã, este departe de a se fi produs...

Nu am epuizat, desigur, în aceastã prezentarerezumativã, întreg repertoriul de reflecþie alprofesorului Leon Volovici din aceste dialoguri,completate expresiv de alte reflecþii, ºi evocãri, dinultimele pagini ale volumului. Sunt, în ansamblullor, chiar în aceastã formã mai concentratã, mãrturiisemnificative ale unui intelectual lucid, trecut prinvremuri îndeajuns de confuze, dar care a reuºit sãintre, cum spune „cu o dozã de ironie ºi de auto-ironie” la o paginã, „în marea categorie a oamenilordecenþi”. E o performanþã, în felul ei, dacã privimcu ochii bine deschiºi în lumea apropiatã de noi ºide prin împrejurimi.

Ion Pop

De la Iaºi la Ierusalim ºi înapoiordinea din zi

Miºcare artisticã de o mare diversitate,prelungire a Renaºterii, barocul francez afost studiat, pînã în prezent, îndeosebi în

expresia lui literarã, muzicalã ºi plasticã (picturã,sculpturã, arhitecturã, ornamenticã). O carterecentã a lui Jean-Marie Constant (1) îl descrie cape o afirmare a libertãþii individuale ºi ca unrãspuns, prin creaþia artisticã ºi princomportamentele cotidiene, la probleme politice,religioase sau de societate. Mentalitatea ºi esteticabarocã dobîndesc astfel o semnificaþie socialã,concretizînd totodatã alegeri morale inedite,neconvenþionale.

Reperele cronologice avute în vedere de autorsînt 1600 (anul în care Henric al IV-lea, la doi anidupã promulgarea, la Nantes, a edictului depacificare religioasã a regatului, îºi pregãteacãsãtoria cu Maria de Medici) ºi 1661 (anul încare începe domnia personalã a lui Ludovic alXIV-lea): date ce inaugureazã douã perioade destabilitate a regatului – prima mai scurtã, a douamai lungã – ºi între care rivalitãþile politice ºipersonale, disputele confesionale ºi nemulþumirilesociale ies pe rînd la suprafaþã, într-un climattensionat ºi în acelaºi timp fascinant.

Descriind perioada 1624-1652 din perspectivãaristocraticã moderatã, Memoriile lui LaRochefoucauld opun anii de calm ai regenþeiMariei de Medici, a cãrei influenþã asupra fiuluiei, Ludovic al XIII-lea, va dispãrea complet în1630, ministeriatului lui Richelieu (1624-1642) -vremuri tulburi, de consolidare a autoritãþii regaleprin forþã ºi violenþã. Pe fundalul execuþiilorpublice ale unor nobili ce sfidaserã autoritatearegelui sau complotaserã împotriva regimului(Bouteville e executat în 1627 pentru cã violaseedictul din 1626, care interzicea duelul; Cinq-Mars ºi de Thou în 1642, deoarece conspiraserãîmpotriva lui Richelieu) se configureazã un idealbaroc al libertãþii: moartea eroului ce-ºiconstruieºte propria-i scenografie macabrã pringesturi de sfidare ºi prin vesele interpelãriadresate mulþimii sau cãlãului, într-un spectacolpublic ce creeazã impresia cã justiþia ºi legea sîntun exerciþiu de cruzime. Prezent în picturã,sculpturã, teatru ºi operã, motivul morþii-spectacolantreneazã ambele sexe. Cu rãdãcini antice,

îndeosebi stoice, el aduce în faþa ochiloroamenilor din anii 1600, pe lîngã decapitarea înpiaþa publicã a unor tineri ireverenþioºi, insolenþi,seducãtori ºi turbulenþi, imagini recurente precumcele ale morþii Didonei, Cleopatrei, Lucreþiei, a luiCaton sau a lui Seneca. Avem de-a face cu oadevãratã „culturã a morþii” (p. 96) exhibatãteatral, ale cãrei origini par a se afla în spaimelecolective provocate de tulburãrile civile ºi derãzboaiele religioase din secolul al XVI-lea,reînviate în vremea Rãzboiului de 30 de Ani(1618-1648), cel mai devastator conflict cunoscutpînã atunci de Europa.

Simþul onoarei, al riscului ºi al sfidãriidefinesc morala ºi sensibilitatea aristocraticã, încare libertatea e semnul ºi manifestareaautonomiei individului. Perceputã de unii oameniai Bisericii ca o moºtenire pãgînã, cãutarea gloriei,la care vor fi asociate ºi figuri mitice feminine,laicizeazã moartea prin dramatizare, golind-o deconþinutul creºtin ºi politizînd-o prin abolireateatralã a distanþei dintre real ºi imaginar.Individualizarea barocã a morþii, în care sfidarease amestecã uneori cu blasfemia, ca în cazul luiDon Juan, e astfel o reacþie la ritualizareacolectivã a credinþei, promovatã atît de Reformãcît ºi de pietatea Contrareformei. În aceasta dinurmã se vor distinge mobilizãrile comunitaristeale iezuiþilor (procesiuni, penitenþe publice,pelerinaje, reprezentãri ale Patimilor), ce vorsuscita dezaprobarea nu doar a janseniºtilor ci ºi aoratorienilor, catolici platonizanþi al cãror ordin afost întemeiat de Bérulle în 1611.

Semnificaþia aristocraticã a comportamentuluibaroc apare în doctrina politicã a„monarhomacilor” (iniþial protestanþi), înrevendicãrile Stãrilor generale ºi în veleitãþile deindependenþã ale oraºelor. Invocîndcontractualismul medieval ºi manifestîndu-ºiostilitatea faþã de monarhia ereditarã, primiidoresc o îngrãdire a puterii regale ºi o monarhieelectivã, de genul celei imperiale, definindtotodatã „datoria de revoltã” a supuºilor, ºi deasemenea condiþiile asasinãrii regelui-tiran(„tiranicidul”). Surprinzãtor, principiul monarhieielective a fost îmbrãþiºat, în Franþa, ºi de catolici:în 1593, asasinarea ºefului Ligii catolice, ducele de

Guise, a generat o revoltã a oraºelor catolice dinnord. Fãcîndu-l rãspunzãtor de asasinat pe Henrical IV-lea, la origine protestant, oraºele în cauzã aucerut, împotriva legilor succesorale salice, alegereaunui rege (2).

Întrunite relativ des în secolul al XVI-lea,vreme de crizã (în 1560, 1576, 1588 ºi 1593),Stãrile generale, al cãror rol se limita la aprobareanoilor impozite, s-au reunit în 1614 pentru ultimadatã înainte de Revoluþia Francezã. Într-oatmosferã tensionatã de conflicte de interese(nobilimea reproºa Stãrii a treia cã se îmbogãþeape seama ei; Starea a treia dorea sã împartã cuclerul privilegiile fiscale), medierea regentei, Mariade Medici, s-a dovedit infructuoasã.

În ce priveºte ponderea politicã a oraºelor, fiecatolice fie protestante, ea se manifesta prinaspiraþia la o „putere de proximitate” (oautogestionare eficientã ºi autonomã, în carenotabilii locali aveau cea mai mare greutate),combinatã cu recunoaºterea unui „protector” cucompetenþe militare (înainte de a deveni rege,Henric al IV-lea a fost „protectorul” oraºelorprotestante din Navara, p. 69). Modelul oraºelor-state descentralizate era, în anii 1600, cel alProvinciilor Unite (în mare, Olanda zilelornoastre), care s-au eliberat de sub dominaþiaspaniolã în 1579 ºi ºi-au încredinþat apãrarea unuistathouder. Cît despre Franþa, notabilii oraºelorprotestante, ca ºi cei ai oraºelor catolice, erauneîncrezãtori atît faþã de centralismul monarhiccît ºi faþã de propriii lor ºefi religioºi (ibid.).

Literatura galantã ºi preþiozitatea secolului alXVII-lea francez reiau metaforic mitul libertãþii caprivilegiu aristocratic (p. 75) sub forma idealizãriitrecutului galic – epocã de aur a inocenþei, a pãciibucolice ºi a fericirii în sînul naturii. Astreea,roman pastoral cu implicaþii politice, adevãrat„testament al nobilimii în crizã de identitate” (p. 10), descrie conflictul dintre Polemas,mesagerul rãzboiului ºi al violenþei patrilineare, ºiregina Amasis, ce încarneazã regimul dreptãþii ºiconcordiei matrilineare (3). În ce-o priveºte peAstreea, ea apare în zodiac în constelaþia Fecioarei(ce poate fi asimilatã Mariei), avînd ca atribute oramurã de palmier (pacea) ºi un spic(prosperitatea). Roman prefeminist cu o simbolicãbogatã, Astreea e transpunerea literarã a calitãþilorpacificatoare ºi a supleþei diplomatice a reginei-mame, Maria de Medici, opuse forþei armelor ºiintoleranþei masculine ilustratã de fiul ei, Ludovic

99




incidenþe

Barocul ºi politicaHoria Lazãr

1100




al XIII-lea, preot al rãzboiului ºi justiþiar fanatic.De altfel, în jocul de mãºti baroc de la curteaFranþei din anii 1600-1630, protestanþii, menajaþide regentã, se vor þine departe de contestãrilenobilimii catolice, foarte ostilã Mariei de Medicidin pricina simpatiei ei pentru Concini, favoritulitalian încãrcat cu onoruri, ºi de asemenea dincauza poziþiei ei politice prospaniole.

Asasinarea lui Concini în 1617 de cãtreoamenii regelui, urmatã de profanarea cadavruluicelui ucis, aduce o schimbare radicalã a politiciimonarhice ºi o mobilizare masivã de mijloace învederea mediatizãrii ei. Gen literar intens cultivatîn perioadele de crizã (de exemplu în timpulrãzboaielor religioase), pamfletul reapare subregenþa Mariei de Medici, care a cunoscut oremarcabilã libertate de exprimare ºi deinformare. În jurul anului 1617 asistãm la oexplozie de pamflete anti-Concini: 154 înainte deasasinarea favoritului ºi 220 dupã aceea. Ministrule zugrãvit sub chipul unor animale maleficeprecum vulpea, veveriþa, broasca rîioasã,lipitoarea, vipera, maimuþa, lupul. Publicareapamfletelor e simultanã cu un val de xenofobieantiitalianã ºi antispaniolã fãrã precedent, însoþindde asemenea dezlãnþuiri de furie popularã – înacelaºi timp cauzã ºi consecinþã a ambalãriimediatice. În procente, pamfletele denunþãorgoliul ºi insolenþa lui Concini (30%),comportamentul lui tiranic (18%),responsabilitatea lui în dezlãnþuirea rãzvrãtirilorpopulare (14%), lipsa titlurilor de nobleþe (11%),faptul cã e strãin (10%).

Folosirea pamfletului ca mijloc deinformare/dezinformare politicã face din acestaun modelator al opiniei ºi al sensibilitãþilorcolective. Într-o epocã în care presa nu existã încã(Gazeta lui Renaudot, primul periodic francez, vaapãrea doar în 1631), pamfletul e un instrumentmediatic eficient ºi cu mare ecou în public.Pamfletele sînt adesea scrise de autori strãluciþi,aflaþi în slujba regelui sau a unor nobili, preþul lorde vînzare e modic iar cei ce nu ºtiu sã citeascã lepot afla conþinutul graþie lecturilor publice ce auloc în punctele de mare aflux (poduri, pieþe,locuri de întîlnire). La luarea puterii dupã uciderealui Concini, Ludovic al XIII-lea va pune în funcþieun adevãrat „atelier de scriere”(p. 177): undispozitiv de propagandã folosit atît pe vreme depace cît ºi în timpul conflictelor militare, în careau fost înrolaþi, în structuri suple dar binedelimitate, scriitori cunoscuþi (printre care s-ailustrat Corneille, cu primele sale comedii),oameni ai clerului ºi savanþi (juriºti ºi istorici).

Anticipînd crearea Academiei ºi mecenatul publical lui Ludovic al XIV-lea, aceastã structurã depropagandã e embrionul politicii culturale de stat.

Rãzboiul de 30 de Ani a adus în Franþa o„dictaturã de rãzboi” abil orchestratã deRichelieu, care a cultivat obsesia spionajului ºi aconspiraþiei permanente (interceptarea scrisorilorreginei, Ana de Austria, i-a convins pe cenzoriiregali cã soþia regelui transmitea familiei sale de laViena informaþii politice confidenþiale). La curte,partidul evlavioºilor (fr. dévots), care socoteau cãduºmanii Franþei erau protestanþii, va fineutralizat de Richelieu. Deºi catolic, acestacredea cã inamicul politicii franceze era Casa deHabsburg, care, instalatã la Madrid ºi la Viena,urmãrea „încercuirea” Franþei. „Purificarea”serviciilor statului, arestarea ºi exilareaindezirabililor ºi a celor cu vederi independente l-au fãcut pe Gaston d’Orléans, fratele regelui, sã-lcalifice pe Richelieu drept „preot inuman ºipervers”.

Adunîndu-i în casa lui pe artiºti ºi pe literaþi(Molière a fost protejatul lui), pe evlavioºi ºi pelibertini, Gaston d’Orléans a creat o „contraputereculturalã” (p. 257) în care schimbul de idei ºicoabitarea paºnicã a opiniilor divergente au fostun mobil al toleranþei ºi un model de înþelegereconvivialã între persoane cultivate. Dintr-o altãdirecþie, celebrele saloane literare deschise deDoamna de Rambouillet, Doamna de Sablé ºiMadeleine de Scudéry au întãrit miºcarea derezistenþã culturalã a elitelor aristocratice.Iniþiativã femininã ºi descentralizatã, în careproximitatea localã ºi spiritualã a actorilor a avutrolul esenþial, saloanele, insule de bun gust ºi depoliteþe, au cultivat exprimarea de calitate ºisentimentele delicate. Descrise uneori în tonuri decomedie, cum a fãcut Molière în Preþioaseleridicole (piesã jucatã în 1659, care evocã, de fapt,derapajele galanteriei ºi degradarea ei burghezã,nu apariþia ei pe scena publicã), animatoarelesaloanelor au creat o miºcare de emancipareculturalã a femeii. Cum aparþineau aristocraþiei,nu au promovat eliberarea socialã a femeii,preferînd sã trateze – cu mari îndrãzneli –aspectele intime ale emancipãrii, axate îndeosebipe raporturile personale dintre sexe (cãsãtoria,incompatibilitatea temperamentalã, cãsãtoria deîncercare, concubinajul). Pe de altã parte,angajarea lor, strãinã preferinþelor politice, nu aavut niciodatã în vedere reformarea statului. Însfîrºit, semnalãm cã majoritatea marilor doamnece au însufleþit saloanele anilor 1630-1650 ºi-ausfîrºit zilele departe de lume, de multe ori înmînãstiri (Doamna de Chevreuse, ducesa de

Longueville, Doamna de Sablé). Retragerea dinlume într-un mediu pur, propice înãlþãrii spirituale(din oraº la þarã ºi de la curte la mînãstire) e ocomponentã de bazã a moralei aristocratice,opusã clientelismelor curtenilor ºi tumultuluipolitico-mediatic organizat în jurul monarhului; înacelaºi timp, e o afirmare neostentativã ºineagresivã a individualismului ca refuz alsupunerii necondiþionate ºi al supravegherii.

Confruntatã cu libertatea de exprimare aelitelor baroce codificatã în perioada Regenþei,încercarea de centralizare culturalã a lui Richelieu,al cãrei prim instrument a fost AcademiaFrancezã, întemeiatã în 1635, a constituit otentativã cu succes parþial. Ostilitatea acestor elite,în majoritate aristocratice, avea de altfel sãizbucneascã, sub forma înfruntãrilor militare, învremea Frondelor (1648-1652). Etatizarea culturiiºi anexarea ei la proiectul politic va fi sãvîrºitã, înFranþa, de-abia dupã 1661, sub domnia luiLudovic al XIV-lea, cînd genurile literare majore(tragedia, comedia, satira), ilustrate de scriitoriclasici, de origine burghezã, vor împinge în umbrãgenurile aristocratice (maxima, sentinþa,memoriile, uneori romanul), ºi cînd, adusã lacurte sub ochiul vigilent al monarhului, nobilimeaprovincialã va fi ºlefuitã, îmblînzitã, gratificatã ºidominatã de aproape. Indemnizaþi de rege ºiîncãrcaþi cu onoruri, Racine, Molière ºi Boileauvor deveni prototipul scriitorului profesionist,plãtit ca sã scrie ºi, scriind, sã-ºi laude suveranulcare-l ia sub protecþia lui. În acelaºi timp,mînuitorii condeiului aparþinînd vechii nobilimiprecum cardinalul de Retz (autor de memorii),ducele de La Rochefoucauld (autor de maxime)sau Doamna de Lafayette (care a scris încolaborare cu La Rochefoucauld romanulPrincipesa de Clèves) vor fi numiþi „scriitoriamatori”. Izolat printr-o politicã în care preþulsubsidiilor a fost deseori limitarea libertãþii deexprimare prin tãmîierea obligatorie afinanþatorului regal sau prin autocenzurã, baroculse va „clasiciza”, pierzîndu-ºi odatã cu farmeculexpresiei insolite rolul de ciment al unei lumideschise, rebelã la orice formã de autoritate ºifidelã doar virtuþilor individuale.

Note:(1) Jean-Marie Constant, La folle liberté des

baroques (1600-1661), Paris, Perrin, 2007, 322 p. (2) Instituind noþiunea de „tiran uzurpator”

(care nu e doar un simplu tiran, deoarece seplaseazã de la început în afara legii), ideologiiLigii au încercat sã arate cã principii de Lorena,ºefii miºcãrii, erau descendenþii dinastieicarolingiene (secolele VIII-X), anterioarã celeicapeþiene, cãreia îi aparþinea Henric al IV-lea.Apropiaþi de suveranii spanioli, care în vremeaLigii pretindeau cu au, pe linie femininã, drepturila coroana Franþei, membrii familiei Guiseprezentau legile salice ca pe niºte reglementãribarbare, „gotice”, fãrã valoare legalã (p. 111-112).

(3) Romanul are cinci pãrþi, numãrã 5000 depagini ºi a apãrut între 1607 ºi 1627.

Un observator independent de azi are totdreptul sã rãmînã mirat, vãzînd reflexeleantidemocratice ale intelectualilor noºtri de

prim rang. Acum, cînd problema stringentã asocietãþii româneºti constã în edificarea ºi consoli-darea mecanismelor de judecatã democraticã, esurprinzãtoare graba unor personalitãþi ale vieþiipublice de a distorsiona trecutul, de a-i recuperape propagandiºtii fascismului sau ai comunismu-lui, de a-i gratifica moral pe actorii dictaturilor.

La precedenta sesiune de comunicãri ºtiinþificeinternaþionale, organizatã de Institutul Naþionalpentru Studierea Holocaustului din România “ElieWiesel”, am avut prilejul sã atrag atenþia asupracazului Vintilã Horia. Frenetic elogiator, în presaextremistã de la sfîrºitul anilor ’30, al lui BenitoMussolini, prozatorul fusese recompensat pe-atunci cu un post la Ambasada României de laRoma. Devenit un deºãnþat admirator, în presaextremistã de la începutul anilor ’40, al lui AdolfHitler, romancierul fusese rãsplãtit mai apoi cuun post la Consulatul României din Viena. ªitotuºi, trecîndu-se sub tãcere ditirambicele adezi-uni ale lui Vintilã Horia la cauza mussolinianã ºila cea hitleristã, o pleiadã de scriitori, artiºti ºi fig-uri publice ºi-au ridicat vocea, în anul de graþie2007. Paul Goma, Monica Lovinescu, DoinaCornea, Camilian Demetrescu, Octavian Paler,Sorin Ilieºiu, Dinu Zamfirescu, Dorin Tudoran,Dan Hãulicã, Matei Cazacu, Gheorghe Carageani,Ana Blandiana, Romulus Rusan, MihaiCantuniari, Micaela Ghiþescu, Andrei Ionescu,Marina Constantinescu, Liviu Antonesei, AdrianAlui Gheorghe, Nicolae Florescu, Ileana Corbea,Doina Jela, Sanda Golopenþia, ConstantinEretescu, Nicolae Stroescu-Stîniºoarã, AlexandruHusar, Constantin Ciopraga, Rãzvan Codrescu,Cristian Bãdiliþã, Ion Caramitru, VartanArachelian ºi alþii, la indicaþiile scenice aleMarilenei Rotaru, negau public evidenþa activis-melor fasciste ale lui Vintilã Horia ºi solicitauîncoronarea triumfalã a memoriei fiului rãtãcit1.Ei nu ezitau sã adreseze vibrante apeluri cãtreinstituþiile statului (Preºedinþie, Guvern, Academieetc.), în sensul reabilitãrii ideologului totalitar.

Tentativa de recuperare a lui Vintilã Horia,deºi printre cele mai explozive, nu constituietotuºi o excepþie în spaþiul nostru cotidian. Dupãdecembrie 1989, direcþia principalã a discursului,în legãturã cu scriitori ca Octavian Goga, NaeIonescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, MirceaVulcãnescu, Ion Barbu, Constantin Noica etc. ainsistat pe valoarea literar-filosoficã a operei lor,pe necesitatea elogierii acestora, cu scopul con-solidãrii patrimoniului cultural românesc. S-aufãcut auzite prea puþine voci – rapid descurajate –,care atrãgeau atenþia asupra activitãþii politiceextremiste a respectivelor personalitãþi. Strategiade reducere la tãcere a dezbaterilor oneste desprescheletele din dulap a fost pe cît de previzibilã, peatît de repetitivã. De la clasicul “nu e momentul”,trecîndu-se prin previzibilul “de ce sã condamnãmextremismul de dreapta, acum, cînd trebuie sã neconcentrãm asupra celui de stînga?” (de parcãanaliza comparatã le-ar fi fost interzisã lampado-forilor...), mergîndu-se pînã la atacul dezlãnþuit, îngrupuri de presiune, împotriva cãrþilor incomode,sau refuzul de publicare a acestora, nicio variantãn-a fost neglijatã.

Dacã analiza onestã a petelor din trecut a avutde înfruntat o adevãratã cursã cu obstacoleimprovizate, în schimb discursurile falsificatoare,mitizatoare, au fost gãzduite generos în prim-planul vitrinei culturale. Printre exempleledin aceastã ultimã categorie, poate fi menþionatãmonografia lui Sorin Lavric (Noica ºi miºcarealegionarã, Bucureºti, Editura Humanitas, 2007) ºiintervenþiile adiacente.

Personalitatea lui C. Noica, de la care serevendicã azi influenta grupare culturalã pilotatãde Gabriel Liiceanu ºi catalizatã în jurul EdituriiHumanitas din Bucureºti, trimite însã la realitãþipolitico-istorice dintre cele mai decepþionante.Chiar înainte de adeziunea pãtimaºã la Miºcarealegionarã, Constantin Noica nu a fost un adept aldemocraþiei. În diverse articole din anii 1933 ºi1934, îºi exprimase deja rezervele faþã de culturaºi civilizaþia occidentalã, proclamase valorile auto-htonismului idilizat ºi transfigurat mitic2. Plecatcu o bursã de studii la Paris, în anii 1937-1938, el

intra sub influenþa nocivã a lui Cioran, dupã cumo consemna sarcastic Eugen Ionescu3. Aºa cãînscrierea zgomotoasã a lui Noica în Miºcarealegionarã, printr-o telegramã trimisã de la Paris, însemn de protest împotriva uciderii lui CorneliuZelea Codreanu, venea ca o continuare ºi oîmplinire fireascã a unei direcþii reacþionare degîndire, nicidecum ca o decizie pripitã, teribilistã.Germenii naþionalismului ºi ai xenofobiei eraudeja adînc implantaþi în convingerile sale.

La 8 august 1940, C. Noica publicã, în numãrunic, pe patru pagini scrise de el însuºi, revistaAdsum (“Sînt de faþã”). Obsesiile demagogieilegionare, de creare a omului nou ºi a lumii per-fecte, cu preþul jertfei individului, ºi de con-damnare a ideilor democratice, sînt uºor descifra-bile, în ciuda prolixitãþii ºcolãreºti a vorbitorului:“idealul oricãrei elite conºtiente nu este sã facãaltã lume; e sã fie altã lume. Cine nu înþelegeaceasta nu e contemporan nici cu ce se întîmplãaici, nici cu ce s-a întîmplat în altã parte. De fãcuto altã lume izbuteºte ºi cel strãin de ea; de clãdito lume mai bunã o poate, cine ºtie?, ºi diavolul.Numai cîþiva pot fi, numai ei pot încorpora fiinþalumii noi, în aºa fel încît ea mai ales s-o repre-zinte, chiar atunci cînd nu mai sînt. Cãci moarteae uneori un fel de a fi preotul. Obsesia lui e sãfie. Fireºte cã ºi el fãptuieºte; dar o face aºa cum,la limitã, ar face sfinþii”4. “Democraþia e semnulreacþionarismului în planul spiritului”5.

O lunã mai tîrziu, la 8 septembrie 1940, înpreajma decretãrii statului naþional-legionar subconducerea lui Ion Antonescu ºi a lui Horia Sima,Constantin Noica devine prim-redactor (adicãredactor-ºef) al cotidianului Buna Vestire, oficiosal Miºcãrii legionare. Dupã cum subliniazãcercetãtorii de azi, “o lungã suitã de articole alesale din ziarul Buna VVesstire transformã legiuneaîn obiectul unui extaz mistic. Tînãrul filosof adevenit un predicator creºtin care dezvãluie, înstil apostolic, semnificaþia transcendentalã amorþii lui Codreanu, sanctificã Legiunea ºi martiriisãi, omagiazã pe noul ei conducãtor, HoriaSima”6. Intervenþiile înfierbîntate ale gazetaruluisînt destinate sã consolideze noua mitologiepoliticã, în încercarea de a-i conferi legitimitate, ºivin sã exalte jertfa legionarã, cultura legionarã,femeia legionarã, crezul legionar etc., în titluriextrem de semnificative: Sînteþi sub har, Cumplitalor cãlãtorie, ºi viaþa fãrã de moarte, Ierusalime...

1111




sare-n ochi

Noica la a doua tinereþe (I)Laszlo Alexandru

1122




Ierusalime..., 10001, Apelul Axei, Electra saufemeia legionarã etc.

Activitatea militantului extremist vizeazã douãdirecþii ideatice: retrospectiv, prin practicarea cul-tului frenetic al “eroilor” legionari decedaþi, ºiprospectiv, prin identificarea viitoarelor þinte aleviolenþei. De pildã, în articolul “Eºti necinstitsufleteºte...”, tipãrit în nr. 3/11 septembrie 1940al publicaþiei sale preferate, C. Noica repetã, încãdin titlu, recriminarea azvîrlitã de Corneliu ZeleaCodreanu la adresa omului politic Nicolae Iorga.Se ºtie cã, datoritã acelui încins pamflet,Codreanu fusese arestat ºi condamnat, fiind apoiucis în urma unei înscenãri, la ordinul lui Carol alII-lea. Doi ani mai tîrziu, intervenþia luiConstantin Noica în gazeta-fanion a organizaþieiextremiste venea sã închidã bucla, sã readucãatenþia publicã asupra lui Nicolae Iorga. ªi într-adevãr, la cîteva sãptãmîni dupã acest articol,Iorga urma sã piarã la rîndul sãu, asasinat. Zeluluipublicistic noician îi þinea isonul doar freneziadecerebratã a lui Emil Cioran care, în chiar searaasasinãrii lui Iorga, îºi rostea emfatic la RadioBucureºti conferinþa despre Profilul interior alCãpitanului.

Frazele gãunoase ºi patetice ale unuiConstantin Noica înfrãþit cu demagogia totalitarã,încercînd sã coloreze cu principii nobile realitateasocialã a violenþelor zilnice ºi a crimelor în plinãstradã, vin sã-i lase un gust amar cititorului deazi: “Legiunea n-a visat sã facã o þarã mai bunã, anãzuit sã fie o þarã mai bunã. De veþi avea fapteºi nu veþi crede ºi fi – ce se va alege de strãdaniavoastrã? Legiunea a înþeles sã facã o altã þarã prindesãvîrºirea tipului de om dinlãuntrul ei. Cineeste bun face binele în chip firesc. Iar Legiunea avoit aceastã minune româneascã, sã ridice o ge-neraþie care sã facã binele în chip firesc. Înþelegeþitot miracolul acesta al unui tip de român care,prin simpla sa prezenþã, sã fie înfãptuitor ºi bine-fãcãtor? Aºa l-a visat conducãtorul dintotdeaunaal miºcãrii legionare; aºa îl vrea conducãtorul eide azi; drept un tip de român atît de pur, încîtactul lui de prezenþã sã-l oblige. Sã oblige materiasã i se supunã”7.

Atunci cînd însuºi comanditarul articolelorsforãitoare sfîrºeºte amestecat printre sfinþii ºidumnezeii din programul cotidian, rezultã efectedintre cele mai ilare: “Astãzi sîntem sub un anu-mit har. Horia Sima nu pune impozite pe lefuri:pune în miºcare sufletele. Ministrul ºcolii nuvesteºte literã nouã pentru ºcoalã: cautã sufletnou pentru ea. Peste comunitatea româneascã a

coborît harul. În ce mãsurã, o vom vedea. O veþivedea. Dar nu mai e legea, ci harul... Nu sîntemsub lege, sîntem sub har. Dacã n-ar fi cuvintelebiblice, am tãcea. Atît de mare ne e nãdejdea. Atîtde mare ne e credinþa”8.

De la frazeologia sacrificiului ºi pînã la retori-ca ameninþãrilor a rãmas un singur pas, pe caregazetarul legionar C. Noica îl face fãrã sã ezite:“Lumea veche, lumea aceea care ne-a prãbuºitpentru cã n-a crezut în sufletul Cetãþii, sãreciteascã cuvintele comandantului Horia Sima:«Nu mai puneþi la încercare rãbdarea acestuineam pe care voi l-aþi rãstignit; cãci altfel nimeninu va putea sã opreascã nãprãznicia unei rãbdãrimult încercate!». Sã se reciteascã ºi sã se înþeleagã.Sã se plece sau sã plece”9.

Iar dupã lansarea ameninþãrilor, trebuia identi-ficat ºi duºmanul care, ca din întîmplare, eranimeni altul decît Evreul – þintã privilegiatã alegionarilor: “Nu e de ajuns sã spui «Jos jidanii ºiînstrãinaþii», ci trebuie sã devii tu însuþi un ins înstare sã înfrunþi pe strãini ºi înstrãinaþi. Trebuiealtã educaþie decît cea obiºnuitã a politicii: unaasprã, ostãºeascã, tinereascã. ªi atunci, Codreanuse desparte de cuziºti ºi întemeiazã Legiuneasa”10.

Dupã cîteva sãptãmîni, redacþia publicaþieiBuna Vestire se reorganizeazã cãci, prin fibrilaþiasa propagandisticã, a intrat în coliziune cu intere-sele dictatorului Ion Antonescu. Publicistul C.Noica rãmîne fãrã microfon. Îi trece ºtafetaamicului Horia Stamatu ºi, în toamna anului1940, pleacã la Berlin, în calitate de referent pelîngã Ambasada României. Aceastã împrejurare îlscuteºte de spectacolul rebeliunii legionare, care apus în practicã, pe strãzile Bucureºtiului, cu aju-torul pistolului automat, îndemnul filosofic de-a fi“înfricoºãtor de buni”.

Dupã cum subliniazã unii prestigioºi cercetã-tori, printre care Z. Ornea, scriitorul ConstantinNoica “niciodatã nu a socotit necesar sã se diso-cieze de legionarismul sãu din tinereþe (...),pãstrînd despre acest episod, care l-a marcat,totuºi, profund, tãcere absolutã”11. Motivul nea-sumãrii penitente a “greºelilor tinereþii” esteexplicitat credibil de cãtre Adrian Marino:“Atitudinea faþã de «istorie» a lui Noica constitu-ie, dupã noi, dovada supremã nu numai a unuiirealism ºi iluzionism integral, dar totodatã ºiexplicaþia unui anume «amoralism», care oferã –credem – încã o cheie a multor atitudini. (...)Împreunã cu întreaga sa generaþie, cu NaeIonescu în frunte, Constantin Noica n-a crezutniciodatã în democraþia de tip occidental, bazatã

pe pluralism ºi drepturile omului, socotite pureabstracþiuni raþionaliste. (...) Cã nu credea îndemocraþie este sigur. Teoretic, era dreptul sãu.Continuitatea ideilor de tinereþe este evidentã”12.

Cu o nouã înfãþiºare ºi sub un nou drapel,camaradul Noica nu era trist, cãci dupã rãzboilumea antidemocraticã mergea înainte sub par-tidul comunist.

(va urma)

Note:1 Vezi Laszlo Alexandru, O minciunã scandaloasã, înTribuna (Cluj), nr. 107/16-28 februarie 2007, p. 9-10; deasemeni în E-Leonardo, nr. 11/2007, ºi în Minimum(Tel Aviv, Israel), nr. 240, martie 2007, p. 8-11. VeziLaszlo Alexandru, Vintilã Horia – ce-a fost ºi ce sespune azi, în Tribuna (Cluj), nr. 124/1-15 noiembrie2007, p. 12-13; nr. 125/16-30 noiembrie 2007, p. 10-11;de asemeni în E-Leonardo, nr. 12/2007.2 “Sprijinul adus de Noica ideilor lui Codreanu n-a fostatît de abrupt pe cît lasã de înþeles «versiuneatelegramei». Ca sã ne convingem, e suficient sã citimanumite articole din anii ’33-’34. Gãsim în ele, deja, oretoricã pãtrunsã adînc de xenofobie. De pildã în arti-colul intitulat «Noi ºi cultura strãinã», în care publicis-tul de douãzeci ºi patru de ani se aratã exasperat deinfluenþa culturii franceze în România” etc., veziAlexandra Laignel-Lavastine, Filosofie ºi naþionalism.Paradoxul Noica, Buc., Ed. Humanitas, 1998, p. 213 ºiurm.3 “Îmi vorbeºti de actele gratuite ale lui Dinu N.[Constantin Noica]. Nu l-am vãzut deloc pe-aici.Cunoscînd «violenþa» sentimentelor mele împotriva«ideilor» (vai) lui, nu a mai cãutat, probabil, sã mãvadã. Am auzit însã cã face fel de fel de isprãvi«cãpitãneºti». E în mîinile acelei coropiºniþe demonizatede Cioran ºi nimeni nu-l mai poate scoate de acolo. Dealtfel (regret cã nu-þi pot spune mai multe) nici eu nuºtiu ce sã mai aleg. E noaptea, noaptea peste tot”,scrisoare a lui E. Ionescu adresatã lui Ionel Jianu, citatãde Z. Ornea în vol. Anii treizeci. Extrema dreaptãromâneascã, Bucureºti, Ed. Fundaþiei Culturale Române,1995, p. 212.4 Vezi Z. Ornea, op. cit., p. 214, citat din articolul luiConstantin Noica, Veacul omului viu.5 Vezi ibid., p. 53, citat din articolul lui ConstantinNoica, Spiritualitate ºi moarte.6 Vezi Leon Volovici, Ideologia naþionalistã ºi “proble-ma evreiascã”. Eseu despre formele antisemitismuluiintelectual în România anilor ’30, Bucureºti, Ed.Humanitas, 1995, p. 149.7 Vezi Z. Ornea, op. cit., p. 216, citat din articolul luiConstantin Noica, Fiþi înfricoºãtor de buni.8 Ibid., p. 218, citat din articolul lui Constantin Noica,Sînteþi sub har.9 Ibid., p. 383, citat din articolul lui Constantin Noica,Sufletul Cetãþii.10 Ibid., p. 412, citat din articolul lui ConstantinNoica, Limpeziri pentru o Românie legionarã.11 Vezi ibid., p. 219.12 Vezi Adrian Marino, Cazul Constantin Noica, învol. Politicã ºi culturã. Pentru o nouã culturã românã,Iaºi, Ed. Polirom, 1996, p. 88, 90.

1133




Argumentul eerotologic

Ca anarh al beþivilor esoterici & metapsihologi,îmi spun cã o evidentã dovadã a existenþei luiDumnezeue iluminarea venind fãrã greº de fiecare datãcând îþi cobori mâna pe sexul meu,

întocmai ca putregaiul care, fãrã sã ºtie de ce,se face fosforescent la ore bizare din noapte.Toatã mansarda noastrã luceºte atunci ca unpahar cu vodcãpurtat meticulos prin luminã de o mare mânãnevãzutã.

Deocamdatã însã, în mansardã metafizica nuexistã.Numai vodca realã îºi joacã luminiþele ei ireale.O lume tot mai materialist dialecticãîºi desãvârºeºte geneza cu fiecare pahar.

Disearã, disearã târziu trebuie sã facem cevaca sã ºtim cã este un Dumnezeu.

Replyla un mail al lui ªtefan Manasia

Îmi scrii s-o las mai moale cu pileala,iar tonul înþelept al mailului tãudovedeºte cã sentimentul moral chiar poateexista.Nimic altceva n-am de obiectatdecât cã de pilealã nu te laºi tuci, dimpotrivã, când se saturã ea te lasã ca pe o piliturã de axoni ºi dendrite pe care nici un câmp magnetic n-o mai poateordona. Chiar acum, când îþi rãspund,se simte lichidul fãcându-ºi sârguincios treaba curaºpãlulprin stomac ºi, mai cu seamã, prin cap;ºpanul înþeapã aºa ºi aºaºi se face cerculeþe-cerculeþe în jurul unor poliaºteptându-ºi Amundsenul (eu, însã, am vocaþie de Scott). Stau sub velux,e o zi clarã ºi se vãd Fãgãraºii în dreapta,acoperiþi încã de zãpadã.

Cândva, pileala se va lãsa de mine.Voi fi un poet bãtrân, cãutat de câþiva tineri,îi voi primi solemn ºi grãsuþºi le voi da sfaturi solemne ºi grãsuþe.Fãgãraºii vor fi tot acoperiþi de zãpadãºi ochii mei vor cãuta înþelepþi spre culmile lor.Tinerii vor scoate sfioºi sticla de vodcãºi eu le voi explica blând cã sunt bãutor ocazional,aºa cum Goethe se declara poet ocazional.Voi aduce totuºi pahare ºi voi bea modest cu ei,ochii lor vor privi spre mine ca ai mei spre Fãgãraº.Vom tãcea împreunã. De sus, Alcoolul mã va studia cu un rictus,scârbit de rumeguºul de ectoplasmã în care a pusatâtea speranþe& atâta muncã. Voi fi liniºtit ºi sobru,iar spaima va fi doar o temã a poeziei mele detinereþe.De pe pereþi, diplomele mã vor privi ºi ele cuveneraþie.Prostata îºi va cere apoi drepturile, pânã ºi spre WC voi merge ca un mare preot spre

sanctuar.În vreme ce jetul va susura muzical în vas, voi avea intens, pentru o clipã doar,senzaþia unei pierderi ireparabile.

Dupã plecarea lor îþi voi scrie, relatându-þi dialogul& admiraþia lor pentru înþelepciunea mea.Vei fi mulþumit, tu însuþi un înþelept.Nu vei fi gelos, ºtiind cã am rãmas acelaºi, al tãu,Radu.Vei închide computerul ºi te vei îndrepta sacerdotal spre WC.De sus te va privi Alcoolul, cu sprâncenele circumflexe.Vieþile noastre vor fi niºte opere de artã.Moartea însãºi ne va anunþa, intimidatã,ziua în care ni se va prezenta la uºãgrãsuþã & solemnã, îmbujoratã-îmbujoratã.Absenþele noastre vor dezumaniza apoi lumea.

Pânã atunci, dragul meu, te las cu bine.Pileala pileºte încã zdravãn.Lumea se mai poate bucura de nãvalnicele noastretemperamente.

Te salutã deci, tânãr & etilofil, prietenul tãu cu care n-ai sã dai gata prea mulþi lei,

Radu

Reply 22

lui Radu Vancu, locuitor al celei mai mari berãrii din univers,

„Hermannstadt”

Toatã lumea doarme deja:e duminicã spre luni.Cei mai mulþi s-au destrãbãlat pînã la autosuficienþã.Acum fac naniCa jamaicaniisau eritreenii cãzuþi din cer întredouã religii (ori poate trei).Acum greierii ºi pisicile-n rut au tãcutiar bãtrînii beþivi discutã despre Cratylos,despre rugãciunea inimii,sperînd cã dimineaþa cu solzii de mreanãnu-i chiar aºa de departe.În cîteva minute, au sã înceapã,(ochi apoºi ca ai dobermanilor)sã vorbeascã rãguºit despre moarte.

Prin nu se ºtie ce hazard lingvistic, român eparonimul lui rãmân (pers. I sing. a vb. a rãmâne).

Pe cale de consecinþã, România ar fi, la rândulei, o „rãmânie”. Or, fatalmente, într-o Rãmânie nuse putea decât rãmâne. O fãceau nu numaiimigranþii, dar ºi românii neaoºi, get-begeþii, – uniidintre ei, în calitate de „legaþi de glie”, de rumâni.

A trebuit sã vinã ce-a venit, pentru caromâneaoºii, ei înºiºi, sã rãmânã, care mai de care,în cu totul alte rãmânii, unde cei mai mulþi suntbun-rãmaºi. Cei care pleacã actualmente, nu mairãmân, ci emigreazã.

Deschid, aici, o micã parantezã: când, pe launa mie opt sute ºi ceva, boierii (nu oieriitranshumanþi) o luau pe drumul Europei, eispuneau cã pleacã „înãuntru”. Numai în iepoca dãaor, cei ce plecau plecau „afarã”. Unde pleacãastãzi, rãmâne de vãzut. Oricum, când nu ajung laantipozi, se mulþumesc cu Zmeuropa.

De ce rãmân (sau mai rãmân) românii înaceastã þarã? Ei rãmân în fiindcã… rimeazã.

Cei mai mulþi, însã, rãmân în, – nu întru.Întrucât întru nu rimeazã cu român, româniirãmân numai în. Dacã românul ar fi ºi romândru,ar rima, cât de cât, cu întru. Nefãcând-o, nurãmâne decât în…

Ce-i drept, romândrii nu lipsesc cu totul,mândria lor constând în faptul cã, în calitate deromâni, rimeazã cu (de douã mii de ani) stãpâni.

Stãpânul e, de regulã, jupân. Jupânul, înlumina teoriei luptei de clasã, e hapsân, ba chiarceapcân. – Românul, însã, nu-i hapsân (nici, cu atîtmai mult, ceapcân); astfel fãcându-se cã, ne-jupân,el nu prea este nici stãpân.

Stãpânul va fi fost, altminteri, în România,

spân, pãgân (ca, bunãoarã, turcul ce mestecãtahân), într-un cuvânt: jupân hapsân, mai mult saumai puþin ceapcân, ce va sã zicã neromân.

A nu se confunda cu aromân, – cã se supãrãaromânaºul Gigi! Care ºtie, bineînþeles, cã a-ul ãstae protetic, nu privativ (de libertate).

Or, românaºului, nãscut poet, îi place rima.Rima în în, de pildã, îndeajuns de rarã în graiulcel român. Cu ce rimeazã acest în român, – înafarã, evident, de spân, pãgân, jupân hapsân (bachiar ceapcân, cãci neromân!), ce mestecã,-ntrefãlci, tahân?…

Pãi, cu plãmân, – plãmânul lacom de aerproaspãt (ºi român); cu fân-ul de curând cosit dinpreajma codrului bãtrân, cu care el, românulverde, dintotdeauna e frãþân; frãþân, iar nu jupânhapsân.

Cu cine mai e, el, frãþân, – pe lângã codrul celbãtrân? Cu ce rimeazã, el, în fân? Obligatoriu, cuun un sân (sau doi) de fatã (fatã mare) derumân…

Ia mai mânaþi, mãi! Hãi, hãi!De mânat am mai mâna, dar mai bine-am

amâna sã mânãm, sã ne-ngânãm cu sânul, cufânul, cu codrul, bãtrânul, cu întru- sau în-ul, catot românul.

Rãmân, pânã la noi ordine, al Dvs,Sussemnat

poezia

Radu Vancu

ªerban Foarþã

emoticon

Rime e(s)t raison

ªtefan Manasia

1144




tînãrului zis Vrabie

Era devreme ºi iarba încã udã de rouã, dar sesimþea în aer cãldura care-avea sã vinã pestecîteva ore. O apucã grãbit pe cãrarea din

spatele blocului, cel mai scurt drum spre canal. Înmînã avea o lansetã telescopicã, un DAM vechide un metru optzeci, echipatã cu o mulinetã cammare ºi o lingurã argintie prinsã într-o agrafã cuvîrtej – incredibilul cadou primit de la Kiss bácside ziua lui.

Împlinise de curînd 12 ani ºi-n timpul verii erala fel de tuciuriu ca toþi þiganii din cartier. Seobiºnuise cu ei, aºa cum se-obiºnuise cu blocurilefãrã ferestre-n care stãteau, înnegrite de fumulfocurilor pe care le-aprindeau iarna în camere ºicu rufele colorate întinse pe sfori peste tot. Semutase-n acel cartier împreunã cu maicã-sa, înurmã cu ºase ani, dupã ce ai lui divorþaserã, însingurul bloc renovat de fabrica unde lucra ea. La-nceput, îngrozitã, ea nu-l lãsase sã meargã singurnici pînã la magazin. Abia cînd începuse sãmeargã la ºcoalã trebuise sã-nveþe sã se descurcesingur. Majoritatea colegilor lui erau þigãnuºi ºi-ntimp ajunsese sã le facã faþã, sã nu se mai laseintimidat ºi sã riposteze. Luase bãtaie de multeori, într-un rînd rãmãsese fãrã ghiozdan ºipantofi, dar nu plînsese niciodatã. Nu de faþã cuei. În cîþiva ani devenise ºi el la fel de dur, delipsit de milã.

Dupã ce se urcã pe dig o luã în josulcanalului, spre baraj. Prin cadrul unei ferestre, laetajul trei al celui mai apropiat bloc, se iþea capulunui cal. Ajunse lîngã gardul depozitului de fiervechi ºi culese din drum cîteva pietre, pentrucîinii care stãteau de obicei la poartã. De dataasta nu erau acolo ºi trecu podul peste canal,oprindu-se la capãtul celuilalt, cel mare, sã vadãapa Mureºului bolborosind dedesubt, la turbine.

Timp de aproape doi ani un bãrbat locuise cuei, apoi rãmãseserã din nou singuri. Maicã-sa-ilãsa dimineaþa pe masã sendviºurile pentru ºcoalãiar la patru, cînd se-ntorcea de la serviciu, îiîncãlzea prînzul pregãtit cu o zi înainte. Restuldupã-amiezii gãtea, spãla ºi fãcea curãþenie, iardupã ce termina se instala pe fotoliul din faþatelevizorului, uitîndu-se la seriale, fumînd ºisorbind dintr-o canã mare cu cafea. Îl întreba deteme dar nu-l verifica niciodatã. Seara-l lãsa afarãpînã tîrziu, sã se joace cu prietenii pe care ºi-ifãcuse. Mergeau în curtea ºcolii pe terenul defotbal, se-ascundeau printre blocuri, vara fãceaubaie în canal. Învãþase de la ceilalþi sã-noate ºi sãse scufunde þinînd ochii deschiºi sub apã. Jucauprinsea ºi oglinda, uneori aruncau în apã omonedã strãlucitoare ºi-apoi se-ntreceau s-ogãseascã pe fundul mîlos. De cînd mai crescuserãîncepuserã sã meargã ºi la baraj – intrau subcascade, se fugãreau pe dalele alunecoase ºiprindeau pirci cu tricourile înnodate. Acolo-lîntîlnise pe Kiss bácsi. Bãtrînul purta întotdeaunacizme de cauciuc, pantaloni lungi ºi pulover, chiarºi pe cele mai mari cãlduri. Pescuia în curentul desub baraj ºi-ntr-un rînd, cînd el se oferise sã-noatesã-i scoatã cîrligul agãþat la fund, îi zîmbiserecunoscãtor. De-atunci începuse sã stea pe lîngãel, iar bãtrînul pãruse bucuros sã aibã pe cineinstrui: îl învãþase sã lege cîrligele, sã punãmomeala ºi sã þinã pluta în curent. Uneori îiaducea ºi lui un bãþ uºor, de bambus, cu care-a

prins primii lui cleni. În schimb el îl ajuta sãcaute rîme, sã prindã broscuþe ºi sã nu-ºi mai lasemonturile în crengile de pe fundul apei. La un ande cînd se cunoscuserã, de ziua lui, bãtrînul îidãruise una din lansetele sale.

Ajuns pe malul celãlalt o apucã tot în josulapei. Merse pe cãrarea latã cîteva sute de metri,apoi se bãgã printre tufe ºi-ncepu sã coboaremalul abrupt, þinîndu-se cu mîna liberã de crengiºi de smocurile tari de iarbã. Mai bîjbîi o vremeprin stufãriº, apoi gãsi în sfîrºit locul – apa eraaici linã, doar mai în jos se agita iarãºi peste unprag de bolovani. Desfãcu grãbit undiþa, aliniindinelele aºa cum îl învãþase Kiss bácsi, apoi reglãfrîna mulinetei. Prima lansare nu-i reuºi, lingurazburã cu boltã ºi cãzu cu zgomot pe apã, la cîþivametri de el. O trase repede înapoi ºi-ncercã dinnou. De data asta reuºi s-o trimitã razant, ca peun proiectil, la o distanþã de trei ori mai mare.Satisfãcut începu sã recupereze lent, amintindu-ºisã ridice uneori brusc vîrful, închipuindu-ºi unpeºtiºor care-ncearcã sã fugã, plimbîndu-l uºor înstînga ºi-n dreapta.

Era prima varã-n care se gîndise la ºcoalã. Defapt la Raluca. Cu un an în urmã, cînd apãruse laei în clasã, li se pãruse tuturor rãtãcitã acolo dingreºealã – arãta ca fetele de la ºcolile din oraº, nu-njura ºi-nvãþa toate lecþiile. În pauze vorbea doarcu fetele ºi nu rãspundea cînd bãieþii strigau dupãea. El avusese noroc ºi-n ultimul trimestru, cînddiriginta le schimbase din nou locurile, nimerise-nbancã cu ea. La-nceput îl tratase cu rãcealã, stîndpe jumãtate întoarsã cu spatele. Apoi uitase ºi-ncepuse sã stea normal, iar el o privea cu coadaochiului cînd scria în caiet, strîngîndu-ºi buzele. Îistudiase atent mîinile cu unghii îngrijite, pãrul deculoarea mierii pieptãnat lins ºi puful auriu de petîmple. În ziua-n care-ºi scãpase stiloul ºi el îlprinsese din zbor îi zîmbise pentru prima datã.Atunci observase cã ochii ei sînt de un albastruînchis. În altã zi, cînd îºi uitase dinadinsmanualul acasã ºi ea-l lãsase sã se uite într-al ei,stãtuse cel mai aproape de ea ºi simþise mirosulpãrului ei. Puþin cîte puþin începuserã sãvorbeascã. În ultima zi dinaintea vacanþei ea-ispusese cã merge cu pãrinþii la mare – dintreoamenii pe care-i cunoºtea el doar Kiss bácsi

fusese o datã la mare, în tinereþe. De-atunci segîndise la ea în fiecare searã, înainte de-a adormi.Pînã seara trecutã.

Pe malul celãlalt un bãrbat trãsese o cãruþãlângã apã, dînd-o cu spatele ºi strunind calul.Apoi începuse sã-ncarce nisip ud cu o lopatã.Calul se miºca uneori încercînd sã ajungã la niºtesmocuri de iarbã ºi-atunci omul striga la el. Eraun cal mare ºi roºu, cu vene umflate sub piele.

Cu o zi-nainte fusese cu Vizi la canal ºijucaserã oglinda pînã se-nserase. Îl vãzuserã peLajos-beþivul întorcîndu-se de la pescuit ºi cîndfugiserã sã-l întrebe ce-a prins le arãtase, în pungade plastic pe care-o þinea în mînã, o ºtiucã mare.Apoi, chiar cînd vroiau sã plece acasã, apãruserãfetele cu covorul ºi hotãrîserã sã mai stea puþin.Erau trei, de-aceeaºi vîrstã cu ei – dupã ce-lîntinseserã pe jos aruncaserã apã peste el cu ogãleatã ºi una începuse sã-l frece cu o perie. Stãteaîn genunchi ºi ei, din apã, îi vedeau chiloþii.Celelalte îi observaserã cã se uitã, ºuºotiserã cevaºi rîseserã, apoi cea de pe covor îºi ridicase de totrochia ºi-ºi bãgase chiloþii în fund. Ochii i selipiserã de fesele ei mici ºi bombate ºi, cînd Viziieºise din apã, el se codise strigînd dupã el sã-laºtepte. Pînã la urmã n-avusese încotro ºi ieºise ºi el, încercînd sã-ºi ascundã slipul ridicat ca uncort, dar cînd trecuse pe lîngã ele observaserã ºi-ncepuserã sã rîdã. „Aratã-mi ºi-þi arãt ºi eupizda!”, îi spusese cea de pe covor ºi el o luase lafugã dupã Vizi, cu pantalonii ºi adidaºii-n mînã,muºcat din spate de rîsetele lor. Înainte de-aadormi se gîndise cum ar fi fost sã accepte ºi i sefãcuse foarte cald.

De cîteva minute trãgea lingura prin apã fãrãsã se mai uite la ea. Bãrbatul de pe malul celãlaltterminase de-ncãrcat nisipul, se urcase-n cãruþã ºimînase calul pe drum. Privea în urma lui cîndlingura ajunse la un metru de vîrful lansetei ºisãltã afarã din apã. În urma ei o ºtiucã scoasecapul încercînd s-o apuce, atingînd-o doar, apoi serãsucise lovind apa cu coada ºi se scufundase dinnou. Îi vãzuse limpede gura latã de o palmã,dinþii mãrunþi ºi ochii galbeni. Rãmase uluit,privind în urma ei cu gura cãscatã, inimabubuindu-i înnebunitã în piept.

aproapeproza

Mihai Mateiu

1155




Publicatã pentru prima oarã în volum înRomânia în 1996 la editura RAO, întraducerea Sarmizei Leahu, Dragostea în

vremea holerei a beneficiat de numeroase reeditãri,fiind cea mai vândutã carte la târgul Gaudeamus2008. A fost nevoie de câþiva ani ºi de un filmhollywoodian, pentru a avea impact pe piaþaromâneascã. Stârniþi de curiozitate, impulsionaþi depublicitatea filmului, cititorii români au dat buznala standul RAO al târgului. Eu, la fel. Nu fiindcã nuaº fi avut-o în bibliotecã asemeni oricãrui filologhispanist, ci din dorinþa de a citi o nouã traducere.Mai aveam însã ºi un alt motiv, sentimental:Dragostea în vremea holerei a fost, mãrturisesc,cartea care m-a fãcut sã aleg secþia de spaniolã aFacultãþii de Litere. Mi-am dat seama cã eratraducerea din 1996, (ispravã editorialã nedeclaratãca atare), scoasã în lume prin o nouã ilustraþie acoperþii, dupã lucrarea „La partie de campagne” alui Vlaminck. Fãrã îndoialã cã avem în aceastã carteuna dintre cele mai bune traduceri în limba românãdin Márquez, dar un ochi critic nu poate trece cuvederea supratraducerea, adeseori prezentã în text.Cititorul s-ar putea simþi agasat ºi întrerupt dinplãcuta-i îndeletnicire de notele de subsol, nuîntotdeauna necesare.

Traducãtoarea nu se sfieºte sã ne explice, depildã, la pagina 107 cine este Vincente BlascoIbáñez, al cãrui nume sunt sigurã cã este cunoscutmajoritãþii publicului din România, având în vederecã romanele lui se gãseau în orice librãrie înainte de1989, fiind unul dintre cei mai populari scriitoristrãini publicaþi la noi. Mai mult, cãrþi precum Casablestematã sau Printre portocali continuã sã fiereeditate ºi dupã 2000. (Ce-i drept, astãzi a fostînlocuit cu Paulo Coelho, dar nu vreau sã mãgândesc cã într-o viitoare posibilã carte, vom citi oviitoare posibilã notã de subsol care sã ne explicecine a fost scriitorul brazilian.) La aceeaºi paginã107, Sarmiza Leahu spulberã farmecul plãcerii de adescoperi pe cont propriu aluziile subtile alescriitorului: „Încã de pe atunci mai fãcuse un pas,descoperind foiletoanele lacrimogene ºi alte prozemult mai profane ale vremii”. Traducãtoarea neinformeazã cã este vorba de o „aluzie la poemelelui Rubén Darío, reunite în volumul Proze profane(1896), care marcheazã punctul culminant alcurentului modernist.” La pagina 229, revine laRubén Darío explicându-ne o frazã – „[...] tot n-areuºit sã-i vinã de hac lebedei îndãrãtnice”, cãreia,cu generozitate, îi mai acordã o notã de subsol:„Aluzie, probabil, la versurile lui Rubén Darío, carea publicat chiar un ciclu intitulat Cîntece de viaþã ºisperanþã, Lebede ºi alte poeme.”

Câteva pagini mai încolo, o altã notã de subsolne întrerupe din lecturã, de data aceasta sã neaducã la cunoºtinþã cã „inscripþia cioplitã în piatrãdin ordinul unui primar clarvãzãtor: Lasciate ognisperanza voi chèntrate pe copertina unui pod demortar din cimitir este inscripþia gravatã pe poartaInfernului dantesc (Dante, Infernul, III, 9)”. (Oarecum aratã un pod de mortar, dacã mortarul estefolosit ca element de legãturã între materiale deconstrucþie solide?) Prin aceastã notã cititorul esteprivat de plãcerea de a descoperi pe cont propriuintertextualitatea voitã de autor. Cãci, în original,acestã inscripþie este în italianã tocmai pentru aoferi un indiciu. Putem gãsi ºi alte note de subsol,nu întotdeauna necesare ºi niciodatã vitale pentruînþelegerea textului. La pagina 328, ni se spune cã

romanul LÌle des pingouins, aparþine lui AnatoleFrance ºi cã titlul este în francezã, lucru evident ºipentru un nevorbitor de limbã francezã.

Lãsând la o parte explicaþiile traducãtoarei caretind sã transforme cartea într-o ediþie criticã, neîndreptãm atenþia asupra unui pasaj care printraducere contrazice orice logicã. La pagina 256textul se contrazice pe sine: „Cãci dupã atâteaticãloºii pe care le sãvârºise din umbrã pentru el,dupã atâta abjecþie suportatã de dragul lui, ea i-oluase înainte ºi se afla dicolo de cei douãzeci de anicu care el o depãºea în vârstã: îmbãtrânise pentruel. Dragostea ei era atât de mare, încât prefera sã-liubeascã mai departe decât sã-l amãgeascã, chiardacã, pentru a se justifica, ar fi nevoitã sã i-omãrturisescã în chipul cel mai brutal./ - Nu, îispuse. Mi s-ar pãrea cã mã culc cu fiul pe care nu l-am avut niciodatã.”

Din text înþelegem în primã fazã cã personajulmasculin este mai în vârstã decât cel feminin.Atunci cum poate fi vorba de o comparaþie aacestuia cu un fiu? Este ilogic sã compari un bãrbatmai mare cu douãzeci de ani cu propriul fiu. Pentruo mai bunã înþelegere a pasajului cu pricina amapelat la ediþia în limba spaniolã a cãrþii, care mi-adovedit cã aceastã nepotrivire din context nu este ogreºealã a autorului, ci a traducãtoarei. Variantaoriginalã poate fi acuzatã de ambiguitate, darsoluþia traducerii se impune din context: „[...]estaba mucho más allá de los viente años de edadque él le llevaba de ventaja: había envejecido paraél.” Acest avantaj al vârsei pe care îl deducem mot-à-mot din expresia „llevar de ventaja” din limbaspaniolã poate fi înþeles din douã perspective.Florentino Ariza, personajul în cauzã, ar putea aveaavantajul de a fi mai în vârstã decât subordonatalui din Compania Fluvialã, Leona Cassiani, saudimpotrivã, de a fi mai tânãr. Dacã ar fi depãºit-oîn vârstã cu douãzeci de ani, ea nu l-ar fi maicomparat cu un fiu. Faptul cã ea era mai în vârstãdecât el este susþinutã printr-un al doilea argument.Câteva pagini mai încolo, ne este menþionatã vârstalui Florentino Ariza (subliniez cã firul narativurmeazã o ordine cronologicã crescãtoare, cã nuavem de-a face cu o revenire în trecutulpersonajului): „Când ºi-a dat seama cã a început s-oiubeascã, ea se afla în plenitudinea celor patruzecide ani, iar el urma sã împlinescã treizeci”. Nu estevorba despre femeia din fragmentul anterior, însãbãrbatul este acelaºi. Iar dacã personajul nostruavea doar treizeci de ani la acel moment, cum s-arputea sã fie mai în vârstã decât Leona Cassiani cudouãzeci?!

Traducerea în limba românã poate deranja pealocuri datoritã preferinþei traducãtoarei de a alegecuvinte aparte, rar folosite, de genul ipochimenpentru a traduce cuvinte din registrul comun allimbii spaniole. Cuvântul tipo –– adicã persoanã,individ, ins – este echivalat cu ipochimen, provenitdin neogreacã, un cuvânt cu folosire învechitã ce dão tentã de preþiozitate textului.

Revenind la notele de subsol, gãsim, pe de altãparte, ºi note care ajutã la înþelegerea intenþieiautorului, ca de exemplu cea de la pagina 260,unde traducãtoarea explicã cine este trioul Cortot-Casals-Thibaud: „Alfred Cortot (1887-1962), pianistde renume internaþional. În 1905, a fondatîmpreunã cu violoncelistul spaniol Pablo Casals(1876-1973) ºi violonistul francez Jacques Thibaud(1880-1953) un trio care s-a impus imediat în sãlile

de concerte din lumea întreagã”. Cu aceastã notãscoate în evidenþã ironia autorului cu privire laspectacolele populare de genul pieselor poliþiste, aoperetelor uºoare sau a reprezentaþiilor de circ, caresunt mai apreciate de public decât muzica clasicã.Dacã traducãtoarea nu ar fi menþionat cã acest trioeste de pian, violoncel ºi vioarã cititorul nu ºi-ar fidat seama cã autorul criticã preferinþa publiculuipentru divertismentul facil: „Avea dreptate, de unan se chinuia sã vândã abonamente pentru a invitatrioul Cortot-Casals-Thibaud sã dea concert laTeatrul de Comedie, dar cei din guvern nu auziserãîn viaþa lor de aceste nume, în schimb, chiar încursul acelei luni fuseserã epuizate biletele pentrupiesele poliþiste interpretate de compania RamónCaralt, pentru Compania de Operetã ºi Zarzuela alui don Manolo de la Presa, pentru Los Santanelas,inefabili iluzioniºti îºi schimbau costumaþia directpe scenã, într-o clipã cât o strãfulgerarefosforescentã, pentru Danyse DÀlteine, prezentatãca fostã dansatoare la Folies Bergères”.

Adeseori gãsim în roman cuvinte care nu auechivalent perfect în limba românã, pentru cãdescriu obiecte ce fac parte din realitatea localã aAmericii Latine. Soluþia gãsitã, ºi anume traducerealor explicitã, supratraducerea în textul însuºi fãrã aapela la o altã notã, este de departe cea mai bunã.Abilitatea traducãtoarei de a reda textul într-un stilpoetic ºi lucrat surprinde plãcut. Nu rare suntfragmentele în care aceasta dã dovadã de talentliterar, cãci dupã cum se spune traducãtorul este înprimul rând un scriitor. Iatã un exemplu absolutremarcabil: „pe mãsurã ce orele se rostogoleau unadupã alta, o cuprindea tot mai mult neliniºtea (p.446). Textul din spaniolã este: „a medida querodaba el día, le aumentaba la zozorba”.Traducãtoarea gãseºte o exprimare originalã, plasticãpentru a traduce „con los caballos dormidos depie”. Segmentul de frazã ar putea fi tradus, simplu:„cu caii adormiþi în picioare”, însã traducãtoareapropune altã variantã, de departe mult mai izbutitã:„cu caii moþãind de-a-n picioarelea”.

Varianta în românã a romanului Dragoste învremea holerei pãstreazã farmecul scrierilor luiMárquez. Nu ne lasã sã uitãm cã intrãm într-olume a realismului magic, iar adaptarea lãudabilã lalimba românã a stilului foarte greu de redat nedovedeºte cã ne aflãm în faþa unei traduceriprofesioniste. Dacã ignorãm notele de subsol,uneori deranjante, putem spune cã lectura este oadevãratã plãcere, ºi asta nu doar datoritãscriitorului, ci ºi „re-scriitoarei”.

Dragostea în vremea holereirepere

Paula Pop

”Color prejudice is not the only prejudiceagainst which a Republic like ours should guard.The spirit of caste is malignant and dangerouseverywhere. There is the prejudice of the richagainst the poor, the pride and prejudice of the idledandy against the hard-handed workingman. Thereis, worse of all, religious prejudice, a prejudicewhich has stained whole continents with blood. Itis, in fact, a spirit infernal, against which everyenlightened man should wage perpetual war”1.

Recitite în circumstanþele prezentului, cândAmerica se pregãteºte sã treacã pragul uneiopþiuni electorale istorice, rândurile lui

Frederick Douglass reafirmã complexitateaprejudecãþilor rasiale, capacitatea acestora de a sereplia, camufla, reinvesti în imaginarul cotidian alcomunitãþii multirasiale americane. Am alesrândurile de mai sus nu doar fiindcã relaþiileinterrasiale au constituit dintotdeauna un topossensibil al democraþiei americane, un câmp tematicprivilegiat al anti-americanismului, ci mai alesdeoarece autorul lor, Frederick Douglass, observa cãprejudecata rasialã nu a fost singurul inamic alrepublicanismului american. La vremea sa, Douglassatrãgea atenþia asupra diseminãrii prejudecãþiirasiale în componente „naturalizate”, transformateîn timp în habitudini relevante, experienþeindividuale ori colective trãite sub amprentadiferenþei rasiale. Un con-text cultural care a rãmasîncã în „penumbra” recunoaºterii sociale.

Ipostaza omului modern, „luminat”, cum scriaDouglass, chemat sã medieze poziþiile antagoniceireconciliabile ale prejudecãþii rasiale a fost invocatãde toþi cei care au acuzat repercusiunile istorieirasiale americane, autori negri în primul rând, dar ºialbi. Cu atât mai mult cu cât, în perioada în careemanciparea comunitãþii negre a devenit efectivã,respectiv cea de a doua jumãtate a secolului XX,prejudecãþile rasiale nu au dispãrut odatã cutriumful miºcãrii pentru drepturi civile. Deºiresursele democraþiei americane au fost maidinamice ºi mai reziliente faþã de oricare altesocietãþi, emanciparea celor victimizaþi, restaurareacelor reprimaþi, reconstrucþia memoriei lor culturale,au dus la crearea de noi surse de inegalitate întrealbi ºi negri. Ideea cã în postmodernitateprejudecãþile rasiale vor diminua, urmând a fi încele din urmã eradicate printr-un „progres” almentalitãþilor, ori în egalã mãsurã datoritã evoluþieitehnologiei, a dezvoltãrii politicilor democratice ºi aspiralei confortului în societatea consumeristã, s-adovedit a fi utopicã, dacã nu falsã. Ipostaza omului„luminat” a survenit mereu prea târziu, ori preadevreme, într-un decalaj temporal faþã de realitatea,actualitatea conflictului rasial.

În acest sens, se poate spune cã denunþareaprejudecãþilor de rasã care au continuat sã semanifeste dupã victoria miºcãrii drepturilor civile agãsit în Shelby Steele o voce criticã originalã.Eseurile lui Shelby Steele, adunate pânã acum întrei volume2, ilustreazã faptul cã validarea egalitãþii,a integritãþii conceptului de cetãþenie americanã nua fost efectivã dincolo de garanþiile eiconstituþionale. Concepute ca o coda a luptei

pentru afirmarea drepturilor civile, eseurile luiShleby Steele demonstreazã cã resorturile culturaleºi economice ale egalitãþii dintre cetãþenii negri ºialbi nu s-au adecvat idealurilor politice predicate, iaracestea din urmã nu au fost reprezentative pentrutoþi americanii.

Descriind America anilor ’60, perioada crucialãpentru afirmarea practicii nesupunerii civile ºi adreptului la asociere în contextul social conflictualal miºcãrii pentru drepturi civile, Hannah Arendtobserva cã cele douã forme distincte de manifestareale statusului democraþiei americane au fostindisolubil legate de experienþa liberalã ºirepublicanã a Americii3. Subliniind lanþul deevenimente care a provocat criza de încredere învalorile civice, Arendt a urmãrit evoluþia procesuluide dezagregare a încrederii sociale, concretizat înfaptul cã la un moment dat „un numãr semnificativde cetãþeni” au ajuns la convingerea cã nu mai suntreprezentaþi. Nesupunerea civilã s-a instaurat (înAmerica) atunci când dialogul cetãþenilor cuautoritatea a fost întrerupt, ori când normele delegalitate au fost invalidate de o practicã publicãdefectuoasã. Lãsând la o parte definiþiile datenesupunerii civile ºi dreptului de asociere, pe carenu le comentãm aici, este semnificativ sã notãm cãHannah Arendt vedea mai ales în recurenþanesupunerii civile în istoria celei de a doua jumãtãþia secolului 20, un rãspuns non-violent la viteza deschimbare a evoluþiei societale. Ne reamintim depildã, conflictul dintre viteza de schimbare asocietãþii americane a secolului XIX ºi reacþiatranscendentaliºtilor americani, a autorului ideii denesupunere civilã, Henry David Thoreau. Maitârziu, pe parcursul secolului XX, s-a adeverit cãsursa conflictualã a schimbãrii constã în masificareaculturalã, restrângerea autonomiei individuale,alterarea mentalitãþii tradiþionale într-o culturãurbanã multietnicã, divizatã din punct de vedererasial ºi polarizatã social.

Pe de altã parte, vorbind despre viteza deschimbare a statutului relaþiilor dintre albi ºi negri,Arendt observa cã segregarea rasialã a rãmas înafaracursului schimbãrii, fiind consideratã pânã târziu, îna doua jumãtate a secolului trecut un compromisde neînlocuit. Doctrina „egali dar separaþi” aîncercat sã atenueze practica discriminãrii, undeziderat greu de susþinut în evoluþia societãþii caredeclarase egalitatea de ºansã a fiecãrui american,fãrã ºansa de a fi aplicatã, însã. Criza reprezentãriiidentitãþii non-albe s-a reflectat curând în protestulgeneralizat al comunitãþii de culoare împotrivaestablishmentului. Exemplul amendamentului XIVal Constituþiei americane, reacþiile de interpretare ºiaplicarea acestuia demonstreazã absenþa unei„viteze de schimbare”, cum remarca HannahArendt. În conflictul dintre conþinutulamendamentului XIV, dispoziþiile unor tribunaleamericane locale ºi miºcarea drepturilor civile,nesupunerea civilã a scos la luminã „dilemaAmericii” (respectiv, nerecunoaºterea segregãrii),scria Hannah Arendt4, relevând cã modalitatea decucerire a dreptului de reprezentare a fost pentruoamenii de culoare aceea de a acþiona în mod non-

violent, nerespectând legea. Nesupunerea civilã ºidreptul de asociere au salvat în cele în urmã idealuldemocraþiei de prevederile locale ale unor state careignorau legi federale. În acest loc, implicareacetãþeanului a fost salutarã, considerã Arendt,evidenþiind contrastul calitativ dintre cetãþeniademocraticã ºi alte tipuri de cetãþenie. Nesupunereacivilã a fost consideratã de autoare drept cel mairecent tip de asociere din istoria democraþieiamericane. O remarcã de care meritã sã se þinãseama, fiindcã modificãrile apãrute în privinþadreptului de asociere, locul de manifestare allegãturilor dintre membrii comunitãþii civile suntesenþiale pentru transformãrile culturale ale uneisocietãþi. Arendt considerã cã nesupunerea civilã acertificat prin exercitarea ei premizele încrederii înviitorul democraþiei americane5.

Trei decade mai târziu, datoritã crizei dininteriorul clasei de mijloc, clasa care a reprezentattradiþional valorile americanitãþii, Cristopher Laschse arãta sceptic în privinþa viitorului democraþieiamericane. Raporturile antagonice dintre clasa demijloc ºi noile elite, notabile la începuturileperioadei postbelice când rãzboaiele politice ºiculturale ocupã „scena” reprezentãrii, sunt privitede Lasch ca fiind determinate de o „revoltã aelitelor”6. Era postbelicã a adus un clivaj evidentîntre elita tradiþionalã ºi „noile elite intelectuale ºimanageriale” care nu mai au o reprezentare unitarãdespre clasa de mijloc. Noile elite au vãzut înAmerica clasei „de mijloc” o þarã politic reacþionarã,moral represivã, mic burghezã, auto-satisfãcutã,plictisitoare ºi provincialã7. Arborând ideologiamulticulturalismului, preferând cum scrie Lasch sãdea imaginea Americii imaginea unui bazaruniversal ºi sã cultive viziunea unui turist nelegat devreun loc anume, noile elite au creat o culturãalternativã8. Preluând termenul lui Alvin Gouldner,care vedea în noile elite expresia unei „culturi adiscursului critic”9, Lasch se întreabã dacã ideea decomunitate civilã se mai bucurã la sfârºitul secoluluitrecut de interesul public, în sensul cultivãriirespectului civic, implicit, a autonomiei fiecãruimembru al comunitãþii civile. Urmându-l pesociologul Alan Wolf, Lasch crede cã obligaþiamoralã a fost deturnatã din dreptul deciziei fiecãruiindivid spre cel al instituþiilor, ori pusã în mâinilestatului asistenþial, care intervine astfel tot mai multîn sfera privatã.10 Repercusiunea acestor mutaþiieste cã s-a creat o rupturã în reprezentarea societãþiiamericane, vizibilã în opoziþia dintre ceea ce

1166




Marius Jucan

Shelby Steele ºi critica politicilor rasiale postbelicedin Statele Unite

eseu

tradiþional era respectul pentru cultura civicã ºi o„ideologie a compasiunii” care se preocupã detensiunile relaþiilor dintre majoritate ºi minoritate.Existenþa a douã morale publice concurente, credeLasch, este simptomul relativismului moral alsocietãþii americane.

În cele ce urmeazã îmi propun sã relevpertinenþa criticii lui Shelby Steele referitoare lapoliticile liberale rasiale iniþiate în anii ’60 din douãunghiuri: cel al condiþiei autorului ca intelectualnegru, ºi cel posibilitãþii reflecþiei morale instituitedin perspectiva unui observator care refuzã celpuþin pânã acum analizele specializate, preferândexpresia eseului de autor. Pentru Shelby Steele eseuleste un mijloc al reflecþiei morale accesibilpublicului larg. O privire criticã cãreia îi lipseºteturnul de fildeº, o imersiune în cotidianitatearelaþiilor rasiale, intuind prin judecãþile de valoaredilemele individului de culoare, dezvãluind calitateaprecarã a vieþii lipsite de exerciþiul virtuþilor civice.Asumarea unui comportament cultural care sã seîntemeieze pe efectele cuceririi drepturilor civile înantitezã cu lipsa unei tradiþii a drepturilor civile afost pentru comunitatea neagrã, crede Steele, ceamai mare provocare adusã de schimbãrile perioadeipost-ºaizeciste. În condiþiile acesteia, examinareaprezentului a prevalat în faþa rememorãrii trecutuluirecent ori îndepãrtat al comunitãþii negre. Prezentultrebuie însã dezambiguizat, apãrat de ipostazeleprefabricate ale mediei ori ale discursului radical.Stã în sarcina autorului sã investigheze aspectelecontradictorii ale democraþiei liberale americaneactuale, sã ilumineze dint-un unghi diferit „reuºita”unor politici creditate a fi soluþionat surseleconflictului rasial, susþine Steele.

Un ecou post-existenþialist poate fi detectat îndorinþa lui Steele de a sonda timpul „trãit” alperioadei care a urmat anilor ’60, timp alangajamentului civic, al testãrii idealurilorcomunitare, al deziluziei politice, al vitezei deschimbare, cum scria Hannah Arendt. Practica uneivieþi „solitare dar solidare” se opune ideologizãrii îndezbaterea despre realitãþile uitate a fi reprezentateatunci când vorbim despre diferenþa rasialã. Steelecrede cã reflecþia moralã întemeiatã pe experienþapersonalã poate surmonta tentaþiile fatale aleideologiei, nostalgia pentru un trecut fracturat întrememorie ºi uitare, entuziasmul pentru promisiunileunui viitor amânat. Intuiþia jocului de putere, orichiar a unei „trãdãri” a idealurilor comunitãþii deculoare amplificã suspiciunea ºi dezamãgireaomului de rând lipsit de garanþia idealurilordemocratice. Eseul capãtã pentru Shelby Steele unprofil accentuat „experienþial”, ocolind punctul devedere elitist, ori, dimpotrivã, laxitatea unui tonpopulist. Prin scris autorul se redefineºte capersoanã ºi martor al prezentului societãþiiamericane ºi al comunitãþii negre. Este importantde remarcat cã pentru el, „memoria” ºi „uitarea”faptului de a aparþine rasei negre sunt denotateistoric de evoluþiile democraþiei americane, mai cuseamã în perioada postbelicã. Dacã pentru Steelecele douã laturi ale condiþiei auctoriale se unesc înactul scrisului, pentru mulþi intelectuali negri, ele aufost, sunt opuse, în sensul cã apartenenþa la rasã îlaºeazã definitiv pe un autor într-un anumit toposcultural, o anumitã afiliere politicã. Steele respingeo astfel de formã de „verificare” a autenticitãþiicondiþiei de autor.

„In the writing, I have had both to rememberand forget that I am black. The forgetting was tosee the human universals within the memory ofthe racial specifics. One of the least noted in thisera when racial, ethnic and gender differences areoften embraced as sacred is that being black in noway spares one from being human”11.

Fãrã a urma un fir „conducãtor” impus dinfarapropriei experienþe de activist al drepturilor civile ºide ziarist, Shelby Steele a rãmas mefient faþã deorice cale ce duce spre ideologizarea rasei. Stã înputerea, dar ºi în riscul unei asemenea poziþiiindividuale, inerent subiective, mai degrabã decât însusþinerea unor formule „obiective” fãcute de-agata, ca opinia publicã sã sesizeze forþele ascunseale conflictului rasial, reciclate în bariere alediferenþei rasiale. Politicile aºa-zis ºtiinþifice prin cares-a intervenit în mentalitatea negrilor americanidupã cucerirea drepturilor civile, respectiv,construcþia unor concepte precum cel de„diversitate” ºi „multiculturalism”, sunt dupã Steeleexemple de escapism moral, care pe lângã faptul cãatestã manipularea socialã, reduc schematic rolulminoritãþilor culturale la cel de victime perpetue.Liberalismul salvaþionist, cum spune Steele,instituþionalizat de societatea albã, o strategie careapãrã în fond interesele ei, nu poate construivirtuþile negrilor americani emancipaþi. Aceºtia aunevoie de dezvoltarea propriei lor viziuni despreemancipare, egalitate ºi libertate, asupra cãreia nutrebuie sã intervinã nici autoritãþile guvernamentale,nici chiar proprii ei militanþi. În acest sens, ShelbySteele respinge poziþiile unor intelectuali de culoareradicali ca ºi Cornel West, opunându-se fãþiºopiniilor acestuia despre rasã ºi importanþa ei înconjunctura culturalã actualã12.

Eseul este pentru Shelby Steele locul undereflecþia moralã poate fi exercitatã pentru a denunþa„birocratizarea” dezbaterii despre democraþie,implicit despre rasã. Datoria autorului, crede Steele,este sã demaºte scenariile politice manipulative, sãcultive civismul ºi sã vegheze la consolidarea ideilorrepublicanismului deficitar. Apelul la autonomiamoralã a individului este repetat cu obstinaþie,supralicitând capacitatea insului de a pãtrunde„spontan” dincolo de mesajele mediatice ale puterii,în sfera de interese a guvernanþilor ºi a cercurilorliberale negre. Privite din acest unghi, eseurile saleurmeazã aprehensiunea lui Frederick Douglass faþãde prejudecata religioasã care destabilizeazãcomportamentul civic republican. Pentru Steele,individul societãþii americane, indiferent de culoare,poate distinge între rolul religiei ca fundament allibertãþii de credinþã ºi religiozitatea disipatã, caresatureazã spaþiul public. Reamintind cã spaþiulconºtiinþei rasiale este unul al credinþelor care sepot degrada rapid în cliºee, dacã nu sunt susþinuteindividual, Steele doreºte sã releve diversitateadiscriminãrii, „discreþia” ei, cât ºi mesajul falºilorprofeþi ai emancipãrii programate. Aflându-se prindatul biografiei sale, ºi prin vocaþia sa de autor înintimitatea conflictului rasial, Steele este convins cãpoate filtra adevãrul de ceea ce numeºte„coreografia” discursului despre rasã, adicã deefectul ideologic care cautã victime ºi victimizatoriînaintea unei cunoaºteri culturale propriu-zise13.

Avantajul expresiei eseistice îi permite autoruluisã se deplaseze cu uºurinþã de la un subiect la altul.Ordinea itinerariului nu este întâmplãtoare, ci edatã de un scenariu autobiografic, care raporteazãevenimentele recente ale societãþii americane lapunctul de vedere al unei anumite persoane, ºi nual unui eu impersonal, refuzând teoretizãrile decabinet. În calitatea sa de observator de culoare alrealitãþii americane, Steele redescoperãcomplexitatea problemei rasiale, elevând-o din aºa-zisa banalitate a faptului comun, demonstrând câtde „obiºnuitã” a devenit, mereu amendabilã darniciodatã satisfãcãtoare, rãmânând într-un felparadoxal, „normalã”. El înfãþiºeazã discrepanþa deatitudini, în cele din urmã de opþiuni politice,dintre cei care susþin cã emanciparea populaþiei deculoare a avut loc, grupurile radicale negre care

neagã acest fapt, ºi cei relativ puþini care realizeazãcã identitatea omului de culoare a fost impusã casoluþie a „momentului”. Considerând cãemanciparea negrilor s-a bucurat de un contextaccidental, Steele confruntã oportunitãþileprezentului cu memoria sclaviei ºi/sau a segregãriicare a amprentat puternic imaginarul comunitãþiide culoare, constatând reversibilitatea relaþieiprezent-trecut, ceea ce face ca identitatea negruluisã fie vulnerabilã în comparaþie cu cea acetãþeanului alb. Atunci când pentru negrii nuexistã un „trecut refolosibil” cum scria în anii ’60James Baldwin, omul de culoare este destinat sãaibã doar legitimitatea datã de culoare ºi deapartenenþa la trecutul rasial. Steele reuºeºte sãînfãþiºeze efectele agresive ale stereotipiilor rasiale,determinându-l pe cititor sã le (re)descopere înresentimente, profeþii vindicative, ori înrecompensele reconcilierii dintre albi ºi negri,dãruite de guvernanþi fãrã ca o recunoaºtere a vineisã fi avut loc.

Note:1 „Life and Times of Frederick Douglass” în TheOxford Frederick Douglass Reader, edited by WilliamL. Andrews, Oxford University Press, 1996, p. 333.2 The Content of Our Character. A New Vision ofRace in America, St Martin’s Press, New York, 1990, ADream Deferred. The Second Betrayal of BlackFreedom in America, Harper Perennial, 1999, WhiteGuilt. How Blacks and Whites Together Destroyed thePromise of the Civil Rights Era, Harper CollinsPublishers, 2004. Shelby Steele este din 1994 cercetãtor la InstitutulHoover al Universitãþii Stanford, doctor în literaturãenglezã al Universitãþii din Utah, deþine titlurile deM.A. în sociologie al Universitãþii Southern Illinois ºiB.A. în ºtiinþe politice al Coe College, Cedar Rapids,Iowa. A obþinut premiul National Book Critic’s Circleîn 1990 pentru volumul The Content of Our Character:A New Vision of Race in America. Shelby Steele cola-boreazã curent la publicaþiile The New York Times,The Wall Street Journal, Newsweek, Washington Post.Este redactor la Harper’s Magazine. Ultima sa apariþieeditorialã este o carte despre actualul candidat alPartidului Democrat la alegerile prezidenþiale dinStatele Unite, Barack Obama.3 Hannah Arendt, Crizele republicii, Humanitas,Bucureºti, 1999, p. 89. (Crises of the Republic, AHarvest Book, Harcourt Brace, San Diego, New York,London, 1972).Textul la care ne referim a fost scris în1967.4 ibidem, p. 87.5 ibidem, p.107. De menþionat cã textul Hannei Arendta fost scris în 1967.6 Christopher Lasch, La révolte des élites et la trahisonde la démocratie, Champs Flammarion, 1996, (TheRevolt of the Elites and the Betrayal of Democracy,W.W.Norton Company, 1995).7 idem, p. 17. 8 ibidem, p.329 ibidem, p. 46.10 ibidem, pp. 110-111.11 Shelby Steele, The Content of Our Character: ANew Vision of Race in America, St Martin’s Press,New York, 1990, p. ix. 12 A Dream Defferred, op.cit., p. 65.13 Shelby Steele, The Content of Our Character. ANew Vision of Race in America, St. Martin’s Press,New York, 1990, p. ix

(continuare în numãrul viitor)

1177




– Ion Mureºan, cum preferi sã abordãm acestinterviu: din perspectiva liderului unei relativ noireviste de culturã clujene - am numit Verso - saudin perspectiva liderului poeticesc?

– Din amândouã.

– Spunând Ion Mureºan te gândeºti, vrând-nevrând, la Generaþia ’80. Cât de „aparþinãtor” tesimþi acestei generaþii? Cum îþi (mai) percepicolegii de generaþie (biologicã mãcar, dacã nulivrescã) astãzi?

– Din pãcate nu mai depinde de mine sã fiusau sã nu fiu aparþinãtor unei generaþii. Cuvântul ºiideea de generaþie au putere ºi funcþionalitate latineri. Noi nu mai suntem tineri, opteziciºtii au înjur de 50 de ani majoritatea, ca atare pentru noinu poate sã fie luat termenul nici ca un mecanismcare ne-a lansat pe vremuri, nici ca un drum spregroapã. Mai degrabã e o chestiune de nostalgiedupã tinereþe, dupã vremea când asta însemnamult pentru noi ºi puþin pentru critici. Sigur cã mãsimt aparþinãtor Generaþiei ’80 pentru cã ea chiar aexistat - existã nume, existã cãrþi, existã oameni vii,existã oameni morþi. Sigur cã am ºi eu o micãamãrãciune ºi o micã revoltã împotriva treceriitimpului, o nostalgie pentru vremea când formula„Generaþia ’80” te frigea la tãlpi ºi îþi punea cevajeratic în sobã, jãratec peste care pompierii epociidãdeau din greu cu furtunul. Generaþia ’80 era oformã de solidaritate mai degrabã. Eram împrãºtiaþiîn munci marginale, eram priviþi ca o ruºine asocietãþii româneºti ºi ca atare eram trimiºi - ca sãnu fim vãzuþi cã facem munci poetice, muncilescriitoriceºti - în afara marilor oraºe, în zone încare cultura ºi oamenii în mijlocul cãrora trãiai sepresupunea cã „te vor cuminþi”. ªi, de fapt, acoloera înþelepciunea. Am reuºit chiar sã învãþãm noiceva de acolo. Sã ne alfabetizãm. La margine erau„testicolele limbajului”. În centru erau mari atelierede cosmeticã ºi toate posturile bune erau ocupateprin concurs de „cosmeticã” - dacã ºtiai sã dai cufardurile, dacã ºtiai sã rujezi, dacã ºtiai sã fi unbun „stilist”, în sens cosmetic, erai acceptat. Dacãmã simt din Generaþia ’80? Dacã îi numãr pe ceiduºi dintre optzeciºti - pornind de la VirgilMazilescu (pe care cu sau fãrã pricinã îl pun încapul a toate listele de vii ºi morþi), MarianaMarin, Ion Stratan, Aurel Dumitraºcu, MirceaNedelciu, Gheorghe Crãciun, Radu Sãplãcan ºi câþior mai fi fiind ei duºi dincolo, la cenaclu, cumspunea Ioan Groºan, cã e un cenaclu dincolo ºi cãcenaclul ãla e tot mai puternic, are tot mai mulþimembri iar cenaclul de-aici are tot mai puþini -sigur cã aparþin de cenaclul ãsta, de cenaclul de-aiciºi corespondez prin scrisori tot mai fricoase cucenaclul de dincolo.

– Dupã 1990 ai desfãºurat o intensã activitatepublicisticã. De voie? De nevoie?

– Mai întâi de voie, pentru cã era o sete decuvânt, sete de a spune lucrurilor pe nume. Eravremea când erau cozi la chioºcurile de ziare,aceleaºi cozi pe care cu câteva luni înainte leîntâlnisem la carne ºi la pâine. Ei, acum pâinea se

mutase în ziar ºi noi cred cã eram oarecum cei maiaºteptaþi brutari, noi se presupunea cã avemcalificare în pâinea cuvântului ºi a propoziþiei binescrise. Toþi scriitorii au încercat sã facã jurnalisticãdupã ’90, ºi au fãcut-o ca pe o datorie, în primulrând. Sigur cã pe atunci ne închipuiam cã forþacuvântului e uriaºã, dar noi am fãcut o „jurnalisticãa iluziilor”. Credeam cã argumentul e drumul spreo monarhie luminatã. Numai cã între iluzie ºirealitate stau mereu filtrele democraþiei. Eu cred cãdacã regimul lui Ceauºescu mai dura mult,specialiºtii în cuvânt se înmulþeau. Învãþaserãm sãvorbim codat, învãþaserãm sã scriem esopic, sãscriem mesaje printre rânduri. Învãþaserãm sclaviaca pe o artã. Chiar ºi omul de rând ºtia sãdescifreze codurile. Azi omul de rând nu maidescifreazã nici lucrurile necodate, nu mai are nicirãbdare. Dar dacã mai dura, probabil, eram o þarãde scriitori. Am lucrat la Tribuna ºi rãspundeam de„Poºta redacþiei”. Primeam sãptãmânal sute descrisori cu prozã ºi poezii. Literatura era tribuna dela care se putea înjura ºi tot mai mulþi oamenivoiau sã se specializeze în înjurat. Nu spun nimicanou, ºi în puºcãriile comuniste toþi ºtiau morse, seþineau prelegeri. Celulele erau mici universitãþi înmarea universitate carceralã.

– Nichita Stãnescu mãrturisea undeva cã l-ainvidiat grozav pe Nicolae Labiº dupã ce l-a auzitrecitând Moartea cãprioarei - pentru cã a scris oasemenea poezie, nu din alt motiv. Ai sau ai avutun autor, congener sau nu, pe care sã îl invidieziastfel?

– Invidiez de la Homer încoace, sunt plin deinvidie, invidiez toatã marea poezie a lumii... Însãaicea cred cã trebuie sã dau un rãspuns mai scurt,altfel lista de nume este enorm de lungã... Invidiezfoarte multã lume dar invidia mea este sinonimãcu bucuria, cu felicitarea, exact cum, ºtiu eu,invidiezi un alpinist care a ajuns pe Himalayaºtiind cã tu niciodatã nu poþi sã fii alpinistul ãla,nici nu te intereseazã alpinistul, dar te bucuri cãomul a stabilit o performanþã. În momentul încare ºtim cã spiritul este nesfârºit, este infinit, înmomentul în care ºtim cât de puþinã este culturaomenirii ºi cât de mic este omul pentru a o aveape toatã în el, ce sã mai invidiezi? Este loc pentruarmate întregi de cuceritori.. Nici nu poþi sã mãsoricât am ocupat noi altfel decât cu ºublerul, cât amreuºit sã ne facem casã în spirit. Suntem ca niºtecopii, mai ieºim un pic ºi mai facem doi paºi înogradã, mai mutãm gardul mai încolo, dar e atâtde puþin încât invidia este un sentiment echivalentcu frica într-un film western. Eu vãd poezia lamodul geografic: fiecare poet, fiecare scriitor, epânã la urmã o þarã care-ºi are locul lui pe o hartãnemãrginitã. O þarã mai micã, o þarã mai mare, oþarã cu munþi, o þarã cu ape, o þarã cu pustiuri, oþarã cu pãduri - fiecare înseamnã ceva, fiecarescriitor înseamnã un petec mic de hartã.

– Îþi mai spune ceva Nichita Stãnescu? Teîntreb pentru cã nu chiar puþini dintrecontemporanii noºtri, mai tineri sau mai vârstnici,nu se sfiesc sã-l conteste mai mult sau mai puþinvehement, mai mult sau mai puþin argumentat. De

fapt, fiind tu însuþi pe cale de a te clasiciza, cinece-þi mai spune dintre predecesori, dintre înaintaºi?

– Sigur cã-mi spune. Dar Eminescu este cel mainefericit caz. E nefericit pentru cã el e chiar limbanoastrã, el nu are ºansa sã fie tradus în alte limbi,nu poþi sã traduci limba românã în limba chinezã,chiar limba românã în chiar limba chinezã. Astaeste nefericirea, dar creºterea limbii româneºti, casã zic cum spunea Vãcãrescu, e fundamentatã peel ºi fiecare lucreazã la creºterea gloriei luiEminescu. Dacã se poate vorbi de un Eminescucare nu mai spune astãzi ceea ce spunea înainteeste pentru cã noi nu mai suntem cei dinainte, de-acum 60, 70, 80, 100 de ani sã zic - el nu maispune atât de mult paradigmei noastre deintimitate. Trebuie sã fim foarte clari ºi foarterealiºti, tinerii de astãzi nu mai iubesc pe modeluleminescian. O tânãrã sau un tânãr nu-ºi maiînchipuie cã se vor întâlni sub un salcâm, cã vorsta noaptea întreagã, vor privi stelele, le va susurapârâiaºul, clopotul va bate în depãrtare, nu mai eacea dimensiune cosmicã a iubirii, nu mai e pãrulblond, pielea albã, marmoreanã. Eventual, tânãrulde astãzi îºi imagineazã iubirea într-un BMW, într-ocabanã de unde se vãd eventual stelele care nuprea ºtie ce-i cu ele, dar în orice caz, pe cameravideo se vede grãtarul care fumegã în curte ºi elface ceaþa serii binemirositoare a mititei... Deciparadigma de intimitate Eminescu s-a terminat. Înschimb, Nichita Stãnescu da. Nichita Stãnescu vineîntru salvarea ºi întru preamãrirea lui Eminescu,Nichita e un foare mare poet. Eu chiar propuneamo „cruciadã a poeþilor”: sã meargã poeþii sã predeapoezia în ºcoli ºi, mai ales, propuneam sã seinverseze lucrurile, sã se înceapã în clasele mici sãse studieze poezia pornind de la Nichita Stãnescu.Trebuie poezii pentru copiii de astãzi, scrise depoeþi de astãzi, pentru cã dacã porneºti cuAlecsandri, cu Coºbuc în clasele mici deschidereaînspre poezie, ai ratat totul. În momentul în carecopilul se uitã la desene animate ºi vede cã oriceeste posibil, cã totul þine de imaginaþie, cã lumeapoate sã treacã din unidimensional întridimensional, în acel moment el îºi dã seama cãpoezia pe care o citeºte acolo, de Alecsandri, numai are nimica cu viaþa lui. Mai ales în lumeaoraºelor unde sunt copii care n-au vãzut în viaþalor o gãinã, un cal, o cãprioarã... De-aia ar trebuiîntoarsã oarecum prezenþa poeziei în ºcoli, pornindde la contemporani. Ori Nichita Stãnescu vã asigurcã rezistã oricãrui desen animat.

1188




interviu

de vorbã cu poetul Ion Mureºan

„Invidiez toatã marea poeziea lumii”

1199




– Cum te-a influenþat politicul, atât ca scriitorcât ºi în viaþa „civilã”, înainte ºi dupã 1989?

– În toate felurile... Înainte de ’89 n-am avutconºtiinþã politicã, ni se vorbea atât despre forþapoliticã conducãtoare, despre stat, nu mai ºtiai ce euna ºi ce e alta, era acolo un fel de negurã din carese conducea. Eu neavând niciodatã puseuri, nea-vând încãrcãtura psihologicã de a ajunge undeva,de a parveni, de a urca pe o scarã ierarhicã, de aocupa funcþii - politica pentru mine exista ca cevarãu, suprarealist, era o suprarealitate ale cãrei leginu le înþelegeam, nici nu voiam sã le înþeleg.Bãnuiesc cã am fost într-un fel un evazionist, deºiam fost membru de partid încã din anul întâi defacultate, mergeam la ºedinþele de partid care mise pãreau niºte piese de teatru, se vorbea despreceva, nu vedeam sensul, la un moment dat chiaraveau ceva grotesc ºi amuzant... Percepeampoliticul ca pe ceva rãu ºi inaccesibil, ca un aparatkafkian, ca în Castelul lui Kafka: se luau decizii,nu se ºtia niciodatã de ce, cum, nici ce regulitrebuie sã respecþi... Am mai spus de câteva ori cãam predat la þarã ºi Constituþia României ºi peurmã mi s-a pãrut cã am predat o materie absolutsubversivã. Le spuneam copiilor de drepturileomului, drepturile cetãþeanului - dar nu-i aºa ziceaucopiii, ba da, aicea scrie cã... Dupã ’89 am începutsã am conºtiinþã politicã, sã înþeleg ce înseamnãtotuºi politicul, pentru cã dupã ’89 începuserãchiar ºi cãrþile comuniste sã aibã logicã, dupã ’89pânã ºi Constituþia României avea logicã: a, asta epoliticul, când potriveºte, încearcã sã se potriveascãcu realitatea... Atuncea am venit cu un mareentuziasm de a face realitatea în conformitate cucãrþile, începuse sã intre logica în lume. Cred cã ºiasta a fost fantastic pentru mulþi: ne-am dat seamacã existã o ordine în care trebuie sã puºte una cualta, ordinea lumii sã puºte cu ordinea din cãrþi ºiam încercat sã facem Binele, cu B mare ca sã zicaºa, am încercat sã aducem cât mai repederealitatea la ordinea din cãrþi, ºtiam cã trebuie sãpunem umãrul, sã ne bãgãm în jug ºi sã tragem ºi-am tras pânã ne-au ieºit ochii ºi, uite, am ajuns lacea mai lungã tranziþie din istoria omenirii, cred cãnici trecerea de la comuna primitivã la sclavagismnu a fost atât de lungã ca ºi trecerea României dela comunism la capitalism, la normalitate... Darîncã mai cred în puterea cuvântului, încã mai credcã nu facem destul, încã mai cred cã Româniaduce lipsã de spirit critic. Nu ducem lipsã nici deîncântãri metaforice, nici de patimi, nici decorupþie, nici de sforãrii, ci ducem lipsã de o

conºtiinþã criticã. Asta cerea de fapt ºi Lovinescu,cred cã Lovinescu ar trebui citit cu mai mareatenþie - Lovinescu, Marino... Sigur cã paradigmaactualã este una a relativismului, dar nu suntem înstare sã gãsim niºte repere în funcþie de care sãspunem nu, noi nu ºtim sã refuzãm ºi nu ºtim sãacceptãm. La noi acceptarea bate refuzul dupã cumimporturile bat exporturile. Noi importãm totul,acceptãm totul ºi exportãm puþin, acceptãm totulºi refuzãm puþin. Nu avem încã un sistem deprotecþie naturalã, nu avem instinctul deconservare, sã ºtii sã nu mãnânci orice ciupercãotrãvitã. Pânã ºi vaca alege ierburile pe care sã lepascã, noi paºtem toate ideile ºi pânã la urmã defapt odihnim în burta lor ºi suntem digeraþi acolo.

– Cu generozitatea-i binecunoscutã, MirceaCãrtãrescu afirma undeva cã eºti unul dintre ceimai importanþi poeþi români contemporani, dar...nu crede cã ai scris un cuvânt pe zi. Crezi cã i-afost greu sã facã aceastã afirmaþie?

– Nu, nu... Mircea Cãrtãrescu este un mare, unfoarte mare poet... Mie mi-e foarte greu sãierarhizez, este un poet autentic, un scriitor, este oconºtiinþã. Probabil cã judecã ca ºi mine, îmi dauseama cã poate nu ºtie cum sã scape de glorie, degloria facilã, spunea ºi la Cluj, la Facultatea deLitere cã ar fi preferat sã fie iubit pentru Nostalgia,pentru Levantul, sau pentru Orbitor ºi este iubit ºiglorificat pentru De ce iubim femeile?. Eu scriumai puþin decât el, dar cred cã eu am scris, m-amîncãpãþânat sã scriu numai Nostalgia; fãcând otranslaþie, eu n-am mai scris scrierile luineimportante, n-am mai scris De ce iubimfemeile?... Toþi ºi-l închipuie pe Mircea Cãrtãrescuca fiind arogant. Nu, e un om ºi un intelectualabsolut normal, un scriitor autentic, care munceºtefoarte mult, de o mare generozitate ºi exigenþã, deo mare frumuseþe, chiar aºa este el; sigur cã pestes-au pus tot felul de mantii. Ceea ce nici nu e rãu.

– Cã tot veni vorba: ai scris/ scrii un cuvânt pezi?

– Uneori scriu mai multe cuvinte pe zi, alteoriscriu mai puþine cuvinte pe zi... N-am pãrãsitpoezia ºi am perioade bune, am perioade maipuþin bune, perioade în care pot scrie, perioade încare nu pot scrie... Aici mã refer numai la poeziepentru cã publicisticã, vrând-nevrând, scriu cunemiluita, am cred cã mai mult de 1.000 de paginide publicisticã, dacã nu mai multe, nepublicate în

volume, am scris foarte mult, însã scrisul înseamnãpoezie pânã la urmã. Dar nu trece o zi fãrã sã nulucrez ceva, sã nu am un gând, o idee, sã nu mãfrãmânte ceva... În momentul în care nu ai, mãcaro datã pe zi, un gând sau o încercare de vers,atuncea trebuie tras semnalul de alarmã, atunceaeºti în pericol de disoluþie ºi nici nu mai poþi sãscrii altceva pentru cã nu mai ºti în numele cuivorbeºti. Dar asta nu e treaba criticilor: poetul sesinucide singur, cãci starea e insuportabilã. Dardacã ai fost strãfulgerat de un gând poetic, onotaþie mãcar, e ca ºi cum ai fãcut rugãciunea ºipoþi sã vorbeºti, în numele acelui gând, poþi sãvorbeºti ziua întreagã ca o instanþã importantã.

– Amânarea unui nou volum de versuri - înspeþã Alcool, cu care „ameninþi” de câþiva ani - e ostrategie de marketing? O cochetãrie? O consecinþãa faptului cã scrii/ nu scrii un cuvânt pe zi?

– Volumul trebuia sã aparã acum vreo trei ani,cred, la Editura Compania, l-am ºi predat, amsemnat contractul, l-am predat ºi l-am retras. De-atuncea sigur cã s-a mai „îngrãºat”, a luat alteconotaþii; cred cã ar fi fost pripit sã îl scot atunci,pentru cã nu era precizatã ideea întreagã avolumului. Culmea e cã eu încã mai cred cã este oordine – „est modus in rebus”, cum spunea latinul-, este o mãsurã a lucrurilor ºi mãsura asta alucrurilor este scrisã undeva, adicã este dictatã deundeva. Volumul, cartea s-a amânat pe sine. Nufac strategii de marketing, n-am fãcut niciodatãstrategii de marketing ºi de lansãri, nici nuteatralizez lucrurile, nici nu le îmbãlsãmez, ci aºaies ele, þin de o digestie a poeziei ºi a spiritului dinmine, atât cât este.

– Te-ai gândit cumva cã, amânând la nesfârºitpublicarea unui nou volum de poezie riºti sã devii -datoritã atâtor „ionmureºeni” care se afirmã azi -propriul tãu... discipol? Ar fi ºi asta operformanþã...

– Da, e o chestie sã fii... Dar asta nu e rãu,aicea este, cred, o viclenie a spiritului. Sã deviiepigonul epigonilor tãi, asta este, cum ar spuneVirgil Mazilescu, este o întâmplare mãreaþã. Da, eucred cã foarte mulþi poeþi de la cenaclul din ceruri,ca sã folosesc expresia lui Groºan, s-ar bucura sãrevinã pe pãmânt ca sã devinã propriii lor epigoni:a rodit sãmânþa, propria lor sãmânþã ºi sã sebucure de asta. Aveam un poem, chiar Poemulcare nu poate fi înþeles, în care spuneam: cuaureola împãturitã sub braþe te aºezi la rând - adicãai scris poemul, ai lucrat la el, l-ai dat încolo ºi peurmã stai ºi tu la rând ca sã te bucuri de poemultãmãduitor, de poemul care nu poate fi înþeles ºicare, uite, capãtã înþeles tocmai prin faptul cã staiumil la coadã la propriul tãu poem... Nu amcalitãþi de a face nici bârfã, nici coterii, niciînþepãturi literare - sunt un neajutorat în povesteaasta, nu lucrez la propria-mi glorie. Sunt convins cãdacã aº fi scos cartea asta eram mult mai prezent,poate cã ºi în manuale ajungeam, ajungeam subiectla bac. Dar asta nu m-a interesat niciodatã, sãajung subiect de bac; ºi n-am ajuns subiect de bac,mãcar nu mã înjurã copiii...

Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap

2200




Poezia lui Geo Dumitrescu are un destinprivilegiat ºi numai prin faptul cã este înpermanenþã redescoperitã, dupã ce, iniþial, a

fost ea însãºi o descoperire, marcând, cum bineprecizeazã Nicolae Manolescu, un moment detranziþie, respectiv sfârºitul epocii moderne ºiînceputul postmodernismului. Redusã cadimensiuni, ea este încheiatã odatã cu volumulNevoia de cercuri din 1966, cele câteva inediteadãugate în reeditãrile ulterioare neschimbând cunimic o structurã constituitã. Caracterul ei profundinovator o face, însã, mereu necesarã. Dacã douã,cel puþin, dintre volumele sale (Libertatea de a tragecu puºca - 1946 ºi Aventuri lirice - 1963)inaugureazã modalitãþi lirice constituind puncte dereferinþã în istoria poeziei contemporane, reeditãrilese situeazã întotdeauna într-o perioadã demetamorfoze, când o formulã dominantã seepuizeazã ºi alta îi ia locul. Într-o formã sau alta(catalizator ori un fel de oglindã „deformatoare”),lirica lui Geo Dumitrescu se implicã în acesteprocese. Ediþiile din 1978 ºi 1981, de exemplu,prefigureazã ºi se solidarizeazã cu promoþia ’80, alui Mircea Cãrtãrescu ºi Traian T. Coºovei, caredatoreazã destul de mult acestei poezii, cum deja s-a observat. Aº putea sã arãt cum creºte iarba (cu oprefaþã de Eugen Simion, reluatã ºi amplificatã dinAfrica de sub frunte), pare sã fie o ediþie definitivãºi selectivã, cu o structurare „tematicã”, sã spunem,a materialului: o poezie general-existenþialã în ciclulNevoia de cercuri, eroticã în Furtuna în mareaserenitãþii, eticã ºi social-politicã în Jurnal decampanie. Interesantã rãmâne secþiunea de Mãrturiiliterare (fragmente din interviuri ºi rãspunsuri dindiverse anchete literare) dezvãluind câtevaconstante ºi obsesii ale unei gândiri active, lucide,mai curând de bun simþ decât scãpãrãtoare: sensulconstructiv al nonconformismului, prejudecatadisocierii între „poetic” ºi „nonpoetic”, teme, mo-tive, cuvinte, de unde pledoaria împotrivadiscriminãrii acestora; aleatorismul noþiunii derealism, ambivalenþa spiritualitãþii noastre (fonduldacic ºi romanic); mãrturisiri dramatice despreincapacitatea de a mai scrie ºi despre „experienþa”morþii; funcþia eliberatoare ºi punitivã a râsului, înrelaþie cu prostia, dar ºi una inhibitorie, de repliereîn expectativã, culpabilã în fond (crezând cã râdemde o anormalitate, râdem de noi înºine); problemeprivind tradiþia, inovaþia, experimentul, miºcarearevuisticã, polemica ºi, în sfârºit, „poºta redacþiei”,aceastã rubricã, dacã nu inventatã, în orice cazizbãvitã de el, în care, dupã propria-i mãrturisire, aoficiat mulþi ani „un cult al talentului”. Ea esteexpresia plenarã, cea mai directã, a spiritului sãu dementor, locul de contact cu noul, un promontoriual întâmpinãrii. Cãci, iatã un fapt cunoscut de acumde toatã lumea: vocaþia esenþialã a lui GeoDumitrescu este aceea a înnoirii ºi a luptei cuinerþia. Actul creator, la toate nivelele, al poetului ºial omului, înseamnã pentru el o campaniecontinuã. Din plecare încã, în deceniul cinci,aproape oriunde exista un început, el era prezent.Mai întâi, revista Albatros, apoi Almanahul literarde la Cluj, Iaºul literar, teatrul din Craiova,România literarã. Aceastã vocaþie a începutului îiîmpinge existenþa într-un mit literar, acela altinereþii perpetue, care aureoleazã, deopotrivã, omulºi opera. Albatros a apãrut doar în ºapte numere, în

1941. Ea ilustra o stare a spiritului liberal, a uneifracþiuni din noua generaþie pe cale de a seconstitui, o generaþie prin excelenþã dramaticã,aflatã la rãscruce de lumi. Un text ca acesta estesemnificativ pentru ambiþia desprinderii definitivede o mentalitate restrictivã ºi retrogradã ºi deconvenþionalismul literaturii: „Suntem o generaþiefãrã dascãli ºi fãrã pãrinþi spirituali. Necaracterizeazã revolta, ura împotriva formelor,negativismul. Detestãm, umãr la umãr, literatura ºimanualele de istorie naþionalã”. (Prin „manualele deistorie naþionalã” erau vizate formele unuinaþionalism gregar, de orientare fascistã cât ºi, înordine literarã, un anume pãºunism emasculat.)„Programul” unei asemenea insurgenþe, în creaþie, îlurmeazã în primul rând iniþiatorul lui. Trecândpeste placheta Aritmeticã (1941), debutul propriu-zis rãmâne Libertatea de a trage cu puºca (1946).Inteligenþã în aparenþã cinicã, în stare sã se sensibi-lizeze pânã la elegie, cum avea sã dovedeascã maitârziu, Geo Dumitrescu reprezintã o anumitãtipologie a scriitorului din deceniile cinci ºi ºase.Anti-burghez (înþelegând prin burghezie atât o clasãsocialã cât ºi o lene a spiritului), anti-calofil(calofilia fiind, nu numai pentru el, pudoare),demistificã violent poezia în volumul amintit,pentru ca, acuzat de „decadentism”, un termenechivalat sau confundat cu „naturalismul” de cãtreprimele instanþe proletcultiste, sã vitupereze astfelacest naturalism de care se fãcea „vinovat” MarinPreda cu Ana Roºculeþ: ,,...împotriva lui trebuie sãluptãm fãrã cruþare, sã-i semnalãm resturile ºirãdãcinile acolo unde se mai aflã, sã-l demascãmnimicitor acolo unde este cazul”. Aceastã„insurgenþã” prin abdicare avea s-o plãteascã încurând cu vârf ºi îndesat. Oricum,nonconformismul iniþial este sanitar. Depoetizareapropusã de el înseamnã o replicã datã ermetismuluiºi purismului, în speþã post-barbienilor, dar ºitradiþionaliºtilor ºi sentimentalilor minori, iar pe dealtã parte, un efort de a readuce poezia în„realitate”, de a o transforma în revoltã propriu-zisã, în acþiune. Poetica aceasta vine în linie directãdin avangarda istoricã ºi este comunã mai multorpoeþi, printre care se numãrã M.R. Paraschivescu,primul care atacã virulent lirica „foanfã” ºi„rablagitã” a „stiliºtilor”, numiþi cu proletarãinsolenþã „maimuþoi” ºi „marþafoi”. Este vorba,aºadar, de o resurecþie artisticã, de descoperire aunui nou limbaj, dar ºi de una socialã. Ei vor sãschimbe poezia, însã, odatã cu aceasta, ºi viaþa.Miturile literare sunt confruntate cu realitatea.dovedindu-se falsitatea ºi convenþionalitatea lor.Vocaþia principalã a lor este una contestatarã,demistificatoare, dar nu destructivã. Dintre colegiigeneraþiei sale, Geo Dumitrescu rãmâne poate celmai brutal, în maliþie ºi ironie, cu poezia însãºi. Cucinism aproape, compromite marile locuri comuneale unei lirici considerate îndeobºte „frumoase”,distruge metodic inefabilul, stãrile de graþie,imponderabilele, intimitatea. O ironie recesubmineazã metaforele în curs de constituire;limbajul nu mai este selectiv, deci „poetic”, „fru-mos”, „elegant”, „rafinat”, ºi încorporeazã elementedin domenii ºi medii extrem de diverse, prinasociaþii insolite, bruscând simþul burghez. Spaþiulpoemului este invadat de comparaþii derizorii, aflateîntr-o lume perifericã, violent banalã, adeseori

grotescã. Uneori, într-un fundal îndepãrtat, rãzbate,contrapunctic, dizarmonic, sentimentalismul deflaºnetã, romanþiozitatea cântecului de mahala. Odezicere absolutã de mister te întâmpinã într-unasemenea univers care pare a fi pierdut ideea de„literaturã”. Versificaþia însãºi, ca tehnicã exterioarã,este contrafãcutã: stângãcii voite de ritm, rimesarbede, sfidarea oricãrei armonii. Iatã un fragmentdintr-o deriziune eroticã, unde prozaicul, expresiafamiliarã, inserþia ºocantã a unor elemente din„ritualurile” cotidianului imediat concurã laparodierea protocolului unui discurs amorosromantic: „Câteodatã mi-ar plãcea sã ai mai multde paisprezece ani,/ sã fii mai puþin inteligentã ºimai degrabã castã,/ sã umbli desculþã prinbucãtãrie,/ ºi sã te cheme cineva, posesiv, umilitorºi vulgar, «nevastã»./ Nu ºtiu dacã te-aº iubi maimult atunci -/ poate cã aº scrie aceleaºi rânduriaspre, sceptice ºi fãrã poezie/ ºi aº cugeta, la fel, cuneliniºte ºi amuzament,/ la bazinul tãu prea larg ºila sânii de strictã simetrie./ Dar cert e cã aº fitentat la maximum/ sã te am - cu complicitate ºifervoare -/ numai pentru a mã gîndi superior laprostia soþului tãu/ când îi spun cu pervers zâmbetafectuos: salutare!.../ Încolo, cred cã nimic nu poatefi mai interesant/ decît sã stai la soare o zi întreagãîntins pe spate,/ fãrã sã mai poþi observa cã nuexistã Dumnezeu/ ºi cã la C.F.R. condica se ridicãdimineaþa la 7 ºi jumãtate”. Dar, cum spuneam,avem de-a face doar cu niºte tehnici prin care seurmãreºte discreditarea unor formule. Ironiadenigratoare se dovedeºte în cele din urmã fecundã.Ea sfârºeºte prin a revitaliza lirismul. Bagatelizarea,pânã la diformitate, a figurilor limbajului,adjectivarea prin cliºee, „preþiozitatea” populistã asintaxei, neutralitatea instanþei vorbitoare nureprezintã altceva decât semnul deformat al uneisensibilitãþi ultragiate. Insurgenþa literarã are untemei existenþial. Inteligenþa ironicã nu funcþioneazãca un simplu joc, cu toate cã la prima vederedemistificarea unor teme grave pare amuzantã,neserioasã - un mecanism pe care îl vom întâlnimai târziu la Marin Sorescu, mai ales în acearuinare sistematicã a retoricii idealizante ºi pateticea poeziei de dragoste din Descântoteca sauEcuatorul ºi polii. Demascând ºi compromiþândniºte procedee literare, poetul compromite ºirealitatea inventatã de ele, propunând, în revers, oalta, pe dos, a cãrei poezie constã îndeobºte îngrotesc. Aventurã în cer este edificatoare.Contemplaþia aºtrilor, misterul cosmic de naturãromanticã, posibilele efuziuni sunt de-naturate,întoarse pe dos. Stelele dorm „burghez” ºi„desumflate”, sunt „buhãite ºi murdare”, luna este„obezã ºi colericã”, iar singura „revelaþie” pe carepoetul o are, privind printr-o lunetã cerul, este aunui „bordel selenar”. Aceastã „teroare alimbajului”, cum o numeºte Eugen Simion, ºifantezismul grotesc vor fi ulterior sublimate sauchiar suspendate. În 1963 dã la ivealã Aventurilirice, care în mare mãsurã a derutat critica literarã.„Temele” sunt acum altele, ale istorieicontemporane. Sunt „dezbãtute” problemelecreaþiei, ale construcþiei socialismului (lungi poemedespre macarale, hidrocentrale etc.) sau ale moralei.Dar aceasta nu-i decât „materia” ca atare. Înstructura de adâncime, poetul rãmâne ironic.Lirismul este încã o datã „compromis”, printr-oinadecvare a discursului la formele literarepresupuse: oda, imnul, oraþia solemnã, cele pe careîntr-adevãr le compromiseserã truismele ºi cliºeeletabuizate din deceniul ºase; însã nu pentru asubmina realitatea în sine, ci pentru a evitapoetizarea, literaturizarea, convenþionalismul adicã.Subtilitatea de aici vine: subminarea unei convenþiiprin demontarea mecanismelor sale. Stabilind un

Geo Dumitrescu - poeticademistificãrii

Petru Poantã

profil de scriitor


fel de complicitate cu cititorul, prin forma dialogalãa poemului, autorul pregãteºte minuþios, ritualicparcã, mesajul, pe care îl comunicã întrucâtva înrãspãr, îl amânã mereu, dacã nu chiar îl suspendã.Însceneazã dialoguri, aglomereazã argumente,decupeazã prozaic fragmente de realitate, mimeazãsolemnitãþi oratorice - complicã, prin urmare,discursul, nelãsându-l sã se fixeze într-o structurãanume. Poezia pare a se reduce la o „introducere”în mecanismele ei. Ea este mai degrabã o înscenare.Celebre rãmân din aceastã faza Problema spinoasãa nopþilor (un soi de artã poeticã desfãºuratã subforma unei ºedinþe, o dezbatere spiritualã adelicatelor probleme ale inspiraþiei, ale condiþiei ºitimpului de lucru ale scriitorului) ºi Câinele delângã pod, un poem de facturã eticã pe temasolitudinii ºi a relaþiei de fidelitate cu celãlalt.Excepþionalã este aici tensiunea amânãrii unuipresupus conflict, obþinutã prin enigmizareabanalului, prin punerea lui într-o rostire solemn-misterioasã. Geo Dumitrescu nu este un spiritual,ci un spirit dubitativ, o luciditate interogativã.Starea sa normalã este a îndoielii permanente; elnu cautã atât certitudini cât surprize, deºi într-unpoem de tinereþe exclama „Doamne, ce bine e sã aicertitudini!” sau, printr-un titlu ca Nevoia decercuri, pãrea a avea nostalgia rigorilor geometrice;mai bine-zis, conferã certitudinilor regimul unorsurprize. Relativizeazã simþul comun al situaþiilorstabile ºi vede adevãrul mai întotdeauna în reversullui. Nevoia de cercuri (1969) reprezintã, de aceea,un triumf al gravitãþii, al unei fine dialectici asuprainsurgenþei spectaculoase a începuturilor. Accentulcade tot pe rãsturnarea locurilor comune alegândirii, pe repudierea prejudecãþilor. „Personajul”complice al acþiunilor demistificatoare este Ieremia,a cãrui „prostie” se dovedeºte un alt fel deînþelepciune. Pantezismul, iniþial grotesc, devinerafinat, poemele au aspectul unor „spectacole”ingenioase de nuanþe subtile ºi perspective multiple,amestec de ingenuitate ºi cerebralitate, de reverie ºisurâs nonºalant, cu alternãri imprevizibile defamiliaritate ºi efuziune; aceasta îndeosebi îneroticã, în care elegiacul e transparent, în pofidacamuflajului ironic ori umoristic: „O, sora meatristeþea, iasomia -/ neauzite gemete stâng/ în vuietde brazi/ sub fermecata lunii paloare.../ Du-te! i-amspus - pleacã, suflete, mi-ai devenit strivitoarepovarã,/ lasã-mã singur, limpede, mineral,/ ori lasã-mã-n carne, pe brânci,/ mãrunt, pofticios, nesãtul -/ toate-mi sunt grele, adânci ºi amare,/ albe fâºii dedurere.../ (O, Doamne, iubita/ ºi-a pierdut creionuldermatograf!...)/ Din ceasul meu, plin/ derozãtoare furnici, curge/ un fin rumeguº alb,sonor,/ care-mi pudreazã fãrã-ncetare/ frunteapostumã... O, aº trãi/ în dureri comparate,orgolios,/ scuturând peste mine/ zãvoiul memoriei.../ O, sora mea tristeþea, iasomia -/ cuþite de jale ºivuiet de brazi/ ºi vuiet de pãsãri amare, de tutun,/sub fermecata lunii paloare.../ (O, Doamne, sã nuuit, iubita/ ºi-a pierdut creionul dermatograf!...)”.Exhibatã sau, dimpotrivã, extrem de discretã,causticã ºi sentimentalã, transparentã, dar uneori ºiîncifratã, gravã iar câteodatã cu aparenþe ludice,nonconformistã pe toatã întinderea sa, poezia luiGeo Dumitrescu închide în sine câteva din repereleprincipale ale liricii româneºti contemporane.

religia

Graba cu care postmodernitatea se îndreaptãspre împlinirea nihilismului este astãzicontracaratã numai de resurecþia noilor

fundamentalisme religioase ºi de ceea ce s-a numit„revenirea religiei”. Deºi de sensuri contrare, celedouã miºcãri – nihilismul ºi religia – se pun înluminã una pe alta, chiar dacã cu greu s-ar puteaargumenta în favoarea unei cauzalitãþi univoce caresã le relaþioneze. Fie cã întoarcerea religiei esteprovocatã/susþinutã de nihilismul occidental, fie cãacesta îºi urmeazã cursul tocmai datoritã acesteireveniri surprizã, ambele fenomene îºi sporescvizibilitatea unul prin celãlalt ºi se influenþeazãreciproc. Influenþele pot fi atât de notabile, încât sãprovoace sinteze de neconceput pentru gândireaortodoxã, însã nu ºi pentru gândirea declaratã„slabã”: religii împlinite prin secularizare, creºtinismfãrã religie, libertate fãrã adevãr etc.

Viziunea lui Gianni Vattimo, pe care o vompune în continuare în discuþie, este una dintre celemai provocatoare, fiindcã propune nici mai multnici mai puþin decât „un creºtinism nonreligios”.Criticând fundamentele metafizice, bãnuite ca fiindmereu generatoare de dominaþie ºi rãspunzãtoarede raporturi de forþã, Vattimo argumenteazã înfavoarea existenþei unei subiectivitãþi hermeneuticecare ºi-ar avea cauza chiar în creºtinism, în acelîndemn evanghelic de a cãuta adevãrul în propriainterioritate. Adevãrul obiectiv ºi-ar pierde astfel dintãrie, pentru cã ar ascunde de fiecare datã uninteres nonobiectiv, o perspectivã, o tradiþie etc.,toate fiind menite sã-i asigure succesul, dar ºidominaþia.

Pus în faþa acestei realitãþi, creºtinismul nu armai putea face apel la adevãr, nici la structuri sautemeiuri metafizice stabile, de vreme ce ele nu potscãpa de suspiciunea cã, de fapt, disimuleazã ovoinþã de putere. Nemaiputând accepta adevãrulobiectiv, gândirea lui Vattimo alege sã-l refuze ºi pecel absolut, omologând tacit obiectivitateademersurilor ºtiinþifice cu „obiectivitatea”dogmaticã ºi recuzându-le pe ambele deodatã, învirtutea acestei aproprieri.

Soluþiile lui Vattimo se învârt în jurul a ceea ceel numeºte „gândire slabã”: o gândire fãrã temeiurimetafizice stabile, care înþelegând veridicitateahermeneuticii, nu mai poate pretinde autoritatecategoriilor tradiþionale ale metafizicii pentrusimplul fapt cã acestea nu mai indicã/dezvãluierealitatea ultimã, ci relevã voinþa de putere, care areun caracter profund istoric. Chiar hermeneutica, aºacum se iveºte în textele lui Nietzsche sauHeidegger, adicã în variantele ei cele mai radicale,n-ar fi decât evoluþia ºi maturizarea mesajuluicreºtin. În aceeaºi ordine argumentativã,secularizarea nu mai trebuie privitã ca o maladiepericuloasã pentru creºtinism, ci ca împlinirea lui.Ceea ce mai rãmâne din creºtinismul astfeldeconstruit este iubirea în ipostaza ei caritativã, acãrei misiune este aceea de a înlocui adevãrul: „... poate cã adevãratul creºtinism trebuie sã fienonreligios. În creºtinism existã o angajarefundamentalã în favoarea libertãþii. ªi, pentru aadãuga un pic de scandal, pronunþându-ne pentrulibertate, aceasta include ºi libertatea faþã de (ideeade) adevãr. Dincolo de toate, dacã realmente existãun adevãr obiectiv, va exista mereu cineva care seaflã în posesia lui mai mult decât mine, prinurmare fiind autorizat sã îi impunã obligativitatea

normativã asupra mea” (John D. Caputo, GianniVattimo, Dupã moartea lui Dumnezeu, trad. deCristian Cercel, Curtea Veche, Bucureºti, 2008, p.56). Creºtinismul se emancipeazã astfel, sugereazãVattimo, de sub tutela autoritarismului de orice fel,ajungând la adevãrata libertate. Fãrã o asemeneametamorfozã, fãrã implicarea în istorie în modulasumãrii ei caritabile, aceastã religie este, în opiniafilosofului italian, fãrã viitor. Ideile sunt, sãrecunoaºtem, pe cât de paradoxale, pe atât de greude armonizat cu percepþia de sine a teologieicreºtine, ceea ce le face, evident, inacceptabile.

Dacã „autoritarismul” Bisericii se întemeiazã peadevãruri metafizice, soluþia gândirii slabe esteanularea ºi anihilarea acestor temeiuri (moarteametafizicii ºi a Dumnezeului metafizic, dartotodatã ºi moartea adevãrurilor religioase), pentruca efectele sã nu se mai poatã produce. Dincolo defaptul cã e restrictiv, fiindcã propune doar o singurãsoluþie pentru alienarea diagnosticatã, argumentulare el însuºi apucãturi metafizice (sic!): nu ia delocîn discuþie tocmai istoria care ar fi putut contribuila aceastã alienare. De aceea se impun câtevaîntrebãri legitime: nu cumva legãtura dintremetafizicã ºi putere nu este naturalã, ci reprezintãun efect nedorit, tributar unui agent istoricsubversiv ºi inevitabil deopotrivã? De ce nu ne-amputea imagina o situaþie (ºi o soluþie) în careaceastã legãturã sã nu aibã necesitatea indiscutabilãpe care o are în raþionamentele filosofului italian?De ce sã nu admitem, aºadar, existenþa unortemeiuri metafizice care sã nu aibã drept consecinþãautoritarismul, ci spiritualitatea ºi libertatea, aºacum se întâmplã, de exemplu, în mistica ortodoxã?Cu alte cuvinte, de ce sã slãbim temeiurile ºi nuconsecinþele, atâta timp cât nu existã nicio dovadãcã lucrurile ar trebui sã urmeze doar aceastã unicãevoluþie? Dacã voinþa de putere (antievanghelicã înfond) este modul prin care Bisericile au cãzut înistorie – nu întotdeauna, nu în mod necesar ºi nutoate – de ce sã nu devinã slabã tocmai aceastãputere care, în treacãt fie spus, apare ºi în absenþatemeiurilor metafizice? Sã nu uitãm cã pentru aintra în scenã, puterea se aliazã cu orice fel deprincipii – metafizice, economice, subiective etc.,dupã cum o dovedesc ultimele conflicte armate ºiideologice.

Propunând un creºtinism fãrã adevãr, ergo fãrãputere (dupã cum infereazã gândirea slabã),supravieþuirea în faþa nihilismului se realizeazã,paradoxal, tocmai prin transformarea creºtinismuluiîn nihilism, tocmai prin împlinirea lui casecularizare (termenii sunt sinonimi la Vattimo).Dar dacã revenim la referinþele biblice ºi patristice,ideea cã adevãrul trebuie impus altora prin putereeste neadevãratã deoarece anuleazã libertateaumanã, atât de dragã tradiþiei creºtine (într-adevãr,ce ar mai rãmâne atunci din propovãduire?); câtdespre libertatea fãrã adevãr, propusã nu fãrãteribilism de gânditorul italian, aceasta este unnonsens fiindcã, cel puþin în lumina evangheliei,libertatea reprezintã consecinþa adevãrului: „ºi veþicunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi”(In. 8, 32). Or, într-o exegezã teologicã autenticã,aceastã libertate e cu totul ºi cu totul altceva, înprofunzime ºi întindere, faþã de soluþiile „creºtine”ale lui Vattimo.

philosophia christiana

Gândirea slabã ºi creºtinismulNicolae Turcan

2222




dezbateri & idei

Când au introdus celebrul concept deculturã civicã în anii ’60, Almond ºi Verbaau revoluþionat ºtiinþele sociale, iar

interpretarea comportamentului social ºiindividual ºi raportarea la politic a cãpãtat noivalenþe. Conceptul de culturã civicã, cãruia i sealãturã în strânsã legãturã cel de culturã politicã,a devenit tot mai celebru ºi în România, dupãcãderea comunismului. Ceea ce numim în moduzual „mentalitate” a devenit aspectul cel maiblamat pentru întârzierile economice ºi sociale cucare România s-a confruntat ºi se confruntã încontinuare.

Sã începem demersul nostru de înþelegere aculturii civice ºi aplicarea sa la realitãþile sociale ºipolitice din România prin identificarea câtorvadefiniþii ºi clasificãri date în literatura despecialitate. În esenþã, în Civic Culture, Almondºi Verba identificã mai multe tipuri de culturãcivicã ºi politicã în funcþie de modul în careindividul se raporteazã la factorul politic, decredinþele ºi atitudinile faþã de ideea deguvernãmânt ºi faþã de procesul de luare adeciziilor. Astfel, cei doi autori identificã trei idealtipuri: cultura parohialã, cultura de supunere ºicultura de participare. În cultura parohialã nu seremarcã nicio atitudine activã faþã de sistemulpolitic. În cultura de supunere, individul poatediferenþia componentele sistemului politic, esteconºtient de activitatea ºi de impactul acestora,însã nu le poate influenþa în mod semnificativ.Cultura participativã presupune implicarea activãa cetãþenilor în sistemul politic, existând undialog permanent între societate ºi factorii deluare a deciziilor.1 Pe lângã Almond ºi Verba, ºialþi autori au abordat conceptele de culturã civicãºi politicã, printre care meritã amintiþi RobertDahl, Seymour Martin Lipset sau Lucia Pye.Toate definiþiile date de aceºti autori au caelement comun ideea de atitudine a individuluisau a societãþii faþã de sistemul politic. DupãAlmond ºi Verba, autorul care a contribuit cel maimult la îmbogãþirea literaturii pe aceastã temã afost Robert Putnam, prin celebrul sãu studiuMaking Democracy Work,2 în care a utilizatexplicaþii de facturã istoricã pentru a explicadiferenþele de culturã civicã ºi politicã dintreregiunile Italiei, ºi mai departe, diferenþele dedezvoltare economicã dintre ele.

Conceptul de culturã politicã, pe care voiinsista în acest articol, trebuie gândit ºi aplicat pedouã paliere: individual ºi colectiv. Aceastãdiferenþiere ºi aplicarea ei la realitãþile româneºtide dupã 1989 scot în evidenþã din nou diviziuneacelor „douã Românii”: una activã, conºtientã desine, care doreºte sã se implice ºi sã progreseze,specificã mai ales mediului urban, ºi o altã pasivã,parohialã, închistatã în idei învechite, fãrã acces,dar ºi fãrã aspiraþii cãtre nou ºi cãtre progres. Celedouã colective reies din reunirea atitudinilorindivizilor care le alcãtuiesc, existând o relaþiepermanentã între nivelul microsocial, alindivizilor, ºi cel mezo ºi macrosocial, alcomunitãþilor ºi al societãþii, transpus apoi ºi lanivel instituþional.

Utilizând sumar instrumentele de analizã alelui Almond ºi Verba ºi Putnam, se poate spune cã

în societatea româneascã a predominat culturapoliticã de supunere de-a lungul istoriei, fãrã aface aici diferenþieri semnificative între regiunileistorice. Anii de comunism au anihilat practicsistemul politic, transformându-l într-unul excesivde personalizat, astfel cã eventualele atitudini aleindivizilor faþã de politic ºi-au pierdut obiectul.Cum ºi nivelul de disidenþã anti-comunistã a fostunul destul de redus, comparativ cu alte statecomuniste de dupã Cortina de Fier, ultimii ani dedictaturã au gãsit societatea româneascã aproapemoartã din punct de vedere al participãrii politice.

Mulþi autori au pus efervescenþa din zileleRevoluþiei pe seama dorinþei de implicare aromânilor în politic. Mã rezum sã afirm cã nusunt de acord cu aceastã idee, lãsând argumentelepentru o ocazie ulterioarã. Efuziunea din zileleRevoluþiei a fost rezultatul unei manipulãripolitice, care a adus la putere eºaloanele inferioareale PCR, iar aºa-zisa implicare politicã a românilora sfârºit într-o victorie cvasi-unanimã a FSN laalegerile din mai 1990. Cel mult, se poate vorbidespre o evoluþie a parohialismului într-o culturãde supunere.

Dupã momentul Revoluþiei, însã, raportuldintre cele douã Românii s-a modificat încet, darsigur. Un alt moment de cotiturã a fost scrutinuldin 1996, când la nivel cognitiv în societatearomâneascã s-a produs o modificare nemaiîntâlni-tã pânã atunci, care a permis practic conºtientiza-rea alternativei politice. A fost primul momentdupã Revoluþie în care românii au simþit cã îºipot exprima nemulþumirile faþã de sistemul politicprin vot. Acelaºi fenomen s-a putut observa ºi laalegerile din 2000, care au readus la guvernaresuccesorul fostului PCR, dar ºi în 2004. Trebuiemenþionat însã cã nu forþa politicã care a intrat laguvernare în urma acestor alegeri este relevantã înacest raþionament, ci faptul cã votul românilor aprodus o schimbare ºi cã acest vot a fost dat celpuþin parþial în cunoºtinþã de cauzã. Alegerilereprezintã dovada cã amestecul de culturi politiceexistente acum în România are un rezultatsocietal între cultura de supunere ºi ceaparticipativã. Raportul celor douã Românii s-amodificat treptat, înclinând acum în favoarea celeiparticipative, cea parohialã dispãrând treptatodatã cu schimbul de generaþii ºi cu evoluþiaeconomicã.

Poate pãrea paradoxal faptul cã prezenþa la vota scãzut constant pe mãsurã ce s-au succedatalegerile. Am argumentat, însã, cu un alt prilej3 cãºi neparticiparea la vot poate reprezenta, încontexul românesc, o formã de participarepoliticã. Ce e oare mai bun pentru România? Oprezenþã masivã la vot, ca în 1990, dar înnecunoºtinþã de cauzã, sub influenþa uneimanipulãri grosolane din partea aceloraºi instituþiiºi persoane care au deþinut din umbrã frâieleputerii ºi pânã la Revoluþie, sau prezenþa relativredusã la vot din 2004 sau de la localele din iunie2008, dar care îºi are sursa într-o mai bunãcunoaºtere ºi informare despre partide ºicandidaþi? Respingerea supunerii faþã de politic ºichiar o asumare a parohialismului reprezintã oformã de participare politicã. De altfel, în maitoate democraþiile consacrate ale lumiiparticiparea la vot se situeazã la cel mult 60%. Edrept cã nu se poate cunoaºte ponderea celorcomplet dezinteresaþi ºi a celor care au oneparticipare informatã la vot, dar sondajele deopinie oferã suficiente date pentru a emiteestimãri.

Desigur, tabloul mai degrabã roz pe care l-amcreionat pânã acum are ºi pãrþile sale negative.Cel mai important dintre ele este persistenþa unuigrad semnificativ de personalizare în politicaromâneascã. Aceastã personalizare este cea caredeterminã în bunã mãsurã nivelul de participarepoliticã a românilor. Personajele care au pozat însalvatori ai þãrii au abundat în politicã dupã 1990,iar rezultatele obþinute de partide au fost aproapeidentice de cele mai multe ori cu cele obþinute deprincipalii candidaþi la preºedinþie. Astfel, culturapoliticã s-a raportat mai degrabã la persoane ºi laetichete politice, decât la componentele sistemuluipolitic, aºa cum considerã literatura despecialitate.

Aceastã personalizare este perpetuatã ºi dupãce Constituþia a decalat alegerile parlamentare decele prezidenþiale. Cele mai importante partide ºi-au desemnat candidaþi pentru funcþia de prim-ministru, candidaturi complet irelevante devremece aceste persoane nu pot fi votate direct înalegeri, dar care au menirea sã tragã dupã elecandidaþii partidelor. Personalizarea politicii a fostaccentuatã, deºi într-o direcþie diferitã, ºi deintroducerea votului uninominal. Aceste primealegeri care se vor desfãºura dupã acest sistem vorfi un caz foarte util de analizat pentru ºtiinþelesociale. Rãmâne de vãzut ce impact va aveaasupra prezenþei la vot acest nou sistem electoral,iar în timp, dacã nu va fi modificat, dacã acestnou sistem electoral va produce noi schimbãri lanivelul culturii politice a românilor. Teoretic,apropierea candidaþilor de alegãtori ar trebui sãelimine ºi mai mult parohialismul ºi sãconºtientizeze ºi indivizii dezinteresaþi deposibilitatea de a alege.

Note:1 Grabriel Almond, Sidney Verba. The Civic Culture.Political Attitudes and Democracy in Five Nations.Princeton 1963.2 Robert D. Putnam, Robert Leonardi. MakingDemocracy Work. Princeton University Press 2001.3 George Jiglãu. De ce participarea la vot mai reprezin-tã un indicator al civismului. Tribuna, nr. 137, 15 mai2008.

George Jiglãu

Cultura politicã în RomâniaDe la parohialism la participare


Dar în ciuda urmelor arhaice care persistã înimaginarul nostru, spaþiul societãþilorindustriale are tendinþa de a fi uniform,

neutru, relativ. Este un spaþiu spulberat,dezintegrat, de tipul reprezentãrilor picturale dincubism; acesta nu mai este organizat dupã unpunct fix, absolut, în jurul unui axis mundi.Universul este spart, perspectiva ºi pronfuzimeaspaþiale dispar, iar spaþiul se prezintã ca o masãamorfã compusã dintr-o infinitate de locuri, depãrþi care nu mai sunt integrate într-un tot. Nu maiexistã orientare absolutã a spaþiului, nici centru fix.Acestea se schimbã în funcþie de necesitãþilecotidiene. Mediul urban, spaþiul intern al uneiclãdiri „inteligente” sau al unei camere, se modificãîn funcþie de exigenþele comune, în funcþie depersonalitatea indivizilor care trec pe acolo, înfuncþie de variaþiile climatice, de alternanþã zi-noapte etc. Toate perspectivele sunt echivalente,deoarece „Omul este mãsura tuturor lucrurilor”,aºa cum afirma deja sofistul Protagoras înantichitatea greacã. De aceea aglomeraþiile urbaneau tendinþa de a se descentra.

Cu toate acestea mai existã încã spaþiiprivilegiate, care marcheazã memoria ºi psihologianoastrã: existã spaþii interzise, oficiale, inaccesibile;spaþii gratuite, altele foarte scumpe; instituþiisecrete, confidenþiale, personale (laboratoare decercetare, instituþii de stat, proprietãþi private);spaþii controlate de putere (universitãþi, biblioteci);praguri de trecut, uºi închise care producdiscontinuitãþi spaþiale. Astfel tendinþa cãtreomogeneizarea spaþiului, cãtre uniformizareatotalã, de fapt cãtre haos, pare sã fie frânatã de totfelul de rezistenþe: constrângeri fizice, practicisociale, dar deasemeni de reguli morale. Acesteconstrângeri funcþioneazã chiar ºi în spaþiilevirtuale care nu mai þin de realitate.

Deci între aceste limite trebuie consideratespaþiile urbane „inteligente”, care comunicã ladistanþã, care se modificã în funcþie depersonalitatea utilizatorilor, care sunt controlate ºisupravegheate de calculatoare. Avem de-a face cuconflicte de interese, care apar între „voinþa”obiectelor ºi maºinilor „inteligente”, programatepentru a se adapta în funcþie de psihologiaindivizilor sau de variaþiile meteorologice, ºivoinþele diverse manifestate în comportamenteleumane. Unii doresc ceva mai degrabã decât altceva,alþii pot sã-ºi schimbe pãrerea sau atitudinea înmod imprevizibil, sau vor pur ºi simplu sã-ºiprezerve viaþa privatã, intimitatea.

3) Axe interdisciplinare de ori-entare pedagogicã

Expresie a necesitãþilor practice, dar deasemeniproiecþie a idealurilor metafizice, religioase ºiestetice, arhitectura face parte integrantã din viaþade toate zilele. Omul se aflã în centrul oricãruiproiect arhitectural (fie ca beneficiar, fie carealizator); de unde ºi legãturile dintre arhitecturãºi antropologie, sociologie, mitologie, religie,metafizicã, esteticã, eticã etc. Reþinem din acest

demers pluri- ºi transdisciplinar, patru axe care potindica orientãrile noastre de predare ºi de reflecþieasupra arhitecturii de pe poziþie filosoficã:epistemologie ºi metodologie, eticã ºi tehnoºtiinþe,antropologie ºi sociologie, esteticã ºi urbanism.

a) EEpistemologie ººi mmetodologieArhitectura vehiculeazã concepþii ºi cunoºtinþe,

se sprijinã pe presupoziþii ideologice, vizeazã utilulºi frumosul; este fãcutã pentru eternitate ºiexprimã atitudini stilistice pe termen lung; de aceeaconferã stabilitate socialã, psihologicã ºi culturalãde-a lungul timpului; altfel spus, arhitectura este unobiect de studiu stabil. Prin urmare, se preteazãfoarte bine unei reflecþii epistemologice, unuidiscurs critic asupra modului ei de funcþionare.

Ca suport ºi ca vehicol al unor concepþii ºi aunor viziuni despre lume, arhitectura are un raportevident cu retorica, cu tehnicile discursive specificepersuasiunii. De aceea, este atât de des victimaunor ideologii periculoase, fiind exploatatã ºiutilizatã de tirani, dictatori, oameni de putere, cuscopuri de manipulare sau ca expresie amegalomaniei ºi orgoliului acestora. De unde ºiimportanþa simbolicã ºi politicã a arhitecturii! Undiscurs de propagandã vine ºi se duce, estetrecãtor, ne putem astupa urechile ºi astfel sã-levitãm. Însã de ideologia încorporatã în arhitecturãnu putem scãpa o viaþã întreagã ºi chiar mai multegeneraþii. Cartierele de blocuri bolºevice vor duramai multe secole ºi astfel vor formata conºtiinþa,imaginarul ºi inconºtientul multor oameni.

Pe de altã parte, stilurile ºi concepþiilearhitecturale se constituie de-a lungul secolelor caexpresie a unor concepþii stabile, coerente, foarteelaborate, despre spaþiu, despre societate, desprelume - expresie a etosului unei comunitãþii. Acestapoate fi descifrat, analizat, interpretat. Astfelarhitectura vizeazã autenticitatea, „adevãrul” ºi deciþine ºi de discursul epistemologic argumentativ.Prin urmare ni se pare importantã studiereadiferitelor teorii ºi tehnici arhitecturale. Un discurscritic ar trebui sã înscrie aceste teorii într-uncontext istoric ºi filosofic specific unei epoci saualteia. Astfel, stilurile care au marcat epocileistorice sunt o dovadã a corespondenþelor pe carele putem analiza între cutare concepþie filosoficã ºicutare operã arhitecturalã, semn al „unitãþii lorstilistice” (Blaga, Trilogia culturii, I. Orizont ºi stil).

Acesta este nivelul la care metodologia devinemai mult decât necesarã. Filosofia este aceea care afurnizat întotdeauna metode pentru celelalte ºtiinþeumane ºi sociale. Punerea în formã a materiei,construcþia, planul, proiectul arhitectului mergdincolo decât simpla analogie cu construcþiilenoastre discursive, pentru cã se fac dupã aceleaºireguli ºi principii de elaborare a discursurilor scriseºi orale, conform exigenþelor kantiene alearhitectonicii: armonia ansamblului asiguratã deplan, coerenþa ideilor ca elemente de bazã aleconstrucþiei, articularea pãrþilor, rezolvareaproblemelor prin analiza detaliilor, capacitatea desintezã pentru stãpânirea totalitãþii organice aoperei, eleganþa ºi claritatea discursului,profunzimea concepþiei exprimate, originalitateastilului, puterea inovatoare etc. A fi coerent înreflecþiile ºi în discursurile sale ºi a face astfel încâtacestea sã corespundã realitãþii este o condiþie

necesarã în reuºita unui proiect arhitectural, a unuiplan de urbanizare, a amenajãrii teritoriale. Deaceea metoda de predare nu s-ar putea reduce lasimpla transmitere de cunoºtinþe, la simplainstruire a studenþilor; reflecþia ºi speculaþiafilosoficã este necesarã studentului pentru a-l învãþasã gândeascã, sã cerceteze ºi sã creeze prin elînsuºi: sã devinã efectiv autodidact, propriul sãustãpân, veritabil maestru în tot ceea ce întreprinde.

b) EEticã ººi ttehnoºtiinþeArhitectura priveºte omul înþeles ca persoanã ºi

astfel dimensiunea sa moralã. Libertatea, voinþa,sensibilitatea ºi raþionalitatea sunt noþiuni de carear trebui sã se þinã întotdeauna cont atunci când seating chestiuni de eticã. Peºtera este simbol deadãpost, de pântec feminin, matern, de intimitateºi plãcere; dar aceasta poate sã fie ºi o închisoaresau un mormânt; de unde ºi metafora lumii-grotãla Platon (Alegoria peºterii). Se întâmplã la fel încazul unei clãdiri. Amintim aici în trecere reflecþiileanarhiste ale lui Michel Foucault despre ºcoalã,închisoare, spital ºi cazarmã, ca tot atâtea locuri deînchidere, de supraveghere, de teroare, demanipulare.

Semnalãm deasemeni faptul cã arhitectulinstaureazã relaþii de putere, de autoritate cusocietatea. El este ºeful proiectului ºi impunepropriile sale alegeri sau opþiuni utilizatorilor, caresunt obligaþi sã i se supunã. Dacã arhitectul face oalegere socialã ºi impune riscuri, punând societateacivilã în faþa faptului împlinit, nu ne putem aºteptaîn acest caz decât la viitoare situaþii antagonice.Deoarece atunci când existã dominant ºi dominat,existã deasemeni suferinþã ºi conflicte; apar deciprobleme etice.

La nivel urban, dificultãþile etice suntnumeroase ºi sunt efectiv amplificate de noiletehnologii care conferã un surplus de putereautoritãþilor. Cu titlu de exemplu, semnalãmlibertatea indivizilor care este ameninþatã, viaþaprivatã care este invadatã de intruziunea obiectelorcomunicante la distanþã: video-supravegherea,pereþii „transparenþi”, clãdirea „inteligentã” carerecunoaºte utilizatorii prin identificare biometricã(amprente digitale, voce, înfãþiºare etc.). O astfel declãdire gestioneazã totul, controleazã totul, facetotul, memorizeazã totul (de unde ºi dimensiuneamagicã a casei); deasemeni mijloacele ºi cãile detransport ºi de communicare perfect controlate ºisupravegheate care traseazã orice individ; Internet-ul, telefonia mobilã etc. De aceea va fi foarte dificildacã nu imposibil sã se mai gãseascã echilibrul eticºi democratic într-un spaþiu urban valorizant care

2233




remarci filosofice

Jean-Loup d’Autrecourt

Filosofia ºi arhitectura. Sfaturi pentru arhitecþi

2244




promite securitate, fãrã ca aceasta sã se facã îndetrimentul libertãþii, sensibilitãþii ºi voinþeiindivizilor.

c) AAntropologie ººi ssociologieFãcutã de om ºi pentru om, arhitectura pare cã

se sprijinã pe o concepþie bine definitã desprefiinþa umanã, pe de o parte, sugerând cã ºtie ceeste omul (anthropos); iar pe de altã parte,sugereazã cã ºtie ce este societatea umanã. Cum arputea altfel, dacã nu le-ar cunoaºte, sã fie înserviciul acestora? În realitate, aceste chestiunicentrale pentru antropolog, pentru sociolog ºipentru filosof nu au rãspunsuri definitive. Nu ºtimfoarte bine ce este omul, nici omul înþels capersoanã umanã, nici omul înþeles ca umanitate.De aceea modurile de locuire, comportamenteleurbane, practicile sociale, utilizarea obiectelorconstitue tot atâtea piste de urmat în acest sens.

Sociologul va trebui sã ia în considerareansamblul elementelor care constituie ocomunitate urbanã (oraº, sat etc.), totalitatea noilortehnici ºi tehnologii utilizate în reconfigurareasistematicã a vieþii urbane, dar deasemeni impactulsocial al riscurilor acestei reconfigurãri. Care suntnoile utilizãri ale obiectelor, care sunt noilecomportamente sau moravuri care se impun?Avem de-a face cu un fenomen de tranziþie de laun spaþiu privat, ascuns, protejat, discret, intim,cãtre un spaþiu transparent, vizibil, dezvãluit,accesibil ºi deci public, comunitar, care distrugefrontiera dintre interior ºi exterior.

Or crearea unui spaþiu interior este unul dintreprincipiile fundamentale ale arhitecturii. De aceeaschimbarea care înlãturã frontierele între interior-exterior, privat-public, devine o dificultate majorãpentru arhitecþi; am putea spune chiar cã aceastãconfuzie deconstructivistã ºi post-modernã esteanti-arhitecturalã. Acest fenomen este solidar cumodificarea statutului corpului uman, într-un corp

dezintegrat, spulberat, descompus, recompus,fabricat, modelat, transformat, ba chiarmetamorfozat conform proiectelor magice ºialchimiste, care încep sã se realizeze abia acum,prin antropotehnicã, corpul uman devenind proiectarhitectural. Ce oroare! Pe scurt, chiar statutulomului este în cauzã odatã cu construirea ºideconstruirea spaþiului intern. Valorizarea saudevalorizarea unuia implicã modificarea celuilalt.Cu cât este mai radicalã, cu atât faptul devine maidelicat din punct de vedere antropologic ºisociologic. Una dintre consecinþele de care ar trebuisã ne temem într-o astfel de „societate a riscului”este izolarea, autismul social, tendinþa indivizilorspre un comportament social schizoid, ca ocompensaþie a distrugerii frontierei dintre interior-exterior.

d) EEsteticã ººi uurbanismArhitectura are deasemeni un raport necesar cu

armonia, cu frumosul, cu inutilul; aceasta þine demateria sensibilã, de percepþia sensibilã ºi astfel serataºeazã esteticii. Problema vine din faptul cãarhitectura, faþã de celelalte arte, trebuie sã facãfaþã a douã constrângeri aparent opuse: un scoppractic, în vederea utilitãþii pe care construcþiatrebuie sã o aibã pentru om, ºi o condiþie defrumuseþe, un aspect întrutotul inutil ºi deci gratuit(N. Hartmann, Estetica, cap. 15). Cu toate acesteaconflictul poate fi depãºit, pentru cã realizareaunui scop practic constituie mai degrabã condiþiaprealabilã pentru frumuseþea construcþiei. Oconstrucþie care a ratat scopul practic, care nu estefuncþionalã, decepþioneazã, nu convinge, dã oimpresie urâtã. Deasemeni o clãdire strictfuncþionalã, fãrã armonie, fãrã coerenþã, lipsitã defrumuseþe nu îndeplineºte nici funcþia arhitecturalã,pentru cã nu satisface exigenþele arhitectonice:echilibrul dintre arta construcþiei ºi îmbinareaformelor, pe scurt sinteza între util ºi frumos.

Aceasta reprezintã principala problemã a

arhitecþilor, care ar trebui sã fie rezolvatã nu numaila nivelul construcþiilor individuale, ci ºi la nivelulglobal al oraºului. Cum ar trebui sã procedãm,astfel încât amenajarea urbanã sã fie organicã,astfel încât sã se integreze în naturã ºi sã respecteecologia? Proiectele arhitecturale ar trebui sã þinãcont de oraº ca de un sistem dinamic aflat îndezvoltare durabilã (ca sã folosesc o expresie lamodã), în care elementele acestuia funcþioneazã îninterrelaþie (strãzi, clãdiri, telecomunicaþii,transporturi, aprovizionare, alimentaþie, distracþii,educaþie, energie, sãnãtate, ecologie etc.). Nu esteoare arhitectura mãrturia durabilitãþii omului de-alungul timpului? Dar chiar ºi aºa, cum sã facemfaþã dezvoltãrii megalopolelor, aglomeraþiilorurbane imposibil de gestionat? Sunt oraºelecondamnate sã disparã? Sau dimpotrivã se vorsubstitui prin artificiu ºi prin culturã stãrii denaturã? Mai existã încã natura? Sintagma „oraº-ecologic” este pertinentã? Nu putem sã rãspundemdeocamdatã la toate aceste întrebãri.

În concluzie, tratarea unor astfel de chestiuninu s-ar putrea face fãrã competenþepluridisciplinare ºi fãrã calitãþile pedagogiceevidente. Ar trebui, în faþa studenþilor înarhitecturã, sã gãsim echilibrul just între pe de oparte, exersarea autoritãþii profesionale, predareavalorilor ºi a cunoºtinþelor necesare ºi, pe de altãparte, pedagogia ca formã esenþialã de educaþiecare va putea sã-i facã autonomi ºi responsabili peviitorii specialiºti în arhitecturã, sã-i determine sãgândeascã prin ei înºiºi. În acest demers filosofiaeste crucialã. Numai cã pânã când se va ajungeaici, va trebui mai întâi sã se introducã efectiv acesttip de materii fiosofice în ºcolile de arhitecturã.

Grenoble, aprilie 2008

rãstãlmãciri

Doamna de fier a Americii, femeia care afãcut din disciplina de partid sloganul vieþiiei atât publice cât ºi particulare, Hillary

Clinton este “eroul meu ºi mama mea”. Aºa aprezentat-o Chelsea Clinton pe celebra ei mamã.Durabilitate de invidiat, platoºã de oþel. Deºi afãcut deja 18 milioane de fisuri în plafonul de sticlãcare mãrgineºte posibilul de imposibil pentru ofemeie, Hillary Clinton a trebuit sã strângã dindinþi ºi sã mai înghitã încã un pahar de amar larecenta Convenþie a Partidului Democrat. Tânãrul ºicarismaticul senator de Illinois, Barack Obama, acâºtigat nominalizarea democraþilor pentru unuldintre cele mai importante posturi de pe planetã.Hillary Clinton s-a prezentat ca mama mândrã,democratã membrã, senatoare mândrã (a StatuluiNew York), americanã mândrã ºi, bineînþeles,mândrã suporterã a lui Barack Obama.

Sprijinitorii, se poate spune ºi suporterii ca lafotbal deoarece politica e ºi ea un soi de fotbal, s-auridicat în picioare ºi au aplaudat îndelung. Aºa cumse aplaudã la toate adunãrile cu mizã politicã.

„Cei care aþi votat pentru mine m-aþi fãcut ºi sãrâd ºi sã plâng.” „Eu reprezint pe cei pe carenimeni nu îi vede,” – spune d-na Clinton. „Nuexistã limite pentru un American. În America poþiajunge oriunde”. ªi în bine, ºi în rãu? – nu mã potabþine eu sã (mã) întreb în faþa debordantuluientuziasm clintonian.

Fostul preºedinte Clinton o priveºte admirativ:„Da, da, are stofã, puterea, puterea înainte de orice.ºi când te gândeºti câte i-am mai fãcut ºi eu! Darea, nu ºi nu, a rãmâne în cursa pentru putere e maiimportant decât orice”.

Michelle Obama se încruntã scrutând nu numairidurile de pe chipul fostei prime doamne, ci ºicutele ascunse ale discursului fostei prime doamne.Dar, nu, nu e nimic de temut. Hillary e mult preainteligentã ca sã nu înþeleagã cã nu are alternativã.Ea trebuie sã îl sprijine pe Obama dacã vrea sã maiînsemne ceva în politica democratã.

ªi atunci? Ah, da, asigurã-i pe toþi cã vei faceceea ce trebuie sã faci ºi keep going. Dã-i înainte.Keep going ca o mamã care întreþine singurã ofamilie, keep going ca Harriet Tubman, femeia carea condus zeci de negri pe drumul libertãþii,scoþându-i pe ascuns din Sudul sclavagist. Discretã,dar bine plasatã figurã de stil cu conþinut rasial. Ah,dar nu, nu e ceea ce mi se pare cã vreþi sã credeþi.Nu! Rasa nu conteazã. Conteazã doar ideilepolitice. Keep going! Keep going! La urma urmei,nu e nici cea din urmã Camerã ºi nici aceºtia nusunt cei din urmã prezidenþiabili!

ªi totuºi, dacã atâtea lucruri sunt posibilepentru o femeie în America de astãzi de cecontinuã Hillary Clinton sã fie erou ºi nu eroinã?Sã avem noi oare, cu toþii, indiferent de meridianul

nostru geografic sau politic, nevoie de un stadiuintermediar de androginism lingvistic care sã neobiºnuiascã cu o femeie la asemenea nivel deputere ºi vizibilitate? Sau sã aibã Hillary Clintonnevoia de a se identifica ca erou pentru cã acoloundeva în adâncul nostru puterea, putereaadevãratã nu poate fi altfel definitã. Cel puþin, nuîncã.

De ce erou ºi nu eroinã?Mihaela Mudure

„Este nevoie mai întâi sã ºtim ceea ce trebuie sãfie, pentru a judeca bine ceea ce este” (Jean Jacques

Rousseau, Emile ou de l’education)

Complexitatea fenomenului turistic pretindecu impetuozitate definirea riguroasã atermenilor întrebuinþaþi, aceasta fiind însãºi

<<condiþia fãrã de care nu se poate>> practica cueficienþã industria ospitalitãþii. Printre denumirileprivilegiate cum sunt produs, peisaj, serviciu,atracþie, toate turistice, poate fi enumeratã ºi aceeaa locului, bineînþeles turistic. Ce este locul turistic ºicare este miza cunoaºterii caracteristicilor sale? Amputea face apel la definiþia clasicã prin gen ºidiferenþa specificã. În aceste condiþii, locul turisticeste un topos care posedã ºi caracteristici speciale,dar asta e ceva destul de vag ºi nesatisfãcãtor.Pentru o mai bunã ºi imediatã clarificare aproblemei am recurs la dicþionarele specializate.Astfel, în dicþionarul francez online pus ladispoziþie de site-ul Geografiei turistice din Franþa ºidin Lume, locul turistic este definit ca fiind „loculutilizat de turism; activitatea de turism devinefuncþia iniþialã a locului”. Formularea prezentatã nupare a fi decât modalitatea diluatã a unei definiþiioperaþionale. Ni se aratã cã acest loc este spaþiul încare se practicã turismul, acel topos privilegiat acolounde se face aºa ºi altfel. Un rãspuns oarecumcircular care nu defineºte prin gen ºi diferenþãspecificã, ci complicã problema. ªi totuºi … ce estelocul turistic? Cunoaºterea caracteristicilor loculuituristic devine foarte utilã atunci când ne întrebãmasupra eficienþei probabile a unei afaceri în turism,fie aceasta în transport, cazare sau animare, toatelegate de o destinaþie turisticã, un loc special,atractiv. Demersuri ºtiinþifice pozitiviste aucuantificat fenomenul atracþiei turistice stabilindchiar o formulã de calcul. Este însã de remarcatfaptul cã acesta e un act post-factum, în sensul cãlocul turistic ni se descoperã, ºi nu este rezultatulunei creaþii arbitrare. Desigur, locul cu obiectivenaturale ºi antropice poate fi amenajat, totuºiaceasta nu înseamnã cã am creat un obiectivturistic. Ce este de fãcut pentru rezolvareaproblemei? Cel puþin încercarea unei analize atentea discursurilor despre locul turistic.

Într-o manierã structural-funcþionalistã, postulezfãrã sentimentul unei erori cã alegerea unui locgeografic ºi transformarea acestuia în turistic esteun fenomen supus unei reþele complicate de reguliºi relaþii care se auto-organizeazã formând ostructurã, o gramaticã a procesului, dacã doriþi oautenticã semioticã, cu toate componentele ei.Locul turistic implicã o semanticã întrucât pot fistabilite raporturi speciale între obiecte ºisemnificanþii lor turistici, o sintacticã dacã luãm înconsiderare regulile înlãnþuirii mijloacelorsemnificatoare ºi o pragmaticã atunci când vorbimde scopurile actelor de desemnare a unei destinaþiigeografice ca un loc turistic. În aceastã ideedirectoare este construit discursul de faþã. Chiardacã aparent complicat, nu se pune problemainiþierii unei afaceri în turism fãrã cunoaºtereasemnificaþiei locului turistic.

Cu aceasta am deschis complicatul capitol alsemanticii turistice. Informaþiile prezentate þin deipoteza care nu exclude existenþa obiectivã a loculuituristic, însã pune accentul pe identificarea acestuia,fie cu semnul sãu, fie cu un agregat semnificatorholistic. Atracþia locului turistic este datã nu de

locul privit în sine, ci de semnul atribuit care îlmarcheazã ca distinctiv. (Culler, 1981). ªi ce semnar putea fi mai adecvat locului turistic decât peisajullocului, în sens restrâns, sau chiar alcãtuirea(organizarea, amenajarea) obiectivului turistic, însensul larg?

Locul cca oo ccondiþie aa llocului tturissticNu ºtiu dacã pare ciudat sã afirmãm cã locul

geografic este semn pentru un obiectiv turistic, însãcu siguranþã ar fi ciudat sã vorbim despre loculturistic fãrã existenþa elementelor tangibile alelocului. În aceastã situaþie in extremis semnulobiectului este chiar obiectul însuºi. DupãSwarbrooke (1997), numai patru locuri ar fi ºitipuri principale de atracþii turistice (visitorattractions): obiectele naturale, artefactele umanerealizate nu cu scopul primar de atragere avizitatorilor, evenimentele speciale ºi artefacteleumane create cu scopul atragerii vizitatorilor. Dintreacestea primele douã rãspund de loc ca o condiþie alocului turistic. Pentru instituþiile promovatoare deturism este o cunoºtinþã banalã aceea cã „teritoriuldestinat primirii turiºtilor (receptor territory) esteobiectul fundamental al turismului, ulteriortransformat în imagine care sã activeze dorinþacãlãtoriei la destinaþie, ºi în ispitã pentrucumpãrarea pachetelor de servicii turistice. Trecândîn revistã factorii naturali, se constatã importanþaheliotropismului, apei ºi a pãdurii. Turiºtii sunt avizide locuri însorite, de prezenþa apei sub formalacurilor ºi a râurilor care curg prin strâmtori, chei,pasuri ºi canioane. Apa serveºte nu numaiscopurilor recreative, ci ºi unor obiective sociale.Relaþiile interumane sunt facilitate de atracþiile uneiplimbãri la marginea apei, cazarea într-un hotel delângã râu sau servirea mesei pe malul mãrii. Studiinu foarte vechi ne prezintã urmãtoarea distribuþie autilizãrii apei cu funcþie turisticã. Îmbãiere, pescuit,sporturi nautice, plimbare pe mal ºi diverse suntactivitãþile enumerate în ordinea importanþei.

Pãdurea este recunoscutã ca un elementconsacrat de atracþie turisticã, însã amenajatã într-omanierã care sã permitã ieºiri familiale, plimbãriorganizate, educarea copiilor, descoperirea mediului,vizitarea controlatã, toate într-un climat dedestindere într-un areal verde, curat ºi cu aerproaspãt.

Locul tturisstic cca ppeissajj ººi ccontemplareÎn discursul turistic întâlnim adeseori o teorie,

mai degrabã o filozofie, care încearcã sã identificelocul turistic cu contemplarea locului. ”Sight-seeing”(observarea locului, vizitarea monumentelor unuiloc, dar poate mai bine tradus ca o contemplare alocului) este teoria care ne învaþã cã turistul nu sedeplaseazã în cãutarea lucrurilor, ci numai aimaginilor lor. În felul acesta, turistul procedeazã laun reducþionism procesual mental identificândobiectul real de vãzut cu imaginea acestuia. Maimult, fenomenul poate fi extins pânã la limita încare semnul locului turistic intervine sub formã desemnal pentru atragerea turistului. Totuºi, tributarmodului existenþial propriu semnelor, semnul-contemplare, demn de a suscita o deplasareturisticã, rãmâne doar o imagine simplificatã ºiuneori distorsionatã a locului real, detaºatã dincontextul obiºnuit ºi cu un grad de superficialitateconferit de raþiunea suficientã. Mi se pare profitabilintroducerea unei distincþii aici. Contemplarea

locului poate fi privitã analitic fie ca un procesdinamic ºi atunci este vorba de consumarea uneiaºteptãri, fie ca o stare psihicã stabilã-satisfacþiareceptãrii estetice a peisajului. În prima situaþie secontemplã peisajul aºteptat, în timp ce în a douaeste observat un peisaj descoperit. În practicã, celedouã fenomene psihice interfereazã neputându-sedelimita clar graniþa dintre contemplarea activã saupasivã (receptarea peisajului). Sugestivã pentruînþelegerea esenþei mecanismului contemplãrii caaºteptare este confesiunea augustinianã legatã decategoriile timpului.

Locul tturisstic cca ppsseudo-eevenimentDacã am înþeles cã locurile turistice sunt alese

pentru cã persoanele manifestã o anticipaþie(aºteptare) sub forma reveriei ºi fanteziilor însoþitede intensã plãcere, la altã dimensiune sau prinimplicarea simþurilor în alt mod decât cel obiºnuit,atunci ne putem îndrepta atenþia asupra altorelemente care pot trece drept semne pentru loculturistic. Astãzi, industria turismului nu poate fiseparatã de segmentul animaþiei turistice.Evenimente dintre cele mai diferite sunt organizateºi desfãºurate pentru completa recreere a turiºtilor.Ele sunt bazate pe o gamã largã de anticipãriinduse, construite ºi susþinute printr-o largãvarietate de practici non-turistice cum sunt filmul,televiziunea, literatura, revistele, înregistrãrile videoºi sonore. Societatea post-modernã ºi-a pierdutautenticitatea ºi produce deja de mulþi anisimulacre ale realitãþilor, pseudo-evenimente. Înactualele condiþii culturale post-moderne,reproducerea ºi simularea evenimentului devin maiimportante chiar decât evenimentul însuºi.“Industria turismului care altãdatã oferea realitatea,astãzi, îºi izoleazã turiºtii interpunând <<produseartificiale>> ºi neautentice între aceºtia ºi ambient”.În felul acesta, prin cãlãtoria sa, turistul nu reuºeºtesã evadeze dintr-o tiranie mass-media care îiprezintã mereu o iluzie dramatizatã în loculrealitãþii autentice. Mai important este, însã, faptulcã în societatea post-modernã turiºtii acceptã cuuºurinþã iluzia, ba mai mult, încearcã autenticesentimente de plãcere ºi bucurie. “Post-turistul”,concept ºi tip uman inventat, este o persoanãconºtientã de natura neautenticã a majoritãþiiatracþiilor turistice, însã acest fapt nu-l deranjeazã; elºtie cã trãieºte într-o lume de consum ºi doreºte sãcheltuiascã mulþi bani cumpãrând în schimb serviciide calitate, eficienþã ºi predictibilitate. Defectul saupoate calitatea esenþialã a post-turistului stã în aceeacã este învãþat de actori economici ºi mediaticicum, unde ºi când sã ofere o anumitã interpretarelocurilor.

Orice sintacticã îºi propune analiza ºi stabilirearelaþiilor între semne independent de conþinutul(referenþialul) lor. Sintactica turismului ne poatedezvãlui cum calitatea locului turistic depinde nuatât de calitatea semnelor, ci mai degrabã deraporturile dintre acestea.

Locul tturisstic cca llizibilitatea lloculuiÎn importanta sa lucrare referitoare la designul

urban profesorul Lynch a vorbit adeseori despreplãcerea esteticã resimþitã de privitorii unui oraº,supus prealabil unor canoane riguroase deplanificare ºi construcþie, pentru a deveni pregnantîn percepþia esteticã. “În fiecare moment este maimult decât ochiul poate vedea ºi urechea auzi”. Înperspectiva utilizatã designul este instrumentul princare “imaginea” unui loc devine mai “clarã”, învreme ce claritatea imaginii este însãºi condiþia

2255




Gramatica locului turisticEmil Pop

opinii

resimþirii emoþiei estetice. Este introdus importantulconcept “place legibility” (lizibilitatea locului).Fiinþele umane structureazã ambientul utilizând unfel de cogniþii estetice (categorii), formându-ºi oimgine mentalã cu rol principal de identificare,procedeu însoþit de satisfacþii estetice. Locul lizibileste întotdeauna ºi un loc plãcut, generator desatisfacþie. În spiritul teoriei, se poate, deci,concluziona cã în mãsura în care locul turistic oferão imagine lizibilã, creºte ºi atractivitatea. Cât despreprocedeele sporirii lizibilitãþii locului turistic ca unareal antropic, acestea aparþin designului ºiarhitecturii ºi pot fi identice cu elementelestructurale imaginate ºi verificate de autor.

Locul tturisstic cca aartefact mmediaticPoate cea mai importantã caracteristicã a locului

turistic este datã de marea implicare în produsulturistic. La limitã, se poate spune cã în anumitecazuri publicitatea locului turistic este identificabilãcu locul însuºi. Pentru un client locul turistic estesuma aºteptãrilor cu caracter simbolic care îi suntformate ºi structurate prin intermediul reclamei, unmesaj publicitar alcãtuit dintr-o combinaþieintenþionalã de cuvinte, imagini ºi sunete.Experienþa locului turistic este conceputã înlaboratoarele copywriter-ilor, dupã imaginaþianoastrã despre calitãþile locului. Astfel, clientulcumpãrã visuri ºi industria turisticã este un comerþcu iluzii ºi crearea unei atmosfere „turistice”.Fiindcã locul turistic este implicat în serviciulturistic, orice marfã de natura unui serviciuposedând atribute speciale, devine mult mai uºor acrea valoare adãugatã prin combinarea unorelemente simbolice, imaginare. Identitatea loculuituristic este un aspect al modului în care acesta estemediatizat. Aici, întreprinzãtorul turistic trebuie sãse încredinþeze voinþei creatorilor de publicitate ºi„public relations”. Pot fi adãugate câteva principiide ghidare referitoare la reacþia favorabilã aclientului faþã de publicitatea turisticã. Astfel,iluziile unui bun loc turistic sunt: dacã este diferitde altele; „dacã este neobiºnuit, ieºit din comun;dacã este congruent cu prejudecãþile turistului; dacãeste mediatizat suficient de frecvent”.

Nicio pragmaticã nu poate abdica de la dorinþadescoperirii scopului utilizãrii semnelor. Cândvorbim însã despre pragmatica locului turistictrebuie sã adãugãm motivaþiilor ºi mobilurilor celormai profunde, de naturã psihanaliticã ºi cognitivã,ºi pe acelea de naturã economicã. Atunci, desigur,cã am putea intitula un paragraf cu denumirea„locul turistic ca valoare economicã”. Dar despreaceasta s-au spus foarte multe ºi nu cred cã locareaproblemei în teoria pieþei ar aduce mai multãnoutate ºi eficienþã decizionalã pentru miculîntreprinzãtor în turism. De aceea, vom urma linianon-conformã a explicaþiei cauzelor locului turistic.

Locul tturisstic cca oobiect ttranziþionalLocul turistic poate fi interpretat ºi ca un obiect

ludic. Refuzând însã ideea plonjãrii în copilãrieprintr-un mecanism de regresie infantilã sau aceea aevadãrii din conflicte sociale ºi personale, ni sepropune teoria locului turistic ca obiect tranziþional.O reflecþie îndreptatã cãtre utilitatea funcþiilorîndeplinite de stereotipiile ºi cliºeele din complexulimaginarului turistic ne aratã cum uncomportament turistic poate fi asimilat unui ritualde “îmblînzire” a mediului, în care un rol delocneglijabil îl joacã ºi actori cu funcþii imaginarparentale (agenþi de turism, manageri de aºezãmintede cazare, ghizi etc.) care îl descarcã pe turist de oparte din responsabilitãþile actului ºi îl protejeazã deo realitate consideratã asprã. Aceasta pentru cã„acceptarea realitãþii este o sarcinã continuã” ºi cã

„nicio fiinþã umanã nu se poate sustrage tensiuniigenerate de punerea în relaþie a realitãþii interioarecu realitatea exterioarã”. Locul turistic ca obiecttranziþional ni se înfãþiºeazã ca un spaþiu-timp cutrãsãturi speciale ºi serveºte la generarea iluzieiinexistenþei discontinuitãþii temporale ºi a separãriisinelui de ambient. Un spaþiu special ºi iluzoriu, darinvestit cu afectivitate, un loc în care turistul învaþãsingur sã ajungã la realitate într-un mod gradual ºigingaº. Pentru interpretarea ca o trãsãturã relevantãa locului turistic afirmaþia lui Winnicott cã „Mamasuficient de bunã îºi începe sarcinile pãrinteºtirãspunzând aproape complet nevoilor copilului, darpe mãsurã ce trece timpul ºi în acord cu abilitateacrescândã a copilului de a face faþã lipsurilor sale înce priveºte satisfacerea nevoilor lui, ea renunþãtreptat ºi gradual la tutelarea copilului”. Astfel,similar amintitului joc psiho-analitic, locul turisticeste un spaþiu protector în care turistul privit îngeneralitatea sa umanã învaþã sã-ºi asume ºidepãºeascã situaþiile contextuale de eºec,armonizând coabitarea dintre nevoile ego-ului ºitensiunile instinctuale. El este totodatã un loc izolatsau cu aparenþa izolãrii, caracteristicã carecontribuie la crearea spaþiului-timp de acomodare.

Locul turistic corespunde în linii mari spaþiuluiasociat celui mai general rit uman de trecere de laexotism la endotism, adaptarea la realitatea externã.El este o operã colectivã ºi neconºtientizatã a unuimare numãr de persoane legate prin afinitãþi dereverie, emoþii ºi dorinþa de a porni în cãutareaceluilalt. Desemnarea ºi alegerea locului depind largde istoria ºi trecutul mitic ºi cultural.

Locul tturisstic cca nnosstalgia PParadissului ppierdut Etimologic, nostalgia este o formã de suferinþã

din cauza depãrtãrii de cãmin, un dor ºi o durerereparabilã doar prin reîntoarcerea acasã. Turistul caun copil este pacientul unei regresiuni ºi încearcãprin actul turistic sã-ºi regãseascã locul copilãriei,arhetipul mamei ºi disoluþia în paradisul prenatal.

Nicolson (1988) defineºte nostalgia ca “viziuneanoastrã personalã a pastoralului, locul în careperfecþiunea poate fi mãcar imaginatã”. Din aceastãperspectivã, cãlãtorul ori turistul sunt asimilaþi cuAdam ºi Eva, exilaþii din Eden, încercândreîntoarcerea la locul interzis. Alienarea socialãprodusã în þãrile cu prea multã tehnologiegenereazã încercarea umanã de relocare, fie aceastachiar temporarã, într-un alt topos, o altã casã, uncentru-de-altundeva (Cohen, 1991).

Deºi Paradisul înseamnã ºi a însemnat lucrurioarecum diferite la diverse popoare, nu s-ar puteaspune cã nu se manifestã anumite convergenþe desemnificaþii. Inocenþa ºi liniºtea din grãdinaEdenului dinainte de cãdere … Izolarea ºifrumuseþea unui loc natural ºi lipsit de pãcat … Unloc de plãcere unde toate bunurile sunt obþinuteuºor ºi ieftin … Un loc în care poþi transcendenormele sociale fãrã teama ºi fãrã frica unorconsecinþe neplãcute … Un spaþiu din care lipsescsentimentele de vinovãþie … Prilejul unei noi ºiinedite prize de conºtiinþã, în confruntarea cutentaþia fructului oprit …

Locul tturisstic cca nnosstalgia ttrecutului Fred Davis (1979) ne învaþã cã într-o lume din

ce în ce mai marcatã de incertitudine unul dintrefactorii motivatori ai turismului îl constituie oformã obscurã a nostalgiei, anume nevoia dedescoperire a identitãþii în trecut.

Spiritul erei postmoderne în care trãim arezolvat într-o manierã turisticã problema nostalgieipropunând urmãtoarele forme: hotelurile istorice,pelerinajul de identificare ºi locurile tematice ºi devisare.

Hotelurile istorice sunt aºezãminte destinatereconfortãrii ºi întãririi ego-ului unui vizitator decondiþie socialã modestã sau obiºnuitã care trãieºtecel puþin pentru o zi experienþa reconfortantã ainversãrii statusului (regele sau regina unei singurezile), Pelerinajul de identificare îmbracã liniapremodernã tradiþionalã de vizitare a locurilorsfinþilor ºi a martirilor sau direcþia postmodernã decercetare a centrelor culturale în care au trãitpersoane cu semnificaþie spiritualã pentru fani.Existã o variantã interesantã a cãlãtoriei deidentificare, anume pelerinajul profesional. Practicatîn Evul Mediu, în situaþiile particulare de muncã aleepocii, de calfele jurate, scopul declarat al cãlãtorieiera aprofundarea meseriei prin învãþarea diferitelortehnici profesionale. Nu este mai puþin adevãratnici conþinutul agendei ascunse a pelerinilor, anumede a investiga în locurile pelerinajului aplicareacontextualã a drepturilor social politice alemeseriaºilor din breslele existente: dreptul lamuncã, justiþia socialã ºi formele ajutorului mutual.

Locurile tematice ºi de reverie îmbracã aziforma parcurilor tematice, muzee în aer liber,centre de moºtenire culturalã, centre industriale,vizite în fabrici, prãvãlii. Aºezãri istoricereconstruite cu toate detaliile, case, produsetradiþionale, pieþe, ocupaþii tradiþionale, obiceiurietc. Locurile trebuie sã fie educative, teatrale,istorice ºi inspirative. Unele dintre ele ajutã laconstruirea unui sens de identitate naþionalã ºioferã populaþiei accesul la miezul autentic algeniului popular.

Miza pariului cunoaºterii locului turistic stã înºansa mai mare de succes a afacerii în domeniu, înprofitul sporit, dar nu numai atât, deoarece mizafinalã se întrevede mai ales în multiplicarea relaþiilorsocial-umane autentice prin stimulareaintercomunicãrii ºi în special a comunicãrii intra-psihice. Locul turistic joacã un rol determinant înproducerea genului turistic. Fie cã sunt agenþi deturism, transportatori, animatori, proprietari destructuri de cazare, autoritãþi sau comunitãþi localeinteresate în dezvoltarea turismului, toþi ar trebuisã-ºi înceapã activitãþile nu înainte de înþelegereaclarã a naturii ºi trãsãturilor locului turistic. Aceastapentru a ºti ce sã selecteze ºi amenajeze, unde sã-iîndrume pe turiºti, ce itinerarii ºi destinaþii sãaleagã, cum ºi unde sã-i cazeze pe vizitatori, ce felde activitãþi sã organizeze. Pânã la urmãcunoaºterea este accesibilã fiecãrui om, rãmâne derezolvat mobilizarea pentru acþiune. În aceastãproblemã, ilustrul gânditor J. J. Rousseau îºiexprima opinia particularã cu urmãtoarele cuvinte„Cea mai mare dificultate întâmpinatã de cinevapentru lãmurirea altcuiva este de a-l interesa pe celdin urmã în discutarea, reflectarea ºi în rãspunsul ladouã întrebãri: 1) <<De ce m-ar interesa pe mineproblema asta?>> ºi 2) <<Ce pot sã fac eu personalpentru rezolvarea problemei?>>”. Întrebãri pe carele recomandãm cãlduros tuturor cititorilor. Esenþial,materialul publicat îºi descoperã propria pragmaticãprin publicarea unor caracteristici generaleatribuibile locului turistic. Aceasta înseamnã accesulcititorului la actul de creare a unui loc turistic, altfelspus - cu cuvintele consacrate de pedagogiageograficã româneascã - îndemnul la un exerciþiulaborios de valorificare practicã a unui areal cupotenþial turistic. Cititorul este de asemeneaprovocat la un efort imaginativ ºi la multe operaþiiintelectuale de concretizare. Rezultatul acestoreforturi, cu siguranþã, nu va întârzia sã aparã.

2266




2277




Un comandant de submarin în retragere dinMarea Britanie i-a pus pe jar pe istorici, lansândteoria cã mari flotile de vase chinezeºti ar fistrãbãtut toate mãrile lumii, întocmind hãrþiamãnunþite ºi, fireºte, luându-i-o înainte luiCristofor Columb, „Amiralul Oceanului”, îndescoperirea Americilor. Omul se numeºte GavinMenzies, iar titlul cãrþii care a lansat teoria este1421 – The Year China Discovered the World(1421 – Anul în care China a descoperit lumea,2002). Fireºte, istoricii de profesie au încercat înfel ºi chip sã ridiculizeze aceastã tezã, ceea ce nua împiedicat cartea sã se vândã, pe plan mondial,în peste un milion de exemplare, în 123 de þãri(existã ºi o traducere româneascã). Mai interesanteste cã site-ul de pe web consacrat lui Menzies ºicãrþii sale are peste 2.000 de vizitatori pe zi, ceeace aratã cã fostul navigator a reuºit sã stârneascãun enorm interes popular pentru perioadarespectivã din istoria Europei ºi a Chinei. Cubanii dobândiþi ca drept de autor, spunecotidianul The Daily Telegraph, Gavin Menzies,acum în vârstã de 71 de ani, ar fi putut sã-ºitrãiascã tot restul vieþii în liniºte ºi huzur peRiviera, satisfãcut cã teoria sa revizionistã asupraistoriei a fãcut atâþia prozeliþi. În loc de asta, el apreferat sã investeascã în alte documentãri ºicercetãtãri istorice ºi sã publice o nouã carte,urmare a primei, intitulatã 1434: The Year aMagnificent Chinese Fleet Sailed to Italy andIgnited the Renaissance (1434: Anul în care omagnificã flotã chinezã a navigat pânã în Italia ºia declanºat Renaºterea), în care „demonstreazã”cum chinezii, sub comanda aceluiaºi amiral-eunucZheng He, au aprins scânteia Renaºterii italiene ºicã marile invenþii ale lui Leonardo da Vinci suntcopiate dupã felurite proiecte tehnice desenate dechinezi. Cele mai aspre critici le-a primit de laNational University of Singapore ºi din parteauniversitarilor din Noua Zeelandã. În cartea 1421,Menzies susþine cã o flotilã de 107 jonci, condusãde Zheng He, a ajuns, la cea de a ºasea expediþie,în Marea Caraibilor, America de Sud ºi Australia,cu un secol înainte ca Magellan sã realizezeprimul ocol al lumii, înfiinþând minuscule colonii

pe þãrmuri, lãsând în urma lor obiecte ºiinstrumente de navigaþie, cele mai importantedintre acestea fiind hãrþile. Dupã Menzies,Columb, Magellan ºi James Cook îºi fãcuserã cutoþii rost, înainte de a-ºi începe voiajele, de copiiale hãrþilor chinezeºti. Noua carte, 1434, lanseazão ipotezã mai puþin senzaþionalã, mai serioasã,anume aceea cã progresele chinezilor în domeniiprecum ºtiinþa, artele ºi tehnologia au fostrãspândite în Europa de o delegaþie care a ajuns laCairo ºi apoi la Toscana în anul respectiv. „Ideeacã europenii au nãscocit totul în timpulRenaºterii”, afirmã Menzies, „reuºeºete sã facãistoria ceva mai romanticã. Însã e momentul sãaibã loc o revizuire drasticã ºi dureroasã a viziuniieurocentrice asupra istoriei.” Fascinaþia luiMenzies faþã de cultura ºi civilizaþia chinezã aînceput în anul când a fãcut prima vizitã laBeijing ºi a aflat de existenþa Amiralului ZhengHe. El este supãrat pe snobismul istoricilorprofesioniºti, dar spune cã-i înþelege. „Reacþia loreste naturalã. Dacã vreun profesor universitar arfi încercat sã-mi dea lecþii despre submarine, aº fispus: Cine mai e ºi þicnitul ãsta? Le înþeleg, deci,lipsa de entuziasm.” Problema e cã volumelefostului comandant nu sunt doar o lecturãcaptivantã, ci ºi un text foarte bine documentat,cu un impresionant aparat de trimiteri ºi referinþe.“Aceastã abordare revizionistã a istoriei”, spuneagentul sãu, Luigi Bonomi, „este foarte popularãºi-i obligã pe oameni sã gândeascã. Probabil leinspirã cititorilor de rând mult mai multãdragoste de istorie decât orice tratat academic.Gavin este un fenomen. Crede sincer cã aredreptate ºi le oferã oamenilor perspectiveneaºteptate asupra istoriei.” Gavin Menzies esteprofesor onorific al Universitãþii Yunnan ºicetãþean de onoare al oraºului Kunming. De laapriþia cãrþii 1421 a vizitat de 62 de ori China.Cartea a stat la baza a opt filme documentare deteleviziune. Ea este predatã în unele ºcoli ºiuniversitãþi americane ºi englezeºti, în cadruldisciplinei numite „liberal studies”. Drepturile deecranizare au fost achiziþionate de Warner Bros.Menzies a investit douã milioane de lire în

cercetãrile sale ºi, însoþit de soþie, a fãcut de ºaseori ocolul lumii, pe itinerariile presupuse aleAmiralului Zheng He. Unii comentatori afirmã cãatracþia exercitatã de cãrþile lui Menzies constã înfaptul cã relaþioneazã lucruri pe care nimeni nu aavut ideea de a le vedea legate, obþinând teoriicare meritã dezbãtute. Unii îi numesc volumele„turnuri de ipoteze”, dar tipul de istorie pe care îlscrie, semãnând cu thriller poliþist, este extrem degustat de public. Gavin Menzies ilustreazã ideeaexprimatã de Henry Adams: dacã nu e zgândãritãdin când în când, istoria moare.

Înainte de a ajunge pe standurile librãriilor,un roman japonez, Koizora (Cerul iubirii) a fostdeja citit de 25 de milioane de oameni, neinformeazã cotidianul Le Monde. Explicaþia estecã avem de-a face cu unul dintre primele best-seller-uri ale erei electronice. Koizora îºi datoreazãpopularitatea site-urilor japoneze de cãrþielectronice. Semnat de Mika, o tânãrã carepretinde cã-ºi povesteºte viaþa personalã, „cartea”a atras în special tineretul, prin conþinutul sãufoarte contemporan – o poveste de amor în caretelefonul mobil are un rol extrem de important –, dar a putut ajunge la o rãspândire fenomenalãnumai ºi numai datoritã modului de difuzare:telefonul mobil, indiscutabil un obiect-fetiº alsecolului XXI. Koizora face parte din categoriadenumitã în Japonia keitai shosetsu, nuvele sauromane pe portabil, scrise pe tastatura mobiluluiºi citite pe un ecran minuscul de mii deconsumatori care le-au cumpãrat ºi încãrcat pecelularele lor prin câteva click-uri. Conceptul,apãrut acum câþiva ani, a devenit în 2007 unadevãrat fenomen, romanele numerice fiind citite– ca ºi nu mai puþin celebrele manga – de unpublic imens, ori de câte ori se iveºte un minutliber pentru butonarea telefonului mobil. Seînþelege cã aceastã formã de „literaturã” nustârneºte decât dispreþul autorilor consacraþi,pentru care romanele numerice sunt doarcompilaþii insipide de fraze adeseori vulgare, fãrãnicio preocupare pentru stil, cu intrigi cusute cuaþã albã ºi dialoguri incomprehensibile înargourile juvenile, dar nu e mai puþin adevãrat cãnoua tehnologie (Japonia are 108 de milioane deabonaþi la telefonia mobilã) re-orienteazã lumeaspre lecturã, fie ea ºi facilã ºi directã. O garniturãde metrou japonezã e un adevãrat spectacol înacest sens: toatã lumea stã cu ochii lipiþi de pixeliiecranului telefonului mobil – preferatcomputerului sau laptopului – ºi citeºte romane,vede manga sau îºi face corespondenþa prin SMS-uri ºi e-mail-uri. În total, valoarea încãrcãrii deromane numerice pe mobile s-a ridicat, înperioada aprilie 2007 – martie 2008 la 28,5miliarde de yeni (180 de milioane de euro). Preþulunei astfel de opere literare se înscrie între 1 ºi 15euro. Librãriile on-line sunt accesibile non-stop ºiau în stoc între 7.000 ºi 8.000 de titluri. Avantajuleste cã aceste texte pot fi citite oriunde, întrenuri, sãli de aºteptare, chiar ºi în cãzile de baie,la orice orã, pânã ºi în pat, când casa e cufundatãîn întuneric. Îmbucurãtor este ºi faptul cã –judecând dupã creºterea vânzãrilor de cãrþiserioase, pe suport de hârtie (eseuri, filosofie,istorie, romane complicate) – poveºtile numericedeºteaptã interesul oamenilor pentru lecturã.

China ºi izvoarele RenaºteriiIng. Licu Stavri

flash-meridian

2288




Reuºita unui portret þine de adecvarea lafondul modelului. Odatã schiþat, îl poþinuanþa, îi poþi adauga nenumãrate tuºe,

menite a-l împlini, dar nu-i mai poþi schimba,dacã eºti un zugrav care se respectã, liniileesenþiale.

Aºa încât, oricât de multe ar fi prilejurile carete-ar îndemna la o altã, nouã, «rescriere», nu poþisã nu þii seama de ceea ce ai aºternut prima oarãpe albul, imaculat sau nu, al pânzei sau hârtiei.Ceea ce voi face ºi acum, în acest ceas în caremâna mi se îndeamnã de la sine a-i zugrãvichipul.

Doctoral dar nu cu morgã aulicã, ci, mai degrabã, misterios alchimicã. Te-ai aºtepta sã-lvezi trebãluind printre eprubete ºi retorte,rãsfoind îngãlbenite tomuri cu runice semne ºigotice înflorituri, îngânând formule magicemenite a întrupa din sulfuroase ceþurisubpãmântene vreun ipochimen, nepot de-al luiMefisto.

Taciturn ca o piatrã de râu, fãrã, însã, a-i fi delipsã cãldura sufletului ºi umorul, îºi înfloreºtetãcerile cu veselia reþinutã pe care o deºteaptã înel tovãrãºia prietenilor.

Se uitã la lume cu maliþia subþire ºi binestãpânitã care-i abureºte, cu poznaºe luciri,lentilele ochelarilor de care nu se desparteniciodatã, desluºindu-i pãcatele, sine ira et studio,în admirabile pagini de moralist.

Poate pãrea ursuz dar nu e decât înþelept. Aºacum sub impresia unui timid se ascunde unformidabil batailleur, care mi-a facut cândvacinstea de a mã chema alãturi în rãzboaiele degherilã cu cenzorii ideologici. Un batailleur careare sfânta modestie de a uita, a doua zi dupãvictorie, cât din aceasta i se datoreazã. Te poþibizui pe el ca pe un zdravãn zid de cetate.

Bolnav de virusul bunei-cuviinþe, cumpãnit învorbe ºi gesturi, se simte la largul lui în hainelediplomaticeºti, pe care le-a îmbrãcat ani buni, sprefolosul culturii române.

Poet dãruit ºi rãsfãþat de tânãr de gloriaelitistului PEN Club, ºi-a uitat lira într-o lume oriun timp paralele, statornicindu-se cu fermitate înfascinanta relativitate a utopiilor.

Pseudonimul sãu lumesc este Mircea Opriþa.Vreau a zice scriitorul Mircea Opriþa, fãrã deexistenþa cãruia literele române ar fi fost maisãrace, prietenul fãrã de care inima noastrã ar fi

fost mai suferindã cu o dragoste, adicã acela carevrea, acum, a ne face sã credem cã are în buzunartreisprezece luºtri de viaþã.

Socotindu-i absurda pretenþie drept o excelentãpaginã de science-fiction, mã fac, totuºi, a-l credeºi-i urez: La mulþi ani !

ferestre

Doctor FaustHorea Bãdescu

Februarie/martie 1968, cam pe-atunci ºi pe laora 15 ºi ceva, mã întorceam spre Cluj, cupersonalul, de la Gherla, unde eram

proaspãt, foarte proaspãt profesor de francezã laliceul „Ana Ipãtescu”. Ca de foarte multe ori,stãteam la taclale cu Petronela, colega mea debreaslã de la un liceu din Dej. Nu ºtiu cumvenind vorba, Petronela mã întreabã cu ce mediemi-am luat examenul de licenþã. «Cu nouãcincizeci», îi rãspund, fãrã sã mãsluiesc adevãrul.«ªi, þi-ai fãcut cerere de transfer?» Nu am înþelesîntrebarea Petronelei; tot ce fãcusem data de priniulie 1967, când, la primirea repartizãrii,semnasem cum cã timp de trei ani, cel puþin, voiactiva acolo unde sunt repartizat. «Asta ºtiu, mi-areplicat ea, dar este o lege care zice cã, dacã þi-ailuat licenþa cu de la 9,50 inclusiv în sus, poþi sã-þiceri transferul dupã primul an.» Fireºte cã n-amcrezut-o; habar nu aveam de existenþa uneiasemenea legi ºi nici nu-mi venea sã cred cã arexista. Petronela mi-a indicat pânã ºi numãrul din„Monitorul Oficial” unde era publicatã legea cupricina.

A fost pentru prima oarã când am vãzutcum aratã „Monitorul Oficial”. ªi am gãsit ºilegea pomenitã de Petronela, exact aºa cum mi-odescrisese ea. M-am conformat urgent celorstipulate acolo; care clujean, la nici 25 de ani,însurat ºi tatãl unui copil de câteva luni, ar fiezitat sã renunþe la a face naveta zilnicã laGherla, în favoarea unui post în Cluj? În cerereade transfer trebuia sã trec, în ordinea preferinþelormele, trei licee care anunþau posturi libere. Dinmotive felurite, am scris: 1. Liceul de Coregrafie;2. Liceul de Arte Plastice; 3. Liceul Ady-ªincai(poreclitul „liceu de englezã”). Am stat ce-am statîn aºteptare, nu aveam ºi nu mi-am cãutat „pile”

(socotind cã nici n-aº avea nevoie), ºi mi-a venitdecizia: transferarea mi-a fost aprobatã! La L.I.C.,asta însemnând Liceul Industrial de Construcþii !!!Nicicum n-aº putea spune cã am fost tareîncântat; habar nu aveam nici mãcar despreexistenþa acestui liceu, cam pe unde se aflã ... Cuce ar putea semãna, mã cam ducea mintea ºi nu-mi pãrea ceva mult-ispititor. Totuºi, începândde la 1 septembrie 1968, am fost profesor acolotimp de doi ani. Doi ani ciudaþi, de vreme ce laL.I.C. am înfiinþat un ... cenaclu literar ºi am scosîmpreunã cu elevii o „revistã” (Prima verba),dactilografiatã în 10-12 exemplare (de „o mamãde elev”) ºi ilustratã manual, tot în 10-12exemplare, de Mircea Gomoescu din clasa a X-a.Cenaclul ºi revista de la un liceu de construcþiisunt niºte amintiri plãcute ºi de nestins. Asta înciuda conflictelor constante cu cele douã doamnedirectoare succesive, conflictele venind mai alesdin faptul cã aveam barbã ºi purtam ginºi +rolling negru, cu mânecile ridicate pânã la cot.

Aºadar, acel transfer al meu la Cluj, a avut unfinal reuºit? Rezultatul transferului meu la L.I.C.a fost, oare, o reuºitã? N-am izbutit sã-mi rãspundla aceastã întrebare. Oricum, deoarece ca profesorla acel liceu, unde elevii numai cu franceza nu-ºibãteau capul, unde mi-am susþinut ºi mi-am luatexamenul de „definitivat” (asta pe lângã cenacluºi revistã), ar trebui sã înclin spre un fel deconcluzie pozitivã. Mai ales cã la ora aceea,liceele industriale erau un fel de „cenuºãrese” aleînvãþãmântului preuniversitar, unde foarte rarîntâlneai (totuºi, întâlneai!) profesori entuziaºti ºielevi puºi pe învãþat.

Dar, de fapt, amintirea cea mai complexã oam de la Gherla. La prima orã cu elevii clasei a

IX-a (cred cã a IX-a A), o fatã subþiricã, drãguþã,timidã ºi speriatã m-a întrebat ce se va întâmplacu ea, deoarece venea de la ceva ºcoalã generalãunde pânã atunci fãcuse limba rusã, iar acum seafla într-o clasã de francezã-avansaþi! Astãzi mãsurprinde rãspunsul pe care i l-am dat; atunci afost singurul care mi-a venit în minte: „Pãi, cutine voi lucra diferenþiat, silindu-ne amândoi sã-iajungi din urmã pe ceilalþi.” A fost de acord (nuprea avea de ales …) ºi s-a pus pe treabã. La fel ºieu. În timpul orei, stãtea singurã într-o bancã ºiprimea alte teme-acasã decât colegii. Primultrimestru l-a terminat cu media ºapte ºi ceva, aldoilea – cu opt, iar al treilea cu peste nouã!(Apropo: era vorba despre E.M. – nu ºtiu dacã arfi de acord sã-i dau numele.) Dar surprizele abiaaveau sã urmeze: la începutul clasei a X-a, E. s-atransferat la Cluj, la liceul „M. Eminescu”, celavând ca specific … limba francezã! ºi-a luatbacalaureatul ºi a reuºit la admitere la … Filologie,la francezã (unde, între timp, ajunsesem ºi eu,asistent) !! Dupã câþiva ani, aflându-se alãturi de ocolegã într-un autobuz cu care fãceau naveta cãtreo ºcoalã din ceva sat, E. „l-a blestemat” pe fostulei profesor de francezã din clasa a IX-a, celvinovat de faptul cã, zi de zi, se chinuia înmatinalul vehicul preistoric. Dar … Dupã alþicâþiva ani, E. era profesoarã de francezã … unde?… la Liceul „M.Eminescu” din Cluj! Apoi la altliceu, tot din Cluj, unde a obþinut ºi diploma deProfesor Gradul I. ªi, surprizele acelui „tânãrprofesor” de la Gherla au fost chiar ºi mai mari:fiica elevei/studentei E.M., devenitã Doamnaprofesoarã E.T., mi-a fost studentã, tot la Filo, totla francezã!

Aº putea, oare, sã conchid cã e cu putinþã ca,dupã 41 de ani de „dãscãlie”, sã mai pãstreziamintiri emoþionante despre primele experienþede la primele catedre din viaþã? Îmi vine sã spuncã DA.

Profesorul începãtorTudor Ionescu

aºchii de memorie

2299




Nu ºtiu cum se face cã, tocmai când mãpregãteam sã discut o problemã ºtiinþificãinteresantã, parlamentarii noºtri „mai pun

de niºte alegeri”, riscând sã producã în publiculmeu confuzie. Mã grãbesc, deci, sã precizez cã nudespre „stânga” sau „dreapta” politicã va fi vorbaîn continuare, ci despre o chestiune mult maiveche ºi mai intim legatã de specia umanã,datând mãcar din Antichitatea istoricã, dinmoment ce filozofi precum Platon ºi Aristotel augãsit de cuviinþã s-o trateze cu seriozitate.

Prin urmare, la stângacii ºi dreptacii naturalimã refer, despre care toatã lumea ºtie câte ceva, ºiîn primul rând cã aceºtia existã. Existã într-un feloarecum intrigant, fiindcã procentul unora ºi alcelorlalþi nu pune deloc în evidenþã o distribuþiedemocraticã a tendinþelor respective în cadrulsocietãþii umane, aºa cum se întâmplã la ºoareci,sau la alte animale pe care omul experimenteazã.Statisticile consemneazã abia 10 la sutã stângaci,faþã de 90 la sutã de indivizi pentru care mânadreaptã constituie organul de bazã al activitãþilorde tot felul, îndeosebi al acelora pe seama cãrorane-am câºtigat la un moment dat supranumele deHomo faber. Limba exprimã, de altfel, într-unmod cât de poate de elocvent prejudecãþile cucaracter discriminatoriu rezultate din intuiþiasubconºtientã a procentajului pomenit mai sus.Exploatându-ºi condiþia majoritarã, dreptacii audat fãrã ezitare talentelor proprii calificativul de„dexteritãþi”, pe când de numele celor din partidaminoritarã se leagã termenul mai puþin onorant al„stângãciilor” de tot felul. ªi asta în ciuda faptuluicã un stângaci îºi poate folosi mâna în cauzãpentru operaþii la fel de delicate ºi de atinse dedexteritate ca ºi cele executate de un dreptaci cumâna sa preferatã. Celebra Ioana d’Arc îºi mânuiasabia cu stânga, dar cu o pricepere care a bãgatspaima în englezi îndeajuns încât autoareagestului sã fie rememoratã ºi în posteritate. Iar„stângãciile” lui Albert Einstein, de felul formuleiE=mc la pãtrat, au fãcut destul zgomot în fizicamodernã încât aceasta din urmã sã nu mai poatãexclude dintre reprezentãrile sale intime spaþiul curb,timpul deformabil ºi alte stranietãþi exemplare.

Un factor de complicaþie suplimentar aparedin constatarea cã raportul de unu la nouã,amintit mai sus, nici mãcar nu rãmâne constant,ci suferã ciudate schimbãri de la o epocã la alta.Darwin, care s-a ocupat la rândul sãu de studiulproblemei, întâlnea fenomenul stângacilor ca pe overitabilã raritate, întrucât pe timpul regineiVictoria aceºtia aproape cã dispãruserã. Astãzi, înschimb, stângacii sunt în plinã expansiune, o seriede oameni de vazã recrutându-se dintre ei, artiºti,savanþi, chiar ºi politicieni ca Bill Clinton, care nuse dãdea în lãturi sã punã mâna (stângã,bineînþeles) pe saxofon în momentele cândtreburile statului i-o permiteau. La prima vedere,s-ar confirma astfel opinia comunã prin carestângaciul e posesor al unor înzestrãri aparte,precum talentul ºi originalitatea, mai preþuite, separe, în societatea actualã, înclinatã sprediversitatea culturalã ºi spre manifestãrileexcentrice, decât, dacã tot am pomenit-o, înlumea victorianã, cu conformismul ei inflexibil.

Acestea nu sunt doar aproximaþii subiective:englezii au mers pânã acolo încât sã analizezedintr-un unghi strict specializat diverse peliculedocumentare trase între anii 1897 ºi 1913, undepeste 100.000 de persoane surprinse lamanifestãri populare fãceau semne cu mâna. Cumâna dreaptã sau cu mâna stângã, bineînþeles,ceea ce pare sã fie semnificativ. În modsurprinzãtor, stângacii erau doar 391, iar separareaacestor figuri „din popor” pe categorii de vârstãaratã destul de limpede cã ei se rãreau pe mãsurãce persoanele studiate avansaserã în vârstã.Cercetãtorii nu se grãbesc sã lanseze pentru astfelde constatãri explicaþii fanteziste, din perspectivacãrora reculul stângacilor în epoca victorianã sãfie cauzat de modificãri ale biologiei, întrucâtbiologicul nu rãspunde cu atâta promptitudinedeterminãrilor socialului. Fenomenul îºi areexplicaþia tocmai în rigorile exagerate ale acestordeterminãri, deci într-un aspect cultural alproblemei. Fãrã sã fi fost în esenþã într-un procentmai mic decât în alte perioade ale istoriei,stângacii în cauzã par sã fi trecut printr-un procesde reconvertire, cauzat de presiunea prejudecãþilor

ºi favorizat de doi factori importanþi pentrusocietatea englezã a epocii: rãspândirea masivã ascrisului ºi industrializarea. Ambele situaþii auconstituit excelente prilejuri de demascare astângãciei native ºi care, în consecinþã, trebuiasupusã unui proces de corecþie drasticã. Eliberatãde asemenea comportamente tiranice în aºamãsurã încât copiilor stângaci li se chiarrecomandã scrisul cu mâna „alternativã”,societatea de azi lasã sã se vadã un reviriment alcelor cu deprinderi excentrice, fãrã nicio ºansã,totuºi, de a se depãºi procentul de zece la sutã.

Mãrturisesc cã am avut o oarecare sclipire deorgoliu la gândul cã stângacii ar fi mai creatividecât grosul populaþiei, întrucât ºi eu suntstângaci. Vin însã diverºi experþi contemporani,geneticieni ºi psihologi care cautã o genã a„stângãciei”, relevantã pentru aceastã trãsãturãizvorâtã din profunzimea creierului uman, ºi îmicam dezumflã entuziasmul iniþial. Ei leagã„deplasarea spre stânga” (ca sã folosesc în chipsugestiv o metaforã astronomicã) de diversedezordini ale comportamentului cerebral, unelechiar grave, autismul, schizofrenia, argumentândcã pânã ºi marele stângaci al Renaºterii care s-anumit Leonardo, monstru de genialitate artisticã,dar ºi în latura nãscocirilor tehnico-ºtiinþifice, aveaunele fire încurcate în creier, de unde înclinaþia sapentru comportamentul homosexual. În asemeneacondiþii mai cã-þi vine sã-i înþelegi pe supuºiireginei Victoria, gata sã-þi dea peste mânabuclucaºã de câte ori întinzi stânga spre creionsau spre ºurubelniþã.

Abaterea de la tiparul standard apare lastângaci încã din faza uterinã ºi ajunge uneori laperformanþa de a muta centrul vorbirii dinemisfera stângã a creierului, dominantã pentrudreptaci, în cea dreaptã, sau mãcar de a-lîmprãºtia prin diverse regiuni ale ambeloremisfere cerebrale.

Pe de altã parte, iatã un lucru stabilit deamericani ºi care e de naturã sã dea ºi dreptacilorcota de creativitate cuvenitã: între profesoriisuperdotaþi ai colegiului MIT, ca ºi întremuzicieni ºi arhitecþi, procentul stângacilor – uºorcrescut, e adevãrat – nu dã totuºi peste capproporþia stabilitã pentru majoritatea populaþiei.Pe un asemenea fond de migraþie a centrilornervoºi esenþiali, nu rare sunt cazurile decomportament ambidextru, ceea ce evidenþiazã otendinþã de reechilibrare naturalã a stângacilor.Pânã ºi un stângaci notoriu ca Jimi Hendrix, careîºi interpreta melodiile pe chitara þinutã în poziþierãsturnatã, apare în mai multe fotografii scriindcu mâna dreaptã. La fel scriu ºi eu, fiindcã înperspectiva unor asemenea deprinderi serioasenici pãrinþii mei n-au fost tocmai strãini dementalitatea victorianã, iar sloganurile privindtolerarea diversitãþii umane se fãceau mai greuauzite pe vremea când mi se punea la calestatutul de stângaci.

Stânga ºi dreaptaMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

3300




Au fost odatã, ca niciodatã, o prozatoare ºiun poet. Ei s-au întîlnit, din întîmplare, pemalurile Senei la Paris, în timp ce studiau

cu atenþie tarabele buchiniºtilor, în cãutare decãrþi ºi litografii vechi. La un moment dat, audescoperit amîndoi o carte rarã pe care ºi-odoreau de multã vreme. Evident, buchinistul nuavea decît un singur exemplar. Cui sã-l vîndã? Atîtprozatoarea cît ºi poetul, ajunseserã deodatã înfaþa tarabei ºi întinserã mîinile dupã carte înacelaºi timp. Li s-au atins degetele, cît se poate defiresc, ºi-au zîmbit dar niciunul nu s-a gîndit sãcedeze. Ideea salvatoare veni din parteabuchinistului, un bãtrîn parizian hîtru ºi cu unpronunþat simþ al umorului, mare iubitor deteatru stradal, de jazz ºi pantomimã pe malulfluviului. Cei doi au priceput, rapid, cã erasingura soluþie. Aºa cã s-au cãsãtorit, numai astfelputeau rãmîne amîndoi în posesia cãrþii, ºi... s-auhotãrît sã trãiascã fericiþi pînã la adîncibãtrîneþi...Cei doi se numesc Adina Kenerº ºiPetru Romoºan. Aceastã poveste am inventat-otaman acum, cînd scriu aceste rînduri ºi, chiardacã nu s-a întîmplat aºa, mie îmi place...aºa cumîmi plac toate poveºtile.

Dupã decembrie 1989, într-o bunã zi, cei dois-au hotãrît sã se întoarcã acasã în România. Zãudacã pricep de ce! Poate pentru cã eram þara fãrã

pic de datorii externe cãreia i se prevedea unviitor paradisiac în care urmau sã curgã doar rîuride lapte ºi miere. Ori, poate, pentru cãprozatoarea iubea, la nebunie, autohtonelepãlãriuþe verzi iar poetului îi era tare dor deºopîrlele de pe dealul Cetãþii din Deva...

Dupã o vreme, s-au hotãrît sã facã o ”afacere”,una pe care afaceriºtii ºemecheri postdecembriºtio catalogau, de la bun început, drept completneprofitabilã... Cartea aceea, cumpãratã de labuchinist, le-a insuflat curajul aproape sinucigaº...Astfel, la 30 septembrie 1998, au înfiinþat edituraCOMPANIA ºi de atunci nu au mai dat înapoi,ajungînd acuma (spre uimirea invidioasã a unora)sã aniverseze zece ani de existenþã. O editurã careºi-a impus, încet ºi sigur, numele (ºi aspectulgrafic cu o distinctã amprentã personalã) înpeisajul atît de pestriþ al ”tipãriturilor” noastre,unde în (prea) numeroase cazuri, o editurã seconfundã cu un butic.

În urmã cu vreo douã sute (!) de ani,Hölderlin se întreba, la ce bun poeþii în vremuride nevoie? Vremuri de nevoi parcurgem ºi noi... I-am putea întreba, pe Adina ºi Petru, la ce bun oediturã în aceste timpuri de veºnicã tranziþie ºi, îngeneral, în acest început de secol. Iar rãspunsullor sunã astfel: ”... pentru copiii care vor creºtemari ºi trebuie sã citeascã... pentru tinerii care vor

sã trãiascã altfel decît pãrinþii lor... pentru a nurata documentele unui trecut recent plin deumbre ºi ascunziºuri... pentru cã în orice vremuri,oamenii vor continua sã citeascã...”

Editura Compania, în zece ani de existenþã,are numeroase colecþii ºi serii care, datoritãvolumelor tipãrite (alese cu deosebitã acribie), sîntpe cît de atractive, pe atît de interesante. Proiectulediturii se sprijinã pe document (jurnale, memorii,anchete, scrisori), istorie, carte practicã, urmãrindo abordare în pas cu vremea ºi insistã asurparestituirii textelor cenzurate sau ignorate.Tipãreºte creaþie originalã, traduceri, sinteze,eseuri ºi studii în diverse domenii - istorie, religie,economie, sãnãtate, artã. De un timp, se implicã,ºi în promovarea literaturii române. Publicã,deasemenea, antologii de poezie ºi cãrþi-eveniment.

Editura Compania este o editurã care segãseºte pe rafturile librãriilor din þarã! Efortuldepus pentru promovare, îl ºtiu doar cei doi,reîntorºi în spaþiul mioritic de pe malurilepariziene ale Senei... Le spun un simplu ºi sincerLa mulþi ani ºi doresc editurii sã ajungã... bunicãºi strãbunicã iar nepoþii sã n-o renege ci sã-i calcepe urme, în ciuda tuturor ”intemperiilor” ºi atuturor cîrcotaºilor...

De zece ani, în companiaCOMPANIEI...

Deºi încã n-a nins la ºes, clasa politicã agãsit destulã zãpadã murdãritã tot de eapentru a închega un bulgãre de pomeni

electorale cu scopul de a-l rostogoli la vedere prinmedia tuturor aºteptãrilor noastre. Deh, nu s-augândit aleºii cuprinºi de febra promisiunilor deultimã orã cât de mare se va face bulgãrele cuplocoane odatã pornit la vale! ªi s-a fãcut, fie-irostogolirea de pominã! Parcã Nicã ºi Dumitru auvrut, amãrâþii de ei, sã punã la pãmânt casaIrinucãi din Broºteni atunci când au miºcat înjoacã fatidica piatrã care i-a omorât bietei femeicaprele râioase ºi i-a doborât parte din cocioabã?Fireºte cã n-au vrut! A fost o toanã de copiineastâmpãraþi. Ghinionul lor. Sã pui însã semnulegalului între boacãna unor þânci sturlubatici ºivotul responsabil al distinºilor aleºi ai neamuluimi se pare prea mult.

Unii nu vor sã creadã nici acum, în prag deimplozie, cã nu sunt bani pentru asemeneamajorãri. Simple minciuni ºi tergiversãri motivatedoar conjunctural, de nu mai ºtii pe care sã-icrezi. Ori nu e bulgãrele invocat peste tot atât demare ca sã spargã tavanul ºi casa poporului, oriparlamentarii n-au dobândit încã maturitateanecesarã pentru a lua decizii de acest fel. Aurãmas ei niºte copii duºi cu pluta pe Bistriþa? N-aº crede. Particularizez, menþinându-mã cugândul în teritoriul arhaicei þãri a bouruluilegendar. Inocent cândva, infestat acum, în

prezentul rãvãºit de interese ºi mocirlit deproiecte megalomanice. Oricum, ceva din nãravulhumuleºteanului s-a transmis peste timp unoradintre parlamentari ºi mai ales suceveanuluiCristian Adomniþei. Ministrul educaþiei e un felde Nicã poznaº. Voteazã pentru mãrirea salariilorprofesorilor cu 50 %, apoi cârteºte cã aºa ceva nueste posibil. Dupã el, urmeazã valuri-valuri deprorociri sumbre, apocaliptice chiar: Româniaintrã în colaps, e pe marginea prãpastiei, seclatinã pânã ºi statutul de þarã membrã a UE,economia e în aer, ba chiar ºi clasa politicã (astan-ar fi tocmai rãu, pentru cã ar exista speranþa caea sã fie înlocuitã; ne-am sãturat de aceiaºi actorivirusaþi pânã în mãruntaie de viermele corupþiei).ºi numai cu câteva ore înainte, EcaterinaAndronescu, fosta ºefã a aceluiaºi minister,lãcrima de bucurie în plinã ºedinþã: visul de viaþãdecentã a profesorilor s-a realizat în sfârºit. S-arealizat? Sã vezi ºi sã nu crezi. Mai exact, sã tecruceºti.

Procentul emoþional care a dus ladestabilizare, votat cu ardoare majoritarã, atrageatenþia asupra unei iresponsabilitãþi crase. Ca sãajungã din nou la ciolan, poznaºii parlamentarierau în stare sã propunã chiar 300 % pentrumajorarea salarialã a defavorizaþilor ºi umiliþilorprofesori. Târâþi fãrã voie în acest scandal penibil,profesorii s-au ales cu o performanþã jalnicã. În

loc de banii fluturaþi prin faþa ochilor, vor ieºi cu50 % mai umiliþi ca înainte. ªi uite aºa, ceea cese arãta la început un reparator bulgãre dezãpadã, s-a transformat în adevãratã avalanºã.Funcþionarii publici au cerut ºi ei, imediat,majorare, medicii ºi – în final – toate categoriilede bugetari au ameninþat cu greve ºi ieºiri înstradã. O avanpremierã electoralã numai bunã sãpunã clasa politicã pe jar sau s-o treacã pe tuºã.Însã obezii rãdãcinoºi, înfipþi în dulcele sol fertil,nu se vor clinti din loc nici de data asta, oricât detare li s-ar clãtina crengile. Acolo sus, ramurileîmpletite se susþin reciproc perpetuând practici,alianþe, schisme, promisiuni. Dacã ºi legileadoptate sunt simple ºi banale baloane de sãpun,e cazul sã ne întrebãm în ce þarã trãim.

Baloane de sãpunzapp-media

Adrian Þion

Radu Þuculescu

rânduri de ocazie

3311




Ciprian RRusu: – Evenimentul cel maistrãlucitor al acestui început de toamnã a fost fãrãîndoialã cea de a VI-a ediþie a FestivaluluiInternaþional de Chitarã Clasicã organizat la Clujla sfârºitul lunii august. Cel care s-a implicat trupºi suflet în organizarea acestui festival estedomnul Constantin Andrei, profesor la Academiade Muzicã „Gheorghe Dima“ din Cluj, pe care-lrog sã ne dea mai multe amãnunte despre acesteveniment extrem de important pentru Cluj.

Constantin AAndrei: – Acest Festival esteorganizat de Asociaþia de Chitarã „Transilvania“împreunã cu Casa Municipalã de Culturã dinCluj, alãturi de Consiliul Judeþean, Primãria ºiConsiliul Local Cluj, Liceul de Muzicã „SigismundToduþã“, Parohia Reformatã Centralã I Cluj ºiColegiul Studenþesc Reformat „Apafi Mihaly“. ªinu întâmplãtor am început cu ei, pentru cãdoresc sã le mulþumesc ºi pe aceastã cale dar nutrebuie sã-i uitãm nici pe ceilalþi sponsori - pe carenu-i mai amintesc, ar fi o listã mult prea lungã,dar mulþumirile mele sincere vor ajunge ºi la ei,sunt sigur.

Mã bucur cã aceastã a ºasea ediþie a fost într-adevãr un eveniment datoritã concursului ºimai ales al recitalurilor susþinute de invitaþi, iaranul acesta evenimentul a putut fi urmãrit chiarºi pe internet.

Concursul acestei ediþii a cuprins douã marisecþiuni: prima a fost pentru chitarã solo ºi acuprins patru categorii de vârstã, iar a douasecþiune a fost dedicatã formaþiilor de muzicã decamerã pentru chitarã ºi alte instrumente. De undeosebit interes s-au bucurat ºi cursurile demãiestrie susþinute de invitaþii speciali dinstrãinãtate. Recitalurile, desfãºurate în BisericaReformatã din strada Kogãlniceanu, au captatatenþia publicului meloman ºi s-au bucurat de unenorm succes, fiind susþinute de câþiva dintre ceimai importanþi chitariºti ai momentului printrecare îi voi aminti pe David Pavlovits din Ungaria,Doctor al Academiei de Muzicã „Gh. Dima“ dinCluj, profesor la Facultatea de Muzicã din Szeged,Gabor Podhorszky, absolvent al ConservatoruluiRegal de Muzicã din Haga ºi laureatul ediþiei a V-a a Festivalului de Chitarã de la Cluj, GerhardReichenbach, în prezent profesor de chitarã la

Colegiul de Muzicã din Salonic (Grecia), GabrielBianco din Franþa, absolvent al Conservatoruluidin Paris ºi Flavio Sala, considerat cel maiimportant chitarist italian al generaþiei sale.

Am avut concurenþi din Australia, Portugalia,Franþa, Italia, Germania ºi bineînþeles România,iar excepþional a fost nivelul tehnic ºi interpretatival tuturor concurenþilor, ceea ce denotã interesulde care se bucurã acest festival. Ne onoreazãinteresul tot mai mare de care se bucurã acesteveniment, care în ultimii ani s-a trasformat într-un „brand“ cunoscut în lumea întreagã ºi dejaconsiderat printre cele mai importante concursuride chitarã din Europa.

În acest an marele premiu a constat ºi dintr-ochitarã fãcutã de mânã de celebrul de-acum lutierConstantin Dumitriu de la Focºani, în valoare de3500 de Euro, care i-a revenit binecunoscutuluichitarist australian Greton Harold, care are dejacâºtigate trei premii întâi numai în ultimele treiluni, fiind considerat marea revelaþie a acestui an -la cei 22 de ani ai sãi este deja foarte cunoscut ºiapreciat pe scenele lumii. Premiul doi a fostîmpãrþit de Eduard Leaþã de la Bucureºti ºiCristina Ciortan, premiul trei a revenit AneiMaria Iordache, ºi au mai fost acordate cincimenþiuni extrem de meritorii; departajarea a fostfoarte dificilã aºa cã s-a convenit ca toþiconcurenþi din ultima parte sã obþinã premiipentru cã nivelul tehnic ºi interpretativ a fostfoarte înalt.

– Asta denotã seriozitatea acestui concurs. Laurmãtoarea ediþie pretenþiile juriului vor fi ºi maimari?

– Deja acest lucru s-a vãzut ºi la aceastã ediþiedar vrem ca pe viitor sã creºtem pretenþiile pentruca acest concurs sã devinã un criteriu deperformanþã, mai ales prin programul obligatoriucare este cerut concurenþilor, program foartevariat stilistic ºi cu greutãþi atât stilistice cât ºiinterpretative. Pot spune cã nivelul se ridicã lapretenþiile unui concurs de talie mondialã, iaraceastã ediþie a ºi demonstrat acest lucru.

– O ultimã întrebare: cine a fãcut parte dinjuriu?

– La categoriile A, B ºi C - desfãºurate laLiceul de Muzicã „Sigismund Toduþã” -,preºedintele juriului a fost Gabriel Bianco, alãturide Gabor Pohorszky, ªtefan Trifan, AdrianAndrei, George Muntean, Iºtvan Beke, DragoºTudor ºi Lucian Suciu, iar la categoria D - fãrãlimitã de vârstã ºi care s-a desfãºurat la Casa deCulturã a Studenþilor -, preºedintele a fost UlrichMuller din Germania, alãturi Constantin Andrei,David Pavlovits, Liviu Georgescu, Eugen Mang,Aurelian Adrian Andrei, ªtefan Trifan ºi PavelPuºcaº. La secþiunea de muzicã de camerã juriul afost prezidat de Prof. Univ. Dr. Pavel Puºcaº,membrii juriului fiind Constantin Andrei, GabrielBianco, Aurelian Andrei, ªtefan Trifan, GeorgeMuntean, Liviu Georgescu, Eugen Mang.

Dar cireaºa de pe tort a acestei ediþii aureprezentat-o însã recitalurile de la BisericaReformatã ce s-au bucurat de un deosebit afluxde public, sute de melomani au fost prezenþisearã de searã, ceea ce ne încurajeazã sã aducemla ediþia viitoare alþi interpreþi de talie mondialã –dat fiind faptul cã publicul din Cluj a rãspunscum nu se poate mai bine la aceste recitaluri.

Interviu realizat deCiprian RRusu

Serenade pentru clujenide vorbã cu Constantin Andrei

muzica

Fratii Andrei ºi prietenii fotografie Ion Petcu

Flavio Sala -Italia

GaborPodhorsky

3322




PROGRAMUL PPRINCIPAL:

Duminicã, 119 ooct.ora 117.00 – Sala Muzeu EtnograficMILKWHITE / The ritual of disguise –

Spectacol prezentat de compania ZID Theater(Olanda, Amsterdam)

ora 119.00 – Sala Teatrul Naþional ClujSECRET SIGHT - Spectacol prezentat de

compania DANS KIAS (AUSTRIA, Viena)

Luni, 220 ooct. ora 112.00 –– street performance:Ilgvars ZALANS (Latvia) / Long Journey.

Short Reunionora 117.00 – Sala Muzeu EtnograficDANCING WITH TEN LEGS – Spectacol

prezentat de compania TREAKLE PERFOR-MANCE (Germania/Anglia)

ora 119.00 – Sala Casa UniversitarilorCAPTURING GIL-GULIM – Spectacol prezen-

tat de compania NATASA TRIFAN PERFOR-MANCE GROUP (SUA, NY)

ora 221.00 – Sala Muzeu EtnograficDANCING WITH TEN LEGS – Spectacol

prezentat de compania TREAKLE PERFOR-MANCE (Germania/Anglia)

Marþi, 221 ooct. ora 115.00 – Studio Euphorion Teatrul NaþionalPIECE TOUCHEE No. 1 – Spectacol prezentat

de KENJI OUELLET & KATHARINA WEINHU-BER (Germania)

ora 117.00 – Sala Muzeu EtnograficHOURGLASS – Spectacol prezentat de compa-

nia THEATER A PART (Polonia) ora 119.00 – Sala Casa UniversitarilorMEDEA SCREAM – Spectacol prezentat de

compania INNER WORLD THEATRE (Slovenia,Ljublijana)

ora 221.00 – Sala Teatrul Naþional ClujOEDIPUS 2+2 – Spectacol prezentat de com-

pania MISCELLANEA THEATRE (Grecia, Atena)

Miercuri, 222 ooct. ora 112.00 –– street performance: Ilgvars ZALANS (Latvia) / Long Journey.

Short Reunionora 115.00 – Studio Euphorion Teatrul NaþionalPIECE TOUCHEE No. 1 – Spectacol prezentat


ora 119.00 – Sala Casa UniversitarilorENTERTAINMENT ISLAND 1 – Spectacol

prezentat de compania OBLIVIA (Finlanda)ora 221.00 – Sala Muzeu EtnograficHOURGLASS – Spectacol prezentat de compa-

nia THEATER A PART (Polonia)

Joi, 223 ooct.ora 115.00 – Studio Euphorion Teatrul NaþionalPIECE TOUCHEE No. 1 – Spectacol prezentat


ora 117.00 – Sala Muzeu EtnograficHAT AND STARS AND CHICKEN-POX –

Spectacol prezentat de compania CONTINUO

THEATRE (Cehia)ora 119.00 – Sala Casa UniversitarilorMEMORY LIFT PROJECT – Spectacol

prezentat de compania BAAL NOVO(Franta/Germania)

ora 221.00 – Sala Teatrul Naþional ClujDANCING vs. RAT EXPERIMENT –

Spectacol prezentat de compania WITNESSRELOCATION (SUA)

Vineri, 224 ooct.ora 115.00 – Studio Euphorion Teatrul NaþionalTHE GAS HEART – Spectacol prezentat de

compnaia NOTEATRO (Mexic) ora 117.00 – Sala Muzeu EtnograficdesdeMONA – spectacol prezentat de compa-

nia KROPKA THEATRE (Polonia/Australia)ora 119.00 – Sala Teatrul Maghiar de StatLIMITI – Spectacol prezentat de compania

MOTUS DANZA (Italia. Siena)ora 221.00 – Sala Casa UniversitarilorFAUSTUS! FAUSTUS! – Spectacol prezentat

de compania ZACHES TEATRO (Italia)ora 222.00 – Sala Teatrul Naþional ClujDANCING vs. RAT EXPERIMENT –

Spectacol prezentat de compania WITNESSRELOCATION (SUA)

Sâmbãtã, 225 ooct.ora 117.00 – Sala Muzeu EtnograficdesdeMONA – spectacol prezentat de compa-

nia KROPKA THEATRE (Polonia/Australia)ora 119.00 – Sala Teatrul Naþional ClujARIADNA – Spectacol prezentat de compania

ATALAYA TNT (Spania)ora 221.00 – Sala Academiei de MuzicãFORTY THREE SUNSETS – Spectacol prezen-

tat de compania VERTEDANCE (Cehia) ora 222.00 – Sala Casa UniversitarilorMEDEA SCREAM – Spectacol prezentat de

compania INNER WORLD THEATRE (Slovenia)

Duminicã, 226 ooct.ora 115.00 – Studio Euphorion Teatrul NaþionalTHE GAS HEART – NOTEATRO (Mexic)ora 119.00 – Sala Casa UniversitarilorLOST AND FOUND – LIMINAL THEATRE

(Olanda)ora 221.00 – Sala Academiei de MuzicãONE HOUR BEFORE MIDNIGHT – spectacol

prezentat de compania JULIANA SAISKA’S THE-ATRE COMPANY (Bulgaria)

Luni, 227 ooct.ora 221.00 – Sala Teatrul Naþional ClujWELL I NEVER! – FORKLOR & BRANKO

POTOCAN (Slovenia)

OFF (HORS SELECTION):

Luni, 227 ooct., oora 119.00 - CASA UNIVERSI-TARILOR

LE MMONDDE AA LL’ENVERRS – CompagnieCOS’ARTS (France)

Marþi, 228 ooct., oora 119.00 - CASA UNIVERSI-TARILOR

LE CCAADDAAVRRE DDU BBLAANC – Compagniel’ENTRE 2R (REUNION)

… ººi îîn ssecþiunea ssatelit:MAN.In.FEST 44 OORADEA

Marþi, 221 ooct., oora 221.00 – sala Casa deCulturã a Sindicatelor

SECRET SIGHT - DANS KIAS (Austria)Miercuri, 222 ooct., oora 221.00 – sala Casa de

Culturã a SindicatelorTERORISM - TEATRUL DE STAT ORADEA

(România)Joi, 223 ooct., oora 221.00 – sala Teatrului ArcadiaONE HOUR BEFORE MIDNIGHT –

JULIANA SAISKA’S THEATRE COMPANY(Bulgaria)

Vineri, 224 ooct., oora 221.00 – sala TeatruluiArcadia

MEMORY LIFT PROJECT – BAAL NOVO(Franþa/Germania)

Sâmbãtã, 225 ooct., ora 221.00 – sala Casa deCulturã a Sindicatelor

HAT AND STARS AND CHICKEN-POX –CONTINUO THEATRE (Cehia)

Duminicã, 226 ooct., oora 221.00 – sala Casa deCulturã a Sindicatelor

ARIADNA – ATALAYA TNT (Spania)

teatru

MAN.In.FESTEdiþia a 4-a, 19-28 octombrie 2008, Cluj-Napoca & Oradea

3333




Prima datã am vãzut Boogie la TIFF. Nu m-aconvins prea tare, însã, dupã o a douavizionare în septembrie, mi-e clar cã hiba nu

era în film. Era în percepþia mea, una încãrcatã demulte istorii care vorbesc despre aceleaºi lucruri –cuplu/familie tînãr/ã, încordare, probleme caredegenereazã. Vizionam Boogie în paralel, înoglindã, sau prin filtrele instituite deja de osumedenie de alte pelicule – ba de Bergman (Scenesfrom a Marriage sau The Passion of Anna), ba deKubrick (Eyes Wide Shut), ba de Adrian Lyne(Unfaithfull) -, ori de o sumedenie de cãrþi citite însau la ieºirea din adolescenþã, cînd se întipãrescbine în minte – ba de Tolstoi (Sonata Kreutzer, AnaKarenina), ba de Pascal Bruckner (Luni de fiere), bade Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste...).Într-un astfel de crîng intertextual ºi într-o astfel deconjuncturã, era greu sã relaþionez optim cu filmul.Mai era ºi caietul de prezentare al acestuia, la carenici nu m-am raportat critic, ci, mai degrabã, faþãde care am aºteptat sã vãd o anumitã împlinire –care trimitea spre beneficii, spre un posibil happyend, ultranecesar în film pentru un minim confort!Negãsind nimic din maturizarea pe care o promiteadescrierea filmului, nu am gãsit în Boogie decît unprodus cinematografic lucrat cu atenþie, pe o temãdelicatã, în care, însã, alte încercãri cinematograficesclipesc. Cu alte cuvinte, cãutînd cai verzi pe ecran,am pierdut imensa tristeþe pe care filmul o degajã.

Nu am scris despre Boogie în varã tocmaifiindcã simþeam cã la film ceva nu a fost în regulãcu mine. Intrasem prea încãrcat de tot contextulcultural pomenit ºi acum – faþã de un film caFunny Games, sau faþã de un Inland Empire –treaba asta nu a funcþionat. În fapt, Boogie doare.

Ca o injecþie cu penicilinã care atinge un nerv.Boogie nu e un film pe care sã-l urmãreºti în

clipele mai puþin inspirate ale vieþii. E atît de tristcã nu ºtiu pe unde te vei putea ascunde. Istoria luiBogdan îþi aratã unde s-ar putea sã ajungi într-o zi.Asta dacã nu cumva îþi prezintã ceea ce dejatrãieºti. Lui Boogie i se potriveºte sloganul carevindea acum cîþiva ani un roman de PascalBruckner, Iubirea faþã de aproapele. Conform aceluislogan, textul scriitorului francez va face bãrbaþii sãroºeascã. Dupã Boogie cam toatã lumea va roºi,însã bãrbaþii nu ºtiu pe unde-ºi vor mai scoatecãmaºa.

Bogdan Ciocãzanu (Boogie) e un tînãr destul deprosper, are o firmã care produce mobilier ºi cît ede pãtruns de munca sa devine clar la fiecarecontact al sãu cu o camerã nouã - amuºineazãfiecare piesã de mobilier din încãpere, comenteazãcalitatea ei. E cãsãtorit cu Smaranda ºi aºteaptã aldoilea copil, viitorul frate al lui Adi, fiul lor dejamãriºor. De 1 Mai merge cu familia la mare, sã serelaxeze dupã ce trage zi luminã la serviciu ca sã îiofere Smarandei un Saab nou, „maºinã de familist”,casã, un trai fãrã lipsuri materiale. Cum sã nu teenervezi cînd Smaranda e indignatã cã el vrea sãrãmînã la un vin cu doi colegi de liceu, Penescu ºiIordache, pe care-i întîlneºte în Neptun dupã treiani de cînd nu au mai auzit unii de ceilalþi! Nu enimic mai plãcut ºi nimic mai reconfortant decît odiscuþie aiurea cu prieteni vechi la buza unui paharde vin. Cum sã nu te irite o nevastã þîfnoasã careajunge sã îþi strice ºi astã plãcere! Dar Smaranda, eacum sã nu fie supãratã cînd, la mare, tre’ sã fie„bonã la copil”! Cine nu ar fi supãrat în aºaîmprejurãri? ª-apoi nu-ºi doreau ei vacanþa astã

tocmai pentru a petrece timp împreunã, mãcaracolo sã fie o familie?... Aºadar ºi ea are dreptate!

Amîndoi au dreptate în aparenþã, doar cãBoogie încurcã rãu esenþa, iar escaladarea tristeþiiîncepe de aici. Cu referire la viaþa lui Boogie, fiindîntr-o poziþie omniscientã în relaþie cu ceea ce sepetrece pe ecran, nu am cum sã fiu de partea lui.Cînd revine acasã dupã primele butelii de vin, cîndAdi era deja culcat de Smaranda, el o viseazã peRoxana. Ea îi ºoptise ceva la ureche, Iordache –prietenul din Suedia – îi zice cã e prea bengos ºinorocos cã primeºte astfel de provocãri, iar Boogienu face decît sã o întãrîte pe Smaranda, ca sã-ºijustifice (lui însuºi) gîndurile care-l mãcinaserã îndrum spre casã. E ok sã-i zboare mintea la Roxana,între el ºi soþia sa lucrurile nu sînt prea roz, sesimte în tot ceea ce fac pînã în acel moment.Fiecare gest al lor e prilej de împunsãturi, chiar ºicopilul e subiect de disputã. Dacã el se oprea aiciera încã în regulã. Însã pleacã. ªi atunci cîndprietenii închiriazã o „fetiþã”, dupã un prim refuz,surprizã, Boogie intrã în horã. Asta nu ematurizare, e negativism absolut.

Ca într-un alt roman de-al lui Pascal Bruckner,Luni de fiere, în Boogie nu existã personaj pozitiv.Nu te poþi îndrãgosti de nimeni, încerci sã îiînþelegi pe toþi ºi încerci sã nu te blamezi pe tine,cel care-i priveºte, cã de cele mai multe ori nu eºtimai bun. La finalul lui Boogie, concluzia pe careNicole Kidman i-o spune lui Tom Cruise în EyesWide Shut – sã vorbeascã mai puþin ºi sã facã maimult sex – pare uºor sinistrã. Boogie trebuie vãzut.Dacã sînteþi destinºi, dar totuºi oneºti, veþi facemult haz de necaz. Dacã nu sînteþi prea bine-dispuºi, s-ar putea sã vã pipãiþi des gîtul, bãrbia,obrajii. Mi-era greu sã cred cã Radu Muntean (mã)va lovi încã o datã cum a fãcut-o cu Hîrtia va fialbastrã. Însã, clar, a ochit bine ºi de data asta!

film

Boogie Lucian Maier

Jale mare, tristeþe incomensurabilã, greu de privit(mai greu decât Marilena lui Mircea Daneliuc,ceea ce e o performanþã în sine!), indecent,

jignitor – cam atât ar fi suficient de spus despreDincolo de America (România, 2007; sc. Eugenªerbãnescu; r. Marius Barna). Un demon mic ºi rãuºi o irepresibilã dorinþã de rãzbunare – cei care auvãzut ori vor vedea filmul înþeleg(e-vor) de ce – mãobligã însã sã mai zãbovesc preþ de câteva rânduriasupra lui. Mai întâi, filmul are un scenariu penibil:o varzã totalã – dramã socialã, aventuri, dragoste ºisex etc. – plasatã (eventual pentru surzii care arurmãri filmul în... braille!) în România anilor ’60, învremea „obsedantului deceniu”. Apoi, un regizorlovit de nulitate: Marius Barna. Dupã un debutaproape promiþãtor (N.B.: în pustiul care eracinematografia românã în 1999!), am numit Faþã înfaþã (pe un scenariu propriu), urmeazã Rãzboi înbucãtãrie, realizat pe un scenariu debil ºi de ogreþoasã „corectitudine politicã” semnat de RãsvanPopescu, film care l-ar face pe orice spectatornormal sã fugã de urmãtoarele pelicule ale luiMarius Barna ca dracu’ de tãmâie. Criticul însã esupus ºi la astfel de chinuri, pentru cã realmente m-am simþit torturat pe parcursul celor aproape douãore ale filmului.

Aºadar, suntem în România anilor ’60. Milena(Daniela Nane), o scriitoare disidentã, îºi lanseazã aldoilea volum al unui roman de aventuri cicãsubversiv. În plinã lansare, asupra ei se repede

colonelul de securitate Marcus (Dorel Viºan),„umbra ei”, care-i confiscã toate exemplareleproaspetei cãrþi ºi îi dã sã aleagã: închisoarea sau unºantier de reeducare. (Aberaþia este vizibilã chiar dinacest debut al filmului: în plin obsedant deceniucine ar fi reuºit sã publice o care subversivã, bachiar sã ajungã la al doilea volum? Apoi, de cândnegocia Securitatea cu victimele?) Milena alegeºantierul. Aici e mare unu’ Stan (ValentinTeodosiu), ofiþer de Secu deghizat în ºef de ºantiercãruia i se pune rãu de tot pata pe scriitoare. (Deºin-ajunge sã se bucure de iubirea-i unilateralã, Stan etotuºi important în economia filmului: asemenipuºtii cehoviene din actul întâi, el va trage cupistolul în final!) Dar scriitoarea are un as înmânecã: pe Yan Vesa (ªerban Ionescu), director deliceu cu misterioase ºi oculte puteri, care-ºi permitesã o angajeze ca profesoarã la „liceulul lui”. Mã rog,nu chiar pe degeaba, ci bucurându-se de nurii ei (întreacãt fie spus, scenele de sex dintre cei doi potocupa oricând un loc de cinste într-o antologie apenibilului). Apoi, de ea e îndrãgostit iremediabilun tânãr naiv ºi visãtor, Manu (Mihai Stãnescu),care tot vrea sã priceapã de ce s-a sinucis cãpitanul– personajul principal al cãrþii Milenei (asta fiindmai uºor de înþeles decât dacã filmul nu va provocasinucideri printre spectatori!)... Nu intru în detalii,vreau doar sã mai punctez câteva aberaþii: deºidisidentã, Milena locuieºte în centrul Bucureºtilor,într-o garsonierã de invidiat chiar ºi astãzi; deºi

disidentã, Milena are o maºinã de scris la care bateîn draci zi ºi noapte traducându-ºi propriul romanîn francezã; deºi petrece o vreme în beciurileSecuritãþii, Milenei nu i se clinteºte un fir de pãr(mã rog, în afara câtorva palme tandre pe care i leadministreazã Viºan – pardon, Marcus!); deºidisidentã, Milena predã la ºcoalã Glossaeminescianã (nu Împãrat ºi proletar!), iar elevii seîntrec în a face conexiuni spirituale cu Shakespeareºi în a-i adresa întrebãri profunde ºi adânci –º.a.m.d., º.a.m.d.: lista ar fi aproape inepuizabilã ºide ne-am limita doar la aberaþiile ce i se pun încârcã bietei Milena. Oricum, dacã cineva dintre rariispectatori ai acestui film va mai intra de bunã voieîntr-o salã de cinematograf pânã la sfârºitul anuluiîn curs, înseamnã cã are un stomac pentru care îlinvidiez.

Dar cred cã m-am înfierbântat fãrã temei:Dincolo de America este, de fapt, o glumã! Eugenªerbãnescu a scris scenariul ca sã-ºi amuze nepoþeiipreºcolari ºi imberbi, l-a trimis la concursul CNCtot din amuzament, juriul CNC i-a aprobatfinanþarea evident ca sã se distreze, Marius Barna aacceptat sã regizeze tot aºa, ca sã-ºi râdã în barbãde proºtii ce vor vedea filmul, actorii (sãtui dedrame gen 4,3,2, Hârtia va fi albastrã ori descheciuri gen A fost sau n-a fost?) ºi-au zis ºi ei cãn-ar fi rãu sã se relaxeze un pic, iar difuzarea –þinându-se cu mâinile de burtã de atâta râs – i-a datdrumul pe piaþã... Numai o mânã de critici amãrâþiºi invidioºi, de cârcotaºi, s-au gãsit sã-l trateze cuseriozitate aºa, într-o doarã, sã-ºi mai zgândãreulcerul...

Dincolo de AmericaIoan-Pavel Azap

3344




colaþionãri

Sã nu-mi spuneþi cã sunt ironic, doar cã înmicimea mea - mã mai bucur ºi eu, ca totomul, cã se întâmplã ºi la casele mai mari

câte-o dramã. Desigur, mã refer la filmul d-voastrãTinereþe fãrã bãtrâneþe (Youth Without Youth),realizat dupã cartea lui Mircea Eliade, cu TimRoth, Alexandra Maria Lara, Bruno Ganz, MarcelIureº, Adrian Pintea etc. Cum sã nu mã bucur cãaþi revenit în Bucureºti, cã nu ne-aþi uitat, cã aþifilmat aici, încercând sã vã împregnaþi de stilul luiEliade, cunoscând locuri ºi oameni!? Dupã zeceani de „tãcere” aþi lansat acest film cu speranþemultiple. Cum sã nu fiu fericit auzind colinderomâneºti, vãzând zãpada autohtonã, Gara deNord, „Universul”, Piatra Neamþ...!? Ca sã-mi dauseama - iertare! iertare! - cã aþi ratat. Ca unadolescent, ca un debutant, v-aþi lãsat în uitarereþetele filmice ºi v-aþi lansat într-o demonstraþieobositoare, dezlânatã, ca o „trestie care visa cã efluture”, fãrã sã ºtiþi „unde trebuie pus al treileatrandafir”. Mai apoi, „shanti, shanti”, aceaplângere a Veronicãi, care a fost Rupini, apoicâteva limbi, de la sanscritã la sumerianã,abordând metempsihoza, transmigraþia sufletului,naziºtii, reîncarnarea, oniricul, gândirea budistã...Nu e prea mult? ºtiu cã aþi fost încântat deconceptele cheie (timp, conºtiinþã etc). Aþi spus cã„pentru mine acest film înseamnã, de fapt, oîntoarcere la idealurile cinematografice pe care leaveam când eram student”. Vã cred. Pot sã vãmãrturisesc ceva? Eu niciodatã nu m-am dat învânt dupã Eliade. Între Eminescu ºi Blaga amînþeles cã ultimul era mai aproape de sufletul ºistructura mea. Era sã uit! Mama m-a îvãþat sã factocana de cartofi într-o manierã simplã, cinstitã,clasicã. Acum, scriindu-vã, m-am lãsat influenþatde melanjul d-voastrã ºi am încercat s-o complic,sã adaug produse noi, sã fiu inventiv. De ce

trebuie mers pe drumul bãtãtorit?Tema regenerãrii biologice a omului apare în

naraþiunea Tinereþe fãrã bãtrâneþe (1978) deMircea Eliade. Autorul se situeazã între science-fiction ºi tenta miticã. Dominic Matei e trãsnit înnoaptea de Înviere. El începe sã întinereascã.Medicul Stãnciulescu se ocupã de acest caz. Chiarºi Gestapoul e interesat de minunea respectivã,Doctorul Rudolf crede cã electrocutarea poatedetermina o mutaþie a speciei. Dominic învaþãlimbi strãine ºi în timpul somnului. Dacã segândeºte la un trandafir, noþiunea devine untrandafir real. Veronica va cunoaºte o mutaþieinversã, vorbind limbi sumeriene, protoelamite...tot mai spre protolimbajele nearticulate. Elimpede, e clar, aþi ecranizat naraþiunea cu ofidelitate enervantã ºi aþi uitat cã literaturasuportã altfel discontinuitãþile. Cum de aþialunecat, tocmai d-voastrã, în cliºee? ªtiþi ce mi-aplãcut cel mai mult? Genericul. Un aspect horror(nu am uitat filmele d-voastrã Dracula ºi Naºul),cu un ceasornic al cãrui angrenaj se fluidizeazã întonuri de sepia, cu pagini-palimpsest, peste carechipul fetei redevine schelet... Apare scriitorulbântuit, cu unica lui carte. ªtie cã, dacã o vatipãri, „voi fi un nimic, voi fi singur”. O cartepublicatã nu mai aparþine autorului. Cordonulombilical tãiat naºte un vid cleios. Ceea ceurmeazã în film... Da, nu v-aþi putut hotãrî, nuaþi optat, aþi pãstrat totul în flash-back-uridezolante, cu o voce din off, cu multã literaturãºi confuzie de chipuri. O discontinuitate aiuritã,care naºte dureri de cap, cu scene penibile,ridicole (mai ºtiþi cum cade fata de la bazastâncii, preþ de o jumãtate de metru, în miºcãrigraþioase, false, iar ceilalþi, speriaþi, se îndreaptãspre ea sã vadã ce a pãþit? ºi ce bizar sunãsanscrita aceea lângã ambulanþa calmã, într-un

peisaj optimist pur românesc!). Sigur cã m-amînduioºat revãzându-l pe Adrian Pintea în rolulcãlugãrului budist. ªi mi-am mai amintit de ceEliade n-a prea fost luat în seamã la început,deoarece pânã la 21 de ani - se spune - eraaproape de Garda de fier a lui Codreanu.

Nu vreau sã vã plictisesc, domnule Coppola,însã cred cã v-a copleºit un univers încãrcat desimboluri, care nu fãcea parte din structura d-voastrã artisticã. Aþi încercat sã coloraþi în bleuunele scene, ca sã mai delimitaþi confuziatemporalã. Aþi fãcut tot ce v-a stat în putinþã. ªieu am dorit o tocanã sofisticatã, uitând de bunelesfaturi ale mamei. Acum, în clipa asta, o arunc înpubelã. ªi vã mai aºtept mereu, pe d-voastrã,încãrcat de Oscaruri (1972, 1974), de Palme d’Or(1974, 1979). Pânã atunci revãd Apocalypse now,Conversaþia, Peggy Sue, Cotton Club... Nu v-aþisupãrat, nu? Plouã pe-aici ºi curãþ cratiþa pentru onouã tocanã.

Domnului Coppola, cu respectAlexandru Jurcan

CCrime jjustificate (Righteous Kill, SUA, 2008;sc. Russell Gewirtz; r. Jon Avnet; cu:Robert De Niro, Al Pacino, Brian Dennehy,

John Leguizamo) reuneºte în distribuþie doimonºtri sacri ai marelui ecran: Al Pacino ºi RobertDe Niro. Aceºtia au apãrut pentru prima datãîmpreunã pe un generic în 1974, în Naºul II al luiFrancis Ford Coppola, fãrã însã a avea nicio scenãîmpreunã, niciun schimb direct de replici. Abia în1995 regizorul Michael Mann le oferã o partiturãcomunã în Obsesia, un thriller în care se aflã întabere opuse: unul (De Niro) – gangster, celãlalt(Pacino) – poliþist. Crime justificate, tot unthriller, este primul film în care se poate spune cãcei doi mari actori joacã cu adevãrat împreunã.Din pãcate, doar se poate spune, pentru cã deºiscenariul are oarece potenþial pelicula esteplictisitoare, amorfã, lipsitã de nerv, cu o regieparcã la voia întâmplãrii, fãrã cea mai micã urmãde originalitate. Începând cu genericul, de oplatitudine ce te lasã cu gura cãscatã, filmul oþine tot într-aiurea. Turk (Pacino) ºi Rooster (DeNiro) sunt doi poliþiºti care fac un cuplu aproapeimbatabil, chiar dacã – sau poate tocmai de aceea– pentru cã, uneori, în anchetele lor apeleazã ºi lametode mai puþin ortodoxe. La un moment dat

unul dintre ei o ia razna ºi începe sã facã dreptatepe cont propriu, ucigând – dând dovadã, ce-idrept, de discernãmânt – numai mahãri din lumeainterlopã. Þinând cont de faptul cã ideea nu-idefel originalã, regizorului Jon Avnet îi rãmâneaudouã posibilitãþi de a realiza un film onorabil: fie„sã punã biciul” pe De Niro ºi Pacino –obligându-i sã joace, fie sã le gâdile orgoliul ºi sã-ilase sã se joace – respectiv sã-ºi autopastiºezeipostaze similare din filme anterioare (erausuficienþi justiþiarul din Taxi Driver ºi poliþistuldin Cruising ori Sea of Love), ba chiar sã seautoparodieze. În ambele cazuri filmul ar fi avutmult, mult de câºtigat. Din pãcate, Avnet s-alimitat la a spune „motor!” ºi „stop!”, fãrã urmãde implicare profesionistã. În atari condiþii, ceidoi actori sunt absolut derutaþi, atât interpretarealui Robert De Niro – deºi într-o mai micã mãsurã–, cât ºi a lui Pacino lãsând „copios” de dorit,fiind dacã nu lamentabilã cu siguranþã de unamatorism frustrant pentru spectator. Este pãcat,dacã ne gândim cã într-o situaþie similarã alþi doimari actori americani – i-am numit pe RobertRedford ºi Paul Newman – fãceau, în urmã cuaproape patru decenii, istorie în cele douã filmeîn care au apãrut împreunã:

Butch Cassidy ºi Sundance Kid (1969), respectivCacealmaua (The Sting, 1973) – e drept cã subbagheta unui regizor de o cu totul altã anvergurã:George Roy Hill.

ForºpanIoan-Pavel Azap

3355





Secvenþa discutatã pe larg în numãrul trecutimpune prin rigoare ºi construcþie regizoralã.Este vorba de acele norme ºi legi ale

mizanscenei clasice fundamentate ºi discutate maiales în cursurile de limbaj filmic ºi regie de filmsusþinute în faþa studenþilor de S.M. Eisenstein înanii ’50.

În acel spaþiu restrâns, aproape sufocant, alcomandamentului de front, Alioºa, eroul nostru,aflã cã pentru fapta sa eroicã este lãsat sã meargãacasã într-o permisie de cinci zile. Deci îi esteîngãduitã o anume formã de libertate pentru atermina ceea ce mobilizarea lui pe front a opritpentru o bunã perioadã de timp - reparareaacoperiºului casei în care locuieºte mama lui. Arede parcurs dus-întors peste 2000 de kilometri.Spaþiul geografic pe care intuim cã îl are de fãcuteste invers proporþional cu spaþiul în care segãseºte acum, un spaþiu primitiv dar protector. Vaavea la dispoziþie douã zile pentru deplasare ºitrei zile pentru a repara casa. Ne aflãm înminutul zece al derulãrii filmului. Urmãtoarelenouãzeci se vor constitui nu neapãrat într-un plotconcis - deºi povestirea cinematograficã esteperfectã din acest punct de vedere1 - cât într-oadevãratã epopee. Lungul drum spre casã se vadovedi a fi, în cele din urmã, o inegalã luptã cutimpul. Timpul va deveni personaj principal iaracesta va constitui combustia care va împinge maideparte naraþiunea cinematograficã. Dinmomentul în care Alioºa pãrãseºte frontulîndreptându-se spre casã întreg filmul se vaorchestra în capitole. În fiecare capitol va fidezvoltat un eveniment prin care, sau datoritãcãruia Alioºa se va îndepãrta tot mai mult deþinta propusã. Altfel spus asistãm la un paradox:pe mãsurã ce distanþa parcursã de soldat este totmai mare, îndepãrtarea acestuia de scopul sãu –revederea cu mama – devine ºi mai mare. Dartocmai prin acest lucru suntem martori aiconstruirii unui personaj nou în filmul de rãzboi:altruist, inocent, sentimental. Un prim exemplupoate sã fie secvenþa întâlnirii lui Alioºa cusoldatul care îl roagã ca în gara Uzlovaia – aicitrenul staþioneazã o jumãtate de orã! – sã dea ofugã pânã la soþia lui pentru a-i spune cã el, soþulei, trãieºte. Pentru a nu merge cu mâna goalãsoldaþii adunã unii de la alþii câteva bucãþi desãpun. Tot e mai mult decât nimic. Dacã laînceput Alioºa protesteazã invocând lipsa de timp,privirile celorlalþi soldaþi îl vor face sã cedeze. Maiales cã aceºtia merg spre front în timp ce elparcurge drumul în sens invers. El merge acasã întimp ce, ºi asta Alioºa o ºtie, o presimte, mulþidintre cei care înainteazã adânc pe fronturilemorþii s-ar putea sã n-o mai facã niciodatã. Deaici încolo întreg filmul (sau lunga cãlãtorie sprecasã) este dirijat regizoral printr-o excepþionalãvizualitate romanticã. O orientare stilisticã ce dãmarcã acestui film dar ºi unor alte filme desprerãzboi realizate în anii ’60, dupã dispariþia luiStalin, de cãtre un nou val de cineaºti deosebit detalentaþi.

Într-o foarte frumoasã ºi novatoare carteapãrutã la noi prin anii ’80 criticul NicolaeManolescu – vorbind despre roman la modulgeneral, pornind de la premisa-motto a studiuluisãu2 – încerca sã gãseascã o hartã idealã dupã care

romancierii scriu, un repertoriu ideal decombinaþii care prin criticã poate fi ulteriorreconstituit. Astfel subtilul analist îl citeazã peClaude Levi-Strauss cu al sãu eseu Tropice triste:„Ansamblul obiceiurilor unui popor estetotdeauna marcat de un stil; ele formeazãsisteme. Sunt convins cã numãrul acestor sistemeeste limitat ºi cã societãþile omeneºti, ca ºiindivizii, în locurile, visurile ºi delirurile lor, nucreeazã niciodatã în chip absolut, ci aleg anumitecombinaþii dintr-un repertoriu ideal, care poate firecunoscut.”3

Pânã la momentul afirmãrii acestei generaþiiromantice de cineaºti ruºi istoria cunoscuse douãrãzboaie mondiale ºi zeci de filme numite derãzboi, pelicule inspirate din evenimenteledramatice ale acestora. Practic aproape toate þãrileau contribuit cu astfel de realizãri: cinematografiaamericanã, cea rusã, francezã, italianã, polonezãetc. Lumea tranºeelor plinã cu noroi ºi apã, asoldaþilor care supravieþiesc în vecinãtatea morþii,a raidurilor terestre ºi aeriene, a rãtãcirilor,spaimei ºi absurdului existenþial4, a conturatgeografii combatante ale limitelor în care speciaumanã poate rezista. În acest sens, Chaplin afãcut din rãzboi o lume5 tristã cu resorturi comic-burleºti (Charlot soldat – probabil prima comediecu subiect de rãzboi din istoria filmuluiuniversal!); basarabeanul Milestone creeazã laHollywood primul personaj tragic – tânãrul soldatgerman Bäumer –, într-o povestire cinematograficãexemplarã (Nimic nou pe frontul de vest); JeanRenoir, cu a sa extrem de veridicã povestire6,orchestreazã o riguroasã construcþie regizoralã(Iluzia cea mare), precum ºi Roma, oraº decshisal neorealistului Roberto Rossellini, peliculã încare existã o extraordinarã preocupare de integrarea destinelor individuale în concertul total alspaþiului, al habitatului.

Dar nicicând ideea de romantizare nu a fostmai prezentã în cinematograf ca acum, odatã cugeneraþia unui Grigori Ciuhrai, Mihail Kalatozovsau Serghei Bondarciuk. Acest efect þinea maidegrabã de resorturile interioare ale uneicinematografii aflate în plin dezgheþ politic.Publicul – în speþã cel rusesc – trebuia sã vadã unalt fel de cinema, un alt fel de eroism, departe defacil ºi sterilã solemnitate. Personajul Alioºa, celplecat în permisia de cinci zile, vine tocmai dinacest orizont de aºteptare al publicului. Chiardacã întâmplãrile sunt departe de front, ecoulacestuia rãzbate la tot pasul. Destinele parcã secautã, se încruciºeazã, se depãrteazã în acoladenarative construite în formule poetice extrem derevolute la acel timp. Constructivismul clasic alfilmului rusesc dispãrea – ºi aici mã refer la unEisentein, Pudovkin sau Dovjenko – ºi acestuia îiceda locul cinematograful liber, cald, emoþionant.Secvenþele de cunoaºtere reciprocã, treptatã, pânãîn pragul iubirii desfãºurate în vagonul trenului –protagoniºti fiind soldatul Alioºa ºi ingenua darfricoasa Sura (o altã rãtãcitoare victimã arãzboiului) –, povestea infidelitãþii soþiei cãreiaAlioºa, o datã ajuns în apartamentul acesteiapentru a-i transmite doar cã soþul ei trãieºte,decide sã nu-i mai da cele douã bucãþi de sãpuntrimise de soþul ei de pe front, întâlnirea cumama sa preþ de doar câteva clipe, gãrile,târgurile, locuinþele, pauperitatea unei lumi cerefuzã sã moarã dând mai departe totul pentru

front, creeazã substanþa narativã a unuicinematograf modern în care aparenta rigurozitateconstructivã este înlocuitã cu fraze vizuale plinede emoþionant patetism. Dar tocmai în aceastãretoricã vizualã constã poezia acestuicinematograf care astãzi este numit la rândul luiclasic. ªtiinþa încadraturilor care conferã o unicãºi liniarã continuitate, ample miºcãrile de aparat(mai ales în exterioare), raporturile între planurileunu ºi doi, graþioasele mizanscene – atât aleexterioarelor cât ºi ale interioarelor, bucuriadescoperirii gesturilor simple, adevãrate, aprivirilor grãitoare, replici puþine dar fireºti ºidialoguri întregi înlocuite cu substitute-evenimenþiale vizuale, fluiditatea curgerii narativeîn pofida numãrului mare de secvenþe,plasticitatea neobiºnuitã a întregului eºafodregizoral care conferã un baroc efect emoþional,trimiterile discrete la pshihologismul romanelordostoievskiene sau a vastitãþilor spaþiale ºitemporale ale unor romane fluviu gen Rãzboi ºipace sau Pe Donul liniºtit, specificitatea localãsurprinsã prin atitudini, comportamente, costumesau decoruri fac din aceastã peliculã o adevãratãoperã de antropologie vizualã, în sensul acelorcombinaþii dintr-un repertoriu ideal de carevorbeam la începutul acestor însemnãri. De altfel,de aici înainte, elemente de construcþie narativãsau poeticitate vizualã vor fi preluate în filmelede rãzboi de pânã la noi, indiferent despre caredintre veteranii de azi ai cinematografieiuniversale vorbim: Steven Spielberg, Elem Klimov,Manoel de Oliveira, Oliver Stone sau AndrzejWajda.

Note:1 De fapt asistãm la un mozaic compoziþional în

care povestea drumului cãtre casã se va sparge în altecâteva mici povestiri încãrcate de sens, atmosferã ºirigoare narativã.

2 „Douã feluri de public au dat cele douã ordineale romanului, ordinea masculinã ºi ordinea femininã,doricul ºi ionicul sãu.” (Albert Thibaudet)

3 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, un eseudespre romanul românesc, vol. 1, Ed. Minerva,Bucureºti, 1980, p. 13.

4 A se revedea în acest context „secvenþa gropii”din Nimic nou pe frontul de vest al lui LewisMilestone.

5 În acord cu citatul dat de Manolescu poate sta ºiafirmaþia lui Charlie Chaplin vis-a-vis de lumea creatã:„dacã artistul concepe o lume ºi crede sincer în ea,oricare i-ar fi componentele, aceastã lume trebuie sã fieconvingãtoare.” (Charles Chaplin, Povestea vieþii mele,Ed. Muzicalã a Uniunii Compozitorilor, Bucureºti,1973, p. 232)

6 Criticul Tom Milne spunea despre Iluzia ceamare: „Credincios moºtenirii sale de fiu al pictoruluiAuguste Renoir, calitatea luminii ºi senzaþia de tangibi-litate a lucrurilor au deþinut o importanþã supremã pen-tru Renoir. Pentru acest motiv (ºi împotriva tendinþeigenerale a epocii), el a insistat aproape fãrã excepþie sãturneze în decoruri reale ºi nu în decoruri artificiale destudio. Pentru ca reacþiile personajului sãu sã fie cap-tate corect ºi corect înþelese în acelaºi timp, el trebuiasã fie vãzut în mediul sãu, ca parte din ceea ce îlînconjura.” (Caiet de documentare cinematograficã,Arhiva Naþionalã de Filme, Bucureºti, nr. 10/1966, p. 78.

71. Balada soldatuluiMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Deschisã recent, în a doua jumãtate alunii septembrie, la Galeria Veche aFilialei Cluj-Bistriþa a U. A. P., personala

designerului Laurenþiu Ruþã este intitulatã eliptic- „R”. Brandul unui „produs artistic” (re)lansatpe piaþa liberã a bunurilor culturale, expoziþiaocazioneazã o pasiona(n)tã trecere în revistã aunor proiecte artistice deschise, reluate, sustrasemiraculos, la limitã, unei ireversibile disoluþii.

Marile ... iluzii ale tinerilor plasticieni clujeniai anilor ’80, reuniþi în reþeaua cvasi-subteranã acenaclurilor exclusiviste ale „speranþelor” arteiautohtone - sub denumirea genericã Atelier 35 -au supravieþuit, în mod bizar dezintegrãrii post-decembriste a infrastructurii lor aparente.Referinþele la mitul fondator al acesteia, larezistenþa inteligentã, abilã în faþa presiuniiideologice exercitate de regimul totalitar, laactele de suprem curaj, la momentele de apogeuartistic atribuite discret semiclandestinelor eimanifestãri, la rigoarea esteticã/formalã inerentasumate în cadrul unei severe deontologiiprofesionale, în loc sã se estompeze, revin acumîn atenþia protagoniºtilor/supravieþuitoriloranilor de început ai miºcãrii.

Experimentalismul originar, epurat, degrevatde funesta ambiguitate a artei compromisuluidin „epoca de aur” îºi regãseºte, sub impactulnoilor realitãþi socio-politice ºi tehnologicemotivaþia culturalã profundã a libertãþii deexpresie artisticã.

Re-contextualizând ethosul anilor de liceupetrecuþi în Timiºoara anilor ’70, contaminat înmod esenþial de climatul de efervescenþãartisticã generat de grupul Sigma, LaurenþiuRuþã îi invocã ecourile generoase. Precedat de„1+1+1” (Bertalan, Tulcan, Flondor), Sigmaimpunea un nou statut al artistului ºi o nouãdimensiune a gestului artistic responsabil; artiºtiprecum Constantin Flondor conºtientizau acutnecesitatea în actul de conºtiinþã al exprimãriiprin artã a unei prealabile limpeziri teoretice,conceptuale, argumentarea marcând ºi orientând

decisiv alegerea mediilor artisticeneconvenþionale, precum ºi procesualitateademersului plastic propriu-zis.

În acelaºi sens, Laurenþiu Ruþã îºi asumãîncã de la primele sale tatonãri teoreticeviziunea sinteticã „interdisciplinarã” asupranaºterii operei de artã, gãsindu-i, peste ani, ofundamentare solidã în studiul sãu - „Convertirivizuale ale unor date artistice, ºtiinþifice,matematice”.

Rod al efortului de cartografiere a realului, atentaþiei de a construi forme reversibile,transpuse în tipare de croitor al neverosimilului,studiul legitimeazã visarea rebelã în regim diurna prospectãrii imaginative dezvoltate de autorulsãu, permiþându-i sã se întrebe cu eternãcandoare meta/matematicã - ce efect/conþinutar avea ca formã spaþialã, orice formãbidimensionalã?

Integrabile într-un trend retro, late-modern,persistent în spaþiul artistic euro-atlantic,experimentele formale ºi conceptuale marca „R”- se detaºeazã prin „mirarea” programaticã înfaþa Existentului, ce face ca umilulambalaj/suport al unui conþinut (imagine, text)sã ofere prin împreunã-descoperire cuspectatorul, în regim revelatoriu, o ieºire dinºablonul banal de a produce ºi citi obiecte,invocând pe cãi conotative, de o complexitatesporitã, mereu alte dimensiuni ale cunoaºteriiformei.

3366

Black PANTONE 5569 UU vverde

Black PANTONE 5569 UU vverde

plasticablocnotesªtefan ManasiaPanicã! Un film cu "oameni obosiþi" 2

editorialOvidiu Pecican Europa lui Matia 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany La scarã mãritã 4Valentin Derevlean Urbancolia - un roman încãutare de public 4Adriana Stan Construind deconstrucþia 5

cartea strãinãVianu Mureºan Crimã ºi erezie în lumea miniaturiºtilor 6

ordinea din ziIon Pop De la Iaºi la Ierusalim ºi înapoi 8

incidenþeHoria Lazãr Barocul ºi politica 9

sare-n ochiLaszlo Alexandru Noica la a doua tinereþe (I) 11

poeziaRadu Vancu 13ªtefan Manasia 13

emoticonªerban Foarþã Rime e(s)t raison 13

prozaMihai Mateiu Aproape 14

reperePaula Pop Dragostea în vremea holerei 15

eseuMarius Jucan Shelby Steele ºi critica politicilorrasiale postbelice din Statele Unite 16

interviude vorbã cu poetul Ion Mureºan "Invidiez toatã marea poezie a lumii" 18

profil de scriitorPetru Poantã Geo Dumitrescu - poetica demistificãrii 20

religiaphilosophia ChristianaNicolae Turcan Gândirea slabã ºi creºtinismul 21

dezbateri & ideiGeorge Jiglãu Cultura politicã în România De la parohialism la participare 22remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Filosofia ºi arhitectura. Sfaturipentru arhitecþi 23

rãstãlmãciriMihaela Mudure De ce erou ºi nu eroinã? 24

opiniiEmil Pop Gramatica locului turistic 25

flash-meridianIng. Licu Stavri China ºi izvoarele Renaºterii 27

ferestreHorea Bãdescu Doctor Faust 28

aºchii de memorieTudor Ionescu Profesorul începãtor 28

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Stânga ºi dreapta 29

rânduri de ocazieRadu Þuculescu De zece ani, în compania COMPANIEI... 30

zapp-mediaAdrian Þion Baloane de sãpun 30

muzicade vorbã cu Constantin Andrei Serenade pentru clujeni 31

teatruMAN.In.FESTEdiþia a 4-a, 19-28 octombrie 2008, Cluj-Napoca & Oradea 32

filmLucian Maier Boogie 33Ioan-Pavel Azap Dincolo de America 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Domnului Coppola, cu respect 34Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 71. Balada soldatului 35

foto & urbanismLivius George Ilea "R" - Laureþiu Ruþã 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

„R” - Laureþiu RuþãLivius George Ilea

Date post:	22-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/147.pdfTRIBUNA 147 PANTONE 5569 UU vverde...

Documents