Black Pantone 1137 UU, PPORTOCALIU TRIBUNA · fost o ediþie de lux din Codul lui da Vinci. Trofeul...

TRIBUNA 90

Pantone 1137 UU, PPORTOCALIU

Pantone 1137 UU, PPORTOCALIU11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 - 11 5 ii u n i e 2 0 0 6 1,5 lei

Profil de autor Radu Þuculescu

RetroproiecþieCercul literar

de la Sibiu/Cluj

Com

paratismul, teritoriu fãrã com

promis

Alex

Gold

iº | Ad

riana S

tan | A

uro

ra Þeu

dan

| Mara S

tanca

Virgil MihaiuJazz timp de o

sãptãmânã la Sibiu

Judeþul ClujIlustraþia num

ãrului: Vlad

imir Z

amfirescu

Stigmatele

S plendid Târgul de Artã Popularã desfãºuratîn Piaþa Unirii din Cluj între 19-21 mai.Participanþi din toate colþurile României,

din Maramureº în Tulcea ºi din Dâmboviþa înSuceava. E greu de rezistat tentaþiei de a face uninventar a la Moºii lui Caragiale, doar cã aici nuera nimic derizoriu, chiar ºi kitsch-ul avându-ºipartea sa de savoare ingenuã lângã arta autenticã.Aºadar: turtã dulce, icoane, jucãrii din lemn ºiceramicã, cergi, costume populare, covoareþãrãneºti, linguri, scãunele ºi copãiþe din lemn,fluiere, clopuri oºeneºti, ouã încondeiate, cununide flori, pãpuºele din pãnuºi de cucuruz, feþe depernã ºi ºtergare, feþe de masã, cojoace, brâiecolorate pentru fete ºi chimire bogate din pielepentru feciori, multã-multã ceramicã, mai ales dinCorund ºi Horezu, ba chiar ºi un þigan de prinBucureºti, cu sfeºnice din aramã bãtutã ºipodoabe din aur. S-au cumpãrat de toate, s-afilmat/fotografiat în draci. Preþurile: chilipir curat,de la 20 de mii la câteva milioane de lei (nu maimult de 5).

Compozitorul clujean Ciprian Pop, asistent laAcademia de Muzicã, a fost nominalizat recent laPremiile Prometheus – Opera Prima. Alãturi de el,alte nume sonore ale tinerei generaþii, între careregizoarea de teatru Ana Mãrgineanu sauregizorul de film Cristian Nemescu ºi poetularãdean T.S. Khasis. La Opera Omnia figureazãsomitãþi culturale, precum Radu Penciulescu,Helmut Sturmer, Aurel Stroe, Gheorghe Grigurcu,Ileana Mãlãncioiu, Vladimir Zamfirescu – care vaexpune la Muzeul de Artã din Cluj din 1 iunie –sau Ion Sãliºteanu. Premiile se vor acorda înoctombrie.

Uluitor afluxul publicului clujean la NoapteaMuzeelor – în 20 mai. Câteva mii de oameni detoate vârstele ºi condiþiile au fãcut coadã laMuzeul de Artã, s-au plimbat în voie prin sãlileMuzeului de Istorie sau au ascultat vrãjiþiexpozeul cu diapozitive al lui Iosif Viehmann laMuzeul Speologic. Publicul consumã totuºiculturã. Unde e atunci fractura care þine goalesãlile de muzeu în mai tot timpul anului? Sã fieoare vorba de un deficit de marketing alinstituþiilor? De neºtiinþa vânzãrii „mãrfii”culturale? Iatã un subiect de discutat.

Petru Poantã ºi-a lansat cu fast ºi lume bunãvolumul de memorii ºi „arheologie” socio-culturalã Clujul meu. Primul volum, dintr-o seriemai mare, are drept punct central Casa deCulturã a Studenþilor, ca instituþie catalitic-culturalã a anilor 60-70.

În 2 iunie începe la Cluj a cincea ediþie aTIFF. Program straºnic, cu nu mai puþin de 12filme româneºti, câteva chiar în competiþie.Printre ele, ºi recent premiatul la Cannes „A fostsau n-a fost” al lui Corneliu Porumboiu.

Regizorul Andrei ªerban, aflat la Cluj pentrumontarea la Naþional a piesei Purificare de SarahKane, îºi va lansa în 13 iunie volumul Obiografie, tocmai editat de Polirom. Tot atunci, elva primi din partea Universitãþii „Babeº-Bolyai”titlul de Doctor Honoris Causa. În urmãtorulnumãr al Tribunei veþi putea citi un ampluinterviu cu celebrul om de teatru.

Public numeros la Caravana „Gaudeamus –Carte de învãþãturã”, desfãºuratã la Cluj între 24-28 mai. Prin votul publicului, TrofeeleGaudeamus au ajuns la Librãriile Humanitas,Editurile Rao ºi Corint. Cea mai râvnitã carte afost o ediþie de lux din Codul lui da Vinci.Trofeul Presei a fost acordat cotidianului Adevãrulde Cluj, TVR Cluj ºi Radio Mix FM. Prin votulpresei, Trofeul Gaudeamus a revenit EdituriiEikon, iar cea mai râvnitã carte a fost Memoriileunei gheiºe.

Criticul de teatru George Banu s-a aflat între25-27 mai la Cluj, pentru a susþine o conferinþãpublicã ºi pentru a... juca în spectacolul Uitarea,montat de Mihai Mãniuþiu pe un text alcriticului. Conferinþa, despre Formele orfane înteatru, a fost excelentã. Spectacolul – ceva maidiluat decât la premiera de acum câþiva ani – apus totuºi în valoare încã o datã performanþadansatorilor Vava ªtefãnescu ºi Sylvain Groud.Cât despre George Banu, mi s-a pãrut cã a jucatmai bine anul trecut, la Limoges, într-un spectacoldupã Caietele lui Cioran... Cred cã acum a avutemoþii.

În 12 mai, una din publicaþiile culturale etalonale României, Ziarul de duminicã, a ajuns lanumãrul 300. Felicitãri ºi sperãm sã prindemsãnãtoºi ºi numãrul 1000. Pe bune.

Multe, dar nu ºi mãrunte

22 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþã

Colaþionare ººi ssupervizare:Amalia Lumei

Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


pe la Cluj

33



TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006 33

editorial

A m amînat multã vreme scrierea acestuitext, tocmai pentru a-mi clarificaimpresiile asupra Colocviului Tinerilor

Scriitori, gãzduit în perioada 5-6 mai, la Bucureºti,de Uniunea Scriitorilor din România. Organizatcu destul aplomb, mulþumitã proiectului &eforturilor infatigabilului Dan Mircea Cipariu,colocviul nu ºtiu dacã ºi-a atins – fie ºi parþial –þintele.

Am plecat la dezbatere cu speranþa uneicoerenþe minimale, unui dialog funcþional, a uneiînþelegeri dincolo de cliºeele geografice, de grup,de ºcoalã literarã º.a.m.d. Cliºee de care vorbitoriis-au lovit, totuºi, în cele 2 sesiuni ale primei zile,moderate de Daniel Cristea-Enache ºi deConstantin Stan în Sala Oglinzilor din sediulUSR. Am avut, în cîteva rînduri, impresia cãparticipanþii vorbesc doar pentru a-ºi mai auziîncã o datã glasul de cristal, doar pentru a-ºi maiîntãri o datã istoria, povestea personalã înainteaunui public care abia aºteaptã sã fie cucerit: aºase face cã au existat intervenþii interminabile,pãstoase (junele poet timiºorean, Tudor Creþu),jubilãri de moment, enigmatice ºi sarcastice(Cristea-Enache), încurcãri în iþele propriei poveºtigeneraþionale (Constantin Stan), reluãri punctualeale chestiilor deja discutate (Claudiu Komartin),branduiri ºi re-branduiri nu tocmai pe temã (LiviaRoºca), rãspunsuri la acuze inexistente, tãcerifinanþate din belºug de cãscãturi ºi rînjete (MihaiIovãnel & Andrei Terian) etc. Nu un consensiliescian mi le-aº fi dorit în sala Colocviului, sã neînþelegem.

Pe de altã parte, invitaþia adresatã de dl.Nicolae Manolescu în cuvîntul de deschidere, fien-a fost luatã în serios, fie a fost interpretatã înfel ºi chip, pînã la deriziune. A fost vorba de apune acum, în aceastã salã, problemele,adevãratele probleme de care tinerii scriitori selovesc fãrã încetare ºi la a cãror rezolvare nouaadministraþie USR poate contribui. A fost vorbade iniþierea unei discuþii privind ameliorareastatutului USR, a modalitãþii de primire a noilormembri, a sistemului de acordare a burselor,premiilor, a felului în care sînt/ vor fi retribuitelecturile publice. Lucruri pe lîngã care intervenþiileparticipanþilor au trecut, ca YAR-urile pe deasupraBãrãganului, razant. Dezinteres. Respingere.Neîncredere. O imagine ºifonatã, vetustã a breslei,care nu poate fi refãcutã printr-un singur speechelegant, ironic, excelent construit. Poate de aceea,delicateþea cu care preºedintele Uniunii îi invitasã-ºi spunã pãsul pe tinerii combatanþi a stîrnitzîmbete. Poate de aceea elogiul adus – de dl.Manolescu – statutului de scriitor sexagenarasistat, lovit iremediabil de decrepitudine ºibandajat de subvenþiile Uniunii a stîrnit unelechicoteli.

Dacã stau sã mã gîndesc bine, singureleintervenþii la obiect (pe care le-am auzit în primazi), venite din partea lui Rãzvan Þupa, IoanaCistelecan, Radu Vancu, Luminiþa Marcu, CostiRogozanu, asta mi-au sugerat: cã sînt martor,cumva, la schiþarea din mers a portretuluiscriitorului independent, cu opinii tranºante ºiperfect articulate, cu o anumitã vioiciune a

gîndirii, dotat cu umor ºi (auto)ironie, managereficient al propriei cariere pînã la apariþia, ºi lanoi, a speciei agentului literar.

Prin conjugarea eforturilor autorului de proiectDan Mircea Cipariu ºi ale editorului timiºoreanRobert ªerban a putut fi lansatã, la termenulstabilit, antologia Colocviul Tinerilor Scriitori(Editura Brumar, Timiºoara, 2006), cuprinzîndintervenþiile scrise ale participanþilor pe temaoficialã a întîlnirii: conºtiinþa dde ssine aa nnoiiliteraturi. Textele sînt grupate în trei secþiuni: Înloc de prefaþã scrie Dan Mircea Cipariu, Cuvîntulmoderatorilor e semnat de Daniel Cristea-Enacheºi de Constantin Stan, iar în secþiunea Cuvîntulparticipanþilor întîlnim articolele unor autoriextrem de diferiþi însã reprezentativi pentrufenomenul literar actual: ªerban Axinte, LaviniaBãlulescu, Rãzvan Bicã, Constantin VirgilBãnescu, ªtefan Bolea, Cristina Chevereºan, IoanaCistelecan, Bogdan Creþu, Tudor Creþu, AugustinCupºa, Luca Dinulescu, Diana Geacãr, SorinGherguþ, Claudiu Groza, Claudiu Komartin,ªtefan Manasia, Doris Mironescu, Alina Oancea,Antonio Patraº, Cosmin Perþa, AlexandruPotcoavã, Livia Roºca, Andra Rotaru, DragoºSchenkel, Robert ªerban, Rãzvan Þupa, RaduVancu, George Vasilievici, Mihai Vieru.

Tot în cadrul Colocviului s-a desfãºuratMaratonul poeþilor (arbitrat & moderat de poetulClaudiu Komartin). Excelent au fost întîmpinate“prestaþiile” lui Sorin Gherguþ, fericit cîºtigãtor aluneia din bursele acordate cu prilejul întîlnirii, alebucureºteanului Constantin Virgil Bãnescu ºicraioveanului Augustin Cupºa. Pe ultimii doi, unpoet ºi un prozator de mare rafinament, cititoriiTribunei i-au urmãrit, sînt sigur, în paginilenumãrului precedent.

Secretele supravieþuirii unuiBorges român asistat

ªtefan Manasia

Premiile pe anul 2005 ale Uniunii Scriitorilor din România, Filiala ClujJuriul, format din Ion Vlad (preºedinte), Ioana Bot, Sanda Cordoº, Mircea Popa,Ion Vartic, Horea Poenar (secretar); David Gyula, Laszloffy Aladar, Fekete Vince –pentru literatura de limbã maghiarã, a acordat urmãtoarele premii:

Poezie:Andrei ZANCA, Maranatha, Ed. Grinta,Dan DAMASCHIN, Rugãciunile pictorilor, Casa Cãrþii de ªtiinþã;

Prozã:Florina ILIS, Cruciada copiilor, Ed. Cartea Româneascã,Teodor TANCO, Cândva mã voi întoarce acasã, Ed. Limes,Mihai DRAGOLEA, Colecþia de mirãri, Ed. Limes.

Criticã ººi iistorie lliterarã:Mircea MUTHU, Studii de esteticã româneascã, Ed. Limes,Mihaela URSA, Scriitopia, Ed. Dacia,Liana COZEA, Confesiuni ale eului feminin, Ed. Paralela 45;

Eseu:ªtefan BORBÉLY, Despre Thomas Mann ºi alte eseuri, Biblioteca Apostrof,Diana ADAMEK, Eseuri creole, Ed. Limes,Marta PETREU, Filosofii paralele, Ed. Limes,SZÖCS István, Félrejáro ingák/Pendule nebune, Ed. Pallas-Akademia.

Traducere:Letiþia ILEA: Leon Bloy, Exegeza locurilor comune, Ed. Grinta; Gerard Blua, Pe drumul operei, Ed. Limes;

Debut:Diana COZMA, Dramaturgul-practician, Casa Cãrþii de ªtiinþã,Roxana SICOE-TIREA, A ºaptea dimineaþã a lumii, Ed. Limes;

Premii sspeciale: Dicþionar cronologic al romanului tradus în România (Ion Istrate, Doina Modola,Mariana Vartic, Mircea Popa etc.), Ed. Academiei, Premiul „Mircea Zaciu”, Gheorghe GLODEANU, Max Blecher, Ed. Limes, Premiul „Liviu Petrescu”, Justin CEUCA, Aventura dramei româneºti, Ed. Dacia, Premiul „Radu Stanca”, Sanda TOMESCU-BACIU, Nuvele norvegiene.ro, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Premiul„Eta Boeriu”, Cãlin TEUTIªAN, Eros ºi reprezentare, Ed. Paralela 45, Premiul „Ioana Em.Petrescu”, Adrian POPESCU, Aur, argint, plumb, Ed. Limes, Premiul „Marian Papahagi”, George VULTURESCU, Monograme pe pietrele Nordului, Ed. Limes, Premiul „I.D.Sârbu”, LUKÁCS József, Povestea oraºului-comoarã, Biblioteca Apostrof, Premiul „NicolaeDrãganu”, DÁNÉ Tibor, Huszoegyéves lettem/Am împlinit douãzeci ºi unu de ani ºi Agálánskor/Breviarul vremurilor galante, Ed. Appendix, Premiul „Bálint Tibor”, JANCSIK Pál, Mit tanácsolsz cinege?/Ce-mi propui, piþigoiule?, Ed. Kriterion,Premiul „Szilágyi Domokos”, CSÁVOSSY György, A bor dícsérete/Lauda vinului, Ed. Mentor, Premiul „KacsóSándor”, Vianu MUREªAN, Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas, Ed. Limes, Premiul„Henry Jacquier”, Ioan NEGRU, Zãpadã cu lupi, Ed. Grinta, Premiul „Negoiþã Irimie”, Alexandru JURCAN, Sã ieºi din viaþa mea cu o lumânare în buzunar, Casa Cãrþiide ªtiinþã, Premiul Cartimpex, Adrian GRÃNESCU, De-o parte ºi de alta a cãrþilor, Ed. Limes, Premiul „MikoErvin”, Doina RAD, Eta Boeriu, Ed. Limes, Premiul „Mongolu” pentru debut.

Diplomã dde oonoare pentru promovarea literaturii române contemporane: EdituraLimes – 13 titluri premiate.

ADRIAN CHIVU

Schizossonet Timiºoara, Ed. Brumar, 2006

C ã mai e loc de nou pe portativul liriciinoastre june o puncteazã inspirat ºidebutul în volum al lui Adrian Chivu:

Schizosonet (Ed. Brumar, Timiºoara, 2006),concentrînd un episod obsesiv, umanoid,suspendat limitativ ºi defrustrat în doze relativmicronice, convulsive. Se tranziteazã ºi seconsumã un fragment al „absenþei” ce parafeazãactantul/-a unei iubiri ºi, prin extensie, sensuldemontat în abisalitatea-i convenþionalizatã,desuetã. Iniþiala fixare a balanþei relaþionale într-oproximitate volitivã normatizatã în absolut ºi-nteoretic va fi progresiv decalcifiatã, ambiguizatãinfinitezimal, deconstruitã ºi plurivalentreconstruitã, arzînd înºelãtor curativ subterfugiilesalvãrii din golul intrinsec, individualizat ºitipologizat ca human nature. Retragerea animeidin cuplu paralizeazã ºi agreseazã sinele rãmas,violentînd molcom ºi febril o cãutare vicioseºuantã a acestuia – un traiect fals cîºtigat aldefulãrii ce infesteazã papil-senzorialul printr-omiºcare de absorbþie centrifugalã, personalizatã,debarasîndu-ºi proiecþia în imaginativ substanþialerotic, plasînd autenticitatea comodã a reacþiilorîntr-un adevãr rostit placid-dureros ºi enumerîndcantitativ bine-temperat gesturi comune,automatisme pur ºi simplu. Sensul parcursuluifuncþioneazã în paradigma cauzã-efect, termeniideconspiraþi ai ecuaþiei frînte iniþiind o logicãexpansivã, în registrul absenþei care pustieºte totulîn cale – semnificaþia sinteticã se sustrageobstinant revelãrii, acumulînd magnetic poli aiincertitudinii („mã sorb ca pe o ceaºcã de cafea”;„nu mã tem cã te pierd nu te-am avut niciodatãnu te-am simþit lîngã mine decît sub forma uneiînsetãri”; „sã mã legi ºi sã-mi explorezi trupul fãrãgrabã sã-mi atingi sexul numai dupã ce n-a mairãmas nimic altceva de iubit”; „cînd destupstraturile adipoase ale incertitudinii/ mele ºi mãîntreb dacã nu este greu sã obþii un sens”).Dihotomizarea animei în adjuvant ºi în narcoticnu face decît sã ºtanþeze relaþional absenteismulºi sã instaureze un vector vãdit paradit, alinconsistenþei disperãrii ca rezultantã anonsensului hegemonic. O staticã a disimulãriicomunicative ºi o menþiune a compromisuluibriliant uzitat ºi insinuat în natura umanãpervertesc rutinant ºi defectuos pînã ºi eroticul,într-un mecanism al convenþiei în social supusãrazelor X („unde eºti sã-mi torni vodka în vis/ºisã deºurubezi realitatea în mici rahaturi/ pestecare s-ar putea trece uºor”, „cine naiba sedrogheazã/ cu gura ta erogenã/femeie infamã”,„unde eºti/cînd scuip oamenii din cuvinte”; „uniisimt ºi atunci reacþioneazã ca atare/ alþii nu simtºi atunci imitã”; „cînd îmi tai degetele ºi le împartcopiilor/ pãcãlindu-i cã sînt bomboanecubaneze”). Marea absentã poziþioneazã eulmaladiv în „n” variaþii, sustrãgîndu-se certeþei,înþepenindu-l într-un marginal negativizat pe careînsãºi ea îl minimalizeazã esenþial, în vreme ceexerciþiul erosului se împovãreazã ºi el de himeraunei posibile salvãri; viciul mecanicist/izatsuplineºte ºi totodatã desemneazã absenþa,frecvenþa progresiv crescendo a interogaþiei

maniacal-stigmatizante „unde eºti” intensificãpercutant criza, restricþionînd senzorialul; cãutareacompulsivã a sinelui abandonat sfîrºeºte în gesturireflexe ºi-n retragerea tacitã din comunicarea cuceilalþi, asumatã firesc nevrotic, instaurîndu-seapatia disfuncþionalã – „ºi eu continuu sã scriu/caºi cum ai fi moartã/sau sfîntã/sau curvã/”; „suntultimul om/din ultima casã/locuiesc în ultimacamerã/de la ultimul etaj/nu vorbesc cu nimeni(...)/ea locuieºte-n dulap/ comunicãm prin uitare”;„unde eºti sã-mi spui cã cinismul poate fitopit/între pulpele tale ºi sînii tãi pot acoperilumea/cu un strat consistent de candoare”;”fumezºi nu mai am nici o speranþã”. Existã o recurenþãmicronicã în poem, dinamizînd ºi obstaculîndsensul (gunoaiele), precum ºi definiri parantetice,zvîcniri ale flagelãrii impuse, conºtientizate,transferînd inerþia incertitudinii, a ambivalenþei înpolisemanþia stazelor angoasat existenþiale; ele separcurg avînd indici temporali parazitaþi deabsenþã ºi permuteazã un tu fantomatic într-unnoi socializant regresiv.

Ritmicizarea filmicã în cheie de slow motion acrizei jongleazã tehnicist cu imago-uri de laprudent-previzibil, pînã la eludarea mai mult saumai puþin proporþionat ludicã a cliºeelor:rãsturnarea perspectivelor parantetice, practicasuperfluuã a intertextualismelor fie inserate fãþiº,fie insinuate parþial-color modificate în pattern,

expandînd ºi rãsfrîngînd izuri cotidiene înimediat, ori re-ipostaziind coordonatele ºi astfelrecondiþionînd materia primã ºi, implicit, finitã anucleului imaginii – acestea revitalizeazã chiariritant cerebelul sensibilos auctorial, debanalizîndsenzual spaþii comune, tentînd ºi trendy-ul joclexical care vine sã pigmenteze imaginea cuincipit instituit cliºeistic („ea tace/ mã îmbracãelegant/ ºi mã urcã în taxi:/ la ospiciu, vã rog”;„haideþi în fire am plecat pe lipscani lîngã fire dinbuchetul elenei”; „cînd dimineaþa se buluceºte înfereastrã/ ºi soarele rîgîie lumina ºi cãldura (..)/existã o zi însoritã în care bondarii zumzãie ºi /copacii îºi fluturã trupurile”; „polul nord/ ºi polulunde nu se-ntîmplã nimic”; dacã nu cumva ºiiubirea dãuneazã/grav sãnãtãþii”; „cînd amiaza seaºazã buhãitã pe veceu”; „luna îºi freacã sînii/ demarginea ferestrei”). Dez-ordinarizarea toposurilorde imagine se nuanþeazã ºi prin crochiurile-tabletãcu vînã de revoltã moderat manifestã, aforisticã,ce devoaleazã ºi desfiinþeazã practica derizorie amaximelor fals înþelepte, rostind poeticreconfortant obsesia-i derulatã pe axa dintre încãºi ºi totuºi, bîntuind echilibristic asezonat-mocnitun discurs liric persuasiv.

44



44 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

cartea

Absenþa la microscopIoana Cistelecan

AUREL SASU, CCARMINA POPESCU

Întâlnirile dde vvineriCluj-Napoca, Ed. Eikon, 2005AUREL SASU, CCARMINA POPESCU

Cãile lluminiiCluj-Napoca, Ed. Eikon, 2005

S untem grãbiþi, suntem foarte grãbiþi astãzi,foarte „ocupaþi” (de fapt... prizonieri) încele ale lumii. Mereu grãbiþi, am devenit

superficiali ºi trufaºi, de cele mai multe ori nepreocupã ce facem ºi ce avem, prea puþin cine ºicum suntem, în sensul ori dimensiunea fiinþeinoastre adânci.

Cine mai are timp sã lucreze întru spirit, cândpovârniºul cotidian e tot mai abrupt ºi tot maiaglomerat? Când vulgaritatea, tupeul, violenþaignorantului s-au dovedit infailibile cãi alesuccesului, cine sã mai purceadã cu trudã,smerenie, rãbdare ºi neodihnã pe „Cãile luminii”cele nevoiaºe ºi pline de riscuri?

ªi totuºi... „încã mai nasc pe lume oameni”,cum ar zice cronicarul. De mai bine de undeceniu, pãrintele profesor Theodor Damian s-adãruit unei statornice lucrãri întru spirit,înfiinþând, la New York, Institutul Român deTeologie ºi Spiritualitate ortodoxã, Cenaclul„Mihai Eminescu” ºi revista Luminã linã.Strãdania fãrã de zãbavã a preotului-poet cepãstoreºte diaspora româneascã din New York (ºinu numai) îºi aflã rãdãcinile în dorinþa pãrinteluicare, dupã cum însuºi mãrturiseºte, a consideratprioritare cultivarea „conºtiinþei identitãþii etnice,culturale, spirituale” ºi eliminarea falseipresupoziþii „cã ar exista douã sau mai multeculturi româneºti”. Iatã cã, deºi departe (geograficvorbind) de locurile natale, sunt români care nu-ºiuitã neamul ºi fiinþa, ba chiar sunt mai dispuºi

decât cei rãmaºi locului sã nu le risipeascã ºi sãnu le înstrãineze dupã cum bate, prin timpulistoric, vântul politichiei în cameleonicele-i culoriºi direcþii. ªi nu e vorba, aici, doar de un tributplãtit sub forma nostalgiilor incurabile aleromânilor pribegiþi în lumea largã (din pricinasãrãciei de zi cu zi ori din pricina “delictului” dea gândi liber). Nu este sentimentul sãmãnãtoristal dezrãdãcinãrii fiului plecat de la sat la oraº,sentiment extins, în virtutea capriciilor istoriei, ladezrãdãcinarea fiului plecat din þara de origineprin þãri strãine. E, aici, vorba despre necesitateaconservãrii unor repere valide ale proprieiindividualitãþi în aºa fel încât periplul existenþialprin alte spaþii decât cele natale sã nu fiedenaturare ºi risipã.

ªtiam de o vreme ºi într-o oarecare mãsurãdespre neostenita ºi curajoasa întreprindere apãrintelui Theodor Damian (sau, simplu, Doru,cum îi spun prietenii, dând parcã identitateinefabilului „dor”), dar totul rãmânea într-o zonãa... aproximãrii de la distanþã, întrucât maieficient circulã în zilele noastre informaþiapoliticã, sportivã ºi de scandal decât informaþiaculturalã.

ªi totuºi... mãrturie cã osârdia nu e tocmai înzadar, cã, prin stãruitoare credinþã, iubire ºisperanþã paºii ne (mai) pot purta pe deasupraapelor (despãrþitoare geografic) stau cele douãvolume, însumând peste 500 de pagini, publicateîn 2005 sub semnãtura lui Aurel Sasu ºi CarminaPopescu, grãitoare sintezã asupra celor - deja peste- zece ani de trudã duhovniceascã ºi artisticã apãrintelui Theodor Damian la New York. Sunt odovadã cã dialogul cultural transoceanic esteposibil, cã „acasã” cineva ascultã ºi participã laceea ce se petrece peste mãri ºi þãri încomunitatea româneascã. Acestea, de fapt, sunt„Cãile luminii”, iar minuþioasa cercetare la careau purces Aurel Sasu ºi Carmina Popescu nunumai cã informeazã despre statornica lucrare apãrintelui Theodor Damian la New York, dar ºiredã, printr-o bine cugetatã selecþie de texte-mãrturie, atmosfera „Întâlnirilor de vineri”.Anume a întâlnirilor de cenaclu ce sunt gãzduite,

Literatura românã laNew York

Mihaela Malea Stroe

vinerea, sub catapeteasma bisericii „SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel” din Queens, întâlniri în ºiîntru cuvânt românesc. Greu de fãcut o alegerepentru a ilustra ce oaspeþi din þarã au trecut, de-alungul timpului, pragul lãcaºului ºi s-au împãrtãºitdin „Lumina linã” ce se revarsã acolo, întrucâtlista numelor de seamã e foarte lungã ºi cuprindepersonalitãþi din cele mai diverse domenii aleînfãptuirilor omeneºti: literaturã, muzicã, teologie,criticã ºi istorie literarã, politicã. De pildã: DoinaUricariu, Aurel Sasu, Nicolae Manolescu, GrigoreVieru, Gellu Dorian, Mihaela Albu, SofiaVicoveanca, Emil Constantinescu, Lucia OlaruNenati. Scriitori, actori, pictori, critici, istorici,ambasadori (în sens propriu sau figurat),episcopi, preoþi, politicieni - veniþi din þarã sau...de prin alte þãri - se pot bucura de ospitalitateacenaclului „Mihai Eminescu” sau aceea apaginilor revistei Luminã linã pentru cãimportant este, pânã la urmã, accesul lacomuniune.

Cu totul impresionantã este ºi listacolaboratorilor de pretutindeni ai revistei, dintrecare îi amintim pe: M. N. Rusu (redactor ºef între1997-1999), Mihaela Albu (redactor ºef din 2000),Aurel Sasu, Alexandru Nemoianu, Mircea Petean,Gellu Dorian, Mirela Roznoveanu, MariusChelaru, Constantin Miu, Eugen Pentiuc, MirceaItu, A. I. Brumaru, Ioan Gâf-Deac, FlorentinSmarandache...

Identitatea distinctã a revistei, dupã cumspune Th. Damian, constã în „îmbinareaarmonioasã a trei dimensiuni: teologicã, literarã ºide viaþã comunitarã”.

A face cuvântare temeinicã despre ºi a aduce,prin asta, la cunoºtinþa lumii, o lucrare temeinicãînseamnã - deja - conlucrare ºi biruinþã a celor cen-au încetat (într-o lume prea grãbitã sã sesinucidã spiritual) sã spere, sã creadã ºi sãiubeascã.

Cercetarea migãloasã „gânditã ºi alcãtuitã” deAurel Sasu ºi Carmina Popescu în cele douãconsistente volume-document este rãspunsulfiresc la strãdania fãrã de istov a lui TheodorDamian. În esenþã, un admirabil exemplu dedialog autentic, peste graniþe ºi peste distanþe,venit tocmai atunci când - preaplinã de sine ºisieºi suficientã - omenirea veacului se risipeºte învorbãrie deºartã, pradã confuziei dintre vorbã ºicuvânt.

DAN COMAN

GhingaBucureºti, Editura Vinea, 2005

A proape fiecare propoziþie din Ghinga luiDan Coman loveºte ca un baros(imaginea mi-a venit în minte înainte sã

ajung la sfîrºitul în care se spune limpede „toatãforþa mea se strînge ca un arc în fundul gurii/ºiloveºte fãrã milã”). Asemenea ton apodictic nuprea s-a pomenit în poezia românã, cel puþin nuîn cea recentã, însã lucrul cel mai remarcabil înacest sens este cã bravada virilã („tulbur pestemãsurã. nu cunosc pe nimeni care sã-mireziste/sînt un bãrbat cum nu vã puteþi imagina”)a scriiturii lui Dan Coman nu sunã deloc atinichea goalã. În cohortele neo-expresioniºtilordepresiv-clorotici ori spasmotici, în plutoaneleºmechereºti ale biografiºtilor ºi utilitariºtilor, Dan

55



55TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Alpha maleRareº Moldovan

Coman dã iama cu acest nemilos ºi uimitor„cîntec despre mine însumi”(Whitman îmi pare afi, în mare, modelul acestui volum, în fapt unsingur mare poem), în care autoscopia areprecizia unui laser, iar în jurul tãieturilor eichirurgicale, resturile „lumii” se alipesc halucinantºi, iluminate, capãtã volum precum o serie deholograme.

Privitã de sus, miºcarea de ansamblu apoemului are coerenþa unei psiho-drameexpresioniste în trei acte, ºi trebuie înþeles aiciatributul în accepþia sa originarã, adicã în sensulîn care personajele ºi acþiunile acestora sînt mãºtiºi expresii contigente ale unor forþe impersonale.

Primul act e unul „pre-natal”, în care seanunþã, se joacã ºi se amînã douã „naºteri”: ceaviolentã ºi mereu împiedicatã a „umbrei” dincorp: „ºi umbra trupului prin trup ca un fãt detreizeci de ani”; ºi cea a „bãrbatului de treizeci deani” din braþele ghingãi, himerã maternã („purtatîn braþe de ghinga trec neîncetat printre vii/ºi leimit miºcãrile/aproape treizeci: puþin cîte puþinsoarele deasupra mea/ºi aproape treizeci: puþincîte puþin trupul meu nãpãdind lumea”).

Auto-claustrat în Bistriþa – care e doar o odaiedeschisã unui soare cînd „încremenit”, cîndbezmetic (pe rînd el „loveºte”, e „gata sã serostogoleascã”, „scîrþîie”, se „ridicã din podea”,º.a.) – ºi þinut vreme îndelungatã în braþe deghinga, „bãrbatul impecabil” al lui Dan Coman sededã unor ruminaþii egocentrice ºi uºor schizoide(„tot ce a luminat pînã acum a luminat pentruumbra mea/stau în bucãtãrie ºi îmi pregãtesccafeaua cu miºcãri/care aparþineau altãdatã uneifemei”. Lãsîndu-se în voia miºcãrilor dorinþei, careacoperã gama de la „a ademeni” la a „rezista”,sau abandonîndu-se purei agitaþii viscerale(„deasupra mea soarele nici mãcar nu se clatinã/ºieu sînt cuprins de delir/cãci tocmai acum ca unmotoraº de carne/se porneºte umbra sã-mi huruieprin trup/ºi sã zvîcneascã ºi sã facã spume negre-negre”), personajul îºi însceneazã cu superbie odramã ritualizatã a singurãtãþii ºi singularitãþii: „ºitrec zilele cu nemiluita ºi eu doar seara tîrziu/mãlungesc între braþele ei ca un animal fãrã blanã...toatã noaptea undeva lipiþi de fereastrã o duzinãde vii/imitã strania mea admiraþie”. Variaþiunileacesteia sînt repetate compulsiv, separînd spaþiulinterior (în care înstrãinarea de ghinga ºi deplãcerile unei intimitãþi sãlbãticite este învãþatã

treptat), de exterioritatea imitativã a celor vii: „ºiacum cu feþele lipite de fereastrã cei vii îºistrigã/unul altuia miºcãrile acestea/apoi vreme decîteva ceasuri exerseazã neîncetat./dintre plãcerilelor aceasta e cea mai exactã.”

În actul al doilea, fascinaþia narcisistã abãrbatului tînãr abia nãscut („ca o cloºcã stau cutrupul meu deasupra mea/ºi tremur debucurie./tot la douã minute îmi scot capul ºi mãprivesc/casc gura la frumuseþea mea”) seîmpleteºte cu fascinaþia faþã de moartea caredevine acum perceptibilã („din ce în ce moarteamã bîntuie iar þinuta mea/depãºeºte exactitatea”).Prelunga ipsaþiune hiperbolicã de aici („mã atingcum nici o femeie n-a fãcut-o vreodatã”) pare aproveni dintr-o obsesie a „exactitãþii” (cuvîntulapare repetat în poziþii cheie). E vorba de oprecizie cãutatã, de un antrenament violent alsuprapunerii corporalitãþii dezlãnþuite peste„forþa” cu care eul se dilatã, ocupînd tot spaþiuldisponibil („acum nu mai pot fi vãzut deºisplendoarea mea este esenþialã./acum nimeni numã mai poate vedea cãci nimeni nu poateprivi/din afara mea”). Pe mãsurã ce expansivitateawhitmanianã („am umplut o încãpere fãrãmargini ºi acum dau pe dinafarã”) a lui DanComan culmineazã, încep sã rãsune dejaacordurile încã în surdinã ale unei treptatedezagregãri corporale, care e totodatã o dispersiea sensului („tocmai acum am renunþat la magiedupã cum/am renunþat la aproape totcorpul/doar cu ochiul umezit de emoþie facnecontenit semne în gol”).

Ultima secþiune a volumului e aºadar una adisoluþiei: pe mãsurã ce corpul care a umplutlumea se risipeºte (ºi Dan Coman dã dovadã deadmirabilã precizie în înscenarea acesteipulverizãri lente), forþa se impersonalizeazã: „sîntputernic pînã ºi aºa fãrã mîini. sînt puternic pînãºi aºa/fãrã burtã./am forþa a o mie de cai la unloc”, „ºi deºi am numai cãpãþîna asta turtitã/mãtot minunez de cîtã spaimã sunt încã în stare”.Mi se pare cã este una dintre mizele poetice celemai importante ale Ghingãi aceastã translare acorporalitãþii într-un peisaj ininteligibil al urmelor,al reziduurilor, cãruia poetul, în linia unei misticiexpresioniste a elementaritãþii, îi dã turnura finalã(ºi doar uºor ironicã) a unei cosmogonii deinterior: „în urma ei sudoarea aceastagalbenã/mai acoperã o vreme suprafaþa apei./încet dar sigur pe deasupra lumii soarele/ca oplapumã pentru douã persoane./ºi în cameraîngustã la etajul al patrulea/eu sub forma acesteiguri urlînd/iar împrejurul meu de jur împrejurulmeu pãmîntul cel nou/proaspãt ºi fãrã nici ourmã.”

În mod straniu, limbajul poetic pe care DanComan îl practicã în Ghinga este în acelaºi timpo reuºitã ºi un pericol. Pe de o parte, forþa acesteiarte combinatorii care recurge obsesiv la aceleaºicîteva elemente e de netãgãduit, pe de alta,Ghinga mi se pare o carte care îºi epuizeazãregistrul sau genul, ea îºi este într-un fel propriapiatrã tombalã, ºi e greu de conceput cã DanComan va mai putea, sau va mai dori, sãcontinue în aceeaºi direcþie. Dar asta mã face sãaºtept cu ºi mai mare nerãbdare sã vãd încotro seva îndrepta.

66



66 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

G ruparea cerchiºtilor de la Universitateaclujeanã, aflatã în anii ’40 la Sibiu, înrefugiu, a avut în epocã un efect de ºoc

de nu prea mare intensitate, datoritã problemelormult mai mari ºi mai grave pe care rãzboiul leimpunea în atenþia generalã, inclusiv a intelec-tualilor, deci ºi a scriitorilor. Apoi, o vreme,despre programul estetic al acestor tineri, dispuºia da literalor române o nouã înfãþiºare, nu s-avorbit mai deloc, iar când era pomenit se fãceaîntr-un mod oarecum surdinizat, dacã nu era nea-parat exilat la colþul vechiturilor, de care soci-etatea postbelicã din România nu avea prea maretrebuinþã. ªi, poate cã acolo ar fi ºi rãmas dacãîntâmplarea (desigur nu a fost o întâmplare ci unproces autentic de selecþie ºi coagulare valoricã)nu ar fi fãcut ca majoritatea acestora sã confirme,impunându-se ca individualitãþi de marcã înpeisajul literelor postbelice. Dar, ceea ce a fost cuadevãrat formidabil la aceastã grupare a fost senti-mentul de solidaritate, pe de-o parte, susþinându-se reciproc în varii împrejurãri, pe de altã partemândria etalatã ferm, de a fi aparþinut acestuicenaclu literar ce ºi-l alesese pe Blaga drept steacãlãuzitoare iar pe Liviu Rusu, în bunã mãsurã ºipe H. Jaquier drept îndrumãtori spirituali, defacto. Cine va vrea sã observe însã maiîndeaproape structura acestei miºcãri - ºi existãde-acum cãrþi referenþiale asupra Cercului Literarde la Sibiu – va constata cã ea era organizatã, cade altfel mai toate cenaclurile asemãnãtoare, petrei nivele de aderenþi (unii vorbesc doar dedouã): Primul ºi cel cu adevãrat reprezentativ înmomentul fiinþãrii, este cel al liderilor (pentru cãnu a existat doar un singur lider, chiar dacãManifestul poartã semnãtura lui Ion Negoiþescu),care au dat tonul discuþiilor, care au impus ununghi de marº literar, veritabil. Între aceºtia, pelângã ideologul grupãrii (I. Negoiþescu) se înscriucu aport decisiv mãcar Radu Stanca ºi ªt. Aug.Doinaº. Un al doilea eºalon cuprinde, fireºte, unnumãr mult mai mare de antrenaþi la fenomen, ºieste format din susþinãtori entuziaºti în toate situ-aþiile. Între ei I.D.Sârbu (pe care postumitatea îlimpune, datoritã, mai ales, scrierilor nepublicatela vreme, ca pe un veritabil cap de serie), VictorIancu, Nicolae Balotã, Radu Enescu, EugenTodoran, Ilie Balea, Deliu Petroiu, IoanichieOlteanu etc. pentru ca la cel de al treilea nivel sã-iaflãm pe simpatizanþii, animatorii, mereu prezenþila întruniri ºi în haloul ideatic creat în jur, fãrã ocontribuþie individualã proeminentã atunci. Întreaceºtia îºi aflã locul Eta Boieriu. Doina Rad, înampla monografie ce i-o consacrã (Eta Boeriu.Prefaþã de Vasile Fanache, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005), are dreptate când face pertinentaremarcã:”Timoratã, la început, de volubilii ºi ade-sea causticii studenþi constituiþi în grupul Cerculuiliterar, tânãra de 18 ani asista la dispute fascinatãºi retrasã în < conul ei de melancolie >. Era,totuºi, < un etalon de magicã frumuseþe, cãreianu i-au trebuit niciodatã podoabe, nici zâmbetede duminicã pentru a fascina >, aºa < înaltã,suplã, unduitoare > (cum ºi-o amintesc cei care aucunoscut-o), fiind < suficient sã aparã pentru caspaþiul sã se cristalizeze în jurul ei>. Emanândfeminitate, prezenþa tinerei studente nu puteatrece neobservatã. Iarã ceea ce impresiona cu ade-

vãrat era inteligenþa sa vie, pertinenþa observaþi-ilor, transmise cu modestia care o caracteriza.Treptat ºi-a asumat curajul de a citi, în cadrulcenaclurilor, mai întâi traduceri, apoi ºi poezieoriginalã (…) Adeziunea Etei Boeriu la miºcareacerchistã a fost spontanã (…) Prietenia cu aceºtiaavea sã se lege încã din prima clipã, dar ea vadeveni cu adevãrat consolidatã pentru toatã viaþaabia dupã 1945”. Iatã, avem aici nu numai unportret fizic ci ºi unul spiritual, de tinereþe, careva rãmâne mereu acelaºi, pe tot firul existenþeisale, al aceleia ce va deveni în timp una dintrecele mai autorizate traducãtoare din marea lite-raturã universalã, de fapt din italianã, suferind întãcere pentru faptul de a i se fi recunoscut preapuþin autentica vocaþie poeticã. E cauza în care îºipropune Doina Rad sã pledeze, construind unadevãrat edificiu exegetic pentru a demonstra cãoriginalitatea poetei Eta Boieriu este de fapt ceacare dã dimensiunea de originalitate traducãtoareiEta Boeriu: douã linii de forþã ale uneia ºiaceleiaºi individualitãþi poetice pregnante înpeisajul literar postbelic.

Cu o rigoare ºi o disciplinã metodicã exem-plarã, Doina Rad urmeazã modelul monografic,sã zic aºa, clasic, abordând, cu privire de ansam-blu, analiticã, nu numai fiecare domeniu în careEta Boeriu s-a ilustrat, ci ºi fiecare operã în parte,realizând pentru fiecare o fiºã generalã din carenu scapã cu vederea nici impulsurile personale,interioare, în abordarea vreunei teme, nici modali-tatea de tratare – de obicei exegeta e înclinatãspre un comentariu stilistic -, nici tabloul recep-tãrii critice în momentul atcualitãþii dar ºi al pos-teritãþii, mereu cãutând a þine dreaptã cumpãnaobiectivitãþii judecãþilor de valoare.

O primã parte a monografiei este consacratãreconstituirii biografiei poetei, descendentã dintr-ofamilie de intelectuali de marcã, provenitã, caatâtea altele ce s-au ilustrat superlativ în culturanoastrã, din zona muntoasã a Pindului aromân.Viaþa familiei Caranica este încercatã în dramaticeîmprejurãri, de-a lungul vremii, distilând parcãanume în final destinul a doi poeþi contemporanide aleasã þinutã: Nicu Caranica, nevoit a alegecalea exilului, ºi Eta Boeriu, navetând mereu, fãrãsã protesteze, dintr-un loc de muncã în altul,chiar ºi în anii când aducea þãrii laurii unor înaltedistincþii internaþionale. Sunt urmãriþi, aºadar, pascu pas, anii ºcolaritãþii la Cluj, apoi la Sibiu, undeîºi trece bacalaoreatul la Liceul “Domniþa Ileana”;anii univesitari (1941 – 1945) la Sibiu, unde facecunoºtinþa profesorului de italianã UmbertoCianciolo, de care se va îndrãgosti, devenindu-isoþie ºi chiar dacã mai apoi va suferi o profundãdezamãgire, despãrþindu-se de el, acesta are merit-ul de a o fi fãcut sã se îndrãgosteascã deopotrivãde limba ºi literatura italianã, fapt decisiv pentruviitorul sãu literar.

Un capitol aparte este consacrat traducerilorrealizate de Eta Boeriu, facilitate de, spune DoinaRad, “deschiderea culturalã (…) a anilor ‘60” carea fãcut posibilã “traducerea ºi publicarea unortexte considerate înainte reacþionare”. Aºa se facecã în 1957 va da prima versiune, integralã înlimba românã, a Decameronului lui Boccaccio.“Critica vremii – face remarca Doina Rad – n-asalutat suficient aceastã apariþie, deºi timpul avea

s-o ateste ca pe un important act de culturã.Trebuie spus cã acest fapt nici nu ne mirã, dacãne amintim cã în acei ani încã nu se putea vorbi,cu adevãrat, de un < dezgheþ > al culturii române,de o realã eliberare a ei din chingile pro-letcultiste”. Citatul acesta este edificator pentrudiscursul critic al Doinei Rad, mereu atentã lacontextul cultural ºi politic al epocii, angajândfãrã sfialã, dar ºi fãrã exacerbãri, o polemicãjustiþionarã, de câte ori este cazul, în favoareaaceleia asupra cãreia se apleacã, tocmai în ideearejudecãrii, în alte condiþii, fireºte, fãrã nici un felde partipriuri, opera, cãutând astfel o restituireatât de necesarã ºi care îi reuºeºte, fãrã drept deîndoialã.

Discutarea activitãþii de traducãtoare a EteiBoeriu îi prilejuieºte Doinei Rad ºi câteva consi-deraþii, întru totul notabile, privind condiþia cre-atoare ce se pretinde, îndeobºte, aceluia ce îºi iasarcina de a înfãþiºa într-o altã limbã, marile saumai micile valori literare aleuniversalitãþii:”Traducãtorul e obligat – spunedomnia sa – dintr-o perspectivã eticã subconºtien-tã, sã respecte întru totul specificul lexical(arhaisme, regionalisme, latinisme în exclusivi-tate), topica acesteia (chiar dacã ea nu este regãsi-bilã, în mod firesc, în limba românã), metrica sauchiar zona de vocabule (care, tradusã prost, duce,de cele mai multe ori, la calculi lingvistici hilari).O asemenea rigiditate estompeazã, însã (…) subti-litatea de limbaj, încorseteazã tropii în tiparulunei alte realitãþi lingvistice”. Sunt observaþii lacare, într-un fel indirect, este raportatã munca detraducãtor a Etei Boeriu. “Traducerile Etei Boeriu– spune Doina Rad – sunt de cele mai multe oritexte re-create, cu o dozã mare de personalizare”,ceea ce ar putea duce la încadrarea lor “poezieioriginale”. Este, fãrã îndoialã, calitatea fundamen-talã a acestor traduceri ºi din perspectiva ei tre-buie receptatã ºi tratatã, la urma urmelor, polemi-ca pe care a purtat-o cu George Buznea, el însuºiautor al unei traduceri în limba românã a DivineiComedii, ºi care o acuza, elegant spus, de lipsã deoriginalitate. Aici, mãrturisesc cu toatã sinceri-tatea, mi-ar fi plãcut ca Doina Rad sã dea cursunei mai ample analize a traducerii, cu atât maimult cu cât în literatura noastrã existã opt versiu-ni integrale din Infernul, cu aceea a Etei Boeriu,nouã: Marin P. Chitiu, 1883; N. Gane, 1906;George Coºbuc, 1925; Al. Maru, 1943; Ion A.Þundrea, 1945; George Buznea, 1978; GiuseppeCifarelli, 1993; Marian Papahagi, 1999. O dis-cutare, în paralel, pe text, a tãlmãcirilor, ar fi pusîn evidenþã modernitatea tehnicii traducerii practi-cate de poeta clujeanã ºi ce domnia saafirmã:”pericolul abundenþei greoaie de arhaismeeste depãºit cu atenþie, cãci traducãtoarea lucreazãcu minuþie de bijutier, echilibrând, dozând ºi < încrustând > termenii la locul cel mai potrivit.Într-un echilibru perfect”. Desigur, acest demerscomparatist presupune o altã perspectivã de abor-dare, o altã muncã, altã deschidere de interpretarefilologicã ºi stilisticã, într-o altã dimensionalitate.Doamna Doina Rad trece în revistã aici, cuaprecieri judicioase, bazându-se pe bogate refer-inþe critice, versiunile româneºti ale romanuluiTovarãºul de Cesare Pavese, Curteanul, al luiBaldesar Castiglione (în parantezã fie spus, ce fru-mos paralelism se poate face între acesta ºiÎnvãþãturile lui Neagoe Basarab…), Canþonierul luiFrancesco Petrarca, Rime de MichelangeloBuonarotti, Cânturi de Giacomo Leopardi,

comentarii

Monografie Eta BoeriuConstantin Cubleºan

77



77TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Comedia Renaºterii italiene, Antologia poezieiitaliene (o “panoramã a ºapte secole de creaþiepoeticã“), Trinacria (antologie de poezie sicilianãcontemporanã) – dupã cum se poate vedea,asumându-ºi riscul ºi efortul, dupã spusele d-neiDoina Rad, redãrii “unor opere de mare valoaredin literatura italianã“, cu care îmbogãþeºte patri-moniul cultural naþional.

Partea cea mai interesantã ºi cea mai originalãa monografiei pe care D-na Doina Rad o dedicãEtei Boeriu este cea care ia în discuþie creaþia orig-inalã, poeticã, a acesteia, de la volumul Ce vânãtcrâng (1971), ce deschide, spune exegeta, un“lung proces de creaþie plasat sub semnul dionisi-acului”, temele principale – iubirea, moartea, ros-tirea orficã etc primind dezvoltãri originale în vol-umele urmãtoare, pânã la Miere de întuneric(1980), ce marcheazã, dupã demonstraþia DoineiRad, “etapa apolinicã“ a creaþiei acesteia. Seadaogã, desigur, antologiile de versuri postume,La capãtul meu de înserare (1985) ºi Din pragulfrigului statornic (1999), - toate probând cã “actulpoetic este unul solemn, ceremonios, sacru ºisacralizat, în acelaºi timp, ca o reverenþã de finala unui spectacol al înþelegerii vieþii ºi morþii”.

Discursul critic al exegetei este precis ºimereu la obiect, analitic – demonstrativ, dovedindo siguranþã deplinã în judecãþile de valoare ce sefac în totdeauna din perspectiva evaluãrii deansamblu a operei, în dinamica evoluþiei acesteia,de la o etapã creatoare la alta. Demersuldovedeºte nu doar o mare înclinare spredescifrarea motivelor, temelor ºi mai cu seamã asimbolurilor cu care opereazã aceastã poezie, darºi o profundã cunoaºtere a miºcãrii prozodiceromâneºti de azi, fãcând necontenite trimiteri laaceia cu care Eta Boeriu se învecineazã. Este întrutotul remarcabilã disciplina cu care îºi organizeazãaplicaþia criticã, într-o formulã ce aminteºte tehni-ca structuralistã, experienþa didacticã fãcându-seplãcut remarcatã la tot pasul prin tocmai ambiþianelãsãrii niciunui amãnunt semnificativ neexplici-tat, nelãmurit, cu o acurateþe evidentã în expri-mare. Tot acest demers aratã cu prisosinþã cali-tatea unui cercetãtor sobru, bine informat ºi dor-nic mereu de a scoate în evidenþã valenþele noi defrumuseþe ale operei asupra cãreia se apleacã.

În fine, pentru ca monografia sã fie cât maicompletã, Doina Rad acordã atenþie literaturiipentru copii, a Etei Boeriu, jurnalului de cãlãtorieal acesteia, condiþiei de teoretician al traducerii ºial artei poeziei, aºa cum se releveazã în intervi-urile acordate, nu mai puþin în angajamentulpolemic, atunci când se simte obligatã a-l face. Armai fi fost, bãnuiesc, un capitol extrem de intere-sant de abordat, anume acela al corespondenþei,cred bogatã, cu personalitãþi de seamã ale literelorromâne ºi strãine. Dar, nevorbindu-se nicãierinimic despre acest posibil depozit documentar,prefer sã mã opresc doar la aceastã simplã sem-nalare. Oricum, studiul monografic consacratpoetei ºi traducãtoarei Eta Boeriu, are menirea dea repune atenþiei actualitãþii, într-un dens demersevaluator, atât de necesar, de altfel, o personali-tate distinctã a liricii româneºti de dupã cel de aldoilea rãzboi mondial, dar deopotrivã ºi uncercetãtor literar de vocaþie, cu calitãþi deosebitede interpret al poeziei, în persoana doamneiDoina Rad, spirit echilibrat ºi pasionat, obiectiv înjudecarea actului artistic, posesoare a unei ampleorientãri în domeniu, pe care îl stãpâneºte cu si-guranþã ºi metodã.

(urmare din numãrul 88)

C u adevãrat la ea acasã se simte EditSzegedi, autoarea sintezei Tradiþie ºiinovaþie în istoriografia sãseascã între

baroc ºi iluminism (Cluj-Napoca, Casa Cãrþii deªtiinþã, 2004, 352 p.), în istoriografia sãseascãbarocã ºi iluministã. Finalul sec. al XVII-lea ºisecolul al XVIII-lea vãzute prin filtrul prestaþieiistoricilor saºi sunt punctul de forþã alcercetãtoarei, iar cunoaºterea ºi intuiþiile ei îºigãsesc validarea într-un spectacol, de astã datã, pemãsurã. Partea a patra a cãrþii este reuºitã însã nudoar fiindcã Edit Szegedi a studiat stãruitorpaginile îngãlbenite ale barocului ºi iluminismuluiistoriografic din mediile sãseºti, ci ºi fiindcã,autenticã membrã a comunitãþii ºtiinþifice clujene,ea se simte acasã printre preocupãrile iluministeale colegilor ei formaþi de profesorul PompiliuTeodor. Din acest punct de vedere, autoareafrecventeazã aceeaºi ambianþã ca ºi cercetãtoriibisericii greco-catolice Ovidiu Ghitta ºi GretaMonica Miron, ca ºi Toader Nicoarã – interesatde sensibilitãþile ardelene în aceeaºi epocã -, ca ºiGheorghe Gorun de la Oradea, contionuând ºilãrgind un program de investigaþii urmãrit cuobstinaþie de David Prodan, Ladislau Gyemánt ºialþii.

Lucrând cu materiale împrãºtiate, greuaccesibile ºi adeseori desconsiderate de curenteleistoriografice dominante, autoarea are în faþã osarcinã dificilã. Ea se strãduie, în primul rând, sãreconstituie un peisaj în cât mai multe nuanþe, cucât mai mult din complexitatea lui, supunând, înacelaºi timp, ºi discuþiei critice aceastã recoltã.Numai cã, fascinatã de ce gãseºte, nu o datã, EditSzegedi uitã de necesitatea calificãrii critice apaginilor gãsite, preferând desfãtarea evocãriiconþinutului lor. Sã nu se înþeleagã cã în acesterezumãri ºi expuneri ar lipsi operaþiunile defructificare criticã. Uneori, acestea iau formeextrem de atractive, ca atunci când se discutãdespre genealogia fantezistã a saºilor în diverselelucrãri istorice. Într-un alt loc, foarte binevenit,experta aºazã pe douã coloane, pentru a relevamai bine similitudinile, temele hroniculuicantemirian ºi pe cele ale lucrãrii lui JohannFilstich, dispunându-le în frapanta lor succesiuneasemãnãtoare. Comentariul ar fi putut fi, desigur,mai adâncit, arãtând dacã era vorba despre unmodel istoriografic ºi erudit comun, demn de a fiidentificat în epocã, de o forma mentis comunã,ce plutea în acel moment „în aer”, dincolo dediferenþa mediilor frecventate de cei doi (sã nuuitãm, totuºi, cã, la vremea conturãrii Hronicului,Cantemir se afla deja în Rusia petrinã, într-oambianþã savantã ce profita din plin de atmosferaintelectualã a academiei leibniziene de la Berlin)ori de orice alt motiv.

Dintr-un motiv neprecizat, poate pentru cãeste tentatã sã creadã cã istoriografia sãseascã arede a face numai cu cea universalã ori cu cealaltãistoriografie, sã-i zicem, oficialã, a Transilvaniei –mã refer, evident, la cea maghiarã -, Edit Szegediignorã raporturile dintre scrisul sãsesc despretrecut ºi tentativele româneºti în domeniu(exemplul de mai sus, cu compararea luiCantemir ºi Filstich, rãmâne o pistã neexploratã

în adâncime, abandonatã). Dacã ar fi procedataltminteri, poate cã lucrarea ar fi dobânditdimensiuni dificil de gestionat. Totuºi, programulautoarei pare îngrãdit astfel de o viziune specificãuniunii frãþeºti a celor trei naþiuni, saºii, nobiliimaghiari ºi secuii. Este, realmente, pãcat cãlucrurile stau astfel, cãci existã în carte indicii cão comparaþie care ar fi avut în mod consecvent învedere ºi evoluþiile istoriografice din mediileromâneºti ar fi conturat mai cuprinzãtor tabloul.În acest sens, trimiterea la tabelul de la p. 148,surprinzând „democratizarea” interesului pentruistorie la saºi, îºi gãseºte corespondentul ºipentru, sã zicem, Moldova (vezi Lumea luiSimion Dascãlul, cartea mea din 1998) ori ÞaraRomâneascã (de care s-a ocupat mai recent DanHoria Mazilu în Recitind literatura românãveche).

De fapt însã, ceea ce o intereseazã prioritar peautoare pare sã fie istoriografia sãseascã în epocadinainte ºi de imediat dupã intrarea Transilvanieiîn componenþa Imperiului Habsburgic (post1690). Din acest unghi, titlul ediþiei germane alucrãrii face dreptate conþinutului, cãci are învedere relaþia dintre scrisul istoric al saºilor epociibarocului ºi continuãrii acestuia pânã lailuminism, pe de o parte, ºi identitateaconfesionalã, etnicã ºi de stat, pe de alta.

Studiile de caz rãmân mereu interesanteatunci când depãºesc simpla cartografiere ºidescriere, paginile dedicate Albumului Oltardinumºi, respectiv, faimosului Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum rãmânând interesante. ªi mailãmuritoare este secþiunea dedicatã cronicii luiGeorg Kraus – aceastã scriere masivã fiindpublicatã ºi româneºte -, unde analiza concepþieiaprofundeazã salutar chestiunile legate deconcepþia autorului (raportarea la ordinea legalã,la principe, confesiune etc.). Mathias Miles face ºiel obiectul unui medalion binevenit, ca ºi MartinSchmeizl. În schimb, descrierile istorico-geograficeale lui Johannes Tröster ºi Daniel Wolff, orilucrarea pe tema originii popoarelor a lui LorenzTöppelt, deºi analizate amãnunþit, nu suntsituate, totuºi, în tradiþiile genurilor pe care leilustreazã cu suficientã acribie. Arãtând mai peîndelete rolul ºi istoria genurilor în EuropaCentralã, incluzând nu numai Germania printrereferinþe, ci ºi Polonia (foarte utile, în acest sens,ar fi fost studiile celebre ale lui P. P. Panaitescu ºiI. C. Chiþimia), partea de continuitate ºi cea denoutate a cãrþilor semnate de autorii saºi s-ar filãsat pusã în luminã mai precis. Nu strica, dealtfel, nici o explicitare suplimentarã a mãsurii încare ultimele douã genuri menþionate seîncadreazã tipurilor de lucrãri istorice în vogã.

Cu foarte multe deschideri ºi sugestii, ºi cucâteva izbânzi certe, sinteza lui Edit Szegediatestã intrarea în istoriografie a unei autoareînzestrate cu talent, pasionatã ºi a cãrei prestaþiemeritã salutatã. Cu o regândire la nivelconceptual ºi categorial a schelãriei metodologicecu care s-a operat, volumul Tradiþie ºi inovaþie înistoriografia sãseascã între baroc ºi iluminism arputea deveni o referinþã fundamentalã îndomeniu.

imprimatur

Trecutul istoricilor saºi (2)Ovidiu Pecican

88



88 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Încã la finele anului 1990, Alianþa Civicãargumenta nevoia instituirii unui „TribunalMoral“ care, odatã cu înlãturarea instituþiilor

ºi legislaþiei regimului totalitar, sã aducã „în faþajudecãþii naþiunii ideologia extremistã de stânga,care a inspirat, generat ºi acoperit crime, care i-aferit pe vinovaþi de pedeapsã“. Într-o scrisoaredeschisã adresatã d-lui Traian Bãsescu, la 19octombrie 2005, dl Traian Ilieºiu, unul din autoriifilmului Piaþa Universitãþii, pornind de la odeclaraþie a preºedintelui României care pretindeacã, pentru a condamna comunismul, ar fi nevoienici mai mult nici mai puþin decât de o comisievalidatã „ºtiinþific“ care sã elaboreze un raportoficial, arãta cã, oricum, dispunem de-o astfel desintezã care este Memorialul VictimelorComunismului ºi al Rezistenþei, realizat deCentrul de Studii asupra Comunismului dincadrul Fundaþiei Academiei Civice, la iniþiativa,din 1994, a Anei Blandiana ºi a lui RomulusRusan. Nu e suficient? E ca ºi cum pentru adovedi cã „iarna nu-i ca vara“, supremul panseu algândirii numitului preºedinte, ar fi aºijdereanevoie de un raport elaborat de o comisie„ºtiinþificã“ etc. etc. Tergiversãrile la care se vedesupus acest act de bun-simþ, ce nu ar atrage dupãsine mãsuri punitive (cu toate cã în unele cazuriele s-ar impune!), denotã o lipsã de conºtiinþã, osurdã ostilitate din partea organelor unei cârmuiricare se simte îndeajuns de apropiatã de vechea„orânduire socialistã“ ºi de-ai sãi reprezentanþi, caºi de cercurile politic-administrativ-afaceriste dedupã decembrie, înjghebate rapid pe vatra„orânduirii“ ce se credea imperisabilã. Un gol dememorie, un rabat la demnitate nu sunt oare maiconvenabile decât un gest ce i-ar supãra pe noii-vechi potentaþi? De ce sã ne legãm capul dacã nune doare nici... cotul? Ce e aia „Tribunal Moral“?Un moft intelectualist, un rãsfãþ elitist, uncapriciu al frustraþilor, indicaþi, aºa cum se cuvine,încã de preºedintele anterior, EmilConstantinescu, nu-i aºa? Conform dictonuluiantic, poporului român i se oferã, într-o„neabãtutã“ continuitate, pâine ºi circ. Dacãpâinea nu ajunge chiar pentru toþi sãrmanii înnumãr crescând ai acestei sãrmane þãri, circul, înschimb, debordeazã de noi ºi noi numere „tari“,prezentate de vedete de toatã mâna, unele din elenelipsind nici mãcar o zi de pe sticla consolatoarea toate, de la maneliºti ºi fotbaliºti la negustoriide fotbaliºti, de la politicienii agramaþi (nu ziceaoare tânãrul preºedinte al Camerei Deputaþilor „opãrere destul de unanimã“?) la pur ºi simpluagramaþii ce se doresc politicieni... Sã vedem cevor face cele douã instituþii create în ultimulmoment pentru a rãspunde înaltelor scrupuleprezidenþiale, una condusã de temeinicul istoricMarius Oprea, alta de abilul politolog VladimirTismãneanu, cea de-a doua strãlucind prinabsenþa lui Paul Goma, propus ºi neacceptat,omul ce ar fi fost – mai încape vorbã? – cel maicredibil membru al sãu. În ce ne priveºte nu ne

punem mari speranþe în efectul lor care cu greuar putea înrâuri benefic voinþa politicã a uneicaste privilegiate ce are nevoie, precum sepia, deo nebulozitate proteguitoare la adãpostul cãreiamulte se pot ascunde, multe se pot rãstãlmãci,multe se pot nãscoci.

Ca oameni de litere, ne îngãduim a reflectacu precãdere la un proces al comunismuluidesfãºurat ºi finalizat pe brazda noastrã, fireºte,parte integrantã a procesului în chestiune, înscrisîn orizontul întregii societãþi, dar posedând un setde trãsãturi particulare. Instrumentul cu careoperãm îl constituie revizuirile de stirpelovinescianã. Nu întâmplãtor ele se vãd tratateprea adesea cu ipocrizie, acceptate de ochii lumii,dar boicotate, blocate de facto. Revizuirile se cadea examina în chip obiectiv compromisurilescriitorilor ºi criticilor, care nu sunt exclusiv etice,aºa cum þipã, nevricoºi la culme, întrucât le fugeterenul de sub picioare, conservatorii, ci etic-estetice, împlântate precum corpuri strãine înopere nu o datã valoroase, sau extinzându-se fãrãnici o nãdejde de resuscitare. Nu suntemdemolatori, ci critici, adicã evaluatori ai valorii.Suntem departe, astfel cum se pretinde fãrã jenã,de a-i contesta pe marii scriitori (Arghezi,Sadoveanu, G. Cãlinescu, Camil Petrescu) care ausãvârºit compromisuri politice, reducând ei înºiºila moloz o parte, din fericire doar o parte, cu opondere relativ redusã, a creaþiei lor. Nu-i putemridica din neantul în care ºi-au fãcut sãlaº pescribii dominaþi da capo al fine desubmediocritatea propagandisticã. Nu-i putemscuti de oprobriu pe criticii care au cauþionatpolitizarea forþatã a literelor româneºti, chiar dacã,ulterior, câþiva dintre ei ºi-au schimbat cameleonicculoarea. Un iscusit sofist al actualitãþii,ambivalente iarãºi, cu sau fãrã voia d-sale, adicãintelectual-politic, ministeriabil cât încape în joculd-sale iluzoriu dilematic, susþine cã am doriîmpãrþirea scriitorilor în „juºti“ ºi „nejuºti“.Altminteri zis, ne atribuie nouã, celor ceconstatãm cu mâhnire ravagiile ideologiei, o grilãideologicã. Oare un judecãtor care are în faþãfelurite încãlcãri ale legii promoveazã prin însãºinatura activitãþii sale injustiþia? Oare un mediccare se strãduieºte a trata victimele unei epidemiitrebuie privit ca un agent al proliferãrii acesteia?Enormitãþile par evidente ºi e de mirare cã uneseist capabil a executa piruete speculative deremarcabilã virtuozitate îºi permite a desconsideraîntr-un asemenea grad perspicacitatea cititorilorsãi. Ni se confirmã astfel, din pãcate, observaþiapotrivit cãreia o eclipsã a principiului moral e, înfond, o eclipsã a inteligenþei...

Un alt simandicos, ajuns în capul foruluiacademic, afirmã cu o distractivã sapienþãavocaþialã, cã n-ar exista scriitori „benefici“ ºi„malefici“, ci, doar, neted, scriitori „buni“ ºi„proºti“. Nu e decât o variaþiune pe tema pe caream menþionat-o adineauri. „Scriitorii buni potscrie, uneori, cãrþi proaste ºi pot cultiva ideiregretabile. Ei trebuie judecaþi ca atare, fãrã

pãrtinire. Scriitorii proºti sunt nocivi, pentru cãrãspândesc prostul gust ºi incultura. Dacã este,totuºi, sã accept ideea cã existã o literaturãmaleficã, atunci n-aº ezita sã spun cã ea estescrisã de autorii fãrã talent. Prostia estefundamental maleficã, lipsa de talent este oformã de pornografie“. Numai cã... numai cã... seimpun niscaiva precizãri. „Prostul gust“ ºi„incultura“ pe care le vãdesc, bunãoarã, scrierilepãtate de comunism, au o origine, rãspund unuideterminism istoric pe care nu-l putem escamota.„Prostia“ e, de acord, „maleficã“, dar de ce sãascundem sub preº factura sa în cazul de fazãtezistã, oportunistã, tendenþionismul sãurezistent, într-un fel, pânã azi? Lipsa de talent e o„pornografie“ (aici e o repetare a unei propoziþii alui E. Lovinescu). Însã compromisul nu e oare osincopã a talentului, acceptatã ori, vai, simulatãcontra unor avantaje terestre? Adicã, pentru arelua termenul preopinentului, o „pornografie“ suigeneris? Sã fim serioºi! De ce sã vorbim, fariseic,despre „prost gust“ ºi „prostie“ în genere ºi sã nudezvãlui, în cazul specific, ce le întrupeazã, sã nule însoþim de o explicaþie? Critica nu e oare oanalizã, o explicitare, o sancþionare? Altfel mãtem cã atingem, din nou, acel punct sensibil încare ne dãm seama cã amoralitatea, oricâtemiºcãri de echilibristicã ar exersa, se suprapuneunui minus de inteligenþã. N-aveþi încotro,domnilor! E o reducþie de inteligenþã, asumatã. Peintegrala dvs. rãspundere!

Aºadar procesul comunismului nu se poateopri la examenul unei perioade istorice, cãreia înmod convenþional, i-am pus punct. În raza luitrebuie neapãrat sã se afle ºi defensorii sãi dinprezent, postideologii deveniþi paznici, mergândpânã la ferocitate, ai templului valorilor pe care lepoftesc mumifiate, ferite de orice adiere adezbaterii slobode, aducãtoare de primejdii. Nuputem desprinde comunismul de postcomunismpentru a cruþa segmentul ultim. Deoarece într-însul i s-au concentrat cele din urmã forþe, celedin urmã zvâcniri de existenþã. Aci s-au retranºatnostalgicii „îndrumãrilor preþioase“, cenzoriireciclaþi, de zodie nouã, daþi cu fardul liberalizãrii.Pe de-o parte avem a face cu o apãrare disperatã atrecutului care-ºi îngãduie a risca impertinenþaaserþiunii cum cã noi, practicanþii revizuirilor, amfi cei intoleranþi, cum ar veni „staliniºtii“ zilelornoastre (nu e o glumã, cuvântul l-am întâlnit subcâteva pene scrâºnite de grija supravieþuirii – ºtiuele bine de ce!). Pe de altã parte, ne confruntãmcu ifosele unei prezumþii de infailibilitate aparentsastisite, cu un autoritarism aparent sceptic, cu oaspiraþie molatic-suficientã la uniformitate, care,pe temeiul unor scaune, ce e drept îndeajuns desus situate, ale ierarhiei oficiale, respingcontroversele, încercând a asfixia discuþia.Democraþia în sfera culturii le taie respiraþiaconservatorilor. Chiar dacã (sperãm) nu le va venigândul de-a scoate pistolul precum Goebbels saudregãtorii bolºevici care n-au avut nici mãcarsinceritatea cinicã a nazistului, deºi s-au purtatmai revoltãtor decât acesta, e sigur cã au gestulreflex de a-ºi duce mâna la nas. S-au deprins cuaerul confinat al încãperilor închise, protejateideologic, iar aerul libertãþii, venit prinventilatoarele schimbãrii, îi tulburã nespus.

telecarnet

Pe când un proces al comunismului?

Gheorghe Grigurcu

99



99TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Din nefericire, mãrgelele de sticlã ale luiEdgar Papu nu s-au deºirat cu inocenþãîn Castalia, ci au fost fãcute ping-pong la

etapa naþionalã a Balcaniadei, sub privirea rînji-toare a unui Ceauºescu pus pe fapte mari. Putereacomunistã a preluat din zbor iniþiativa glorieilocaliste ºi a încurajat-o cu sîrguinþã, identificîndu-se cu ea. Protocronismul a devenit “poate chiarideologia de bazã a acestui regim” ceauºist(Verdery, op. cit., p. 153). A reprezentat, în oricecaz, o armã redutabilã în efortul de stîlcire a lite-raturii române din a doua jumãtate a secoluluiXX. A fost berbecele de atac al scriitorilor aserviþiextremismului naþional-comunist, pentru redis-tribuirea cîmpurilor de influenþã în viaþa artisticãºi a ponderii în clasamentele literare. Lupta sepurta în domeniile-cheie ale vizibilitãþii publice:criteriile de evaluare ale discursului critic, sferelede acþiune ale revistelor de culturã, consacrareaprin premii, constituirea canonului (în istorii liter-are, dicþionare, antologii, manuale ºcolare etc.).Eficienta gestionare a spaþiului public echivala cuimpunerea imaginii personale, care era în moddirect generatoare de privilegii.

În funcþie de aceste mize, s-au constituit douãblocuri antagonice de scriitori. Protocroniºtii s-auaºezat sub scutul partidului comunist ºi s-aurevendicat de la valorile naþionale autohtone, carejustificau orice operã literarã (dupã sloganul: totce e românesc e bun!). Antiprotocroniºtii afirmauprioritatea spiritului critic ºi luptau pentrumenþinerea esteticului într-un sector independentfaþã de etnic ºi de politic (conform convingerii cãnu orice e românesc este în mod automat bun)(vezi ibid., p. 192). Katherine Verdery, o cercetã-toare atentã a fenomenului discutat, a identificatcomponenþa taberelor aflate în conflict.“Afirmaþiile protocroniste cele mai extreme auvenit de la autori ca: Ioan Alexandru, PaulAnghel, Eugen Barbu, Nicolae Dragoº, IonLãncrãnjan, Pompiliu Marcea, Ilie Purcaru, ArturSilvestri, Constantin Sorescu, Corneliu VadimTudor, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu. Dintrecei care au luat poziþie împotriva lor îi amintescpe Ov. S. Crohmãlniceanu, Al. Dobrescu,Gheorghe Grigurcu, Mircea Iorgulescu, NicolaeManolescu, Z. Ornea, Alexandru Paleologu,Andrei Pleºu, Eugen Simion, Al. ªtefãnescu.Dintre cei care au avut poziþii fie mai moderate,fie mai echivoce, îi amintim pe Adrian DinuRachieru, Solomon Marcus, Constantin Noica (…)ºi, poate, Adrian Pãunescu (care, într-o disputã cuC.V. Tudor a fãcut unele afirmaþii publice în dis-crepanþã cu cele ale aliaþilor sãi protocroniºti)”(ibid., p. 329).

Prezenþa lui Edgar Papu în fruntea plutonuluiideologic are de ce sã-l umple de stupoare pe celcare îi cunoaºte trecutul. Ce cãuta oare învãþãcelullui Tudor Vianu, confidentul lui Lucian Blaga, sen-sibilul estetician universitar ºi fostul puºcãriaºpolitic al stalinismului – atîrnat de gît cu urmaºiidirecþi ai temnicerilor sãi? Ce voluptãþi perverseresimþea oare victima, sãrutînd în extaz obrazulzbîrcit al cãlãului?

În realitate profesorul Papu s-a transformat,

dupã ieºirea din puºcãrie, într-o biatã cãtanã vigi-lentã, care ºi noaptea se culcã în poziþie de drepþi,gata sã þîºneascã la ordinul partidului (comunist).Înainte de a-ºi populariza jucãreaua cu protocro-nismul, “a rãmas de pominã articolul lui EdgarPapu despre optimism. Nici nu apucase bine par-tidul sã lanseze o campanie de valorificare a opti-mismului de stat, cã Edgar Papu s-a ºi grãbit sãdemonstreze cã, în toate culturile lumii, nici unmare creator n-a fost pesimist. (Nici Kafka, niciDostoievski, nici Beckett, nici mãcar Eminescu, încare Edgar Papu a gãsit pe fruntaºul optimismuluidin cultura noastrã – ºi «umanistã», ºi «re-voluþionarã»), dupã cum observa ironic pe vremea

aceea Virgil Ierunca (vezi vol. Dimpotrivã, Buc.,Humanitas, 1994, p. 133). Antologia ruºinii, alcã-tuitã la Paris întru aducere-aminte, consemneazãintervenþia prin care Edgar Papu, în Scînteia din26 iulie 1973, preamãreºte virtuþile neasemuite aleliteraturii angajate în edificarea comunismului,modelate de “concepþia materialist-dialecticãasupra istoriei”. În anul 1980 (adicã imediat dupãMiºcarea Goma, protestul S.L.O.M.R. ºi mareagrevã a minerilor din Valea Jiului), într-uncolocviu organizat de eterna Scînteie pe tema“cinstirii minunatei opere a înaintaºilor”, E. Papunu uitã sã sublinieze “actualul prestigiu politic alRomâniei socialiste” (vezi V. Ierunca, op. cit., p.133). Cînd dictatorul Ceauºescu face efortul de aîmplini 60 de ani, în corul omagiatorilor de servi-ciu îl regãsim pe neobositul Edgar Papu (ibid., p. 203-204).

Atîtea coincidenþe lamentabile nu se mai pot

sare-n ochi

Un faliment resuscitat (II)Laszlo Alexandru

Vladimir Zamfirescu, Bãrbat cu papagal

1100



1100 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

explica prin confortabile concursuri de împre-jurãri. Avea aºadar dreptate Monica Lovinescu,atunci cînd observa desfãºurarea “strategicã” aechipei de zgomote dezlãnþuite în desfrînatã ofen-sivã: “Grupul din jurul lui Eugen Barbu dispune –am mai constatat-o – de majoritatea sãptã-mînalelor capitalei: Flacãra, Luceafãrul, Sãptãmîîna,ca sã nu mai vorbim de articolele literare dinScîînteia. Sarcinile sînt clar împãrþite: Flacãra pu-blicã marile interviuri cu tenorii clanului: MihaiUngheanu – pentru criticã, Edgar Papu – pentruteorie, Paul Anghel – pentru roman, istorie ºiromânism, Nichita Stãnescu – pentru prezenþapoeticã ºi apãrarea marilor victime ale criticii(Eugen Barbu ºi Ion Lãncrãnjan). Sãptãmîîna reia,în ecou concentrat, momentele esenþiale aleatacurilor celor de mai sus: le decripteazã prininsistenþã. Apoi, alãturi de Luceafãrul, fie îºidesfãºoarã critico-fobia, fie atacã scriitorii a cãrorînsemnãtate este recunoscutã de aceeaºi criticã”(vezi Posteritatea contemporanã. Unde scurte III,Buc., Ed. Humanitas, 1994, p. 203).

Semnalele repetate de aservire voluntarã a pro-fesorului Papu ºi de înscriere a sa, pe post deºurub, în angrenajul propagandistic al vremii nulasã loc de dubii. Naivitatea, pentru a fi doveditã,trebuie însoþitã de inocenþã. Dar nãscocitorul obe-dient al protocronismului, cu antenele în erecþiespre polenul puterii, nu mai beneficiazã de scuzaignoranþei: “Edgar Papu ºtie foarte bine acestlucru, l-a trãit, l-a suferit. Numai o amnezie arputea explica cele ce i se întîmplã acum. Oamnezie a conºtiinþei? E cel mai trist de închipuitpentru Edgar Papu” (id., Unde scurte, Buc., Ed.Humanitas, 1990, p. 395).

Cã jucãria protocronistã n-a reprezentat altce-va decît un prilej de a zvîcni în centrul atenþiei ºio armã ideologicã în mîinile puterii totalitare,rezultã din sofismele cu care Edgar Papu îºi condi-menteazã edificiul. Exagerãrile flagrante – expusepe ton candid, dar tenace – sînt acompaniate devicleniile frapante. Înseºi temeliile construcþiei sîntviciate de falsa iidee ccã vvaloarea îîn cculturã ddepindede pprioritatea ccronologicã. De parcã n-ar fi existatnenumãrate teme, motive, genuri ºi specii, tratateamplu de-a lungul secolelor, dar impuse numai odatã cu un anumit creator, într-un anumitmoment, cînd au fost sintetizate anumite ingredi-ente ce au condus la consacrare! În spaþiul cul-turii, nu cel care vorbeºte primul e neapãrat celmai important.

Pe respectivul sofism de principiu, care þinesus în aer catargul minciunii de partid, vin sã semuleze diversele ºerpuieli ale gîndirii viclene. Iatãcazul lui Eminescu, poet preponderent romantic,apãrut în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,pe cînd Romantismul se afla deja în plinã di-soluþie. Cum poate deveni Eminescu – în opticalui Edgar Papu – un protocronist? Cum se poateinversa ordinea cronologicã, sãrindu-se de pe ulti-ma poziþie tocmai pe prima? Simplu: prin sschim-barea ccontextului dde rreferinþã! Accentul nu se vamai pune aºadar pe doctrina romanticã, ilustratãcu mãiestrie de poetul de la Ipoteºti, ci pe o sumãde aspecte accidentale ºi colaterale ale creaþieisale, hipertrofiate tendenþios ºi puse sã devansezecultura europeanã: “el este un precursor – pro-tocronic – al atîtor curente sau atîtor manifestãridin veacul al XX-lea: proza ritmatã, versul liber,elemente de absurd, elemente de existenþialism, înpoezie, aºa cum va fi mai tîrziu la Rilke” (veziInterviuri, p. 66).

La altã manevrã hilarã de prestidigitator

asistãm în situaþia aceluiaºi Eminescu (un cal debãtaie preferat). Poetul român va fi nu doar pro-movat, dintr-o suflare, într-o companie universalãilustrã, dar va fi azvîrlit cu furca tocmai în vîrfulei! “Eminescu este unul din cei mai mari poeþi ailumii, pe acelaºi plan cu Dante, Shakespeare,Goethe, cu singura deosebire cã aceºtia ºi-au scrismarile capodopere în limbi de mare circulaþie ºi lao vîrstã ceva mai înaintatã, atunci cînd împlini-serã 50 de ani. Eminescu a fost singurul care s-amanifestat integral, ceea ce este ºi cine este, la ovîrstã mult mai tînãrã” (id., p. 234). Ce simplã-iviaþa: dacã “al nostru” n-a fost chiar cel dintîi,mãcar a fost cel mai precoce! Folosind în modtendenþios pîrghia revanºardã, limba dde ccreaþie(marginalã) ºi vvîrsta ccreatorului (fragedã) sînt cche-mate ssã ppotenþeze vvaloarea eesteticã aa ooperei.

Dar avem ºi cazul – anterior citat – al luiSadoveanu, care prin forþa lucrurilor n-a avut posi-bilitatea biologicã de a-i preceda, în domeniulpovestirilor în ramã, pe Boccaccio sau Chaucer.Nu-i nimic! Într-o asemenea situaþie, este sschim-

bat ppe nneaºteptate ccriteriul pprioritãþii ccronologice,în ffavoarea aaltor pprincipii dde eevaluare (de pildã –risum teneatis! – autenticitatea ºi iubirea frãþeascãdintre personaje): “Sadoveanu a ilustrat umanis-mul românesc în sensul în care am vorbit, spredeosebire de, sã spunem, Boccaccio sau Chaucer.ªi la Boccaccio ºi la Chaucer – la Boccaccio, într-ovilã în afara Florenþei – se adunã niºte tineri ºiniºte tinere, ca sã-ºi spunã niºte poveºti. LaChaucer, într-un han, niºte pelerini, care seduceau la Sfîntul Thomas Becket, spun fiecarecîte o poveste. Am putea spune cã în aceeaºi cate-gorie intrã ºi HHanu AAncuþei. Nu este aºa! Aceia-þidau o poveste strãinã de ei, o poveste care nueste a lor, care nu li s-a întîmplat lor, o spunnumai ca sã se amuze, sã-ºi treacã timpul. Or, lanoi, fiecare îºi descarcã sufletul, îºi descarcãdurerile, într-o înfrãþire generalã a celor care sîntacolo, ca un semn al iubirii ºi al înþelegerii” (id.,p. 152). Edgar Papu, dacã era pus sã arbitreze oîntrecere de atletism, l-ar fi premiat pe al ºapteleasosit, fiindcã are ochi cãprui ºi un mare potenþial,precum ºi pe ultimul, fiindcã are mama bolnavã.

Critica literarã prestigioasã a vremii nu s-alãsat pãcãlitã de iodlerele de partid ºi de stat.

Nicolae Manolescu, în cronica aparent favorabilãpe care i-o consacrã lui E. Papu în România lite-rarã (nr. 32/1977), vorbeºte totuºi limpede despre“anticipãri [ce] devin, în lipsa oricãrui rezultat pal-pabil în afarã, simple curiozitãþi literare, care, înloc sã ne reconforteze orgoliul naþional, nedeprimã prin insignifianþã”. Sofismul fundamentalal esteticianului e sancþionat fãrã drept de apel:“A stabili întîietãþi este în criticã perfect inutil(mai ales cînd proba influenþei nemijlocitelipseºte), a stabili relaþii de orice fel, afinitãþi, esteesenþial”. Mai adãugînd ºi vreo cîþiva stropi desarcasm, Gheorghe Grigurcu vede la Edgar Papu“o ebuliþie imaginativã pe care nimic n-o poateînfrîna, ducînd la efecte de reprezentaþie bufã”,întrucît “firul despicat în patru riscã a se aneanti-za”. “Funcþionînd ca o fata mmorgana, spiritulanalogiilor proiecteazã asemenea fantasme ce þinde un soi de insolaþie livrescã”, iar “sublimul treceîn puerilitate” (vezi Critici români de azi, Buc.,Ed. C.R., 1981, p. 440, 441).

Numeroasele antecedente încãrcate fac astãzica discuþia în jurul lui E. Papu sã fie ocolitã pe unton jenat, de parc-ar fi vorba despre un cãlugãrbãtrîn, bolnav de sifilis. Protocronismul a pieritsubit în decembrie 1989, de moarte violentã, odatã cu dispariþia de pe scenã a lui NicolaeCeauºescu. Profesorul Papu ºi-a mîngîiat ultimiiani ai bãtrîneþii colaborînd tandru ºi duios laRomânia Mare a lui Corneliu Vadim Tudor.Analizele aprofundate ale protocronismului aurãmas doar întîmplãtoare (cea mai serioasã, fãrãîndoialã, a fost întreprinsã de K. Verdery – deºipremisele ei teoretice nu totdeauna sînt accep-tabile). Convergenþa specialiºtilor e departe de ase fi cristalizat, tocmai datoritã “suspendãrii prinîngheþ” a problematicii: reluîndu-se citateleceauºiste ale vremii, multe blazoane s-ar pãta, subochii noºtri, în culori maronii…

Cea mai proastã soluþie, în acest furnicar, afost aleasã tocmai de editorii Interviurilor luiEdgar Papu: tipãrirea unei cãrþi encomiastice, auto-omagiale, lipsite de umbra vreunui reproº, undese tenteazã re-virginarea postumã ºi se clameazãpatetic dupã judecata sine ira et studio aTimpului. O fi! Dar Timpul judecã totuºi pe bazaunor fapte precise – care aici sînt camuflate cugrijã. Nu li se spune cititorilor cu ce-a greºitProfesorul, dar li se solicitã indulgenþa… Mirtul ºitãmîia sînt aºezate la vedere, pe altar. Se repro-duc, pios ºi sfios, epistole ºi bileþele private dintrecele mai banale – de nu chiar pe ºleau aberante cajudecatã valoricã – semnate vreodatã de ideologulceauºist. Din bibliografia finalã sînt emasculatesenin titlurile ºi intervenþiile acide: MonicaLovinescu (volumele de Unde scurte), VirgilIerunca (volumele polemice), Nicolae Manolescu(volumul de cronici literare), Gheorghe Grigurcu(pomenit cu Între critici, unde e laudativ la adresalui Papu, dar omis cu Critici români de azi, undeîl ia peste picior) etc. Mai rãmînea de adãugatdoar stafida pe colivã: în pagina 2, la loc de cin-ste, gãsim biobibliografia… celor doi editori, nupe a stãpînului menajeriei.

Vatmanul care a plimbat fãrã bilet o mulþimede pasageri cu tramvaiul literaturii universale me-ritã uitarea noastrã reconfortantã.

Vladimir Zamfirescu, Don Quijote, detaliu

1111



1111TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

P ovestirile mameibrãtrîne îl propulseazã peRadu Þuculescu în alt registru decît cel dejacunoscut prin publicarea a douãsprezece

volume de prozã, teatru, cronici dramatice,jurnale, cãrora li se adaugã volume traduse dinpoezia ori proza elveþianã de limbã germanã.Cronicarul supus provocãrii, ar avea tentaþia sãrosteascã: “Radu Þuculescu se depãºeºte pe sinein romanul Povestirile mameibãtrîne” – ceea ce arfi o expresie hazardatã: în fond ce stim desprelimitele unui om, mai cu seamã ale unui autor? ºitotuºi, realitatea prezentei scrieri ne obligã la oreevaluare pe linia înzestrãrilor manifestateanterior si pertinent subliniate cîndva de MonicaSpiridon: acuitatea observaþiei, privirea proaspatãºi crudã totodatã, gãsirea verbul just, alert, fãrãtrasee spiralate ale seducþiei narative, deoarece eºtidirect “aspirat” în universul tramei, valorificareametaforicã a banalitãþii, explozia de sensuriplurale þîºnite din anecdoticul cel mai uzual,adeseori paradoxul ivit din umor ºi melancolie…

Rezumînd, cele aproape 300 de pagini aleprezentului roman dezvãluie un fascinantpovestitor cu vocaþia construcþiei mitice, acum ºiaici la Cluj, unde “vedeta naþionalã” a istorisiriipe vast parcurs e în prezent Florina Ilis. Iatã cãlucrurile se complicã, Povestirile mameibãtrînedovedind cã existã o emulaþie fertilã în chiarinima Transilvaniei, intratã, astfel, în atentiageneralã.

Romanul e structurat în trei pãrþi susþinute depersonajul mameibãtrîne, care îndeplineºte funcþiade memorie vie a unui univers la margineamodernitãþii, satul Petra, teritoriu “mistificat” depovestiri, localitate “fantomã” prin depopulare ºiobnubilarea tradiþiilor, de la limbã pînã lagesturile ritmate de imperativele cotidianului.Petra este un sat al bãtrînilor trãind din amintiriºi alcooluri generos servite la crîºmã. Însã Petra ºilocuitorii sãi fabuloºi pot fi la fel de bine oinvenþie a mameibãtrîne, dupã cum ea însãºi sepreschimbã din bunicã a soþiei autorului în creaþieromanescã.

Prima parte, Fragmentarium se deschide cu odescriere a mameibrãtrîne ce ne aminteºte de“spectacolul fustelor” bunicii kaºube, aplecatãpeste lanul de cartofi din Toba de tinichea a luiGünter Grass. Unica realitate a mameibãtrîne aurãmas istorisirile, citite, trãite ori povestite cubogat aport al închipuirii, dupã cum picioarele-iîngroºate de boalã sunt o slabã susþinere a ei înimanent:

“Iar mamabãtrînã are picioare atît deîngroºate, încît doar cu oveche pereche de pîslarinumãrul 42 se mai poateîncãlþa, cît sã se miºte prinpartea de jos a casei, undese aflã bucãtãria ºi ocamerã ºi prin ogradã,pentru a vedea de gãini,uneori pînãnã-n uºa porþii,pentru a se uita lamonumentul în piatrãcãruia s-au scobit numele

celor cãzuþi în primul ºi al doilearãzboi mondial.ºi cam atît. Sînt singurele momente de miºcare.(…)umblã încovoiatã proptindu-se într-un bastongri adus de mine de la oraº ºi ofteazã mereu,printre gîfîieli ºi repetã cu voce stinsã, precum unlaitmotiv interpretat la fagot, nu mã doare nimicdoar cã sînt foarte slãbitã. Se aºazã, gemînd scurt,în scaunul ei vechi de lemn vopsit în verde,aºteaptã sã-ºi regleze respiraþia iar apoi ochii începsã i se umple de luminiþe jucãuºe, semn cã iarãºie în stare sã povesteascã despre ce s-a întîmplat ºice se mai întîmplã prin satul ei (…)

Mamabãtrînã are optzeci ºi cinci de ani ºi vamuri exact în ziua în care va împlini nouãzeci.”

Cum se nasc povestirile mameibãtrîne ºi careeste substanþa lor e pretextul unei “viclenii”auctoriale, mãrturisite cu savoare de RaduÞuculescu: “Prin urmare, mamabãtrînã îmipovesteºte în limba maghiarã, o limbã pe care euo înþeleg aproximativ ºaizeci la sutã. Restulcompletez de la mine. Îmi imaginez. În cazulmeu, e convenabil ºi fascinant totodatã.Completez ceea ce nu pricep, fantazînd dupãbunul plac, strãduindu-mã a continua povestea,întîmplarea ciuntitã, a-i umple golurile, prindeducþii mai mult ori mai puþin logice. Întregescportretele, uneori reinventîndu-le. E un joc, defapt, care-mi produce ºi transpiraþie ºi neliniºtedar ºi bucurie.” (p.87)

La rândul ei, mamabãtrînã e sursã de poveºti,fiindcã ce a fost trebuie spus mai departe spre ada crezare lumilor apuse, apoi, dincolo deamintirile despre familie ºi sãteni, istorisirile suntalimentate de taina lecturilor, ocupaþia principalãa bunicii infirme:

“Mamabãtrînã povesteºte pentru a evada dintr-o realitate ºtiutã, dar nu întotdeauna acceptatã,bazîndu-se pe memorie ºi pe imaginaþie în acelaºitimp. În cazul ei se mai adaugã, uneori ºifrînturile din lecturile fãcute. Un amestec greu dediscernut. Nu existã istorisiri fãrã elementeadãugite.(…)

Mamabãtrînã îmi oferã un desen din carelipseºte aproximativ jumãtate. Eu îl continuu fãrãcrispãri, degajat, lãsînd realitatea sã se amestececu o imaginaþie provocatã chiar de respectivarealitate.

Sînt ºi eu un personaj povestit demamabãtrînã?” (pp. 87-88)

În “desenul” mamibãtrîne, amintirile seîmpletesc cu lecturile din Bulgakov, Dostoievski,Cehov, Shakespeare, Llosa, Flaubert ºi alte “numegrele” ale literaturii universale. Romanul lui RaduÞuculescu s-ar vrea aºezat sub semnul rîsuluisardonic al diavolului din Maestrul ºi Margaretalui Bulgakov, dar sfîrºeºte, ca la Bulgakov, înoglidirea unei lacrimi – cea a morþii mameibãtrîne,relatatã cu o acurateþe de-a dreptul clinicã. E,totodatã, avertismentul asupra morþii uneicomunitãþi proprie spaþiului transilvãnean înipostazierea satului Petra, cîndva o aºezareînfloritoare, de unde porneau în toatã lumeaþesãturi meºteºugite aidoma povestirilor nãscocite.Chiar dacã motanul diavolesc, de inspiraþiebulgakovianã, îºi face simþitã prezenþa dinaintea

bruºtelor schimbãri ale destinului individual saucolectiv, planurile reþelei narative sunt maiînrudite cu “realismul magic” sud-american,îndeosebi cu scrierile lui Llosa (Rãzboiul sfîrºituluilumii) sau cu cele ale lui Julio Cortazar prin acea“logicã a halucinaþiei ºi obsesiei”. Obsesiapovestitoarei, precum ºi a diavolului, mereu peneaºteptate întrupat de motanul cu pipã ºicaschetã, e personajul de exploziv erotism:Margolili, subit dispãrutã, aparent ucisã dingelozie.

Margolili, Hermantibi, Burdazoli, Nanapeter,etc sunt nume ungureºti, compuse într-un singurnume propriu ºi ortografiate “româneºte”.Invenþie ºi adevãr laolaltã ce faciliteazã lectura,strãjuind ficþiunea.

Romanul lui Radu Þuculescu are pasaje de ostranie poezie, suculentã, totuºi deloc “superfluã”în limbaj: “Noaptea s-a aºezat peste pãdure. Onoapte cãruntã de stele. Luna e tot mai rotundã,cu obrajii tot mai umflaþi, ca douã buci sãltãreþe.Cu toatã paliditatea ei, a preluat ceva din veseliadescãtuºatã a femeilor din Petra. Le priveºte ºi leascultã cu interes. Puþin îi pasã de cîinii care auînceput sã latre la ea.” (p. 106) Existã, deasemeni, scene de un erotism exuberant, fastuos,un homo ºi heteroerotism (se poartã, nu?)justificat în economia naraþiunii – vezi probabilaucidere a lui Margolili – fãrã a se face apel lavreun cuvînt licenþios, grobian, vicios.

Antologicã este descrierea înmormîntãriisoþului mameibãtrîne, Demitri, o ironicã translarea chefului drãcesc zugrãvit de Bulgakov (pp.73-76), dar ºi episodul scãldãrii femeilor noaptea, înpãdure.

Romanul are o cheie, detectivistã la suprafaþã,pare în cãutarea crimei obscure fãptuite nu doarasupra femeii învãpãiatã erotic, ci a unei lumi deo apusã autonomie ºi frumuseþe. Radu Þuculescua creat, astfel, povestea unor povestiri ce nu pot filãsate din mînã, care, aºa dupã cum bine s-a scrisîntr-o cronicã din Observator cultural, “îºidevoreazã cititorii”. Ferice lui, autorului – saupersonajului autor?

1 Radu Þuculescu: Povestirile mameibãtrîne, CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2006

profil de scriitor

Radu ÞuculescuPoveºti de la bunica…?1

Monica Gheþ

Radu Þuculescu (n.1949) este unul dintreprozatorii optzeciºti reprezentativi, unuldintre puþinii prozatori optzeciºti ce mai

pot fi citiþi azi, îndrãgostit deopotrivã de muzicã(a absolvit Conservatorul „Gh. Dima”, secþiavioarã, în 1972) ºi de scenã (fiind critic de teatru,autor ºi regizor). De asemenea, a tradus pînãacuma o duzinã de cãrþi din lirica austriacã ºielveþianã de expresie germanã.

Necunoscîndu-l personal, am fi tentaþi sãspunem: romancier? – o pasiune printre altele.Dar, avînd privilegiul ãsta, de a-l cunoaºte, i-amremarcat nu o datã iubirea – chiar categoricã,agresivã – pentru clasicii ruºi (Gogol ºi Cehov),pentru autorii din perioada URSS (Babel, Pilniak,Aitmatov, Rasputin), pentru magicii sud-americani, pentru modernii germani etc. Venit,cum spuneam, din lumea studiilor muzicale, iarnu – ca majoritatea congenerilor – dinsprefilologie (cantonatã, în vremea studenþiei sale, înstructuralisme ºi semiotici pãguboase), prozatorulclujean ºi-a dezvoltat ºi perpetuat o libertateaparte în abordarea formei. Totul în slujba rîsuluisuveran, dispreþuitor, contagios, sfredelitor, ivitîntre buzele vreunui demon cu sorginte în Lessagesau Sologub.

Apãrut, în prima ediþie, în 1984, Orapãianjenului este, într-un anume fel, un roman detrecere, dinspre debutul romanesc cu Vînzãtorulde aripi (1982) cãtre capodoperele sale, Degetelelui Marsias (1985) ºi Umbra penei de gîscã(1991). Reluat, în 2006, la editura GalaxiaGutenberg, Ora pãianjenului, însoþit de prefaþasemnatã de Dana Dumitriu, apare în acelaºi an cuPovestirile mameibãtrîne (editura CarteaRomâneascã), cel mai recent roman despre care,sînt sigur, se va mai scrie / vorbi. Nu am cititîncã ultimul roman. Nu ºtiu dacã apariþia lor,simultanã, a fost intenþionatã sau nu. Cred cã e

interesant de observat în ce mãsurã a cîºtigatprozatorul de pe urma libertãþii postdecembriste,în ce mãsurã îl vor fi influenþat cavalcada erosuluipriapic ºi lesbianismele cochete, sordidul ºiviolenþa de fight club exhibate, cu rîvnã, petarabele economiei de piaþã.

Pentru cã, la nivelul scriiturii, Ora pãianjenuluinu ºi-a pierdut din actualitate, dialogurile febrileca niºte împunsãturi de floretã, observaþiilepsihologice parcimonioase, ori descrierile purfuncþionale, reportericeºti, fac plãcutã lecturaromanului de aproape 300 de pagini (lecturãîngreunatã doar de... cam multiºoarele greºeli detipar pentru o editurã cu numele lui...Gutenberg!).

Ora pãianjenului este ora vesperalã, ora la carese dezlãnþuie reveriile dictatoriale ale personajuluiprincipal, Miº Dron. Ora la care ranchiuna,frustrãrile înmagazinate în tãrtãcuþa sa iau formadelirului compensatoriu al grandorii: proaspãtmutat la bloc, omul nostru se viseazãadministrator energic, ascultat ºi temut. Toatestrategiile sale, pe parcursul romanului, vizeazãanestezia spiritului critic al viitorilor colocatari,încurajarea viciilor acestora, în scopul obþineriivotului salvator cu ocazia primei ºedinþe de bloc.S-a mai observat: Miº Dron, nici pe departe nueste un Julien Sorel redivivus – nu prininteligenþã, mimarea candorii, nu prin culturã ºieleganþa manierelor îºi va atinge scopul, ci printr-o viclenie reptilianã, prin calcule de corigentgimnazial. S-a mai scris: fenomenul poartãnumele de dronism (Ion Simuþ). La ºcoalasociologiei postdecembriste, Miº Dron ar finumit, cu ironie, întruchiparea Omului Nou,locatarul predilect al blocurilor-conservãcomuniste, vecinul veºnic isteric ºi nedormit etc.,etc.

Romanul este „scena” acestui netrebnic

personaj, iar apariþiilecelorlalþi (candidã, balerinaAlina Gheorghiu, escroculGigi Incrosnatu, naivulinginer Achim, unsurosulcontabil Anghelache,profesorul Marinescu,mãtuºa Pinica, gospodine,copii, vînzãtoare, ospãtari,zidari) sînt folosite denarator doar ca suport alschiþãrii încã unei trãsãturi acomic-sardonicului personaj:

diavol de zi cu zi, lipsit de „puteri”, cu adevãrat„meschin”.

Aº cãuta „cheia” romanului în uºurinþa cu carefie mai puternicii, fie mai inteligenþii ori maisimplii preopinenþi îi cad pradã. Sînt lesnesubjugaþi de fãptura pipernicitã, îmbrãcatã cueconomie, lipsitã de orice sclipire verbalã („ziccum spun” e ticul sãu preferat, dar ºi interjecþiileadmirative fãrã obiect, privirile umede etc.).Sobrul profesor de românã Marinescu, autor alunui minunat eseu comparatist despre proza luiIsaac Babel ºi Gustave Flaubert, e ros deimposibilitatea de a fi avut acces, în tinereþe, la ocatedrã universitarã. Contabilul Anghelache, obez,fetid, afacerist veros ºi pãrinte admirabil, arenevoie sã povesteascã cuiva iubirea adulterinãpentru balerina Alina Gheorghiu º.a.m.d. MiºDron e idolul opac în faþa cãruia se spovedesc.Viitorul administrator ºi Dumnezeu al acesteilumi de blochiºti, care nu mai pãstreazã nimic dinfarmecul ºi inocenþa, din sentimentalismul nãclãit,rusesc al unui – sã zicem – Simion Liftnicul.Roman cu îngeri ºi moldoveni, capodoperasemnatã, dupã 1989, de Petru Cimpoieºu. În fine,vocea/ vocile (cãci tot atîtea mãºti) lui Miº Dronpoate/ pot fi ciripitul de cucuvea al dictaturiicomuniste pe tonurile cãruia, românii au visatfrumos juma` de centenar.

Dacã personajele feminine ale cãrþii sîntdescrise prea economicos, cu psihologieinsuficient aprofundatã, pãrînd niºte copii mari ºigãlãgioºi, o notã în plus meritã delirul din final alpersonajului, excelent condus.

Ora pãianjenului, reloaded.Dronismul omului nou

ªtefan Manasia

Alternativa dramaticã a lui Radu Þuculescumizeazã pe un umor reprezentat real fãrãaruncãri în gag, subtil, deloc vãdit, peste

care adesea trecem fãrã sã-l observãm, fãrãþopisme sau vulgaritãþi care bîntuie mai noucomedia româneascã sub pavãza experimentului.

Din punctul de vedere al witzului ca umor,Þuculescu îºi plaseazã lectorul într-o zonã maidiafanã, lipsitã de burlesc, de buf, de canoane alereprezentãrii teatrale ºi tocmai din aceastã cauzãnesãritor în ochi. Cu o experienþã în teatrul

neinstituþionalizat, autorulbalanseazã scriitura întrejoacã ºi un oarecare delir(oarecare – în limitelepatologicului social ºi nude caz) isteric liniºtit, puspe tablouri de familie ºiviaþã cotidianã. Aºadareste vorba de situaþiile cucare ne întîlnim atît dedes, cã am învãþat sã nule mai bãgãm în seamã,

pe care Radu Þuculescu ne aratã cum sã lesesizãm ºi pe care le taxeazã imperceptibilpublicului de Vacanþa Mare. În gestul auctorialdramaturgic recurge ºi la cîteva pîrghii deimagine surrealistã, pendulînd între Urmuz ºiIonesco, însã fãrã a metaforiza infinit sau adeconstructiviza excesiv. E adevãrat cã RaduÞuculescu face apel stilistic, cînd vine vorba detext ºi-l fractureazã cu intermezzo-uri, lapostmodernism neexagerat, dar vexant, prinalãturarea înºiºi a personajelor primului rînd,dupã cum sugereazã chiar în didascalii: „falseturilãlãite, ºãgalnic ritmate, dramatic accentuate,groteºti, caraghioase ori penibil tragice”, neuitîndtotuºi sã ne aminteascã de rîsul din afarascenariului ºi adãugînd: „care vor dura atît cît potsuporta spectatorii”. Intermezzo-urile nu sîntinserþii pentru o fracturare, cît mai degrabã repereîn oglindã ale scenelor tocmai petrecute ºi reuºescchiar sã (sur)prindã subtextul seriozitãþiiºleampete a cotidianului, unde acum nu maipoate rezista nimic ca spectacular mai mult de ozi. Astfel, Radu Þuculescu insinueazã ºi

anticipeazã pentru lector eºecul lamentabil alfocului de paie ºi al emulaþiei prost gestionate deoameni surprinºi în reluare. Un atac „soþial?” Nicivorbã, mon cher, nici vorbã. O constatare.

De insistat ar fi pe stricta prezenþã ºi structurãa personajelor: adolescenta miºtocar-amarã,administratorul depãºit de eveniment care de laplatitudini birocratic-conþopiste trece schizofrenicla o filosofare ºchioapã, de viaþã inteligibilã penivel de suburbie, ca sã-ºi revinã mai apoi într-oproiectare în ºi mai derizoriu: „Aahaa... fu opanã”, cuplul cu penibilitãþile aferente copleºit deelectrocasnice, bãrbatul cu fluierul, femeia cubatic ºi grãsana trio care trimite muzicanþii dinBremen, sau ºi mai ºi la trio-ul lui ªtefan Agopiandin Manualul întîmplãrilor ºi nu în ultimul rîndvocea din lift (impersonalã, ignorabilã, las’ cãavem noi grijã de tine mai tîrziu, aproapele laananghie, sau mori dracului cã noi ne ocupã delucruri serioase, ce ºtii tu!).

Grãdina de varã sau Hai sã-i batem! ne trecedin scara de bloc în al doilea registru desocializare: la cîrciumã/terasã, cu alte cuvinte dinBundy la Cheers, Þuculescu speculînd aicipenibilul tabloului social, vorbirea de aflat întreabã, de gen: „Noi ºtim mai bine cum e!”,

Vocea din liftMihai Vieru

1122



1122 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

(continuare în pagina 29)

1133



1133TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

ArgumentTextele pe care le propunem revistei “Tribuna” spre

publicare sunt rezultatul unor dezbateri teoretice în cadrul

masteratului interdisciplinar Istoria imaginilor - Istoria

ideilor, care funcþioneazã de câþiva ani pe lângã Catedra

de Literaturã universalã ºi comparatã a Facultãþii de Litere.

Obiectul acestor discuþii îl constituie în principal ten-

dinþele ºi orientãrile actuale în literatura comparatã, terito-

riu fãrã frontiere, a cãrui extindere planetarã a devenit o

evidenþã în lumea contemporanã.

Comparatismul mondial stã astãzi mai mult decât

oricând sub semnul controversei. Critica din ultimele

decenii a constatat nu o datã starea de derutã, “personali-

tatea scindatã” a disciplinei, fluiditatea ºi ambiguitatea

obiectului sãu. Idealul poeticianului comparatist îl constitu-

ie în prezent dialectica convergenþei ºi divergenþei, similitu-

dinii ºi diferenþei, precum ºi identificarea unui sens comun

ºi a unei metodologii unitare. În acest cadru general se

înscrie pledoaria lui Adrian Marino pentru o regenerare a

comparatismului pe bazã teoreticã ºi “poeticã”, dintr-o per-

spectivã reformistã.

Semnatarii grupajului de articole care urmeazã sunt

interesaþi de problemele stringente ale comparatismului

actual, de canon îndeosebi sau de construcþia profilului

unor reprezentanþi de marcã ai literaturii comparate din

România. (Vasile VVoia)

ComparatismulTeritoriu fãrã frontiere

H arold Bloom a redeschis, la începutulanilor 90, o interesantã discuþie desprecanon care a avut, dupã traducere,

destule ecouri ºi în dezbaterile româneºti. Auexistat teoreticieni care s-au întrebat dacã modelulcanonic al lui Bloom e aplicabil ºi istorieiliteraturii de la noi, sau dacã el nu e un model“prea mare” pentru o literaturã atât de micã. Pede altã parte, cred cã s-a discutat foarte puþinasupra naturii canonului lui Harold Bloom.Înainte de a încerca sã-l înþelegem propriu-zis, ne-am ºi repezit sã-l aplicãm istoriei literareromâneºti. Cred cã volumul lui Bloom trebuieprivit cu ceva mai multã circumspecþie teoreticã.

Atletismul canonului

În primul rând, Canonul occidental este ocarte polemicã. Ea încearcã sã combatã ceea ceBloom numeºte “ºcoala resentimentului”, omiºcare sub care teoreticianul grupeazã, de lafeminism, la neomarxism, deconstructivism sauNew Historicism, toate acele curente careaccentueazã asupra statutului politic/ social alliteraturii. Pentru ei, literatura nu este decât “omistificare promovatã de instituþiile burgheze”,noteazã adeptul estetismului ºi al purismului. Prinurmare, ceea ce va trebui sã construiascãteoreticianul e un contramodel, un anticanon,care sã argumenteze valoarea autonomã aliteraturii. Cel mai la îndemânã este modelulShakespeare, pe care Bloom îl echivaleazã cuînsuºi canonul occidental.

Ceea ce frapeazã în volumele americanului eretorica hiperbolicã pe care o pune în joc pentrua reinstaura o paradigmã canonicã. Cel maiadesea, afirmaþiile forte ale lui Bloom joacã,stilistic, pe marginea ridicolului: de la“Shakespeare invented us and continues tocontain us”, pânã la “Shakespeare has influencedthe world far more than it had initiallyinfluenced Shakespeare” (The Anxiety ofInfluence), toate sunt modalitãþi retorice prin careni se implementeazã monumentalul poetuluienglez. Bloom calchiazã, chiar, aforismecunoscute, pentru a-ºi îngroºa cât mai multaserþiunile: morþii moderne a lui Dumnezeu sau asubiectului îi urmeazã, nici mai mult, nici mai

puþin, decât moartea simbolicã a lui Shakespeare.În aceeaºi notã, lupta “ideologiilor postmoderne”nu este decât lupta contra memorieishakespeariene. Prin toate afirmaþiile preliminare,Harold Bloom creeazã din Shakespeare un toposutopic, o þarã necunoscutã, de evaziune ºi mister.Sã fie comparatistul american un spirit atât dedogmatic (naiv) încât sã nu realizeze acesteexagerãri, sau ele se dezvoltã într-un program cumize foarte precise? Este canonul pe care îlpropun metaforele atletice ale lui Bloom atât deretard precum apare privit de la altitudine? Prince se deosebeºte el de credinþa în valori absolutea omului romantic? Toate aceste întebãri mi separ inevitabile pentru înþelegerea tipului de canonpe care îl propune teoreticianul.

Canonul ºi istoria literarãPoziþia lui Harold Bloom faþã de istoria

literarã e ambiguã. Ne-am fi aºteptat, desigur, cao reabilitare a canonului sã aibã drept consecinþãresuscitarea istoriei literare. Cu toate acestea,teoreticianul respinge spiritul istoric, tocmaipentru cã îl considerã un derivat al diferitelorperspective ideologice. Aºadar, istoria e“vinovatã”, în mãsura în care e indisociabilã de oviziune “interesatã” asupra realului. Mai corecte –pentru cã mai puþin ideologizate – ar fi, dupãHarold Bloom, biografiile literare, sau chiarficþiunile care au în centru figuri literare (de genulNothing Like the Sun, romanul lui AnthonyBurgess).

Aº spune, cu toate acestea, cã Bloom recuzãdoar o anumitã laturã a istoriei literare. ÎnLittérature et sens commun, Antoine Compaignondistinge între cele douã accepþiuni ale termenuluide istorie: dacã prima - sinonimã ºi cu termeni ca“miºcare” sau “curent” - echivaleazã cu “evoluþiaformelor literare”, a doua se referã la “contextulliteraturii”. În momentul în care respinge istorialiterarã, Bloom se referã doar la al doilea înþelesal sintagmei. Altfel, evoluþia poeticii autorilor ereþinutã ca “the life cycle-of-the-poet-as-a-poet”.

Termenul de influenþã, resemantizat deBloom, trimite la aceeaºi dialecticã care i-aobsedat pe teoreticienii literari din secolul XX, dela formaliºtii ruºi, care propuneau o sintezã între

singularitatea operei ºi continuitatea tradiþiei,pânã la teoria receptãrii a lui Jauss, care încearcãsã reconcilieze écartul estetic cu orizontul deaºteptare al operei. Influenþa pe care oteoretizeazã Bloom e atât o relaþie angoasantã cutrecutul, cât ºi o formã de inspiraþie, actualizând,astfel, problematicul raport dintre imitaþie ºiinovaþie. Opera lui Shakespeare e definitã, laînceputul Canonului occidental, într-o formulãoximoronicã, drept o operã ce are “darul de a teface sã te simþi strãin la tine acasã”.

Prin urmare, pentru a explica “anxietateainfluenþei”, Harold Bloom nu-ºi poate permite sãeludeze în totalitate evoluþia istoricã a literaturii.Mai corect ar fi sã spunem nu cã el respingeistoria literaturii, ci cã respinge un ansamblu depractici asociate mecanic istoriei ºi a cãrorinsuficienþã nu derivã din caracterul propriu-zisistoric, ci din rigiditatea lor doctrinarã. Principiulcauzalitãþii liniare / imediate este una dintremetodele care îi repugnã cel mai mult lui Bloom.Teoreticianul îºi concepe naraþiunea despre canonîntr-o temporalitate presupunând un du-te-vinocontinuu, care permite asociaþii foarte libere:Chaucer e într-o relaþie de influenþã nu numai cuDante, ci ºi cu Iehovistul, Swift sau Jane Austen.Apoi, comparatistul a înþeles cã literaturanaþionalã nu e un dat natural (o altã tarã pusã peseama istoriei literare tradiþionale) ºi cãperiodizarea e un fapt dinamic. De altfel, LaurentJenny atrage ºi el atenþia asupra riscuriloristoriciste, care pretind cã redau opera “timpuluisãu”: studiile istorice pleacã, riscant, de la premisacã opera e un produs natural sau cã reflectã ideiletimpului sãu, cã e întotdeauna propria sacontemporanã, sau cã timpul literar este, el însuºi,unificat într-un prezent bine delimitat (La fin del’interiorité). Chiar când încearcã o “perspectivãistoricã”, Bloom proiecteazã, de fapt, o contra-istorie, o naraþiune prezumtivã despre ceea-ce-trebuie-sã-se-fi-întâmplat. Astfel este conceput, depildã, fragmentul care pune în scenã relaþia dintreMarlowe ºi Shakespeare. Faptul care ar fi stârnit“anxietatea influenþei” ar fi “gelozia” luiShakespeare faþã de succesul de public alcontemporanului sãu: “Marlowe, for Shakespeare,was primarily a personal image of the dramatist’spower over the audience”, noteazã Bloom.

Prin urmare, teoreticianul pare sã-ºi contrazicã,punct cu punct, cele mai categorice aserþiuni cuprivire la canon. Paralelelor foarte libere întrediferitele opere canonice li se ataºeazã, îndiscursul lui Bloom, inversãri, lovituri de teatrusau paradoxuri. Unei interpretãri freudiene a lui

Harold Bloom: canonul familialAlex Goldiº

1144



1144 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Shakespeare, comparatistul îi opune, de pildã, olecturã shakespearianã a lui Freud. În acelaºisens, canonul major pe care Bloom îl anunþãzgomotos e subminat de o serie de istorii mici ºiparalele, vizibile în analizele propriu-zise. DacãShakespeare e însuºi canonul, Chaucer pare sã fiecanonul ironiei, Kafka maestrul “straniului” etc.Naraþiunea canonicã a lui Bloom abundã însubsoluri, în fire subterane, care submineazãistoria forte a canonului unic. Comentariilecriticului exceleazã în a identifica lanþuri deprecursori, aliniaþi conform unor criterii diversede evaluare a operelor. De altfel, cred cã unuldintre cele mai bune puncte ale comentariilor luiBloom constã în faptul de a fi renunþat laprejudecata auctoriatului. Deºi înºirã - nu fãrãemfazã, ce-i drept - numele unor autori demaximã autoritate, e uºor de observat cum, îninterpretãrile propriu-zise, autorii devin doar“nume generice”, etichete pentru o serie de istoriiparalele ale personajelor sau ale temelor literare.

Canonul familialDe fapt, Harold Bloom priveºte literatura prin

filtrul unor metafore familiale, în centrul cãroraShakespeare se instaleazã ca tatã arhetipal. CãciBloom face toate eforturile de a lãsa la o partedistincþia între ficþional ºi ontologic sau întreautorul textului ºi personajele sale. Cu toþii sunt

prinºi în relaþii organice, care îi izoleazã deexteriorul literaturii, de social sau de politic. Credcã Harold Bloom are motive precise pentru a-ºidrapa sistemul teoretic în relaþii de rudenie:singura cale de ocolire a politicului ºi adoctrinelor “ºcolii resentimentului” o constituieadãpostirea canonului în coconul discursiv alrelaþiilor familiale. Studiile lui Harold Bloommizeazã, retoric, pe ambiguitatea dintreautonomia esteticului ºi autonomia familiei înraport cu constrângerile sociale. Ca ºi estetismul,familia conþine ideea de intimitate, privacy, destinspecific, rupt cumva de cel comun. Îndescendenþã romanticã, teoreticianul priveºtefenomenul literar în termenii unui evazionism.Ceea ce îl face pe Shakespeare centrul canonuluie tocmai faptul cã acesta “e liber de oriceideologie, ca ºi eroii sãi”.

Astfel, teoreticianului îi place sã descopere nunumai filiaþiile dintre autori, ci mai ales pe aceleadintre personajele “istoriei” sale: târgoveaþa dinBath nu e decât o strãmoaºã literarã a lui Sir JohnFalstaff, la fel cum Leopold Bloom e strãnepotullegitim al lui Ulise. Probabil cã intenþia subversivãa naraþiunii Canonului occidental e aceea de arestabili un arbore genealogic al marilor autori ºipersonaje din literatura modernã. Ca într-o familieadevãratã, relaþiile dintre autori, cititori ºipersonaje sunt figurate într-o stilisticã afectivã:“nimeni nu l-ar putea iubi pe vânzãtorul deindulgenþe sau pe Iago, dar toatã lumea e vrãjitã

de entuziasmul lor negativ” sau “împreunã cuHamlet, Don Quijote ºi Sancho Panza formeazãun grup sau o familie devotatã ordinii piesei saua jocului, în opoziþie cu ordinea socialã aspiritului organizat”. “Libertatea faþã de lume, detimp, de moralitatea statului ºi a Bisericii” sunttrãsãturile canonice pe care le urmãreºte cel careîºi propusese sã priveascã relaþiile intra-poetice întermenii unor “parallels of family romance” (TheAnxiety of Influence).

În cadrul opresivului aparat ideologic pe careistoria literarã îl poartã, inevitabil, în spate,teoreticianul vede calea de evaziune printr-oevoluþie a canonului în termeni familiali.Volumele lui Harold Bloom fac un recul (polemic)în faþa teoriei ºi a ideologiei tocmai pentru areabilita “trãirea” în literaturã ºi a arãta felul încare “afecþiunea” se constituie în miezulcanonului. De aceea, canonul lui Bloom vizeazãrecuperarea intimitãþii dintre cititor ºi literaturã.Numeroase sunt pasajele care încearcã sãregãseascã, cu o încãpãþânare donquijotescã,singurãtatea inocentã a cititorului în faþa operei.Deºi se ºtie învins de la început, Bloom îºipãstreazã voluptatea de a milita, ca nimeni, altul,pentru cauza canonului estetic. Retorica lui“hiperbolicã” ºi “dogmaticã” nu face decât sãpunã în scenã aceastã tensiune exemplarã ateoriei.

Epoca de glorie a canonului – concept -fetiºputernic înfierat de cãtre studiile recente-dateazã din perioada alexandrinã pânã prin

secolul al XIX-lea, când lumea academicã aabandonat modelul clasic ce gravita în jurulidealului Antichitãþii pentru cel modern.Translaþia de la o esteticã a permanenþei la oesteticã a tranzitoriului a zguduit bazele câmpuluiliterar. Mai mult, de când romantismul ºi-a definitlegitimitatea istoricã prin reacþie la clasicism,conceptul de frumos universal inteligibil ºiatemporal a fost constant erodat. Iar în ultimultimp, teoriile ideologice ºi filosofice alepoststructuralismului au spulberat ce se mai puteadin canon, atacând aspectele sale logocentrice ºiautoritare, în sensul foucauldian al manifestãriiunei puteri represive. De unde toatã aceastã„înverºunare” pusã în ceea ce se numeºte „bãtãliacanonicã”?

Din punct de vedere etimologic, canonul seleagã de ideea de rigoare, sugerând nivelulmetafizic, înalt, la care se desfãºoarã oriceoperaþiuni axiologice cu bãtaie lungã. De laaccepþiunea sa primarã, cea ecleziasticã (normãbisericeascã, listã de texte recunoscute ca sfinte,sfinþi recunoscuþi de Bisericã prin canonizareetc.), termenul de „canon” a ajuns sã pãstreze odominantã literarã, denumind o listã de autorisocotiþi fundamentali într-o literaturã anume.Ideile de ordine, ierarhie, valoare, sunt prinurmare- esenþiale în definirea conceptului.Canonul literar prolifereazã, de fapt, pe urmelecanonului religios, în atmosfera cultivatã deuniversitãþile occidentale, dupã laicizareaînvãþãmântului ºi separarea de instituþiamonasticã.

Dacã iniþial, canonul literar, bazat pe clasici,se afla în corespondenþã cu educaþia ºi rangul

social, fiind validat de ºcoalã ºi societate, o datãcu romantismul, mecanismele axiologice dincadrul câmpului literar încep sã se modificesensibil, sub acþiunea dizolvantã a subiectivitãþiiauctoriale. Nu mai putem înþelege canonul înaccepþiunea sa originarã, de model care trebuieurmat, de listã sacralizatã; dimpotrivã, asistãm laun proces dinamic, în cadrul cãruia canonizarease completeazã cu decanonizarea.

În acest sens, pornind de la observaþia cã„bãtãlia canonicã” ar putea fi consideratã unfenomen ciclic în istoria culturii (cea mai vechemanifestare fiind „cearta dintre antici ºimoderni”), Mircea Martin avanseazã ideeaexistenþei unei tipologii a funcþionãrii canonuluidincolo de variantele sale cronologice sau locale.Astfel, în epoca modernã, formarea canonuluimerge mai degrabã în sensul negaþiei decât în celal afirmaþiei, urmãrind sã disloce formele vechipentru consacrarea proprie; o datã legitimaþi,reprezentanþii canonului în chestiune trec ei înºiºiîn defensivã. Atitudinea nihilistã face parte dinstrategia de afirmare a noilor veniþi. Într-o astfelde dialecticã a canonului ºi a contra-canonului,cea de-a doua etapã nu vizeazã pur ºi simplurefuzul ideii însãºi de canon, ci mai degrabãnegarea unui anumit canon, simultan cususþinerea unui alt tip de proiect canonizabil.

Fãrã îndoialã, dislocarea canonului nu poate fiabsolutã, valorile noi nu pot fi instituite ab nihilo,ci ele sunt completate prin unele alegeri ºirememorãri. Dacã de-canonizarea propriu-zisã, saudislocarea canonului, reprezintã dimensiuneaobiectivã ºi implicitã a procesului, existã ºi unversant subiectiv ºi explicit, care dã seama de oanumitã continuitate cu trecutul. Mai exact, odatã cu impunerea noilor opere are loc ºi oreordonare a vechiului lanþ tradiþional de opere.

Conºtient sau inconºtient, autorii noilor opere sereclamã de la anumiþi predecesori mai mult decâtde la alþii, re-lectura autorilor tradiþionali seimpune într-o modalitate constructiv-polemicã.Noul canon nu se dezvoltã doar de o manierãproiectivã, ci ºi retrospectivã, în funcþie de trecut.Restaurãrile, reactualizãrile intrã în mod firesc înprocesul de canonizare, care presupune în modnecesar ºi o reasamblare. Schimbarea nu e numairupturã, ci ºi cumulare, proces organic pânã laurmã.

Canonul modernist reprezintã cel mai frapantexemplu al acestui joc, logic pânã la urmã, între„distrugere” ºi „autolegitimare”. Ne gândim maiales la avangarde. Ethos-ul revoluþionar alavangardelor face adesea jocul unui nihilismatotcuprinzãtor, dinamiteazã furibund tradiþia,fiind în acelaºi timp extrem de dogmatic în ceeace priveºte propriul canon. Din punctul de vedereal esteticii culturale, modernitatea încearcãprogramatic sã se autonormeze. Faptul cãmodernitatea supune canonul unei critici nuînseamnã aºadar cã ea ar exclude ideea însãºi decanon, ci poate doar „lista” în sine, care nu-i maiconvine.

Care este însã diferenþa dintre aceastã auto-canonizare, cu „bune-intenþii” pânã la urmã, ºiatacurile pe care postmodernismul le face laadresa tuturor vechilor legitimitãþi? Încã de pe lasfârºitul anilor ’60, postructuralismul-deconstrucþia, feminismul, studiile rasiale,postcoloniale, noul istorism etc.- demonteazãvirulent preceptele canonului ca atare:centralitatea axiologicã, omogenitatea unei tradiþii,ordonarea ierarhicã. Postmodernismuldeconstruieºte canonul, interpretându-l ca pe unconstruct cultural, rezultat al unor jocuri deputere, din direcþia grupurilor socialereprezentative, ºi tinde, în reacþie, sã privilegiezeperiferiile culturii. Efectul în bumerang al acesteisupralicitãri a marginalului e generarea unui fel dedominaþie a minoritãþii, în virtutea mult-clamatului deziderat de political correctness.

Cui i-e fricã de canon…?Adriana Stan

1155



1155TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

S-ar justifica astfel „anxietatea” lui HaroldBloom, care vede în extinderea mai sus amintitã acanonului ”distrugerea” sa efectivã. Criticul apãrãcanonul tradiþional, pe care îl considerã ameninþatde dispersie, ºi crede în categoriile „tari” aleesteticii, spre deosebire de colegii sãideconstrucþioniºti de la Yale. Riposta sa rãmânetotuºi relativ singularã, nu întâmplãtor Bloomfiind taxat drept un „romantic întârziat” în teorie.

De fapt, punctul vulnerabil al teoriei sale nu eatât absolutizarea unui criteriu estetic destul deizolat în inefabilul sãu, cât o anumitã „politicã”,pe care elogiul necondiþionat al „literaturii bune”nu reuºeºte sã o oculteze în întregime. Bloom areîn vedere marile limbi ºi marile popoare, autoriilui sunt într-un fel indivizi exponenþiali, ce au înspate tradiþii din toate punctele de vedereexpansioniste. Acelaºi Mircea Martin vorbea înacest sens de „cenzura prin neatenþie aOccidentului canonic (canonizat)”. Analizând listacanonicã propusã de autor, „inevitabil subiectivã”,cum recunoaºte el însuºi, Mircea Martin observão lacunã simptomaticã nu numai pentru o alegerepersonalã, dar ºi pentru o mentalitate mai largã:Bloom suprimã pur ºi simplu contribuþia literarã aEuropei de Est (nume ca Mickiewicz, Petofi,Sevcenko, Eminescu – pentru literatura secoluluial XIX-lea), cu excepþia literaturii ruse, singura pecare Bloom o legitimeazã. România, Bulgaria,Ucraina, þãrile baltice etc. nu existã - literarvorbind- nici în secolul XX. Nu se poate invoca înacest caz o eventualã exterioritate a criteriilor.Deºi autorii respectivi au servit ºi ei drept bazãpentru canon, continuã sã fie discriminaþi, într-uncontext pe care autorul îl asumã însã cauniversalist.

Concepþia despre canonul occidental ar trebui,prin urmare, sã devinã mai flexibilã în sensul uneideschideri cãtre culturile mici din estul Europei,care au adoptat canonul occidental, deºi nu s-auafirmat dincolo de frontierele lor lingvistice. Înacest fel, canonul occidental ar putea deveni cuadevãrat euro-atlantic.

Fãrã îndoialã, rolul criticii este esenþial încanonizare, dispunerile ºi luãrile de poziþie aleactanþilor în câmpul artistic, acesta nu explicãînsã integral selecþia canonicã. Ea funcþioneazã încadrul unei relativitãþi acceptate. Viziuneaaxiologic-esteticã a lui Harold Bloom, de pildã,care exacerbeazã caracterul organic al originalitãþiiliterare, în virtutea cãruia canonizarea nu ar fidecât auto-canonizare, nu e suficientã, ea trebuiesã se sincronizeze ºi cu analiza sociologicã afenomenului artistic, cum este cea practicatã dePierre Bourdieu.

Intr-un cadru socio-cultural mai larg,extinderea canonului ar implica includereaoperelor (respectiv, a literaturilor) ce nu fuseserãprivilegiate în cadrul politicii culturale tradiþionalea Occidentului. Pe de altã parte, extindereacanonului poate fi privitã, aºa cum face MirceaMartin, pe plan teoretic, dinãuntrul conceptuluiînsuºi. Simplist fie spus, înainte de a ne grãbi cu„demistificãrile”, trebuie sã ne clarificãm termeniidezbaterii. Astfel, paleta actualã a canonuluiacoperã mai mult decât domeniul literar ºi chiardecât cel artistic în ansamblu. El este generatdintr-o zonã de profunzime a culturii, aflatã laconfluenþa dintre ºtiinþe ºi arte, mai exact – acolounde perspectivele dominante ale ºtiinþelorabstracte, umaniste ºi sociale, influenþeazã înseºimentalitãþile. O accepþiune cronotopicã –heteroglosicã, potrivit lui Mihail Bahtin – ar fi maiadecvatã în contextul discuþiei decât accepþiuneacunoscutã, bazatã pe un criteriu elitist-literar.

„Canonul cultural”, dupã formularea lui MirceaMartin din revista Euresis, nu se bazeazã doar penivelul strict literar ºi artistic, aºa cum a fost elpreconizat de cãtre Harold Bloom, ci constituie osintezã de date adunate din mai multe domenii,configurându-se la nivelul unei epoci – sau al uneiculturi naþionale (este, deci, un canon construit înmanierã retrospectivã, unul descriptiv, maidegrabã decât autoritar- prospectiv).

Permeabilitatea canonului estetic faþã demultiple influenþe venite din sfera societãþii,explicã ºi relaþia mult discutatã dintre „influenþe”ºi operele literare asimilate în canon. Astfel, spredeosebire de imaginea pe verticalã, întrucâtvamisticã, a lui Harold Bloom, conform cãruia„anxietatea influenþei” îºi auto-genereazã tradiþia,autorii canonici alegându-ºi ei înºiºi urmaºiicanonici, mai potrivitã pentru discursul nostrucontemporan ar fi poate modelul orizontal al luiRoman Jakobsson referitor la „þesãtura poeticã”.Potrivit teoreticianului, între paradigmele care urcãde la clasici, modernii insereazã firelesintagmatice; metaforicul paralelism al topos-urilor moºtenite e substituit prin contiguitateametonimicã a actualizãrilor prezentului.

Este în mãsurã acþiunea conjugatã a unorasemenea influenþe din partea câmpurilorideologice ale culturii noastre discursive sã ducã laalterarea esteticului? Problema nu e de naturãeticã sau eventual elitistã, ci una întrutotulpragmaticã. Un „canon rizomatic” postmodern,cum e acela de care vorbeºte Ion Manolescu, nu eoare un alt fel de a spune cã nu mai existã niciun canon, nici o certitudine de ierarhizare? Sã nuuitãm cã proclamata „moarte a autorului”recunoaºte teama de excelenþã, iar bibliotecafoucauldianã sau barthesianã a textelor lipsite de

semnãturã aproape cã încurajeazã nivelizareavalorilor în numele mediocritãþii.

De fapt, consecinþele fireºti ale climatuluiideologic actual, caracterizat, pe de o parte, prinnihilism teoretic, iar, pe de altã parte, prinfundamentalisme politice ºi religioase, sunt pecale sã acapareze ºi domeniul estetic. Dincolo deconcesii fãcute de dragul unor deziderate depolitical correctness, trebuie sã recunoaºtem cãideea acceptãrii simultane a mai multor canoaneestetice nu s-ar susþine în practicã. Existenþa maimultor canoane în interiorul aceluiaºi câmp literarar face o eventualã clasificare, din axiologicã –doar taxinomicã. Uniformizarea valorilor ar aveadrept consecinþã o involuntarã indiferenþã faþã devalori.

Canonul estetic ar trebui sã contreze, de pildã,oferta facilã a literaturii de consum. De obiceiînsã, punerea semnului de egalitate între canonulcorespunzãtor acestui tip de literaturã ºi canonulestetic în general, constituie unul dintresimptomele clare ale dez-estetizãrii producþieiliterare ºi artistice. În postmodernismulrelativismului cultural, care e ºi post-canonic,ideea pluralistã riscã sã nu aibã altceva decât unefect dizolvant.

Concluzia care se impune de aici nu e unapur ºi simplu conservatoare, ci mai degrabã ...una de „bun-simþ”: literatura nu poate renunþa laun anumit tip de convenþie, care sã o certifice încadrul celorlalte practici discursive, un soi defundamentalism estetic opus fundamentalismelorsocio-politice ºi religioase.

Vladimir Zamfirescu, Dansul Salomeei

1166



1166 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

IntroducereÎntr-una din convorbirile sale cu Eckermann,

mai precis cea din 31 ianuarie 1827, Goethefoloseºte, în ceea ce pare a fi o primã utilizare atermenului ºi o constituire a sensului sãu, expresiade Weltliteratur. Înþelesul pe care i-l oferã, aºacum era de aºteptat într-o perioadã ºi în cazulunui sciitor pentru care estetica romantismului eîncã filtratã prin grilele ºi principiile unuiclasicisim eidetic, ale unei metafizici încrezãtoareîn permanenþe, e preponderent normativ. Valoareaunei opere ºi semnificaþia ei durabilã o fac sãaparþinã, în viziunea lui Goethe, literaturiiuniversale. Se aflã aici un sens al sintagmei pecare nici mãcar poetica postmodernã nu îl eliminãcomplet. Orice canon local tinde sã-ºi gãseascã olegitimare universalã, în ciuda chiar a diferenþeloracceptate, prin influenþa antropologiei post-structuraliste, între o culturã ºi alta ºi în pofidadeconstruirii centralitãþii estetice occidentale.Viziunea contemporanã asupra artei esteneîndoielnic una pluralã. Punctele de referinþã suntlocale, ele reflectã literaturi constituite ºi ghidatede centrii care nu se mai referã în mod obligatoriuunei referinþe europene. Cu toate acestea, dinconceptul lui Goethe se pãstreazã mai mult decîto simplã expresie lingvisticã. Pînã ºi în prezentconceptul literaturii pare a fi mai larg decît cel deoperã sau decît cel de stil sau context. O serieîntreagã de puncte fragile apar însã în momentulîn care se cautã legitimãrile ascunse ale acesteiviziuni. E necesarã o teorie a literaturii comparatecare sã-i explice contradicþiile interne, sã-i înþeleagãdificultãþile contemporane ºi sã încerce sã oredefineascã într-un peisaj contemporan în careeste ameninþatã de invazia în sînul ei a unormetodologii înrãdãcinate în vechea ºi puternicanostalgie universalistã: de la istoria mentalitãþilorpînã la formele contemporane ale umanismului ceîncearcã pãstrarea unui fundal nealterat pe bazacãruia poate fi justificatã pluralitatea postmodernã.Cîteva dintre aceste probleme voi încerca sã lediscut în acest eseu.

Þesãtura fisurilorAbsenþa unei legitimãri teoretice de

profunzime a literaturii comparate, care sã-ievidenþieze legãturile de adîncime în teritoriul mailarg al esteticii ºi în special perspectivele pe care ile configureazã teoria literaturii1, ridicã o primãdificultate: care mai poate fi relevanþaconceptualã, euristicã a comparatismului? Tot maimult, literatura comparatã, pierzînd putereanormelor pe care se baza conceptul lui Goethe deWeltliteratur, se retrage în spaþiul unor organizãridiscursive ce par strict pedagogice, convenþionale.Acceptarea pluralitãþii, a literaturilor permitefireºte comparaþia. Dar, în absenþa unei literaturiînglobante, a unui concept de literaturã maiputernic decît formele ei locale, în absenþa unuiteren comun de înfruntare sau de dialog, rolulcomparaþiei pare a fi lipsit de fertilitate2.

În mod asemãnãtor comparatismul e maiperformant într-un sistem de stabilitate în careperspectivele nu sunt relative, iar din pluralitate sepoate abstrage o structurã (sau, în unele cazuri, unsistem de arhetipuri) directoare, al cãrei joc sã aibãputerea originii, a normei ºi a sensului. Înainte dea explica felul cum toate aceste trei dimensiunisunt deconstruite de prezenþa unei conºtiinþeistorice, se pot limpezi contradicþiile interne alefiecãreia din aceste trei finalitãþi. Structura-origine

este cea care permite comparatismului întreagadesfãºurare a discursului. A studia, spre exemplu,istoria mentalitãþilor din perspectiva unei categorii(cum e cea a eroului) sau a decide miºcareasemnificaþiei dupã prezenþa recurentã a unorarhetipuri (dupã discursul legitimat în psihanalizajungianã3) înseamnã a postula o structurã-originecare justificã disursul. Textele lui Jacques Derrida4

însã ºi deschiderile pe care le oferã gîndirea sadovedesc cã asemenea structuri-origine (care, repet,sunt folosite pentru a justifica discursul) sunt înfapt ele însele produse discursive, pierzîndu-ºiastfel orice putere originarã, legitimatoare. MichelFoucault ar spune cã sunt forme disimulate aleputerii, manifestãri ale unei voinþe de a controlasemnificaþia care nu se bazeazã pe nimic altcevadecît pe o agresivitate discursivã5. Gîndireapostmodernã este una ce nu se mai salveazã prinstructuri-origine6. Ea trebuie sã caute, cum vomvedea, alte forme de autoconstituire.

În ceea ce priveºte norma ºi puterea pe careaceasta o propagã în discursul comparatist, amamintit deja, în paragraful introductiv, pierderea derelevanþã pe care o suferã în a doua jumãtate asecolului XX. Totuºi, aºa cum arãtam, ceea ceGoethe7 înþelegea prin Weltliteratur nu a dispãrutîn întregime. Dacã normele clasiciste, încã limpeziîn poetica autorului german, au fost îndeajunsfisurate de poetica romanticã ºi apoi ceamodernistã8, problema canonului pãstreazã însã orelevanþã însemnatã, cum o dovedeºte cartea luiHarold Bloom9 apãrutã în spaþiul american pusgreu la încercare de discursurile poststructuraliste.Norma este, în acest mod, identificatã cuproblema mai veche a valorii. Însã aceasta e oproblemã ce nu poate fi rezolvatã decît în spaþiulesteticii. Aºa cum observã ºi susþine (deseoripolemic) Harold Bloom, înlocuirea valorii esteticecu alte tipuri de valori (cum procedeazã sociologialiteraturii sau istoria mentalitãþilor) nu poate fijustificatã decît pe teritoriul vechi al metafizicii,printr-o revenire la considerarea experienþei esteticeca o experienþã subordonatã, lipsitã deindependenþã ºi explicabilã prin felurite cauze.Determinismul unor asemenea abordãri (extremde prezent în numeroase studii comparatiste) lelimiteazã însã relevanþa dincolo, iarãºi, deavantajele securizante ale unei organizãripedagogice (dar lipsitã de autenticitate). Poeticapostmodernã nu eliminã nici pe departe problemavalorii ºi nici nu o reduce la un sistem de normeînchis, etern valabil. Aceastã contradicþie internã atuturor disciplinelor literaturii poate fi rezolvatã,aºa cum vom vedea, numai din interiorul teorieiliterare ce face uz de conºtiinþa istoricã.

Cea de-a treia finalitate, ce le include pe toatecelelalte, este cea a sensului. Precizez doar, înspaþiul restrîns al acestor rînduri, faptul cãproblema semnificaþiei este definitiv modificatãîntre poetica structuralistã ºi cea poststructuralistã.Gîndirea asupra literaturii influenþatã de Ferdinandde Saussure ºi, mai apoi, de teoreticienii francezidin deceniul ºase ºi ºapte10, încearcã, prin atitudinideseori extreme, sã propunã, pentru studiulliteraturii, o veritabilã paradigmã a închiderii.Semnificaþiile sunt stabilizate, jocul lor estedirecþionat ºi limitat de un centru al structurii11,iar interpretarea poate fi legitimatã ºi controlatãºtiinþific. Orice pretenþie de adevãr poate fi perfectexplicatã ºi desfãºuratã discursiv printr-ometodologie anume. De aceeaºi credinþã înstabilitate suferã orice încercare de a aplica înstudiul faptului estetic o metodã exterioarã. Aici seaflã capcana în care cad numeroase studiicomparatiste: puse în faþa unei pluralitãþi uriaºe,strãbãtute de diferenþe nenumãrate, acestea

încearcã sã pãstreze inteligibilitatea unei organizãriintroducînd în studiu metode exterioare, fãrã aavea însã conºtiinþa faptului cã fiecare metodãrãmîne o perspectivã cu relevanþã limitatã ºi careîntotdeauna va acþiona reductiv în favoarea unuidiscurs despre adevãr ºi în detrimentul uneiinterpretãri reale, care sã pãstreze relevanþafiecãrui context în parte. Gîndireapoststructuralistã (ºi, în general, cea postmodernã)renunþã la orice închidere a sensului, la oricecontrol prin semnificaþii postulate ºi la oricemetode exterioare.

Privatã de toate aceste trei finalitãþi12 (ºi, înacelaºi timp, legitimãri), ce mai rãmîne literaturiicomparate? Rãmîne ea o simplã disciplinãdidacticã, limitatã aºadar de convenþionalulimplicat de orice fenomen paideic? Este, aºa cumsugera Richard Rorty referindu-se la Derrida ºifilosofie13, o disciplinã universitarã care, ca unlobby american, justificã social niºte cariere?Rãspunsurile la aceste întrebãri nu pot fi decisive,în primul rînd pentru cã, în lumea postmodernã,orice împãrþire disciplinarã, la fel ca ºi formaþiunilediscursive de care vorbeºte Michel Foucault14, esterelevantã într-adevãr pragmatic ºi nu în spaþiulsemnificaþiei. Confruntarea principalã acomparatismului (ºi, în interiorul lui a tuturorformelor ce implicã istoria mentalitãþilor,psihismul, sociologia etc) la sfîrºitul secolului XXeste cu conºtiinþa istoricã, aºa cum este vãzutãaceasta în postmodernitate, dinspre teoriileistoriste ale secolului XIX, prin problemahermeneuticii ºi cea a fenomenologiei. În spaþiulrãmas vom sugera care sunt punctele nodale careconfigureazã relevanþa comparatismului în aceastãsituaþie.

Adevãr ºi istorieÎnþelegerea conºtiinþei istorice ºi a relevanþei

acesteia pentru studiul literaturii suferã cîtevaetape pe care doar le rezum aici. În primul rînd efisuratã definitiv concepþia unei istorii înglobante,supraindividuale, o istorie a obiectelor. Istorialiteraturii nu mai poate fi conceputã drept oalãturare, justificatã cronologic, a unor opere.Conºtiinþa istoricã pe care o produce ºi în carecrede postmodernitatea îºi are rãdãcinile, pe de oparte, în conºtiinþa istoriei propusã de Hegel încare spiritul individual este mobilizat de o istoriesuperioarã pe care însã în acelaºi timp o face(parþial) posibilã, iar, pe de altã parte, însubiectivizarea radicalã propusã de ImmanuelKant. Conºtiinþa istoricã primeºte la Nietzscheatributul suplimentar (dar esenþial) alperspectivismului, ceea ce va face posibil caulterior, prin modificãrile aduse de fenomenologie,imaginea unei conºtiinþe care rãspunde controluluiunor temporalitãþi multiple ºi nu doar al uneiistorii înþeleasã convenþional dupã timpulcronologic.

Este limpede cum dezvoltarea conºtiinþeiistorice fisureazã orice sens universal, înglobant,orice legitimare prin metode ºi concepte (structuri)privilegiate. Cu toate acestea istoricitatea inerentãoricãrei interpretãri nu produce o situaþie de haos,o viziune relativistã în care orice construcþie desens are un statut pur decorativ. Reflecþia teoreticã(ºi, în general, interpretarea), în loc sã limiteze,deschid posibilitatea depãºirii sensurilorconvenþionale, a metodelor reductive înspreautenticitatea interpretãrii. Gadamer spune direct:”hermeneutica îºi datoreazã poziþia centralã încadrul ºtiinþelor spiritului genezei conºtiinþeiistorice”15. Sensurile survin; ele nu suntdescoperite sau recuperate. Survenirea implicã oconfigurare a diferenþelor ºi a identitãþilor înprocesul interpretativ. Orice analizã literarã vatrebui, aºadar, sã înþeleagã aceastã survenire.Comparatismul nu se mai poate reduce la otehnicã a descoperirii elementului comun ºi a celuidiferit. Din momentul renunþãrii la un fundalcomun, la stabilitatea unui sistem ºi la istoria

Probleme actuale ale comparatismului

Aurora Þeudan

1177



1177TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

înþeleasã unidimensional16, diferenþele ºirecurenþele nu mai pot fi decise din exterior.Interpretul este implicat pînã la continuaconstituire de sine. De asemenea, comparatismulnu mai poate trata relaþia dintre particular ºiîntreg cu ajutorul facil, dar iluzoriu, al categoriilor,al structurilor de adîncime de tipul arhetipuriloirsau esenþelor. Aºa cum aratã repetat Gadamer înAdevãr ºi metodã, comprehensiunea implicã olegãturã între particular ºi întreg de tipul cerculuihermeneutic ce face imposibilã orice distincþieinteligibilã, platã. Interferenþele între textulindividual ºi acea Weltliteratur sub orice formã arfi definitã sunt de alt tip decît cel al conþinerii,reluãrii, repetãrii etc.

Comparatismul este nevoit, în acelaºi timp cuintegrarea conºtiinþei istorice, sã îºi gãseascãrelevanþa în acest nou înþeles al interpretãrii, unînþeles ce implicã imposibilitatea evitãrii teoriilorreceptãrii, a deconstrucþiei ºi a noului istorism. Laacestea se adaugã distincþia esteticã pe carecomparatismul nu o poate elimina fãrã ca, în acestfel, sã se autodizolve. Teoriile postmoderneinfluenþate de fenomenologia tîrzie înþeleg foartebine acest fapt: experienþa esteticã rãmîne singuradimensiune care, în mod paradoxal, esteuniversalã, dar nu înglobantã. Fundalul ei esteorizontic ºi identitar. Literatura are o istorieascunsã, uitatã. La început de secol XXI,comparatismul se aflã în situaþia de a extindeaceastã uitare sau de a desoperi în spatele ei, ca ºiMallarme în cazul cãrþii albe, desfãºurareaautenticã a semnificaþiei.

Bibliografie:Harold Bloom, The Western Canon, New York,

Harcourt Brace Company,1994Matei Cãlinescu, Conceptul modern de poezie, Piteºti,

Paralela 45, 2002Al. Dima, Principii de literarturã comparatã, Bucureºti,

Editura Enciclopedicã Românã, 1972Jacques Derrida, Scriitura ºi diferenþa, Bucureºti,

Univers, 1998Michel Foucault, Arheologia cunoaºterii, Bucureºti,

Univers, 1999Hans-Georg Gadamer, Adevãr ºi metodã, Bucureºti,

Teora, 2001Friedrich Nietzsche, Voinþa de putere, Bucureºti, Aion,

1999Liviu Petrescu, Poetica postmodernismului, Piteºti,

Paralela 45, 1996Paul Ricoeur, Temps et recit, vol I-III, Paris, Gallimard,

1983-1985Richard Rorty, Contingenþã, ironie, solidaritate, Vasile Voia, Literatura comparatã. Principii teoretice ºi

studii aplicative, Editura Noi, 1998

1 În peisajul poststructuralist, în care istoria literarã îºipierde nu doar statutul de disciplinã privilegiatã, ci mai alesputerea de a structura, de a organiza materialul estetic, lit-eratura comparatã se aflã într-o crizã asemãnãtoare. Vechiulsãu înþeles, ce porneºte de la comparaþia însãºi, rãmîneacum unul de suprafaþã, interesul principal fiind axat pemobilitatea sensurilor lipsite de o legitimare exterioarã.

2 Aceastã situaþie de crizã este excelent prezentatã deGadamer în prima parte a cãrþii sale esenþiale Adevãr ºimetodã. Finalitatea autorului este însã aceea de a extrageexperienþa esteticã din convenþiile ºi legile locale ale unordiscipline care ºi-au pierdut legitimarea teoreticã pentru aevidenþia, aºa cum Martin Heidegger susþinea cã filosofiilemetafizice au uitat fiinþa, uitarea asemãnãtoare a relevanþeiacesteia pentru adevãr.

3 Psihanaliza jungianã încearcã, dupã deconstrucþia ºimobilitatea introduse de gîndirea freudianã, o recuperare aparadigmelor închiderii. Se poate spune, simplificînd, cã evorba de revenirea stabilitãþilor metafizice în locul din carefusese eliminatã de hermeneutica îndoielii propuse deFreud.

4 Începînd cu eseurile din Scriitura ºi diferenþa, undese aflã, printre altele, o demonstraþie a unei asemenea con-

tradicþii interioare a discursului în cazul nimãnui altcuivadecît al lui Michel Foucault.

5 Ceea ce era deja limpede pentru Friedrich Nietzsche,spre exemplu în Voinþa de putere, gînditor cãruia MichelFoucault ºi în general gîndirea postmodernã îi sunt profundîndatorate.

6 A se vedea deconstruirea acestor aºteptãri în eseulStructura, semnul ºi jocul în discursul ºtiinþelor umane înJacques Derrida, Scriitura ºi diferenþa ºi, eventual, analizaacestui text esenþial pentru discursul contemporan fãcutãde Liviu Petrescu în Poetica postmodernismului.

7 L-am ales pe Goethe ca punct de referinþã pentru cã,în ordine istoricã, reprezintã un punct nodal în înþelesurileatît comparatiste, cît ºi teoretice ale literaturii. Aceastãalegere nu evitã (ºi nu ascunde) nicidecum contribuþiilemult mai importante, în special în ceea ce priveºte consti-tuirea literaturii comparate ca disciplinã, ale unor Lanson,Paul van Tieghem. E.R. Curtius etc.. Analize excelente dinaceastã perspectivã se aflã deja în Al. Dima, Principii de lit-eraturã comparatã sau Vasile Voia, Literatura comparatã.Principii teoretice ºi studii aplicative. Cunoaºterea lor estepresupusã ºi asumatã aici, fãrã a mai fi reluatã, faptinevitabil în spaþiul restrîns al acestui eseu.

8 O cuprinzãtoare prezentare a acestor modificãri, apli-catã în spaþiul liricii, este datã de Matei Cãlinescu în

Conceptul modern de poezie.9 Este vorba, fireºte, de The Western Canon. 10 Julia Kristeva, Tzvetan Todorov, primul Roland

Barthes, primul Gerard Genette etc. 11 Trimit, din nou, la textul lui Derrida, Structura,

semnul ºi jocul..., text cu care începe de fapt declinul struc-turalismului.

12 Fireºte cã majoritatea comparatiºtilor nu conºtien-tizeazã aceste limite, ceea ce duce, în cazul lor, la produc-erea unor texte în contratimp, mai precis a unor texte carenu mai au nici o relevanþã discursivã. Orice analist lipsit deo conºtiinþã teoreticã, neatent la felul cum literatura com-paratã este ghidatã sau limitatã de teoria literarã ºi, maiprofund, de esteticã ºi filosofie, va scrie, în general, pentruun timp depãºit sau, ca atîtea cazuri, pentru finalitãþi prag-matice.

13 În Contingenþã, ironie ºi solidaritate.14 În Arheologia cunoaºterii.15 Gadamer, Adevãr ºi metodã, pag. 132.16 Pentru acest ultim aspect, a se vedea Paul Ricoeur,

Temps et recit., vol. II.

Vladimir Zamfirescu, Personaj veneþian

1188



1188 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Discuþia pe care o deschidem în acest eseuse revendicã de la o tradiþie a discursuluihermeneutic consolidatã în special în

ultima parte a secolului XX ºi care continuã sa fiefrecventatã în prezentul postmodern – cã ne placesau nu sã îl numim astfel. Este vorba despre oformulã de lecturã pe care se suprapundemersurile unor critici literari ºi de artã dejacelebri – îi amintim pe Eugenio d’Ors, GuyScarpetta, Arnold Hauser, Alexandru Ciorãnescu,Matei Cãlinescu ºi Diana Adamek – în spaþiulromânesc.

Sensul acestui tip de lecturã (transversalã) estemai curând indecis, creativ ºi integrator decâtistoricist ºi ierarhizant. Este o strategie de lecturãindiferentã la succesiunea cronologicã, linearã aepocilor culturale, dar fãrã sã predice absenþa sauvidul istoric. Principiul conducãtor este cel al„asemãnãrilor de familie”; formula, aparþinând luiMatei Cãlinescu, creeazã o schemã a relaþiilor deînrudire, extinzând sfera de semnificaþii a„modernismului” dincolo de limitele unui secol.Propunem, la rândul nostru, o extensie similarã,chiar dacã aceasta nu stã sub semnul unuiconcept ordonator (ca cel de „modernism”), ci alunuia deconstructiv – în sensul decorticãrii,fragmentãrii unor conglomerate bine cimentate ºicu o poziþie fixã în istoria culturii, în fâºii sausegmente care nu se preteazã decupãrilorcronologice.

Guy Scarpetta defineºte acest demers înstrânsã legãturã cu conceptul de „impuritate” astilurilor, din perspectiva recurenþelor unorstructuri baroce în postmodernism. În fapt, elnumeºte barocã sau aparþinând unei vene barocetendinþa centralã a postmodernismului: reciclareasau restaurarea unor conglomerate de valori ºistrategii ale reprezentãrii de origine istoricãdiferitã. Barocul istoric reprezintã, în fapt, unprim gest de reciclare, consideratã o construcþie aunui spaþiu de coexistenþã a valorilor ºiformulelor consacrate, dar oarecum adormite de-alungul istoriei. Atât în literaturã, cât ºi în picturãsau arhitecturã, forme baroce convieþuiesc cutendinþe manieriste sau medievale.Postmodernismul restaureazã aceastã intenþierecuperatoare, revalorizantã a spiritului baroc,dizolvând mitul progresului ºi purismului organicpe care secolul XIX ºi, într-o mare mãsurã,avangardele începutului de secol XX, îlpromoveazã. Discursul artistic, la sfârºitulsecolului XX, este unul încãpãtor ºi dinamic,jonglând cu „feþele” istoriei, speculând pluralitatealor. Poziþia lui Scarpetta este foarte fermã, acestanotând cã „…pentru noi, nu se mai poate puneproblema percepþiei istorice dupã modelul linear,unitar sau al unei scheme a progresului, dar nicide substituire a acestui model cu ideea absenþeiistoriei, a ciclului, a repetiþiei infinite, a „eterneireîntoarceri”; ceea ce trebuie sã observãm, maidegrabã, este, pe de-o parte, prezenþa mai multoristorii, straturi, eterogeneitãþi temporale, a unorefecte de retroactivitate sau recul, iar pe de altãparte, a unui univers (la care Malraux se refereaîn termeni de Ireal sau atemporal), în care ne

sustragem curgerii timpului.”1 Discutând problemabarocului, Scarpetta distinge o formã istoricã, cuoriginea în secolul XVII ºi, în acelaºi timp, „într-otemporalitate paralelã, o metaistorie”, un spaþiude dialog între Picasso ºi Rubens, Gongora ºiLezama Lima. Acceptarea unor planuri temporaleparalele face posibilã identificarea unor formemultiple de baroc. Scarpetta vorbeºte despre unbaroc roman ºi veneþian, un baroc iberic, apoi unbaroc tardiv, asimilabil rococoului ºi barocul deazi. Recuperarea acestuia din urmã este posibilãdatoritã prezenþei unor simptome baroce înliteratura ºi artele sfârºitului de secol XX. „Trãiesccu impresia” – observã Scarpetta – „din ce în cemai puternicã, a intrãrii în Baroc. Nu revin, numã reîntorc la el, Barocul este în faþa mea,înaintez spre el. Ca ºi cum linearitatea istoriei arfi fost inversatã, reformulatã. Asta este pentrumine singura accepþie a atitudinii postmoderne: aºti cã invenþia nu coincide neapãrat cu negareatrecutului ºi cu producerea noului cu orice preþ,ignorând memoria.”2

Poziþia acestui tip de discurs este unaprivilegiatã ºi riscantã, în acelaºi timp. Privilegiatã,pentru cã poate renunþa la logica deterministã,discursul fiind liber sã-ºi stabileascã direcþiile deparcurs: Criticonul lui Gracian poate fi citit prinprisma romanului Veºti din paradis, al lui DavidLodge; în sens invers, se poate nota cã textul luiGracian prezintã structuri tematice pe care Lodgeºi romanul postmodern, în general, le repun îndiscuþie. Tot astfel, într-un alt registru, experienþalucrãrilor lui Picasso, poate revaloriza operele luiVelazquez, El Greco sau Rembrandt. Riscant,datoritã mobilitãþii acestor structuri, pe de-oparte, ºi tendinþei de a forþa interpretarea unorcorespondenþe astfel încât sã se potriveascãmontajului propus, pe de alta. Cea mai sigurãmodalitate de intervenþie, în acest sens, constã înpunerea sub aceeaºi lupã a douã tipuri de textesau imagini, aparþinând, istoric vorbind, unorperioade sau curente diferite.

În cazul nostru, atât literatura secolului XX,cât ºi cea barocã oferã o gamã generoasã de textecare se preteazã unui astfel de model de lecturã.Din acest motiv e necesarã precizarea cã metodacomparativã aplicatã unui cuplu de texte nurepetã, în mod obligatoriu, aceleaºi etape, încadrul tuturor cuplurilor de texte alese.

Eseul de faþã porneºte de la aceste premise;stã sub semnul unei priviri care, dincolo deierarhiile deja consacrate, percepe o nouã logicã alecturii. Nu o logicã a investigaþiei arheologice, a„scormonirii” trecutului ºi nici una enciclopedicã,exhaustivã. Mai mult decât o logicã, propunem opracticã, transversalã ºi integratoare, exploatândimpuritãþile ºi metisajul structurilor, provocându-lesã-ºi dezvãluie conexiunile ºi înrudirile ascunse.Nu putem vorbi despre William Faulkner ,T. S.Eliot, David Lodge sau Adrian Oþoiu fãrã sãamintim compoziþia barocã; cinematografia, pe dealtã parte, continuã strategiile baroce de provocarea privirii, de dinamitare ºi dinamizare aperspectivelor prin crearea iluziei miºcãrii;televiziunea, pe de altã parte, repetã într-o mare

mãsurã, sub titlul de „artã de propagandã”,formulele ºi funcþia spectacolelor baroceorganizare de papi ºi seniori pentru a controlaforþa oarbã a maselor. Romanul postmoderncontinuã tradiþia jocului cu perspectivele, schiþatãsau intuitã deja în cadrul barocului de secol XVII;plãcerea numirii elementelor ºi nuanþelor realului,pe de-o parte, ºi a implicãrii lor într-un joc alsuprafeþelor ºi sensurilor, plaseazãpostmodernismul într-un dialog direct cu formulabarocã. Pentru o mai bunã observare a acestuidialog propunem, aºa cum am anunþat din titlu,un exerciþiu de lecturã simultanã. Este vorba dedouã romane: Criticonul lui Gracian ºi Veºti dinparadis, al lui David Lodge.

În intenþia pe care Gracian o mãrturiseºte, încapitolul dedicat Cititorului, transpare o formulãde discurs ºi o perspectivã pe care le regãsim lamajoritatea prozatorilor postmoderni. „Aceastãfilozofie aulicã, cursul vieþii tale într-un discurs, þi-o înfãþiºez astãzi, cititorule judicios, nu rãutãcios,ºi mãcar cã titlul provoacã de pe acum încruntãri,sper ca tot omul priceput sã se facã a nu pricepe,neauzind ceva rãu despre sine. M-am strãduit sãîmbin uscãciunea filosoficã cu divertismentulinvenþiei, piºcãtura satirei cu dulceaþa epicii, oricâtar osândi-o neînduplecatul Gracian ca jucãrie aticluirii în mai mult subtila decât utila sa Artã aminþii. Din fiecare dintre autorii de nobil geniuam urmãrit sã imit ceea ce mi-a plãcutdintotdeauna: alegoriile lui Homer, ficþiunile luiEsop, miezul de doctrinã al lui Seneca, (…),descrierile lui Apuleius, pildele morale ale luiPlutarh, întreruperile lui Ariosto. (…) Am împãrþitopul în douã pãrþi, tertip spre a urzi greul, lãsândmereu gustul stârnit, nu stâlcit.”3 (s. n. )

Comparând seria de valori pe care Gracian leatribuie, cel puþin ca intenþie, textului sãu, culistele de strategii ale romanului postmodern,propuse de Ihab Hassan, Matei Cãlinescu sauLiviu Petrescu, putem trasa câteva corespondenþedefinitorii pentru o analizã comparatã a celordouã discursuri: ironia ºi autoironia, combinareatehnicilor, provocarea cititorului, crearea efectuluide suspans, reciclarea unor forme literareconsacrate ºi, aºadar, construirea unui discurshibrid, în care sunt implicate mai multe stiluri.Prezenþa acestor elemente în introducerearomanului lui Gracian este cu atât mai relevantãcu cât descoperim, în lectura unui studiu alautorului spaniol, cã aceste valori au constituitsubiectul unei meditaþii ample ºi al uneiplanificãri strategice a discursului literar.Modernitatea sau, am putea spune,postmodernitatea lui Gracian transpare, cu atâtmai surprinzãtor, cu cât mai neaºteptat, în Cãrþileomului desãvârºit. Reluãm câteva dintre cele maiilustrative concluzii ale lui Gracian:

„Fã-þi lucrãrile cu suspensie. Uimire la noutateînseamnã preþuire la reuºite. (…) Nedezvãluireaimediatã întreþine curiozitatea. (…) Chiar când tefaci înþeles, catã sã fugi de francheþe.”4

„Încifreazã-þi voinþa. Pasiunile sunt porþilecugetului. Cea mai practicã ºtiinþã constã îndisimulare.”5

„Trãieºte cum se obiºnuiºte. Pânã ºi ºtiinþatrebuie sã fie la modã, ºi când nu este, trebuie sãºtii a o face pe ignorantul. Discursurile ºi gusturilese schimbã dupã vremuri ºi trebuie sã-þi conducigestul în chip modern.”6

„Învaþã sã-þi vinzi lucrurile. Nu-i de ajunscalitatea lor intrinsecã, deoarece nu toþi muºcã

Exerciþii de lecturã transversalã:Baltasar Gracian ºi David Lodge

Mara Stanca

1199



1199TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

din miez ºi nici nu privesc pe dinãuntru. Ceimulþi dau fuga unde se strânge lumea; (…) Mareparte din artã e ºtiinþa reclamei: uneoriproslãvind, cãci lauda atrage dorinþa; alteori dândnume bun, mare mijloc de-a eleva, dezminþindmereu afectarea.”7

„Nu-þi exprima prea limpede conceptul. Ceimai mulþi nu preþuiesc ceea ce înþeleg ºivenereazã ceea ce nu pricep.”8

„Sunt lucruri care, în sine, valoreazã puþin, darsunt preþuite dupã modul lor. Asta a putut înnoitrecutul, l-a ajutat se revinã ºi chiar sã aibãcãutare. (…) Lucrurile întineresc datoritãcircumstanþelor, sunt dezminþite sila râncezelii ºiplictisul repetãrii.”9

Aceste fragmente reprezintã unul dintre celemai eficace argumente pentru susþinerea ipotezei„revenirilor barocului” în postmodernism.Suspendarea, disimularea, „a fi la modã”, ºtiinþareclamei, înnoirea trecutului, sunt valori dereferinþã ale epocii ºi literaturii postmoderne,deopotrivã. Tendinþa lui Antonio Maravall10, de aasimila barocul unei culturi de propagandã, estesusþinut pe deplin de meditaþiile lui Gracian.Propagandã înseamnã, în fapt, persuadare,rãspândire a unor valori, „a ºti sã-þi vinzilucrurile/ ºtiinþã a reclamei” - nimic din acesteanu este strãin epocii postmoderne. Majoritateastrategiilor romanului postmodern au scopul de aconvinge cititorul sã intre în joc, sã se implice –chiar dacã, în aparenþã, simuleazã descurajareaacestuia, intensificând gradul de dificultate alecturii. Aceasta nu este, în aparenþã, ºi strategialui Lodge. Prozatorul englez exploateazã formuladiscursului narativ clasic, cu un personaj principalºi un fir epic central; un discurs care pare sã sedesfãºoare de la sine, urmãrind destinul/ unfragment - de obicei unul decisiv – din destinulpersonajului. Aparent doar, pentru cã formulaclasicã e dejucatã, pe parcursul romanului, demontajul unor planuri temporale ºi discursivedistincte.

Motivul cãlãtoriei, ca aventurã de cunoaºtere,reprezintã cel mai transparent punct de dialogîntre cele douã romane. Atât Andrenios(subliniem semnificaþia numelui: aner, androsnumind omul, în general, omul natural) cât ºiBernard denumesc, pãstrând proporþiile, omulnatural, inocent, izolat de ritmurile tumultuoaseale civilizaþiei: Andrenios întruchipeazã figuraomului sãlbatic, crescut în preajma animalelor ºide animale, iar Bernard, un teolog eºuat, retrasîntre zidurile seminarului teologic. Cãlãtoria loreste una de cunoaºtere: Andrenios pãrãseºteinsula în care crescuse (sub îndrumarea luiCritilio, un alter ego al sãu) ºi care se suprapunetipului de spaþiu paradisiac, pentru a cunoaºte„lumea”; Bernard, dimpotrivã, se îndreaptã cãtreun spaþiu cãruia lumea îi atribuie calitãþileparadisului: Hawai-ul. Valorile celor douã modelede lume se raporteazã ºi se sfideazã pe parcursulcãlãtoriei personajelor. Meditaþia lui Lodge,transmisã prin vocea personajului, este mai amarãdecât cea a lui Gracian. În lumea lui Andrenios ºiCritilio mai existã spaþii paradisiace; experienþa luiBernard se desfãºoarã, în schimb, într-un paradisdecãzut: „Paradisul furat. Paradisul violat.Paradisul infectat. Paradisul luat în stãpânire,dezvoltat, ambalat, paradisul comercializat.”11

Atât cãlãtoria lui Bernard cât ºi cea a luiAndrenios stau sub semnul formãrii, educaþiei, în

special cea a privirii ca instrument de cunoaºterea lumii ºi de distincþie a feþelor ei: aparenþa ºiesenþa. Imaginile lumii ca desfãºurare strãlucitoarea suprafeþelor se oglindesc ºi îºi rãspund în celedouã romane. Propunem o lecturã în paralel.

Criticonul:„Petrecând în acest chip, se pomenirã trecând,

fãrã a-ºi da seama, prin mijlocul unei pieþe vaste,vestit bazar al aparenþei ºi teatru încãpãtor alostentaþiei, al simulãrii lucrurilor, foarte frecventatîn veacul acesta, spre a vedea boscãriile umane ºidecorurile atât de rãspândite azi. De-o parte ºi dealta vãzurã prãvãlii varii ºi, cu toate cã erausocotite simple ateliere, nu erau deloc vulgare,menite fiind mai mult pricepuþilor ºipricepãtorilor. Într-una se aureau fel de fel delucruri, tiare de nerozii, cu atâta subtilitate, încâttreceau drept adevãrate reuºite: se aureau samare,statui, bulgãri de pãmânt, pavele ºi bârne, pânã ºigropi de gunoi ºi haznale. Arãtau foarte binedupã aceea, dar, cu timpul, poleiala cãdea ºi searãta cocleala.

Alãturi erau boiangiii, vopsind faptele în culorirare. Foloseau diferite cerneluri, ca sã deasentimentelor culoarea voitã (…); istorici cu penel,nu cu panã, dând faþã bunã sau rea la tot cevroiau.”12

Veºti din paradis:„Rulau încet de-a lungul unei artere

aglomerate, mãrginitã de magazine luminateintens ºi de restaurante ºi hoteluri impresionante,cãrora nu li se vedea vârful. (…) Erau oameni detoate felurile, dimensiunile, vârstele, culorile, carese plimbau liniºtit, se uitau în stânga ºi-n dreapta,mâncau ºi beau din mers. (…). Un melange demuzici amplificate, zgomot de trafic ºi vociomeneºti pãtrundea prin ferestrele maºinii.Firmele purtau chiar nume familiare –McDonalds, Kentucky Fried Chicken, Woolworths– dar ºi unele mai exotice: The Hula Hut, CrazyShirts, Take out Sushi, Paradise Express. (…) Ealtfel decât mi-am imaginat, spuse Bernard. Suntfoarte multe clãdiri. Eu îmi închipuiam un tabloucu nisip, mare ºi palmieri.”13

Motivul baroc, al lumii ca teatru cunoaºte ºiaceastã variantã a lumii ca bazar; un spaþiukitsch, al imitaþiilor ieftine ale valorilor ºi alînserierii acestora sub un înveliº strãlucitor, carecreeazã iluzia bunãstãrii ºi a luxului. Dincolo deaparenþe, rãmâne, însã, foarte puþin adevãr.Hawai-ul e un loc lipsit de istorie ºi, deci, detradiþie, este un spaþiu proteic, cu o fizionomietranzitorie, mereu în pas cu dinamica cererii ºi aofertei. În acest sens, problema însãºi a distincþieiîntre iluzie ºi realitate, între ceea ce este fals ºiceea ce e autentic, rãmâne deschisã, în discursullui Lodge. Delimitãrile între realitate ºi iluzia ei seºterg, atâta vreme cât, aºa cum spune Baudrillard„va exista mereu tot mai multã realitate, fiindprodusã ºi reprodusã prin simulare, ºi nefiind eaînsãºi decât un model de simulare. (…) Culturasemnificaþiei se prãbuºeºte sub greutatea excesuluide semnificaþie, cultura realului se prãbuºeºte subgreutatea realului, cultura informaþiei seprãbuºeºte din cauza excesului de informaþie.”14

Kitschul, descris avant la lettre de Gracian, capoleire a nimicului, guverneazã lumea care li sedescoperã lui Bernard ºi Andrenios. Hawai-ul sedefineºte ca teatru al aparenþelor, al proliferãriimateriei, al metisajului cultural în care esenþa ºivaloarea sunt supuse unui fenomen de dispersie,de dizolvare, sub incidenþa avântului producþiei

de consum. Este o lecþie cea pe care Gracian ºiLodge o oferã cititorului; aceeaºi lecþie, acelaºimesaj. Desigur, haina pe care o îmbracã acestmesaj în romanul lui Gracian este, în modevident, alegoricã. Aventura lui Andrenios esteordonatã de experienþele provocate de întâlnireacu zeitãþile întrupând valori esenþiale: lãcomia,cinstea, modestia, adevãrul, prefãcãtoria, curajul,etc. Considerând însã romanele lui Lodge, înunitatea lor, devine imediat vizibilã miza lortematicã; doar cã zeitãþile ºi-au schimbatînfãþiºarea – nu însã ºi esenþa: sunt tot formeinstituþionale, rigide ºi inabordabile. Experienþa pecare o trãieºte muritorul de rând la contactul cuacestea este, în fond, tot una de supravieþuire caparticipare ºi performance, ca ºtiinþã a speculãriiºi disimulãrii în jocurile suprafeþelor în devenire.

Note:1 Guy Scarpetta, L’impureté, Bernard Grasset, Paris,

1985, p. 359, trad.n.2 Ibid. p. 3583 Baldasar Gracian, Criticonul, Editura Univers,

Bucureºti, 1987, cu o traducere de Sorin Mãrculescu, pp.43-44

4 B. Gracian, Cãrþile omului desãvârºit. Eroul,Politicianul, Discernãtorul, Oracolul manual,Cuminecãtorul, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994,traducere de Sorin Mãrculescu, p. 239

5 Ibid. p. 2736 Ibid. p. 2817 Ibid. p. 2938 Ibid. p. 3329 Ibidem.10 José Antonio Maravall, La cultura del Barocco.

Analisi di una struttura storica, Il Mulino, Bologna, 1985,traduces în italianã de Christian Paez,

11 David Lodge, Veºti din paradis, Editura Polirom,2003, traducere de Raluca Mihail ºi Radu Paraschivescu, p.162

12 B. Gracian, op. cit. pp. 583-58513 David Lodge, op. cit. p. 8714 Jean Baudrillard, Il delitto perfetto. La tv ha ucciso

la realta?, Raffaello Cortina Editore, Milano, 1996, pp. 21-22, trad. n.

Vladimir Zamfirescu, Picasso

2200



2200 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Aºtept cu deosebit interes cea de-a patra carte de versuri(în limba natalã) a prodigioasei Linda Maria Baros. Fãrãîndoiala cã tânãra poetã ºi traducãtoare a învãþat în Franþalecþia importantã a confruntãrii valorice cu cele maiimportante nume dintr-o literaturã care – fãrã sã aibãprestigiul de odinioarã – conteazã încã destul de mult încircuitul valorilor culturale recunoscute pe întreaga planetã.Dorindu-i succes în cariera sa de autoare bilingvã, suntfoarte curios cum va fi întâmpinatã de lumea noastrãliterarã la 25 de ani, dupã ce a publicat câteva cãrþi pe carefoarte puþini le-au citit (cãci au apãrut la edituri invizibile ºiîn tiraje confidenþiale).

Venind cu o experienþã de succes în spaþiul francez (ºi

cu o poeticã ce nu are mai nimic de-a face cu cea a tinerelor

poete furioase din literatura românã a ultimilor ani), Linda

Maria Baros intrã prin Casa din lame de ras (ce titlu

excelent!) în competiþie directã cu poetele congenere

Ruxandra Novac, Elena Vlãdãreanu, Domnica Drumea,

Oana Ninu, Miruna Vlada, Diana Geacãr, Andra Rotaru sau

Livia Roºca. Competiþie din care, sunt convins, ºi scrisul, ºi

reputaþia ei în România vor avea mult de câºtigat. (Claudiu

Komartin)

Fata morgana

Mãgãruºul podelei te carã-n spinarealergând istovit printre pereþi,

printre utopiile lor date cu var– vii ºi ele, turmele lor împietrite, haitele, tentaþiile lor! Te carã neistovit, ca printr-un deºert.

Se-aruncã-n turnantã, arzând,traiectoria lui pare trasã vijelios în parafinã.

– Merde! urlã cei care vin ameþitor pe contrasensºi vocile lor se-amestecã-n zgomotul surd, de þesãtorie,care bântuie deºertul, pereþii, autostrãzile…

– Merde alors! rãsunã parcã ecoul.

Iar din fereastrã, lumina, un fel de lance subþire,se oglindeºte-n podea,rãsturnatã ca-ntr-un fund de ochi.Te-mpunge pe neaºteptate-n coastã. Mãgãruºul te-aruncã-ntre dune. ªi plânge.

În capcanele nãrilor

Dimineaþa este-o femeie care-þi sparge ferestrele cu sânii – înroºit sfârcul lor din care sug cerºetorii…

Ah, cum bate ora de-a vânãtorile…(Vlaºca ºi Teleormanul ei !)

Pregãteºte desantul!Trapa pentru musafiri!Întinde laþuri !Dã-þi cu sânge pe faþã,ca ºi cum din artere þi-ar curgemãºtile-africane ale nopþilor nedormite!Prinde-i vulpile roºcate-n capcanele nãrilor!

ªi, mai presus de orice,pregãteºte desantul. Chiar dacã nimeni nu vine.

Dimineaþa – când singurãtatea-þi seamãnãcu niºte creieri sleiþi pe pereþi.

Cãmaºa de kevlar

Îmbrãci îndelung cãmaºa pereþilor,aºa cum au îmbrãcat alþii cãmaºa morþii.

Da. Îþi tragi zilnic pe umeri, îndesat, cãmaºapereþilor, dulãii zburãtori ai obloanelor.

Oh, pereþii, pereþii – prietenii, duºmanii,întârzâierea blândã, buzunarele lor gãurite,gleznele lor subþiri de iapã, zmeuriºul, pompa care-i irigã vânos din strãfundurile inimii tale,

ca dintr-un filon de rahat,fugile care le nãclãiau pãrul naguère,tãlpile pe care-ºi lasã urmele grele,mânuþele de homunculus pierdut cu care te strâng la piept

ºi-þi dau cu sãpun, duios, nodul funiei,mereu neschimbaþi, mereu

aproape,cu volanul frânt, ca ºi cum ai dormi deja,

undeva, sub pãmânt;cântã din clopoþeii iluziilor; clinchetul lor – tremurat,ca al unei þevi de pistol izbite de dinþi.

Te trezeºti de dimineaþã ºi îmbraci cãmaºapereþilor. Te culci noaptea ºi îmbraci cãmaºa dulce apereþilor.

(din volumul Casa din lame de ras, în curs deapariþie la Cartea Românescã)

Haiku SMS

Moto: “Alas, is all but the extenssion of aneye”

Nico(Velvet Underground)

“Existã seducþii atît de puternice încîtacestea nu pot fi decît virtuþi”

Baudelaire“Tu penses que la fin est bien là. Mais

c’est là que le vide commence”Vasile Igna, La Province de l’Erudit

Berze multe în cuiburi

de-a lungul ApieiPrimãvara îi rãsucea înflorirea zîmbetului pe degete

Iubirea ºi fratele ei urîndu-mã

plus un cumulus încruntatîn ciupercã

singurele minuni suportabile sub cer

o blîndeþe difuzã

o hainã þesutã-ntr-unaochii ei îmbrãcîndu-mã

ochii Celei negri

îmblînzirea întunericuluiînconjurãtor

în vetre paºnice

cristalele sãrurilor inspirate

bucãþi confiscate de lavaamurgului

viscerele mele ciuruite desãruri

iubita mea arehemoragie internã

lacul a clipocit atunci a fer-ment

de bucuriemurirea lor o împreunãtate

salcia crescutã din trup

încleºtare de degete de frunzeîn seva din palma stejarului blînd, contorsionat

de alãturi

laleaua noastrã albã

un pumn de zãpadã înfloritpe depãrtarea albastrã prãvãlitã a atriilorchiar la noi în balcon

ºtii, iubita, ce zbaturi ale vînturilor sînt norii

din deasupra tîrgului ploiiroþi de meduze, stranii deºirãri…

poezia

Linda Maria Baros

Mihai Vieru

Nãscutã în 1981 la Bucureºti, Linda Maria Baros este licenþiatã la Sorbona Paris IV, unde îºi pregãteºte în prezent doctoratul.

Traducãtoare a peste 20 de cãrþi ºi autoare bilingvã, a publicat între 2001 ºi 2005 douã piese de teatru, douã volume de

studii literare, trei volume de poezie în limba românã ºi unul în francezã, Le Livre de signes et d’ombres (Cheyne Éditeur,

2004), pentru care a primit Premiul pentru vocaþie poeticã în Franþa. A publicat în reviste din România, Franþa, SUA ºi

Germania ºi este directoare a revistei Versus/m.

2211



2211TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

[28]

München, 20 aprilie 1992

Dragã Damaschin,Am primit ieri cele douã transporturi de

Istorie: cinci pachete a câte 16 exemplare, plus 10exemplare, în total 90 bucãþi. Îþi mulþumesc, dininimã. Ce noroc cu cele douã mesagerebinevoitoare! De asemeni am primit restul deexemplare din Sabasios, precum ºi Steaua ºiVatra. În schimb nu am primit volumele luiRomoºan ºi ineditele lui I. Mureºan. Poate cu altãocazie. Când va pleca spre România, peste câtevasãptãmâni bãiatul lui Muºlea, sper sã-þi pot ºi eutrimite manuscrisul integral pentru Dacia, alvolumului dedicat scriitorilor contemporani.

Nu înþeleg însã ce probleme mai ai tu cuMinerva. Îþi trimit o nouã împuternicire pentrubanii pe Istorie, cãci nu-mi scrii dacã ai încasatdrepturile mele de autor. Cu ce ai plãtit cele 100exemplare? Vezi, de aceea te rog sã mã þii lacurent permanent cu problemele tale financiarelegate de mine, cãci nu pot suporta gândul cã tepun în situaþii dificile. Te implor, înþelege-mã.Numai de lãmuririle tale precise ºi amãnunþitedepinde sã am, în aceastã privinþã, conºtiinþaliniºtitã! Vreau sã ºtiu, ce cheltuieli ai cu poºta,telefoanele cu mine. Datele încasãrilor trebuieneapãrat sã satisfacã cheltuielile! Am auzit cã s-afãcut o vitrinã la Cluj, cu Istoria. Mã intereseazãtoate ecourile. Încã o datã, îþi mulþumesc ºi teîmbrãþiºez

I. Negoiþescu

p.s. Am rugat pe Ana Mureºanu, care e acumîn Bucureºti, sã ridice exemplarele de la Minerva.

[29]

München, 28 aprilie 1992

Dragã Damaschin, am terminat azi de pus lapunct volumul Scriitori contemporani – am scrisºi Prefaþa. Pânã la tipãrirea lui, va fi completat cuvreo câþiva scriitori despre care urmeazã sãvorbesc la radio între timp. Doresc ca versurilecitate sã fie dezgropate din text, ghilimelele fiindînlãturate (la În cunoºtinþã de cauzã nu s-auînlãturat). Versurile citate în text în parantezã nuse dezgroapã, ci rãmân în text ca atare, cughilimele ºi parantezã cu tot. Drept model poateservi Istoria literaturii. Ar fi bine sã-mi trimiþidactilograma astfel modificatã, la unul din poeþiitrataþi în volum, ca sã fiu sigur cã s-a procedatcum trebuie. Ar fi bine deasemeni ca formatulvolumului sã fie identic cu cel al Istoriei, în careoricum el se implicã. Sã se scrie pretutindenifilosofie, ethos, mithos ºi, în textul meu critic, sãse pãstreze peste tot forma sunt. Numele proprii

strãine (ruseºti de pildã) sã fie scrise dupã normauzualã româneascã (Dostoievski sauDostoievsky?) Doresc neapãrat sã fac eu corecturaultimã (poate vii tu iarãºi aici). Aºtept acumocazia sã-þi trimit cât mai repede manuscrisul.Ultimul text introdus pânã acum în volum estecel despre Vasile Igna (se va difuza spre sfârºitullui mai la Free Europe). Dragã Damaschin, te rogsã-mi confirmi printr-o carte poºtalã primireaacestei scrisori, cãci þi-o trimit în vreme ce la noie grevã.

Te îmbrãþiºez, mulþumindu-þiI. Negoiþescu

p.s. Nu lacrimile au pãtat pagina precedentã,ci o ploaie vijelioasã, când nu eram acasã ºiscrisoarea se afla pe biroul meu, în apropiereaferestrei întredeschise.

p.s. Ana Mureºanu a preluat de la editurã cele30 exemplare, drepturi de autor, pentru mine.

[30]

[carte poºtalã]

München, 16 mai 1992

Dragã Damaschin, aº dori sã ºtiu dacã îniunie vei fi în Cluj, cãci s-ar putea sã am ocaziede a trimite manuscrisul volumului Scriitoricontemporani (zace gata pe masa mea), fie directla Cluj, fie via Bucureºti.

Cu drag,I.N.

[31]

[carte poºtalã]

München, 21 mai 1992

Dragã Damaschin, astã searã a ajunsmanuscrisul volumului Scriitori contemporani laBucureºti – va fi de la o zi la alta în mâinile luiRegman, de unde se poate ridica de cãtre cinevade la editurã. Te rog confirmã-mi printr-o cartepoºtalã îndatã ce îl ai la dispoziþie. Ai ridicatbanii pentru Istorie? Ce se întâmplã cu poeziilelui Ion Mureºan? E aproape anul de când leaºtept!!!

Îþi mulþumesc ºi te îmbrãþiºez

I.N.

Nu mi-ai rãspuns dacã Bulat ºi-a împlinitmisiunea cu Marta Petreu ºi dr. Boeriu.

[32]München, 5 iunie 1992

Dragã Damaschin,Am primit revistele ce mi-ai trimis (Luceferii,

Apostroafele ºi, pare-mi-se, ºi Literatorul) ºi îþimulþumesc. Oare Bulat fost-a cumva pus la punct,sã înmâneze cartea lui Boeriu ºi scrisoarea MarteiPetreu? (poate îmi comunici adresa ei de acasã).La Familia am trimis texte despre Ion Mircea,Vasile Igna, Marin Sorescu dramaturg: sper cã le-au primit. Lui Cistelecan i-am trimis o scrisoare înloc de interviu – sper deasemeni cã a primit-o.Dar oare ce reviste mai apar?

Cred cã a trecut o sãptãmânã de când (dupãinformaþiile mele) ai primit manuscrisulvolumului Scriitori contemporani, de la Regman,cãruia am fãcut sã-i parvinã printr-o ocazie. Ar fibine dacã mi-ai expedia o dactilogramã de model,ca sã vãd cum aþi procedat cu dezgropareaversurilor – de pildã chiar textul despre Igna. Oaren-ar fi bine sã se dezgroape ºi citatele de prozãmai dezvoltate, deasemeni tãindu-se ghilimelele?S-ar aerisi astfel textul respectiv. Aº dori foartemult sã vii tu aici cu ºpalturile pentru corectare,aºa cum am procedat noi la Sabasios. Dar aiajuns în posesia banilor pentru Istorie?

Peste câteva zile îþi voi pune la poºtã noulnumãr din Dialog, cu un capitol (2) dinAutobiografie.

Te îmbrãþiºez, aºteptând noi veºti de la tineI.N.

Vreau sã ºtiu dacã ºi în ce numãr (data) auapãrut textele mele despre:

Luceafãrul: „Eugen Simion“Cuvântul: „Bucarest“ de Paul MaurandInterviu cu D. R. Stãnescu (interviul poate cã

în Amfiteatru).Contrapunct: „Valeriu Cristea“„Mircea Cãrtãrescu“

Ce texte mi-au apãrut anul acesta înAmfiteatru.

Ce texte mi-au apãrut în Viaþa româneascãdin decembrie 1990 pânã acum ºi cronica lui Gh.Grigurcu despre cartea mea.

Pentru Apostrof: 1. Heidegger-Jaspers

Retroproiecþie:

Cercul lliterar dde lla SSibiu/ClujI. Negoiþescu/Epistolar (IV)Corespondenþã cu Dan Damaschin

2222



2222 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

2. Români în „Europa“.Pentru Familia: Poezia lui Baconsky.

Radu Stanca.Pentru Vatra: Emil Brumaru

Cezar Ivãnescu.

[33][carte poºtalã]

München, 9 iunie 1992

Dragã Damaschin, tare m-am necãjit auzindazi la telefon tribulaþiile cu procura. Sper sãaranjezi totuºi cu ajutorul lui Doinaº. Ca sã nuduci tu lipsã pânã atunci, am trimis chiar acum(printr-o fericitã ocazie) o sutã de mãrci pentrutine la Zorina Regman, care þi-o va da (tot cu oocazie, a ta sau a ei). Te rog anunþã-mã îndatã ceprimeºti banii, ca sã fiu liniºtit. Cu cei 50 ce-i maiai, sper sã acopere costul celor 100 de exemplare.

I.N.

[34]

München, 26 iunie 1992

Dragã Damaschin, mulþumesc pentru Kalendeºi Orizont. Pânã acum nimeni din þarã, din ceicare au scris despre cartea mea, nu pare a o fiînþeles. Dar, vom mai vedea. Regman mi-acomunicat telefonic cã Fondul literar a reþinut totonorariul la Istorie, aºa cã bine am fãcut cã þi-amtrimis cei 100 DM. Te rog sã-mi spui exact care esituaþia mea financiarã acum, cãci nu admit sã aitu nici o cheltuialã cu mine. Destul cã ai fãcutfaþã la atâtea amânãri ºi încurcãturi, pentru careîmi cer iertare.

Sper cã ai primit ºi cele douã exemplare dinDialog-ul nou, cu autobiografia mea, menitã ºi easã stârneascã scandal... Când îmi scrii, te-aº rugasã-mi comunici adresa Martei Petreu.

Cu drag,I.N.

[35]

München, 6 iulie 1992

Dragã Damaschin,Azi am primit prin poºtã pachetul ºi scrisorile

tale trimise prin Radu Maier. Îndatã am fãcutpachet cu manualul de germanã, ca sã-l pun lapoºtã mâine, pentru nepotul tãu. Mulþumescpentru dactilograma V. Igna. E bine aºa. Dar dece nu vã curãþaþi cu periuþa maºina de scris, caliterele sã redevinã clare? Îmi cer iertare pentruamestecul meu în bucãtãria editurii...

Regret profund cã nu ai ajuns încã înstãpânirea bancnotei de 100 DM pe care o ai laRegman. Eu n-am avut altã posibilitate de a-þitrimite cât mai repede banii, de care credeam cãai nevoie, decât profitând de plecarea la Bucureºtia cuiva care cunoaºte pe Regman (din pãcate suntmai rare ocaziile de Cluj, iar Maierii nu prea auobiceiul sã mã anunþe când o pornesc într-acolo).Acum, probabil cã Regman aºteaptã sã trimiþi tupe cineva sã ia de la el bancnota cu pricina. Înurmã cu câteva zile þi-am mai trimis o bancnotã

de 50 DM printr-o veriºoarã a mea, doctoriþã laCluj, Fedora Barbarino, str. Nicolae Bãlcescu nr. 9,prietenã cu doctorul Boeriu, rugând-o sã-i dea luibanii pentru tine. Ea va ajunge la Cluj prin 10iulie. Vorbeºte cu Boeriu în acest sens. Aºa e cândRomânia se aflã în lunã!...

Regman mi-a comunicat cã a obþinut de laFondul literar informaþia, cã toatã suma vãrsatãde editura Minerva la Fond drept drepturi deautor pentru Istorie a fost reþinutã în contuldatoriei mele acolo. Te rog sã-mi comunici decidacã cei 150 DM (prin Regman ºi prin Boeriu)acoperã cheltuielile tale cu mine, dându-misituaþia exactã. Te îmbrãþiºez,

I.N.


München, 23 iulie 1992

Dragã Damaschin, am primit azi scrisoareata. Mulþumesc încã o datã pentru revistele trimiseprin R. Maier. Cât despre Istorie, vãd cã Grigurcua început în Tomis atacul contra „adversarilor“mei. Sunt curios sã vãd acum ce vor conþinenumerele din iulie (iunie?) din Vatra ºi Familia,ce mi-au fost anunþate. Poate ºi altele. Înseptembrie, Free Europe va face emisiune specialãºi va fi deasemeni (sept. sau oct.) cronicã însuplimentul literar al ziarului londonez Times.Curând voi mai trimite câteva texte pt. volumul,a cãrui redactilografiere înþeleg sã o plãtesc dindrepturile de autor la el.

Te îmbrãþiºez,I.N.

[37]

München, 20 oct. 1992

Dragã Damaschin, sper cã ai primit scrisoareamea, trimisã în ziua când am vorbit la telefon. Îþiexplicam acolo de ce trebuie sã am socotealabanilor: repet ceea ce ºi cu altã ocazie þi-amcomunicat (ºi prin Muºlea) – nu din cauzã cã n-aºavea încredere în tine (Doamne fereºte!), ci dinmotivul simplu cã eu sunt cel mereu neliniºtit lagândul cã te pun pe tine la cheltuieli în interesulmeu, cã ceea ce ai de la mine nu acoperãcheltuielile tale în legãturã cu mine. E de înþeles,cred, cã nu vreau sã fiu nimãnui povarã înRomânia: sunt aici un om sãrac, dar sãrãcia meae adevãratã bogãþie faþã de câºtigurile voastre înþarã. Tu spui totdeauna global cã lucrurile sunt înregulã, dar acest global nu poate sã mãliniºteascã. Aºtept mereu sã-mi spui: „am cheltuitcu cumpãrarea cãrþilor, cu poºta, cu telefonul,atâta; din suma de... care am primit-o de la dv. s-au acoperit cheltuielile mele pânã la suma de; maitrebuie sã-mi daþi atâta sau: mai aveþi la mineatâta“. Dragul meu, eu aº mai avea nevoie uneoride câte o carte din þarã, dar nu îndrãznesc sã-þicer sã o cumperi ºi sã mi-o trimiþi, cãci nu ºtiusituaþia banilor. În felul acesta tu mã pui pe minemereu în dificultate ºi din toatã bunãvoinþa ta,oricât de mare ºi stãruitoare e, eu mã aleg cuneliniºte ºi jenã. Oricât de prieten eºti cu cineva,relaþiile de bani trebuie sã fie clare. Aºa ecivilizat, aºa ne respectãm reciproc. Þi-am trimis100 DM prin Regman (am profitat de cãlãtoria

cuiva la Bucureºti, ca sã-þi parvinã cât mai repedesuma: sper cã între timp ai ridicat-o); 50 DM prinsoþia lui Radu Maier; 50 DM prin dr. Boeriu ºi 50DM prin Muºlea, în total 250 DM – dar eu totnu ºtiu dacã îþi mai datorez ceva sau nu, dacã nucumva te pun la cheltuieli, dacã mai e nevoie sã-þi trimit ceva. De ce-mi dai astfel de problemetocmai tu, care þii atât de mult la mine? Eu aºaprocedez cu toatã lumea, cu toþi prietenii mei, curudele mele, nu pe bazã de bunãtate ºi încredere,ci pe bazã de claritate.

Te-am rugat ca volumul Scriitoricontemporani sã aibã acelaºi format ca ºi Istorialiteraturii ºi o hârtie mai bunã, perfect citibilã.Dacã Istoria s-a epuizat în 2-3 luni, Scriitoricontemporani are ºansa sã se treacã ºi mairepede. Te rog comunicã-mi ce texte în pluspentru acest volum ai primit de la mine înultimele luni. Îþi voi mai trimite câteva pânã cândse dã la tipar cartea. Simuþ mi-a scris cã premiulFamiliei comportã ºi bani: i-am spus sã þi-i dea þie.Þi-am spus de ce nu mai vreau sã colaborez laVatra: ce zici?

Te îmbrãþiºez cu drag,I.N.

[38][carte poºtalã]München, 20 oct. 1992

Dragã Damaschin, azi dimineaþã þi-am pus lapoºtã o nouã scrisoare; azi dupã masã am primitscrisoarea ta, din care reiese cã epistola anterioarãîncã n-ai primit-o. Sper cã între timp þi-a parvenittotuºi. Þi-a înmânat oare Muºlea cei 50 DM? Terog înºtiinþeazã-mã dacã au sosit cele douãscrisori ale mele. De la Marta Petreu am primit 2Apostroafe. I-am rãspuns la scrisoare.

Ce-ar zice Dacia, dacã dupã apariþiaScriitorilor contemporani v-aº preda volumul I dinStraja dragonilor?

Salve!

I.N.


München, 10.11.1992

Dragã Damaschin, te rog sã foloseºti banii dela Familia pentru corespondenþa cu mine. Þi-amtrimis recent un text despre Olga Caba. Doresc caScriitori contemporani sã aibã exact acelaºiformat cu Istoria literaturii ºi o hârtie mai bunã.La Vatra nu mai colaborez fiindcã am observat cãacolo numele meu a fost sistematic sabotat(sumar etc.), iar articolele despre Istorie n-aupurtat nici unul din ele, mãcar în titulaturã,numele meu sau titlul cãrþii, dupã cum textelemele au fost uneori înghesuite în vreun colþ, ca ºicum n-ar fi avut vreo însemnãtate. Ca o impresiegeneralã, dupã multe numere la care am colaborat(colaborare cerutã insistent ºi repetat deCistelecan). Numele meu n-a plãcut nici celui carea recenzat recent Familia. Eu nu am mici orgoliistupide, dar aici e vorba de ceva prea sistematic.

Te îmbrãþiºezI.N.

2233



2233TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

S ã studiezi comunismul este de înþeles.Pentru mulþi dintre noi, care l-am trãit –mãcar în parte -, experienþa directã ºi

amintirea ei nu sunt garanþii suficiente ale uneicorecte descifrãri. Cât despre cei prea mici ca sã-ºiaminteascã ori nãscuþi abia dupã cãderea Cortineide Fier, în cazul lor este cu atât mai important sãpriceapã despre ce a fost vorba. ªi unii, ºi alþii,însã, trãim astãzi, aici. De aceea, pentru toþi estecât se poate de limpede ce fel de urme a lãsatcomunismul în biografii ºi în peisaj.

De aceea, ideea care i-a venit preºedinteluiTraian Bãsescu de a numi o comisie menitã sãdecidã, în ultimã instanþã, dacã ãsta, ãããã, cum îizice, „co-mu-nis-mul” (hãhãhã!) a fost benefic saunociv mi s-a pãrut, din capul locului, nãstruºnicã.Este greu sã gãseºti în România de astãzi familiidin rândul cãrora nimeni sã nu fi fost victimaarestãrilor staliniste, ori, dimpotrivã, sã nu fi fostînghesuit de dictatura proletariatului ºi depresiunea ideologicã în vreo posturã incomodã(mãcar cea de colaboraþionist discret).Comunismul a fost atât de infect, încât pânã ºibunãstarea nomenclaturistului era un provizoratcontinuu ameninþat de mofturile dictatorului, delegea ilicitului ºi de paznicii ei ori de invidiadelatorului anonim.

Cu toate acestea, în chip legitim, echidistant,preºedintele Bãsescu a ezitat sã se pronunþe.Cãlãuzit de principiul maximei notorietãþi printreintelectuali (aplicat ºi la numirea conducãtoruluiInstitutului Cultural Român), primul om al þãrii l-a invitat sã alcãtuiascã respectiva comisie peVladimir Tismãneanu, profesor universitar la

Maryland, în S. U. A. Nu încape nici o îndoialãcã domnia sa este un expert în domeniu, fiindsemnatarul celei mai importante sinteze apãrutedeocamdatã cu referire la comunismul românesc,analist redutabil al tranziþiei ºi cunoscutcomentator politic în presa de la noi.

De aici încolo lucrurile s-au complicat, dinpãcate. Întâi, istoricul britanic Tom Gallagher –comentator politic în ziarele româneºti el însuºi –a socotit cã existã puncte nu tocmaiconvingãtoare în prestaþia ºtiinþificã a domnuluiTismãneanu, referindu-se expres la volumul dedialoguri cu Ion Iliescu pe care autorul l-apublicat nu cu mult timp în urmã. Ulterior, IonVarlam, militant român pentru drepturi ºilibertãþi, aflat de decenii în Franþa, a socotitoportun sã precizeze cã, nepunând la îndoialãcompetenþa ºefului comisiei prezidenþiale,socoteºte totuºi numirea lui Vladimir Tismãneanuinoportunã, întrucât acesta nu oferã garanþiilemorale pentru îndeplinirea rolului ce i s-a atribuit.Pricina þine de genealogie, politologul provenind,cum se ºtie, dintr-o familie de vechi comuniºti dinprima linie. Alãturându-se observaþiei lui IonVarlam, publicatã pe internet, Dan Culcer –publicist român aºezat, ºi el, în Hexagon – face,în acelaºi spirit, distincþia între competenþã ºicompatibilitate. Pe prima este dispus sã i-orecunoascã universitarului american, în timp ce pea doua i-o refuzã. Luãrile de poziþie ale lui Varlamºi Culcer au primit replici aspre din partea luiMircea Mihãieº, coautor al unui numãrsemnificativ de cãrþi semnate împreunã cuTismãneanu ºi apãrute de-a lungul ultimului

deceniu ºi jumãtate, ca ºi din cea a lui OctavianHoandrã, unul dintre publiciºtii de frunte aiziarului Ziua de Cluj.

Dincolo de acest tip de contestãri, situabile înzona principiilor, între timp s-au configurat ºiîntâmpinãri de altã facturã. Prima dintre acesteavine din partea unuia dintre cei invitaþi sã devinãmembru al comisiei de cãtre Tismãneanu însuºi,scriitorul Paul Goma. Într-un schimb de scrisoridezvãluit de romancier prin intermediul ziaruluiZiua (ediþia naþionalã), sarabanda acuzelor ºiretractãrilor reciproce dintre cei doi corespondenþise dezvãluie ca un adevãrat dans circular alsuspiciunii. În fine, în Ziua, se dau pe faþãpretinse legãturi ale domnului Tismãneanu însuºicu serviciile secrete ale lui Ceauºescu ºi cucomunismul sud ºi nord-american, dupã un tipicde-acum bine cunoscut, menite sã conducã la ocompromitere a politologului, aici, dar ºi înAmerica.

Fãrã îndoialã, ºirul evoluþiilor de telenovelã vacontinua, conform datinii strãmoºeºti de pemeleagurile noastre. Fãrã comisia bãsescianã,profilul lui Vladimir Tismãneanu ar fi rãmas, numã îndoiesc, neatins. Poate cã ideea de a sealcãtui o comisie pentru a descoperi secretul luiPolichinelle trebuia mai degrabã temperatã. Dardacã tot s-a intrat în horã, adaug ºi eu o întrebare:într-un for ce clameazã o asemenea importanþãsimbolicã nu s-a gãsit de cuviinþã sã fie cooptatnici un istoric din Ardeal? Nu de alta, dar ºi aicia fost comunism, cum ºi aici se gãsescprofesioniºti de excepþie ai acestui fragment detrecut.

Ca de obicei, statul centralizat deþine pentruardeleni toate rãspunsurile.

puncte de vedere

Cearta cu comisiaOvidiu Pecican

[40]

München, 20 nov. 1992

Dragã Damaschin,Deoarece vãd cã mesajele ce-þi trimit acasã nu

le primeºti, mã vãd nevoit sã apelez la bunãvoinþaprietenului meu dr. Boeriu ºi sã-þi scriu – cu poºta– printr-însul. Nu mai repet explicaþiile ce þi-amdat în douã rânduri privitor la decizia mea de anu mai colabora la Vatra: i-am scris direct luiCistelecan, aºa cã le poþi afla de la el, dacã teintereseazã. Repet însã, a treia oarã, dorinþelemele privind volumul Scriitori contemporani.Doresc deci sã aibã formatul Istoriei literaturiiromâne ºi o hârtie convenabilã, ca textul sã sepoatã citi cu claritate ºi uºurinþã pe toate paginile.Aº vrea totodatã, bineînþeles, sã aflu cum stãm cutipãritul, corectura ºi apariþia. Eu þi-am tot trimiscompletãri (ºi azi, pe N. Steinhardt – predici), darîncetez când intrãm în faza tipãririi.

Îþi mulþumesc pentru cãrþile trimise (amprimit, prin dr. Tamburlini, 2), dar te rog sã numai trimiþi decât dacã îþi cer eu. Tu ai putea înschimb sã-mi semnalezi apariþii interesante deliteraturã românã. De la Familia am înþeles cã þi-au dat pentru mine 20.000 lei. Telefonul,ultimele tale scrisori ºi cãrþile cumpãrate pentrumine vor fi costat 5.000 lei. Din restul ce þi-a

rãmas, te rog sã-mi trimiþi prin poºtã (cãci amnevoie urgentã) volumul nou de versuri al luiMuºina, pe care þi-l voi înapoia împreunã cu celvechi, tot de la tine împrumutat, îndatã ce scriudespre poet. Banii care-þi mai rãmân foloseºte-ipentru corespondenþa cu mine (fãrã economie).Când s-au terminat, te rog sã mã anunþi, ca sã-þitrimit alþii. Îþi mulþumesc mereu pentru grija ce-mi porþi ºi te îmbrãþiºez

I.N.

[41]*

München, 23 dec. 1992

Dragã Damaschin,Mulþumesc pentru veºtile care mi le dai. ºi

pentru informaþia privind pe rabinul nostru latelevizor. Desigur, în presã ca ºi la televizor vor fiºi alte evenimente picante ce mã privesc, dar elerãmân pentru mine în noapte, cãci nimeni nu-miaduce la cunoºtinþã nimic. Probabil vor fi fost ºicronici despre Istorie de care eu habar n-am. CuEuropa liberã nu am contact decât o datã pelunã, când fac înregistrarea, iar presa se reduce îngeneral la Familia ºi Vatra (cât timp voi maiprimi-o). În ultima vreme mi se trimite Kalende.Din Jugoslavia, din America, prin ocol, mai aflu

câte ceva în aceastã privinþã, prin bunãvoinþãamicalã. Þi-am retrimis textul despre Steinhardt(predici) ºi un text despre Ion Mureºan. Te rog(repet) nu-mi achiziþiona cãrþi, decât când tesolicit eu anume. Doctorul Tamburlini nu mi-aexpediat decât douã cãrþi. Se vede cã a treia ºi-aînsuºit-o. Textul tãu despre Doinea Cornea l-amdat lui Hurezeanu, care nu pãrea preaentuziasmat. Nu ºtiu ce va hotãrî. În ultimul timpam fost cam urât bolnav, dar sper sã treacã.

Te îmbrãþiºez ºi urez întregii tale familii annou fericit!

I.N.

p.s. Anunþã-mã când þi s-au terminat banii decorespondenþã, ca sã-þi pun la dispoziþie alþii.

* E ultima scrisoare primitã de la marele scriitor ºi

incomparabilul prieten. Agravarea bolii de care suferea de multã

vreme îl obligã pe I. Negoiþescu sã se interneze, la începutul

anului 1993, într-o clinicã din München, unde înceteazã din

viaþã în ziua de 6 februarie a aceluiaºi an.

(D.D)

2244



2244 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

C înd am auzit prima oarã vorbindu-sedespre el nu am acordat nici o atenþie ºiam crezut cã e o poveste a bãtrînilor,

spusã ºi auzitã în serile de iarnã, lîngã foculmocnit pe care fierbea aburitor vinul îndulcit ºimirosind a scorþiºoarã, an de an, din vechime ºipînã la noi. Îmi plãcea totuºi sã ascult poveºti, aºacã am ascultat-o ºi pe aceasta cu interes, chiardacã am luat-o ca atare. Cîþiva ani nu am petrecutapoi vacanþele de iarnã în satul bunicilor,crescusem ºi cãutam alte distracþii, locurile undesã fiu împreunã cu prietenii, prilejuri de iubiriînfocate ºi despãrþiri deznãdãjduitoare. O întreagãaltã lume se desfãºura încet în faþa ochilor mei ºiîn adîncul simþurilor mele. Credeam cãmiraculosul copilãriei se pierduse odatã cuaceasta. Mult mai importante erau acum discuþiile“serioase”, întotdeauna în contradictoriu, cucolegii de facultate, searã de searã, în cãmãruþa decãmin în care ne înghesuiam mai mulþi decîtîncãpeam. Vinul îl beam acum nefiert, direct dinsticla care trecea de la unul la altul, frãþeºte. Ideilecurgeau poate ºi mai repede.

Pînã cînd, anul trecut, prin toamnã, am pus lacale un revelion la munte. Studenþi fiind încã nune permiteam o cabanã, aºa cã am propus sãmergem în satul din munte al bunicilor mei, acãror casã rãmãsese în grija noastrã, de cînd amreuºit sã-i convingem sã se mute la oraº, la noi,unde îºi puteau îngriji mai bine bãtrîneþile ºibolile pe care acestea le aduc. Nu mergeam preades acolo, dar destul încît sã mai înlocuim cîte oþiglã la acoperiº, cîte un lemn în gard, mai multsã preîntîmpinãm natura sã punã stãpînire pezidurile care se simþeau acum singure, fãrãsufletele celor ce le-au dat viaþã.

O sã-i prindã bine casei sã stea locuitã de otrupã întreagã de tineri, care sînt gata sãîmpãrtãºeascã din bucuria vieþii ºi sã lase o partedin tinereþea lor întipãritã în memoria locului, le-am spus pãrinþilor ºi bunicilor, care la început,cum era ºi firesc, nu crezuserã cã este o idee preabunã. I-am convins pînã la urmã, ºi nerãbdarea apus stãpînire pe noi.

Fiecare zi care trecea era o victorie nu numaiîmpotriva timpului; pregãtirile, la început pehîrtie, începeau sã se concretizeze. Am pus mînãde la mînã, am fãcut economii o lunã întreagã, ºiam reuºit sã cumpãrãm cele trebuincioase unuiadevãrat revelion. Nici artificiile nu le-am scãpatdin vedere, ca sã nu mai vorbesc de ºampanie.Ideea era clarã: bãuturã trebuie cît de multã, darºi mîncarea sã fie pe mãsurã. În rest, de dormit osã dormim care pe unde apucã, cele trei camerebãtrîneºti avînd teracote, lemnele care stãteau încãbine rînduite o sã dea o cãldurã la care gazulnostru de la oraº nici nu viseazã. De mers, dupãce coborîm din tren, o sã reuºim sã urcãm înmunte, am fãcut traseul acesta ºi cînd eram maimic, poate o sã gãsim vreun sãtean cu sania cucai, sã ne ia bagajele pînã sus, dacã nu, voiniceºtepe umãr.

Prima ninsoare cãzuse la sfîrºitul luinoiembrie, ºi apoi o þinuse tot aºa. Ne bucuramcã o sã avem un revelion superb, nu ca altele, încare nici mãcar un fulg n-a fost. Vacanþa de iarnãne-a despãrþit pentru a petrece sãrbãtorile deCrãciun în familie, urmînd sã ne întîlnim cu toþiiîn 28 decembrie, sã urcãm la munte, unde o sã

rãmînem pînã în 3 sau 4, cît ne-o þine mîncarea ºicheful de petrecere. Putem, bineînþeles, organizascurte expediþii spre vîrfurile din jur, dar astadepinde de starea vremii, de cît sînt depracticabile traseele ºi de cît de curajoºi vom fi.

Adevãrul e cã am ajuns cu bine în sat, ºi chiarmai uºor decît am crezut. Un bun prieten de-almeu din copilãrie, aflînd cã mã întorc în sat, avenit cu sania trasã de cei doi cai puternici ai lui,ºi a reuºit sã strecoare printre bagaje ºi cîteva fete,care nu aveau chef de urcat. Noi ceilalþi, uºuraþide rucsacii supraîncãrcaþi, înarmaþi fiecare cu cîteo sticlã de “jumate” cu þuicã, ca sã nu ne iafrigul, am pornit în spatele saniei, care alunecauºor, deschizîndu-ne drumul. Ajunºi acasã, amdespachetat, am agãþat carnea în cãmara mai recedecît un frigider, am aprins toate cele trei focuri,am bãgat casetofonul în prizã ºi am început. Ammîncat una bunã, apoi am stat de poveºti pînãtîrziu în noapte.

A doua zi am cutreierat împrejurimile, zãpadasclipea în bãtaia soarelui, cerul senin albãstreavîrfurile semeþe, iar noi nu mai puteam defericire. Era minunat. Totul. Nici o fatã nu ascãpat nefrecatã cu zãpadã, iar noi înºine ne-ambulgãrit pînã am ameþit. Retrãiam clipeleminunate ale copilãriei, cînd cel mai importantlucru e sã faci un om de zãpadã mai mare decîtal celeilalte tabere! Seara am stat liniºtiþi ºi amspus fiecare poveºti, unele mai de groazã, sãsperiem fetele, care se strîngeau mai tare în noi,altele comice... Atunci mi-am amintit povestea demult uitatã, ºi le-am spus-o. Era într-o noapteanume, nu ca oricare alta, ci la cumpãna dintreani, pe vremea cînd încã turcii ne atacau satele ºifurau fetele. Sãtenii aºteptau cu groazã un nouatac, posibil în fiecare zi. Pînã cînd unul dintrebãtrînii satului avu ingenioasa idee de a construiun labirint, în care sã se piardã duºmanii, cînd osã vie iarãºi. Aproape un an au tot lucrat în tainã,pînã a fost gata. ªi chiar în noaptea de an nou,au lovit iarãºi pãgînii. De data asta, sãtenii nu aumai fugit printre stîncile pe care le cunoºteau ºicare îi ocroteau de fiecare datã, chiar dacã maitrebuiau sã plãteascã tribut cîte un îngheþat pecare nu-l gãseau decît primãvara tîrziu, cînd setopeau zãpezile ºi puteau apoi sã-i facãîngropãciune creºtineascã, au stat ºi au aºteptat înbisericã, unde popa þinea slujba. Turcii au vãzutluminile lumînãrilor ieºind din bisericã,reflectîndu-se pe zãpada proaspãt cãzutã, ºi s-aubucurat cã o sã-i prindã pe toþi la un loc. O sã iafetele, iar pe bãrbaþi o sã-i închidã acolo ºi o sã ledea foc, se gîndeau. Pe nesimþite, apropiindu-se,au intrat în labirint. Multã vreme s-au auziturletele lor sãlbatice, sau numai ale cîte unuiasingur, hãituit ºi ucis de ceilalþi, pentru hranã,însã nici unul nu a mai ieºit viu de acolo.

Colegii mei, ca ºi mine, au luat povestea înrîs, dar bunul meu prieten, serios, le-a spus cã nue de rîs, cã e adevãrat, cã ºtie el unde e intrareaîn labirint, ascunsã fireºte de ninsori ºi deavalanºe, dar dacã sãpãm o putem afla. Nu l-amcrezut nici unul, dar ca sã-i dãm o ºansã, fiindcãne-a ajutat atît de mult, i-am promis cã-l vomurma a doua zi, ºi vom încerca sã gãsim labirintulcel misterios. Ceea ce am ºi fãcut toatã ziua, fãrãnici un rezultat. Pe parcurs mulþi au abandonat,zicînd mîine e ultima zi a anului, vine revelionul,

vine noul an, iar eu stau ºi sap aici ca un fraier.Eu am rãmas cu prietenul meu pînã a apussoarele, abia apoi ne-am retras ºi noi, aproapeîngheþaþi. Am fiert þuicã ºi am bãut-o ca pe olicoare magicã, ce ne-a dezmorþit ºi a þinut rãcealadeparte de noi.

În ultima zi a anului, dis de dimineaþã i-amprovocat pe bãieþi la o spãlare pe corp cu zãpadã.Vreo doi m-au urmat, ceilalþi stãteau ºi rîdeau, ºine fotografiau. ªi astãzi mai pãstrez pozele acelea,în care gol pînã la brîu, lîngã butucii încãrcaþi dezãpadã, mã frecam pe tot corpul ºi mã spãlam cumateria rece ºi purã. Am intrat apoi în casã, undefocul încãlzise pînã ºi podeaua, m-am îmbrãcat ºiam mai tras cîteva pahare din medicamentulnumit þuicã fiartã.

Ziua a trecut repede în febra pregãtirilorpentru prima noapte de revelion. Am unit meseleºi le-am încãrcat cu toate bunãtãþile. Mîncare eradin belºug, fetele pregãtiserã pentru începutgustãrile, urmînd ca dupã miezul nopþii sãsoseascã cu cotlele de porc ºi vitã, hãlci mari decarne, asortate cu cartofi ºi însoþite de murãturidupã care sã te lingi pe degete. Dimineaþaprimeam ºi ciorba acrã de periºoare, ca sã nedregem ºi sã putem dormi liniºtiþi. Bãutura curgeaîn valuri, ca ºi muzica pe care mai dansam, o maiascultam, neobosiþi. Înainte de miezul nopþii cucîteva minute, am ieºit ºi am pregãtit artificiile.Erau unele care trebuiau împlîntate adînc înzãpadã, rachete, vîrtejuri, un întreg arsenal, plussteluþele care se þin în mînã ºi se aruncã apoi însus înainte sã se stingã. ªampania era ºi eapregãtitã; am ieºit cu toþii, am cîntat ºi amnumãrat ultimele secunde ale vechiului an, amaprins artificiile, am bubuit sticlele de ºampanie,ne-am sãrutat cu toþii veseli. Una dintre rachetezburase sus de tot, apoi se spãrsese într-uncurcubeu de culori, ºi ne bucuram de alegereafãcutã. Un zgomot puternic urmã apoi dupãexplozia rachetei în aer. Ne-am uitat o clipã înjur, temãtori cã am declanºat vreo avalanºã. ªtiamcã nu e încã vremea lor, dar la munte orice esteposibil. Nu se mai auzea nimic. Era totul înordine. Am continuat sã cîntãm, sã ne pupãm, ºisã aruncãm în sus ultimele artificii rãmase. Amfãcut o mulþime de poze, amintiri pentru totrestul vieþii.

Apoi am vrut sã merg la baie, dar mi-am ziscã dacã tot sînt în mijlocul naturii, mai bine mergîn spatele casei, unde cîþiva copaci împietriþi mãaºteptaserã de atîta vreme sã-mi ureze cele buneºi un an nou fericit. M-am îndreptat într-acolo, ºiam zãrit în întunericul des o patã ºi maiîntunecatã. O clipã m-am gîndit sã mã întorc sãiau lanterna, dar mi-am spus cã n-are rost sã maipierd timpul. Curiozitatea mã împingea ºi amînaintat. Ajuns acolo am realizat cã zgomotuldeclanºat de racheta de artificii, era de faptprãbuºirea unui bulgãre de zãpadã imens, careastupase intrarea aceasta. Luna îºi fãcea locprintre nori, ºi lumina acum sporitã de zãpadasclipitoare, ce scîrþîia sub tãlpi. Am privit atentintrarea ºi am înaintat. Dupã cîþiva paºi am datde un perete, luminat ca ziua de lumina lunii. Înstînga ºi în dreapta se deschideau douã coridoare.Am mers puþin, poate nici un minut pe cel dindreapta, apoi m-am gîndit cã e mai bine sã mãîntorc ºi sã-i chem ºi pe ceilalþi, sã le spun cãpovestea e adevãratã ºi cã gãsisem labirintul.

De fapt, asta a fost toatã problema.

proza

MãrturiaDorin David

2255



2255TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

“P atrimoniul textil al muzeului dinBraºov este un eºantion reprezentativpentru importanþa tradiþiilor textile ale

acestui oraº ºi împrejurimilor. Aceste tradiþii mer-itã cunoscute de publicul nostru”, afirmã Dr.Ligia Fulga în preambulul documentar al expo-ziþiei permanente.

Pentru a ne feri de orice confuzie, sã notãm cãtermenul “eºantion reprezentativ” e folosit aici însensul curent, spre deosebire de sensul tehnic pre-cis din acel capitol al sociologiei care estesociometria.

În mãsurã mai accentuatã decât expoziþia per-manentã Civilizaþia pâinii, care se referã, prindefiniþie, la spaþiul rural, fãrã a o face exclusiv,cãci pâinea s-a copt, fie în casã, fie în cuptoarepublice, ºi la oraº, Patrimoniul textil este oglindaactivitãþii tradiþionale urbane. Totuºi exponatelevorbesc de materiale, de tehnologie, de finalitateaacesteia – costumaþie, respectiv décor interior ºimai puþin de natura industrialã, semiindustrialã,manufacturierã sau chiar casnicã a activitãþii.Aceastã structurare a informaþiei are în vedereideea cã “þesãturile reprezintã… reflexul unei soci-etãþi”, evoluþia în timp a elementelor pe care dis-cursul muzeal se focalizeazã dând, considerãautorii expoziþiei, o imagine relevantã ºi sensibilãa evoluþiei modului de a trãi al oamenilor ºi chiara mentalitãþii acestora. Specific Transilvaniei, cuprecãdere în centrul ei, dar ºi în aria sud-esticãacoperitã de muzeul nostru, a fost un anumeechilibru între “industria” casnicã, folosindmijloace simple ºi existenþa unor meserii textile,organizate, în oraºe, pe baze corporatiste. Acestmediu social ºi profesional a asigurat preluareaprogresului tehnologic din centrul Europei, care,la rândul ei, s-a constituit într-un mediu de propa-gare a acestui progres din zona epicentralã a ma-nufacturilor textile, spaþiul anglo-olandez.Specificã pentru zona de care ne ocupãm esteþesãtura numitã Jaquard.

Materiile prime uzuale în zona ruralã aTransilvaniei au fost fibrele de origine animalã,respectiv lâna, pãrul de caprã ºi mãtasea ºi cele deorigine vegetalã, cânepa, inul ºi bumbacul.Structura acestui spectru de materiale, altfel spusproporþiile relative, variazã de la zonã la zonã, înfuncþie de preponderenþa economicã a surselor: inregiunile pastorale dominã lâna, în cele de câmpieºi chiar colinare cânepa ºi inul. Bumbacul începua fi folosit în secolul XVIII, când firele furã adusedin sud, de negustori. De la sfârºitul secoluluiXIX mãtasea înlocui bumbacul, mai ales lavoalurile cu care femeile ºi acopereau coafura,aspect valabil ºi azi, în costumaþia folcloricã aunora din zonele transilvane.

Sã facem împreunã un tur al expoziþiei perma-nente. Sensul imprimat de muzeografi e cel alacelor de ceasornic, ceea ce corespunde cu majori-tatea jocurilor circulare, dar ºi cu circulaþia pestânga din unele zone ale globului. Ne amintimreflex cã singurul joc circular la care sensul e celtrigonometric, corespunzând însã circulaþiei pedreapta, e bridge, joc prin excelenþã britanic.

Vom trece peste textele de prezentare, odatã

ce le-am descris în episodul rezervat Civilizaþieipâinii. Fotografiile ilustreazã aspecte din ciclul demeserii implicate în ceea ce muzeul numeºte pa-trimoniu textil, exponatele sunt costume ºidiferite þesãturi decorative, între care scoarþe delânã specifice zonei. Bine pusã în valoare, pemijlocul peretelui longitudinal din stânga intrãrii,o instalaþie tradiþionalã de urzit fire, apoi, încolþul adiacent un pat din zona Rupea ºi, pe latu-ra transversalã, în stânga uºii ce dã spre salaCivilizaþia pâinii, un rãzboi de þesut, model sim-plu, casnic, din lemn. Simetric, colþul din dreaptae ocupat de atelierul de croitorie al meºteruluiDaniel Jasch (1907 – 1988), din comuna sibianãAltâna, situatã pe Valea Hârtibaciului. Vedem omaºinã de cusut fabricatã pe la începutul secolu-lui XX, un fier de cãlcat cu cãrbuni, de tipul celorpe care generaþia mea le-a mai vãzut în caseletransilvane, în copilãrie, ºi douã fiere de cãlcatmodel mai simplu, unul din ele plasat pe masa decãlcat aferentã, feronerie acoperitã cu postav. Peun manechin scheletiform, fãrã detalii somatice,un costum bãrbãtesc quasicomplet, cãmaºã albã,vestã ºi pantalon de introdus în cizme, completatcu ºapca tradiþionalã, cilindricã, cu cozorocstrâmt, undeva între chipiul militar francez ºi celde jandarm local.

Colþul atelierului, unul din cele mai îngrijitesolouri ale discursului muzeal, e completat cu fac-similul fotografic al cãrþii de meºter a meºterului.Broºura documentarã aferentã expoziþiei neinformeazã cã meºterul e singurul din cei 8 copiiai lui Johann Jasch (1868 – 1937), care i-a urmatîn meserie. Originar din Agnita, Johann îºi fãcuseîn localitatea natalã ucenicia, conform rig-uroaselor reguli corporatiste descrise aºa de viu deIoan Slavici, în clasica sa nuvelã, a cãrei acþiunese petrecea, e adevãrat, pe valea inferioarã aMureºului, în jurul localitãþilor gemene Radna –Lipova. Prin cãsãtorie, el se aºeazã la Altâna,unde-ºi deschide atelierul pe care-l vedem. Iatã cãacest colþ de expoziþie acoperã ceva mai bine detrei sferturi de secol, ilustreazã forþa de altã datã atradiþiei de familie ºi completeazã fericit patrimo-niul textil.

Parcã pentru a pune mai bine în valoare ate-lierul de coitorie, alãturi e plasatã o piesã delemn, un calandru cu manivelã.

Înainte de a ajunge la exponatul principal alsãlii, pandant inteligent gãsit al atelierului decroitorie, care echilibreazã discursul muzeal, sãnotãm, în treacãt, utilizarea densã a spaþiuluiexpoziþional, printr-o masã centralã, unde, aºacum e firesc, sunt plasate produse ale industriilorde gen, fie acestea casnice ori manufacturiere: ocolecþie de broderii ºi alta de costume din zonelefolclorice ale sudului Transilvaniei.

În fine, sã adãstãm mai mult de o clipã în faþamaºinii de þesut în punct Jaquart. Se simte cã estemândria expoziþiei, þesãtura Jaquart reprezentândun relativ vârf tehnologic al culturii textile transil-vãnene, pe de o parte, iar produsele ei, deºidepãºind utilitarul strict, fiind, ca obiecte depodoabã, elemente de artã popularã stricto sensu.La nivel de rafinament. Instalaþia, provenind dinanii 1910 – 1920, este funcþionalã. Ea poate pro-duce, la solicitarea unor vizitatori de protocol,modele diferite de panglici, conform unui pro-

gram imprimat mecanic. Din punctul de vedere alacelei discipline pe care creatorul ei oficial,matematicianul american Norbert Wiener, onumea, mai mult sau mai puþin metaforic, zoolo-gia maºinilor (cibernetica), instalaþia de produsþesãturã Jaquart e similarã unui pian mecanic sauunei maºini casnice de tricotat. Locul creaþiei con-stã, aici ca ºi în alte maºini cu program mecanic,în elaborarea modelului de produs finit ºi tradu-cerea acestuia în cartele perforate sau rulou cuºtifturi. De altfel, în anii 70, calculatoarele indus-triale funcþionau dupã programe imprimate pecartele perforate.

De ce subliniem aceste elemente funcþionale ºicontextualizarea lor tehnologicã? Pe de o partepentru a fixa ºi din acest punct de vedere epoca,respectiv secolul XX în cea mai mare parte a lui,ceea ce, implicit, argumenteazã situarea, fie ºipunctual, la zi, a culturii textile transilvane, pe dealta, deoarece, odatã cu apariþia, acum 20 – 25 deani, a interfeþei grafice, care ajutatã de evoluþiafireascã a microminiaturizãrii, a generat PC-ul,graniþa secularã ºi simultan milenarã devine epocaunei noi revoluþii tehnologice, spectrul de meseriicare acum se fac pe calculatorul nimit iniþial “per-sonal” (PC) aflându-se în plinã explozie. Desigur,undeva existã deja instalaþii similare celei expuse,al cãror program de execuþie nu mai estemecanografic, ci e scris într-un limbaj de progra-mare, iar o aºchie de siliciu comandã ºi con-troleazã execuþia unei mai mari diversitãþi de pro-duse, Tesãtura Jaquart fiind, probabil, numai unadin opþiunile de bazã. Aceste utilitãþi vor invadacurând, la nivel de masã, industria textilã actualã,dacã n-au ºi fãcut-o deja. Cu atât mai preþioasã ºimai semnificativã va deveni instalaþia prezentã înexpunerea permanentã a Muzeului Etnografic dinBraºov.

(va urma)

Muzeul Etnografic Braºov (III)Radu-Ilarion Munteanu

tradiþii

2266



2266 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Scrisoare studenþilor mei…*Am primit cu bine mesajele dumneavoastrã,

fapt pentru care vã mulþumesc. Întrebãrile pe carele-aþi formulat, problemele ridicate în legãturã custatutul raportului dintre maestru ºi discipol înfilosofie sunt pertinente ºi interesante. Sunt deacord cu dumneavoastrã în ceea ce priveºte lipsade referinþe bibliografice despre raportul “maestru-discipol” ºi dificultãþile întâlnite în constituireaunui plan de lucru. Dar acest fapt este explicabil:în filosofia contemporanã, subiectele cele maifascinante nu sunt bine tratate sau, ºi mai gravîncã, nu sunt tratate deloc. Înþelegem acest lucrude îndatã ce efectuãm o cercetare ceva maiaprofundatã.

În scrierile filosofice contemporane existãmulte promisiuni ºi puþine idei interesante.Sãrãcia ideaticã este flagrantã. Iar atunci cândgãsiþi din întâmplare o idee interesantã, aceastaeste efectiv înecatã în oceanul de publicaþiimediocre ºi inutile sau, ºi mai grav, sofisticate ºierudite. De unde ºi ºansa, pentru cel care vaîncepe o cercetare, care consistã într-un aportoriginal în domeniul respectiv. Este ceea ce vãaºteaptã ca studenþi, în cazul în care aveþi unproiect în acest sens.

Problema raportului maestru-discipol înfilosofie este în mod particular ambiguã. Interesulfilosofic vine, înainte de toate, chiar din aceastãechivocitate. Pe de altã parte, aºa cum aþi putut sãconstataþi, din textele precedente pe care vi le-amtrimis, câmpul tematic al acestei sintagme este totatât de vast pe cât este de bogat. În fine,greutatea sa conceptualã îi conferã rolul uneiadevãrate chei epistemologice. Reprezentând maimult decât o simplã grilã interpretativã, aceastãcheie deschide porþile înþelegerii istoriei filosofiei.Este vorba de o tezã filosoficã importantã.

Într-adevãr, teza filosoficã este aceea careconferã un maximum de încãrcãturã metafizicãacestei aporii, altfel spus, faptul cã aceastã cheieconstituie instrumentul de exegezã a întregiiistorii a filosofiei. Ea permite înþelegerea istorieigândirii occidentale dincolo de o succesiunearbitrarã de concepþii ºi de doctrine filosofice ºialtfel decât o simplã filiaþie de idei. Ba chiar amputea susþine ideea cã întreaga istorie a filosofieieste relevabilã acestei problematici. Maniera încare a fost rezolvatã aceastã dificultate a fostdeterminantã, deci crucialã, pentru cutare filosofsau pentru cutare ºcoalã filosoficã. Marile filosofiiau þâºnit din acest raport complex maestru-discipol. De unde ºi importanþa sa conceptualã ºiistoricã.

Pentru a vã da doar un mic impuls încercetãrile dumneavostrã, am sã vã indic temelesecundare sau temele adiacente problemelorataºate, aºa cum le-am conceput eu însumi, înmod foarte rapid ºi destul de schematic.

1. Mai întâi, raportul maestru-discipol este orelaþie instauratã între cel care predã o materie (sãspunem filosofia) ºi cel care învaþã. Este decivorba despre o relaþie de iniþiere, de învãþare, înlegãturã cu ºtiinþa, cu cunoaºterea. Aceastã relaþiede naturã pur intelectualã priveºte doardimensiunea spiritualã. Raportul maestru-discipolse traduce în acest caz în profesor-elev, profesor-student. Este foarte frumoasã, deoarece e o

legãturã de eliberare ºi de elevaþie a spiritului princunoaºtere, prin perfecþionarea intelectului.

Aceastã relaþie este profitabilã ambilormembri, în acelaºi timp profesorului ºistudentului. Ambii învaþã unul de la celãlalt. Esteo relaþie luminoasã deoarece purtãtoare,transmiþãtoare a luminii cunoaºterii ºi aadevãrului. Poate fi supusã suferinþei, dar doarîntr-un scop eliberator. Face apel la capacitateacreatoare ºi furnizeazã singura bogãþie pe care nuo pierdem niciodatã: bogãþia spiritului ºi ainteligenþei.

2. În al doilea rând, maestrul ºi discipolul seaflã deasemeni într-o relaþie de putere. Aceasta seinstaureazã în acelaºi timp prin transmitereacunoaºterii (care este o formã de putere), dar maiales prin statutul sau rolurile celor doiprotagoniºti: maestrul (francezul maître, meºter,stãpân) este cel care stãpâneºte ºi care exerseazã,prin urmare, autoritatea. Aceasta provoacã înatitudinea discipolului (francezul disciple, ucenic,elev), care trebuie sã fie disciplinat, o fascinaþiefãrã limite ºi aproape fãrã simþ critic, faþã deideile transmise de stãpân, adesea însoþite deteamã, de teroare, de pedepse, de sancþiuni. Unulcomandã, altul executã; unul dominã, celãlalt sesupune; unul dicteazã (impune ca un dictator),celãlalt ascultã, noteazã, învaþã pe de rost etc.

În acest caz, raportul maestru-discipol devineo relaþie stãpân-sclav, dar deasemeni pãrinte-copil,deoarece toate relaþiile de educaþie sunt cuprinseîn acest raport. Este vorba despre o relaþiesupãrãtoare, neplãcutã, urâtã. Este exact contrariulcelei dintâi, care conferea libertatea. Într-adevãr,aceastã relaþie stapân-sclav suprimã libertatea,instaureazã inegalitatea, genereazã frica ºiangoasa, culpabilitatea ºi injustiþia. Este o relaþiedistrugãtoare, donatoare de moarte, deoarece aredrept consecinþã de a demola, de a anihiladiscipolul. Acesta din urmã este pus la zid, însensul propriu al cuvântului, pentru a fi executat.De aceea discipolul se revoltã de câte ori areposibilitatea. Este motivul pentru care studenþiisunt adesea nemulþumiþi (atunci când nu estevorba despre simpla incompetenþã a maestrului!).Deasemeni aceasta este cauza atâtor contestaþii ºirevolte. Faptul ar fi inexplicabil altfel decât înacest gen de relaþie agresivã, violentã, negativã.

3. În fine, existã o relaþie de prietenie ºi deiubire. Pe de o parte avem de-a face cu plãcereape care maestrul o are de a exercita autoritatea saintelectualã, de a preda, de a libera discipolul, actde generozitate prin excelenþã, act altruist dedonare a ceea ce avem mai preþios: darea de sine,darul spiritual. Dar pe de altã parte, existãdeasemeni fascinaþia, admiraþia ºi bucuriaresimþite de discipolul care participã la acestproces în care se transformã el însuºi, prin caredescoperã adevãrul, lumina, cunoaºterea de sineetc.

Or toate acestea duc la o cãutare ºi o nevoiereciprocã a unuia de celãlalt, la o simpatie care setransformã în mod sigur în prietenie, dar care sepoate transforma ºi în iubire, ca în cazul unoramanþi. Discipolul doreºte sã acapareze ºtiinþamaestrului sãu, sã o posede ºi sã ºi-o însuºeascã.Unul nu poate exista fãrã celãlalt. Nu ne putemimagina un maestru fãrã metresã, un amant fãrãamantã. Filosofia este o chestiune de prietenie, de

iubire, deoarece iubire de înþelepciune. Iar filosofiisunt prieteni între ei, deoarece prieteni ai aceluiaºilucru.

Aceastã relaþie este frumoasã deoarece, dincolode plãcerile prieteniei ºi ale iubirii, plaseazã ceidoi protagoniºti pe un picior de relativã egalitate.Nu existã dominant-dominat, ca în cazul relaþieistãpân-sclav, nu existã suferinþã, nici angoasã, cidimpotrivã certitudine ºi speranþã.

Având toate aceste date sumare în mintetrebuie sã þineþi cont de faptul cã, cele trei aspectepe care le-am analizat mai sus, destul de repede,sunt dificil de disociat. Adesea, în istoriafilosofiei, gãsim cele trei relaþii amestecate. Deunde ºi ambiguitatea raportului maestru-discipol,de unde ºi numeroasele confuzii. Neînþelegereaacestei relaþii complicate, ba chiar complexe, duceadesea la situaþii destul de tragice. Nu vã rãmânedecât sã cãutaþi exemplele.

Dar am sã vã mai ajut un pic. Deoarece amdelimitat câmpul tematic, putem întrevedeadirecþiile, perspectivele de urmat în istoriafilosofiei. Exemplele sunt numeroase permiþându-ne sã dezvãluim un aspect sau altul al acestuiraport. Toate cele trei dimensiuni sunt prezente,dupã pãrerea mea, însã existã întotdeauna unulcare este dominant faþã de celelalte. De exemplu,activitatea de predare poate fi deasupraexerciþiului puterii sau deasupra prieteniei. Saudimpotrivã, în funcþie de personalitatea fiecãruia,exersarea puterii poate fi dominantã faþã derelaþia de prietenie sau faþã de activitatea deînvãþãmânt. Existã deasemeni cazuri numeroase încare prietenia este mai importantã decât educaþiaºi decât autoritatea.

În ceea ce priveºte prima ocurenþã, se pot gãsiexemple de-a lungul istoriei filosofiei: Socrate ºiPlaton, Platon ºi Aristotel etc. De fiecare datãcând veþi întâlni aceastã idee de eliberarespiritualã, de îmbogãþire intelectualã, de acapararea puterii cunoaºterii, a descoperirii adevãrului,veþi fi bine serviþi. Cãutaþi toþi marii filosofi careau dat naºtere unor ºcoli sau curente filosofice,care la rândul lor au format alþi filosofiimportanþi: platonismul, aristotelismul, scolastica,cartezianismul, kantismul etc.

Alegoria sau mitul peºterii, pe care-l întâlnimla Platon, Republica, cartea VII (pe care amdiscutat-o în detaliu în cursul meu despreproblema raportului corp-spirit), ilustreazã foartebine aceastã relaþie de naºtere, de perfecþionare ºide eliberare a spiritului (sufletul) prin activitateade predare filosoficã. Este de la sine înþeles cãacest demers comportã riscuri. Activitatea deeliberare trece prin suferinþa celui care este iniþiat,prin violenþa celui care predã, dar ajunge lalumina adevãrului, la cunoaºterea binelui, labucuria contemplãrii Ideilor (în cazul platonician)etc.

În ceea ce priveºte a doua ocurenþã, se potcerceta toate exemplele de filosofi sclavi care ausuportat autoritatea maeºtrilor lor. Dardeasemeni, pot fi consideraþi toþi filosofii (destulde numeroºi) care au fost supuºi autoritãþiiputerilor politice, religioase, instituþionale etc.Figura arhetipalã a acestui tip de relaþie o întâlnimtot la Platon, sub forma faimosului paricid, princare Platon îºi “ucide“ tatãl spiritual, Parmenide.Altfel risca sã rãmânã prizonierul gândiriifilosofului presocratic.

Deasemeni, exemplul profesorului sever, carepedepseºte ºi sancþioneazã studenþii transformândºcoala (în sens larg) într-un fel de închisoare, esteun caz aproape patologic care meritã studiat.Cred cã puteþi gãsi o analizã interesantã despreºcoalã înþeleasã ca spaþiu coercitiv, dacã îmiamintesc bine, la Michel Foucault, Surveiller etpunir, unde filosoful francez comparã închisoarea,

remarci filosofice

Despre relaþia maestru-discipol

Jean-Loup d'Autrecourt

2277



2277TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

cazarma militarã, spitalul ºi ºcoala punându-le înaceeaºi oalã, considerându-le echivalente.

Din pãcate, chiar ºi în prezent, universitateafrancezã îºi abandoneazã propriul principiu defuncþionare ºi de existenþã. Astfel universitateaeste mai degrabã un spaþiu coercitiv demanipulare ºi de ideologizare, în loc sã fie un locde libertate. La acest dezastru contribuie înacelaºi timp atât profesorii cât ºi studenþii. Primiiutilizeazã arma subtilã a manipulãrii; ceilalþireacþioneazã prin violenþã ºi agresivitate luânduniversitatea drept ostatec. Recentele blocaje(martie 2006) efectuate de cãtre o mânã destudenþi sindicaliºti, de extrema stângã, dar bineorganizaþi, au reuºit sã împiedice funcþionareasingurului spaþiu de libertate de gândire ºi deexpresie (ºi acesta destul de precar), în aproapetoate universitãþile franceze.

Alt exemplu este cel al educaþiei care este oformã autoritarã, abuzivã (deoarece imperativã)de a impune reguli, de a transmitecomportamente, de a preda idei etc. Tot aici, lanivelul execiþiului puterii, ar trebui inclusediferitele tehnici de utilizare a puterii, printre caremanipularea este cea mai importantã. Este vorbadespre o relaþie distrugãtoare care devine prezentãºi activã în special prin intermediul ideologiilor,prin ceea ce nu mai reprezintã filosofia, cicontrariul acesteia.

Într-adevãr prin manipularea ideologicã avemde-a face cu o distrugere, cu un fel de arestare ºide închidere a spiritului. Inteligenþa devine

deþinuta închisorii ideologice. Este ºi motivulpentru care filosofia intrã în conflict direct ºideschis cu ideologiile sau cu obscurantismele detot felul. Din aceste conflicte, filosoful este adeseaînvins (pe termen scurt), dar filosofia esteîntotdeauna învingãtoare (pe termen lung).

În fine, pentru a treia ocurenþã, cea care mi separe cea mai frumoasã, se pot gãsi exemple întoatã antichitatea greacã, dar ºi în alte epoci. ÎnDialogurile lui Platon, gãsim tot felul de cazuri dediscipoli ºi maeºtri care sunt prieteni sauîndrãgostiþi unii de alþii. Toþi sunt amanþi ºi faptulde a gãsi un nou discipol pentru a-i preda odoctrinã este echivalent cu cãutarea unui sau aunei amant(e). Transmiterea ºtiinþei corespundeunei fecundãri a spiritului în sensul figurat alcuvântului, dar deasemeni unei fecundãri însensul propriu. Este vorba de a însãmânþa, de aplanta grãunþele cunoaºterii, de a face sã creascãºi sã se dezvolte spiritul, de a da naºtere unor noiidei. De unde ºi maieutica lui Socrate care nu-inimc altceva decât arta moºitului în filosofie.Socrate se considera steril în filosofie, de aceea îºipropusese sã-i ajute pe ceilalþi sã dea naºtere unornoi idei filosofice, prin ei înºiºi.

Pierre Abélard ºi Héloïse sunt un bun exemplude relaþie de iubire (în Evul mediu) nãscutã dinînvãþãmântul filosofic. Puteþi sã vã procuraþicorespondenþa lor publicatã anul trecut în douãediþii diferite. În epoca contemporanã, a existatexemplul celebru al lui Nietzsche ºi Lou Andreas-Salomé, nevasta lui Rilke, sau relaþia bine

cunoscutã dintre Heidegger ºi Hannah Arendt.Bineînþeles cã exemplele nu lipsesc ºi de

îndatã ce îmi amintesc am sã vã mai dau ºi altele.Am compus acest mic discurs pentru a rãspundeîn mod rapid cererii dumneavostrã. Consideraþi-lca pe un plan, ca pe o schiþã superficialã, dar carevã va conduce pe piste de cercetare interesante.

Pe scurt, dacã ar trebui sã rezum în câtevacuvinte aceste rânduri, aº spune cã raportulmaestru-dicipol trebuie declinat în termeni derelaþie eliberatoare faþã de ignoranþã, careprovoacã violenþã prin cunoaºtere ºi care poateajunge la prietenie sau la iubire.

Aºtept deasemeni întrebãrile ºi remarciledumneavostrã critice!

25 martie 2006, Lille

* Textul francez a fost redactat pe 15 decembrie 2005, în urma

unor mesaje primite din partea studenþilor. Aici este vorba de

traducerea ºi de adaptarea textului original în limba românã, cu

ocazia unei cãlãtorii recente la Universitatea din Lille 3;

bineînþeles cã rãspunsul pe care l-am dat studenþilor mei

francezi este valabil ºi pentru studenþii români sau de alte

naþionalitãþi. Este ºi motivul pentru care am decis publicarea

acestui rãspuns în revista Tribuna. Filosofia este o activitate

universalã care poate fi accesibilã oricui, indiferent de vârstã, de

limba vorbitã sau de culturã.

“F ãnicã a trecut dealul”, cam atât spuneabileþelul acela care a trezit atâta panicãîn copilãria mea. Un prieten a fugit, cu

poalele cãmãºii fluturând afarã din pantaloni,pânã la mine în curte ca sã-mi dea vestea. Amstat o vreme împreunã sã ne batem capetele, sãînþelegem ce s-a întâmplat, pe urmã ne-am lãsatpãgubaºi ºi am ieºit în recunoaºtere. Fãnicã eramai mare decât noi, mai retras ca alþii, nu jucaniciodatã fotbal, nu se îmbãta pânã când i sefãcea rãu ºi nu voma peste gardul dispensaruluiveterinar, cum fãceau deja cei care aveau vârstalui. De ce nu fãcea el toate acestea nu ne-amîntrebat. Acum lãsase în uºã bileþelul scris cucreionul în aºa fel încât sã nu scape vederii celuicare va deschide uºa. Iar cheia se afla la locul ei,pusã bine sub grindã.

ªi ce dacã trecuse dealul?, îmi spuneam eu,considerând indubitabil fapta împlinitã. Ce erarãu în asta? Dorinþa cea mai mare era oricum sãtrec dealul eu însumi, poate eram prea mic – darcât mai curând, sã vãd ce poate fi dincolo deorizontul circular care la vârsta aceea, ºapte-optani aveam, era un fel de dagherotip dejaarhicunoscut. Câþiva copaci, o coadã de pãdure ºidoi stâlpi de telegraf pãreau o adevãratã poartãprin care sã te faci nevãzut.

Dar cine era Fãnicã? Fãnicã era singurul bãiatdin sat care purta ochelari. Erau alþii care vedeaumai prost, dar nu se demiteau sã punã bicicletape nas. Mai cerea din când în când câte-o cartede citit de la unchiul meu, care le ºterpelea de lamãtuºa care era învãþãtoare. Datoria mea era sãpun cãrþile la loc înainte de-a le fi observat cinevalipsa. Sau sã inventez explicaþii plauzibile dacãfapta era descoperitã. Ca urmare Fãnicã se purtaºi faþã de mine cu o oarecare mãgulitoare

deferenþã. Citea în podul casei, aproape defereastra de aerisire ºi nu se miºca de-acasã zileîntregi. Acum dispãruse. În pod am dat peste oladã care-i folosea de scaun ºi de ultima carte, pecare pentru orice eventualitate am recuperat-o.Cartea era Suferinþele tânãrului Werther, o cartesubþiricã ºi mai mult decât plicticoasã. Nici omirare cã fusese abandonatã la jumãtate. Nuvedeam nici o legãturã între suferinþele aceluitânãr necunoscut ºi faptul cã Fãnicã se hotãrâse laun gest surprinzãtor, pe care îl semnalase cu unbileþel.

Se exprimase despre sine la persoana a treia, ºi despre eveniment la timpul trecut. Înmomentul când scria nota nu trecuse încã dealul,urma sã-l treacã, dar în momentul când va gãsicineva biletul el trebuia sã fie de multã vremetrecut. Alte informaþii nu lãsase? Care deal? Satulera înconjurat de dealuri. În ce direcþie? ºi maiales din ce motiv? A fost interpretat ca unavertisment cã urmeazã sã se sinucidã, deºi,acum, dacã mã gândesc bine, poate cã nu eraasta. Poate cã nu se nãscuse în satul care trebuieºi avusese o primã revelaþie a inadecvãrii. Avea sãmi se întâmple ºi mie mai târziu.

Pãrinþii lui, aflaþi aproape toatã ziua pe câmp,dosiserã hârtia ºi ºopteau ceva închiºi în bucãtãriade varã. Acolo probabil întorceau problema petoate feþele: în primul rând nu trebuiau sã aflevecinii. Îºi certaserã de dimineaþã bãiatul, ca toþipãrinþii, dar nu se aºteptaserã la o asemeneareacþie. Uneltele cu cu fierul tocit ºi cozile vechiºi lustruite zãceau rezemate de peretele casei.Cozile acestea nu mai pãreau a fi din lemn ci dinos. Noi aºteptam pe marginea ºanþului sã vedemce decizie vor lua, ce noutãþi mai apar, cumevolueazã situaþia.

Când s-a lãsat seara pâcloasã Fãnicã nu fuseseîncã gãsit. Lãtrau câinii, apãruserã stelele ºi selãsase frigul, iar noi am fost luaþi de urechi ºi duºiacasã. Dimineaþa urmãtoare noi uitasem, ne-amluat cu joaca, apoi l-am vãzut pe Fãnicã ducându-se la prãvãlie cu sticla verzuie de un litru ca sãcumpere petrol. Trebuie sã recunosc cã am fost,nu ºtiu de ce, puþin dezamãgit.

Mult mai târziu Fãnicã s-a cãsãtorit cu oînvãþãtoare grasã care cânta frumos, pe care ochema Paþica, ºi a dispãrut cu ea din sat imediatce s-a încheiat anul ºcolar. Nu vãzusem încã înviaþa mea femeie atât de grasã. Pe lângã ea Fãnicãpãrea unul din foºtii ei elevi, care beneficia de untratament special ºi se mai strãduia sã-i intre per-manent în voie. Când discuta cu el ei i seumezeau întotdeauna ochii. Au pãrãsit satul acelacu orizontul prea îngust ºi dealurile aflate preaaproape. O vreme Fãnicã s-a mai întors în viziterare, totdeauna singur, ºi vestimentaþia lui seschimba încet încet. Stãtea probabil la oraº ºi degarderoba lui se ocupa acum învãþãtoarea.Ochelarii lui aveau acuma rame de metal.

Peste ani, când am aflat cã murise, preadevreme totuºi, mi-am amintit de bileþelul acela:ei, de data aceasta Fãnicã trecuse dealul de-abinelea, tocmai în lumea de dincolo. Nu ºtiu dece suferise, nu ºtiu ce se întâmplase ºi nici nu ºtiudacã a mai apucat sã lase un bileþel. Dar notiþaaceea scurtã, strecuratã în crãpãtura uºii, mi s-apãrut, nu ºtiu de ce, premonitorie. Nici nu ºtiucât apucase sã vadã din lumea asta. Pe mãsurã ceanii trec aflãm, cum e ºi firesc, tot mai multedespre ea. N-ar fi nimic rãu, doar cã nu putemevita sentimentul cã tot ce aflãm trebuie scãzutdin tot ce-am dorit, din tot ce-am sperat cã segãseºte în lumea largã pentru noi.

Primul avertismentAlexandru Vlad

tutun de pipã

2288



2288 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Admiratorii lui George Orwell au acum prilejulsã vadã o dramatizare a romanului O mie nouãsute optzeci ºi patru, realizatã de Michael GeneSullivan ºi interpretatã de “Actors’ Gang”, ocompanie experimentalã cu o puternicã prezenþãpoliticã în lumea artelor, comenteazã publicaþiaAthens News. Adaptarea lui Sullivan este oactualizare a viziunii profetice orwelliene despresocietatea totalitarã, cu referinþe directe larealitãþile contemporane de pe mapamond. TimRobbins, fondatorul companiei, interpreteazãrolul principal. Piesa, aflatã în turneu în câtevacapitale europene, conþine aluzii strãvezii lapolitica lui George W. Bush, în care Robbins vedeun fel de Big Brother contemporan, careînfiereazã oamenii (în special artiºtii) pentrusimplul motiv ca nu sunt de acord cu politica sa.Tim Robbins intenþioneazã sã turneze un noufilm dupã romanul lui Orwell, dezvoltând unaspect mai puþin comentat: existenþa unei “cãrþiîn carte”, cea a troþchistului imaginar EmmanuelGoldstein, presupus adversar politic al lui BigBrother.

O dovadã cã tentaþia totalitarismuluidãinuieºte este ºi aresatrea în Iran a filosofului ºipolitologului Ramin Jahanbegloo, raportatã de LeMonde. Universitarul respectiv este (era?)directorul Departamentului de StudiiContemporane al Centrului de Cercetãri Culturalede la Teheran. Pânã acum, intelectualii arestaþi ºicondamnaþi în Republica Islamicã erau opozanþireligioºi sau politici ai regimului, jurnaliºti,studenþii, membri ai opoziþiei reformatoare.Jahanbegloo, profesor la Academia de Filosofiedin Teheran, educat la Sorbona ºi la Harvard, afondat revista Goft-o-gou (Dialog) ºi a scris cãrþiprecum Gandhi: la izvoarele non-violenþei, ºi Cudeplinã libertate: convorbiri cu Isaiah Berlin.Cotidianul iranian Keyhan, portavoce a serviciilorde securitate, l-a acuzat cã este un “agent alcercurilor iraniene monarhiste din strãinãtate”.Specialiºtii în probleme iraniene se tem caarestarea lui Jahanbegloo sã nu fie începutul uneiprigoniri mai dure a tuturor intelectualilor.

Dispariþii ale unor mari intelectuali.Economistul american de origine canadianã JohnKenneth Galbraith a încetat din viaþã la 29 aprilieîntr-un spital din Cambridge, Massachusetts,aflãm din hebdomadarul Time. Avea 97 de ani.Galbraith a fost profesor emerit la Harvard ºiunul dintre cei mai cunoscuþi istorici ai ºtiinþeloreconomice. În celebra sa carte Era opulenþei(1958) susþine ideea cã Statele Unite au devenit oþarã bogatã în bunuri de consum, dar sãracã înservicii sociale. S-a numãrat printre primiieconomiºti preocupaþi de modul cum suntmanipulaþi consumatorii prin publicitate.Considerat “liberal” în Statele Unite, Galbraith afost, timp de 70 de ani, un participant activ laviaþa socialã. A fost consilierul lui John FitzgeraldKennedy ºi s-a certat cu preºedintele LyndonJohnson din cauza implicãrii americane înrãzboiul din Vietnam. Pe celãlalt mal al

Atlanticului, la Kremlin-Bicetre, în apropiereaParisului, a murit academicianul, scriitorul ºijurnalistul ºi Jean-François Revel, în vârstã de 82de ani, citim în ziarul elveþian 24 Heures. Nãscutîn 1924 la Marsilia, licenþiat în filosofie, Revel aavut, începând din anii 1950, o carierã dublã, deliterat ºi jurnalist. Între 1978 –1981 a condushebdomadarul L’Express, fiind de asemeneaeditorialist la Le Point. Jean-Francois Revel asemnat circa treizeci de cãrþi, printre careCunoaºterea inutilã ºi Obsesia antiamericanã,traduse ºi în româneºte. Printre ultimele salepublicaþii se numãrã Le Moine et le philosophe(Cãlugãrul ºi filosoful, 1997), în care dialogheazãcu fiul sãu Matthieu Richard, convertit labuddhism. La Moscova a fost rãpus de cancer, la83 de ani, scriitorul dizident Alexander Zinoviev,autor al lucrãrilor filosofic-satirice Înãlþimileameþitoare ºi Homo Sovieticus. Zinoviev a trãit înexil (în Germania) timp de 20 de ani, dupã ce aschiþat un portret satiric al fostei URSS înmajoritatea lucrãrilor sale, fiind comparat, pentruîncrâncenarea satirei, cu Jonathan Swift. Reîntorsîn Rusia în 1999, Zinoviev a fost un comentatorsarcastic al fenomenelor tranziþiei. De asemeena,a declarat cã regretã faptul cã “þintind racilelecomunismului, a defãimat Rusia”.

La 79 de ani, celebrul coregraf francez MauriceBejart a montat la “Palais des sports” (Paris) unnou spectacol de balet – din peste douã sute câtea creat în lunga sa carierã – intitulat Zarathustra –cântecul dansului. Viaþa lui Nieztzsche ºi muzicalui Wagner constitue pretextul unui spectacolputernic, încãrcat de aluzii pentru cunoscãtori,dar accesibil ºi publicului larg. Coloana vertebralãa noii opere a lui Bejart, dupã Le Monde, esteobsesia lui Nietzsche pentru muzicã ºi dans. Lapremierã, cei aproape trei mii de spectatori –printre care Pierre Boulez ºi Michel Legrand – s-auridicat simultan în picioare pentru a-l ovaþiona peartistul aproape octogenar.

Rock-ul de inspiraþie creºtinã urcã înclasamente. Dumnezeu ascultã. Unul dintre celemai aºteptate albume de rock-and-roll a fostînregistrat de o formaþie care nu apare la MTV ºinu este des prezentatã în revista Rolling Stone,citim în New York Times. Intitulat Coming up toBreathe (Ieºind la suprafaþã ca sã respiri), conþinemelodiile aspre ºi melancolice ale formaþiei“MercyMe”, una dintre orchestrele rockevanghelice cele mai populare din Statele Unite.În 2001, formaþia a vândut peste douã milioanede exemplare dintr-un alt album, Almost There(Aproape acolo), datoritã hit-ului universal I CanOnly Imagine (Pot doar sã-mi imaginez). Anultrecut, grupul a realizat The Christmas Session,un album memorabil de colinde vechi ºi noi pemuzicã rock’n’roll. Recent, formaþia a dat unconcert live la “Jesus Book & Gift Store” dinGreen Brook, New Jersey, transmis ºi sponsorizatde un post de radio de muzicã religioasãcontemporanã.

La Metropolitan Museum of Art din New

York, Regina Rania a Iordaniei a fost starul unuidineu oficial, oferit cu scopul de a prezenta unserial de desene animate pentru copii produs înþara ei, aflãm din acelaºi cotidian. Serialul, care acostat 6 milioane de dolari, se numeºte Ben ºiIzzy ºi se ocupã de prietenia cu suiºuri ºicoborâºuri dintre doi bãieþaºi de 11 ani, unularab, celãlalt american. Ben ºi Izzy, cu desene tri-dimensionale generate de computer, areconnotaþii geopolitice, amintind de conflictulamericano-irakian ºi de alte tensiuni din OrientulMijlociu. El a fost realizat de companiaiordanianã “Rubicon”, condusã de o femeie,Randa Ayoubi, dar “producãtorul executiv” alserialului este un american, David Pritchard,cândva implicat în conceperea popularei serii TheSimpsons. Printre investitorii în compania“Rubicon” se numãrã Fundaþia pentru Dezvoltare“Regele Abdullah II”, înfiinþatã prin decret regalîn 2001. Regina Rania a afirmat cã sprijinãproiectul cu numele ºi prestigiul sãu sperând cã,prin plãcerea pe care le-o va crea aceastã operãcolectivã, copiii americani ºi cei arabi vor puteauita diferenþele de naturã etnicã, religioasã ºiculturalã dintre ei.

Italia va fi reprezentatã la Festivalul de laCannes, mai bine zis la Quinzaine desrealisateurs, de filmul Anche libero va bene (Ebine ºi în libertate) de Kim Rossi Stuart, cuAlessandro Morace ºi Barbora Bobulova, scriecotidianul milanez Il Giornale. Filmul are patruscenariºti, dar nu exceleazã prin originalitate,întrucât reia parþial povestea din pelicula luiFrançois Truffaut din 1959 Cele patru sute delovituri. Este vorba de un tatã veleitar, operatorcinematografic, pãrãsit de o soþie feministã, carese vede nevoit sã creascã doi bãieþi, ºi desprerelaþiile când luminoase, când încordate, dintrepãrinþi ºi copii. Regia sensibilã ºi interpretareafãrã cusur ar fi calitãþile prin care acest film sperãsã se remarce la festivalul internaþional.

Orwell redivivusIng. Licu Stavri

flash-meridian

Vladimir Zamfirescu, Don Quijote, El Campeador

2299



2299TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

ªi nu era decât o dupã-amiazã de primãvarãºi de sfârºit de sãptãmânã când Sebastianîºi plimba gura cãscatã pe o alee numitã „a

florilor“, sigur cã fãrã nici o floare, dar plinã depungi ºi sticle goale aruncate la întâmplare priniarbã, în schimb – pavatã cu o liniºte densã; aleeae ascunsã între douã blocuri falnice, unul vechi,altul – nou. ªi liniºtea crapã ca un pavaj deproastã calitate când, de undeva din înaltulblocului nou, de pe un balcon, se aud rãþoielile ºiînjurãturile teribile ale unui bãrbat cãtre o femeie,rostite la un celular: „Pãi bine, tu, scârbã, de aºaceva eºti în stare?! Cum te prind, sã ºtii cã-þi iaugâtul, nenorocito! Lasã gargara, ce vorbeºti, nu i-am dat eu de mâncare la motan, tâmpito?! Banu, numai eu ºtiu când trebuie hrãnit, nu mãînveþi tu pe mine, borfet ordinar ce eºti! ªtiu eu ce-ai fãcut, Maricica, dumnezeii mã-tii!: cred cã aibãgat ceva în bere, sã mã îmbãt ºi sã adorm, sãpoþi tu sã-mi furi motanul, scârbã ce eºti! ªi euchiar am crezut cã þii la mine, cã de-aia te-amadus în casã, ordinaro! Nu vreau sã aud nimic, numai vreau sã te vãd, dar te strâng de gât dacã nu-mi aduci motanul, curvã ordinarã ce eºti! Lasã, îþi spun eu cum faci: îl aduci, îl laºi pepreºul de la uºã, suni de douã ori, lung, ºi pleci,cã altfel îþi rup toate oasele ºi-ai terminat cu...”Probabil cã omul cu motanul furat a intrat înapartament, de-asta nu se mai aude nimic, iarSebastian poate sã reia din nou ritmul alert almersului sãu, încetinit, aproape paralizat deacuzele din balconul înalt, la adresa hoaþei demotan.

ªi nu trece multã vreme ºi acelaºi Sebastianface figura care l-a consacrat ca zevzec, asta dincauzã cã, la televizor, ºi tot aºa de întâmplãtor, avãzut o secvenþã dintr-un „tren de plãcere“: într-un tren de pe la 1900, într-un vagon, o doamnã „bien en chair“, în lungã rochieverzuie, cu pliuri o mulþime pe posteriorul maimult decât generos, practic blocând culoarul

îngust, priveºte feliile de peisaj care se deruleazãpe dinaintea ochilor ei; de la capãtul vagonuluiapare Birlic, cu pãlãrie modestã ºi servietãaºiºderea; dupã cum pãºeºte pe culoarul altminteripustiu, e în drum spre compartimentul unde îºiare locul. Dar se pomeneºte ca ºi blocat deposteriorul impunãtor al doamnei admirândpeisajul; ºi Birlic nu ºtie cum sã treacã depreþiosul, voluminosul, apetisantul obstacol; nupoate îngãima nici mãcar un „pardon“ ºi se ºisfieºte sã atingã cumva veselul trup al cucoanei.ªi atunci Sebastian vede cea mai poeticã, maiemoþionantã coregrafie a ezitãrii din câte arecinematografia româneascã, o alcãtuire numai degesturi cum numai la Buster Keaton, Chaplin sauStan ºi Bran mai e de gãsit; ºi bietul Birlic nici nuatinge posteriorul devastator apetisant alcucoanei, nici nu scoate vreun sunet, nici nu-ipune mâna pe umãrul – la urma urmei, decãlãtor! Nu, Sebastian crede cã amploaiatul a ºiuitat de cucoanã, el e necãjit pe sinele precar, celincapabil de a-ºi semnaliza prezenþa.

Când a vãzut aceastã secvenþã împodobitã degeniu, Sebastian se pregãtea sã plece la o întâlnirepoeticã, la Sighiºoara, unul din oraºele încãfabuloase ale patriei; ºi a plecat, ºi a ajuns acolotot ca un Birlic oarecare, inexpresiv, turtit depoezia poeþilor ºi de poezia locului; dar ºi deaceea a meteorologiei unui florar izbutit. ªi luanaºi rariciul ãsta de Sebastian a ascultat înþelepþii ºiprotagoniºtii întâlnirii, vorbind când ales, cândcules, despre „underground“, despre „disidenþã ºiexil“, dar – mai ales! – a ascultat poezie, atâta ºide aºa calitate încât s-a simþit extraordinar cutoatã gura lui larg cãscatã, pentru cã avem atât demultã poezie frumoasã, plinã, consistentã,uluitoare; din sala unde au citit ºi povestitscriitorii, o salã dotatã cu candelabre pe mãsuraoraºului, Sebastian a plecat cu un singur regret: avãzut ºi – din pãcate! – auzit cã singurii care n-auascultat poezia au fost chiar specialiºtii în

semnificaþiile ei. S-a dus ºi s-a culcat. A doua zi,dimineaþa, pe când majoritatea poeþilor dormeau,în zori chiar, Sebastian a pornit de unul singur pestrãduþe înguste ºi adormite, cândva ale unorbresle tãcute ºi eficiente; ºi nu era nimeni pecaldarâmul alcãtuit din bucãþi de piatrã ºlefuitã demersul atâtor oameni. Atunci, Sebastian, acoborât spre un parc, aflat chiar la margineadealului împodobit de cetate. Nici aici nu eranimeni; doar la una din marginile parcului plin deflori moþãiau, în maºini, vreo doi taximetriºti; unom slab, într-un costum cam jerpelit, împingea uncãrucior pentru nou-nãscuþi, plin cu liliac înflorit;mai era acolo, tot lângã parc, o terasã cu bãnci ºimese de lemn, dar fãrã muºterii; Sebastian avãzut chiar ºi douã chelneriþe, propteau uºadinspre restaurant, a comandat o cafea, tot nuaveau ce face tinerele. Sorbea din cafea, fuma ºise uita la faþadele clãdirilor dinaintea lui; atunci ºiacolo s-a produs minunea: la una din ferestrele cuobloane vopsite în verde, date în lãturi, pepervazul plin cu flori, a apãrut o doamnã cupãrul alb, locuitoare a masivei clãdiri vechi la carese uita Sebastian; ºi venerabila doamnã, dintremuºcate ºi petunii în floare a strigat: Astra,Astra!“; la aºa strigãt oarecum duios, rãspânditfãrã bruiaj în liniºtea generalã, capul lui Sebastiancât pe ce sã se transforme în giruetã, cãci –desigur! – doamna din pervaz nu striga nicivenerabila societate de asigurãri, nici mãcar ostea; nu s-a întâmplat nimic la primele strigãte, n-a miºcat nimic, nu s-a ivit nimeni. La fel decalmã, doamna a apelat din nou la Astra; ºi,atunci, capul-giruetã al lui Sebastian a încetatbrusc sã se miºte: dintr-o tufã de ploaie de aurdin parcul învecinat a apãrut o cãþeluºã scundã,cam bãtrânã dupã mers, plinã de zulufi, dândvesel din coadã ºi privind la doamna din pervaz;cã ea era Astra nu mai era nici o îndoialã, pãºealegãnat spre clãdirea masivã, în timp ce stãpânaei, dintre muºcate ºi petunii, o mustra duios.

Lui Sebastian, lângã cafeaua lui rãcitã, chiar îipãrea rãu cã nu era în preajmã nici unul dinpoeþii care îl fermecaserã pur ºi simplu.

Motanul furat, poezia cuBirlic ºi cãþeluºa Astra

Mihai Dragolea

gulere, manºete, accesorii

tablou în care nimeni nu are nici o scuzã nicipentru cã le-ar cunoaºte ºi nici pentru cã le-arrasoli înfiorãtor. Nici mãcar personajul tînãruluinu scapã de „borisvianismul” autorului, întrucîtîntregul eºafodaj afectiv spre Mozart al acestuia seaflã în revista Þîþe ca eventual bonus la pictorialeerotice. Sub acestea se intuieºte completareapuzzle-ului de cartier care te duce de la picanteriipicareºti (handicapatul, boschetarul, tînãrul,Dragomir – rezonanþã voievodalã – dar scãpãtatãspre zdrenþuriu ºi derizoriu, Tudor-ache – alias L-ache, M-ache – o întreagã gaºcã falstaffianã, cemai) la depresii nervoase, de la discuþii filosoficede suprafaþã la telenovele ºi de la busculadã lacapete în gurã care nu se pot termina altfel decît

tot ciocnind o bere cu poliþistul, dar numai una,cã: „Atît. Sînt în timpul serviciului”.

La simþul umorului atît de dezvoltat al luiRadu Þuculescu nu avea cum sã lipseascã ºipuºchea de pe limbã a soþialului nostru frumosconturat, adicãtelea gloriosul CFR! Nu existãnimic mai pestriþ ca adunare ºi nimic maihalucinant ca endroit decît un compartiment depersonal de clasa a doua! Nu cã ar fi superoriginal, dar este ca ºi cum, pe un joc decalculator, de fiecare datã cînd îl începi seschimbã ºi situaþia ºi locurile ºi capcanele ºipersonajele - power randomization.

Aºadar trebuie sã avem: cliºeu, rostiri de duhsupraperimate, constatãri despre tren ºi ajustãri detoleranþã între personaje, fiºe de familie,

spovedanii pe fugã. Lucru care dã reþeta pentruun univers de posibilitãþi ale manifestãriiumorului pe toatã scala acestuia. Paradoxulscriiturii lui Þuculescu este cã spre sfîrºit tonuldevine amar ºi îngrijorat ca un eºec de exorcizare.Nu se poate decît constata cã de dus de rîpã seduce nu numai trenul ci ºi lumea odatã cu el.

Ne rãmîne sã vedem reacþia target-ului dupãmontãrile viitoare. Ar putea avea reacþii perplexe,ar putea rîde, ar putea împietri. Perspectivele sîntmultiple. Avantajul este cã fiecare poate înþelegece vrea ºi în acest sens publicul þintã ar putea fitoatã þara. Cum, de altfel, ºi personajele.

(Urmare din pagina 12)

Vocea din lift

3300



3300 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

N e despart douã ore de raportul ComisieiEuropene asupra þãrii noastre, iar eu înloc sã stau în faþa televizorului, sã fiu

informat de ceea ce se ºtie deja -- nu degeaba auddin orã în orã imnul Europei pe toate posturile --,sunt nevoit sã rezolv probleme personale. De cepersonale? Voi explica îndatã.

Sunt înscris în audienþã la persoana caredecide asupra culturii clujene în primãrie. Dupã oscurtã discuþie prealabilã, cordialã, dar înþepatã,am ajuns la aceastã fazã oficialã.

Persoana fiind ocupatã, bate de zor petastatura computerului pe când în încãpereaalãturatã subalternii pãlãvrãgesc relaxaþi, suntrugat sã aºtept deoarece mai sunt circa douãminute pânã la audienþã. Am timp sã privesc înjur, observând schimbãrile culturale radicale caremã asalteazã de peste tot. Pereþii, în general goiacum doi ani, sunt tapetaþi cu afiºe înrãmate,cam multe, dar recunosc, unele frumoase. Pepodea, un teanc de postere imense sosit recentdin tipografie îmi dã de înþeles cã „Sugarbabes”vor cânta la Cluj. Realizez cã nu ne mai aflãm înepoca culturii tarafului, ci suntem în zodiacadânelor despuiate ºi a bâþâielilor în aer liber.Oare destinul filarmonicii în mâinile cui este? Deepoca trecutã amintesc doar câteva persoanerãzleþe, foste activiste înfocate ale tineretuluiPRM, astãzi traseiste. Au dispãrut ºi bãtrâneiiepigramiºti rezerviºti, fiind înlocuiþi de fetiþe careºi-au fãcut stagiul la lipit afiºe electorale. Dar ºirulscurt al profundei mele meditaþii este întrerupt deproblema stringentã, problema personalã, careeste numai a mea, pentru care mã aflu acolo înaudienþã, la nici douã ore înaintea raportuluicomisarului european.

În sfãrºit, ne aflãm faþã în faþã, Ea ºi cu mine.Eu stând pe scaun, iar Ea, chip de pãpuºã, în faþamea, ca sã-l parafrazez pe Maiakovski. Se pare cãs-a pregãtit pentru aceastã întâlnire, se pare cã afost informatã despre situaþia prezenþei mele,despre documentele pe care le-am trimis,aºteptând o rezoluþie favorabilã. Cãci este numaiproblema mea, ºi ca fiecare om aºtept ºi eu orezoluþie favorabilã asupra problemei mele,asemenea þãrii mele. Poate cã s-a documentatasupra textelor, deloc favorabile, pe care i le-amadresat prin intermediul presei. Dar ce nu face unom la supãrare? Redacteazã materiale, le citeºte înpublic, apoi le tipãreºte ca sã rãmânã pentruposteritate. Despre ce? Despre o problemã a sapersonalã.

Încep cu începutul. Repet din nou textul meu,pe care-l ºtie, la care mi-a rãspuns de fiecare datãevaziv. Îi explic cã în toamnã a avut loc a cinceaBienalã Internaþionalã de Graficã, unicã prinamploare în peisajul românesc, cã eu mã ocup deorganizare, cã ºi de aceastã datã au fost prezenþicei mai buni graficieni din lume cu operele lor,aici, pe simezele Muzeului de Artã. Cã am avut ocifrã record la participãri, 936, cã am devenit ºinoi cunoscuþi în lume datoritã Bienalei. Ca sã fiuveridic, ca þãranul, scot bagajul de pe umãrprezentând teancul de cataloage, care s-au editatcu sprijinul Primãriei, patronul Bienalei la ediþiiletrecute. Gestul ei este brusc, un refuz categoric,sã le pun la loc! Parcã aº fi scos un unui hoit deCodlea. Îmi explicã cã aceste cataloage nu sunt

obiectul discuþiei noastre. Îi explic cã tocmaiaceste cataloage reprezintã esenþa discuþiei, pentrucã ele reprezintã imaginea Clujului în lume.

Între timp începe sã-i sune mobilul,fragmentând discuþia, care devine mai agitatã ºide în ce în ce mai dezlânatã. Eu reproºez cãultima ediþie, din lipsã totalã de sprijin din parteaPrimãriei, deºi a crescut calitativ, în loc sã fie oediþie jubiliarã, marcând 10 ani de activitate, cums-a preconizat, cu juriu internaþional, cu lucrãri lacare alte localitãþi nici nu viseazã, a fost tratatã cao banalã expoziþie. În loc sã punem în evidenþãaceste valori, le dãm cu piciorul. Sunt întrerupt ºiîntrebat cã, la urma urmei, ce doresc? Întrebarea,deºi nefireascã, dã din nou sens discuþiei. Dorescsã mi se acorde bani pentru catalogul acesteiediþii, pentru a putea fi trimis artiºtilor. Îi spun cãsunt o mie cinci sute de lucrãri donate de aceastãdatã, care se vor adãuga la cele 6000 dejaexistente în fondurile de graficã modernãînfiinþate la Muzeul de Artã, respectiv BibliotecaJudeþeanã, cã valoarea acestei donaþii esteexponenþial deasupra valorii catalogului care se vatipãri ºi cã aceste instituþii aºteaptã cu nerãbdarelucrãrile.

Aflu cu stupoare cã aceastã problemã nu estea ei, nu este deloc interesantã pentru Primãrie,spunându-mi cã ea, directoarea direcþiei deculturã, nu are nici o putere de decizie, cã pesteea decide Consiliul Local. Ca sã mã convingã,începe sã dea ordine prin telefon în legãturã cuconcertul fetiþelor de zahãr, problemã care opasioneazã, se vede din strãlucirea ochilor ei. Îmiaduc aminte cã ºi anul trecut cererea mea a fostuitatã, acordându-se în schimb bani pentru unfestival internaþional de majorete. Oare fustiþelefac parte dintr-o donaþie publicã, îmbogãþindconsiderabil patrimoniul clujenan? Îi reproºez cãcererea mea a fost blocatã de biroul ei, fãrã a fiînaintatã cãtre consiliu, spre dezbatere. Sã trecem

peste asta, îmi rãspunde, ºi sã vedem ce avem defãcut în continuare. Aflu cã va fi un nou sistemde finanþare, la rectificarea de buget, cã existãformularul pe site-ul Primãriei, sã-mi încercnorocul fãcând un alt proiect. La replica mea cãcererea existã depusã de un an, ca a fost reînnoitãîn ianuarie când au fost bani, cã trebuie rezolvatã,pentru cã aduce beneficii Clujului, îmi dã deînþeles cã am sãrit peste cal, ochii ei mã poftesccãtre încãperea alãturatã unde afiºele dulci oaºteaptã sã-ºi desfãºoare activitatea culturalã.

Îmi spune clar ºi rãspicat cã este doarproblema mea personalã cum rezolv finanþarea.Primãria nu are obligaþia sã patroneze unasemenea eveniment.

La replica mea disperatã cã în lume asemeneaevenimente sunt asumate cu mândrie dedregãtori, aflu cã nu este treaba ei ce se întâmplãpe alte meleaguri. Este decizia mea ca organizatordacã voi restitui sau nu operele donate artiºtilor.Îi spun cã odatã cu lucrãrile returnate voi finevoit sã le dau o explicaþie ºi cã nu va fi delocfavorabilã instituþiei care a patronat Bienala pânãîn prezent. Raspunsul este simplu. Am dreptul sãfac cum doresc, nu este treaba ei. Aici se încheiebrusc discuþia.

Pãrãsesc încãperea. Fac un salt peste afiºele cufetiþele dulci ºi mã vãd la fel cum am venit, cuproblema mea, doar a mea, pe care trebuie s-orezolv, pentru cã sunt asaltat zilnic de zeci demail-uri, scrisori, întrebãri în legãturã cu soartalucrãrilor ºi cataloagelor, care nu sosesc conformregulamentului, neschimbat de cinci ediþii,acceptat ºi cât de cât respectat pânã în prezent dePrimãrie.

Parcã la fel de insistent am fost ºi eu, odatã,când îmi dispãreau lucrãrile fãrã urmã înîndepãrtata Siberie. Dar noi suntem deja cu unpicior în Europa, chiar peste câteva minute voiafla vestea cea grozavã.

Mã reped la autobuz sã ajung acasã...

PS. Am aflat. Este vorba de o amânare. Poatecã ºi problema mea a fost doar amânatã. Poate cãmai am o ºansã.

Ovidiu Petca

Intâlnire de gradul III

reactiv

Vladimir Zamfirescu, Cain ºi Abel

3311



3311TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

L a sfârºit de stagiune, iatã cã TeatrulDramatic “Ion D. Sîrbu” din Petroºaniatrage atenþia prin montarea incitantã a

unei piese cu potenþial redus, în aparenþã, despectaculozitate, conþinutã iniþial în corpulscriiturii. Asta nu l-a împiedicat pe regizorulHoraþiu Ioan Apan sã dea o rezolvareîndrãzneaþã, ºocantã, extravagantã chiarCameristelor lui Jean Genet, pentru cã despre eaeste vorba. Textul dificil, de o linearitate vecinãcu monotonia, a dispãrut pur ºi simplu subbagheta sa. Experimentul propus de regizorrãspunde unor cerinþe de adaptare ºi exigenþeartistice cum nu s-au prea vãzut în zonã. Maimult chiar, desfãºurarea spectacolului în cadrurestrâns, de tip studio (formulã nouã aici), puneîn evidenþã un public receptiv, cultivat (în ciudaprejudecãþilor), capabil sã primeascã viziunea, defapt, viziunile propuse. Ceea ce nu e lipsit deimportanþã.

De ce “viziunile”, la plural? Pentru cã HoraþiuIoan Apan realizeazã de fapt douã spectacole,adicã douã oglindiri scenice în substanþa aceluiaºitext. Douã variante deci. Una cu bãrbaþi: 3 mecs.ªi alta cu femei: 3 dames. Cele trei personaje alepiesei sunt în cãutarea unor împliniri/sfericitãþiscenice de nuanþã masculinã sau femininã, dupãbunul plac al spectatorului. Enunþândbipolaritatea construcþiei, întemeiatã pe unparalelism extrem de fructuos la nivelulconotaþiilor limbajului, am atins deja elementul-cadru esenþial: oglinda (cu tot eºafodajul desimboluri pe care îl conþine). De aceea, ea,oglinda, primeºte dimensiuni uriaºe, halucinante,în ambele variante. Ea este cadrul real, compliceºi pervers, care menþine într-un prezent ambiguujocul virtualitãþii cu decupaje din cotidianulconstant renegat, pânã la identificarea cu abjecþiacrimei.

În absenþa stãpânei, cele douã cameriste,Solange ºi Claire, îmbracã ºi dezbracã rochiiledoamnei, se închipuie altfel, imitã, se comparã cudoamna, se joacã, se maimuþãresc în faþa oglinziica douã copile care nu au ce face. De aici pleacãtotul. Oglinda e resortul, trambulina care lanseazãintriga. Deschiderea e atât de ofertantã încâtregizorul nu i-a rezistat pânã n-a coborât pe scenãdouã din salturile imaginative posibile. În faþaoglinzii orice e posibil. Dorinþa de a fi altfeldevine precumpãnitoare ºi se acutizeazã treptatpânã la delir. Dar jocul se mutã apoi în spateleoglinzii, în spaþiul adevãrurilor dureroase.Conflictul resentimentelor, viclean ascunse, dintrecele douã surori ºi stãpânã iese la ivealã în aceastãconfruntare necruþãtoare. Oglinda primeºte puterimagice. Pe de o parte, ea le dezvãluie la modulbrutal adevãrata lor condiþie umilã, iar pe de altãparte, le transpune în lumea periculoasã a iluziilorfãrã limite, susþinându-le frustrãrile ºi visele.Confuzia întreþinutã prin schimbarea rolurilor dinreal în închipuire pune în evidenþã premeditareacrimei. Drumul spre lumea visatã trece princrimã, jocul e tensionat ºi perfid, încãrcat de urã.

De sub vãlul supunerii (ceaiul de tei) îºi aratãtãiºul cruzimii vrãjmãºia (otrava).

Aceste valenþe dramatice extrase din text serãsfrâng în mod diferit în cele douã lecturiparalele. Les trois mecs pompeazã îndrãcit înregistrul unui limbaj precis modelat dupãstructura interpreþilor, glisând elegant spre gamalascivitãþilor comportamentale ale travestiþilor,poposiþi temporar în grãdina jocurilorbolnãvicioase (adjectivul e preluat deliberat dintitlul filmului lui Tudor Giurgiu, pãstrându-ºi,evident, conotaþiile). Ritmul este alert, fãrã fisurã,

acþiunea pare densã ºi închegatã, jocul actorilorconvingãtor. Atmosfera sugeratã, de claustrare înlux strãin, explicã afundarea în hedonismul fãrãperspectivã al cameristelor-cameriºti. Nu ºtiu dacãHoraþiu Ioan Apan s-a gândit sã dea numebãrbãteºti personajelor, cele feminine strecurânddiscordanþã în gura interpreþilor, dar se pare cãmiza sa merge tranºant pe transparenþa totalã aconvenþiei. Aºa cã, poate, nici nu era necesar.Travestiþii cu barbã nu se ascund demasculinitatea lor.

Interpreþii celor douã secvenþe au simþitprovocarea regizorului ca pe o verificare fãrãprecedent a posibilitãþilor de transfigurare ºiidentificare cu personajele. Nicolae Vicol înSolange are forþa de a comunica dimensiuneadramaticã a dorinþei marginalului de a accede lacentrul valorilor inaccesibile, îmbrãcându-ºidisperãrile într-un joc energic, plin de surprize.Prestaþia sa dovedeºte siguranþã, stãpânireamijloacelor expresive, luciditate ºi coerenþã.Complexitatea bazatã mai ales pe stãrilecontradictorii ale personajului Claire este în ceamai mare parte rezultattul unei corecte abordãridin partea lui Dorin Ceagoreanu. Apariþia luiMihai Sima în Doamna aduce un plus de

excentricitate ºi vioiciune. Cu toate stridenþeleetalate nonºalant, jocul actorilor nu vulgarizeazãtema cãutãrii propriei identitãþi, nu alunecãdizgraþios spre sugestii de tip swingers, deºi nemenþine în cercul latent al plãcerilor omeneºti.

Era de aºteptat ca Les Bonnes, variantafemininã, sã conþinã o cantitate mai mare decuminþenie în exploatarea textului lui Genet.Regizorul a apãsat aici mai mult pe pedalaclasicizãrii neostentative a limbajului. De aceea, seinstaleazã încã de la început o lentoare studiatã,suspectã, uºor maladivã, sugeratã prin pauze ºiacorduri muzicale discrete, arhaizante înansamblu. Eforturile Oanei Liciu-Gogu în Claire ºi ale Nicoletei Niculescu în Solange repunpersonajele pe linia de start, eºalonând firescemoþiile ºi crizele confuze care stau la bazaactelor viitoare. Competiþia evolueazã spredezvãluirea pasiunilor ºi violenþelor în cadenþelimitative pânã la intrarea în scenã a Doamnei.Izabela Badovics în Doamna reuºeºte sã

sublinieze latura grotesc-comicã a personajului,ieºind din stereotipia rolurilor interpretate pânãacum. La fel se întâmplã ºi cu actorii din primavariantã. Regizorul scoate din ei ceea ce nici ei nuºtiau cã posedã. Le conferã o aurã, o mãreþiedemne de invidiat sub lumina reflectoarelor. Eridicarea la putere care dã farmec ºi strãlucireartei actoriceºti.

Vioara Bara a înþeles direcþia provocãrilor ºi aîncadrat elementele de decor în geometriaoglinzilor gigantice. Simplitãþii austere din primavariantã îi corespund în a doua ornamentaþii înstil rococo, precum statueta cu amoraºi amplasatãcentral. Un ingenios ºi sofisticat croi aucostumele, întreþinând prin ele însele, adiacent,conflictul afirmãrii necondiþionate în faþa oglinziisuverane, implacabile.

Cele douã variante ale Cameristelor luiHoraþiu Ioan Apan sunt o dovadã vie, grãitoare cãla Petroºani se miºcã ceva. Sub directoratulNicoletei Bolcã teatrul de aici are proiecteambiþioase, cum ar fi o micro-stagiune în toamnã.Le aºteptãm cu interes.

Adrian Þion

Reverberaþii ale temeioglindirii în Cameristele

teatru

3322



3322 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Prin clasa a cincea, tot ce-mi plãcea la o sãptãmânãde ºcoalã erau alea douã ore de educaþie fizicã.ºtiam cã erau puþinele ore de libertate ºi

performanþã, care puteau sã le tragã pe toate celelaltedupã ele, cum trag boii un car. Dupã zece ani, faza s-areluat. Îmi amintesc de noiembrie 2005, când osãptãmânã de festival – ºi încã festival naþional deteatru1 – a ajuns sã semene cu carul de care abia maitrãgeau câteva spectacole, ca boii la jug. Adicã 8ptn9uã, 89... fierbinte dupã 89, mady-baby.edu, Medeea– Cercuri.

Un alt „bou” a fost Mãscãriciul2 de la TeatrulBulandra, sala „Toma Caragiu”. Dacã n-ai cãlcat încãpe acolo, fã-o! Ai ratat ce poate fi mai fascinant înmaterie de sãli de teatru. Hiper-utilatã tehnic, dispusãfrontal faþã de publicul aºezat într-un stal cu înclinaþiede amfiteatru, scena oferã o vizibilitate ºi acusticã, jospãlãria...

Înapoi la Mãscãriciul, la decor. Vezi în fundal unparapet atât de mare de scânduri, cã înlocuieºte oricepantalon ºi sufitã. O uºã în colþul din stânga. Orampã latã, în centrul spaþiului de joc, construitã totdin scânduri, acoperitã în dezordine de costume ºiaccesorii de butaforie, rampã ce continuã spaþiul rigidînceput de parapet. Vezi un decor ce preiadimensiunea constantã a textului, adicã starea deîmprãºtiere în care personajele urmeazã sã se topeascã.

Spectacolul e adaptarea piesei cehoviene Cântecullebedei, ce decupeazã, din vremurile tulburi ale Rusieiþariste, un teatru ajuns în moarte clinicã. În teatru,douã figuri: actorul (Vasili Vasilici) ºi sufleurul(Nikita), duo-ul clasic de boss ºi slugã, maestrul ºimototolul, care aºteaptã ceva mare ºi bun (mã rog, îþidai seama cã-i vorba de viaþã, dar te furã comediacuplului ºi crezi cã-i vorba de teatru). Bãtrâni, uscaþi,sãtui de toate, trãind pentru vodca ºi poveºtile lor, ceidoi se prind într-un cuplu rotund – ce mai, „twostupid dogs” –, cu parfum rusesc. Mânã ºi mãnuºã,

Vasili ºi Nikita respirã aceleaºi cliºee de viaþã, deteatru, au acelaºi dezgust pentru „arta aia nouã” ºi vorla fel de tare sã fi avut... altã viaþã decât asta, care îitrateazã ca pe doi mãscãrici tâmpiþi. Aºa cã nu lipsescnostalgiile dupã o epocã de aur ºtiutã numai de ei, nulipsesc beþiile ºi, deci, confesiunile intime, plusminciunile cele mai sincere ºi jocurile de-a ospãþul,toate înecate în cel mai suculent comic al gravitãþii.Dar, oricât s-ar lãfãi în comedie, povestea lor seîncheie dur, cu sinuciderea lui Vasili ºi cu replica luiNikita: „Starea omului e cea caraghioasã”.

Cu textul-sursã, Mãlãele face un fel de „HeimlichManoeuvre”. Scoate din el atmosfera leneºã ºi ofoloseºte strict pe post de condiment, ca sã dea gustmomentelor dinamice. Stilul de joc ºi scenografia suntcontrapunctice, situaþiile, contrastante, iar spectacolul eferit de pãcatul pe care îl ºtim cu toþii: puterea deplictisire. Aºa cã Mãscãriciul ajunge sã fie unul dinpuþinele momente care te bucurã cã existã teatru pelume ºi care te ispitesc sã le tot povesteºti, ca pe niºteîntâmplãri bune.

Actorii joacã într-un ritm de parcã personajele lorse aduc în acþiune, unul pe altul, cã sunt lipiþi într-unduet. Îl baþi pe Vasili, urlã Nikita – altã relaþie nugãseºti în Mãscãriciul ºi toate momentele construite deHoraþiu Mãlãele (Vasili) ºi Nicolae Urs (Nikita)îmbracã intimitatea asta în multe-multe culori deparodie. Iar dacã ai mai vãzut ºi un strop de WoodyAllen, îþi poþi face o idee despre cum spectacolul semiºcã sub presiunea gabaritului verbal, a flecãrelii baenergice, ba obosite, specificã la Cehov.

Emisia vocalã greoaie, rãguºitã, replicile târâte,ºoaptele împinse, întrerupte de interjecþii ale luiMãlãele, dar ºi bâlbele grãbite, sughiþurile lui Urs,compun un recital de suspinuri în toatã regula. Iarvizual, gestica întârziatã ºi miºcãrile clãtinate aleactorilor te conving cã ai de-a face cu imaginicaraghios de leneºe, cu un slow-motion de zile mari

ce nu face decât sã umfle ºi mai tare umorul replicii.Aceeaºi senzaþie de împrãºtiere e datã ºi de cromaticastridentã, de cabaret, a costumelor, pe care actorii leîmbracã unele peste altele ca pe cojoace.

Sã pomenim scena când Nikita joacã, ferm pânãla violenþã, refuzul de a bea ºampanie. Comicul e aiciîn împletirea bâlbelor cu revolta solemnã a rusuluiautentic, care respinge importul cultural. Sau: Nikitase chinuie sã citeascã un discurs prin care-l laudã peVasili. Nikita e cocoþat pe scaun, e adus de spate ºiþine discursul lipit de ochelari. Vasili îl ascultã: bãrbiaþuguiatã, gâtul þeapãn, picior peste picior, braþele lipitede corp, mâinile împreunate a rugãciune pe genunchi,iar pe genunchi un pahar... N-ai cum sã uiþi aºa ceva.Ce sã mai zic de scena festinului imaginar, pe care ceidoi flãmânzi îl fac vizibil printr-o superbã pantomimã.Sau de interpretarea, la grãmadã, a lui Hamlet,Richard, Shylock, parodie futuristã la care Marinettinu putea decât sã viseze. Toate sunt jucate divers, nucumva sã te saturi de umor. Nici n-ai cum, fiindcãîncape atâta comedie în aceastã dramã analiticã, încâteºti nevoit sã-þi faci o programare a râsetelor.Spectacolul cade pe tine ºi e musai sã-i reziºti, aºa cãnu te mira dacã ajungi la o performanþã a vizionãrii...

Deºi e lucrat ºi simþit actoriceºte, pe un suportscenotehnic complex, ºtiu cã va veni o searã cândMãscãriciul îºi va dezamãgi publicul. E o chestiune detimp, dar vreau sã cred cã momentele lui cele maireuºite nu vor fi uitate. Pentru cã e spectacolul la carefaci „întindere”, care te aruncã de la râs la tãcere, într-o legãnare teribil de solicitantã.

Acesta e motivul pentru care, în timp ceaplaudam, mi-am zis cã vizionarea mai multorspectacole, într-o sãptãmânã de festival naþional, caresã aibã aceeaºi intensitate a calitãþii pe care a avut-oMãscãriciul, duce la depresie.

Note:1 Festivalul Naþional de Teatru „I.L.Caragiale”, ediþia a XV-a, desfãºurat la

Bucureºti între 6-13 noiembrie 2005.2 Mãscãriciul, dupã A.P. Cehov, Teatrul „Bulandra”. Traducerea textelor:

Izolda Vârsta. Dramatizarea ºi adaptarea scenicã: Nicolae Urs ºi Horaþiu Mãlãele.Regia: Horaþiu Mãlãele. Decorul: Nina Brumuºilã. Costumele: Adriana Popa.Distribuþia: Horaþiu Mãlãele (Vasili Vasilici Svetlovidov), Nicolae Urs (NikitaIvanîci). Muzica: George Marcu. Durata: 1h 10 min.

Carul cu boiFlorian-Rareº Tileagã

Cu inconºtienþã genuinã ºi perseverenþã tâmpã,canalele mediei româneºti dau apã la moaravedetomaniei într-o veselie vecinã cu febra

schizoidã, deghizatã în obsesie aviarã. A devenivedetã a ajuns sã sune familiar, extras din contextulexclusiv al carierei de excepþie. Câte “vedete” îºimutã fundul de pe un scaun pe altul prin studiouri,fãrã sã li se reþinã mãcar numele! Aºa încât a spune“vedetã” e ca ºi cum ai spune “cameraman”,“realizator de emisiune”, “moderator”, “inginer desunet”. Numai cã ãºtia fãrã “vedete” ar intra înºomaj planificat. Angrenajul pornit, conjunctura ivitãcreeazã vedeta. Banda se pune în miºcare ºi producevedete în serie. O meserie ca oricare alta, s-ar pãrea.Dar ce meserie! Aleasã pe sprânceanã de la vârstefragede ºi muncind din greu pânã la intrarea înprofesie. Pregãtire serioasã ca pentru un instrumentistde la clasa de oboi a ºcolii de muzicã. Adio copilãrie,adolescenþã, distracþie! Repetiþii peste repetiþii, ore depregãtire asiduã, turnee obositoare.

Aºa a fost obligatã ºi Monica Gabor sã renunþe labucuriile adolescenþei pentru a se pregãti serios învederea îmbrãþiºãrii meseriei de vedetã. Dar mai întâil-a îmbrãþiºat pe Columbofilul Irinel, instrumentabsolut necesar în ascensiunea sa. Iubitorul decolumbe a mai lansat fâþe drãguþe, deci reþeta esigurã. E drept, Irinel nu mai reprezintã idealul defrumuseþe masculinã, “tras printr-un inel” dindepãºita baladã popularã ºi din moment ce astfel deopere se mai cer la bacalaureatul pentru care învaþãde zor Monica vizitând Occidentul, se vede ºi din

avion cât de anacronic e învãþãmântul românesc ºi cepas uriaº a fãcut ea spre modernizarea lui. Oiþanãzdrãvanã a mediei româneºti a depãºit toatetabuurile morale ºi pozeazã în învingãtoare de pecotele cele mai înalte ale nesimþirii mioritice. De fapte poza a doi ordinari greþoºi, bolnavi de celulitãcranianã, uniþi în cuget (arivisit) ºi-n simþiri(pecuniare) sub generoasa cupolã a megalomanieimediatizate. S-au scos! El, cu puþin înainte de a daortul popii, ea cu mult înainte de a fi sperat cã eposibil. Îmi vine sã spun cã regret epoca zisãcomunistã. Astfel de scârboºenii n-ar fi apãrutniciodatã în presã. În schimb, am avut o mega-mediatizare de proporþii istorice, aºa cã tot mai binecu vedetismele de duzinã, cã astea mai pot fiamendate de CNA. Dar uite cã CNA-ul se preface cãnu vede.

Ce face, ce este sau cum se scãlâmbãie o astfelde vedetã ne aratã explicit plicticosul, insipiduluiserial No comment... by Monica Gabor de pe B1.Long-line-ul acestui scenariu kitsh ar trebui sã suneaºa: “O elevã ºi-un bunic, hai sã-þi arãtãm nimic”. ºinimicul se întinde, frate, pe ore de emisie, unde îivedem cã la cumpãrãturi au servitori, cã ea îi culegeseminþe din cap, el se bãrbiereºte, ea se piaptãnã...Sunt evenimente cu adevãrat importante de caretrebuie sã ia act naþia. Naþia nãpãstuitã de haosulaviar dã peste un alt haos: “modelul imoral”. E totce-i lipsea. N-am scãpat bine de reality show-ul cuVali Vijelie cã un alt model jegos ne inundã canalelede receptare a unei normalitãþi dorite ºi tot mai rar

întâlnite azi. Avea dreptate Octavian Paler cândspunea, în stilul lui ritos ºi mânios, cã în televiziunilenoastre este mult gunoi electronic, multã abjecþie ºifanfaronadã.

Lanþul slãbiciunilor jurnalistice îi transformã pepurtãtorii de opinie de prin redacþii în insignifianþipioni de pe tabla de ºah a intereselor potentaþilor.Cu cine sã lupþi? Nu e de mirare cã pe Forum, acolounde reacþiile la aspectele evidenþiate în presã curglanþ, fãrã cenzurã, un nemulþumit de prestaþiaziariºtilor în prezentarea cuplului dizgraþios (pentruel, cã foarte mulþi îl aplaudã) posta revoltat cã “presae hârtia igienicã cu care ziaristul ºterge patronulziarului la c. dupã care ne-o serveºte s-o ingerãm aºacum vrea el.” Se pare cã în curând va trebui sã nemutãm pe Forum ca sã întâlnim purtãtori de opinii,luptãtori reali, pasionaþi, apãrãtori ai bunului simþ, înciuda unor agramatisme. Dând glas comenzilor,slugarnicii fãrã personalitate din presã sunt pe calede a repune în drepturi un limbaj de lemn cu faþãinversatã, dacã nu au ºi inaugurat-o deja.

Din ºirul întrebãrilor mai mult sau mai puþinretorice, am desprins-o pe aceasta, pentru cã oconsider de real bun simþ: “De ce elevii olimpici nuse regãsesc pe prima paginã?”. Chiar aºa! De ce nuun reality show cu ce face în timpul sãu liber unelev olimpic, un sportiv cu performanþe deosebite,nu o fufã? Urmeazã bacalaureatul (sã vezi filmãri cucamera ascunsã sau cu telefonul mobil în timpulrãspunsurilor la probele orale), apoi banchetulabsolvenþilor (sã te þii întrevederi cu profesorii ºicolegii, dar mai ales colegele invidioase pe reuºita ei).Episodul se va numi “Irinel ºi liceenii” ca “Ceauºescu– tinerii”.

Gunoi electronicAdrian Þion

zapp-media

3333



3333TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

A ºa cum ne obiºnuisem deja de câþiva ani,Festivalul Internaþional de Jazz de la Sibiua debutat în ton cu anotimpul primaveral:

în deschiderea evenimentului, am asistat la onouã ediþie a Galelor Studenþeºti. Graþiedevoþiunii organizatorice manifestate de Casa deCulturã a Studenþilor din Sibiu - în frunte cudirectoarea Liliana Popescu ºi prezentatoarea IuliaVornicu - ni s-a oferit ºansa de a evalua stadiulactual al celei mai tinere promoþii jazzistice dinþara noastrã.

Deschiderea au fãcut-o, cum nu se poate maidinamizant, cele opt încântãtoare adolescente ºirãsfãþatul lor coleg care alcãtuiesc nonetulHarrmony din oraºul-amfitrion. Realizare de vârfa saxofonistului/dirijorului Constantin Iridon,magistru jazzistic al atâtor juni din partea locului,acest ansamblu vocal etaleazã calitãþi multiple:armonii strãlucitoare ºi intense, muzicalitate,apetenþã pentru anumiþi parametri definitorii aijazzului: swing, feeling (sau, dacã vreþi,autenticitate emoþionalã), drive, punch... Chiardacã simþul lor improvizatoric se aflã încã înstadiu incipient, tinerii îl compenseazã prinvivacitate, spontaneitate juvenilã ºi, deloc înultimul rând, printr-o vibrantã prezenþã scenicã.Ascultându-i mã gândeam cã ei exprimã jazzistic,pentru prima datã la noi, modul de a fi alviitorilor intelectuali români nãscuþi în perioadapost-totalitarã - liberi, dezinhibaþi, optimiºti.

Din fericire, dl. Iridon a ºtiut cum sãcoordoneze ºi sã orienteze un asemenea potenþial.Pe cale de consecinþã, Harmony frapeazã înprimul rând ca prestaþie de ansamblu ºi caspectacol în sine. La modul ideal o asemeneastructurã ar trebui menþinutã, cizelatã ºidezvoltatã. Dar, cum majoritatea componentelorgrupului sunt eleve de liceu, e de aºteptat ca dupãabsolvire ele sã-ºi urmeze destinul profesional, iarflamura entuziasmului sã pãleascã. De aceea, aºpleda pentru valorificarea la maximum aprezumptivei ultime faze din cariera acestuitonifiant ansamblu. L-aº vedea inclus înprogramul urmãtorului festival sibian, cândcapitala româneascã a jazzului va coincide cu ceaeuropeanã a culturii. L-aº vedea, cu mari ºanse desucces, pe scenele þãrii dar ºi în turnee prinstrãinãtate. Aº spera la o justificatã promovaredin partea televiziunilor noastre, aflate în deficitcronic de ... credibilitate jazzisticã. Harmonyabordeazã cu mult curaj piese de blues saugospel, teme din filmele anilor 1930, stilulbrazilian MPB, compoziþii de Joe Zawinul sauAlexandru Paºcanu etc. Energia degajatã de showe contaminantã. Sala arhiplinã a Casei de Culturãa Sindicatelor (locul consacrat de desfãºurare alegendarului festival sibian) a rezonat la unison cumuzica, la fel cum se întâmpla cu ocazia marilorrecitaluri petrecute aici de-a lungul anilor.

Iatã ºi componenþa grupului, ovaþionat depublic în seara de 8 mai 2006: Alexandra Bãra (osolistã cu un interesant timbru vocal alto), SandraAndrei, Ana Miu, Ioana Muntean, VeronicaArizancu, Teodora Bârsan, Adela Buzaº, DenisaDemian (elevã în clasa a VIII-a!), MirceaMutulescu. Acompaniamentul a fost asigurat cumultã acurateþe de versaþii muzicieni Lucian

Fabro/baterie, Cornel Lepãdatu/ghitarã, LionelCiorogar/bas ºi de Constantin Iridon însuºi(acesta din urmã excelând în solo-uri de marepercutanþã la saxofoane). Se cuvine amintitã ºireapariþia Vocal Jazz Quartet-ului sibian, condusactualmente de Marius Dumitru, într-o fastãcolaborare cu Harmony. Cele douã grupuri vocaleau cântat împreunã piesa Cascade, compusã deNicolae Ionescu, fondatorul VJQ ºi liderulfestivalului de jazz pânã în 1991. În acel anmurea, prematur, cel care fãcuse posibil miracoluljazzistic sibian. Însã efervescenþa jazzisticã sibianãºi existenþa unui ansamblu precum Harmonydemonstreazã cã moºtenirea spiritualã lãsatã deprofesorul Nicolae Ionescu e vie ºi continuã sãdea roade.

Cantitativ, prezenþa cea mai semnificativã lagala studenþeascã din acest an a avut-o Clujul.Însã grupurile Jump ºi Headliner nu au depãºit ocuminþenie oarecum scolasticã în abordare, încazul primului, ºi un entuziasm nejustificatpentru sonoritãþile de tip rock, în cazul celui de-aldoilea. Nici efectul per ansamblu al formaþieireprezentând centrul universitar Bucureºti nu aconvins, deºi doi dintre componenþii sãi sunt dejamuzicieni cu personalitate bine conturatã:vocalista Irina Sârbu dispune de toate datele sprea se impune ca o solistã cu certe resurse desensibilitate, deloc înclinatã cãtre extravaganþe ºi -poate prin contrast - mai bine valorificatã înduetul cu aventurosul ghitarist Sorin Romanescu(formulã ce i-a asigurat succesul la festivalul JazzNapocensis de anul trecut, la Cluj). Dacã mi s-arfi cerut (ca membru al juriului) sã propun unpremiu individual de interpretare, aº fi optatpentru bateristul Laurenþiu ªtefan - opersonalitate vulcanicã, un potenþial JackDeJohnette bucureºtean, cu aptitudini pentru ocarierã de rãsunet internaþional.

Referitor la prestaþiile de grup, am cãzut deacord cu ceilalþi colegi din juriu (Alex ºipa &Marius Dumitru) cã formaþia Young Blood dinTimiºoara a etalat programul cel mai coerent.Seriozitatea tinerilor studenþi bãnãþeni s-aconvertit în interpretãri de o realã maturitateconceptualã ºi improvizatoricã. Densitateapasajelor solistice, intonate preponderent de cãtrepianistul Sebastian Spanache (în siajul modeluluifunky, de tip Horace Silver) ºi de incendiarulsaxofonist Lucian Nagy, beneficiazã de solidasusþinere a colegilor Mãdãlin Luca/nai, TheoGroszmuk/bas, Claudiu Buna/percuþie ºi SergiuCãtanã/baterie. Nu-mi pot dori decât ca unasemenea grup sã rãmânã cât mai mult timp unit.

Prima searã a festivalului sibian 2006 ne-areasigurat cã magia jazzului continuã sã generezenoi talente, capabile sã entuziasmeze o salã cupeste 700 de spectatori!

Festivalul propriu-zis a debutat cu grupulTricycle din Belgia. O agreabilã surprizã, selectatãde Titi Schmidt în urma vizitei sale de lucru înepicentrul Uniunii Europene. Trei tineri muzicienice îºi edificã piesele într-un regim al subtilitãþii:Tuur Florizoone/acordeon & pian, VincentNoiret/contrabas ºi Philippe Laloy/sax sopran &alto, flaut. Tonul l-au dat cu un Tribut lui

Vysoþki, compus de italianul Gianluigi Trovesi,evocând ceva din “nostalghia” tarkovskianã.Substratul melancolic persistã în majoritateapieselor, însã cei trei nu se sfiesc sã recurgã ºi laelemente inopinate, cu tente ludice. Aº fi tentatsã-i consider un fel de legatari în plan muzical aipicturii surrealiste create de compatriotul lor RéneMagritte. Muzicalmente asta s-ar traduce prinunisoane parºiv dislocate, oglindiri melodicereciproce, imprevizibile succesiunicrescendo/diminuendo, claritate intonaþionalã ºiconstructivã (din care nu lipsesºte un morb aldeconstrucþiei ºi plãcerea intelectualã a investigãriide noi teritorii estetice ) º.a.m.d. O salã vrãjitã stãmãrturie cã, în aceastã erã obnubilatã de zgomot,artiºtii de realã vocaþie se pot impune chiar ºiprintr-o muzicã delicat-introspectivã, în spiritulunui minimalism realmente creativ.

Circumstanþe defavorabile au obligat SeptetulWolfgang Puschnig sã se prezinte la Sibiu într-ovariantã de cvintet. Chiar ºi fãrã vocalistaamericanã Linda Scharrock ºi percuþionistulbrazilian Laurinho Bandeira, formaþia austriacã aimpresionat. Puschnig este (alãturi de MathiasRüegg) co-fondatorul faimoasei Vienna ArtOrchestra ºi un pionier al extinderii geoculturale ajazzului cãtre Asia (pe filierã coreeanã!). Pe lângãinstrumentul sãu principal - saxofonul alto -muzicianul nãscut la Klagenfurt în 1956 e capabilde minuni (ºi) la flaut. Proiectul intitulat Chantsimplicã ºi alte valori individuale, mobilizate înnumele unei muzici elaborate ºi totuºi deschise,comunicative: trompetistul Franz Hautzinger, ce-ºipigmenteazã discursul melodic cu bruitisme suigeneris, de mare expresivitate; discretul WoodySchabata, care lasã pe alocuri impresia unui“Thelonious Monk al vibrafonului”; ºiimplacabilul tandem ritmic format dincontrabasistul Achim Tang ºi bateristul ReinhartWinkler.

Apreciatul bas-clarinetist francez SylvainKassap, un obiºnuit al scenelor româneºti, putearepeta succesul înregistrat în toamnã la Chiºinãu,dacã ar fi venit ºi la Sibiu în compania titanuluipercuþiei europene, Günter Sommer. Lipsitã deforþa propulsivã a aceluia, actuala propunere s-acantonat în limitele unei producþii onorabile,destinate însã mai curând unui festival alternativ.S.K.Trio gestioneazã bine raporturile cu misterulpoetic al liniºtii, construieºte interesant, dar sepierde în paroxisme dezlânate, într-un fel deexangvinare a propriei substanþe muzicale.Bizareria e cã - la costuri egale - în Franþa existãsuficiente grupuri practicante ale jazzuluiexperimental, care s-ar fi potrivit mai binecontextului sibian...

(continuare în numãrul urmãtor)

muzicã

Jazz timp de o sãptãmânã la Sibiu

Virgil Mihaiu

Laurenþiu ªtefan, un baterist cu frumoase perspective

3344



3344 TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

A cum câteva decenii era în mare vogã ocarte, Amintiri despre viitor, de Erick vanDaniken, în care autorul avansa tot felul

de ipoteze, unele plauzibile, alte absolut fan-teziste, despre marile mistere ale omenirii:piramide, OZN-uri etc. Despre mumiile egiptene,de-o pildã, autorul afirmã cã au fost cu siguranþãconservate de cãtre extratereºtri pentru a fireaduse la viaþã cândva. Uitã însã un „amãnunt”:faptul cã acestea erau eviscerate, complet golite pedinlãuntru... Apoi, fãcea tot felul de speculaþiilegate de raportul dintre dimensiunile piramideloregiptene ºi circumferinþa Pãmântului, distanþaPãmânt-Soare, distanþele dintre planete etc.Exasperat de voga agresivã a cãrþii, un celebrumatematician a scos o butadã: „Daþi-mi, zicea el,orice pivniþã de pe Pãmânt ºi în câteva ore vã gã-sesc o sumedenie de raporturi între dimensiunileacesteia ºi Soare, Lunã etc.”.

Cam aºa stau lucrurile ºi cu filmul lui DenisTanoviè, Infernul (L’enfer, Franþa, 2005; r. DenisTanoviè; sc. Krzysztof Piesiewicz, KrzysztofKieslowski; cu: Carole Bouquet, Karin Viard,Emmanuele Beart, Marie Gillain, Jacques Perrin,Miki Manojlovic, Jean Rochefort). Fãrã a fipreþios / pretenþios filmul este doar plat, anost,fals. Un scenariu bine scris, bine jucat, binefilmat. Atât! S-ar putea spune cã e suficient. Dinpãcate, nu e. De altfel, încã de la primul film,oscarizatul No Man’s Land (2001), Denis Tanoviès-a dovedit un simplu ºi bun artizan: filmulrãspunde orizontului de aºteptare al momentului,este fãcut în stilul celeli mai fade corectitudinipolitice (problematizeazã cu aerul cã ar dezvãlui,ar spune mari ºi profunde adevãruri, regizorul-scenarist mimând, candid, cã nu ºtie cum cã, defapt, reinventeazã roata), de unde ºi succesulprevizibil – ceea ce n-ar fi rãu în sine, dacã nu arfi învãluit într-o aurã de superioritate artisticã.Revenind la Daniken (pentru a lãmuri de ce amapelat la numele lui): ºi Infernul, ca ºi beciulmatematicianului amintit, îþi oferã – dacã þii cutot dinadinsul – fel de fel de chei de interpretare,cu condiþia sã nu observi cã este... „eviscerat”!

Povestea celor trei surori, fiecare traumatizatãîn felul ei, este falsã, neconvingãtoare, artificialã:Cèline (Karin Viard) – autoiluzionându-se cã esteiubitã de un tânãr arãtos, ignorându-l penevinovatul ºef de tren îndrãgostit de ea; Sophie(Emmanuelle Beart) – înºelatã copios de soþ,perseverând într-o relaþie fãrã perspectivã; Anne(Marie Gillan) – îndrãgostitã aproape incestuos deun mai tomnatic profesor de literaturã, Frédéric(Jacques Perrin), prieten de familie, a cãruiaproape nepoatã ar putea fi. Nici evenimentulcare declanºeazã drama familiei ºi care ar fitrebuit sã susþinã ºi sã justifice întregul film –preusupusa homosexualitate a tatãlui (MikiManojlovic) – nu este mai bine pus în paginã.Dimpotrivã: este atât de neconvingãtor încât erade preferat sã nu fie dezvãluit. Ar fi fost singuraºansã a filmului. Scenariul lui KrzysztofPiesiewicz ºi al lui Krzysztof Kieslowski nu-i ajutãlui Tanoviè aproape la nimic. Acolo undeKieslowski reuºeºte sã creeze destine, oamenii vii,sã obþinã emoþie ºi sens în doar câteva zeci deminute (v. Decalogul), Tanoviè nu reuºeºte sãconvingã în aproape douã ore. Acolo undeKieslowski reuºeºte din câteva amãnunte, unelede-a dreptul banale, sã legitimeze personaje,

situaþii, conflicte uneori prea puþin credibile la oprimã vedere, Tanoviè nu face decât sã ilustreze„bidimensional” (sã zicem la nivel de benzidesenate), într-un neavenit stil de proces-verbal.Infernul este fals, impersonal, rece, lipsit deveridicitate.

Atât prin No Man’s Land, cât ºi prin Infernul,Denis Tanoviè se dovedeºte a fi un farseur sau,mai exact spus, un impostor rãtãcit printre mariiregizori. (I.-P.A.)

Trei surori. Trei poveºti. Infernul fiecãreia.Sophie are doi copii ºi un soþ fotograf. E înºelatãde acesta. Îl obligã sã plece. Céline este singurã,îºi ajutã mama cu handicap. Este marcatã de isto-ria familiei ei, prin ea tristul adevar al apãsãtoru-lui trecut al relaþiei pãrinþilor ei vine în prezentulpeliculei.Anne iubeºte un profesor de literatura clasicã,

tatãl celei mai bune prietene a ei, acesta doreºtesã o pãrãseascã, iar când aflã cã ea îi poartãcopilul hotãrãºte sã pãrãseascã lumea. Profesorulse sinucide.

Foarte puþin i-a lipsit acestui film pentru aputea fi numit un film mare. Uneori regizorulgãseºte soluþii formidabile spre a exprima trãirilepersonajelor, pentru a contura stãrile prin caretrec, pentru a reliefa cât mai precis situaþiile pecare le traverseazã. Furia sau deznãdejdea(ruperea frunzelor plantei de la geam), luptapentru supravieþuire ºi/în eliminarea celuilalt(genericul filmului, puiul), ieºirea din poveste (nuo dezvãlui), iar prezenþa ºi prestaþia actorilor, aEmmanuellei Beart sau a lui Miki Manojlovic înparticular, este remarcabilã... Tanoviè nu apeleazãla filosofie pentru a explica sau intelectualizacriza personajelor – spre deosebire de TudorGiurgiu, de exemplu – astfel cã în exprimarea luinimic artificial nu este întâlnit.

Totuºi ceva îi lipseºte peliculei. Uneoritreneazã, pare cã amorþeºte, picã în acolade, însãîntotdeauna gãseºte o ieºire ce pare cea maipotrivitã, astfel cã strânge spectatorul din nou înatmosfera sa. Momentele de uºoarã lunecare afilmului se datoreazã în primul rând inegalitãþii

emotivo-expresive a poveºtilor celor trei surori.Existã o vizibilã diferenþã de distribuire amaterialului dramatic între cele trei poveºti ºitocmai aici pot apãrea diferenþe în receptareapeliculei. În funcþie de partea care te rosteºte celmai bine în ceea ce tu simþi legat de temelediscutate în film, celelalte pãrþi pot apãrea canedrepte întreruperi a ceea ce te intereseazã defapt. Pentru mine remarcabil este felul în careregizorul reuºeºte sã împlineascã din punct devedere filmic istoria Sophiei, cea mai dificilã –implicã cele mai multe personaje ºi cele maiputernice sentimente, mult zbucium ºi nervi – ºiatât de captivantã încât despre celelalte douãdemersuri narative pot afirma cã uneori m-aufrustrat pentru cã mi-au impiedicat momentanurmãrirea pãrþii puternice de pe ecran.

Pe Danis Tanoviè îl cunoaºtem din No man’sland (2001). Un film despre rãzboi, moarte,înþelegere… ºi despre rolul media înspãlarea/salvarea realitãþii unor cruzimi. Acolo, cuprecizia unui chirurg, Tanoviè face o incizie într-obucatã a conflictului din fosta Yugoslavie – omedia-incizie – însã la final nu coase rana, ciaruncã un pumn de sare peste ea. Un premiuOscar pentru cel mai bun film strãin, povesteaunui luptãtor bosniac pus drept momealã peste ominã (o capcanã montatã de un adversar)aflându-se în situaþia de a fi spulberat de exploziaei în cazul în care ar fi ales sã se ridice, sau sãomoare ºi alþi soldaþi care ar fi încercat sã-lsalveze. Nu poate decât sã aºtepte... ca presa sãpreseze o eventualã salvare a sa.

Regizorul bosniac revine acum pe ecrane cu odramã realizatã în Franþa, tratând subiecte dificile,grave, apãsãtoare: destrãmarea unei familii, crimã,adulter (prin ceea ce alege sã înfãþiºeze transpare– dincolo de limba în care filmul este vorbit –teritoriul dinspre care pelicula porneºte, existândo anumitã dispoziþie a filmelor franceze, veziTruffaut, Rivette, Rohmer, înspre a discuta temeprecum cele existente în filmul de faþã).

Astãzi tragedia nu mai este posibilã fiindcãomul a pierdut apropierea divinitãþii. Astfel, îndeclinul vieþii sale nimic exterior – forþa destinuluica/ºi pedeapsa/ã divinã – nu participã lanefericirea sau dezastrul vieþii personajelor. Deaceea în ziua de azi trãim doar mari drame, nutragedii. Cine suferã în urma lor? Întotdeaunacopiii. Dar,

Je ne regrette rien! (L.M.)

Infernul

film

Ioan-Pavel Azap, Lucian Maier

Karin Viard, Marie Gillain ºi Emanuel Beart

3355



3355TRIBUNA • NR. 90 • 1-15 iunie 2006

Textul de mai jos a fost rostit în cadrul simpozionului„Filmul românesc, încotro?” organizat de InstitutulEuropean de Culturã pentru Comunicare ºi Educaþie prinImagine, eveniment ce a avut loc în ziua de 25 mai 2006,la 40 de zile de la amara plecare dintre noi a regizoruluiOvidiu Bose Paºtinã.

S unt câteva rânduri scrise poate într-onecuvenitã pripealã iar eventualele gânduri,dacã se vor dovedi a exista, trebuiesc puse

sub seama unei mâhniri datorate unei imenseneputinþe. A se citi, dispariþie...

În urmã cu ceva timp mã gãseam în trenul deCluj, o destinaþie reper pentru mine, Clujul meuîn care la acea orã, poate ºi la ora aceasta,credeam cu disperare într-o nouã ºi adevãratãºcoalã de audiovizual... Era prin urmare noapte ºiaþipisem pe un fotoliu incomod al unuicompartiment gol ºi trist. Brusc am deschis ochii– trenul oprise – ºi un gând puternic ºi chinuitormã invada sub semnul întrebãrii: oare mã ducspre Cluj sau revin de la Cluj ºi mã îndrept cãtreBucureºti?!... Încercând a rezolva misteruldestinaþiei mele mi-am cãutat biletul, pe carenegãsindu-l ºi înþepenit aproape încã de somnul încare mã afundasem câteva clipe în urmã, amdeschis uºa compartimentului ºi am ieºit peculoar. Un curent îngrozitor datorat unor ferestredeschise mi-a provocat o stranie încovoiere atrupului. Culoarul era gol iar acest pustiu pãrea sãmã îngheþe definitiv. Îngheþ care fãcu sã mi seiveascã pe obraz, de ce ºi de unde?, o lacrimã...De singurãte, de neputinþã, de pierdere... Prinurmare, negãsindu-mi biletul de cãlãtorie, pentrua afla dacã vin sau plec, mai aveam o ºansã.Numai una. Mã gãseam în staþie la Mediaº.Trebuia sã aºtept. Dacã urma Copºa Micãmergeam spre Cluj, iar dacã urma Sighiºoara...Bingo!

La câtva timp dupã acest moment mã gãseamîn acelaºi tren, de data aceasta plin de turiºti, degãlãgie ºi agitaþie neostilã ci reconfortantã. Eraluminã iar soarele lumina nepriceput câteva peticede zãpadã împrãºtiate pe o vale pe care cineva anumit-o cândva, nu ºtiu de ce, Valea Florilor.Telefonul îmi sunã scurt ºi prompt. Am privit peecranul mobilului meu desuet dar trainic: scriaDami. Dami pe phone book-ul meu înseamnãLaurenþiu Damian. Când te sunã LaurenþiuDamian niciodatã nu ºti la ce sã te aºtepþi. Saudacã din lungile ºi nãvalnicele sale monologuri veiieºi personajul pozitiv sau negativ. Prin urmaretelefonul suna iar eu încã nu mã decideam ceurma sã fac. Câþiva cãlãtori mã priveau intrigaþiaºteptând totuºi sã iau o decizie. Am rãspuns.Am ascultat. A fost cel mai scurt telefon primit,nu de la Laurenþiu ci de la cineva vreodatã. Amretrãit acel moment din gara de la Mediaº cândpentru un timp nu am ºtiut dacã mergeam saudacã veneam, am resimþit acel curent îngheþat,acel vid de nedescris în cuvinte... Laurenþiu, cu ovoce sufocatã, cum lui nu-i stã în putinþã, mi-aspus sec: „A mmurit BBose...!”

La începutul anului doi studenþii claselor deregie film ai Facultãþii de film ºi TV din Bucureºtifac documentar iar printre filmele pe care aceºtiale vizioneazã, cel puþin la clasa d-nei Bostan ºi asubsemnatului, sunt filmele de la Sahia ale lui

Bose: Iar ca sentiment un cristal ºi Atelier cucãlãuzã. Primul este un incitant ºi vaporos filmportret dedicat marelui Paþaichin iar al doilea uneseu vizual prin care ni se descoperã misterulfrumuseþii operei lui Nicolae Grigorescu. Suntdouã documentare scurte dar dense ºi încãrcatede o neobiºnuitã stare de aristocratãcinematograficitate. Filme intrate în Istoriafilmului documentar din România. Astfel cã dupãfiecare proiecþie, ºi cu fiecare generaþie seîntâmplã la fel, starea de graþie, de eleganþãstilisticã împãrtãºitã nouã, privitorilor, profesori ºistudenþi deopotrivã este una maximã. Te gãseºtiîn inima acelui cinematograf adevãrat, înalt ºinobil, iar gândurile îþi zboarã cãtre un Bunuel,Tarkowski, Koncealowski etc., cineaºti iubiþi deBose. Dar nu pentru cã aceste peliculedocumentare ar semãna cu opera celor amintiþi cipentru cã, prin originalitate ºi profunzime te afliprin Ovidiu Bose Paºtinã în familia acestor giganþiai cinematografiei universale. Începem atunci sãvorbim cu studenþii despre filmele lui Bose iar d-na Bostan, Bose a fost studentul genial al d-neiBostan, ne povesteºte de fiecare datã despre el.Despre surprinzãtorul ºi fermecãtorul lui film dean IV, Arta apãrãrii individuale. De ziua în care avenit, angajat fiind la Studioul de filmedocumentare Alexandru Sahia, ºi i-a spus d-neiBostan cum cã vrea sã facã un film despreGrigorescu dintr-un singur cadru, un cadru-secvenþã teribil, lung de zece minute. Cât obobinã. La sfârºitul fiecãrei discuþii eu adaug:„Bosse eesste nnumele ccel mmai mmare ppe ccarecinematografia rromânã ll-aa ddat vvreodatã...”

Dupã acel memorabil ultim film al lui,Timiºoara ‘89, film premiat cu Marele Premiu laFestivalul de film documentar de laNeubrandemburg, Bose trebuia sã facã din noufilm, un mare film, un film care, cu siguranþã,trebuia sã fie un reper pentru toate generaþiile decineaºti din România. ªtiam de proiectul pe careîl dezvoltase cu Lucian Georgescu – un alt copilteribil al audiovizualului românesc –, ºtiam cã înultimul timp lucrurile mergeau mai bine, ºi ºtiamasta de la Lucian care ne mãrturisea nouã,colegilor lui de la Facultatea de film ºi televiziunecã de acum greul a trecut... Urma sã se nascã unfilm mare, un film marca Ovidiu Bose Paºtinã.Prin acest film avea sã fie salvatã toatã generaþiaînfrântã, o generaþie de generaþii care se întindtãcut pe mai bine de 20 de ani. În martie a intratîn producþie. Pe 8 aprilie a murit lovit de unnemilos cancer.

Dupã generaþia anilor ‘55-‘60 (ElisabetaBostan, Geo Saizescu, Mircea Mureºan, LucianBratu, Sergiu Nicolaescu, Malvina Urºianu etc.),urmatã de cea din anii ‘70 (Dan Piþa, MirceaVeroiu, Iosif Demian, Dinu Tãnase, MirceaDaneliuc, Alexandru Tatos etc.), abia în jurulanilor 2000 a apãrut o altã generaþie (RaduMuntean, Titus Muntean, Alecu Solomon,Cristian Mungiu, Cristi Puiu, CorneliuPorumboiu, Cãtãlin Mitulescu, Napoleon Helmisetc.), cea ºcolitã în primii ani de dupã Revoluþie,o generaþie revolutã, orgolioasã, mândrã, extremde muncitoare, obraznicã dar ºi multi-premiatã.Generaþie care spune, ºi nu cu sfialã – ocolind cubunã ºtiinþã canoanele bunului simþ –, cã

reinventeazã filmul românesc ºi cã istoriacinematografiei române abia de acum poateîncepe. Atitudinea de frondã, de cerbicie, derevoltã este o atitudine îndreptatã din pãcate cãtregeneraþiile mai vechi de cineaºti care, în cei 110ani de film românesc, chiar au nãscut, clãdit ºidurat filmul românesc. Aºa cum îl ºtim noiastãzi...

Dar între anii ‘70 ºi 2000, în treizeci de ani,trebuia sã se nascã cel puþin încã douã generaþii,douã valuri puternice de creatori. Ca la unguri,cehi sau polonezi. În orice caz trebuia sã se maiafirme în filmul de ficþiune cel puþin o puternicãgeneraþie crescutã la umbra marilor personalitãþiale filmului universal ºi autohton. Aceastãgeneraþie trebuia sã coaguleze în jurul unorpersonalitãþi regizorale ca Ovidiu Bose Paºtinã,Laurenþiu Damian, Nae Caranfil, Radu Nicoarã ºi,vã mã aduceþi aminte de un alt tânãr superb,supratalentat, dispãrut încã din studenþie într-ungheto turcesc din Germania, Horia Damian?Dintre toþi doar Nae a reuºit, iar în jurul lui nu s-a strâns, cum era de aºteptat, generaþia lui. Arãmas singur chiar dacã acum este revendicat degrupul celor din 2000... Dar el vine mult mai dedeparte.

Prin urmare, în 20 de ani nu s-a mai nãscutnici o generaþie. Au apãrut câteva nume, câtevapelicule mai mult sau mai puþin importante darnu o generaþie. Aceasta ar fi trebuit sã fie verigalipsã dintre mai vechile generaþii ºi ultima nouapãrutã. Ar fi fost generaþia de mijloc, detranziþie, o generaþie care cu siguranþã ar fi avutce spune, o generaþie învãþatã de adevãraþii dascãliai filmului românesc, o generaþie care ar fi pututface ca cei veniþi în cinematografie în anul 2000sã fie mai frumoºi, mai puternici, mai echilibraþiºi cu credinþã cã istoria filmului românesc existãiar primele reconstituiri în cinema nu s-au fãcutdupã 2000 ci cu mult înainte. Aproximativ o datãcu Lumière...

Cele trei cuvinte nãpraznice spuse deLaurenþiu Damian m-au aruncat pe acea liniesubþire, abia întrevãzutã care separã realitatea deplutire. Prin urmare nimic nu mai era de fãcut.Moartea lui Bose era o moarte definitivã. Pentruel ºi pentru noi toþi – nenãscuþi în nici ogeneraþie. El trebuia sã fie cel mai bun dintre noiºi sã învingã pentru noi, cei care dupã Revoluþiene-am risipit în pustiurile tranziþiei.

Acum nu mai ºtiu dacã mai are importanþãdacã trenurile merg sau vin. Sau din ce direcþiecãtre ce direcþie. Cãlãtoria în sine nu mai are niciun sens. Întocmai ca un Mers al trenuriloralcãtuit doar din file albe... O carte fãra trenurisau cu trenuri trecute pe linii moarte, o cartegroasã cu trenuri date la casat, trenurirecondiþionate sau o carte subþire cu trenurimândre ºi falnice pentru care se cer reinventãri detrasee. Generaþia lui Bose, o datã cu nefiinþareaacestuia, a coborât într-o garã în care cu siguranþãnu va mai opri, niciodatã, vreun tren...

PS. La moartea lui Ovidiu Bose Paºtinã am

încercat sã aflu câteva date sau imagini ale luiBose de pe Internet. Am constatat cã cel pe carenoi cu toþii îl consideram cel mai mare regizorromân al tuturor timpurilor nu avea dedicat niciun rând, nici o singurã fotografie...

18. Ovidiu Bose PaºtinãMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Harul care lumineazã diafan aceste creaþiinaºte din fiecare chip ºi trup zugrãvitede Vladimir Zamfirescu tot atâþia

mesageri ai realului din adâncuri, fiecare fãcândpalpabilã câte o fãrâmã de substanþã desprinsãcumva din marile sfere, acolo unde sensuri latentese prind sã lege Corpul lumii – plãmadã de carne,sânge ºi spirit captive – de Lumea de sus ºi deîngeri.

Incisivã – discretã ºi penetrantã ca o razã deluminã venind sã spintece bezna – pictura luiVladimir Zamfirescu aºeazã înaintea ochiuluipuncte de mirã, oglindiri ale condiþiei umane încâteva trãsãturi perene, întruchipate în motivesorbite de artist din sevele de circulaþie universalãale Scripturilor ºi marii Tradiþii: astfel scara

angelicã ce urcã spre cer; ambiguitatea eternuluifeminin; jertfele de tot felul ºi trãdarea – udate culacrimi ºi sânge; sãrutul Iudei; semnul lui Cain;stigmatele Rãstignirii de dupã Resurecþie suntdoar câteva dintre acestea.

Între tãriile cerului ºi gingãºia uºor destrãmatãa celor pãmânteºti – nisip ºi umbrã – acestecorpuri de adevãr întrupat în luminã ºi culoare,încântã privirea ºi hrãnesc intelectul, oglindindrosturi din marea carte a vieþii, cea carezãmisleºte din chipuri ºi trupuri, simboluridurabile ale unor alcãtuiri fãrã moarte.

3366

Black Pantone 1137 UU, PPORTOCALIU

Black Pantone 1137 UU, PPORTOCALIU

plasticape la ClujClaudiu GrozaMulte, dar nu ºi mãrunte 2

editorialªtefan ManasiaSecretele supravieþuirii unui Borges român asistat 3

cartea Ioana CistelecanAbsenþa la microscop 4

Mihaela Malea StroeLiteratura românã la New York 4Rareº MoldovanAlpha male 5comentarii Constantin CubleºanMonografie Eta Boeriu 6

imprimatur Ovidiu PecicanTrecutul istoricilor saºi (2) 7

telecarnetGheorghe Grigurcu Pe când un proces al comunismului? 8

sare-n ochiLaszlo AlexandruUn faliment resuscitat (II) 9

Profil de scriitor: Radu ÞuculescuMonica GheþPoveºti de la bunica…? 11

ªtefan ManasiaOra pãianjenului, reloaded. Dronismul omului nou 12Mihai VieruVocea din lift 12Comparatismul, terioriu fãrã frontiereAlex GoldiºHarold Bloom: canonul familial 13

Adriana StanCui i-e fricã de canon…? 14Aurora ÞeudanProbleme actuale ale comparatismului 16Mara StancaExerciþii de lecturã transversalã: Baltasar Gracian ºi David Lodge 18Retroproiecþie: Cercul literar de laSibiu/Cluj I. Negoiþescu/Epistolar (IV)Corespondenþã cu Dan Damaschin 21

puncte de vedereOvidiu PecicanCearta cu comisia 23

prozaDorin DavidMãrturia 24

tradiþiiRadu-Ilarion MunteanuMuzeul Etnografic Braºov (III) 25

remarci filosoficeJean-Loup d'AutrecourtDespre relaþia maestru-discipol 26

tutun de pipãAlexandru VladPrimul avertisment 27

flash-meridianIng. Licu StavriOrwell redivivus 28

gulere, manºete, accesoriiMihai DragoleaMotanul furat, poezia cu Birlic ºi cãþeluºa Astra 29

reactivOvidiu PetcaIntâlnire de gradul III 30

teatruAdrian ÞionReverberaþii ale temei oglindirii în Cameristele 31

Florian-Rareº TileagãCarul cu boi 32zapp-mediaAdrian ÞionGunoi electronic 32muzicaVirgil MihaiuJazz timp de o sãptãmânã la Sibiu 33

filmIoan-Pavel Azap, Lucian MaierInfernul 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 18. Ovidiu Bose Paºtinã 35

plasticaLivia DrãgoiVladimir Zamfirescu 36

Andrei BrezianuCorpul ºi harul 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Corpul ºi harulAndrei Brezianu

E xistã în viaþa fiecãrui artist momente degraþie, în care el îºi aude cu acuitate ºi îºiascultã cu smerenie sunetul, îndeobºte

ºoptit, al propriei voci lãuntrice. Un astfel demoment, binecuvântat, a trãit VladimirZamfirescu în vara anului trecut, la Muzeul deArtã din Cluj-Napoca. Atunci, artistul a simþit – ºiºi-a exprimat dorinþa imperioasã de a pregãti oexpoziþie destinatã anume acestui spaþiu generosºi expresiv, parcã puternic energizat pozitiv devecinãtatea imediatã a colecþiei de capodopere dinpictura lui ªtefan Luchian expusã în acest muzeu.Dupã ºase luni de la aceastã, providenþialã,întâmplare, l-am vizitat pe artist în atelierul sãudin Pangratti, unde mã aºtepta ... Expoziþia.Prima, pe care, din belºug dãruitul cu har – maresenior al picturii româneºti contemporane,Vladimir Zamfirescu o va deschide, în þarã, dupã1981, anul marii sale manifestãri de la MuzeulColecþiilor din Bucureºti. Pictate, toate, în rãstimpde numai câteva luni, într-un elan de înfioratãmãrturisire de credinþã – în valorile perene,spirituale, ale omului individual ºi ale umanitãþii,în zei ºi mai cu seamã în zeii picturii din aceastãvreme de „sfâºietor de frumos amurg”, nounãscutele, marile sale pânze erau deja pregãtitepentru ritualul solemn al primei lor ieºiri în lume:lumea noastrã, a oamenilor nerãbdãtori sã lecuprindem cu privirea mândra, superba înfãþiºareºi avizi sã pãtrundem – cu secreta lor complicitate– misterioasele, tulburãtoarele lor taine. Ca unritual iniþiatic, desfãºurat cu sentimentul iminenþeirevelãrii misterului încifrat de un creator „însetatde fiinþã”, cum s-a petrecut întâlnirea meaprivilegiatã, „în avanpremierã”, cu aceste imaginise va petrece, sunt sigurã, ºi întâlnirea publiculuiclujean cu lumea de o copleºitoare anvergurã, deo impozantã pregnanþã vizualã ºi de o stranie,

ciudatã frumuseþe a picturii lui VladimirZamfirescu. Întâlnire ºi ea privilegiatã, vernisajulexpoziþiei, în Sãlile Festive ale Muzeului de ArtãCluj-Napoca, programat pentru ziua de 1 iunie2006 (orele 18.00), va reprezenta pentru publiculclujean ºi privilegiul de a se implica într-o maresãrbãtoare: aniversarea a 70 de ani de la naºtereamarelui artist.

Vladimir ZamfirescuLivia Drãgoi

Ilustraþia numãrului trecut (89), a fost fãcutã cu fotografii de AAmmaalliiaa LLuummeeii, de la expoziþia lui Ovidiu Colta.

Vladimir Zamfirescu, Autoportret

Date post:	30-Dec-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	11 times
Download:	0 times

Black Pantone 1137 UU, PPORTOCALIU TRIBUNA · fost o ediþie de lux din Codul lui da Vinci. Trofeul...

Documents