+ All Categories
Home > Documents > Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3...

Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3...

Date post: 16-Jan-2020
Category:
Upload: others
View: 66 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
36
TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu PANTONE violet 1 Black Black 3 lei Judeþul Cluj Revistã de culturã serie nouã anul XI 1 - 15 noiembrie 2012 Virgil Ciomoº Gellu Naum Operele Drumeþului incendiar Andrei Pleºu ca publicist Ilustraþia numãrului: Kancsura István Salman Rushdie vs. Joseph Anton Supliment Tribuna Claviaturi
Transcript
Page 1: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

TRIBUNA 244

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 - 11 5 n o i e m b r i e 2 0 1 2

Virgil Ciomoº

Gellu

Nau

mO

perele D

rum

eþulu

i incen

diar

Andrei Pleºuca publicist

Ilustraþia numãrului: Kancsura István

Salman Rushdievs. Joseph Anton

Supliment Tribuna

Claviaturi

Page 2: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

2 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

agenda

Premiile Comedy Cluj 2012Cea de a patra ediþie a Festivalului Internaþional de Film Comedy Cluj s-a desfãºurat la Cluj-Napoca

în perioada 12-21 octombrie a.c. În cadrul competiþiei de lungmetraj au rulat nouã filme, ºi anume:Baikonur (Kazahstan / Germania / Rusia, 2011; r. Veit Helmer), Ucigându-l pe Bono / Killing Bono(Marea Britanie / Irlanda, 2011; r. Nick Hamm), Isterie / Hysteria (Marea Britanie / Franþa /Germania, 2011; r. Tanya Vexler), Chinese Take-Away / Un cuento chino (Argentina / Spania, 2011; r. Sebastian Borensztein), Pista // The Runway (Irlanda / Luxemburg, 2010; r. Ian Power), Stare de ºoc// Stanje soka (Slovenia / Bulgaria / Serbia, 2011; r. Andrej Kosak), OZN în ochii ei // UFO in HerEyes (China / Germania, 2011; r. Xiaolu Guo), Cãlãtoria // The Trip (Marea Britanie, 2010; r. MichelWinterbottom), Montevideo, puterea unui vis // Montevideo, bog te video: Prica prva (Serbia, 2010; r. Dragan Bjelogrlic).

Juriul, compus din: Thom Palmen –– director Umea Film Festival din Suedia; Sebastian Stern ––regizor german, câºtigãtor al premiului pentru cea mai bunã regie în cadrul “Comedy Cluj” 2011pentru filmul Bondarul / Die Hummel; Declan Cassidy –– regizor ºi scenarist, membru fondator al IrishFilm and Television Academy; Vivek Singhania –– producãtor indian, dezvoltator a numeroase proiectecinematografice pentru Bollywood, a acordat urmãtoarele premii:

Premiul pentru cel mai bun film: Chinese Take-Away / Un cuento chino (Argentina / Spania,2011; r. Sebastian Borensztein);

Premiul pentru cea mai bunã regie: Isterie / Hysteria (Marea Britanie / Franþa / Germania, 2011; r.Tanya Vexler);

Premiul pentru cel mai bun scenariu: Dick Clement, Ian La Frenais ºi Simon Maxwell pentruscenariul filmului Ucigându-l pe Bono / Killing Bono (Marea Britanie / Irlanda, 2011; r. Nick Hamm);

Premiul pentru cea mai bunã actriþã: Ke Shi pentru rolul din filmul OZN în ochii ei // UFO in HerEyes (China / Germania, 2011; r. Xiaolu Guo).De asemenea, s-a acordat un premiu pentru cel mai bun scurtmetraj studenþesc, care a revenit

filmului Pânã când moartea ne va despãrþi (Argentina, r. Carolina Carrilo).Premiul de excelenþã al acestei ediþii a revenit actorului de teatru ºi film Horaþiu Mãlãele.Premiul publicului a fost adjudecat de Tom Sawyer (Germania, 2012; r. Hermine Huntgeburth).Vã invitãm sã citiþi în numãrul urmãtor al revistei noastre un grupaj dedicat ediþiei 2012 a

Festivalului Internaþional de Film Comedy Cluj.

FFeessttiivvaalluull NNaaþþiioonnaall ddee LLiitteerraattuurrãã „„VVaassiillee LLuuccaacciiuu””

data limitã de trimitere a textelor: 15 noiembrie 2012

În 1 ºi 2 decembrie 2012, se va desfãºura ediþia a XVIII-a a Festivalului Naþional de Literaturã„Vasile Lucaciu”, festival bienal destinat tinerilor creatori care nu au debutat în volum. Textele(inedite), 10-15 pagini de poezie ºi/ sau prozã, dactilografiate/ printate în douã exemplare, vor fitrimise prin poºtã (data limitã, 15 noiembrie 2012) pe adresa: Primãria Cicârlãu, cod poºtal 437095,judeþul Maramureº, iar cele redactate în format electronic vor fi transmise pe e-mailul:[email protected]

Juriul, format din scriitori de la reviste literare din Cluj, Oradea, Satu Mare, Zalãu, Bistriþa ºi BaiaMare, va acorda premii în bani: 800 lei Premiul pentru cel mai valoros text din concurs (poezie oriprozã), 350 lei Premiul I pentru poezie, 300 lei Premiul al II-lea pentru poezie, 250 lei Premiul al III-lea pentru poezie, 350 lei Premiul I pentru prozã, 300 lei Premiul al II-lea pentru prozã, 250 leiPremiul al III-lea pentru prozã. Se vor acorda de asemenea premii ale revistelor, constând în publicare.Cãrþi din Maramureº, oferite de gazde. O vizitã la casa în care s-a nãscut memorandistul VasileLucaciu.

Câºtigãtorii vor fi invitaþi la festivitatea de premiere; cazarea ºi masa sunt asigurate de organizatori.Informaþii: [email protected] sau la telefonul 0730-930235.

Page 3: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Etoamnã ºi simt nostalgia unei compuneri,cu introducere, cuprins ºi final. Nostalgiasatisfacþiilor mãrunte, a unghiuþelor tãiate

ºi a degeþelelor expuse asemeni unor franjuripieptãnate pe batistuþã. Sau a mâinilor þinute laspate ºi a privirii aþintite-n carourile alb-albastreale uniformei. Albastru pentru senzaþia deîndepãrtare. Alb pentru senzaþia de moarteiminentã.

Aerul gelatinã-cu-gust-previzibil-de-vanilie îºidã duhul în dicþionarul percepþiilor primite de-agata al frunzelor „ruginii” ºi al visurilornãvalnice ale artiºtilor la tinereþe retraºi prematurde pe terase. Atmosfera sepia îºi reintrã îndrepturi pe cel puþin douã cãi: amorul poeticpentru ceaþã ºi astuparea gãurilor comerciale cu„Clujul vechi”. Mijloacele de transport târâtoareºi zburãtoare roz salveazã însã aparenþele...Parcurile ºi dealurile fac faþã cum pot. Primele selasã traversate de ponei (la singular), raþe, raþecu copii ºi târguri de carte, iar dealurilealterneazã ca întotdeauna cu vãile într-un spacosmic ºi totuºi autohton. Cerul veºnic vãzutprin lentilã. Incontinent ºase luni pe an ºiîncãpãþânat douãsprezece. Sub el ne tamponãmcorpurile, ideile ºi privirile. Între spuma decapuccino ºi spuma de bere câte o conversaþiecaldã ºi totuºi grãbitã are ºansa de a se încheiacu: „-ªi totuºi, cum era cu sufletul meu? Parcãspuneai ceva de el... ”. „Da, da. În sens literalare culoarea Ambrosius Gold înfoliat în câte 24de doze. În sens anagogic, coboarã. În sensmoral, coboarã iarãºi, iar în sens alegoric ºinumai alegoric urcã... exact ca în joaca copiilorcare închid ochii pe tren cã sã aibã senzaþia deinvers”. „Da. Ai dreptate. Nici n-am apucat sãrãsfoiesc cu vârful pantofului vreo douã frunzeruginii din Parcul Central cã deja totul se chinuiasã meargã invers ºi era cu o orã mai devreme”.Când e cu o orã mai devreme, nãrile orãºenilorsunt deja suprasaturate de mirosul abatoarelorconsimþite în care se înghesuie pentru aoficializa relaþia oficialã a omului între oamenicu alt om între oameni. Când aerul-sepia e încet-încet spulberat de aerul cristalin al gerului-emailat-gen-ochi-pãpuºã-Barbie, oamenii întreoameni se descoperã ca fiind, unii oameni, alþiiîntre. Orice revoltã e în mod catifelat reprimatã,cãci nimic nu poate rezista cãldurii abatoarelorconsimþite, iar constructele sociale încep sã aibãfarmecul unor cuvinte banale rostite într-o limbãstrãinã. Exact aºa cum sunã în filmuleþele deprezentare ale unor oraºe central-provincialeprecum Cluj-Napoca: heart of Transylvania.Tehnici artistice îndelung experimentate, precum“uzul emotiv al referinþelor ºi uzul referenþial alemoþiilor” îºi ating maxima eficacitate,producând un soi de confuzie plãcutã, de facturãmic, mic, foarte mic burghezã în momentul încare privitorul îºi dã seama cã devine atât degreu sã te orientezi printre toate aceste label-uriofertante. Aici nu e ca pe Lipscani unde preþul ela vedere. Aici, totul are suflet. Sub ceºcuþã stãfarfurioara, „sub farfurioarã stã tãviþa, sub tãviþãstã dantela, sub dantelã stã mãsuþa”, sub mãsuþãstã câinele Sophie ºi însãºi Doamna T îþiserveºte ciocolata caldã la un preþ ce-þi înalþãsimþurile ºi te scoate din rândul mojicilor.Sufletul e publicitatea comerþului. Sufletul ebrandul nostru cel mai de preþ. Orice gestionare

trece prin el ºi dacã cineva ar avea vagasuspiciune cã în spatele jocului de lumini s-arascunde niºte extratereºtri monstruoºi (genMatrix) nenumãrate team-buildinguri îl vorasigura cã marea familie fericitã a oraºuluiantreprenorial e doar atât: o mare familiefericitã. Team-buildingul, asemeni transmisiunilortelevizate interactive din Fahrenheit 451 lasãspaþiu de alegere participanþilor în mãsura încare el devine perfect previzibil, produs fãrã greºal regulilor jocului care nu se discutã. Team-buildingul este constructorul unor paradoxale„individualisme de grup” („numai împreunã voireuºi”, remember?). Aparenta împroºcare-împuºcare cu culoare într-o fugãrealã plinã defun&excitement în pãdure ajutã la fluidizareacomunicãrii între sectoare prin însãºiimplementarea spiritului concurenþial. Pânã ºiºtiinþa atestã formula: grupurile de hominizipline de succes au fost cele care au dezvoltatcapacitãþile comunicaþionale în interior ºi aurãmas violente faþã de alte grupuri careameninþau ocuparea teritoriului. Capacitãþilecomunicaþionale sunt frecvent testate de cãtredepartamentul de resurse umane. Chiar dacãhominizii nu ar avea nimic altceva de fãcutdecât sã se plimbe printre niºte rafturi, sã stea10 ore în picioare ºi sã zâmbeascã tâmp,„testãrile interne” sunt necesare „pentru a crea oculturã a performaneþei”. Psihologia abisalã afirmei nu uitã sã remarce cã aceste continuetestãri în vederea unei „specializãri” iluzorii sunt„un instrument de evaluare foarte importantpentru cã ne aratã dacã avem continuitate ºidacã putem comunica eficient clientului nostrucompaniile”i. Fluidizarea plimbatului printrerafturi ºi a zâmbetului sunt munci delicate ºisisifice în acelaºi timp. Ele trebuie produse dininterior. „Oamenii se pot schimba într-adevãr,însã e greu sã înveþi pe cineva cei ºapte ani deacasã, sã înveþi sã salute un client sau sã îizâmbeascã dacã timp de trei ani nu a fostobiºnuit sã o facã” (Firma îi poate reangaja peunii dupã trei ani de insolvenþã, dar asta numaiºi numai dacã nu au devenit total inumani ºi, înlipsa contactului cu plimbatul ºi zâmbetulfluidizat au uitat absolut toate regulile buneipurtãri ºi ºi-au pierdut orice bun simþ. În afaraprogramului de zâmbete fluidizate mugesc ºi secaþãrã în copaci. Dau cu parul ºi fac zapp-ing. κibat nevestele ºi copiii, iar visul lor cel mai dulcee sã mai poatã reveni în abatorul consimþit desub neoane. Nimic altceva nu i-ar mai puteasalva de propria lor barbarie). „Cãutãmpreponderent oameni cu experienþã pentru cãsunt mai simplu de introdus in bussines ºi devinproductivi mult mai repede, însã ponderezcompetenþele ºi experienþa cu atitudinea ºiprofilul. Dacã trebuie sã aleg între un candidatcu atitudine potrivitã, dar care nu are suficientecompetenþe tehnice (...) automat îl voi alege peprimul”. Competenþele nu devin superfluenumai datoritã faptului cã afacerile ruleazã peniºte suporturi tehnice care au nevoie de câþivaasistenþi hominizi, ci ºi datoritã faptului cãasistenþii trebuie sã fie extrem de tineri.Competenþele se pot învãþa, în timp ce arta de adeveni eleigibil pentru profilerii firmei, arta de anu arãta suspect în acest CSI romanþat ºi

împopoþãnat pavlovian cu bonuri de masã (dacãdai fluent din coadã) nu-i de nasul oricãruihominid. Nu competenþele îl despart demaimuþã, ºi nici zâmbetul ivit pe cale naturalã,ci zâmbetul exersat. Hominizii de peste 30 deani cu familii, spre exemplu, au tendinþa de a-ºiirosi sufletul ºi bunele maniere în afara firmei...ºi poate când i-ar zâmbi unui client nu s-ar gândila el, ci la dulcile reverii provocate de gândul cãîn câteva ore se va afla altundeva. Exteriorul eun duºman de moarte al fluidizãrii. El trebuiechiuretat din timp ºi orice fantasmã trebuietransformatã într-o fantasmagorie de doi bani.Sectorul adolescenþi ºi tineri absolvenþi cu mii decompetenþe sau atestate ale lor (inutile oricum,dupã cum am vãzut) este bombardat din timpcu ajutorul unor constructe extrem de sofisticate(care sã-i poatã accesa într-un limbaj voit banal).Unul dintre aceste constructe, abia trecut de launderground la mainstream (primul fiind pasulprogramat pentru potenþarea celui de-al doilea)este imaginea Lana Del Ray. „National anthem”,„Ride”, „Summertime sadness” reprezintãamalgamul perfect între hormonul hominid ºitoate simbolurile care l-au reprezentat în ultimii50 de ani (cel puþin în cultura americanã). Nuexistã nicio dentoaþie nemitologizatã (cum arspune Barthes). Acest mash potato de simbolurinu numai cã oculteazã reala referinþã istoricã(asocieri gen Kennedy-Obama-gangsta rap), ciajutã la transformarea fantasmelor înfantasmagorii, adicã refuzã orice rezolvare ahormonadei emotive prin accesul la o formã deconºtientizare, care, cine ºtie, ar putea deveniactivã, periculoasã. Numai niºte adolescenþiîndeajuns de confuzi mental pot crede, ºi cred,ºi vor crede, cã cei ºapte ani de acasã îi vorînvãþa la firmã. Societatea devine un stufãriº atâtde complicat de simboluri încât numai cele zeceore de plimbat printre cuptoare cu microunde,maºini de spãlat cu al ºaselea simþ ºi frigidereinteligente poate deveni un sector de timpinteligibil. Sub neoane, ca prin minune,hominizii se aºeazã cuminþi în relaþia vânzãtor-client. E adevãrat, relaþia e puþin prea clarã ºi areprea mult din simplitatea de bun-simþ aîntâlnirilor faþã-în-faþã de care ne vorbeaunepermis ºi neexperimentat mamale ºi bunicileîn primii ºapte ani de acasã. Relaþia trebuiecomplicatã de arta CSI a firmei, nu numaipentru a introduce alþi ºapte ani de acasã, ci ºiun soi de mãreþie în mintea ºi, mai ales, inimaregelui gol cu zâmbetul fluidizat. Conºtientizareamediocritãþii mecanice a propriei munci ar fiabsolut neproductivã. Transferul de bani trebuietrecut prin suflet. Lana Del Ray poate susurasubtil în fundal: „we had nothing to lose,nothing to gain, nothing we desired anymore,except to make our lives into a work of art. Livefast - die young”,, and for god’s sake, get anH&M contract!

Notã:i Citatele sunt preluate dintr-un articol apãrut

în Ziarul Financiar, 15 octombrie, 2012, p. 11.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012 3

editorial

Toamnã în insolvenþãOana Pughineanu

Page 4: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Petre BarbuPânã la capãtul linieiBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2012

Scriitor al generaþiei nouãzeciste, Petre Barbupreferã terifiantul cotidian, ca ºi cum înstructura sa geneticã doar stranietãþile,

monstruozitãþile de limbaj, scenele dezolante,tonusul blazat, mãºtile hilare ar defini stãrilecontradictorii ale fiinþei noastre. Primul (Tricoulportocaliu fãrã numãr de concurs, C. R., 1993) ºicel mai recent volum (Pânã la capãtul liniei) aupuncte comune. Reprezintã proza scurtã ascriitorului, reflecþii despre fiinþe cu „aripiamputate” de hidoºeniile vieþii. Vocea auctorialãtraseazã unduiri licorniene, dovedindu-ne multãluciditate în amãrãciunea care pigmenteazãuniversul sãu epic. Mistuirea sa e nefardatã.Dominã nepoeticul. Frazãrile ºerpuiesc veninos,cu amãrãciune, peste timp, peste oameni. Aredreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicatã”.ªi Petre Barbu o face într-un mod învãluitor,ºocant de original. Oferim o succintã ipostazã,din volumul de debut: „(Tata) aprindea lumina înbucãtãrie, numãra borcanele (de iaurt) pregãtitedecusearã, uºor cu ele în plasa de plastic, baniiam luat, umbrela am luat-o, dã-le dracului deºireturi, pe ploaia asta nu mã ia nimeni de bãrbat.

Cobora nouã etaje, zdranga-zdranga, dinsuperstiþie sau teamã nu folosea liftul, zdranga-zdranga, sãrea din pat domnu Nelu ameþit devisul furat – parcã se fãcea... hopa! e cinci ºitrebuie sã-mi iau pastilele, domnu Nelu adormea,borcanele nu se liniºteau nici la etajul trei...”(Blocul nostru cub de linie feratã). Povestirile salereprezintã câte o fãrâmã din timpul fiinþei sale,acea „stare de Iovie”, despre care ne aminteºte ºiIon Dezideriu Sîrbu în Lupul ºi Catedrala,gândind cã „nu avem voie de a ne pierdecredinþa, de a ne îndoi sau de a ne revolta...”,preferabil fiind ca tot ºi toate sã rãmânã mantiemocnindã-n fiinþa noastrã, dar – în neuitare.Sfântã neuitare!

Trecutul juvenil, ca ºi prezentul maturitãþii, seîntreþes printr-o reproducere indirectã, între un el,vocea auctorialã ºi o ea (ca voce a conºtiinþeipure), prin sublimitãþi la o distanþã de jumãtatede veac ºi folosirea, cu obstinaþie, a unorsintagme care se doresc eliberatoare deîncãrcãturã emoþionalã (Am fost odatã la Roma).

Scriitorul Petre Barbu simte plãcerea de astrãpunge timpul realitãþii, fantazând, precum înMi-e dor de Moº Crãciun. Suferinþa transfigureazãfiinþa (La o crâºmã din Fundeni). Câte-o dozã dehilaritate pigmenteazã micro-universul sãu

familial, atunci când vrea/ar fi vrut sã-i reuºeascãpostura de... Moº Crãciun pentru propriul copil(Rolul vieþii mele) sau atunci când proiecteazã, ca-ntr-o oglindã, imagini juvenile (în postura deîndrãgostit) cu acelea ale copilãririi (în postura detatã), precum în schiþa Gerul iubirii.

Surprindem în proza scurtã a lui Petre Barbu,deopotrivã, discrepanþa dintre generaþii (Meciulunchiului Petricã), sarcasticul peisaj al umbrelor

Nora IugaBlogstoryBucureºti, Editura Casa de pariuri literare, 2011. Preþ de librãrie 1,50 lei ºi nu e o glumã.

Sunt unul dintre cititorii cãrora le place NoraIuga. I-am citit câteva volume de poezie,câteva volume de prozã. Dacã nu mã înºel i-

am ºi recenzat reeditarea romanului Sãpunul luiLeopold Bloom în Tribuna. E genul de scriitoarecochetã, nobilã, cu farmec ºi culturã, femininã îndraci, dar cu nerv ºi mofturi bine alese. Aud pe laurechi cã traducerile ei din Celan nu ar sunafoarte bine faþã de original, dar cum nu mã potpronunþa decât prin a pune acest lucru în text, nudau o sentinþã. Cunoscãtorii sã spunã ce ºi cum.Mie mi-au plãcut traducerile din Aglaja Veteranyi,Herta Müller sau Rolf Bossert, ca sã dau câtevaexemple.

Aºadar sunt într-o zonã în care volumele cuNora Iuga îmi sunt familiare. Într-un timp a ajunssã mã oboseascã Un Cristian prin frecvenþa cucare o scotea în faþã ºi o angrena în mai toatemanifestãrile literare din capitalã. ªtiut bine efaptul cã a aglomera imaginea ºi prezenþa unuiscriitor nu duce matematic ºi la o creºtere a coteide piaþã sau a volumelor vândute. Doar oboseºteºi, paradoxal, epuizeazã imaginea respectivului.Aºa cã mãrturisesc cã mi s-a pãrut prea peste totNora Iuga. Deºi, în notele de blog ale autoarei,Nora Iuga deplânge slaba vizibilitate din þarã, maiales cea a textelor critice referitoare la opera sa.Am fost anul trecut la aniversarea Editurii CDPLºi undeva pe scena improvizatã din Club A era, în

lumina reflectoarelor ºi a noastrã, Nora Iuga.Aºezatã pe tron ca un soi de rege bãtrân venit sãaprobe banchetul celor tineri. ªi iarãºi m-amîntrebat ce cautã acolo printre toþi tinereii ãºtiamai mult sau mai puþin premiaþi. Apoi am auzit-ovorbind ºi se pare cã îi fãcea plãcere. Se simþea lalocul ei. În volum, singurã recunoaºte roluldecorativ pe care îl primeºte deseori ºi cu umor ºimultã auto-ironie îl acceptã. La fel cumrecunoaºte cã îi face plãcere compania celor tineri.Cei care vor citi Blogstory vor vedea cã aproapefiecare paginã pomeneºte nume de tineri poeþi.Un soi de dicþionar afectiv al noilor generaþii depoeþi, la fel cum, din când în cand, Nora Iugascrie scrisori afective cãtre marii scriitori ºi critici,prieteni sau maeºtri din biografia personalã.

Dar sã vedem ce-i cu volumul acesta. E un soide pariu personal al lui Un Cristian ºi al autoarei,evident, de a face un blog pentru cel mai“vârstnic scriitor român cu blog”. ªi de a scrie înel, regulat, timp de un an de zile. Volumulconþine însemnãri pentru o perioadã de un an ºiceva, de unde rezultã cã s-au þinut de promisiune.Sunt însemnãri de cãlãtorie, cu notaþie rapidã ºideseori evenimenþialã, amintiri despre poeþi ºiscriitori, scrisori afective cãtre cei care nu mai potrãspunde, fragmente de jurnal cu rememorãri delecturi, lansãri ºi turnee, cu micile reproºuri,veselii. E un volum unitar prin tonul vocii ºi prinnervul frazelor, în ciuda amestecului de texte ºigenuri.

Probabil cã nu ar strica sã fie citit în paralelcu volumul de la Cartea Româneascã - Berlinulmeu e un monolog, lucru pe care nu l-am fãcut

încã, însã o voi face în sãptãmânile urmãtoare.Nu e un volum deosebit. ªi nici nu e unul dereferinþã pentru Nora Iuga. În fond, sunt texte deblog – aºadar un soi de jurnal de salon, cu textebune, scrise însã la focul discuþiilor ºi la zgomotulpaharelor ciocnite. Un volum care meritã de cititpe tren sau troleu, un soi de trecere între douãvolume de autor. Iar la preþul ãsta, face cusiguranþã toþi banii. Sfatul meu e ca cititorii deNora Iuga sã-l cumpere, ceilalþi, care nu ºtiu cu cese mânãncã, sã înceapã cu o altã carte a autoarei.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

cãrþi în actualitate

Valentin Derevlean

Blogul Norei

Livia Ciupercã

Profiluri temperamentale înproza lui Petre Barbu

Page 5: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Cezar Boghici

Fals tratat de armonie(Carnavalul nemuritorilor) sau trãiri contradictoriide-un pitoresc donquijotesc (Surâsul cailor).

În multe dintre textele sale dominã multãdurere ºi resemnare. Multe limite. De ce acestelimite, încorsetãri ºi decepþii? De ce stãrile deangoasã dominã naratologicul? Sunt întrebãri carenu-ºi pot primi rãspunsul decât aflând condiþiileprin care s-ar putea salva, cu dragostea sa, viaþacelui drag (Dragostea ºi cancerul). ªi-nþelegemperfect: numai frumuseþea va salva lumea...(Iubitele noastre sacoºe) Frumuseþea fiinþei.Frumuseþea de caracter. Dorul nestins pentrufiinþele dragi (La prima orã a dimineþii) care dejaaparþin trecutului, conservã trãiri duioase, uneori,prin formulãri specifice unei epistole, monologadresat de dincolo de timp ºi de spaþiu (NostalgiaCFR), durerea mocnind, abstractizându-se (Pânãla capãtul liniei).

ªi cum viaþa încrusteazã în faldurile memorieireflexe ºi treziri emoþionale, revãrsãri de dor,regret ºi iubire, schiþele Vai, sãrmanul tatã! ºiRoºu-aprins devin poeme de un lirism nefardat,imnuri întru neuitare pentru pãrinþi, pentru celemai dragi fiinþe.

Ar trebui sã ne-ntrebãm de ce scriitorulconfundã, voit, realul cu ficþionalul (Rãmâne doardragostea), cu toate cã încearcã sã ne convingã defaptul cã între creator ºi creaþie nu se poate faceconfuzie (Surâsul cailor). Însã ºtim prea bine cãintertextualul a devenit de mult o marcã specificãscriiturii actuale. Tonusul negativist ºi pesimist alprozei sale are ºi o explicaþie. Nu e doarrealitatea cotidianã în care trãim. În mod cert,nu. Ci mai ales preferinþa pentru marea literaturãrusã, cu precãdere, Dostoievski ºi Cehov, doititani care transmit peste secole unduiri aletragismului cotidian: durerea, inechitatea,minciuna, necredinþa º.a.

De aceea, haoticul, dezinformarea,nerespectarea unor deontologii etice (Raportconfidenþial despre scufundarea piramidelor, Sãtrãiþi, ºefu’!, Era marinar ºi semãna cu Al Pacino)se cer imperios divulgate. ªi cum „lanþurilegândului negativ” ne pot „încolãci” (PrenticeMulford), în mod cert, nu-þi vor da pace ºi-atuncivei pulsa în acest ritm, mereu. Are dreptateHonoré de Balzac: „Artistul nu se supune legilor,ci le impune”. ªi dacã avem în vedere doar acestedouã volume de prozã scurtã, putem conchide,liniºtit, acesta este stilul preferat al scriitoruluinonzecist Petre Barbu.

În viziunea sa, pledoaria întru prietenie poatedeveni „hainã grea”, atunci când intervinepasivitatea, nesinceritatea sau comoditatea. ªi-naceastã complexitate a existenþialului, ar fiposibilã o alternativã: prietenia virtualã. În fond,în virtualitate, aceasta ar putea fi protejatã de unparavan de plasmã... ºi ar pãrea mult maicomodã... (Ghiþã de pe Facebook).

Conchizând, lumea reflectatã de Petre Barbupare colþuroasã, (în)frântã, chiar „istovitã psihic”ºi „sfâºiatã spiritual” (dupã cum afirma, despreun alt timp, Ernesto Sabato). Ceea ce esterelevant (pare a ne transmite indirect scriitorul)este cã depinde doar de noi sã ne desprindem deaceste obscuritãþi cotidiene. ªi, credem, prinlectura acestui recent volum, cu certitudine, amavea ºansa de a ne descãrca de angoasele,neîmplinirile ºi înnegurãrile acestui timp tulbure.

Ovidiu PecicanAcorduri ºi dezacorduri critice: întâmpinãri ºicomentariiCluj-Napoca, Ed. Ecou, 2012, 260 p.

Cu o excepþie sau douã, textele cuprinse înactualul volum al distinsului comentatorliterar Ovidiu Pecican reprezintã cronici ºi

eseuri critice publicate între noiembrie 2008 ºi mai2012, în „Apostrof”, „Tribuna”, „Steaua” ºi în alteperiodice culturale, unde autorul exercitã cuvivacitate ºi spirit sagace critica foiletonisticã. Fãrãîndoialã, cronicile ºi comentariile sale curente i-auconfirmat criticului, de-a lungul timpului, meritulde a media competent ºi pasionant totodatã, întrescriitor ºi marele public, realizând astfel dezideratulmajor al criticii de întâmpinare.

Dupã cum reiese chiar din titlu, carteacuprinde o serie de consonanþe ºi de disonanþeinterpretative, de acorduri sau, dimpotrivã, dedezacorduri afective ºi ideatice ale subiectului criticfaþã de realitatea artisticã studiatã. A intra în acord,în acest caz, înseamnã a rezona cu o anumitãstructurã de adâncime a textului, ea însãºi integratãcontextului armonic al operei. Cã acordul exprimãconsecvenþã ca acord perfect sau cã el manifestã uncaracter provizoriu ºi incidental situaþia respectivãse defineºte, întâi de toate, prin raportare la oanume miºcare a spiritului, pe care autorul onumeºte „frecventarea pãtimaºã a bucuriei ºifrumuseþii”.

Pentru Ovidiu Pecican, lectura poeziei, a prozeiori a eseului devin – cum a indicat Roland Barthes– prilejuri predilecte de întâlnire cu „Voluptatea”,fapt remarcat ºi în analiza sa empaticã asupraromanului „excepþional ºi perplexant” al MarteiPetreu, Acasã, pe Câmpia Armaghedonului, ce „stãenigmatic ºi polisemic în faþa cititorului, invitându-lla plonjãri îndrãzneþe, dincolo de straturileobiºnuite ale participãrii prin lecturã”, ºi înabordarea reticentã a Cãrþii lui Ion Mureºan,Alcool, ce funcþioneazã ca „o preþioasãbolborosealã” care „încinge organele invizibile cecorespund fiecãrui simþ”. Contactul cu operasolicitã sensibilitatea intuitivã a cititorului,producându-i, în funcþie de „dinamicile endorfineistârnite la atingerea câte unei pagini”, de labeatitudini calme, la exacerbãri ale simþirii. Larândul sãu, criticul – atunci când interpreteazã untext sau când, în termeni muzicali, intrã înconsonanþã armonicã cu o operã – îºi activeazã, înprimã instanþã, simþul artistic, procedând, aºadar,asemenea muzicianului care compune ori intoneazãun acord; ºi într-un caz, ºi în celãlalt, judecataesteticã se impune înaintea gândirii raþionale:reflecþia intervine ulterior, pentru a ratifica acordul(melodic sau critic) respectiv. Ceea ce rezultã este olucrare de sintezã între pateticul – uneori temperat –al impresiei estetice ºi raþionalitatea formalã ainterpretãrii.

Actul lecturii critice se situeazã în interiorulacestei dialectici a percepþiei empirice ºi aargumentaþiei sistematice (am putea-o numidialectica acordului spontan cu obiectul estetic ºi avalidãrii acestui acord), doi termeni inseparabili, ceacþioneazã unitar: fie cã e vorba despre entuziasmulpercepþiei sau despre exaltarea intelectualã generatãde cãtre miºcarea însãºi a gândirii exegetice, sensulultim este acelaºi – deschiderea transcendentalã.Ovidiu Pecican concepe lectura interpretativã ca pe„un posibil vehicul cãtre înþelegerea, eventualaccederea la transcendenþã”, întrucât ea presupune

spirit metodic, aprofundare lucidã, deprindere aformalismului logic, adicã toate acele calitãþi carenu exclud nicidecum „zborurile cãtre înalt”, ci,dimpotrivã, deschid accesul spre un absolut, faptatât de bine ilustrat în scolastica medievalã, încadrul cãreia – precizeazã W. Worringer – omul voiaca tocmai prin modul sãu de gândire, prinsinuozitãþile reflecþiei sale logice, prin prisosul demijloace raþionale sã devinã pãrtaº divinitãþii.

Aºa se explicã admiraþia pe care autorul omanifestã pentru eseistul Ion Vianu, ale cãruicomentarii dostoievskiene din Apropieri transmit„revelaþia, sincopa, eliberarea, respiraþia deprofunzime sufleteascã”. „Cred cã – mãrturiseºtePecican –, pentru a se revela ca prezenþã,transcendenþa nu are nevoie de ºmecherii,ceremonialuri ºi farafastâcuri. Cred, altfel spus, cã ºiliteratura poate, în anumite condiþii, provoca oastfel de mediere. Ba, mai mult: mi se pare cã IonVianu vorbeºte subtextual de chiar mai mult;despre posibilitatea ca însãºi raþiunea sã mijloceascãtreziri ºi unde de înaltã ºi acutã spiritualitate”. Lanivelul limbajului, medierea prezumatã de exegetconstituie apanajul metaforei care este produsã dediscursul critic însuºi, cu scopul semnificãrii unuiproiect metafizic ºi a unui context cognitiv-revelatoriu. Prin construcþii metaforice precum„sonoritãþi eliberatoare” (la Ion Vianu), „zbateresecantã în raport cu salvarea” (la Marta Petreu),„decantãrile unor ruminaþii [...] subîntinse de ideeacreºtinã a iubirii, de ritualizarea cotidianului” (laConstanþa Buzea), „histrionism oracular” (laRuxandra Cesereanu), „aer diafan” (la MarcelMureºeanu) º.a., ne situãm în metafizicã ºi luãmact despre deplina consonanþã a interpretului cutextul.

A citi în acest mod, empatic, dar ºi reactiv,înseamnã a practica lectura-meditaþie care seîmplineºte uneori ca problematizare sau cainterpelare asupra operei ºi care – în termeniiproprii autorului, aplicaþi unui strãlucit confrate,dar potriviþi ºi pentru sine – lãrgeºte „capacitatea devibraþie” a publicului, produce „cutii superioare derezonanþã artisticã”, furnizeazã „alonjã gândurilor ºiimaginilor pe care le traverseazã”.

Page 6: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Consideratã de mulþi a fi evenimentuleditorial al anului, apariþia volumului dememorii despre fatwa al lui Salman

Rushdie, Joseph Antoni, pune în scenã unexperiment cu graniþele genului confesional. Chiardacã autobiografia a fost întotdeauna imposibil decategorizat cu claritate (vezi „rãzboaiele” teoreticedintre diversele ºcoli critice), scriitura lui Rushdieancoreazã cu subtilitate personalul, istoria ºiideologia într-o naraþiune complexã, cu originea îninvestirea povestirii cu o dimensiune cognitivã.Avem de a face cu un text care îºi propunedeopotrivã sã ofere rãspunsuri ºi sã ridiceîntrebãri, dar mai ales sã construiascã, povestind,o explicaþie pentru o dramã individualã inseratã,vrând-nevrând, într-un context globalizant (deunde, probabil, ºi adoptarea persoanei a treiasingular, cu efecte extrem de interesante ºi demnede o investigaþie mai completã). Ceea ce rezultãeste posibilitatea (doar aparent ineditã pentrupublicul occidental) de înnoire a reflecþiei asuprarolului literaturii în lumea contemporanã, alacþiunii acesteia în conºtiinþa colectivã ºi asupraprincipiilor libertãþii de expresie – o luptã pe care,aflãm citind, nu trebuie sã ne grãbim sã oconsiderãm încheiatã.

Joseph Anton transcrie eforturile de a conferisens unei evenimenþialitãþi enorme ºiincomprehensibile – un sens însã cãruia îi esterefuzat dreptul de a defini ºi sinele auctorial. Din1989 pânã în prezent, adicã de când a primitvestea cã fusese acuzat de blasfemie ºi condamnatla moarte de ayatollahul Khomeini al Iranului ºide o parte a comunitãþii musulmane, Rushdie nua încetat sã respingã imaginea astfel creatã ºi sãîncerce sã propunã lumii o identitate mult maicomplexã ºi cât mai sustrasã presiuniicontingentului. Un obiectiv, s-ar spune, nu întrutotul realist ºi cu atât mai paradoxal în contextulconstrucþiei narative a personajului Joseph Anton,consecinþã directã a fatwei ºi sugerat de titludrept centrul de interes al volumului. Textuldevine astfel un efect al tensiunii rezultate dinsuprapunerea dintre Rushdie-autorul ºi JosephAnton-personajul care ameninþã sã îl înghitã peprimul. Cititorul va savura, fãrã îndoialã,circumstanþele „naºterii” lui Joseph Anton (redus,spre muta exasperare a scriitorului, la „Joe” decãtre echipa de poliþiºti însãrcinaþi cu protecþiaacestuia) din necesitatea unui alias. Arma deapãrare devine recursul la literaturã: „S-a gândit lascriitorii pe care îi iubea ºi a încercat combinaþiicu numele lor. Vladimir Joyce. Marcel Beckett.Franz Sterne. A fãcut liste cu astfel de combinaþiiºi toate sunau ridicol. Apoi a gãsit una care sunamai bine. A scris, unul lângã altul, prenumele luiConrad ºi Cehov ºi iatã-l: numele lui pentruurmãtorii unsprezece ani”.ii Joseph Antonreprezintã un produs al actului scriiturii, ce serelevã pe sine ca fragilã („Sper cã n-o sã tederanjeze dacã îþi spunem Joe”, continuã textul,în cheie ironicã. „De fapt îl deranja”)iii; ea trebuiesubminatã ºi depãºitã pentru ca jocul continuu alsubstituþiei identitare (ficþiune/realitate) sã poatãfi controlat.

Într-un eseu datând din 1979, Paul de Manpropune o celebrã definiþie a autobiografiei caalegorie a lecturii în general. Nu îºi are rostul aici

o trecere în revistã a lungii dezbateri în legãturãcu definirea ei genericã – ºi nici mãcar aimplicaþiilor incomodelor dezvãluiri desprebiografia lui de Man asupra sugestiilor saleteoretice. Autobiografia, spune criticul, serevendicã de la o aparenþã a stabilitãþii referinþei:chiar ºi „devieri[le] de la realitate rãmânînrãdãcinate într-un subiect unic, a cãruiidentitate se defineºte prin lizibilitateanecontestatã a numelui propriu: naratorulConfesiunilor lui Rousseau pare a fi definit denumele ºi de semnãtura lui Rousseau într-un modmai universal, aºa cum Rousseau însuºi declarã,decât cel din Julie.” Cu toate acestea, de Mancontinuã prin a problematiza stabilitateareferenþialã: „Presupunem cã viaþa produceautobiografia aºa cum un act îºi produceconsecinþele, dar nu am fi la fel de îndreptãþiþi sãcredem cã proiectul autobiografic însuºi poateproduce ºi determina viaþa ºi cã tot ceea ce facescriitorul este astfel condus de necesitãþile tehniceale autoportretului ºi prin urmare determinat, întoate aspectele sale, de resursele mediului sãu?”iv

Într-o asemenea abordare, referentul, sau maidegrabã iluzia sa, devine efectul limbajuluifigurativ, însã un efect investit cu „un anume gradde productivitate referenþialã” care transformãrelaþia dintre ficþiune ºi autobiografie într-unaindecidabilã. Dupã de Man, autobiografiadepãºeºte limitãrile generice ºi ajunge sãcaracterizeze orice tip de text, deoarece structuraei „specularã” ( datã de autorul transformat înobiect al propriei cunoaºteri) suprapune doisubiecþi ai lecturii aflaþi în relaþie de „substituþiereflexivã reciprocã” ai cãrei poli de diferenþiere ºisimilitudine nu reprezintã altceva decât materialulconstrucþiei identitare. Simultan însã,specularitatea lecturii se dovedeºte imposibil desusþinut, deoarece ea însãºi este produsul unuiefect de limbaj, evidenþiind astfel naturatropologicã a cunoaºterii, inclusiv a auto-cunoaºterii”. Limbajul insereazã distanþa – pentrude Man, în primul rând o distanþã temporalã – înreflexivitatea relaþiei. Limbajul produceprozopopeea, figura dominantã a autobiografiei,proiectând asupra absentului o voce ºi, înconsecinþã, prezentificând o faþã, o mascã. Înmãsura în care este produs al limbajului însã,masca nu reuºeºte decât sã desfigureze în acelaºitimp în care creeazã o identitate „autobiografiaascunde o desfigurare a minþii a cãrei cauzã esteea însãºi”).v

Spre deosebire de romanele lui Rushdie, textulmemorialistic nu pare a fi frãmântat deincertitudini în legãturã cu limbajul. Cu altecuvinte, vocea narativã – sã îi spunem autorul –refuzã sã submineze propriile concluzii ºiinvesteºte subiectul vorbitor cu o autoritate pecare naratorii ficþionali nu ºi-o asumã decât foarterar. S-ar putea argumenta aici, aºa cum am vãzut,cã tocmai aceasta este marca definitorie aautobiografiei, deosebitã de alte specii narativeprin gradul mai redus de ficþionalitate. Pe de altãparte, este vorba tocmai de autoritatea de carediverse instanþe (religioase, politice, literare chiar)doresc sã îl priveze pe Rushdie prin reducerea luila tãcere – tãcerea unei mãºti mortuare care,

suntem adeseori avertizaþi, s-ar dori generalizatãprin cenzurã. Dar, urmând logica lui de Man,chiar dacã am fi tentaþi sã echivalãm „masca” cu„Joseph Anton” ºi referentul cu „SalmanRushdie”, tensiunea semanticã s-ar pãstraindecidabilã, deoarece referentul ºi semnul se aflãîntr-o relaþie de continuã substituþie ºideterminare reciprocã. Cu siguranþã, triumfulnarativ al textului constã din dispariþia aliasului ºirevenirea la numele real – nu însã ºi la vecheaidentitate, iremediabil transformatã ºi inseratãîntr-un nou context istoric: nu este întâmplãtor cã„punerea-în-intrigã” operatã de Rushdie debuteazãcu pronunþarea fatwei ºi se încheie în jurul dateide 9 septembrie 2001. Interesant pentru punctul de vedere expus maisus este un fragment ce pare a problematiza înmod direct interiorizarea relaþiei subiect-obiect:„Subiectul se schimbã întotdeauna, ºi-a spus el denenumãrate ori. Trãim în vremuri din ce în cemai grãbite ºi subiectul se schimbã mai iute caniciodatã. Dar trecuserã ºapte ani din viaþa lui,ºapte ani din cea de-a patra decadã a existenþeisale, floarea vârstei unui bãrbat, ºapte ani dincopilãria fiului sãu, pe care nu-i mai putearedobândi, ºi subiectul tot nu se schimbase”.Textul se referã, la prima vedere, la „subiectulmediatic”, care este în fapt mai puþin un subiect,cât un obiect al ºtirii, al înregistrãrii televizate saual articolului de ziar. Este un subiect fãrã voceproprie, oferit publicului consumator, amator decunoaºtere sau pur ºi simplu de senzaþii tari.Integrat în economia textului, „subiectul” sedefineºte în interiorul unei constelaþii de sensurice se presupun ºi totodatã se anuleazã reciproc:subiect-devenit-obiect al scriiturii, subiect-obiect alexpunerii mediatice, subiect-obiect al lecturii.Masca desfiguratoare a lui Paul de Man se inter-pune în interiorul relaþiei identitare, aducând înprim plan anxietatea unei tãceri situate în centrulde greutate a textului. Ajungem astfel la ideea, totde ordinul evidenþei – ºi prin urmare la fel decontestabilã – cã scopul autobiografiei este unulrestaurativ (restaurare identitarã prin scriiturã).Demersul autobiografic ar avea de a face deci cuumplerea unui gol, cu eliminarea unei absenþe –cu alte cuvinte, cu remedierea unui defect.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Mãºtile autobiografice Salman Rushdie vs. Joseph Anton

Petronia Petrar

cartea strãinã

Page 7: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Când vine vorba despre (de)cãdereaînvãþãmântului românesc, constat ºi eu,pripit, o diminuare a performanþelor, o

disciplinã cam prea facultativã, o strategie fragilã.Cu urmãri grave pentru viitorul nostru de aur,fireºte. Însã, de fiecare datã revin asupra poziþieimele mimetice ºi îmi evoc cazurile care contrazicdezastrul sau mãcar îl diminueazã. Performanþelesunt prezente în toate domeniile, chiar dacã nuþin pagina întâi a mediei noastre fascinate de non-evenimente ºi non-ºtiri aducãtoare de rating.

Un bun mijloc pentru ameliorarea opinieidespre învãþãmântul nostru filologic, de pildã, mise pare o repede aruncãturã de ochi în ogradatinerilor scriitori. Deºi mã pot ajuta lainstrumentarea „cazului” ºi poeþii sau prozatorii,nu renunþ la durabila mea prejudecatã cã –odinioarã ºi astãzi, deopotrivã – cel mai bine stã(sau merge!) critica literarã. Aºa se explicã ºiîndrãzneala mea din 2000 de a alcãtui de unasingurã imperfecta Panoramã a criticii literareromâneºti. 1950-2000. Cele mai multe cãrþi bune(ºi cele mai citite?) sunt, (aproape) indiscutabil,cele de criticã, de teorie; glumind, mã întrebamaltãdatã despre ce or fi tot scriind criticii (ºieseiºtii) dacã scriitorii nu rup gura târgului cucãrþi noi ºi uluitoare?! Descopeream încântatã cã,în 1976, Marian Papahagi constata o situaþieasemãnãtoare! Meritã reprodusã aici o secvenþã:„Trãim într-un secol al criticii. […] ajungem sãcitim astãzi mai multã criticã decât poezie sau,pentru a ne instala într-o terminologie relativcurentã, mai multã metaliteraturã decât literaturã.S-ar pãrea cã, în aceastã concurenþã, se trãdeazã oaspiraþie imputatã criticilor de cãtre scriitorii dintoate timpurile: critica ar fi geloasã pe condiþiacreaþiei ºi atunci produsele sale se iau tot maimult ca obiect pe ele însele ºi uitã de misiunealor primordialã. Dar care este aceasta? [...] Criticaeste deci, neîndoios, o «specie» aparte.Dificultatea constã însã în a stabili care estegenul sãu proxim. Ea ºi-a format o lume ce-iaparþine, cu miturile ºi eroii ei: în acest vastdomeniu poate sã-ºi propunã chiar sã nuurmãreascã altceva decât plãcerea pe care o dãcititul – este o libertate pe care ºi-o ia în deplinãcunoºtinþã de cauzã, un lux pe care ºi-l poatepermite. Cãci poate aspiraþia ei ultimã nu estetotuºi aceea de a emula în vreun fel condiþialiteraturii, a poeziei, ci de a face ca aceasta dinurmã sã ajungã sã aspire la propria sa condiþie.Ar fi, oricum, o revanºã.” ªi adaug eu imediat: încondiþiile producþiei masive de carte cu ocirculaþie haoticã, emanciparea criticului eraobligatorie ºi e tocmai ceea ce nu-i iartã scriitorul.În fond, scriitor-scriitor ori scriitor-critic, scriidintr-o nevoie interioarã. „Nu vom tãgãduidreptul la subiectivism al criticului”, zicdimpreunã cu Perpessicius. Obiectivitateacriticului e, inevitabil, tot mai îndoielnicã pemãsurã ce creºte bizareria proiectului de a þinepasul, catoptric, cu avalanºa apariþiilor editoriale.De aici tot mai acuta urgenþã a mãrturisirii –nevoia de a povesti în lungi paranteze desprerelaþia lui cu cãrþile ºi despre cronica literarã totmai specialã, mai personalizatã, mai stranie.Interpretarea (lumii reale sau a unei cãrþi desprelume) nu înseamnã altceva decât încercarea de a-l

face pe celãlalt sã vadã cu ochii tãi. Indiferentcare este instrumentul cu care lucreazã artistul, eleste, în sens înalt, manipulator. Apelând, din nou,la terminologia Ioanei Em. Petrescu despremodurile scripturale de a privi, scriitorul de azi evictimã a vedeniilor cu care îl asalteazã lumea, totaºa cum criticul se zbate sub invazia de vedeniiînregistrate crizic de scriitor. ªi într-un caz, ºi încelãlalt, viziunile sunt tot mai greu de construit ºicontrolat, coerenþa tot mai greu de atins.Hãrþuirea mundanã ºi textualã lucreazã laparametri maximi, iar distanþa necesarã limpeziriidesenului e o utopie.

Dincolo de toate astea, lumea nu existã dacãnu e povestitã într-o carte, iar cartea nu existãdacã nu e re-povestitã critic. Ca-n oglindaArnolfinilor lui Van Eyck, hiperrealitatea facejocurile. Nici lectura criticului nu existã dacã nu eea însãºi cititã ºi „scrisã” de alþi cititori, critici saunu. Când ºi când, se încearcã priviri panoramice,o istorie a literaturii (fie ea de la începuturi,criticã, secretã, scurtã, panoramicã sauspecializatã pe genuri), gest suprem de als ob caresã sugereze cã lucrurile sunt sub control ºi cãordinea literarã e posibilã la scarã naþionalã orimondialã.

Revenind, constat de o bunã bucatã de vremecã mã întâlnesc cel mai des cu pãrerile tinerilorcritici literari. Îi citesc atent nu doar cu sim-patie,ci ºi cu sentimentul unei descãrcãri deresponsabilitate, ca ºi cum ceea ce au scris eidespre un anume subiect „rezolvã” chestiunea ºiîn numele meu.

Tinerii critici pe care pariez (îi consider astfelpânã la vreo 40 ºi de ani) sunt în stare de bunepriviri sintetice fiindcã nu se tem sã dea pasulînapoi necesar unei recompuneri la rece a staturiiunei personalitãþi, unei epoci. Nu au (aproape)nimic de plãtit, (rãs)cumpãrat, ascuns. Nu suntþinuþi sã muºamalizeze erori ºi nu exultã doarfiindcã un capriciu al mai vârstnicilor pune note„din burtã” („puncte din oficiu” ar zice PaulCernat). Pot conduce, cu degajatã distincþie, ºianalize sofisticate ºi amãnunþite pânã la literatextului interpretat. Au un instrumentar adus la

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012 7

(Continuare în pagina 21)

Absenþa subiectivitãþii trebuie transformatã înprezenþã prin limbaj, ceea ce în cazul lui Rushdienu se poate realiza decât prin sfidarea cenzurii,deci prin secret; cu alte cuvinte, printr-un tip detãcere mai puternicã decât cea impusã: dacãRushdie-autorul este forþat sã se transforme în„secretul” lui Joseph Anton, acesta devine golulreferenþial revãrsat peste propriile margini pentrua remedia absenþa vocii.În interviurile acordate cu prilejul lansãrii volu-mului, Rushdie aduce în mod repetat în discuþiedificultãþile întâmpinate în decursul scrierii aces-tuia ºi pe care, mãrturiseºte autorul, nu le-aputut depãºi decât când a redescoperit naraþiuneala persoana a treia. Philippe Lejeune explica auto-biografia la persoana a treia prin decizia de a evi-denþia actul enunþãrii ºi prin urmare astfel carac-terul figural, dar ºi omniprezenþa limbajului. Întermenii naratologiei de inspiraþie structuralistã,autorul ar urmãri accentuarea distanþei dintre„timpul narãrii” ºi „timpul evenimentelor narate”,ceea ce i-ar permite nu doar sã distingã tranºantîntre cele douã versiuni ale identitãþii implicate întraseul autobiografic (cea „prezentã”, obiectivan-tã, mai experimentatã ºi mai înþeleaptã, aflatã înactul cunoaºterii de sine, ºi cea „trecutã”, adeseadeficitarã ºi transformatã în obiect al cunoaºterii).Am vãzut însã cã o întreagã serie de sensuriinterdependente însoþeºte poziþia de subiect altextului memorialistic. Ne-am putea întreba, înconsecinþã, dacã efectul utilizãrii persoanei a treianu este mai degrabã cel invers, al suprimãrii dis-tanþei temporale dintre cititor ºi evenimentelerelatate, tocmai prin pastiºarea modului în carepublicul ar fi citit despre Rushdie în presa vremii,ce ne transpune într-un prezent nemediat al iden-titãþii.

Joseph Anton (text ºi personaj) confirmãastfel structura specularã a autobiografiei,interpelând cititorul într-o poziþie activã deautorecunoaºtere (cu atât mai relevantã într-uncontext post-totalitar ca acela al publiculuiromânesc). Chiar ºi invizibilã, cenzura –întruchipatã fie de arbitrarul istorieiinstituþionalizate, fie de zgomotul haotic alsocietãþii moderne mediatice, ne defineºte într-oanumitã mãsurã pe toþi. Pãstrând proporþiile,suntem cu toþii Joseph Anton.

Note:i Salman Rushdie, Joseph Anton. Memorii,

traducere din limba englezã de Dana Crãciun, Polirom,Iaºi, 2012.

ii Ibidem, p. 185.iii Ibidem, p. 185.iv Paul de Man, „Autobiography as De-Facement”,

în The Rhetoric of Romanticism, Columbia UniversityPress, New York, 1982, pp. 67-81.

v Ibidem, p. 81.vi Rushdie, p. 531.vii Philippe Lejeune, On Autobiography, University

of Minnesota Press, Minneapolis, 1989.

Critica tânãrã. O impresieIrina Petraº

comentarii

Page 8: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Cel mai singur ºi mai comod mod de aprezenta cartea cuiva pare a fi acela de a glosape marginea prezentãrii pe care autorul însuºi

ne-o livreazã pe ultima ei copertã. Este, în cazulnostru (suntem siguri de asta!) o capcanã. Cãci, înprimul rând, Note, stãri, zile nu reprezintã un textautoreferenþial – aflãm, de pildã, cu oarecaresurprindere, cã nu Andrei Pleºu este, de fapt,personajul acestor pagini – ºi nici mãcar nu este untext explicativ, de vreme ce autorul mãrturiseºte cãnu vrea sã „demonstreze” nimic prin cartea sa.Principala virtute ºi, în acelaºi timp, provocare ascriiturii practicate de invitatul nostru de astãzi, parea fi capacitatea ei - implicitã ºi, deci, discretã - de a-lintroduce pe cititor nu atât în rigorile unui jurnalism„comprehensiv” (fie el „obiectiv”) – care, în ocurenþã,ar viza aici sensul în fine „revelat” al propriei salevieþi – ci mai degrabã într-un fel de „mister” suigeneris în ºi din care curg atât viaþa cât ºi scriitura,deopotrivã.

De altfel, mai mereu, autorul se situeazã„undeva” între viaþã ºi scriiturã (sã nu uitãm cã avemde-a face, de fapt, cu o selecþie de jurnal), adicã îndeschiderea unui drum croit pe muchie de cuþit - nicireal, nici livresc - pe care îl urmeazã uimit ºi, înacelaºi timp, mobilizat de însãºi postura luiinclasabilã. Dacã personajul evocat de Note... nu esteAndrei Pleºu, nici autorul notelor iniþiale (din care s-aoperat aceastã selecþie) nu este, de fapt, Andrei Pleºu.Oricât ar pãrea de surprinzãtor, Andrei Pleºu însuºinu ºi-a fãcut – cum se spune - o „meserie” din viaþãºi nici mãcar din scriiturã ºi, ca atare, din jurnalism.El rãmâne un excelent companion al cititorului pe un„drum care nu duce nicãieri” pentru cã, înainte detoate, reprezintã un perpetuu companion pentru elînsuºi. Textele sale – atât de prieteneºti – „trãiesc” purºi simplu pentru cã au descoperit o anume inscripþieprealabilã a vieþii ºi se citesc cumva „de la sine”, aºacum viaþa însãºi pare sã „curgã” cumva de la sine.Ele nu-ºi vor plictisi, prin urmare, niciodatã cititorul.Nu le poþi cu adevãrat povesti ºi cu atât mai puþinanticipa. În fapt, autorul nu face decât sã-ºimãrturiseascã surpriza de a fi pãtruns într-un spaþiuºi un timp liminare, singurele care sunt apropriateevenimentului. Nu Evenimentului zilei, evident.

Pentru ca aceastã rãmânere în pasaj sã seîntâmple, trebuie sã fi realizat deja cã viaþa esteîntotdeauna înscrisã – de unde ºi cunoscuta expresie:„A fost scris sã se întâmple aºa!” - ºi cã, invers,scriitura este locul privilegiat de re-înscriere a vieþii.Nu pentru a o înþelege „fãrã rest” - adicã în mod„victorios” ºi, prin urmare, dominator - ci pentru aîncerca sã þi-o reapropriezi în mod indirect, prinînsãºi aceastã reduplicare livrescã. Mai precis încã:textele lui Andrei Pleºu nu sunt niºte explicaþii înraport cu care viaþa autorului s-ar reduce la o simplãparabolã ilustrativã. Ele sunt, la rândul lor, niºteparabole, potenþând astfel misterul care se cuibãreºteîntre viaþã ºi cãrþi. În fond, adevãrata „viaþã” nu estenici cea primarã (pentru a nu spune de-a dreptul„primitivã”), nici cea livrescã (secundã) ci viaþa careirumpe – ca un fel de „al treilea termen” – în ºi dinchiar acest interval care se cascã între „trãit” ºi„scris”. De aceea, repetãm, Andrei Pleºu rãmâne unpersonaj inclasabil. Este el un cetãþean angajat înviaþa realã? Fireºte. Este el un scriitor de talent?Desigur. Este el, „în concluzie”, un scriitor angajat?Evident, nu! Mai ales: nu doar atât!

Ceea ce Note, stãri, zile sugereazã cu putere estecã abia dupã ce ai scris despre ceea ce a trecut ºi, caatare, despre ceea ce ai trãit deja (în mod neglijent,însã) te poþi sincroniza – peste timp, dincolo de timp- cu ceea ce nu poate fi dãruit decât în trecere ºi, caatare, în tãcere: viaþa noastrã autenticã, pe care

greºim numind-o „trecãtoare”. Asemeni lui NicuSteinhardt, Andrei Pleºu este, de fapt, un personajproustian. „Jocul sãu secund” este, de fapt, unul...terþ. El se articuleazã – precum Spiritul însuºi - întrehumusul pãmântesc al vieþii ºi constelaþiile care oînscriu din veac în tãriile cerului. Or, terþ fiind, jocullui nu se poate înfiripa decât în intervalul –suspendat - al unei anume dileme, dincolo de ea. Deunde ºi afecþiunea autorului pentru Caragiale, care sesitueazã, ºi el, dincolo de Caragiale, adicã înperenitate. (Sã ne reamintim: ºi Nicu Steinhardt ascris despre Caragiale!) Prin analogie, un jurnalist carescrie cu gândul – lãudabil, pânã la un punct – de aexplica „fãrã rest” evenimentul la care tocmai aparticipat omoarã practic evenimentul. Scriitura lui artrebui sã fie ea însãºi un astfel de eveniment,parabolic. Altfel spus, ea ar trebui sã pãstreze aura saindicibilã, de care va beneficia, apoi, ºi cititorul. Nupentru cã este dreptul lui de a-ºi forma propriaopinie ci pentru cã orice opinie are valoare doar înmãsura în care ea atinge statutul de parabolã înraport cu evenimentul. În cazul, desigur, cã asistã launul autentic. Iar pentru asta antenele parabolice -sau de altã naturã - nu sunt deloc suficiente.Dimpotrivã, ele sunt chiar nocive prin flecãreala lor.Evenimentul nu poate fi provocat, el vine pedeasupra, el ne sur-prinde. „A crea un eveniment”este, din acest punct de vedere, un oximoron. Abiaatunci când vom fi sur-prinºi – mereu retroactiv - deceea ce am scris despre un eveniment vom fi siguricã am prins câte ceva din ceea ce – în el - nedepãºeºte ºi ne va depãºi mereu. Chiar dacã l-am trãitcândva...

Vernisajele de odinioarã ale tânãrului AndreiPleºu nu erau – nici ele - niºte simple parabole aleoperei unor plasticieni: ele se constituiau ca paraboleîn raport cu însãºi Originea lor, ascunsã. Între timp,dincolo de timp, autorul pare sã fi înþeles cã, pentrua te lãsa sur-prins de Origine, nu ai nevoie de nimicexterior, cã poþi rãmâne „suspendat” în ea doar dacãasumi misterul care ºovãie – pentru cã pâlpâie deja –între viaþã ºi scriiturã (ºi numai în acest interval).Viaþa sa proprie a devenit, de atunci încoace, oparabolã încã nedescifratã ºi propria lui scriiturã,parabolicã, o viaþã încifratã. Am ales, aºadar, aceastãcarte a lui Andrei Pleºu – care poate trece drept unsimplu jurnal – tocmai pentru a înþelege cum anumear trebui practicat jurnalismul autentic ºi, prinanalogie, cum anume am putea redefini exigenþa luide „obiectivitate”.

E de la sine înþeles, cred, pentru noi toþi cã ascrie un jurnal personal te situeazã deja într-unanume raport cu timpul. În mod aparent, scriem înprezent despre ceea ce ni s-a întâmplat în trecut. Astaface ºi jurnalistul de vreme ce pânã ºi într-otransmisiune directã existã un decalaj – fie cât de mic- între ceea ce se vede ºi, respectiv, ceea ce se spunedespre ceea ce se vede. Iatã ce remarcã, în acest sens,autorul Notelor…: „Suntem, clipã de clipã, unmecanism care secretã trecut” (p. 221). Într-adevãr,clipa în care constatãm cã trãim nu mai este una atrãirii prezentului ci a constatãrii trecutului, maiprecis, a ceea ce a trecut deja „în trecut”. Într-unanume fel, jurnalul ºi jurnalismul încearcã sã„mântuiascã” acest biet trecut, cãzut în uitare. Ele parsã reprezinte niºte modalitãþi privilegiate de a-lreînvia, de a-l „retrãi” cumva. Dar, în acest caz, nuconstituie produsul lor „finit” o simplã „supãreîncãlzitã”? Dacã jurnalul personal încearcã sãeternizeze trecutul prin „relocarea” lui în prezenteste, de fapt, pentru cã atât trecutul cât ºi prezentulsunt lacunare. Este ceea ce constatã, în mod implicit,ºi autorul acestor Note... Dar ºi câþiva dintre prieteniiapropiaþi, care ºtiu câte ceva despre „ochiul sãu cel

rãu”. O „rãutate” – a se înþelege: „o exigenþã” - care îlpriveºte, în primul rând, pe autorul însuºi, adicã viaþaºi scriitura lui, deopotrivã.

Efectul miraculos al acestei exigenþe de a te pãstramereu în lacunã – în dilemã, am spune noi – esteacela de a realiza cã tu însuþi eºti de fapt o lacunã:între viaþã ºi scriiturã, între trecut ºi prezent.Jurnalismul de calitate nu e cu putinþã altfel.„Obiectivitatea” lui nu constã nici în raportul nostrunemijlocit cu realul vieþii ºi nici în acela, mijlocit, cuimaginarul scriiturii ci tocmai în non-obiectivitatea,dar ºi în non-subiectivitatea lacunei care se cascãîntre ele. Atunci când Andrei Pleºu îºi „cascã” ochiisãi mari peste noi este tocmai pentru a atesta aceastãlacunã printr-o anume tãcere, vorbitoare. Cãci„unde”, altundeva, am putea fi atunci când neamintim, în prezent, despre trecut? În prezent?Nicidecum, pentru cã atunci nu ne-am mai amintidespre nimic. În trecut? Nici atât, pentru cã retrãireatrecutului ar coincide astfel cu prezentul însuºi.

A-þi aminti despre trecut în prezent presupune, încele din urmã, a nu te afla nici în trecut, nici înprezent ci în lacuna dintre ele. Adicã tocmai acolounde sur-vine evenimentul: nici în viaþã, nici înjurnal. Este, am adãuga noi, ne-locul apropriat unuispaþiu prin excelenþã politic, în mãsura în care uneveniment politic autentic n-are de-a face nici cuintenþiile noastre trecute, eventual ascunse, nici cuproiectele noastre viitoare, eventual publice. Nupoliticul produce evenimentul. Evenimentul însuºicreeazã, de fapt, politicul. ªi încã: evenimentul politicnu sur-vine într-un spaþiu public. El creeazã pur ºisimplu spaþiul public, acel spaþiu pe care – de ani dezile - Andrei Pleºu nu oboseºte sã ni-l ofere, generos,în „preajma” sa. Un fel de lacunã în lamentabilulpentru cã lacunarul spaþiu public românesc, o lacunãîn lacunã, aºadar, o oazã în care noi toþi – sãrecunoaºtem - ne simþim atât de bine. Or, dacãaccesul la politic este condiþionat de poziþionareanoastrã în lacuna dintre viaþã ºi scriiturã - între viaþanoastrã economicã realã, de pildã, ºi ideologiilenoastre de partid, imaginare, singurul loc „ne-la-locul-lui” în care evenimentul politic poate, de altfel, sur-veni -, atunci Andrei Pleºu ni se reveleazã a fi – celpuþin deocamdatã - singurul om cu adevãrat politicdin România. Mai precis: un om care trãieºte înlacuna propriei sale vieþi, dar ºi în aceea a proprieisale scriituri, situându-se cumva – ºi abia astfel - îndeschiderea dilematicã a unei disponibilitãþii pentruadevãratul eveniment. El ne avertizeazã astfel asupralacunei apropriate oricãrei puteri – fie ea a faptei saua cuvântului – reamintindu-ne cã puterea trebuie sã sesupunã în mod obligatoriu autoritãþii evenimentului,o autoritate anume, care nu poate fi revendicatã denicio faptã ºi de niciun cuvânt.

Doar „permanentizând instantaneitatea” liminarãa evenimentului putem ieºi din timpul, limitat, alfaptelor ºi cuvintelor noastre. De aceea, pentru aconclude, am spune cã, pentru autorul nostru,puterea trebuie sã rãmânã mereu umila slujitoare aautoritãþii sale anonime.

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Virgil Ciomoº

Andrei Pleºu ca publicist

Page 9: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Gellu NaumOperele Drumeþului incendiar

Simona Popescu s-aa nãscut pe 10 martie 1965. S-aafãcut cunoscutã, mai întîi, ca poetã – autoare a volumelorXXiloffonnuul ºi alte poemme (1990), JJuuvenntuus (1994), Noaptesauu zi (1998) ºi Luucrrãrri înn verrde sauu Pledoarria mmea penntrruupoezie (2006). Asociatã „grupului de la Braºov”,semneazã – împreunã cu poeþii Andrei Bodiu, CaiusDobrescu ºi Marius Oprea – volumul Pauuzã de rrespirraþie(1991). A publicat romanul autobiografic Exuuvii (1997).Eseistic, debuteazã cu Voluubilis (1998): cartea celebreazãlibertatea ºi cunoaºterea poeticã a lumii, prefigurînd de peacum „critificþiunile” suprarealiste din Desprresuuprrarrealismm ºi GGelluu Nauumm (2000) ºi din Clava.Crritifficþiuunne cuu GGelluu Nauumm (2004) sau ediþia îngrijitã ºiprefaþatã de Simona Popescu, Operre – Gellu Naum. Laeditura Polirom, în cadrul acestei serii Naum au apãrutvolumele Poezii (2011) ºi Prrozã (2012).

ªªtteeffaann MMaannaassiiaa:: –– Dragã Simona Popescu, maiînainte de orice, la începutul interviului nostru„emailat”, lasã-mã sã te felicit pentru iniþiereaacestei superbe serii de Opere Gellu Naum, laEditura Polirom; primele douã volume deja apãrute– Poezii (2011) ºi Prozã (2012) – mi-au înlãturat oserie de superstiþii legate de ediþiile critice, adeseaun fel de „cimitir al elefanþilor” chiar pentru autoriatroce precoce ºi feroce în timpul vieþilor lor. Dar,pentru naumienii extremiºti, evanghelia apocrifã deieri, devenitã Biblie erotico-poliromã azi, mai poateînsemna acelaºi lucru? Mai poate scurtcircuitadetona elibera?

SSiimmoonnaa PPooppeessccuu:: –– O ediþie criticã este, de fapt,unul dintre lucrurile bune care i se pot întîmplaunui autor. Sigur, volumele de la Polirom nu sîntchiar ediþii critice, nu sînt „opere complete” (de astase va ocupa, cu siguranþã, cîndva, altcineva), daradunã între douã coperþi ce a scris suprarealistulGellu Naum sub formã de poezie, prozã (ºiurmeazã teatrul, absolut spectaculos, deºi mai puþincunoscut). Abia în astfel de ediþii eºti mai aproapede un scriitor, vezi mai bine totul (ºi panorama, ºidetaliile), ai acces la ceea ce unii numesc„laboratorul”, „ºantierul” lui. Eu i-aº zice „camera

secretelor”. Mie partea asta de tatonãri, de variante,de variaþiuni, de work-in-progress mi se parefascinantã, emoþionantã. M-a emoþionat sã vãdcum, dintr-o piesã de teatru, dupã tipãrire, GelluNaum fãcuse tãieturi ºi inversiuni cu creionul. M-aemoþionat ºi m-a amuzat. Altfel, el n-a prea lãsat sãse vadã „culisele”, obiºnuia sã distrugã variantelemai vechi. Totuºi, ceva-ceva a rãmas. Apoi, abiaadunate la un loc, textele (poezie, prozã sau teatru)se înlãnþuie ºi mai bine în caruselul altor ºi altorinterpretãri. În sfîrºit, în volumele de Opere seadaugã receptarea criticilor, care spune ceva desprecontext, despre contemporani, despre limitele lor,despre puterea – doar a cîtorva – de a vedea înadîncimea viitorului. Sã ai la un loc tot (sauaproape tot) ce a scris un autor nu îmi sugereazãnimic legat de „cimitirul elefanþilor”, dimpotrivã!Care o fi acest „dimpotrivã” faþã de „cimitirulelefanþilor”? O junglã vie, cu tot cu elefanþii ceiînþelepþi, care se leagãnã pe o pînzã de pãianjen. Unprilej pentru scurtcircuitãri, pentru eliberãri,deliberãri, iluminãri…

–– Unul dintre lucrurile pentru care stimezambele volume apãrute este modul tãu, „identic ºifelurit”, de a respecta „canonul” prefeþei/studiuluiintroductiv: atît poeziile cît ºi proza Domnului Înaltde la Comana sînt precedate de consideraþiile taleredactate extrem de liber, neortodox, ocupînd hîrtiaaºa cum iedera colonizeazã zidurile vechi. Cînd aiºtiut cã vei scrie, la începutul fiecãrei cãrþi, aºa?

–– Nu sînt scrise chiar atît de... liber! Nu mi-afost uºor sã scriu prefeþele. ªi mi-a luat, fiecare,foarte mult timp. Nu neapãrat din cauza (cred cãaici ar merge cuvîntul „graþie”) dificultãþii literaturiilui Gellu Naum, ci dintr-un instinct (pe care nu-lpot opri!): acela de a încerca sã înþeleg un autorpînã la capãt. Pentru mine însãmi. Un autor carelucreazã pe mai multe nivele, care are o filozofie alui, un „algoritm” al lui, numai al lui ºi care are

legãturã cu mine, cu ce fac eu în literatura mea.Apoi, re-re-recitind cumva intensiv, zi de zi, se creautot felul de legãturi în mintea mea, iluminãri laice…

ªi totuºi... Pentru cã prefeþele mã obligau la unanumit fel de rigoare – pe care ceva din mine orespinge –, am scris în paralel un text fragmentardespre Gellu Naum, în care exprimam altfel ideilepe care le cristalizam într-un fel în prefaþã saudepuneam lucruri care pur ºi simplu nu-ºi gãseaulocul într-un astfel de text. Au ieºit peste 30 depagini în care e încorporat ºi un poem de vreo 15pagini. O critificþiune. Una adevãratã! În sensul luiRaymond Federman. Adicã o continuare a literaturiicuiva prin propria ta literaturã. O poate face doarun scriitor (nu un critic literar!). Cãci critificþiunea eo încercare de a interpreta un text, un autor, nu caun critic literar, ci ca un poet. Liberã – de oriceconstrîngere de gen literar, de orice grijã privindu-ipe cititori – am scris ºi cartea despre suprarealism ºiGellu Naum, Salvarea speciei, cu continuarea dinClava.

Nu mi-a fost uºor nici sã alcãtuiesc volumele,mai ales cel de poezie. Mi-a luat mult pînã sã mãdecid asupra structurii lui. Una din care sã seînþeleagã ºi, cu o vorbã a lui Mircea Ivãnescu,„figmentele” ei (a se consulta un dicþionar englez!).

–– Ultima datã m-am gîndit la Naum citindKieslowski despre Kieslowski, îngrozit ºi fascinat denenumãratele coincidenþe ºi false amintiri (probabilcã sînt, totuºi, numãrate) care i-au marcat opera,cariera, viaþa. Cînd þi-ai amintit ultima oarã deNaum?

–– Mã gîndesc la el ºi la doamna Lygia tottimpul. Penultima oarã am vorbit despre ei înpublic astã-varã, în faþa unor foarte tineri scriitoridin Republica Moldova. Am fost invitaþi, eu ºiRadu Vancu, sã vorbim despre noi – ºi Radu asimþit nevoia sã povesteascã despre Mircea Ivãnescuºi eu despre Gellu Naum. Ne aflam într-o chiliesãpatã în piatrã, pe un versant stîncos în care erauprinse cochilii marine. Locul fusese cîndva adînculunei uriaºe mãri, marea Sarmaticã. Adîncul eraacum suprafaþã. Simetric, mi-a venit în minte finaluldin Poetizaþi, poetizaþi... în care se vorbeºte despresuprafaþa care devine adînc: „Aº vrea sã mai adaugcã, sînt cîþiva ani de-atunci, mã aflam pe albiasecatã a unui rîu de munte, unde avea sã se nascãun imens lac. Venit de departe, am umblat oreîntregi pe prundiºul încã umed, gîndindu-mã cã,timp de milenii, acolo va fi adîncul”. Ultima oarãam vorbit despre el acum douã sãptãmîni, înCanada. În ultimul vis, am fost în vizitã la ei acasã(era o casã foarte mare). Erau bine ºi... întineriserã.

–– Din anii semi-deplorabili petrecuþi ca studentla Litere þin minte un volum de versuri delocdeplorabil descoperit atunci: Poem despre tinereþeanoastrã. Prepasolinian, aº risca. ªtiu cã autorul,cîndva, „l-a renegat”. De ce nu l-ai introdus – înciuda acestei renegãri ºi în favoarea mea, cititor –mãcar la finalul Poeziilor?

–– Nu l-am publicat – cum n-am publicat nicialtele – pentru cã eu am decis sã mã ocup doar deopera suprarealistã a lui Gellu Naum, cum

de vorbã cu Simona Popescu

„Camera secretelor”

(Continuare în pagina 12)Simona Popescu

Page 10: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Ediþia de Opere apãrutã la Polirom sub numelelui Gellu Naum, în îngrijirea poetei ºi exegeteinaumiene de excelentã reputaþie Simona

Popescu, îl aºeazã pe autorul Drumeþului incendiarpe unul dintre rafturile cele mai vizibile ºi maisolide ale literaturii române contemporane. De vreopatru decenii încoace, adicã de la versurile dinAthanor (1968), Gellu Naum reintrase, de altfel, înarena mare a poeziei româneºti, ieºind din niºaunui suprarealism încã marginal în conºtiinþacriticã, pentru a-ºi reîmprospãta mereu prezenþa cucãrþi noi ºi antologii în permanenþã restructurate,deschise de obicei cu ultimele producþii ºi reuºindsã convingã despre o profundã unitate în tensiune aîntregului. Avem acum, în sfârºit, un ansamblurestituit în dimensiunile ºi structurile sale originare,lãmuritor ºi pentru „variaþiunile” propuse de poetpe lungul parcurs al operei, care a cunoscut atâteapermutãri ºi recontextualizãri în sumarele cãrþilorsuccesive.

Personal, întâmpin acest eveniment editorial cuo invidie... pozitivã, cãci propusesem ºi eu în urmãcu câþiva ani, pe când mai trãia Doamna LygiaNaum, alcãtuirea unui fel de ediþie criticã,schiþasem chiar un sumar, începusem sã scotocescprin sacul cu documente rãmas dupã dispariþiaautorului în 2001. Diverse raþiuni, dintre caredistanþa geograficã faþã de arhivã n-a fost cea maipuþin însemnatã, m-au fãcut sã amân ºi sã renunþ.Eram bucuros, totuºi, cã reuºisem sã închei eseulmonografic promis poetului, apãrut puþin dupãmoartea sa. Aflatã mai în apropiere, nu doar dearhivã, ci ºi de scriitorul cu care reuºise sãdialogheze mai expresiv ºi mai adânc decât oricarealt poet/critic român, Simona Popescu reuºeºte,iatã, sã ne ofere aceastã ediþie în curs dedefinitivare, foarte preþioasã fiindcã reîncheagãimaginea întregului ºi readuce în actualitate o operãcu ecouri multiplicate spectaculos în ultimii ani. E oreverberaþie ce se explicã fãrã îndoialã prin marealibertate pe care Gellu Naum ºi-a luat-o faþã detoate convenþiile limbajului poetic, inclusiv celesuprarealiste, asupra cãrora atrãseserã atenþia ºi alþiconfraþi din anii ’40, precum Gherasim Luca ºi D. Trost. Traversase ºi el, cum se ºtie, niºte ani demai evidentã subordonare faþã de programul propusîn esenþã de André Breton, reciclase în primele salecãrþi de versuri un numãr de toposuri maiconformist-suprarealiste, reflectase, pe aceeaºi linie,în eseurile-poem din Medium ºi Castelul orbilor(1945, 1946) asupra temelor recurente dinmanifestele ºi practicile poetice de odinioarã, darera tot mai evidentã la el ºi distanþarea ironic-autoironicã faþã de acest depozit de experienþe. „Ase elibera de poezie fãcând poezie” fusese unuldintre comandamentele scrisului sãu, iar înclinaþiaparodicã, gustul pentru comedie ºi burlesc serveaude minune acestei voinþe de eliberare. Cândvascriam cã se manifestã la el tendinþa de a înscena o„comedie a oniricului”, iar aceastã regie relativizantãa devenit ºi mai vizibilã îndeosebi dupã 1968, cândcu Athanor poetul revenea spectaculos în scenalumii literare. Se dovedise atunci cã era un scriitorextrem de atent la manevrarea aºa-numitului„dicteu automat”, în sensul concentrãrii aproapeermetizante a discursului, pe de o parte, dar numai puþin în cel de sens contrar, al unei destinderisui generis a expresiei, orientate subtil spre faptulcotidian înscris în text cu o mânã aparentneglijentã, dedatã accidentalului ºi derizoriului, carepunea mereu o surdinã solemnitãþii ameninþãtoarea oricãrui limbaj centrat pe „esenþial”. Pe deasupra –ºi mai ales – în toate cãrþile urmãtoare, procentul de

reflecþie „metatextualã” devenea tot mai mare, încâtnota ludicã de la nivelul „înscenãrilor” ºi al„naraþiunilor” propuse de poeme se extindea ºi sprejocul însuºi al textului, într-o miºcare desupraveghere lucidã, însã mereu minimalizatã,atrãgând la fiecare pas atenþia asupra capcanelorconvenþionalizãrii limbajului, a cãderii în„poetizarea” artificioasã. Formula ironic-bombasticãa „pohemului”, apoi a „rhomanului” ºi„homanului”, preluatã de la amicul sinucis al luiBreton, Jacques Vaché, sugera aceeaºi distanþare,anunþatã încã de Ion Vinea, cel ce se mãrturisea„persecutat” de antipatica literaturã. Un roman caZenobia, din 1985, spune mult în acest sens,inserþiile imediat amendate ca exterioare fluxuluiautentic al viziunii înmulþindu-se aici pânã la atransforma unele pagini într-un soi de desfãºurareeseisticã de meditaþii asupra actului scrierii, într-unatelier de creaþie deschis tuturor privirilor. E deadãugat, însã, de îndatã cã în amalgamul discursivpoetul de mare forþã era mereu prezent cu oimaginaþie ce conducea spre revelaþii tulburãtoare,ºocuri imagistice electrizante, dereglãri ale ordiniilogice ºi banale a „realului”, larg concurat de visulîn toate variantele sale, de la feerie la coºmar.Miºcarea aceasta necontenitã între imaginat-visat ºirealele derizorii cu urme reþinute ca în treacãt detext, jocul condus cu dexteritate de maestru între„teorie” ºi practica poeziei celei mai îndepãrtate deconcepte ºi abstracþiuni, vor fi atras în primul rândºi pe poeþii de vârstã mai tânãrã, chiar recentã,formaþi ºi ei la ºcoala tuturor libertãþilor ºilicenþelor în materie de discurs poetic.

În ampla sa introducere la volumul I, cecuprinde poezia lui Gellu Naum, Simona Popescuface o expresivã descriere analiticã a acestui universimaginar, cu insistenþe tocmai asupra dinamiciiinterne foarte complexe ºi cu multiple surse deenergie vizionarã. Mai puþin interesatã de situãrileautorului într-o istorie literarã, d-sa preferã odescriere din interior a operei, „fenomenologicã”,punând în evidenþã câteva elemente definitoriipentru o „poezie-reþea”, ce ilustreazã oparticularizatã „filosofie a compoziþiei”, ca sãreluãm termenul poesc. „Structura deliberatlacunarã” a discursului, cultivarea discontinuului ºia fragmentarului, permanenta „torsionare” alimbajului, jocul dintre faþã ºi suprafaþã, dintreaparenþele concrete ºi proiecþiile oniric-metafizice,extinsul câmp ascociativ mereu insolit ºi ieºit dintrefrontierele strictei logici, amestecul de evenimente„reale” ºi de fulguraþii ale visului în trezie – toateaceste ºi multe altele sunt aspectele relevate însubstanþiala introducere a îngrijitoarei ediþiei. Într-un mod apropiat de „tematism”, autoareaconsistentei introduceri identificã motivele recurenteale imaginarului naumian prin care se aproximeazãun subiect proteic, un spaþiu ºi o temporalitatemobile, fluente ori zguduite de miºcãri tectonicemai profunde. Sunt categorii mult relativizate,contigue ºi în osmozã, „spaþiu-timp nelimitat,concret-virtual”, vis ºi realitate, subiect ºi alteritãþicare-l scot din geometria „euclidianã” a eului, - toateconvocate spre a contura o lume pe drept cuvântcalificatã ca „fractalicã”, cu structuri ºi geometriivariabile, autogenerative, prin care mereu invocata„dereglare a sistemelor”, „langajul perturbaþiunii”clamat odinioarã, îºi aflã o justificare.

Pentru al doilea volum al ediþiei, cel de Prozã,Simona Popescu procedeazã asemãnãtor,identificând direcþii ale obsesiilor modelatoare, cumar zice amintiþii „tematiºti”, comune deopotrivã

poeziei, prozei ºi eseisticii, aceasta din urmãputernic contaminatã de proza poeticã. Cãrþiprecum Medium ºi Teribilul interzis (ambelepublicate în 1945), Castelul orbilor (1946),Poetizaþi, poetizaþi... (tipãritã în 1970, darcuprinzînd texte din aceiaºi ani ’40), romanulZenobia sunt reunite aici ºi comentate în acelaºi stilempatic, atestând comunicarea intimã cu universulimaginar al autorului. Sunt reliefate prelungiri alereflecþiei de facturã metatextualã, reluãri de teme ºide motive ilustrînd „mediumnitatea noastrã atuturora”, extinderi ale „protoscenariilor” schiþate înscrieri precedente, de exemplu, romanului Zenobia,inserþiile programatice caracteristice acestei scriituricare-ºi conþine ºi rãsfrângerea în oglindã. Pentruurmãtoarele douã secvenþe ale ediþiei se promit unvolum de teatru ºi altul de Varia, - manifeste,corespondenþã, texte scrise în colaborare cu alþiconfraþi de grupare. Vom avea, aºadar, în curândcvasiintegralitatea scrierilor lui Gellu Naum.

O viitoare ediþie criticã a acestei importanteopere are, deci, bazele asigurate. Ar fi fost utilã,însã, de pe acum precizarea, de pildã, a moduluicum Gellu Naum ºi-a revizuit unele texte, mai ales,la reeditarea din 1970, paginile din Medium oriCastelul orbilor, unde a procedat la eliminãri ºicorecturi importante, date despre situaþiamanuscriselor, a variantelor – câte vor fi existând,fiindcã se pare cã poetul reþinea doar formele„definitive” ale textelor sale; mai multe confruntãriale propriilor comentarii critice cu ale altor cititorispecializaþi, ar fi dat mai bine seama, apoi, desprereceptarea operei (e o lipsã reparatã în parte prinamplele citate din lecturile critice semnificative aleoperei, plasate la sfârºitul fiecãrui volum).„Pedagogicã” în felul ei, ar fi fost ºi reluarea înpagini de „anexe” a unor texte marcate ideologic,respinse apoi de autor, precum versurile din Soarelecalm ºi Poem despre tinereþea noastrã, alãturi deprozele „realist-socialiste”... Foarte bine-venitã estecronologia vieþii ºi operei, prin care se deschidevolumul I, dar reluarea ei în volumul al doilea nuera, cred, neapãrat necesarã. Dincolo de astfel deobservaþii, ediþia de faþã rãmâne însã o realizareremarcabilã ºi valoroasã, care aduce mari serviciicunoaºterii unei personalitãþi de prim rang aliteraturii române contemporane.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Gellu Naum în actualitateIon Pop

Page 11: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

În volumul lui Gellu Naum Prozã (ed. deSimona Popescu, Iaºi, Ed. Polirom, 2012, 470p.) atrage atenþia, prin destule formulãri

programatice, meditaþia autorului asupra poetului,a rolului sãu ºi a poeziei, înþelese în mai multefeluri. Din acest punct de vedere, volumulTeribilul interzis (1945), operã de tinereþe cureflexe sidefii - asupra cãrora discuþiilenestingherite abia acum pot începe, cãci numaiacum avem la dispoziþie întrgul corpus al opereiscriitorului –, se vãdeºte a fi plin de sugestii.

Teribilul interzis include mai multe texte, daradevãratul manifest prin intermediul cãruia GelluNaum se raporteazã la poezie este conþinut detextul Cerneala surdã, despre care autorul aregrijã sã avertizeze, dintru început, cã este vorbade un capitol din întreg - ºi nu un text de sinestãtãtor - ºi cã „este, în cea mai mare parte,plagiat”. Dacã avertismentul trebuie luat în serioscu toatã rigoarea, mai rãmâne ca textul sã fietrecut prin sita sursologicã ºi sã i se depistezeprototipurile. Dacã însã este altminteri, atuncinota autorului ar putea avertiza asupra faptului cãacesta nu socoteºte originalitatea auctorialã nicinecesarã, nici respectabilã.

De altfel, condamnarea originalitãþii merge, laNaum, mânã în mânã cu punerea sub acuzaþie apoeziei. El proclamã, fãrã ezitare, necesitatea de„A depoetiza universul” (p. 175). Motivul este cã„Mi se pare sigur cã omul nu se mai exprimãliber de când a inventat poezia, dupã cum nu maigândeºte liber de când a inventat religia” (p. 177).Mai mult decât atât, compunerea liricã esteechivalentul unei strangulãri (a unei cenzuri?): „Aface un poem înseamnã a sugruma. Între un poetºi un sugrumãtor e o imensã asemãnare: mâinilelor sunt imaculate” (p. 172). Se produc astfel,rãni, traume: „Poezia adânceºte rãnile pe care leface raþiunea. Acesta este poate singurul lucrucare-i justificã existenþa” (p. 169).

În acelaºi sens, Gellu Naum condamnã ºidisperarea, cãci „Orice dezesperare este poeticã”(p. 179). Soluþia este redescoperirea naivitãþiimaxime, a incomprehensibilului ºi incoerenþei,chiar. În acest scop el cheamã: „Sã cretinizãmlimbajul” (p. 176). Se poate spune, în virtuteaacestei cãutãri, cã direcþia ludicã în poezie – de laEmil Brumaru la ªerban Foarþã (ºi nu numai) îidatoreazã mult. De altminteri, nu altceva

propunea tehnica aleatoriului caracteristicãdadaismului.

Lucrurile nu sunt, totuºi, simple. Poeziadiscurs trebuie stârpitã, în timp ce poezia lumerãmâne indispensabilã: „Ceea ce avem de distruseste poezia. Ceea ce avem de menþinut estepoezia. Cum lesne se poate vedea, poezia estedouã lucruri bine distincte” (p. 173). În fapt,artistul are dreptate, cerând înlocuirea retoriciipoetice cu poezia cu înrãdãcinare ontologicãdirect în faptele de viaþã. „S-a uitat prea adeseamarea noastrã posibilitate de a gândi liber ºi chiarceea ce era de exprimat – pentru formeleexprimãrii. Aceasta ne-ar îndreptãþi sã ucidempoeþii” (p. 175). Soluþia – radicalã – a eliminãriipoeþilor din viaþa socialã ºi artisticã nu este nicinouã, nici originalã. Platon o preconizase cumultã vreme înainte. Gellu Naum se rezumã sãadere la ea. Nu întâmplãtor, desigur. Tratamentulradical aplicat poeþilor are legãturã ºi cu un altcrez al artistului: „Este destul de ciudat cât depuþin dã de gândit tendinþa comunã a poeziei ºi acruzimii” (p. 179). Prin urmare, poetul – un„sugrumãtor”, nu-i aºa? - practicând un gen deabordare literarã înrudit esenþialmente cucruzimea radicalã, poate fi cu dreptatebeneficiarul unui tratament de factura celor pecare le practicã.

Cu toate acestea, Gellu Naum identificã ºiipostaza victimarã a acestui asasin de vocaþie careeste autorul de versuri. „Poeþii au fost victimelemijloacelor lor. Cea mai mare parte dintre ei s-aumãrginit, în mod nenorocit, la a reproduce olume sau alta” (p. 175). Reproducerea unui întregunivers prin intermediul liricii ar fi, astfel,insuficientã, probabil pentru cã datoria poetuluieste alta decât mimesis-ul. ªi, într-adevãr, ceea ceîi revine poeziei ca sarcinã este punerea în crizã,alerta („Cu atât mai bine dacã poeþii, a cãror ceamai arzãtoare sarcinã este în zilele noastre creareacrizelor de conºtiinþã, vor sucomba primii roºi deaceste crize” - p. 176). Greºeala capitalã a fostmereu cã „Marea majoritate a poeþilor n-au fostdecât mârºavi consolatori, siniºtri profesori deplâns ai umanitãþii. Ei au decretat iluzoriidorinþele, visele, în profitul unei abjecte aparenþede realitate. Ei garantau chiar iluzoriul dorinþelor,declarându-le poetice, gratificând visul cu efigia

poeziei, confundând expresia cu un aspect al ei,ideal, frumos. Poeþii viitorului au ca punct deplecare aceastã neîncredere în poezie” (p. 173).Or, este limpede cã suspiciunea faþã de poeziaînþeleasã astfel trebuie privitã ca premisaobligatorie din care se naºte un alt discurs de tippoetic. Naum o spune ºi altfel, nu mai puþin clar:„Poezia nu mai ritmeazã acþiunea: EA ESTEÎNAINTE!” (p. 169) Acest „înainte” marcheazã nuo anterioritate temporalã, ci o direcþie deînaintare. Cronologic vorbind, el devine marcaviitorului, „înainte” fiind ceea ce ni se aºterneînainte de aici încolo, în condiþiile unui „aici”care semnificã tocmai noul punct iniþial depornire, cel din care vechiul înþeles al poeziei esteabandonat. În acest fel, nu mai e nicio mirare cã„Poetul vede în mãsura în care orbeºte” (p. 171),devenind un Tyresias, profetul-orb, figurãarhetipalã în care stingerea luminii ochilor estecomplementul deschiderii ochiului interior.

Un anume sens comunitar, social în cheiamasificãrii, transmite ºi adagiul cã „«Poeziatrebuie fãcutã de toþi. Nu de nici unul.» Nudepinde decât de conºtiinþa umanã sã se revoltecontra celor care o obligã sã se serveascã depoeþi” (p. 170). Cu alte cuvinte, o societate poateaccede la profunzimile abisale ale liricului ºieliminându-ºi poeþii confecþionaþi, simpli purtãtoride retorici, sau abandonând facerea poemului,cãci el nu este decât un instrument constrângãtorîn ordinea revelãrii îngustimii limitelor propriiindividului ºi colectivitãþii („Nimic nu-i mai tristºi mai abuziv decât un poem pentru cã nimic nuaratã mai bine orizonturile teribile pe care celcare le doreºte se teme sã le întâlneascã” - p. 172).

„Atâta timp cât vor exista poeþi, nu vomputea face dragoste” (p. 170), conchide GelluNaum, subliniind cã valoarea adevãratã o dãiubirea autenticã, nu maimuþãrirea ei poeticã. Înfond, nu altceva spunea ºi Isus Hristos, descifrândlumea ºi viaþa eternã sub specia iubirii; fie ºiînvârtind biciul deasupra capului.

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Despre poezia de dupã poezieOvidiu Pecican

Gellu Naum si sotia sa Lyggia, la Comana în 1983

Page 12: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Identitate ºi regionalism literarMircea Muthu

Problema regionalismului (nu numai ) culturalºi integrabilã, astãzi, într-un concept geopoliticmai larg a fãcut, de-a lungul timpului, obiectul

consideraþiilor aluvionate din mai multe direcþiicomplementare ce trebuie privite în articularea lor,aº spune, rizomaticã. Astfel, în aria rãsãriteanã aEuropei echivalãrile fragile de genul popor-naþiune-teritoriu au problematizat existenþa multoridentitãþi etnice sau lingvistice, mai cu seamã încazul diasporelor cu densitate numericã. In aceeaºimãsurã, persistenþa binomului Centru – Periferiecunoaºte tensiuni adesea dramatice. De pildã,miºcãrile centrifuge care au însoþit, în a douajumãtate a veacului al XIX-lea, constituirea statelor-naþiuni l-au condus pe Nicolae Iorga la constatarea,devenitã clasicã, anume cã „o þarã nu este a loculuiunde stã, ci a þintei la care e uitã”. Or, „þintele”,adicã centrele de putere sunt de calibre ºi cuintenþionalitãþi diferite, expansioniste saurecuperatoare, dacã ne gândim bunãoarã laatitudinea Rusiei ºi a României faþã de Basarabia.Însã ambele tipuri de „þinte” asimileazã dar se ºiînfruntã într-un conflict adesea de uzurã cuparadigmele civilizaþiiilor rurale, certificate sprepildã de obºtea româneascã sau de zadruga sud-slavã etc., ele constituind garantul „identitãþiisimþite” sau, altfel spus, a „solidaritãþii organice”(Al. Duþu). În sfîrºit, în ultimele decenii,globalismul cu intenþiile sale nivelatoare la niveldeocamdatã informatic ºi economic determinã re-definirea regionalismelor, desigur, în altã gramaticãdecât în aceea schiþatã de Ibrãileanu, PompiliuConstantinescu, Al. Dima º.a. Examenul critic, pede altã parte, propusese prin Gh. Marcu oGeografie literarã (1981), de asemenea NicolaeOprea în Provinciile imaginare ( 2001) sau CornelUngureanu cu Geografia literaturii române, azi, într-o serie ce debutase în 2003 ºi exemplele nu seopresc aici. În acest siaj dar pe alt palier, celgeopolitic, aºa numita „literaturã moldoveneascã”motiveazã preocuparea salutarã, polemicã ºiconstantã a cunoscutului istoric literar Dan Mãnucãpentru recuperarea „identitãþii simþite” (înconsonanþã normalã cu aceea de dicoace de Prut)dar ºi pentru amendarea / recuzarea a ceea ce s-anumit „identitate ordonatã”, impusã cu forþa decãtre autoritãþile ruseºti ºi sovietice. Cercetat înacest context alcãtuit din tensiuni dar ºi cu fireºticomplementaritãþi, regionalismul ca „fenomen decentrifugare literarã” fusese deja tratat înPerspective critice (1998) reluat din unghiulgeopoliticii în Literaturã ºi ideologie (2005), ºiacum, în Literaturã, identitate ºi regionalism (2012).Pornind de la convingerea cã „nu se va ajunge la odizolvare a identitãþii etnice”, precum ºi de lainterpretarea identitãþilor culturale ca „un factor deechilibrarea a dizarmoniilor civilizaþiei europene”Dan Mãnucã atenþioneazã cã „nu pot fi createmodele integraþioniste într-un domeniu în caresensibilitatea faþã de ceea ce se numeºte tranziþie searatã extrem de acutã”. De aici, grafierea Crizelorde identitate culturalã (din unghi etnografic, etnic,lingvistic, social-istoric º.a.) cu numeroaseexemplificãri extrase din îndelungatul ºi aberantulproces de rusificare (nu numai culturalã) a spaþiuluicultural basarabean ºi tratate în comparaþieconcludentã cu statutul literaturii germane dinRomânia. În raport cu agresivitatea conceptului de„literaturã moldoveneascã”, menit sã susþinãsciziunea teritorialã, literatura minoritãþii germanedin România s-a aflat mereu pe liniamentul „creãrii

unei autodeterminãri culturale care nu s-a fãcut îndetrimentul a ceea ce se numeºteBinnendeutscheliteratur”. Mai mult, în numeroaseþãri europene literaturilor, regionale „li se cautãnumitorii comuni cu ai literaturilor-mamã” ºi cufinalitatea unor sincronizãri „care sã evitemarginalizarea”. Ceea ce, odatã în plus, justificãpledoaria lui Dan Mãnucã pentru racordarea, cuspecificitãþile de rigoare, a valorilor literare dedincolo de Prut la matca fireascã, concretizatã cupreþioasele descoperiri de istorie literarã (încapitolul Aglaia ºi începuturile romanuluiromânesc) sau cu instructivele comentarii despreapariþiile editoriale din Basarabia, multe dintreacestea curãþate de antiromânismul violent de pânãmai ieri. Comentarii ºi îndreptãri au în vederelucrãri cu caracter de sintezã (Ana Bantoº,Deschiderea spre universalism. Literatura românãdin Basarabia postbelicã, 2010), romanul lui NicolaeDabija (Teme pentru acasã,, 2009) despre universulconcentraþionar sovietic, enciclopedia lui IurieColesnic (Femei din Moldova, 2000) sau antologialui Adrian Dinu Rachieru (Poeþi din Basarabia,2009).

La finalul lecturii reiterez, împreunã cu autorul,dorinþa posibilitãþii de schiþare mãcar a unui modelintegraþionist în care cei aproximativ zece milioanede români aflaþi în afara frontierelor þãrii sã seîntâlneascã pe linia „identitãþii simþite”. Întrebarea„se confundã sau nu românismul cudacoromânismul?” este mereu incitantã ºi, dincolode procesul de absorbþie ºi, în consecinþã, decentrifugare a diasporelor româneºti, conºtientizareaapartenenþei la paradigmele lingvistice ºi etnograficecu implicarea, politicã ºi culturalã, a þãrii-mamã arputea aduce, pe palierul duratei medii ºi lungi,rezultate optime mai ales prin contracarareaprocesului distructiv promovat prin politicã de stat(aromânii din Grecia, vlahii din valea Timocului,românii din Ucraina º.a,). E de subscris astfel laconcluzia lui Dan Mãnucã din capitolulDacoromânism, diaspora, exil :: „apartenenþa ladacoromânism poate coagula în mod esenþialidentitatea naþionalã, conferind, totodatã, unanume coeficient de stabilitate, prin admitereamulticulturalismului ºi a aculturaþiei”. Sigur, s-arputea obiecta, pe bunã dreptate, cã ne întoarcem larecuperãrile idealizate din trecutul nu preaîndepãrtat, în care dacoromânismul ar face perecheopozitivã cu tracismul sau ilirismul. Totuºi, dincolode excesele, respectiv de „puseurile anexionist-identitare” destul de vizibile în þãri învecinate caUcraina sau Rusia actualã este de dorit sã avem osintezã sau un repertoar cu specificitãþile culturiiromâneºti din afara frontierelor de astãzi. Unînceput notabil este semnat de Catinca Agache(Literatura românã în þãrile vecine,1945 – 2000,2005) ºi atari iniþiative lãudabile trebuie continuateºi, evident, dezvoltate. Aº mai adãuga faptul cãîntr-un asemenea cadru asociat, etnic ºi mentalitar,cu pielea de leopard, fenomenul diglosiei sau, la felde frecvent, al poliglosiei, ar putea conduce, celpuþin cultural, la aºa numita identitate multiplã cear rãmâne de circumscris conceptual ºi structuralnu doar în centru ºi est, dar ºi în vestulcontinentului confruntat cu fenomenul imigrationistde masã, de la rãsãrit spre apus ºi din sud sprenord.

accentspuneam. Am scris asta în prefaþa din primulvolum. ªi-am precizat cã aceastã colecþie de laPolirom nu este una de „opere complete”. Nu ºi-agãsit locul în volum nici Apolodor – care mie-miplace foarte mult, dar care nu e o cartesuprarealistã.

–– Nu-mi plac întrebãrile „de încheiere”, au cevatrist, funerar. Aºa cã am sã te rog sã-mi (tran)scriiun poem scurt, populat cu fiinþe ciudate ºi, dacã sepoate, iresponsabile.

–– Mã întreba cineva nu demult dacã apare despisica în poezia lui Gellu Naum. ªi spuneam cã nu,mai mult apar pãsãrile… Enumeram cîteva. Uite,fac ºi aici un mic exerciþiu de critificþiune. Aducpãsãrile lui Naum în scenã, douã versuri de-ale lui(în italice), o imagine a lui Victor Brauner ºirestul… restul va fi dicteu automat:

DDeesspprree nniiººttee ppããssããrrii ººii ddeesspprree,, ddeessiigguurr, TTiimmpp

Am vãzut cutia de lemn (aproximativ 10/20) ºicele 18 pãsãri aflate înãuntru:

pasãrea violetã a violenþei, pasãrea de lemn,pasãrea de tablã, pasãrea bolnavã, pasãrea oarbã,pasãrea cu geanta galbenã, pasãrea din vioarã,pasãrea care aduce un cuþit, pasãrea care s-a culcatîntr-o altã pasãre, pasãrea furioasã pe ultimulcopac, pasãrea cu pantofi cu gheare portocalii,pasãrea imobilã de la rãspîntii, pasãrea mireasã,barza nocturnã, privighetoarea cu ºorþ alb,pelicanul din labirint, mierla minusculã în care setopeºte bezna, rîndunica de plumb.

Am deschis cartea cu imagini ºi am vãzut-o pemama pãsãrilor.

Îmi place de cel care a pictat Mama pãsãrilor.M-a învãþat

multe.Mã uit la Mama pãsãrilor ºi mã gîndesc la el.

Am închis cartea ºiam vãzut pãsãrile þîºnind sau împlîntîndu-se-n

tufiºsmulgînd boabele roºii de coacãz– pãsãri frumoase, galbene ºi negre ºi verzi.Am vãzut pãsãrile mari ºi gri cum furã boabele

de struguridin viþa mea de vie. ªi m-am bucurat.Dar pãsãrile mici, ruginii,ele-mi furã imaginileºi le duc mai departe.

O pasãre micã, ruginie a furat imaginea dinmintea mea

în care era o pasãre micã ruginie.Mi-o va aduce tot mie spre toamnã (darîncã nu aveam cum sã ºtiu).

M-am întors cu spatele la pasãrea micã ºiruginie.

Odradek, orgosputnik ºi axoloþii atîrnau pe cer.Cerul acela era în mintea mea.Cerul de deasupra era senin, albastru.Eu eram un prototzoar, un hipnocamp, un

ornictorinstudiam timpulca de obicei.Spuneam deodatã: „CONSTRUIESC

PERPETUUM MOBILE”.

(Urmare din pagina 9)

Page 13: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Femeiile diin Cluj

Am vãzut multe þãri, am vizitat multe oraºe,am întîlnit mulþi strãini; dar n-am mai pomenitaºa femei frumoase ca la Cluj. Sînt ca pãsãrelelecare în fiecare zi migreazã dintr-o parte în cealaltãa oraºului. Sînt secrete ca zborul acelor creaturiînaripate, mai uºoare decît aerul pe care îlstrãpung. Umblã îndrãzneþe pe strãzi, sigure întrecerea lor, te ating uºor cu privirile caste ºiprovocatoare, alunecoase ºi poruncitoare. Sîntimpenetrabile, inaccesibile în aparenþã, sîntînþelepte ca Istoria pe care o încarneazã, sîntvitale ca tinereþea ce trãieºte în ele. Sînt tinere,sînt înalte, sînt blonde ºi brunete, sînt orice, darnu vulgare. Fineþea lor te surprinde, farmecul lorte ameþeºte, parfumul lor te îmbatã ºi te învãluie.Femeile din Cluj care umblã sînt un spectacolîntr-un oraº spectaculos. Nu þipã niciodatã, nu-ºipierd vreodatã rãbdarea, te ajutã mereu ºi faclumea sã meargã înainte. Eu nu cunoºteamfemeile din Cluj ºi nici oraºul lor; nu ºtiam cã eleexistã ºi sînt aºa de afectuoase. Acum cã ºtiu, sîntmai senin ºi mai eliberat de zgîrcenia posesiei.Privesc în fiecare searã pãsãrile care migreazã, îmizgîiesc ochii la zborul lor, le admir trecereasprintenã ºi un ºuvoi de fericire mã rãscoleºte; caatunci cînd observ miºcãrile delicate ale femeilordin Cluj. Au caracterul luminos ºi ferm al acestuioraº, rãspîndesc pacea pe care o respiri aici, sîntarmonioase ca edificiile ºi pieþele; nu stau nicio-datã în loc, ci înainteazã cu hotãrîre în spaþiul pecare acest oraº îl protejeazã ºi îl adorã. Le priveºticum îºi strãbat itinerariile imprevizibile: sînttraiectorii, sînt poveºti, sînt existenþe în mers carete atrag; sînt sirene de care nu te poþi elibera, sîntputerea magiei mereu aþintite spre bine. Tefarmecã ºi vraja lor îþi taie vorbele, nu mai aicuvinte cu care sã le necãjeºti, cu care sã lejigneºti. Poþi doar sã le admiri miºcarea dulce ºisã le adori misterioasa frumuseþe. Ca atunci cîndpriveºti pãsãrelele care, libere ºi desprinse de oricenevoie, brãzdeazã potecile cerului, îndreptate într-o direcþie pe care mintea n-o poate niciodatãîmbrãþiºa. Libertatea ºi sprinteneala lor produc oprofundã tulburare; ca aceea provocatã de femeiledin Cluj. Mã întreb adesea ce au ele în comun,femeile din acest oraº, care este elementul care leuneºte, care este acel fir subþire, aproape imper-ceptibil de care, în ciuda enormelor diferenþe, sînttoate legate. Respir aceastã invizibilã ºi totuºifoarte solidã identitate a lor, simt în aer brizaacestei esenþe a lor. Aº vrea s-o strîng între degeteca s-o observ, s-o examinez, cu teama cã îmi vascãpa în eternitate; aº vrea sã iau puþin din acestparfum esenþial al lor, sã-l pun într-o cutiuþã ºi sã-l iau cu mine pentru totdeauna, chiar ºi atuncicînd voi fi obligat sã mã despart de acest locvrãjit. Femeile din Cluj ºtiu sã zîmbeascã, sîntcreaturi sprintene ºi volatile, sînt de o frumoasãmîndrie, sînt incoruptibile, merg pe strãzi, dar

gîndurile lor nobile zboarã pe cer ºi toate împre-unã se adunã în înãlþimi, ca niºte balonaºe scã-pate din mîinile unor copii neatenþi; formeazã ocuverturã idealã, un fel de atmosferã a gîndurilorluminoase, care cu trecerea anilor, a secolelor, adevenit tot mai densã, tot mai sfîntã. Aceastãcuverturã de nobleþe înconjoarã oraºul ºi îl fereºtede rãu, de urã, de ranchiunã, de duºmãnie.Femeile din Cluj sînt cinstite, sînt profunde, sîntmaiestuoase, sînt umane, sînt disponibile, darnumai în faþa binelui. Nimeni sã nu îndrãzneascãvreodatã sã le jigneascã, sã le zgîrie bunãtatea.Sînt inatacabile, nimeni nu poate spera sã lecucereascã, fiindcã doar ele sînt cele ce cuceresc.Au înãlþat cu hotãrîrea lor netulburatã, cu imensullor curaj hrãnit de simþul dreptãþii, ziduri inde-structibile, deºi invizibile. În spatele acestor ziduriºi sub cerul bunãvoinþei angelice, au edificat unmicrocosmos ideal, în care trãiesc fericite ºi feri-ciþi trãiesc bãrbaþii lor. Care le iubesc pînã la rãtã-cire. Toatã aceastã puritate, toatã aceastã bunãtatestrãlucesc pe chipul lor, în stilul lor, în mersul lorºlefuit de-a lungul timpului. Iatã de ce cred cãdintre cele mai frumoase femei ale lumii nu vorlipsi niciodatã femeile din Cluj.

Scrriisoarre deschiisãã

Dragã Adrian,

Sã nu fii surprins cã te tutuiesc; permite-miaceastã familiaritate, pe care vreau s-o adopt pen-tru a exprima în modul cel mai direct ceea ce aºvrea sã-þi spun. Acum simt cã a sosit momentulpotrivit; acum, cã au trecut mai bine de patruzecide zile de la acel punct crucial, simt nevoia sã-þivorbesc. Scrisul este o activitate ce poate fiîndeplinitã doar dacã simþim o chemare: azi audo voce care îmi spune sã fac aºa. Cã aceastã vocemi-a atras atenþia este ºi un semn cã sînt iar sãnã-tos, cã acum mã simt bine. Mulþumitã þie, care înnoaptea aceea mi-ai salvat viaþa. Acest adevãr mi-afost mereu limpede, însã pînã acum poate cã nuaveam suficientã energie sã revãd în minte acelemomente; poate cã spaima de-a fi trecut razantpe lîngã moarte mã copleºea încã, tãindu-mi pînãºi rãsuflarea pentru a da glas emoþiilorînvãlmãºite, care s-au nãpustit asupra mea în ulti-ma perioadã. Unii vor crede cã salvarea vieþiicelorlalþi e însãºi munca ta, cã pentru tine e nor-mal sã operezi pe o inimã obositã ºi bolnavã, sãeviþi producerea unei pagube ireversibile sau chiarfatale. Pentru mine rãmîne un miracol faptul cãinima mea, pusã în pericol, a întîlnit tocmaimîinile tale dibace; cã traiectoria vieþii mele s-aintersectat cu fulgerãtoarea ta capacitate de-a eva-lua ºi a hotãrî ce anume trebuie fãcut în acelmoment; cã ai avut abilitatea de-a duce la capãt ooperaþie perfectã, care s-a întins de-a lungulîntregii nopþi. ªtiu cã mii de cardiochirurgi dinlumea largã fac ceea ce tu ai fãcut, cã tu însuþi aiefectuat, de-a lungul carierei tale, sute ºi sute de

operaþii, dintre care multe chiar mai dificile decîtcea efectuatã asupra mea. Totuºi, atunci cînd ooperaþie de o semnificativã complexitate estefãcutã asupra noastrã, poate fiindcã ne-am apropi-at de acea graniþã impalpabilã ce desparte viaþade moarte, ni se pare cã dupã ce ne-am prãbuºitdevastaþi cãtre prãpastie, o mînã prietenã, înzes-tratã cu o enormã forþã beneficã, ne-a opritcãderea ºi ne-a dat un nou avînt spre înãlþimi,restituindu-ne acea viaþã pe care eram pe punctulde-a o pierde. Nu e un lucru banal, nu e nimicplanificat dinainte ºi nu înseamnã cã reuºeºtemereu. Plecasem de-acasã pentru a face un simplucontrol ºi m-am pomenit într-o ambulanþã, carem-a transportat într-o salã de operaþii pentru ointervenþie cardiovascularã urgentã. Probabil cãaceastã impetuoasã precipitare a situaþiei, pentruprima datã în viaþa mea, m-a fãcut într-adevãr sãînþeleg – deºi toatã lumea o ºtie, altceva este sãsimþi cã þi se întîmplã tocmai þie – cã totul poatefi pierdut în cîteva ore sau chiar în cîteva clipe.Faptul cã am urcat înapoi pe culme, cã am scãpatîn cel mai bun mod cu putinþã, îl voi consideramereu un eveniment miraculos. Toate acestea s-auîntîmplat într-o þarã pentru mine strãinã, într-unoraº cum e Cluj-Napoca, despre care cu trei ani înurmã nici mãcar nu ºtiam cã existã. Aceste împre-jurãri, împreunã cu faptul cã eram în Transilvaniade unul singur, în lipsa familiei, au sporit difi-cultãþile ºi neliniºtea cu care deja de obicei oricineînfruntã asemenea situaþii.

Totuºi a fost pentru mine un prilej care mi-apermis sã dobor o prejudecatã ºi sã mã simt încãmai aproape de români ºi de România: eram con-vins cã e preferabil, în rezolvarea problemelorgrave de sãnãtate, sã fii îngrijit în þara ta. Dupãaceastã experienþã, nu mai cred acelaºi lucru.Acum sînt convins cã prezenþa mea la Cluj-Napoca, atunci cînd am înfruntat o situaþie aºadelicatã, a fost un adevãrat noroc sau poate chiarun semn de graþie. Dragã Adrian, întîlnirea noastrãa avut ºi va avea o semnificaþie personalã ºi pri-vatã, dar totodatã are ºi o valoare publicã:scrisoarea mea deschisã are nu doar scopul de a-þiexprima întreaga mea stimã ºi recunoºtinþã, ci ºi peacela de-a sublinia adevãratele merite ale þãrii tale.Vrea sã fie o mãrturie a felului în care ne putemsimþi aproape de un om care a oferit o soluþie deci-sivã, într-un moment dramatic, o dovadã a inten-sitãþii prieteniei pe care o simþim pentru un om pecare l-am întîlnit întîmplãtor, cu patruzeci de zilemai devreme; dar ºi a modului în care putem apre-cia ajutorul pe care l-am primit într-un oraº strãin,din partea unor persoane care vorbesc o altã limbã,dar sînt pline de umanism. Aº vrea ca toþi acei ital-ieni, care mai pãstreazã încã o atitudine de îngîm-fare ºi superioritate, dacã nu cumva de discrim-inare, faþã de românii ce emigreazã în Italia, sã fievindecaþi de asta; aº vrea ca toþi italienii sã afle cãa fi român nu e sinonim cu a fi delincvent ºi cãuneori un român îþi salveazã viaþa. Întîlnirea noas-trã, Adrian, întãreºte legãtura dintre þãrile noastre,distruge o altã prejudecatã idioatã, care ne împingesã nu avem încredere unii în ceilalþi ºi alimenteazãuneori dispreþul ºi ura. O întrebare banalã mi-amtot pus în aceastã perioadã, care a trecut de cîndm-ai operat: cum ai izbutit oare, în noaptea aceea,sã-þi învingi oboseala ºi somnul, sã suporþi toatãosteneala pe care probabil cã ai resimþit-o ºi sã nute prãbuºeºti? Eu n-aº fi reuºit.

Prezentare ºi traduceri de LLaasszzlloo AAlleexxaannddrruu

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

proza

Patrizio TrequattriniPatrizio Trequattrini s-a nãscut ºi a studiat la Roma. A devenit profesor ºi a predat filosofie, istorie ºi materii

literare în diverse licee italiene. De peste trei ani s-a stabilit la Cluj, unde predã italiana la Colegiul Naþional “G. Bariþiu”. A publicat în italianã, iar apoi în traducere româneascã, tragedia Furio ºi romanul ªantajul. Perioadacãutãrilor sale artistice se completeazã acum cu o nouã etapã, în care a învãþat limba românã ºi a început sã com-punã o serie de proze scurte, dedicate spaþiului care l-a primit cu generozitate. Locuitorii Clujului, clãdirile saleimpresionante, strada care miºunã de lume, tinerii admiraþi la o discotecã, meditaþiile senine ºi încurajatoare inspi-rate de noua sa casã, depãºirea unui pericol existenþial, cu ajutorul devotat al unui medic clujean, sînt noile temeale scrisului sãu. Felul cum sîntem vãzuþi ºi sîntem puºi în paginã de un italian sensibil, care a învãþat sã necunoascã, ne poate atrage atenþia. (L. A.)

Page 14: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

IIooaann-PPaavveell AAzzaapp: – Domnule Mircea IoanCasimcea, aþi debutat editorial destul de târziu,chiar dacã, nefiind „afiliat” strict unei grupãriliterare, nu se poate vorbi despre un debutîntârziat, mai ales cã dupã debut aþi apãrutconstant pe piaþa literarã, cu poezie, prozã,publicisticã º.a. Care a fost parcursuldumneavoastrã pânã la prima carte publicatã?

MMiirrcceeaa IIooaann CCaassiimmcceeaa: – Am venerat dinadolescenþã actul de creaþie, considerându-l laînceput gest sacru. Nu prea târziu, în anii deliceu, am încercat sã aflu dacã nu cumva sunt ºieu unul dintre aleºi. Sã mã exprim cu o metaforã,am probat Marea cu degetul, mai ales cã amlocuit la Constanþa mulþi ani, eu fiind dobrogean.Scriam versuri cu valoare medie ºi dintre acestea„publicam” la gazeta de perete aLiceului/Colegiului „Mircea cel Bãtrân” dinConstanþa, instituþie de prestigiu, unde, însã, nuse edita nicio publicaþie pentru elevi, de asemeneaîn localitate nu exista o publicaþie culturalã.

Debutul absolut s-a petrecut destul de târziu,în anul 1967, în preþuita revistã clujeanã„Tribuna”, cu prozã scurtã, am publicat apoi încealaltã prestigioasã revistã clujeanã, „Steaua”, înfine am fost publicat, tot cu prozã scurtã, deFãnuº Neagu în revista bucureºteanã „Luceafãrul”.Totuºi, debutul editorial, întârziat ºi el, estemarcat de cartea cu schiþe ºi povestiri intitulatãColonia, tipãritã în anul 1982, bine primitã decritica literarã, nu doar clujeanã. Din anul 1997,însã, public ritmic cãrþi cu prozã scurtã, romane,poeme, literaturã pentru preadolescenþi, articole,tablete, texte de istorie literarã, recenzii de cãrþi,cronici dramatice, interviuri, aºa cã în momentulde faþã am predat unei edituri textul celei de a 20-a cãrþi, un microroman al cãrui protagonisteste Antim Ivireanul.

Mã consider prozator, chiar dacã am tipãrit ºitrei cãrþi cu poeme. Talentul este sensibilitatea sui-generis cu care viitorul creator se naºte ori,

cum afirmã I.L. Caragiale (citez din memorie)flacãrã misterioasã, nedefinitã. Prozatorii suntscriitori de cursã lungã, al cãror talent trebuiesusþinut de tenacitate. Scrierea unei cãrþi cu prozãimplicã bunã dispoziþie, concentrare sporitã,memorie bunã, stãri de reverie, de anticipaþie,spontaneitate... Un rost important îl au lecturile,cunoaºterea evoluþiei literaturii autohtone ºiuniversale, cu cele mai importante curenteliterare, de la antici la moderni ºi post-moderni.Sunt convins din tinereþe cã scriitorulcontemporan trebuie sã topeascã în propria-icreaþie izbânzi ale antecesorilor, pentru a edifica ocreaþie situatã pe coordonatele literaturii moderne,multiplicatã pe suport clasic sau electronic. Suntconvins cã aspiraþia omului cãtre înnoire, maibine spus pentru invenþie ºi sintezã, constituiecreaþia în general.

– Trãiþi ºi vã desãvârºiþi cãrþile, opera la Turda,în Provincie, cum s-ar spune. Cum vedeþi raportulCentru-Provincie? Existã concurenþã între acestea?Dar în interiorul lor?

– Mã duce gândul sã compar Provincia cuoaza aflatã în toropeala Deºertului ºi cu însuºiDeºertul. Poate mai tentantã ar fi comparareaProvinciei cu un teritoriu format din culmiabundent oxigenate ºi abisuri bântuite de aerrarefiat. Ei bine, astfel de zone se aflã laîndemâna oricãrui provincial, pentru cã fiecareedificã pentru sine oaza ori culmea generatoarede beatitudine, tenacitate, certitudini, sau deºertulori abisul, emiþãtori de apatie, comoditate,scepticism, astfel spus: acþiune sau inerþie.Creatorul din Provincie, afirm eu, este mult maisupus acestor capcane mascate, decât creatorulaflat în importante centre culturale. Acestecapcane devin prietenoase ºi ispititoare, iar cuacceptul ºi conlucrarea creatorului, îºi amplificãforþa seducãtoare. Aºadar aceastã categorie decreatori, când îºi respectã talentul, depune eforturimai intense ºi mai diversificate pentru a se aºezaºi a rãmâne pe tãrâmurile prielnice creaþiei.

De bunã seamã cã în Provincie nu existãnecesara competiþie între creatori, fiindcã aceºtiasunt puþini, iar în unele localitãþi lipsesc modelelede urmat. Cei mai defavorizaþi sunt scriitorii, raraavis, vieþuitori prin Provincia largã. Necesitândemulaþie, cei mai mulþi nu ies din plãcutele zonebinecuvântate, numai cã aceºtia îºi schimbãpunctul de vedere, convingerea despre harulcreator, abandonându-l în favoarea acelei brãþãride aur, numitã profesie, dar ºi a unor hobby-uri,tocmai bune pentru umplut perioada de timpliber numitã loisirs.

În ceea ce mã priveºte, am fost ºi am rãmasun solitar, aºezat când într-o oazã, când pe oculme modestã din domeniul numit Provincia.Orice scriitor este un solitar convins, ori nevoit,însã aici acest privilegiu devine uneori osândã.Fireºte, nu uit anii tinereþii mele, de formare încadrul cenaclului literar turdean „Pavel Dan”, încompania cunoscutului scriitor ºi director alrevistei Pagini literare (1934-1943) – l-am numitastfel pe Teodor Murãºanu –, precum ºi în

compania unor tineri cutezãtori în ale scrisului,unii dintre ei fiind primiþi în Uniunea Scriitorilor,ca de exemplu Viorel ªtirbu ºi Boris VasileMalschi, dar ºi în compania altor tineri talentaþi:Tatiana Mateianu-Cãlina, Vasile Langa, Paul Gon...Trãiesc, desigur, într-un municipiu cubinecunoscute tradiþii culturale, inspiram atuncimireasma tare sositã din perioada interbelicã –acum trebuie sã-l numesc pe vigurosul prozatorPavel Dan, fost elev al lui Teodor Murãºan laliceul de aici –, aºa cã binevoitoarea ºiinconfortabila Provincie m-a învãluit cu potolitãafecþiune... Dar ºi Clujul... Într-o însemnare scrisãde mine ºi tipãritã între copertele unui almanaheditat de filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor,intitulatã Clujul cu douã cetãþi, afirm cã celedouã cetãþi sunt: una culturalã, cealaltã cuprieteni – scriitori, muzicieni, pictori, oameni deculturã. Deplasãrile mele ritmice la Cluj-Napoca,întâlnirile mele ritmice cu unii dintre aceºtia mãreconforteazã, îmi oferã optimismul trebuincios,cãruia uneori îi simt lipsa. Înconjurat de acestebeneficii, am scris cu bucurie spiritualã, cuabnegaþie, dar cu pauze mari ºi mici. Ani de-arândul m-am aflat printre cei situaþi într-o zonãconfortabilã, însã din motive inexplicabile, dar ºiexplicabile, mi-am schimbat convingerea despreharul creator, posibil viguros. Mi s-au oferitfuncþii de conducere în domeniul cultural, pe carele-am parcurs cu autoexigenþã ºi exigenþã.Adeseori creaþia literarã, scrisul, a rãmas pe loculsecund.

– Care mai este azi legãtura cãrþii cu cititorul,impactul acesteia asupra cititorului „obiºnuit”, darºi a criticului? A cãrþii în general, ºi a volumelordumneavoastrã în special.

– Una dintre maximele lui Nicolae Iorga sunãaproximativ astfel: Când o carte se loveºte decapul unui cititor ºi sunã a gol, nu înseamnã cãîntotdeauna cartea e de vinã. În anii noºtri,îndeosebi dupã Revoluþia din decembrie 1989,cititorii pasionaþi sunt tot mai puþini, multebiblioteci personale rãmân de izbeliºte, în cazurifericite ele sunt donate cu dulapuri ºi rafturi unorasociaþii, azile, mãnãstiri, fiindcã descendenþiiposesorilor acestori comori nu au rezervat spaþiupentru astfel de mobilier în vastele lor case or

14 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

interviu

de vorbã cu scriitorul Mircea Ioan Casimcea

„Orice scriitor este un solitar,convins ori nevoit”

Page 15: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

15TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

vile, nu ºi-au rezervat ºi nu-ºi vor rezerva timppentru petrecerea unor secvenþe din acesta cu celmai sincer ºi înþelept prieten al omului, nici n-auauzit povaþa cronicarului Miron Costin: ...Nu estealta ºi mai frumoasã ºi mai de folos în toatã viaþaomului zãbavã, decât cetitul cãrþilor. Pentruaceºtia sintagma culturã generalã nu existã,fiindcã n-au aflat cã existã, însã unii binevoitoriîncearcã sã le vinã în ajutor, aºezând în loculacesteia noþiunea informare. Mã rog, acceptcompromisul, însã doresc ca informaþia sã fiediversã ºi cât mai profundã. Încã din ultimeledecenii ale secolului trecut cartea pe suport clasicnu mai constituie calea exclusivã în formareaprofesionalã ºi zidirea culturii generale, însã acestvehicul al gândirii rãmâne încã multã vremeprincipala cale.

În privinþa impactului cãrþilor mele cu criticaliterarã, sunt mulþumit ºi bucuros cã unele dintreacestea au beneficiat de atenþia unor critici ºiistorici literari cunoscuþi din Cluj-Napoca,Constanþa, Suceava, însuºi Fãnuº Neagu acomentat favorabil primele mele proze scurtetipãrite în revista „Luceafãrul”. Criticii literariaºazã etaloane între cãrþile unui autor, ale maimultor autori ºi recomandã cititorilor valorile,îndeamnã pe cei competitivi sã continue în aceazonã de creaþie, sã amplifice ori sã diminueze,chiar sã renunþe la excese, la chinuirea limbiimaterne, iar atunci când este cazul aºazã coroniþape creºtetul autorului ºi cireaºa pe tortul cãrþiimerituoase.

Referindu-mã la contemporaneitate, mãraportez la literatura modernã, creaþie unde sesitueazã, sunt convins, romanele mele, proza meascurtã, poemele mele. Critica literarã a probataceastã stare de fapt, iar convingerea mea sesuprapune acestor pãreri, fiindcã am încercat,uneori cu rezultate meritorii, sã contopesc cuchibzuinþã procedee de creaþie diverse, care,laolaltã, definesc literatura modernã. Literaturabeletristicã modernã capãtã astfel o mai viguroasãºi mai fascinantã capacitate de atracþie, dar ºi depãstrare la cote ridicate a curiozitãþii intelectuale

ºi a preferinþelor virtualului cititor... Este adevãratcã de-a lungul anilor am scris prozã scurtã care sesitueazã fãrã tãgadã în miraculoasele zone numitefantastic, oniric, absurd. Acestea constituie de fapto relativ însemnatã parte din creaþia meabeletristicã.

– Este recognoscibil în prozele dumneavoastrãuniversul dobrogean – din perspectiva unui„realism magic” îmbinat cu fantastic, fiind mai„afin” aici cu ªtefan Bãnulescu ºi Tudor DumitruSavu, decât cu Fãnuº Neagu –, dar ºi o undã, o„vânã” care vine din proza ardeleanã. Cum s-aprodus acest „aliaj”, cum a ajuns un dobrogean înArdeal, ce v-a „chemat”, ce v-a atras aici?

– Sunt dobrogean prin naºtere, însã am simþitîncã din adolescenþã, prin vase comunicantemisterioase, palpitul Ardealului, am ascultat cuîncântare chemãrile acestui teritoriu de dincolo depãdure, Transilvania prin urmare, pentru cã aceleademeniri tainice gãseau receptori sensibili înfiinþa mea. Motivul important îl constituie faptulcã în linie paternã sunt ardelean, strãbunicul meufiind cioban din Mãrginimea Sibiului, care, întinereþe, s-a sãturat sã facã transhumanþa pânã înDobrogea ºi Bãlþile Dunãrii. De aceea a hotãrât,împreunã cu familia, sã se stabileascã pepãmântul dintre Dunãre ºi Mare, unde iarbapãscutã de oi este mai hrãnitoare. Bunicul meuera june când s-au stabilit în Dobrogea, unde aufost împroprietãriþi cu pãmânt arabil ºi pentrupãºunat, iar eu am vãzut astfel întâia oarã unbãrbat îmbrãcat cu cioareci ºi cãmaºã lungã,frumos ornatã, cu mijlocul trupului înconjurat debrâu lat, þesut din lânã, înnobilat cu borangic...

În Dobrogea, îndeosebi iarna, vântul numitCrivãþul bate mai toatã vremea dinspre nord-est ºifulgii de zãpadã cad oblic pe pãmânt, formeazãlinii albe oblice, deseori învolburate. CândCrivãþul osteneºte, fulgii de zãpadã alunecãliniºtiþi, aºezaþi în linii verticale. Într-un momentde rãgaz al mamei, dar ºi al Crivãþului, am privitdin casã acest fenomen rarisim, când, la unmoment dat, mama a ºoptit: „Ninge ca înArdeal”. Aceastã propoziþie simplã m-a înfiorat ºia declanºat amintiri închipuite, însã transmisegenetic de tatãl meu. Astfel de miracole au fostdeterminante în opþiunile mele pentru palpitantulArdeal.

Folclorul literar ºi muzical dobrogean nu estefoarte bogat, dar s-a îmbogãþit cu nuanþe sud-dunãrene, cu deosebire orientale. Pãrinþii mei au

fost învãþãtori ºi s-au strãduit sã mã ducã atenþipe pajiºtile creaþiilor orale ºi sã le admir,ascultându-i povestindu-mi, ori citindu-mi din cãrþicu poveºti. Aºadar nu abundenþa creaþiei, cât forþaenigmaticã de seducere defineºte folclorul dinsudul þãrii, în general, cel dobrogean, în special.Am urcat în Transilvania la câþiva ani dupã ce amparcurs douã decenii de viaþã, perioadã de timpcând am scris întâile schiþe ºi povestiri demne deluat în seamã... de mine. Aici m-a impresionatsiguranþa acþiunilor, meticulos pregãtite, însã m-aderutat rigurozitatea caracterelor, dar ºi aliteraturii populare. Pana mea a început, la unmoment dat, sã contopeascã aminitirea trãirilordin copilãrie, cu trãirile din prezentul derutant,dar ºi motive folclorice autohtone cu cele dinmitologia clasicã. Istoricii ºi criticii literari PetruPoantã, Constantin Cubleºan, Mircea Popa,Adrian Þion, Ion Roºioru au surprins cu dibãcieaceastã particularitate a celor mai multe dintrescrierile mele în prozã. Exemplu elocvent cred cãeste microromanul intitulat Amintiri închipuite(2005), precum ºi unele proze scurte.

– Aminteaþi la un moment dat, la începutuldialogului nostru, de funcþiile de conducere pecare le-aþi avut, de obligaþiile profesionale care v-au îndepãrtat uneori de la masa de scris. Aufost acestea o povarã?

– Mi-am exercitat profesia într-un mediuluminos, care m-a stimulat sã acþionez cu energiebine distribuitã ºi cu fantezie bine temperatã. Estevorba despre viaþa culturalã, în general, desprelumea cãrþilor, despre lumea Thaliei, patroanaTeatrului, a Comediei. Am fost concomitent ºisuccesiv bibliograf, director de bibliotecãraionalã/municipalã, preºedintele Comitetului deCulturã ºi Artã al municipiului Turda, secretarulliterar ºi directorul Teatrului de Stat/Municipaldin Turda. Activitatea mea profesionalã aconstituit frecvent o bucurie care mi-a încãrcatsufletul cu multiple satisfacþii, motiv pentru caream lucrat multe ore peste cele opt obligatorii,adeseori duminica. Scufundarea prelungitã ºibeneficã în lumina profesiei mele a generat lentaevoluþie a scriitorului care am devenit, întârziereaîndepãrtându-mã de scriitorii din generaþia mea.Mã privesc de pe sol cum planez liniºtit ºiuneori/adeseori nu mã recunosc, învãluit de unnor transparent numit Singurãtate. De fapt acestgând este numai o pãrere, nu o certitudine,fiindcã norul despre care vorbesc constituie formametamorfozatã a prieteniei multor scriitori dingeneraþii diferite.

Interviu realizat de IIooaann-PPaavveell AAzzaapp

Page 16: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

În mentalul popular se mai pãstreazã o seamãde credinþe ºi obiceiuri legate de moarte,precum cele ce urmeazã: „Cât stã mortu în

casã, nu dai cu mãtura, nu deºtizî fereºtile. Dacãsã mormânteazã lunea, mai teamã ºi pã alþî. Cumortu la groapã, când sã fac stãrile, nu-i voie sã teuiþî înapoi, cã sã întoarce mortu înapoi, crede cãdupã el te uiþî. Când traje sã moarã, bolnavu vreasã vadã pã unu, pã altu, da pã care îl strâgãînainte de a întide uãtii, ala moare primu, îl strâgãsã margã dupã el, darã”. (Ciubãncan Maria,Meseºenii de Sus) „Când nu stã cu capu pãperinã, sau stã cu faþa mai mult cãtã pãrete, îisãmn cã traje sã moarã ºi trãbã temat preotu.Când moare o fatã nemãritatã, hanele de pã ea sãn-aibã noduri, când o bagã în groapã, ca pãreteasã poatã lua pã alta, când a ave rând. Dacãamninoasã greu, sau numa nu poate muri, preotuîl roagã pã Dumnezo sã-l cureþe de pãcatele grele,din care cauzã nici moarte nu vine, fuje. Aºe sãzâce, no”. (Sabãu Florica, Ban)

Ne sunt puse apoi, în evidenþã, interpretãri deo mare ºi generoasã subtilitate – cercetarea s-afãcut între anii 2006-2012, în zona etnografico-folcloricã Sãlaj: „La mort, sã nu intre de-a cãºii, ºinici striini, n-ai ce cota la mort. Da, mai alesneamuri, din familie nici atâta, ca sufletu sã sãpoatã dezlipi mai lesne de lumea asta. Pã uãtiiîntiºi sã pune bani, sã nu vadã câtã suferinþã lasãîn urma lui. Dacã te roji insistent când îs ceriuriledeºtise, în Sãptãmâna Luminatã, poate ieºi diniad”. (Both Maria, Popteleac) „Sã pune cupicioarile cãtã uºe, cu mânurile pã ptiept, cudreapta la irimã, în sãmn de încredinþare laDumnezãu. Sã sã astupe oglinzâle, sã nu sã vadãmortu în ea, cã sã întoarce iarã napoi. Mai demultfãcea lumninã cât mortu, sau aºe cam de unmetru de lungã, subþâre. Când bat clopotile s-aprinde, era învârtitã ca on ºerpe, cu capu în sus,pusã la creºtetu capului”. (Coroiu Nicolae, Plesca)

Persistã vie credinþa în puterea magicã anodurilor: „Mortului i sã deznoadã nodurile, cavãduvu sã-ºi poatã reface viaþa. Tãte podoabele isã scot. Sã ieu tãte jos, acaþã în ele pã drum. [Sãdai cât mai multe de pomanã] le primeºte sufletudincolo. Înainte de a sã pune la masã, sã spalã pãmânuri, îºi toarnã apã di la fântãnã. Nu sã întorcpã aceieºi cale, ci pã alte cãi, care pã unde ºede.Unii sã duc ºi la masã”. (Farcaº Victoria, Plesca)

Situaþiile concrete de teren aratã cã practicilormagice menþinute pânã azi, nu li se mai desluºescsemnificaþiile de odinioarã, explicaþia se rezumã lacuvintele „aºe trãbã fãcut”, „aºe fãceau ºi bãtrâniinoºti”, „aºe am învãþat”. Sunt de semnalat în acestsens, ºi alte câteva aspecte relevante: „La cununie,în besericã, cât stã mniroii, nime sã nu treacãpântre ii, moarte îl ie pã unu ºi îi desparte. [Însprecununie] dacã întâlneºti o înmormântare, unu dinmniri moare cât de repide. Cine moare în carevamare post de pãstã an, în marile praznice, întrePaºti ºi Rusalii, când sã dãºtid ceriurile, i-i locuhãrãzât în rai. Când duce mortu, trãbã sã batãclopotile, cã de nu, pãstã hotaru acela cade vremerea, bate grindina, clopotile alungã vremea grea, sãnu sã abatã pãstã sat”. (Farcaº Victoria, Plesca)

„Când sã porneºte dint-odatã vreme rea, sã tragclopotile la besericã. Îi sãmn rãu, s-o spânzuratcareva, s-o înecat, sã umflã apile, ies vãile”. (DruleFlorica, Ban)

Pentru a nu fi „deranjaþi” de mort, cei dinfamilie se afumã cu o bucatã din pânza cu care afost acoperit. Elementele arhaice sunt golite desensurile originare, dar s-au conservat în virtutearespectului faþã de tradiþie, ºi aceasta în pofidafaptului cã unii preoþi se aratã împotriva acestorpractici. Bãtrânii sunt conºtientizaþi asupramodului cum ar trebui sã se desfãºoare lucrurilepotrivit dogmei creºtine, dar continuã sã creadã, înacelaºi timp, în eficacitatea unor practici strãinecreºtinismului. Participarea masivã a bãtrânilor seexplicã ºi prin obligativitatea respectãrii curigurozitate a ceremonialului, întemeiat pe uncreºtinism popular, care valorificã, pentrusiguranþa comunitãþii, ºi alte elemente, de pevariate paliere.

Teodor Burada aratã originea romanã a multormanifestãri legate de moarte, printre ele senumãrã credinþa cã cel îngropat nu ºi-ar puteaodihni sufletul dacã nu i se fac rânduielilecuvenite, obiceiul închiderii ochilor, spãlareatrupului cu apã caldã ºi ungerea lui cu unsori,aºezarea mortului cu picioarele spre uºã, credinþacã mortul, cãlãtorind pe cealaltã lume, ar aveanevoie de un bãþ pentru a se apãra de câini,banul ce se pune în sicriu – vechiul obol ce seplãtea lui Caron, punerea bradului, însoþireamortului cu fãclii, îngroparea lui cu hainele celemai alese, ultima sãrutare ce i se dã, înainte de afi coborât în groapã, turnarea vinului pesterãmãºiþele lui, rostirea cuvintelor „Sã-þi fie þãrânauºoarã!”, despletirea femeilor în semn de doliu,purtarea sicriului pe mâini, de cãtre rudeleapropiate, aprinderea candelelor la morminte,scoaterea de la mort a oricãror podoabe, spãlareacu apã a celor ce se întorc de la mort, ospeþeledate pentru pomenirea mortului, împãrþireapomenilor – toate acestea moºtenite de lastrãbuni, conchide autorul. (Burada, 2006: 33-40)

Unele gesturi ce par într-adevãr desprinse dinvremuri imemoriale, au fost odinioarã mult mainumeroase, dar au rãmas numai în amintireageneraþiilor vârstnice. În ciuda interdicþiei dinpartea preoþilor de a se mai sãvârºi anumite acte,ele se practicã pe ascuns, în virtutea respectãriiunor tradiþii puternice, atât prin vechime, cât ºiprin autoritate modelatoare.

Superstiþia care dãinuie pe alocuri este aceea cãnu nu e bine sã se facã înmormântare într-o zi deluni, deoarece ar atrage ºi moartea celor dinfamilie, dar, conform rânduielilor Bisericii,superstiþia nu trebuie luatã în considerare,înmormântarea putându-se face în orice zi asãptãmânii. „Câtu-i mortu în casã, ale tri zâle, nufaci mare lucru, nu torci, nu þeºi, nu coºi, numãturi, cã le faci pã mort. Trãbã pãstratã liniºtea”.(Farcaº Victoria, Plesca)

Adãugãm un fapt demn de menþinut, anumeacela cã s-au þesut nenumãrate interpretãri ºicredinþe, considerate de cãtre Bisericã „deºarte”, pe

marginea existenþei anumitor trupuri care nuputrezesc; literatura religioasã considerã cã aceastaar fi din cauza unor blesteme sau a unor pãcategrele care au rãmas nespovedite, „dacã sedescoperã, prin voie dumnezeiascã astfel decazuri, preoþii bisericii fac slujbe de dezlegarepentru sufletul celui rãposat”. (Rânduialaînmormântãrii ºi parastasele pentru cei adormiþi,Ed. Anestis, p. 29) Am cules informaþii percutanteîn marginea unor astfel de cazuri, în care sevorbeºte, printre altele, de „morþî nestrâcaþî”,„strâgoi”, nedescompunerea lor fiind explicatã îndiverse forme, unele sfidând chiar ºi limiteleimaginaþiei.

Considerãm oportun sã amintim cã practicilelegate de credinþa în strigoi, spargerea unui vas laieºirea din casã, ruperea legãturilor de la picioarelemortului, aºezarea în sicriu a diferitelor obiecte,trecerea cocoºului sau a gãinii peste groapã suntconsiderate de Bisericã „abateri grave, caredenatureazã învãþãtura de credinþã”. O seamã dealte obiceiuri pãgâne ºi de superstiþii sunt luate îndiscuþie, cum ar fi deschiderea Evangheliei laMaslu, pentru a afla dacã muribundul mai are saunu de trãit, punerea banilor în sicriu, pentru a-ºirãscumpãra trecerea prin vãmi, citirea TaineiCununiei, lângã sicriu, când unul din tineri edecedat, botezarea copiilor avortaþi, deºi secunoaºte norma administrãrii Tainelor doar la ceivii, desfacerea cununiei prin ruperea unei cununideasupra celui mort, pentru ca cel rãmas în viaþãsã se poatã cãsãtori, strãpungerea inimii mortuluica acesta sã nu se facã strigoi, tragerea de sicriude trei ori, la scoaterea mortului din casã, pentruca acesta sã nu-i cheme pe cei vii dupã el, în cazulcã s-ar face strigoi, spargerea unei oale la scoatereamortului din casã, ruperea legãturilor de lapicioarele mortului pentru ca acesta sã poatã pãºipe lumea cealaltã. (Înmormântarea ºi parastasele,Ed. Bunavestire, Bacãu, 2006, p. 59-63) Ele suntcontestate ca fiind contrare credinþei, însã,realitatea de pe teren ne-a confirmat o încrederede nezdruncinat în necesitatea luãrii înconsiderare ºi a acelor acte controversate,nerecunoscute de Bisericã, dar perpetuate de-alungul timpului.

În mentalitatea magicã, se considerã cã ziuamorþii este similarã zilei naºterii, însoritã sauploioasã, ca atunci când s-a nãscut. Acesteisimilaritãþi se adaugã ideea fundamentalã de„soartã”, care acoperã întregul cadru de gândire a

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

eseu

Mentalitãþi vechi ºi noi înproximitatea morþiiInterdicþii ºi superstiþii

Mihaela Rotaru

Page 17: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

bãtrânilor, din care derivã ºi afirmaþia cã omul nupoate decide nici momentul naºterii, nici pe cel almorþii sale, spre deosebire de hotãrârea privindbotezul ºi nunta, care se aflã la îndemâna lui.Informatorii avanseazã câteva reflecþii care ni separ revelatorii în acest context: „Sã nu sã vadãdouã mniresã, cã-i rãu de moarte, sã sã întoarcãcu spatile una cãtã ceielaltã. În drum cãtã cimitir,sã nu te uiþi carecumva înapoi, cã îþi mai moarecineva din familie. Tãt înainte sã te uiþî. Cândcântã cucu pe aproape de casã, câinii urlã sau sapãgropti îi sãmn cã asânþãsc ceva. Le moare stãpânu.Dacã muribundu leapãdã perine, sau sã întoarcecãtã pãrete, îºi lasã capu în jos, traje sã moarã.Moare mai uºor dacã-i pus jos, pã pãmânt. Pã alacare-l strâgã bolnavu, când îi gata sã moarã, pã alaîl teamã moartea dupã el. Cum te aflã moartea,aºe te prezânþî la Judecatã”. (Topan Mariana, Ban)„Sã nu steie cineva din familie lângã muribund, cãnu poate muri, îºi bãneºte mai rãu de lume. (...)Ochii sã întid, sã nu vadã cum îl jelesc ciielalþi.Coptilu iese cu capu înainte, omu pãrãseºte lumeacu picioarile înainte. Dacã te disãzî cu mortu, cereceva, ceva îl supãrã, îl nemulþumeºte, ori cã-i gol,ori cã-i flãmând, i-i sete, îþi spune în dis ce sã-idai, hane, alimente, apã”. (Farcaº Victoria, Plesca)Pãrul tuns de la mort se pune în podul caseipentru ca norocul sã nu plece odatã cu acesta,dacã a avut noroc la vite, la animale, în general, ºidacã a fost gospodar.

Din punctul nostru de vedere, urmãtoarelerelatãri sunt de mare interes: „Nu sã întid nasturii,nici nu sã încing curelile, pãntru ca pãrete sã sãpoatã cãsãtori. De mori în zî de praznic, duminicasau în sãrbãtori, uºile raiului îs deºtise. Îi o datoriesã meri la înmormântare, mai ales la tineri sau laciie morþi de moarte nãprasnicã, cu cât îs maimulþi cu atât îi mai bine, de sufletu mortului, unfel de pomanã”. (Sabãu Florica, Ban)

Anumite obiecte folosite în riturile funebresunt aruncate sau ascunse, pentru a nu avea odestinaþie magicã, bãþul, aþa cu care s-a mãsuratmortul, pieptenele, obiectele folosite la spãlat ºi labãrbierit, pãrul, unghiile, apa cu care a fost spãlat,pentru a nu fi folosite la „fãcãturi”, „boscoane”.„Injeru stã cu sufletu ºi în timpu la ale patruzãcide zile, sã scape sufletu de duhurile întunericuluidin vãzduh. Sufletu întâlneºte atâþia diavoli câtepãcate o fãcut, ºi atâþia injeri buni, câte fapte buneo avut. Lupta sã dã între ãºtia. La botez primeºtiun injer care stã de-a dreapta, ºi care înrejistreazãtãt ce faci bun, da ºi un diavol ce stã de-a stânga.Ce spui su patrafir, la spovadã, Duhu Sfânt ºterje.Da cu fiecare faptã bunã îl îndatorãm pãDumnezãu ºi tãte nedreptãþâle pã care le suferimuãr hi rãsplãtite în cer. ªi paºii pânã la bisericã ni-snumãraþi. [Legarea cununiilor] Ie on sãmn, orice,de la respectivu ºi aruncã în sicriu sau cu aþãînnodatã. Pãntu dezlegare, sânt preoþi care facrugãciuni ºi sclujbe, numa trãbã umblat pã la ii,timp, bani, ºi rãbdare multã”. (Bonþe Maria, Ban)

Scenariul funebru este unitar, în general bineconservat, trãsãturile sale definitorii nu-i permitdetalii înnoitoare; se menþin practicilesuperstiþioase, întregul ansamblu de credinþe pecare omul strãin de modul de gândire al þãranuluile-ar putea socoti drept prejudecãþi, convingeridacã nu primitive, cel puþin absurde ºi, ca atarenecorespunzãtoare spiritului vremii.

Unele manifestãri de substrat magic nusupravieþuiesc decât vag în memoriainformatorilor în vârstã. Amintim aici, deexemplu, folosirea, în diverse scopuri, a apei cucare a fost spãlat mortul, ea putând despãrþi saulega doi oameni, sau chiar omorî. De asemenea,se credea cã apa poate cauza îmbolnãvirea cuiva,eºecuri sau diferite neajunsuri, dacã cel vizat intrã

în contact cu ea. În aceeaºi categorie intra legareanodurilor ºi a ºireturilor, împletirea pãrului femeii,ca soþul ei sã nu se recãsãtoreascã, obiecte închisecu mortul, pentru legarea cununiilor, încheiereatuturor nasturilor – mijloace magice, de altfel,foarte rãspândite oarecând. Pãrul, unghiile, saliva,sângele, urina, excrementele sunt, de asemenea,amintite, în credinþa cã pot dobândi rol magic, ºicare, folosite cu scop distructiv, aduc negreºitmulte nenorociri (de explicat ºi, în consecinþã, decombãtut, doar pe cale magicã).

Pentru a preîntâmpina eventualele rele ce s-arputea abate asupra celor rãmaºi în viaþã, familiaare mare grijã sã arunce, sã ardã, sã îngroape, sãascundã bine elemente ce ar putea ajunge pemâna celor care fac rãu. Se insistã asupraconvingerii cã aceastã grijã profundã este eficaceîn combaterea presupuselor acþiuni nefaste alevrãjmaºilor. „Ca sã uiþi de mort, pui dupã capþãrânã de pã mormânt. Frica de mort mai este cãciteºti rugãciuni ºi þâi post pãntru sufletu lui, sãgãsascã hodinã. Pãrãstasele sã le faci la timp ºitãtã rânduiala. Laºi pomelnic cu sãrindar la popa,sã-l pomineascã patruzãci de zâle. Lunea, de pticãa treia zî, nu sã îngropã, sã îngropã duminica saumarþe, din bãtrâni auzem cã îi început ºi pãntrualte morþî. Amu nu sã mai ºtiu de astea”. (BonþeMaria, Ban) „Aþa, bota cu care s-o mãsurat mortu,sã þâne în casã ca ºi nu ptiarã norocu. (...) sicriusã loveºte de prag sau de uºe, ca ºi cum mortu º-ar bãni de viaþã ºi s-ar despãrþî cu greu, uºe sãtrânteºte ºi sã încuie bine, sã nu sã întorcã mortu.Vasu sã sparje, ca familie îndureratã sã-ºi muteatunce gându în altã parte, oarecum, când sã ieºecu sicriu din casã. Atunce-i moment tare dureros.Când îþi moare cineva din casã, negreºit cã sãnaºte un prunc cât de repide. Aºe-i viaþa, unu vinecând altu îi lasã loc. Când þ-ai trãit traiu, þ-aimâncat mãlaiu. Altu la rând. Coptiii, cându vin pãlumea asta, are fiecare pituþa lui, îs numa ca oadiere uºoarã. Îi încarcã apoi greuãtãþâle. Cândmori, te-ai liberat de tãte poverile ºi laºi cruce jos,care la cât de greu i-o fost. Acrãcare are o cruce,mãcar cã nu-i la videre”. (Farcaº Victoria, Plesca)

Delia Suiogan evidenþiazã o dublã intenþieritualã la nivelul tuturor actelor ºi gesturilor, astfel„pe de o parte, se încearcã realizarea separãriitotale a celor douã lumi, morþiii ºi viii, pe de altaînsã, se urmãreºte menþinerea unui dialogpermanent viu între acestea. Accentul cade asupra

ideii de separare, de despãrþire a lumilor, într-oprimã parte, ca mai apoi, sã se urmãreascãrefacerea unitãþii neamului, printr-o comunicaredirectã ºi permanentã cu cei de Dincolo.Deschiderea ºi închiderea ritualã a porþilor, uºilor,ferestrelor, în cele trei zile cât mortul este încã încasã, acestea nu se închid, pe când imediat cemortul este scos, uºa, poarta se trântesc în urmalui, masa în comun din timpul pomenilor sauparastaselor – a mânca din coliva sau din colaculmortului, a bea din vinul mortului etc., a aprindelumini de sufletul motului, a purta hainelemortului etc., toate acestea sunt forme clare deseparare, ele pot fi considerate bariere ridicate decei vii, în calea posibilei reveniri”. (Suiogan, 2006:155) Autoarea subscrie afirmaþiilor altor cercetãtoriºi noteazã cã „toate momentele ceremonialuluifunerar au, în fapt, rolul de a suprapune imagineadefunctului peste «imaginea miticã a strãmoºului»,care este o construcþie imaginarã, dar vie, nu atâtprin faptul cã uneºte în sine o serie întreagã dedetalii personale, ci prin faptul cã el poate faceposibilã comunicarea membrilor neamului în timpºi dincolo de timp. De altfel, prin strãmoºul caseisau strãmoºul neamului, membrii comunitãþilortradiþionale nu înþeleg un nume sau o perioadã detimp delimitatã strict, ci pe toþi cei plecaþi,drepþii”. (Suiogan, 2006: 156) În subliniereacercetãtorilor, explicarea ritualitãþii defensivepresupune înþelegerea fricii care o genereazã, fricade mort, dincolo de care vedem frica de însãºimoartea. Modalitãþile de raportare la acest aspectsunt activate în diferitele secvenþe ale rituluifunerar: cele trei zile cât stã mortul în casã,înmormântarea, perioada de dupã, dupã cumdicteazã sarcina îndeplinirii tradiþiei funerare.

În aceeaºi sferã de comportamente impuse, acãror încãlcare atrage sancþiuni de ordin magic ºisocial, se înscrie ºi interdicþia femeii gravide de aprivi mortul, pentru ca nu cumva paloarea sa sãse transfere la copil, aspect explicat pe bazaprincipiului de similitudine, activat prin contactvizual, „îmbolnãvirea de gãlbenare ºi naºtereacopilului galben, realizate conform gândiriimagice, prima, prin contaminarea tactilã directã,iar cea de-a doua prin contaminarea vizualã,indirectã, puteau avea drept cauzã medicalã realãinfectarea cu o formã de virus de hepatitã de lacel mort, care producea ulterior ºi celor vii acelaºisimptom al icterului. În lipsa cunoºtinþelor

Page 18: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

18 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

medicale ºi a serviciilor medicale de specialitate,aceastã infecþie de tip hepatic era interpretatã cafiind contactatã prin diferite modalitãþi de contactmagic cu cel mort”. (Rãdulescu, 2008: 148) Înideea eliminãrii pericolului de contaminare cuobiectele folosite la mort este arderea acestora,îngroparea, ascunderea lor într-un loc ferit. Încategoria aceasta intrã – ºi acest lucru este extremde grãitor – hainele, paiele, rufãria de pat,obiectele folosite la toaletarea mortului, pieptenele,sãpunul, prosopul, unghiera, instrumentele debãrbierit, cârpa cu care se ºterge mortul. Autoareapune aceastã credinþã tot pe seama fricii decontaminare, amintind ºi aspectul mãsurilor depãstrare a norocului casei dupã mort, oarecum înopoziþie cu teama discutatã anterior. Substitutelemortului, precum unghiile, pãrul, mãsurile pentrusicriu ºi groapã, legãtura de la picioare, sunt alesespre pãstrare, datoritã invulnerabilitãþii lor în faþatimpului, dupã cum menþioneazã cercetãtoarea.(Rãdulescu, 2008: 148) Informaþiile culese de noiconverg ºi ele înspre obligativitatea pãstrãriiacestor elemente, cu scopul menþinerii noroculuicasei, totodatã avându-se în vedere ºi riscul caaceste lucruri, odatã ajunse pe mâna „celor carefac boscoane”, pot fi folosite la vrãji. AdinaRãdulescu ne edificã asupra aspectelor luate îndiscuþie, accentuând cã „obiectele provenite de lamort sau care au venit în atingere cu mortulcapãtã forþa de a lega sau dezlega relaþii de ordinmarital ºi/sau sexual. E ca ºi cum, sub imperiulvoinþei beneficiarului, energia morþii ar avea forþade a pecetlui anumite raporturi în planul vieþii”.(Rãdulescu, 2008: 152) Explicaþiile oferite deinformatori, cu privire la comportamenteleprotective, derivã dintr-o gândire magicã, solidã, încoordonatele ei ancestrale, „în credinþele populare,impuritatea morþilor nu se limiteazã la necurãþeniapoluantã a cadavrelor. Pãcatele morþilor devinpoveri ale celor rãmaºi în viaþã, dacã aceºtia dinurmã nu se dezleagã de cei morþi. Protecþia celorvii ia astfel forma unor mãsuri ºi rituri de evitarea contaminãrii cu cadavrul ºi cu toate obiectelecare sunt impregnate cu energia morþii”.(Rãdulescu, 2008: 154-155) Cu referire laconstrucþiile solide ale mentalitãþii þãrãneºti,cercetãtoarea concluzioneazã cã, analizând logicmajoritatea tipurilor de rituri protective, ele„pleacã de la o prezumþie falsã, care contrazicerealitatea. Cu alte cuvinte, nu pãþim nimic dacãatingem morþii (cu excepþia cazurilor infecþioase),spaþiul fizic al morþilor este deja limitat la spaþiulmormântului ºi respectiv al cimitirului, iar spaþiulinvizibil al morþilor este nemãrginit, prin însãºinatura lui, deci cum ar putea fi el delimitat?Riturile de «dregere» (omorâre) par inutile, atâttimp cât cel care este supus lor este deja mort,închiderea porþilor de acces cãtre spaþiul casei

poate împiedica doar o prezenþã fizicã, nu ºi unainvizibilã, iar dezlegarea de mort poate ficonceputã doar la nivel simbolic. Dar, desigur,acestea sunt coordonatele realiste ale gândiriiomului contemporan, care ar fi înclinat sãdesfiinþeze întregul scenariu protectiv ºi sã-l reducãla inutil ºi desuet. Sã nu uitãm, însã, cã riturile deprotecþie funerarã descrise au coerenþã, relevanþã ºisens doar dacã sunt citite în cheia gândirii magicecare le-a generat iniþial”. (Rãdulescu, 2008: 317-318)

Încercãm sã întrezãrim ºi o altã dimensiune:regãsirea în toate satele cercetate a obiceiuluivãrsãrii pe pãmânt a câtorva picãturi de apã (vin,þuicã), gest de miluire a „morþâlor flãmânzî ºiînsetoºaþî. (...) Li-i sete la sufletele aprinse, ca abogatului nemilostiv”. (Sabãu Florica, Ban)

Acestor inerþii comportamentale li se adaugã„plata vãmilor”, banii aºezaþi în sicriu sau aruncaþiîn mormânt, de ajutor în momentul în caresufletul are de trecut peste poduri, „banimânânþãi, nu d-iºte de hârtie”. (Ciubãncan Maria,Meseºenii de Sus) Cum spuneam, interesant estefaptul cã se practicã inerþial aceste obiceiuri a cãrorsemnificaþie adesea scapã, dar se menþineperformarea lor în virtutea alinierii la un cod delegi nescrise, transmise din bãtrâni, în ciudaîndoielii ºi a nedumeririi evidente. Continuãinformatoarea: „Dumnezo ºtii ce-s ºi cu astea, deau sau nu rost, noi le facem, le respectãm ºi vinde la pãrinþî noºti. Pote aºe-i bine ºi eºti ºi tu mailiniºtit. Nici sã facã fieºtecare cum îl taie capu nu-ipe bine”. Mãrturiile informatorilor se îndreaptãînspre evidenþierea importanþei respectãrii fãrãabatere a obiceiurilor din vechime, datorie grefatã,în primul rând, pe respectul faþã de tradiþie, dar ºipe convingerea de ordin religios, multe din practiciavând sorginte creºtinã, imaginarul þãrãnescasociind filonul creºtin ºi îndatoririle celor vii faþãde morþi, aflaþi, se crede, într-o indestructibilãlegãturã.

BIBLIOGRAFIE

ANGHELESCU, ªerban,1999, Agon. Tensiunea fundamentalã a riturilor de tre-cere, Ed. Ex Ponto, ConstanþaBODIU, Aurel 2006, Trecerea prin metaforã, Ed. Vremi, Cluj-NapocaBONTE, Pierre, IZARD, Michel1999, Dicþionar de etnologie ºi antropologie, Ed.Polirom, IaºiBURADA, Teodor 2006, Datinile poporului român la înmormântãri, Ed.Saeculum I.O, BucureºtiCOATU, Nicoleta 1998, Structuri magice tradiþionale, Ed. Bic All,Bucureºti

DURKHEIM, Emile2002, Regulile metodei sociologice, Ed. Polirom, IaºiGERAUD, Marie-Odile, LESERVOISIER, Olivier, POTTIER, Richard2001, Noþiunile-cheie ale etnologiei, Ed. Polirom, IaºiILUÞ, Petru1997, Abordarea calitativã a socioumanului, Ed. Polirom,IaºiKERNBACH, Victor 1998, Dicþionar de mitologie generalã, Ed. ªtiinþificã ºiPedagogicã, Bucureºti KLIGMAN, Gail 1998, Nunta mortului. Ritual, poeticã ºi culturã popu-larã în Transilvania, Ed. Polirom, IaºiLAPLANTINE, Francois2000, Descrierea etnograficã, IaºiOTTO, Rudolf2005, Sacrul, Ed. Humanitas, Bucureºti POPOIU, Paula 2007, Etnologie, Ed. Mega, Cluj-Napoca PRAOVEANU, Ioan2001, Etnografia poporului român, Ed. Paralela 45, Cluj-Napoca RÃDULESCU, Adina2008, Rituri de protecþie în obiceiurile funerareromâneºti, Ed. Saeculum I.O, BucureºtiRUXÃNDOIU, Pavel 2001, Folclorul literar în contextul culturii populareromâneºti, Ed. Grai ºi suflet – Cultura naþionalã,Bucureºti SUIOGAN, Delia2006, Simbolica riturilor de trecere, Ed. Paideia,Bucureºti2007, Structuri tropologice în poezia de ritual ºi de cere-monial, Alternative antropologice ºi etnologice în cerc-etarea culturilor. Studii ºi comunicãri, Ed. Fundaþiei pen-tru Studii Europene, Cluj-NapocaªIªEªTEAN, Gheorghe1999, Forme tradiþionale de viaþã þãrãnescã. O cercetareetno-sociologicã a zonei Sãlajului, Centrul deConservare ºi Valorificare a Tradiþiei ºi Creaþiei PopulareSãlaj, ZalãuVAN GENNEP, Arnold 1996, Riturile de trecere, Ed. Polirom, Iaºi VÃETIªI, ªerban 2008, Noile teorii etnografice ºi conceptul de descriere aculturii. Cu o evaluare criticã ºi contribuþii la dez-voltarea etnografiei în România, Ed. Fundaþiei pentruStudii Europene, Cluj-Napoca VLÃDUÞIU, Ion 1973, Etnografia româneascã, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti Cãrþi de învãþãturã ortodoxã:Înmormântarea ºi parastasele, Ed. Bunavestire, Bacãu,2006, Rînduiala înmormântãrii ºi parastasele pentru ceiadormiþi, Ed. Anestis

Page 19: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Sigur cã regret dispariþia ultimului erou alprimei mele cãrþi: prozatorul, eseistul,traducãtorul Alexandru George. Cunoscut

drept un veritabil singuratic, scriitorul era celebrupentru intransigenþã, pentru felul atipic de apractica ºi trãi literatura. Când a apãrut ediþiacompletã, definitivã a romanului Seara târziu, în2006, am fost obligat la desele rugãminþi ºidiligenþe pentru a-mi procura un exemplar. Lavremea când am recitit cartea, prestam un cursdespre culturã în televiziune, curs botezat“Prãvãlia cu imagini una-tr-una”, rãmasnepublicat. În acele pagini ºi-a gãsit locul ºi unscurt comentariu, pe baza a douã secvenþe dinromanul lui Alexandru George, pe deplinlãmuritoare în evaluarea consisteþei ºi culorilorunei epoci, dar ºi în privinþa forþei pe care o potdobândi imaginile. Iatã prima secvenþã: “Dar nuincongruenþa a fost cauza pentru care tentativadoamnei Munteanu a eºuat, ci cu totul altceva.Astãzi, cele douã femei au avut o nouãconversaþie extrem de animatã, dar redusã cavolum la nivelul unor ºuºoteli; desigur cã doamnaRãduþã nu voia sã se lase convinsã ºi cealaltã totinsista. La un moment dat însã, candidata lamãritiº s-a îndepãrtat câþiva paºi de catedra undestãtea interlocutoarea ei ºi, pe un ton enervat darsolemn, s-a rãstit în concluzie la aceasta,scandând cuvintele într-o formulã memorabilã: -Cum, tovarãºe Munteanu (uitând cã pânã atunciîi spusese numai “dragã Ety” sau cel mult“doamnã Munteanu”), cum tovarãºe Munteanu,dumneata crezi cã dosarul meu se poate uni cuorice dosar?...” (subl. M.D.) Mai mult decâtspectaculoasã replica tovarãºei Rãduþã! Imagineaunui om nu era datã de înfãþiºarea saucomportamentul lui, ea era comprimatã,condensatã, consacratã de un dosar! La vremearostirii replicii mai sus citatã, anii ’50 ai secoluluitrecut, omul era dosarul pe care îl avea cu grijãîntocmit. Imaginea din dosar contura realitatea,nu invers, dacã pânã ºi într-o problemã atât dedelicatã cum e cãsãtoria conta decisiv. Nu paredeloc extravagant sã spui cã atunci se oficiaucãsãtorii între dosare! Numai cã atunci nu evetust ºi plin de praf, cu puþine modificãri, el esteºi acum. Dosarul a luat forma înregistrãrilor ºistenogramelor, el se construieºte cu frenezie, darnu în secret, ci la tele-vedere, la televizor!

A doua secvenþã promisã din romanul Searatârziu e sorã bunã, dacã nu geamãnã cu cea din-tâi: “ Îmi amintesc cã la vreo trei-patru zile, dupãaterizarea ei în mijlocul unor salariaþi care vor-beau vrute ºi nevrute, înjurau deschis ºi nu-ºiascundeau necazurile sau preocupãrile, un inginer

care fusese coleg de ºcoalã cu bãrbatul ei ºi avenit la ea ºi a întrebat-o cum se simte în mijloculnostru. Tovarãºa Juster a mîrâit ceva, fãrã a voi sãrãspundã exact. Pânã la urmã a izbucnit enervatãde stãruinþele inoportune ale acelui amic. Deºi apronunþat cuvintele scrâºnind din dinþi, enervareaa fãcut-o sã ridice tonul, aºa cã aproape toþi ceiaflaþi în birou au auzit-o:

-Cum vrei sã mã simt într-o instituþie în carenu existã decât un singur portret al tovarãºuluiStalin?!” Precum în cazul tovarãºei Rãduþã, replicatovarãºei Juster este o imagine-lespede. În primãvariantã, imaginea se forma din datele unui dosar,în cea de-a doua frecvenþa unei imagini oprefigureazã pe aceea a tovarãºei Juster: femeia-comisar nu se poate simþi bine decât întâlnind pepereþi, cât mai des, portretul tovarãºului Stalin;diplomatã, tovarãºa Juster îºi hrãneºte autoritateaºi instituie frica, pronunþând o frustrare deimagini care este o minciunã înfiorãtoare, darcare îi asigurã impecabil confortul imediat întoate privinþele. Ca ºi o actriþã experimemtatã,

Juster îºi construieºte imaginea apelând, expert, lanotorietatea alteia. Paginile urmãtoare pasajuluicitat aratã, cu asupra de mãsurã, ce trucformidabil a reuºit tovarãºa Juster, cea multiubitoare ºi doritoare de imaginea lui Stalinaninatã pe toþi pereþii între care vegetau amãrâþiiamploaiaþi.

În variante diverse, multe din imaginile oferitede romanul lui Al. George ºi-au pierdut total rolulde decor sau de podoabã care relaxeazã, s-aupreschimbat în vehicole ale violenþei ºiagresivitãþii, în mãºti sub care palpitã figurisinistre. Dureros este cã imaginile înregistrate înSeara târziu n-au apus odatã cu epoca în care aufost consemnate. Bine cosmetizate, mai alestehnic, ele animã ºi stricta noastrãcontemporaneitate.

Adevãrat burghez de modã veche, scriitor ºiintelectual nobil, singuratic ursuz, mefient, dar ºi– mai rar ºi pe alese – interlocutor fermecãtor, cuumor ºi ironie strãlucitoare, Alexandru George aplecat la o adresã necunoscutã. Oare, acolo, vamai afla imagini de felul celor înregistrate cutovarãºele Rãduþã ºi Juster? Nu e de ºtiut!

19TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Mai sãrac cu o singurãtateMihai Dragolea

evocare

Page 20: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Eu, seara, mã întâlnesc cu muzeul meu. CuCézanne, cu Van Gogh, cu Pallady sau Grigorescu, cuNagy István ºi mulþi alþii. Muzeul acesta mã þine lasuprafaþa zilei, ca o plutã, de fiecare datã când mãzvârcolesc în mare.(1)

Aurel Ciupe, un pictor din ce în ce mai...necunoscut

Instituþii „ale primului val” instituþionalmodern de la începutul secolului al XIX-lea,muzeele de artã au atins apogeul în miezul

„Galaxiei Gutenberg”, la jumãtãtea secolului alXX-lea. „The medium is The message!” - lansaMarshal McLuhan, în 1964, celebrul sãu aforism.Medium-ul artei, ca ºi cel al muzeelor, va aplicaacest mecanism. „Secolul cãrþii” a devenit ºi„secolul muzeului” iar, aºa cum tiparul dãdeacredibilitate ºi autoritate gândurilor scrise ºitipãrite, instituþia muzealã înfãptuia aceeaºiparadigmã valoricã operelor intrate sub oblãduireasa. Nu e de mirare atunci cã ºcoala se întoarce lamuzeu ca la o versiune artisticã ordonator-vetustã,generatoare de clasicitate, modelatoare princonstrângere, dar inhibantã pentru creativitate.Nu e de mirare cã statul gãseºte în muzeu cheiamecanismului sãu politico-ideologic, încercând sãaserveascã artistul scopului sãu în tentativa de ajustifica rolul acestuia în societate. Nu e demirare atunci cã scopul atâtor avangarde artistices-a nãscut din tentativa unora de a elibera artistulde noile servituþi, împãrtãºind, in corpore, cãnoua libertate se numeºte creativitate. Însã cevadin justificarea începutului se pierduse pe drum:obsesiva trudã a monarhilor ºi aristocraþilor vechi- lucru preluat doar de bancherii actuali - de adovedi cã, acumulând valori, se vor puteasustrage zodiei efemeritãþii la care estecondamnatã fiinþa umanã. Omul este singurulanimal care are conºtiinþa morþii, dar, oare, poþi,prin artã, lupta împotriva ei? Funcþionareamodernã a statului îndeajuns de supusmecanismului pieþei capitaliste a atras, prin reflex,straniul obicei al creaþiei de a produce pentrupiaþã, transformând opera într-o marfã, iarmuzeul într-un capital. Pe când, modul „natural”al artistului produce opera doar pentru sine, iarvaloarea sa nu este cuantificabilã comercial. Însocietate, opera „se satureazã” social, „seînstrãineazã” de artist ºi trãieºte prin artificiulproprietãþii în colecþii „mandatariate” de cãtreiubitorii artei. Statul însuºi s-a erijat în pãstrãtorulcel mai de seamã, cel mai autorizat de valoriartistice, iar parlamentele au legiferat locul,conþinutul, scopul ºi funcþia muzeelor de artã ºi apatrimoniilor acestora - ca locuri (moduri) aleartei.

În România modernã, dupã tentativaguvernãrii Iorga (1931/1932) de a crea un cadrulegislativ muzeelor, cea mai recentã ºicuprinzãtoare legislaþie a apãrut dupã anul 2000.În principal, este vorba despre Legeapatrimoniului cultural-artistic mobil, nr. 182 dinanul 2000 ºi Legea muzeelor ºi colecþiilor publice,nr. 311 din anul 2003. Din pãcate, în ambele legi,noþiunea de bazã a domeniului, noþiunea depatrimoniu cultural ºi artistic, nu este definitã

decât privind regimul juridic al proprietãþii:„Patrimoniul muzeal reprezintã totalitateabunurilor, a drepturilor ºi obligaþiilor cu valoarepatrimonialã ce aparþin unui muzeu sau, dupãcaz, unei colecþii publice (art. 8,1). Bunurile carese aflã în patrimoniul muzeal pot face obiectuldreptului de proprietate publicã a statului ºi aunitãþilor administrativ-teritoriale, al dreptului deproprietate privatã (art. 8,2). Regimul juridic aldreptului de proprietate publicã ºi/sau privatãasupra bunurilor care se aflã în patrimoniulmuzeal este reglementat conform dispoziþiilorjuridice în vigoare (art. 8,3).” Prin aceasta se speracã esenþialul fusese atins: întregul inventar alpatrimoniului muzeal, alcãtuit de-a lungultimpului ºi supus inerentelor greºeli umane deconstituire, fusese pus la adãpostul „gardului”legislativ. Alte precizãri necesare privind „natura”ºi „calitatea” bunurilor patrimoniale sunt înlocuitede noþiunea de „valoare excepþionalã” carereprezintã „mãrturii materiale ºi spirituale aleevoluþiei comunitãþilor umane, ale mediuluiînconjurãtor ºi ale potenþialului creator uman.”(art.9. a) O articulare nepermisã datoritã graduluimare de relativitate al termenilor folosiþi, „valoareexcepþionalã” ºi „mãrturii materiale ºi spirituale”ale vieþii ºi comunitãþii umane... este de naturã sãintroducã confuzie în aplicarea legii. Dupã cum seºtie, noþiunea de „valoare” se poate defini înfuncþie de scopul ºi interesul oamenilor faþã deanumite „obiecte”. Uneori, „valorile” emoþionale,sentimentale, naþionale sunt mai puternice decât„preþul” unui obiect ca expresie a valorii lui deîntrebuinþare. Alteori, „raritatea” unui obiect îideterminã valoarea, semnificaþia lui istoricã, loculpe care îl ocupã în evoluþia unui „ºir” de obiecteîntr-o perspectivã morfologicã sau stilisticã. PotirulSfântului Graal este neîndoielnic mai valorosdecât „capul de obsidian” al mai noii civilizaþiiamerindiene sau delirul apoteotic ºi senzual al

Sfintei Tereza înãlþându-se la cer, a luiGianlorenzzo Bernini. Edificiile desenate de Sant`Ellia pentru fasciºtii italieni nu pot avea aceeaºivaloare cu cele proiectate de Gropius ºi ªcoala dela Bauhaus. Localizarea ºi gustul sunt alþipotenþatori ai valorii. În fruntea unor ierarhiilocale se situeazã artiºtii creatori de ºcoalã ºicreºterea exponenþialã a imitatorilor îi înalþã peprimii în detrimentul grupului, aliniindu-i,nemeritat poate, unor standarde internaþionale.Revoluþionarii parizieni cooptaþi în „StateleGenerale” la declanºarea revoluþiei burgheze maipurtau peruci ºi cozi „à la Wateau”, tipicearistocraþiei feudale, deºi idealurile lor artistice,interesele, gusturile lor se îndreptau spre esteticaneoclasicismului lui David. Aceste atitudiniumane sunt relative ºi determinate în timp de„evoluþia vieþii sociale ºi economice”, ea însãºi„factor de degradare a valorilor”, dupã cum spuneRecomandarea Conferinþei O.N.U. asuprapatrimoniului mondial de la Paris (1972).

Principalul factor de degradare al valorilorpatrimoniale datoritã evoluþiei vieþii sociale ºieconomice este pericolul perpetuu de trecere aputerii politice dintr-o mânã în alta,(„moºtenirile”, cu alte cuvinte, aºa cum seîntâmplã ºi în cazul familiilor!), cu efecte imediateasupra politicilor publice legate de gestionareapatrimoniului cultural ºi artistic. Este greu decrezut cã neofiþii aºezaþi la intervale regulate penoile posturi ar putea, într-o legislaturã, acumulaexperienþa ºi erudiþia necesare unui„supraintendent al artelor” - cum erau numiþigestionarii de patrimoniu artistic pe vremearegalitãþii franceze, sau, mãcar, ar avea culturanecesarã pentru a mima anumite politicipatrimoniale. În realitate, activitãþile specificemuzeului - adicã cernerea, prin cercetare, amaterialului steril ºi descoperirea valorilor - esteînlocuitã de activitãþi pseudo-culturale fãrãdiscernãmânt, nesemnificative sub raport artistic.Trecerea unor epoci mari din istoria societãþiinecesitã o permanentã „reabilitare” istoricã apatrimoniilor muzeale care nu se poate face decâtprin acordarea cu trecutul artistic mai recent saumai îndepãrtat. Aºadar, „malurile” patrimoniuluisuferã corecþii naturale, inundaþii, viituri, perioadede secetã, întinderea lui este variabilã, având însãca tendinþã naturalã capacitatea de-a „seîmbogãþi” prin „auto-procreere”. De aceea s-anãscocit o noþiune stupefiantã, aceea a „bunurilorsusceptibile” (fecunde!) de a face parte dinpatrimoniul naþional. Bunurile fãcute azi, suntmâine un potenþial patrimonial, descoperirile „parhasard” încheagã seriile patrimoniale, adãugându-le obiectele lipsã, artiºtii ciufuþi devin „donatori”din interes, speculând prin donaþie ambiþia de a ficatalogati ºi expuºi: acest termen pare sã exprimeo întreagã categorie de interese care roiesc în jurulnoþiunii de patrimoniu. Vorbim oarecum despreacele valori „plãpânde” aflate pe punctul de adeveni valori clare ºi puternice, capabile sãiradieze conþinuturi patrimoniale noi. Iar aceastanu se poate face fãrã cercetare, fãrã carte! În acestproces experimentalismul contemporan, prinmuzeu, este prea scump pentru a înghiþi resurselecomunitare, pentru cã muzeul a încetat sã mai fieun fenomen „proiectiv”, adicã sã serveascã la oproiectare a viitorului artistic fãrã a greºi printr-unabuz de subiectivitate sau prin absenþa uneiperspective raþionale. „Schimbarea vremurilor”aruncã alte lumini, uneori hazardate, asupralucrurilor; ceea ce pãrea la un moment dat, dinmotive subiective sau prin absenþa unei cercetãri

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

patrimoniu

Vasile Radu

Locuri (moduri) ale artei contemporane Muzeul de artã (II)

1. Jean-Baptiste Carpeaux (1827-1875), Ugolin (1863),bronz, Musée d’Orsay, Paris.

Page 21: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

aprofundate, „valoare excepþionalã” seestompeazã ºi intrã sub percepþia „cenuºiuluicomun”. În urmã cu mai multã vreme, cineva adescoperit perspectiva „muzeului viu”, adicã aceastãruinþã „pro-forma” de a „pune la lucru”patrimoniul muzeal, fãcându-i pe oameni sã-isimtã prezenþa, „sã sufere” experienþa luiculturalã. Altcineva, (conform zicalei creºtin-mucalite „dracul nu face biserici”) nu este dispussã facã pentru muzee o politicã patrimonialãcorectã. Cã banii - cãci despre bani vorbim (iarbanii sunt „ochiul dracului”) - nu sunt niciodatãdestui pentru a-i cheltui cu „lucrurile trecutului”,cãci ei nu ne ajung pentru a ne satisface„bucuriile” ºi interesele prezentului, pe noi înºine.Aºa cum biserica serveºte Domnului ºi nu„domnilor” care o „servesc”, ºi muzeul trebuie sãserveascã artei în accepþiunea cea mai înaltã anoþiunii de valoare ºi nu sã fie „instrumentalizat”pentru a servi interesele servitorilor lui. Dinpãcate, nu putem vorbi aici de „modele” sau deun etalon la care sã se raporteze uniform ºiunitar toþi „intendenþii artelor” din muzee.Pripasul în muzee a unor artiºti contemporani -cu speranþa deºartã cã arta lor va câºtiga altãvaloare de schimb, printr-un mecanism deîmprumut, similar burselor economice - nucontribuie la definirea mai corectã nici a artei lor,nici a patrimoniului muzeal. În sfârºit, ceea cepune punctul pe „i” este formulat în art. 4 al

Legii muzeelor: „Funcþiile principale ale muzeuluisunt:

a. constituirea, conservarea ºi restaurareapatrimoniului muzeal

b. evidenþa, cercetarea, protejarea ºidezvoltarea patrimoniului muzeal

c. punerea în valoare a patrimoniului muzealîn scopul cunoaºterii, educãrii, recreãrii.

Întreaga activitate a unui muzeu trebuie sãconstituie, sã conserve ºi sã restaureze, sãgestioneze, sã cerceteze, sã protezeje, sã dezvolte,sã punã în valoare patrimoniul muzeal.

Tot ce se aflã în afara acestuia nu trebuie sãpreocupe autoritatea muzealã, nici„susceptibilitãþile” valorice, nici „valorileexcepþionale”, „nici mãrturiile materiale ºispirituale...” Din perspectiva articolelor noastredespre „locuri (moduri) ale artei contemporane”,în muzee îºi gãsesc locul (mai rar modul) acelecategorii de obiecte ºi manifestãri ale arteicontemporane care au devenit istorie. Oricealtceva, precum creaþia contemporanã, trebuieînsuºitã de autoritatea statului ca o obligaþie abunei practici a politicii sale culturale.

Caracterul unui muzeu este dat de conþinutulfondului sãu patrimonial. Înainte de a se îngriji demuzee, statul trebuie sã se ocupe de artiºti princrearea ºi susþinerea unui sistem de formare ºi deafirmare al acestora prin ºcoli, instituþii alecreaþiei artei, consolidarea ºi dezvoltarea printr-o

legislaþie adecvatã a pieþei de artã. Muzeele rãmânceea ce au fost întotdeauna: tezaure de valoriartistice recunoscute internaþional ºi pãrþiromâneºti ale patrimoniului artistic mondial.

NNoottee::1. Aurel Ciupe, Nãscut o datã cu secolul,

Ed. Dacia, 1998, pag. 182

zi, limba românã îi ascultã fiindcã ºtiu ce vorsã spunã ºi chiar spun, ocolind deopotrivãpãsãreasca hiper-academizatã ºi înfloriturile de„suflet”. Sunt la curent cu literatura bunã, nuignorã numele mari ale trecutului cum seîntâmplã cu mulþi aparþinãtori la vechi generaþiicare nu fac efortul cunoaºterii la zi a scrisuluitânãr. Polemica lor e netã, ºtiu sã dezbatã ºi sã sebatã, urban ºi cu argumente chiar dacã o fac fãrãmãnuºi ori cu mãnuºile ciuruite. Nu se ruºineazãsã scrie entuziast, cu plãcerea lecturii criticerãzbãtând din fiecare rând, chiar dacã peniþa maialunecã uneori afarã din tablou. Când îºi acoperãtitulatura, criticul – ºi cel tânãr – este „un fel de”profesor, adicã un ins bun-conducãtor-de-texte, oautoritate care are sau îºi asumã/îºi construieºtedatoria/dreptul de a alege, de a da note, de asfãtui. Sobru, lucid, responsabil, el ºtie sãtransmitã ºi înfiorarea pe care a simþit-o în faþaunei cãrþi bune. De cele mai multe ori, criticiitineri sunt scrupuloºi, expresivi, ne-contaminaþi depre-judecãþi, neatinºi de inflamãri, echilibraþi,„meseriaºi”, cu instrumente proaspete ºipersonalizate, bine articulate, au vervã speculativãºi capacitate inovatoare, îndrãznealã, rigoare, suntbãtãioºi ºi ludici, enunþã apodictic ºi relativizeazãcu graþie, iar solida armãturã a demonstraþiilorteoretice e pusã în joc cu dezinvolturã, fiindcãsunt mobili ºi dezinhibaþi, amestecând ºtiinþa cuplãcerea de a scrie. Fiind ei de frunte ºi cei maivizibili, nu doar eu îi descriu în aceste cuvinte!

Critica literarã e, am impresia, mai rapidcreditatã decât proza ori poezia. Când intri înscenã cu cãrþi precum A cincea esenþã (AndreiTerian) sau Critica în tranºee (Alex Goldiº), teclasicizezi rapid în sensul etimologic altermenului (classicus = de încredere; classicustestis e un martor vrednic de încredere). Tot astfelse întâmplã când prima ta carte (sau aproapeprima) e un studiu solid ºi expresiv ori un eseu

rotund despre: avangarda româneascã (PaulCernat), Norman Manea (Claudiu Turcuº), MirceaHoria Simionescu (Gabriela Gheorghiºor), Urmuz(Adrian Lãcãtuº), scriitoarele interbelice (BiancaBurþa-Cernat), Marin Preda (Rãzvan Voncu),Mihail Dragomirescu (Adrian Tudurachi), MateiViºniec (Bogdan Creþu), I.D. Sîrbu (AntonioPatraº), Dostoievski ºi Nietzsche (ConstantinaRaveca Buleu), Iuvenal (Alexandra Ciocârlie),optzecism ºi Gh. Crãciun (Mihaela Ursa),privilighenþie (Ioana Macrea-Toma), E. Lovinescu(Ligia Tudurachi), regãsirea intimitãþii (SimonaSora), Radu Stanca (Dragoº Varga), literaturã ºipicturã (Raluca Dunã), ultimele zile ale literaturii(Alexandru Matei), teatrul de ieri (AncaHaþiegan), Lacan (Alex. Cistelecan), PetruDumitriu (Victor Cubleºan), Mircea Nedelciu(Adina Diniþoiu), dar scrii constant ºi bine ºicomentarii critice la zi. Nu mai vorbesc decronicarii de la revistele/blogurile literare caremãsoarã asiduu ºi competent pulsul literaturiicontemporane (unii dintre ei cu bune cãrþi decomentarii deja apãrute): Daniel Cristea-Enache,Teodora Dumitru, Mihai Iovãnel, Cosmin Ciotloº,Marius Chivu, Luminþa Corneanu, Radu Vancu,Adriana Stan, Marius Miheþ, C. Rogozanu,Cosmin Borza, ªtefan Manasia, ClaudiuKomartin, ªerban Axinte. Am descoperit excelenterecenzii în revista braºovenilor, Corpul T, de undese vede cã nu ne ameninþã seceta. Mã opresc, cuîncântarea cã, deºi stufoasã, lista mea n-a acoperitfãrã rest peisajul critico-eseistic tânãr.

Am trecut numele de mai sus prin grilatipurilor de critic literar numãrate de T.S. Eliot(vezi eseul A-l critica pe critic, apãrut în Tribunanr. 237-238/2012, în traducerea lui Virgil Stanciu)ºi am putut gãsi reprezentanþi pentru fiecarepoziþie (încercaþi!!) – criticul profesionist, a cãruicriticã literarã este „principalul (poate unicul)paºaport pentru celebritate”, numit ºi supra-recenzentul, fiindcã el este nu o datã cronicaruloficial al unei reviste sau al unui ziar, poate fi,dar nu e „neapãrat un poet, dramaturg sauromancier ratat”; criticul entuziast, avocat al unorautori uitaþi sau dispreþuiþi pe nedrept; criticulacademic ºi teoreticianul (numit la noi „critic

universitar”) care combinã predarea cu criticaliterarã originalã; o subclasã ar fi cea a criticuluispecializat într-un anume subiect, dar putând„investiga orice operã literarã pofteºte”; poetulcare scrie criticã literarã, „cunoscut în primul rândpentru opera sa liricã, dar ºi cea criticã sã-i fieapreciatã pentru meritele proprii”. Scriitor fiind,criticul tânãr ori mai puþin tânãr e, pânã la urmã,liber sã combine toate aceste situãri, sã le forþezelimitele ºi sã ajungã la obiectivitatea subiectivã agustului sãu propriu – liber ºi atent controlat,imaginativ, dar pãstrând intacte legãturile cureperele textului comentat.

Tot astfel, aparent paradoxal, la criticii tineridin rândul întâi sunt mai degrabã de aflat doveziale respectãrii decalogului lui Nicolae Manolescu(din 2003). Decalogul pretinde criticului/criticiiclaritate („Dacã opera de literaturã este deseoriambiguã, critica trebuie sã fie întotdeauna clarã”),precizie („Aproximaþia este întotdeauna dubioasã,prin urmare, contrarã spiritului critic”), simplitate(care se dobândeºte în „exerciþiul critic repetat ºiîndelung”), concreteþe („critica e prin natura eimai aproape de metaforã decît de idee”), concizie(„critica bunã foloseºte cuvinte puþine, mergîndde-a dreptul la þintã”), stil „curat” („Stilul criticadult e normal, echilibrat ºi transparent”),sinceritate („Judecata criticã e impresionistã princhiar natura ei. E «sincerã», autenticã, biograficã,pe scurt, subiectivã”, dar „subiectivitatea criticuluie mai largã”), adecvare („La text, desigur, dar ºi lacontext”), în calitatea ei de „comentariu,interpretare, analizã ori judecatã”, critica „dã idei”ºi este „literarã în sensul cã acordã prioritateesteticului”. În fine, „Criticul este un cititoraltruist, care citeºte pentru plãcerea altora, nudoar pentru propria plãcere”. Reluând discuþia pescurt ºi în negativ într-un numãr recent alRomâniei literare, N.M. numãrã de data asta„dãunãtorii” criticii literare: neclaritatea mesajului,excesul în laudã sau în contestare, partizanatulsau politichia literarã. Iarãºi, am impresia cãaceºtia nu în ograda tinerilor miºunã ºi zburdãmai ales.

Critica tânãrã. O impresie(urmare din pagina 7)

ªcoala lui Carracci, Venus ºi Adonis (cca. 1595), ulei pe pânzã, Muzeul de Istorie a Artei, Viena.

Page 22: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Dumitru Neda, Strãdanii binecuvântate. Antologiede studii ºi articole. Ediþie îngrijitã de ZahariePintea, Ioan Sãlcudean ºi Simona Pintea, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011

Trec aproape zilnic pe coridoarele Facultãþii deTeologie din Blaj ºi vãd tabloul absolvenþilorpromoþiei 1940. Aºa cum se obiºnuieºte, îºi

promiteau printr-un fel de legãmânt pe tablou, orevedere peste un deceniu. Revedere care nu s-a maiputut realiza, pentru cã în anii urmãtori asupraBisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolicã) ºiasupra ºcolilor Blajului s-a abãtut urgia comunistã,care s-a înteþit an de an, culminând cu anul 1948,când Biserica Blajului ºi Teologia blãjeanã au fostpractic desfiinþate. Între profesorii acestei promoþii, încolþul din stânga sus, se aflã chipul unui profesor,destul de tânãr încã, cu o fizionomie distinsã de omstudios, purtând ochelari de sub care privesc ochiinteligenþi, pãtrunzãtori.

Este canonicul Dumitru Neda (1893-1954), pecare autorii ediþiei de faþã (ec. Ioan Sãlcudean, Pr.Zaharie Pintea ºi prof. Simona Pintea) ºi-au propussã-l readucã în actualitate printr-o selecþie dinpublicistica sa ºi printr-o biografie documentarã. Ungest de recunoºtinþã ºi de preþuire a trecutuluiBisericii Blajului, care mi-a amintit de cuvinteleduioase ale unui istoric literar blãjean, Dr. Ioan Raþiu(1867-1917), care a scris zeci de articole despredascãlii Blajului, împlinind un fel de profesiune decredinþã: „I-a cãzut bine sufletului meu sã caute peacei cãlugãri ºi dascãli nãcãjiþi cari în viaþã cât au fostn-au trãit degeaba ºi fãrã folos”. Aºa le-a cãzut bine ºisufletului celor trei autori ai ediþiei: Ioan Sãlcudean afost o vreme, în anii grei ai celui de-al Doilea RãzboiMondial, credinþer al canonicului profesor DumitruNeda. Cuvântul credinþer cu sensul sãu blãjean nuexistã în dicþionarele curente ale limbii române. ÎnDEX se înregistreazã cuvântul credincer (înv.) – omde încredere (la o curte domneascã), slujbã sau rangde boieraº – care este cu totul altceva. Credinþer –þine de limbajul ºcolar blãjean de odinioarã ºi îlgãsim menþionat în scrierile memorialistice despreaceste „fântâni ale darurilor”, în romanulautobiografic al lui Ion Agârbiceanu, Licean ...odinioarã sau în romanele lui Ion Brad: cum,profesorii canonici de la ºcolile Blajului, de laTeologia blãjeanã erau preoþi celibi, adicã necãsãtoriþi,îºi alegeau un elev ascultãtor, cuminte pe care pãrinþiinu-l puteau întreþine la ºcoalã, sã le îndeplineascãanumite treburi gospodãreºti, asigurându-le masã ºigãzduire. Ion Bianu, marele lingvist ºi filolog român,ca elev la Blaj a fost credinþerul lui Ion Micu-Moldovan, (vestitul Moldovãnuþ) ºi, ajuns mai târziuprofesor universitar, academician ºi directorulBibliotecii Academiei Române îi adreseazã oemoþionantã scrisoare de recunoºtinþã.

Reverendissime,Preabunul meu Pãrinte,Nu vreau sã las sã se încheie anul ºi dupã

întârziatul nostru calendar, dupã cum s-a încheiatdupã celelalt ºi dupã cum a trecut Crãciunul întreg,farã sã ajung sã-þi scriu.

Va fi poate semn de bãtrâneþe ºi la mine, dar decâte ori necazuri grele mã învãluiesc, mã întorcînduioºat la vremile de mult trecute ale bietei ºisãrãcãcioasei mele copilãrii. ªi atunci îmi apare înminte în zilele ºi serile când împãrþeai cu noi ºimãsuþa ºi porþia de „cost” de la Seminar ºi odãiþamicã ºi singurã pe care o aveai. ªi vãzând de 34 deani cum trãieºte lumea de aici, mã întreb: cum puteaisã dai copiilor altora din puþinul cât aveai?! Înþeleg cã

ne socoteai pe toþi fiii aceleiaºi mame – naþia noastrã!ºi împãrþeai cu noi toate bucãþelele d-tale ca cu niºtefraþi mai mici ... Amarul ºi durerea se potolesc iar,când gândul se întoarce la mãsuþa cea micã, la caredoi copii pe lângã d-ta se hrãnesc din porþia adusã dela Seminar...

Peste câteva decenii, un alt elev al Blajului, IoanSãlcudean, va fi credinþerul lui Dumitru Neda, iarevocarea biograficã ºi cartea de faþã, sunt o reluare înlimbaj editorial a scrisorii lui Ion Bianu – care rãmânedefinitorie pentru recunoºtinþa întregului ºir decredinþeri din ºcolile Blajului.

Pentru transcrierea textului dupã normele deeditare actuale, respectate cu acurateþe pentru olecturã accesibilã cititorului de astãzi, s-a îngrijitSimona Pintea, profesoarã la Liceul Teologic Greco-Catolic „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj, cu o temeinicãpregãtire filologicã, conferind ediþiei o þinutãºtiinþificã.

Iar Pr. Zaharia Pintea, profesor la Teologiablãjeanã, este un urmaº al lui Dumitru Neda prinapostolatul didactic ºi pastoral în pregãtirea viitorilorpreoþi ai Bisericii slujite cu atâta dãruire ºi altruismde cãtre autorul al cãrui scris publicistic reînvie prinaceastã restituire literarã, pentru realizarea cãreia nicicã se putea o mai potrivitã conjugare a eforturilor: uncredinþer din anii ’40, un profesor de limba românãºi un profesor de azi la Facultatea de Teologie dinBlaj.

Ediþia este o restituire literarã în primul rând deordin biografic, pentru cã despre canonicul,profesorul, teologul ºi publicistul Dumitru Neda ºidicþionarele consultate, informaþiile erau fie lacunare,fie aproximative, fie incorecte. De aceea autorii ediþieiau alcãtuit o biografie documentarã, pe baza unorinvestigaþii diverse, multiple: de la cercetareapuþinelor referinþe critice – la informaþii obþinute dela C.N.S.A.S. – pentru cã Dumitru Neda a fost unuldin dascãlii Blajului care a cunoscut din plin calvarultemniþelor comuniste, corespondenþa cu AcademiaCivicã, – Memorialul Durerii –, dar mai ales cercetãripe teren la Primãria comunei Bethausen, din careface parte ºi Nevrincea natalã, luând legãtura cuurmaºii canonicului, la autoritãþile de la Craiova –unde a avut domiciliu forþat dupã ieºirea dinînchisoare, în satul bãnãþean Pãru, unde îºi doarmesomnul de veci.

Viaþa ºi activitatea lui Dumitru Neda este – odovedeºte din plin aceastã biografie documentarã – aunui martir ºi a unui dârz caracter. „Nu pot fi toþioamenii muncitori ai câmpului, ºi nici nu o pretindenimeni. Tot asemenea, nu pot fi toþi muncitori înogorul intelectual, ºi nici nu o cere nimeni. Nu secere de la toþi oamenii sã fie comercianþi, nici medicisau avocaþi; nu soldaþi ºi eroi; nu învãþaþi ºi genii ...De la toþi se pretinde sã fie caractere”. Aºa scrieNicolae Popa „pro memoria”, la trecerea unui lustrude la înãlþarea la cele veºnice a unui alt canonic ºidascãl al Blajului, Augustin Bunea. Aceastã aprecierese potriveºte ºi canonicului Dumitru Neda ºi, subsemnul acestei aprecieri, evocarea documentarãcapãtã pregnanþã ºi relief.

Publicistica retipãritã în ediþia de faþã esteselectatã din paginile revistei „Cultura creºtinã” –„revista înþelepciunii Blajului” – una din cele maibune publicaþii teologice din cultura româneascã, lacare Dumitru Neda a fost secretar de redacþieaproape un deceniu – între 1936-1944; cãci autorulacestor pagini de publicisticã a fost un harnic gazetarºi ziaristica blãjeanã îi datoreazã mult, pentru cã într-o vreme era concomitent ºi secretar de redacþie la„Cultura creºtinã” ºi redactor ºef la „Unirea”,

publicaþia Mitropoliei blãjene. Aceastã ediþie urmeazãcelei consacrate lui Augustin Popa, directorul„Culturii creºtine”, un alt mare teolog ºi publicistblãjean. Întitulatã Pietre de temelie, Editura BunaVestire, 2006, ea cuprindea cele mai semnificativeeditoriale din paginile revistei, multe dintre ele, dealtminteri, ca ºi articolele lui Dumitru Neda, avândun caracter profetic sau pãstrându-ºi actualitatea.

Titlul celor patru capitole este semnificativ pentruconþinutul lor: I. Patriotism luminat; II. Bisericaînfruntând noul pãgânism; III. Bisericã ºi societate:valori umane într-o viziune creºtinã; IV. Refacereaunitãþii religioase între Rãsãrit ºi Apus.

De fapt, cele patru secþiuni ale cãrþii sunt într-oconvergenþã tematicã, într-o compoziþiecomplementarã. Fãcând elogiul „patriotismuluiluminat” de care au fost animaþi toþi marii dascãli aiBlajului, Dumitru Neda oferã douã exempleconvingãtoare: unul din istoria Bisericii creºtine,Sfântul Pavel – apostolul neamurilor, ºi al doilea dinistoria Blajului – pe episcopul voievod Ioan InocenþiuMicu-Klein, întemeietorul cetãþii de credinþã ºi tãrieromâneascã, Mica noastrã Romã ardeleanã.Patriotismul luminat nu poate fi indiferent la invazia„noului pãgânism”, care este bolºevismul sovietic,prãpãdul roºu pustiitor, ºi invocând îndemnul celebrual lui Andrei Mureºanu „Preoþi cu crucea-n frunte”cere stãvilirea acestui flagel. Biserica nu poate sãaccepte o asemenea ideologie – pentru cã în viziuneacreºtinã se promoveazã valorile umane, muncaonestã, ºi cultul vieþii ca un dar divin; iar undeziderat creºtin este refacerea unitãþii religioase –asupra cãruia gloseazã într-un comentariu pertinentce cuprinde multe consideraþii ce nu ºi-au pierdutactualitatea.

Dumitru Neda este ºi un recenzent literar ºi,chiar dacã ediþia de faþã nu cuprinde ºi notelepublicate de el în „Cultura creºtinã”, e bine sã ºtimcã el a scris primele cronici de întâmpinare la cãrþilescriitorilor blãjeni: Ion Agârbiceanu, ªtefanManciulea, Nicolae Comºa, Radu Brateº, º.a.

O restituire literarã ºi un omagiu postum, aºa neapare ediþia de faþã, care ar trebui sã fie un îndemnpentru alte cãrþi ce-ºi propun scoaterea dintr-onedreaptã uitare a acelor dascãli blãjeni „cari în viaþãcât au fost n-au trãit degeaba ºi fãrã folos” desprecare vorbea Dr. Ioan Raþiu.

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

religia

Restituirea operei unui teolog blãjeanIon Buzaºi

Page 23: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Forþe elementare ale naturii, valurilesimbolizeazã în mitologia scandinavã atâtpericolele de moarte la care se expun

cãlãtorii pe mare, cât ºi energia necesarãcorãbiilor înaintãrii pe drumul întoarcerii acasã.Moartea pe mare era unul dintre pericoleleîngrozitoare care îi pândeau pe rãzboinicii vikingiatâta vreme cât sufletele celor înecaþi nu erauprimite nici în Valhalla, lumea rãzboinicilor ajunºiacolo dupã moarte eroicã în luptã, nici înHelheim, unde ajungeau sufletele celor morþi dincauza bolilor sau a bãtrâneþii1, ci mergeau înimperiul de apã al zeului Egir. Zeu al mãrii ºi altuturor fãpturilor care trãiesc pe mare, Egir îºiaratã deseori faþa acoperitã de ierburi de marecãlãtorilor care îi invocã numele, cerându-i ajutorºi bunãvoinþã în cãlãtoria care îi aºteaptã. Uneorii se ofereau ºi sacrificii umane, mai ales dinrândul prizonierilor. În „Limbajul poeziei”, primulcapitol al „Eddei în Prozã”, Snorri Sturlusonaminteºte alte douã nume care se referã tot lazeul mãrii: Hler, adicã cel care oferã adãpost, ºiGymir, cel care ascunde, pentru cã zeulobiºnuieºte sã ducã în adânc toate corãbiilescufundate. Cãsãtorit cu Ran, zeiþa celor morþi pemare, Egir are nouã fiice fermecãtoare, „cu braþeca de zãpadã, ochi albaºtri ºi pãr auriu”. Ele suntvalurile. Fiecare dintre cele nouã fiice ale lui Egirreprezintã un anume tip de val, iar poveºtilemarinarilor spun cã valurile cãlãtoresc în numãrde trei ºi obiºnuiesc sã se joace în jurul corãbiilor.Un detaliu interesant în panteonul mitologieinordice este faptul cã toate cele nouã valuri suntmamele zeului Heimdall, zeul luminii ºi aldatoriei duse la bun sfârºit, a cãrui misiune era sãpãzeascã podul de curcubeu ce lega Midgard(lumea oamenilor) de Asgard (tãrâmul zeilor).Este un zeu vigilent al cãrui vãz poate sã strãbatãdistanþe uriaºe în toate direcþiile, iar auzul sãu eatât de subtil încât poate sã audã iarba cumcreºte. Este înarmat cu un corn de aur în care vasufla o singurã datã, anunþând marea bãtãlie asfârºitului lumii.

„Munþii furtunoºi ai lebedelor”, „troienelezeului mãrii” ºi „fericitele mirese ale oceanului”sunt alte câteva metafore kenning care se referã lavaluri.

„Fiicele lui Egir” sunt amintite în poemul„Lokasenna”, titlu tradus prin „Insultele zeuluiLoki”. Poemul face parte din „Edda Poeticã”2, ºiredã atmosfera unei petreceri fastuoase gãzduitãde zeul Egir în palatul sãu de pe insula Hlessey,unde odatã golite, cupele de bãuturã se umplu laloc printr-o magie cunoscutã doar de Egir. Printreinvitaþi se aflã ºi Loki, ucigaºul încã tãinuit alfrumosului zeu Balder3, fiul marelui Odin.Ipocrizia ºi caracterul violent, nestãpânit, al zeuluiLoki, zeu al focului, le este binecunoscutãcelorlalþi zei, însã niciunul nu bãnuieºte cã el esteucigaºul lui Balder. Cuvintele frumoase spuse înatmosfera petrecerii ºi toasturile ridicate înamintirea zeului Balder îl umplu de invidie peLoki, însã furia lui rãbufneºte doar în momentulîn care Egir îºi laudã servitorii care îi servesc lamasã. Orbit de mânie, Loki îl ucide pe Fimafeng,unul dintre cei doi servitori, motiv pentru careeste alungat de la masa zeilor. În scurt timp însãzeul revine, aruncându-le în faþã un ºir de insulte.Citãm din „Lokasenna”:

„Loki adresându-se lui Bragi: Eºti curajos

numai pentru cã stai în mijlocul celorlalþi ca odecoraþie ieftinã pentru banca pe care te-ai aºezat.Ieºi afarã dacã eºti atât de curajos precum spui.

Loki cãtre Odin: Tu nu ai dreptul sã vorbeºti,Odin! N-ai fost în stare sã cântãreºti dreptvirtuþile ºi curajul oamenilor în rãzboaiele lor. Decele mai multe ori i-ai scos victorioºi pe cei maislabi ºi laºi.

Loki cãtre Frigg: Nici tu n-ai voie sã scoþi ovorbã! Tu care întotdeauna te-ai dovedit o femeieuºoarã, îmbrãþiºându-i pe Ve ºi Villir când erainevasta lui Vidrir.

Loki cãtre Niord: ªi tu sã taci, Niord! Te afliprintre zei numai pentru cã eºti prizonierul lor ºipentru cã fiicele lui Egir te folosesc ca oalã denoapte”.

Obiºnuite la petrecerile zeilor nordici, astfel deinsulte (flyting)4 nu supãrau pe nimeni, atâtavreme cât ridiculizau trãsãturi diforme ºi proasteobiceiuri, însã Loki depãºeºte mãsura cu acuzaþiidin ce în ce mai teribile pânã când zeul Thor îlameninþã cu moartea.

„Lokasenna” este poemul în care se facefoarte clar distincþia între zeii Vanir ºi zeii Aesir,Loki subliniind în insultele lui obiceiurile diferiterespectate de aceºtia. De exemplu, Loki îireproºeazã lui Niord cã s-a cãsãtorit cu sora sa,iar Thor, ca zeu Aesir, este mereu plecat în rãsãritrevenind în momente critice, aºa cum se întâmplãºi în „Lokasenna”. Snorri Sturluson povesteºte cãzeii Aesir vin chiar din Troia, cetate bogatã ºiînfloritoare aºezatã în mijlocul pãmântului,formatã din douãsprezece regate. Unul dintre ceidoisprezece regi, Mennon, era cãsãtorit cu fiicaregelui Priam, pe care o chema Troan, iar fiul loreste chiar zeul Thor. Crescut în Tracia pânã lavârsta de zece ani, Thor revine în Troia pentru adeprinde arta rãzboiului, apoi cucereºte regatulTraciei care se va numi Thrúdheim. Dupã ce

strãbate tot pãmântul cunoscut, luptându-se cudragoni, uriaºi, bersekeri ºi multe alte creaturi, oîntâlneºte pe Sibila, cea dãruitã cu darul profeþiei,ºi se cãsãtoreºte cu ea. În mitologia scandinavã,Sibila va fi numitã Sif cea cu pãrul de aur.

NNoottee::1. Snorri Sturluson, The Prose Edda,

Skáldskaparmál Viking Society for NorthernResearch, London, 1998, (trad. aut.)

2. Cea mai mare parte a poeziei compusã înmetricã eddicã este pãstratã în douã mari tratateredactate în secolul al XIII-lea, adicã la vreo douãsute de ani de la încheierea perioadei vikinge. Celdintâi, Codex Regius, adicã Manuscrisul regal,este numit aºa pentru cã timp de trei sute de ania fost pãstrat în Biblioteca Regalã din Copenhaga.Din anul 1971 a fost redat islandezilor, în urmaunei înþelegeri între guvernul islandez ºi celdanez. Cuprinde 29 de poeme, în formã completãºi fragmentarã. Cel de-al doilea tratat, pãstrat înInstitutul Arnamagnean din Copenhaga, cuprindeºapte poeme dintre care unul nu se aflã în CodexRegius. Acest corpus de poeme este cunoscut subnumele de Edda veche sau Edda poeticã.

3 Legenda povesteºte cã de mic era chinuit devise urâte care îi prevesteau moartea. Atuncimama sa strãbate cele nouã lumi ºi cere tuturorfiinþelor vii, chiar ºi plantelor ºi pietrelor, sã-ipromitã cã nu-i vor face niciodatã rãu lui Balder.Toate fac acest jurãmânt, cu excepþia vâscului,însã mama sa nu dã importanþã acestui fapt. Lokiîl pãcãleºte pe zeul orb Hodr, oferindu-i o sãgeatãîn a cãrui vârf se afla o plantã de vâsc. Zeul orbtrage în Balder, ucigându-l.

4 În limba nordicã veche flyta se traduce prinprovocare.

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

metaforele nordului

Valuri - fiicele lui EgirFlavia Teoc

Page 24: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

meridian

GuillaumeAppolinaire

*

Guillaume Apollinaire mã cheamãCi numele-mi de-aievea-i slavAmarã-i viaþa-mi ºi mi-e teamãSã mã ºi rog cãci unui sclavNu-i este luatã ruga-n seamã

La închisoare la SantéO biatã carcerã îmi darãE în Rãpciune însã eUn crãpet ca în miez de varãªi nici nu mã mai mir de ce

Îmi pare fiecare orãCã-i un convoi mortuar trecândVei plânge dup-aceastã orãÎn care plângi ºi nu ºtii când A ºi trecut ca orice orã

O voi pungaºi tâlhari ºi hoþiCe m-aþi premers între nedemneAceste ziduri de cinci coþiScrise cu slove sau cu semne Mi-i dat sã vã citesc pe toþi

ªi mai cu seamã pe cutareDédé urmeazã crima saLa capul patului meu tareAcum când nu ºtiu ce aº daS-adorm ºi nu mai sunt în stare

Marizibill

Pe Uliþa-de-Sus în burgulColoniei galeºã zâmbeaCu înþeles Cãdea amurgulPe urmã prin taverne beaCu salahorii dupã lucru

Lucra pentru un jidov nuPrea chipeº dar codoº de rasãDuhnind a usturoi ce-avuGrijã s-o scoatã dintr-o casãDe prin Shanghai de randevu

Am cunoscuþi de orice teapãSunt mai prejos de soarta lorUºori ca frunzele pe apãLi-s ochii flãcãri care morInima uºã ce se crapã

Sfios ca uºa casei lor

Rosamunda

Lui André Derain

ªtiu eu cum dispãruse DoamneÎn casa cãrii-i dam ocolPriveliºtea acelei doamnePe care douã ceasuri amTot urmãrit-o-n Amsterdam

Canalul însã era golªi cheiu-aºijderi ºi-n secundaAceea în frumosu-mi rol Sã mã admire nu eraAlt nimeni decât numai ea

Am poreclit-o RosamundaNume ce nu e mai prejosDe floarea gurii ei mãruntaRozã a Þãrilor-de-Josªi m-am tot dus pe chei în jos

Marie

Aici dansat-ai tu odatãAici dansa-vei tu mereuÎn ronda care þi-este datãBãtea-vor clopotele EuCum nu te-aº mai vedea vreodatã

Stau mute mãºtile în cercIar muzica-i aºa departeCã-mi pare a veni din cerCât vreau sã te iubesc ºi nu am parteªi-i dulce cazna ce-o încerc

Se-nzãpezeºte alba turmãArgint ºi lânã Trec soldaþiNorocului sã-i dau de urmãO altã inimã sã-mi daþiMai schimbãtoare ºi pe urmã

Dumnezeu ºtie Ce vânt ºuiAre sã-þi sufle pãrul doamnãBuclat cum nici al mãrii nu-iIar mâinile-þi ca frunza-n toamnãAºterne-vor cãrarea cui

Treceam cu-o veche carte-n mânãPe cheiul Senei apã cumDurerea mea atotstãpânãCe n-are a seca nicicumAh cea mai lungã sãptãmânã

Bucla regãsitã

Din amintire nu pot aniiSã ºteargã bucla acajuA ei Þii minte de ce straniiSorþi parte-avut-am eu ºi tu?

Auteuil ºi La Chapelle ºi dragulMontmartre Un întreg trecutMi-l amintesc ºi-o zi când pragulªopteºte ea þi l-am trecut.

Zulufu-aºijderi unei toamneÎn gând o pâclã grea urziªi neursita noastrã DoamneSe-ngânã cu-asfinþita zi.

Corn de vânãtoare

Romanul ni-i solemn ºi tragicCa masca unui domn-despòtNiciun hazard sau filtru magicIubirii noastre vai nu potA-i da un aer mai netragic

Visând pleca la biata-i Anãªi Quinsey dupã ce-ºi lua opiu’Otravã fãrã de prihanãMereu de tine-am sã m-apropiuChiar dacã toate trec în goanãCãci amintirea e un corn De vânãtoare’n vântul morn

Adio

Am strâns o mânã de verdeaþãTe uitã toamna are-aspectDe mort Adio-n astã viaþãOdoare-a timpului verdeaþãªi nu uita cã te aºtept

traducere deªªeerrbbaann FFooaarrþþãã

Page 25: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Nici anul acesta decizia Academiei RegaleSuedeze nu a fost lipsitã de un dram desurprizã, premiul Nobel pentru literaturã

revenindu-i scriitorului chinez Mo Yan (de onotorietate cu mult mai scãzutã, dacã e sãjudecãm drept, decât alþi pretendenþi cu vechistate de serviciu, precum Philip Roth, IsmailKadare, Amos Oz sau Margaret Atwood. Cucâteva zile înainte de anunþarea câºtigãtorului sevorbea, însã, de o competiþie strânsã întrereprezentantul Chinei, Mo Yan, ºi cel al Japoniei,Haruki Murakami (pe care, personal, l-aº fi vãzutcâºtigãtor), legatã, absurd, de conteciosul sino-nipon privind insulele Diaoyu. Chinezul a avutcâºtig de cauzã ºi destui se vor bucura cã astfelChina a reuºit sã-i tragã mãcar o palmã Japoniei,þarã ce i-a produs grele suferinþe pe parcursulzbuciumatului secol XX (interesant este cãromanul cel mai celebru al lui Mo Yan, Sorgulroºu, se petrece, parþial, în China vremelnicocupatã de armatele Mikado-ului). „Cu un realismhalucinant”, îºi motiveazã opþiunea înaltul forsuedez, „Mo Yan amalgameazã în opera safolclorul, istoria ºi problemele contemporaneitãþii”.În aceastã privinþã, el pare descins din realismulmagic, practicat cu destul succes, pe altemeridiane, de alþi laureaþi Nobel: WilliamFaulkner, Garcia Marquez. Viziunea sa cupropensiuni mitice ºi suprarealiste, de o cruzimeneîndurãtoare, uneori de-a dreptul monstruoasã,transformã banalul în legendar ºi tainic. Amesteculrealului cu inaginarul potenþeazã poveºtile, dându-le o semnificaþie aproape miticã. Dar, mai mult casigur, chinezii ar putea riposta cã la ei realismulmagic existã de secole, fãrã a fi neapãrat cunoscutsub acest nume. De altfel, Mo Yan, scriitormodern ºi informat în legãturã cu ceea ce sepetrece în literatura lumii, se revendicã ºi de laîndelungatele tradiþii ale literelor chineze. Oricum,este primul premiu Nobel pentru literaturã cerevine unei þãri enorme, cu o populaþiesupradimensionatã, care mai este ºi unul dintrecele mai vechi leagãne ale civilizaþiei ºi culturii(inclusiv literare). Asta întrucât celãlalt chinez careºi-a trecut în palmares Nobelul – Gao Xingjian, în2000 – este de fapt expatriat, deþine cetãþeniafrancezã ºi scrie în francezã. Presa internaþionalãremarcã totodatã cã de data asta mijloacelechineze de comunicare în masã au informatprompt despre atribuirea premiului, evenimentulfiind considerat epocal pentru imaginea þãrii ºibeneficiind de o tratare total diferitã de ceea ce s-aîntâmplat acum doi ani, la acordarea Nobeluluipentru pace dizidentului Lu Xiabo, când presa apãstrat o tãcere mormântalã, iar laureatului i s-ainterzis sã participe la ceremonia de înmânare apremiilor. Explicaþia: Mo Yan este un scriitor„încadrat în sistem”: trãieºte ºi munceºte în China,este membru al PC Chinez, a fost vice-preºedinteal Asociaþiei Scriitorilor Chinezi. Este nu doaragreat, ci chiar promovat de forurile politico-ideologice. Tematica romanelor sale nu ridicãprobleme cenzurii (doar Baladele usturoiului a fostretras din librãrii temporar), el practicând atâtformula romanului istoric, cât ºi pe aceea apovestirilor de groazã, grefate pe un realismcotidian colorat, în care se insinueazãsupranaturalul. Oricum, aºa cum remarcã în TheTelegraph sinologul Margaret Hilldebrand, MoYan practicã un realism magic domesticit, ceea ce-ipermite sã acceseze un public naþional numeros,

dar ºi sã aibã ecouri internaþionale consistente. Nãscut în 1955 într-o familie de agricultori din

nord-estul Chinei, provincia Shandong, Mo Yan(pe adevãratul sãu nume Guan Moye) s-a lãsat deºcoalã în timpul Revoluþiei Culturale, ca sãmunceascã pe câmp ºi ulterior într-o fabricã, iar în1976 s-a înrolat în Armata de Eliberare aPoporului. A început sã scrie ca soldat, atrãgândatenþia cu nuvela Cãderea ploii într-o noapte deprimãvarã, din 1981. În anii 1980 s-a dedicat înexclusivitate scrisului ºi predãrii. ªi-a luatpseudonimul Mo Yan (în traducere aproximativã„Nu vorbi”, poruncã des încãlcatã, de vreme ce apublicat unsprezece romane ºi sute de povestiri),devenind unul dintre scriitorii chinezi cei maipopulari ºi cei mai apreciaþi. Într-un interviu,romancierul aratã cã ideea acestui pseudonim i-avenit de la îndemnul pãrinþilor de a fi cât se poatede discret în prezenþa strãinilor, fiindcã exprimarealiberã a gândurilor era un pericol real în Chinacomunistã. El ºi-a dobândit diploma de master înliteraturã ºi artã de la Universitatea Normalã dinBeijing ºi a predat literatura la Academia deLiteraturã ºi Artã a Armatei Populare de Eliberare.Primul roman al lui Mo Yan, Ridicheatransparentã (1984) i-a adus o oarecare celebritate.Sorgul roºu (1987), însã, l-a consacrat pe planinternaþional, în bunã parte datoritã superbeiecranizãri realizate de Zhang Yimou, bazatã peprimele douã capitole ale cãrþii (premiul Ursul deAur, Berlin, 1988). Este cronica vieþii câtorvafamilii de þãrani din nord-estul Chinei, în timpulocupaþiei japoneze, care reflectã, într-un modabsolut inedit, evenimente majore din istoria þãrii,precum rezistenþa împotriva cotropitorilor, victoriacomunismului, proclamarea Republicii PopulareChineze ºi, ulterior, Revoluþia Culturalã. Romanula apãrut în 2008 la Editura „Humanitas”, colecþia„Raftul Denisei”, tradus de Dinu Luca.Exponenþialã mi se pare scurta captatiobenevolentiae cu care autorul prefaþeazã acestroman: „Prin scrierea aceasta, solemn invocduhurile eroice ºi duhurile nedreptãþite ce rãtãcescprin lanurile de sorg roºu-aprins de-acasã, cele fãrãde margini ºi fãrã de hotare. Vã sunt nevrednicurmaº. Sunt gata sã-mi smulg inima marinatã-n

sos de soia, s-o tai felii ºi s-o pun în trei vase, pecare sã le rânduiesc în lanurile de sorg. Luaþi-le-nseamã ºi-înfruptaþi-vã! Înfruptaþi-vã!” Au urmatromanele Baladele usturoiului (despre o rãzmeriþãa þãranilor împotriva autoritãþilor care refuzã sã lecumpere recolta), Republica vinului (o satirãgastronomicã, în care canibalismul este folositdrept avertisment împotriva tentaþiei de auto-distrugere a societãþii chineze), Þâþe mari ºiºolduri late (un imn de laudã adus trupuluifemeiesc, considerat imoral de o parte a criticii ºicontestat din cauza portretului caricatural fãcutcastei militare; armata, care-i asigurase un mediupropice la începutul carierei, l-a forþat sã-ºi facã oautocriticã scrisã ºi sã-ºi retragã romanul dincirculaþie) ºi Obosit de viaþã, obosit de moarte(povestea unui proprietar de pãmânt care sereîncarneazã sub forma diverselor animale întimpul reformelor agrare). Deocamdatã, cea mairecentã lucrare a sa este Wa, din 2010, în care seabordeazã problema demografico-politicã aodraslei unice.

Scrisul lui Mo Yan este când obiectiv ºiantrenant, când liric, elegiac sau absurd, împãnatcu umor negru. Ceea ce îl preocupã pare a fi înspecial istoria Chinei moderne, de la începutulsecolului XX încoace, vãzutã prin prismaindivizilor care o creazã ºi o îndurã – de laRãscoala Boxerilor pânã la Revoluþia Culturalã ºipolitica unicului copil.

Mo Yan a fost criticat de confraþii scriitoripentru a fi urmat prea ascultãtor linia stabilitã dePCC în domeniul literaturii ºi artei, pentru a nu filuat apãrarea dizidenþilor, sau pentru slugarniculomagiu adus Marelui Cârmaci, când a copiat demânã influentul poem al lui Mao Zedong Yan’Anvorbeºte despre literaturã ºi artã. Dar modul cuma primit vestea câºtigãrii Premiului Nobel îl aratãmai curând modest ºi echilibrat. El le-a declaratreporterilor cã premiul îl bucurã, dar cã „a-l câºtiganu înseamnã nimic”, drept care se va concentraîn continuare „asupra creãrii de opere noi”. „Mãsurprinde mult cã am luat premiul, fiindcã simt cãnu sunt un autor atât de experimentat ca alþiscriitori chinezi. Existã mulþi scriitori excelenþi, iarstatutul meu nu este atât de elevat. Doresc sã-miurmez drumul, sã mã concentrez asupra fiinþeiumane în opera mea.”

La Editura „Humanitas” se aflã în pregãtire oversiune româneascã a romanului lui Mo YanObosit de viaþã, obosit de moarte.

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

flash meridian

Nobelul chinezescVirgil Stanciu

Mo Yan

Page 26: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Nu despre cele trei eseuri dedicate categorieiestetice a comicului ºi reunite de HenriBergson, sub titlul Le rire. Essai sur la

signification du comique , voi scrie în rîndurile careurmeazã. De altfel, o asemenea locuþiune nici nupoate fi gãsitã în cele mai puþin de o sutã de paginiale opului publicat de filosoful francez în 1900 ºiînNobeliat în 1927. ªi, din cîte am constatat, nici înopera scriitorului român care ne oferã, iatã de maibine de ºapte luni, sugestii – impresii ºi expresii –pentru ceea ce, fiind (cel puþin în intenþia noastrã)ceva mai mult decît un moft, dar mai puþin (poate)decît o temã, am numit mofteme. De aceastã datã,punctul de plecare l-am „izolat” provizoriu în schiþapublicatã în nr. 6/1877 a Claponului, sub titrareaParlamentare. Camera din Stambul. ªedinþa de la 24Ibricgie 1294. Cum am ajuns la Bergson? ...puþinticãrãbdare!

Nu conþinutul acestui text este în acest momentimportant. Ci o interesantã (ºi periculoasã, probabil, înanii regimului totalitar comunist) sistematizare atipurilor de aplauze conþinutã în redarea de tip proces-verbal a „dezbaterilor” din Camera stambuliotã: suntconsemnate, astfel, aplauze zgomotoase, aplauzeprelungite, aplauze zguduitoare, aplauze turbate,aplauze torenþiale... Cum ne aflãm într-un orizont alcomediei, este firesc sã asociezi imediat aplauzele curîsul. ªi, aºa, iatã-l insinuîndu-se în spaþiul semantic almoftemei pe Bergson. Dar, deºi nu-l putem ignora,filosoful hexagonal nu ne e de prea mare folos.Explorarea vecinãtãþilor a ceea ce am putea numiOlimpul rîsului, anume un rîs homeric nu nemulþumeºte. Pe scurt, ne aflãm într-o zonã deinterferenþã conceptualã ºi gestualã fiziologico-lingvisticã, avînd încãrcãturã eticã ºi esteticã. O privire

în urmã e binevenitã!În volumul sãu Unde scurte. Jurnal indirect

(Limite, 1978), Monica Lovinescu vorbeºte (chiar aºa!volumul nefiind altceva decît transcrierea unorcomentarii vorbite la Radio Europa liberã între anii1961-1971) la un moment dat (22 mai 1969) desprespectacolul prezentat de Lucian Pintilie, la Paris, încadrul Teatrului Naþiunilor, cu piesa lui I. L. Caragiale,D’ale Carnavalului. Un Lucian Pintilie tînãr ºirevoluþionar, asigura Monica Lovinescu pe ascultãtoriisãi la acea datã. Originalitatea „lecturii” aplicatetextului caragialian de tînãrul regizor român consta,printre altele, în opinia celei care i-a vãzut spectacolul,în „dublarea textului piesei de un al doilea text alobiectelor ºi gesturilor, mai dens poate decît primul.”Acest „Al doilea text realizat de Lucian Pintilie dãruiede fapt piesei valenþele sale umane. Nu e o dublaresau o supraîncãrcare, ci dimpotrivã o despuiere.” Odespuiere de cliºeele de limbaj ale unor marionete care„coborîte în sordidul precis al mahalalei, îºi dobîndescconturul lor de suferinþã”, transformînd „silueteaproape inexistente în personagii adevãrate”. „Vidul –rosteºte/scrie Monica Lovinescu – poate deci acoperi odurere, autenticã totuºi.” Lucian Pintile privea, aºacum o fãcuse deja în filmele sale Dumineca la ora 6sau Reconstituirea, dar cum avea s-o facã mai tîrziu ºiîn De ce trag clopotele, Miticã, „în România”. În acestcontext, concluzia celei care a dat substanþãconceptului de est-eticã, se rosteºte fãrã echivoc:„...rîsul devine încetul cu încetul vinovat”. Ce maiimportã dacã el e homeric sau... liliputan? Oricum arfi, el, rîsul, „o deriziune a deriziunii” dobîndeºte„darul de a ne deschide ochii”: „Nimic nu maistrãluceºte, pe planul înclinat ºi prãfuit al cafenelei demahala, prostia omeneascã, pãlãvrãgeala cea de toatezilele, joacã o horã de carnaval cu autenticitatea.”

„Comediantele” se transformã într-un taumaturg. Ceeace nu i s-a iertat ºi nu i se iartã nici azi de partizanii„ochilor închiºi”!

Dar împotriva cui s-au nãscut carnavalurile, încãdin Evul Mediu? Acum venim, iatã „la vorba” luiBergson: „Nous avons tous joué autrefois avec lediable qui sort de sa boîte. On l’aplatit, il se redresse.On le repousse plus bas, il rebondit plus haut. Onl’écrase sous son couvercle, et souvent il fait toutsauter.”

ªi încheiem, reluînd ºi noi acest fragment dinscrisoarea adresatã de Caragiale lui Petre Th. Missir,din exilul sãu berlinez, într-o zi de marþi, 3/16 aprile,1907: „Dupã cum vãd cã se precipitã evenimentele lanoi, eu nu cred cã, odatã ce s-au potolit miºcãrilehuliganilor noºtri, putem dormi pe trandafiri.Dezordinile acelea au fost, pare-mi-se, semnalul unorvremuri grele: începem o altã istorie mai puþin veselãdecît cea de pînã ieri; rîsul ºi gluma nu ne vor maiputea sluji de mîngîiere ca altãdatã faþã cu cele ce sevor petrece în lumea noastrã româneascã. Copiii noºtrivor avea poate de ce sã plîngã – noi am rîs destul.”

Notã: ilustrãm rubrica cu portrete ale mareluidramaturg împrumutate din expoziþia virtualã I.L. CARAGIALE în arta graficã mondialã, realizatã degraficianul Nicolae Ioniþã pe site-ul sãuhttp://www.personality.com.ro/caragiale.htm.

Proiectul numit Cj 05 Teatru conceput de cãtreAscociaþia Jad ºi gãzduit de Teatrul Naþional Clujpropune cinci dramaturgi contemporani clujeni

jucaþi în sala Euphorion. A treia premierã, în cadrulproiectului amintit, este Drumul spre Indii, pe unscenariu semnat de Ovidiu Pecican ºi AlexandruPecican, cei doi veri care-þi amintesc, fãrã sã vrei, de Ilfºi Petrov, pentru simplul fapt cã au mai semnatîmpreunã ºi alte „produse” literare, chiar ºi un romanSF.

Subiectul spectacolului este unul istoric, plasat învechi timpuri cu domnitori ºi domniþe, cu intrigi decurte, cu crime ºi otrãviri, reale ori doar planificate, cuambiþii grandomane ºi planuri de redresare a þãrii de-adreptul idioate, totul ducînd, inevitabil, la falimentulfinal! De fapt, cei doi autori au recurs la aceastã„stratagemã”, la aceastã „diversiune” de a plasaacþiunea în timpuri (strã)vechi, deoarece piesa a fostscrisã în anul 1984, cînd regimul comunist se afla dejaîn cãdere liberã, înota în mizerie iar viaþa artisticã„trãia” tot mai intens ºi mai ameninþãtor sub lupacenzurii ºi la cheremul turnãtorilor. Autorii au scrispiesa, fãrã sã aibã speranþa cã ea se va juca vreodatã.Poate, tocmai de aceea, textul e de-o dezarmantãsinceritate.

Premiera semnatã de regizorul Vadás László esteºi un act recuperatoriu al unui text bine scris, alert ºiantrenant, cu aluzii mai mult ori mai puþin discrete la

o realitate... mai mult ori mai puþin îndepãrtatã. Ceeace frapeazã, în primul rînd, este extraordinaraactualitate a scriiturii iar asta te face sã tragi concluzia(amarã...) cã nimic nu se schimbã în þara noastrã, doardecorurile, costumele ºi mãºtile... O trupã de amatoriîºi propune sã joace o piesã despre un domnitor ºi asa curte. Actorii amatori sînt pacienþii unui spital (depsihiatrie...?) iar spectacolul se va derula sub semnulgrotescului. Travestiuri hilare cu bãrbi sugestive,proiecþii de film cu scene „super-eroice” petrecute peplaiurile mioritice, cînd pe-un deal, cînd într-o vale,muzicã, lumini ºi umbre. Un mic „carusel” în careinterpreþii joacã cu dãruire, sugestiv ºi fãrã poticneli.

E foarte bine cã, iatã, pe lîngã Clubul Diesel unde,de cîþiva ani, se produc spectacole de teatru de bunãcalitate (pe Sorin Misirianþu trebuie, neapãrat, sã-lamintesc), încep sã aparã ºi alte cluburi, cu aceleaºiintenþii... Încã timid, teatrul particular începe sã facãpaºi. Flavius Lucãcel este unul dintre cei cincidramaturgi clujeni cuprinºi în proiectul mai susamintit. Nu am reuºit, încã, sã vãd spectacolul cupiesa sa Hells Cabaret de la Naþionalul clujean, înschimb am vizionat în demisolul localului Zorki Offthe Record o trupã independentã jucîndu-i piesaFisura. Aceasta este una dintre cele mai reuºite piesescrise de Flavius Lucãcel pînã acuma ºi, categoric, ceamai ofertantã pentru actori ºi regizor. O piesã„ionescianã”, despre absurdul care invadeaza viaþa

domesticã transformînd paºnicul cuplu de bãtrîneiîndrãgostiþi de murãturi, în adevãraþi teroriºti(„deraiori” în serie...), fericiþi sã numere... cadavrelerãmase în urma accidentelor pe care le produc. Viaþade afarã le terorizeazã micuþa viaþã familialã iar atunciprocedeazã ºi ei în consecinþã. Desigur, fãrã vreunrezultat, fisura din cãmarã creºte continuu (precumcadavrul dintr-o piesã celebrã...) iar jocul comic ºigrotesc totodatã, poate continua la nesfîrºit, ca unperpetuum mobile. Replici sprintene, cu prizã lapublic, o pendulare între rîs ºi plîns, nimic nu pareprea serios în lumea aceasta crepuscularã în caretrãim, fãrã ºanse concrete de a (mai) repara ceva...Personajele sînt caricaturi simpatice care uneori semiºcã parcã manevrate de nevãzute sfori, precummarionetele, ba chiar ºi cîntã! Nu este tocmai unmusical, e mai degrabã vorba despre un soi devodevil, cu „cînticele” haioase (bine „gîndite” decompozitorul IndieFolker...), presãrate ici colo... lamomentul potrivit.

Regizorul Victor Olãhuþ a fost inventiv, descifrîndconotaþiile textului ºi miºcîndu-ºi bine interpreþii înspaþiul destul de strîmt al podiumului. Cele douãcupluri, „bãtrînii” Anca Hanu ºi Florentina Nãstase (întravesti!) ºi tinerii – care nu se ºtie precis dacã se vorcãsãtori dar cu siguranþã vor... divorþa – AdrianaBãilescu ºi Leonard Viziteu, au jucat cu vãditã plãcere,ceea ce s-a transmis ºi în rîndurile numeroºilorspectatori adunaþi în jurul meselor. Spectatori, în ceamai mare majoritate, tineri fapt îmbucurãtor ºi dãtãtorde speranþe, chiar dacã... fisura continuã sã selãrgeascã ºi sã ne ameninþe existenþa, indiferent dacã esau nu... domesticã.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

rânduri de ocazie

Drumul spre Indii. FisuraRadu Þuculescu

mofteme

Rîsul vinovatVasile Gogea

Page 27: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Episodul anterior se termina în “apoteoza”inegalabilului LP Kind of Blue, în anii cândtrompetistul împlinise deja trei decenii ºi se

gãsea pe culmile gloriei. Oricine altul s-ar fi opritpentru o vreme mãcar sã-ºi mai tragã sufletul, însãambiþiile ºi visele ºi aºteptãrile lui Miles nu îi vorlãsa nici o clipã de rãgaz. A vã povesti –oricum dinafarã, din exterior - cum au decurs în continuarelucrurile ar fi soluþia cea mai comodã, însã sper sãvã convinã o cu totul altã cale pentru care amoptat chiar dacã ezitând ºi întrucâtva îndoindu-mã;de multã vreme îmi propusesem sã vã oferversiunea personalã lui Miles asupra a tot ce urmasã se mai întâmple, profitând de faptul cã abinevoit (ºi bine a fãcut!) sã „punã la cale” un felde poveste (The Autobiography) în care mai ºiamestecã amorurile cu teribil de fascinantaaventurã a nãscocirii unei muzici noi, nemaiauzite.Vom începe, aºadar, explorarea universului MilesDavis din momentul de-imediat-dupã Kind of Bluenu însã înainte de a vã preveni cã - nu o datã - veþiavea serios de furcã cu pãrerea exagerat de bunã pecare trompetistul o afiºeazã fãrã nici un fel de jenã,în tot ceea ce-l priveºte, sancþionând însã, în acelaºitimp, neiertãtor unele pretinse hibe, scãpãri sauslãbiciuni ale celorlalþi muzicieni. Ceea ce veþi aveade câºtigat din aceste evocãri nu este, în fond,decât o evocare „dinãuntru” a lumii infernale ajazzului datoratã unui iniþiat atoatecunoscãtorpentru care nu existã nici un fel de secrete trãindtotul în direct, ba chiar – cel mai adesea - pe pielealui. Ar exista oare o altã cale pentru a afla „pebune” cum a devenit ºi se va fi impus drept unuldintre cei mai importanþi, mai inventivi ºi inspiraþijazzmeni ai veacului trecut ºi – la urma urmelor –ai tuturor timpurilor?

Începând din acest punct, veþi putea urmãri„din lojã”, cum se vãd lucrurile dintr-o perspectivã100% Miles Davis.

„La începutul lui 1961 l-am înlocuit pesaxofonistul Sonny Stitt cu Hank Mobley ºi amînceput înregistrarea în studiou a LP-ului „SomedayMy Prince Will Come”. I-am mai chemat peColtrane ºi pe Philly Joe Jones pentru câteva teme.Restul orchestrei rãmãsese neschimbat: WintonKelly, Paul Chambers, Jimmy Cobb ºi HankMobley. La sfârºit de tot, dupã ce toþi îºiterminaserã treaba, Trane ºi cu mine am mai

înregistrat câteva solouri adãugând ºi alte câtevaintrãri. A fost un procedeu interesant pe careaveam sã-l mai întrebuinþez adeseori. ªi cam totatunci le-am cerut ãlor de la Columbia sã „punã”chipuri de negrese pe copertele discurilor mele ºisã nu mai existe alte texte care sã încerce sã explicemuzica noastrã, convins fiind cã nimeni n-avea dece sã emitã teorii pespatele coperþilor. Nu mi-aplãcut niciodatã sã vãd cum cine-ºtie-cine încearcãsã explice cam ce anume încerc eu sã fac. Muzicavorbeºte de la sine. ªi tot în 1961, Down Beat Pullm-a declarat Cel mai bun trompetist acordându-mi-l – pentru sextet - ºi pe cel de Cel mai bunCombo.. Tot atunci, Coltrane a fost desemnat Celmai bun saxofonist tenor ºi Cel mai bun star lasaxofon sopran, iar cvartetul sãu – Cel mai bun(nou) combo. ... La New York mã mutasem într-ocasã nouã. Coltrane trecea destul de des ºicoboram sã cântãm în subsol. Uneori venea ºiCannonball. Când am aflat cã Bill Evans trecuseputernic pe heroinã, aproape m-am îmbolnãvit.Vorbisem cu el dar degeaba. Cedase într-unmoment când toatã lumea, chiar ºi Rollins oriJacky McLean izbutiserã sã se lase. ªi totuºi, dincauza influenþei lui Bill, în casã la mine se auzeaaproape tot timpul muzicã clasicã. Era atât deliniºtitor când aveai de lucru sau vroiai sã analizeziunele lucruri. Amicii care mã vizitau se aºteptau sãnu audã decât jazz ºi rãmâneau ºocaþi dând deStravinski, Arturo Michelangeli, Rachmaninov sauIsaac Stern. Viaþa mea personalã mergea foartebine însã nu se putea spune acelaºi lucru ºi despremuzicã. Hank Mobley pãrãsise orchestra tot în1961 ºi – deºi devenisem pentru o mulþime deoameni un adevãrat star - nu i-am gãsit imediat unînlocuitor. E cazul sã vã ºi zic cã, în numãrul peianuarie/’61, revista Ebony îmi consacrase ºaptepagini ilustrate cu o grãmadã de fotografii. Pentrutoþi negrii a fost un adevãrat ºoc, dar pe mine mãdurea doar faptul cã în privinþa muzicii nu se maiîntâmpla absolut nimic ºi povestea asta mã scoteadin minþi. Începusem din nou sã beau, însã mãameninþa o depresie cumplitã pe care o tratam cucocainã.

În 1962, parcã a fost ceva mai bine: SonnyRollins a revenit pentru o vreme ºi m-am pomenitºi cu J.J.Johnson aºa încât aveam iarãºi la dispoziþieun sextet ca lumea cu care am plecat într-un

turneu pe care nu l-am putut duce pânã la capãtdeoarece murise taicã-meu. M-am întors la NY ºiam încercat sã lucrez ca sã mai uit. Am cântat laVanguard ºi în multe alte cluburi de pe Coasta deest, mergeam la fitnes ºi am reuºit cumva sãînregistrez „Quiet Nights” cu Gil Evans, darmuzica m-a cam lãsat rece ºi simþeam cã nu mãmai prea intereseazã. Ba chiar am mai ºi bãgat întoatã povestea niºte accente de bossa nova.Columbia a venit cu ideea sã facem un LP deCrãciun ºi a vrut sã-mi bage pe gât un cântãreþcomplet idiot. Nici n-ar merita sã vorbim deporcãria asta dacã n-ar fi fost de fapt prilejul decânta întâia oarã cu saxofonistul Wayne Shorter.Cam tot atunci, dupã multe ezitãri, am acceptat sãdau un interview pentru Playboy. Era o revistãpentru albi, care te înnebunesc cu întrebãrile ca sãvadã – în fapt - cam ce gândeºti, dupã care learanjeazã pe toate ca sã iasã ei bine. Mã enerva ºifaptul cã revista nu arãta niciodatã nici un fel denegrese sau tuciurii ori asiatice. Tot ceea ce oferãsunt niºte blonde cu þâþe mari ºi care nu prea aufund. Negrilor le plac fundurile barosane aºa cumle place ºi sã sãrute pe gurã, iar albele nu prea auguri care sã poatã fi pupate ca lumea.

În decembrie 1962 am cântat la Chicago; erameu, Wynton Kelly, Paul Chambers, J.J. Johnson ºiJimmy Cobb la tobe. Pe Rollins, care ne lãsase cacontract cu clubul Blackhawk din San Francisco ºiam pus la cale un grup cu totul nou. Larecomandarea lui Coltrane, îl angajasem pesaxofonistul tenor George Coleman, care mi i-aadus pe pianistul Harold Mabern ºi pe Fr. Strozierla alto. Nu mai aveam nevoie decât de un basist.În 1958, dupã un concert, venise în culise un tippe care-l chema Ron Carter ºi care se cunoºtea cuPaul Chambers. Dupã câþiva ani l-am reîntâlnit laToronto; pe atunci ne gãseam în plin „modal”, înplin Kind of Blue. Înainte de a ne despãrþi, Paulîmi spusese cã Ron a început sã meargã fantasticde bine. M-am dus sã-l ascult ºi m-a lãsat mascã.La fel am pãþit ºi cu Tony Williams, un bateristnemaipomenit de numai 17 ani care cânta cuJacky McLean. Tipul, pur ºi simplu, mi-a rupt gura.În timp ce-l ascultam am început din nou sã credîn steaua mea norocoasã. Al naibii ce le placetrompetiºtilor sã cânte cu mari bateriºti/ritmicieniaºa încât nu-i de mirare cum, într-o clipã, l-am cititperfect pe Tony: vedeam în el pe unul dintre ceimai fabuloºi muzicieni care sã se fi apropiatvreodatã de o baterie. Ceva nu era totuºi în regulã:trebuia cu orice preþ sã gãsesc un pianist ca lumea.ªi uite-aºa, pânã la urmã, am avut noroc ºi am datpeste Herbie Hancock.

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

jazz story

Miles despre MilesIoan Muºlea

Page 28: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Foarte adesea suntem „aleºi” de oameni, cãrþiºi întâmplãri aparte care nãvãlesc peste noi,axiomã validã ºi în cazul modului în care am

aflat despre Festivalul de Muzicã Veche de laMiercurea Ciuc, anume gãsind pe stradã aruncatãsau poate rãtãcitã - cine ºtie cum, dar sprenorocul meu -, o broºurã a festivalului, datatã 4-6iunie 1982.

Festivalul se desfãºoarã pe durata a douãsãptãmâni ºi debuteazã cu o serie de cursuri demãiestrie adresate interpreþilor de muzicã veche,constând în creaþii folorice, preclasice/ baroce.Mai mult de o jumãtate dintre cursanþii fideli,care se instruiesc regulat la festival, au vârsta sub25 de ani, statisticã deosebit de îmbucurãtoaredin perspectiva ocupaþiilor ºi pasiunilor mariimajoritãþi a colegilor lor de generaþie.

Repertoriul tipic al festivalului uimeºte printr-un neastâmpãr perpetuu de a valorifica oserie de bucãþi muzicale rarissime ale folcloruluiºi muzicii culte, precum ºi lucrãri care marcheazãîngemãnarea ºi translaþia dintre acestea douã.Bunãoarã, ansamblul Musica Historica seconcencentreazã atât asupra similaritãþilor ºi ainterferenþelor dintre muzica maghiarã ºi ceaaparþinând Europei-Mijlocii a secolelor XV-XIX(anume „poezia popularã cantabilã” medievalã ºirenascentistã), cât ºi a înrudirii liricii popularemaghiare din secolele XVII-XIX cu muzica decurte turceascã (din secolele XVI-XVIII).

Fondatorul ºi conducãtorul artistic alansamblului, Rumen István Csörsz, susþine cã„muzica veche se poate asemui cu o casã vechenãpãditã de iederã, dar încã locuibilã, care dupãrenovare, poate servi drept lãcaº trainic în secoleleviitoare.”1

O serie dintre lucrãrile intrepretate provin dinmanuscrise, uneori anonime, ce frapeazã printr-ooriginalitate (chiar ºi strict raportatã la perioadarespectivã) care asigurã cel mai adesea un terendemn de a fi exploatat, atât pentru studiilegenerice de literaturã muzicalã, cât ºi pentru artainterpretativã actualã.

Bunãoarã, potrivit studiilor de folcloristicã,vioara medievalã era þinutã vertical, prin urmaretehnica orizontalã a mânuirii arcuºului permiteaemiterea unor ornamente mult mai diversificatedecât în cazul aºezãrii ºi mânuirii instrumentuluipe umãr.2

Profilul istoric al unui poet liric renascentistprecum Balassi Bálint face corp comun cu oprolificitate artisticã care satisface deopotrivãpretenþii muzicale, ºi literare, cu atât mai mult cucât modestia datelor reale este ocultatã deconcentraþia lor fantasticã. Materialul muzicaldevine cu atât mai valoros, întrucât conjuncþiadintre inovaþia muzicalã timpurie ºi date istoricereale frizeazã un spirit fabulos pe care literatura îlsatisface, îndeobºte, în mod de sine stãtãtor.

Dintr-un studiu sintetic de specialitate, rezultãcã Balassi Bálint ar fi fost un aristocrat nomadmaghiar din secolul XVI, cu formaþie depolihistor, primul poet „interesat sã reflecteschimbãrile capricioase din relaþia bãrbat-femeie”3,

care vãdeºte totodatã apucãturi de apostat, atâtprin accesele de înfierare a divinitãþii precedate deproslãvirea acesteia, cât ºi prin translaþiasavuroasã, tipicã misticismului, dintre liricaamoroasã ºi cea religioasã. Limba ascuþitã ºistrunele curajoase ale poeþilor anonimi osândescºi adorã instanþele feminine, iar umorul galantpracticat, fãrã a se rezuma la platitudini misogineºi sarcastice, fac dovada unor subtilitãþi muzicalo-livreºti care-i surprind în continuare pe atâþiaspecialiºti.

Or, aceastã igienã mentalã a simþuluiumorului pune la îndoialã multe dintreprejudecãþile culturale prin care mulþi dintre noietichetãm literatura unor asemenea perioade dreptrudimentarã, vetustã, sau chiar ridicolã. Însãfrecventarea muzicii vechi nu ne amãgeºteaºteptãrile dacã suntem receptivi faþã de aceastanu atât din pedanterie reactivã, cât dintr-un spiritpoznaº anistoric.

Dincolo de orice militantism superfluu,festivalul reprezintã o pildã vie amulticulturalismului, ceea ce ne obligã lademitizarea viziunilor adesea sceptice faþã defolclor, în condiþiile în care domeniul respectiv decercetare nu este atât de tentant pentru oricine.Or, toate aceste constructe descriptive elogioasecare promit excesiv la prima vedere, îºi aucorespondentul efectiv în toate epifaniile de laFestivalul de Muzicã Veche de la Miercurea Ciuc.

Câþi dintre noi au avut ocazia de a ascultamuzica altor vremuri într-un cadru de povesteminiatural asemeni celui din curtea CasteluluiMikó? Chiar ºi vremea capricioasã atât de tipicãCsíkszeredei contribuie la farmecul festivalului(Miercurea Ciuc se numãrã printre oraºele celemai predispuse la temperaturi extreme din þarã ).Dacã se anunþã ploaie, concertele au loc la

Teatrul Municipal (Csíki Játékszín), dacã nu aufost programate într-o catedralã sau într-un liceu,ceea ce implicã un efort sporit de organizare învederea deplasãrii aparaturii tehnice. Cu toateacestea, energia interpreþilor ºi a organizatorilormutã întotdeauna munþii din loc: anul trecut (pe16 iulie), ansamblul Flauto Dolce din Cluj s-aîncãpãþânat cu mult succes sã cânte pânã când aucedat schelãriile tehnice, iar publicul a doveditatât o rezistenþã pe mãsurã la intemperii, cât ºi olãcomie nestãvilitã faþã de delicatesele sonorepromise. Cât de glorioase pãreau a doua zipartiturile abandonate într-un colþ pe care lerãvãºise în ajun furtuna!

Curtea Castelului Mikó, prin însãºiarhitectonica de Renaºtere târzie, cu boltãdeschisã, asigurã o acusticã excelentã, astfel încâtîn pauzele dintre melodii, se poate auzi cânteculpãsãrilor de pe streºini, iar panorama celestãconstituie un spectacol în sine. Chiar ºi în cazulîn care vremea nu a fost de partea muzicienilorsau a ameninþat sã le fie infidelã, dupã o ploaieaprigã, curcubeul pare ºi mai mândru datoritãfundalului sonor.

În afara ansamblurilor veterane (Barozda,Collegium, Musica Historica, Ansamblul BarocTransylvania, Lyceum Consort, Codex), festivalulse alimenteazã în mod constant prin inivitaþiileonorate de soliºti care mai de care de nãstruºnici,asemeni trubadurului polon Antoni Pilch, care laediþia de anul trecut a festivalului a intrat încetate ca atare, pe poarta principalã, cu lãuta înbraþe, cântând; sau asemeni interpretului ºicompozitorului occitan Miquèu Motanaro, careanul acesta, împreunã cu rapsodul Kobzos KissTamás (care participã la festival de 30 de ani), ne-a condus într-o Cãlãtorie muzicalã în þaratrubadurilor (Bernard de Ventadorn, Marcabru,Albertet de Sisteron, Giraut Riquier, Raimbaut deVaqueiras ).

Instantaneele ºi „cadrele lungi” de carebeneficiazã urechea ºi vãzul cu prilejul fiecãruiconcert în parte sunt cu atât mai persistente înmemoria afectivã cu cât interpreþii dovedesc oiscusinþã de netãgãduit în mânuirea mai multorinstrumente pe care mulþi dintre noi, amatorii,adesea de abia izbutim cel mult ghicimdenumirea, dacã nu sã le recunoaºtem timbrul.Domnul Rumen István Csörsz este un interpretvocal care totodatã descântã cu dibãcie cobza,chitara ºi chitara barocã, þitera, dulcimerul4,cavalul moldav, cimpoiul, mirlitonul5, iar ceilalþimembri ai ansamblului, de asemenea ei înºiºi

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

muzica

O comoarã din þinutul secuiesc

Festivalul de Muzicã Veche dela Miercurea Ciuc

Ana Ionesei

Page 29: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

soliºti vocali, cântã la harpã, xilofon, tobe,tamburine, mandolinã, tarabanã, corn curbat(„englez”), acordeon, flaut renascentist, vioarã &vioarã barocã.

Un alt punct nodal al periplului muzical anualîl constituie recitalul Orchestrei Baroce aFestivalului, apãrutã graþie iniþiativei consilieruluiartistic al acestuia din urmã, Ignác Csaba Filip.Acest ansamblu se formeazã ad-hoc princoncursul unor muzicieni autohtoni sau dinstrãinãtate, specializaþi în instrumentele baroce,precum Ulrike Titze, László Kovács, Codrin &Diana Emandi, Anna & Csongor Dénes, MelindaBéres, Mihail Ghiga, Mircea & Viviana Ionescu(vioarã), Guido Titze, Sándor Gáti, Maria Petrescu(oboi), Ignác Csaba Filip, Éva Málnási, Éva Szabó(flaut drept/ travesrier), Adrian Rovatkay (fagot),Zsombor Lázár (violoncel), Csaba Adorján, MargitKardos (violã), Ilse L. Herbert, Szilárd Chereji,István Csáta, Árpád Szogyör (viola da gamba/contrabas), Paul Cristian, Mária Fülöp (clavecin).

Conducãtorul artistic al Orchestrei este vio-lonista Ulrike Titze, membru fondator ºi concert-maestru al Orchestrei Baroce din Dresda, iar mul-tor studenþi ºi absolvenþi ai conservatorului localle este cunoscutã activitatea sa în cadrul Acade-miei Internaþionale Bach din Cluj-Napoca (proiectdin cadrul Academiei Internaþionale Bach dinStuttgart, fondatã în 1981). Atmosfera preclasicã,reflectatã printr-un repertoriu ales, este reiteratãîn mod exemplar ºi prin locaþia concertelor, deregulã Biserica Romano-Catolicã „Szent Ágoston”,a cãrei acusticã nu înºealã niciun fel de pretenþii.

Printre surprizele ediþiei din acest an s-anumãrat ºi spectacolul Ansamblului KájoniConsort (Baraolt), care împreunã cu „infanteria deinfanþi” Gyöngyharmat, au valorificat o povestede iubire, similarã Luceafãrului, bazatã pe un textde basm din 1570, compus de Gergei Albert, gãsitîn varianta folclorizatã de cãtre Zoltán Kodály cuprilejul unei cãlãtorii în Bucovina. Din agendafestivalului, mai aflãm cã „varianta prezentatãeste un exemplu strãlucit de coeziune între textulumanist ºi melodia folclorizatã”, atrãgându-ni-setotodatã atenþia asupra relevanþei multiculturale abasmului: „Povestea poartã urmele influenþeipoeziei umaniste ºi renascentiste din Italia, afolclorului maghiar ºi universal, a convieþuiriiturco-române.”6

În ultima zi de încântãri (duminicã, 15 iulie),a concertat pentru întâia oarã la festivalansamblul Trei Parale, condus de Florin Iordan,etnomuzicolog la Muzeul Þãranului Român dincapitalã, care ºi-a acompaniat colegii (Daniel Pop -voce, flaute drepte, percuþie; Beatrice Iordan -cobzã; Dinu Petrescu - dairea, tobã) la flaut drept,saz7 ºi cobzã. Specialitãþile Trei Parale subîntindmuzica veche româneascã de la curþile boiereºtidin Muntenia ºi Moldova de la sfârºitul secoluluial XVIII-lea, pânã la mijlocul secolului XIX, iariscusinþele într-ale muzicii vechi se verificã atâtprin cele douã apariþii discografice ((Bazar,, GreenRecords, Bucuresti, Romania 2008; Bazar. Cântãridin veacul al XIX-lea (Partea a II),, Ethnophonie,Fundatia Alexandru Tzigara-Samurcaº, 2012), câtºi prin participarea la festivaluri tematice(Intercultural Art Dialogues Days, Istanbul /Turcia, Duna Party din Budapesta - 2011,Mikolajki Folkowe, Lublin, Polonia -2010). Treidintre membrii formaþiei sunt niºte autodidacþidesãvârºiþi, în vreme ce Daniel are studii muzicaleoficiale (pian, xilofon, percuþie, blockflöte) ºidupã frecventarea muzicii renascentiste,gregoriene ºi baroce vreme de mai bine de 14 ani,cooptarea sa în trupã (în 2005, la doi ani de laînfiinþarea ansamblului) a echivalat cu faptulinedit de a cânta în românã, iar nu în…latinã.8

Fapt valabil pentru marea majoritate ainterpreþilor festivalului, pentru cei de la TreiParale muzica pentru care opteazã transmite fioriimuncii de cercetare, ale cãrei operaþiuni de„cules”, nedezminþind spiritul lui Bartók Béla,implicã peregrinãrile în mediul rural, cu„interviurile” ºi „demo-urile” solicitate de labãtrânii barzi de prin pãrþile locului.

Festivalul de Muzicã Veche din MiercureaCiuc, face dovada, de la 32 de ani de la primaediþie, cã muzica veche se încãpãþâneazã cuentuziasm ºi virtuozitate sã nu îmbãtrâneascã,întrucât abordãrile, interpretãrile ºi analogiilespecifice literaturii muzicale, precum ºi cercetãrileistorice, folclorice, literare, antropologice îºi aflãîn festival o foarte generoasã matrice.

În finalul jurnalului de festival, o prezenþãtutelarã a acestuia, Radu Rãdescu noteazã cã„încãpãþânarea sãnãtoasã, mai mult decâtsecuiascã, de a arãta cã nu-i musai ca, dacã lumeao ia razna, ar trebui s-o luãm cu toþii, este azi unmodel demn de urmat. ªi asta rãmâne o temãdeschisã pentru noi, cei care încã ºtim sãascultãm.”9

Un motiv temeinic pentru a ne lãsa ispitiþi deFestivalul de Muzicã Veche de la Miercurea Ciuccare se cere menþionat este tocmai modul în caremuzicienii fac dovada apartenenþei nu numai la otradiþie de studii, ci ºi la o comunitate autenticãguvernatã de empatie muzicalã.

NNoottee::1 Broºura informativã a albumului MUSICA

HISTORICA, Dámák és banyák - Régi magyarlányok és asszonyok viselt dolgairól (XVII-XIX.század) - Isprãvi de dame ºi vrãjitoare, fecioare ºineveste maghiare din secolele XVII-XIX,înregistrare din mai 2007, la Crama Regalã aMuzeului de Istorie, Budapesta.

2 Broºura informativã a albumului ATroubadour in Hungary. PEIRE VIDAL.Reconstructed and edited from medievalmanuscripts by Zoltán Falvy - Un trubadur înUngaria. PEIRE VIDAL. Selecþia manuscriselormedievale de Zoltán Falvy - interpretare:Ansamblul Fraternitas Musicorum (dirijor GergelySarkozy), înregistrare din 1981, Révai Nyomda,Budapesta, Hungaroton, 1981.

3 Broºura informativã a albumului MUSICAHISTORICA & Kobzos Kiss Tamás, Jelentem

versben mesémet: Balassi Bálint énekei - În rime-mi cânt povestea: cântecele lui Balassi Bálint,Budapesta, înregistrare din august 2004, sala despectacole a Institutului „Balassi Bálint”,Budapesta.4 DULCIMÉR s. n. instrument medieval cu coardeciupite sau lovite, un fel de iterã, strãmoºul þambalului,astãzi în perimetrul folkului. ( Sursa:http://dexonline.ro/definitie/dulcimer).5 MIRLITÓN s. n., denumirea genericã a unorpseudo-instrumente* folosite ca membrane (frun-zã*, fir de iarbã, solz de peºte*, hârtie etc.) cuscopul de a imprima fluieratului, zumzetului saucântatului un caracter instr. ºi o intensitatemãritã. Aceste obiecte sunt folosite prin presareape buze sau prinse între dinþi ºi buze. Negrii dinAmerica de N numesc kazoo sau „pieptene vocal”o foiþã de hârtie ce vibreazã concomitent cuemisia vocalã; este întrebuinþat în jazz*

(Sursa: http://dexonline.ro/definitie/mirli-ton%20 ).

6 Caietul de program al Festivalului de MuzicãVeche de la Miercurea Ciuc 2012, p. 27.

7 saz (-zuri),, s. n. – Instrument oriental decoarde. Tc. saz (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

(Sursa: http://dexonline.ro/definitie/saz ).8 Adina Rosetti, Fluierul ºi cobza în vremea

discotecii, Revista ELLE, noiembrie 2008, p. 47. 9 Radu Rãdescu, Jurnal de festival - Festivalul

de Muzicã Veche Miercurea Ciuc 2012,3 septembrie 2012-

http://dordeduca.ro/impresii/festivalul_de_muzica_veche_miercurea_ciuc_2012/8784/.

Page 30: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea ºi-a gãsitanul acesta (23-30 septembrie) un inspirat logoidentitar - OSTIF. Juriul n-a reuºit sã acorde un

premiu pentru cel mai bun spectacol, deºi vreo patruproducþii ar fi putut intra în ”cãrþi”. Poate cã tocmaiasta o fi încurcat juraþii... OSTIF are 18 ani ºi devinepe an ce trece mai consistent, provocându-ºi invitaþiila adevãrate maratoane pentru a urmãri programuldens al reprezentaþiilor.

Straniul text al lui Peter Shaffer, Equus, a stat labaza premierei care a deschis festivalul - o producþiea gazdelor, Teatrul ”Regina Maria”, în regia lui SzaboK. Istvan. O versiune scenicã în care se regãseºtenota psihoticã a intrigii, nu doar a bãiatului sadic,care a mutilat cai, ci ºi a pãrinþilor acestuia, ba chiara psihiatrului care are el însuºi niºte scheleþi prindulapurile vieþii. Decorul imaginat de Mira JanosTamas poate fi cabinetul unei clinici, ca ºi crochiulunui manej. ”Corul” prezent mereu în fundal nu aredoar rolul de a dinamiza, prin rezonanþã, ce seîntâmplã pe scenã, ci ºi acela de a potenþa absurdulpoveºtii, de aceea unele intervenþii colective parstridente. În acest ansamblu în care pãrinþiiadolescentului Alan - foarte acurat jucaþi de CorinaCernea ºi Petre Ghimbãºan - par ei înºiºi niºtepacienþi în mare nevoie de consiliere psihiatricã,dialogul dintre dr. Dysart ºi tânãr conþine o tensiuneîn care firescul ºi bizarul se împletesc. Alan devine ooglindã a interlocutorului sãu. Richard Balint ºi-ademonstrat forþa scenicã în rolul doctorului, fiind unpivot al întregului spectacol, cu calmul profund pecare i-l cunoaºtem, iar Ciprian Ciuciu - în maturizareartisticã, am remarcat din nou - a întruchipat unAlan încãpãþânat ºi pitoresc, care turuie reclame cândse simte agresat. Existã câteva momente intense înEquus - douã monoloage ale lui Dysart, detulburãtoare intensitate, secvenþa Alan/Jill (AlinaLeonte) - disperat-senzualã, plastic-coregraficã (MãlinaAndrei semneazã coregrafia). Remarcabilã muzica”fragmentaristã” a lui Ovidiu Iloc, perfectã pentruorizontul psihotic al montãrii, corecte ºi apropriatecostumele Vioarei Bara. Mai joacã: Suzana Macovei,Sebastian Lupu, Rãzvan Vicoveanu, Angela Tanko,Mirela Lupu, Denisa Vlad, Mihaela Gherdan, Daniaªinca, Pavel Sîrghi - cu toþii vizibili ºi impecabili,indiferent de anvergura rolurilor.

Equus e un spectacol inspirat construit regizoral,edificat scenic cu inteligenþã ºi jucat excelent. E atâtde bun încât te introduce ºi pe tine, spectatorul, înatmosfera aceea morbidã, bolnavã, tenebroasã ºiinexplicabilã a haosului psihic, a traumei intime. Sepoate sã nu-þi placã pe loc. Vei accepta totuºi, maitârziu, cã nu e un spectacol care se uitã.

Teatrul ”Regina Maria” a mai avut douã premiereîn festival. Phantom Pains de Vasili Sigariev s-a jucatîntr-un tramvai, la depoul orãdean ºi, dincolo de titlulsãu discutabil, s-a dovedit a fi o poveste ruseascãdintre acelea care îþi zbârlesc pãrul de emoþie, dar auºi o dozã de frusteþe vitalã care te face sã hohoteºtide râs.

Într-un depou de tramvaie, un muncitor mai”hârºit” îi povesteºte colegului mai tânãr despretânãra care ºi-a pierdut iubitul într-un accident. Cuminþile tulburate ea a devenit o inocentã ”damã deconsumaþie” pentru toþi cei care poartã ochelariiaceluia. Întâi intrat în jocul grosier al ”bãtrânului”Gleb, naivul Dima se trezeºte prins într-o capcanã: sãprofite de Olia, sau sã-i dezvãluie josnica glumã?Ambiguitatea situaþiei e ”rezolvatã” de moartea fetei,tot într-un accident.

Piesa are o dozã de melodramã în soluþia intrigii,dar este totodatã un text foarte ofertant pentru

actori, care au ºi marcat ferm cele douã registresemantice. Alexandru Rusu (Gleb) a fost bãrbatulfãrã scrupule, care raporteazã totul la nevoilesomatice. Pavel Sîrghi (Dima) a fost novicele cetrebuie ”ºcolit” într-ale vieþii de depou, incapabil însãde atenuarea totalã a sentimentelor. Între ei, ca oeroinã cehovianã, sensibilã ºi inconºtientã, MihaelaGherdan a fost contrapunctul uman, profund,vulnerabil, fragil. Scurt, dinamic, într-un decorminimalist imaginat de Ianis Vasilatos ºi în regia luiBogdan Huºanu, Phantom Pains are însã doza sa decatharsis, tocmai în aceastã aurã de fapt diversistorisit în treacãt, dar care ascunde existenþe, traume,viaþã ºi moarte. Un spectacol tulburãtor prin ceea ceascunde...

Radu Afrim a montat la Oradea partea a doua aunei trilogii dupã piese de Line Knutzon: În curândvine timpul - a treia premierã de la OSTIF a Teatrului”Regina Maria”. Dacã în Mai întâi te naºtipersonajele încercau, cu disperare, sã rezoneze cuuniversul dimprejur, cãutându-ºi liantul afectiv, aiciuniversul domestic, sieºi suficient, aproape imploziv,e destructurat prin intruziunea alteritãþii. Evident,Radu Afrim recompune intriga, ducând-o în zonaunei i-realitãþi cu inflexiuni coºmareºti adesea. Familiadin În curând vine timpul e un soi de familie Adams,în care relaþiile dintre membri sunt contondente,marcate de oasele unor scheleþi abandonaþi pe traseulexistenþei comune. Afrim insereazã în text formulemanifest-persiflant-burgheze, catrene cvasi-triviale(”Ce ai, mamã,/ nu þi-e bine?/ S-a umflat/ spagheta-ntine?”), masacrând orice urmã de ordine moral-familialã, pentru a accentua parcã destructurareanormei sociale. Fireºte, în stilul-i specific, pledoarianu e ostentativã, nici mãcar implicitã, ci totulseamãnã mai degrabã cu o privire nãstruºnic decrudã aruncatã în jur. Orizontul absurd alreprezentaþiei e fracturat prin prezenþa în sânulnebunei familii a fiicei de-acum mature, demultrenegate pentru a nu fi intrat în hainele de clovn alevieþii. Aici se aflã contrapunctul acestui spectacolnãucitor de ”fauvist”, aº spune, în care se regãsesc -mai coerent ºi justificat decât în alte montãriafrimiene recente - leitmotivele regizorului.

Radu Afrim a colaborat din nou cu CristinaMilea la scenografie, rezultatul fiind de-a dreptulfunambulesc: o încãpere cu zeci de corpuri deiluminat, înconjuratã de un fel de serã luxuriantã -grãdina de legume a Rebekkãi - ºi cu nenumãratepãpuºi risipite peste tot. Eroii înºiºi sunt niºte pãpuºi,de la Rebekka (personaj jucat admirabil de LilianaGhiþã, care pune o tuºã îngroºatã, stridentã, pe dateleeroinei, totodatã abulicã ºi monomaniacã, sadic-lucidãºi contemplativã) sau soþul ei, Hilbert (întruchipatperfect de Richard Balint ca un bãrbat dezabuzat,sardonic-serviabil al pulsiunilor nevrotice alepartenerei), la John (Pavel Sîrghi) ºi Ingrid (ElviraPlaton-Râmbu) - primul derutat, pierdut parcã,dominat clar de fosta amantã Rebekka, a doua,

snoabã ºi ridicolã, victimã a ironiilor cupluluifamilial; ambii actori au jucat foarte bine partiturile -,ori la Oda (Ioana Dagãu), servitoarea-Morticia,neutru-ameninþãtoare (interesant emploi-ul imaginatde Afrim, care m-a dus cu gândul la personajelejucate în vechi spectacole ale sale de Elena Popa), ºi”copiii” - mici ºi mari - personaje secundare, dardeloc nesemnificative, întrucât sunt niºte ”chibiþi” aiacþiunii. Bine s-au descurcat în roluri micii CorinaChereji ºi Sergiu Fodor, la fel Ciprian Ciuciu, care apreluat acurat partitura Bãiatului matur, dar rãmas”copil”, mai puþin Mirela Corbeanu, oarecum ”civilã”în rolul Micuþei mature, revenite dupã mulþi ani înfamilie ºi primitã ca un intrus de ai ei.

În curând vine timpul e un spectacol închegatexcelent, interpretat minunat, bine gândit regizoral,dar în care ludicul prevaleazã asupra emoþiei. RaduAfrim e un regizor în plinã ”dezvoltare” ºi, caspectator marcat de emoþia din multe spectacole alesale, mã întreb dacã nu cumva el intrã într-o zodiepredilect ludicã. Pentru cã dacã e aºa, În curând vinetimpul e o bijuterie pentru un costum de joacã.

Regizorul Szabo K. István a fost autorul unui altspectacol memorabil al OSTIF, Oedipus de Sofocle,produs de Teatrul Szigligeti din Oradea ºi jucat înMoara Veche, un spaþiu teatral foarte ofertant, încare tragedia anticã a cãpãtat o anvergurã semanticãspecialã. Lipsa traducerii - din motive obiective - n-afost un obstacol pentru receptarea intrigii dramatice,nici mãcar pentru spectatorii novici. Szabo a optatpentru o manierã ”antropologicã” de înscenare, încheia teatrului-ritualic, cu economie de dinamicãscenicã, cu o sublimare a expresiei corporale ºi facialea interpreþilor, încãrcatã însã cu toate semnele acesteiformule dramatice. Spectacolul este o oficiere, opoveste rostitã grav, mãsurat, profund, stareatransmiþându-se ºi spectatorului.

Spaþial, sunt folosite atât parterul cât ºi etajulclãdirii, ceea ce dã un plus de dinamicã spectacolului;parterul este un prag introductiv, ca ºi punctul deexit al publicului, în timp ce la etaj se asistã de faptla întâmplãrile lui Oedip. Structura scenograficã areaceeaºi notã de esenþializare simbolicã, profitându-sela maximum de oferta spaþiului de joc. Seminþeleturnate de protagoniºti, utilajele de morãrit, toateacoperã semantic acþiunea scenicã.

Decorul ºi superbele costume - din materialebrute, ce contureazã parcã fresca unei Grecii solar-montane, ascetice - au fost create de Florina BellindaVasilatos, cu o picturalitate notabilã. Muzica luiOvidiu Iloc - un compozitor hãruit pentru teatru, amavut încã o dovadã - a accentuat sensurilespectacolului. Numeroasa echipã de actori a jucatimpecabil: Dobos Imre, Dimény Levente, VargaBalázs, Kovács Levente jr., Kardos M. Róbert, CsikyIbolya, Firtos Edit, Hajdu Géza, Csatlós Lóránt,Fábián Eniko, Pitz Melinda, Ababi Csilla, Csepei

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

teatru

OSTIF - Teatru la Oradea (I)Claudiu Groza

Equus

În curând vine timpul

Page 31: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Cu patru spectacole de facturi ºi în registrediferite, cu întâlniri profesionale ºi lansãri de carte, cuinvitaþi de marcã din þarã ºi din afarã, a doua ediþie aÎntâlnirilor internaþionale de la Cluj, organizate deTeatrul Naþional între 4-7 octombrie, a scos în faþã oexcelentã trupã actoriceascã, cu un ambitusprofesional remarcabil. Evenimentul se dovedeºte dinnou, sub egida acestei ediþii – Întâlnirile Est-Vest –necesar ºi folositor vieþii culturale clujene.

Pentru cã directorul Naþionalului, regizorul MihaiMãniuþiu, solicita invitaþilor, la prima întâlnire, sugestiiprivind teme de discuþie, încep cu câteva. Cred cã ar fipotrivit ca reuniunile critico-teoretice sã fie coordonatede un moderator, pentru a le da coerenþã ºiconsistenþã. Apoi, consider cã temele de discuþie suntla îndemânã. Anul acesta, de pildã, ar fi fostinteresant de dezbãtut chestiunea dramatizãrilor ºiadaptãrilor în teatru, douã din spectacole avândaceastã particularitate.

În fine, o observaþie la o atitudine pãguboasã,cred, a organizatorilor, pe care am sesizat-o ºi anultrecut: criticii de teatru clujeni ar trebui sã aibã acelaºistatut de ”musafiri” ca ºi cei din alte pãrþi. Sper cãpânã acum n-a fost vorba de reaua-voinþã, ci maidegrabã de o scãpare involuntarã a colegilor noºtri dela Naþional, aºa încât observaþia e amicalã.

Primul spectacol al Întâlnirilor a fost Idiotul, odramatizare dupã Dostoievski a ªtefanei Pop-Curºeu ºiAnei Stigsgaard, ultima semnând ºi regia.

Pentru un necunoscãtor al romanului, intrigascenicã poate fi cam incoerentã pe alocuri, mai alesdin pricina unui schematism supãrãtor al eroilor, caren-au ”carne”, n-au trecut, cum spunea unul dintrespectatori la un moment dat. De ce vrea sã sesinucidã Ippolit? O fi bolnav, o fi deprimat, o fi falit,motivul ni se limpezeºte abia spre final, or pânãatunci senzaþia spectatorului este cã personajul e unmitoman care se lamenteazã – secvenþa monologuluisãu accentueazã deruta. Acest schematism impieteazãºi asupra relaþiilor ºi interacþiunilor dintre personaje.

Pe de altã parte, Ana Stigsgaard a reuºit sã

imprime o atmosferã specialã, cvasi-expresionistã,bolnãvicioasã, umbritã, multor scene, unele de marefrumuseþe – scena Aglaia-Mâºkin, de exemplu, cea aconfruntãrii cu cuþitele dintre Mâºkin ºi Rogojin, scenanunþii-morþii ºi finalul, în care dimensiunea ontologic-morbidã se acutizeazã.

Existã ºi momente statice, dar în general dinamicae datã de miºcarea scenicã (Savino Paparella),protagoniºtii confruntându-se pe un patrulater pearcuri, care se înclinã, ca un fel de ”ring” al ideilor.Scenografia lui Adrian Damian, utilitarã, are oamprentã ce potenþeazã intriga – acei copaci cemãrginesc spaþiul de joc.

Idiotul e un spectacol care nu m-a „prins” decât pesecvenþe, mai ales pentru cã romanul dostoievskian euna din cãrþile mele iniþiatice, aºa cã am o viziunediferitã asupra sa decât Ana Stigsgaard. Totuºi, trebuiesã remarc excelenta evoluþie a actorilor, de la CristianRigman (un Mâºkin construit mai fragil decât s-arcuveni, dupã pãrerea mea) – cu exaltãri idealiste, oriIonuþ Caras, un Rogojin aspru, ofensiv din frustrare, laRamona Dumitrean, civilizat-dominatoare, ”regalã” înNastasia Filippovna, Anca Hanu, splendid-versatilã înAglaia, transformând personajul într-un pivot schizoidal acþiunii, Cristian Grosu, convingãtor în Ippolit, cutoatã ambiguitatea personajului, Miriam Cuibus(Generãleasa Epancina), Petre Bãcioiu (Toþki), RominaMerei (Adelaida), Matei Rotaru (Ganea).

Idiotul e un spectacol cu inegalitãþi, parcã preaambiþios pentru puterile regizoarei, dar semnificativpentru puterile trupei actoriceºti de la Naþional.

În schimb, o adaptare la care am rezonatîntrutotul – deºi a suscitat discuþii destul de aprinse înrândul publicului din mediul cultural – a fost Hamlet,o ineditã viziune de scenã a lui Roberto Bacci, pe unscenariu al regizorului împreunã cu Stefano Geraci.Cei doi au redus de fapt povestea lui Hamlet la”rama” care sã ofere indiciile acþiunilor scenice – o ”re-scriere” foarte inspiratã ºi inteligentã a piesei care,chiar dacã poate pãrea un ”sacrilegiu” pentru puritani,face textul shakespearian accesibil publicului neatent

de azi, fãrã sã-l trãdeze. Bacci face de altfel o trimiteresimbolicã expresã la cuvânt, prin cartea pe care eroiiºi-o trec uneori de la unul la altul, o carte care le redãpersonalitatea – din condiþia de anonimi în care seaflã, pentru cã în spectacol, alãturi de Hamlet, existãdoar ºase ”luptãtori cu spada” care întruchipeazã, rândpe rând, personajele – ºi din care cu toþii îºi amintesc”istoria” lui Hamlet ºi a oamenilor dimprejurul sãu.

Nu e deloc accidentalã semantica acestui spectacolintens, dinamic, tulburãtor ºi brutal-ludic, catalizândsubtextul tragic. De la personajele neutralizate voit submãºtile de scrimã, cu costume albe, la structurametalicã paralelipipedicã ce întruchipeazã castelul dela Elsinore, odaia Ofeliei, camera reginei,circumscriind, doar din sugestii vizuale, întreguniversul hamletian, ºi pânã la felul în care suntimaginate personajele din piesã – Gertrude, Ofelia,Polonius, Claudius etc. –, apoi pânã la ”rama dinramã” a spectacolului din spectacol – cel al histrionilor–, montarea lui Bacci întretaie inteligent ºi cusubstanþã numeroase semne teatrale, fãrã a deveni o”demonstraþie” de erudiþie dramaticã.

Existã scene memorabile în acest Hamlet: uimitorde rapida transfigurare scenicã a interpreþilor;multiplicarea unor eroi, ”spadasinii” putând sã-l joacetoþi, pe rând, pe Rege, de pildã; corul care-i ”suflã” luiHamlet propria poveste – un semn cultural prinexcelenþã etc. Alãturi de duelurile cu spade,spectacolul are ºi o zonã ”acrobaticã”, de maresolicitare fizicã, cãreia actorii i-au fãcut faþã excelent.Toþi cei ºapte au jucat admirabil, cu o energie scenicãde neuitat. În Hamlet, Cristian Grosu a fost vulnerabilºi auto-ironic, dur ºi traumatizat, ”erou” ºi ”victimã” –e un rol foarte bine condus al actorului. Foarteexpresivã, profundã, cu rigoare în manifestarea scenicãa fost Eva Criºan în Ofelia, reuºind sã dea întreagarotunjime personajului cu apariþie relativ redusã. UnPolonius preþios-onctuos-haios, aproape un personajcomic, a fost Radu Lãrgeanu, în timp ce Cãtãlin Herlos-a dovedit un Claudius cu conºtiinþa culpabilã, iarIrina Wintze o Gertrude care ºtie, dar nu recunoaºte.Pe Cãtãlin Codreanu ºi Miron Maxim i-am remarcat îndiverse alte partituri cu nerv ºi vitalitate – primul înLaertes meritã notat. Repet însã, toþi ”luptãtorii cuspada” au jucat mai multe roluri decât celemenþionate de mine mai sus, ºi au fãcut-o cu ovirtuozitate notabilã.

Hamlet e un spectacol minunat al Naþionaluluiclujean, care marcheazã, dupã un deceniu, maturitateaunei echipe profesionale ce debuta ori începea sã joaceteatru acum peste zece ani, când se juca de-acumlegendarul ”testament” hamletian al lui Vlad Mugur.Aºa cum acum vorbim despre spectacolul acela, aºacred eu cã se va vorbi, curând ºi pentru destulã vreme,despre Hamlet-ul lui Bacci, o viziune modernã,nervoasã, dinamicã, aparent iconoclastã, dar de faptomagialã, admirativã, validã ºi convingãtoare, a pieseishakespeariene.

În fine, Rãzboiul clovnilor a fost cireaºa de petortul IIC: o reprezentaþie complet nouã pentrurepertoriul Naþionalului, o provocare artisticã pentruinterpreþi, dar un spectacol poznaº, amuzant,interactiv, care ”prieºte” deopotrivã copiilor ºioamenilor mari. Detalii în curând.

31TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Róbert, Hunyadi István, Kocsis Gyula, Pál Hunor,Szotyori József.

Nu credeam cã un spectacol creat în aceastãformulã îmi poate da o asemenea stare de serenitateºi echilibru interior pe cât a fãcut-o Oedipus. Certeste cã, într-o lume teatralã stridentã precum viaþanoastrã de azi, aºa ceva poate fi un interludiubinevenit, mai ales dacã, aºa cum s-a petrecut laOradea, viziunea e onestã, scena e pregnant-vizualã,iar interpretarea - pe mãsura intenþiei.

În fine, un alt spectacol orãdean, de astãdatã dinzona independentã, completeazã panoramicul localpe care vi-l prezint. 1000 de motive sã te omor afigurat în secþiunea ”off” a festivalului, dar ar fi pututfoarte bine intra ºi la ”on”. E produs de Teatrul

Artemotion din Oradea ºi s-a jucat în Club Stage, unspaþiu perfect pentru teatru ºi, în general, pentruculturã. De altfel, Stage a gãzduit bunã parte dinspectacolele OSTIF ºi am participat acolo ºi laevenimente conexe, într-o atmosferã boemã ºiprietenoasã.

1000 de motive e o comedie care te face sã râzifãrã pauzã ºi sã aplauzi într-una. Mai ales pentru cãcei doi protagoniºti - Richard Balint ºi Sebastian Lupu- sunt nu numai actori maturi ºi experimentaþi,aºadar bine-ºtiutori într-ale gagului, ci ºi prieteni,înþelegându-se din priviri ºi gesturi. În interpretarealor, cearta dintre un patron de cazinou ºi fratele sãucam retardat, incapabil sã administreze ”mânãria” deprofil, devine un dialog spumos despre ºmecherie ºi

prostie, naivitate ºi ocarã groasã, familie ºi afacerefãrã suflet, într-un flux nãvalnic, dar nu monocord,ambii ºtiind sã-ºi pigmenteze rolurile cu niºtecontrapuncte fine, dar sesizabile. Richard Balint nu emereu fratele dur ºi inflexibil, aflat în pragul ataculuicerebral, aºa cum Sebastian Lupu nu este numairetardatul incapabil sã-ºi dea seama de consecinþelegafelor sale.

1000 de motive e spectacolul de club ideal, careare toate ”condimentele” impertinenþei teatrale, dar ºiatuul unor actori de prima mânã. Reacþia publicului -hohote, aplauze, ovaþii - a fost turnesolul perfect.Spectacolul are ºi o variantã B, cu cei doi distribuiþiinvers, pe care abia aºtept s-o vãd.

Demonstraþia clujeanã

Hamlet.......foto Nicu Cherciu

Page 32: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

Dupã ce Turda ºi-a cosmetizat mult faþavalorificând „zestrea” suprateranã ºi subteranã(pietonalul central ºi salina), comunitatea a

ajuns sã împlineascã alte proiecte demne de un oraº încontinuã dorinþã de afirmare ºi modernizare. Celoredilitare li s-au adãugat, dupã cum era firesc,iniþiativele culturale. Dintre acestea, în luna octombriea acestui an, a venit rândul organizãrii unui festivalteatral de anvergurã: Teatru pe Drumul Sãrii. Totdespre o valorizare din zestrea trecutului este vorba întitulatura manifestãrii, cãci din Potaissa porneau, dupãcum desigur se ºtie, drumurile sãrii încã de pe vremearomanilor, ºi multe secole dupã aceea sarea extrasã deaici a dus faima urbei pânã departe. Despre acestedrumuri ºi existenþa gravatã în sare a „ºovagãilor” (atãietorilor în sare) din perioada imperiului s-a ocupat,printre alþii, Dana Deac în cartea sa Inscripþii în sare(Editura Eurograf, Cluj-Napoca, 2008). Iatã cã Turdade azi poate inscripþiona pe harta marilor evenimenteteatrale produse de remarcabilã valoare artisticã,iniþiind prima ediþie a Festivalului de Teatru ºi ArtePerformative între 16 ºi 18 octombrie 2012.Evenimentul este realizat de Teatrul Municipal Turda,condus de actriþa Narcisa Pintea.

În zilele festivalului au fost folosite ºi spaþiileneconvenþionale reamenajate amintite la începutulacestor rânduri. Pe ofertanta „pietonalã centralã” s-arevãrsat Caravana poveºtilor, într-un animat spectacolinteractiv susþinut de Marian Râlea, iar în Salina Turdas-au desfãºurat „atelierele de teatru” ale regizoruluiPetru Vutcãrãu. Pe lângã spectacolele propriu-zise,suita de expuneri ºi conferinþe din foaierul teatrului aîntregit seria manifestãrilor festivaliere, la care s-auaflat actori, teoreticieni, oameni de teatru din toatãþara. Protagoniºtii acestor „întâlniri teatrale” au fostMihai Mãniuþiu, Alexander Hausvater, Melania Ursu,Alexandru Dabija ºi Radu Macrinici.

Surpriza scenicã a festivalului a reprezentat-ospectacolul Cabaretul cuvintelor, montare în regimstudio aparþinând regizorului ªtefan Iordãnescu peultimul text al lui Matei Viºniec. Epatând de noutateºi acurateþe stilisticã, premiera absolutã, cred,prezentatã este rezultatul unei colaborãri între TeatrulMunicipal Turda ºi Teatrul Naþional „Mihai Eminescu”din Timiºoara. N-aº spune cã e chiar un spectacol-ºoc,întrucât am vãzut pe scenã personaje câini, pisici ºialte animãluþe simpatice sau fioroase, dar tehnicainsinuãrii actorilor în pielea unor personaje-cuvinte dedata aceasta e de naturã sã te salte din monotoniainvenþiilor de ultimã orã ºi sã te þinã conectat la o

curiozitate cel puþin activã, dacã nu creativã de-adreptul, mergând pe drumul presãrat de regizor cusugestivitãþi de limbaj complementare textului.

Titlul complet al piesei ar fi Cabaretul cuvintelor.Exerciþii de muzicalitate purã pentru actorii debutanþi.De aceea trupa combinatã de la cele douã teatre eformatã din tineri: Cãtãlin Ursu, Paula Frunzetti,Mãdãlina Ghiþescu, Diana Roºca, Rãzvan Popa, FlaviaGiurgiu, Cristian Iorga. Debutanþi sau nu, ei îºiexerseazã „muzicalitatea” rostirii în partituri câtuºi depuþin uºoare. Toatã greutatea spectacolului atârnã devocea lor, de pronunþie, declamaþie, miºcare scenicã.Chiar dacã unele voci mai au de modelat sunete ca sãfie perfecte, strãdaniile lor menþin reprezentaþia la coteînalte de expresivitate interpretativã. Neputând sã-iindividualizez dupã roluri, fiind pentru mine impudicde tineri, îi aplaud pe toþi pentru cã meritã.

Cei ºapte actori ne introduc ex abrupto în subiect.Care subiect? Sunt doar scurte replici aruncate laîntâmplare ºi bileþele lipite pe corpul unui interpret. Pebileþele scrie RÃU ºi se peroreazã apoi pe seamatermenului. Apoi apar bileþele pe care scrie BUN. Iatãconflictul redus la douã cuvine. Da, suntem într-unspaþiu înþesat de cuvinte. Comunicarea e formatã dininfinite reþele de cuvinte întinse de la emiþãtor lareceptor. Ãsta e subiectul piesei, parþial extras dinvolumul recent apãrut la Cartea Româneascã. Un eseuincitant, un „dicþionar subiectiv”, intim, dupã cum îlnumeºte autorul însuºi. Vocabularul zvâcneºte detâlcuri ascunse sub poleiala formei. Capul unui autorîn cãutare de cuvinte, de sensuri ºi idei, nu depersoanje ca-n Pirandello, e un asemenea spaþiu.Tocmai de aceea uneltele scrisului, puse sub lupã,devin obiecte de studiu. Viºniec pune sub lupãcuvintele precum ar analiza la microscop celulele dinþesutul unei frunze. Frunza care se supune fotosintezeipentru a elibera oxigenul comunicãrii. „Mâncãtorul decuvinte” le drãmuieºte forþa, degustã nuanþele ºi selasã sedus de povestea lor, cãci ele spun o poveste decând lumea. Sã ne mirãm de ce cuvintele devin eroiipoveºtii despre cuvinte? Ar fi un nonsens. Viºnieccocheteazã cu un titlu alternativ, explicativ în acestsens: Cuvintele dacã mi-ar fi povestite. Acestea sezbenguiesc în jurul eului auctorial dezvãluindu-ºisensurile, puterea de penetrare în cotidian, mersul ºievoluþia. Jocul lor e un fel de studiu jovial asupralexicului, un exerciþiu pentru a gãsi fiecãruia locul într-o realitate ºanjabilã. Într-una din aceste realitãþivirtuale, autorul e prins în flagrant asupra... cuvintelorºi dupã ce spaþiul din preajma locuinþei sale din Pariseste izolat cu bandã roº-albã ca la accidente sau

infracþiuni, un reporter transmite în direct „delictul”.Urmeazã câteva scene de angajare conflictualã,desprinse din repudiata „republicã a cuvintelor”murdare. Dezacordul iscat între cuvintele „urâte” ºi„frumoase” avanseazã pânã la dihotomia „Dumnezeulmeu” – „Dumnezeul tãu”, prezentat schematic, darelocvent, ca o ceartã între doi copii. Se ajunge treptatla decretarea egalitãþii absolute a cuvintelor, a literelor(toate trebuie sã aibã aceeaºi înãlþime), ironie cu finsubstrat îndreptatã spre molicioasa/excesivademocratizare a comunicãrii dupã modelul renunþãriila scrierea cu majuscule ºi la alte libertãþi asumate caimportante victorii ale comunicãrii pe net. Deºi înaparenþã abstract sau eseistic, demersul artistic îmbracãun mesaj convingãtor în multe scene remarcabile, cumar fi ºedinþa la psiholog a unui cuplu de tineri,împãnatã cu stereotipii de limbaj, interacþiunea cupublicul pentru explicarea cuvântului „târfã”,monologurile în faþa microfonului, amplificate acustic,comentarea cuvântului „tãcere”. Luatã separat,„explicaþia” fiecãrui cuvânt are o poezie intrinsecã,vãdind rafinament, supleþe interpretativã, dar ºipersiflare cu efecte comice. De pildã: „Cuvântulfemeie a început sã se dezbrace în faþa mea”, „eramcondamnat la moarte pe viaþã”, se face haz de„solidaritatea noastrã latino-dunãreanã”.

Descendenþa teatrului lui Matei Viºniec dinIonescu ºi Beckett, semnalatã de criticã la vremeaprimelor piese, transpare ºi în Cabaretul cuvintelor lanivel subsidiar, însemnând nu neapãrat o subordonarea procedeelor, cât o asimilare asumatã a acestorapentru construirea propriului discurs. Un discursconceput pe ideea scotocirii în lada vocabularuluipentru a scutura cuvintele de praful rutinei zilnice.Comedia limbajului, sugeratã în partea finalã a pieseiionesciene La Cantatrice chauve, primeºte aiciextindere ludicã ºi carnaþie dramaticã, mai ales însecvenþa rostirii cuvintelor cu suprimarea literelor„lungi” ca p, g, l, f. Monologul cu propoziþii retezate,de tipul „Eu pentru þara asta... Eu plec... Iatã de cespun cã... Ce spun? De aceea se întâmplã pentru cãnu spunem...” are ca punct de pornire discursulalambicat al lui Lucky din En attendant Godot. La felºi cu „preºedintele... preº” de un efect comic evident.

Pe scena mãrginitã de panouri verticale glisantesunt aranjate confruntãrile dintre cuvinte într-ocursivitate bine gânditã de ªtefan Iordãnescu. Actoriinu forþeazã mâna regizorului pentru a se evidenþiaprin altceva decât prin integrata lor contribuþie înansamblu. Astfel cã spectacolul e omogen, ajutat descenografia minimalã, nu minimalistã, semnatã deVelica Panduru, de muzica lui Ildiko Fogorassy ºi decomplementaritatea imaginilor proiectate de LucianMoga.

Despre Câte-n lunã ºi-n stele s-a mai scris înpaginile acestei reviste, ca ºi despre montarea Gaiþelorlui Kiriþescu în regia lui Alexandru Dabija ºi nu voiinsista. Prezenþa marilor actori Ion Caramitru ºiHoraþiu Mãlãele la Turda a constituit, fãrã îndoialã, uneveniment de vârf. De remarcat cã la sfârºitulreprezentaþiei cu Gaiþele, Dorina Lazãr a mulþumit,emoþionatã, pentru invitaþia de a participa la festival ºide a evolua pe scena teatrului din Turda, scenã pe carea jucat cu ani în urmã ºi mama ei.

Aºteptãrile primei ediþii a Festivalului Teatru peDrumul Sãrii au fost confirmate, ambiþiileorganizatorilor au fost recepþionate. Ce urmeazã laanul vom vedea. Deocamdatã, pentru cã anul acestaTeatrul Municipal din Turda împlineºte 64 de ani deactivitate, sã-i urãm La mulþi ani!

„Drumul Sãrii” - drumulteatrului

Adrian Þion

Page 33: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Sîmbãtã seara, 20 octombrie, au fostdecernate premiile Astra. În afara unuiadintre cele douã filme studenþeºti

premiate – Ultima stradã – care mie nu mi-aplãcut în mod deosebit, premiile festivalului aumers cãtre filmele care le meritau. Totuºi,pentru un festival de dimensiunile Astrei credcã ar fi mai inspiratã o organizare în care sãexiste doar douã competiþii, una internaþionalã– în care sã participe ºi filme româneºti, dacã ecazul – ºi una studenþeascã. Acum sînt patrucompetiþii, pe lîngã cele douã pomeniteanterior existã o competiþie dedicatã filmuluiromânesc – una în care, anul acesta, a fost ºi oproducþie belgianã (CommonGround/Cheltuieli comune) filmatã înRomânia, unul dintre cele mai bune filme dinfestival, dar, totuºi, nu un film românesc – ºiuna dedicatã filmului ECO (o competiþiecîºtigatã de Dan Curean cu filmul Gone Wild).Poate cã ar fi mai bine ca aceste douã secþiunisã devinã necompetiþionale, doar de prezentarea proiectelor, iar dacã unele dintre ele sîntdeosebite, îºi pot face loc în competiþia mare aAstrei. Acum, cu patru secþiuni competiþionale,aproape toate filmele sînt într-o întrecere. Ca ºicum autorii de film nu ar mai veni la Astradacã nu ar fi incluºi într-o competiþie, dacã nuar fi stimulaþi de un potenþial premiu. ªi atunciar trebui sã fie cît mai multe secþiuni, pentru afi un festival cît mai atractiv pentru oricerealizator de documentare. Poate cã nu e ceamai echilibratã concepþie.

Cîºtigãtorul Marelui Premiu al festivalului,Premiul Astra 2012, a fost filmul polonezPhnom Penh Lullaby. E povestea unui israeliancare porneºte spre Asia în cãutarea liniºtii ºi aiubirii. Ajunge în Cambodgia, unde va trãi dinceea ce cîºtigã din tarot, alãturi de Saran, ofemeie khmerã împreunã cu care are douã fete.Saran fusese cãsãtoritã cu un occidental ºi maiavea trei copii din relaþiile anterioare (dintrecare unul murise, dupã cum vom afla peparcurs), copii pe care îi lãsase în grijapãrinþilor sãi, la þarã. Filmul înfãþiºeazã modulîn care idealul cãlãtoriei în Orient se sfarmãodatã ce se loveºte de realitãþile sociale locale(unele preferabile rãzboaielor purtate de Israel,dupã cum va spune personajul filmului).

Totuºi, cînd afirm lucrul acesta, cuprindîntr-o expresie cliºeu o serie de fapte care, peecran, niciun moment nu sînt cliºeatice. Toatãrelatarea lui Pawel Kloc e reþinutã, de o non-agresivitate dezarmantã (nicio clipã camera nuaruncã spectatorului în faþã, violent, precum laºtiri, dramele sociale locale), care scoate dinconvenþional – ºi te face sã simþi, uneori, cãurmãreºti un film de ficþiune – situaþiilereþinute de autor. Sînt lungi pasaje de trecere,în care personajele cãlãtoresc pe rîul Mekongspre satul pãrinþilor lui Saran, în care cameraîncearcã sã prindã în noapte apariþiile de pemal... Observãm o femeie care spalã haine, pealtcineva cã ancoreazã o barcã pescãreascã,într-o atmosferã în care totul pare fantomatic,ireal, o atmosferã thriller-horror, cu toate cãºtii cã numai despre aºa ceva nu e vorba.

Apoi sînt toate relatãrile surprinse cu coadaochiului, din care afli cã o partidã de sex costã20 de dolari ºi cã poate urca pînã la 100 de

dolari dacã e vorba de sex oral cu o puberã sauchiar cu o copilã de vîrstã mult mai fragedã.Dupã care te loveºti de temerile lui Ilan, caresimte cã Saran ar fi capabilã sã-ºi vîndã fiiceleunor reþele care pregãtesc fetele pentruprostituþie. Relaþia lor, în care el simte cã nueste iubit, ci Saran urmãreºte doar sã punãmîna pe bani (ea are grijã sã îi aminteascãfaptul cã fostul ei soþ dãdea constant sumeimportante de bani pãrinþilor ei ºi avea grijã ºide ea, astfel cã ea chiar îi înþelegea escapadelesexuale plãtite; pe cînd el nici mãcar de ea nuare grijã cumsecade), astfel cã nu vrea sã secãsãtoreascã. Pe de altã parte, ea îl ameninþã cumoartea ºi îi spune cã stã cu ea doar ca sã aibãparte de partide de boom-boom gratuite. E unfilm special, într-un fel e opusul încercãrii de aface film documentar cu mijloacele filmului deficþiune. Ceva ce meritã vãzut, cu orice preþ!

Premiul Competiþiei Internaþionale l-a luatun proiect suedez, He’s the One to Blame,realizat de Maria Kuhlberg. Unchii Mariei,Aldo ºi Carmine, au fost în conflict încã dincopilãrie. Au trecut prin greutãþi mari, tatãl lorplecat la muncã în Suedia dupã Rãzboi (înurma unui acord semnat de cele douã þãri),unde le era promis paradisul, copiii – cei doibãieþi ºi o fatã - au rãmas acasã ani de zile cuo mamã din ce în ce mai depresivã. Cîndreuºesc sã se mute în Suedia cu toþii, apar alteprobleme. Statul suedez nu le asigurã o casã,copiii sînt daþi în plasament pentru o perioadãbunã de timp. Odatã ce reuºesc sã se punã pepicioare, apar alte probleme, generate de untatã chefliu ºi violent. Aldo, cel mai maredintre copii, încearcã sã fie un pol alechilibrului, Carmine e un rãzvrãtit, renunþã laºcoalã ºi, dupã un furt, va ajunge la închisoare.Un loc în care va petrece mulþi ani, pentrudiverse fapte.

Aldo ºi Carmine nu ºi-au mai vorbit de maibine de un deceniu. S-au ameninþat cumoartea, asta dupã ce, din tinereþe, s-auîncãierat ori de cîte ori au avut ocazia. Relaþialor tumultoasã afecteazã familia Mariei, filmulde faþã fiind încercarea sa de a relata istoriafamiliei, o relatare-terapie prin intermediulcãreia sperã sã îi reconcilieze pe cei doi unchi,trecuþi acum de ºaizeci de ani. E un film cueliberare treptatã, în care cumulul de informaþiiumanizeazã personajele ºi în care, la final,binele ºi rãul nu mai sînt atît de uºor destabilit ºi vina nu mai poate fi atribuitã fãrãreþineri vreunei persoane.

În Competiþia româneascã au fost rãsplãtiteºi Noosfera ºi Cheltuieli comune. Doar cãpremiile – judecînd dupã numele pe care îlpoartã – cred cã ar fi fost mai potrivit sã fieacordate invers. Noosfera a primit o distincþieacordatã celei mai bune reprezentãri arealitãþilor româneºti, chiar dacã e un filmromânesc ce vorbeºte despre un român anume,despre viaþa sa ºi mai puþin despre România îngenere. Iar Cheltuieli comune, chiar dacã e unfilm belgian care vorbeºte despre realitãþileromâneºti (viaþa la bloc), a primit premiulCompetiþiei româneºti.

În centrul istoriei din Noosfera se aflãprofesorul de sociologie Nicolae Dumitru.

Unul dintre acei români vizionari - de unvizionarism comic pe alocuri - care se pierde înmini-drame de familie care îi storc energiilecreatoare. E un film pe care îl sorbi cap-coadã,savuros precum o prãjiturã proaspãtã, un filmcare þi-ai dori sã aibã mai mult de cincizeci ºicinci de minute. La final realizezi cã putea sãdureze încã pe atît fãrã sã piardã nimic dinputerea sa reprezentaþionalã. Nicolae Dumitru– profesor ºcolit în Rusia în anii ’50 aisecolului trecut - concepe o teorie socio-gnoseo-cosmologicã în cadrul cãreia anunþã atingereastadiului ultim al evoluþiei umane, noosfera, unstadiu care va începe curînd, ca depãºire acapitalismului ºi a sociosferei. E o treaptã încare centralã va fi comunicarea ºi înþelegereaºtiinþificã a spiritului (sufletului), ale cãrui datevor putea fi decriptate matematic, ceea ce ducela apariþia unor formule de calcul precise princare pot fi descoperite compatibilitãþileamoroase.

Acesta e un punct central al teoriei,profesorul fiind de pãrere cã o sursãimportantã a dezordinii sociale actuale egeneratã de faptul cã oamenii doar seiluzioneazã în viaþa amoroasã, rareori reuºescsã construiascã temeinic în doi tocmai fiindcãajung sã confunde iubirea cu atracþia sexualãfãrã potrivire intelectualã sau cu potrivireaintelectualã fãrã atracþie sexualã. Teoria eprezentatã în fragmente, intercalate cu istoriapersonalã a profesorului. Unde vom descopericele trei mari iubiri ale sale, sfîrºite cudivorþuri, cu împãrþirea casei, cu zilenumeroase de retragere în munþi pentrumeditaþii ºi încercãri de a preciza (în scris)ideile despre noosferã. Pe Nicolae Dumitru nuîl vedem numai prin propriii sãi ochi, ci îldescoperim ºi aºa cum i-a marcat pe apropiaþiisãi – fosta soþie, a doua, Melania, actuala soþie,fiul sãu din prima cãsãtorie, pianistul NicolaeDumitru. Filmul este realizat de ArtchilKethagouri ºi de Ileana Stãnculescu.

Cheltuieli comune este primul film despreRomânia aºa-cum-este-ea, nu aºa cum ar fiputut sã fie dar a fost furatã de politicieni, nuaºa cum a fost cîndva ºi s-a denaturat, nu oRomânie-proiect sau o Românie-speranþã. ªi,alãturi de filmul lui Laurenþiu Calciu, Dupãrevoluþie, este cel mai bun documentar despreRomânia pe care sã-l fi vãzut. Însã acesta nuare un autor român, ci e conceput de AnneSchiltz ºi Charlotte Grégoire, originare dinBelgia. Poate cã unui român i-ar fi fost dificilsã întocmeascã un proiect de genul acesta, ºipentru cã sîntem atît de pãtrunºi de ceea cevedem zilnic odatã ce intrãm într-un bloc decartier încît nu gãsim cã ar fi ceva de spus

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

film

Astra Film Fest 2012Lucian Maier

Page 34: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

Lumea nu prea citeºte, ºtim asta. Uneoricititorii rãmaºi pe câmpul de luptã alliteraturii aleg cãrþi cu pagini puþine. O

nerãbdare suspectã, o alergare cot la cot cutimpul implacabil, dezlânat. Ca sã nu mai vorbimde recitirea unor cãrþi. ªi cum, deodatã, amrealizat cã ader ºi eu la acelaºi ritm, m-ampedepsit ºi am recitit Magicianul lui John Fowles,apãrut în 1965, la doi ani dupã succesulfulminant al Colecþionarului. Imediat pedeapsami s-a metamorfozat în deliciu ficþional. Uitasemde insulele greceºti, de Conchis, de Nicholas.Misterul se dorea redescoperit, ca întâia oarã. Dela cine primisem cadou cartea? „Un gând de adiodin partea clasei a XII-a C” (Ed. Univers, 1994,traducere de Livia Deac ºi Mariana Chiþoran).

Nu vom bãnui niciodatã influenþele de ordinbiografic din roman, însã ºtim cã Fowles a predatîn 1951 ºi 1952 la un internat particular dininsula Spetsai (devenitã în carte insula Phraxos).

Pãcat cã Guy Green a realizat în 1968 TheMagus, cu Anthony Quinn, Michael Caine,Candice Bergen, Anna Karina etc. Sã fie de vinãanul 1968? Oare atunci nu existau capodoperecinematografice? Misterul romanului e supusunor jeturi crude de lumini inutile. Unde sunt

„umbrele” din roman? Peisajele devin clare,vizibile, chiar turistice. Întreg filmul seamãnã cuo zbatere pe uscat, în ciuda distribuþieiimpresionante. Oare Michael Caine nu e prea...adult pentru Nicolas? Ce a devenit în filmcãlãtoria cu Alison pe munte? Festivism, vedereilustratã, muzicã de vacanþã, haine curate,scrobite. În roman: frig, spaime, cabana, lampa,plus un metafizic bine integrat în dialog.Regizorul doreºte neapãrat o scenã de dragoste,filmatã cu grijã ºi pudoare. ªi-a propus sãexpedieze romanul, sã ajungã în final, sãlãmureascã totul. Sã strice corola de minuni alumii. Spre sfârºit, când se ajunge la metateatru,gãsim scene bune, elaborate (mulþimea ºidrapelele). Poate chiar ºi masacrul celor 80, dar ºiimaginea lui Conchis-Quinn proiectatã pe un cerperfect, impasibil.

Revin la roman, la solitudinea presãratã, lanostalgia paradisurilor pierdute. Mã gândesc laFournier, la Casares, ba chiar la... Solaris. Îl audpe Conchis spunând cã fiecare dintre noi este oinsulã. Câþi oameni, atâtea insule, între caregãseºti telefoane, avioane, tot ce vrei. Conteazã sãfii „o insulã care nu s-a scufundat”. Vreau sãînchei cu avertismentul lui Conchis, ce vizeazã

graba lumii contemporane ºi refuzul misterului:„Voi tinerii de astãzi vã jucaþi cu trupurile câtvreþi, vi le oferiþi cât vreþi. [...] Dar voi aþi plãtitpreþul vostru: aþi pierdut o lume bogatã în misterºi emoþii subtile”.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

despre asta sau nu realizãm de fapt bucuria,frumuseþea ºi mizeria care se împletesc într-unastfel de spaþiu, ºi fiindcã e posibil ca locatariiunui astfel de spaþiu sã fie suspicioºi faþã deun român care ar încerca sã le urmãreascã viaþacu un aparat de filmat, caz în care tot ceea ces-ar petrece ar pãrea forþat.

Vreme de patru ani, cele douã realizatoareau locuit periodic în blocul din Bucureºti pecare l-au ales ca punct de observaþie. Filmul areo construcþie observaþionist-hanekenianã.Punctul de reper este dat de media televizualã,obiectivul camerei fiind periodic îndreptat spreecranul televizorului aflat pe un canal de ºtiri.ºi întotdeauna filmul oferã o criticã subtilã înrelaþie cu ceea ce se petrece - sau cuimportanþa pe care ºi-o arogã media (careoglindeºte realitatea): prin faptul cã(întîmplarea face cã) ecranul e privit uneori decîte un bãtrîn locatar al blocului, (semi-)senil,ºi prin aceea cã faptele care apar pe ecranultelevizorului contrasteazã cu ceea ce vedem înbloc (urmãrile legilor sau mãsurilor luate deconducãtori, mãsuri discutate în studiourileteleviziunilor, se vãd în comunitatea adusã peecran în acest film, însã nimeni din televiziunenu e interesat de realitatea generatã demãsurile politice discutate).

Ceea ce e foarte important în acest proiecte ºtiinþa realizatoarelor de a aºeza camera defilmat. E multã onestitate ºi mult respect înfelul în care camera priveºte persoaneleprezente pe ecran. Camera niciodatã nuagreseazã persoana de care încearcã sã seapropie ºi nici nu cautã sã judece lucrurileurmãrite. Atunci cînd persoanele ajung în faþacamerei fãrã sã se aºtepte la acest lucru,aparatul de filmat se retrage pentru a nuderanja; nu e interesat sã surprindã, sã caute înpersoane reacþii-limitã, de o spectaculozitate

tabloidã. ªi, în acest sens, filmul exprimã bineceea ce înseamnã ideea de document filmat,care se obþine prin înþelegerea unei comunitãþi,prin învecinare cu ea, prin apropiere (elocventãfiind ºi perioada în care a fost dezvoltatproiectul), nu prin forþare, prin abuz.

Un aspect deosebit în ceea ce priveºtefilmul lui Anne Schiltz ºi Charlotte Grégoire eºi modul neostentativ în care sînt citate cîtevalucrãri însemnate din cinema - cum e RearWindow sau cum e raportarea lui Haneke lamedia – din Der Siebente Kontinent sau dinCaché. La fel ºi modul în care monteazãanumite pasaje de trecere de la un apartamentla altul, de la o persoanã la alta - uºorestetizate, dar, totuºi, cu racord pe stareapersonajelor care vor ajunge apoi în prim-plan,astfel cã, din nou, alegerile realizatorice sîntcoerente.

Dintre filmele prezente în festival într-ozonã necompetiþionalã, cel mai puternic a fostMama Illegal, o producþie austriacã. E un filmcu o poveste atît de puternicã încît nu mairealizezi dacã e filmatã bine, dacã totul eînfãþiºat onest sau dacã istoria putea fi spusãaltfel. E extrem de greu sã ieºi din dramapersonajelor de pe ecran - una atît de vie ºi lanoi. Uneori te trezeºti pur ºi simplu sufocat deceea ce urmãreºti pe ecran, luptîndu-te cupropriile emoþii, sã nu laºi lacrimile sã ºiroiascãpe obraji.

Familia Moschitz avea nevoie de o dãdacã.Se prezintã pentru slujbã Aurica, o tînãrãdoamnã plecatã ilegal din Basarabia. Acesta eun fapt prealabil istoriei cuprinse îndocumentar, un fapt care se petrecea prin2003. Aurica e angajatã de familia Moschitz,iar reporterul de televiziune Ed aflã, în timp,faptul cã Aurica a lãsat acasã doi copilaºi, îngrija soþului, ºi cã nu are acte de ºedere înAustria. Ceea ce îl determinã sã realizeze un

reportaj despre condiþia imigrantului ilegal, încare cuprinde cazul Auricãi ºi al altor persoaneaflate în aceeaºi situaþie. Dupã o primãcãlãtorie în Moldova, Moschitz hotãrãºte sãextindã proiectul. Dupã opt ani de filmãri,istoria celor trei femei din Basaraba cuprinse înproiect va deveni filmul de faþã.

Un film al cãrui dramatism e greu decuprins în cuvinte. Sãrãcia lucie din zonaruralã moldoveneascã din care au plecat celetrei femei, ºcolile mizere, copiii sfîºiaþi dedorul ºi lipsa pãrinþilor plecaþi. Groaza acestoradin urmã legatã de faptul cã ar putea ficondamnaþi de copii pentru cã i-au fost lãsat sãcreascã singuri sau legatã de faptul cã oricîndpot fi prinºi de poliþie ºi expulzaþi, ceea ce leva reduce speranþele spre mai bine. Una dintremame reuºeºte sã se întoarcã acasã dupã ºapteani de absenþã. O alta revine dupã trei-patruani, iar venirea ei declanºeazã o dramã ºi maimare. Istorii despre iubiri înãbuºite, desprerelaþii pierdute, despre cãutãri, speranþe ºimoarte, despre visuri ºi despre realitate. Amieºit nãucit de la film. La final, Ed Moschitz aspus cã va organiza o vizionare adocumentarului în Parlamentul European înluna decembrie, pentru a atrage atenþia asupraproblemelor care apar din cauza problemeivizelor ºi a imigraþiei ilegale în genere. Filmulva fi prezent ºi pe ecranele româneºti încurînd, cel puþin în cîteva proiecþii organizateîn oraºele mari ale þãrii.

Începînd cu aceastã ediþie, Astra devine unfestival anual. Acest fapt e binevenit ºi cred cãva da consistenþã proiectului sibian. Anul viitorAstra va sãrbãtori douãzeci de ani de existenþãºi treisprezece ediþii de festival.

colaþionãri

Lumini crude ºi inutileAlexandru Jurcan

Page 35: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

„Lucruri petrecute între femei”

Pe platoul emisiunii „Maternitatea”,difuzatã pe canalul de televiziune France5 în 12 ianuarie 2010, o femeie descrie cu

emoþie avortul fãrã anestezie care i-a fostimpus într-un spital. Nu vorbeºte despre oîntrerupere voluntarã de sarcinã (IVG) care arfi avut loc acum patruzeci de ani: are maipuþin de 25 de ani ºi trãieºte în suburbiaparizianã. Cu ochii în lacrimi, povesteºte cums-a întâmplat totul, de la obiºnuita luptãpentru a obþine o programare la acea masã pecare, în forfota neîncetatã a personaluluispitalului, va avorta pe viu, adicã fãrã nicioanestezie. În tot acest timp, jurnalista, uluitã,exclamã fãrã încetare: „De necrezut!”. Îlîntrebã apoi pe doctorul prezent pe platoucum de e încã posibilã o asemenea situaþie înFranþa. Oarecum plictisit, ginecologulrecunoaºte cã mai existã doctori ce le fac pefemei sã plãteascã prin durere ºi umilinþãdecizia de a avorta.

Desigur, cazurile de avort fãrã anestezie nusunt nici pe departe numeroase. Sau cel puþinaºa putem spera. Dacã în Franþa epoca acelorde tricotat ºi a septicemiilor pare a fi depãºitã,ce spuneþi despre cei ce vã aratã „copilul”dumneavoastrã la ecograf sau care vã întreabã,cu faþa crispatã de dispreþ, „cum de aþi reuºitsã rãmâneþi însãrcinatã?” Ce spuneþi despreproblema metodei de avort? Metodamedicamentoasã, de exemplu, adeseaprezentatã ca un progres în sensul cã oferãfemeilor o alternativã la metoda chirurgicalã,poate deveni prozaic, în aceste vremuri delipsã a paturilor, o metodã de a ieºi din timpulblocului, cum este numit uneori. Alungândfemeile ce avorteazã din sfântul lãcaº, golindtemplul imaculat de aceste fiinþe inconstante,se permite marilor noºtri pontifi sã scape maiuºor de tumori sau sã implanteze ovulefemeilor nefecunde dar curajoase, ceea ce emai rentabil ºi mai gratifiant decât un banalavort prin aspiraþie.

Avortul, ca ºi contracepþia, e ceva ce sepetrece între femei. Ceea ce se întâmplã înspatele uºii de la baie o datã ce femeileconstatã cã testul de sarcinã e pozitiv ºi decidsã avorteze, le priveºte. Bineînþeles, odatã ce evorba de alegerea lor, de corpul lor, vorrãspunde în cor toþi cei ce cred cã înainte detoate e problema lor. Dacã ºi-au dorit aceastãlibertate, sã se descurce cu ea. Doar osexualitate exoticã ºi oarecum subversivã separe cã poate ieºi din spaþiul „privat”. Puþinconteazã cã femeile petrec mai mult timpfãcând curat în baie, având grijã de copii sautrudind pentru un salariu devalorizat decâtjucându-se cu ultimul sex toy apãrut pe piaþã.

Viaþa femeilor nu prezintã interes, se pare,decât atunci când e glamour sau provocatoare,ceea ce nu e una dintre principalelecaracteristici ale avortului, prea des lãsat pradãmilitanþilor anti-IVG, încântaþi cã pot punemânã pe aceastã problemã. Desigur cã suntpuþini în Franþa (mult mai mulþi în Spania,Statele Unite ale Americii, America Latinã, subgreutatea religiei), dar discursurile lor se

dezvoltã pe un teren fertil. Blânde luminimediatice îi ajutã zi de zi sã dezvolteinstrumente moderne ce le permit sã izolezefemeile, alungându-le în colþurile întunecate alepsihicului lor fragil. Profitând de acest climatfavorabil, pe siturile lor internet, organizaþiilepentru-viaþã rãspund cu multã subtilitatefemeilor „în suferinþã” care utilizeazã tot maimult aceastã mass media în demersul lor IVG.Ar fi greºit sã privim aceste grupuri ca pe niºtesimple agregãri de iluminaþi reacþionari: puþincâte puþin, ei au renunþat la minciunile preaevidente, la sloganele ºoc sau la incitareailegalã. Siturile lor seamãnã atât de bine cuanexele ministerului sãnãtãþii încât pot ficonfundate cu ele. κi construiesc o adevãratãrespectabilitate cu ajutorul unor denumiriprecum „centrul naþional de consiliere”, alnumerelor de telefon gratuite ºi al studiiloruniversitare anglofone.

Astfel, se aruncã cu uºurinþã pe terenul„tulburãrilor psihologice”, pe calea faimosului„sindrom post-avortiv”, presupus a atinge oricefemeie dupã o întrerupere de sarcinã. Cele careau ales sã avorteze sunt descrise ca ºi câmpuriîn ruinã expuse tuturor pericolelor. Avortul arfavoriza de exemplu alcolismul, sinuciderea,sãrãcia, singurãtatea sau pierderea slujbei.Aceste descrieri apocaliptice sunt în generalsusþinute cu mari avânturi lirice despre„dorinþa de a fi mamã”, un fel de forþã ocultãexistentã în mod natural la orice femeie carese respectã, dar care trebuie uneori fãcutã sãaparã cu ajutorul unui forceps. Discursul anti-avort îi adunã astfel la un loc pe cei care,numeroºi ºi omnipotenþi, descriu maternitateanu ca pe o alegere ci ca pe o forþã ce depãºeºtefemeia. Recenta dezbatere despre „refuzulsarcinii” a contribuit la accentuarea acesteiviziuni psihologizante, punând astfel subsemnul întrebãrii, printr-un efect de lupã foartepractic, capacitatea femeilor de a decide ce ebine pentru ele.

Dacã adãugãm la aceasta muntele dearticole consacrate cu regularitate sublimei ratede fecunditate a franþuzoaicelor, cum sã nu nemirãm cã e penibil, într-un asemenea climat,sã decizi sã avortezi? Cum sã ajungem, deacum încolo, sã trãim un avort altfel decât cape o „dramã obligatorie” ce ne-o descriu toþiexperþii, o monstruoasã ºi eternã cicatrice penatura femininã, eºecul unei vieþi de femeie?De ce sã ne mirãm dacã acest act ce nu poatefi decât unul dureros devine dureros înrealitate? Pentru a vedea efectele acestorprofeþii auto-realizante trebuie sã ne uitãm pepaginile internet ºi sã citim lunga plângere afemeilor care au avortat. Cele care au îndrãznitsã se aventureze împotriva a ceea ce le dictanatura ºi „instinctul lor de femeie” par a-ºi fiinteriorizat vina la perfecþiune. Faptul se vedeîn coºmarurile lor prin prezenþa unui copilimaginar care creºte, care îºi serbeazã ziua denaºtere; se traduce printr-un sentiment greu devinã, de spaimã, de singurãtate, de ruºine. Înceea ce le priveºte pe cele care nu resimtaceastã durere sau aceste regrete, ele suntreaduse la tãcere dacã nu vor sã fie considerateanormale, fãrã inimã, bolnave.

Ameninþãrile ce planeazã asupra dreptuluila avort nu pot sã se rezume la întârzieri saula lista ultimelor centre IVG închise, chiardacã, bineînþeles, accesul material la avortrãmâne o problemã importantã. Aceastãameninþare vagã, mai degrabã indirectã decâtfrontalã, constã în reunirea unor factorimultipli, printre care o diviziune între „privat”ºi „politic” - sau „public”- ce rezistã în manieraunui sat de gali foarte galanþi. E vizibilã, deexemplu, în atitudinea Oficiului francez deprotecþie a refugiaþilor ºi a apatrizilor (Ofpra),care afirmã faptul cã violul ºi violenþelesuferite de femei nu sunt motive valabilepentru cererea de azil, de vreme ce e vorbadespre probleme ce þin de viaþa lor privatã (1).

Aceastã dihotomie, fãcutã posibilã deancorarea întotdeauna reactualizatã a femeilorîn naturã ºi în sfera familialã, face din elefiinþe „mai puþin sociale” decât bãrbaþii, leexclude din istorie ºi le supune unor legispecifice ºi implicite. E diviziunea ce o trimitepe fiecare femeie bãtutã la responsabilitãþile ei,sau care permite ridicarea din umeri la cifrelelamentabile ale repartizãrii sarcinilor menajere.

Aceastã ultimã întrebare, care provoacãadesea sarcasmul celor ce þin prea rar o mãturãîn mânã, nu e anecdoticã: dimpotrivã, ea aratãfaptul cã raporturile dintre sexe, dacã pot fi înmod individual armonioase, rãmân totuºiraporturi sociale care, chiar dacã nu le placepartizanilor imponderabilitãtii sociale, suntrezultatul unei relaþii de putere. Dacã ar fivorba de „mentalitãþi” pe care sã le schimbãmîncetul cu încetul, atunci, aºa cum scrie cuumor feminista francezã Colette Guillaumin,„trebuie sã ne gândim de a pune la caleeducarea patronilor ºi a managerilor, ca sã îºiia ºi ei partea de sarcini în uzinã sau însecretariat”, pentru cã în acest mod „ prinreforme ale mentalitãþilor” sã întrezãrim „ osocietate zâmbitoare” (2). Aceastã dihotomie apermis în cele din urmã doctorului sã iadecizia, dupã propria-i voinþã ºi dispoziþia luidin acea zi, cã sub-pacienta care se afla pemasa sa de operaþie se putea foarte bine lipside anestezie.

Note:1. Jean-Marc Manach „Le viol des réfugiées

« relève de leur vie privée»”, Bugbrother.net,11 decembrie 2009.

2. Colette Guillaumin, Sexe, race etpratique du pouvoir. L’idée de nature, Indigoet Côté-Femmes, Paris, 1992, p.231.

Articol publicat în Le monde diplomatique,martie 2010, p.28

Traducere din francezã de Edith Erdos

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 244 • 1-15 noiembrie 2012

excelsior

Sabine Lambert

Dreptul la avort ameninþat

Page 36: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 244 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd c u l r• no • a X I • 1 -11 5 n o i m b 20 1

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

agenda

Premiile Comedy Cluj 2012 2

editorial

Oana Pughineanu Toamnã în insolvenþã 3

cãrþi în actualitate

Valentin Derevlean Blogul Norei 4

Livia Ciupercã Profiluri temperamentale în proza lui

Petre Barbu 4

Cezar Boghici Fals tratat de armonie 5

cartea strãinã

Petronia Petrar Mãºtile autobiografice 6

comentarii

Irina Petraº Critica tânãrã. O impresie 7

Virgil Ciomoº Andrei Pleºu ca publicist 8

Gellu Naum

Operele Drumeþului Incendiar

de vorbã cu Simona Popescu "Camera secretelor" 9

Ion Pop Gellu Naum în actualitate 10

Ovidiu Pecican Despre poezia de dupã poezie 11

accent

Mircea Muthu Identitate ºi regionalism literar 12

proza

Patrizio Trequattrini 13

interviu

de vorbã cu scriitorul Mircea Ioan Casimcea

"Orice scriitor este un solitar, convins ori nevoit" 14

eseu

Mihaela Rotaru Mentalitãþi vechi ºi noi în proximitatea

morþii 16

evocare

Mihai Dragolea Mai sãrac cu o singurãtate 19

patrimoniu

Vasile Radu Locuri (moduri) ale artei contemporane.

Muzeul de artã (II) 20

religia

Ion Buzaºi Restituirea operei unui teolog blãjean 22

metaforele nordului

Flavia Teoc Valuri - fiicele lui Egir 23

meridian

Guillaume Appolinaire în traducerea lui ªerban Foarþã 24

flash meridian

Virgil Stanciu Nobelul chinezesc 25

mofteme

Vasile Gogea Rîsul vinovat 26

rânduri de ocazie

Radu Þuculescu Drumul spre Indii. Fisura 26

jazz story

Ioan Muºlea Miles despre Miles 27

muzica

Ana Ionesei Festivalul de Muzicã Veche de la

Miercurea Ciuc 28

teatru

Claudiu Groza OSTIF- Teatru la Oradea (I) 30

Claudiu Groza Demonstraþia clujeanã 31

Adrian Þion "Drumul Sãrii" - drumul teatrului 32

film

Lucian Maier Astra Film Fest 2012 33

colaþionãri

Alexandru Jurcan Lumini crude ºi inutile 34

excelsior

Sabine Lambert Dreptul la avort ameninþat 35

plastica

Viorica Guy Marica O expoziþie ineditã 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

plastica

O expoziþie ineditãViorica Guy Marica

Recenta expoziþie a lui Kancsura István,fotografii color pe pânzã altminteri pictorde vãditã notorietate ºi de un talent aparte,

ne-a adus o surprizã totalã. De mare sobrietate ,aproape auster, deºi bogat în culoare, stilul sãuinoveazã pe un teritoriu neaºteptat, acela al arteifotografice. Însã nu doar tehniceºte, susþinut deun artist fotograf versat ca Márton Zoltán, ci maiales prin conþinut de idei.

Kancsura se desfãºoarã cu un nou impulscreator, adaptând tehnica la un conþinut ideaticce se vrea universal valabil.

Bine strunitã, cu o secretã dezinvolturã ,emotivitatea este transferatã într-o lume aproaperevolutã, aceea a satului, totuºi vie încã.

Caracteristicã este evocarea unor personajevârstnice ce degajã resemnare interogativã în faþaunui destin biologic inevitabil.

Femeia cu aer concentrat, care poartã unmaldãr enorm din flori de liliac, povarã proaspãtãa unei primãveri ofertante, ascunde o resemnare,activã totuºi, în imagini de mare rafinament caexpresie. Tristeþea ei nu este abãtutã. Cãci mânaîncleºtatã pe frãgezimea bogãþiei florale nu se lasãînrâuritã de nicio vicisitudine.

O altã suitã sugereazã apropierea de declinulvieþii, acceptat cu o tainicã reþinere. Repetat,portretul, mereu acelaºi ºi totuºi altul, echivaleazãcu un sondaj psihologic în confruntarea cu unsfârºit ineluctabil. Un tip uman al senectuþii virile,trãind evanescenþa, ni se înfãþiºeazã în secvenþestrâns derulate, cu o artã comprehensivã cedegajã, împotriva a toate, o inepuizabilã dorinþãde trãire. Cu atât mai clarã cu cât este urmatã deimaginile unor mâini anonime, ce susþinviabilitatea eternei reînfloriri ca laitmotiv al vieþiiagreste. Magnifice, portretele vârstei a treiapenduleazã între acceptare ºi dorinþa supravie-þuirii, resimþitã cu optimism.

O existenþã simplã, legatã de munca ºi roadelepãmântului este oficiatã într-un anume felsimbolic, devenind parcã etern ritual. Evocareaunor obiecte emblematice aminteºte cu dârzenievrerea traiului modest, dar fecund.

Pendulând cu virtuozitate plasticã între un

secret scepticism ºi un elan de convingereconstructivã, autorul nu este doar un spectator, cimai ales un interpret elocvent al trãirii umane.Adânc concentrat, negând frustrarea, el se implicãprofund în ilustrarea unui crez neabãtut însensurile împlinirii. Ceea ce este destin inexorabileste acceptat cu nobleþe umanã prin autoportretulcare susþine în mâini blânde imaginea unuicomplex mãnãsticesc. Poate nicicând Kancsura nua aflat o cale mai dramaticã de solidarizareumanã, grevatã în acelaºi timp de percepþiaimuabilã a ceea ce este existenþã vie ºi sfârºitulsãu.

Participarea lui îl transpune într-o ipostazã încare caducitatea ºi permanenþa vitalã nu suntopuse, ci se împletesc, cu un soi de aspiraþiemetafizicã extrem de personalã. Artistul nu esteun interpret distant, ci regãseºte înþelesurilecomune, aspirând la o desãvârºitã esenþã. Esenþãtrãitã cu înþelegere ºi pasiune, cu un fel de iubireuniversal revãrsatã ºi de acceptare deplinã prininfuzie umanistã. Poate este trãsãtura lui cea maielocventã, o þintã expresivã atinsã cu virtuozitate,cu un apel inspirat tocmai la reflectarea fidelã aaparatului de fotografiat. Imaginile transcendlimitele tehnicii, pe care nu doar o înnobileazã, cio ridicã la rang de metaforã, de procedeu ideatic.

Ajuns el însuºi la vârsta marilor semne deîntrebare, nãzuind cu înþelepciune spreimposibilul peren, mereu viu ºi inatacabil înpofida oricãrei evidenþe. Pãtrunzând ceea cerevine constant din generaþie în generaþie,aplecarea spre etern, el simte accepþiuneasuperioarã împãcat ºi demn. Viaþã ºi artã seîmpletesc statornic, cu stoicismul înþelegerii aceea ce este începutul ºi sfârºitul deopotrivã alsorþii lumeºti. Negând disoluþia fizicã prin ceea ceeste creaþie, moºtenire veºnic preþioasã.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.


Recommended