+ All Categories
Home > Documents > Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf ·...

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf ·...

Date post: 24-Jan-2020
Category:
Upload: others
View: 39 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
36
TRIBUNA 274 PANTONE portocaliu PANTONE 1 Black Black 4 lei Consiliul Judeþean Cluj Director fondator: Ioan Slavici Revistã de culturã serie nouã anul XIII 1 - 15 februarie 2014 Ilustraþia numãrului: Mihai Þopescu În cãutarea lui Dan Piþa Film Comentarii Adelin Petriºor în Coreea de Nord Radu Ulmeanu „Scriitorul român e la fel cu poporul din care a ieºit” Nostalgia lui Emil Cioran Remus Foltoº www.revistatribuna.ro
Transcript
Page 1: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

TRIBUNA 274

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l XX I I I • 1 - 11 5 ff e b r u a r i e 22 0 1 4

Ilustraþia numãrului: Mihai Þopescu

În cãutarealui Dan Piþa

FilmComentarii

Adelin Petriºorîn Coreea de Nord

Rad

u U

lmean

u„Scriitoru

l român

e la fel cu p

oporu

l din

care a ieºit”

Nostalgia luiEmil Cioran

Remus Foltoº

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Page 2: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

2 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Mihai Þopescu Cocon IX, lemn, sticlã, metal, 2013

PPee ccooppeerrttãã:: Mihai Þopescu, Cocoon XIII, lemn,metal, oglindã, 2014

AAnnttoollooggiiiillee AAddeenniiuumm –– cceellee mmaaii ffrruummooaassee ppooeezziiii,, cceellee mmaaii ffrruummooaassee pprroozzee

Editura Adenium intenþioneazã sã publice anual câte o antologie a celor mai frumoase poezii ºiproze scurte care au apãrut în revistele literare româneºti, pe hârtie sau în format electronic.Antologiile pe 2014 o sã includã ce s-a publicat mai valoros în 2013.

Rugãm colegii scriitori sã ne trimitã creaþiile lor, pe care le considerã cele mai semnificative, înformat electronic, pânã în data de 30 martie 2014, trei poezii sau o prozã.

Se va menþiona neapãrat data ºi locul apariþiei textului sau textelor. Pentru certificare, aºteptãmlink-uri, pdf-uri sau fotografii ale paginilor unde au fost publicate creaþiile. Nu conteazã apartenenþasau neapartenenþa la uniunile de creaþie, singurul criteriu de selecþie fiind valoarea textelor.

Toate cheltuielile cu publicarea sunt suportate de cãtre editura Adenium. Persoanã de contact: Alexandru Petria ([email protected]).

John Heath-Stubbs

Nãscut în 1918, la Londra. Studii la Oxford. Afost Visiting Professor de englezã la Universitateadin Alexandria, între 1955-8 ºi la MichiganUniversity între 1960-61. Lector la ColegiulSt.Mark&St.John din Londra, între 1961-72. Apublicat piese de teatru, criticã ºi traduceri dinLeopardi, Hafiz ºi Omar Khayyam. A primitMedalia de Aur a Reginei pentru poezie în 1973.

Nefiind OOedip

Nefiind Oedip el nu a interogat SfinxulNici nu l-a lãsat pe acesta sã-l interogheze. S-agândit cã-i mai convenabilSã se împrieteneascã ºi sã încerce sã-l influenþeze.Aici a reuºit pe deplin,

ªi ºi-a continuat cãlãtoria spre Teba. AbominabilafãpturãAcum blândã ca un mâþ (cu toate cã nu erainconºtientCã ghearele distrugãtoare erau doar bãgate înteci)Þopãia pe drum pe lângã el –

Spre consternarea Comitetului de Primire.Asta era oarece problemã: desigur, el învinseseDar nu distrusese creatura – era sau nu era elÎndreptãþit la mâna Prinþesei

Vãduva Iocasta? Nefiind OedipEl vãzu ºi în asta o problemã. Cã, acuma, cinstitvorbind,Instinctul sãu natural nu-l atrãgea deloc spre ea.Curând problema fu rezolvatã – De la sine, veþi spune, cãci în timp ce se certauSfinxul flãmând, care nu fusese hrãnit toatã ziua,Se furiºã neobservat, pãtrunse în apartamenteleregale,ªi-o mâncã uºurel pe doamnã.

Aºa cã el urcã pe însemnatul tron al lui Cadmus,Începând o domnie distinsã ºi fãrã evenimente.Celibatar, n-avea fii ambiþioºi de care sã se teamã;Cu toate cã era cam singur nopþile,

Numai cu Sfinxul, încolãcit pe plapumã.Trupul sãu exala un soi de cãldurã nepãmânteanã(Cu toate cã de fapt avea sânge rece) dar capaci-tatea saDe afecþiune era strict limitatã.

E drept cã dupã moartea lui a fost de neconsolat,ªi a încremenit în propria-i efigie de piatrãPe mormântul lui. Dar asta era de fapt iubire desine – Simþea c-a eºuat în misiunea lui.

Iar Teba, prin acordul comun al poporului, adoptãConstituþia sa extrem de liberalã ºi rezonabilã,Ce-ar fi trebuit sã-i consfinþeascã numele – darnefiind Oedip,ªi asta a dispãrut din istorie, ca ºi din legendã.

Neprevãzutul

Slavã zeiþei Fortuna (pe roata ei dinþatãAm fost carne tocatã în anii ãºtia din urmã)Cã asearã, ºi noaptea întreagã, neprevãzutulMi-a stat în braþe, odihnã tandrã, neliniºtitã – (Am perceput irelevanþa lacrimilor mele dedinainte) – A stat, ºi în zori a plecat. M-am sculat ºi amrãtãcit pe strãzi,Unde sufla proaspãt un vânt de Rusalii, iar mier-leleCântau, incontestabil, iar oamenii erau frumoºi.

Darurile

Trei regi stãteau în faþa ieslei – ªi unul cu faþa neagrã – Þinând cutii. Din prima cutie,În armurã lucitoare, spiritul auruluiSãri afarã, un gnom arzãtor_„Vin din mina cea neagrã. Am înºelat ºi corupt,Rob al tiranilor. Doamne, aibi milã – Semn al regalitãþii, mijloc de schimb,Lucesc ºi joc în slujba ta.”

Din a doua cutie izvorîÎn fum, spiritul tãmâiei:„Dinaintea a mii de altare idolatreMi-am dansat dansul încolãcit ºi ceþos.Cristoase, aibi milã – Acum la altarul tãuArd ºi transpir pân’la pieire, în rugãciune.”

Cu un foºnet de frunze, din cea de-a treia cutieSpiritul mirului: „O iarbã amarã a pãmântului,Un bulgãr udat de lacrimile lui Adamªi-amestecat în pâinea lui. Doamne, aibi milã – Fãcând gustul morþiiMedicinal, lipsit de stricãciune.”

Traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

Page 3: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

PPyytthhaaggoorraa ººii CCuuvviieerrApropierea pe care o fac între aceste douã

nume, despãrþite de circa 25 de secole, ar puteaapãrea bizarã la prima pãrere. Dar dupã cum seva vedea imediat, existã o legãturã de naturãlogicã, fiindcã ei au utilizat, în douã epoci atât dediferite ca mentalitate ºi metode de cercetare, oaceeaºi metodã. Într-adevãr dupã cum se ºtie,Cuvier a putut reconstitui animalele fosile numaidupã un os (sau nu) gãsite, redându-le mãrimea ºiforma lor naturalã, pe care au avut-o la vremealor. Care a fost metoda lui? Este evident cã autilizat o metodã care þinea seamã de proporþiilereale între diversele pãrþi constituente ale unuianimal.

Un asemenea mod de a gândi, prin care seregãseºte un întreg când i se cunoaºte o parte, sauunele pãrþi, este evident cã are un caracter esenþialinductiv.

Este ceea ce am numit în altã parte „oinducþie integrativã”. Inducþia obiºnuitãgeneralizeazã, trecând de la un numãr dat decazuri, la un numãr infinit de cazuri. Cu altecuvinte, inducþia obiºnuitã este o amplificatoare,generalizând ceea ce s-a observat într-un numãrlimitat de cazuri observate, la oricare numãr decazuri.

Inducþia de tipul Cuvier nu procedeazã astfel.Ea nu generalizeazã ci reconstituie un întregamplu din câteva pãrþi cunoscute. Acest procedeuinductiv nu a fost menþionat în niciun tratat delogicã, deºi el este un procedeu inductiv specific.

Ceea ce este surprinzãtor este faptul cã el afost cunoscut din antichitate. Într-adevãr, AulusGaellius (Noctes Atticae, I, 1) ne vorbeºte despremodul cum Pythagora a determinat, cu ajutorulproporþiilor, înãlþimea lui Hercule (Gaelliusciteazã pe Plutarch, de la care ar fi luat acestedate). Pentru a determina talia giganticã a acestuierou, autorul ne spune cã Pythagora a fãcut uncalcul „judicios ºi subtil”. Iatã cum. Tradiþiaafirmã cã Hercule mãsura cu picioarele luistadionul din Pisa, din apropierea templului luiJupiter Olympianul. El gãsise cã avea o lungimede ºase sute de picioare. Stadioanele construitemai târziu, aveau toate tot ºase sute de picioare,dar erau sensibil mai scurte. Pythagora ºi-a dat

seama, printr-un calcul al proporþiilor, cã piciorullui Hercule era în raport cu cel a omului obiºnuit,în acelaºi raport în care era lungimea stadionuluide la Pisa cu lungimea unui stadion de maitârziu. În felul acesta el a calculat lungimeapiciorului lui Hercule, ºi cunoscând aceastãlungime, a putut sã calculeze înãlþimeacorespunzãtoare, bazându-se pe faptul cã „existã oproporþie naturalã între membrele corpului” (adicãexact ideea lui Cuvier).

Pythagora a conchis atunci „cu toatã rigoarealogicã, cã înãlþimea lui Hercule întrecea pe aceeaa celorlalþi oameni de atâtea ori de câte oristadionul lui Jupiter Olympianul întrecealungimea stadionului normal.

Nihil novi sub sole!Un gând: – la tinereþe oamenii se despart prin calitãþile

lor, la bãtrâneþe ei se unesc prin defectele lor –

„Nici o mare acþiune bine gânditã nu e operahazardului sau a norocului, ea rezultã întotdeaunadin calcule ºi din geniu”

Napoleon, Memorialul de la Sf. Elena (citatexact)

EElleennaa ddiinn TTrrooiiaaEste inexplicabil cum s-a putut ca atâþia eroi

greci, timp de zece ani sã facã un rãzboi pentru ofemeie. Trebuie ca dedesubt sã fie o altãexplicaþie. Una ar fi cã grecii aveau pentru esenþafrumuseþii, prezentã în Elena, o adoraþie, ºi faptalui Paris apãrea ca o profanare.

Se poate pune în legãturã cu Phryne ºiprocesul ce i s-a fãcut când retorul Hyperides i-ascos în faþa aeropagului voalurile, ºi a strigat:condamnaþi frumuseþea!

OOppeerraa ddee aarrttããOpera de artã, ca ºi aceea literarã, poeticã,

ºtiinþificã sau filosoficã, este o eliberare aspiritului care-ºi mãreºte dimensiunile prin aceastãcreaþie. Toþi marii creatori au simþit aceastã puterea creativitãþii, al cãrui semn prim este libertatea.De aceea G. Cantor a putut sã spunã – aº spune,mai curând - cã esenþa matematicii este libertateaei.

Dacã, dupã cum spune Heidegger, esenþaadevãrului este libertatea – das Wesen derWahrheit ist die Freiheit – atunci orice operãpurtãtoare de adevãr este semnul unei libertãþi,unei libertãþi spirituale. Iar dacã opera nu estecaracterizatã de libertate, atunci ea nu estecreativitate ci producþie.

AAlltteerrnnaattiivvaa llaa ppoozziiþþiiaa ccaarrtteessiiaannããAm negat poziþia cartesianã, prin care se

acordã dreptul democratic ca oricine sã-ºi aibãevidenþele lui, ºi prin aceasta „teoria” lui în oriceproblemã. Acest drept nu poate fi negat astãzi,numai cã el trebuie acordat în principiu. ªi chiarºi aºa nu mi se pare acceptabil ca oricine fãrã nicio competenþã sã aibã dreptul sã facã teorii ºi sãofere „soluþii” în problemele cele mai acute aleomenirii cum sunt acelea actuale.

Totuºi se pune întrebarea: presupunând cã s-arrenunþa la poziþia lui Descartes, ce alternativã amputea avea? Aceastã alternativã a existat în toatecelelalte culturi, în aceea din China anticã, dinIndia etc., în care se considerã cã într-o epocãfoarte îndepãrtatã adevãrul a fost cunoscut ºiefortul individului în momentul actual nu constãîn a scoate o nouã potrivire de idei, ci de a seapropia de adevãrul celor antici. Nu este darvorba de „nou” ci de „vechi” care trebuie înþelesºi realizat.

IInntteelleeccttuull uummaannCercetând condiþia umanã, omul de ºtiinþã a

ajuns la concluzia cã el este un fenomen biologic,rar, inteligenþa lui, gândirea lui, este unepifenomen, care este explicat ca o consecinþã afenomenului biologic. Totuºi fenomenulintelectual are o particularitate: el nu poate fiatacabil (prin antinomii, prin critica lui) deoareceaceasta ar fi o analizã în cerc vicios. Nici limba,care este expresia gândirii nu poate fi atacatã învalabilitatea ei. Examinând ceea ce este valabil înel însuºi, constatãm cã intelectul ºi limba umanesunt valabile în ele însele, în sine ºi pentru sine.

Când Descartes face analiza îndoielii, ºiconstatã cã el care se îndoieºte, cugetã deci existã,el face un pas prea larg, fiindcã nu a existat decâttot în gândire, ºi nu ca o realitate obiºnuitã, cumne apare existenþa noului de exemplu. Dar analizagândirii, care nu e discutabilã fiindcã atunci nimicnu ar mai fi discutabil, duce la concluzia cãintelectul uman are o valabilitate în sine ºi pentrusine. Omul este dotat cu un aparat valabil în modabstract. Grecii spuneau cã intelectul (cel puþinpartea superioarã) este de ordin divin. Într-adevãr,aceasta este divinitatea omului: inteligenþa lui.

IInntteelliiggeennþþaaFãrã inteligenþa lui, omul ar rãmâne un simplu

mamifer, chiar dacã am spune cã este cel maievoluat din[tre] mamifere. Dar el nu ar maiprezenta nici un interes atunci, decât atât câtinteres poate sã aibã pentru noi un mamifer.

Aceasta aratã cã ceea ce determinã importanþaexistenþei omului este inteligenþa lui care-l scoatecomplet din mijlocul animalelor ºi-i dã o poziþiespecialã nu numai în regnul animal, dar chiar înunivers ºi [în] afara condiþiei biologice.

Text îngrijit de Adriana GGorea ººi Mircea AArman

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014 3

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XIX)inedit

Mihai Þopescu Cocon VII, lemn, metal, 2013

Page 4: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

ªtefan BaghiuSpre Sud, la LãceniBucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 2013

Dacã ºtiinþa încearcã sã descrie ºi sã explicefapte care se întâmplã (realitatea),literatura cautã sã exprime, într-o formã

cât mai subtilã, adevãrul ascuns în concepþiadespre viaþã a autorului (Weltanschauung-ul). Caurmare, textul literar indicã tonul ºi atitudineascriitorului faþã de ideologia epocii sale. Dacã arfi sã adun laolaltã câteva dintre coordonateledupã care se miºcã societatea azi, sintetizându-le,aº porni de la domnia cantitãþii (René Guénon),mai multul (Jean Baudrillard), dublatã de crizafundamentelor, cu repercusiuni asuprasomaticului, sexul fiind, deja de multã vreme,principalul producãtor de sens. Punând împreunãaceste douã perspective conceptuale, am puteaspune, conclusiv, cã poetul se manifestã astãziîntr-un spaþiu mundan desacralizat pe care estenevoit sã-l interpreteze (poetica cotidianului), fiepunându-l la îndoialã ºi respingându-l, printonalitate ºi atitudine, ca pe ceva non saucontraproductiv, fie asimilându-l ºi cãutând subhaina lui ceva care l-ar putea resemnifica.

În volumul sãu de debut, Spre Sud, la Lãceni,ªtefan Baghiu, un nume cunoscut prin apariþiilecritice constante ºi consistente din revistaCultura, pare sã legitimeze prima variantã.Departe de a fi tezistã sau aducãtoare de sens,poezia acestui foarte tânãr autor se mulþumeºtecu descriptivismul sec, neamenajat stilistic,preluând mai degrabã statutul de frescã a noiigeneraþii.

Dacã, pentru a-i încerca credinþa, lui Iov,biblicul, i s-a luat tot, pare cã astãzi, cu aceeaºiintenþie evaluatoare, noii generaþii i s-a dat tot.Acest tot însemnând nu doar obiectele sau ceeace poetul considerã a fi „lucrurile mãrunte”, ciacel „mai mult” cantitativ despre care vorbeºteBaudrillard. Mai mult decât se aude, adicã„muzicã tare ºi înghesuialã ºi urã,/ muzicã tare ºiînghesuialã ºi vânt uscat,/ muzicã tare ºiînghesuialã ºi obosealã” (pag. 9), adicã „rave laminus 20 de grade în ultimul sac de dormit”, maimult decât se simte, adicã „Insomnii pentru ceinorocoºi,/ ectasy pentru cei cu sistemul limfatic/ciuruit de adrenalinã,/ miopie axialã,/keratectomie fotorefractivã/ ºi hipnozã pentruidioþii electro”, mai mult decât se vede, adicã„flash-ul de lemn, conic,/ care au bãtut tatuaje/pe gâtul iubitei/ (…)/ gaura în urechea iubitei,/flash-ul porno al iubirii între adolescenþi” (pag.11). Este tabloul unei generaþii ce dispune de unapetit uriaº pentru ceea ce provoacã, imediat,disfuncþiile percepþiei, cãutãrile ei concentrându-sepe gãsirea unor metode de a se adapta laconsecinþele mistuitoare ale experienþeipsihedelice. Ea nu trãieºte, ci „se obiºnuieºte”. Eanu are nevoie de revoluþii, fiind într-o continuã (ºimare) evoluþie. Pânã ºi acea pietas a lui Vattimoeste exclusã din ecuaþia trãiristã a acestei noispecii, pierderea memoriei datoratã nopþiloragresive fiind starea ei recurentã, iar uitarea, oforma mentis a fericirii: „Aici, sub luminilemetropolei,/ «undeva, cândva», cum spunea Nickgândindu-se/ la cum îi stã pãrul pe scenã,/ vaveni ºi uitarea despre care/ ne place sã vorbim./

(…) Vom fi atunci, în sfârºit,/ aproape de fericire”(pag. 14).

Dacã pierderea memoriei are capacitatea de arestaura, anihilând timpul (prin resetare),dragostea, element ce apare deseori în poemelelui ªtefan Baghiu, ar putea sã-l semnifice. Întredragoste ºi timp, însã, existã o legãturã cauzalãdin pricina cãreia cea dintâi, în lipsa celui dinurmã, devine inaccesibilã, cum inaccesibilã este,din cauza aceleiaºi lipse de timp, ºi singurãtatea:„Nu ai timp sã te gândeºti la trecut, la viitor/ saula singurãtate,/ pentru cã te simþi atât deincomod trãind aici/ încât singurãtatea pare oaventurã de tinereþe” (pag. 24). Acea singurãtateregenerativã, capabilã sã restituie sens individuluiscos din mulþime: „unora le ia o viaþã sã înþeleagãcã dragostea adevãratã/ e o înþelegere cã atuncicând suntem singuri/ ne putem gândi unul lacelãlalt ºi/ ne vom liniºti” (pag. 18). Îmi pareemblematic modul în care tânãrul poet reuºeºte,în partea a doua a plachetei, unde personajulfeminin are rolul de catalizator în „nevoiachimicã”, sã surprindã eºecul relaþiilor dininteriorul noii generaþii, datorat, în parte,epuizantelor psihoze, dar ºi, în parte, obiectelormãrunte în care se pierde, dezvrãjindu-se: „eºtitoatã numai Zara,/ ºi împingi cu moacadezgustatã pe cei care/ dansând, se bagã cuspatele în tine, te vãd în mijlocul unei/ mulþimicare danseazã ºi ºtiu ce miºcãri de bazin ºtii,/poþi produce un adevãrat fiasco hormonal înbãieþii/ care nu au atins încã sexul tãu,/ care tevor pentru misterul de dincolo/ de Zara…” (pag.35). Dragostea devine „o amintire porno” (iatã ºimai multul sexului), fiind destituitã din funcþia eide semnificare: „Dragostea noastrã e cã nu trãimnimic de la o vreme/ ºi parcã niciodatã nu a fostaltfel” (pag. 42), iar timpul îºi pierde orice brumãde sens: „Adunate, zilele noastre nu fac doi bani”(pag. 44).

Ultimul poem vine sã completeze întreagaperspectivã generaþionistã. Devierea de la esenþeplaseazã pânã ºi moartea în zona obiºnuinþei,asanând practic lumea de orice urmã de mister:„Dupã ce a urlat, un bãiat/ a cãzut peste mine ºi

s-a lovit în pietriº/(…) Au trecut pe lângã el/ ºi-auintrat în cortul acela imens cu scena – ºi asta/ n-afost indiferenþã – ci simplã obiºnuinþã,/ ocomuniune specialã ºi-o înþelegere a vieþii,/ oconvieþuire tãcutã ca-ntr-o sectã…” (pag. 52).Pentru cã „Totul e un spectacol indecent” (pag.55), „un spectacol social,/ o evoluþie grãbitã carete lasã uneori în urmã” (pag. 56). O lume în caretotul se aratã aºa cum nu e, aº remarca, în carepânã ºi ceea ce se numeºte vitezã nu e decât o„LENTOARE”, o plictisealã „în plinã evoluþie”(pag. 57).

Dincolo de subþirimea plachetei (sunt 43 depagini de poezie) sau de discursul niþel cam frust(se poate citi ºi inadecvat) pentru ceea ce,îndeobºte, se crede a fi poezie, douã trãsãturi pecare nu le consider totuºi lipsuri, ci, mai degrabã,mirãri (ca sã folosesc unul dintre tertipurilegeneraþioniste emise de poet), meritul acestuivolum constã în aceea cã este de actualitate.ªtefan Baghiu pare sã fie, în acest sens, unuldintre cei mai importanþi exponenþi ai noiigeneraþii. Pentru simplul fapt cã a reuºit sã odescrie din interior, literar, în ton ºi atitudine, fãrãa face nici un fel de rabat de la realitate. Sau dela concepþia lui despre aceastã realitate.

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

4 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Dorin Mureºan

Nu ai timp...cãrþi în actualitate

Mihai Þopescu Coconi (Sacrificiul), lemn, metal, nisip, 2014

Page 5: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Iulia GradFilosofia dialogului ºi criza comunicãrii în gândi-rea lui Martin BuberCluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013

Ocomplicaþie ce se aplicã exclusiv lecturiimele asupra cãrþii Iuliei Grad – Filosofiadialogului ºi criza comunicãrii în gândirea

lui Martin Buber – trebuie, de la bun început,menþionatã. S-a întâmplat, datoritã prieteniei cene leagã din facultate, sã cunosc aproape înamãnunt toate întrebãrile pe care Iulia Grad ºi le-apus în faþa textelor lui Buber. Cum se întâmplãfiresc, am discutat, în repetate rânduri,problemele, dificultãþile, pistele deschise, limitãrilefilosofiei buberiene. Astfel, dintru început, în faþacãrþii publicate mã aflam într-o situaþie cel puþinnefireascã. Actul lecturii oricãrui text presupune aafla întrebãrile ce stau în spatele textului ca atare,a gãsi articulaþiile fundamentale ce susþin textul,într-un cuvânt, a gãsi întrebãrile vii ce motiveazãîntregul demers. Or, în cazul lecturii de faþã,fundamentul cãrþii Iuliei Grad îmi era dejacunoscut existând riscul ca propria lecturã sã fielipsitã de libertatea unei apropieri de un textnecunoscut. Dar tocmai pentru cã, practic, citireaacestei cãrþi a însemnat pentru mine o „recitire”,tot ceea ce reuºeºte sã realizeze Iulia Grad,intenþia textelor sale, s-a decantat mai uºor.

Despre ce anume este vorba în aceastã carte?În primul rând, avem în faþa o exegezã asupraoperei lui Martin Buber. Însã nu este vorba despreo monografie ci, mai degrabã, pornind de la Eu ºiTu, Iulia Grad încearcã sã reconstruiascã liniile deforþã cumulative ce fundamenteazã filosofiadialogului precum ºi liniile de forþã prospective cese deschid din aceastã filosofie. Miºcarea estedublã: (a) a recompune, ca într-un soi de puzzel,hasidismul, sociologia formalã a lui Simmel,Nietzsche, Kant etc., pentru a da, într-o manierãcât se poate de precisã, elementele structuralespecifice filosofiei dialogului precum ºi (b)deschiderile filosofiei buberiene înspre ecologie,esteticã, eticã, pedagogie, comunicare, comunitãþivirtuale etc. Se înþelege cã o mizã dublãfundamenteazã demersul Iuliei Grad:reconfigurarea filosofiei dialogului, precum ºiaplicaþiile posibile. Ambele demersuri suntconstruite meticulos. Iulia Grad e mereu atentã sãintegreze toate poziþiile exegetice, mereu atentã sãnu rateze vreo interpretare, sã aducã în discuþietot ce s-a scris pânã în acest moment despreMartin Buber. Mi se pare cã aceastã atenþieexcesivã produce atât mãreþia cât ºi „decãderea”cãrþii de faþã. Grija excesivã de a integra totproduce efectul nedorit de suprasaturare însã, înacelaºi timp, aceeaºi grijã fundamenteazã un faptbanal: orice cercetãtor ce se va apleca asupragândirii lui Martin Buber nu va mai putea ocoli,fãrã a prejudicia într-un fel sau altul operagânditorului evreu, cartea de faþã.

Însã dincolo de exegetul Iulia Grad ceea ce mãintereseazã într-un mod ceva mai precis esteinterpretul Iulia Grad. Iar interpretul Iulia Gradsusþine pe urmele lui Martin Buber, ºi dincolo deaceste urme, urmãtorul lucru: atunci cândinterogãm problema denumitã om existã unspaþiu median ce îi ºi nu-i aparþine, prinintermediul cãruia putem fundamenta o

antropologie optimistã. În alte cuvinte, tezaimplicitã pe care Iulia Grad o dezvoltã este aceeacã atunci când vorbim despre om, vorbim, înfapt, despre oameni sau, mai exact, despre spaþiulmedian, spaþiul întâlnirii ce se creeazã înãuntruldialogului. Oamenii sunt întâlnirea dintre ei sauoamenii sunt între-le lor ne spune, pe urmele luiMartin Buber, Iulia Grad. Aici ºi acum, în acestdialog, se întâmplã cu noi ceea ce ar trebui sã seîntâmple. Miza este întâlnirea, nu eu ºi tu, ciîntre, ca ºi cum acest între, aceastã întâlnire, ardeschide o întreagã ontologie. În fapt aceasta esteteza pe care cartea Iuliei Grad o dezvoltã. Existãun spaþiu median ce se formeazã înãuntruldialogului care ne oferã o întreagã ontologie oontologie denumitã ontologia lui între.

Structura acestei ontologii, a acestui între datde relaþia EU – TU, presupune, evident, câtevacomplicaþii. În primul rând, spaþiul median nueste o structurã solidã, eternã, atemporalã ºianistoricã, dimpotrivã, el cere actualizãripermanente, concrete, niciodatã definitive. Altfelspus, ontologia lui între funcþioneazã ca procescontinuu, niciodatã definitiv, ca ºi drum, ca ºicale, ca ºi, în cuvintele lui Martin Buber, „sfântãinsecuritate”. În al doilea rând, spaþiul median nuaparþine nici eu-ului nici tu-ului ci, ne spune IuliaGrad, spaþiului ca atare. În al treilea rând, în faptcomplicaþia majorã, în orice relaþie, la început, tu-ul este mereu un acela, ceea ce însemnã cãînainte de a produce spaþiul lui între trebuie sãproducem metamorfozarea lui acela în tu. În alpatrulea rând, dacã elementul primordial alîntâlnirii este distanþa, precum afirmã atât MartinBuber cât ºi Iulia Grad, atunci operaþia necesarã,primã, ce permite intrarea în dialog este anulareadistanþei. În al cincilea rând, „voinþa de putere”(politica) precum ºi „voinþa de folos” (economia)ce conduc aproape în întregime orice dialog ar

trebui subsumate „voinþei de relaþie”. Se înþelegefoarte uºor, în acest context, de ce Iulia Gradvorbeºte despre o „crizã a comunicãrii” ºi de ce o„filozofie a dialogului” se cere vehement. Ceea cese întâmplã este cã Iulia Grad surmonteazãfiecare dintre complicaþiile amintite încercând sãne propunã o antropologie optimistã în carespaþiul median (ontologia lui între) salveazã,pentru a folosi aici un eufemism, negativitateaconstitutivã a fiinþei umane. Cu toate acestea, nueste vorba aici de o antropologie optimistãnecriticã. Iulia Grad pledeazã pentruautenticitatea dialogului mereu atent la capcanelece pândesc orice intrare în dialog. Fiecare din noiºtim suficient de precis cât de dificil seconstruieºte orice dialog; ºtim cã distanþaconstitutivã oricãrui dialog cu greu poate fisurmontatã; ºtim cã Tu-ul celuilalt este mai mereuun Acela ºi rareori reuºim sã nu-l reificãm; ºtimcã puterea ºi economia sunt permanent prezenteîn orice dialog etc. Din toate aceste motiveontologia dialogului, pe care o descrie Iulia Grad,rãmâne, dacã nu cumva mã înºel, un ceva sprecare trebuie permanent sã ne îndreptãm ºi nu atâtun dat permanent. În fapt aceasta este ºi poziþiape care Iulia Grad o adoptã: dialogul, între-lenostru este un drum, o cale mereu flancatã de osfântã insecuritate, proprie atât nouã cât ºidialogului.

Un ultim lucru mai trebuie precizat. Existã unpasaj scris de Martin Buber ce mi se pare cã ar fiputut fi scris oricând de Iulia Grad. Este vorbadespre un citat ce redã atât „atmosfera” cespecificã scrisul Iuliei Grad cât ºi „nespusul” dinspatele oricãrui text. „Sunt foarte preocupat deaceastã lume, aceastã plinãtate dureroasã ºipreþioasã a tot ceea ce vãd, aud, gust. Nu pot sãnu îmi doresc vreo parte din aceastã realitate. Potdoar sã îmi doresc sã o înalþ”. Fãrã îndoialã carteaIuliei Grad respectã întru totul cerinþa buberianã.

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

5TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Cãtãlin Bobb

Pentru o antropologie optimistã

Mihai Þopescu Fãrã titlu, sticlã, metal, silicon, 2013

Page 6: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Andrei ZancaOrientCluj-Napoca, Ed. Grinta, 2012

Când citim un volum de poezii (poezie)încercãm sã vedem, sã desluºim poeziaînsãºi. Aºa cum este spusã (scrisã) ea în

textul, limba folositã de cãtre poet. Orice poezietrebuie sã spunã, ºi spune, în primul rând cevadespre ea însãºi. Se spune pe sine. Mai apoispune ºi despre om, despre ceea ce este sautrebuie sã fie. Despre iubire ºi moarte, despreindivid, ascezã ºi sacrificiu. Despre abis ºi divin.Despre mistic.

În ceea ce priveºte poezia lui Andrei Zancadin volumul Orient (Cluj-Napoca, Ed. Grinta,2012), avem, în afarã de poezia din volum, o altãcale, oarecum privilegiatã, avem la îndemânãtextul sãu din volumul Lumea, un limbaj alinvizibilului (Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2008).Invizibil este ºi sacrul (divinul, Dumnezeu),„autenticitatea” ar spune Heidegger, cât ºi omul,cu „abisul” sãu interior, dar ºi ceea ce „este el” întimp, în acela invizibil, dar ºi în cel vizibil alînsingurãrii, al „divertismenului”, cum ar fi spuscelebrul filosof citat mai sus.

„Tot ce descoperim pe parcursul acestui drumeste poezie. Cu alte cuvinte, poezia este doar oanticamerã a nezãritului teritoriu al Poeziei. OPoezie inefabilã, de necuprins în cuvinte (doarmuzica beneficiind aici de avantajul avangardei),deºi prin corelative ale ’realitãþii’, ale vizibilului(un vizibil ce constituie în sine un invizibildescins dintr-o stare de tainã), textul poeticîncearcã sã sugereze acel lucru apelând la intuiþia,imaginaþia ºi empatia lectorului.” (Lumea..., p.20).

Cu un limbaj (limbã) extraordinar de limpede,simplu, fãcând mai mult uz de simboluri decât dealte figuri stilistice, poezia lui Andrei Zanca neeste foarte aproape, ca ºi cum ar fi, ºi este, unCelãlalt ca frate, un celãlalt care, descoperindu-se,ne dezvãluie pe noi înºine. Ni se dezvãluie el,poezia sa, ca fiind „deschisul” spre ºi în noiînºine. „Chipul divin” este în noi, dar, poate decele mai multe ori, „n-avem timp” sã-l vedem. Decele mai multe ori suntem prinºi în proprianoastrã devenire zilnicã, închiºi în inautentic: „lamarginea unei ape stau, câtã vreme/ trezindu-mãdintr-un somn fãrã vise// sunt un altul, fiind doaratunci/ o luminã-n luminã, unde// doar ce-istrãin de timp e mereu prezent/ deºi nu-l poþiînchide într-un nume.” (Doar atât, p. 117).„Somnul fãrã vise” vine fãrã îndoialã din culturaindianã upaniºadicã. În somnul fãrã vise îl „vezi”pe Atman ca fiind Brahman. Tat tvam asi. Veziabolutul uman ca fiind acelaºi cu al zeului, cuabsolutul universal. Dacã am continua pe gândulupaniºadelor, am spune cã poezia este una dintremanifestãrile mayei. Asta doar atât cât ea ne dãconcretul ontic. Dar tot ea ne face „cunoscutã” ºiºtiinþa, adicã tot ea ne spune cã singura realitateeste Brahman. Aici, plecând de la „absolutuluman”, al somnului fãrã vise, trebuie sã situãmpoezia. Dacã se vrea, în cultura creºtinã ea estede gãsit în drumul (calea) spre Dumnezeu, încare ºi este. „Absenþa atât de clamatã pretutindeniîn lume/ nu face aici decât sã sporeascã la infinito Prezenþã” (O mãrturisire de necrezut, p. 76).

Am spune cã poezia este mereu aceeaºi de laînceputul la sfârºitul lumii. Depinde doar decultura unui popor, de limba sa, de poet ºi de cel

care, cu empatie, o citeºte. Chiar dacã gândimpoezia ca fiind de la începutul lumii (noi aºa ogândim) ea þine de om. Întru cât omul þine deînþeles, îºi are propriul sãu înþeles, situat fiind elîntr-o anume culturã, ºi poezia – þinând de om –þine de înþeles. Este vie. Aºadar, în poezie, acum,conteazã prea puþin partea ce þine de mimesis, eaþine (preluând termenul din artele plastice) denonfigurativ. De sintaxa ºi semiotica limbii, despaþio-temporalitatea acesteia.

Textul actualei poezii a lui Andrei Zanca este,cum am mai spus, deosebit de limpede. Suntamintite în text persoane ºi personaje familiarepoetului: mama, tata, bubica (Buna), persoane cumari merite poetice, muzicale, literare. Ultimulpoem din volum îi este dedicat anume lui M. Ivãnescu.

La fel de familiare îi sunt poetului AbsolutulMare ºi Absolutul Mic, Dumnezeu ºi omul. ªiomul care astãzi uitã de ºi se uitã pe sine. „Onoþiune liniarã de veºnicie este însã completabsurdã, cãci tot ce are un început trebuieimplicit sã aibã ºi un sfârºit. Fiecare unilateralitateîºi zbiarã polul opus, închizându-se într-un cerc.Fiecare om este un cerc. Omul este decicondamnat la moarte câtã vreme se identificã cutrupul sãu. Din faþa acestui eºec nu existãscãpare. Acesta este tragismul sãu” (Lumea, ..., p. 26). Iatã scrise aici o parte din determinaþiileactuale ale lumii. Pânã la un loc aceasta estelumea în care poetul îºi propune poezia, adicãîntr-o lume care nu mai are nevoie de ea (depoezie), pentru cã aceasta nu este ºi nu va fi,pânã atunci când va mai fi, o marfã, un obiect alliber-schimbului, un ce comercial care presupuneºi aduce bani. Bunãstare economico-financiarã.

Poezia, spune Andrei Zanca, este în lume, dela începutul acesteia, ºi noi n-o mai vedem. Amuitat-o, aºa cum (spune Heidegger) am uitat ºi

fiinþa. ªi, spune tot filosoful german, am uitat cãsuntem o „fiinþã spre moarte”. „Tragismul” nostrueste sã percepem moartea (timpul) ca fiindu-neceva „exterior”, („liniar”, spune Zanca), cã amuitat, în unele culturi mai ales actual occidentale,cã începutul ºi sfârºitul sunt una, sunt Acelaºi.Logos, Unu, Brahman, Big Bang etc., cum vremsã-i spunem. Am uitat adicã timpul circular.„Fiecare om este un cerc”, spune Zanca. Un cerceste un punct, sau o roatã, o coloanã; adicã oaxis mundi. Nu mai þinem cont de aceastã axã alumii. Pentru cã, fãrã sã ºtim pânã la capãt, nuavem lume. Aºadar, nu avem nici un înþeles al eicu noi cu tot cuprinºi în ea. „Ea (mandala, s.n.) arãmas paradigma evoluþiei ºi involuþiei cosmice,dar cel ce s-a slujit de ea nu a fost preocupatnumai de o întoarcere în centru universului, ci,mai degrabã, de o îndreptare a experienþelorpsihicului spre concentrare, pentru a regãsiunitatea conºtiinþei, adunatã, ºi nu împrãºtiatã, ºipentru a descoperi principiul ideal al lucrurilor.Atunci, mandala, nu mai e o cosmogramã, ci opsihocosmogramã, schema dezintegrãrii unului înmultiplu ºi a reintegrãrii multiplului în unu, înacea conºtiinþã absolutã, integralã ºi luminoasã pecare yoga o face sã strãluceascã din nou înstrãfundul fiinþei umane” (Giuseppe Tucci, Teoriaºi practica mandalei, Humanitas, 1995, p. 34).

Am citat mai pe larg din cartea lui G. Tuccipentru a putea „trece” înþelesul mandalei asuprapoeziei. Asupra poeziei lui Andrei Zanca. Cumeste Zeul (ºi maestrul ºi, mai ales, iniþiatul)înãuntrul mandalei – pe verticalã, în deplin statutºi deplinã fiinþã misticã – tot aºa credem cã estepoetul în poezie. În propria sa mandalã. A spunecã „omul este un cerc” înseamnã a spune cã omuleste nemuritor, dar nu oricum nemuritor.Nemuritor este doar zeul, aºa cã trebuie (aºa ºispune Andrei Zanca) sã ajungem prin „acþiunile”noastre la el, sã fim zeul însuºi. Chiar dacã el senumeºte Big Bang.

A propune poezia ca fiind o mandalãînseamnã a consacra un anumit loc. A-l facesfânt. Sacru. Acest fapt, într-o „limbã pe înþelesultuturor” ne propune Andrei Zanca: „o aud, cumaude fãtul inima mamei/ cu-ntreaga lui fiinþãpalpitând/ în siguranþa uni puls// aud cum curgenestânjenitã prin tenebre, târziu/ când totul, deºipare cã se cufundã// se-nalþã-n jur, tandreþea”(Distanþe, nãluciri, pp. 80-81).

Aºa cum nu putem lãuda zeul, aºa, om fiindel, nu-l putem lãuda nici pe Andrei Zanca. Fiindel un binecuvântat.

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

6 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Ioan Negru

Fiind el un binecuvântat

Mihai Þopescu Înþelept II, lemn, sticlã, metal, 2010

Page 7: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Adelin PetriºorÞara cu un singur grasIaºi, Ed. Polirom, 2013

Pe harta politicã a lumii Republica PopularãDemocratã Coreeanã este un stat cu totulaparte. În afara câtorva date obiective, de

geografie fizicã în principal, informaþiile pe carele deþinem despre aceastã þarã reprezintã fieversiunea oficialã, furnizatã de conducerea de laPhenian, fie se înscriu în categoria mãrturiiloracelor puþine persoane care au reuºit sã fugã pestehotare. Desigur, toate aceste informaþii suntsubiective. Dacã, pe de o parte, comunicãrileoficiale, atât pe plan intern, cât ºi pe plan extern,sunt rezultatul mistificãrilor operate de elitapoliticã nord-coreeanã în intenþia de a mascadezastrul economic precum ºi atrocitãþile comiseîmpotriva propriilor cetãþeni, pe de altã parte,refugiaþii politici, victime ale unui regim aproapeermetic închis chiar privit din interior, nu au avutdecât în foarte rare ocazii o perspectivã deansamblu asupra mecanismelor aflate în spatelefaptelor pe care le descriu. Numeroase astfel derelatãri conþin, pe lângã experienþele individualeale autorilor lor, ºi zvonuri, legende urbane caredeformeazã dramatic o realitate în ea însãºiaberantã.

În acest peisaj informaþional sãrac ºi profunddistorsionat ºtirile transmise de puþinii jurnaliºtistrãini care pãtrund în Coreea de Nord suntdeosebit de importante. O astfel de mãrturie estecea a jurnalistului TVR Adelin Petriºor. Vizitaechipei TVR în Coreea de Nord a fost prezentatãîn documentarul Coreea de Nord, nimic deinvidiat, difuzat la TIFF în 2012. De asemenea,Adelin Petriºor a participat la InternationalPhotography Awards (Los Angeles) în 2012 cucinci fotografii realizate în Coreea de Nord,fotografii care i-au adus premiul la secþiunea„Editorial Non-Pro”. În cadrul aceluiaºi proiectdedicat Coreei de Nord, jurnalistul a mai publicatalbumul de fotografii Coreea de Nord, un lagãrcât o þarã (Polirom, 2012) precum ºi un reportajsub formã de carte, apariþie editorialã care faceobiectul recenziei de faþã.

Cartea Þara cu un singur gras, fãrã pretenþiileunui studiu academic despre regimul politic dinCoreea de Nord, oferã însã cititorului o imaginecomprehensivã a tensiunilor care planeazã asupracomplicatelor relaþii dintre statul opresiv,funcþionarii care slujesc cu devotament, dar ºi cufricã regimul, cetãþenii de rând ºi rarii vizitatoristrãini. De asemenea, trebuie semnalatã dorinþaautorului, exprimatã în repetate rânduri, de arãmâne cât mai obiectiv în descrierile sale.Aceastã dorinþã de obiectivitate vizeazãdeopotrivã cenzurarea propriilor prejudecãþi – cuatât mai fireºti la o persoanã care a trãit sub unregim comunist –, cât ºi tentativele de a evita, înmãsura în care acest lucru este posibil,omniprezentul aparat propagandistic pentru a sesurprinde secvenþe din viaþa cotidianã acetãþeanului obiºnuit. Cele nouã capitole detaliazãaventura nord-coreeanã a jurnalistului român, dela primele demersuri pentru obþinerea vizei ºipânã la cãlãtoria de întoarcere în România. Unepilog reuneºte reflecþiile finale în care Adelin

Petriºor, pornind de la realitãþile Coreei de Nord,propune cel mai sumbru scenariu imaginabilpentru România în absenþa evenimentelor dindecembrie 1989. În continuare prezint câtevadintre cele mai memorabile episoade aleexperienþei autorului.

Diplomaþia este cea care mediazã contactelestrãinilor cu republica nord-coreeanã. În fapt, înaceastã þarã, un jurnalist poate avea contactedirecte doar cu reprezentanþii MinisteruluiAfacerilor Externe. De la intrarea în Coreea deNord, „strãinii sunt însoþiþi permanent de ghid ºipoartã o banderolã albastrã pe mânã, pe care estescris în coreeanã presã.” (p. 55), banderolã careare rolul, dupã cum observã cu amarã ironieautorul, de a avertiza ºi a þine departe cetãþeniinord-coreeni. Aceasta este, într-un fel, ºi o mãsurãde protecþie deoarece orice discuþie cu un strãinpoate avea repercusiuni dintre cele mai tragice,culminând cu internarea într-un lagãr de muncãforþatã. În ceea ce priveºte corpul diplomaticnord-coreean, acesta se prezintã ca o categorieeterogenã: de la persoana ermetic închisã aoficialului Ambasadei Republicii PopulareDemocrate Coreene în România care l-aîntâmpinat pe Adelin Petriºor în 2007, primindu-icererea de vizã într-o atmosferã de „film degroazã” (p. 19) ºi pânã la versatul diplomat KimSon Gyong, fost ºef al misiunii din Franþa,actualmente ambasador în România. În persoanaacestuia, A. Petriºor a gãsit „un partener dedialog” (p. 21) care „chiar ºi din perspectiva unuieuropean, […] ºtia sã vorbeascã cu un jurnalist”(p. 22). Angajat al Ministerului Afacerilor Externeeste ºi Ri, ghidul care a însoþit echipa TVR pedurata vizitei la Phenian. Fost ataºat diplomatic laBucureºti, Ri vorbeºte limba românã, motivpentru care a fost însãrcinat sã-i însoþeascã pejurnaliºtii români, conform practicii nord-coreenecare cere ca reprezentanþii presei sã se deplasezeînsoþiþi de un ghid cunoscãtor al limbii lor. Subpretextul îndatoririlor de translator ºi ghid, aceºtifuncþionari trebuie sã monitorizeze permanentmiºcãrile jurnaliºtilor strãini, sã-i þinã departe derealitãþile nord-coreene ºi sã le prezinte versiuneaagreatã de regim. Nu de puþine ori Ri intervine,modificã sau reinterpreteazã traducerilesporadicelor interviuri cu populaþia, cosmetizândastfel imaginea regimului.

Unui strãin în statul nord-coreean, cu atât maimult unui jurnalist, îi este limitat accesul exclusivla capitalã. În parantezã fie spus, ºi în cazullocalnicilor deplasarea în interiorul þãrii se facedoar cu acordul regimului. Prin urmare, AdelinPetriºor prezintã publicului doar acele locuri pecare vigilenþa sistemului le-a considerat potrivitepentru a fi arãtate lumii: aeroportul, în modinevitabil, ºoseaua care leagã aeroportul decapitalã ºi capitala Phenian. Accesul în republicanord-coreeanã atrage atenþia prin vechimeaaeronavelor posedate de compania de stat AirKoryo ºi, mai ales, prin mesajele de propagandãcare înlocuiesc, pe durata zborului, maitradiþionalele indicaþii de securitate. O altãsurprizã, de aceastã datã pe solul nord-coreean,este duty-free-ul, surprins într-una dintre imaginilecare ilustreazã volumul. Departe de a fi un

magazin, baraca care îl adãposteºte, numitãsimplu „Shop”, este un fel de cafenea unde seserveºte ceva asemãnãtor cu nechezolul, de carecu siguranþã îºi vor aduce aminte cei care au prinsperioada de dinainte de 1989.

Atmosfera care domneºte în capitala nord-coreeanã poate fi descrisã cu destul de multãprecizie de atotprezenta culoare gri-cenuºiu, deimpresia de vechi, ponosit ºi sãrãcãcios ºi decontrastele frapante. Într-o frazã care îþi rãmâneîntipãritã în minte, Adelin Petriºor surprindelegãtura dintre aspectul mohorât al oraºului ºistarea de opresiune întreþinutã de regim: „Pentruo clipã m-am gândit cã în Coreea de Nordculorile au fost scoase în afara legii. Fireºte cã nu-iaºa, însã griul-ºobolan, pe care îl întâlneºti la totpasul, îþi dã un sentiment ciudat, care-þi face pãrulmãciucã.” (p. 49). Starea dezolantã esteamplificatã de impresia de învechit carecontrasteazã cu intenþia regimului de a-limpresiona pe vizitatorul strãin. Elocventã înacest sens este descrierea hotelului la care au fostcazaþi jurnaliºtii români: „Hotelul era situat pe oinsulã de pe fluviul Taedong, care strãbatecapitala Phenian, are 1.000 de camere ºi a fost datîn folosinþã în 1992. Ultimul etaj este unrestaurant care se roteºte. Yanggakdo [...] Nu amai fost renovat de douã decenii, are lifturi cucare faci o veºnicie ºi oferã servicii chiar maiproaste decât pe litoralul românesc.” (p. 51).„Camera era destul de micã, avea douã paturi,mobilier forte vechi ºi un televizor cu tub, imens.[...] Noptierele [...] aveau un radio incorporat,dupã modelul anilor ’80.” (pp. 52-53). Sãrãciacare domneºte în statul nord-coreean este cu atâtmai evidentã cu cât ea se întâlneºte chiar ºi înacele locuri special amenajate pentru strãini, cumeste, spre exemplu, shop-ul hotelului. Inventarulmãrfurilor vândute aici – ceaiuri de ginseng,whisky, coniac, þigãri cubaneze, dulciuriimportate din Federaþia Rusã ºi din China,conserve chinezeºti de carne de porc – dã mãsuraacestui fapt. Acelaºi lucru se poate spune ºidespre restaurantele care se adreseazã turiºtilor:mâncare puþinã ºi de proastã calitate. Confruntatcu aceastã sãrãcie, observatorul strãin – atuncicând are ºansa sã surprindã furtiv câteva crâmpeie

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014 7

Elena Emilia ªtefan

O experienþã jurnalisticã înCoreea de Nord

comentarii

Page 8: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

8 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

– este însã ºocat de contrastul dintre zonelepentru strãini ºi cele locuite efectiv de populaþie.Una dintre vederile panoramice oferite derestaurantul de la ultimul etaj al hoteluluisubliniazã aceste discrepanþe: „În stânga se vedeaunoii zgârie-nori ai Phenianului, iar în dreapta –niºte magherniþe care încã nu fuseserã demolatede regim. Cãsuþele, care stãteau sã cadã, erauproptite una-n alta, iar drumurile din cartier, erau,de fapt, niºte poteci de pãmânt bãtãtorit.” (pp. 66-67). Starea reþelei de drumuri este un altelement de contrast: în afara celor câtevabulevarde din centrul capitalei, drumurile suntneasfaltate. Mijloacele de transport suntreprezentate de tramvaie ºi autobuze sãrãcãcioase,biciclete ºi, foarte rar, maºini. În fapt, populaþiade rând nu are dreptul sã deþinã automobile, deacest privilegiu bucurându-se doar cadrelesuperioare din armatã ºi demnitarii de la ministruadjunct în sus. Metroul, cu care regimul semândreºte, este prezentat astfel: „Staþia eraimpunãtoare, tavanul foarte înalt era încãrcat cucandelabre, iar pereþii erau pictaþi cu chipurileliderilor, înconjuraþi de soldaþi ºi pionieri.Arhitectura fastuoasã contrasta flagrant cunumãrul mic al oamenilor din staþie, îmbrãcaþisãrãcãcios, în culori terne, care nici mãcar nu-ºiridicau privirea din pãmânt.” (p. 70). În plus,starea jalnicã a vagonului de tren (care dateazã,potrivit autorului, din anii ’60), în totalãdiscordanþã cu staþia de metrou, completeazãacest tablou al contrastelor (nu întâmplãtorstrãinilor le este interzis sã filmeze în interiorulvagonului!). Singurul element de continuitateîntre opulenþa staþiei ºi vagon este reprezentat demesajul propagandistic: pereþii vagonului suntdecoraþi cu portretele liderilor Kim Ir Sen ºi KimJong Il, iar la aparatul de radio se difuzeazãdiscursul de proslãvire a regimului þinut depreºedintele Parlamentului.

Cititorul cãrþii lui Adelin Petriºor va fi cusiguranþã uimit de apariþiile oamenilor de rânddin douã motive. Mai întâi, aceºtia par sã fiemereu prezenþi ºi, în acelaºi timp, aproapeabsenþi. Apoi, ºocantã este reacþia lor la doctrinaoficialã, în condiþiile în care te-ai fi aºteptat ca unaparat propagandistic atât de performant sã nulase loc de ezitare. Contradicþia este însã doaraparentã, dacã se þine cont de circumstanþele încare reporterul strãin are posibilitatea de a seîntâlni direct cu cetãþenii. Consideraþi în modcolectiv, locuitorii capitalei se prezintã ca o masãinformã, obedientã, care pare sã existe doar ca sãrãspundã necesitãþilor regimului (mobilizarea înarmatã, participarea la festivitãþile naþionale etc.).Individualizaþi însã prin intermediul interviului,oamenii simpli capãtã contur, dar devin ezitanþi.Demnã de semnalat aici este ºovãiala unei tinereîntrebatã de importanþa sãrbãtorii a 100 ani de lanaºterea lui Kim Ir Sen. Într-un alt interviu, ofemeie se blocheazã pur ºi simplu la întrebareadacã este mulþumitã de nivelul ei de trai. Acestedouã exemple, ºi alte câteva similare,demonstreazã, în fond, eºecul propagandei,ineficientã în ciuda perfecþionãrii sale de-a lungula peste 50 de ani de existenþã a regimului.Teroarea este cea care asigurã perpetuarearegimului, ºi nu mesajele sforãitoare care par sãnu fie nici mãcar ascultate. Total depersonalizaþi,oamenii nu fac altceva decât sã execute ordinelesuperiorilor. De aceea sumbra prognozã aautorului: „Nu de puþine ori am stat ºi m-amgândit cum ar reacþiona nord-coreenii dacã mâineregimul s-ar vaporiza pur ºi simplu. Cred cã ceimai mulþi ar muri de foame.” (p. 144) este foartecredibilã.

Într-o þarã în care „jurnaliºtii nu intrã cândvor, ci când sunt invitaþi de la centru” (p. 23),nu este deloc surprinzãtor cã ºi în acest cazexistã un motiv al invitaþiei, ºi acesta estesãrbãtorirea centenarului de la naºtereafondatorului Republicii Populare DemocrateCoreene. Prin participarea jurnaliºtilor strãinisistemul urmãreºte sã-ºi mediatizeze reuºitelemilitare ºi, pe aceastã cale, sã înspãimânteregimurile capitaliste. Eºecul lansãrii rachetei –singura mãsurã care ar fi putut reprezenta oameninþare realã pentru vecinii sãi – mobilizeazãregimul sã-ºi canalizeze eforturile spre interiorîn scopul de a-ºi impresiona ºi înfricoºacetãþenii. Fastuoasa paradã militarã organizatãpe stadionul umplut pânã la refuz, în fapt otrecere în revistã a unui armament învechit, nupoate avea efectul scontat decât asupra uneipopulaþii izolatã complet de restul lumii.Ostentaþia este o altã caracteristicã a acestormanifestaþii. Fie cã este vorba de numãrulimpresionant de oameni plasaþi chiar ºi în locuride unde nu pot auzi sau vedea ce se întâmplãpe scenã, de jocurile de artificii în plinã zi, deiluminarea completã la evenimente a zgârie-norilor care de fapt nu sunt daþi în folosinþã,sau de automobilele luxoase parcate în faþaclãdirii în care se desfãºoarã o serbare aregimului, toate aceste etalãri de bunãstare sunto altã modalitate prin care sistemul se impune

în faþa cetãþenilor. ªi aceasta este imaginea pecare regimul vrea sã o transmitã în exterior.

Cartea de faþã porneºte de la o experienþãpersonalã, ºi anume vizita de o sãptãmânã laPhenian în aprilie 2012 a reporterului deteleviziune Adelin Petriºor. Dat fiind însãcaracterul închis al regimului, informaþiile deprimã mânã sunt relativ puþine ºi atentdirecþionate de autoritãþi pentru a reda versiuneaoficialã. De aceea, pentru coerenþa discursului,sunt folosite cu recurenþã informaþii provenite dindocumentarea fãcutã de autor despre Coreea deNord. Stilul închegat al cãrþii, limbajul accesibil,frazele scurte impun un ritm plãcut lecturii.Observaþiile directe, rod al privirii exersate ajurnalistului, au meritul de a capta rapid atenþia ºide a-l transpune pe cititor în chiar miezulevenimentelor relatate. Cartea, deºi fixatã înlimitele naraþiunii convenþionale, prin descrierilesale fotografice, creeazã adesea impresia dereportaj filmat, senzaþie amplificatã de imaginilecare însoþesc volumul. În România post-decembristã, confruntatã acum cu crizaeconomicã, unde nu puþine sunt vocile caredenunþã eºecurile democraþiei, mesajul transmisde Þara cu singur gras ar trebui sã fie o meditaþieasupra valorilor democraþiei cu atât mai preþioasecomparate cu pericolele reprezentate de un regimtotalitar.

Mihai Þopescu Cocon I, lemn, metal, 2013

Page 9: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Henry MillerUn diavol în paradisIaºi, Ed. Polirom, 2013

Meritã salutat efortul editurii Polirom de ane oferi, începînd cu 2010, fructele pînãnu demult interzise ale uneia dintre cele

mai fascinante personalitãþi literare ale secoluluiXX. Pentru cã romanele ºi eseurile lui HenryMiller desanteazã abia acum în limba românã(meritã amintit aici ºi pionieratul editurii EST),într-un veºmînt – grafic ºi narativ – de zile mari.Ca ºi cum talentele recunoscute lui Miller însuºi,de inventator lingvistic ºi pictor avangardist, arstimula celulele gliale ale editorului ºitraducãtorilor. Lavinia Braniºte semneazãtranspunerea celui de-al doisprezecelea volumapãrut în seria de autor Henry Miller, romanulUn diavol în paradis (Polirom, 2013), într-oromânã colocvialã, somptuoasã ºi totuºi nelipsitãde umor.

Avem în faþa ochilor un text nepretenþios,aproape duminical: ca un yacht lansat în siajuldistrugãtoarelor (Sexus, Plexus, Nexus), sosite peurma portavioanelor (Tropicul Capricornului,Tropicul Cancerului). O prezentare: aastrologului, dandy-ului „dizgraþiat”, escroculuiConrad Moricand care, transvazat de pe cheiurileSenei în Big Sur (California), îi permitenaratorului Miller o extaticã, nostalgicã intruziuneîn Parisul fetiºizat (al anilor 1930). Asistãm, uluiþiºi oripilaþi, la o (altã) falsã (pentru cã millerianã)iniþiere: în arta ocultismului sau în farsa vãzutã casuprem vehicul existenþial. E romanul unuigogoman de geniu, ce pare sã-ºi ºopteascã la totpasul: „Ouai! Le ºtiu pe toate. Le-am mai auzitînainte. Le-am uitat cu multã vreme în urmã.Ouai! Tu parles! Labirintul, cãprioara cu coarnelede aur, graalul, argonautul, chermeza à la Bruegel,vintrele rãnite ale scorpionului, pîngãrirea gazdei,areopagitul, transnebunia, nevroza simbioticã ºi,într-o sãlbãticie de pietricele, o lãcustãsinguraticã.” (p. 35) Personaj central al miculuiroman, Moricand se exprimã ºi este, la rîndu-i,povestit prin ghirlande enumerative ºi repetitive,

jeturi de juxtapuneri paranoice, sîmburi deimprecaþie ºi pamflet, în care recunoaºtemghearele unui Henry sedus ºi enervat la culme,adesea, de caracterele adunate în cãrþile luijemanfiºiste, anarhiste, libertine ºi autodidacte:„Era nevoie doar sã menþioneze numele uneistrãzi, un monument prostesc, un restaurant sauun cabaret care nu mai existã, pentru ca rotiþelesã se punã în miºcare. Iar evocãrile sale aveauchiar ºi mai mult gust pentru mine, fiindcã elvãzuse totul prin ochii unui snob. Oricît de multar fi participat, el nu suferise niciodatã atît demult ca bãrbaþii despre care povestea. Suferinþelelui au început atunci cînd cei care nu fuseserãuciºi în rãzboi, nu-ºi puseserã capãt zilelor sau nuo luaserã razna au devenit faimoºi.” (p. 74)Moricand nu iartã gloria unor Max Jacob sauBlaise Cendrars, a francezilor care nu au devenitcolabo în rãzboiul al doilea mondial, cum nuaratã îngãduinþã nici Americii naive ºi prospere,paradisului californian în care îl invitã ºi-l cazeazã,pe cheltuiala ºi pe nervii lui, samariteanul HenryMiller. Flãmînd el însuºi odinioarã sub BrooklynBridge sau sub un pont parizian, nu poate refuzamîna întinsã de amicul escroc, logoreic, fascinantºi respingãtor. Cãruia toatã bunãtatea, frumuseþeaºi naivitatea lumii îi provoacã un fel de scabiementalã, simptomele unor nenumãrate ºiimaginare boli. Deloc ciudat, comportamentulbizar ºi afectat al lui Moricand însufleþeºte colþulde lume unde s-a retras Miller. În casa lui din BigSur, familia îi ascultã tiradele la micul dejun,prînz ºi cinã, prietenii vin adesea doar ca sã-l vadãºi sã rîdã pe socoteala lui. Moricand morocãnosulle ridicã moralul ºi le dã efervescenþã spiritualã.Monstruozitatea lui, care merge de la colecþiile deartã „degeneratã” pînã la evocarea unor (totpariziene) episoade de pedofilie, de la ponegrireacompanionilor din avangarda literar-artisticãfrancezã la asumarea împãcatã a trecutuluipersonal, de lipitoare perpetuã, monstruozitateaasta a lui Conrad Moricand îºi pãstreazã, pînã înultima paginã, magnetismul oripilant, negru. Pînãcînd Miller, samaritean ºi petrecãreþ, nu ezitã,

totuºi, sã facã fumigaþii, sã dezinfecteze cãmãruþaîn care depozitase, o vreme, gîngania antropoidãpe care, cu talent deopotrivã lingvistic ºi pictural,avea s-o transfere-n fluxul microromanului Undiavol în paradis.

Lectura aceasta, cum începusem, duminicalã ºinepretenþioasã este pentru mine mai importantãdecît cititul Tropicelor sau al trilogiei scandaloase.Pentru cã, în abordarea temelor minore,decorative, facile, vezi mai bine decît nicãieri dacãun autor e mare, cu adevãrat mare. ªi Miller,provocatorul, inega(labi)lul, pornograful,autodidactul, e. ªi încã ceva: reeditãm ºi recitim(din varii obligaþii) nume sacrosancte ale secoluluiliterar XX, osificate ºi uscate ºi lipsite deexpresivitatea pe care le-o conferiserãm cîndva ºipe care, vai, n-au avut-o în realitate niciodatã.Deschizi cartea, orice carte semnatã de HenryMiller, ºi între coperþile ei, ca sub un buºteanputrezit, viaþa viermuieºte cu repeziciune...

99

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

9TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

ªtefan Manasia

Scabia în paradiscartea strãinã

Henry Miller

Page 10: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

ultima lliniºte

sã fie aºadar pãmântul plin de piatrã, de carneºi de lemn.acestea sunt singurele lucruri care spunîntotdeauna adevãrul.

e toamnã la marginea fiecãrui pat. în fiecare vasnespãlat.în lingura care îl hrãneºte pe celãlalt. în pãcatelespovedite cu limba pe cerul gurii.e toamnã ºi e mai cald ca niciodatã.

milioane de acarieni invadeazã paturile pejumãtate goale.semne de dincolo de la cei pe care i-am iubit.preþuirea loreternã.singurãtatea ca o linguriþã de vin care îi iartã cuforþa pealcoolici.

în fiecare zi e dimineaþã ºi searã câte o datã.e atâta exasperare în certitudinea asta încâtdumnezeuîºi ia jucãriile ºi pleacã în altã parte.privesc de afarã pe fereastra bordelului. acum efrig. un bãrbat ºi o femeie danseazã goi ºiîmbrãþiºaþi.

(probabil cea mai comunã zonã a poeziei lumiiacesteiaeste frica de a spune “te iubesc” atuncicând ai ocazia)

noaptea stau întins în pat ºi nu spun nimicpentru cã nu am cui.întunericul cade peste mine ca o ploaie ºi mã udãpânã la piele.apoi iar dimineaþa ºi oamenii mergând încolonaþila muncã.

(sã ai o singurã viaþã ºi sã se ducã liniºtitã pepulã.sã dormi cu picioarele la gurã ºi sã refuzi sãmãnâncidoar ca sã mori mai repede. ºi sã îþi iasã.iatã omul!)

pe strãzi, privind prin lunete luna prãbuºindu-seîn mare.un fel de dihotomie clarã între iubirea faþã de noiînºine ºi iubirea faþã de ceilalþi.avem o grãmadã de trecuturi.

nimic nu ajunge nimic

ppããiiaannjjeenn

E bine aºa, ce-i al înserãrii sã rãmânã bineîntinspe felia de pâineºi ce-i al dimineþii sã se bãlãceascã în scrumieradepe biroul meu.

Desigur, s-ar putea scrie multe despre îmbrãþiºareaperneica substitut pentru ceva mai profund,mult mai înalt decât panica de a mã trezi cu

spatele la tine,decât liniºtea de la cinci dimineaþa sau decâtceaiul negru, fierbinte,atât de fierbinte încât aºteptãm amândoi minuteîn ºir, privindu-ne în ochiºi bucãtãria devine neîncãpãtoaremansarda întreagã e populatã în câteva secundeîncât noi înºine nu mai avem locºi ne cãþãrãm unul pe altul, tot mai sus, tot maideparte,pânã când casa noastrã nu se mai vede,sau chiar mai sus de atât,desigurs-ar putea scrie multe despre frica de a merge laculcare

sau despre jumãtãþile de rugãciuni uitate ºidesprecuvintele inventate în locul lor,

dar noaptea stã perfect întinsã pe felia aceastauscatã de pâine,

iar dimineaþa se bãlãceºte în scrumierã.

în colþul cerului, un pãianjen îºi face casã.

ssoommnn,, ffrriiccãã

bucãþi de miºcare, developate ºi prinse cu acede gãmãlie.

am în buzunarul paltonului o bucatã de nylonmurdarprin care mã uit spre cer în fiecare dimineaþã.în staþiile de autobuz, frunþi încreþite ºi sufletecare se încãlzesc de la þigarã.iarna asta e seacã ºi proastã. apa se chinuie sãîngheþe în pahar.fotografiile cu tine stau întinse una lângã alta ºipoartã urme de dinþi.

drapeluri curate ºi triste stau înfipte în garduri, întrotuarele proaspãt turnate,þara asta a mea e populatã de pictori orbi ºi desemafoareca niºte fructe târzii, ciorile atârnând în tãcere încopaci.

ccuumm ssaa ttee ccuunnooººttii ppee ttiinnee îînnssuuþþii

fiecare miºcare îmi este urmãritã.hai sã ne atingem cu buricele degetelor.

fiecare sã atingã buricul celuilalt cu buriculdegetului arãtãtor.priviþi în dreapta ºi în stânga.alegeþi-l pe cel care vã place ºi umeziþi-vã buriculdegetului arãtãtorcu conºtiinþa faptului cã urmeazã sã vã lãsaþiinundaþi de fiinþa lui.

acum introduceþi degetul umezit în buricul celuiales.va simþi o senzaþie pe care nu o va putea descrieniciodatã.niciun contact sexual nu v-ar putea pãtrunde atâtde mult.pãrãsiþi teatrul într-o grãmadã speriatã, darordonatã.

opriþi-vã în faþa teatrului ºi pipãiþi-vã ca ºi cum aþifi mici ºi mama voastrã ar încerca sã vã descopere

eventualele gâlme.totul e competiþie,

cine ajunge primul la el ºi îºi dã un ºut în cura lui e împãrãþia cerului.

se crapã de ziuã, trosneºte ºi apoi se transformãîn cãrbune.

ppllooººnniiþþee

aºtept.rotocoale de argint inundã cerul dimineþii.dacã ai veni aici pentru câteva minute, aº puteasã te leg de patul meu cu o sfoarãºi sã te privesc cum cauþi speriatã soluþii.

de câteva zile mã trezesc tot obosit,toatã noaptea hrãnesc urlãtorii cãtre lunã.când se face liniºte perfectã ascult atentsã îþi aud respiraþia.bucata de cer de deasupra mea se umple deploºniþe uriaºe.

1100

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

10 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Raul Coldeapoezia

Raul CColdea

cum ssã tte ccunoºti ppe ttine îînsuþi

eºti conºtient de faptul cã toatã miºcarea þi-a fost urmãritã încã de la intrarea

la Universitatea „Babeº-Bolyai”, Facultatea deTeatru ºi Televiziune,adicã vii tu de la Braºov,ridici degetul arãtãtor a atenþionare pentru aputea spunecã eºti interesat de culturã ºi pasionat de lecturã,fãrã istov,

apoi îþi umezeºti degetul sã vezi de unde batevântul,spre ce reviste literare ºi spre acolo te-ndrepþiagalecu poezii, schiþe, piese de teatru, orice în cecuvântul,ordonat, capãtã valenþe artistice ºi sexuale.

ºtii cã totul este o competiþie ºi de multe oriprimeºti câte un picior în dos,dar ºtii cã orice picior acolo este un pas înainteºi îþi este de folos

pentru a te cunoaºte pe tine însuþi, deºi acumpentru asta se spunecã este suficient sã mergi la CNSAS ºi, cuminte,

sã îþi ceri dosarul ºi sã þi-l aºtepþi pânã te trans-formi în cãrbune!

LLuucciiaann PPeerrþþaa

parodia la tribunã

Page 11: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

„Noi vom învia ca mâine ºi vom merge iarãºila servici”

STIMATE DOMNULE ADMINISTRATOR,

Eu, fostul contabil, Milu Prepeliþã, sunt dece-dat de patruzeci de ani. Am murit de pe urma apatru, cinci boli, tratate absolut toate dupã ure-che. Cu ceaiuri, comprese, ventuze, suc de rãdãci-ni, linguriþe de cenuºã, tot felul de boabecumpãrate de prin pieþe. Un întreg folclor med-ical. O vreme a fost bine, pânã când metehnelelegându-se între ele, m-au dat gata. Am murit înbaie cu capul într-un lighean. Au rãmas dupãmine, mobile, douã sau trei costume, mai multepãturi, perne, piese de bucãtãrie, câteva cãrþi ºidouã tablouri, izvoare, animale în pãdure,câºtigate pe când eram tânãr la un concurs dearuncat cu pãlãria. Þin sã vã spun cã n-am fostcãsãtorit, poate uºuratec, poate ghinionist, dar amavut “iubite” în câteva rânduri. Le scriam scrisori,mergeam la bãi, dansam tangouri, vremuri de aur,fireºte, asta a fost... Înmormântarea, ca sã vã dauºi amãnuntul acesta, fãrã rãsunet, regrete, discur-suri, dupã posibilitãþi... un preot, un cantor, doiprapuri, o încropire de clasa a treia. La început, ºidesigur ºtiþi la ce mã refer, pot sã spun cã a fostbine; liniºte, degradare treptatã, fãrã nãruiri, dia-loguri plãcute cu vecinii de teritoriu, colonei, unii

dintre ei cãzuþi cu mult înainte de primul rãzboi,mari industriaºi, actori, scriitori, femei caste,impecabile odatã, femei aventuroase, înotând înplãceri pânã la gât. Îmi spunea un domn, cupeste optzeci de ani vechime în pãmânt, din caren-a mai rãmas decât papionul, cã pentru drumulnostru spre înviere ar trebui s-avem mai multãliniºte, sã fim ceva mai respectaþi... Iatã, însã, cese întâmplã de la o vreme... vin cheflii, domnuleadministrator, cine ºtie de unde adunaþi, apar, caniºte molime, blesteme, resturi de nunþi, se þintot felul de aniversãri, cu un cuvânt petreceripeste petreceri... Se amestecã într-o hãrmãlaie denedescris, adevãrat infern sonor, acordeoane, clar-inete, þambale, contrabase, fluiere, naiuri, pianeelectrice, viori. Nu mai vorbesc de voci. Nu maivorbesc de cuvinte, plus ce lasã toþi aceºtia înurmã când pleacã. Vis-a-vis de mine, pe piatra deveci a domnului general Bebereche Vergiliu, omgreu de decoraþii, s-au preparat fleici, grãtare,mititei, pârjoale. Un alt aspect care ne doare suntloviturile ce se dau la flori ºi lumânãri. De ladomnul deputat Pribeagu Cezar, venit ieri înmijlocul nostru, au dispãrut peste noapte toatecele treizeci de coroane ce l-au însoþit pe aºa-zisul “ultim drum”. Adicã sã nu poþi pune celordragi un ghiocel, o brânduºã, o ciuboþica cucului,cã gata, în câteva momente omagiul s-a ºi dus...Pe urmã, din greu, se sustrag, colacii, bom-

boanele, coliva. C’est pas posible... aºa ceva. Noi,cei care am mâncat odatã tot ce mintea omuluiimagineazã, am trecut aici la un alt regim de ali-mentaþie, impalpabil, simbolic, iar micilepacheþele care se sustrag sistematic, sunt tocmaiesenþa acestor simboluri. Pe urmã ar mai fi ceva...câinii, domnule administrator, fie de capul lor,singuratici, tip Robinson, fie de-a grãmada cândsunt prinºi în aºa numitele nunþi. Fac o zarvãenormã, se bat pentru doamne, hauhau ºi iarãhau, se aprinde totul sub lãtrãturile lor. ªi se maispune ceva... nu pot sã trec cu vederea amãnun-tul... auziþi, cã unii dintre noi, am porni prinmiez de noapte, ca arãtãri, strigoi ºi i-am face pecei vii sã le clãnþãne dinþii de fricã. Chiar credeþicã domnul general Podaru, un simbol al artilerieinoastre, cãzut acum nouãzeci de ani la datorie,sub forma unei pisici cu un cap în faþã ºi altul învârful cozii ar putea sã sarã prin nu ºtiu cepoduri sau sã clatine nu ºtiu ce uºi, cã doamnaprofesoarã Alexandru, distinsã cu merite didacticeînalte, sub forma unei berze ar bântui prin sate,dãrâmând hornuri, pornind clopotele din biseri-ci?... La fel se vorbeºte de domnul tenor liricBãtrânea, de jumãtate din foºtii artiºti ai Teatruluide Operã ºi Balet. Ultimul zvon e cã eu în þinutãde împãrat medieval aº fi apãrut la o nuntã,bineînþeles la miezul nopþii ºi aº fi rãcnit...“Mireasa va pleca cu mine în nemãrginiri”... Pelângã toate cele spuse pânã acum – ºi mãrturisesccã ar fi destule – aº mai face o adãugire... Credeþi,domnule administrator, nu credeþi, recent, nu ºtiudin a cui iniþiativã, au început sã facã filme cuscene turnate prin locurile noastre de pace. Sealeargã, se fugãresc, actori sau ce sunt, pe alei, sarpeste morminte strigând... ”stai, ticãlosule”... intrãprin cavouri unde tot a doua vorbã e “teiubesc”… ”Arghire, vreau sã fii al meu”... ”oh,Aldule, sãrutã-mã sã uit de mine”... Iar noi, ceicare sãlãºluim aici, avem nevoie de liniºte, de unminim respect. Patru etape trebuie sã strãbatem,imposibil de mãsurat în timp, pânã ce ne vomafla pe lunga cale ce duce spre Înviere. Odatãtreziþi din somn, poate cu alte chipuri, altereflexe, mâini mai lungi, pãr pânã la genunchi, cecredeþi cã vom face?... Vom merge iarãºi ºi iarãºila servici, spre ºefii noºtri, aici, pe alte planete,prin birouri aflate în praful stelar, prin spaþiu,plutind pur ºi simplu, ori unde va fi nevoie denoi.

Încredinþaþi cã toate acestea se vor întâmpla,deocamdatã, domnule administrator, din somnulnostru rece vã trimitem cu toþii un fierbintesalut...

1111

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

11TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Mircea Pora

Cãtre Administraþia cimitiruluiproza

Mihai Þopescu Imagini din expoziþia Sacrifice, Veneþia, 2013

Page 12: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

1122

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

12 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

(La baza demersului stã o întrebare stas, pecare reporterii, mediocrii sau nu, o adreseazã într-o anumitã împrejurare mai multor domni ºidoamne din diferite medii sociale.)

Reporter 1: ªtiu cã sunteþi un apreciat scriitorde duzinã, autor a vreo 15 romane imposibil decitit. ªtiu, de asemenea, cã aþi primit aproapeanual premii pentru “produsele dumneavoastrã” ºicã aþi fost declarat “cetãþean de onoare” a douãoraºe ºi vreo câteva sate. Trecerea dintre ani, undeo sã v-o petreceþi?

– Vã felicit pentru curajul ºi, pot sã zic,”tupeismul” de care daþi dovadã. Nu-i uºor sã-itrânteºti cuiva în faþã cã e scriitor de duzinã, un“caca-maca”, deþinãtor al unor premii ce nu val-oreazã nici cât o pereche de ciorapi. Ce sã vã zic,ca sã vã ard una peste bot, cu 15 romane la activ,citibile sau nu, sunt considerat scriitor. Probabil,în esenþã un grafoman, dar sã ºtiþi cã nu sunt sin-gurul. Anul acesta, pentru a lãmuri întrebarea,împreunã cu soþia mea, Fulga pentru cine n-ocunoaºte, vom merge pentru noaptea dintre aniîntr-o staþiune montanã unde ne vom întâlni cunu ºtiu câþi mediocri. De altfel, “acolo”, avemsolide garanþii cã totul va fi mediocru; meniurile,muzica, antrenul, soliºtii, surprizele. Se spune cãîn zonã pânã ºi animalele rag mediocru. Maimult, sfârºitul nopþii ºi începutul zilei are în sineceva iremediabil mediocru. Dacã voi mânca ºi beaprea mult am ºansa de-a muri între mediocri.Cred cã e cea mai plãcutã ambianþã unde un omse poate stinge...

Reporter 2: Vã rog sã ne iertaþi cã suntem atâtde plini de noroi. Am ajuns cu greu pânã aici,plin de dulãi, pietroaie, peste tot. Unde vã veþipetrece revelionul?

– Mã bucur de întrebare, nu mi-a pus-onimeni, niciodatã. Sunt un om simplu ºi fãrã pri-eteni. În fiecare noapte de revelion, asta e tradiþia,vã rog sã scrieþi, dupã ce-mi bat nevasta ºi beauzdravãn, mã pun pe depãnat amintiri. Aici lângãsobã, în camera cu pãmânt pe jos în care neaflãm. La ce, la cine mã gândesc?... La toþi plu-tonierii din armatã, pe unde-or fi, ce-or face, carene puneau sã facem “târ⺔, sã furãm pepeni,prune de prin grãdini, la învãþãtorul meu carepentru a mã trece din clasa II-a în a III-a m-aîntrebat cu inspectorul de faþã... ”Spune, mã, ceare câinele, pãr sau pene?”... ”Pene, sã trãiþi, amzis”... pe urmã, dupã miezul nopþii, mi-i aduc înfaþã pe membrii primei noastre fanfare. Cântautoþi dupã ureche, fals, cum apucau. Erau greu deascultat dar lumea tot venea la program. Nu-l uitnici pe “domnul doctor”, unul venit în sat de nuºtiu unde, care scotea mãsele “pe viu”… Apoi,spre dimineaþã, dacã nu-i cuminte, îmi mai bat odatã nevasta, sparg o oalã sã plece ghinionul ºimã culc pe unde apuc. Cred cã sunteþi mulþumiþide programul meu...

Reporter 3: Domnule academician, sã nescuzaþi de aceastã buznã, de deranj, dar venim cuclasica, de acum, întrebare... unde vã veþi petreceRevelionul?

– Nu-i nici o buznã, nici un deranj, aºezaþi-vãpe unde puteþi iar de rãspuns la interogaþie am sãvã rãspund... Deja de o bunã vreme, în noapteaunicã de care vorbim, ne strângem la un loc ºase,ºapte academicieni, bineînþeles, cu doamnelenoastre. Þin sã vã spun cã “doamnele” sunttinere, cãci, noi toþi, dupã primirea în Academie,am divorþat de vechile soþii. Chestiune de aspect,

educaþie, impresie la prima vedere. Anul acesta,spre exemplu, de Revelion, noi, bãrbaþii, la unpahar de apã mineralã sau o canã de iaurt,depinde de regim, ne-am propus sã discutãmdespre Napoleon. Vom desemna planul bãtãliei dela Austerlitz, cu punctele bune sau mai puþin,vom analiza campania din Rusia, fãcând referiride data aceasta, la numãrul de cai dispãruþi, la ceice au suferit degerãturi, pe urmã, spre dimineaþã,o vom evoca pe împãrãteasa care, la greu, s-a camdesolidarizat de împãrat. Ce se petrece în acestinterval cu doamnele noastre?... Ne-am gândit ºila asta... Ele vor pleca cu niºte tineri plãtiþi dinfondurile de relaxare ale Academiei, la un restau-rant, la o cabanã, pentru a se distra cât mai com-plex cu putiinþã. Patinaj, ceasuri romantice etc. Levom revedea, în jur de ºase dimineaþa, sperãmmulþumite, când conform înþelegerilor noastre nevom retrage cu toþii spre case...

Reporter 4: ºtim cã peste un sfert de orã veþipleca împreunã cu doamna la restaurantul decinci stele “Ella”, pentru a vã petrece noaptea din-tre ani. Cum v-aþi dori sã fie aceste ore speciale?

– Luaþi loc, o sã caut sã vã rãspund, dar pânãatunci serviþi o viºinatã cu jumere, e o combinaþieexcelentã, n-o sã regretaþi... Îndeletnicirea mea egrea, cu riscuri, cu familii îndoliate, dintre noi,dintre dresori, nu puþini au plãtit cu viaþa pentrupasiunea lor. Nu-mi va fi uºor, ca pentru ºapte,opt ore sã mã aflu, scuzaþi formula, cu tot felulde “papã-lapte”, în stânga ºi în dreapta. Nu ºtiuce avocaþi, profesori, ingineri, manageri, cu soþiilelor. Cãci una e sã-þi ragã un leu în urechi ºi alta esã asculþi ce istorisesc nu ºtiu câte gãini ºi curcicoafate. Certuri cu soacra, torturi ratate, copii cuzece pe linie. Norocul meu e cã dupã douã, treiore de “plictisealã festivã”, îmi apar în faþa ochilorpeste capetele celor din jur, cai în pas de vals,ºerpi ºuierând pe la urechi, urºi tãvãlindu-se print-re brazi, aruncând cu stânci, lei, leoparzi sãrindprin cercuri de foc. De regulã, când se aduc, spredimineaþã, ultimele sarmale ºi borºuri, potroaceetc., mã aflu cu totul într-o altã lume. Mai înspate cu vreo câþiva ani, cred cã de pe urma aces-tor “transpuneri”, mi s-a schimbat ºi chipul. Unuldintre vecinii de masã, un fost premiant la

olimpiadele de matematicã, chiar mi-a spus...”Domnule tigru, vã rugãm sã ne iertaþi, dar eu ºicu soþia mea plecãm ceva mai repede acasã”…

Reporter 5: Sã trãiþi, sã fiþi sãnãtos, domnuledirector de penitenciar... ce va însemna noapteace vine pentru dumneavoastrã?

– Sã trãiþi la rândul vostru, cu împliniri, cusãnãtate... Sincer vorbind, cãci altfel cum, nu preasunt eu fãcut sã petrec revelioane. Spune ºi figuramea asta. Nu poþi rãcni, nu auzi acel “ordonaþi”…”apelul”... ”adunarea”… sunt spaþii goale învocabularul meu... Totul e greu... te nimereºti lanu ºtiu ce restaurant lângã o doamnã fãcutã parcãdin betealã ºi mãtase, dincolo e o domniºoarã cao libelulã însoþitã de prietenul ei, delicat ºi el ase-meni unei mici pãsãri tropicale. Se mai discutã,pe urmã, literaturã, dramaturgie, tehnici de regie,mai ºtiu eu ce... Mi se spune ºi mie “Sã trãiþi,domnule colonel, La mulþi Ani”… dar eu tot untemnicer rãmân ºi pe jumãtate din cei cu carepetrec i-aº încarcera. Poate cã unii chiar ºi meritãasta... În tot cazul, în bileþelele surprizã care cir-culã prin cozonaci, torturi, chiftele, eu desenez, ºiîncã bine, gamele, cãtuºe, costume “în dungi”…Ce sã fac, profesia mi-a intrat în sânge, m-a denat-urat...

Reporter 6: Maestre, doar douã vorbe, ºtiþidespre ce...

– O, Doamne, e atât de plãcut sã-þi faciRevelionul singur, acolo unde singurãtatea e maisingurã decât oriunde... N-ai cui sã-i spui... ”LaMulþi Ani”... ”Împlinirea tuturor dorinþelor”...”Când ne va fi mai rãu, aºa sã ne fie”... Nici nucânþi, anapoda, la grãmadã... ”º-altã datã... º-altãdatã... o s-o facem ºi mai latã”... Te plimbi pe aleiºi eºti lãsat în pace. Când ninge totul pare fãcutdin plãci albe ºi fire de vânt. Din când în când s-aude vechea melodie “Mascã bãtrânã pe cinecauþi aici” sau una mai recentã, “Arãþi ca o radi-ografie”… Dupã miezul nopþii, sub forma unorbulgãri liniºtea cade din cer. Nimeni nu supãrã penimeni. Pãsãrile nopþii, pe crengi, ca niºte bucheteuscate de flori. Zâmbesc în trecere unorfotografii, privesc în prãpastia timpului, sprijinin-du-mã de liniile reci ale unor umbre. Niciodatã unastfel de revelion nu m-a obosit. Spre dimineaþã,întotdeauna, am vãzut o vulpe cu coadã strãluci-toare de argint. În spatele ei, pentru o clipã, unmic copil în costum de marinar. Uneori purta pecap coroanã ca un monarh. Acela eram eu...

Mircea Pora

Text inactual…

Mihai Þopescu Peºte fantastic, metal, lemn, plastic, 2013

Page 13: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa:: - Radu Ulmeanu, cu ce aþivrea sã începem discuþia noastrã?

RRaadduu UUllmmeeaannuu:: - Sã zicem cu bunã ziua, atâtdumneavoastrã cât ºi celor care ne vor citi. Deacord?

- Cum sã nu?! ªi acum, cã am spart gheaþa, s-o luãm direct - de ce scrieþi?

- Întrebaþi-mã mai bine de ce respir, sau de cebeau apã. Asta ºi apropo de cunoscutele„respirãri” ale lui Nichita Stãnescu, dacã vãaduceþi aminte. Se spune, de altfel, cã înainte dea trece pe celãlalt tãrâm, poetul Necuvintelorrespira cu mare dificultate, ajungând chiaraproape de sufocare. Chiar în momentul cândtrecea dincolo, a reuºit sã spunã: Respir! E cabinecunoscuta exclamaþie goetheeanã înmomentul exitului: Luminã! Fãrã sã pretind cã aºfi la înãlþimea lor, pot totuºi sã spun cã scrisulporneºte din aceastã nevoie, aº spune atavicã, deoxigen ºi de luminã.

- Ok, dar n-aþi scris foarte multã poezie...

- De unde ºtiþi? E o afirmaþie hazardatã, saumenitã sã mã stârneascã, ceea ce nu e rãu. Ampublicat recent o antologie de poezii de 670 depagini la Tipo Moldova, cu o autoselecþiesângeroasã, din punctul meu de vedere. Cã nu ampublicat tot ºi nu mi-am publicat poeziile lavremea lor, e o cu totul altã poveste.

- Am vrut sã vã provoc o þârã... Care e cealaltãpoveste?

- E povestea cenzurii din epoca Dej-Ceauºescu,când nu reuºeam nicicum sã mã încadrez în acelpat al lui Procust pe care ni-l fixau funcþionarii departid de la instituþia specializatã în „purificare”ideologicã. Aveau niºte norme absurde, existaucuvinte interzise în poezie, lucruri greu de crezutastãzi. Oricum, ca o curiozitate, cenzura cea maiacerbã s-a instalat dupã desfiinþarea DirecþieiPresei, cum se numea instituþia în cauzã.Ceauºescu a avut perversitatea de a pune cenzuraîn cârca redactorilor de reviste ºi edituri, care,pentru orice scãpare, îºi riscau posturile bineplãtite ºi din care decurgeau, pentru ei, multe alteavantaje. Existau totuºi redactori care, spre laudalor, preferau sã-ºi asume unele riscuri decât sãschilodeascã prea rãu materialele publicate. Puþini,din pãcate! Cel mai cumplit moment l-am trãit în1971, când volumul meu de debut, intitulat Zeroextaz, primise din partea direcþiei presei bunul detipar, pentru publicare la Dacia, din Cluj. Tocmaiatunci însã, când sã intre la tipar, s-a întorsCeauºescu din cunoscuta cãlãtorie în China ºiCoreea de Nord, cu noile idei de „revoluþieculturalã”. Totul s-a dat la recitit ºi cartea mi-afost opritã. A trebuit apoi sã aºtept opt ani, pânãcând Florin Mugur a îndrãznit sã facã pasuldecisiv pentru mine, publicându-mi la CarteaRomâneascã volumul de versuri Patinoar, din careeliminase totuºi exact poemul ce dãdea titlulvolumuiui.

- Vã amintiþi cu furie de vremurile respective?

- Cum altfel? Nu a fost însã prima ºi ultimaloviturã pe care am încasat-o. Eram în anul I laFilologia clujeanã, când, în aprilie 1964, decanulMircea Zaciu m-a exmatriculat pentru 6 luni, cudrept de reînscriere fãrã un nou examen deadmitere în acelaºi an I, dar cu o condiþie: sãprezint o adeverinþã cã m-am angajat între timpîn câmpul construcþiei socialiste pe unul dinmarile ºantiere ale patriei. Motivul exmatriculãrii:24 de absenþe nemotivate. În aceeaºi situaþie maierau încã vreo 5-6 studenþi ºi am contestat deciziala rectorul universitãþii, Constantin Daicoviciu.Acestuia i s-a pãrut ridicolã mãsura ºi l-a obligatpe Zaciu sã o revoce. S-a rãzbunat însã pe noi(da, era un ins meschin ºi rãzbunãtor, vezi ºicomportamentul lui faþã de Lucian Blaga, pe careîl considera încã în ‘64 un poet reacþionar!) înanul urmãtor, profitând de faptul cã asistasem, casimpli martori, la o bãtaie între studenþi lacãminul „Avram Iancu”. De data aceastaexmatricularea era definitivã ºi „din toateuniversitãþile din þarã”, ceea ce depãºea cu multcompetenþele lui. Aici s-a rupt firul normal alunei existenþe ce promitea câte ceva, încã de peatunci. Nu uit cã l-a exmatriculat ºi pe IonAlexandru, în 1963...

- ªi ce aþi fãcut?

- M-am dus, desigur, la Bucureºti. Nu eram unnume cunoscut, deºi la Cluj aveam deja oanumitã notorietate, aºa cã am fost tratat cuobiºnuitul „nu sunt locuri decât la fãrã frecvenþã”.Pânã la urmã, dupã o sumarã corespondenþã cufacultatea din Iaºi, decanul de-atunci m-a anunþatîn scris cã e de acord sã mã înscrie acolo în anulal doilea. Când m-am dus în toamnã sã mã„instalez”, tov. decan a întors-o ca la Ploieºti, cãei s-au fript cu alþii în aceeaºi situaþie, mi-ainvocat dictonul cu ciorba ºi iaurtul, dupã caream fost obligat sã dau un nou examen deadmitere, ajungând astfel încã o datã în anul I.Dupã care am avut surpriza cã unii din colegiimei de la Cluj exmatriculaþi în aceleaºi condiþii,dar care veniserã, cum se spune, de-acasã,fuseserã reînscriºi de acelaºi decan, fãrã problemede iaurt, în anul al doilea.

- Apoi?

- Nu mai insist asupra aspectelor biografice,am þinut doar sã pomenesc momentele care mi-aumarcat decisiv existenþa, una aventuroasã, desigur,în continuare. Dar asta face parte din materiaromanului la care lucrez în prezent, aºa încâtprefer sã le ofer cititorilor aspectul ei romanþat,probabil mai sugestiv ºi mult mai complet, înorice caz.

- Romanul de care vorbiþi vine dupã altul...

- Da, în care biografia este completatã, dacãnu covârºitã, de ficþiune: Chermeza sinucigaºilor.

- ªi unde faceþi abstracþie de uneltele poetului.

- Într-adevãr, poetul s-a retras în umbrã, avândîn vedere epicul savuros al momentelor evocate,cele ce au circumscris sau au înglobat, mai precis,ceea ce se mai numeºte încã revoluþia dindecembrie ‘89. Savuros ºi sângeros uneori...

- Scrieþi dupã program?

- M-a ferit Dumnezeu de aºa ceva. Nu suntnici programat - de mine sau de altcineva - nicicalculat. Nu scriu decât atunci când simt nevoiasã o fac, nu degeaba vorbeam la început deechivalenþa între scris ºi respirat. Chiar ºiarticolele politice ce apar din când în când înAcolada sau Cotidianul vin din interior, ca onecesitate. Ca sã trãiesc, trebuie sã vorbesc. Iartemele se impun ºi ele din interior. E aproape caun dicteu, controlat, desigur. La sfârºitul anului1987 am scris în sãptãmâna dintre Crãciun ºinoaptea Anului Nou volumul 101 sonete, care aþâºnit pur ºi simplu...

- Care credeþi cã vã e locul în literaturaromânã?

- Sunt, oricum, greu de încadrat. Faptul cã amscris mult timp fãrã a publica a fost, pânã laurmã, un fel de avantaj, ajutându-mã sã nu mãîncadrez în tipare. Primul grupaj semnificativ depoezii dateazã din perioada exmatriculãrii, aprilie‘64, perioadã în care se înregistra apariþiazgomotoasã (în sensul bun al cuvântului) pescenã a lui Ion Alexandru, cu debutul sãueditorial, Cum sã vã spun, sau debutul AneiBlandiana (Persoana întâia plural). Dar ceea cescriam eu atunci nu semãna câtuºi de puþin cupoezia acestora, nici cu a lui Nichita Stãnescu saua celorlalþi reprezentanþi ai promoþiei ºaizeciste.Laurenþiu Ulici m-a încadrat, pentru simplulfaptul cã Patinoarul meu apãruse în ‘79, lapromoþia 70. Tudorel Urian mã considera mairecent un postmodernist „avant la lettre”. Eu unulprefer sã nu mã încadrez nicãieri, e mult maisimplu aºa. De altfel Ulici mã vedea drept „unuldintre cei mai originali poeþi” ai promoþiei în caremã încadreazã, fapt grãitor în sine. I-aº dacuvântul ºi lui Barbu Cioculescu, în prefaþaantologiei Ospeþele iubirii spunând domnia-sa

1133

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

13TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

de vorbã cu scriitorul Radu Ulmeanu

„Scriitorul român e la fel cupoporul din care a ieºit”

interviu

Radu Ulmeanu

Page 14: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

1144

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

14 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

urmãtoarele: „Un Jurnal liric pe durata a patrudecenii cuprinzând douãsprezece volume (...)designeazã în Radu Ulmeanu pe ultimul ºi celmai rezistent reprezentant al generaþiei ‘65,precum ºi pe bardul rãzvrãtirilor primului deceniual veacului al XXI-lea”.

- Imaginea scriitorului român este flenduritã.De ce?

- Scriitorul român e la fel cu poporul din carea ieºit, nici nu poate fi altfel, cu bune ºi cu unelemai puþin bune. Doar cã la scriitori totul estemult mai vizibil, chiar eclatant, atât rãul cât ºibinele.

Licheaua e mai lichea decât în mod obiºnuit,cei aleºi sunt parcã ºi mai strãlucitori.

- Detailaþi, exemplificaþi.

- Poate pe parcursul discuþiei ne vom lovitotuºi de unele nume, deºi n-aº vrea sã mi-i ridicîn cap pe toþi impostorii ºi profitorii din breaslã.

- Vã fofilaþi.

- Sã zicem.

- Vã lipseºte curajul sã puneþi punctul pe i?

- E o discuþie pornitã la modul general, sã opãstrãm deocamdatã aºa. Dar dacã doriþi, pot sãvã spun cã lucrul cel mai dureros este lipsa deimplicare a scriitorului în problemele cetãþii. Astase poate vedea atât în producþiile literare propriu-zise, cât ºi în cele de aºa-zisã atitudine, în carelipseºte, de multe ori, chiar atitudinea. Existãteama de-a nu supãra persoane sus-puse, de caredepind, eventual, unele mai mici sau mai mãricelefavoruri. ªi asta, din nou, nu se întâlneºte doarprintre scriitori...

- ªi-i cam doare în paiºpe de oamenii simpli...

- Exact!

- E ºi asta o cauzã cã nu prea-s citiþi?

- Nu ºtiu în ce mãsurã tocmai oamenii simplimai citesc azi câte ceva, în afarã de facturile lorde toate zilele. În general, cetitul cãrþilor a cãzutîn dizgraþie, ca sã nu mai vorbesc de reviste.Internetul a luat faþa tipãriturilor, din punctulacesta de vedere asistãm la o adevãratã revoluþie,nu ºtiu cât de beneficã. Cu toate cã, din punctulde vedere al lui Traian Bãsescu, nu mai avemnicio nevoie sã citim cãrþi sau sã le învãþãm, esuficient sã alergãm la celebrul deja Goagãl ca sãextragem de-acolo tot soiul de informaþii, cu picã-tura. Oricum, din punctul de vedere al limbajuluicomunicãrii online, suntem în pragul unui dezas-tru. În rest, scriitorii se citesc unii pe alþii, când secitesc, iar adevãraþii cititori, publicul, ca sã zicaºa, se împuþineazã din ce în ce mai dramatic.

- Speranþe de redresare?

- Speranþe nu prea sunt, cel puþin în ceea cepriveºte cartea ca instrument de lecturã, sauvehicul, sau ziceþi-i cum doriþi. Existã doar sper-anþa ca noile generaþii de cititori sã-ºi formeze noicutume, în aceste condiþii descurajante pentrunoi, cititorii tradiþionali.

- Folosiþi zilnic internetul pentru a vã promovapoezia ºi publicistica.

- Sigur cã da. Folosesc calculatorul de vreodouãzeci de ani, de ce n-aº folosi internetul?Avantajele lui sunt rapiditatea ºi deschiderea cãtreun numãr extrem de mare de cititori, la care nupoþi ajunge pe altã cale. Nu sunt împotrivainternetului, dar îmi pãstrez rezervele justificatefaþã de acesta, enunþate mai sus.

Chiar tocitul deja „condei” scriitoricesc l-amînlocuit cu tastatura calculatorului, care-mi oferãtoatã intimitatea necesarã pentru a scrie, chiarliteraturã, ºi chiar poezie.

- ªi eu scriu literaturã direct pe calculator.

- Ca sã fiu sincer, mai pun mâna pe pix doarcând am de semnat vreun act oficial. M-am dezo-biºnuit de el, mi-ar fi destul de dificil sã mã rea-comodez. Existã însã riscul, când chiar scrii cevaimportant - literaturã, de ce nu - sã rãmâi conec-tat la vreo reþea de socializare, ºi eºti bruiat cândþi-e lumea mai dragã.

- Da, de Petria, de pildã, pe Facebook, ha, ha,ha...

- Da, e o ispitã irezistibilã sã-i citeºti câte-opostare. Mai ales însoþitã de poze. Revenind latonul serios, nu mai poþi face abstracþie decalculator ºi de marile avantaje pe care þi le oferã.Am fi niºte talibani sã ne înarmãm pânã în dinþiîmpotriva lui ºi a internetului.

- Pozele sunt nevinovate.

- Evident, ca ºi noi toþi!...

- Sã schimbãm registrul. Sunteþi redactorul-ºefal prestigioasei reviste literare Acolada.

- Inexact. Postul de redactor-ºef a fost ocupatde altcineva, de la început, care de la un timp s-aretras. În schema conducerii revistei existã douãpersoane, Gheorghe Grigurcu - director, ºi euînsumi, ca director general, având în vedere cã mãocup ºi de Editura Pleiade, ºi de bunul mers alfirmei comerciale care le gireazã pe ambele.Evident cã rolul principal îl are GheorgheGrigurcu, pe care l-am cooptat de la început înaceastã gravã ºi grea întreprindere tocmai pentruaceasta.

- Am fost gãgãuþã la faza asta, da. În afarã deromanul amintit, ce mai aveþi în pregãtire?

- Þin de un an ºi ceva la sertar manuscrisulunui volum de poezii de dragoste - o adevãratãpacoste, de care nu mai scãpãm, se pare, pânã lasfârºitul zilelor noastre, nu? - ºi mã bate gândulsã public ºi un al doilea volum la cartea Politica,o comedie cu final cunoscut publicatã acumvreun an ºi ceva la Editura Dacia. E vorba de arti-colele politice publicate numãr de numãr înAcolada ºi, de o vreme, ºi pe site-ul cotidianul.ro.Vedeþi, mã tem mai puþin de „duºmanii” politicidecât de „prietenii” scriitori...

- Transcrieþi-mi cel mai frumos poem al dum-neavoastrã.

- Mi-e greu sã aleg tocmai eu cel mai frumospoem. Merg deci pe mâna lui Laurenþiu Ulici,care, în antologia lui O mie ºi una de poeziiromâneºti mi l-a ales pe acesta:

Îngerul pervers

Am vãzut într-un autobuz un înger pervers.Îl cunoºteai dupã ochi, dupã pãr, dupã mers.

L-am vãzut cum sclipea, ca fosforul de greu.O scânteie sãri cãtre sufletul meu.

Era rece ºi albã scânteia, durea.Autobuzul mergea, autobuzul cânta.Lumea toatã se scurse-ntr-un scâncet nebun.Încercam sã-mi revin, sã mã-ntorc, sã mã-mbun.

În zadar era totul, cãci îngerul meuavea coapse de foc, pãrul sãu – minereusau uraniu curat ºi þâºnea cãtre cer.Eu stãteam doborât de un hohot de fier.

Mã stingeam ca un Crist pe o cruce de jad.Era frig ca în cer, era cald ca în iadºi fantome ºi crini fulguiau peste tot,eu pornisem sã trec universul înot.

Începusem sã mor, se fãcuse târziumai nimic nu era, împrejurul meu, viu.Se fãcea cã era un oraº, un pãmânt,dar ningea peste tot, peste tot era vânt.

O zãpadã ciudatã de aur scãmos,aºternutul iubirii de sus ºi de jos, aºternutul oricãrei subþiri întâmplãrice vestea poate alte hotare ºi þãri.

El era lângã mine ºi tãcea mohorât.ªerpi de foc potolit îi curgeau peste gât.Gura lui aburea aerul de cristalmângâind sânii drepþi, conturaþi inegal.

Am întins doar o mânã încet sã-i cuprindmijlocul de fecioarã, pântecul de argint.Era doar vâlvãtaie, era numai cuvânt.Mi-am privit mâna arsã cântând, luminând.

Autobuzul cãzuse-ntr-o rânã pe drum.Era plin de paianjeni, de ierburi, de scrum,aruncat undeva, de un secol sau douã,cãci paragina lumii se cãznise sã-l ouã.

Am plecat mai departe pe jos, ca un cal,rãpciugos, înþelept, trist ºi atemporal,cu un luciu pe frunte, indiciu funestal acelui dezmãþ, semãnând a incest.

ªi-am vãzut peste tot autobuze trecând – treceau lumi dupã lumi, precum gând dupã gând,dar nu mai lumina la vreun ochi, la vreun geam,îngerul meu pervers, eu doar singur eram.

Undeva-n întuneric, într-un loc fãrã loc,jucam rolul de înger cu obrazul de foc.Aºteptam sã mã ia un suav autobuz,sã mã ducã, scrâºnind, în lumina de sus.

(1977)

- La debutul dialogului v-am întrebat cu ce sãîncepem discuþia. Cu ce s-o închidem acum?

- Evident, cu un gând bun pentru viitor. Sã nedea Dumnezeu tuturor mãcar propensiunea cãtremai bine, dacã mai binele nu este încã posibil!

Interviu realizat de AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

Page 15: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

La fel ca în Irak ºi în Afganistan, ca ºi înunele þãri arabe din nordul Africii (Libia,de exemplu), ºi în România, înainte de a o

experimenta pe oameni, democraþia ar fi trebuitîncercatã mai întîi pe cîini. ªi sã nu se supereinutil doamna Brigitte Bardot, pentru cã nu eaici decît o pastiºã dupã o veche zicere desprecomunism, adicã o variaþiune. Desigur, nicicîinii nu sînt încã pregãtiþi pentru democraþiacare vine din vestul Europei, de la Bruxelles,Berlin, Paris ºi din America. Acolo, la ei,democraþia a reuºit ºi funcþioneazã, ºi încã defoarte multã vreme, mai ales în Anglia, Franþaºi SUA. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,democraþia pare sã meargã ºi în Germania fostãa lui Hitler sau în Italia fostã a lui Mussolini.Cum observã Andrei Marga într-o carte recentã(„Guvernanþã ºi guvernare”), începînd din anii’80, democraþia a ajuns ºi în Spania lui Franco,în Grecia coloneilor ºi în Portugalia lui Salazar.Dar astãzi, dupã treizeci de ani, ea scîrþiie rãupe la margini, mai ales economic vorbind.

Dupã 2000, democraþia a ajuns ºi în EuropaCentralã ºi de Est, pe la noi, cam dupã 2007,adicã foarte recent (dupã 60 de ani de Dej,Ceauºescu, lagãr comunist, Iliescu), ºi deci cureuºite care aduc mai degrabã a catastrofe.Bãgarea cu forþa a Ucrainei în sacul prea

încãpãtor al democraþiei (un pseudonim drãguþpentru „imperiu”) e în curs, iar rezultateleacestei încercãri rãmîn cu totul imprevizibile.Cum se face cã democraþia scoate sistematic lasuprafaþa publicã numai gunoaiele? De cereuºesc sã se afirme doar politicienicontroversaþi, de tot discutabili, ca Ion Iliescu,Adrian Nãstase, Traian Bãsescu sau mai tineriiEmil Boc, Elena Udrea, Victor Ponta, LiviuDragnea, Mihai Rãzvan Ungureanu etc.Aparent, aceºti politicieni, fiecare la timpul sãu,s-au înþeles foarte bine cu UE, cu Comisia ei cutot, cu NATO, cu SUA, ºi sînt foarte bineprotejaþi de acestea prin instituþii, serviciispeciale, armatã. Protejaþi de ce sau de cine?Protejaþi de întîlnirea realã cu propriul lorpopor, e evident.

Pentru cã asemenea indizivi n-ar ajungeniciodatã, în condiþii de alegeri cu adevãratdemocratice, la înaltele demnitãþi de care sedovedesc sistematic nedemni. Nu sînt demni,dar sînt foarte buni, la fel de sistematic, pentrua semna tot felul de contracte ruinãtoare pentruþara ºi pentru poporul lor. Pe mai nimica, darcu avantaje personale care-i transformã, totsistematic, în oameni foarte bogaþi. Poate cãacesta este marele secret al carierei formidabilepe care o fac niºte ciudaþi, altfel incapabili deperformanþã, corupþi, penali, dar foarte agresiviºi guralivi. De cît tupeu ai nevoie, chiar dacã tenumeºti Elena Udrea, în condiþiile de crizãgravã din România, ca sã ai 200 de invitaþi lacei 40 de ani, preºdintele ºi soþia acestuiaprintre ei? Cine îndeamnã la o asemenea sfidarea populaþiei sãrãcite a þãrii - ºi cu ce scop?

Clasa politicã rezultatã din sinistrademocraþie româneascã este compromisã înîntregul ei. Toþi au fost la putere, toatecombinaþiile de partide au fost încercate, pespinarea românilor, bineînþeles, iar rezultateleau fost întotdeauna aceleaºi. Sinistre. Cu cinevor merge la alegerile din 2014 UE, NATO ºiSUA, prin ambasadorii lor la Bucureºti, care auun comportament de viceregi? Pentru cã totParlamentul, grav supraponderal, ºi toatepartidele, sub îndrumarea înþeleaptã ademocraþiilor occidentale, ºi-au arãtat faþa lorhîdã, trãdãtoare de interese publice ºi naþionale.Aceºti oameni nu mai pot fi luaþi în serios denimeni în afarã de cei implicaþi în jaf ºi hoþie.Opþiunea UE, NATO ºi SUA se va putea vedeacu ochiul liber în anul care vine, odatã cualegerile europarlamentare ºi prezidenþialeinevitabile. C-aºa-i în democraþia noastrã foarterecentã, cu alegeri care trebuie sã aducã laputere marionete convenabile, corespunzãtoare.

Poate continua acelaºi circ politic laBucureºti, aceastã enormã escrocherie ºiimposturã? Poate ! Dar cu riscuri considerabilepentru fibra naþiunii ºi pentru unitateateritorialã a României. Tentativele de folosire aregionalizãrii cerute de UE pentru a împãrþiteritoriul între niºte „baroni” puºcãriabili,infractori agravaþi, vor continua ºi, poate, vor ºireuºi. Superimunitatea pe care încearcã sã ºi-oacorde o majoritate infectã ne va transforma însclavii unor bandiþi pe care i-am ºi votat

prosteºte. Pentru cã România începe sã fie totmai mult o ficþiune condusã de tîlhari, hoþi,analfabeþi, hiene. Care merg mînã în mînã cujustiþia, cu presa ºi ne dau lecþii de aºa-zisãdemocraþie europeanã ºi bunã creºtereuniversalã searã de searã pe televiziuni.

Credeþi cã Bãsescu, Ponta, Udrea, Boc,Dragnea ar fi toleraþi ca lideri politici în cîtevamari regiuni ca Transilvania, Moldova, Oltenia,Banat, Dobrogea, în contact direct cu cei care-ivoteazã ºi cu care ar trebui sã trãiascã zi de zi?Ei nu pot conduce decît un stat-fantomã, numitîncã România, cu capitala la Bucureºti, cel maicorupt oraº din toate provinciile româneºti, dintoatã istoria lor, fanariot pentru totdeauna, înacord cu noii colonialiºti, noii fanarioþi, care nejupoaie zilnic ca pe o piaþã marginalã ºi destulde detestatã altfel, folosind noii caimacami ºidragomani de extracþie dubioasã.

Dupã ce România a pierdut în ultimii 24 deani peste trei milioane de locuitori, dintre ceimai buni, ºi mulþi dintre ei nu se vor maiîntoarce în þarã niciodatã, 2014 are toateaparenþele unei rãspîntii pline de toatepericolele, dar ºi de speranþã. Vor reuºi româniicare s-au trezit în ultimii ani sã întoarcã roatainfernalã a nenorocului lor ? 2014 poate fi un„acum sau niciodatã”.

1155

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

15TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Marionetele democratice aleunui stat-fantomã

Petru Romoºan

Mihai Þopescu Rege, lemn, sticlã, 2013

Mihai Þopescu Paºi, sticlã, 2009

opinii

Page 16: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Karin Boye ((11990000-11994411))

Karin Boye se naºte în 26 octombrie1900 la Göteborg ºi moare în 23 sau 24aprilie 1941 la Alingsås. Margit Abeniusscrie despre Karin Boye o carte cu titlulDrabbad av renhet (Lovitã de puritate), titlucare spune ceva semnificativ despre Boye capoetã ºi om, dar ar putea la fel de bine sãfie numitã ”Lovitã de propria sa cerinþã depuritate”. Aceastã cerinþã a urmat-o toatãviaþa. Debuteazã în 1922 cu volumul depoezie Moln (Nori), cãruia îi urmeazãGömda land (Þara ascunsã) în 1924 ºiHärdarna (Îndrãzneþii), 1927. În

Þara ascunsã apa devine purtãtoarea desimbol. Marea oferã luminã de vindecare ºipuritate; apa de izvor, incolorã ºi limpedeeste nevoia de dreptate, de justiþie. Picãturade apã dintr-o frunzã de creþiºoarã estelegatã, înruditã cu apa de izvor, dar vine dela integritate, onestitate. Îndrãzneþiiconstituie punctul final al poeziei detinereþe a Karinei Boye. Adâncimea mãrii,în multe poezii, este simbol nu numaipentru miºcare, efemer, ci ºi pentru odihnaeternã, pentru moarte. Cel mai cunoscutpoem, I rörelse (În miºcare), cu paradoxulcã dormi cel mai în siguranþã acolo undedormi doar o singurã noapte, a devenit unfel de poezie de luptã pentru tânãrageneraþie Clarté. În 1927 Karin Boye devinemembrã a redacþiei revistei socialiste Clartéºi este unul din fondatorii revistei Spektrumdin a cãrei redacþie face parte între anii1931-1932 împreunã cu Gunnar Ekelöf.

La începutul anilor 30, Karin Boye treceprintr-o crizã de depresie din care încearcãsã iese cu ajutorul psihanalizei dar ºi prinscrierea romanului autobiografic Kris(Criza).

Între anii 1932-1933 poeta se aflã laBerlin unde urmeazã un tratamentpsihanalitic ºi vede de aproape cum serãspândeºte nazismul în Germania. Sedesparte de soþul sãu, Leif Björk, ºi seîntoarce în Suedia, schimbatã: mai elegantã,mai puþin interesatã de partea activã,marxistã a miºcãrii Clarté dar mult maifragilã, mai labilã decât înainte.

În 1935 îi apare volumul de poezie Förträdets skull (De dragul copacului) care-imarcheazã maturitatea liricã.

Romanul Kallokain îi apare în 1940 ºieste primit cu o criticã extrem de pozitivã.Într-o scrisoare Boye a explicat cã romanuleste “un roman de viitor… Este vorbadespre situaþia din secolul urmãtor, atuncicând unele dintre statele totalitare avansatese luptã pentru a domina lumea, iar omul,individul, este complet în mâinile Statului.”

În timp ce lucra la Kallokain, Karin Boyea scris ºi poezie, în principal De sjudödssynderna (Cele ºapte pãcate demoarte), un fel de oratoriu, care nu a fost

niciodatã finalizat. Aceastã culegere depoezie s-ar putea numi o cantatã despredragoste ºi moarte. Cantatã care pare sã fienãscutã dintr-o crizã la fel cu cea pe care otrãieºte poeta în primãvara anului 1941,anul în care trupele germane au pãtruns înBalcani. În 23 aprilie armata greacã capitu-leazã ºi trecãtoarea Termophyle, apãratã decãtre unitãþi englezeºti, cade – drumul spreAtena este deschis.

Pe 23 aprilie 1941 Karin Boye dispare –locuia pe atunci la o prietenã în Alingsås –ºi este gãsitã moartã, câteva zile mai târziu,pe un mic deal de la marginea orasului.Poeta s-a sinucis luând o supradozã desomnifere.

Zi dde vvarã

Marea se odihneºte în liniºtea dimineþii,niciodatã nu pare a fi avut furtuni,ca un spirit puternicînsoritã-n dimineaþa liniºtitã,grea de reculegere – uºoarãprin forþa claritãþii.Clarã ºi exactã se oglindeºteprãpastia golaºã a stâncilorsimplã ºi transparentãse întinde profunda adâncime.Clar ca o linie, pur ºi curat este totuldesenat cu o tuºã sigurã în tihna uºoarãspãlat de mirosul de sare.Clar ca o liniegânditoare, netedã ºi curatãse rãspândeºte ziua în lumina spaþiuluifrumoasã ca o piatrã preþioasã.

Drumuri nnoi

Aici sunt drumuri noiHaideþi sã umblãm pioºiVeniþi, lãsaþi-ne sã cãutãmCeva nou, o floare frumoasã.

Aruncaþi tot ce aveþi!Totul a ajuns ºi s-a terminatLipsit de viaþã ºi apãsãtorNevrednic de vis, de cântec ºi faptã.

Viaþa este cea ce aºteaptã,Cã omul niciodatã nu ºtie…Veniþi, lãsaþi-ne sã uitãmLãsaþi-ne din nou sã cãutãm.

Nicãieri

Sunt bolnavã de-o otravã. Sunt bolnavã de-osetepentru care natura n-a creat nicio bãuturã.

Din toate pãmânturile þâºnesc pâraie ºiizvoare.Eu mã aplec ºi beau din vinele pãmântului sacramentul sãu.

ªi spaþiile se inundã de sfintele fluvii.

Eu mã întind în sus ºi-mi simt buzeleumezitede extaze albe.

Dar nicãieri, nicãieri…

Sunt bolnavã de-o otravã. Sunt bolnavã de-osetePentru care natura nu a creat nicio bãuturã.

În mmiºcare

Ziua îndestulatã, nu-i niciodatã ziua ceamare.Ziua cea mai bunã este o zi de sete.

Existã desigur scop ºi sens în cãlãtoria noastrã – dar drumul este cel ce meritã truda.

Cel mai bun þel e odihna de-o noapteacolo unde se aprinde focul ºi pâinea serupe în grabã.

În locurile în care omul doarme doar odatã,somnul este sigur ºi visul plin de cântec.

Pleacã, pleacã! Se lumineazã de ziuã.Nesfârºitã este marea noastrã aventurã.

Traducere ºi prezentare de Dorina BBrânduºa LLandén

1166

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

16 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

meridian

Karin Boye

Page 17: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Moþãind pe scaunul cel mai din spate alautobuzului care se clãtina leneº pedrumul pustiu, trecând nepãsãtor peste

râuri ºi cu lentoare traversând tot felul de sate liniaradunate de-a lungul ºoselei, risipite prin câmpiamlãºtinoasã ori pur ºi simplu pierdute printrecopaci, bãlþi, ierburi ºi tufiºuri, Andrés FelipeUrdareta nu putea sã facã altceva decât sã segândeascã la ea. La ea ºi la anii ºi lunile ºisãptãmânile ºi zilele care crescuserã între eiasemenea unor buruieni fãrã rost ºi fãrã nume. Lascrisorile pe care i le scrisese. La toate acele scrisoripe care i le scrisese ºi pe care nu avusese cum sã ile trimitã din pricina generalului Castaño Díaz ºi ainterdicþiilor sale. Vorbele rostite de acesta cu maipuþin de-o zi în urmã, în localitatea fãrã nume,complet înghiþitã de verdele luxuriant al junglei ºianimatã doar de þipãtul ibiºilor ºi de cântecele tristeºi moleºite de cãldurã ale revoluþionarilor, erau încãvii în mintea sa.

– Tu o sã treci de acum graniþa, îi spusese gene-ralul oprindu-se din bãtucitul frunzelor de coca ºiuitându-se încruntat la foile pe care Andrés le þineaîn mânã.

Andrés Felipe Urdareta, care în acele clipe segândea nu la misiunea primejdioasã care-l aºtepta cila ea ºi la distanþa crescândã care-i despãrþea,crezând cã generalul vrea sã-l împiedice sã-i maiscrie, se retrase nervos în adãpostul din frunze ºicrengi, desprinse poza ei dintre lianele care aca-paraserã pereþii din crengi, frunze ºi ferigi uscate,închise, cu preþul zãpuºelii ce avea sã se formeze,cu ramuri de garrocho fereastra, înghesui foile subsalteaua din frunze uscate de cebil ºi yopo, care îºipierduse între timp din porozitate ºi care miroseaacum a nãduºealã ºi a scrum, ºi se aruncã înhamac, iritat de vorbele generalului. De felul încare-l condamna sã trãiascã departe de ea. Demodul în care îl privea ºi-l judeca. Însã toate pre-cauþiile pe care le luã se dovedirã a fi inutile douãore mai târziu, când Castaño Díaz, surprinzându-lparcurgând distrat, pentru cine ºtie a câta oarã,scrisorile netrimise, îl privi compãtimitor din drep-tul golului care-i servea drept uºã ºi-i spuse simplu:

– Relaþia asta o sã te ruineze, îi zise el bãnuindcã în spatele oricãrui om nefericit se ascunde ofemeie ºi punând pe masã o pungã dolofanã.Pentru mâine, zise el.

Vorbele rostite de Castaño Díaz i se pãrurã înacel moment ºi în acele circumstanþe nu compãtim-itoare, ci rãu prevestitoare, de parcã ruinarea pro-feþitã ar fi urmat aievea sã se petreacã, fãrã sã existeun singur lucru pe lumea aceasta în stare sã oopreascã. Însã despre ce ruinare mai putea fi vorba,când Andrés Felipe Urdareta, la cei douãzeci ºi doide ani ai sãi, trãia ca o fantomã gârbovitã deveacuri la marginea incertã dintre junglã ºi llanos,defriºând pãdurea, cultivând coca, cãþãrându-se princopaci pentru a culege frunze ºi luptând din cândîn când într-un rãzboi fãrã nicio cauzã ºi fãrã niciomizã. Cãci ce mizã ar fi putut sã aibã dacã toatãaverea ºi faima ºi iubirea dobândite nu schimbau cunimic viaþa pe care o ducea? Dar existã, probabil, oruinare ºi mai deplinã decât starea latentã în care seafla, o ruinare care, îºi aminti el de gândul trãdãriice-i trecuse cu o zi în urmã prin minte, are legãturãcu punga lãsatã de Castaño Díaz pe masã. Îi eraoare fricã, îºi zise el a doua zi, moþãind pe scaunulsub care pitise punga învelitã în ziare îngãlbenite devremuri ºi roase de timp ºi privind printre pleoapele

care tot mai adesea se uneau ºi prin geamul murdarcum verdele prãfuit se scurge lent prin dreapta ºiprin stânga autobuzului, cã o s-o vândã ºi o sã fugã,se întrebã el încercând sã gãseascã în glasul cu carefratele sãu îi prevestise ruinarea o fãrâmã, fie eaoricât de neglijabilã, de compãtimire, lucru care arfi însemnat cã lui Castaño Díaz nu-i era teamã cãavea sã fugã cu ea, ci cã se aºtepta sã facã asta ºi cãdacã ar fi fãcut-o, chiar dacã nu l-ar fi iertat, l-ar fiînþeles. Oricum, trei kilograme reprezentau o canti-tate neglijabilã, mai puþin importantã decât faptulcã el, Andrés Felipe Urdareta, era singurul, de cândfostul cãrãuº fusese prins, din toatã localitatea aceeapierdutã de lume care îndeplinea cele douã condiþiiesenþiale pentru a putea cãlãtori liber prin þarã ºiimplicit pentru a trece în siguranþã graniþa: avea ocarte de identitate valabilã ºi nu era urmãrit depoliþie.

Gândindu-se la toate acestea în timp ce picoteape cel mai din spate scaun al autobuzului, AndrésFelipe Urdareta ºtia cã decizia fusese deja luatã ºi cãtot ce dorea era acum sã se convingã de faptul cãfusese una, dacã nu previzibilã, atunci mãcar legi-timã. Petrecuse prea mult timp pe plantaþie, iaraerul cald ºi umed i se lipise ca noroiul de piele ºioricât de mult s-ar fi spãlat nu mai putea scãpa desenzaþia de murdãrie ºi transpiraþie. Degetele i seînverziserã din pricina frunzelor de coca, buzele i seînvineþiserã, iar corpul parcã i se umflase. Se izolaseluptând preþ de atâta timp într-un rãzboi în care nucredea ºi-n care fusese târât, împotriva voinþei sale,de propriul sãu frate. Se sãlbãticise, ºtia asta, ºi cucât citea mai mult din cãrþile pe care cu greu leobþinea cu atât se sãlbãticea mai mult, cuvintelerefugiindu-se, parcã, înlãuntrul sãu, Andrés FelipeUrdareta tãcând pentru cã nu dorea sã le sacrificepe altarul buzelor sale murdare ºi pentru cã îi abho-ra pe ceilalþi pentru uºurinþa cu care le foloseau ºiindolenþa cu care le întinau, secãtuindu-le de sen-suri, deformându-le, falsificându-le ºi sluþindu-le.Omorându-le. Se comit prea multe crime în lume,se gândi el amintindu-ºi cã nu mai vorbise de anide zile, pentru ca moartea lor lentã sã mai aibãvreo relevanþã, acestea adãugându-se infinitezimalºirului nesfârºit de asasinate sãvârºite zi de zi, sãp-tãmânã de sãptãmânã, lunã de lunã ºi an de an.Omorâm timpul, pe-al nostru ºi pe-al celor din jur,ne ucidem propriile vise înainte de-a trece indife-renþi la visele altora, ne sacrificãm aspiraþiile, neruinãm corpurile, încet, încet, pustiim tot ce neînconjoarã ºi totul din dorinþa înnãscutã de-a neautodistruge. Am pãtruns în existenþã precum unterorist sinucigaº în mulþime ºi tot ce putem faceeste sã sporim prin crimele noastre crimele lumii.Plãtim pentru vina de-a fi, chiar dacã o facemsuferind ori râzând, chiar dacã o ºtim ori nu. Pestetot în jurul nostru sunt doar oameni ºi lucruri ºiidei ºi obiecte care se îndreaptã implacabil spremoarte. Violente sau indolente, toate morþile suntcrime. ªi-n noianul lor cui sã-i mai pese dedecãderea cuvintelor, când decãderea lor reflectãdoar propria noastrã pierdere? Cine sã le mai vadã,cine sã le mai simtã, cine sã le mai audã?

Se trezi din moþãialã abia în momentul în careun copil veni bãlãbãnindu-se spre el, îl cãlcã pepicior ºi începu sã tragã cu putere de uºa toaletei.Dupã oarecare strãdanii, reuºi sã o deschidã. Prinzbârnâitul constant al aerului condiþionat, AndrésFelipe Urdareta îl auzi cum urineazã. κi aruncã

leneº privirea prin autobuz ºi vãzu cã este aproapegol. În afara lui, a copilului ºi a ºoferului, nu maierau decât trei persoane. Se mutã pe scaunul dinstânga sa ºi îºi lipi nepãsãtor tâmpla de geam.Pierdute prin verdele prãfuit al ierbii, pâlcuri detufiºuri treceau nepãsãtoare. Din când în când, câte-va lacuri ori râuri cu apa tulbure. Un copac sau doi,unduindu-se în depãrtare. Câþiva tapiri bãlãcindu-se.Un gard, o fermã. Sute de vaci. Câteva locuinþeînconjurate de bananieri. Vreo trei egrete ºi maimulte picioroange. Încercã sã adoarmã, însã nureuºi. La început nu-ºi dãdu seama de ce, dar apoirealizã cã este din cauza aerului condiþionat. Suflulrãcoros, oricât de revigorant ar fi fost, era totuºiunul artificial. Conþinea în el duhoarea bãlþilor, res-piraþia caldã a animalelor, mirosul tablei încinse ºial gazelor de eºapament ºi, într-o oarecare mãsurã,chiar dogoarea aerului de afarã. Simþea cum tran-spirã pe sub piele, cum sângele i se preface lent,dureros de lent, în sudoare. Ridicã rucsacul pe care-lþinea între picioare ºi scoase din el un pachet legatcu tulpini de rogoz tãiate în fãºii subþiri ºi flexibile.Îl desfãcu ºi privi prima scrisoare pe care i-o scrisesecu patru ani în urmã, înainte sã vinã în acest colþuitat de lume. O reciti lent, savurând fiecare cuvântîn parte, din fiecare literã ºi virgulã ºi punct încer-când sã o realcãtuiascã, fãrã însã sã reuºeascã.Singure, cuvintele îl captivau. Îl prindeau în mrejelelor ºi-l trãgeau în adâncurile lor abisale. Simþi cumîl cuprinde iarãºi dorinþa, însã nicãieri în dorinþelesale nu o simþi pe ea. Închizându-ºi ochii, se strãduisã-ºi aminteascã frazele pe care i le scrisese carãspuns. Gândurile, cugetã el, sunt o boalã, iarcuvintele rãnile lor purulente ce se cer bandajate cufoi de hârtie. ªi el era bolnav, ºtia asta, de suferinþãºi sentimente ºi vise ºi vrere. De timp ºi de tot ceprin timp pentru totdeauna piere. Clipi ºi-n fracþi-unea de secundã în care clipi se stinserã stele, dis-pãrurã oamenii, în lumi neºtiute se crearã ºidizolvarã imperii. Încercând sã citeascã, AndrésFelipe Urdareta cãzu iarãºi pradã moþãielii. Însã deadormit tot nu putea sã adoarmã, de fiecare datãtrezindu-se înainte sã înceteze sã mai gândeascã ºide fiecare datã uitând gândurile care-i strãbãtuserãînainte sã se trezeascã mintea. Când ajunse la ceade-a ºaptea scrisoare, prin toropeala care-i închideaochii, îndoiala încerca deja sã îºi facã insidios loc îninima sa. Începu sã simtã gelozia cum creºte în el,cum înfloreºte. Însã nu pe ea era gelos, ci pe cuvin-tele pe care i le scrisese. Pe propriile sale cuvinte.

Autobuzul încetini ºi coti la dreapta, iar soarele,trecând acum pe partea pe care el se afla, îi intrã înochi. Andrés Felipe Urdareta se dezmetici brusc.Încercã sã-ºi aminteascã la ce anume se gândisepânã atunci, dar nu izbuti ºi doar sentimentulpierderii, al unei pierderi inexorabile, mai stãrui ovreme în mintea sa. Începu sã priveascã mirat,clipind des ºi mijindu-ºi ochii, la praful ce scânteiaîn lumina dimineþii de parcã ar fi vrut sã-i spunãceva. Mesajul prafului, însã, era prea criptic pentruca el sã-l poatã descifra. Trase perdeaua, iar înaintesã o tragã desluºi dincolo de colbul ce se lipise degeam crestele împãdurite ale Anzilor ºi-ºi dãduseama cã ajunsese în Villavicencio. Dupã câtevaminute autobuzul opri, iar ºoferul stinse motorul.Oamenii începurã sã coboare. Afarã, un poliþisttânãr în uniformã verde îºi þinea de lesã câinele.Când vãzu cã se apropie de ºofer, Andrés FelipeUrdareta se dãdu jos pe uºa din spate. Poliþistulurcã în autobuz, dar vãzând cã nu mai este nimeniînãuntru coborî numaidecât. Andrés îºi aprinse oþigarã. Câteva persoane se strânserã lângã autobuzcu tot cu bagaje. Câinele începu sã-i miroasã. Cu

1177

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

17TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Alexandru Ioan Despina

Chemarea concurs Ioan Slavici

Page 18: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

18 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

toate cã era într-o situaþie deloc avantajoasã, luiAndrés îi era imposibil sã se gândeascã la ceva,imposibil îi era sã simtã mãcar teama. Gânduriletreceau pe lângã el de parcã nu i-ar fi aparþinut. Înmintea sa se aºternuse ceaþa, liniºtea. O ceaþã fãrãculoare ºi fãrã niciun fel de profunzime. O liniºtecare-l arunca în afara timpului. Aºteptã mecanicpânã ce ºoferul aprinse motorul, apoi aruncãþigarea ºi se repezi spre uºa din faþã. Poliþistului îifãcu semn sã se opreascã ºi sã-ºi de jos de pe umãrrucsacul. Amuºinându-l, câinele începu sã latre.Andrés Felipe Urdareta fu nevoit sã-l deschidã ºi sã-iarate tânãrul în uniformã mâncarea, hainele.Scrisorile. Acesta se uitã curios la ele, parcurgând îngrabã câteva rânduri. Zâmbi. Scotoci prin rucsac,dupã care îl lãsã sã treacã. Andrés încercã sã simtãurã faþã de el, dar nu reuºi.

În autobuz erau acum ºapte persoane: patrubãrbaþi ºi trei femei. Scaunul pe care stãtuse pânãatunci era ocupat de un bãrbat care purta o cãmaºãînfloratã ºi o ºapcã de pânzã, aºa cã se aºezã douãlocuri mai în faþã, pe rândul din dreapta.Autobuzul se urni, iar aerul condiþionat începuiarãºi sã zbârnâie, rãcoarea lui înºelãtoare lipindu-i-se de piele. Andrés Felipe Urdareta privi o vremepeisajul, apoi luã mecanic scrisorile ºi se apucã sãciteascã în continuare, în timp ce ierburile lãsau totmai adesea loc copacilor, iar câmpia dealurilor.Când ºi când se oprea pentru a se uita pierdut îndepãrtare, la plantaþiile de bananieri ºi la ºirurileinegale de copaci. Pe uliþele satelor, în secunda încare îi vedea, copiii se jucau nepãsãtori. Dupã aceeaputeau sã se transforme în monºtri ori orice altce-va. Câþiva nori plumburii pãtaserã albastrul cerului.Din ei, picuri mari ºi rari cãdeau pe geamurile auto-buzului, scurgându-se apoi oblig precum niºte lacri-mi bãtute de vânt. κi aruncã iarãºi privirea în tean-cul de scrisori. Într-un fel îi pãrea rãu cã merge sã ovadã, rãu pentru toate cuvintele care aveau sãrãmânã nespuse, rãu pentru existenþa lor toatã.Dupã o vreme, scoase o foaie albã ºi-ncepu sã-iscrie, chiar dacã ºtia cã în mai puþin de douãzeci ºipatru de ore aveau sã se întâlneascã. În loc sã-ldezarmeze, inutilitatea gestului sãu îl motiva.Autobuzul încetini, iar spaima pe care Andrés FelipeUrdareta n-o simþise mai devreme, se instalãvremelnic în sufletul sãu. În faþã, de-a latul strãziise-tindea un cablu înfãºurat în aþe ºi sfori, menit sãoblige maºinile sã reducã viteza. De-o parte ºi dealta a ºoselei soldaþii pe caschetele cãrora stãtea cunegru scris PM controlau autovehiculele oprite.Andrés se uitã la omul cu ºapca din pânzã. Uºa dinfaþã se deschise ºi paºi grei dar ºovãielnici se auzirã.În locul celor din Policia Militar, un bãtrân cu uncoº în mânã se urcã în autobuz. Vindea arepa.Dupã ce-i oferi una ºoferului, înaintã pe culoarprezentându-ºi marfa. Andrés remarcã surprins cã înautobuz sunt mai multe persoane decât fuseserãcând plecase din Villavicencio. Probabil mai oprisepe undeva, fãrã ca el sã observe. Indisolubil, timpulse scursese printre crãpãturile din caroserie.

– Una arepa con huevo, señor?Andrés dãdu aprobator din cap ºi scoase din

buzunarul de la piept al cãmãºii o bancnotã mur-darã de 2.000 de pesos. Bãtrânul vru sã-i dea carest jumãtate din sumã, însã Andrés îi fãcu semnsã-i mai dea încã o arepa. Mâncase, înainte sã plecedin localitatea fãrã nume ºi sã urmeze cãrarea careºerpuia spre ºosea printre minele îngropate înpãmânt, doar câteva bucãþi întãrite de bocadillorãmase pe masã din seara precedentã, iar mirosulde ou prãjit dezmeticise foamea pe care încercase ºireuºise pânã atunci sã o ignore. Muºcã hulpav,uitând pentru o vreme atât de scrisoarea pe care oscria cât ºi de destinatarul inexistent al acesteia.

Ajunse în Santa Marta dimineaþa, dupã ce

petrecuse aproape douãzeci ºi patru de ore pedrum, fãrã sã poatã pune geanã pe geanã. Deºirãsãrise de ceva timp, soarele nu apucase încã sã seînalþe deasupra dealurilor care strãjuiau spre est ºivest oraºul. Pe strãzile înþesate de magazine, lumeaîncepuse deja sã forfoteascã. Microbuzul scund ºifãrã uºi în care se urcase ºi care-l ducea de la autog-arã în centru sãlta pe drumul plin de gropi ºi dehârtoape. ªoferul claxona în permanenþã, fãcându-ºicunoscutã prezenþa. Din când în când, câte uncopil se suia din mers, se apleca sã nu se loveascãde plafon ºi se aºeza pe unul dintre scaunelepeticite ºi înguste. Muzica rãsuna din micul difuzoragãþat de oglinda retrovizoare. De-a lungul strãzilor,mai mulþi vânzãtori îºi întindeau marfa pe covoareori tarabe. Fluturi mari, galbeni, treceau în zbor.Papagalii se deplasau leneºi prin copaci, imitândprin miºcarea frunzelor adierea vântului. Trecândpe lângã Quinta de San Pedro Alejandrino, AndrésFelipe Urdareta îºi dãdu seama cã din oraºul fondatcu aproape o jumãtate de mileniu în urmã, aerulcolonial dispãruse cu desãvârºire. Doar catedrala deun alb orbitor ºi statuia lui Rodrigo de Bastidas maiaminteau de conchistadorii spanioli.

Chiar în momentul în care coborî realizã cãuitase, în unul dintre cele trei autobuze pe care le

schimbase pentru a ajunge aici, punga învelitã înpaginile de ziar pe care cuvintele se uscaserã încãînainte de-a fi aºternute. Punga aceea, al cãruiconþinut valora mai bine de un miliard de pesos,cutreiera în urma lui þara. Nu-i pãsa. Ajunsese, însfârºit, la ea. κi luã rucsacul ºi înaintã prinmulþimea de oameni ºi mãrfuri care inundase trotu-arul. Închise ochii ºi îi adulmecã odorul. Simþindu-iprezenþa, începu sã meargã din ce în ce mai grãbit.O zãri. La capãtul strãzii, marea îl aºtepta. Albastrãºi nemãrginitã. Privind-o, Andrés Felipe Urdareta îºidãdu seama cã este ceva schimbat. Dar nu cu ea, cicu el. Între ei crescurã, asemenea unor buruieni,cuvintele. Începu sã respire repede, sacadat. Deºi îivenea sã plângã, lacrimile refuzau sã-i curgã peobraji. Distantã ºi nemãrginitã, marea nu-l mairecunoºtea. Intrã într-un magazin ºi cumpãrã maimulte sticle de aguardiente. Se duse pe plajã ºi ledeºertã în nisip conþinutul. Tot ce mai putea faceacum era sã aºtepte sã se usuce pentru a pune înele scrisorile ºi-a le arunca în mare. Iar ele sãpluteascã vreme de secole pe albastrul ei infinit,ducându-i mai departe cãutãrile, suferinþa. Tãcerea.

Mihai Þopescu Cocon XIII, lemn, metal, oglindã, 2014

Page 19: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Detractarea vãditã a actului, a fãptuirii înistorie, glorificarea spiritului anistoric,stigmatizarea idealului ca fiind pânã la urmã

încoronat cu vãrsãri de sânge, necesitateacontemplãrii insignifianþei propriilor dimensiuniexistenþiale, luciditatea propusã ca o statuare aantifaptei, frivolitatea ca certificare a omniprezenþeiincertitudinii în materie de cunoaºtere, zãdãrniciavieþii prin comparaþie cu Infinitul morþii, ridicolulde a fi viu, aparenþa oricãrei semnificaþii realereferitoare la Lume, golul timpului, lirismul negaþiei,plictisul ca destrãmare, puritatea în singurãtatecontra impuritãþii con-vieþuirii, semenul ca fatalitate,noroiul unanimitãþii, dezgustul faþã de om, vorbireaca distrugere a misterului, poezia ca salvare,echivalenþa dintre un suspin dintr-o bisericã ºi celvenit dintr-un bordel, lenea ca singura cale de accesla Paradis, a fi ca un rãu, viaþa ca posibilã doar prinuitare... Toate acestea sunt doar câteva dintretemele predilecte pe care le abordeazã Cioran.

Spiritul lui Cioran ne îndeamnã mereu sã facemparte integrantã din ceea ce comunicã. Vrem sãspunem cã nu ne putem separa de fragmentul pecare tocmai l-am citit. Asta înseamnã cã el are ocapacitate teribilã de a îþi suscita dialogul interior,acel dialog cu tine însuþi pe care numai în singurã-tate îl poþi avea. Cioran se citeºte ºi apoi nu se maicomunicã. Este ceva definitiv aici. El se citeºte însingurãtate ºi se rãmâne pe urmã la acelaºi nivel alsingurãtãþii ºi al neîmpãrtãºirii care este în acelaºitimp o singurãtate ºi o neîmpãrtãºire care suscitãdialogul cu un personaj imaginar care este dublurata, sufletul tãu intim, sinea ta. ªi nu este dialog maifructuos decât acesta. Ce este frapant este cã lafinalul acestui dialog îþi lipsesc cuvintele, rãmâi fãrãgrai. Cioran este, de aceea, greu de localizat. Aispune în primã fazã cã e sceptic, cã demersul sãueste pyrrhonian. Dar îl vezi dincolo râzând ºirâzând pãtimaº. Ai zice cã e mistic ºi îl vezi dincolocum reneagã orice posibilitate de comunicare cuabsolutul. Ai zice cã e poet ºi îi lipseºte totuºi naivi-tatea poeþilor. Ai zice cã e filosof ºi îi lipseºte seri-ozitatea. Ce e atunci Cioran? Cine e el? Dacã ar fisã dãm un rãspuns, ar trebui sã-l localizãm lanivelul artiºtilor teatrali. Cioran este actorul proprieivieþi fiind puþin metafizic, puþin mistic, puþin poet,puþin sceptic, puþin cinic. Fiind de fiecare datã uncu totul altul dupã capriciul personalitãþilor la care,activ ºi cu fervoare, participã. În fiecare om seascund mai mulþi oameni. În Cioran s-au ascuns, deasemenea, mai mulþi. Pentru fiecare rol jucat existãun Cioran – asta în mod separat dar ºi cu între-pãtrundere. Cioran cel hâtru, râzându-ºi în barbã detoate aceste roluri, poate lua, dã dovadã cã poatelua orice formã, el nefiind decât In-formalul însuºi.Este asemenea apei din înþelepciunea taoistã carepoate lua orice formã, ea neavând nici o formã,putându-se plia la modul absolut, fãrã ca acest pliusã aparþinã esenþei proprii. Termenul de chora dinfilosofia platonicã îi corespunde acestei situaþii.Poate în aceastã situaþie rezidã realizarea spiritualãimensã a lui Cioran.

Pe de altã parte, putem la un moment dat con-cede, ba chiar afirma cu tãrie cã Cioran este unmistic. Care ar fi argumentele? Argumentele pot filuate în considerare dacã analizãm pe Cioran mis-ticul. Am spus cã e o personalitate polimorfã dardacã e sã ne referim la Cioran misticul, iatã ceavem de spus: din copilãrie ºi cu o frecvenþã bine

determinatã, Cioran recunoaºte cã avea momentede revelaþie a Nimicului. E vorba de stãri în caretimpul ºi spaþiul sunt depãºite pe direcþia aceluiNimic cu majusculã despre care se poate afirma cãeste Nimicul lui Meister Eckhart sau, mai mult, allui Heidegger. Mistica lui Cioran ar fi atunci oînaintare pe marginea Fiinþei surprinsã în goliciunealipsei ei de determinaþii – ceea ce ar face ca ea sã fieechivalentã cu dumnezeirea. De asemenea toatãnegarea pe care o înfãptuieºte Cioran referitor la totºi la toate nu este decât înaintarea pe margineaNimicului, este retragerea în Nimic pentru a revelatotul. Una dintre cãi ar fi plictisul. Dar mai existã ºicalea extazului mistic luminos atât de des invocat,de exemplu, în Pe culmile disperãrii sau în Lacrimiºi sfinþi. Evident, iubirea ca principiu al extazuluieste prezentã aici cu întreaga ei gamã de semnifi-caþii creºtine.

În sfârºit, despre Cioran s-ar putea scrie paginiinterminabile ºi despre mistica lui dar ºi despre ci-nismul sau cel puþin scepticismul lui. Însã ceea cerevine ca o constantã a întregii opere cioraniene,ceea ce revine ca o obsesie este tema nefericirii pecare o vom lua în discuþie. Nefericirea, condiþieumanã a unui Adam iremediabil cãzut, este trâm-biþatã peste tot în opera lui Cioran. Asta acunde onostalgie teribilã dupã Paradis. Cioran nu poatedecât sã deplângã condiþia nefericirii ºi nu propuneca rezolvare decât indiferenþa. Sã fie aceastã formãde ataraxie pyrrhonianã soluþia optimã pentru exis-

tenþa omeneascã? Oricum acest scepticism reînvie oartã de a trãi care contrariazã propunândnemiºcarea în planul actului. Cãrui tip de culturã is-ar potrivi soluþia cioranianã? Este Cioran un pro-fet? Oare la capãtul tribulaþiilor sale sã întrevadã elo altã culturã ºi o altã civilizaþie în care actul estedevalorizat ºi þintuit la stâlpul oprobriului? Vedeoare Cioran o culturã a cãrei singurã valoare sã fieNeantul? Aneantizarea lumii, ca soluþie, ne-ar facesã înaintãm – am mai spus-o – pe terenul misticii.Nihilismul cioranian este unul roditor – se simte.Cãci numai odatã cu refuzarea lumii aºa cum estese poate întrevedea o lume aºa cum ar trebui sã fie.Intreaga operã cioranianã exprimã regretul dupã olume aºa cum ar trebui sã fie. De aceea se poatespune despre Cioran cã este ºi un moralist de marecalibru.

În altã ordine de idei, fenomenul Cioran ia pro-porþii atunci când Plictisul ca stare de refuz al fapteite îndeamnã sã priveºti cu întreaga ta fiinþã, orien-tat spre Paradisul pierdut. Paradisul poate fi recupe-rat prin soluþia cioranianã a „îngheþãrii istoriei”,prin oprirea viului în ceea ce are acesta ca ipostazãprocesualã. Oficiant al disoluþiei universale, Ciorantinde eminescian spre repaosul absolut, spre stareavirtualã de dinainte de creaþie. E o opþiune pentruvirtual aici. Poate fi acelaºi virtual pe care îl predaNae Ionescu în cursurile sale de metafizicã. În oricecaz, Cioran, asemenea unui Siva al culturii occiden-tale, sperã sã distrugã toate habitudinile unei lumiaºa cum este ºi sã dezvãluie printr-un singur gestarhetipal, ceea ce vede el cã ar trebui sã fie.

19TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

filosofie

Remus Foltoº

Nostalgia lui Emil Cioran

Page 20: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Wilfrid Sellars a opus empirismului, îninterpretarea cunoaºterii, un holism axatpe stabilirea semnificaþiei expresiilor

plecând de la ansamblul logico-lingvistic. RichardRorty a conceput raþionalitatea cunoºtinþelorplecând de la standardele pe care o comunitate ºile dã. Pe umerii celor doi s-a elaborat în StateleUnite ale Americii o nouã filosofie originalã, decea mai mare anvergurã – pragmatismulinferenþialist al lui Robert B. Brandom (n. 1950).

Absolvent de matematicã, filosofie ºi istoriaartelor, strãlucitul gînditor american ºi-a asumat oiniþiativã filosoficã profundã, cu susþinerea uneivaste culturi. Relaþia sa cu Rorty a fost de ladiscipol aflat pe un drum al sãu la un antecesorcare a schimbat convingãtor filosofarea. „În fapt –scrie Brandom – Rorty vede filosofia cu un rolcultural absolut crucial de jucat în situaþia datã –un rol cu mult mai semnificativ decât cel avut învedere de cãtre cei mai mulþi dintre filosofiianaliticieni” (Robert B. Brandom, Introduction, înRobert B. Brandom, ed., Rorty and His Critics,Blackwell, Malden Mass., Oxford, 2001, p. X). Larândul sãu, filosoful din Pittsburg a lãrgit cadrulinterogaþiilor filosofice ºi a redat filosofiei, dupãdecenii de restricþii analitice, rãspunderea clasicã,pe fondul unei culturi actualizate ºi al uneiperspective proprii.

Cartea cu care Brandom a debutat, Making ItExplicit. Reasoning, Representing, and DiscursiveCommitment (1994), a fost socotitã, pe bunãdreptate, o cotiturã în filosofia teoreticã,comparabilã cu vestita carte A Theory of Justice(1971), a lui Rawls, în filosofia practicã.„Brandom izbuteºte o descriere convingãtoare, înconceptele unei complexe teorii a limbii, apracticilor în care se exprimã raþiunea ºiautonomia subiecþilor capabili de vorbire ºi deacþiune” (Jürgen Habermas, Wahrheit undRechtfertigung. Philosophische Aufsätze,Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1999, p. 138). S-aspus deosebit de concludent cã dupã ce Sellars afãcut trecerea, în filosofia analiticã, de la Hume laKant, Brandom a fãcut o trecere mai departe, dela Kant la Hegel. El a ridicat foarte mult mizafilosofãrii: problema nu mai este cea a„iritabilitãþii” organelor de simþ ºi a percepþiei, pecare se construieºte apoi edificiul cunoaºterii, cialta, mai profundã ºi cu adevãrat specificã, atemeiurilor, raþiunilor (reasons) pe care le oferimsau le pretindem în comunicarea noastrã ceinduce acþiuni. Suntem, mai presus de toate,fiinþe care trãim în comunicare recurgând latemeiuri. În a doua sa scriere majorã, ArticulatingReasons. An Introduction to Inferentialism(Harvard University Press, 2000), Brandom aaplicat aceastã opticã în abordarea cunoaºterii.„Gândul care animã cartea – scrie el – este acelacã semnificaþia expresiilor lingvistice ºi conþinutulstãrilor intenþionale, conºtiinþa însãºi, într-adevãr,ar trebui înþelese de acum în termeni deîndeplinire a unui rol distinct în raþionare” (p.1).În explicaþia semanticã a conceptelor „inferenþa”capãtã ascendent asupra „referinþei”, iarsuperioritatea conceptelor ºi, pânã la urmã, avieþii spirituale, apãratã fãrã compromis de Hegel,este restabilitã în cadrul considerãrii lor drept

inferenþe într-un câmp comunicaþional.Orizontul lui Brandom este cel al unui

„pragmatism conceptual” ce se suprapune cu o„abordare lingvisticã relaþionalã” sau un„expresivism raþionalist care înþelege exprimarea aceva, explicitarea acestuia (making it explicit), capunere într-o formã în care pot ambele – sãserveascã ca raþiuni (reasons) ºi sã aibã nevoie deraþiuni (reasons): o formã în care pot serviambele, ca premisã ºi concluzie în inferenþe.Spunând sau gândind cã lucrurile sunt astfel-ºi-în-acest-fel (thus-and-so), înseamnã a asuma un tipdistinct de angajament (commitment) articulatinferenþial: punerea lui în faþã ca premisãadecvatã pentru inferenþe ulterioare, adicã,autorizarea folosirii lui ca premisã de acest fel ºiasumarea responsabilitãþii de a te consideraîndreptãþit la un astfel de angajament, de arevendica propria autoritate, în condiþiicorespunzãtoare, de a-l prezenta în modparadigmatic drept concluzia unei inferenþe dinalte asemenea angajamente (commitments) la carecineva este sau poate deveni îndreptãþit” (p.11).Este vorba de un „pragmatism inferenþialist”, careabordeazã cunoaºterea ca inferenþã ºi considerãinferenþele drept feluri de a face (doings) ºi, deci,ca feþe ale acþiunilor. De pildã, întrebareacognitivã „ce este adevãrul?” este adusã în forma„ce facem noi atunci când socotim adevãratã opropoziþie?” sau ce recomandãm altuia sã facã înacest caz. O “aserþiune” pe care o facem esteabordatã ca exprimare a unui vorbitor care i separe adecvatã unui interlocutor pentru a atribuivorbitorului ridicarea unei pretenþii de adevãr ºiun angajament (commitment) corespunzãtor.„Semnificaþia” unei expresii este privitã ca acþiunea interlocutorului atunci când acesta ia în seamãpretenþia de adevãr pe care vorbitorul o leagã deactul sãu de vorbire.

Brandom duce mai departe „cotituralingvisticã a filosofiei” mutând, la rândul sãu,valorile de cunoaºtere din sfera trãirilorindividuale în spaþiul comunitãþii comunicãriimijlocite de limbã. El dã seama de împrejurareacã subiecþii diferiþi se raporteazã unul la altul camembri responsabili ai acelei comunitãþi. Elgãseºte în pragmatica comunicãrii prin limbãcheia dezlegãrii problemelor filosofice. Cuaceasta, Brandom se distanþeazã de ceea ce senumeºte în filosofia contemporanã„obiectivismul” – concepþie care scoate adevãrul,semnificaþia etc. în afara câmpului întreprinderilorumane – plasând complet aceste valori în sferacomunicãrii. El respinge, de asemenea,considerarea adevãrului, a semnificaþiei etc. caprealabile ale comunicãrii interpretându-le hotãrâtca rezultate ale acesteia.

În Making It Explicit Brandom ºi-a propus sãelaboreze o „pragmaticã normativã” pentru acapta, într-o nouã sintezã, observaþii privindcondiþionarea lingvisticã a cunoaºterii fãcute pe olinie ce urcã de la Kant, trecând prin Frege, laWittgenstein ºi la cei care l-au urmat în efortul dea prinde în termeni aspectele pragmatice alecunoaºterii. El îºi asumã cã „normele lingvistice selasã înþelese mai întâi ca norme instituite prinactivitãþi social-practice” ( Robert B. Brandom,

Expressive Vernunft. Begründung, Representationund diskursive Festlegung, Suhrkamp, Frankfurtam Main, 2000, p. 15). Problema este ca diferiteleacte de vorbire sã fie abordate sub aspectul„significanþei pragmatice (pragmatischeSignifikanz)” în aºa fel încât sã se reþinã ceea ceeste recunoscut sau evaluat într-un anumit fel devorbitori. „Normele implicate în praxisul vorbiriisunt, ca urmare, prezentate într-o formã deonticãspecificã. Aceste statusuri deontice sunt, la rândullor, înþelese ca statusuri sociale care sunt instituiteprin atitudinile (Einstellungen) practice ale celorcare atribuie sau recunosc asemenea statusuri”(p.15). Pragmatica lui Brandom este astfel o„teorie generalã a folosirii limbii (eine Theorie desSprachgebrauchs)” formulatã în termeni de„atitudini (Einstellungen)” ale vorbitorului ºiinterlocutorului faþã de acte de vorbire, de care seleagã pretenþii de adevãr sau alte pretenþii, ce-ºiasumã faptul cã participanþii la comunicare„contorizeazã” pe direcþia a douã atitudini:„atribuirea (attributing)” ºi „recunoaºterea(acknowledging)” de pretenþii (claims) ºi, cuaceasta, de „statusuri deontice”.

De aici nu rezultã, însã, nicidecum cãadevãrul, semnificaþia sau alte valori alecunoaºterii se dizolvã în interacþiunile vorbitorilorºi interlocutorilor. Pasul mare fãcut de Brandom,dupã ce elaboreazã pragmatica normativã cateorie a atitudinilor pragmatice implicate încomunicare, este legarea interacþiunilorcomunicative de conþinuturi cognitive.„Urmãtorul pas se orienteazã spre structura pecare trebuie sã o aibã o asemenea reþea de practicisociale pentru a se califica drept praxis discursivgenuin, adicã spre întrebarea cu privire la trecereade la pragmaticã la semanticã. Proprietateadefinitorie a praxisului discursiv este producerea(Hervorbringen) ºi aplicarea de conþinuturipropoziþionale specifice” (p. 16-17). Brandompropune ca proprietatea propoziþiilor de a preluaconþinuturi sã fie abordatã ca „articulareinferenþialã (inferential articulation)”, ceea cepresupune, din capul locului, o nouã înþelegere apropoziþiilor: „propoziþiile sunt propoziþiideoarece au proprietatea sã funcþioneze îninferenþe ca premise ºi concluzii, adicã drepttemeiuri” (p. 17). Semnificarea consacratã apropoziþiilor prin „reprezentare (Vorstellung)”trebuie înlocuitã cu semnificarea prin „inferenþã”.Brandom recurge la modelarea practiciicomunicative proprie societãþii umane în termenide „a da ºi a pretinde temeiuri”.

Ajuns în faza în care privireºte comunicareadin societate ca dare ºi pretindere de temeiuri,Brandom ºi-a deschis posibilitatea de a prelua înpragmatica normativã nu numai semnificaþiileexpresiilor, ci ºi conþinuturile intenþionale aleacestora. În abordarea sa, „proprietateaconvingerilor (Überzeugungen), ca ºi a susþinerilor(Behauptungen), de a dispune de un conþinutpropoziþional trebuie sã fie lãmuritã luând înseamã rolul pe care ele îl joacã în diferitecontexte ale întemeierii” (p. 18). De pe aceastãplatformã, Brandom cautã sã lãmureascã relaþiileexpresiilor cu “percepþiile”, pe de o parte, ºi cuceea ce tradiþia filosoficã a numit „spiritul”, pe dealtã parte. Optica sa pune în centru inferenþa,statusurile deontice ale participanþilor la proceselede întemeiere ºi abordarea din perspectivanormativã a unei pragmatici a comunicãrii axatepe atribuirea ºi recunoaºterea de pretenþii deadevãr ºi pe „contorizarea” practicilor atitudinaleca experienþã socialã.

2200

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

20 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

diagnoze

Andrei Marga

Pragmatismul inferenþialist allui Brandom

Page 21: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

2211

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

21TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

În neobiºnuit de ampla scriere Making ItExplicit, Brandom a expus nu doar proiectul sãufilosofic, ci ºi rezultatele la care a ajuns. Acesteasunt uimitor de importante ºi originale, cu elerealizându-se cea mai departe dusã tentativã depânã astãzi, din cadrele filosofiei analitice ºi alepragmatismului, pentru a conceptualizacondiþionarea interacþional-pragmaticã aproduselor culturii. Cu urmãtoarea carte,Brandom a simþit nevoia expunerii concentrate aviziunii sale ºi, totodatã, a lãmuririi miezului ei,care este inferenþialismul. În consecinþã,Articulating Reasons. An Introduction toInferentialism nu numai cã aduce noi soluþii laprobleme ale logicii lãrgindu-i orizontul, darprezintã filosofia articulatã în jurul oferirii ºipretinderii de temeiuri pentru susþineri.

Aceastã filosofie este inferenþialismul. Caresunt opþiunile ei caracteristice? Brandom leprezintã, în neobiºnuit de densa ºi sistematicaIntroduction la cartea sa, prin delimitãri pespectrul foarte larg de alternative binare pe care leîntâmpinã cel care filosofeazã astãzi.

Opþiunea primordialã este cea a interpretãriisemnificaþiei ºi adevãrului ca rezultate aleproceselor de raþionare (inferenþã). În abordarearaþionãrilor se fac trei deplasãri îmbogãþitoare deperspectivã: sub aspectul filosofiei spiritului, de laasertabilitate (sentience) la sapienþialitate(sapience), sub aspectul semanticii, de la diferitefeluri de conþinut, la conþinutul specificconceptual, ºi sub aspectul pragmaticii, de lavariatele practici, la practica discursivã (adicã lacea care utilizeazã concepte).

În ceea ce priveºte importanþa conceptului(sau a conceptualului în general), Brandom îlregãseºte pe Hegel. El îºi manifestã interesul nuatât pentru similaritãþile dintre om ºi non-om,culturã ºi naturã, discursiv ºi non-discursiv, cipentru ceea ce separã omul, cultura,discursivitatea de restul lumii. „Sunt interesat –scrie Brandom – mai mult de ceea ce separãfolositorii conceptului de folositorii non-conceptului, decât de ceea ce îi uneºte” (p. 3). Elîºi particularizeazã filosofia prin restabilireaacestei opþiuni hegeliene.

Brandom opune platonismului – concepþiadupã care conþinutul conceptului premergefolosirea sa – punctul de vedere al„pragmatismului conceptual”, conform cãruia“folosirea expresiilor lingvistice sau rolulfuncþional al stãrilor intenþionale le conferãacestora conþinut conceptual” (p. 4). El leagãsemnificaþia expresiilor de acþiunile care seîntreprind cu expresiile respective. Pragmatismulsãu îºi propune „sã explice ceea ce este asertatprin apel la caracteristicele asertãrii, ceea ce estepretins (claimed) în termeni de pretindere, ceea ceeste judecat (judged) prin judecare ºi ceea ce estecrezut (believed) prin rolul credinþei (într-adevãr,ceea ce este exprimat prin exprimarea aceluia) – îngeneral, conþinutul prin act, mai curând decât pealtã cale” (p. 4).

Luând distanþã de „mentalism”, care socoteºte„mintea (mind)” loc ºi origine a conceptelor,Brandom opteazã pentru abordarea consecventlingvisticã a conceptelor. „Linia gândirii urmatãaici este în acest sens o abordare lingvisticãrelaþionalã a conceptualului. Folosirea conceptuluieste tratatã ca afacere esenþialmente lingvisticã”(p. 6). A înþelege un concept este echivalat cu „astãpâni folosirea termenului care îl desemneazã”.

Este conþinutul minþii asimilabil cu„reprezentarea” realitãþii sau, mai curând, trebuieaflatã altã modelare? Brandom opteazã pentru oalternativã pe care o numeºte expresivism, pe careo identificã mai întâi la Herder (interiorul devine

exterior când un sentiment este exprimat printr-un gest), de la care pleacã, de altfel, dar pe undrum propriu. El priveºte procesul exprimãrii „caun caz nu de transformare a ceea ce este interiorîn ceva exterior, ci ca explicitare (making itexplicit) a ceea ce este implicit... Procesulexplicitãrii este destinat sã fie procesul aplicãrii deconcepte: conceptualizarea unui anumit subiect”(p. 8). Conceptualizarea este, în fond, explicitareaacþiunii pe care noi o facem exprimîndu-nelingual.

Iniþiativa lui Brandom se plaseazã de laînceput în linia raþionalismului, pe care-l asumãmanifest. El vorbeºte, de altfel, de un„expresivism raþionalist ce constã în aceea cãînþelege exprimarea a ceva (making it explicit), capunere într-o formã în care poate servi ca temei(reasons) ºi poate avea nevoie de temei: o formãîn care poate servi ambele – premisã ºi concluzieîn inferenþã” (p.11). Ceea ce conþine un concept(intensiunea sa), o expresie în general, va fi decaptat la nivelul inferenþelor în care intrã,observând ce se face cu pretenþia de adevãr aacelei expresii, ºi nu înaintea acestora.

Brandom aduce întreaga abordare aconceptelor, a expresiilor în general, pe terenulpropoziþional, asumîndu-ºi cã „miezul folosiriiconceptelor este aplicarea conceptelor în aserþiuni,credinþe ºi gânduri” (p. 12). Inferenþialismul sãueste solidar cu abordarea propoziþionalã aconceptelor. Spre deosebire de Wittgenstein, carea legat „jocurile de limbaj” de „formele de viaþã”adoptate de oameni, le-a socotit incomparabile ºile-a relativizat, Brandom considerã „practicilediscursive” drept „centrul” practicilor lingvistice.

Deviza filosofãrii sale, making it explicit, esteexplicitatã, la rîndul ei, în multiple relaþii. Maiîntîi, “a fi explicit în sensul conceptual înseamnãa juca un rol specific inferenþial” sau, în altãexprimare, „a putea juca, având conþinutpropoziþional, rolurile de premisã ºi concluzie îninferenþe”. Nu numai atât, cãci “a fi explicitînseamnã a deveni temei (reason) pentru alteinferenþe. Sã ne imaginãm o practicã normativã încare lucrurile roºii sunt semnalate adecvat fãcândun zgomot oarecare. Cu aceasta nu am fi încã înprezenþa unei situaþii conceptuale. Ceea ce esteimplicit într-o astfel de practicã a facerii (practicaldoing) devine explicit în aplicarea conceptului deroºu atunci când acea capacitate responsivã sauîndemânare este pusã într-un context mai larg,care include tratarea rãspunsurilor ca semnificantedin punct de vedere inferenþial: ca asigurândraþiuni pentru a face alte miºcãri în jocul delimbaj ºi ca avînd potenþial nevoie de temeiuri(raþiuni) ce pot fi procurate fãcând miºcãri încontinuare” (p.17). Este aici pragmatism, înînþelesul cã semnificaþia expresiilor se repereazãpe planul acþiunilor, dar acest pragmatism estenou, reperând semnificaþiile în mod mai precis peplanul „consecinþelor inferenþiale” legate deacþiuni.

Brandom a putut revendica pentrupragmatismul sãu inferenþialist, pe bunã dreptate,statura unei filosofii ce este „opusã abordãrilorteoretice largi, explanatorii ºi strategice, care audat formã ºi au motivat filosofia anglo-americanãîn secolul al douãzecilea: empirismul,naturalismul, reprezentaþionalismul, atomismulsemantic, formalismul logic ºi instrumentalismulcu privire la normele raþionalitãþii practice” (p.31). El îºi prezintã concepþia în limbajul unuisuccesor al filosofiei analitice, dar aceastãconcepþie depãºeºte nu doar frontierele acesteiorientãri filosofice de pondere majorã, ci ºi multepoziþii consacrate în filosofia contemporanã luatãîn înþeles cuprinzãtor. Un indicator elocvent al

anvergurii neobiºnuite a proiectului ºi construcþieideja realizate de Brandom este reconceperealogicii. El susþine cã „logica nu este înþeleasãadecvat ca studiu al unui fel anumit de inferenþeformale. Logica este mai curând studiul rolurilorinferenþiale ale vocabularului ce joacã un rolexpresiv distinct: codificând într-o formã explicitãinferenþele care sunt implicite în folosireavocabularului obiºnuit, non-logic. ...Logica, înconsecinþã, nu este un canon sau standard alraþionãrii corecte. Ea poate sã ne ajute sã facemexplicit (ºi astfel accesibil criticii ºi transformãrii)angajamentele (commitments) inferenþiale ceguverneazã folosirea întregului nostru vocabularºi, prin urmare, articuleazã conþinuturile tuturorconceptelor noastre” (p. 30). Un alt indicator alanvergurii operei lui Brandon este mulþimeaschimbãrilor pe care acesta le-a propus în maitoate domeniile clasice (ontologie, teoriacunoaºterii etc.) ºi neclasice (teoria semnificaþiei,teoria termenilor, modalitãþile etc.) ale filosofiei.

Proiectul filosofic al lui Brandom este îndesfãºurare. Iminente sunt o vastã explicitare înraport cu Fenomenologia spiritului a lui Hegel ºio aplicare a pragmatismului inferenþialist în istoriaartei. Biografic, însã, Brandom se aflã în plinãcapacitate a elaborãrilor filosofice, încât, în anii cevin, din partea lui se vor prezenta, cu siguranþã,noi scrieri de importanþã majorã pentru opera luiºi pentru filosofie. Cu el istoricii filosofieicontemporane vor trebui încã sã se ocupeîndeaproape.

(Din volumul Introducere în filosofiacontemporanã, ediþia a III-a, amplificatã, în cursde apariþie la Editura Compania, Bucureºti)

Mihai Þopescu Arcadã, lemn, sticlã, 2008

Page 22: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Dragã Hannibal Lecter Lector,

Îþi scriu þie care ar trebui sã fi un Altul,depãºind sfera fatal de controlatã a Celuilalt caremã obligã la negocieri (sau, mai ºtiinþific:„punctare în comunicare”) mascate îndans&joc&voie bunã sau, pur ºi simplu, învorbele care se arcuiesc dupã soare ºi dupã oricear putea sã le transforme în monedã de schimb.Te investesc pe durata acestor propoziþii cuputerea de a fi Altul, deºi nu eºti decât încã oilustratã cu „ecce homo”. 50 de eurocenþi cu pliccu tot. Saliva inclusã.

Cu ce sã încep? M-am cam delãsat în ultimavreme. Dar o sã-þi povestesc, pe post de aperitiv,despre câteva din cãrþile sãptãmânii. Ele suntacompaniatoarele tãcute (vezi Nina Berberova),gata tranºate ºi amestecate în metabolismuldelirant dintre „minte ºi lume”. Retina e primulloc al ideologiei (ha! nici la revistele mai glossynu gãseºti slogane de-astea). Conurile ºibastonaºele chicotesc ca niºte copii lãsaþi singurila grãdiniþã. Când Educatoarea nu-i acasãImaginile fac streaptease pe masã (despre greaþade a trãi cu ele, în altã scrisoare).

Dar sã începem cu începutul. Balzacian. Start:cãrþile stau pe canapea desfãcute, una peste alta,ca un stol de pãsãri împuºcate ºi stivuite pentruplãcerea vreunei case regale. Violenþã ºirafinament între tacâmuri de argint. Multe. Câtnu viseazã toatã clasa dominatã la un loc. Multe,cât pentru sute de proteze ºi coroane (plasticsimplu – 100 ron dintele; plastic regal, nu lasãgust – 300 ron dintele). Colþi înrãmaþi. Saupreferi cãrþile desfãcute ca niºte actriþe porno într-un film în care bugetul era îndeajuns de mareîncât sã alunge dragostea? Doar pentru tineactriþele porno sunt ceea ce sunt. O salatã.

Al doilea paragraf despre cãrþi (amplasatconform regulii portretizãrii prin tehnicacercurilor concentrice): ºi cãrþile pe care le alegsunt ceea ce sunt. Sau sper sã le gãsesc aºa, dincând în când, la vreun autor care nu dã doi banipe preþiozitãþi, ci vrea numai sã þi-o spunã verde-nfaþã. Obsesii pentru antieroii care nu punmandale ºi alte fengºuiuri între suferinþã ºi corp,între suferinþã ºi cap, între suferinþã ºi a o suferi.N-ajung prea departe niciunul. Sunt simpli. Caniºte planete pe orbitã. Titireze obeze în mâiniledomnului care a dat ºi a luat. Ca niºte metaforeticluite întru gloria logicii fatale, impacabile, de teºi ia la palme ca un iubit cu sangre caliente (atâtde greu de convertit la o personalitate obositã),preferabil marca Almodóvar (ex: „un arbitru ºi unaltar sunt identice, cãci rãufãcãtorul îºi aflãrefugiul atât alãturi de unul, cât ºi de celãlalt”).Înainte sã le deschid îmi reglez ceasul dupãvecinii de la 6 (etajul). Când ea-i face nodul ºi i-lapropie de gât e 7 fãrã 15. Când pupã copilul etot pe-acolo. Când mãnâncã singurã, la fel. Abiadupã ce mai furã un somn de 2 (1+1) ore începesã se facã 7 fix. Atunci îmi aduc aminte cãtrebuie. Viaþa între melancolii ºi facturi. Întredomnie ºi prostie. Se plãtesc amândouã. Laghiºeele de depuneri în contul speciei. Micmoment seducãtor (pauza mare, cornuleþ culapte): rãmurelele copacilor lipsã din faþa bloculuise sumeþesc dupã modelul unui accident cerebralfosililzat. Salvat. Docx.

Al treilea paragraf despre cãrþi (compus dinmai multe paragrafe). Balzacianism de corporaþie.Barcod: cãrþile cu 8-10 lei de la book corner saucu 5-10 de la humanitas, str. Universitãþii 1, subTribuna, revistã de culturã apãrutã prinbunãvoinþa Consiliului Judeþean Cluj, respectivUniversitãþii 4, puþin dupã Insomnia apãrutã prinbunãvoinþa poeþilor ºi a tuturor oamenilor care auceva de spus sau au treabã prin centru):

- William Styron, Beznã vizibilã. Amintiridespre nebunie. Autorul: „lumina palidã aînserãrii – înruditã cu celebra «luminã oblicã» decare vorbea Emily Dickinson ºi care îi evoca eimoartea, eternitatea glacialã – nu mai avea nimicdin blândeþea ei autumnalã binecunoscutã, ci mãprindea în capcana unei tristeþi care mã sufoca”.Cititorul: 1. Dickinson? Parcã mai ºtiu pe cinevacu numele ãsta, dar în românã. Râsete înbucãtãrie. 2. Nici vorbã. Autorul nu ºtie.Construirea unui mic cerc vicios (sauhermeneutic, dupã gust): de ce n-a scris despredepresie când era deprimat? Pentru cã nu poþiface nimic când eºti deprimat. ªi-atunci de ce sãfaci dupã, încercând sã împãnezi cu citate, sãmarchezi locurile care fac alergie la marcaje? ºi dece sã mai publici genul acesta de criticã literarãperversã a autopsihanalizei? (Lasã! Lasã! Nu-i astacel mai grav lucru de pe lume. Alþii-s pedofili sauaruncã bombe sau fac talk showuri). Ca sã spui,de fapt, un singur lucru: „staþi calmi. Depresiatrece”. Numai cã pânã trece nu vã mai puteþiagãþa de nicio „scenã de limbaj” (dumnezeiascãformulã din Barthes). Depresia merge mânã înmânã cu oligofrenizarea. Disiparea în purãsenzaþie. Un fel de dragoste fãrã obiect. Nu. Nuiubirea de iubire. Aia e deja ceva. E posibilitateatuturor obiectelor, a foamei continue, a laºitãþilorde tot felul (a autoºantajului cu responsabilitãþilecare cresc ura între semeni întru conservareaspeciei), a iluziei unei intensitãþi care sã scapedorinþa de meschinãria ei evazionistã (cã e uºorsã ai dorinþe când stai închis într-un þarc, dar suntnesemnificative, predefinite, ca marcajele pentrualpiniºti). Iar când trece, nu face decât sã se aºezeca un animãluþ obosit în cutiuþa lui, cu greuconstruitã (dupã modelul creierului masculin cusertare separate pentru fiecare catastrofã. Sistemeanti-inundaþie, anti-crash financiar). Îl auzi cumtoarce încontinuu, egal cu sine. Asta e poate celmai înnebunitor. Egalitatea cu sine a senzaþiei(unica) din depresie. Bãltire. Orice memorie seºterge, dar lucrurile nu dispar. Din contrã,contururile lor devin tot mai clare clarissime pemãsurã ce nu-þi mai aduci aminte la ce folosesc.Simt nevoia sã repet asta: contururi iritant declare peste o puzderie de inutilitãþi. E ca ºi cumlumea ar deveni o adunãturã mai coloratã, maiþipãtoare de jucãrii gonflabile care au ieºit lasuprafaþã dintr-o grãdiniþã scufundatã sub apã.Înghiþi lumea asta cu ochii ºi ea intrã pe „haiaparte”, aia pe care te îneci. ªi totuºi, nu poþi sãnu admiri acest proces de epurare perfectã.Lucrurile degresate de sens ºi tu cu numãrul deidentificare la vedere. Pe degetul mic de la picior.AXN crime. Te pasc toate florile.

(Ipotezã ºtiinþificã: unul dintre cele maisemnificative studii asupra creierului„demonstreazã” cã, în general, el nu poateidentifica în mod corect excitaþia. O atribuieprimului stimul pe care-l conºtientizeazã ºi o

explicã prin prima poveste care-i cade laîndemânã folosindu-se aproape 100% deprincipiul cauzalitãþii: „e de la soare”, „e de lafilmul de asearã”, „e de la amandinã”, „e de lafaptul cã azi nu-mi vorbeºte”. Poate creieruldeprimat e cufundat într-un soi de „luciditate”dementã în care devine conºtient de faptul cã nupoate atribui corect sursa excitaþiei. În termenicauzali asta se numeºte disperare. Pentru rafinaþi:nihilism).

- Aldous Huxley, Porþile Percepþiei. Raiul ºiiadul. Efectele mescalinei între limbajul ermeticmisticoid care ne place! place! place! doar când eal nostru ºi aceeaºi criticã literarã interminabilã.Început promiþãtor despre Cugetul Fãrã Limitecontinuat cu Brecht, Van Gogh, Alban Berg,Platon, Socrate, Hesiod, Wordsworth, GeorgeRussell, Sf. Antonie, Goethe, Buddha, H. G. Wells, John Constable, Seurat ºi restulenciclopediei. Imposibil de citit dupã pagina 116.O demonstraþie perfectã a faptului cã „revenireala lucrurile însele” este imposibilã. Nevoia delogicã poate fi eradicatã, dar nu ºi nevoia deornament ºi ritual. Sau e vina cercetãtorului?Dacã Huxley lua mescalinã în cuºca câinelui ºi nuîn „Cea mai Mare Alimentarã din Lume”discursul sãu ar fi devenit mai greu colaj?

- re re re citiri: Trei discursuri edificatoare, S. Kierkegaard. Despre dragostea apostolicã fãrãde care nu creºte ºi nu crapã niciun fir de iarbã,„dragostea care nu e niciodatã altceva” (fãrãidealismul de latrinã al hormonilor care iubesc înorice doar portjartierele, crema, viºina din vârf),„iubirea care acoperã o sumedenie de pãcate” ºiiarãºi oligofrenizarea ca lipsã de forþã, ca bãltirece aneantizeazã ura ºi egoismul tautologic al luivreau asta! acum! vreau pentru cã vreau, sân – ne-sân, sunt – nu sunt. „Când în inimã locuieºteiubirea, omul înþelege încet ºi nici mãcar nu audeun cuvânt spus în grabã, nepricepând nicirepetarea lui, pentru cã îi acordã un loc bun ºi unsens bun, nepricepând lungul discurs al mânieisau al batjocurii, pentru cã încã aºteaptã uncuvânt care sã dea sens discursului”. O inimãoligofrenã înþelege sacrificiul instantaneu.Sacrificiul e instinctul ei de consevare. Adunãtrecutul-prezentul-viitorul în acelaºi cãuº.

- alte re re re citiri: Barthes vs. Deleuze ºiGuattari. Ultima apariþie a Unicitãþii (Fragmentedintr-un discurs îndrãgostit, o carte tolstoianã, peprincipiul „iubirea romanticã va fi ultima iluzie asecolului”, ultimul show al Unicitãþii) faþã în faþãcu Anti-Oedip, cu Producþia care exclude cuplulfericire-nefericire ºi pe alocuri chiar pe cel formatdin plãcere-neplãcere. De rescris, pe foiministeriale, ambele cãrþi, cuvânt de cuvânt.

- compunere liberã: (fragment tãiat), (fragmentºi mai mare tãiat, vezi cã þi l-am trimis pe mail. Ecu înjurãturi.) Acestea fiind spuse dragã Hannibal,cititorul se lãsã pradã senzaþiei cf. (sau apu. sauchiar sic!) cãreia becul din hol vroia sã-l înjunghie.De obicei stãtea cuminte cu lumina lui chioarã ºiliniºtitã, ca un organ intern mulþumit de sine,cufundat în nesimþirea de sine. Cititorul speriatde aºa o grozãvie se pierdu pe sine ºi mai aprinseun bec înainte sã o zbugheascã pe uºã spre ºine.Spera cã astfel, se va naºte o concurenþã întrelumini, ca între câinii care uitã de stãpâni ºi, prinurmare, în modul cel mai cauzal posibil, se vorînjunghia între ele.

2222

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

22 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Scrisoare-n oglindãOana Pughineanu

showmustgoon

Page 23: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

halta ttãbãrãºti.istoric: aparþine comunei gãlbinaºi ºi s-a

format în 1968 prin contopirea satelor tãbãrãºtiinoi ºi tãbãrãºtii vechi.

haltã pãrãsitã. cel responsabil cu vânzareabiletelor se pare cã s-a sinucis din cauzenecunoscute. domeniul ipotetic plin de varianteneverificate, dar cu miez deasupra poveºtilor.cuvântul de ordine semi-plauzibil. oricumfuncþioneazã în acest caz gura poporului saucolportãrile de la unii la alþii înflorite ºi date maideparte. firul poveºtii devine fals, magic prinadãugãri ºi tãieri îmbunãtãþiri ºi deturnãri alecelor reale întâmplate în combinaþii neaºteptate.se pare cã salariul de la cfr nu a mai fost de ajunspentru acoperirea nevoilor familiale. avea o casaplinã de copii ºi nu erau din flori.Responsabilitatea ca o pedeapsã.

viaþa la limita suportabilitãþii la care se potadãuga clima nefavorabilã a câmpiei. depresia largrãspânditã continuata de decepþie sub formele eicanibalice admnistrate lent.

noaptea se petrec scobituri periculoase înmintea celor aleºi. dimineaþa nu-i mai recunoºti.vorbesc limbi de neînþeles. au vise ce nu mai potfi descifrate ºi o dorinþã de a dispãrea de aicipentru totdeauna. printre linii incepe o alta viaþã.Un cort între linii pentru adapostul trupului. Sauun cap intre linii care aºteaptã plecarea de laurmatorul tren. câmpia cazematelor bãrãganului,a soarelui nimicitor vara, ºi a vânturilornãpraznice iarna. colibe cu paturi de lemn.mãsuþe pentru mese frugale ºi un scaun lângãterenul proprietate personalã de pãzit culturile.

gara este din cãrãmidã roºie. standard cfr,încã în vogã dupã atâþia ani de la construcþie.doi stejari rãzleþi lângã garã în aºteptareaînmuguririi. noua viaþã. urmãtoarea viaþãmirobolantã cãci ”ºi sufletul are un schelet fãcutdin amintiri”. aici este zonã de cojani. oamenioriginari din câmpie. cultivatori de viþã-de-vie,grâu, porumb, aflaþi în contrast cu mocanii, ceide la munte, crescãtori de animale. cojanulpodgorean ºi mocanul oier. structuri diferite aflateîn competiþie plus delimitãri în dorinþa de a seimpune pe scara miºcãtoare a socialului. cei carecreºteau animale aveau un rang superior însocietate ºi erau mai înstãriþi. câºtigau mai mulþibani din vânzarea animalelor care erau mobile încazul rãzboaielor. aºa îºi puteau proteja marfa. ceidin câmpie erau priviþi de condiþie inferioarãdeoarece munca lor era manualã. producþia loranualã depindea de condiþiile metereologice, eranesigurã ºi automat veniturile puteau fi multdiminuate. erau mai sãraci ºi aveau nevoie deprodusele celor de la munte.

femeile de cojan sunt iuþi la mânie, mai leneºeca cele de la munte, dar focoase în pat.

staþia ttãbãrãºti-ssudaici lipseºte gara. lipseºte viaþa. se cautã

înlocuitori. oamenii sunt în altã parte. nu se ºtieîn care anume. poate încã nici nu s-ainventat/fãcut acel loc. ciment ºi pietriº peste tot.pietriº ºi ciment în loc de garã. câþiva copaci ºi obancã de ciment pe care nu stã nimeni.

hidromutanþii este cuvântul care i se tot repetãîn cap dupã trezire. din somn ºtanþat bãtut înauz ca la o maºinã de scris aude bãtãile tastelorde metal pe hârtie ritmic în ritm ritualic

tot priveºte pe geam la un stâlp de ciment cândintervine o ea þigancã bine infiptã în scaunul delanga el. curgea-þi-ar saliva din gurã spune þigancala telefon strigã sã se audã în tot vagonulmi-am introdus o tijã în picior iar acum vin de laspital sunt dreasã pe toate pãrþile ºi sunt ca nouãnicio legãturã cu aia pe care o ºtiai. bãi am tijã deaur tijã-cercel introdusã sub piele ºi pe deasuprasunt sexi poster afiº de frumuºicã amãrâtule totfrigul de afarã nu mã mai doboarã þi se pare cãuneori sunt cam rãpãnoasã aaa nu-mi place sã mãspãl aºa ai crede tu deºteptule dar eu aºteptbãrbaþii sã mã spele cu sãrutãrile lor ºi sunt dinnou mai frumoasã ºi mai frumoasã prospãturã cãîþi vine sã îmi scrii ceva frumos pã foaie ºi sã mi-o trimiþi cu post restant sunt o indiancã deraºcapur cânt ca în filmele lor vrei sã ne întâlnimdisearã mã iubeºti rãpãnosule mã mai vreifrumoasooo ºi dacã nu aº avea pãr în cap tu m-aiplãcea golanule ºi chiar mai plãcea mai mult fãrãpãr în cap jur cã m-ai plãcea ºi mai mult îþi spunpe cuvânt adevãrul mã placi.

pe câmp chiar în apropierea gãrii sunt doicâini. unul roºcat, altul negru jucându-se într-unbalot de paie, unde au scobit o gaurã într-un cort.hârjoneli matinale.

sã ne schimbãm gândurile. cãci cu ele intrãmºi nu mai ieºim cu aceleaºi. dintr-o lume în alta.sunt halte de garã pãrãsite. sunt halte cu movilepline de poveºtile morþilor. sate ale cãror mitologiireînvie la intervale de timp cine ºtie de cinestabilite pentru a livra poveºti fondatoare. eroianonimi plini de fapte incredibile. romaneîmpãnate cu vise ce urmeazã sã fie visate de noiºi transmise mai departe.

halta bbentuistoric: satul bentu s-a separat de comunã

tãbãrãºti formând în 1931 comuna bentuîmpreunã cu satul poºta în 1950. comunele bentuºi tãbãrãºti au devenit parte a raionului buzãu ºiapoi dupã 1952 din regiunea ploieºti. în 1968comuna a fost arondatã judeþului buzãureînfiinþat cu aceastã ocazie satele tãbãrãºtii noi ºitãbãrãºtii vechi fiind unite sub numele detãbãrãºti iar comuna luându-ºi numele degãlbinaºi comuna bentu a fost atunci desfiinþatãiar satul bentu a revenit la comuna gãlbinaºi.

clãdirea micã cu pete de igrasie alb-murdar laexterior. fãrã copaci în loc de oameni. o nouãculoare alb dungat cu pete romboidale aparutãdupã atacurile ploilor ºi ninsorilor. contururiprecise de negru în jurul unor caturi de ferestresparte de mult timp probabil. gara este pãrãsitã.lipseºte ºi impiegatul. clãdirea pare un loc deadãpost pentru vagabonzi, iar în curând cred cãor sã vinã sã-l caute pentru a se refugia. vorforma noile colonii pentru cei izolaþi.nemulþumiþii de condiþiile din oraºe.cei care vor da de ei vor intreba: de ce aþi fugitdin urbe? nu mai puteam respira. nu maireuºeam sã respirãm în nici un fel. nu prea maivedeam soarele ºi nu mai credeam cã vom maireuºi sã îl vedem ca înainte. un soare care eragata sã disparã pentru totdeauna.nu mai aveam branhii de rezervã. ºi nici o altãanatomie mutantã pregãtitã pentru ultimeleschimbãri. cãutam de fapt un loc sã unde sãjucãm fotbal pe iarbã cu picioarele goale. nimicmai mult. într-o zi nu va mai exista nici un teren.

nici o cultura de pepeni, grâu, porumb. nici degãri nu va mai fi nevoie. vom inlocui totul ºi vomaºtepta apoi ºi noi ultima înlocuire fãcutã dupãmanual. va fi ireprosabilã. de asta nu ne îndoim.nu va mai fi timp de nici un protest. vom uita deorice formã de opunere cu mult timp înainte de ase întâmpla epilogul.

gara ddeduleºtiaparent cu o garã vãzutã de la distanþã. doar

aparent. o garã ca o amintire bluratã.privitã mai îndeaproape observa cã au rãmas dinea numai resturi de mozaicuri ingrãmãdite încateva mormane. aburul respiraþiilor strânse într-ogurã ce nu se vede nici ea. se afla probabil subpãmântul plin acum de sticle de plastic. aici ºi-augãsit sã le arunce. din toate clãdirile astea se vorface ghene în creºtere, munþi de ghene reciclabili,material pentru urmãtoarele imobile. ghene-locuinþã multiplicate zi de zi. ghene de lux pentrusubcartiere în expansiune.

povestitoarele satului au dispãrut. ºi ursitoareleau alte ocupaþii acum. mici o fântânã cu ciuturãîn mijlocul satului pentru strãinii rãtãciþi prinaceste locuri. rãmân imprimate în aer numaimâinile care au strâns biletele pentru cãlãtorii denavetã. ºi apoi drumul lor mai departe. fugasãtenilor. alungarea. luat lumea în cap. navetacare i-a dus tot mai departe spre marile oraºemalaxoare. nu mai sunt nici siluetele cãlãtorilorgrãbiþi, formând o oarecare aglomerare ºi mãcarimpresia de trãit, consumat, înmulþit. au dispãrutºi ele. nici mãcar un tablou. o ramã care sãrãmânã pe verticalã þeapãnã, sau un acoperiº solidsub care sã te fereºti de ploaie.

resturi de ziduri. un fel de fâºii fragile caremai stau în picioare ca un boxer ameþit, epuizat,aflat în ultima rundã înainte de a se prãbuºi.pãrãsirea sub toate formele care înconjoarãlocurile acestea. orice este la trecut. fãrã garãmozaicatã, sau cu amintirea unei gãri cumozaicuri înlocuitã acum de o dãrãpãnãturã fãrãnici o uºã bunã. un coteþ de porci. un coteþ depasolian cu un castel lângã el. un coteþ-castel încare sã aibã loc mulþi porci puºi la îngrãºare. înlipsa ceapeurilor ºi ele dispãrute. acum estemoloz.

peste câmpuri vezi rãspândite dãrâmãturi.resturi de cãrãmizi. stinghii de lemne din fostelecaturi de ferestre uriaºe aruncate într-o maredezordine, de parcã a fost un bombardament petimp de pace. ceapeuri-cimitire în câmpabandonate fãrã îngrijitor, gropar sau bocitoare.pare un cimitir cu toþi morþii scoºi la soare pentruaerisire, dezmorþirea oaselor ºi pregãtiþi pentru oreintroducere la miez de noapte în cavourilelocuinþã. mai încolo stã inþepenit un trabantincendiat. cine ºtie de când zace la câþiva metri dedãrãpãnãturile aglomerate unele peste altele alegãrii. din structura automobilului au mai rãmas ouºã ruginiã, un geam înnegrit de la un incendiu,iar volanul este singurul ramas intact ºi înfãºuratde o eºarfã roºie de parcã ar vrea sã-i semnalezeprezenþa dinainte, respiraþia, fostele turaþii,resturile din viaþa cãlãtorilor.

2233

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

23TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

efectul de searã

Din viteza trenuluiRobert Diculescu

Page 24: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

PPrrooppoozziiþþiiaa 11.. Termenul „mascã” are douãsensuri: unul propriu ºi altul figurat.

PPrrooppoozziiþþiiaa 22. Masca în sens figurat, în calitatede „ipocrizie reciprocã” este, aºa cum spune E. M.Forster, „o condiþie necesarã pentru conveþuireasocialã a oamenilor”1.

CCoorroollaarr. Masca în sens figurat este fenomenulde ascundere a acestei ipocrizii necesare ºiinevitabile, mai exact este jocul ascunderii ºi alne-ascunderii, tãinuirea ºi des-tãinuirea a ceea ceeste ascuns.

PPrrooppoozziiþþiiaa 33.. Nu putem nici arãta tot ºi nuputem nici ascunde tot.

CCoorroollaarr 11. Cine aratã tot, cine se exhibã pesine în mod total, cine se aratã complet fãrãmascã, este ori imbecil ori sfânt.

AAddaaooss.. Exemplul clasic ar fi acela al prinþuluiMâºkin din romanul Idiotul de F. M. Dostoievski,care este de fapt în mod succesiv ºi idiot ºi sfânt.Mâºkin începe prin a fi idiot în sensul propriu altermenului, un copil cu probleme de retardmintal, care este trimis la tratament în Elveþia.Aici se însãnãtoºeºte miraculos ºi, pe la douãzeciºi ºase de ani, revine în Rusia, în locurile natale.In Rusia Mâºkin, care pare ca o fiinþã care vinede pe o altã planetã, strãinul absolut2, este unclarvãzãtor, cu o capacitate neobiºnuitã de apãtrunde în sufletele oamenilor, precum are ºi omilã nesfârºitã faþã de destinele triste ºi tragice aleunora dintre ei. Mâºkin este o figurã christicã, aºacum putea aceasta sã aparã în Rusia din a douajumãtate a secolui al XIX-lea. Apoi, în final,confruntat cu o tentativã de omor asupra lui, cuo crimã ºi o nouã crizã de epilepsie, redevineidiotul care a fost la început.

CCoorroollaarr 22. Cine ascunde tot sau încearcã sãascundã tot, sã mascheze tot, este ori Zeu ori pedeplin ipocrit, ipocrizia totalã fiind, la fel ca ºilipsa totalã de ipocrizie, inacceptabilã social.

Zeul, în mod natural, are în sine o infinitatede atribute (Spinoza), dintre care omul cunoaºtedoar douã, res extensa ºi res cogitans, sau Zeulpoate fi gândit în maniera cã anumite dimensiuniale atributelor sale sunt de nepãtruns de cãtreom. Mascarea Zeului ar fi o operaþie inutilã, atâtavreme cât nu se poate pune problema cunoaºteriitotale a lui, a „de-mascãrii” lui, atâta vreme câtpentru noi în El va rãmâne pururea un rest pecare îl numim Deus absconditus. .

În ceea ce îl priveºte pe om, în raport cuexteriorul, de exemplu: fariseismul iudaic,iezuitismul apusean sau felonia bizantinã suntcazuri exemplare de ascundere excesivã faþã deceilalþi, faþã cu valorile morale proclamate verbalºi impuse social.

În al doilea rând, în raport cu interiorul, cupropriul sãu suflet, omul care ascunde prost, caremascheazã prost, devine mãscãrici, iar faptulascunderii devine mascaradã.

AAddaaooss 11.. Politicienii, prin naturaîmprejurãrilor, sunt nevoiþi sã ascundã mult ºiprost, de aceea ei, în genere, „sunt fãþarnici ºi au

chip diavolesc” (Arhiepiscopul Sucevei, PimenZainea, în vara anului electoral 2004, de hramulMãnãstiri Putna, la care au participat preºedinteleºi premierul de atunci al þãrii). Iar o adunare depoliticieni poate fi comparatã cel mai nimerit cuo reprezentaþie de Viflaim.

AAddaaooss 22.. In tragediile antice, „hypokrites” senumea actorul care rãspundea corului cucuvintele Zeului, adicã unul care se pretindea a ficineva care nu era de fapt. Corul era un actorcolectiv care exprima conºtiinþa cetãþii, o voceobiectivã, care nu putea fi nici mascatã ºi nicicontrazisã decât numai eventual de cãtre Zeu. IarZeul o contrazicea uneori, dar numai prinintermediul actorului numit ipocrit. Aºadaripocritul era el însuºi în mod evident, aºa cum îiaratã ºi numele, o fiinþã cu o putere mai micãdecât a Zeului ºi un simplu substrat uman pentrua exprima cuvintele Zeului. Ipocritul antic nuavea o conotaþie eticã, ci doar o denotaþieontologicã. In liturghia creºtinã, de exemplu laepiclezã, când preotul rosteºte: „Luaþi, mâncaþi,acesta este trupul meu...” – el, preotul, joacã rolulipocritului din tragedia anticã, „ipocrit” în sensetimologic ºi ontologic, nu moral. Dacã însã unom oarecare ar încerca sã se dea drept Zeu,inclusiv azi, atunci am avea de a face în modevident cu un ipocrit în sensul patologic altermenului.

PPrrooppoozziiþþiiaa 44.. Masca este efect de personanþã. LLeemmaa 11. În sens propriu, fizic, masca este un

artefact confecþionat din diverse materiale, deregulã derizorii ºi promiscue, reprezentând unchip de om, de animal sau de fiinþãsupranaturalã, de fiinþe reale sau fabuloase, deforþe malefice, cu care cineva îºi acoperã faþa, sprea nu fi recunoscut. Tensiunea intrinsecã a mãºtiieste datã de faptul cã noi trebuie sã ghicim unceva ce existã în spatele ei, un ceva real, simbolicsau alegoric, un chip adevãrat al purtãtorului desemn.

AAddaaooss 11.. Semnificaþia mãºtii este completatãde vocea, cântecul sau strigãtele purtãtorului. Incazul în care masca nu semnificã nimic din ceeace s-ar putea afla în spatele ei, atunci nu maiavem o mascã propriu-zisã, ci o simplã mascã însens fiziologic, cu caracter cosmetic sau mortuar.

LLeemmaa 22.. In limba latinã, masca era numitã cucuvântul persona (sonus – sunet, sonare – a suna,iar per-sonare – sunetul care rãzbate din spatelemãºtii). Persona a însemnat mai întâi mascã deactor, apoi termenul s-a extins treptat ºi asuprarolului jucat de cãtre actor, cu sau fãrã mascã. Cutimpul, în perioada elenismului târziu, termenul atrecut ºi asupra funcþiei îndeplinite de cãtre cinevaîn viaþa de zi cu zi, asupra rolului social,ajungându-se astfel la „persoana” ºi„personalitatea” de astãzi. (În Evanghelii, înVulgata, la pericopa Banul dajdiei, unde se puneproblema dacã se cuvine sã se dea dajdieCezarului sau nu, Iisus, ispitit fiind de cãtrefarisei, este totodatã încurajat ca sã spunã lucruririscante, ca unul ca unul care spune adevãrul fãrã

sã îi pese de oamenii puternici care s-ar puteasupãra, ca unul „care nu cautã la faþa oamenilor”– non respicis personam hominum – Mc, XII, 14).Cu alte cuvinte, aici se spune indirect cãDumnezeu nu cautã la mãºtile oamenilor, ci vedenemijlocit ºi în întregime în sufletele lor.

AAddaaooss 22.. Uniforma în general purtatã decineva, uniforma militarã, sacerdotalã,funcþionãreascã etc. este de fapt o prelungire amãºtii ca rol social, o anexã a mãºtii, care numascheazã faþa ci restul trupului, pentru ca omulîmbrãcat în uniformã sã fie de nerecunoscut caom obiºnuit, sau sã fie recunoscut ca omneobiºnuit.

LLeemmaa 33.. Lucian Blaga, în Orizont ºi stil,utilizeazã termenul „personanþã”3, care poateevidenþia în acelaºi timp ºi adevãrata naturã amãºtii. Pe urmele lui Nietzsche ºi Jung, Blagasusþine cã inconºtientul colectiv comunicã cuconºtientul, ca ºi în cazul arhetipurilorinconºtiente ale lui Jung, în speþã configuraþiainconºtientã a orizontului spaþial ºi temporalinteriorizat „rãsunã” în conºtiinþã, rãzbate lalumina conºtiinþei sub forma mascatã a stilului.Acþiunea de rãzbatere în conºtiinþã este numitã decãtre filosoful român „personare”, iar fenomenulrãzbaterii „personanþã”.

PPrrooppoozziiþþiiaa 55.. În spatele mãºtilor, apolinicul ºidyonisiacul îºi schimbã reciproc rolurile.

Apolinicul ºi Dionysiacul, ca trãsãturi descrisede cãtre Nietzsche cu referire la Grecia anticã4,sunt de fapt determinaþii contradictorii ºiinseparabile universal-umane. Apolinicul maifestatca artã plasticã ºi arhitecturã, este lumina,simetria, echilibrul, frumuseþea ca formos, caplinãtate a formei, luciditatea, avândcorespondenþe psihologice în oniric ºi reverie.Dionysiacul este muzica, poezie fãrã cuvinte,iraþionalã, euforicã, beþie la propriu ºi la figurat,ceva de ordinul tenebrosului orgiastic, rãbufnire ainstinctelor, energie animalicã, desfrânare,urâþenia informã a mãºtii, eliberare de normelemorale sub protecþia mãºtii ºi a anonimatului.

Cele douã trãsãturi, apolinicul ºi dionysiacul,se contopesc în permanenþã ºi sunt inseparabile,aºa cum inseparabile sunt sistola ºi diastola inimiide exemplu.

Apolinicul ºi dionysiacul îºi schimbã înpermanenþã statutul, jucând alternativ rolurile denoumen ºi de phae-noumen, de adevãrata naturãa omului ºi de mascã. În virtutea unei legi decompensaþie psihologicã, apollinicul înfrâneazãperiodic izbucnirile orgiastice ale dionyssiacului,care pot deveni primejdioase, iar dionyssiacul larândul lui înfrâneazã periodic pretenþiile nesãbuiteale raþiunii, care sunt nu mai puþin primejdioase.Un dionyssiac neînfrânat ar putea atrage dupãsine disoluþia Cetãþii, dupã cum un apollinicneînfrânat ar putea atrage dupã sine nemessis-ul,gelozia, mânia ºi rãzbunarea zeilor.

AAddaaooss 11.. În termeni freudieni, s-ar puteaspune cã manifestarea apollinicului este o refulareºi o sublimare a dionyssiacului.

AAddaaooss 22.. Psihologia abisalã, ca o mascã amarilor personaje dostoievskiene urmeazã acelaºiprincipiu de construcþie. Personajele au iniþial oanumitã aspiraþie spre sfinþenie, o nãzuinþãadevãratã a sufletului, pe care societatea oînãbuºã involuntar. Reacþiile ulterioareprãpãstioase ale personajelor (demenþa,alcoolismul sau crima), sunt de fapt, prin ricoºeu,o rãzbunare a sfinþeniei înãbuºite.

2244

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

24 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

eseu

Preliminarii la o fenomenologie a mãºtiimore geometrico explicata

Nicolae Iuga

Page 25: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

2255

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

25TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

PPrrooppoozziiþþiiaa 66.. Mãºtile groteºti purtate desãrbãtorile de iarnã se circumscriu regulii detransformare apolinic – dionisiac ºi îndeplinesc ofuncþie de catharsis.

LLeemmaa 11.. Îngerii, fecioara Maria, Iosif – sfinþifiind – ei nu sunt reprezentaþi prin mãºti, pentrucã sinceritatea, sfinþenia, lumina, nu presupundefel ascundere. Dracii în schimb, da. Plini devicleºug ºi înºelãtori ai oamenilor fiind – ei aumulte de ascuns în mod necesar, iar Moartea esteascunderea însãºi, ascunderea oamenilor, a tuturorfãrã excepþie, precum ºi ascunderea ei însãºi caMoarte.

AAddaaooss.. Moartea este cumva în ordinea firii,pentru cã tot ce este viu, întrucât este finit,trebuie sã moarã. Dar, în acelaºi timp, inclusivMoartea poate sã constituie obiect de exorcizare,pentru cã, dacã viaþa trebuie sã moarã, Moarteanu trebuie lãsatã sã trãiascã.

Modul în care ne reprezentãm „fiinþa” Morþii,sau masca Morþii, trebuie nuanþat puþin. Înrealitate, una dintre deosebirile importante dintreviaþã ºi moarte este ºi aceea cã viaþa ca atare esteo probemã socialã, viaþa noastrã nu este o numaio problemã a noastrã ci ºi a altora, în timp ce

moartea noastrã este o problemã strictindividualã, a noastrã a fiecãruia în raport cupropriul nostru trecut. Noi oamenii nu murimtoþi deodatã ci, vorba poetului, ne ducem rând perând, de aceea Moartea ar fi mai nimerit sã fiereprezentatã ca fiind prevãzutã cu un pumnal saucu o suliþã, cu care ne sacrificã pe fiecareindividual. În acest sens, cu drept a vorbitApostolul Pavel despre „boldul” morþii (bold,adicã þepuºã, la I Corint., XV, 55-56). În limbalatinã, în Vulgata, pentru „bold” este utilizatcuvântul stimulus, care desemneazã o nuiaascuþitã la vârf, cu care boii erau înþepaþi în spate,erau „stimulaþi” ca sã tragã la jug. Faptul cãMoartea este reprezentatã ca fiind înarmatã cusecerã sau coasã are rolul de a hiperbolizagrozãvia ei, de a ne aminti cã moartea poate sãfie uneori nãpraznicã ºi colectivã, cã este posibilsã moarã ºi mulþi oameni deodatã, aºa cum seîntâmplã în rãzboaie, epidemii sau catastrofenaturale.

LLeemmaa 22.. Cei care poartã mãºti groteºti,îndeosebi de draci, de moarte sau de moº,exprimã contrariul, prin raport cu ceea ce este însufletul lor. În sufletul purtãtorului nu se aflã nici

dracul, nici moartea ºi nici precaritãþile bãtrâneþiiomeneºti, ci pot sã existe dimpotrivã, aspiraþiicãtre luminã, cãtre viaþã, cãtre vitalitate. A purtamascã în sens propriu, fizic, rãspunde unei nevoide exorcizare a rãului, de purificare, de catharsis.Privind aceste mãºti, care reprezintã forþe ºi feþeurâte ºi malefice, ne purificãm sufletele de ceeace este urât ºi malefic.

AAddaaooss 11.. În religia islamicã existã un ritualanual de exorcizare, constând în lapidareasimbolicã a lui Satan, la Mecca, la piatra numitãkabba. Putem spune cã noi, creºtinii, exorcizãmrãul, de asemenea periodic, prin faptul cã îiexpunem pe draci la batjocurã, prin hidoºeniamãºtilor.

AAddaaooss 22.. Sã ne reamintim cã fenomenulnumit de cãtre Aristotel „katharsis” (în Poetica,cap. VI) înseamnã stârnirea unor patimi, la fel caºi în medicina homeopatã, cu scopul curãþiriiacelor patimi din sufletul omului. Cel carepriveºte la reprezentarea unei tragedii va încerca,faþã de eroii literaturii de ficþiune care suntobiectul tragicului, douã sentimente: mila ºi frica.Mila faþã de eroii tragici care mor fiind asemeneanouã ºi frica faþã de eroii care mor fiind mai bunidecât noi. Aceste sentimente, numite ºi „patimi”,sunt provocate în sufletul nostru cu scopul de ane curãþi sufletul de ele. Prin curãþirea de patimi,katharsis ton pathematon, noi devenim maiumani.

NNoottee::1 Vezi E. M. Forster, Aspecte ale romanului,

ELU, Bucureºti, 19682 Pavel Evdokimov, Iubirea nebunã a lui

Dumnezeu, Ed. Anastasia, Bucureºti, 2009, p. 121

3 Lucian Blaga, Trilogia culturii, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2011, p. 44-49

4 Fr. Nietzsche, Naºterea tragediei, Ed. Meridiane, Bucureºti, 1978, p. 182 ºi urm.

gândit în cadrul expoziþiei de la PalateleBrâncoveneºti. Proiectul exploreazã tema sacrifi-ciului de sine în scopul creaþiei printr-un videocare capteazã procesul de topire pânã la dispar-iþie al autoportretului din gheaþã al artistului.Un film de 3 minute impresionant, în careasistãm la transformarea acceleratã a subiectuluidin solid – gheaþã, în lichid – apã, mesajul denaturã spiritualã fiind receptat aproape instanta-neu. Originalitatea exprimãrii ºi viziunea per-sonalizatã a actului artistic a creat legãturiemoþionale între artist ºi public, împãrtãºindu-ºireciproc ideile despre viaþã ºi eternitate.Luminiþa Sabãu, curatorul expoziþiei, afirmã cãvideo-ul SacrifIce „prezintã o transformare prinmijloacele sacrificiului simbolic pânã la aban-donarea de sine a subiectului. Aceastã artã carenu e doar un comentariu, dar ceva profund exis-tenþial, înfãþiºând schimbarea ºi devenirea con-stantã. Ceea ce exprimã este în cele din urmaconditio humana – un aspect explorat deÞopescu de multã vreme”. Ritualul simbolic detransformare se împlineºte prin crearea uneiediþii limitate de 50 de exemplare în care a fost

îmbuteliat firicelul de apã din performance-uliniþial. Ediþia este însoþitã de un certificat deautenticitate. Este printre cele mai lungi expoz-iþii ale artistului vernisate anul acesta.Desfãºurarea acesteia simultan cu ediþia a 55-a aBienalei de Artã de la Veneþia a reuºit ca artasculptorului român sã fie admiratã de un publicextrem de divers, de la critici de artã ºi curatoripânã la turiºti ºi simpli iubitori de frumos dintoatã lumea, care l-au cunoscut personal peMihai Þopescu ºi au interacþionat cu arta lui.Acesta este unul dintre aspectele de remarcatîntrucât Veneþia, specialistã de peste 150 ani înorganizarea celei mai importante scene pe carese proiecteazã arta contemporanã, devine timpde ºase luni centrul cu repertoriul cultural celmai bogat ºi diversificat din lume. Bienalaveneþianã este perceputã drept momentul încare se prezintã cele mai importante practiciartistice, cele mai îndrãzneþe concepte curatori-ale ºi inovaþiile în materie de tehnicã, fiind ºirampa de lansare a multora dintre artiºtii con-temporani.

În august Mihai Þopescu ºi-a îndreptat privir-ile spre Germania, invitat fiind sã participe laexpoziþia Das Metadekorativum în Dusseldorf ºiAachener Kunstroute la galeria Hexagone. Înurma participãrii sale la expoziþia de la Kunst

im Hafen, lucrarea Fata cu funda verde dinciclul Anatomia Sticlei, a fost achiziþionatã decãtre Muzeul de Sticlã Hentrich din Dusseldorf.Sculptura a atras atenþia directorului dr. Dedo von Kerssenbrock-Krosigk, cel care a ºivernisat expoziþia.

Prezenþa lucrãrilor în galeriile ºi spaþiileexpoziþionale europene i-au adus lui MihaiÞopescu succes ºi vizibilitate maximã pe piaþade artã contemporanã. Curatorii marilor galerii,artiºti, critici ºi colecþionari privaþi i-au lansatinvitaþii spre a participa la viitoare evenimenteartistice din strãinãtate printre care se numãrãselectarea ºi participarea la Coburg Preis forContemporary Glass 2014, expoziþie de impor-tanþã internaþionalã care se organizeazã o datala 8 ani, expoziþia de la Centrul Cultural AteliezZ din Paris ºi expoziþia pentru La Paroisse deHyères, Franþa, acestea reprezentând doar oparte din proiectele planificate în afara þãrii în2014.

(urmare din pagina 36)

Sacrificiul

Mihai Þopescu Peºte albastru, sticlã, lemn, 2009

Page 26: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Osubtilã exegetã francezã în ale teatrologiei– pe numele sãu Monique Borie – a editatcu aproximativ un deceniu în urmã, la

Paris, o carte despre prezenþa fantomei în teatru.Deºi cartea lui Monique Borie mi-a trecut prinmânã, nu o mai am la dispoziþie – spre a-icomunica editura ºi, deci, nici nu mai pot cita dinea. Prezenþa „personajului-fantomã” era învederatãatât prin funcþiile semantice, cât ºi ca semn(semioticã) al imagisticii teatrale. Parþial, tematicaaceasta a „fantomei în teatru” e reluatã ºi într-oaltã carte a aceleiaºi autoare, tradusã ºi în limbaromânã. E o carte amplu perspectivatã, despreAntonin Artaud (în traducerea Ilenei Littera) –apãrutã la Polirom în 2004. Desigur, secvenþa deaici se limiteazã la filiaþia parþialã a temei, cuestetica lui Antonin Artaud.

Dar, chiar dacã estetica teatralã a lui AntoninArtaud este alta decât estetica vizualizabilã a dra-maturgiei lui D.R. Popescu, în care semiotica –metaforizantã sau nu – poate cãpãta ºi o prepon-deren?ã „expresionistã” –, profunditatea acesteitematici a „Personajului-Fantomã” poate atinge unsubstrat comun de zonã fondatoare.

Dramaturgia lui D.R. Popescu – dar ºi prozalui – poate vorbi despre magie, dar în nici un caznu o propune ca „act artistic” ce ar putea „asimilateatrul unui spaþiu al puterii, dar ºi al primejdiei”(„cu spaimele care însoþesc epifaniile

invizibilului”). Deci din capul locului trebuie sãspunem cã la D.R. Popescu semiotica„Personajului-Fantomã” iese din aria semnuluimagico-religios „activ”.

Reþinem totuºi, din interpretarea lui MoniqueBorie, adecvatã la specificitatea lui Artaud, urmã-toarea frazã, prin care se acrediteazã existenþaobiectivã a „corpului energetic” al fantomei –invizibil în condiþiile apercepþiilor senzoriale(vizuale) ale „corpului fizic”: „De fapt practicilesimbolice mijlocesc confruntarea cu fantomele, cuimaginile venite din lumea nevãzutã”. Pe urmelelui Artaud ºi ale unei lucrãri colective publicate în1968 la Gallimard, sub conducerea lui CharlesMalamond ºi Jean Pierre Vernant, intitulate Corpde dieux, exegeta francezã asimileazã la rându-i„corpurile energetice” ale oamenilor ce, prinmoartea fizicã, ºi-au pãrãsit „corpurile materiale”,cu „corpurile zeieºti” incarnate ca „oameni” –vorbind despre „paradoxul corpului vizibil” („careeste formã”) –, ºi al „corpului invizibil”, ce sepoate manifesta ca „suflu, energie, strãlucire,luminozitate, glorie, splendoare”. Pentru o aseme-nea înþelegere – dupã Vernant – „trebuie sã înlã-turãm – precizeazã ºi Monique Borie – n. n. –ecranul culturii occidentale, prizonierã a viziuniicorpului fizic ºi sã înþelegem cã acesta e un <corplocuit>”. Aceastã viziune ne încredinþeazã concep-

tului personal de realism fenomenologic lãrgit, pecare îl folosesc pentru prima oarã aici, în acestarticol despre „personajul-fantomã” la D.R.Popescu – concept ce poate fi deplin întemeiat.Dramaturgia lui D.R. Popescu nu propune,spuneam, activarea, prin tehnici magico-regizoralespecifice, a puterilor „oculte”, ale „corpurilorzeilor” ce locuiesc corpul fizic al omului – cireprezentarea lor aidoma, prin corpuri fizice.

Or, de aici înainte, noi ne susþinem conceptulpersonal de realism fenomenologic lãrgit – întemeiul unui anume postulat teosofic, adoptat înultimul roman al vieþii sale ºi de Mircea Eliade –,cã dacã memoria lumii fizice a omului apare însecreþia subconºtientului din visele acestuia ca„fantomaticã”, memoria „subconºtientã” a „cor-purilor energetice” eliberate din corpul fizicdevine, ca memorie a fostei cogniþii senzoriale, omemorie „fizicalizatã”, adicã tri-dimensionalã (ºicoloratã) „ca în viaþa pãmânteanã”.„Tridimensionalul” se obþine „în incinta” ener-geticului bi-dimensional – iar pentru înþelegereaacestui fapt aduc spre exemplificare laserul, acãrui constituþie e „energeticã” – deci bi-dimen-sionalã – dar imaginile proiectate înlãuntrul sãudevin tri-dimensionale. Deci, apariþia „person-ajelor-fantomã” în propriile lor „corpuri fizice”, înliteratura lui D.R. Popescu þine, în cele mai multecazuri (ºi vom exemplifica în care) de un realismfenomenologic lãrgit ºi nu de un regim metaforic.Personajul-Fantomã prelungeºte existenþialismuldramatic al fiinþei particulare, dar ºi al fiinþei uni-versale „particularizatã” în individualitãþi – ºi nu enicidecum „trucaj” literar.

În proza – ca ºi în teatrul lui D.R. Popescu – s-ar putea deschide o largã pârtie de siaj, cu multi-ple orizonturi, privind nu simplu, prezenþa, cifuncþia pe care o lãrgeºte de cele mai multe oritragic personajul-fantomã. Nici în privinþaFantomei bãtrânului Rigã din Hamlet nu se poatespune cã acest personaj – chiar dacã laShakespeare apare ca nãlucã – e o prezenþã„metaforicã”, întrucât Fantoma e factorul caredeclanºeazã întreaga acþiune, cu urmãrile ei cata-strofale pentru un întreg regat. (Acuza Fantomeideclanºeazã scormonirea endemicei putreziciunimorale.)

Prezenþa „Fantomei” reneagã, literar, utopia, caspecie dedicatã unei lumi imaginare. Deci iatã oprimã categorie în care putem încadra prezenþapersonajului-fantomã: realismul fenomenologic lãr-git, perceput din punct de vedere auctorialintuitiv, ca orizont de cunoaºtere trans-senzorialã.Nu ne putem referi, în acest articol, la toateexemplele pe care ni le furnizeazã proza ºi teatrullui D.R. Popescu. Destul sã spunem cã în aceastãcategorie intrã, de exemplu, duhul lui Paraschiv,personajul sosit mort dintr-un rãzboi strãin încare luptase ca mercenar – ºi care îºi întâmpinã,în cimitir, propriul coºciug ºi asistã la propriaînmormântare, în romanul Întoarcerea tatãluirisipitor, ce apãrea în 2009 la Editura ScrisulRomânesc din Craiova. Sau, în teatru, Pelican dinpiesa Pianul (în volumul Sãptãmâna cu o mie ºiuna de nopþi, apãrut în 2004 la Editura Caron,Bucureºti). Sunt doar douã exemple mai recente.

În cu totul altã categorie literarã vor intra fan-tomele morþilor din satul sãsesc depopulat – dindrama Pastorul saºilor – care ies ºi ziua de subcrucile mormintelor, fac promenade pe aleile cim-itirului ºi hotãrãsc sã înfiinþeze sub pãmânt„Republica Morþilor”. Aici avem de a face, într-adevãr, cu orizontul “figurat” al unei utopii liter-are. Inserþia naraþiei în planul metaforic al utopiei– deºi nerealistã – se implicã unui acelaºi orizontdureros-dramatic, al celor vii.

Deºi nerealistã stricto senso (adicã factologic),

2266

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

26 TRIBUNA • NR. 272 • 1-15 ianuarie 2014

Personajul „fantomei” în literatura lui D. R. Popescu

Jeana Morãrescu

Mihai Þopescu Portret albastru cu barcã, sticlã, metal, 2009

Page 27: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

2277

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

27TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

utopia sporeºte tensionar dramatismul existenþialdin planul realului. Ea începe (cel puþin în pieseleºi prozele lui D.R. Popescu) acolo unde tensiunearealului îºi epuizeazã mijloacele de autocuprinderereflectorie. Graniþa dintre utopie ºi stilisticarealistã a adevãrului ontic al Fantomei e uneorifoarte subþire – ºi mã îndoiesc cã mulþicomentatori critici o vor putea realmente sesiza.Pianul, de exemplu, le va apãrea multora ca outopie, de vreme ce eroina continuã sãconvieþuiascã, în vechea ei locuinþã, cu fostulcompanion de viaþã – care – deºi mort, nu aconºtientizat aceasta ºi crede în continuare cãtrãieºte printre „vii” – iar ea „îl simte”, încontinuare, ca pe „un viu” ºi a gãsit canalul decomunicare cu el. Poezia care se naºte din aceastãcomunicare-comuniune, pãrelniceºte în adevãrînariparea imaginarã a unei utopii. În realitate,avem de a face cu interceptarea unui „caz” derealism fenomenologic lãrgit, pe care numaimarile intuiþii auctoriale îl capteazã, ca apropiereºi asimilare a unei realitãþi invizibile omului„normal”. (Atunci când e la spital, eroina nu îºimai regãseºte companionul – semn cã el era„legat”, din vechi motive interioare, de un anumitspaþiu-sãlaº).

Diferenþa dintre utopia literarã ºi realismulfenomenologic lãrgit se poate evalua prin con-fuzie ca utopie ºi în Epistola cãtre Englezi, undechiar existã, ca procedeu stilistic, o oarecare mix-turã de realism lãrgit trans-senzorial ºi un grãunte„utopic”.

În aceastã Epistolã cãtre Englezi – piesa ultimãdin volumul cu acelaºi titlu (Scrisul Românesc,2010) – personajul-regizor Iacob Brozde seprãbuºeºte lovindu-se cu capul de caldarâm, întimpul avanpremierei unui spectacol stradalinteractiv, inspirat de fundamentala interogaþieshakesperianã din tragedia lui Hamlet – spectacolîn care intenþiona sã punã în antitezã artificiosuldelirant-senzorial al „fericirii” plãcerilor lumeºti(mergând pânã la dionisiac) – cu „sacralitatea”interioarã a minþii ºi sufletului uman. În spital, elintrã în conflict de idei cu medicul care îlîngrijeºte – ºi care considerã cã actele umane suntsupuse întunericului iraþional al sexualitãþii,întrucât impulsurile acesteia sunt ºi imprevizibileºi irepresive. Teza medicului pare sã izbândeascãîn lumea aceasta, a oamenilor „carnali” – întrucâtel îi va seduce regizorului soþia, în pofidaîncercãrilor acesteia de rezistenþã prin„autoînºelare” în privinþa unei încolþiri de dorinþãsexualã nouã.

Ca ºi Hamlet, personajul-regizor e adânc mãci-nat de morbul îndoielii – atât a posibilitãþii decunoaºtere a adevãrului din lãuntricitatea alterului– în speþã „credinþa” soþiei – cât ºi a strategieitezei sale artistice. Prelungirea suferinþei în sanato-riu se va finaliza prin „moarte”. Psihologic, eltrãieºte însã, încã viu fiind, moartea interioarã,repetatã prin sindromul, mereu revenit, alîndoielilor. Moartea cãtre care era trimis prinþuldanez însuºi, prin rugãmintea scrisorii unchiuluisãu Claudius, regele fratricid, cãtre omologul sãuenglez. Dacã pe patul de spital presentimentulmorþii cuprinde deopotrivã fricã ºi scârbã (faþã deideea trupului degradat ca leº) – momentul final,simultan trecerii „dincolo”, rãstoarnã brusc teza„Sexului-Dumnezeu” ce postulase trupul carnal caunic mandatar al vieþii. Simbolic, Anglia – consid-eratã, în unele vechi legende, Þarã a Vieþii fãrã demoarte, devenitã prin Epistola lui Claudius o Þarãa Morþii – îºi redobândeºte aura legendarã primor-dialã – cãci în momentul în care a murit pe patulsanatoriului, regizorul Iacob Brozde se trezeºte înAnglia perioadei lui Shakespeare, la Teatrul „TheGlobe”, unde îl întâmpinã actorul Burbage ºi apoichiar Shakespeare (ce-i cere informaþii despre

„ieºirea din þâþâni a României”) ºi unde era aºtep-tat sã-ºi monteze spectacolul. Regizorul setrezeºte ºi se comportã, în spaþiul sufletelor ce aufost purtãtoare de trup – ºi care i se aratã la fel ºiacum! – în modul cel mai firesc: crede cã adepãºit handicapul bolii ºi s-a fãcut bine: „…tre-buie sã recunosc, o boalã ciudatã sau ba, m-afãcut sã cred cã voi da ortul popii! Bine cã amscãpat. Bine cã s-a întâmplat minunea ºi am ajunsteafãr la Londra!”. Ceva din viaþa cea pãmânteanãîºi continuã prezenþa, însã, ºi aici: îndoiala – ca otraumã ce va apãrea mereu ºi mereu ucigãtoare!Viaþa psihicã profundã a personajului îºi continuãdeci fluxul „trãirii” din „pragul” Trecerii.

Sã reþinem, însã, situaþia arealei „foºtilor” caree cu totul alta, în cazul regizorului Iacob Brozde:el nu revine, nostalgic, în lumea pãmânteanã: eleste o Fantomã ajunsã „la ea acasã”, în universul„pur” al Fantomelor – care menþine, „mimetic”,comportamentul cândva pãmântean. „UniversulFantomelor” este universul Memoriei umane, sto-cate. (La propriu ºi nu la figurat!) Memoriaumanã, stocatã prin intermediul – dar, dincolo deel – creierului material. Memoria umanã stocatãîn neperisabilitatea ei energeticã, atunci când sedistruge „suportul” creierului material. Din acestpunct de vedere, prezenþa conºtiinþei de sine aregizorului, prelungitã fãrã pauzã „dincolo”, e –fenomenologic – surprinsã într-un realism lãrgit.Parþial, þine de utopie doar prezenþa lui instanta-nee la teatrul „The Globe”. Spun „parþial”

deoarece în trecerea fiinþei individuale „dincolo”,un rol major îl are „arealul” ei interior ºiobsesivul imaginar al acestuia, din timpul vieþiipãmântene. „Artefactul” dramaturgic ca artefactutopic e, în cazul de faþã, minim.

Tot la D.R. Popescu vom întâlni adesea ºiprezenþa invizibilã a Fantomei – prin manifestãrileei energetice, precum ar fi curenþii de aer, saumiºcarea perdelelor, fãrã cauze exterioare care sãle provoace. Dau ca exemplu acest tip demanifestare în piesa Cucul de fier (EdituraPalimpsest, Bucureºti, 2004) – unde acesteimprimãri „scenografic-cinetice” se produc în pre-momentul descoperirii celor douã victime ucise ºiacoperite: „bancherii” magnaþi ai „tranziþiei”capitaliste din România – Pãun ºi Dimache – carenu întâmplãtor în substratul „mitic” al unei tragi-comedii oarecum parodice îi interpretaserã într-unspectacol, liceeni fiind, pe cei doi „turnãtori”shakespearieni nedespãrþiþi – Rosencrantz ºiGuildestern.

Mihai Þopescu Fata cu panglicã verde, sticlã, 2010

Page 28: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

OOppeerraa AAiiddaa…… uunn ssccuurrtt ccuurrrriiccuulluumm vviittaaee

Dupã un adevãrat lanþ de succese cu a douatrilogie operisticã – Rigoletto (1851), Il Trovatore(1853), La Traviata (1853), în continuare urmândBal mascat (1859), Forþa destinului (1862) ºi DonCarlos (1867), Giuseppe Verdi atinge, la cei cinci-zeci ºi patru de ani ai sãi, nivelul superior de con-sacrare artisticã la nivel european. Urmãtoareaoperã – Aida (1871), deschizãtoare a urmãtoruluideceniu al vieþii ºi activitãþii componistice, relevão nouã calitate a statutului sãu artistic: GiuseppeVerdi atinge nivelul unui succes intercontinental.

Aida, una dintre cele mai grandioase operescrise de Giuseppe Verdi, a vãzut pentru primaoarã lumina rampei în 24 decembrie 1871.Compusã special pentru inaugurarea Operei dinCairo ºi pentru sãrbãtorirea încheierii lucrãrilorCanalului Suez, lucrarea trateazã un subiect orien-tat istoric ºi inspirat din imaginarul EgiptuluiAntic. Nu era nicio noutate ca în centrul acþiuniisã fie situatã dragostea interzisã dintre Aida,prinþesa Etiopiei, devenitã sclavã ºi comandantulgãrzilor Radames. Fiind antepenultima sa lucrare,mãestria compozitorului se reflectã printr-o pliereperfectã a unei muzici explicit romantice pe unlibret exotic. Deºi mai pãstreazã câte ceva dinconvenþionalismul italian, natura subiectuluiimprimã atmosferei operei un suflu nou prinaerul oriental pe deplin oglindit atât de muzicãcât ºi de scenografie, a cãrei limitã o reprezintãdoar imaginaþia ºi resursele regizorului. Scrisã înpatru acte, opera are, în principiu, o duratã depeste douã ore (sonoritate continuã), însã datoritãmultitudinii momentelor foarte bine construite,are capacitatea de a capta atenþia publicului peperioada întregii sale desfãºurãri. Dupã Aida,Verdi abordeazã creaþia lui Shakespeare ºi maicompune doar douã lucrãri pe douã texte ale cele-brului englez – opera-dramã Otello (1887), urmatãde ultima sa lucrare – opera comicã Falstaff(1893).

DDiirriijjoorruull DDaavviidd CCrreesscceennzzii:: eenniiggmmaa ssuunneettuulluuiivviiuu ººii sseeccrreettuull ccoooorrddoonnããrriiii ppeerrffeeccttee

Aida se înscrie în lungul ºir de opere italienedeþinute de repertoriul Operei din Cluj ºi esteuna dintre cele mai îndrãgite capodopere verdi-ene. A trecut ceva timp de când nu am mai auzitun spectacol de Aida atât de bine interpretat deîntregul colectiv ca ºi cel din 15 ianuarie 2014.Fiind o lucrare dificilã, mai ales în ceea cepriveºte scenografia ºi nu în ultimul rând regia,coordonarea perfectã a scenelor de grup, dar ºirealizarea unei dinamici scenice coerente ºi justifi-cate de subiectul însuºi se impun drept cerinþe deo importanþã primordialã în asigurarea uneireuºite. Mai mult decât atât, spre deosebire deoperele timpurii, aici orchestra devine membrudeplin al întregului ansamblu artistic, depãºind înmod vizibil rolul de “chitarã” de acompaniament.Dirijorul invitat, David Crescenzi, a reuºit sã con-ducã orchestra cãtre realizarea unui sunet plin,însufleþit într-un mod foarte nuanþat de un suflu

emoþional viu ºi credibil. Spre deosebire de altespectacole, unde expresia pur instrumentalã asunetului ca întreg pãrea sã fi fost tratatã într-unmod mai puþin implicat, maestrul italian reuºeºtesã edifice prin partida orchestralã imaginea sur-prinzãtoare a unui personaj suplimentar al acþiu-nii. Exceptând micile decalaje din actul întâi ºistridenþele alãmurilor din celebrul marº alEgiptului din actul al II-lea, se poate afirma cãorchestra s-a prezentat în una din ipostazele eiperformante.

În Aida, corul deþine rolul de “personaj colec-tiv”, evoluþiile de ansamblu marcând momentele-cheie ale dramaturgiei operei. La fel ca ºi în operaNabucco (1842), importanþa corului depãºeºtelimita unei atitudini tradiþionale, astfel fiind nece-sarã suplimentarea puterii sonore ºi a volumuluivocal în vederea elaborãrii unui sunet puternic ºiplin. Foarte bine pregãtit de dirijorul CornelFelecan, corul reuºeºte o impresionantã realizare aexigenþelor impuse de partiturã, de la dinamicãpânã la acutele dificile din actul al III-lea. A fostde remarcat ºi sincronizarea perfectã dintre cor ºiorchestrã, lipsa decalajelor majore între ansam-bluri, dar ºi interacþiunea între orchestrã ºi soliºtisemnificativ îmbunãtãþitã faþã de prestaþiile ante-rioare.

RReeggiizzoorruull AAnngghheell II.. AArrbboorree îînnttrree eexxoottiissmm ººiiggrraannddooaarree

Semnatã de Anghel I. Arbore, regia aduce înprim plan atmosfera exoticã al Egiptului Anticaflat în perioada lui de glorie. Scopul concepþieiregizorale s-a concretizat în special pe re-inter-pretarea unui ºir de imagini, aparent uzuale, alegrandorii ºi în egalã mãsurã ale splendorii opu-lente, una bogatã în coloristicã solarã, triumfalist-imnicã, a Egiptului Antic. Încã de la ridicareacortinei, acþiunea a fost orientatã ºi axatã pe oacumulare continuã de tensiune dramaticã,potenþialul scenic-dramatic nefiind risipit înmomente “moarte”.

Actele I ºi II prezintã o atmosferã de sãrbã-toare în care culoarea dominantã este evidentauriul. Marile temple egiptene sunt sugerate prinpanouri înalte, pe care sunt pictate imagini bidi-mensionale ale frescelor cu faraoni ºi zei, iar înpartea din spate a scenei a fost amplasat tronulRegelui. Actul al III-lea aduce o schimbare a regis-trului imagistic. Spaþiul plin de solemnitate,maiestuozitate ºi pompã regalã este substituitprin imaginea dezolantã a câtorva fragmentedintr-o statuie egipteanã risipite haotic pe scenã.Schimbarea momentului zilei pe parcursul acestuiact este sugeratã de proiectarea unui apus urmatde imaginea lunii pe o pânzã din interiorulscenei. Aceste elemente sunt noi, întrucât în mon-tãrile anterioare decorurile acestui act erau,eufemistic vorbind, minimaliste. În actul IV, scenasubteranei, în locul unui element organic, focul,apare un element desprins parcã din estetica post-modernã a kitsch-ului: acele candele confecþionateparcã din plasticul încã inexistent în Antichitate.

Coregrafia din actele I ºi II conceputã de

Gabriela Taub-Darvaº prezintã un dans în stilegiptean care are funcþia de a susþine coerenþaregiei. Asocierea baletului cu ample pãrþi orches-trale oferã o anumitã diversitate imagisticã operei,dar ºi o necesarã “pauzã” de divertisment în careprimeazã vizualul. Costumele balerinilor, deºidestul de sumare, s-au integrat frumos în imagi-nea de ansamblu a regiei contribuind astfel ladiversificarea ºi nuanþarea sugestivã a spectacolu-lui.

IInnddiissppeennssaabbiillii,, nneecceessaarrii ººii iinneevviittaabbiill îînn pprriimm-ppllaann:: ssoolliiººttiiii

SSoopprraannaa SSoorriinnaa MMuunntteeaannuu ((AAiiddaa))

Rolul titular al operei, prinþesa-sclavã Aida, afost interpretat de soprana Sorina Munteanu, invi-tatã de la Opera din Bucureºti. Solista s-a impusde la început prin expunerea unor acute într-unpiano absolut perfect, expresiv, uluitor de binenuanþat. Aria Ritorna Vincitor din actul I a fostarticulatã ca o evoluþie în egalã mãsurã vocalã,precum ºi pur dramaticã. Expresivitatea ariei com-pleteazã ºi stimuleazã într-un mod convingãtortranspunerea în rol a unei cântãreþe expresive,sensibile, foarte bine pregãtitã din punct devedere tehnic. Deºi soprana nu exceleazã dinpunct de vedere vocal în registrul mediu, mãies-tria acesteia este vizibilã în abordarea ºi susþinereaacutelor. Nu îmi pot aminti acute atât de pline ºistrãlucitoare cântate cu atât de multã sensibilitateºi simþ teatral. Accentele spinto-dramatice dinvocea Sorinei Munteanu o plaseazã în acea cate-gorie a sopranelor, capabile sã construiascã unpersonaj pe cât de complex, tot pe atât de veridic.Vocea sa consistentã ºi penetrantã îi permite sãiasã în evidenþã ºi în timpul ansamblurilor. Deºicântã împreunã cu corul, vocea solistei estesusþinutã printr-un suflu amplu ºi nu se pierde înmulþimea de timbruri vocale, ci îºi pãstreazã sin-gularitatea insolubilã. Unul dintre cele mai fru-moase momente ale rolului sãu le-a constituitduetul cu Amneris din actul al II-lea în care aceas-ta din urmã îi descoperã dragostea pentruRadames. Potrivirea ºi sincronicitatea dintre celedouã cântãreþe a fost extraordinarã, fiecare con-struindu-ºi personajul în contrast cu celãlalt. Acest

2288

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

28 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Carla Maria Bãlan & Oleg Garaz

O re-lecturã a unui “ºlagãr”:Aida de Giuseppe Verdi

muzica

Tenorul Sorin Lupu în rolul Radames

Page 29: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

2299

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

29TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

duet, realizat prin acumulare dramaticã treptatã, oînfãþiºeazã pe sopranã ca având o atitudine umilãîn faþa rivalei sale în dragoste. Nu doar joculactoricesc inspirã supunere, ci ºi intonaþia ºigradul de acoperire al vocii care fluctueazã treptatde la piano la forte ºi înapoi printr-un legatodesãvârºit. Sfârºitul operei o aduce din nou înprim plan pe Aida aflatã împreunã cu Radames.Cei doi interpreteazã duetul O terra, addio, încare prin vocile perfect controlate ºi susþinute ceidoi exprimã resemnarea la ideea unei morþi imi-nente care îi aºteaptã.

Sunt puþine soliste care reuºesc sã îºi con-tureze personajul cu atât de multã emoþie ºi sensi-bilitate ºi în acelaºi timp sã impresioneze printehnica vocalã, însã Sorina Munteanu le reuºeºtepe ambele, împletindu-le în elaborarea uneiprestaþii unice ca valoare artisticã. Spre deosebirede interpretarea Aidei de Ala Cheptini din lunaoctombrie 2013, sopranã invitatã ºi ea de laBucureºti, prestaþia Sorinei Munteanu a fost multmai caldã, identificarea ei cu personajul fiind real-izatã aproape perfect.

TTeennoorruull SSoorriinn LLuuppuu ((RRaaddaammeess))

Marea surprizã a serii a constituit-o pentrumine tenorul Sorin Lupu. ªtiam deja cã vocea luireuºeºte sã acopere un repertoriu destul de diver-sificat, de la rolul liric al lui Alfredo din LaTraviata ºi Ducele de Mantua din Rigoletto deGiuseppe Verdi pânã la cel dramatic al lui Turidudin Cavaleria rusticanã de Pietro Mascagni.Trecerea de la liric la dramatic este pentru oricaresolist una “aventuroasã” ºi presupunând o bunãdozã de curaj, întrucât nu puþini sunt cei care ºi-au pierdut vocea în aceastã încercare. Beneficiulunui asemenea salt este însã semnificativ în cari-era unui solist, deoarece acesta are ºansa de a-ºimãri într-un mod considerabil numãrul de roluriabordabile. Dupã ce i-am putut remarca evoluþiaîn numeroase producþii, nu m-aº fi aºteptat carolul lui Radames sã constituie în interpretarea luiSorin Lupu o surprizã pentru mine.

Încã de la primele note, însã, tenorul m-aimpresionat printr-o voce puternicã, impregnatãde accente spinte, departe de lirismul cantabil lacare, cunoscându-l pe tenor, mã aºteptam. Chiarîn prima arie a lui Radames, Celeste Aida, amputut remarca, surprinzãtor, o voce capabilã sãinterpreteze un rol de o asemenea anvergurã. M-aimpresionat legato-ul aproape ideal, claritateavocii, volumul vocal, penetranþa dinamicã ºi tim-bralã, dar poate mai presus de toate precizia ºisiguranþa abordãrii acutelor deloc uºoare de lafinalul ariei. Trecerea de la momentele de forte lacele de piano a fost realizatã cu eleganþã ºiaparentã uºurime. Progresul vocal, mai mult decâtevident al interpretului, înfãþiºeazã parcã o vocenouã, foarte bine pregãtitã, o tehnicã vocalã viz-ibil îmbunãtãþitã ºi o însuºire temeinicã a rolului.Desigur, acest fapt se datoreazã, poate, ºi turneu-lui realizat toamna trecutã de cãtre Sorin Lupu cuacest rol în strãinãtate. Dacã nesiguranþa scenicãpoate fi disimulatã, nu acelaºi lucru se poatespune despre cea vocalã. Se poate observa uºor cãrolul îndelung lucrat i-a conferit tenorului o sigu-ranþã a vocii cu totul aparte, pe care personal nuam vãzut sã o mai fi afiºat într-un alt spectacol.

Þin sã subliniez un aspect pe care eu îl consi-der de o importanþã crucialã în actul artistic ºianume puterea de transpunere ºi identificare aunui solist cu fiecare personaj interpretat. Trebuiesã recunosc cã deºi nu mulþi sunt cei care reuºescsã particularizeze fiecare rol, Sorin Lupu ademonstrat în acest spectacol cã maturitatea artis-

ticã ºi experienþa i-au oferit aceastã capacitateextrem de importantã pentru un solist. Un altaspect care m-a impresionat a fost potrivireavocalã ieºitã din imaginea uzualã a tenorului cusoprana. Nu este neobiºnuit (din pãcate) ca unuldintre soliºti sã depãºeascã cu mult posibilitãþilevocale ºi tehnice ale celuilalt, însã aici nu a fostcazul. Deºi a putut fi remarcatã o anumitã“urmã” de lirism în vocea tenorului, acesta ofoloseºte pentru conturarea pãrþilor sensibile,cantabile, precum duetul cu soprana din actul IV.Aici vocile lor se contopesc în cel mai emoþionantºi liric moment al operei, prin care cei doi îºi iauadio de la viaþã ºi rememoreazã momentele înãlþã-toare ale iubirii lor. Jocul scenic l-a stimulat într-un mod vizibil pe tenor în conturarea veridicã apersonajului. Cu acest spectacol Sorin Lupu ademonstrat cã se aflã în apogeul carierei sale ºi cãîncã ne mai rezervã surprize.

MMeezzzzoossoopprraannaa AAnnddrraaddaa NNaaºº ((AAmmnneerriiss))

Vreau sã mã opresc ºi asupra dificilului rol allui Amneris interpretat de mezzosoprana AndradaNaº. Fiind o interpretã obiºnuitã cu rolurile verdi-ene, cântãreaþa posedã o vastã experienþã scenicãnu doar pe scena Operei din Cluj, ci ºi pe sceneledin strãinãtate. O putem numi o “mezzosopranãverdianã” întrucât repertoriul ei cuprinde roluriprecum Ulrica din Bal mascat, Azucena dinTrubadurul ºi dificilul rol al prinþesei Eboli dinDon Carlos. Nici în acest rol prezenþa ei nu estenouã, însã nivelul interpretãrii cunoaºte în acestspectacol un salt impresionant, mai ales datoritãvocii frumos omogenizate. Este cunoscut faptul cãprocesul de dezvoltare al unei voci de mezzoso-pranã este mai dificil decât cel al unei soprane,motiv pentru care aceastã tipologie vocalã înforma ei absolutã, aproape perfectã este destul derar întâlnitã.

Debutul vocal al rolului a surprins printr-ovoce puþin “ºtearsã”, însã pe parcursul evoluþieitimbrul vocal parcã se esenþializeazã, vocea îºigãseºte locul ei ºi reuºeste astfel sã treacã pesteacel moment oarecum nefavorabil al începutului.Evoluþia ei faþã de spectacole anterioare este unaconsiderabilã ºi se reflectã cu precãdere în cali-tatea interpretãrii vocale. Asemeni tenorului SorinLupu, vocea mezzosopranei cunoaºte o nouãtreaptã în dezvoltare, în stabilizare ºi în siguranþaemisiei. Chiar ºi susþinerea vocii atinge un nounivel, frazele devin frumos ºi corect conturate,lãsând impresia unui cânt lejer executat cu ceamai mare uºurinþã. Cel mai “descoperit” momental rolului este duetul cu Aida din actul al II-lea încare se relevã dragostea sclavei pentru Radames.Am fost impresionatã de modul în care mezzoso-prana s-a folosit de un joc scenic cameleonic pen-tru a afiºa o voce învãluitoare cu grave potenþateºi acute puternice, pline de volum ºi consistenþãvocalã. Un moment care ilustreazã profunda mu-zicalitate ºi sensibilitate a mezzosopranei estescena din actul IV, care reflectã frãmântãrile inte-rioare ale lui Amneris în legãturã cu trãdarea deþarã a lui Radames. Emoþia transmisã de solistã aatins punctul culminant într-o supraacutã, lejer ºiimpecabil intonatã ºi m-a convins cã acesta a fostunul dintre spectcolele în care Andrada Naº a arã-tat adevãrata valoare a talentului sãu artistic.

BBaarriittoonnuull OOlleegg IIoonneessee ((AAmmoonnaassrroo))

Una dintre cele mai de valoare voci ale Opereidin Cluj este baritonul Oleg Ionese, interpretulcãruia i-a fost încredinþat rolul Amonasro. Deºi

rolul este relativ mic, nu se pot trece cu vedereamultiplele calitãþi artistice ale solistului. Vocea luidemonstreazã o solidã tehnicã vocalã, o expresivi-tate caldã, sensibil ºi inteligent nuanþatã, un suflulung, susþinut ºi puternic. Punctul culminant alrolului îl reprezintã duetul cu Aida din actul al III-lea. Vocea reflectã o evidentã ºi profundã maturi-tate artisticã ºi scenicã. Mi-a plãcut aici jocul sce-nic convingãtor, ireproºabil prin care Amonasro odeterminã pe Aida sã îi smulgã lui Radames secre-tul drumului ales de armata egipteanã. Ampla saexperienþã în mari roluri verdiene precumRigoletto din opera cu acelaºi nume, GiorgioGermont din La Traviata, sau baronul Scarpia dinopera Tosca de Giacomo Puccini, i-au oferit bari-tonului o mare siguranþã ºi egalitate a vocii dar ºio impresionantã putere de a se transfigura pentrucâteva ore în personajul interpretat. Este unul din-tre puþinii artiºti care reuºeºte nu doar sã con-tureze ºi sã particularizeze fiecare personaj caatare, ci chiar ºi în interpretarea multiplã a unuirol valenþele atribuite acestuia sã fie mereu altele,izgonind orice posibilã urmã de rutinã artisticã.

BBaassuull PPeettrree BBuurrccãã ((MMaarreellee PPrreeoott RRaammffiiss))

Petre Burcã l-a interpretat pe Marele PreotRamfis. Genul operistic în care basul exceleazãeste cel de operetã, dat fiind talentul sãu nativ decomediant. Deºi rolul din Aida nu îi oferã aceleaºiprovocãri precum cele din Bãrbierul din Sevilia deRossini sau Liliacul de Johann Strauss-fiul, basulreuºeºte sã redea personalitatea unui mare preotprintr-o voce gravã, bogat timbratã, ºi satisfãcândcu succes exigenþele rolului.

CCoonncclluuzziiii ooppttiimmiissttee îînnttrr-oo rreeaalliittaattee ddeellooccppoottrriivviittãã

Elementul de noutate vizibil în aceastãmontare constã în realizarea cu success a unuispectacol unitar dincolo de orice critici, observaþiisau obiecþii referitoare la detaliu. Soliºtii s-au com-pletat extrem de bine, contribuind împreunã lailustrarea unora dintre cele mai frumoase paginiverdiene. Nu se poate spune aici cã un nivel artis-tic înalt a fost insuflat de un anume solist sausolistã, ci tind sã afirm cã fiecare dintre ceiprezenþi pe scenã ºi-au folosit atât abilitãþiletehnice, cât ºi pe cele artistice spre a realiza unprodus final de valoare. Deºi publicul nu aumplut sala ca la alte spectacole (de exemplu, Balmascat din octombrie sau Spãrgãtorul de nuci dindecembrie ale anului trecut), acest fapt nu maipoate fi explicat, ca în alte ocazii, prin carenþeleconcepþiei sau ale realizãrii scenice. Chiar din con-trã, prin fiecare montare din ultimul an de activi-tate, colectivul Operei Române din Cluj confirmão datã în plus propriul crez renãscut atât în inde-pendenþa, cât ºi în superioritatea autenticitãþiiartistice, într-un context nu neapãrat prielnic pen-tru cultivarea unor asemenea convingeri.

Page 30: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Finalul anului 2013 m-a adus în onorantaposturã de prezentator la douã memorabileconcerte de jazz þinute la Cluj. Ambele

invitaþii au venit din partea protagoniºtilor.Prima solicitare-invitaþie fu enunþatã de TeodoraEnache. Temerea cã frecvenþa cu care ea aevoluat la Cluj pe parcursul ultimilor ani arputea determina o oarecare indiferenþã dinpartea publicului s-a spulberat rapid: salaColegiului Academic (fosta Casa Universitarilor,redevenitã sediul concertelor FilarmoniciiTransilvania) se umplu pânã la refuz cuspectatori cât se poate de receptivi (nu maivorbesc cã printre aceºtia s-au numãrat ºipersonalitãþi venite de prin alte pãrþi, deexemplu, generosul promotor al artelor SergiuDoru, iniþiator al Festivalului de Jazz de laCastelul Bran, sau vechii jazzofili braºoveniDoru Ion Brana ºi Radu Popeia). Deºi sunã atruism, nu pot eluda realitatea cã succesulconcertului a rezultat din fericita conlucrareîntre factorul organizatoric ºi cel artistic.Referitor la primul element, am apreciat spiritulde iniþiativã ºi capacitatea managerialãdemonstrate, încã o datã, de Diesel Events, subpatronajul lui Mircea Buteanu. Opþiuneaacestuia pentru o întreagã searã susþinutã deTeodora Enache în duo cu ghitaristul/pianistulamerican Stanley Jordan s’a dovedit a fi cât sepoate de inspiratã.

Urmãrisem cariera Teodorei încã de pe cândera studentã la Facultatea de Matematicã aUniversitãþii ieºene ºi de-a lungul anilor sãi de„ucenicie jazzisticã”, giratã de maestrul JohnnyRãducanu. ªi iatã cã, în prezent, tenacitateaieºitã din comun a vocalistei moldave dãremarcabile rezutate artistice. Dupã cum s’avãzut (ºi aplaudat) la Cluj, interpreta a atinsacel nivel de maturitate care sã-i permitã atâtetalarea sensibilitãþii proprii, cât ºi interacþiuneaspontanã cu un partener de scenã de prim rang.Inserþia elementului autohton în discursuljazzistic s’a produs la modul firesc ºi poatesatisface atât exigenþele compatrioþilor, cât ºi

auzul mai puþin (sau deloc) acomodat lamelosul românesc al melomanilor de aiurea. Amconstatat, cu bucurie, cã însuºi idiosincraticulStanley Jordan – cel care a „patentat” o manierãquasi-pianisticã de abordare/percutare a ghitarei– ºi-a exprimat încântarea de a colabora, dinnou, cu Teodora Enache.

Ambii muzicieni au avut curajul de a-ºiadapta repertoriul la atmosfera particularã aconcertului din prestigioasa salã clujeanã. Pariullor cu saltul în necunoscut al improvizaþiei afost câºtigat. Mãrturisesc cã prestaþia lui Jordanmi-a reconfirmat puternicele impresii ale întâilorsale prezenþe pe video, de prin anii 1980, dar –aºa cum mã aºteptasem – evoluþia sa pe viu eîncã mai impresionantã. ªi, totodatã, aº zice:inconturnabilã, pentru mai justa evaluare astilului pe care l-a creat ºi continuã sã-l cultive.Momentele sale cele mai cuceritoare au fostacelea în care a cântat simultan la ghitarã ºipian, iar împletirea dintre liniile melodice ºiacordurile ghitarei cu vocalismele TeodoreiEnache a avut graþie, diversitate ºi chiar câtevapasaje de-a dreptule extatice.

Tot la finele anului trecut avui plãcutamisiune de a modera o lansare a numãrului 2 alrevistei Jazz Compas, cu ocazia concertului datla Cluj de duo-ul Lucian Ban/Mat Maneri ºi deRomanian Jazz Collective – formaþie condusã deCãtãlin Milea, avându-l ca invitat pe cel mainotoriu baterist din istoria jazzului românesc,Eugen Gondi. Am observat bucuros cãpublicaþia îºi menþine standardele înalte deexigenþã, autoimpuse de la primul numãr,adãugându-le ºi oportune pagini referitoare laistoria jazzului autohton – în speþã, evocareafigurii lui Jancy Körössy, un adevãrat „pãrinte”al genului muzical-improvizatoric în þaranoastrã.

Cât priveºte partea muzicalã a acestuiconcert, ea a fost – de asemenea – foartegratificantã. R.J.C. este o salutarã iniþiativã aunor muzicieni pe cât de juni, pe atât de

talentaþi, inteligenþi, sensibili, avizi decunoaºtere ºi autoperfecþionare. La Cluj, aceºtia– Cãtãlin Milea/saxofoane, GeorgeDumitriu/ghitarã ºi Michael Acker/contrabas –au beneficiat, cum ziceam mai sus, de suportulritmic întotdeauna inspirator al marelui bateristEugen Gondi. Nãscut ºi crescut la Timiºoara,Gondi a parcurs – dupã schimbarea de regimdin 1989 – o ... prelungã elipsã muzicalã, daractualmente pare decis sã recupereze aniidedicaþi travaliului muzeistic la Amsterdam.Pãrerea mea e cã între Gondi ºi tinerii sãicompanioni se resimte o beneficã empatie deordin muzical-estetic ºi uman, ce meritã a ficultivatã în continuare. Pe lângã apreciabilasinergie scenicã a celor patru muzicieni, e deremarcat ºi curajul lor de a-ºi orienta întregulrepertoriu cãtre compoziþii ale unorcreatori/interpreþi de jazz români. Sper ca acestproiect sã fie continuat, cu necesarul curaj, ºi peviitor. (ªi fiindcã veni vorba despre deschidereºi curaj, nu pot trece cu vederea recitalul dejazz post-free susþinut tot la Cluj de MichaelAcker, în postura de partener al foarte tânãruluisaxofonist braºovean Alex Munte, pe care îlremarcasem la ediþia 2013 a Concursuluistudenþesc de jazz de la Sibiu).

Deºi în anii din urmã l-am vãzut destul defrecvent pe Lucian Ban în diverse combinaþiiscenice, mãrturisesc cã de la antologicul concertal grupului Tuba Project (pe care i-l organizasemla Museu do Oriente din Lisabona) nu l-am maiprins într-o asemenea formã cum s-a manifestatîn cel mai recent turneu al sãu alãturi de MatManeri. Se vede cã debutul lui Ban la ECM –Transylvanian Concert (consfinþindu-l dreptîntâiul jazzman român titular în catalogulexigentei case girate de Manfred Eicher) – aacþionat ca un veritabil stimul asupra ambilorinterpreþi. Îndrãznesc sã afirm cã modul în cares-au exprimat cei doi de data aceasta a depãºitînsuºi nivelul estetic al antemenþionatuluialbum. Temele erau mai clar conturate,improvizaþiile mai fulgurante, iar contopireatimbrurilor – pian ºi violã – încã mai rafinatãdecât în înregistrarea de pe disc (realizatã înfrumosul monument arhitectural secession,Palatul Culturii din Târgu Mureº). O atmosferã

de calm ºi voluptate ce-i poate califica pe ceidoi protagoniºti drept demni urmaºi ale unorsimilare opere creative realizate de Paul Bley.

N-aº fi vrut ca asemenea reuºite jazzistice sãrãmânã neconsemnate, mai ales cã prin eleClujul îºi consolideazã ºi statutul de referinþãdemnã de încredere pe harta jazzului actual.

3300

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

30 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Colaborãri jazzistice româno-americane la Cluj

Virgil Mihaiu

Romanian Jazz Collective

Stanlez Jordan ºi Teodora Enache

Page 31: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Proiectele cele mai ambiþioase ale TeatruluiMaghiar din Cluj s-au îndreptat constant,în ultimii ani, spre reprezentaþii ºocante,

provocatoare, riscante chiar, invitând regizoridin primul eºantion al avangardei mondiale sãmonteze aici, obþinând succes dupã succes,astfel cã iniþiativa s-a dovedit salutarã ºiprofitabilã în cele mai multe cazuri. Desprecosturile acestor proiecte mai bine sã nuvorbim. Numai Tompa Gábor ºi conducereateatrului ºtiu. Dar asta nu e treaba noastrã. De!faþa subþire cu cheltuialã se þine. Toate teatreleîºi doresc sã aibã colaborãri prestigioase, darnumai unele reuºesc.

Propunându-i lui Silviu Purcãrete sã punã înscenã piesa lui Roger Vitrac, Victor sau copiii laputere, instituþia clujeanã n-a riscat prea mult,în ciuda textului dificil ºi puþin prizabil aldramaturgului francez. Reputaþia lui SilviuPurcãrete absolvã însã de orice risc demersulartistic desfãºurat pe diagonala potenþãriiexpresivitãþii scenice în manierã puternicpersonalizatã. Îndrãznelile regizorului vin înîntâmpinarea oportunitãþilor textului de ainstala cu o anume agresivitate ºi mânierupturile operate pe corpul teatruluitradiþionalist francez din anii `30 ai secoluluitrecut. Componentele avangardistice de azi semuleazã perfect pe miºcrea artisticã din trecut,încercând sã le concureze ºi sã le fetiºizeze.Lovitura datã canonului clasic de piesa lui RogerVitrac este exterioarã ºi, de aceea, uºorartificialã, menþinându-se la nivel de convenþieesteticã sau de revoltã temperamentalã, în ciudamotivaþiei interioare. Rezultatele acestei rupturimecanice, susþinute cu o anume violenþã deArtaud ºi Jarry, cãrora li se alãturã Vitrac, vorrodi abia în teatrul absurdului scris de Ionesco,Beckett, Adamov sau Arrabal. Dar cotiturafusese fãcutã ºi haosul lumii urcat direct pescenã, brutal, fãrã fasoane.

Spectacolul lui Silviu Purcãrete cu Victor saucopiii la putere de la Teatrul Maghiar de Stat

din Cluj identificã reacþia durã la edulcorãrileteatrului bulevardier într-un mod specific.Evident cã regizorul se foloseºte de tot arsenalulmijloacelor scenice pentru a explicita mesajulbulversant al piesei. Spargerea unei valoroasevaze de Sèvres de cãtre copilul Victor (DiményÁron) declanºeazã un ºir de fisuri în ierarhiavalorilor burgheze, supusã unei permanenteironizãri. Drama de familie se amplificã treptat,traversând situaþii rizibile, tensionate sau numaipenibile, încãrcate adesea cu un grotesc grosier,repugnant, înainte de a se sublinia esenþa lortragicã. La schilodirea convenþiilor sociale, amoralei burgheze ºi a principiilor sãnãtoaseparticipã, alãturi de comportamentul ilariant alpersonajelor din perimetrul familial, o serie deobiecte bizare, atipice din recuzitã, cum ar fi untãietor de lemne manual (o „drujbã”), manevratpericulos, sau chiar panourile masive din decor.Contribuþia lui Dragoº Buhagiar (scenografia)este esenþialã ºi elocventã, mai ales în a douaparte a spectacolului, când peretele din fundalal încãperii prea strâmte se crapã în douã,ostentativ, lãsând loc liber unui „vânt denebunie” ce nu pregetã sã se propage cuvirulenþã simbolicã distrugãtoare printresiluetele prea slabe ca sã se opunã curentului.Este efectul de mare greutate al decriptãriisensului piesei, pregãtit cu abilitate regizoralãpentru a sparge tabuurile reprezentaþiilortradiþionaliste. O atât de elocventã funcþieatribuitã decorului am mai aplaudat doar înNunta mic-burghezã de Bertolt Brecht(coincidenþã tematicã?), montarea din 2006 aAncãi Bradu, tot pe scena Teatrului Maghiar dinCluj. Muzica lui Vasile ªirli însoþeºtecomplementar metafora decorului ºi puncteazãdramatic ºirul dezvãluirilor picante

Simetria prezentãrii „pãrinþilor teribili” aicelor doi copii, nu mai puþin teribili încreionarea datã de Dimény Áron ºi AlbertCsilla, pune în evidenþã douã cupluri ridicole,vulnerabilizate pânã la caricaturã de sclavia

instinctelor ºi pierderea respectului de sine.Sobrietatea afiºatã fãrã efort de Bogdán Zsolt(tatãl lui Victor) pentru salvarea aparenþelor nu-lface mai puþin caraghios în scena jucatã cu faþaschimonositã de urmele de ruj ale amantei.Kató Emoke (mama lui Victor) adaugã un plusde reflexivitate personajului parodiat cândrecunoaºte cã peste lume s-a revãrsat un „vântde nebunie” (scena patului). Szocs Ervin (tatãlEstherei) îngroaºã profilul grobian al bãrbatuluice-ºi ascunde gelozia, iar Vindis Andrea (mamaEstherei) îºi exhibã destul de neconvingãtoristericalele. Legãtura dintre cele douã cuplurieste asiguratã de Varga Csilla (servitoarea)colorând prin francheþea interpretãriidiversificarea conflictelor. Comedia sesupradimensioneazã hidos o datã cu intrarea înscenã a Idei Mortemart în interpretarea datã deKézdi Imola, o femeie pe cât de misterioasã peatât de respingãtoare, stãpânitã... de alte vânturi(intestinale de data aceasta). Pentru a nu lãsa sãse instaleze greaþa sartrianã de-a dreptul, aparegeneralul Louségur (în ipostazã de piticdrãgãlaº) interpretat strãlucit de Biró József.Misterul Idei e anulat prin pârþuri, prestanþageneralului prin micimea lui fizicã, iar credinþaîn idealuri se pierde prin mizeria umanãrãspânditã în jur ºi rãsfrântã asupra unor copiiabia intraþi în viaþã. Degringolada valorilor etotalã. Cu un cuvânt la modã am numi astamizerabilism. Ni se spune cã mizerabilismul e odoctrinã a disperãrii. Sã ne mai îndoim de asta?

Spectrul morþii e insinuat de la bun începutprin douã schelete dispuse paralel pe lateralelescenei, învelite în folie subþire ºi transparentã.Douã prezenþe sinistre, obosite de clocotuldezmãþat al vieþii, sfidãtoare, reprezentând,anticipând poate, sentinþa infailibilã din final.Un fel de „atunci i-am condamnat pe toþi lamoarte”, întrucât actul justiþiar e transferatasupra copiilor, Victor (de nouã ani) ºi Esther(de ºase ani). Niºte copii îmbãtrâniþi, cucearcãne vizibile la ochi, deoarece au vãzutmulte ºi au înþeles ºi mai multe în scurta lorexistenþã. De fapt, ei nu deþin (încã) puterea,cum ar sugera a doua parte a titlului piesei. Eidoar acuzã, pentru cã toatã desfãºurareasubiectului (mascarada relaþiilor inter-umane)este vãzutã prin prisma (sã-i spunem totuºi aºa,deºi nu se ºtie câtã a mai rãmas) inocenþei lor.Defularea e soluþia finalã, moralizatoare,eliberatoare de tensiuni inutile a drameifamiliale. Comedie sau tragedie? se întreabã unpersonaj în ultima secvenþã a piesei, în faþacadavrelor rãspândite pe jos, împuºcate cu puþinînainte, dupã care se lasã inundat de un râsisteric, sugerând sardonic: Bine aþi venit în haos!

31TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Vânt de nebunie de la Vitracpânã la Purcãrete

Adrian Þion

teatru

Page 32: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Create.Act.Enjoy este una din cele maidinamice companii teatrale independente aleClujului. Înfiinþatã acum vreo trei ani de

cinci tineri regizori ºi actori, ea are deja unpalmares notabil: producþii premiate (This is mybody. Come into my mind a primit Premiul Specialal Juriului la Festivalul Naþional de Teatru pentruTineri „Orfeu” în 2012), jucate în strãinãtate (Indiaºi Macedonia) ori la festivaluri „fringe” din þarã (Iaºiºi Sibiu). Compania produce ºi filme ºi dezvoltãprograme de terapie prin artã. MembriiCreate.Act.Enjoy sunt regizorii Alexandra Felseghi ºiCristian Pascariu, actorii Diana Buluga, RalucaLupan ºi Mihail Onaca ºi fotograful Alin Barbir.

Oarecum „recuperat” dupã aglomeratul sezoncultural al toamnei/iernii 2013, am vãzut înianuarie douã spectacole pline de prospeþime ºivitalitate marca Create.Act.Enjoy: Snap, dupã EricBogosian, în regia lui Cristian Pascariu, ºi Every dayis a Bridget day, dupã o idee de Helen Fielding, înregia Alexandrei Felseghi. Ambele se joacã în RãgazCafe, un spaþiu prietenos ºi foarte bine „exploatat”de tinerii teatratori clujeni.

Snap adapteazã foarte iconoclast ºi tonic maimulte texte ale lui Eric Bogosian, toate dedicate„visului american”, caricaturizat, evident, cu tuºeleîngroºate, scoþând la ivealã cliºee de mentalitate ºisofisticate acrobaþii ipocrit-sociale. „Tele-evanghelizarea”, naiv-aºezaþii ani 50 ai veaculuitrecut versus tulburii ani ai secolului 21, publicitateagonflat-mincinoasã, care promite o iluzorieperfecþiune etc. sunt doar câteva secvenþe dinspectacolul regizat de Cristian Pascariu. Textul nuare nimic pedagogic-tezist, e ironie purã ºi durã, ºi epreluat ca atare, cu mici faste localizãri, ºi de DianaBuluga ºi Mihail Onaca, protagoniºtii spectacolului,amândoi de o versatilitate scenicã remarcabilã, cuun tonus impecabil, controlând mereu developareaintrigii ºi trecerea de la un personaj la altul, ca doiatleþi bine antrenaþi. Jocul lor potenþeazã acutinflexiunile de sens ale momentelor dramatice,pentru cã lipseºte ºarja, „trasul cu ochiul” complicela spectator. Ei practicã un soi de teatru realist caredevine hiper-realist prin sugestii. Rizibilul, excesivul,falsul intrigii se vãd prin interstiþiile acestei„corectitudini de interpretare”, aleasã cu fler de

Cristian Pascariu ca o cheie de redare a textului.Spectacolul are o acuitate netã, ce se transmite

ºi publicului. În savuroasul moment „nostalgic” cecontrapune anii 50 vremurilor de azi, perioadaaceea e vãzutã idilic, fãrã consum de droguri, SIDAori alte „necazuri” ale zilelor noastre. ªi totuºi,privitorul nu devine un fan al acelor ani, pentru cãtocmai comparaþia aruncã în derizoriu „frumuseþea”lor plinã de fãþarnicã iubire de oameni ºivalorizeazã cumva – dacã se poate spune aºa –frusteþea cinicã a comunicãrii inter-umane de acum.

Snap e un spectacol extrem de amuzant, la carese râde aproape non-stop, dar care nu e un simpludivertisment de club, ci o nadã finã aruncatãspectatorului conºtient, dar fãrã „pedagogii” inutile.Un spectacol inteligent pentru oameni deºtepþi.

Dacã Snap este o „poveste despre noi”, Everyday is a Bridget day ar fi o „poveste despre sine”,un fel de confesiune colocvialã, minimalist-auto-ironicã. Scenariul a fost creat de Alexandra Felseghi– regizoarea spectacolului – dupã o idee de HelenFielding, iar protagonistã e Raluca Lupan.

Every day... intrã perfect în convenþiaspectacolului de bar/club, cãci eroina apare ca unclient obiºnuit, începând apoi sã monologheze, ca ºicând întreaga audienþã ar fi un „comesean” familiar,despre dezamãgirile ei în dragoste, despre diete ºireviste „glossy”, despre modele de succes în viaþã ºicarierã, despre familie ºi aspiraþii „burgheze”.Despre ziua ei, una care începe mizerabil ºi setransformã, pe mãsura peroraþiei, într-o zi bunã,ziua lui Bridget. Spaþiul de joc se transformã într-unconfesional laic, reflectând foarte bine nevoiaomului contemporan de a comunica, de a sedestãinui, de a se confrunta cu alþii în aºteptareaunei confirmãri a propriilor decizii, o auto-confirmare, în cele din urmã, pentru cã avem de-aface cu un monolog. La un nivel meta-textual,spectacolul face sens ºi din acest punct de vedere.

Raluca Lupan ºi-a jucat cu naturaleþe ºi fãrãinhibiþii partitura, interacþionând cu spectatorii,mereu atentã la reacþiile publicului, dar fãrãcrispare, livrându-ºi franc povestea, într-un amestecde prag de crizã existenþialã ºi trecere pe suprafaþasentimentelor care a dat farmec spectacolului.

Every day... e un spectacol proaspãt, viu, alert,amuzant, croit cu bunã ºtiinþã teatralã – regizoralãºi actoriceascã – pe mãsura spectatorului.

În fine, Create.Act.Enjoy e un proiect inprogress. ªi meritã urmãrit.

3322

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

32 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Simple întâmplãriClaudiu Groza

In mmemoriam

AAnnaa RRiippkkaa-RRuuss(30 iunie 1964-22 ianuarie 2014)

A plecat dinte noi, neaºteptat de subit ºidevreme, Ana Ripka-Rus, dramaturg pasionat ºiom discret, scriitor de vocaþie ºi pãtimaº. Ocunoºteam de mulþi ani, de când nu existau încãtelefoane mobile ºi Ana mã suna acasã, petelefonul fix, ca sã-mi dezvãluie pe îndelete, darcu panica nevoii de confirmare în voce, temeri ºiplanuri de viitor, speranþe ºi mici traume demoment. Era o persoanã deopotrivã sensibilã ºide mare discreþie, apãrând rareori la multeleevenimente ale breslei literare ori teatrale,menþinându-se mereu într-un spaþiu ferit deforfota culturalã, dar consumându-ºi condiþia descriitor cu o pasiune ce-i dãdea sens în viaþã.

Nu vorbeam foarte des, ºi mi-am dat seama,stupefiat de vestea dispariþiei sale, cã nici nuºtiam prea multe lucruri despre ea, deºi ne

cunoºteam de aproape douã decenii. Cred cã Anaa cultivat, prin firea sa, exact acea butadã carespune cã unui scriitor e mai bine sã-i cunoºtiopera, decât sã-l cunoºti musai pe el.

Iar creaþia ei, întinsã pe durata a vreo 20 deani, include piese pentru copii, dramatizãri (dinIon Bãieºu ori Regina Maria, de pildã), între careCopiii îºi picteazã riduri ºi se pierd printre adulþi,Poveste chinezeascã, Frumosul din regatuladormit, Deja vu, O poveste egipteanã, Aproapeo pãdure, Insula ºerpilor, Alb-negru sau tristapoveste a prinþesei din cel mai mic regat etc.Toate au devenit spectacole, la Teatrul deComedie din Bucureºti, Teatrul pentru Copii ºiTineret „Luceafãrul” din Iaºi, Teatrul de StatOradea, Teatrul de Animaþie Bacãu sau TeatrulNaþional Radiofonic.

În luna ianuarie a acestui an, Anei i-a apãrutîn volum ºi o piesã pentru adulþi, Pe când Adaera Adam, la eLiteratura.

Ana Ripka-Rus a trãit pentru literaturã ºiteatru, iar asta nu e o metaforã. Pãcat cã drumuli s-a închis atât de devreme.

Dumnezeu s-o odihneascã în pace!

Raluca Lupan

Page 33: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Dan Piþa – Arta privirii ºi Cinema, cinema,cinema... – Dialoguri cu Dan Piþa, cele douãvolume concepute ºi scrise de Titus Vîjeu, auapãrut, în condiþii grafice excelente, la EdituraNoi Mediaprint (Bucureºti, 2012 ºi, respectiv,2013). Momente culturale semnificative, eledezvãluie – în cuvinte ºi imagini – contextulepocii, adesea nefavorabil, în care au apãrut saun-au putut sã aparã pe ecrane, la vremea lor,Mai presus de orice (docu-dramã desprecutremurul din 4 martie 1977, realizatã în co-regie, alãturi de Nicolae Mãrgineanu), Faleze denisip (interzis la câteva zile dupã premiera din1983), Autor anonim, model necunoscut („unfilm neterminat despre o epocã neterminatã”)sau în care a apãrut, trunchiat, Pas în doi (carea ratat „Ursul de Aur” la Berlin, în 1985, unde aobþinut Premiul Juriului). O serie de mãrturii ºide poze inedite întregesc „albumul de familie”al principalilor colaboratori ai lui Dan Piþa:actori (Mircea Diaconu, Radu Boruzescu,George Calboreanu jr., Angela Stoenescu, VictorRebengiuc, Rodica Tapalagã, Carmen Galin,Vasile Niþulescu, Marga Barbu, OctavianCotescu, Ovidiu-Iuliu Moldovan, GheorgheVisu, Olga Tudorache, Oana Pellea, GheorgheDinicã, Marin Moraru, Dragoº Pâslaru, ValentinUritescu, ªtefan Iordache, Petre Nicolae, MaiaMorgenstern, Irina Petrescu, Valentin Popescu,Cristi Iacob, Costel Constantin, Mihai Cãlin,Irina Movilã, Dan Condurache º.a.), directori deimagine (Nicolae Mãrgineanu, Iosif Demian,Vlad Pãunescu, Marian Stanciu, Cãlin Ghibu,Dan Alexandru), compozitorul Adrian Enescu,regizorul care îi fusese profesor, Victor Iliu,regizorii colegi de generaþie Mircea Veroiu ºiAlexandru Tatos, alþi cineaºti, scriitori,scenariºti. Este rememoratã ºi întâlnirearegizorului cu filozoful Constantin Noica, laPãltiniº, pe la sfârºitul anilor ’80.

Dan Piþa reprezintã, pentru mine, cineastulromân care – la început de adolescenþã – m-atrezit, încântat ºi uluit cu un straniu film-apolog(despre care a scris, la superlativ, ºi NicolaeSteinhardt, în volumul Criticã la persoana întâi):Concurs. Acel film, pe care întâia oarã l-amvãzut la postul naþional iugoslav de televiziunepe la mijlocul anilor ’80, a fost, mãrturisesc, omultiplã revelaþie. Descoperisem nu doar unfilm extraordinar de straniu, ci ºi câþiva cineaºti-bornã de care aveam sã fiu legat sufleteºte încãmulþi ani: Dan Piþa (regizor), Adrian Enescu(compozitor), Vlad Pãunescu (director deimagine), Claudiu Bleonþ (actor). Dupã aceavizionare am început sã le urmãresc cu maximãatenþie filmele ce erau extraordinare prin aceeacã nu semãnau cu nimic din ceea ce se fãcea(ori se fãcuse) la noi. Erau – alãturi de alteopusuri de excepþie regizate de Ciulei, Iliu,Sãucan, Mihu, Marcus, Pintilie, Blaier, Veroiu,Daneliuc, Tatos, Demian, Mãrgineanu, Gulea,Tãnase – un fel de paºaport spre „lumea mare”.O fereastrã deschisã spre libertate, dar ºi spresine, spre cele nevãzute. Filmele lui Dan Piþa pecare le descopeream în acei ani stimulauimaginaþia spectatorului ºi, printr-o privireinconfundabilã asupra vieþii, îl familiarizau cu

un limbaj cinematografic foarte personal. Pespectatorii mai comozi, deprinºi cu poveºtiexplicite, „cu acþiune” ºi morala expusã „lavedere” (iar nu „în coadã de peºte”),propunerile sale din prima jumãtate a anilor’80 îi intrigau, îi oboseau. Alþii vedeau (ºi încãmai vãd) în ele exclusiv dimensiunea politicã,de criticã socialã.

Autor al unei filmografii impresionante, atâtînainte cât ºi dupã 1990, Dan Piþa devenise, lamijlocul anilor ’80, un brand inconfundabil, ogaranþie a calitãþii. Memoria involuntarã acinefilului reþine neorealismul scurt-metrajuluiViaþa în roz (lucrare de licenþã), documentarul-poem despre inundaþiile din 1970, Apa ca unbivol negru (debut colectiv, alãturi de MirceaVeroiu, Iosif Demian, Stere Gulea, NicolaeMãrgineanu º.a.), segmentele „La o nuntã” ºi„Lada” din Nunta de piatrã ºi Duhul aurului(împreunã cu Mircea Veroiu), farmecul inocenþeice descoperã „urâtul vieþii” din Filip cel bun,eleganþa atmosferei viscontiene din TãnaseScatiu; Bietul Ioanide; Noiembrie, ultimul bal,insolitul parodiei din primele western-uriromâneºti (Profetul, aurul ºi ardelenii; Pruncul,petrolul ºi ardelenii), apologurile cu vizibileconotaþii evanghelice, escatologice (Concurs,Faleze de nisip, Dreptate în lanþuri), ritmurilerealiste ºi poezia dintr-un film despre niºte„nefamiliºti” dintr-o uzinã (Pas în doi), elegiafãrã trimiteri politice din Rochia albã dedantelã. Dupã 1990, în noul context al cenzuriieconomice, Dan Piþa avea sã se confrunte cutentaþia „neînfrânãrilor” ºi „libertãþilor” deexpresie de tot felul: Hotel de lux, Pepe ºi Fifi,Eu sunt Adam, Omul zilei, Second Hand,Femeia visurilor, Ceva bun de la viaþã, KiraKiralina.

Concepþia lui Dan Piþa despre ceea ce artrebui sã însemne o ecranizare sau o adaptare aunui scenariu, aºa cum reiese din câteva eseuriale sale pe aceastã temã din revistele ºialmanahurile „Cinema”, se regãseºte în chipfericit în multe din filmele pe care le-a regizat.Scenariul (sau cartea) – scria Dan Piþa în anii’70-’80 – ar trebui sã fie pentru regizor doar unpretext, o schiþã pe hârtie faþã de clãdireapropriu-zisã, pentru cã filmul poate (ºi artrebui) sã aducã o nouã dimensiune poveºtii. Sãnu fie o ilustraþie, ci – mãrturie stã o mare

parte din creaþia sa din timpul dictaturii –expresia unei viziuni.

Cãderea barierelor ideologice avea sã ducã,într-o primã fazã, la cultivarea unui tip decinema expozitiv, declarativ, prolix chiar (veziHotel de lux). Mai apoi, rolul de regizor avea sãfie eclipsat treptat de producãtor (ºi de directorde casã de filme). Iar atunci când scenaristul îºiimpune punctul de vedere, regizorul –recunoaºte Piþa în volumul sãu de Confesiunicinematografice (Editura Fundaþiei PRO, colecþia„Universitatea MEDIA”, Bucureºti, 2005) –trebuie sã i se conformeze.

Despre conformismul lui Dan Piþa ºiîncercarea sa de racordare continuã la toateprizele realitãþii (ca soluþie de supravieþuireprofesionalã), despre tirania succesului ºiambiþia de a crea (indiferent dacã mai are saunu ceva de spus), despre falsele entuziasme ºirevolte camuflate în cliºeele operelor precedenteau scris – mai mult sau mai puþin autorizat –critici ºi comentatori, tineri sau vârstnici, din„noul cinema românesc”. În ceea ce mãpriveºte, din tot palmaresul operei filmice a luiDan Piþa (pe care Titu Vîjeu îl rememoreazã,laudativ, în texte ºi imagini), rãmân cu oscrisoare datatã 15 noiembrie 1982 ºi reprodusãintegral în volumul de convorbiri Cinema,cinema, cinema... Aceste rânduri surprind, cred,infinit mai nuanþat ºi mai „precum este” celdintâi film de autor al regizorului: „Multstimate domnule Dan Piþa, Domnul Hristos –Împãratul, Basileul – sã vã binecuvinteze,ocroteascã ºi rãsplãteascã pentru cã I-aþi scris –cu atâta curaj, sinceritate, râvnã ºi talent –Evanghelia în imagini, sunet ºi culori.Îndrãznim a crede cã filmul Concurs este maisemnificativ ºi mai tulburãtor chiar decât foartefrumoasa „Viaþã a lui Iisus Christos” deZefirelli. Fie slava ºi bunãvoirea Domnului ºiDumnezeului nostru asupra credinciosului Sãurob ºi minunatului Sãu zugrav Dan Piþa. Cuadânc ºi admirativ respect, ai D-voastrãrecunoscãtori, uluiþi ºi smeriþi, Nicolae,monahul (Mãnãstirea Rohia) ºi Mihail Milea(student anul II Institutul Teologic).”

3333

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

33TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

În cãutarea lui Dan Piþa precum este...

Marian Sorin Rãdulescu

film

Page 34: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Cel mai recent film al lui Martin Scorsesee un fel de „La Grande Bellezza” of WallStreet, o incursiune în þara minunilor

bursiere în care cãlãuzã este – într-un exerciþiuautobiografic în care se adreseazã spectatoruluiîn mod direct, prin ecran, – Jordan Belfort(interpretat de Leonardo DiCaprio), fost agentde bursã, excelent orator motivaþional ºicolportor de metode infracþionale bursiere.

La Grande Bellezza al lui Paolo Sorrentino(cel mai apreciat proiect european al anului2013 de cãtre Academia Europeanã de Film,prezent în Competiþia oficialã Cannes 2013,film care va avea premiera în România înaprilie) oferã o imagine a high-class-ului italiancontemporan (dar cred cã exprimarea luiSorrentino permite extinderea acestui italian laîntreg spaþiul Occidental). O imagine cãreia,însã, autorul îi opune mãreþia Romei dealtãdatã. Printr-o convenþie explicitã, ce rezidã înfaptul cã povestea e construitã prin ochii unuijurnalist celebru din Roma, Jep Gambardella,care, la patruzeci de ani dupã un debut literarapreciat ºi dupã decenii de petreceri în cele maiselecte spaþii ale societãþii italiene, strîngematerial pentru o posibilã nouã lucrare literarã,material ce devine (deocamdatã) filmul urmãritpe ecran. Convenþia, însã, nu face filmul maipuþin didactic ºi moralizator, mai puþin cu nasulpe sus. Fie faþã de spectatori, unii dintre eiprinºi în decadenþa socio-culturalãcontemporanã (sinonimã cu piesele tip PaPanamericano), fie faþã de societateaportretizatã, caz în care filmul opereazã încomplicitate cu spectatorul cunoscãtor, carevibreazã pe ariile ce însoþesc cãlãtoriile prinpalatele Romei istorice, uriaºe. Fie faþã de artacontemporanã, privitã cu condescendenþã deautor, ca urmaº sãrac cu duhul al fastuoaseireprezentãri artistice de final de Ev Mediuitalian.

Martin Scorsese merge pe un drumasemãnãtor – o privire spre nobilimea capitalistã–, însã privirile morale-moralizatoare rãmîn sãfie construite de spectator. Scorsese lasã lumealui Jordan Belfort sã inunde ecranul, o lume lacare se raporteazã însuºi Belfort, cu o privire

ironicã, de personaj bukovskian, de viciatconºtient de propria naturã, de golan financiarcare, prin literaturã (ºi film), se transformã într-un super-erou neo-haiduc, unul care pradãsãracii ºi bogaþii pentru îndestularea propriilorconturi. Convenþia narativã de aici (prin carefilmul devine autobiografia lui Jordan Belfort)nu ciunteºte nimic din integritateaspectatorului, ci, dimpotrivã, prin lipsa unuitermen de comparaþie precum vedem laSorrentino, îi dã voie sã se recunoascã pe sineîn diverse posturi – de la viciat la justiþiar –pentru o înþelegere mai finã a resorturilor lumiide pe Wall Street.

O înþelegere sau o fineþe care trebuie privitecu rezerve, deoarece vorbim de celuloid, dedramatizare. Lucruri pe care Scorsese însuºi lesubliniazã printr-un salut pe care îl trimite spreDer Stand der Dinge (The State of Things) allui Wim Wenders. În timp ce filmeazã un clippromoþional, Belfort e arestat de FBI. Agentulcare îi examinase afacerea bursierã îi cerecameramanului sã opreascã aparatul de filmat(prin intermediul cãruia ºi spectatorii au accesla poveste), însã acesta nu se conformeazã.Agentul se întoarce ºi îi doboarã aparatul, careva filma în continuare arestarea din poziþia încare ajunge în urma cãderii. E un fel dereverenþã promoþionalã fãcutã lui Wenders, în alcãrui film e discutatã apetenþa industrieicinematografice (ca urmare a modului în caresînt lecturate dorinþele publicului de cãtreHollywood) pentru distracþie. Pentru distracþiedin ce în ce mai vulgarã, pare a completaScorsese prin ochii lui Belfort.

Vulgaritatea e o stare de fapt a societãþiiînalte, e o stare de fapt a maselor. Diferenþa învulgaritate e datã de capitalul investit îndistracþie. Cu cît e mai mare, cu atît elementeleprezente în distracþie sînt mai consistente dinpunct de vedere calitativ. Media, ca prezenþã încererea de distracþie, e parte din ecuaþia ieftinu-lui. Dupã cum îi spune producãtorul americanlui Friedrich, personajul-regizor din filmul luiWenders, America (ºi lumea în genere) vreapoveste, dramatism, spectacol, color(ate).

Ceea ce Scorsese ºi oferã: bani, curve,

droguri, homo homini lupus, Lupul de pe WallStreet / The Wolf of Wall Street. Minciuna,înºelãtoria, frauda sînt stãri de fapt pe WallStreet. Sexul ºi banii sînt drogurile carepotenþeazã cocaina ºi barbituricele înghiþiteuzual de actorii importanþi de pe Wall Street.Aceºti Gordon Gekko aproape ireali ce-ºi trãiescautoficþiunea la cote ameþitoare, producîndsingurele elemente (cu adevãrat) reale de pepiaþa bunurilor ºi obligaþiunilor internaþionale –banii proprii.

Trei ore, intertext, Titanic, Wenders, OliverStone, un spectacol conºtient de propria naturã,toate susþinute de un personaj uriaº, un fel deElvis Presley al pieþelor financiare. Un re-makeal lui Goodfellas în context Wall Street, TheWolf... e mai aproape de clasicul Scorsese decîtde regizorul pe care l-am vãzut de la Casinoîncoace. ªi e bine!

3344

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

34 TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Lupul de pe Wall StreetLucian Maier

TIFF –– pprintre ccele mmai iinteresante 110 ffestivaluri dde ffilm ddin llume

Festivalul Internaþional de Film Transilvania (TIFF) va fi prezentat la New York, în cadrul Best Fest Film Series, un eveniment inedit iniþiat de centrulcultural The Town Hall ºi directorul sãu artistic, M.A. Papper, care celebreazã cele mai interesante zece festivaluri de film din lume. Una dintre mãrcile detradiþie ale oraºului New York, clãdirea istoricã Town Hall, inauguratã în 1921, gãzduieºte concerte, spectacole de teatru ºi dans, lecturi ºi alte evenimenteculturale, la care asistã peste 200.000 de spectatori, în fiecare an.

Best Fest Film Series debuteazã pe 3 februarie, cu o searã specialã dedicatã TIFF-ului, în prezenþa directorului artistic al festivalului, Mihai Chirilov.Acesta va discuta despre selecþie, concept ºi despre lucrurile care fac TIFF-ul unic în peisajul festivalier internaþional, va prezenta posterele originale ale celor12 ediþii ºi câteva dintre trailerele memorabile din istoria festivalului clujean. Un invitat american care a fost la TIFF va povesti despre experienþa lui la festi-val, dupã care spectatorii vor avea ocazia sã urmãreascã filmul Despre oameni ºi melci (r. Tudor Giurgiu). Seara se va încheia cu o sesiune de întrebãri ºirãspunsuri.

„Spectatorii vor avea ocazia rarã de a vedea filme extraordinare, de a afla lucruri noi despre arta ºi cultura cinematograficã din alte þãri ºi de a experi-menta cele mai bune ºi incitante festivaluri de film din lume, în prezentarea celor care le organizeazã”, se aratã pe site-ul oficial al The Town Hall.

„Decizia celor de la Town Hall de a include TIFF-ul în cadrul acestei serii ºi prezenþa festivalului clujean în cadrul evenimentelor de pe Broadway neonoreazã. Mai mult, ineditul acestei iniþiative ºi faptul cã TIFF-ul deschide aceastã serie dedicatã celor mai excitante festivaluri internaþionale mi-au datocazia de a concepe cap-coadã o searã, sper eu, cât mai atractivã ºi mai fun pentru cei prezenþi la eveniment”, declarã Mihai Chirilov.

Printre festivalurile incluse în selecþia primei ediþii a Best Fest Film Series se aflã Slamdance Film Festival (Utah, S.U.A.), Rotterdam International FilmFestival (Olanda) sau Morelia International Film Festival (Mexic).

În cei 12 ani de existenþã, TIFF a devenit un brand recunoscut nu numai pentru calitatea programelor prezentate, ci ºi pentru organizarea excelentã,atmosfera efervescentã ºi multitudinea de evenimente.

Anul trecut, circa 62.000 de spectatori au luat parte la cele peste 400 de proiecþii ºi evenimente, în zece zile de festival.TIFF este organizat de Asociaþia pentru Promovarea Filmului Românesc. Ediþia a 13-a va avea loc între 30 mai ºi 8 iunie 2014, la Cluj-Napoca.

Page 35: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Spre sfârºitul anului 1959, în camera pãrinþilormei se afla un aparat ,,Radio Popular”, lacare familia asculta cu religiozitate în fiecare

vineri seara ,,Teatru la microfon”. Aºa am aflatîntr-o searã ploioasã de noiembrie cã a muriractorul Gerard Philipe. Avea 37 de ani... Suntpeste 50 de ani din seara aceea. Multe s-aupierdut, multe s-au uitat, dar, credeþi-mã, lacrimilemamei mele de atunci, încã le mai þin minte.

Sigur cã fiecare generaþie de adolescenþi îºi areidolul sãu cinematografic ºi dacã pentru generaþiamea actorul James Dean venise – paradoxal – preatârziu (voi vedea filmele sale dupã 1965), GerardPhilipe poate fi numit pe drept cuvânt un mareactor al adolescenþei mele.

Omul despre care o sã vã vorbesc astãzi a fostpe drept cuvânt întruchiparea tinereþii veºnice, atinereþii exuberante, fragile ºi nepãsãtoare, unmelancolic ºi poate, uneori, un imprudent. Eraelev când, la o partidã de bridge a mamei sale cuniºte doamne, cineva o roagã pe aceasta caGerard sã îi þinã locul unui actor bolnav ºi sãrecite un poem la o serbare de binefacere a CruciiRoºii. Tânãrul de 19 ani s-a lãsat convins cu greusã aparã în faþa unor doamne bãtrâne, darrealmente a avut succes. Se spune cã tatãl sãu,care-l vedea avocat ca ºi pe el, aflând de aceastãpoveste, ar fi exclamat: ,,Asta ne mai lipsea! Unactor în familie! E o prostie...”.

Idol al anilor ’50, june prim carismatic, GerardPhilipe a fost pe scenele teatrelor Cidul de 199 deori, în faþa a 300.000 de spectatori, a fost Richardal II-lea, Lorenzaccio ºi Perdican, a jucat Brecht ºiHugo, Musset ºi Camus, dar, mai ales, a fãcutroluri memorabile în cinematografie. A fostprinþul Mîºkin din filmul Idiotul, Julien Sorel dinRoºu ºi negru, Fabrizio del Dongo în Mãnãstireadin Parma, Modigliani în Montparnasse 19…

Eleganþa atitudinii scenice, ironia spiritualã ºi,nu în ultimul rând, tristeþea perpetuã din frumoºiilui ochi i-au permis sã abordeze aceste tipologiiatât de diverse. Despre aceste personaje de facturãromanticã, remarcabile prin farmecul ºi

exuberanþa lor, criticul H. Agel spunea: “Eroii sãi,a cãror prospeþime sufleteascã se vede atât derepede strivitã, reprezintã imaginea unei generaþiiale cãrei priviri au devenit întunecate”.

Unul din filmele de capã ºi spadã care mi-amarcat tinereþea a fost Fanfan la Tulipe, un filmcare exploata în manierã hazlie istoria Franþei învremurile ,,plãcerii de a trãi” ºi care a luat premiila Cannes ºi Berlin. În rolul principal, un tânãrsubþirel, cu o cãmaºã albã cu jaboul neglijent, unpantalon negru mulat pe corp, cizme înalte demuschetar ºi spada, care la el era o prelungirefireascã a braþului drept. Acesta era GerardPhilipe.

Consacrarea internaþionalã i-a adus-o rolul dinDiavolul în corp, în 1947, de Claude Autant-Lara,pentru care a primit Premiul criticii ºi Premiul deinterpretare la Festivalul de la Bruxelles. Era o fru-moasã poveste de dragoste, pe fundalul PrimuluiRãzboi Mondial, construitã în tehnica flash-back-ului. Partenerã îi era Micheline Pressle.

Iatã-l în 1952 în filmul Frumoasele nopþii deRene Clair, interpretând rolul unui tânãr muziciancare se refugiazã în vis, unde gãseºte dragostea ºigloria pe care realitatea i le refuzã. În acest film,

partenerele lui erau Gina Lollobrigida ºi MartineCarol.

A urmat, în 1955, Marile manevre, alãturi deMichele Morgan, o comedie romanticã având catemã eternul Don Juan, undeva într-un mic orãºelde provincie, la început de secol, un Don Juancare trece pe nesimþite de la minciunã la sinceri-tate ºi de la aventurã la dragoste.

Apoi, în 1954 îl vedem în filmul Roºu ºinegru al regizorului Claude Autant-Lara, un spec-tacol teribil de anticonformist, dar de un roman-tism violent în care le avea lângã el pe DanielleDarrrieux ºi Antonella Lualdi.

În 1956, îl descoperim într-un film care aîncântat o întreagã generaþie de adolescenþi. Evorba de Aventurile lui Till Eulenspiegel, povesteaunui farsor, bufon ºi hoþ la drumul mare dinOlanda anilor 1300, în regia lui Gerard Philipe ºiJoris Iveres. Urmeazã Montparnasse 19, un filmîn regia lui Jaques Becker, cu Lino Ventura ºiAnouk Aimee, ºi Jucãtorul, de acelaºi ClaudeAutant-Lara, cu Liselotte Pulver ºi Bernard Blier.

În 1959 a început sã lucreze în filmul luiRoger Vadim Legãturi primejdioase împreunã cuJeane Moreau ºi, Dumnezeule, câte mai erau defãcut, dar a venit acea searã ploioasã de noiem-brie…

3355

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

35TRIBUNA • NR. 274 • 1-15 februarie 2014

Un erou al timpurilor noastreremember cinematografic

Ioan Meghea

Page 36: Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 274revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/274net2.pdf · 2017-12-13 · TRIBUNA 274 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

3366

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

din lirica universalã

John Heath-Stubbs 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XIX) 3

cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan Nu ai timp... 4

Cãtãlin Bobb Pentru o antropologie optimistã 5

Ioan Negru Fiind el un binecuvântat 6

comentarii

Elena Emilia ªtefan O experienþã jurnalisticã în

Coreea de Nord 7

cartea strãinã

ªtefan Manasia Scabia în paradis 9

poezia

Raul Coldea 10

parodia la tribunã

Lucian Perþa Raul Coldea 10

proza

Mircea Pora Cãtre Administraþia cimitirului 11

Mircea Pora Text inactual… 12

interviu

de vorbã cu scriitorul Radu Ulmeanu

"Scriitorul român e la fel cu poporul din care a ieºit" 13

opinii

Petru Romoºan Marionetele democratice ale unui stat-

fantomã 15

meridian

Karin Boye 16

concurs Ioan Slavici

Chemarea Alexandru Ioan Despina 17

filosofie

Remus Foltoº Nostalgia lui Emil Cioran 19

diagnoze

Andrei Marga Pragmatismul inferenþialist al lui

Brandom 20

showmustgoon

Oana Pughineanu Scrisoare-n oglindã 22

efectul de searã

Robert Diculescu Din viteza trenului 23

eseu

Nicolae Iuga Preliminarii la o fenomenologie a

mãºtii 24

Jeana Morãrescu Personajul "fantomei" în literatura

lui D. R. Popescu 26

muzica

Carla Maria Bãlan & Oleg Garaz O re-lecturã a

unui "ºlagãr": Aida de Giuseppe Verdi 28

Virgil Mihaiu Colaborãri jazzistice româno-americane la

Cluj 30

teatru

Adrian Þion Vânt de nebunie de la Vitrac pânã la

Purcãrete 31

Claudiu Groza Cotidiene, de ieri, de azi... 32

film

Marian Sorin Rãdulescu În cãutarea lui Dan Piþa pre-

cum este... 33

Lucian Maier Lupul de pe Wall Street 34

remember cinematografic

Ioan Meghea Un erou al timpurilor noastre 35

plastica

Mihaela Cristea Sacrificiul 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

SacrificiulCãlãtorii interioare ºi exterioare

Mihaela Cristea

Mogoºoaia în România, Saint-Raphael,Cogolin ºi Saint-Tropez în Franþa,Aachen ºi Dusseldorf în Germania sau

Veneþia în Italia sunt câteva din oraºele faþã decare artistul Mihai Þopescu ºi-a manifestatinteresul pentru a expune ultimele creaþii desculpturã. Invitat fiind de muzee ºi galeriicontemporane europene, sculptorul originar dinjudeþul Gorj a acceptat sã facã un turneu culucrãrile sale prin Europa, turneu în urmacãruia s-au legat multe relaþii profesionale ºi s-au achiziþionat lucrãri atât de publicul larg câtºi de muzee de artã. Artistul aduce tributfrumuseþii lumii înconjurãtoare în ipostazeleinedite ºi obiecte care frapeazã emoþional ºivizual prin deschiderea directã cãtre publicullarg. Misiunea lui sacrã de a imortaliza esteticabstracþiuni universale îl face deosebit, un omcu trãiri ºi stãri speciale, indiferent de locul încare se aflã sau creeazã. Mihai Þopescu s-aangajat la o muncã de învãþare continuã,asimilând de-a lungul carierei sale, o varietatede noþiuni, sentimente, transformãri estetice,cunoºtinþe ºi cãlãtorii, transpuse mai apoioriginal în creaþia artisticã. Artist vizualcontemporan, sculptor ºi sticlar român, MihaiÞopescu împãrtãºeºte experienþa unicã a unuiperiplu cultural prin Europa, în care prezintãrodul unei munci asidue, fiind considerat‘maestru’ de români, ‘maître’ de francezi,‘maestro’ de italieni ºi ‘der Künstler’ degermani, popoare care l-au adoptat spiritual ºicare i-au achiziþionat lucrãrile de artã.

Pentru artist, grija cu care îºi aranjeazã ºiplanificã fiecare eveniment este esenþialã înorganizarea profesionistã, asigurându-se cãnimic nu este lãsat la voia întâmplãrii, mai ales

când se ocupa simultan de 2 sau mai multeexpoziþii. Palatele Brâncoveneºti, ºi expoziþiaorganizatã acolo în primavara acestui an, a fosto alegere sufleteascã, artistul fiind strâns legatde istoria ºi spiritualitatea locului. Tema asfinþit spaþiul, punându-i în valoare încãrcãturaistoricã, dar devenind ºi foarte personalã pentruartist, o idee complexã ºi variatã ca expresieartisticã – sacrificiul, temã ce a devenit oobsesie pentru urnãtoarele expoziþii instalate.Portretele de cavaleri medievali, aºezate pe unsoclu cruciform îmbrãcat în foiþã de aur reinter-preteazã martiriul familiei Brâncoveanu, fiindtotuºi uºor de receptat ca sacrificiu spiritual nunumai de cãtre romani, dar ºi de publicul dinstrãinãtate. Datoritã caracterului de sintezã,formele artistice surprind ideea unui martiraj,indiferent de natura lui.

Odatã cu închiderea expoziþiei de laMogoºoaia, artistul a expus în Franþa, laMuzeul Sellier din Cogolin, unde sala a fostdestul de permisivã expunerii alãturi de ciclulSacrificiu ºi a câtorva picturi noi, expuse pentruprima datã publicului larg. Succesele înregistratela Muzeul de Artã Cogolin ºi la SaloaneleInternaþionale de la Saint-Raphael ºi Saint-Tropez, l-au determinat pe artistul MihaiÞopescu sã abordeze la urmãtorul vernisaj temasacrificiului prin prisma propriei experienþe deviaþã. Evenimentul inaugurat în iulie la ICRVeneþia i-a adus acestuia o reputaþie cu totuldeosebitã, fiind vernisatã o expoziþie conceptu-alã despre jertfa fizicã ºi spiritualã a artistului,necesare oricãrui act de creaþie complet.Expoziþia SacrifIce are la bazã un performance

Mihai Þopescu Coconi (Sacrificiul) lemn, metal, piele roºie, nisip, 2014

(Continuare în pagina 25)


Recommended