Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 277 · numai un numãr finit de teoreme de geometrie planã ºi...

TRIBUNA 277

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l XX I I I • 1 6 - 33 1 mm a r t i e 22 0 1 4

Ilustraþia numãrului: Atena-Elena Simionescu

Cãlin Georgescu

Eseu

Conflictul dintregeneraþii

Puºi DinulescuLucian Pop

Prozã

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o inedit

An

ton D

um

itriu - Ju

rnal de idei (X

XII)

Interviu

2 TRIBUNA • NR. 277 • 16-31 martie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Atena Simionescu Protecþie, verni moale, carborundum

PPee ccooppeerrttãã:: Atena-Elena Simionescu, Scrisoare II(2011), verni moale ºi colografie

James K. BaxterNãscut în 1926, în Dunedin, Noua Zeelandã; a

studiat la Universitatea Otago, Dunedin ºiUniversitatea Victoria, Wellington. A lucrat camuncitor, învãþãtor, ziarist ºi lucrãtor social ºi apublicat numeroase piese de teatru ºi eseuri desprepoezie în general ºi poezia neo-zeelandezã în special. Amurit în 1972.

The AApple TTreeFrom that high apple tree, my love,That somehow bent in EdenIts branches down above the sleeping pair

(Mouth near to mouth, plaited together,Bread newly baked in God’s great oven)...From that early happy grove

I think your fingers bring meLeaves, your mouth air and water.Through your kisses, I, time’s prisoner,

Undo the stubborn bolts and enterWhere none have gone before. Your bodyIs my wild apple tree, my poor man’s treasure.

MãrulDin acel mãr înalt, iubito,Care ºi-a aplecat cumva în RaiCrengile peste perechea adormitã

(Gurã lângã gurã, împletiþi laolaltã,Pâine proaspãt coaptã în marele cuptor alDomnului)...Din acel strãvechi crâng fericit

Cred cã degetele tale îmi aducFrunze, gura, aer ºi apã.Prin sãruturile tale, eu, prizonierul vremii,

Desfac încuietorile abraºe ºi intruUnde n-a mai fost nimeni. Trupul tãuE mãrul meu sãlbatic, comoara mea de sãrac.

Anthony HechtNãscut în 1923 în New York City ºi educat la Bard

College ºi Columbia University, a fost militar înArmata Statelor Unite în Europa ºi Japonia ºi a predatla câteva universitãþi, din 1967 fiind angajatulUniversitãþii Rochester. Cea de-a doua carte a sa depoeme, Orele Grele (1967) a primit Premiul Pulitzer. Atradus în co-autorat ªapte contra Tebei de Eschil.

A LLetterI have been wonderingWhat are you thinking about, and now supposeIt is certainly not me.But the crocus is up, and the lark, and the blunder-ingBlood knows what it knows.It talks to itself all night, like a sliding moonlit sea.

Of course, it is talking to you.At dawn, where the ocean has netted its catch oflights,The sun plants one lithe footOn that spill of mirrors, but the blood goes worm-ing throughIts warm Arabian nights,Naming your pounding name again in the darkheart-root.Who shall, of course, be nameless.

Anyway, I should want you to know I have donemy best,And I’m sure you have, too.Others are bound to us, the gentle and blamelessWhose names are not confessedIn the ceaseless palaver. My dear, the clear unquar-ried blue

Of those depths is all but blinding.You may remember that once you brought myboysTwo little woolly birds.Yesterday the older one asked for you upon findingYour thrush among his toys.And the tides welled about me, and I could findno words.

There is not much else to tell.One tries one’s best to continue as before,Doing some little good.But I would have you know that all is not wellWith a man dead set to ignoreThe endless repetitions of his own murmurousblood.

ScrisoareM-am tot întrebatLa ce te gândeºti, ºi de-acum bãnuiescCã-n mod clar nu la mine.Dar brânduºele cresc, ciocârliile cântã ºi sângeleCare gafeazã, ºtie ce ºtie.Îºi vorbeºte singur toatã noaptea, ca o marelunecând sub lunã.

Desigur, vorbeºte de tine.În zori, când oceanu-ºi va fi împletit plasa de lumi-ni,Soarele pune un picior netedPe-mprãºtierea de oglinzi, dar sângele tot mai vier-muieºte prinCaldele sale o mie ºi una de nopþi,Numind iar ºi iar sacadatul tãu nume în rãdãcinaîntunecatã a inimii.

Ce va fi, desigur, fãr’de nume.Oricum, aº dori sã ºtii cã mi-am dat osteneala,Cum cred c-ai fãcut ºi tu.Alþii sunt legaþi de noi, cei blânzi, fãr’de vinã,Cu nume ce nu se mãrturisescÎn pãlãvrãgeala necontenitã. Draga mea dragã,albastrul nestrãpuns ºi pur

Al acelor adâncuri nu-i nicidecum orbitor.Poate-þi aminteºti cã odatã mi-ai adus bãieþii,Douã pãsãrele lânoase.Ieri, cel mai mare te-a cerut, când ºi-a gãsit Sturzul de la tine, printre jucãrii.ªi-n jur îmi creºteau mareele ºi n-aveam cuvinte.

Mare lucru nu mai e de spus.Ne dãm osteneala sã mergem înainte, ca pânãacum,Fãcând un picuþ de bine.Dar vreau sã ºtii cã nu-i totul bineCând cineva se încãpãþâneazã de moarte sã nubage de seamã

Nesfârºitele repetãri din sângele sãu caremurmurã.

Traduceri de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

IIggnnoorraabbiimmuussÎn 1872, un om de ºtiinþã – de fapt trebuie sã

spunem un om de ºtiinþã din vremea aceea – Emildu Bois-Reymond, savant german de originefrancezã, þinea o conferinþã la Leipzig sub titlulUber die Grenzen des Naturerkennens („Asupralimitelor cunoaºterii naturii”), conferinþã care aveasã devinã celebrã (ºi Maiorescu i-a acordat oimportanþã deosebitã, traducând-o în limbaromânã ºi publicând-o în Convorbiri Literare, vol.XXV, nr.8, 1891). Du Bois-Reymond a studiat maiîntâi teologia, ºi apoi s-a dedicat studiilor purºtiinþifice de geologie, de anatomie ºi fiziologie ºia întreprins vaste cercetãri asupra electicitãþiianimale. Spiritul în care a studiat ºtiinþa a fostacela pozitiv. Concluzia lui din studiul citat maisus, ºi care va fi reþinutã de-a lungul a mai binede un veac era cã cunoaºterea ºtiinþificã nu nepoate oferii o cunoaºtere definitivã, de undeexpresia lui: Ignoramus et ignorabimus – „Nuºtim ºi nu vom ºti”.

Privind cât se poate de obiectiv lucrurile, omulde ºtiinþã se întâlneºte cu neºtiinþa la fiecare pas.ªtiu astãzi foarte mult dar pentru cunoaºtereaºtiinþificã rãmâne atât de mult încã necunoscutîncât s-ar pãrea cã afirmaþia lui Bois-Reymond arputea cãpãta o justificare. Într-adevãr, o ºtiinþãdeterminatã fie aceasta una mai limitatã, deexemplu geometria planã – conþine o serie deteoreme în numãr nelimitat. Nu putem sãafirmãm mãcar cã o teoremã ar putea fi „ultimateoremã”, chiar dacã nu am cunoaºte. Este sigurcã adevãrurile geometriei plane, sunt prin naturalor, în numãr infinit. Totdeauna vom cunoaºtenumai un numãr finit de teoreme de geometrieplanã ºi deci cunoaºterea proprietãþilor planului,oricât de vastã ar fi, chiar de ordinul absurd almiliardelor de teoreme, în raport cu numãrul lorinfinit este zero. Acesta-i raportul dintre finit ºiinfinit: zero. Acelaºi lucru se poate spune desprefiecare ºtiinþã.

În faþa acestui [...] a spiritului omenesc sedeschid mai multe perspective dintre care unaeste aceea agnosticã a savantului germanIgnoramus et ignorabimus. Numai cã aceastãatitudine scoasã din imposibilitatea de a cunoaºtetotul nu exprimã exact situaþia savantuluimodern. „Nu ºtiu ºi nu vom ºti” nu descrie înmod corect limitele cunoaºterilor ºtiinþifice,fiindcã aceastã formulã ar trebui sã cuprindã înenunþul ei ºi faptul cã savantul ºtie totuºi ceva.Acest lucru este indiscutabil orice formulã careare pretenþia sã descrie situaþia ºtiinþei ca metodãde cunoaºtere trebuie sã includã în ea o mãsurã aºtiinþei ºi a neºtiinþei, fiindcã omul de ºtiinþã esteparticipant la cunoaºtere prin ºtiinþa lui, ºi laignoranþã prin neºtiinþa lui.

Din punct de vedere logic, al unei caracterizãriprecise a situaþiei, formula lui de Bois-Reymondnu este acceptabilã, fiind mai mult o expresieliterarã lipsitã de conþinut obiectiv.

O altã atitudine în faþa dificultãþilor ºtiinþeieste aceea care crede cã totul va fi cunoscut ºi cãnu cunoaºtem acum dar vom cunoaºte cândva!Dacã Bois-Reymond a exagerat, luând ca elementdefinitiv ºi definitoriu al ºtiinþei, aspectul einegativ – neºtiinþa – ceilalþi, care adoptã concepþia„vom ºti cândva”, ºtiinþa este abia la început etc.,nu þin seama de cele douã aspecte carecaracterizeazã ºtiinþa ºi care sunt prezentepermanent, prin natura ºtiinþei, dupã cum am

arãtat mai sus. Aceºtia întorc afirmaþia savantuluigerman ºi spun scimus et scimus – „ºtim ºi vomºti”.

Dar nu vom ºti totul, fiindcã dacã am voi sãcunoaºtem numai toate teoremele geometriei, elefiind în numãr infinit este o imposibilitate de faptsã ajungem la capãt.

În faþa rezistenþei naturii de a lãsa cunoscutãºtiinþa actualã a gãsit un alt drum: acela de amodifica categoriile ºi a [le] îngloba în idei mailargi, care sã cuprindã în interiorul lor faptele ceputeau apãrea ca inaccesibile intelectului nostru.Acest procedeu se aplicã cu succes în matematiciºi în fizicã de multã vreme ºi graþie lui s-a ajunssã se creeze obiecte matematice ºi fizice, uneoridepãºind intuiþia noastrã ºi fiind accesibile numaicalculului. Dar aceastã metodã modernã, de aface din categoriile intelectului cadre elastice, alecãror determinãri ºi naturã sunt la dispoziþianoastrã suferã de mai multe defecte, dintre careprimul este cã a dat loc la convenþionalism carenu mai are de a face cu cunoaºterea, În al doilearând, poziþia aceasta nu depãºeºte cu nimic peaceea a dualitãþii permanente în ºtiinþã, acunoaºterii ºi ignoranþei, care fac parte integrantãdin ºtiinþã. Scimus et ignoramus – „ºtim ºiignorãm”, aceasta este situaþia ºtiinþei: Va rãmânetotdeauna aºa sau se va putea schimba printr-ometodã revoluþionarã? Aceasta ne va spuneviitorul dar este sigur cã pentru ca un om deºtiinþã sã ajungã sã spunã cu o îndreptãþireperfectã, scimus et scimus, va trebui evident, sãrecurgã la alte metode sau sã alãture metodelorvechi altele noi.

UUnn aammeennddaammeenntt llaa ppoozziiþþiiaa lluuii DDeessccaarrtteessDemocratizarea culturii prin principiul

evidenþei al ideilor clare ºi distincte, a acordatfiecãruia dreptul sã-ºi aibã poziþia lui personalã ºisã-ºi creeze propriul lui sistem de idei, propria luiWeltanschauung. Aceastã situaþie are cevamagnific ºi este evident cã a îmbogãþit culturaumanã cu toatã creaþia oricãrui individ capabil sãcreeze.

Este adevãrat cã însuºi Descartes aduce unamendament la acest drept natural pe care-l areorice individ de a gândi pe cont propriu ºi a avea„evidenþele” lui. Într-adevãr, Descartes spune înDiscours cã unul dintre motivele pentru care nu amai avut încredere în ce s-a spus sau ce se spuneaîn vremea lui era diversitatea generalã de opinii.Dar acordând, prin criteriul evidenþei, autoritateoricui sã-ºi susþinã „evidenþele” lui, el a autorizattocmai aceastã deosebire de opinii. El constatãtotuºi dificultãþile acestei poziþii fiindcã el scrie:„lucrurile pe care le concepem foarte clar ºi foartedistinct sunt toate adevãrate, dar existã o oarecaredificultate în a remarca bine, care sunt acelea pecare le concepem în mod distinct” ºi pentrugânditorul francez criteriul ideilor clare ºidistincte nu este, deci, un criteriu abstract. Atuncicum sã deosebim ideile clare ºi distincte în modreal? Se vede cã acest criteriu are el însuºi nevoiede un criteriu. Descartes, fãrã sã o spunã precis,remarcã totuºi cã neînþelegerea dintre oameni sedatoreºte, cã deºi au la îndemânã metoda de aurmãrii adevãrul, ei nu o aplicã în acelaºi mod.De aici diversitatea opiniilor.

Cu aceastã observaþie el nu a adus nici uncorectiv libertãþii abstracte a fiecãrui individ de a-ºi creea o viziune personalã despre lume ºi de a oexpune eventual într-un sistem. Rezultã chiar din

unele observaþii fãcute în Discours cã Descartes,[remarca?] cã criteriul evidenþei nu avea o valoareîn el însuºi ºi-i mai trebuia un sprijin, fie înmetodã, fie în altceva. Dar el nu ne-a oferitnicãieri un asemenea criteriu, iar acela alveracitãþii divine, care nu ne poate înºela, numeritã de luat în considerare.

Ce este de fãcut atunci? Intelectualul secoluluinostru pleacã la drum cu o mentalitate cartesianã.El are dreptul, ºi acest drept formeazã libertatealui intelectualã la a avea o poziþie în lume ºi la oconcepþie despre lume. Dreptul acesta nu maipoate fi suprimat de nimeni fiindcã elconcentreazã în el forþa care a creat cultura ºicivilizaþia modernã. Pe de altã parte, fãrã nici oipocrizie, voi spune cã la ce foloseºte toatãdezlãnþuirea imaginaþiei individului, în opere, fãrãvaloare sau numai mediocre? Puzderia de opinii,de lucrãri, de realizãri, dar de al cãror vid eºtiobligat sã iei cunoºtinþã, a complicat viaþaintelectualã a epocii noastre care anunþã sã seînece în supraproductivitatea ºtiinþificã, literarãsau tehnicã.

La poziþia cartesianã este nevoie sã se aducãun amendament. În adevãr oricare are dreptul sã-ºi aibã evidenþele lui, dar nu oricare esteîndreptãþit sã-ºi construiascã un sistem de idei.Dreptatea este însã cã nu putem fixa de undeîncepe aceastã îndreptãþire.

De la nivelul la care ai ajuns cu o licenþã sauun doctorat? De la lectura a zeci de cãrþi din câtmai multe domenii? aici va fi contribuþia viitoaresã fixeze nivelul de la care cineva este justificatsã-ºi spunã pãrerea într-o chestiune, fãrã ca acestasã fie o opreliºte ci o îndreptãþire? Criteriulselecþiei valorice a cititorului este singurul valorosdeºi relativ la mentalitatea ºi viaþa culturalã a uneiepoci. Poate cã competenþa ar putea fi un criteriu,dar ºi acesta ar fi numai un criteriu necesar darnu suficient. Astfel, ar trebui create niºte condiþiiale îndreptãþirii la creativitate:

Dotarea intelectualã personalã:Nivelul studiilor (care pot fi autodidactice);Amplitudinea culturii generale;Competenþa verificatã;Aprecierea specialiºtilor.Desigur, s-ar putea enumera ºi alte condiþii,

care toate pot forma o condiþie necesarã dar nusuficientã. Suficient va fi geniul, iar cu acesta tenaºti sau nu te naºti. Dar dacã am aºtepta creaþia[...] au putut sã gãseascã aceastã soluþiesalvatoare, atunci nu vãd de ce secolul nostru, zisal luciditãþii raþionale, mi-ar putea gãsi o soluþiesimplã ºi aplicabilã imediat. Conducerea statuluieste aleasã pe o perioadã absolut limitatã. ªi cucât aceastã perioadã va fi mai redusã cu atâtdimensiunile [....] fãcute de demagogi sunt absolutfãrã sens. Ei dispar printr-o imposibilitate de faptde a exista.

Dar cum rãmâne cu demagogia în altedomenii? În acestea problema este maicomplicatã ºi nu se poate rezolva printr-o simplãdecizie popularã. Aici este nevoie de o lungãeducaþie intelectualã a tuturor cetãþenilor, astfel cãnimeni nu ar putea sã scrie ceva, sã producã ceva,cu acoperirea unei ficþiuni culturale, fãrã sã fieeliminat ipso facto din categoria creatorilor deopere de culturã.

Text îngrijit de Adriana GGorea ººi Mircea AArman

!

33



TRIBUNA • NR. 277 • 16-31 martie 2014 3

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XXII)

Cornel NistorescuRomâni, vi se pregãteºte ceva! Epistole politice, reporta-je, interviuri, editorale din Expres (1990-1995)Editura Compania, Bucureºti, 2013

Români, vi se pregãteºte ceva! Epistolepolitice, reportaje, interviuri, editorale dinExpres (1990-1995) este titlul recentului

volum semnat de Cornel Nistorescu, publicat laeditura Compania. Volumul conþine o serie dearticole, editoriale ºi interviuri publicate dejurnalistul Cornel Nistorescu în revista Expres înperioada 1990-1995, care surprind tranziþiaRomâniei postcomuniste spre o societatedemocraticã, acea ”schimbare durã de lume” redatãprin titluri sugestive: Ieºirea din dezastru, Elita ºiderbedeii, Azi ºi mâine, ce pericol mortal!. CornelNistorescu provine din Hunedoara, satul Turnaº, ela terminat ºcoala profesionalã ºi a lucrat ca frezorla Întreprinderea Chimicã Orãºtie, apoi a urmatliceul la seral ºi a fost admis la Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca,unde a studiat limba italianã. Nistorescu a debutatîn revista Viaþa studenþeascã în anul 1971 la care acolaborat timp de nouã ani, dar a scris reportaje ºipentru revistele Echinox, Steaua, Flacãra. În anul1990, a fondat ziarul Expres împreunã cu MihaiCârciog, unde a semnat rubricile Reportaj debuzunar ºi Epistole politice. Din anul 1997, apreluat funcþia de director al cotidianuluiEvenimentul zilei. Ulterior, a înfiinþat postulnaþional privat de radio Europa FM. Mai târziu, ela semnat editoriale pentru publicaþiile FoaiaTransilvanã ºi Ediþie Specialã din Craiova. Începândcu anul 2009, Nistorescu gestioneazã ziarulCotidianul ºi platforma de ºtiri on-linewww.cotidianul.ro.

Cornel Nistorescu este autorul textului Odã

Americii, publicat în Evenimentul zilei în 24septembrie 2001. Editorialul a fost scris dupã ataculterorist asupra Statelor Unite lansat pe 11septembrie 2001 de cãtre grupul terorist al-Qaeda.În timpul acestor atacuri, douã avioane au fostdeturnate, prãbuºindu-se în turnurile World TradeCenter din New York ºi în clãdirea Pentagonului.Editorialul semnat de Nistorescu a fost tradus înlimba englezã ºi diseminat pe plan internaþional.

Editorialele colectate în volumul Români, vi sepregãteºte ceva! surprind procesul de tranziþie alRomâniei postcomuniste spre democraþie, acea”schimbare durã de lume” în care jurnaliºtiiopoziþiei democratice îºi fãceau meseria în situaþiede mare risc, asemãnatã de Nistorescu cu mersul”pe o lamã care juca rolul de punte între douãlumi”. În primul numãr Expres, în textul Punctulpe i, editorii au precizat cã scopul noii publicaþiieste sã informeze corect, angajându-se sã fie departea adevãrului, sã fie necruþãtori în faþa viciilor,sã sancþioneze extremismul ºi oportunismul, sãprotejeze persoanele neîndreptãþite ºi neajutorate,sã fie acolo ”unde arde ºi unde doare”. Jurnaliºtiipromit sã fie pe partea oamenilor vulnerabili, sãraciºi traumatizaþi de viaþa plinã de lipsuri trãitã însocietatea totalitaristã. Epistola politicã nr. 34/1991intitulatã Munceºte ºi cere socotealã. Cãtre omulsãrac ºi foarte sãrac încurajeazã oamenii induºi îneroare de un regim politic mincinos sã nu cadã dinnou victime oportuniºtilor care vor sã profite debuna lor credinþã: ”Sã nu uiþi niciodatã cã ai fostpãcãlit de comuniºti, cã te-a pãcãlit ºi FSN-ul, cã te-a pãcãlit ºi Securitatea, cã pe spinarea ta s-au fãcuttoate cãrþile, ºi lor le-a mers mai bine ºi tu ai rãmasla manivelã ºi cu cârca”. Dupã cãderea sistemuluicomunist, scena politicã a fost invadatã de”ºmecheri”, ”paranoici” ºi ”loviþi în cap de dorinþade putere” care îºi realizau nestingheriþi

”combinaþiile economice-politice”. În aceastã ”lumede umbre”, cu aparenþã de spectacol de operetã saude bâlci, se ascundea marele dinozaur alcomunismului, blocând evoluþia spre democraþieprin strategii complexe de deturnare ºi manipulare,la care oamenii cãdeau uºor victime din”nepricepere”, potenþate de ”zbaterile disperate alefoºtilor de nu pierde puterea ºi de a nu ajunge înfaþa judecãtorilor”.

Articolul O infirmitate periculoasã. În bãtaiavântului naþionalist nr. 9/1991 analizeazã discursulpublic conservator, gãunos, creat de ”biºniþarii depatriotism”, specializaþi într-o speculã aresentimentelor ºi sentimentelor naþionale, proferatde o putere slabã, fricoasã, motivatã doar sã îºipãstreze privilegiile, ”incapabilã sã punã degetul peranã”.

Reportajul de buzunar Lili preferã Italia redãpovestea unei unguroaice tinere plecate dinRomânia într-o excursie ºi ademenitã într-un bordeldin Monoried de un þigan ungur. Clienþii ei sunttiriºtii ºi ”boºorogii” din micile sate aflate în zonã.Sositã de câteva zile, Lili este iniþiatã în afacere dedouã colege intrate în reþea de douã luni ºijumãtate. Deºi îi este interzis sã vorbeascã cuclienþii, Lili îi spune jurnalistului povestea, pe careacesta o obþine prin câteva întrebãri adresate cuabilitate. Lili e frumoasã, are doar 18 ani ºi începesã realizeze în ce a intrat, ea ºtie cã ”toþi bãrbaþiisunt niºte porci”, cã fac promisiuni false, toþi îideclarã cã o iubesc ºi cã se vor întoarce ”sã o ia cuei”, dar când revin, cer o altã fatã în camerã. Eatotuºi sperã cã italianul care i-a promis cã vine sã oia cu el în Italia va veni în acea searã ºi din acestmotiv refuzã propunerea jurnalistului de a o ajutasã se întoarcã acasã, în România.

Jurnalistul redacteazã o Listã cu bolnavii la capîn care mustrã tendinþele extremiste manifestate departidul Noua Dreaptã, ”o adunãturã de bezmetici”ºi de indivizi inconºtienþi care ºi-au propus sã”temine odatã cu evreii, cu ungurii ºi cu þiganii”într-o solemnã ”operã de purificare”. Din punctulde vedere al jurnalistului, situaþia este similarã unui”rahat pe mijlocul unei cãrãri” pe lângã care treci,ocolindu-l cu grijã, dar în care unii mai sãraci cuduhul, ”abia ieºiþi din adolescenþã”, calcã, din

Silvia NegruÎntrupareTurnu-Severin, Editura Profin, 2013

Dimensiunea iubirii este una dintre cele maibine conturate în recentul volum de versuri alSilviei Negru, Întrupare: „Culcã-mã în patul

mãrii, / lasã cuvintele / sã vinã, / noi nu cunoaºtemmersul Soarelui / din valurile înstelate-n resemnãri;”.Autoarea este „actorul” unei singure iubiri, pe care oridicã la rangul sacralitãþii absolute: „nu pot iubi decâtun singur bãrbat / Mi-e drag ca ploaia frumoasã devarã.

Jocul iubirii devine dintr-odatã unul extrem deserios, îmbrãcând aspecte cosmogenetice ºi divine: „Oprelungire a mâinilor / ne este absolut necesarã. / Ne-am îndrãgostit / ºi ne-am cuprins de la orice distanþã ––/ o stare cu deschideri largi, / înspre afarã, /îmbrãþiºãri rotunde ca spiritele sfinþilor / ce nu se maipot ajunge.” Fiinþa interioarã, singura care conteazã înviziunea poetei, cautã calea de legãturã între divin –credinþã – sacru, singurele puncte de sprijin ale fiinþeinevolnice care este omul, în Univers: „Mi-au derulat oscarã premergãtoare / ºi l-am urmat, / cã n-am putut

scrie în locul profeþilor”.Pierderea credinþei este totuna, în viziunea Silviei

Negru, cu cea a fericirii, iar începutul Cãderii în Lumenu se întâmplã de azi, de ieri ci dateazã, potrivitimaginarului sãu poetic, de mult mai demult: „S-atopit Paradisul, / în lux ºi petreceri, / chiar în ziua încare s-a întemeiat Roma. / Era pe 21 aprilie, / pentrunoi, Prier.”. De atunci, de demult, de când oameniierau totuna cu Cerul ºi cu Dumnezeu, a începutMarea Cãdere, când osmoza primordialã a început sãse piardã: „Toate au fãcut chimie cu cerul: / apele,muzica, paºii, þãrâna / ºi omul cu toate tabieturilesale. / Cerul a devenit, astfel, o camerã locuibilã / cuoameni diferiþi, / în care domneºte ultima instanþã.”

Unul dintre cele mai interesante ºi mai izbutitepoeme ale volumului este acela referitor lamodernitate ºi la omul modern, care au pierdut mult,dacã nu cumva chiar prea mult, din sacrul umanitãþiide odinioarã: „Disecat la autopsie, / i-au descoperitceva printre organe, / n-au mai vãzut aºa ceva. /Fiecare chirurg se informase, video, / de operatul care/ nu a întors spatele vieþii, / cãruia i-a plãcut vânatul /ºi hrana lui BIO lãsa de dorit / Anamneza nuprezenta probleme. / ªi totuºi, / digerase ceva carerefuza bisturiul; / semãna cu discul soarelui / aprins, /

delimitat, pãtat, recreat, / un fel de grotã, cu zimþii deluminã / ºi pacientul rãcni a recunoaºtere; / era lumealui de apoi.

Dar întoarcerea la sacru, la divin, mai esteposibilã, ºi aceasta s-ar putea întâmpla doar prinîmbrãcarea straielor de dumnezeire: „Cu Soareledeasupra capului lor, / oamenii ar trebui / sã-ºitrãiascã viaþa / sã se arate înnobilaþi, ca în zilele deDuminicã.” Altfel, în absenþa sacrului din viaþaomului, umanitatea nu ar mai fi decât un lung ºir devieþi paralele, întâlnindu-se în infinitul absurdului: „Cegrupuri de oameni / trãiesc aceleaºi ipostaze, / darnici mãcar / nu au dreptul s-o ºtie.” Riscul neasumãriiresponsabilitãþii la sfinþenie este enorm ºi el setraduce, simplu, pentru autoare, prin pierdereapropriei fiinþe: „Foarte mulþi ºi-au uitat, / undeva, /obiecte pe care le-au cãutat toatã viaþa, / sperând cã levor revedea. / Unii ºi-au lãsat ºi stãrile fulminante / ºis-au întors goi / în adãposturi bine zãvorâte.”

O altã cale de salvare a omului pierdut de sineînsuºi este slujirea în sanctuarul din templul literelor.Cuvântul apare astfel, prin rostire, ca o veritabilãmagie care va conduce, în cele din urmã, la divin:„Avertismentul lor / mã trimite la cuvintele / care vinde-a valma; / fâºie în masificare criticã, / aºa cã uneletrec cãrãrile de iarnã, / împlinind / spiritul frazeinobile, / aºezându-se pe roua datã nouã / de realitateape care nu poþi / s-o atingi altlfel; / altele seîmpotmolesc, sentenþios, / sub aburii apei.”

!

44




cãrþi în actualitate

Gheorghe Secheºan

Dimensiunea iubirii

Adriana Dana Listeº Pop

Capra democraþiei, marele dinozaur alcomunismului ºi procesul tranziþiei postdecembriste

(continuare în pagina 24)

Maria BoneaCopilãria – sunet sublimBaia Mare, Editura Eurotip, 2008

Ce i-a uimit, ce nu-i mai lasã? Ori sudul li separe prea târziu? Pãi i-a uimit nostalgia dinochiul îngerului copil, pãi nu-i mai lasã

cãldura risipindu-se din cuibul gol de pe ramulvãduvit al încã unei toamne ce se adaugã, se totadaugã...

Aºa îmi par versurile Mariei Bonea dinvolumul bilingv român-englez Copilãria – sunetsublim. Poeme-cocori, fiecare având trei aripi, depominã, cum ar veni: una a întoarcerii în miracolcare copilãrie se numeºte. Alta a îndemnului laiubire, sentiment nepereche, din multe pricinirãtãcindu-l noi uneori. ªi încã o aripã fãrã de carezborul e mai mult iluzie, aceea a încrederii încelãlalt, a recunoºtinþei venindã dinspre îngerulmereu pãzitor veghind în travesti-ul lui de medic,dascãl, rudã sau vecin. Învecinarea cu toate asteadã adâncime ºi credibil versurilor Mariei Bonea,cum bine zice ºi George Vulturescu în prefaþã.Subscriem, cãci autoarea e mai puþin preocupatãde topicã ºi prozodie, urmãrind cu obstinaþiemesajul în poeme cuminþi aºternute, ce îndeamnãpe calea luminii ºi-a sinceritãþii, spre inimareceptorului: „Mereu ne vom gãsi izvorul/ Uneiduioase amintiri,/ Deºi prin ani luat-au zborul/imagini vii, vecini ºi jocuri,/ Ce-au încadrat viaþa

noastrã/ În universul de copii./ Scrutez prin ani oamintire,/ Constat uimit c-au mai rãmas/ Imaginide pãrinþi ºi locuri/ ªi-un car cu boi la umbrãtras,/ Un pâlc de arbori seculari,/ Iar la rãscrucevechea moarã/ Legatã parcã-n veºnicie/ De lungicãrãri ºi-o ulicioarã./ Cobor cãrarea spre rãscruce/ªi-mi caut urmele subtil,/ Îmi vãd cãruþa cuimagini,/ E trasã lin de somnul dulce,/ Mã las învoia amintirii/ Pãºind pe urme de copil,/Oriîncotro par a se duce” (Amintiri).

Contrar îndoielilor bunului prieten GeorgeVulturescu, a lui bãdia Mihai citire chiar, credemcã autoarea a gãsit calea întorsului acasã, încopilãrie nu-i aºa, bine slujitã ºi de înalta forþãpedagogicã de care dispune, fãcându-ºi din astatrainice încãlþãri întru drumeþie: „Þi-am dat apãne-nceputã,/ Ghiocelule curat!/ Cu putereîntreitã/ Þi-ai deschis chiar aripioare/ Din bobocu-nlãcrimat./ Þi-a priit apa din glastrã,/ Dar neantu-l mai visezi,/ Nu mi-ai spus-o dinpudoare,/ Te abþii, te ruºinezi./ ªi visându-þiuniversul,/ Mai menþii privirea-n jos/ Cã þi-e multprea grea de graþii/ ªi veghezi în meditaþii,/Ghiocelule duios” (Ghiocelule duios). Poemele auceva reþinut în ele, un fel de zãbavã între „ieri-ul”amintire ºi „mâinele” imprevizibil, ca ºi cândpoeta ar face îndelung popas în aºteptarea cuiva.Pe cine sã aºtepte Maria Bonea, cu cine împreunãde strãbãtut calea dintre lumina cuvintelor ºiadâncul izvorului de început? Pe Dãruitorul

balsamului a toate vindecãtor, de bunã seamã! PeÎnsufleþitorul humei din care suntem fãcuþi, peCel ce ne-a hãruit cu puterea iubirii, a neuitãrii ºi-a cutezanþei trecerii prin toate! Aidoma lui ªtefanDoru Dãncuº în „referinþe critice”, apreciezînvecinarea gândului ºi faptul cã poeta îºi croieºtetoiag din credinþa strãbunã, însoþindu-se cu Celetern datornic întru adeverirea celor veºnicdatornici, lucru ce nu se mai poartã în poezia aºa-zis modernã. Cãci nu te poþi înnoi aruncând lacoº dacã vrei sã ai ºi istorie: „Sã-mi spui deschis,cinstit pãrinte,/ Cã tu slujeºti chiar în altar,/ Dece povara-ncarcã omul/ Croindu-i suferinþã iar,/De ce tribut plãteºte-ntruna/ ªi vamã dã din viaþalui/ ªi parcã tot dator rãmâne,/ Plãtind întrunaoriºicui/ ªi pe copii îi vãmuieºte/ Aceastã datoriesfântã,/ Sã spui copiilor, pãrinte,/ Când cerul ºipãmântul cântã?/ Iubindu-þi munca datã þie,/ Veinaviga pe-a vieþii mare/ ªi-i accepta cã suferinþa/Este balsam spre vindecare” (Eterna datorie).

Da, Copilãria – sunet sublim nu este o cartemusai de trecut prin frigul criticii reci, aºa-zisechidistante ºi în urma cãreia grâul e zi, iarneghina noapte, ci mai degrabã de aºezat în zareasufletului cu care urmãrim întoarcerea cocoriloracasã, vâslind peste înserate crânguri cu cireºi înfloare. Cu cele trei aripi ale lor, de bunã seamãîntregi ºi, cum înþelegem, extrem de trebuincioase.Iatã pentru ce, dincolo de nevoinþi ºi încercãri, peoameni tot o primãvarã eternã îi aºteaptã. Estedoar unul din multele mesaje ale acestei frumoasecãrþi. Ave!

P.S. Modelul de alcãtuire a întregului, prinintroducerea de maxime ºi aforisme din mareaînþelepciune a lumii între douã poeme, este ºi elbinevenit.

!

Iuliu PârvuDin cãutãrile unui om de rândCluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2011

Oadevãratã (auto)biografie liricã semneazãIuliu Pârvu în Din cãutãrile unui om derând ºi asta dupã mai multe culegeri

premonitorii – toate în siajul unei dimensiunietice în care recunoaºtem paradigme folcloricetransilvãnene dar pe care se altoiesc elementelivreºti într-o constantã versificaþie clasicã.Ciclurile acoperã sau mai curând evocã oexistenþã la început ruralã, apoi urbanã, iarformaþia de dascãl eminent de literaturã românãaºeazã – ca mãrgelele pe-un fir – componentedintr-o circumscriere biograficã începând cuCântãri de fecior plecat la oraº, prelungite înCântãri de bãrbat la casa lui ºi continuând cuAnotimpurile Clujului, la care se adaugã o Arhivãsentimentalã ºi Anotimpuri existenþiale. Nostagiadupã o geografie umanã tot mai îndepãrtatã întimp („Suntem þãrani pe apucate” – La Cohe...),,încã populatã cu o tipologie acum dispãrutã(Tãtucul, Bunica º.a.) sunt fixate ºi la senectute cu„candoarea unui fraged cronicar”(Cartea de citire).Patul germinativ al acestor versuri care nu aspirãla performanþe formale îl constituie o sensibilitateîn general anamneticã, înruditã, cultural vorbind,cu toamnele pillatiene pliate peantropomorfizãrile asezonate în spiritul umoruluidin catrenele lui Topârceanu: „În ritmul nopþiinucile pocnesc,/ Iar daliile-ºi potolesc avântul. /Crãiþele focoase ºopotesc / Ce crai de mahalaajunse vântul” (Simfonie în mov); sau aceeaºi

materialitate frustã în Cireºii: „Au înnebunitcireºii, / Crengile plesnesc de viaþã, / Roºufumegã-n albastrul / Cerului de dimineaþã”. Unciclu, semnificativ intitulat Acuarele, schiþeazã,deseneazã chiar „peisaje româneºti” dar ºi „peisajemeridionale”, unele saturate de culturã în scenariijoviale, precum în La poalele Acropolei unde „M-am coborât în Agora, / La vorbã cu Pitagora. //Pe-o alee se plimba Socrate / Cu gândurileresfirate, / Iar Platon, scai legat de el / Se maicontra cu Aristotel” º.a. Altãdatã o Miniaturãreferã la „surâsul lui Mistral” sau la obiceiulajunului de Paºti în Corfu unde, e adevãrat,„amforele grele în stradã-s aruncate / Rãul sã fie-ncase mai puþin” (Ajun de Paºti în Corfu). PrinAnotimpurile Clujului Iuliu Pârvu adaugã piese derezistenþã la o antologie liricã cuprinzãtoare,consacratã – mai ales în ultimele decenii –spaþiului metropolitan din centrul Transilvaniei.De reþinut este de pildã Pieþele clujene, autumnaleîn care, precum în pânza lui ªtefan Luchian(Zarzavat), legumele îºi exhibã prea plinul uneimaterialitãþi traversatã, totuºi, ca un fiorpremonitiv, de umilinþa perisabilitãþii ineluctabile:„Aºteaptã vinetele sã ne umple sacii; / Camstânjeniþi stau morcovii, sãracii; / Ardeii întorcpriviri spre gogoºari, / Cu burþi umflate ca detoboºari; / Fac trotuarul roºiile, pâlcuri; / Greu teopreºti sã nu le prinzi de sfârcuri; / Ochesc sprelubeniþe dovlecei; / ªi le întreabã, ºmecheri, ce-aucu ei; / Cartofii rustici au ce au cu ceapa; / Încastraveþi s-a înverzit ºi apa...”. Simþul olfactiv(precum în Iar amiroase Clujul a castane) seîngemãneazã fericit cu vizualul ºi auditivul în

acuarele sui generis ce fructificã palpitul de viaþãexistent nu atât în cuvânt ci mai degrabã înrostirea tipãritã. Dincolo de monotoniaversificaþiei, a numeroaselor rime previzibile ºi aritmului liniar (redevabil, în parte, paradigmeifolclorice de tipul „De unde feciorul pleacã / ºipereþii se apleacã” – Nuþu) prim-planul evocãrilorrestituie un sentimental incurabil salvat de osinceritate absolutã. Iatã de ce în rãbufniriprecum „abia rãzbatem prin atâtea crize” (Abiarãzbatem...) sau „mai bine înapoi la Goga”(Mãrþiºoare)) ºi care se intensificã în ciclul Spre onouã Sodomã, în marº... – autorul vibreazã maimult discursiv, satiriazis-ul nu-l caracterizeazã. Deasemenea, trimiterile la viaþa de spital (Tot maidesele întâlniri, Ciocanele), la finalul cariereididactice (Catalogul, Serenadele) ºi mai alesrepulsia faþã de Febra globalizãrii sau de Vârtej(ul)postmodernist se plaseazã pe acelaºi portativ încare accentul declarativ, retoric obtureazãsensibiliatea predominant contemplativã, adeseajubilativã din celelalte cicluri. Oricum, o necesarãselecþie din cele peste douã sute de titluri, unelescrise în deceniul al nouãlea din veacul trecut,poate fi vertebratã, din unghiul atitudinii euluiliric, de un triplu ataºament. Este, pe de o parte,legãtura organicã cu spaþiul transilvan (localizat înGârbãul natal ºi în Clujul contemporan);ataºamentul faþã de familia dublatã de universulvegetal; aproprierea locurilor filtrate de retinaturistului. În prezentificarea trecutului într-ostructurã prozodicã lizibilã recunoaºtem aceeaºi„candoare de fraged cronicar” care, în era sufocatãde pixeli, nu ezitã sã semneze o altã „carte decitire”.

!

55



5TRIBUNA • NR. 277 • 16-31 martie 2014

Mircea Muthu

O autobiografie liricã

Mihai Antonescu

Din pricinã de dor de noi,cocorii nu mai pleacã

Nicolae FeierÞara Bistriþei. Pagini de istorie, mitologie ºi religiestrãveche ale neamului românescTârgu-Mureº, Editura Nico, 2013

Recentul volum Þara Bistriþei. Pagini deistorie, mitologie ºi religie strãveche aleneamului românesc este cea de a zecea

carte a prolificului scriitor bistriþean NicolaeFeier. La o primã lecturã, cartea este greu deîncadrat unui gen; abia o a doua parcurgere îþirelevã faptul cã Þara Bistriþei... este asimilabilãeseisticii prospective de þinutã, gen OctavianPaler.

Este, într-un anume fel, vorba despre unbreviar de mito-istorie uitatã, o anamnezã ºi osubtilã recuperare a unei mitologii care a fostoarecând extrem de familiarã neamului nostru, undicþionar al aducerilor aminte despre noi înºine ºidespre miturile eliadeºti ºi preistoriile densuºiene.

„Scotocind” prin sanscritã, autorul gãseºte un

mit despre „regele Soria” (Soarele), care sepreumblã pe cer în cvadrigã (trãsurã cu patru cai,reprezentând anotimpurile)”, în fiecare searã fiindaºteptat de cãtre fiica sa, Apsu, cea care îldezbracã de mantia strãlucitoare ºi îl culcã înpalatul de aur de dupã munþi, numit Amurug. Unmit, o poveste – se poate spune! Însã,metamorfozându-se din mitolog în filolog,autorul ne dumireºte cum cã în culturatransilvanã s-au pãstrat toate aceste elementemitice strãvechi, indo-europene. Astfel, prinfenomenul lingvistic numit rotacizare, Apsu, fiicasoarelui, devine Apus, iar Amurug devine Amurg.De asemenea, suntem atenþionaþi cã termenulsanscrit Soria e mai aproape de Soare din limbaromânã, decât de Soll al latinilor, susþinândipoteza cã limba noastrã s-a dezvoltat separat decea a latinilor vestici ºi paralel cu aceasta, dintr-un trunchi indo-european comun.

Despre strãmoºii noºtri vom gãsi în carte

pagini de o frumuseþe literarã deosebitã. Iatãun text ce umple o parte a aºa-zisei „pete albe”din istoria noastrã provenind din sec. al V-lead.Hr., text al lui Paulin de Nolla despre daciiintracarpatici care s-au creºtinat timpuriu ºidespre aurul lor: „Besso – dacii zãpezilorveºnice din munþii Ripheici (Carpatici) / Culegacum aurul, cu mintea, din cer, / Dupã ce,milenii, l-au cãutat / Cu mâinile înpãmânturile îngheþatei Dacii”. (Paulin de Nolla,Poemul XXIV).

Nicolae Feier e un maestru al sinapselorlingvistice ºi vizuale. Iatã cum rezolvã origineatoponimului Ardeal. Dupã ce ne spune cã înMahabharata (c. XII, 45) e un text sanscritdespre un anume rege Ardal ªyir I ºi îlregãseºte pe acesta într-o metopã de laPersepolis înveºmântat ca un rege dac, alãturide Ahura Mazda, demonstreazã cu o statuieanticã din Transilvania cã soaþa acestuia senumea Ary Deea (Zeiþa Arya), pe care ne-oprezintã sub chip de sfinx „cu cap de muiere”(M. Sadoveanu, Creanga de aur), cu trup de

Ligia CsikiDereticarea spaþiuluiCluj-Napoca, Editura Fundaþiei Alfa, 2012

Anul 2012 a fost unul al poeziei, fie cã a fostvorba despre debuturi convingãtoare,confirmãri sau reconfirmãri mult aºteptate.

Datoritã acestei abundente „resurecþii a poeziei”,analizatã pe larg de ªerban Axinte în Observatorcultural ºi remarcatã, de altfel, de majoritateacriticilor, unele apariþii editoriale nu s-au bucurat deatenþia cuvenitã. Acesta este ºi cazul volumului depoezii al Ligiei Csiki, Dereticarea spaþiului, volumpremiat de Uniunea Scriitorilor din România, FilialaSibiu.

Cartea apare la o distanþã de un deceniu faþã devolumul de debut, Nubiathan sau divan pentrupãrinþi ºi îngeri, publicat la aceeaºi editurã ºi, la felca în cazul lui Radu Vancu, resorturile poeticitãþiisale sunt de cãutat în episoadele biografice caremarcheazã iremediabil poeta ºi sensibilitateaacesteia. Topirea biografiei în livresc are ca rezultatun lirism de o autenticitate singularã în peisajulpoeziei contemporane. De altfel, cele douã mariteme ale cãrþii, poezia ºi moartea, constituie axavertebrantã a întregului volum structurat în treicicluri – Temeliile visului, Topografii ºi Ciupercãriade iluzii – metafore ale valenþelor diferite alecuvântului în care, într-o manierã neomodernistã, sepoate locui. Acesta poate fi deopotrivã iluzie avindecãrii, spaþializare ºi resemantizare a suferinþei:„cuvinte cu care mi-am ºters de pe ochi / imaginileneputinþei / ºi apoi le-am aruncat în drum /cuvinte care m-au aruncat în plinul lumii / auînþepat moartea în cele patru colþuri / ca niºteputernici þãruºi / între care a rãsãrit o ciupercãriede iluzii” (Spaþiu de poem).

Cartea vorbeºte despre o metaforicã „dereticare”a spaþiilor dinãuntrul ºi dinafara fiinþei, procesdramatic, dar care devine suportabil prin transferulexperienþei în livresc. Cele trei poeme care deschidvolumul stabilesc convenþia unui text nãscut dinpreaplinul care se cere exteriorizat: „boabe destruguri copþi / cuvintele tale cad zemoase de dor// eu le vãd ºi nu le pot auzi // ºi din fibrele lorcresc / casa pe care n-am avut-o / pomii pe care nui-am cules / zilele pe care nu le-am trãit / lumina

care n-a apucat sã se unduiascã pe gene // dartoate astea ca-ntr-o ogradã / le-am îngrãdit cu firulvisului meu despre tine / nevisul tãu despre mine”(Ograda visului). Remarcabilã, mai ales în Temeliilevisului, este riguroasa construcþie a discursului detip argumentativ. Absenþa sugeratã de poemulintitulat Tezã devine laitmotivul la care se revineprin diferite Antiteze, tocmai pentru a-i permiteLigiei Csiki observarea ºi aproprierea fenomenuluiîn toate etapele lui: „uneori / tu eºti spaþiul rãsfrânt/ din visurile mele”. „Dereticarea” înseamnã, aºadar,uneori resemnarea în faþa imposibilitãþii de a serecunoaºte pe sine sau de a recunoaºte alteritatea:„pe pânzã însã / e urma unui chip strãin / nu maisunt Eu / nu mai eºti Tu” (Antiteza (I)); alteori,însã, dramatismul procesului e dat deimposibilitatea stabilirii unui dialog cu cei dispãruþi:„auzi Tatã? / rãspunde-mi / pânã mai am timp /pânã mai am timp sã-nvãþ ºi eu / cum se sapãgroapa / cum se umple cu lutul zilelor umezite devisuri” (Antiteza (III)). Spre deosebire de primulvolum, absenþa care ordoneazã spaþiul casei-mormânt nu e doar a fiului-înger, ci aduce laolaltãtoþi morþii dragi, iar despãrþirea de ei devine unritual de detaºare, de purificare, dar ºi de învãþare alui „a muri”: „Mama Tânãr a murit / aºa cã amspãlat podelele / cu leºie / Mama a murit / aºa cãam frecat podelele / cu leºie / Copilul a murit /aºa cã am rãzuit pereþii de humã / i-am dat apoi cuvar / ºi am spãlat podelele / cu leºie / Tateigândurile i-au tãiat gâtul / cu o loviturã de lamã deplug / aºa cã am rãzuit pereþii pânã la cãrãmidã / i-am lipit iarãºi cu lut / i-am vãruit / ºi am frecatpodelele / cu leºie” (Dereticarea spaþiului). Dincolode efectul sonor ºi de tensiunea amplificatã de joculrepetiþiei unor secvenþe, e de remarcat subtilitateatrimiterilor la concreteþea realului în care poeta eprinsã. Casa e pãzitã de „un înger rãu”, în modironic jucãuº: „uneori îl surprind aplecat peste horn/ suflã / umflându-ºi obrajii dolofani / de-atâteaobrãznicii / ºi tulburã cenuºa jertfei voastre”(Antitezã (V)). „Îngerirea” copilului e echivalentã curuinarea casei: „cineva a fãrâmat coasta de viaþã acasei” (Alunecarea liniei), dar ºi cu o transformareacceptatã cu o amarã seninãtate: „mai apoi s-a fãcuto casã / în care numai bine-au încãput / aripile

îngerului cãzut în ultimul vis” (Firescul timpului ºial locului).

Poeta a învãþat „exerciþiile de respiraþie” dupãcare tânjea în primul volum, aºa încât poate vorbifiresc despre povarã: „Moartea ne dereticãdrumurile / în fiecare noapte cu lunã plinã /Moartea ta a fost cu noi zi de zi / ne-a ºoptit laureche / un cântec de legãn / în fiecare searã / ºine-a amãgit cu o rugãciune / în fiecare dimineaþã”(Scaunul de la poartã (II)). Soluþia e refugiul înlivresc: „mai întâi ºi mai întâi / zideºti un înger /între literele unui cuvânt” (Anumite spaþii autemelia în cer), pentru cã „orice loc tânjeºte / dupãpoetul întemeietor” (ºi locul acesta era bun). Câtãvreme lumea îºi are originea în poezie, dialogul dininteriorul literaturii se înscrie firesc în ordinea cãrþii.Ipostazele poetei variazã de la cea a privilegiatului –„îmi creºte în gurã / bogatã / luxuriantã / ovegetaþie de vorbe sonore” (Topografia amintirii) –la cea a meºteºugarului: „unele cuvinte / trebuieameninþate ºi biciuite / cu sârg ºi cu metodã”(Scaunul de la poartã (V)) sau chiar a cititorului„bolnav / curios s-arunce ocheade printremetaforele altora” (Topografia oglinzii (IV)). Astfel,poeziile din ciclul Topografii sunt niºte exerciþiiintertextuale de reflectare într-un celãlalt ficþional,de exemplu Emma Bovary sau Don Quijote –expresii ale iluziei care o încearcã ºi pe autoare.

În Ciupercãria de iluzii discursul poetic devinepe alocuri tranzitiv, primeºte accente de ironie ºicinism, sugestie a unei forme de evaziune înconcret: „acum mã scol în fiecare dimineaþã /obositã de singurãtate / de visele pe care nu mi lemai amintesc / la ºapte ºi câteva minute / cu oîntârziere studiatã / încep sã vorbesc / despre temageniului în literatura românã […] / ºi totul… darabsolut totul / se reia pânã mi se toceºte limba…”(Ciupercãria de visuri). Totuºi, tonul nu-ºi pierdenici aici dramatismul, sub efectul unei „amintiricare supureazã” perpetuu: „uneori gândurile seagaþã de limbã / ºi atunci iar trebuie sã te strig” (Oaltã strigare).

Experienþa lecturii acestei cãrþi e ºi o experienþãsenzorialã datoritã grijii pentru aspectul întreguluivolum. Grafica, semnatã ºi de aceastã datã de AtillaCsiki, construieºte un dialog ce înfãþiºeazã dintr-unalt unghi universul spaþiului locuit de înger, al„ciupercãriei de iluzii”. Dereticarea spaþiului e unvolum de poezie maturã, care stãpâneºte ºi dicteazãritmul lecturii, al emoþiilor ºi al registrelor.

!

66




Dorel Cosma

Eseuri mito-istorice

Iulia Rãdac

Poezia ca alteritate a fiinþei

(continuare în pagina 24)

Nicolae GojaFabrica de iarbãBaia Mare, Ed. Eurotip, 2011

Nici în aceastã carte Nicolae Goja nu sedã dus din Maramureº, s-a mutat doar,aºa cum a fãcut-o ºi în viþa de zi cu zi,

din Cicârlãu la Baia Mare, în cartierul PinteaViteazul construit pe vatra fostului satHoºteze.

Mai tânãr fiind pe vremea studenþiei, scriapoezie, fapt care se vede ºi în prima lui cartede prozã: Ilca. A fost o vreme inginer, apoi adevenit, cu mult timp în urmã, gazetar; faptcare se vede ºi în aceastã carte – Fabrica deiarbã. În prima, prozatorul era „dublat” depoet sau poetul era sublimat (alchimic) înprozator, acum gazetarul este cel care-l ajutãpe prozator sã caute aurul ºi, cu ajutorulcuvintelor, sã punã la cale o „fabricã”. Nu deaur, cã aur se extrage ºi se prelucreazã în zonã,ci de iarbã. Normal cã, dacã este ºi gazetar,trebuie sã mimeze obiectivitatea. Faptul estelesne constatabil în felul cum este scrisã cartea,numai cã tocmai personajele cãrþii, foºtiihoºtezeni, nu-l lasã pe autor sã fie doargazetar: „Propunerea noastrã este sã scrii unroman despre noi, hoºtezenii.” Autorul nu estehoºtezan (cu atât mai puþin naratorul), stã labloc, pe aceeaºi scarã cu personajul principal:domnul Radu. ªi nu numai cu el. La bloc,construit pe vatra satului Hoºteze (grãdinã înlimba maghiarã, dar tot Grãdinã era ºi Edenul),pe vremuri, adicã înainte de buldozerelecomuniste, suburbie a Bãii Mari. Devenit acumcartierul Pintea Viteazul.

Dacã ar fi sã dãm crezare pensionarilor dinHoºteze, cartea ar trebui sã fie un fel demonografie (romanþatã) a satului. Numai cãmonografia a fost scrisã de profesorulpensionar (de istorie ºi geografie) dl Jurje. Aºacã, nu-i rãmâne autorului decât calea familiarãa romanului. Hoºtezenii trebuie sã fie„personajul principal”, prin cel mai bun ºiautentic reprezentant al lor, domnul Radu:maistru, ºef la fabrica de prelucrare a aurului,ºef de scarã de bloc, ºeful Asociaþiei foºtilorproprietari, ºef al foºtilor hoºtezeni, ºef demiting („Ce revoltã e aceea cu ºasepensionari?!”), „expert” în fond funciar, încadastru, în petiþii ºi viaþa din sãlile de tribunalºi ºef de familie.

Nãdejdea hoºtezenilor, mobilizaþi dedomnul Radu, este aceea de a-ºi recupera(conform legii 18/1991, de pe vremea lui IonIliescu) pãmânturile, pãºunile ºi pãdurile carele aparþinuserã (în composesorat) pe vremuri.De fapt, ce a mai rãmas din ele. Cãci întâi aufost deposedaþi de ele de cãtre comuniºti, iar,mai nou, de viitorii îmbogãþiþi, printre care ºiprimarul. Din vechiul sat nemairãmânând defapt decât biserica ascunsã printre blocuri (casã n-o dãrâme comuniºtii).

Aici, cu recuperarea pãmântului, lucrurile secomplicã. Asta din cauza celui care nu mai

este gazetar, ci romancier. „Sã scrii ºi ce nu s-aîntâmplat, dar putea sã se întâmple, ca sã mairâdã lumea”, îi dã indicaþii autorului unhoºtezan. Spusa înseamnã sã nu scrii, adicã sãscrii altfel. Prin analogie, precum Origen. Cândrâde lumea? Atunci când se bucurã. Sã scrii,zice omul, ca lumea sã aibã ºi un (mic) prilejde bucurie. Aºa cã, tot prin analogie,recuperarea pãmântului pierdut este încercareade recuperare a tinereþii. A satului, adicã a lor,a hoºtezenilor ajunºi cu toþii pensionari sau îngroapã: „Oare ce s-a ales de copilãria noastrã?”;„Pe vremuri mergea la toate nunþile, acum latoate înmormântãrile”; “Astãzi e ziua domnuluiRadu, poate vorbi cu morþii cum s-ar afla încealaltã camerã”; „Mortul nu este mort acolounde este ºi poate citi textul”. Recuperareatinereþii, lucru care nu s-a întâmplat, este oîncercare de „evadare” în Eden: „Pentru noi nueste o pãºune sau o pãdure oarecare”; „[...] cesclavie sã locuieºti la bloc ºi sã ºtii cã între tineºi pãmânt este vecinul Lupan, iar mai sus detine stã vecinul Hornicar ºi abia apoi vine Tatãldin cer”; „Oraºul este o închisoare mai mare”;„Noi avem acuma nostalgia raiului”. Evadareaîn Grãdinã (Hoºteze) este imposibilã, la poartasa stau de pazã doi heruvimi, cu sãbii de foc.Chiar dacã þi-ai câºtigat tinereþea, cu acte ºidupã lungi procese, la Curtea de la Haga aDrepturilor Omului, chiar dacã tinereþea þi sedãduse oficial prin Reforma agrarã din 1921,de cãtre Regele Ferdinand I Întregitorul.

În mod real, hoºtezenii „au cãzut” dintinereþe în pensie, din sat în oraº. Mai putemînsã vorbi de prima „cãdere” a omului, dinUnu în multiplu. Din viaþa veºnicã în viaþaomeneascã. Zilnicã, cum spune autorul. Oricecreaþie înseamnã „cãdere”. Orice „cãdere”trimite la Început. Despre „primul început” nuscrie cel angajat de hoºtezeni sã scrie (pegratis). Despre om scrii doar cum e el pepãmânt, nu de la Big Bang încoace. Nu de laprimul capitol al Bibliei.

Mai este însã o „cãdere”, aceea la care-ispune autorul. Sã-i spunem „cãderea în carte”.Nu poþi cãdea, ontologic, dacã nu eºti viu. Nupoþi cãdea în carte dacã aceasta nu te face viu.Faptul cã existã personaje nu este mai multdecât o convenþie. Pariul oricãrui scriitor esteacela de a „cãdea” într-atât personajul, încâtautorul sã-l „facã” viu. Nu textul, ci textuldevenit om: „Mortul nu este mort acolo undeeste ºi poate citi textul”.

Orice carte vorbeºte de Început ºi fiecareînceput ajunge în viaþa de apoi, adicã înbibliotecã. Din când în când este chematã decititor la judecata de apoi.

Poate de aici ºi felul cum este pusã carteaîn paginã. Majoritatea capitolelor suntintitulate „ziua”, cãrora li se dã un numãr, dela 0 la 261. Ai zice cã este un fel de Jurnal,scris pe zile, sau nopþi, sau dimineþi. Nu ºtiucum a scris-o autorul, dar cartea începe cu„ziua 261” ºi se încheie cu „ziua 0”. Câteva

zeci de pagini merg în ordine descrescãtoare,apoi toate „zilele” se învãluie; ultimele aproaperespectã ordinea „cãderii în 0”. Altele sunt„dimineaþa”, „noaptea”, „dupã-amiazã”,”amintire”, „amiaza”, altele au un „bis” dupãnumãr. Zic cã ordinea lor nu esteîntâmplãtoare. Aceastã „ordine” nu o mairespectã pe cea „realã”. Nici n-are cum, este oordine a cãrþii, a scrisului. Dacã ordinea vieþiinu poate începe de oriunde, ordinea scrisuluipoate începe de unde îi este dat sã fie. Autorulîºi pune în ordine zilele cãrþii. Nu uitãm: întâia fost luminã, apoi a fost zi ºi noapte, ºilucrarea astfel începutã „era bunã”.

Sigur cã în realul uman nu existã 0 (zero).Nu existã „ziua 0”, aºa cum ne spune autorulcã este. Zero este începutul ºi sfârºitul, alfa ºiomega. Te duci cu tinereþea spre semnul zero.Numai în nedeterminat poate fi acest semn.Sfârºitul. Nu al omului, nu al cãrþii. Nu albibliotecii. Este non-umanul. Non-umanul esteDumnezeu. Cel gândit apofatic.

„Soso l-a întrebat odatã cum era încomunism, i-a rãspuns cã n-a fost bine, dar îipare rãu cã n-a furat cîte un gram de aur înfiecare zi, ar avea zece kilograme de aur ºi arconstrui o bisericã înaltã de o sutã de metri, sãse vadã din tot oraºul. De-ar fi furat o tonã debronz, ar turna un clopot uriaº, sã se audã întot cartierul bãtând dimineaþa, la amiazã ºiseara. Dar n-a furat”. Sunt ultimele fragmentedin carte. Ea se încheie cu cuvântul „Sfârºit”.ªi acesta face parte din carte.

Din cartea care are titlul: Fabrica de iarbã.Dacã ar fi s-o luãm ad literam, „fabrica” esteun proiect fãcut de mintea ºi mâna omului,spre beneficiul sãu. Cã, orice-am face, înfabricã lucreazã – în schimburi sau nu –oameni (Aici a lucrat ºi domnul Radu). Dacãºtim cã fabrica este la (lângã) Baia Mare, ºi cãoraºul este (a fost?) unul dintre cele maipoluate oraºe ale þãrii, putem spune cã este ofabricã a morþii, a unui gulag asumat zilnic(sau în schimburi). Iarba nu este decât aceeade pe mormânt. Fabrica de iarbã este fabricade noxe. De cimitire.

Fabrica de iarbã poate fi ºi o metaforã.Aceea care nu face iarba, ci o înverzeºte. Oface primãvarã. Este viaþa celor despre carecartea spune cã sunt vii. Ei, vii, spun din carte.

Fabrica de iarbã este scrisul însuºi. Maimult, autorul care este scrisul însuºi.Biblioteca. Ce sã fie altceva biblioteca, dacã nuun câmp, un cimitir înverzit?

Vãd cã Nicolae Goja nu ºtie de glumã. Esteviu cu fiecare carte. Dã viaþã. Aºa cum stãscris: „[...] ci poate doar mai împãcat caoamenii care-ºi trãiesc viaþa aici în carte ºiacum trag cu ochiul de dupã file ladumneavoastrã”.

!

77



TRIBUNA • NR. 277 • 16-31 martie 2014 7

Ioan Negru

„...ºi acum trag cu ochiul dedupã file la dumneavoastrã”

comentarii

Þin minte perfect împrejurarea în care AlexGoldiº mi l-a prezentat pe ªtefan Baghiu:criticul îmi trimite un email entuziast

despre un (posibil) nou bard descoperit printrestudenþii de la Litere ºi, ceva mai apoi, fiºierulcu poemele acestuia însoþite de o caldãprezentare, deloc profesoralã. Aºa a debutatjunele filolog în paginile Tribunei lui 2012.

Meticulos ºi stãpînit de o zdravãnã „voinþãde putere”, ªtefan Baghiu a colonizat, înultimii ani, secþiunea de criticã literarã a revisteiCultura, publicînd, numãr de numãr, comentariipersonalizate ºi ingenios argumentate, molipsiteuneori de pathosul tineresc dar ºi fortifiate cublindajul erudiþiei. Colaboreazã, deja, cu textecritice, interviuri, rãspunsuri la anchete, poemela multe dintre cele mai titrate reviste culturalede la noi. În plus, gãsesc admirabilã în scrisullui (nu numai critic) acea curiozitate (cum altfels-o numesc?) care îl ajutã sã conexeze ultimeletrenduri muzicale ºi apariþiile editoriale, teoriileºtiinþifice recente ºi practica literarã autohtonãº.a.m.d. Nu de mult am citit, cu delicii, un felde... decalog hip-hop, ºi nostim, ºi serios. Cîtevarateuri le-am disecat, cordialmente, în serilenoastre literare clujene, chinuindu-i un picorgoliul (care, adesea, mi þi-i pierde ºi pe poheþi,ºi pe critici). L-am invidiat cînd a desfiinþat însãcãrþi bine vãzute, ale unor nume „pe val”, dingeneraþii ºi grupãri diferite. De mai bine de unan am impresia cã discursul lui critic s-a rafinat(ºi) în ºedinþele Clubului de Lecturã „Nepotu’lui Thoreau”, eveniment pe care îl „modereazã”alãturi de mine ºi în cadrul cãruia a citit uneledintre textele prezente în volumul de debut,Spre Sud, la Lãceni (Cartea Româneascã, 2013).ªi unde nu existã milã.

În ciuda titlului dureros ca o entorsã, carteaaceasta scoate la rampã poetul (din critic) ºi –pentru cã aºa a dorit ªtefan Baghiu – îi expunecãlcîiul lui Ahile: biografismul melancolic,deraierile sentimentale (atent supravegheate),stilul confesiv, discursul aluvionar, beat de„serul adevãrului”, o anume senzualitatemãrturisitã ca-n transã. Ca ºi cum criticul alãsat, pentru douã reprize, garda jos, dispus sãîncaseze – în ficatul ºi pomeþii poetului – cîtîncape. De la I. Negoiþescu, Matei Cãlinescu,Ion Pop ºi Marin Mincu pînã azi, nu cunoaºtemprea mulþi critici care sã fi intrat în arenã ºi sãnu se fi fãcut de rîs, ca poeþi. Aflat însã laprimii ani de cronicã literarã ºi la întîiul volumde poezii, cred cã ªtefan va alege (dacã nu a ºiales deja) calea autodistructivã ºi extaticã a lirei.Cînd ai toate uneltele (citeºte talentele), de cesã insiºti pe discursul second-hand al criticii ºisã nu etalezi, în fiecare clipã, superbia,cunoaºterea întotdeauna risca(n)tã a poetului?Idee cãreia, în eseurile sale polemice, AlexandruMuºina i-a dat, de atîtea ori, strãlucire.

Spre Sud, la Lãceni consacrã un poetautentic ºi îl aºazã în rîndul întîi al promoþieilui, lîngã: Radu Niþescu, Matei Hutopilã, Alex ºiOana Vãsieº, Krista Szöcz, Anatol Grosu ºi (laconcurenþã cu Baghiu pentru titlul de cel maibun debut/ debutant al anului 2013) Ion Buzu.Cartea a fost deja bombardatã cu premii –Premiul Naþional de Poezie „Mihai Eminescu”,Opera Prima, ºi Premiul pentru Tînãrul Poet alAnului 2013 (acordat ex-aequo la Gala TinerilorScriitori) – ºi va fi, sînt convins, nominalizatã ºila altele, dupã cum va mai recolta cronici (ºi

elogii) pe parcursul lui 2014. Critica de pînã acum gloseazã între doi poli,

identificabili în textele semnate de GabrielaGheorghiºor (Frumuseþea noii generaþii, înRomânia literarã, nr. 50/ 2013) ºi Alex Goldiº(Ah! Platanele-s sfãrmate ºi DJ-ul e nebun!, înCultura, nr. 450/ 12 decembrie 2013).

Extaziat (aºa cum nu poate fi surprinsdeseori), Goldiº adulmecã, în Lãceni, „un aer deprospeþime pe care poezia româneascã nu l-amai respirat de la debutul lui Andrei Dósa din2011” ºi-i analizeazã „formula expansivã ºivorace, a cãrei foame de a îngloba nu aducedeloc a bulimie, ci dã seama de metabolismultînãrului, capabil sã asimileze în poem cele maidiverse straturi ale realului, mixate ele însele înregistre diferite.” Criticul apreciazã, în volumuldebutantului, „temele mari, discursivitatea ºisentimentalismul”, pe care poezia recentã leocoleºte din snobism, din obsesia de a fitrendy, dintr-o – minunatã gãselniþa! –„predispoziþie anorexicã”, ermetizantã.

Dacã mulþi congeneri aleg scriituradescãrnatã ºi obscurã, ca sã ajungã la o anume„robotizare”, Baghiu este interesat (înãuntrulcinismului încã adolescentin) de tainele inimei,testînd, poem dupã poem, temperatura defierbere: „Marea evoluþie se vede doar dupãcãderea nopþii,/ coborînd scãrile în spiralã/ pînãîn fundul Boiler-ului.” (În astfel de zile mãretrag); „Marea evoluþie se vede doar dupãcãderea nopþii/ în halele pãrãsite, în pãdurileelectrice.” (Spre Sud, La Lãceni); „Trebuie sã nemiºcãm în spasme/ pe terasa de la Tequilla,/unde nu îþi poartã nimeni de grijã,/ la sfîrºitulsingurãtãþii ºi cãtre noile începuturi,/ iar fetelecare ºi-au arãtat sînii lanurilor de porumb/ la140 la orã pe Autostrada Soarelui,/ se vorretrage uºor sub pãturi” (Sunt gata).

Pe de altã parte, pentru GabrielaGheorghiºor, „ceea ce, într-adevãr, poate pãreaelement de noutate în arealul nostru þine deimaginarul ºi de tonul poeziei.”, atunci cînd„Spre Sud, la Lãceni încearcã sã redefineascãfrumuseþea, ºi estetic, ºi existenþial.” (Aºa cum –citatã ºi de poet – imaginea pungii dansatoaredin filmul American Beauty a reuºit sã o facãpentru cel puþin o generaþie). Criticulamendeazã aluvionarismul ºi teribilismul,dozajul în favoarea formulei epice americansite,„vechi”: „ªtefan Baghiu scrie o poeziebiografistcotidianistã, discursivã, camaluvionarã, care-ºi face din lipsa stilului un stil(excepþie face repetiþia, ca ingredient muzicalsau de impostaþie). Un model de creaþie asimilatde la americani, de la toþi acei poeþi aibiografiei ºi ai persoanei, care au învãþat lecþiaesenþialã a lui Whitman, cu toate cã subiectul(prea) vorbitor din poemele lui Baghiu declarã(sastisit de literaturã ca Mallarmé, ai zice, darnu poþi sã zici) cã nu a gãsit «nimicimpresionant în sonetele interminabile alepoeþilor americani».”

Cred cã, dincolo de „priza chimicã arealitãþii” (Gabriela Gheorghiºor), Baghiucapteazã cel mai bine în generaþia lui efectul depasionalitate, pe care îl amplificã prin repetiþii ºivariaþiuni prozodice, prin înscenãri clovneºti.Eroul poemelor e, simultan, loser ºi don juan :„Dragostea ca în filme,/ cu reguli de miºcarestricte ºi cadre largi,// care ar prinde ºipetrecerea din restul casei, ar intra/ ºi petrecerea

euforicã ºi tandrã,// cu dansuri corp la corp, arintra în regie/ feþele seduse ºi îmbrãþiºãrile,laolaltã cu scenele dure/.../ Aº fi vrut sã rãmînacolo multã vreme,/ sã-mi deschid simþurile ºipãream extatic ºi penibil.” (Ceva din chimie(poemul abrupt)). În al doilea ciclu al volumului(unde PETRA), scriitura pulseazãcinematografic, aburoasã ºi învãluitã în tristeþe,în mijlocul unei mulþimi care danseazã (cumfrumos mãrturiseºte un titlu): „dar nu minþi,Petra, ºtii prea multe ºiretlicuri/ ca sã nu fivãzut tone de scene regizate prost/ în caseamericane,/ cu femei care iau în mînã sexul ºi îlocolesc apoi/ doar ca sã se întindã pe pat./ Numinþi, Petra, ai tehnicã,/ insiºti prea mult ca sãvrei/ doar sã experimentezi niºte chestiinormale,/ ai deja un crez cînd faci dragoste”.Zeiþa pixelilor îndrãgostiþi, a „tonelor” demaculaturã pornograficã, s-ar putea, totuºi, sãfie iconul feminin cel mai reuºit din poeziaultimei promoþii, pentru cã nu i se refuzã, niciun moment, în psalmii aceºtia chimici ºi electro,alura miticã: „A cui e frumuseþea asta a ta,Petra?/ Sã fie oare dinamica omenirii ºirezultatul acelei învîrtiri, cum zic indienii/ pemalul rîului Chenab, cînd se stabileºte ordinea,/dar dimineaþa de ce-mi pare frumuseþea ta/ atîtde mare totuºi mie, sã fie oare/ dinamicaomenirii, sau pur ºi simplu/ momentul ãsta deliniºte ºi luminã/ prizat cumva de ochiul meuabia deschis?” (unde PETRA).

Reuºind sã construiascã verosimil oidentitate ºi o psihologie (a unei puºtoaice, aunei generaþii), investigînd atent, poatemonomaniacal, „legãturile primejdioase” dintreadolescenþi, muzici ºi ritmuri ºi substanþe, SpreSud, la Lãceni e un volum-reper în configurareapoeziei unei (noi) generaþii.

!

88




Psalmii pentru Petraªtefan Manasia

99




Cum zzarea sse aadânceºte mmereu

Alerg pe drumurimereu nevãzuteca þipãtul exilatîn umbra amiezii,însinguratul destinde nimeni ºtiutdoar vestind numelecelor plecaþi.

Iatã, mi-e trupul uscatºi toþi mã privesccu mirare, tãcuþile rãspund în poemecum stelele îºi înalþã lucireaîn noapte,cum zarea se adânceºteneîntrerupt în afund o luminã cereascã

Scapãrã sufletul meucum felinarul pestepleoapele nopþii,tot mai solitarmi-e pasulmângâind eternitatea cuvintelor.Peste albia zilei se înalþãghilotina cu tãiºul rece.

În nneuitare

Sunt rãpuse de-nseraregândurile-n amintirevisele-mi sunt însoþitedeseori de chipul tãuºi de clipele trãite...ºoaptele îºi curg alaiulpeste tot ºi nu-n zadarîn priviri se vede clardorul mistuit uºorce nemângâiat se trececãtre rariºtea din dor.

Scriu ppe zzori

Scriu pe zori ºi înfloresc copaciiSe înalþã-n zare liniºtea din crângZvon de bucurie se rãsfrânge-n maciiCe-ºi înalþã firul pe creste din Parâng.

Cerul îºi adunã taina în pridvorTimpul lumineazã desluºind izvoareSiderale ºoapte în acest decorNe mãsoarã viaþa cârduri de cocoare.

Pãtimaº la toate, sufletul mã duceDorul în luminã creºte-n curcubeuFâlfâiri de zile, semnele s-apuceOglindit în oameni, mã înalþ mereu.

Scriu pe frumuseþe, dragoste ºi visCerul e albastru, pacea e regalãDragoste ne-mbie, dorul propriu-zisÎn splendoarea verii tainele îºi spalã.

Amintiri

Îmi fremãtai în braþeîn acele nopþi de visla poalele pãdurii ruginii.Þii minte cum ne învãluia

zenitul auriu al veriiîn adorãri acoperite de sãruturi?Azi, înfioratele drumeagurine pãtrund în oaseca haitele de lupiîn nopþi cu ger.

Întoarcerea aacasã

Vremea se pierdeîn pustiul dintre apedoar umbrele amurguluiîmi stâmpãrã seteade atâta tristeþe în jur.

Mereu altfel ºi tot mai aproapede înþelegerea ce înalþã rostireaaºezatã la temelia jertfei,încercãrile inimiitãgãduind înfrângerile.Stãruie depãrtarea în doruricum ochii adunã trezireaîmbrãcatã-n mãtãsuri,în pocalele firii se adunã aniiîn tãceri sihastre ca o pasãrecu aripile rupte - apoi zarearãmâne în urmã vãduvitã de lumini.

Haite de lupi spintecã ziua,hieratic decor în neliniºticoviltire cu umbre dãinuieîn veghea þesutã de fulgi.Drumuri în risipirecum zarea în ceþuricurg prin clepsidra însingurãrii.

Urme uuitate

A mai slãbit cingãtoarea, iubitoºi doru-i mai poticnit,te-ai desprins de trunchifãrã sã-þi pese,drumurile acum,parcã s-au rãsculatºi paºii se pierdca umbra ce alunecã pe ape.

Se risipesc culorileîn amiaza apãsatã de clipe.Atâta drum am strãbãtutîn iernile pierdute în uitarepânã ce visul nostrul-ai vândut, înstrãinãriicu-atâta-nseninare.

(Din volumul Necuprinsele azururi, în curs deapariþie la Editura Grinta)

!

Dumitru Fânãþeanupoezia

DDuummiittrruu FFâânnããþþeeaannuu

SSccrriiuu ppee zzoorrii

Scriu din zori ºi pânã-n searã despreBaia Sprie cum se-nalþã-n zãri,Cum arhitectura-i de povesteSe înalþã peste depãrtãri.

Cerul ºtie câte mii poemeTimpului din noi i-am dedicat,Chiar le-am ºtiut ºi pe de rost o vreme,Da-naintând în viaþã, le-am uitat.

Nu-s pãtimaº, doar obiectiv am scrisCã Dumnezeu împinsu-m-a din spate:„Du-te, cã-i timpul”, mi-a ºoptit în visªi-am înþeles cã altfel nu se poate.

ªi scriu de-atunci tenace ºi constant,În fiecare lunã strâng de-o carte,Recunoscut poet interesantSunt ºi la O.J.E.T. ºi-n altã parte!...

LLuucciiaann PPeerrþþaa!

parodia la tribunã

Atena-Elena Simionescu Scrisoare IV (2011) carborundum, amprentare; 56 x 76 cm

Gramaticã

Mereu o virgulãmereu un punctîntre noi, mãrunt; EU, TUpânã când alt semndintr-un Eu de lemn mã-ndeamnã sã chem întrebarea?Muntele ºi mareaDricul când îºi circulãCum se poate trecePeste punct ºi virgulã? ªi din tine vine Semnul de mirare!Ce mai întrebare! ªi-uite cum mã clatinãCã n-am pus o cratimãCând pentru vãzutscris-au ochii noºtripe un chip de lutmereu virgulãpunctcratimãsemne-gramaticãPunct ºi de la capãtNe scriem cu cernealã simpaticã.

ªi iiarã tte iiubesc

ºi iarã te iubescîn înfrunzire cresccum pot copacii doarsã-ºi facã-n frunze carcu roþi mari ce se-nvârtîn pãmantºi iar îmi fac birjarsã mâne acest carprin toamna ce-ºi ascunseroþi de iubire-n frunze

ºi iarã te iubescºi mã zãrescºi mã-nfrunzescîn lãuntrul unui copacsingurã.

Ochiul mmamei mmele

mama mea înaltã, mama mea de aurmama mea de cine ºtie unde strigãpânã-n caiersã audã lâna vindecatã-n firsuferinþi sublimevorbindu-se-n mineca-ntr-un trandafir

se zice pe chipul mamei a nevoieun deal cu durerile bãtrânecopaciadunaþi sub streaºinaochilor ei limpeziîn privirea vremiitoamna-s mai înalþi

mama mea de frunze mamea mea de focºtie timp sã þeasãcu lânã ºi loc ºi pãmant ºi ceruria-nvãþat frumos

ochiul mamei meleîmbãtrânind pe dos.

ªi eeu mmint ccã nnu ssunt

mint copacii când se clatinã-a furtunãminte inima ce-ºi sunãa iubireclopotele peste lunã

mint cu graþie meteorologiiºi timpul strigã doar minciuni în orologiiminte tramvaiulmaºina pe stradãcând merge minþind cu roþile-n grabã

ºi nimeni nu-ntreabã de ce ochiulîn minciunã poate sã vadãrana în spadã ºi spadasinul mortminciuna într-un tort dulceºi noaptea fãcutã sã te culce minþind

mint ploile când vin din soareminte inima ta ce lumineazãa iubire printre felinareminte râsulplânsul minteºi gurile-n cuvinte îºi scufundã minciunaºi ziua bunã îþi spunecã soarele-i lunalãtratul câinelui cuvântcuvântul bãrbatului – mieunat de pisicãiar pisica-i furnicãfurnica vânt

ºi eu mint cã nu sunt

Oameni aascunºi îîntr-uun oom dde zzãpadã

Formele iernii se deseneazã strident pe uºile pecareLe deschid oamenii, e un tablou pe fiecaremiºcare, pe nemiºcare, un tablouCu cerbi, cu râsete, cu sãniuþe, un cerc ºi copiiimici se joacã în elCu o floare

În cercul acesta iarna-i ca o bentiþã pe care se facderdeluºuri, alunecãm amândoiCu sãniile roºii, cu inimile roºii, ce distracþie!În forma asta, ce alunecãri ºi ce urcuºuri...!

Formele iernii se târãsc ca ºerpii, pe sub inimininge Halucinant de înalt ºi de albAvem zãpezi peste gene, trãim în niºte oameni dezãpadãCu ochii deschiºi larg, ne punem nasuri deluminã ºi tãciuneºi locuim în grãdini de smarald...

alunecãm, mergem în sus, ne târâm ºi ne dorpuþin picioarelene curge ninsoarea din mâini, în tabloul acesta nise fac pâini ºi cuvintelepe care le scriem, se coc lucrurile, se rumenesctrupurile ºi-n cercul ierniinoastre apar tablouri în care se joacã panã laepuizarecopii ºi câini...

formele iernii pãtrund fiinþa ºi dansurile noastre

într-un cerc de zãpadãse trec, se schimbã ºi vor, nemiºcarea-n miºcare sãradãºi noi sã mergem cu sania, cu schiuri roºii pe-oundã, sã suferim ºi din tabloul nostru ciudat sã ieºim cateodatã bruscdintr-un om de zãpadãºi sã ne iubim...

copiii se joacã în cerc, ne privesc de departe, ca ºicum am fiîn lãuntru ascunºi ca-n niºte grote, ca ºi cum amfi crescut exagerat într-o ziºi-n altã zi ne-am micºorat; ce alunecãri, ceurcuºuri, am obosit puþin în iarna asta interioarã, suntem oameni ascunºi într-un omde zãpadãºi ne-arãtãm din când în când pe derdeluºuri...

Eu aam oobsesia iinimii

eu am obsesia inimii, o scriu cu litere mici, o facpâlnieprin care strecor vinul ºi viaþa, mã fascineazã cevaîn inimã, ceva dincolo de ea, stau de veacuriºi-o înºir pe culmea de rufe, o usuc binesã-mi treacãoboseala, sã mã ridic pe frânghiile ei, ca pemunþi, pe inima mea, pe inimile altora mulþi oameni de zãpadã,oameni de flori, pe oameni de fier desenez o inimã, un tablouînalt pânã la cer

eu am obsesia inimii dimineaþa, cand mã trezesc o pipãi sã vãd dacã-i în camerãsau la fereastrã,de-a prins-o ceaþa, de-i tulburatã sau de-i încaruselul cu jucãriial copiilor, de-a stins-o vântul, de i s-au rãvãºitculorile într-un curcubeurotund ca pãmântul.....ºi merg pe stradã ºi consult starea inimilor caretrec singure, sunt un doctorþicnit, abia câþiva mai poartã inima cu ei, câtevastoluri de pãsãricare abia au venit...

mã obsedeazã inima, e ceva duios în toatã aceastãiarnã, în aceastã viaþã, sã ai inimã ºi sã o porþi pefaþã, în ochi s-o þiica pe copii, s-o legeni ºi sã-i dai jucãrii...

am obsesia inimii, inima mea care trece, aleargã ºimergeîn aceeaºi secundã pe un val, pe o torþã, pe un calsãlbaticºi pe-o stradã, ºi pe jãratic...am obsesia asta, de singuratic, sã am inimã, sã ovãd la ferestre, în loc de perdele ºi-n loc de reclame la dero, lamaºini de curseºi la ciorapi, sã fie inimi, inimi cuminþi, fragile,aventuroasesã locuim în inimi, Doamne, sã stãm în ele ca-n niºte case!

!

1100




Maria Timuc

Cadavrul ddin ppivniþã

Era noapte. Grozavã noapte! Ca o secure.Pâºpâielile de paºi ale cadavrelormoºmãiau printr-o pivniþã. O pivniþã

adâncã de vilã veche bucureºteanã.Se-ntruniserã acolo mai multe cadavre.

Unul era Moldebrand. Ce cãutau în aceastãpivniþã? De ce se-ntruniserã? La asta se gân-dea ºi pionierul Vasilescu Adrian.

Era fiul unui vajnic plutonier de miliþie,care se chema Vasilescu Gheorghe. ªiVasilescu Adrian ºi Vasilescu Gheorghe citeauromane poliþiste. Cu duiumul. Fiindcã aveaupoliþia în sânge, nu atât ºi romanul.

Tânãrul Vasilescu avea, însã, mai multdecât tatãl sãu, înclinaþii literare. Deocamdatãdormea ºi visa aceastã întrunire a cadavrelor.

Într-o dupã-amiazã târzie de varã, cercetaseel ºi cu încã doi colegi de clasã de la liceulindustrial, unde învãþa ºi dãduserã peste niºtecãrþi vechi, toate împuþite de umezeala stãtutãcu miros de cadavru a pivniþei. ªi luase cãrþileºi le citise. ªi de-acolo reþinuse un nume:Moldebrand.

Cum se trezi, acum, era dupã-amiazã,toamnã, plecã în pivniþa cu pricina. Se dusesingur. Nu-i era fricã. Deºi doar de treispre-zece ani, era bãrbãtos. Pãtrunse acolo, eraînsoþit de-o lanternã. Observã deodatã cã-lînsoþea ºi motanul Samaliot, febleþea ingineru-lui pensionar Spudercã, vecinul lor.

Deodatã, atât Adrian cât ºi Samaliot zãrirãguzganii. Foºgãiau prin pivniþã ºi erau mulþi:vreo ºapte. Samaliot nu îndrãzni sã atace ºinici Adrian.

Samaliot era un cotoi negru ºi ieºise acumla vânãtoare. Dar nu era pregãtit pentru oluptã cu-atâtea dobitoace. Era acolo parcã unadevãrat congres al guzganilor, tot veneau ºiveneau!

Se-ntoarse atunci cu coada la Adrian ºi ladefilarea, care începuse acum în adevãratecohorte ºi o bãgã puþin ºi Adrian pe mânecã.ªi-atunci cãlcã pe ceva moale. Era un corp!Un corp de om, aºa cum foarte bine observãcercetând cu atenþie prin raza lanternei.Începu ºi Samaliot sã miaune îngrozitor.

Mirosea acolo, în pivniþa îmbâcsitã deigrasie, a hoituri de guzgan ºi pionierul îºidãdu seama cã mortu-om e proaspãt. Alergãrepede-n casã sã-l anunþe pe taicã-su.Plutonierul dormea, dar, îmboldit bine de fii-su, n-avu ce face, se-mbrãcã repede, înunifrmã, îºi luã ºi pistolul ºi-n circa zeceminute, de când Adrian plecase de la locul cupricina, cei doi nãvãlirã. Plutonierul avea olanternã puternicã, nu ca a lui fii-su ºi cãu-tarã. Dar nici urmã de cadavru. Cotrobãirã eibine ºi mult, dar degeaba. Între timp, înce-puse sã se lase seara. Plutonierul îi dãdubãiatului o palmã zdravãnã, cã de ce l-a sculattocmai când îi era somnul mai dulce? Bãiatul,în loc sã plângã, se-nroºi tot ºi fugi din calealui taicã-su, care-ncepu sã-l urmãreascã, se-mpiedicã însã de-un corp ºi cãzu. Da, eraun corp de om! Speriat, plutonierul urlã ca

din gurã de ºarpe, dar era prea târziu! Adrianfugise repede ºi nu-l mai auzi, iar plutonierul,om de aproape cincizeci ºi ºase de ani, avuun stop cardiac ºi sucombã.

În acest timp, Samaliot ajunsese peacoperiºul casei cu pricina. Era trist, erafoarte plictisit ºi nu ºtia ce sã facã. Se gândeasã se-ntoarcã în pivniþã sã prindã poate unoarecare guzgan, rãtãcit de turmã, dar nu ºtiacã guzganii, simþindu-l pe plutonier mortîncepuserã sã-ºi ia câte o bucãþicã.

Deocamdatã, Samaliot tot dãdea târcoaleunui horn, un horn mare de cãrãmidã. ªi nuºtia de ce, dãdea târcolae, aºa, mai mult dinprostie, ar putea considera un om care dis-preþuieºte dobitoacele. Dar Adrian pionierul,care nu era un astfel de om ºi era acum inspi-rat, scria de zor la-nceputul lui de romandespre Moldebrand. Nu se gândea de ceîntârzie taicã-su, fiindcã aºa-s copiii, considerãcã maturii oricum se descurcã! ªi-n acestroman detectivul care descoperã un corp într-o pivniþã era un pionier, un pionierînsoþit de o pisicã, dar o pisicã foarte deºteap-tã, aproape tot atât de deºteaptã ca un câinepoliþist.

Dar modelul romancierului nostru, pisoiulSamaliot, gãsi în fine ce vroia, de fapt nu cevroia, ci treaba la care-l ducea instinctul luiatât de bine dezvoltat, dupã cum se ºtie,fiindcã dupã alt horn apãru luna plinã.Atunci motanul se-ntinse pe acoperiº, bineimpresionat de razele astrului nopþii ºi parcã-iveni puþin somn. Însã tocmai atunci din hor-nul lângã care era, þâºni o pisicã. Era chiarprietena lui, Vetuþa, o pisicã maro cu alb, defap bej cu alb, adevãratã cafea cu lapte.Samaliot deschise un ochi, dar teribilã îi fusurprinderea, când vãzu cã dupã ea iesesprinten ºi dezinvolt, cotoiul Mircicã. Deciasta era, ãsta era adevãrul! Vetuþa se þinea ºicu Mircicã! Samaliot se trase repede, târâº,mai la o parte ºi-ºi aprinse cât putu detec-toarele ochilor. Cei doi n-aveau însã cum sã-lobserve. Prea erau fericiþi, prea se legãnauliniºtiþi în bãtaia vântului de varã, prea mior-lãiau la luna ca o roatã de caºcaval.

ªi atunci.... Samaliot sãri! Îºi calculase binesãritura. Fu chiar în spatele lui Mircicã ºi-iarse o ghearã rapidã, ucigaºã, care se prinse înblana albã ca laptele a lui Mircicã. Am uitatsã vã spun cã Samaliot era negru. De aici ºiunele complexe ale sale.

Mircicã se-ntoarse însã, fulgerãtor, serepezi cu dinþii ºi-l prinse pe Samaliot deburtã, încercã s-o sfâºie, nu reuºea, încercã sãse-agaþe cu laba de botul lui Samaliot, dar cuo fracþiune de secundã înainte, motanul negrudescoperi botul celuilalt, Mircicã se feri,deschise însã un ochi, pe care însã gheara luiSamaliot îl agãþã, se-nfipse ºi-l trase tot dinarcadã. I-l scoase ca pe o mãsea. O mãseastricatã.

Vetuþa asista impasibilã la lupta mârºavã acelor doi ºi nici nu prea le dãdea atenþie. Îºilingea blana, iar când se-ntâmplã deznodã-mântul ajunsese tocmai ºi-ºi igieniza partea

exterioarã a organului sãu genital. Samaliot veni aproape de ea ºi miorlãi.

Vetuþa încetã sã-ºi facã treaba ºi miorlãi ºi ea.Samaliot îi cãuta privirea, dar Vetuþa nu îlprivi drept în ochi, se ridicã ºi-ncepu sãpãºeascã alene, urmatã la o jumãtate delungine de Samaliot. În timpul acesta, Mircicãîºi tot mirosea ochiul scos, neºtiind probabilce sã facã cu el. Cu singurul ochi rãmas, îizãri însã pe cei doi cum sãreau sprinteni pealt acoperiº ºi se pierdeau în noapte. Apoiplecã în fine ºi Mircicã, precaut ºi-ncepu unmiorlãit atât de jalnic, încât îl auzi ºi tânãrulnostru romancier, care avea fereastra deschisãºi tocmai terminase primul capitol, dupã cescrisese profund implicat, practic fãrã sã seopreascã, circa opt pagini.

Venise ora mesei de searã ºi lui Adrian i sefãcuse foame. Mamã n-avea. Murise cu vreodoi ani în urmã. Acum trãia cu taicã-su, care-iera ºi mamã ºi tatã. Era acum nemulþumit detaicã-su cã-l lãsase aºa ºi se-ncurcase poate lavreun coniac cu vreun amic, dar se gândi cãnu era taicã-su omul care sã se ducã la unconiac în uniformã! ªi-atunci începu sã seteamã. Se gândi sã se ducã-n pivniþã. Darcum sã mai fie acolo? Dar poate gãsise totuºicadavrul ºi se dusese la secþie sã raporteze!Poate veniserã acolo cu toatã secþia, cu toatãmiliþia ºi el stãtea ca prostul acasã!

ªi-ntr-adevãr, când se duse acolo gãsi lafaþa locului mai toatã secþia! Ce se-ntâmpla-se?

Scenograful Puky Popescu, care locuia învila aceea ºi avea filmare de noapte, venise cumaºina echipei sã ridice manechinul pentrucãderea aceea de pe bloc. Un manechinnemaipomenit ºi la care lucrase vreo douãsãptãmâni. Cum filmarea se tot amânase, îlcoborâse în pivniþã, cã prea-l încurca în casã.ªi când venise sã ia problema a dat pestemiliþianul mâncat de guzgani. De spaimã ºiemoþie, Puky albi ºi fãcu un ºoc. Nu maiputea sã vorbeascã. ªi stãtea într-o stare deprostraþie. Oamenii din echipã, mai precisºoferul ºi un cascador, venind dupã el, îlgãsirã aºa, stând pe un butoi vechi ºi arãtândla miliþian. Râdea tot timpul.

Se chemã imediat miliþia ºi desigur PukyPopescu fu arestat. Când sosi Adrian, colegiilui taicã-su fãceau mãsurãtori. Îndrumaþi decopil, miliþienii descoperirã manechinul. ªitocmai cum stãteau acolo ºi-l tot întrebau peAdrian, apãru în preajma lor motanulMircicã, mieunând jalnic ºi vãitându-se desi-gur de pierderea ochiului.

Undeva-n niºte tufe, la vreo trei case maiîncolo, motanul Samaliot ºi Vetuþa pregãteauo mare împãcare. Se priveau acum în fine înochi, dar Vetuþa nu se dãdea încã bãtutã ºi decâte ori el încerca sã se-apropie ea ridicagheara ºi scuipa.

În timp ce Adrian, care încet-încet abia îºidãdea seama de grozãvia situaþiei, îºi terminãdepoziþia, doi oameni în albastru ridicaucadavrul plutonierului ºi curând aveau sãplece toþi, lãsând pivniþa locuitorilor eiobiºnuiþi, guzganii graºi ºi cenuºii, care, con-trar cu zilele obiºnuite, erau acum sãtui. Darnu toþi, doar o parte.

1111




Puºi Dinulescu

Douã povestiriproza

"

În cât timp te-ar orbi flash-ul unui aparat defotografiat, Uniunea Sovieticã ne ia Basarabia, nune dezmeticim bine, cã Germania ne dã jumãtate

de Ardeal, Ungariei. Desigur cã puteam riposta.Aveam trupe, artilerie, tancuri, aviaþie, strategi. ªi înConsiliul de Coroanã, Maniu zise apãsat: „Mai bineo înfrângere în lupte, decât o retragere ruºinoasã,decât pierderea unei provincii fãrã o loviturã de tun.”

*Dar la repeziciunea cu care s-au petrecut

rapturile, riposta ar fi fost o chestiune de instinct. M-ai încolþit, sar ºi muºc. Cred cã avem groazã,oroare faþã de gesturile fãcute pe negândite. Stãm câtse poate de calmi ºi luãm toate variantele la puricat.În acel an fatidic, 1940, conform legilor lui Murphy,am ales varianta cea mai neinspiratã: „Mergem cunemþii peste ruºi, ne recuperãm Basarabia, suntem încãrþi, nemþii îi bat pe ruºi ºi la sfârºit, ca un bonus cãne-am comportat ireproºabil, nemþii ne returneazãjumãtatea de Ardeal cu scuzele de rigoare cã augreºit.”

De râs, nu râzi de o nenorocire, dar n-ai cumopri sã nu rãsarã din ea floarea ridicolului. Cugândul de-a le rãmâne lor jumãtatea, se luptauvitejeºte pe stepele ruseºti, cot la cot cu noi ºiungurii!

*Acesta este contextul în care Constantin Hagea a

fost mobilizat ca reporter de rãzboi ºi trimis pefrontul din Uniunea Sovieticã.

...Prin 1936, Costicã a cãlãtorit prin toatã þara ºi apublicat în „România Nouã” zeci de reportaje despreoraºele, satele, staþiunile, mãnãstirile întâlnite. (Aajuns ºi în cel mai exotic loc al nostru, insula Ada-Kaleh.) Citindu-i reportajul despre Tighina (oraºul dela graniþa cu Uniunea Sovieticã) rãmâi cu guracãscatã.

„Pe linia feratã aºternutã printre casele dinParkani, îºi face apariþia trenul sovietic. Goneºtenãpraznic, urlând din sirena de vapor. La începutulpodului se opreºte ºi observ cum grãnicerii sovietici îlcerceteazã pânã sub osii. Trec aproape 10 minute. Peurmã trenul alunecã încet peste pod ºi se opreºte dinnou la pichetul grãnicerilor noºtri. Mã apropii. Ungrãnicer îmi face semn sã nu mai înaintez. Vãd binetrenul. Este înspãimântãtor de gol. Un amãnunt carebate la ochi. În ferestrele celor douã vagoane, câte ocarafã plinã de apã ºi vaze de flori. Cam aºa ceva amvãzut la teatru, într-o comedie în care un moºier cevoia sã vândã o grãdinã, drept reclamã a încãrcat pecâþiva ºi aceeaºi pomi, mere, pere, prune, struguri,piersici. Funcþionarii sovietici ce însoþesc trenul suntmuþi. Abia schimbã între ei un cuvânt. Trec 10minute. Locomotiva rãcneºte ºi apoi trenul se puneîn miºcare. Þipenie de cãlãtor n-a coborât din el.Þipenie de cãlãtor n-a urcat în el. Un tren fantomã,al cãrui rost eu nu-l înþeleg.”

Este primul contact pe care l-a avut Costicã cumisterioasa ºi neliniºtitoarea lume sovieticã.

*...Deocamdatã, suntem într-o zi de la sfârºitul lui

septembrie 1941, într-o zi cât amiaza tihnitã abasmului în care doarme uriaºul dupã ce a mâncat10 vaci fripte.

ªi trenul din anul 1941, care trece Nistrul pe laTighina, pentru a-i gãsi un capãt nemãrginirii ruse,tren în care se gãseºte ºi Costicã, este plin de soldaþi,mai bine zis de þãrani îmbrãcaþi în uniforme kaki.Primele impresii. Câmpie tip ocean, cu niºte culturivaste, fãrã delimitãri, ici o miriºte la care nu-i vezicapãtul celãlalt nici dupã un ceas de mers, colo oporumbiºte nesfârºitã. Þãranii din tren exclamãinvidioºi: - De-am avea noi pãmânturile ãstea!... Cândtrec pe lângã prima localitate, ridicã din sprâncene,

dezamãgiþi. Casele de lut galben, acoperite cupãmânt pe care cresc buruieni. Câte una acoperitã custuf. Satul tare rãsfirat. Gardurile lipsesc cudesãvârºire. Dupã douã ceasuri în care se aude numairitmul tâmp al tampoanelor, taca, taca, altã localitate,asemeni primei. Unde sunt satele noastre bineînchegate, cu case vãruite în alb ºi albastru,primitoare, vesele, grupate în jurul turlelor zvelte alebisericilor? Mereu câmpia, lipseºte varietateapriveliºtii din þarã, unde aºezãrile omeneºti sunt deseºi întâlneºti la tot pasul ba un deal, ba o vale, ba opãdurice ori o grãdinã.

O câmpie clãditã din cãrãmizi identice, cãrãmizilemonotoniei, peste care pluteºte palatul cu iz dedisperare al unei vrãjitoare obsedate sã nu ajungãnimeni la ea. O vrãjitoare din poveºtile noastre ce areun pieptene, o pietricicã de cremene ºi o oglinjoarã.Aruncã peste umãr pieptenele, creºte o pãdure denetrecut, aruncã cremenea creºte muntele, aruncãoglinjoara apare un lac pe care dacã-l priveºti, eºtiorb.

...Peste încã douã zile de cãlãtorie, cu un camionde aprovizionare, Costicã ajunge pe linia frontului.

„...Stepa Nogaicã. Aºezãrile strãvechi alehoardelor tãtãrãºti. Umbrele nopþii s-au lãsat încetulcu încetul peste întinderile verzi, tãcute. O iarbãpipernicitã dar deasã ca peria. Nori negri ascundluna. În stânga noastrã în depãrtare, un ºir de plopineîntrerupt, ce nu se mai vede. Dinspre inamic,fulgerãri de luminã, apoi explozii. Încã douã þâºniride luminã ºi ghiulelele se aud venind vâjâind prin aerspre noi. Pe lângã mine ºuierat des de gloanþe dearme automate. Îmi lipesc faþa de pãmânt. Cei doisoldaþi cu care eram dispar din ochii mei. Rãmânsingur, singur pe câmpia întinsã. Deodatã, o explozieformidabilã în dreapta mea. Parcã s-ar fi deschispãmântul. Un val puternic de vãpaie vine peste mineºi bulgãri de pãmânt. Aproape cã nu mai aud cuurechea dreaptã. Am auzit cã acolo unde cade unproiectil de artilerie, foarte arareori se întâmplã sãcadã ºi al doilea. Mã prãvãlesc în pâlnie. Adãpostbinecuvântat! N-aº fi în stare sã redau starea desatisfacþie sufleteascã ce-am simþit-o în clipa când m-am prãbuºit în aceastã groapã. Vãzduhul mugeºtemuncit de un uragan nãpraznic. Detunãturileobuzelor se împletesc cu piuitul prelung al armelorautomate ºi puºtilor. Îmi întorc puþin capul ºi privescla luna ce scapã zâmbitoare dintr-un nouraº alb. Ceîmi vine în minte? Creºte ori descreºte luna? Amauzit vorbindu-se ca cineva sã încãrunþeascã dintr-odatã într-un moment de mare tensiune sufleteascã.Îmi pipãi pãrul.”

Exploziile încep sã fie tot mai rare. Apoi seopresc. Luna nu mai are mult ºi este rotundã. Unreflector pe cer.

...Costicã se nedumireºte, este într-o groapã ce acrescut pe nesimþite, este într-un con cu baza micãjos, ce îºi lãrgeºte pereþii înclinaþi cãtre buzapãmântului, pereþi într-atâta de înclinaþi cã te-ai puteacãþãra cu uºurinþã pânã sus, pe pãmântul plat. Ogroapã geometricã pe care Costicã o acceptã chiardacã i se pare neverosimilã. Are pereþii verzi, cescânteiazã în bãtaia lunii, ca smãlþuiþi.

Aþipise?Simþi cã explozia îl curãþase de-o sâcâitoare

temere care nu-i da pace de când trecuse peste podulTighinei în imperiu, temere de-un glonþ ori o schijã,ce-l va gãsi în drumul ei, temere ce îi cânta însurdinã, ca un greiere.

- Sunt senin! îºi zise Costicã bucuros, senin ca ºicerul de deasupra mea!

Cerul nopþii, cald, al unei luni neobiºnuit demari, galbene ºi bogate în forme de relief. O lunã lacare i se vedeau munþii, vãile ºi gropile ei rotunde, cacea în care se adãpostise el.

1122




Coca ººi GGoreCoca-l reîntâlni pe Gore, diminutivul lui

Grigore, desigur.Acum erau oameni în toatã puterea cuvân-

tului, ea vreo 56, el vreo 68, oameni în pute-re încã, dar, desigur, depinde ce-nþelegeþi prinputere.

Gore a fost singurul ei iubit, cel puþin aºapretinde Coca. Nu s-au cãsãtorit nici unulniciodatã.

Coca are încã suflet de copil. Are o odaieplinã ochi cu pãpuºi, mãnâncã în farfurioarede plastic, cu desene, din care mãnâncã deobicei copiii.

ªi e foarte curatã ºi gospodinã.Gore, în schimb, e un boem, e un poet,

deºi nu a scris niciodatã poezii., dar îi placeviaþa. Din când în când se îmbatã.

Îi propuse lui Coca s-o ia. Mãcar acum.- Nu, cã eºti beþiv, hotãrî ea.- Dar ai pe altul?- Nu. Am doar pisica asta.ªi-i arãtã pisica, tolãnitã pe mijlocul

canapelei, dormind adânc, pe spate, cupicioarele ridicate-n sus.

- Frumos motan, zise Gore.- Vezi, sã nu-l deranjezi...- Pãcat cã nu vrei sã ne refacem viaþa,

reveni Gore.- Dacã n-ai fi fost beþiv...- Dar nu mai beau...Uite, cã ºi acu’ miroºi puþin...- Am luat un întãritor, recunoscu el.

Fiindcã nu ºtiam cum ai sã primeºti propu-nerea mea!

- ªtii, ce? Eu am necazurile mele ºi m-amobiºnuit aºa...

- Cu necazurile?- Cu necazurile, cu pisica... Îþi plac ani-

malele?- Nu.- Pãcat.Afarã era ceaþã. Un mijloc de iarnã fãrã

zãpadã, dar cu ceaþã.- Ei, ce sã-i faci? zise Gore ºi se ridicã

greoi.- Mai treci pe la mine, totuºi...- Când?- Ei, ºtiu ºi eu? Dar dacã nu-þi plac ani-

malele, ce rost mai are?- Da, recunoscu Gore. Îi sãrutã mâna ºi plecã.Coca-l privea cum se lasã înghiþit de ceaþã.

Atunci auzi un miorlãit. Cotoiul tocmai setrezise. Coca se duse agale spre canapea ºi-lluã în braþe, sãrutându-l.

Fiind iarnã, se-nsera devreme.Gore ajunsese la micul local din cartierul

lui. Se aºezã la masã ºi fãrã sã comande ceva,ospãtarul îi aduse o halbã de bere ºi o sutãde vodcã. Deºertã vodca în bere.

Afarã se-nnoptase de-a binelea, dar ceaþaîncepuse sã se ridice. A doua zi avea sã fie ovreme chiar foarte frumoasã, plantatã înmijlocul unei ierni mohorâte, ca o mãslinãîntr-o farfurie cu icre.

!

Lucian Pop

Groapa smãlþuitã"

1133




Încã nedumerit, încã rezervat sã o ia de bunã, nu-i joacã feste imaginaþia?... vãzu un cap ce seapleacã peste marginea gropii. Un cap ce purtachipiu de ofiþer.

În primul moment, Costicã se simþi pus într-osituaþie comicã, era un sacrificat pe fundul unuiceaun uriaº, ºi capul aplecat peste margine era albucãtarului.

Dar capul se prezentã:- Locotenent Gogiulescu Vasile, plutonul trei...- Sergent Constantin Hagea, reporter de rãzboi.Gogiulescu se grãbi sã-ºi deie drumul pe perete

înclinat ca pe o pârtie de sãniuþã.- Ce faci frate, aici?!, se minunã Gogiulescu, dupã

ce îi strânse mâna repetat.- M-a surprins artileria. Eram însoþit de doi

soldaþi. Au dispãrut în noapte. Dumneata?Gogiulescu scoase o foaie de hârtie ºi i-o întinse.

Pe hârtie scria: „Giovani, dã-i domnului locotenentGogiulescu 1500 de þigarete, jumãtate cu carton,jumãtate fãrã. Maior Popescu Damian.”

- Frate, maiorul Popescu este comandantulbatalionului nostru. Nu ºtii unde-l gãsesc pe Giovaniãsta? Trebuie sã fie un subofiþer de la Aprovizionare.

- Nu îl ºtiu. Ieri searã am ajuns în zonã. Nu îlcunosc decât pe cãpitanul Zambor de la plutonul 5geniºti. El mi-a dat înainte de asfinþit doi soldaþi sãmã ducã la comandantul regimentului 7 infanterie.

- Frate, soldaþii tãi s-au rãtãcit. Eºti în faþabatalionului nostru. Haide cu mine.

Ieºirã amândoi din groapã þintuiþi de luminanemiloasã a lunii. Tot la al zecelea pas era câte unstârv de cal ori câte un rus, un neamþ împuºcat.Costicã sã leºine când s-a împiedecat de ceva moale.Era o mascã de gaze. Alte gropi, alþi cai ºi oamenidoborâþi.

- Domnule ziarist, nu-i de noi aicea, haide îngroapa noastrã, ºi sã fie mai convingãtor,locotenentul îl prinse pe Costicã de mâneca tunicii ºi-l trase dupã el. Ajunserã la groapa lor unicã,smãlþuitã. Locotenentul scoase iarãºi hârtia ºi o citicu voce tare. Exclamã: Vezi domnule reporter ceînseamnã un viciu? Sunt fumãtor înrãit. Câte 70 deþigarete pe zi. Domnul maior Popescu mi-a imputatieri: „- Ce mai umbli cu cerºitul Gogiulescule? Nu ºtiidoar cã s-a gãsit la un colhoz din vecinãtate un stocde vreo 700000 de þigarete? Am început sã leîmpãrþim. - Zãu aºa?! ºi pe mine m-aþi lãsat pedinafarã? - Nu te las deloc! Uite, chiar acum îþi scriuun bilet cãtre subofiþerul care le distribuie. Spunecâte vrei? 1500 ajung? Uite aici biletul. Colhozul estela patru kilometri de sat. O þii pe drumul cu ºirul deplopi. Ia-o la picior ºi ridicã-þi þigãrile!”... Domnulereporter, oare nu este o farsã? Mie mi se pare dubiosnumele subofiþerului ãsta. Giovani. Ce Giovani?! Esteitalian?!

Deasupra lor, reflectorul atotputernic al lunii. Seauzi un strigãt din pulberea aurie a nopþii dedeasupra gropii. Cineva striga întrebãtor: - Domnulelocotenent Gogiulescu!!!... ªi vocea se apropiaîntrebând câmpul plin de cai ºi oameni întinºi pentrusomnul de veci: - Domnule locotenent Gogiulescu!!!

Costicã îl mustrã pe locotenentul ce staconcentrat cu privirile fixate pe foaia de hârtie scrisãpentru Giovani:

- Domnule locotenent, te strigã, te cautã cineva.Îºi pune viaþa în pericol sã te gãseascã. Te rogrãspunde-i!

Locotenentul oftã ºi se cãþãrã nu prea bucuros peperetele înclinat. Odatã ajuns la nivelul câmpuluistrigã mustrãtor:

- Domnule sublocotenent Raþiu, mãi bãiatule,sunt aici, apleacã-te, ce naiba, suntem pe un câmp derãzboi, ia-þi mãsurile minime de siguranþã.

- Fii liniºtit domnule locotenent, s-a oprit potopul,nu mai miºcã firul de iarbã! veni rãspunsul optimistal lui Raþiu ºi cei doi coborârã lin pe peretelesmãlþuit lângã Costicã.

Locotenentul fãcu solemn prezentãrile.- Domnule reporter Hagea, þi-l prezint pe

sublocotenentul Raþiu Bazil.Bazil rãbufni bucuros: - Domnul ziarist Hagea?! Domnule Hagea, sunt

vãr primar cu doctorul Pascu, prietenuldumneavoastrã din Cluj!

- Domnule, ce micã este lumea! Bazil?! ªtii undetrebuia sã ne-ntâlnim? La cãsãtoria dumitale. În Sibiu.

- Era sã fie, dar ca sublocotenent în rezervã amfost mobilizat urgent.

- Ce problemã disperatã ai, domnule, culocotenentul Gogiulescu?!

Gogiulescu îi fãcu semne energice tânãruluisublocotenent sã pãstreze secretul. Dar Bazil, neatent,exuberant, de-a dreptul fericit cã l-a întâlnit peprietenul vãrului Pascu, pe unul dintre invitaþii deonoare la nunta lui, nuntã amânatã dintr-un motivserios, rãzboiul mondial, Bazil scoase din geanta cumasca de gaze o sticlã de pãlincã. Dupã ce sticlatrecu ceremonios pe la toþi, Bazil se plânse:

- Domnule Hagea, chiar bine cã am dat pestedumneata, trebuie neapãrat sã scrieþi despre ochestiune pur ºi simplu sinistrã. S-a dat ordin de laStatul Major, ca fiecare ofiþer sã aibã gata crucea. Îþiscrii pe ea numele, anul naºterii ºi laºi loc gol pentruanul morþii. Era sã ameþesc domnule Hagea, când amauzit una ca asta. Nu ajungi bine pe front ºi uite cuce mãsurã îþi reteazã curajul. Norocul meu cãdomnul Gogiulescu are delegaþie sã inspectezeefectuarea acestui ordin. Sunt un pic superstiþios, sescuzã Bazil.

Costicã îºi fãcu cruce.- Mare-i grãdina Domnului. Cine din Statul Major

a dat ordinul? Poate este o farsã ºi aþi luat-o de bunã.- Aºa ºi este domnule reporter! râse uºurat

Gogiulescu. În seara asta voiam sã-i spun lui Bazil:„Stai liniºtit sublocotenente, m-am interesat, a fost oconfuzie.”

Bazil le mãrturisi cu satisfacþie:- Mã miram ºi eu, nu se poate, avem ofiþeri

valoroºi în Statul Major.Sticla de pãlincã era pentru locotenent, care îi

promise solemn cã-l va face scãpat de la îndeplinireaordinului. Maiorul Popescu îi spuse lui Bazil undeanume s-a dus locotenentul, ºi fiind o noapteliniºtitã, romanticã, cu lunã scânteietoare, mai maredragul sã te plimbi pe drumul cu plopi, pânã ladepozitul de þigãri al colhozului.

- Domnule Hagea, þi-e somn? - Dimpotrivã, sunt mai treaz ca ziua. - Prin profesia dumitale te-ai lovit de nenumãrate

întâmplãri. Nu ne povesteºti ºi nouã câteva? De-acelea hazlii cã de lucruri triste suntem sãtui.

Costicã îºi scoase pachetul de þigãri ºi îl puse joslângã sticla de pãlincã.

- Vã rog serviþi-vã, nu-mi cereþi permisiunea...Întâmplãri... picanterii... întâmplãri... ªi Costicã îºifrunzãri memoria, sub luna imensã ce se opri exactdeasupra gropii verzi, ca un ochi ce cãlãtorise prinîntreg universul ºi abia acuma, în sfârºit, dãdusepeste trei fiinþe miºcãtoare, ce aveau la picioare osticlã de pãlincã ºi un pachet aproape plin de þigãri.Bazil nu era fumãtor. Norocul locotenentuluiGogiulescu.

*

Câteva întâmplãri povestite de cãtre CosticãHagea în groapa smãlþuitã.

...La Brukenthal, ne oprim în faþa tabloului cereprezintã uciderea pruncilor în Vifleem, tabloupictat de Pieter Brueghel. Scena e localizatã, destul decurios, într-un sat olandez. Din anii o mie cinci suteºi ceva.

Toate bune ºi frumoase, observã colegul Banciu,dar mi se pare cã pictorul încurcã lucrurile. Ce cautãbunãoarã în tablou iarna asta nãpraznicã, cãci dupãcâte ºtiu, la Vifleem n-a nins de când e lumea. ªi-apoisoldatul acela cu puºcã. Puºcã pe vremea lui Irod?Vârf la toate pune comandantul acela bãrbos cu un

baston galben negru în mânã, culoarea Habsburgilor.Pe drept cuvânt te întrebi: Oare Irod a ucis prunciidin Vifleem sau Habsburgii?...

*În Ardealul ocupat, la preotul Nãstase, din satul

Juiºoara, judeþul Nãsãud, se prezintã o patrulã dehonvezi turbaþi de furie.

- Adu drapelul românesc!- Vã rog sã aveþi puþinã rãbdare pânã îl cobor din

pod.Dupã câteva clipe, preotul se prezintã cu steagul

îndoliat.- Aºa, va sã zicã, i-ai pus zãbranic, în semn de

doliu pentru teritoriile luate de noi?! Bietul preot ce sã rãspundã? Deodatã, avu o

inspiraþie fericitã.- Sã vedeþi, domnilor, doliul l-am pus cu ocazia

morþii fiicei lui Horty.Norocul lui. Honvezii se declararã mulþumiþi ºi

plecarã.*Mergem un grup de studenþi de la drept sã facem

propagandã culturalã prin sate. ªi aºa, într-o dupã-masã ne-am îmbarcat într-un autobuz ºi iatã-ne ajunºiîn Cricãu, sat fruntaº din judeþul Alba. Acolo, nici n-am apucat sã ne dãm jos din autobuz, cã ne-au ºiluat în primire prietenii ºi colegii locali. Unul cu oþuicã, altul cu o gustare, altul cu un pahar de vin. Nue de mirare cã în scurtã vrem eram cu toþii „oþeliþi”,nu tare, vorba aceea, cât îi stã bine omului.

Spectacolul urma sã aibã loc la ºcoalã, aºa cumse face pretutindeni la sate. Iar sala de reprezentaþii,o salã vastã, plinã de bãnci ºi o cortinã fãcutã dincovoare. În primul rând stãtea „intelighenþa” satului.Cei doi preoþi, învãþãtorii, notarul etc. În celelaltebãnci, þãranii îmbrãcaþi în haine de sãrbãtoare, cumâinile înfipte dupã ºerpar. Toþi ardeau de nerãbdaresã audã ce spun „ºtudenþii” de la Cluj.

Spectacolul trebuia sã-l deschidã prietenulZachariaº, cu poezia „Aþi fost vreodatã la Abrud?” deIustin Ilieºiu. Zachariaº apare radios pe scenã ºiîncepe cu patos: „Aþi fost vreodatã la Abrud?”. Peurmã tace. Stã ce stã, apoi din nou: „Aþi fostvreodatã la Abrud?” ªi apoi tace iarãºi ºi aºteaptã...

Dar un þãran din rândul al patrulea de bãncicãtre vecinul sãu:

- Parcã tu ai fost mãi cuscre. Spune-idomniºorului.

- Da, am fost cum sã nu fiu, acuma câteva zile. Prietenul nostru ºi mai încurcat, cu ochii holbaþi

de disperare: „Aþi fost vreodatã la Abrud?”Lumea din salã începe sã freamãte. - Pãi, mergem domniºorule, cum sã nu mergem?Bietul Zachariaº era acum într-o stare de plâns.

Începu sã strige ºi mai tare: „Aþi fost vreodatã laAbrud?”

- Spun drept cã ºi eu am fost, grãi un þãranmustãcios. Am acolo un fecior, cãtanã la vânãtori.

Ca sã salveze situaþia, se ridicã atunci primarul,bãrbat chipeº ºi sfãtos nevoie mare:

- ªtii ce domniºorule? Lasã cã treaba asta oisprãvesc eu. Dumneata spune ce ai de spus cã eu faco listã de tot omul care a fost ºi care n-a fost ºidimineaþã þi-o pui în mânã!...

(fragment din romanul Un greier pentru clasamuncitoare, în curs de apariþie la editura Eikon)

!

Ion Longin Popescu— 2014 este Anul 25 de laRevoluþia Românã. Dvs. aþi detectat „rãzboiulnevãzut“ în lume ºi în România. Ce este acestrãzboi?

Cãlin Georgescu — Criza actualã oferã uneiumanitãþi îngenuncheate de atâtea rele prilejul dea medita asupra propriei supravieþuiri pe unica saplanetã. Dupã ce a „îmblânzit“ natura, omul estesupus acum manipulãrilor de tot felul, spre profit-ul celor care stau la cârma ºi, mai ales, în spatelemarilor corporaþii. Nu se poate fura fãrã a contro-la mintea victimei. Discutãm azi de un rãzboi dusla nivelul minþii. Este purtat de marile corporaþiiºi de politica neoliberalã care au creat ºi menþinîn continuare criza. Lãcomia marii finanþe a pro-dus actuala instabilitate economicã ºi socialã.Marile corporaþii nu au nevoie de minþi libere cide roboþei care, motivaþi doar de cucerirea uneipoziþii în ierarhie ºi de avantajele unei vieþiluxoase, se înclinã obedient la preceptele „politi-cilor corecte“. Personal, sfidez corectitudineapoliticã de toate culorile.

Spre exemplu, Nestlé controleazã peste 70%din apa îmbuteliatã din lume, printre care Périer,San Pelegrino, Vittel. Este o acþiune neoliberalã ºipostcolonialã care atenteazã la un drept funda-mental al omului – accesul primar la apã. Poate fiun drept uman transformat în marfã, cu etichetãºi preþ?!

Cea mai mare manipulare este înfãptuitã demarile trusturi din industria alimentarã ºi farma-ceuticã, dar ºi de sistemul tradiþional de educaþie,încremenit în desuetudine. Alimentele sunt oferitespre cumpãrare fãrã sã se þinã cont de efectul lorasupra sãnãtãþii iar, la rândul lui, sistemul desãnãtate trateazã fãrã sã þinã cont de alimente.Nutriþia este pe ultimul loc în preocupãrile omu-lui modern, dar ºi la facultãþile de medicinã.Foarte puþini dintre noi cred cã de aici se pottrage cele mai multe dintre bolile cunoscute, cãexistã un sistem ascuns, bine pus la punct, pentruca noi sã ne cumpãrãm boala ºi apoi sã credemcã ne putem redobândi pseudo-sãnãtateacumpãrând iar medicamente sau proceduri costisi-toare. Medicina a devenit echivalentã cu termenul„medicament“, iar tratarea bolii a devenit o indus-trie.

În general, nu ne facem timp sã citim nicieticheta alimentelor, nici prospectul medica-mentelor. Dacã, însã, le citim, constatãm cãfoarte puþine dintre substanþele constituente suntnaturale ºi integrale. Restul aduc cu cele sinteti-zate în laboratorul de chimie. Aflatã în gheareleBig Pharma ºi ale industriei producãtoare deaparaturã medicalã, medicina modernã nedicteazã cum sã ne reparãm, nu cum sã ne vin-decãm. Cum sã tratãm boala ºi nu cum sã o pre-venim. Medicina preventivã ºi politicile publice cumãsuri de promovare a sãnãtãþii nu sunt o priori-tate pentru guverne sau, cu atât mai puþin, pentrucorporaþii. Or, intervenþiile medicale sunt necesareºi binevenite în caz de accidente sau în situaþii deurgenþã similare – ele însã ar trebui sã rãmânã aºacum aratã ºi numele lor: soluþii extraordinare.

În România, cetãþeanul este stãpânit prin fricãºi foame. Ne este fricã pentru cã nu mai avem

credinþã adevãratã. Când ne rugãm ºi cerem caDumnezeu sã ne „dea“ miracole confundãm cred-inþa cu magia. Fãrã muncã asiduã ºi jertfã nu-þipoþi lua zborul cãtre orizontul demnitãþii. Pasãreanãscutã în colivie crede cã a zbura este o boalã!De acest fapt s-a profitat dupã ’89 ºi aºa s-a per-petuat mentalitatea cã, atât timp cât ai ce con-suma, e bine. Burta plinã stã mai presus de liber-tate!

Acum, în România se trãieºte sub imperiulfricii. Când nu rãmâi ferm în credinþa sfântã înHristos se naºte un gol prin care pãtrunde groazade moarte. ªi atunci omul devine „resursãumanã“, un individ manipulat, fabricat prin înro-birea minþii. Alimentele procesate industrialconþin substanþe care acþioneazã subtil asupra sis-temului nervos, imitând efectul drogurilor. Omulcare mãnâncã produse concentrate artificialdevine dependent: în cãutarea plãcerii, mãnâncãtot timpul fãrã sã se hrãneascã. Mintea, sufletul ºiinima îi devin captive. Mintea trebuie sã fie însãliberã, criticã ºi independentã, iar inima sã batã înritmul dragostei pentru aproapele nostru.Sistemul educaþional de stat contribuie ºi el dinplin la încãtuºarea minþii ºi a spiritului. Dupã cesunt ºcoliþi conform prejudecãþilor cultivate deadulþi, denumite eufemistic programe naþionale,elevii devin de-a dreptul incapabili sã gândeascãsau sã acþioneze în alt mod decât cel pe care l-auimpus formatorii lor…

Eu, în aceºti 25 de ani, am vãzut în Româniadoar promovarea malignã a incompetenþei. Operioadã în care sufletul românesc a fost trecutprin sabie.

Se impune urgent reprofesionalizareaRomâniei ºi restabilirea valorilor moraleireproºabile, de care, în istoria sa, poporul nostrua fãcut dovadã prin fapte.

— Aþi gãsit reþeta ºi cheia succesului României:dragostea (unirea) ºi micul producãtor. Cu miculproducãtor, spuneþi, am cuceri toatã lumea. Vãrog sã dezvoltaþi aceastã idee. Pe ce vã bazaþicând spuneþi cã România are capacitatea de a filider european?

— A te baza pe micul producãtor înseamnã sãcontracarezi asediul corporaþiilor, care îþi dicteazãce sã mãnânci, ce sã bei, cu ce sã te îmbraci, bachiar ºi cum sã gândeºti. Mai înseamnã ºi sã-þiorganizezi singur propria producþie. Te salvezi tu,ca þarã, ºi îi mai ajuþi ºi pe alþii care vor sã o facãºi nu mai au cum. Micul producãtor contribuie laînsãnãtoºirea României. Datoritã lui vom rezolvaîn cea mai mare parte problema ºomajului. Toatãlumea va avea ceva de fãcut. Dacã ºtii sã faci cevacu mâna ta nu depinzi de nimeni, eºti autonom.Acum românii bat drumurile Occidentului,slugãrind prin strãini, în loc sã munceascã ºi sãprospere în þara lor. Trebuie doar sã promovãmmicul întreprinzãtor, breslele ºi meseriile largrãspândite, ajutate de o industrie performantã ºinepoluantã. Acþiuni precise, nu bãtut apa în piuãpe marginea unor generalitãþi.

Micul producãtor ne oferã, prin urmare,definiþia succesului. La care adaug un mesaj pen-tru renaºterea speranþei ºi a încrederii: pe plan

internaþional România va ocupa locul care i secuvine, de factor care conteazã în politica lumii.Noi ca popor trebuie sa fim uniþi, „în cuget ºisimþiri“, sã ne dorim libertatea de acþiune, carenu exclude sã ne avem bine cu toatã lumea.Trebuie sã ºtim însã ce vrem. Unde dorim sãajungem ºi ce mijloace avem pentru a atinge scop-urile pe care ni le-am propus! Aceasta este odecizie fermã, politicã ºi profesionalã.

Prãdãtorii care au condus þara ignorã viitorulºi nu ne pregãtesc pentru el, pe ei nu-i intereseazãdecât prezentul, sã poatã fura acum, când minteaeste încã înrobitã. Cei ce conduc România suntfãcuþi, nu nãscuþi. Ei sunt omul nou, creat înaintede ’89. Sunt niºte mutanþi, o altã specie!

Asistãm la o disoluþie totalã a þãrii. Iar intelec-tualii pãstreazã o tãcere complice. Rar gãseºti unintelectual integru. Mare parte dintre cetãþeniiRomâniei pot fi comparaþi cu robii care servescunui sistem mafiot.

Politicienii, ca ºi intelectualii, cautã „sã vor-beascã frumos“ ca sã nu deranjeze, toþi vor sã fiepolitic corecþi. Oameni buni, nu mai priviþi laculoarea cenuºie ca la un simbol al cuminþeniei,este timpul sã ne trezim! Totul s-a transformatîntr-un imens crematoriu unde este incineratã lib-ertatea ºi viitorul neamului românesc. Ridicã-teGheorghe, ridicã-te Ioane!

— Care este contextul internaþional în careRomânia ar putea sã-ºi foloseascã atuurile natu-rale?

— Se recunoaºte la nivel european cã toatemodelele de pânã acum au erodat capitalul natu-ral. Singura soluþie este dezvoltarea durabilã sau,mai corect spus, sustenabilã, pentru cã vorbim deobiective pe termen lung. Dezvoltarea nu trebuiesã se facã prin epuizarea resurselor ci la niveluri ºiîn ritmuri care sã permitã regenerarea acestora.Populaþia lumii creºte cu 1% pe an, dar capitalulnatural scade cu 1% an. Douã treimi din ecosis-temele lumii sunt utilizate nesustenabil.Schimbãrile climatice exercitã o presiune în plus.Trei miliarde de oameni trãiesc cu mai puþin de 2USD/zi. 20% din ceea ce se produce pe planetãajunge la doar 7% din populaþie.

Criza actualã este o crizã de sistem, ea va con-tinua mult timp de acum înainte, pânã la schim-barea profundã a paradigmei economice mondi-ale. Consumul de resurse este problema pe ter-men scurt ºi lung a omenirii. Mare parte a ecosis-temelor planetei sunt distruse. Unul din trei ali-mente pe care le avem pe masã se datoreazã con-tribuþiei albinelor. Dispariþia acestor mici vietãþipoate duce la stingerea vieþii. Polenizarea artifi-cialã se practicã deja în China, prima þarã undeaceste insecte excepþionale aproape cã au dis-pãrut.

Pe acest fond se duce o luptã aprigã pentruceea ce numim resurse strategice, adicã apa ºihrana, dar ºi energia verde. Or, România deþine,sau mai deþine încã, posibilitãþi importante de uti-lizare a acestor resurse. ªtim ce urmeazã; între-barea este dacã suntem pregãtiþi sã întâmpinãmacest val al schimbãrii. În politica româneascãpost-decembristã lipseºte cu desãvârºire o viziunepe termen lung. Lipseºte harta viitorului. DacãRomânia ar înþelege ce ºansã uriaºã are în plinãcrizã, ar face un salt gigantic, nu doar pentrurefacerea ei, ci ºi pentru a ocupa o poziþie delider imbatabil, cel puþin în zona balcanicã. Amputea restaura dreptatea socialã, apãra suverani-tatea þãrii ºi conserva tradiþiile neamului româ-

1144




interviu

de vorbã cu Dr. Cãlin Georgescu

„În politica româneascãlipseºte harta viitorului” (I)

1155




nesc. Sã nu uitãm cã România nu este o þarãoarecare. Noi, românii, suntem o civilizaþie.

Necesitãþile politicii externe ale României sunt,mai ales, pãstrarea identitãþii statului în faþa atac-ului entitãþilor non-statale, adicã a corporaþiilor ºi„investitorilor strategici“ de genul fondurilor spec-ulative. România are nevoie de un stat care îºiserveºte cu abnegaþie cetãþenii ºi nu de unul careslugãreºte capitalul internaþional. Consolidarea ºidezvoltarea statului naþional unitar modern tre-buie sã fie deviza noastrã, aºa cum a fost a înain-taºilor noºtri. Întãrirea statului este esenþialã învremurile pe care le trãim. Binomul stat-cetãþeaneste cel pe care a funcþionat mare parte din isto-ria omenirii; dacã un stat colapseazã se produce ºio prãbuºire a societãþii, cetãþeanul fiind confrun-tat cu o situaþie de anarhie ca cea din Somalia. ªinu suntem la adãpost de un asemenea pericoldecât dacã procesul de ruinare a statului româneste oprit de îndatã. Statul român nu trebuie sã seîndepãrteze sub nici un motiv de rãdãcinile sale ºide istoria neamului. Când statul serveºte „corecti-tudinea politicã“ ºi trimite jandarmii sã-i batã petruditorii pãmântului care-ºi apãrã dreptul la apãºi hranã – cum se întâmplã la Pungeºti – ne aflãmdeja în faþa unei trãdãri de þarã. Poporul nu maipoate rãmâne indiferent!

— Din acelaºi context fac parte ºi corporaþiile.Ce fac acestea? Cum conduc leadershipul politic?Spre care þintã? Câte corporaþii conteazã? Câtestate?

— Corporaþiile dicteazã la ora actualã politicu-lui în cea mai mare parte a lumii. Urmãrind doarpropriul profit, ele ascund realitatea, subminândviitorul generaþiilor tinere ºi privând naþiunileexistente de lideri autentici ºi de patrioþi. 200 demultinaþionale sunt mai puternice decât 150 destate la un loc.

Domeniul economic este condus de FMI,Banca Mondialã ºi Organizaþia Mondialã aComerþului. Troica aceasta a dus la prãbuºireaeconomicã ºi la dezastru ecologic în multe locuridin lume.

În loc de politici economice serioase,românilor li se oferã pâine ºi circ: sã cumperimarfa altora ºi sã crezi cã trãieºti bine. Aceasta peun fond de sãrãcie ºi decãdere moralã fãrã prece-dent. Cantitatea de pâine vândutã a scãzut cu25% faþã de 1990, iar numãrul cãrþilor cu 85%.Sunt cifre care vorbesc de la sine despre stareaprecarã ºi lipsa de viitor a României în actualasituaþie.

România are nevoie de o conducere capabilãsã se opunã proiectelor geopolitice care vizeazãdistrugerea statelor naþionale ºi transformarea þãriiîntr-un teren de vânãtoare economicã (masacrareafaunei cu acte mai mult sau mai puþin în regulãeste un capitol la fel de trist). România trebuie sãgãseascã o poziþie de echilibru între forþelegeopolitice globale ºi sã înveþe sã negocieze cuputerile lumii, având ca ancorã doar interesulnaþional. Putem sã spunem, fãrã teama de a greºi,cã destabilizarea prezentã a Ucrainei prin protesteviolente dirijate este pe punctul de a declanºa unnou Rãzboi Rece între Rusia ºi SUA. Un „rãzboiascuns“ mocneºte deja în Asia, între China ºiprincipalul aliat din Asia al SUA, Japonia. În acestnou context, extrem de tensionat, România, în locsã fie un factor de stabilitate, apare ca un noman’s land, un fel de tãrâm al nimãnui care poateoricând exploda, aruncând în aer întreaga regiunesud-esticã a Europei.

Iatã de ce, mai mult ca oricând, avem nevoiede lideri respectaþi pe plan internaþional, capabilisã întãreascã statalitatea României ºi sã gãseascã

alte surse de finanþare decât vânzarea pe nimic abogãþiilor naturale ºi activelor naþiei. În prezent,þara se aflã într-o situaþie atât de jalnicã încât suntaplaudate chiar ºi investiþiile „europene“ în gropide gunoi, pompos numite „sistem integrat demanagement al deºeurilor“, amenajate în satelecele mai pitoreºti ºi cu mare potenþial agro-turistic(vezi cazul comunei Fãrcaºa din judeþulMaramureº). În sectorul forestier nu se mai vindemobilã, ci buºtean direct din pãdure.

— Comentaþi, vã rog, fraza „România este subasediul marilor corporaþii“.

— Acþiunea de la Pungeºti este relevantã.Statul apãrã o corporaþie împotriva propriilor sãicetãþeni. Corporaþia Chevron încalcã voinþa uneicomunitãþi locale din judeþul Vaslui, care nu vreaexplorarea gazelor de ºist, fãrã ca statul sã inter-vinã. Ba din contrã, statul îºi loveºte propriiicetãþeni. Oamenii sunt bãtuþi în curtea lor. Estemai rãu decât într-un rãzboi împotriva unei puteristrãine! La Pungeºti, de câteva luni, statul îºi

terorizeazã cetãþenii care nu se pleacã în faþainteresului celor fãrã de þarã. A luat cumva UEpoziþie faþã de aceastã încãlcare flagrantã a celormai importante drepturi ale omului?

Jandarmii îºi apãrã salariul ºi job-ul, darînainte de asta trebuie sã-ºi apere þara cãreia i-aujurat credinþã. Ce fel de oameni lucreazã astãzi înjandarmerie?

Ce-ar mai fi de spus aici? Nimic, doar cã esteo acþiune criminalã fãrã precedent.

Apoi afacerea Bechtel, controversatul proiectde pseudoautostradã: pentru 50 de km, statulromân a plãtit 1 miliard de euro, de câteva zecide ori mai mult decât ar fi fost normal, fãrã amai vorbi de calitatea slabã a lucrãrii – adicã,practic, nu s-a construit. ªi asta numai cu concur-sul lacheilor din politica româneascã, pe carechiar ºi americanii îi dezaprobã dar, desigur, sefolosesc de ei.

Sã nu uitãm asediul FMI asupra României.„Terminator“-ul a fost chemat de semãnãtorii deneghinã – nimeni alþii decât fariseii actualiproveniþi din fosta burghezie proletarã – pasãmiteca sã salveze þara. ªtim însã bine cã nu poþi lãsa

þara pe mâna unor creditori care nicãieri în lumenu au vreun proiect pozitiv. Dimpotrivã, au înro-bit toate þãrile pe unde au cãlcat. Dar FMI-ul nueste o fatalitate. Preºedintele Rafael Correa alEcuadorului, o micã republicã din America Latinã,a avut curajul sã întrerupã acordurile cu FMI-ul ºiBanca Mondialã, salvând þara de la o ruinã pro-gramatã. Acþiunile curajoase ale preºedinteluiCorrea au fost apreciate în întreaga lume,Ecuadorul fiind în prezent o þarã respectatã, înplin avânt economic. Ceea ce, evident, nu-i cazulRomâniei.

Þara noastrã are nevoie de un sistem financiarcare sã-i aparþinã, de o politicã monetarã care sãrãspundã nevoilor specifice ale þãrii ºi de opoliticã fiscalã dictatã de realitãþile noastre. Înþara noastrã se moare efectiv de foame, bãtrâniisunt umiliþi, copiii nu au viitor, pãmântul estevândut strãinilor iar credinþa strãmoºeascã estecãlcatã în picioare – iatã realitatea! Iar dezastruleste bãgat sub preº. Se dau cifre, care mai de caremai umflate. Una sunt cifrele, alta economiarealã. De pildã, se tot scrie cã am ieºit din crizã.

Cum sã iasã din crizã statul român când cheltu-ielile cu bunurile ºi serviciile au atins în 2013nivelul din 2008, când se arunca cu bani în stân-ga ºi în dreapta? Cheltuielile bugetului generalconsolidat cu bunuri ºi servicii au atins în 2013nivelul de 6,2% din PIB (38,6 mld. lei) – sãrindde pragul de 6% din PIB pe care nu-l mai atins-eserã dinainte de crizã. Astfel, aceste cheltuieli alestatului s-au apropiat de cele din 2008, când auînsemnat 6,5% din PIB (33,2 mld.). Doar minci-unã ºi triumfalism în cifrele vehiculate de presaaservitã! Mai grav: aceste cifre sunt transmise ºipublicaþiilor internaþionale.

România nu va prospera decât prin introduc-erea disciplinei financiare. Astãzi, România este oþarã în faliment care trãieºte pe datorie.

(N.R. Cãlin Georgescu este directorul Centruluipentru Dezvoltare Durabilã din România ºi ºefulClubului de la Roma - Europa).

interviu realizat de IIoonn LLoonnggiinn PPooppeessccuu

!

Atena-Elena Simionescu Vegetaþie montanã 57 (2013), colografie, ac rece

Nu spunem o noutate amintind cã în toateepocile a existat un conflict tãcut ori deschisîntre generaþia bãtrânilor ºi aceea a tinerilor,

fie ei politicieni, gazetari, scriitori, universitari º.a. Depildã, în conºtiinþa românilor de dupã 1989 stãruieconvingerea cã revoluþia din anul acesta a fost“opera” tinerilor, mulþi sacrificându-ºi viaþa. De aceeali se spune “seniorilor”, crescuþi ºi maturizaþi în aniicomunismului, sã se dea la o parte de la treburilestatului, întrucât, vorba veche, “ºi-au trãit traiul ºi ºi-au mâncat mãlaiul!”

Conflictul amintit e vechi de când e lumeapãmânteanã ºi va exista cât va dãinui viaþã peplaneta noastrã. Nu întâmplãtor, în epopeilehomerice îl aflãm pe Nestor, cel mai bãtrân “basileu”grec, renumit pentru înþelepciunea ºi elocinþa sa. Deatunci a rãmas expresia “un Nestor”, aplicatã uneipersoane vârstnice care-i dominã pe cei din jurul sãuprin înþelepciune. La polul opus se aflã Ahile“nesupusul” sau “rãzvrãtitul”, el întruchipând idealuleroic al Antichitãþii. Exemple pentru cele douãcategorii se pot da la diferite neamuri ºi în epocidiferite. Sã-l amintim pe Solomon, fiul lui David dinBiblie, a cãrui înþelepciune a rãmas proverbialã.

Conflictul de care ne ocupãm mi-a amintit de oscrisoare a lui Alexandru Vlahuþã cãtre I. L.Caragiale, (vezi Universul, 1910, 19 martie, p. 1.) încare amicul dramaturgului îºi exprimã revolta faþã deconduita generaþiei tinere din care fãcea parte ºi fiulsãu. “Bãiatul meu Fãnicã … Un copil, nu-i aºa? Eibine, sã-l auzi cum þi-i reguleazã pe toþi din douãvorbe: cutare profesor, un tâmpit; cutare om politic,

o javrã; cutare ministru, un escroc. ªi tot ce-i în þaraasta – gospodãrie, ºtiinþã, literaturã – tot e stupid,fals, ridicol. (…) Mã uit la el ca la un bolnavincurabil, mã uit la camarazii lui, cari-s tot aºa deseci, ºi mã gândesc cu jale la biata þara asta pe cemâini netrebnice are sã-ncapã!”

Avea dreptate scriitorul faþã de generaþia tânãrãpe care o privea jalnic ºi cu neîncredere? Nu credem,doar cea care i-a succedat bãtrânilor a realizat MareaUnire. Însã conflictul exista sub o formã sau alta.

Sã ne întoarcem la antici. Ei ne învaþã cum sã-ipreþuim pe bãtrânii merituoºi. Seneca aduce unelogiu înþelepciunii acestora pentru cã moºtenirea lortrebuie sã treacã asupra urmaºilor tineri. Bãtrânii audescoperit, pe lângã multe altele, ºi “leacurisufleteºti”, de aceea meritã sã fie veneraþi ca pe niºtezei. Ei reprezintã, pentru cei tineri, un imbold ºi,deci, meritã sã fie cinstiþi, sã fie sãrbãtoritã ziua lorde naºtere, pentru cã îi simbolizeazã pe “învãþãtorii”omenirii. Tot Seneca ne spune cã, în Roma anticã,dacã întâlneai un pretor sau un consul, le arãtairespectul ºi stima descoperindu-þi capul, dându-te înlãturi din calea lor, chiar coborând de pe cal pentrua-þi arãta preþuirea ºi admiraþia. Pe Socrate, pe Platon,pe cei doi Cato ºi pe alþii de mãrimea lor trebuie sã-iprimeºti în lãcaºul inimii cu toate onorurile cuvenite,sã te închini înaintea lor ºi sã te ridici în picioarecând li se rostesc numele. [1]

Dar nu toþi anticii aveau aceeaºi pãrere desprebãtrâni. În Retorica sa, Aristotel e destul de aspru cu“bãtrânii” obiºnuiþi ºi destul de generos cu “tinerii”.Anticul se referã la caracterul acestora, dupã vârsta

lor: tinereþea, maturitatea ºi bãtrâneþea.“Tinerii” sunt de un bun caracter, sunt creduli ºi

plini de speranþã, sunt curajoºi, înfocaþi, dar uºor deînºelat. Adeseori sunt violenþi, irascibili ºi conduºi demânie. De asemenea, ei sunt schimbãtori faþã dedorinþele lor ºi se dedau uºor plãcerilor dragostei.Sunt puþin iubitori de bani. Vor sã cultive prietenia,vor sã înfãptuiascã lucruri frumoase. Comitnedreptãþi din insolenþã, nu din rãutate. Tinerii suntmiloºi ºi amatori de glumã.

În contrast, “bãtrânii” au un caracter rãu: suntsuspicioºi din neîncredere ºi neîncrezãtori dinexperienþã. Adeseori sunt meschini fiindcã au fostumiliþi de viaþã, sunt laºi ºi timoraþi, sunt egoiºti ºitrãiesc pentru interes. Iubesc viaþa ºi tot ceea ce lelipseºte. Se dedau pãlãvrãgelii pentru cã le place sãvorbeascã despre cele întâmplate în viaþa lor sau aaltora. Deºi sunt miloºi, comit nedreptãþi din rãutate.Se conduc dupã raþiune ºi au tendinþa de a fiplângãreþi. Trãiesc din amintiri, mai puþin dinsperanþe. [2]

Sigur, mulþi dintre moderni îi aprobã afirmaþiileStagiritului, deºi a te situa cu totul de partea tinerilorori de aceea a bãtrânilor e riscant.

Dar sã nu-l uitãm pe anticul Teofrast, care sealãturã lui Aristotel prin reflecþiile sale cu privire labãtrâneþe. În vestitele lui Caractere, fostul elev alStagiritului înºirã câteva trãsãturi ale bãtrâneþii, caresunt potrivite pentru vârstnicii din toate timpurile.Dupã el, bãtrânii cad în mintea copiilor prinstrãdania de a învãþa ceea ce nu se mai potriveºte cuvârsta lor. Dupã 60 de ani, unii bãtrâni învaþã versuripe dinafarã, dar când vor sã le recite nu ºi le maiamintesc. La spectacolele de bâlci se silesc sã înveþemelodiile pe dinafarã, dar degeaba. Se îndrãgostescde curtezane deocheate ºi sunt ciomãgiþi de rivaliitineri. La câmp se urcã pe calul altuia, vor sãcãlãreascã frumos, dar cad ºi-ºi sparg capul. Bãtrâneleobiºnuiesc sã se joace cu pãpuºile precum copiiiº.a.m.d. [3]

Concluzia pe care o pot trage vârstnicii de astãzieste urmãtoarea: e bine ºi firesc ca bãtrânii sãgândeascã ºi sã înfãptuiascã numai ce se potriveºtevârstei lor. În acest sens, Octavian Paler aveadreptate când atrãgea atenþia confratelui NeaguDjuvara care, la 90 de ani, tuna ºi fulgera împotrivageneraþiei “expirate”. Aºadar, bãtrâneþea se vede cuochiul liber, ea nu poate fi opritã ºi nu are cale deîntoarcere.

Pe de altã parte, unii scriitori nu vãd în bãtrâneþeo vârstã a melancoliei ºi a vãicãrelii. Iatã, MargueriteYourcenar, “nobilã” canadianã, considerã copilãria ºibãtrâneþea drept “stãrile cele mai profunde” pe carele trãiesc oamenii. Ochii copilului ºi cei ai bãtrânuluiprivesc “cu liniºte ºi candoare” balul mascat almaturilor ºi se mirã de ce a trebuit unul sã intre,celãlalt sã iese din agitaþia în gol, din haosul inutil pecare l-au cunoscut fiecare. [4]

În planul ficþiunii literare se poate îmbãtrâni “de-o probã”, cum ºi-a imaginat Marin Sorescu într-un splendid poem din placheta sa, Unde fugim de-acasã? Inspirat ºi fermecãtor, poetul îºi îndeamnãcompanionii sã devinã pentru o zi “bunicul”fiecãruia. Adicã sã-ºi închipuie cã îºi spun poveºti,dau sfaturi cu gravitate celor din jur, îi dor ºalele ºipicioarele, ofteazã ºi simt junghiuri tocmai în cãlcâie.La vârsta bãtrâneþii simt cã devin surzi, cã trebuie sãpoarte ochelari, cã pielea de pe mâini s-a bãtucit, nupot merge decât cu maºina ori cu carul º.a.m.d.

Dar, apropiindu-se seara, copiii înapoiazã hainelebunicilor adevãraþi, le sãrutã mâna pentru cã sunt ceimai grozavi de pe pãmânt, pentru cã “din barba loralbã ºi mare izvorãºte numai liniºte ºi împãcare”.

Sub o formã voalatã, copiii sunt îndemnaþi sã-ºiiubeascã ºi sã-ºi respecte bunicii, chiar dacã se aflãapãsaþi de bãtrâneþe, cu durerile ºi regretele ei.

1166




eseu

Conflictul dintre generaþii„Înþelepciunea” bãtrânilor ºi „nonconformismul” tinerilor

Vistian Goia

Atena-Elena Simionescu Atelier de creaþie. Carte obiect (2013), colaj din gravuri

Dincolo de iluzoria împãcare dintre vârstnici ºitineri, suntem nevoiþi sã recunoaºtem existenþa unorconflicte între generaþia tânãrã ºi bãtrânii fiecãreiepoci din trecutul nostru: între cea paºoptistã ºiboierii dinaintea Unirii Principatelor, între generaþiavârstnicilor, care au pregãtit ºi înfãptuit Marea Unire,ºi aceea a tinerilor din perioada interbelicã a veaculuitrecut. Aceste conflicte au constituit adevãratestimulente pentru primenirea societãþii româneºti dintoate timpurile. Apoi, ele au oferit gazetarilornenumãrate prilejuri de a cultiva o adevãratã“retoricã” a clamãrii neputinþelor specifice bãtrânilorºi a evidenþierii iniþiativelor celor tineri, dornicimereu de schimbare cu orice preþ.

Conflictul dintre generaþii a început pe terenromânesc pe la mijlocul veacului al XIX-lea, odatã cuplecarea fiilor de boieri la ºcolile din Apus. În 1840,Ion Heliade Rãdulescu îi scria Marelui Ban M. Ghicatânguindu-se cã e tatã de familie ºi nu are unde sã-ºiinstruiascã odraslele, pentru cã lipsesc aºezãminteleromâneºti de instrucþie ºi educaþie. Gândul pãrinteluiera sã nu-i creascã “strãineºte” ºi apoi “sã trãiascãromâneºte”. Vrea sã facã din ei români, sã ºtieromâneºte, sã cunoascã legile ºi obiceiurile noastre.De aceea îi socoteºte “ticãloºi” pe fiii care orbeºte aucrescut pentru “alt veac” ºi pentru “altã þarã”, autrãit apoi în “alt veac” ºi în “altã þarã”.

Despre tinerii din aceeaºi categorie va scriegazetarul Eminescu, la 1877. Aceºtia nu mai aveau“simþul istoric”, adicã acel simþãmânt cã þin de naþiaromâneascã prin limbã, obiceiuri sau manierã de ajudeca, ci doar prin faptul simplu cã “s-au nãscut peo bucatã de pãmânt!” Ei au luat obiceiuri dincafenelele franþuzeºti, s-au hrãnit cu scrierile luiSaint-Simon ºi au crezut cã ceea ce se potriveºte înFranþa, se potriveºte ºi la noi. [5]

Nu e locul sã discutãm aici teoria maiorescianã aformelor fãrã fond ºi nici a pãturii “superpuse”, pecare Eminescu le invocã la tot pasul în publicisticasa. Ne rezumãm la relaþia dintre bãtrâni ºi tineri, aºacum le-a vãzut gazetarul de la Timpul. Când tineriiinstruiþi în þãrile apusene s-au întors acasã, “bãtrânii”i-au aºteptat cu masa întinsã ºi cu lumânãri aprinse,bucurându-se cã sunt tobã de carte. Însã, în loc sã lemulþumeascã, ei le repetã cuvintele: “libertate,egalitate, fraternitate ºi suveranitate”. Mai mult,dispreþuindu-i pentru mentalitatea ºi credinþa lor încele strãmoºeºti, tinerii le-au iscodit bãtrânilor“porecle”, numindu-i “strigoi”, “ciocoi”, “retrograzi”etc Tinerii de astãzi le spun bãtrânilor “dinozauri!”

E adevãrat, bãtrânii boieri credeau cã dacã ºtiuceaslovul ºi psaltirea, dacã se pricep sã-ºi are ogorulºi sã-ºi creascã vitele, sã-ºi strângã banii – ºtiu destulelucruri. De aceea, la acuzaþia nedreaptã cã nu maiºtiu nici “româneºte”, bãtrânii se consoleazã cugândul ºi sfatul înþelept dat tinerilor, spunându-le cãîn locul lor vor veni ei “sã stãpâneascã lumea”,orânduind-o dupã plãcerea lor. [6]

Însã, în timp ce bãtrânii ºi-au luat ziua bunã dela “cel codru verde”, generaþia tânãrã – afirmãEminescu – a ajuns sã trãiascã niºte zile ticãloºite “încare þara se înstrãineazã pe zi ce merge în gândireaºi-n avutul ei, când toþi se fãlesc de a fi români, fãrãa mai fi”. [7]

Consecinþele acestor “credinþe”, atribuite degazetar liberalilor, au fost cumplite, ele fiindexprimate în cuvintele cu încãrcãturã aforisticã:“Bãtrânii aveau gurã de lup ºi inimã de miel”, întimp ce liberalii “au gura de miel, plinã de cuvinteamãgitoare, dar cu inima de lup”. [8]

Dacã facem o comparaþie peste timp, bine ar fifost ca privilegiaþii din perioada comunistã sã iaexemplul boierilor amintiþi ºi sã se retragã dinfruntea statului, pentru a face loc tinerilor care auînfãptuit revoluþia de la 1989. Dar foºtii securiºti,activiºti º.a.m.d. s-au cocoþat din nou pe meterezeleputerii, confirmând sloganul atât de drag lor: “Lavremuri noi, tot noi!”

Se cuvine sã amintim cã înainte de articolele lui

M. Eminescu, acest conflict al generaþiilor pe plansocial ºi politic, a izbucnit chiar în Camera legislativãformatã dupã Unirea Principatelor. În mai multediscursuri þinute în 1959, I.C. Brãtianu, viitorulpolitician liberal, atacã vehement aristocraþiaprivilegiatã, acuzând-o de moravuri fanariote ºi deînsuºirea, ca monopol, a funcþiilor statului. De aceeatrebuie înlãturate acele rãmãºiþe ale feudalitãþii ºistabilite alte criterii de promovare în treburile publicebazate pe muncã, pe talent ºi capacitãþi.

Lui I.C. Brãtianu îi rãspunde Barbu Catargiu,reprezentantul marii boierimi, autorul exclamaþieidevenitã peste ani laitmotivul tuturorparlamentarilor: “Totul pentru þarã, nimic pentrunoi!”

“De zece ani – spunea Catargiu la 1859 – plouãcu acuzaþii, calomnii, incriminãri asupraaristocraþiei”. Dupã el, boierimea s-a format chiar dela descãlecat, pe temeiul virtuþilor rãzboinice. Atunciboier însemna ostaº, viteaz. În veacuri de restriºte ºiumilinþe pentru români, boierii au fost aceia care auapãrat drepturile primejduite, prin mijloacele

iscusinþei, moderaþiei ºi înþelepciunii. De aceea nupot fi numiþi “vrãjmaºi ai poporului”. În vremurigrele au trimis tineri în statele civilizate, laînvãþãturã. Din aceste constatãri, Barbu Catargiuinduce adevãrul cã “nu e o crimã a se trage cinevadin vechime, nu este o ruºine a purta numele tatãluisãu, aristocrat, boier cinstit. Fiii au tot dreptul sãpoarte numele vrednic al pãrinþilor”. [9]

Conflictul acesta între generaþii a devenit, cutimpul, ºi unul social-politic, între politicieniiconservatori ºi cei liberali. Am vãzut acest aspect înpublicistica lui Eminescu. Însã polemica între celedouã tabere va continua când în parlament, când înpaginile ziarelor. Cel care-i continuã în acest sens peBarbu Catargiu ºi pe M. Eminescu este publicistulNicolae Filipescu, conservator din generaþia tânãrã,alãturi de Take Ionescu ºi Al. Marghiloman. Cu toþiis-au afirmat la sfârºitul secolului al XIX-lea.

Studiind în Franþa, Nicolae Filipescu citiselucrarea aflatã în vogã pe-atunci a lui Taine, Lesorigines de la France contemporaine, trezindu-i

1177




Atena-Elena Simionescu Trasee (2012), carborundum, relief; 100 x 70 cm

"


interesul pentru cercetarea ºi explicarea evoluþieipartidelor noastre. În aceastã direcþie, el exploreazãarhive ºi descoperã în analele parlamentare dinaintealui tot felul de documente ºi fapte cu ajutorul cãrorademonstreazã cã regenerarea României din punct devedere politic nu a fost opera unui singur partid, ci aunei întregi generaþii. [10] Astfel contemporanii sãide la sfârºitul secolului al XIX-lea aflã acum cã de la1831 pânã la 1857 Obºteasca Adunare (embrionulviitorului parlament) era alcãtuitã nu din democraþicrescuþi în spiritul “carbonarilor”, ci din 8 episcopi,16 boieri de treapta întâi din Moldova ºi 20 dinMuntenia, la care se adãugau deputaþii provinciali,care erau tot boieri. Între 1853 ºi 1864, ridicareaRomâniei a fost iniþiatã ºi înfãptuitã de sus în jos.Aceste informaþii au fost fãcute cunoscut de cãtreNicolae Filipescu fie în parlament, fie prin articolelesale publicate în Timpul ºi în Epoca, între 1885-1895. Se dovedea astfel cã bãtrânii de altãdatã aurealizat ceva ºi pe plan politic, nu numai tineriiºcoliþi în strãinãtate.

Deosebirile de mentalitãþi ºi viziuni între tinerii ºibãtrânii veacului al XX-lea se observã nu numai înpresã, ci ºi în discursurile din Parlament. Se cunoscciocnirile dintre conservatorii P.P. Carp ºi TakeIonescu. În timp ce Carp rãmâne un filogerman înpreajma ºi în timpul Primului Rãzboi Mondial, TakeIonescu este un adept înflãcãrat al intrãrii Românieiîn rãzboi alãturi de Antantã. În 1915, când elrosteºte celebrul discurs al “instinctului naþional”,avea 57 de ani, iar Carp avea 78 de ani. Diferenþeleerau nu numai de vârstã, ci ºi de formaþieintelectualã. Junimistul ºi-a fãcut studiile superioarela Bonn, iar Take Ionescu la Paris. De aceea aveadreptate autorul discursului amintit în apreciereaevenimentelor cruciale prin care trecea Româniaatunci. În timp ce Carp rãmãsese prizonierulvechiului tratat dintre þara noastrã ºi Austro-Ungaria,Take Ionescu exprimã o opinie îmbrãþiºatã deîntreaga clasã politicã. Dupã pãrerea sa,contemporanii (Carp ºi alþii de vârsta lui) nu ºi-audat seama de importanþa momentelor pe care letrãiesc ºi de urmãrile ce decurg pentru viitor dinacestea. De aceea persoanele în vârstã nu se mai potadapta noilor idei. În timp ce autoritatea lor este încreºtere, adaptabilitatea este în scãdere, ea devenindo piedicã în progresul statului. Bãtrânii privescevenimentele cu prejudecãþi învechite ºi deneacceptat. [11]

Ideile lui Take Ionescu sunt confirmate pestecâþiva ani buni ºi cu spor de argumente de cãtre NaeIonescu, gazetarul de la cotidianul Cuvântul din1927. El avea 37 de ani atunci. Era adulat destudenþii bucureºteni de la filozofie ºi pentru cã îºiformase un stil al sãu ca publicist. Vorbea ºi scria peînþelesul tuturor. El publicã în ziarul amintit unarticol cu titlul “Bãtrâneþe”.

ªi acum, precum în majoritatea articolelor sale,porneºte de la un eveniment sau fapt banal. Unamic, întors din strãinãtate, îi relateazã admirativcâte ceva despre “opera modern-constructivã” pe

care o înfãptuiau vecinii noºtri: sârbi, unguri ºicehoslovaci. În timp ce la ei se vedea “hãrnicia”, lanoi “agitaþia stearpã”, la ei “spiritul practic” ºi“bucuria creatoare”, pe când la noi e prezent“scepticismul superior ºi obosit”, cãutãtor de “formegata fãcute”, deci o nouã ipostazã a formelor fãrãfond.

Rezultã, dupã opinia gazetarului, “imaginea uneinaþiuni îmbãtrânite înainte de vreme”. [12] De undeaceastã stare de lucruri, se întreabã retoric gazetarul,care dã urmãtoarea explicaþie: deºi societatearomâneascã a traversat doar trei ani de rãzboi (1916-1919), sub raportul dezvoltãrii e o deosebire de douãgeneraþii. În arterele þãrii pulseazã alt spirit ºi alteraporturi s-au stabilit între forþele ei, însã la locurilede iniþiativã, de rãspundere ºi de creaþie au rãmas totbãtrânii: “cu vechile lor apucãturi ºi obiceiuri, curutina lor în judecatã, cu incapacitatea lor organicãde a se adapta unor împrejurãri nouã”. [13] De aceeadomneºte aceeaºi “neîncredere mãruntã ºi geloasã”,domneºte “groaza de rãspundere ºi incapacitateacreatoare”. Astãzi, în 2010, observãm aceleaºimentalitãþi ºi obiceiuri pe care le consemna NaeIonescu la 1927!

Apoi, dupã rãzboi, constatã ziaristul amintit,politica a devenit cea mai însemnatã activitate, semnsigur de “iremediabilã bãtrâneþe”. Acelaºi lucru s-aîntâmplat dupã Revoluþia din 1989. Aceeaºiîmbãtrânire, Nae Ionescu o vede ºi la nivel ºtiinþific,unde la posturile de comandã s-au instalat bãtrâniisterpi ºi neputincioºi, cu mentalitate de “vagmistru”,umili cu cei mari, tiranici cu cei mici, invidioºi ºilipsiþi de generozitate. Ei nu ºtiu ce înseamnã“bucuria de a avea un elev”, privindu-i pe tineridrept “negri” de muncã, buni sã scoatã reviste pecare tot bãtrânii le diriguiesc, tot tinerii le poartãgeanta, le organizeazã conferinþe, scriu studii pe carele semneazã! [14]

De asemenea, reactualizând ideile lui TakeIonescu din 1915, Nae Ionescu afirmã cu nonºalanþãcã bãtrânii (fãrã sã dea vreun nume) manifestãincapacitate de adaptare la noile condiþii de viaþã,neputinþã creatoare, iar prin ce fac înãbuºe viaþapublicã ºi “închircesc energiile naþiunii”. Din nou,dupã o armatã de învinuiri, ziaristul trage concluziaurmãtoare: cu rare excepþii în þara româneascã deatunci, nu exista om trecut de 50 de ani care sã nuocupe locul unuia mai tânãr ºi mai capabil.

Mergând pe acelaºi procedeu al acumulãrii deacuzaþii pentru a-i zdrobi pe bieþii bãtrâni (câþi aumai rãmas de pe urma rãzboiului), Nae Ionescu lepune în spinare ºi “ºcoala” pe care ei au fãcut-opentru cei tineri: o ºcoalã “a rutinei ºi a ruginei”, alipsei de curaj ºi de demnitate personalã, o ºcoalã “acuminþeniei ºi a lipsei de generozitate”. De aceeatinerilor le lipsesc gândirea ºi personalitatea. Firesc,adaugã altã concluzie descurajantã:

“Suntem prudenþi ºi îmbãtrâniþi înainte devreme. ªi cum suntem noi, aºa ne este þara”. [15]

Pentru ca articolul sã se încheie rotund ºi înacord cu ideea afirmatã în primele rânduri, îiîndeamnã pe români sã nu se mai mire cã popoarele

vecine posedã un alt ritm de viaþã, victorios ºicreativ.

Totuºi, pe cât de bine e scris articolul, retoricprin repetarea aceloraºi idei, el e argumentat cuabundenþã, dar se încheie lamentabil printr-ocugetare aforisticã a socraticului Nae Ionescu:

“Alte neamuri au avut norocul ca în rãzboi sã lemoarã ºi bãtrânii. Nouã ne-au murit numai tinerii”.

Dacã Eminescu îi condamna dur pe tinerii dinvremea sa pentru cã dispreþuiau realitãþile autohtone,ºi îi apãra pe bãtrâni pentru credinþa în tradiþiileromâneºti, Nae Ionescu îi criticã aspru pe bãtrânipentru apucãturile lor retrograde ºi se identificã,dupã o jumãtate de veac, cu tinerii drept purtãtori aiprogresului. Realitãþile de astãzi din România îi daudreptate gazetarului Nae Ionescu, deºi exagerãriledin scrisul sãu sunt evidente.

Reflectând asupra gândirii ºi conduitei bãtrânilorºi tinerilor de astãzi, observãm (cu ochiul liber) cãintelectualii români se aseamãnã pânã la identitatecu predecesorii lor din trecut. Bine ar fi ca ºi unii, ºialþii sã considere, “conflictul” dintre generaþii ca unstimulent benefic ºi nu ca un prilej de rãzbunare.Altfel vom fi obligaþi sã fredonãm mereu versurilepoetului: Iar noi locului ne þinem, / Cum am fostaºa rãmânem (!?)

Note:

1. Lucius Annaeus Seneca, Scrisori cãtre Lucilius,traducere de Gh. Guþu, Bucureºti, 1967, p. 161.

2. Aristotel, Retorica, traducere de Maria-CristinaAndrieº, Bucureºti, Ed. Iri, 2004, p. 235-241.

3. Teofrast, Caractere, traducere de I. Sãvulescu,Bucureºti, Tiparul Universitar, 1943, p. 51-52.

4. Marguerite Yourcenar, Labirintul lumii…, Bucureºti,Ed. Univers, 1986, p. 431.

5. Vezi articolul lui Eminescu, “Bãtrânii ºi tinerii”, înScrieri politice, ediþie D. Murãraºu, Scrisul Românesc,Craiova, f.a., p. 122.

6. Idem, p. 123.7. Ibidem, p. 124.8. Ibidem, p. 125.9. Barbu Catargiu, Discursuri parlamentare (1859-

1862), ediþie Petre V. Haneº, Bucureºti, Ed. Minerva,1914, p. 147.

10. Apud Vistian Goia, Destine parlamentare, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2004, p. 112.

11. Idem, p. 106.12. Nae Ionescu, Roza vânturilor, Ed. “Roza

vânturilor”, Bucureºti, 1990, p. 386.13. Ibidem, p. 387.14. Idem, p. 388.15. Idem, p. 389.

!

Atena-Elena Simionescu Evoluþie (2011) relief, amprentare, verni moale, 57 x 201 cm

"

Ardelenii în general ºi clujenii mai ales audezvoltat o adevãratã fobie de Bucureºti.Destui bucureºteni – cei mai isteþi, evident

– li se pot alãtura cu brio. Un precursor estefermecãtorul ziarist ºi scriitor satiric, azi uitat,George Ranetti (1875-1928), autorul piesei deteatru Romeo ºi Julieta la Mizil. El a semnat ºipoezia plinã de haz Rapsodia Dâmboviþei, opastiºã sarcasticã a celebrei Dâmboviþa a luiEnrich Winterhalder (« Dâmboviþã, apã dulce, /Cine-o bea, nu se mai duce ! ») dedicatã EleneiVãcãrescu, ea însãºi autoare a unui volum tipãritla Paris, Le Rapsode de Dambovitza (1892),premiat de Academia Francezã.

RRaappssooddiiaa DDââmmbboovviiþþeeii

D-rei Elena Vãcãrescu

Unde-i bardul sã repete, punând dreapta lui pecruce,Cã eºti dulce ºi cã cine te-a bãut nu se mai duce?...Un poet spune cam multe. Pentr-o rimã, pentr-unfleac,

El, senin, jertfeºte-o rozã de hatâr’ unui dovleac,ªi-o sonorã nerozie cu solemnitate-azvârlã !Adevãru-i cã-ntre gârle tu eºti cea mai proastãgârlã,Dâmboviþã ! ªi Destinul a fost mare imbecilCând în Bucureºti te puse ºi nu te-a pus la Mizil !

Apa îndeobºte este prost lichid, nu mai e vorbã :Scuza-i cã din ea poþi face baie ori o acrã ciorbã...Însã niciodatã apa nu s-a-nfãþiºat mai prost,Ca în Dâmboviþa !... Lungã tocmai ca o zi depost,Cenuºie ºi murdarã ca manºeta unui junePe care talentu’-l ’nalþã ºi mizeria-l rãpune ;Dâmboviþa parcã este un depozit secularUnde s-a strâns toatã braga Principatului Bulgar !Sunt pe lume gârle care poartã-n undele lor peºte,Altele p-a cãror prunduri praf de aur strãluceºte.Mai sunt gârle ce au þãrmuri adumbrite de rãchiþiSau de sãlcii pe sub care plutesc bãrci cu-ndrã-gostiþi...Dar pe malul Dâmboviþei cresc scaieþi ºi pãlãmidãªi n-a produs pân-acuma decât... febrã tifoidã !Toate gârlele din lume bune-s la câte ceva :Spre a se scãlda poporul, morile spre a miºca...

Însã-n Dâmboviþa noastrã (dar-ar Dumnezeu sãsece !)Nu pot nici mãcar nebunii din amor ca sã se-nece!

George Ranetti

!

În urmã cu doar câþiva ani, cineva, într-unmoment ºi loc nepotrivit, a afirmat, inelegant,cã Mitropolitul Bartolomeu Anania nu are

operã teologicã. ªi cã s-a dedicat, în exces, creaþieiliterare. Uitând probabil, acea persoanã cãteologia nu se reduce numai la compilaþii dinSfinþii Pãrinþi sau numai la obscure studiisprijinite în eterna cârjã bibliograficã, ºi cu atâtmai puþin la povestea mecanic repetatã aparabolei evanghelice. Las la o partemonumentala diortosire a Bibliei, acceptatã caediþie jubiliarã a Sfântului Sinod, în 2001, singurãsuficientã sã invalideze regretabila aserþiunepublicã.

Într-o împrejurare oarecare, MitropolitulBartolomeu Anania a fãcut un jurãmânt: când îºiva vedea, în sãrbãtori sau în sfintele duminici,Catedrala jumãtate goalã îºi va da demisia.Astãzi, pare o glumã aceastã cutremurãtoaremãrturisire. Fiindcã, numai dacã marea Catedralãºi-ar fi lãrgit zidurile ºi numai dacã piaþa dealãturi ºi-ar fi mutat marginile, sutele de oameniar fi încãput cu toþii în fascinanta Carte aÎmpãrãþiei despre care vorbea de la amvondesãvârºitul orator. Operã teologicã? Sã neobiºnuim a-l citi pe om în suma gândurilor, alcuvintelor sale, nu în eticheta de copertã ascrierilor sale. Sã ne obiºnuim a-l descoperi pemarele teolog in plinãtatea învolburatului sãuvãzduh sufletesc.

Cine l-a vãzut ºi l-a auzit vorbind peMitropolitul Bartolomeu Anania, îºi aduce amintefoºnetul de maree ºi neliniºtea mulþimii fãrã loc,fascinatã în aºteptarea rostogolirii de tunet asentinþelor sale. Era o scurtã înfiorare, apoi

tremurul perdelei date la o parte, urmat deînãlþarea, ca un disc de luminã peste micabalustradã a chipului blând ºi impunãtor, deMoise chemat sã fie grãitor oamenilor din partealui Dumnezeu. Se întâmpla acolo, în faþaSfântului Altar, minunea trãirii în extaz. Alergamcu sufletul unul spre bucuria celuilalt, ca sã fim,deodatã, fiecare înlãuntrul iubirii tuturor. Trãiamcu toþii pãcatul iertat al trufiei de a ficontemporani cu el, care fãcea sãrbãtoare dinceea ce Ioan Scãrarul numea chinul dragostei deDumnezeu.

Aflam cã nu ne putem umili, dacã nu suntemdemni de umilinþã, cã nu ne meritãm numele deom, dacã nu vom face binele de dragul binelui ºicã, fiind parte din istorie, suntem, implicit, partedin sfinþenia eternã a dumnezeirii. Ne învãþa sãcredem cã totul poate fi o sãrbãtoare, dacã ºtimdoar sã rostim cuvântul ºi cã slujim, prinfervoarea credinþei noastre, nu comunitatea, ciistoria ei, nu Biserica, ci sfinþenia prezenþei ei înlume. Treptat, predica devenea o vulcanicãînvãlmãºire de suferinþã transfiguratã ºi întristareplinã de nobleþe, de memorie justiþiarã ºi demetafore ale omenescului restituit înpreînchipuirea mântuirii sale. Erau clipele sublimeîn care izvoarele dramei personale se deschideaunãvalnic, ca o ciocnire de lumini captive. Erauclipele în care omul din amvon se oferea camodel al trãirii în Unul comuniunii cu sine. Erauclipele în care bucuria lui transfiguratã era anoastrã a tuturor. Clipele în care întinsul ºiadâncul se întâlneau în aceleaºi vãpãi clocotitoare.Acesta era Înaltul!

P.S. Existã probe documentare cã, în 2003, însihãstria de la Nicula, Mitropolitul BartolomeuAnania pregãtea un volum de predici.Deocamdatã, el lipseºte din arhiva scriitorului.Cel (cei) în posesia cãrora se aflã sunt rugaþi sã-lrestituie pentru fireasca lui valorificare editorialã.

!


politica zilei

Petru Romoºan

Despre Bucureºti, cu sarcasm

Petru Romoºan

ÎnaltulAurel Sasu

opinii

Atena Simionescu Iederã, relief, amprentare

Renaºterea teologiei” iniþiatã de Ritschl astârnit, deja printre elevii acestuia,impresia cã religia este confundatã cu

morala comunitãþii. Generaþia urmãtoare deteologi a cãutat, ca urmare, soluþii noi deconcepere a creºtinismului. Dintre aceºtia, celcare avea sã capete un prestigiu universal,Adolf von Harnack (1851-1930), a reluatabordarea istoricã criticã pe care o ilustraserãDavid Strauss ºi succesorii sãi ºi a adâncit-o. Înopinia sa, creºtinismul este, la distanþã deorice superstiþie, religie a experienþei personalecare induce sens în conduita omului.Observaþia sa de bazã a fost aceea cã înevoluþia creºtinismului, în mod exact înmomentul preluãrii credinþei iniþiale întermenii filosofiei greceºti, în secolul al IV-lea,esenþa învãþãturii a fost ridicatã la rangul unei„dogme”, pe care cei ulterior nãscuþi omoºtenesc, prin forþa lucrurilor, încât a devenitnecesarã delimitarea „esenþei creºtinismului”de „dogma” în care este exprimatã. Pentrudelimitare sunt de folosit nu speculaþiilemetafizicii, cãci metafizica s-a doveditincapabilã sã preia datele genuine ale vieþii, ciinstrumentele cercetãrii istorice riguroase, ceîncepe cu stabilirea cu acurateþe a faptelor.

Von Harnack a fãcut din cercetarea istoricãcheia înþelegerii creºtinismului. El a publicatTexte ºi cercetãri despre literatura creºtinãveche (1882), Istoria dogmei (1886-1889), înºapte volume, reluatã într-un volum sinteticulterior, Bazele istoriei dogmei (1893), Esenþacreºtinismului (1900), Originea NouluiTestament (1925) ºi numeroase alte scrieri deexplorare istoricã pentru a desprinde credinþacreºtinã vie din învãluirea „dogmei” instalateîntr-o istorie complicatã. Tocmai aceastãînvãluire dogmaticã (rezumatã în formula„Logosul= Isus Christos”) , care este în fondprelucrarea conceptualã greceascã a credinþeigenuine evreieºti, pe care o exprimãEvangheliile, poartã vina „secularizãrii” de maitârziu a însuºi creºtinismului, când reflecþiafilosoficã a sufocat trãirea religioasã.

Destrãmarea „dogmei” prin cercetareistoricã nu este echivalentul opunerii credinþeifaþã de instituþia Bisericii, ci suportul uneiremodelãri a Bisericii þinând seama de credinþaeliberatã din captivitatea dogmaticã. A sosit, înorice caz, ora înlocuirii multelor Evangheliidespre Isus cu Evanghelia lui Isus ºi a reveniriide la construcþiile fatalmente abstracte alefilosofiei ºi teologiei, la simþãmintele de carefiecare om este în stare.

Von Harnack îl ia ca punct de plecare peLuther, care „a restaurat viziunea religioasã aEvangheliilor, dreptul suveran al religiei înreligie, valoarea suveranã în creºtinism a per-soanei istorice Isus Christos. Prin aceasta el s-aîntors în trecut, dincolo de Biserica EvuluiMediu ºi de vechile timpuri catolice, pânã laNoul Testament ºi, ei da, la Evanghelia însãºi”( Adolf von Harnack, Istoria dogmei.Introducere în doctrinele creºtine fundamen-tale, Herald, Bucureºti, 2007, p.420). El opune

lui Luther o considerare mai cuprinzãtoare ºiconsecventã a dogmei plecând de la argumen-tul cã fondatorul protestantismului nu a luatîn seamã întreaga întindere a afectãrii evanghe-liilor de cãtre filosofia greacã. Von Harnackvrea sã surprindã dogma în întreaga ei ampli-tudine ºi sã o dizolve prin cercetarea istoricã.„Istoria dogmei – scrie el – în sensul unei disci-pline care expune procesul de formare ºievoluþie a dogmei, oferã cele mai bune metodeprin care Biserica sã se elibereze de creºtinis-mul dogmatic, grãbind, în acelaºi timp, proce-sul de emancipare început odatã cu Augustin”(p. 32). Eliberarea înseamnã revenirea laEvanghelie, care este „punctul culminant alunei evoluþii universale, iar puterea ei s-a mani-festat în Viaþa unei persoane. Isus Christos nu<a stricat>, ci <a împlinit>. El a fãcut dovadaunei noi vieþi în faþa lui Dumnezeu ºi înDumnezeu, dar în limitele impuse de iudaismºi pe solul Vechiului Testament, ale cãruicomori ascunse le-a readus la luminã” (p.34).Evanghelia þine de faza „iudeo-creºtinã” dinevoluþia creºtinismului, pe care o încheie prelu-area lui Isus în termenii filosofiei greceºti alogos-ului. „Isus nu a proclamat prin cuvintelegãtura strânsã dintre Evanghelie ºi Persoanasa, ci i-a lãsat pe discipoli sã o descopere. El s-a numit pe sine Fiul Omului ºi a lãsat înseama lor sã recunoascã faptul cã le esteÎnvãþãtor ºi Mesia. În felul acesta, el le-adãruit, discipolilor ºi poporului sãu, o expresieinteligibilã a semnificaþiei sale permanente, iarla sfãrºitul vieþii, într-un moment de maresolemnitate, le-a spus cã moartea sa, la fel caºi viaþa, este un serviciu nepieritor pe care-lface <celor mulþi> pentru iertarea pãcatelor.Prin aceasta, el s-a ridicat mai presus de toþiceilalþi, deºi poate cã ei îi sunt deja confraþi; ela pretins pentru sine o semnificaþie unicã,aceea de Mântuitor ºi Judecãtor; cãci el ºi-ainterpretat moartea ºi întreaga suferinþã ca peun triumf, ca pe o trecere cãtre slava sa, ºi ºi-adovedit puterea sãdind în discipolii sãi convin-gerea cã el continuã sã trãiascã ºi este Domnpeste morþi ºi peste vii” (p. 38). Preluatã înconceptele filosofiei stoicilor, noua credinþã „adevenit mai moralistã ºi a pierdut o parte dinenergia religioasã pe care o posedaserã profeþiiºi psalmiºtii. Unirea interioarã dintre iudaismºi filosofia elenistã a religiei indicã un progresremarcabil în istoria religiei ºi a culturii, darcare nu a dus la creaþii religioase puternice.Producþiile sale au trecut în creºtinism” (p. 47).De la evreii elenizanþi ai începuturilor, trecândprin pãrinþii Bisericii, creºtinismul nu a încetatsã se desfãºoare ca viziune raþionalã desprelume. Abia cu Luther se declanºeazã miºcareainversã, de regãsire a punctului de plecare orig-inar, a esenþei, în Evanghelia însãºi.

Aceastã miºcare are o profundã actualitate.„Schimbãri uriaºe s-au înregistrat încunoaºterea de cãtre noi a lumii – scrie vonHarnack ( Adolf von Harnack, Das Wesen desChristentums, Chr. Kaiser, Gütersloher

Verlagshaus, 1999) – fiecare secol de laReformã încoace înseamnã un progres, celemai importante fiind ultimele douã – , darforþele ºi principiile Reformei nu sunt, dinpunct de vedere religios ºi etic, depãºite ºipãrãsite (abgelöst). Trebuie doar sã le con-cepem în puritatea lor ºi sã le aplicãm cucuraj, încât astfel nu le stã în cale nici o difi-cultate din partea cunoaºterii moderne. Realeledificultãþi ce stau în calea religiei Evanghelieisunt mereu doar cele vechi. Nu avem nimic dedovedit în faþa lor; cãci dovezile noastre suntaici numai variaþii ale convingerilor noastre.Totuºi s-a impus, prin cursul pe care l-a luatistoria, un domeniu întins, pe care simþul frãþi-etãþii creºtine trebuie sã se confirme cu totulaltfel decât a ºtiut ºi a cãutat sã o facã –socialul. Aici se aflã o sarcinã uriaºã ºi, înmãsura în care o îndeplinim, vom putearãspunde cu bucurie la cea mai adâncã între-bare, întrebarea cu privire la sensul vieþii” (p.261). Aceastã întrebare are rãspuns în religie,care „trãieºte nu numai pentru sine, ci încomunitate intimã cu toate activitãþile spiritu-lui ºi, de asemenea, cu situaþiile etice ºi eco-nomice. Ea nu este, însã, doar o funcþie sauexponent al acestora, ci o esenþã puternicã ceintervine oprind sau pretinzând, secãtuind saufecundând” (p.58), mai exact în religia lui Isus.„El ºi-a exprimat predicile sale ºi a privit înlume cu ochiul proaspãt ºi luminos pentruviaþa mare ºi micã din jur. El a vestit cãdobândirea întregii lumi nu înseamnã nimic,dacã sufletul este stricat (Schaden nähme), ºi arãmas, totuºi, cordial ºi participativ pentru totceea ce este viu. Este faptul cel mai uimitor ºicel mai mãreþ!” (p.76). Reconstituirea a ceea ceeste creºtin presupune considerareaexprimãrilor lui Isus ºi, în acelaºi timp, a trãir-ilor generaþiei de discipoli care l-au înconjurat.

Von Harnack a cãutat sã capteze din noupersonalitatea ºi experienþa lui Isus ºi sãexplice, printr-o cercetare istoricã precisã, cums-a ajuns de la Evanghelia lui Isus laEvangheliile despre Isus ºi, în cele din urmã, lacanonul Noului Testament. El a dat o impre-sionantã descriere a condiþiilor ºi forþelor careau dus înãuntrul Bisericii la acest canon, înstructurarea consacratã. Sunt invocate aici treimari forþe: „convingerea nestrãmutatã a dis-cipolilor cã spusele ºi poruncile lui Isus consti-tuiau suprema regulã de viaþã”; „interesuldeosebit pentru Moartea ºi Învierea lui MesiaHristos”, asociat cu „nevoia Bisericii de tradiþieistoricã legatã de viaþa lui Isus”; ºi „convin-gerea creºtinilor din linia lui Pavel cã Hristos,în ciuda legãturii sale cu Vechiul Testament,adusese ceva esenþial <nou> ºi cã pusesebazele unui <Nou Legãmînt>” ( Adolf vonHarnack, Originea Noului Testament, Herald,Bucureºti, 2007, pp. 14-20). În urma unui pro-ces istoric pus în miºcare de asemenea forþe, s-a ajuns, în cadrul unor continue cãutãri ºi prindelimitãri succesive, la o anumitã aºezare abazelor creºtinismului. „Punctul de vederecorect între iudaism ºi iudeo-creºtinism, pe deo parte, ºi, pe de alta, între Marcion ºi gnosti-cism, a fost fixat prin hotãrârea fermã aBisericilor importante, împreunã cu Apostoliioriginari ºi Sf. Pavel, de a rãmâne credincioaseVechiului Testament, ºi în acelaºi timp de aface apel la scrieri fundamentale ce mãr-

2200




Andrei Marga

Istorizarea creºtinismului lavon Harnack

diagnoze

Continuând filosofia virtualului pe care ofãcea maestrul sãu, Nae Ionescu, Noicadezvoltã extraordinar de interesant aceastã

temã. Dacã ne-am opri numai la douã cãrþi ale lui ºi amdescoperi o viziune atât de interesantã care poatesta sub numele de mântuire prin culturã. Cele douãcãrþi sunt: Cuvânt împreunã despre rostirearomâneascã ºi Mathesis sau bucuriile simple.

În Cuvânt…, Noica ni se revelã a putea fiinterpretat soteriologic. Ne-a trebuit un timp degândire foarte lung pentru a gãsi aceastãinterpretare. Existã în aceastã carte a lui Noica unsecret. Noica „se aruncã” – prin intermediul acesteicãrþi – în abisul semnificant. El lasã Limba sã-ºidepene poveºtile ºi mai ales se scufundã în virtualuloriginar al sensurilor unor cuvinte sau expresiiromâneºti pentru a reveni de ACOLO îmbogãþit înrosturile Fiinþei, în acel Sens al existenþei de unde –noi, ca români – ne tragem cu toþii puterea ºiîndreptãþirea ontologicã. E vorba de sondarea înlãuntrul Centrului sau Focarului explicativ semanticromânesc care înmagazineazã comoara cea mai depreþ a neamului.

Dacã considerãm cã Noica dezvãluie un înþeles– de regulã virtual – al unui cuvânt pierdut darrevelator pentru existenþialul nostru, înþelegem maibine cã lumina pe care o aduce acel înþeles însufletul nostru – comunicându-ne un mister alfiinþei noastre celei mai intime – se distribuie înviaþa noastrã salvându-ne cu încã ºi încã un Sensprin care ne facem prezenþi nouã înºine, în esenþaacestui gest.

Sondarea în Virtualul semnificaþiilor este un tipspecific de evaziune nicasianã ºi ea poate însemnasalvare din imediat.

Plutirea, navigarea, deriva în Semnificantreprezintã tot atâtea gesturi de a depãºi actualitatea.La Noica asta se întâmplã cu un întreg ritual ºi alaide vorbe, Limba fiind aceea care ghideazã toateînþelesurile spre lãmurirea esenþei lor fiinþiale. Lafundamentul acestui Semnificant – cu majusculã –în lãuntrul cãruia lectorul este efectiv purtat pedeasupra apelor de început de lume împreunã cuduhul, stã principiul fiinþial al unui neam, al uneipatrii. Fiecare patrie vede sensul Fiinþei aºa cumLimba proprie îi dicteazã ºi îi impune. ProfunzimileLimbii dovedesc cã toþi ne raportãm la acest sens al

Fiinþei în modul nostru specific, în cazul nostru –româneºte. Cuvinte ca fire, rost, petrecere, explorateîn virtualul pe care îl deþin, nu fac altceva decât sãne deschidã acea aptitudine de a înþelege sensulFiinþei – la modul românesc. Participarea la Fiinþã,fie ºi ea specific româneascã, poate fi o calemetafizicã de urmat, ea poate reprezenta o soluþiedatã sistemului existenþei. Atunci când înþelegisensul românesc al Fiinþei, tu ai ºi intrat cu acestgest pe calea mântuirii tale metafizice cãci ai plecaturechea la sensurile profunde revelate de Limbã,sensuri care te acompaniazã spunându-þi CUMfuncþioneazã esenþa subiectului care îþi aparþine.Aici stã sau aici ajunge primul pas soteriologic alînaintãrii pe calea virtualitãþii Semnificantului. Acestprim pas soteriologic de înaintare în virtual îl gãsimca soluþie metafizicã în Mathesis.

Dacã ar fi sã analizãm Mathesisul lui Noica,iatã unde ne-am opri: „Iatã un mijloc de a secantona în virtualitate. Cine nu vrea sã serisipeascã, cine nu vrea sã se lase aruncat în toatepãrþile, de toate vânturile – sã se ascundã sub marileprobleme.”

„Dacã vrei ca viaþa sã nu te oboseascã ºi sã nute doarã niciodatã, dacã vrei s-o ocoleºti, ca sã fiiliber, ca sã fii tu – pierde-te în marile probleme saucheltuieºte-te în micile aventuri. Cãci ele te costãatât de puþin…”

Fragmentul acesta vine sã precizeze cum anumete poþi mântui prin retragerea în Virtual. ÎntregMathesisul, Noica vorbeºte despre rolul geometrieiîn „joaca” cu ºi retragerea în Virtual. Exerciþiulgeometric este o metodã de scufundare, de depãºirea actualului pe calea Virtualului. Noica identificãaceastã aplecare spre virtual în toatã culturaoccidentalã pe care el o numeºte culturãgeometricã.

Participarea la Virtual se face, dupã Noica, prinretragerea SUB „marile probleme”. „Marileprobleme” despre care vorbeºte Noica, suntsingurele care genereazã sondarea ºi trãirea în ºialãturi de Virtual pentru cã te pun în acord cuIndefinitul lor.

Atunci când iei contact cu Indefinitul seîntâmplã aceeaºi abolire a experienþei obiºnuite,abolire a actualitãþii despre care vorbeam maiînainte în legãturã cu Semnificantul. Retragerea învirtualitatea Indefinitului marilor probleme este

soluþia lui Noica la imperativele faptei unui omistoric generic ce nu poate decât sã sugrumeumanitatea lui, însãºi prin modul de existenþã ÎNfaptã, ce-i revine. De aici se naºte o întreagãfilosofie a actului care, la Noica, pune în valoare peCA ªI CUM-ul virtualului: „Între a sta ºi a activaexistã un termen mediu: a trãi lucrurile ca ºi cumle-ai practica.

Ar trebui încercatã reabilitarea lui „ca ºi cum”.În „ca ºi cum”, la fel ca în actul gratuit – care e totun fel de ca ºi cum -, activezi, dar nu te cheltuieºti.Toate miºcãrile se fac, dar înãuntrul tãu stai pe loc.Trebuie sã fii întotdeauna disponibil pentrucomentariul unor acte pe care totuºi nu le-ai fãcut.Cãci fericirea nu poate fi decât comentatã. Cineîncearcã actualizarea ei, acela ºi-o furã singur.

Cea mai mare înþelepciune nu stã în act, ci încomentariul actului. Paradisul nu este pierdut, cumspun poeþii ºi oamenii Bisericii, ºi nici nu poate figãsit vreodatã. Problema fericirii, de aici sau dedincolo, este poate o problemã prost pusã. Nu sepoate decât vorbi despre ea ca ºi cum ar fi fost, sauca ºi cum va fi, sau ca ºi cum este.

Ce infimã ºi ce elementarã ar fi fericireadragostei, de pildã, dacã am fi lipsiþi de toatecomentariile asupra ei. Ceea ce ne-o face frumoasãnu sunt actele, actele acelea simple, directe, ale firii.Sunt toate cãile noastre indirecte, toate romanele,toate perifrazele noastre, întreg sistemul acestaspecific omenesc de a se lipsi de concret, de a vorbidespre ceva, fãrã ceva. Viaþa n-ar trebui trãitã decât alãturi de ea însãºi.”

Vedem aºadar cã Noica pune problema fericiriica participare la Virtual. Soluþia este practicareafaptei fãrã a urmãri „fructul” faptei – dupã cum arputea comenta un Sergiu Al-George pe margineaGitei.

!

2211




filosofie

Remus Foltoº

Douã aspecte ale soteriologieilui Constantin Noica

turiseau mesajul transcendent al NouluiLegãmânt, care dãdeau autoritate scrisã for-mulei <legislatio in libertatem>, prin contrastcu <legislatio in servitutem> a aceluiaºiDumnezeu” (p.22). Cu aceastã aºezare avemde a face ºi pe aceasta avem a o înþelegerecurgând la cercetarea istoricã.

Autorul Esenþei creºtinismului a fost con-vins cã toate dificultãþile creºtinismului îºi auoriginea în preluarea lui Isus ºi a acþiunii saleîn termenii filosofiei greceºti a vremurilor deatunci. El mai credea cã problemele contempo-raneitãþii lui se dezleagã printr-o abordarecreºtinã întãritã de o cercetare istoricã lãmuri-toare. Pe terenul acestei cercetãri, el a fãcut, cusiguranþã, epocã, încât se spune, pe bunã drep-tate, cã la von Harnack s-au pus probleme cru-

ciale ale teologiei, care, în plus, au rãmas, camtoate, deschise pânã astãzi. Un fapt este,totuºi, nou ºi de importanþã crucialã: adâncireacunoaºterii istorice a lui Isus. S-a observat cãvon Harnack a pãºit mai departe decât alþii peterenul cercetãrii istorice a lui Isus, dar nu apãºit destul de departe. El a venit în faþa isto-riei cu un concept despre „esenþa creºtinismu-lui” care l-a împiedicat sã-l capteze pe Isus ca„evreu între evrei” (Leo Baeck, Harnack’sLectures on the Essence of Christianity, înFritz A. Rothchild, Ed., Jewish Perspectives onChristianity, Continuum, New York, 1996,p.44), cum a fost în fapt. Teologii au argumen-tat cã von Harnack a fãcut prea dependentãcredinþa creºtinã de rezultatele cercetãriiistorice ºi a riscat sã o relativizeze (Paul

Tillich, A History of Christian Thought. FromIts Judaic and Hellenistic Origins toExistentialism, Simon and Schuster, New York,1968, p.519). El a avut însã meritul durabil dea fi distins între mesajul biblic ºi concepteleeleniste ºi de a-l fi eliberat astfel din captivi-tatea dogmaticã. (Fragment din volumulAndrei Marga, Introducere în filosofia contem-poranã, ediþia a III-a extinsã ºi actualizatã, încurs de apariþie)

!

Constantin Noica

I. Grecii din vechime ºtiau foarte bine cum sãfacã lucruri cu vorbe. Aveau la dispoziþie ºiprofesori pentru aºa ceva. Comportamentulpolitic, cel puþin la nivel de argumente, a fostdeterminat într-o proporþie simþitoare de o clasãde dascãli plãtiþi, care-i învãþau pe doritori cumsã-ºi apere sau sã-ºi ascundã punctele de vedere,interesele sau scopurile. Aceºtia au primit numelede sofiºti, iar Platon, cel cãruia îi datoreazã înspecial imaginea negativã, a fost cel care, prinintermediul personajului Protagoras, în dialogulomonim, expune concis cele fãgãduite de sofiºticelor care apelau la ei pentru instrucþie:„învãþãtura pe care o predau eu, este priceperea încele gospodãreºti, sau modul cum ºi-ar puteagospodãri casa în chipul cel mai desãvârºit, ºipriceperea în treburile cetãþii, sau modul cum le-arputea face faþã ºi cu fapta ºi cu cuvântul în celemai bune condiþii” (Protagoras 319a, trad. ªerbanMironescu). De cele mai multe ori aceºtia erauitineranþi, ajungând în alte cetãþi cu ocazia unormisiuni diplomatice, fiind astfel meteci în faþacelor pe care îi învãþau. Acest fapt îi excludea dela participarea directã la viaþa politicã în cetãþilepe care le vizitau. Unii dintre ei percepeau ºi taxe,iar acestea erau nu de puþine ori destul deridicate. În consecinþã, aristocraþia îºi putea

permite accesul la aceste lecþii speciale, careaduceau cu sine o îndemânare deliberativã mairidicatã în context juridic sau politic. Prodicosoferea, de exemplu, lecþii de cincizeci de drahme,dar ºi lecþii mai ieftine, de o drahmã, pe care ºi leputea permite chiar ºi Socrate, dupã cummãrturiseºte personajul (Cratylos 384b). Cu altecuvinte, sofiºtii nu ofereau doar cursuriconsistente, poate echivalente mutatis mutandiscelor universitare actuale, ci ºi corespondenteleantice ale unor fenomene paideice de tip crash-course, training sau team-building. Acesteînvãþãturi ale lor au înrâurit climatul politic alcetãþilor prin care au trecut, insuflându-le anumitestandarde de persuasiune, determinând astfeldesfãºurarea ºi durata atât a deliberãrilor sauproceselor, cât ºi a discuþiilor din viaþa privatã.Astfel, au pus la dispoziþia politicienilor, dacã nu

scopuri, atunci în mod sigur instrumente princare sã-ºi realizeze scopurile. În cele ce urmeazãvom prezenta pe scurt ceea ce se poate considera,oarecum, a fi activitatea politicã a celor mairecunoscuþi patru sofiºti, Protagoras din Abdera,Prodicos din Ceos, Gorgias din Leontinoi ºiHippias din Elis, ea aparþinând mai degrabã deceea ce se poartã astãzi numele de politicãexternã.

II. Protagoras din Abdera (cca. 490 î.e.n. – cca.420 î.e.n.), considerat cel mai mare dintre sofiºtiiepocii, a fost printre primii care au început sãpractice îndeletnicirea de profesor itinerant. La felca în cazul lui Democrit, ºi despre el circulãpovestea, mai plauzibilã probabil din punct devedere cronologic dacã se acceptã data naºteriisale ca fiind în jurul anului 490 î.e.n., cã ar fiprimit educaþie din partea magilor persani, înurma trecerii lui Xerxes prin Abdera în 480 î.e.n.(Filostrat, Vieþile sofiºtilor, I, 10). La maturitate arfi ajuns la Atena, unde ar fi fost un apropiat almarelui Pericle. Se povesteºte (Plutarh, Viaþa luiPericle, 36) cã în timpul unor jocuri, un anumeEpitimos din Pharsalos a trecut în Hadesaccidental, strãpuns fiind de o suliþã aruncatã deunul dintre participanþi. Pericle ºi Protagoras ar fi

deliberat o zi întreagã în jurul problemeiresponsabilitãþii. Cine trebuia considerat vinovat?Atletul care a aruncat suliþa, suliþa însãºi saujudecãtorii concursurilor? A doua variantã pareabsurdã, dar în Atena clasicã puteau fi judecate înproces ºi animale sau obiecte, dacã au cauzatmoartea cuiva (v. Guthrie, Sofiºtii, Ed.Humanitas, p. 321), o straºnicã cutumã juridicã,care a supravieþuit pânã mult mai târziu, trecândprin perioada zugrãvitã în Ora porcului (v. Hourof the Pig, 1993, în regia lui Leslie Megahey),pânã recent, în secolul XX, când, de exemplu, uncâine a asistat în complicitate mârºavã la jefuireaºi uciderea unui om de cãtre un anume Scherrerºi fiul sãu, în Elveþia anului 1906. La proces nu aputut sã-ºi dovedeascã nevinovãþia ºi a fost înmod firesc condamnat ºi executat. Date fiindcircumstanþele, foarte probabil cã nici suliþa nu a

reuºit sã-ºi construiascã o apãrare preaconvingãtoare, în ciuda eforturilor depuse dePericle ºi Protagoras.

Lucrãrile lui Protagoras s-au pierdut, dar sespune cã a scris, printre altele, ºi o lucrare Desprestat (Diogene Laertios, Despre vieþile ºi doctrinelefilosofilor IX, 55). De asemenea, datoritãîncrederii de care se bucura printre atenieni, ar fifost însãrcinat sã întocmeascã legi pentru colonianou întemeiatã Thurioi (Diogene Laertios, Desprevieþile ºi doctrinele filosofilor, IX, 50), o colonietârzie, întemeiatã pe la jumãtatea secolului al V-lea î.e.n în Magna Grecia. Aceasta s-a ridicat pelocul unde cetatea Sybaris a fost distrusã decrotonieni, dacã ne aducem aminte de episodul încare Pitagora i-ar fi convins pe crotonieni sã-iatace pe sibariþi (Diodorus Siculus, Bibliotecaistoricã, XII, 9), în jurul anului 510 î.e.n. Dupãmai bine de jumãtate de secol, atenienii, chemândcoloniºti din toatã Grecia, au întemeiat în acelaºiloc colonia sus numitã, Thurioi.

Dar, dupã cum s-a mai putut observa ºi în alteinstanþe, asocierea cu Pericle nu îi scutea peapropiaþii sãi de procese. Din contrã. ºi luiProtagoras i s-a intentat proces de impietate,pentru scrierea sa despre zei, în care îºi prezentascepticismul agnostic, consideratã ca fiindsubversivã. A fost condamnat, iar cãrþile sale aufost arse (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor, IX, 51-52). În urmacondamnãrii ar fi fugit din Atena ºi ar fi muritîntr-un naufragiu în afara coastelor siciliene.

III. Sofist din prima generaþie, Prodicos dinCeos (cca. 465 î.e.n. – cca. 395 î.e.n.), originar dinpolis-ul ionian Iulis, al insulei Ceos, a ajuns ºi ella Atena, în calitate de solie a cetãþii sale. Sespune cã în timpul tratativelor au existatprobleme de comunicare, dat fiind faptul cãatenienii nu reuºeau sã-l audã prea bine (Filostrat,Vieþile sofiºtilor, I, 12; Hippias Maior 282c).Aceste tratative se desfãºurau probabil încontextul în care în jurul anului 430 î.e.n., Ceos,o insulã aºezatã geografic destul de aproape deAtena, la sud-est, era aliatã a marii cetãþi atice încadrul Ligii de la Delos. Locuitorii Ceos-ului, încalitatea lor de aliaþi bineînþeles, erau obligaþi sãplãteascã un tribut, existând puþine aliate aleAtenei care participau la alianþã cu altceva decâtbani, cum erau de exemplu Lesbos ºi Chios, careparticipau cu soldaþi sau nave de rãzboi, dupãcum spune Tucidide în Istoria rãzboiuluipeloponeziac (I, 19; 116; III, 9)

Unul dintre elevii sãi mai cunoscuþi a fostomul politic Theramenes (Scholii la Aristofan,Nori 361), cãruia i s-a dus faima pentruincontinenþã în reþinerea aceloraºi pãreri, primindpentru asta ºi porecla de „Coturnul”. AcelTheramenes a fost un susþinãtor al oligarhiei înAtena pe parcursului ultimului deceniu dinsecolul V î.e.n., fiind în final executat defacþiunea democratã extremistã în 404 î.e.n(Xenofon, Hellenica, II, passim). Prodicos, dupãunele surse antice mai fanteziste, a pierit ºi el înmaniera lui Socrate, bând cucutã. Din pãcatepentru Prodicos, atenienii aveau aceastã onoarerezervatã doar cetãþenilor proprii.

IV. Al treilea, Gorgias (cca. 485 î.e.n. – cca.380 î.e.n.), era cetãþean al cetãþii Leontinoi,situatã pe coasta de sud-est a Siciliei. Caambasador a fãcut parte dintr-o delegaþie pe carecetatea sa natalã, Leontinoi a trimis-o la Atena, înscopul de a cere ajutor împotriva siracuzanilor. În427 î.e.n. siracuzanii au atacat cetatea lui Gorgias,iar acesta din urmã a reuºit sã-i farmece peatenieni în aºa mãsurã încât ei au votat trimiterea

2222




Strãinul din Callipolis (VII) Învãþãtori, xiloglosiºti ºi diplomaþie

Iovan Drehe

Atena-Elena Simionescu Între ape. Carte obiect (2013), gravurã experimentalã

2233




unei flote în ajutor. Un real succes. Flota atenianãa pornit sub conducerea generalilor Laches ºiCharoeades. Odatã ajunºi pe coastele Siciliei, înloc sã atace Siracuza, îºi stabilesc baza deoperaþiuni în Rhegium ºi încep sã atace diversecetãþi din zonã cum ar fi Mylae ºi Locri. În acestecircumstanþe mai multe cetãþi-state din zonã seridicã împotriva atenienilor, dându-ºi seama cã etotuºi posibil ca atenienii sã aibã alte scopuridecât cele mãrturisite iniþial. Între timp, Siracuzaºi Leontinoi au ajuns la o înþelegere, dar atenienii,cum era de aºteptat, ºi-au continuat prospecþiunilepentru care au venit în zonã (Diodor, Bibliotecaistoricã, XII, 53-54). Cum spuneam, ambasada luiGorgias a fost un real succes, pentru atenieni.

Cât timp a fost la Atena se zice cã i-afermecat ºi pe oamenii politici ai momentului,Alcibiade, Critias sau Pericle (acesta din urmãfiind fermecat probabil postmortem). A ajunsfoarte cunoscut, i s-au ridicat statui ºi a profesatidei care par sã fi fost pe placul atenienilor, maiales în mãsura în care Liga de la Delos s-ar fidorit extinsã asupra tuturor statelor greceºti,împreunã cu toate avantajele pe care le aveaustatele aliate Atenei. Cum ar fi onoarea de a plãtiun tribut. Astfel, în Discursul olimpic a militatpentru încetarea conflictelor între greci ºi unireatuturor elenilor împotriva barbarilor. Ar fi þinut ºiun discurs funebru în faþa atenienilor, lãudândvictoriile acestora în faþa perºilor, adaptându-ºi, sespune, discursul la standarde atice (Filostrat,Vieþile sofiºtilor, I, 9).

Dar Atena nu a fost singurul loc unde a fostapreciat Gorgias. Iason, tiranul Tesaliei l-ar fipreþuit foarte mult (Pausanias, Descrierea Greciei,6, 17, 9). În mod firesc a petrecut ºi mai multtimp pe meleaguri tesaliene, dupã cum relateazãºi discipolul sãu, Isocrate (Antidosis, 155-156).Acelaºi Isocrate spune cã Gorgias a avut un statutprivilegiat, nefiind supus unor îndatoriri publice ºinici nu trebuia sã contribuie financiar la bunulobºtesc ºi cu toate acestea în urma sa a lãsat osumã derizorie. Tot în Tesalia, se pare cã Gorgiasar fi criticat modul în care se putea acordacetãþenie în Larissa, principalul polis al Tesaliei,Gorgias spunând cã „precum pive sunt fãcute depiuari, tot astfel lariseeni sunt cetãþenii fãcuþi decãtre lucrãtorii publici, cãci dintre ei câþiva suntfãcãtori de lariseeni.” (Aristotel, Politica III, 2,1275b, trad. Raluca Grigoriu). Nu ºtim dacã el aacceptat în asemenea condiþii sã devinã cetãþean,

dar ºtim cã în acest oraº ºi-a gãsit sfârºitul.

V. Cel cu care încheiem aceastã tetradã esteHippias din Elis (cca. 460 î.e.n. – cca. 390 î.e.n.).La fel ca ºi alþi sofiºti, el ºi-a reprezentat cetateaîn misiuni diplomatice. Se spune cã elienii îlpreferau celorlalþi ambasadori ºi cã ar fi fosttrimis în misiuni diplomatice mai mult decât toþiceilalþi greci la un loc (Filostrat, Vieþile sofiºtilor,I, 11). În unul din dialogurile omonime, HippiasMaior, personajul Hippias îi mãrturiseºtepersonajului Socrate cã raritatea opririlor sale prinAtena este determinatã de agenda sa preaîncãrcatã, fiind nevoit sã-ºi îndrepte cel mai despaºii cãtre Lacedemona Peloponezului, undetrebuia sã serveascã intereselor principale aleElisului (Hippias Maior 281a-b). ªi cel maiprobabil, delegaþiile conduse de Hippias par sã fiavut mult de lucru, dat fiind faptul cã laînceputul Rãzboiului Peloponeziac, Elis era aliatãa Spartei, pentru ca mai apoi, în 420 î.e.n., sã îºischimbe aliaþii, devenind alãturi de Argos ºiMantineea aliate ale Atenei, în urma unor urzelidatorate lui Alcibiade.

Atunci când era în Atena, Hippias i-ar fipovestit lui Socrate anumite preferinþe alespartanilor. Când Hippias a trecut prin Sparta,spartanilor le-ar fi descris originea cetãþilor ºi alteinformaþii historice despre colonii. Spartanii ºi-aumanifestat astfel un interes special pentruasemenea informaþii (Filostrat, Vieþile sofiºtilor, I,11). În Hippias Maior (285d-e) personajul Hippiasspune cã spartanii sunt cei mai interesaþi deobârºii ºi origini ale lucrurilor, eroi, întemeieri detoate felurile. Nu ºtim dacã Gorgias era vreunmaestru xiloglosist din vechime, dar e sigur cãnici personajul Socrate nu era strãin de aceastãvrajã, dupã cum o spune el însuºi descriindefectele povestirilor eroice relatate de Hippias: „Eilaudã în toate felurile cetatea ºi pe cei care aumurit în rãzboi ºi pe înaintaºi, pe toþi cei care autrãit înaintea noastrã ºi pe noi înºine, pe cei caresuntem încã în viaþã, încât pânã ºi eu,Menexenos, mã-nvrednicesc sã fiu lãudat dinrãsputeri de ei. De câte ori i-am ascultat, m-aufermecat ºi m-au convins cã am ajuns dintr-o datãmãreþ, mai viteaz ºi mai bun. ªi asemenea lucruri,foarte adesea, le urmãresc ºi le ascultã împreunãcu mine ºi unii strãini, în ochii cãrora eu devin peloc mai simandicos. Ba mi se pare cã ei pãþesc lafel nu numai cu mine, ci ºi cu restul cetãþii pe

care, convinºi de orator, ajung sã o socoteascãmai vrednicã de admiraþie decât înainte. Pe minemãreþia asta mã þine mai mult de trei zile. Atâtde bine îmi pãtrunde în urechi gândul ºi cuvântulvorbitorului, încât abia într-a patra sau a cincea ziîmi vin în fire ºi-mi dau seama pe ce lumetrãiesc.” (Menexenos 235a-c, trad. Nicolae-ªerbanTanaºoca; via Paul Veyne). Pe unii îi poate þine oviaþã întreagã, chiar ºi în zilele noastre. Pesemneºi atenienii ºi spartanii erau la fel, fiindu-le destulde greu, dacã nu cvasi-imposibil, sã mai iasã laluminã din hãþiºurile acestei bois de la langue.

!


Atena Simionescu Între ape. Carte obiect (2013)

2244




lupoaicã (nu de leoaicã), adicã Ary DeeaLuppa. Mai mult, aceastã zeiþã are pe creºtet ocoroanã cu ºapte turnuri de cetate, arãtând, înconcluzie, cã mitul celor ºapte cetãþi aleArdealului (Septem turris) e din Antichitate, nudin Evul Mediu.

Mai povesteºte autorul despre o „reginã aArdeenilor”, numitã Teuta, tot din Antichitate,ardeeni care, plecând din Carpaþi prin Ilirik, auajuns în Italia, unde au întemeiat cetateaArdelia, pe care o pomeneºte Vergilius înEneida, ducând cu ei acolo ºi mitul Luppeicapitolina. Ne mai dovedeºte cu Larousse-ul luiFernand Comte, cã „Ares (Marte), zeul trac, etatãl lui Romulus, întemeietorul Romei”.

Cât despre Bistriþa, tema centralã a cãrþii,

analiza toponimului duce la hidronime a cãrororigine e în izvoarele numite Bisstratsos,deasupra cãrora tracii zideau templele zeuluiApollo (la Delphi, în Basse, în Dellos etc.),nicidecum cã ne vine de la slavonul Bâstro,deoarece autorul crede cã veneticii iau numelehidronimelor ºi a toponimelor de la localnici,nu invers, ori Besstra, Bess terra, sau prininversiune, Terra besstes (tarabostes), e unnume dovedit ca fiind tracic.

Despre zeul grecilor Apollo aflãm cã fusese„Mândrul ciobãnel” al regelui tracilor Pelias(cel ce a trimis Argonauþii peste Dunãre, înColkis, dupã Lâna de aur; dintre aceºtia„niciunul nu era grec, ci toþi erau traci”; maiaflãm cã, la genitiv, Iason, se scrie în greceºteIasu, nouã trebuindu-ne trei milenii ca sãadãugãm doar o sedilã sub s, ca sã avem aziIaºu).

Impresioneazã rezolvarea extrem de simplã

a semanticii toponimului Bucovina, asupracãreia bâjbâim demult. Bucca înseamnã înlatineºte gurã, iar Ovina nu mai trebuie tradus.Deci Gura oii. Pânã acum nimeni nu aobservat cã în toponimul Moldova e termenuldacic: Dava (Mol dava).

Am rezumat oarecum aleatoriu dintr-unbreviar de eseuri mitico-istorice uluitoare, ungen de literaturã atipicã ce încântã ºi incitã la olecturã care te înnobileazã ca neam strãvechi. Þara Bistriþei. Pagini de istorie, mitologie ºireligie strãveche ale neamului românesc este olecturã obligatorie pentru a înþelege cât deesenþiali suntem culturii europene vechi.

!

Eseuri mito-istorice

(urmare din pagina 6)

duhul, ”abia ieºiþi din adolescenþã”, calcã, dinneatenþie.

În articolul intitulat Recursul sãracilor, adresatprimului-ministru, în numele poporului sãrac,economia naþionalã este comparatã o ”cursãchinuitã a unui alergãtor cu picior de lemn”.Nistorescu studiazã cu atenþie manevrele politice ºianalizeazã atent noile legi în curs de elaborare,

dezbãtute atunci: Constituþia, Legea serviciilorsecrete. Legea româneascã este asemãnatã cu ofemeie violatã ºi însângeratã, ai cãrei abuzatori suntîncã liberi ºi nepedepsiþi ºi nimãnui nu îi pasã.

Epistola Patria, în fazã de vacã de muls descriesistemul social ºi politic ºi îºi pune o serie deîntrebãri suscitate de ”situaþii ºocante”. Procesul deprivatizare a fost înþeles în mod greºit ca sistem dejefuire a statului transformat într-o ”vacã secãtuitãde care trag toþi”. Corupþia derivã dintr-o serie deoperaþiuni dubioase de importuri false de tipulÞigaretei, anchetã nefinalizatã în acel moment.

Agenda de buzunar nr. 31/1994 intitulatãPartidul Mamã nu are vacanþã evidenþiazãexpansiunea partidului aflat la putere exercitatãprin presiuni într-o ”campanie de înghiþire ºiracolare forþatã”. Partidul Mamã mizeazã pe”cumetrii politice” care îl transformã într-un ”Bulãmare ºi lat, culcat pe întreaga suprafaþã aRomâniei”.

!

Capra democraþiei(urmare din pagina 4)

scifrabile, redacteazã „scrisori” în formateimprevizibile… Ethos-ul ambiguitãþii, distorsiu-nile ºi deformãrile studiate încurajeazãinventarea de vocabulare alternative, deschiseºi semnificãrii, ºi interpretãrii fãrã frâu. Înlucrãri precum Puterea min?ii, Jocurile memo-riei, Conexiuni… accentele sunt, evident, intro-spective; eºti invitat sã navighezi fãrã busolãpe canalele ramificate ale minþii, sã te pierziîn „zarea interioarã” a memoriei ori sã te dis-loci voluntar în nocturna lumilor posibile.

Itinerariile grafice schiþate de AtenaSimionescu în numeroasele „afiºãri” publiceau o cuprindere semnificantã cât se poate degeneroasã. Imaginile sale compun „poveºti”despre naturã, despre om, despre resurseleinepuizabile ale inteligenþei, despre cumanume ne-am putea „îmbogãþi” dacã am pariamai curajos pe „cãrþile” cunoaºterii, imagi-naþiei ºi frumosului.

Ce i-aº dori cu ocazia „revenirii” simboliceîn Ardeal? Sã confirme, o datã în plus, ascen-dentul valoric, dovedind cã îºi meritã locul înelita graficienilor de astãzi.

!

Cu Atena-ElenaSimionescu, printresemne ºi cãrþi(Urmare din pagina 36)

Atena-Elena Simionescu Alternanþe, colografie

În 1958 apare Shadows, filmul de debut al luiJohn Cassavetes, la finalul cãruia regizorulfoloseºte unul dintre termenii care defineºte

puternic, ca o marcã incontestabilã toatã istoriajazzului din perioada bepopului pânã în prezent,ºi anume improvizaþia. Ultimul cadru al filmuluise încheie dezvãluind într-o oarecare mãsurãmodul în care a fost gânditã pelicula: „Filmul pecare tocmai l-aþi vãzut era o improvizaþie”. Dupãanii ’80, exegeþii regizorului, insistã asupra acesteimodalitãþi de a concepe un film ºi îl asociazã aºacum era ºi firesc cu muzica de jazz. Numai cu unan înainte apãruse romanul On the road al luiJack Kerouac, care avea sã devinã un fel de Bibliea generaþie beat. Acesta descrie, din mijloculevenimentelor, viziunea ºi experienþele unui“convertit” îndrãgostit iremediabil de muzicaneagrã ºi de toatã atmosfera bepop din barurileoraºului San Francisco. Acolo unde împreunã cuDean Moriarty, în realitate Neal Cassady, eroulincontestabil al generaþiei, reuºeºte sã facã maimulte incursiuni nãucitoare atraºi de concerteledin barurile unde se cânta bepop. Kerouac esteunul din autorii care surprind percutant,convingãtor ºi entuziasmant frumuseþeaîmpãtimiþilor de jazz din anii respectivi. Ajunge,ca ºi mulþi alþi colegi de generaþie, sã se identificecu modul de viaþã ºi filosofia bepopãrºilor, culibertatea ºi ingenuitatea culturii periferice opusecentrului. Îl atrage hipnotic în cãlãtoriile lui prinAmerica prospeþimea „dezrãdãcinaþilor”, libertatealor interioarã, pe care le opune exasperat într-unuldin pasajele din roman educaþiei sale de alb ºiaspiraþiilor false avute pânã atunci. Este unfragment filmic aproape, petrecut pe o stradã cunumãrul 27 din oraºul Denver, în care pare cã arþine o camerã pe umãr ºi ar filma foarte deaproape chipurile oamenilor din case ºi din loculîn care se plimbã. Îi admirã necondiþionat ºi, înacelaºi timp, îºi strigã nemulþumirea faþã depropria civilizaþie albã, care nu-i mai satisfaceaspiraþiile ºi visele: „ …undeva prin cartierulnegrilor din Denver, dorindu-mi sã fiu unul dinei, simþind cã tot ce-mi oferise mai bun lumeaalbilor nu-mi era îndeajuns: nu era destulã fericire,nici destulã viaþã, bucurie, destule distracþii saumuzicã ºi mai ales nu-mi ajungea noaptea. Îmidoream sã fiu un mexican din Denver sau chiarun biet japonez extenuat de muncã, orice altcevadecât jalnica fiinþã care eram, un albdeziluzionat”. La rândul lui, Ginsberg, în aceeaºinotã de înþelegere ºi ataºament, descrie dininteriorul fenomenului generaþiile aflate înconcubinaj în acei ani, ºi anume beat-bepop, laînceputul poemului Howl (1955-1956):„…târându-se în zori pe strãzile negre în cãutareaunei doze aspre, / împãtimiþi ai jazzului cucapete de înger tânjind dupã strãvechea cereascãconectare la dinamul stelar din mecanismulnopþii/ cei care în sãrãcie ºi zdrenþe cu ochii goiºi duºi fumând în bezna supranaturalã amizerelor apartamente plutind deasupraacoperiºurilor de oraºe contemplând jazzul.”

Cassavetes ºi Kerouac se completeazã parcã dela distanþã în ceea ce priveºte materialul deinspiraþie, perioada aleasã ºi chiar modalitãþile dea-ºi concepe ºi realiza fiecare opera. Amândoidatoreazã mult jazzului, ca ºi „maniereiimprovizaþiei” (pregãtirea, conceperea ºiexecutarea ei, þinând cont de faptul cã prima

variantã a lui Shadows îi vine lui Cassavetes dupão ºedinþã de improvizaþie a unor tineri actori, pecare acesta îi avea la un curs de artã dramaticã,pornind tocmai de la conflictele interne ale uneifamilii de culoare, confruntate cu rasismulobiºnuit).

Unul dintre ei o afirmã explicit în ultimulcadru al filmului Shadows, iar în cazul luiKerouac existã o manierã implicitã în acest sens.Aceasta se poate observa din modul cum îºi scrieromanul, ce dã senzaþia de rupt pe alocuri. Existão întrepãtrundere a poveºtilor care te pot duce cugândul la ritmuri de bepop întreþesute în unelelocuri cu secvenþe aiuritoare de free, cãci elexecutã prin scris asemenea unui interpret unexcitant joc între temã ºi improvizaþie, ca apoi sãrevinã consecvent la aceeaºi temã, ca înstandardele muzicii jazz. Scriitura lui Kerouac esteuna spontanã, brutã ºi deþine atent dozatfarmecul ºi suspansul unei permanente nefinisãri,aºa cum poate fi ºi solo-ul dintr-o melodie bepop.Romanul propune în anumite capitole oimprovizaþie perfect calculatã, þinutã sub controlde la început pânã la final. Asta deoarece chiar ºiimprovizaþia jazzisticã este nevoitã, de multe ori,sã aibã, oricât ar avea impresia un ascultãtor, unset de reguli care sunt respectate pe parcursulinterpretãrii de cãtre soliºti. Totul este dinaintepregãtit pentru a da o formã unitarã melodiei sauunui album în întregime. Improvizaþia poate aveaastfel o dozã finã de calcul ºi surprizã, dublatãîntotdeauna de o libertate controlatã, cât sãuneascã cele douã puncte extreme: unul alexpansiunii ºi originalitãþii solistului, iar celãlalt alstabilitãþii ºi claritãþii temei propuse.

Între control ºi maximã libertate se miºcãstructura narativã vulcanicã ºi sincopatã ascriiturii lui Kerouac în Pe drum, care în multepagini are chiar accente aparent haotice (uneoriscriitura este condusã de “influenþa poeticã” adrogului cu efecte benefice asupra materialului, seinterpune o explozie poeticã, vizionarã, o scriiturãatipicã a substanþei ingerate, ceea ce nu este preadeparte de adevãr, mai ales cã moartea autoruluia fost provocatã în cele din urmã de acutadependenþã de benzendrinã ºi alcool).

Autorul însã nu pierde controlul total în scris,doar simuleazã pierderea temporarã a lui, pentrua surprinde. Lectura este ca o suspendare în golintenþionatã ºi întotdeauna apar pasajele unde seopreºte continuitatea povestirii. Aºa apar golurilede aer din lecturã care nãucesc, partitura suferãintervenþia brutalã a unui material cedestabilizeazã o ascultare cãzutã pradã uneicontinuitãþi plictisitoare, pentru a te reîntoarce cacititor la calmul unei împrospãtate continuitãþiinarative.

Reuºeºte în felul acesta sã dinamiteze oriceaºteptare ºi comoditate a cititorului, dã un ritmpropriu textului, aºa cum se întâmplã cuinterpretarea muzicienilor necunoscuþi de bepop,pe care îi admirã ºi cu cântecul cãrora seidentificã în roman. Ei sunt anonimii superbi,cântãreþii din barurile din San Francisco, pe careel admirativ îi numeºte „Copiii marilor inovatoribop. Aceºtia erau copiii bopului din noapteaamericanã la care trebuie sã te uiþi în jur ºi sãvezi de unde venea soloul, pentru cã rãsunadinspre buze care zâmbeau angelic ºi era un solo

ca de basm, blând, dulce. Singuratic ca America,un þipãt ascuþit în noapte. Au cântat o orã. Nu-iasculta nimeni. Vagabonzii de pe North ClarkStreet se lãlãiau pe la bar, curvele þipau furioase,chinezii se furiºau încolo ºi-ncoace. Se auzeauzgomote de tãvãlealã. Ei continuau sã cânte” (Pedrum).

John Cassavetes este unul din promotoriiprincipali ai filmului independent în S.U.A.Nãscut la 9 decembrie 1929, debuteazã la douzecide ani ca actor la American Academy of DramaticArts, în New York, oraºul sãu natal (aºa cumNew York este ºi oraºul unde a locuit Kerouaccea mai mare parte a vieþii lui, ºi totodatã centrulde unde pleacã ºi unde se întoarce în cãlãtoriiledin romanul Pe drum).

Primii trei ani ai carierei sale sunt legaþi într-ooarecare mãsurã de jazz. Dupã Shadows, acceptãrolul principal din Johnny Stacato (1959-1960),un serial de televiziune produs de N.B.C., al cãruierou este un pianist de jazz detectiv. În 1960anuleazã acest contract pentru a începe treba laToo Late Blues în care Ghost (Bobby Darin),eroul principal al peliculei, pianist ºi compozitorde jazz, este supus la anumite presiuni comercialecare atenteazã la originalitatea sa artisticã. Existãînsã o mare deosebire esteticã ºi de abordare întreprospeþimea, autenticitatea, tãieturile alerte pemuzica lui Charles Mingus din Shadows,confruntarea cu problemele rasismului, cu luptaculturalã acerbã dintre cultura jazzului negru ºicultura albilor din acel moment, ºi muzica ºiatmosfera din Too Late, care este o „fantomã“ ajazzului, un fel de muzicã care vine prea târziu.Ea este cântatã, de data aceasta, de albi ambiþioºi,puºi pe compromisuri muzicale, existând o marerupturã între „furia lui Mingus ºi civilitateascrobitã a jazzului hollywoodian: visul de altcevalasã locul unei infinite absenþe a visului” (GillesMouellic, Jazz ºi cinema).

!

2255




efectul de searã

Cassavetes - Kerouac - Bepop (2)Robert Diculescu

Atena-Elena Simionescu X, ac rece, verni moale

„Singurul lucru de care nu duceam lipsã eratimpul…”

Împreunã cu doi prieteni, mergem sã luãm uninterviu într-un loc neconvenþional pentru astfelde activitãþi: un salon de spital. Cel care vrea sãne povesteascã un crâmpei din viaþã se numeºteGeorge Paºcalãu (în sat oamenii îi zic Toanea), s-anãscut la 28 iulie 1924 ºi locuieºte în Traniºu,comuna Poieni, la numãrul 50.

„Lãcusta roºie” – cum era numit regimulcomunist de cãtre un nonagenar într-un interviuluat acum câþiva ani, a venit peste România ºi aafectat oamenii, animalele, pãmânturile.„Vânarea” celor care se opuneau regimului adevenit o practicã obiºnuitã, realizatã sistematic,zi de zi. Cu toate acestea, la Traniºu încã viaþadecurgea în ritmuri ancestrale. Dar comuniºtiivroiau sã facã schimbãri ºi în satul ascuns subpoalele Munþilor Vlãdeasa. Cum terenul nu erapropice pentru a-l colectiviza, autoritãþile au decissã-i convingã pe oameni sã renunþe la oile pe carele aveau ºi sã se înscrie într-o întovãrãºire. GeorgePaºcalãu era în floarea vârstei, cãsãtorit, avea doicopii, un bãiat ºi o fatã, iar pe lângã agriculturãºtia sã ºi coasã, era cântãreþ la bisericã, avea totce-i trebuia pentru o viaþã normalã, fericitã. El nus-a înscris, pentru cã nu avea nevoie de aºa ceva.Într-o zi, naºul sãu l-a avertizat cã ar trebui sã seînscrie, pentru cã este urmãrit de Securitate,deoarece oamenii vorbeau în sat cum cã el ar ºticeva, cã ar veni americanii, lucru pe care l-ar fiauzit la radio Europa Liberã, fiind singurulposesor al unui astfel de aparat în sat. Aflândacestea, pentru a evita problemele, s-a înscris înîntovãrãºire, apoi l-au urmat ºi ceilalþi sãteni, iarla o sãptãmânã s-a putut face inaugurareaîntovãrãºirii. Era prin anii 1955-1956.

Badea Gheorghe, stând pe marginea patului despital, ne povesteºte cu o fluenþã de neimaginat,se grãbeºte sã ne spunã cât mai repede ºi cât maimulte, pentru cã vrea ca toatã lumea sã cunoascãprin ce a trecut el în viaþã: „Pe la noi a umblatunu’ de-i zicea Petrea Icoanelor. Nu l-am ºtiut. Ovenit cu icoane la noi, da’ odatã o venit cu undolman de pãdurar, sã-i cos o scurtã... Când ovinit dupã ea, o adus patru icoane pictate pãsticlã, da’ foarte frumoase. Ne-am înþeles sã-milase icoanele în loc de platã. Douã le mai am ºiastãzi”.

În continuare aflãm cum Petrea Icoanelor i-amãrturisit unui om din Hodiº cã un prieten dinTraniº, Paºcalãu Gheorghe, are un aparat de radioºi ascultã Europa Liberã. Dar acela era informatorºi a anunþat Securitatea. Aici este nevoie sã facemo parantezã, pentru a înþelege mai bine ceea ce aurmat. În zonã acþiona grupul anticomunistformat în jurul lui Teodor ªuºman, fost primar înRãchiþele, luptãtor pentru drepturile moþilor, carea fãcut parte din delegaþia ce a înaintat regeluiFerdinand un memoriu în anul 1925. El a intratîn conflict cu autoritãþile comuniste ºi s-a refugiatîn munþi alãturi de alþi nemulþumiþi. Dupã câþivaani, fiind hãrþuiþi continuu de Securitate, Teodorªuºman (senior) s-a sinucis, alþi membri aigrupului au fost prinºi sau uciºi, rãmânând înlibertate doar doi fii ai sãi, Teodor (junior) ºiAvisalon, care încã se mai ascundeau la începutulanului 1958. Miliþia ºi Securitatea au realizat odescindere în Traniºu, unde se aflau ascunºi fraþii

ªuºman. Era ziua de 2 februarie 1958. În timpulschimburilor de focuri, ºura în care se ascundeaucei doi fraþi a fost aprinsã de securiºti iar ei auars, dupã ce probabil s-au împuºcat reciproc. În2011 la cererea unor rude s-a încercat gãsireacadavrelor celor doi, dar fãrã succes. „Ziceau c-osã vinã sã punã cineva o cruce acolo, dar n-ovinit. Cã ºtiþi cum îi, dupã ce trece timpu’…morþii sã uitã. Unii… unii nu. Eu nu i-am uitat.ºtiþi de ce nu i-am uitat? C-am suferit pentru eifãrã sã am nicio vinã” – se confeseazã badeaGheorghe în faþa noastrã.

În dimineaþa respectivã din anul 1958,mergând spre bisericã, G. Paºcalãu a vãzut ieºindfum din direcþia unei ºuri de pe Dealul Mincii.Un fin care fusese în legãturã cu fugarii, l-aanunþat cã acolo a fost ucis Petrea care umbla cuicoane, împreunã cu fratele sãu Avisalon ªuºman.Atunci a aflat cã Petrea Icoanelor se numea defapt Teodor ªuºman ºi era un fugar cãutat demult timp de cãtre Securitate.

Pentru cei doi acesta a fost sfârºitul, darpentru sãtenii care au avut contact cu ei, de acumîncepea calvarul din sistemul concentraþionarromânesc. În dimineaþa zilei de 16 februarie1958, Securitatea l-a arestat ºi pe G. Paºcalãu. Eraprintre ultimii dintr-un lot mai mare. Au venitdupã el „17 persoane ºi un câine”, cel care l-aarestat fiind Vasile Spãtar a Armeniþei din ValeaDrãganului. Emoþionat ºi cu lacrimi în ochi, nerelateazã cum mama sa i-a întrebat: „Ce-o fãcutpruncu’ meu de-l arestaþi?”. Securiºtii i-au spusdoar sã-i pregãteascã mâncare pentru douã zile.Pe acelaºi ton cu inflexiuni în glas, continuã: „Laora cinci dimineaþa am ieºit din casã ºi 6 ani ºi 2luni am fost dus. M-o dus la Securitate în Cluj,amu-i Palatul Copiilor acolo. Acolo o fosttorturaþi mii de martiri. M-o bãgat într-o celulã cuun bãiat din Brãiºor, la pãrinþii cãruia o stat înmai multe rânduri doctorul Iosif Capota. O bãgatcu noi pã unu, care sã ne tragã de limbã. Ne maiaducea câte-o franzelã, cã eram flãmânzi… Da’ ionu aveam ce sã spun, numa’ ce v-am spus ºidumneavoastrã. Cu ochelari de tablã neagrã laochi ca sã nu vãd, mã duceau la anchetã”. Auurmat bãtãi cu pumnii, cu picioarele, cucauciucuri, cãlcatul în picioare, trezirea ºiaducerea în faþa anchetatorilor la ore când ar fitrebuit sã doarmã sau sã mãnânce, metode pecare doar mintea bolnavã a anchetatorilor le-auputut nãscoci. Prin faþa ochilor îi trec din noucãlãii-anchetatori ºi acele camere de torturã,numite artificial „pentru anchetã”. Îºi mai dregepuþin glasul, apoi continuã: „ºasã luni o duratprocesu’. În iulie s-o judecat. Singura speranþã oaveam cã acolo, la proces, m-a crede cineva. Cândm-o judecat, era preºedintele completului dejudecatã unu Finichi Paul. S-o ridicat procuroru’ ºio zâs cã «Noi ºtim cã deþinutul PaºcalãuGheorghe n-o avut cunoºtinþã despre aceºti fugari,da’ totuºi o bãnuit. ªi fiindcã are meseria deagricultor, mai are meseria de croitor ºi mãreaþafuncþie de cântãreþ bisericesc, cer sã fiecondamnat conform articolului 228, care prevedeînchisoare corecþionalã de la 3 la 10 ani». ªi mi-odat 10 ani”.

Dupã sentinþã a fost închis la Gherla, undeera comandant Petrache Goiciu, unul dintre ceimai cunoscuþi torþionari. Dupã ce a stat 40 de

zile în carantinã, în condiþii inumane, cu mâncarepuþinã, neavând loc sã doarmã decât pe-o parte, afost repartizat în celulã împreunã cu alþi deþinuþi,în funcþie de încadrare. Deþinuþii politici aveau unregim aparte, mai sever, prin care se urmãreaanihilarea voinþei ºi „reeducarea” lor. Bãtãilefãceau parte din program. Erau dezbrãcaþi înpielea goalã, înveliþi în cearceafuri ude ºi bãtuþipânã la epuizare. Dupã ce o perioadã a fost scosla muncã în fabrica de mobilã, s-a format un lotde 500 de persoane, i-au îmbarcat în vagoanepentru vite ºi i-au dus la Stoeneºti, lângã BaltaBrãilei, la desecãri. Trebuiau sã sape canale adâncide trei metri, condiþiile erau inumane, apa le eraadusã din Dunãre cu un butoi în care fusesemotorinã, mâncarea era puþinã.

Dezumanizarea urmãritã de cãtre comuniºti acontinuat. Într-o dimineaþã, de Sfântul Nicolae, s-a format un alt lot care a fost dus cu vaporul înDeltã, vizavi de Vâlcov. Pe un platou, pe unviscol nãpraznic, maiorul Condurache l-a selectatsã meargã la tãiat de stuf împreunã cu alþideþinuþi printre care era ºi Traian Paºcalãu, unînvãþãtor din Viºagu. Ajunºi pe braþul Borcea, aufost cazaþi în plinã iarnã pe un bac, de pe care seajungea pe uscat trecând peste o punte ancoratãcu cabluri. Acolo – ne povesteºte badea Gheorghe„era un caporal, Goanþã Petru, Dumnezeu sã-iajute dacã mai trãieºte, ºi-o zâs cãtrã noi aºa:«Mergem la tãiat de stuf; norma-i de doi maldãride om; sã nu tãieþi mai mulþi, cã vã mãreºtenorma!». Niºte olteni o tãiat mai mult ºi de la dois-o mãrit la cinci, pânã o ajuns la unsprezece.Mulþi nu-i puteau tãia. Când mergeam la bacunde dormeam, da’ era un frig acolo…, un preottrebuia sã dea lista care cu cât o tãiat fiecare. Erao barcã de tri metri, ne aºteptau tri caralei(gardieni – n.n.) ºi pã cei care nu-ºi fãceau normaîi aºezau cu faþa în jos în barcã, unu sta cãlare pãcap, unu pã picioare, unu îi da pantalonii jos ºi-ipunea un cearceaf ud, ºi câte n-ai tãiat, atâtea vinide bou îþi dãdea la fund”. Bãtãile continuau ºifãrã motiv, mâncarea era puþinã. Câinii primeauconserve, iar unii deþinuþi „de foame mâncau dintrocurile câinilor”. Frigul muºca necruþãtor dincarnea deþinuþilor, la fel ºi câinii. Un frig atât demare, încât a îngheþat Dunãrea ºi zece zile nu lis-a putut aduce mâncare. În ziua de 19 martie s-a

2266




Cristian-Claudiu Filip

Amintiri din gulagul comunististoria

George Paºcalãu

2277




terminat lucrul în acea zonã. Din lotul de 500câþi au fost pe acel bac la tãiat de stuf, s-au maiîntors doar 250. Exterminarea prin muncã,înfometare ºi frig dãdea rezultate.

A fost mutat la grind, la plantat ceapã. Asupraunui deþinut a fost gãsitã o ceapã cât un ou deprepeliþã, pe care vroia sã o mãnânce cumãmãliga primitã la masã. Drept pedeapsã a fostobligat sã mãnânce un kilogram de ceapã. Aurmat lucrul la Luciu-Giurgeni, în iadulBãrãganului, la orezãrie, tot timpul cu picioareleîn apã, apoi la plivit fasole soia, unde trebuiau sãîndure o cãldurã teribilã. Acolo a fost pus ºef deechipã ºi pentru cã ºi-a fãcut datoria cum trebuie,a avut voie sã scrie o scrisoare acasã ºi sãprimeascã pachet. Au fost primele veºti despre elprimite de familia sa. Reîntors la Stoeneºti, a fostluat ca ajutor la croitorie de cãtre Dinu Barbu,fostul croitor al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Eramai bine acolo, dar când lucrau în schimbul denoapte, în loc sã-i lase sã se odihneascã ziua, eraupuºi la „corvoadã”. Au fãcut grevã ºi ca urmare,au fost trimiºi în alte colonii de muncã. Culmeaumilinþelor ºi a terorii a fost atinsã în „cea maisinistrã colonie” – dupã cum ne mãrturiseºtebadea Gheorghe, la Salcia, amenajatã pe malurileDunãrii. Nu primeau mâncare decât 75 de gramede pâine ºi o bucãþicã de mãmãligã pe zi. Într-o ziau fost puºi cu faþa la dig, pentru a fi executaþi.Soldaþii erau în spatele lor, cu mitralierele. Pus sãridice un pai de jos, dar neputându-l lua dincauzã cã era bolnav, comandantul l-a ameninþatcu împuºcarea. Rãspunsul lui nea Gheorghe afost: „Când m-am nãscut în lumea asta, m-amnãscut sã ºi mor!” ºi în câteva clipe ºi-a vãzutcopiii în faþa ochilor. Era singurul lucru care l-ar firegretat de pe aceastã lume A scãpat ºi de dataaceasta. Încolonaþi, dupã ce au primit câte unsfert de pâine ºi o bucatã de marmeladã, au fostduºi 18 kilometri pe jos, în colonia de la Strâmba.

A urmat Jilava, fortul 13. Acolo era apã pe jos.În fiecare noapte din cele 11 zile cât a stat acolo,deþinuþii erau percheziþionaþi în nas, urechi, întoate locurile posibile, numai ca sã fie umiliþi.Dar ca ºi cum nu erau destule umilinþele ºiprivaþiunile la care era supus, s-a îmbolnãvit dehepatitã epidemicã, din care a dat în leptospirozãºi apoi în febrã paratifoidã A. A avut noroc cu unmaior, care l-a trimis la spitalul civil dinConstanþa. Lucrurile bune trec repede, aºa cãdupã 21 de zile a trebuit sã se reîntoarcã laStoeneºti, unde din cauza muºcãturilor de þânþars-a îmbolnãvit de malarie. Dormeau pe jos, într-un saivan pentru oi, iar ºobolanii umblau pestedeþinuþi. Totuºi Cel de Sus avea alte planuri cu el,a supravieþuit ca sã poatã povesti despre iadulconcentraþionar al regimului comunist.

Readus cu duba-tren la Gherla, a fost mainorocos. Se schimbase comandantul, eraAlexandrescu H. Vasile ºi el i-a aºteptat pedeþinuþi cu mâncare ºi paturi calde. Epuizat fizicde condiþiile inumane la care fusese supus pânãatunci, l-au declarat inapt total de muncã.Repartizat într-o celulã cu ofiþeri superiori, iniþiall-au marginalizat, crezând cã este turnãtor. Aici ascris cea de-a doua sa scrisoare din detenþie, cares-a dovedit a fi ºi ultima, deoarece a fost scrisã cupuþin timp înainte de a fi eliberat. În ea le-a cerutcelor de-acasã sã-i trimitã miere de albine. Culacrimile în ochi ºi cu glasul tremurând, nerelateazã cum s-au rugat copiii sãi lui Dumnezeu:„Sã aducã tãtuþa mierea s-o mâncãm noi”. ªirugãciunea copiilor a fost ascultatã. Dupã ce aprimit pachetul, în dimineaþa urmãtoare a venitun plutonier-major care l-a anunþat sã-ºi ia tot ceare ºi sã meargã în camera de anchetã pentru cãva pleca acasã. Era circumspect, credea cã-i o farsã

ºi va fi dus iar pentru o bãtaie în acea sinistrãcamerã de dimensiuni mici, 1,5 m pe 1,5 m,pentru ca atunci când începea bãtaia, deþinutul sãnu se poatã feri. În camerã au intrat doi civilicare i-au întins mâna ºi i-au spus cã de acumînainte sunt tovarãºi. A refuzat sã dea mâna cu ei,replicându-le: „Când îþi mânca atâta turtoi (mãlaicopt în tavã la cuptor, care le era dat deþinuþilorîn loc de pâine – n.n.) cât am mâncat io, om fitovarãºi, pânã atunci nu!”. S-a îmbrãcat în hainecivile, mirosind a mucegai, a fost dus la garã, iarun cãpitan i-a înmânat suma de 42 de lei din caretrebuia sã-ºi plãteascã biletul de tren. Atât valorapentru comuniºti munca depusã de cãtre undeþinut politic timp de 6 ani ºi 2 luni, în cele maigroaznice condiþii. Ca termen de comparaþie, alþideþinuþi, care lucraserã în minã, primiserã 2.500de lei.

Ajuns acasã, bucuria a fost enormã pentrutoatã familia. Copiii îi crescuserã, bãiatul eraacum la liceu în Huedin, fata nu l-a recunoscut…Vechii prieteni i-au venit în ajutor.

În închisoarea din Gherla a învãþat 2.500 decuvinte în limba germanã, dar le-a uitat, pentru cãn-a avut acasã cu cine sã exerseze. Ne recitãpoezia „Scumpã þarã româneascã” a lui GeorgeCoºbuc, învãþatã tot în detenþie, apoi o altãpoezie, mãrturisindu-ne cã acolo a avut timpdestul: „Singurul lucru de care nu am dus lipsã afost timpul”. Timpul s-a scurs ºi a avut rãbdare cubadea Gheorghe-Toanea din Traniº, iar cu toatenecazurile, bãtãile, lipsurile, întors acasã, ºi-acontinuat viaþa, aºteptând orice moment prielnic

ca sã povesteascã prin ce a trecut în cei 6 ani ºi 2luni de chinuri prin gulagul comunist, ºi astfel sãse elibereze de umilinþele la care a fost supus.Prigoana trupului ºi a minþii nu a fost urmatã ºide tãcere. Anchetatorii l-au avertizat sã nu spunãnimãnui ce s-a întâmplat în detenþie. Rãspunsullui a venit sub forma: „Da’ ce, sã zâc, cã m-oþânut aici cu prãjiturã? Da’ nu te temi? M-oîntrebat ei. Da’ de ce sã mã tem? Io nu mã temde nime’, numa’ de bunu’ Dumnezo din cer! ºiam spus la tãtã lumea”.

Când îºi aminteºte de gardienii ºi comandanþiidin închisoare care s-au purtat urât ºi i-auprovocat suferinþe, ochii i se umezesc ºi îisclipesc: „Ãºtia-s oameni? ºi astãzi trãiesc bine!Cum îi unu’, Ficior parcã-i zâce”. Îi spunem cã i-avenit rândul ºi acestuia, fiind cercetat acum. Semai liniºteºte. Cel mai mult îl urãºte pe uncãpitan care trãieºte azi la Zalãu, ConstantinIstrate. În schimb, când prin faþa ochilor îi treccei care au dat dovadã de clemenþã, se roagãpentru ei, ca Dumnezeu sã-i ajute acolo unde s-arafla. Pe el, Dumnezeu l-a învrednicit ºi n-a preaavut probleme cu sãnãtatea. Acum, în pragulcelor nouã decenii se aflã într-un salon de spital,cu probleme de sãnãtate nu prea grave, aºteptândsã fie lãsat acasã, pentru a povesti ºi altora cumle-au terfelit comuniºtii viaþa celor consideraþi înmod cu totul arbitrar „duºmani ai poporului”.Mãrturisirile par a fi un balsam pentru sufletulsãu, un catharsis.

!


În condiþiile în care spaþiul pontic, în actualeleîmprejurãri geopolitice, se aflã din nou sublupa autoritãþilor lumii ºi este supus unei

reinventãri ºi revalorificãri din perspectivecontemporane, sub constrângerea noilor miºcãride configurare a hãrþii lumii, specialiºtii nu pottrece peste demersurile ºi acumulãrile ºtiinþificedin opera “Marea Neagrã. De la origini pânã lacucerirea otomanã” publicatã postum, cu oîntârziere de ordinul deceniilor, sintezã care îlaºazã pe Gheorghe I. Brãtianu în galeria mariloristorici în plan mondial.

Având în vedere importanþa operei luiGheorge I. Brãtianu în contemporaneitate, noivom încerca schiþarea unui rãspuns la întrebarea:care este legãtura istoricului nostru cu Filosofia,în speþã cu Filosofia Istoriei ºi, în particular, cuFilosofia politicã? Dacã Gheorghe I. Brãtianu arevreo relevanþã pentru Filosofia contemporanã aIstoriei ºi, dacã da, în ce constã aceasta?

Dupã cum se poate constata, la început demileniu III Filosofia Istoriei este marcatã de otendinþã evidentã, de aprofundarea a unei noimetode de investigare, aceea a explorãriimentalului colectiv. Maniera de a (re)scrie istoria,de a gândi trecutul a suferit schimbãri masive ºisemnificative1. O perioadã relativ îndelungatã,istoria a fost conceputã într-un stil obiectivist,într-o manierã tradiþionalistã, o viziunematerialistã ºi deterministã, o istorie încrezãtoareîn certitudinile sale. Avem o istorie evenimenþialã,cu cauze, condiþii, evenimente ºi consecinþe,determinate linear în timp, cu o predictibilitaterelativã doar la capacitatea noastrã de a cunoaºtecauzele, „legitãþile“ istoriei, ºi de a anticipaefectele.

Iatã însã cã, începând din perioada interbelicã,se instituie treptat o nouã paradigmã înconceperea istoriei. Totul a început cu fondarea,în 1929, la Strasbourg, a revistei „Annales“, decãtre Lucien Febvre ºi Marc Bloch2. Se constituieastfel, în a doua jumãtate a secolului XX, ceea ces-a numit „ªcoala Analelor“ sau „ParadigmaAnalelor“, care îi cuprinde, alãturi de L. Febvre ºiMarc Bloch, ºi pe F. Braudel, J. Le Goff, J. Delumeau ºi alþii. Cu ªcoala Analelor se facetrecerea de la istoria evenimenþialistã ºi univocdeterministã, la evidenþierea rolului pe care îlpoate avea psihologia colectivã în reconstrucþianoii semnificãri a istoriei, faptele istorice fiindconsiderate de cãtre Marc Bloch, de exemplu, cafiind prin excelenþã fapte psihologice, se facetrecerea de la pozitivism, obiectivism ºideterminism materialist, la rolul pe care îl potjuca mentalitãþile colective ºi imaginarul social înconfigurarea faptului istoric. Sau, în termenihegelieni, accentul nu mai cade pe Obiect ci, deastã datã, pe Subiect. În esenþã, în aceasta constãmutaþia paradigmaticã despre care am vorbit maisus.

Considerãm cã istoricul român Gheorghe I. Brãtianu, poate fi revalorificat astãzi prinaceastã prismã, a „paradigmei Analelor“, ca filosofal istoriei, întrucât aceasta a fost atmosfera încare el s-a format la Paris, iar faptul cã teza dedoctorat ºi unele studii ale sale au fost recenzate

elogios în revista „Annales“ imediat dupã apariþie,pe la începutul anilor ’30, de cãtre însuºi MarcBloch, este un lucru care nu trebuie trecut cuvederea.

Existã mai multe opinii argumentate,aparþinând unor autori diferiþi, care îl considerãpe Gheorghe I. Brãtianu ca fiind un filosof alistoriei. Astfel, profesorul ºi cercetãtorul românPamfil Nichiþelea, dupã o laborioasã investigaþie3,ajunge la concluzia cã Gheorghe I. Brãtianu esteîntr-adevãr un filosof al istoriei, considerând cãîntreaga sa operã “reprezintã o sintezã întretradiþiile istoriografiei noastre, care atinsese untimp forte de afirmare în perioada interbelicã ºi acelor europene, îndeosebi a celor din mediulfrancez“4. Considerându-l pe Brãtianu unul dintrecei mai de seamã istorici ai României ºi, fãrãindoialã, cel mai strãlucit din generaþia care s-aafirmat în perioada interbelicã, autorul acesteicãrþi, în care se împleteºte spiritul filosofic cucompetenþa istoricã, trateazã evoluþia ºtiinþificã alui Gh. I. Brãtianu în mediul românesc ºi rolulimportant pe care l-a avut ªcoala de la „Annales”,prin corifeii acesteia, Marc Bloch, Lucien Febvre ºiFernand Braudel.

Pamfil Nichiþelea ne mai spune, în capitoluldedicat Teoriei sintezei în concepþia lui Gh. I. Brãtianu, cã “sinteza istoricã dinainte saudin vremea lui, observaþiile ºi aprecierile saleprivind evoluþia ºi sensul acesteia, ca ºi asupraunor orientãri ºi filosofi ai istoriei, se constituieîntr-o contribuþie importantã, nu numai înarticularea propriei gândiri, ci ºi la afirmarea unuimod modern, de a înþelege rolul reflecþiilorteoretico-metodologice despre istorie5“

În al doilea rând, editarea postumã avolumului Studii bizantine de istorie economicã ºisocialã al lui Gheorghe I. Brãtianu6, prilejuieºteprefaþa lui Alexandru-Florin Platon, reprezentantal unei noi generaþii de istorici, care aratã cã“asimilând metoda comparatistã de cercetare,savantul român nu a înþeles-o ca pe un simplumijloc de organizare ºi de inteligibilitatepunctualã a faptelor. El a integrat-o în chiarsistemul sãu mental, printre reperele salefundamentale ºi-a fãcut-o atât de adânc ºi detemeinic, încât a preschimbat-o într-un veritabilact reflex al gândirii“, ceea ce i-a permis – ne maispune autorul prefeþei – sã descopere “subaparenþa aleatorie a evenimentelor, acte ºifenomene repetitive, investite cu atributul depermanenþe ºi de forþe profunde ale duratei. Neaflãm aici în prezenþa unei componente esenþiale– poate cea mai semnificativã – a concepþieibrãtieniste despre trecut, oglindind o veritabilãfilosofie a istoriei, subsumatã ideii de globalitateºi continuitate a structurilor profunde aleevoluþiei7”.

Alexandru-Florin Platon ne mai aratã cãistoricul nostru este oarecum „datat”, adicãprofund legat de spiritul unei anumite epoci, întimp ce Nichiþelea, mergând mai spre concret,susþine cã „gândirea istoricã a lui Gh. I. Brãtianunu poate fi înþeleasã ºi nici apreciatã fãrãcorelarea sa cu concepþiile vremii ºi, în moddeosebit, cu ªcoala Analelor ºi evoluþia ideilor

acesteia la care el, Gheorghe I. Brãtianu, a adus ocontribuþie proprie, de valoare8”.

De asemenea, considerãm cã trebuiemenþionatã aici ºi contribuþia deosebit deimportantã a unei cercetãtoare clujene, MariaCrãciun, care puncteazã esenþial în ceea cepriveºte aprecierea lui Gheorghe I. Brãtianu cafilosof al istoriei9. Maria Crãciun considerã cãputem vorbi de o „înrudire” a celor douã lucrãri,Marea Neagrã a lui Gheorghe I. Brãtianu ºi MareaMediterana a lui F. Braudel pe o dimensiune„structuralistã”, mai exact pe invocareaconceptului de „duratã lungã” al lui Braudel,principiu de filosofia istoriei aplicat din plin ºi decãtre Gh. I. Brãtianu, concept pe care îl vomanaliza detaliat în paragraful imediat urmãtor,consacrat analogiei Braudel – Brãtianu. Desigur,istoricul român nu a cunoscut în mod directMarea Mediteranã a lui Braudel, publicatã în anul1949, când Brãtianu se afla deja în domiciliuforþat la Bucureºti ºi cu puþine luni mai înainte deintrarea sa pentru totdeauna în penitenciar, darfaptul cã în anii ’20 – ’30 Gheorghe I. Brãtianu s-a format în cercul Analelor, la fel ca ºi Braudel,îºi spune cuvântul. Cu privire la aceastãsimilitudine de idei, Maria Crãciun considerã cãavem de a face cu o „sincronie de idei, ceea cearatã caracterul european al istoriografieiromâneºti. Prin aceastã lucrare, Gheorghe I.Brãtianu a fost primul structuralist român deanvergurã”10.

Apropierea lui Gheorghe I. Brãtianu dereprezentanþii ªcolii de la Annales ºi„contaminarea” acestuia cu noua metodologie delucru specificã Analelor a însemnat o virare spre oabordare complexã, în care studiul mentalitãþilorapare ca o preocupare centralã ºi în care analizade facturã filosoficã este tot mai evidentã.

În acest punct al demersului nostru, dupã ceam conturat succint premisele formãrii la Gh. I. Brãtianu a unei filosofii proprii a istoriei, încontextul reînnoirii epistemologiei istoriei încultura francezã interbelicã, considerãm cã estenecesar sã întregim prezentarea acesteipersonalitãþi într-adevãr excepþionale cu câtevadetalii ale c.v.-ului sãu, de fapt, ale destinului sãutragic, supus el însuºi celor mai dramatice ºiingrate vicisitudini ale istoriei.

NNoottee::

1 J. Le Goff, Histoire et Mémoire, Paris, 1988, p. 250. 2 Simona Nicoarã, Toader Nicoarã, Mentalitãþicolective ºi imaginar social, Presa UniversitarãClujeanã, Cluj-Napoca, 1996, p. 14 ºi urm. 3 Pamfil Nichiþelea, Gheorghe I. Brãtianu, filosof alistoriei, Ed. Litera Internaþional, Bucureºti, 2008.4 Idem, p. 20. 5 Idem, p. 44.6 Gheorghe I. Brãtianu, Studii bizantine de istorieeconomicã ºi socialã, Ed. Polirom, Iaºi, 2003. 7 Idem, p 6 ºi urm.8 Pamfil Nichiþelea, op. cit., p. 186.9 Pompiliu Teodor (coord.), Radu Mârza (coord.),Incursiuni în opera istoricã a lui GheorgheI.Brãtianu, Ed. Casa Cãrþii de ºtiinþã, Cluj-Napoca,1999, 10 Idem, p. 53-55.

!

2288




Vasile Mîrza

Actualitatea monografieiMarea Neagrãa lui Gheorghe I. Brãtianu (I)

OO iinnttrroodduucceerree nneecceessaarrããEste binecunoscut mitul grecesc despre

sculptorul Pygmalion ºi despre opera acestuia -statuia unei preafrumoase tinere, îndrãgostindu-se de care (despre statuie este vorba), artistulimplorã zeii sã i-o învie. Chiar se ºi întâmplã -sub privirea înfioratã a propriului creator,creatura învie, direct cu numele de Galatea. Otânãrã femeie cât se poate de vie ºi cât se poatede mult pe placul bãrbatului care o ia în primirefãcutã chiar de el ºi exact aºa precum ºi-oimaginase.

Concluziile pe care le putem trage astãzisunt cât se poate de clare: bãrbatul estecreatorul femeii sau, într-un mod ceva maibiblic - femeia este creatã din bãrbat sau, celpuþin, din imaginaþia creativã a acestuia. Însãdoar atâta nu ar fi suficient, iar istoria culturalãa Europei ne prezintã un urmãtor model, deaceastã datã unul de origine iluministã (secolulXVIII) - al bunului sãlbatic, o fiinþã umanã deºiînzestratã cu un suflet pur, însã una necivilizatã,needucatã, nemanieratã ºi, evident, ignorantã.Cam aceeaºi a fost în acea epocã ºi pãrereabãrbaþilor despre femei. Iar trinomia germanã -Kirche, Kinder, Küchen (bisericã, copii,bucãtãrie) reflecta într-un mod exhaustiv aria deutilizare a unei fiinþe umane precum femeia. Nuprea departe de aceastã idee a ajuns ºidramaturgul englez George Bernard Show încelebra lui piesã “Pygmalion” prezentatãpublicului în 1912. Subiectul este, evident, unulmisogin, fiind vorba despre pariul fãcut de cãtredoi bãrbaþi în ceea ce priveºte o femeie. Înspecial, posibilitatea de a construi dintr-oflorãreasã ignorantã nici mai mult, nici maipuþin decât o doamnã de înaltã societate. ªi nicinu vreau sã mã gândesc ce ar putea rosti despreo asemenea întâmplare o feministã înveteratãprecum Griselda Pollock, mai ales despresemnificaþia cuvântului compus din primele treilitere ale numelui Pyg(citeºte: pig)malion.

MMuussiiccaalluull MMyy FFaaiirr LLaaddyy - aattrriibbuutteellee ººiiaacccceessoorriiiillee uunneeii mmoonnttããrrii rreeuuººiittee

Nu toate spectacolele prezentate la operãsunt la fel de bine pregãtite, însã nu existã unsecret universal valabil pentru ca o lucrare sãsune excepþional. Am vazut stagiunea aceastaspectacole extraordinare cu soliºti invitaþi, în acãror lipsã performanþele artistice audiate nu arfi putut fi atinse, însã am vazut ºi spectacole cusoliºti invitaþi care nu s-au ridicat la nivelulimpus de cântãreþii noºtrii clujeni. Am vãzutsala atât complet plinã, cât ºi pe jumãtate goalã.Succesul unui spectacol depinde de multipleaspecte precum soliºtii, dirijorul, calitatea regiei,popularitatea compozitorului, însã cel maiimportant aspect þine într-un mod evident delucrare în sine. Poate din aceastã cauzã, primulaspect care m-a luat prin surprindere în searazilei de 28 februarie 2014, a fost publicul

numeros venit sã vadã musicalul My Fair Lady(montat pe Broadway în 1956) acompozitorului austriac/american FrederikLoewe. Admir ºi felicit în acelaºi timp iniþiativadirecþiunii de a diversifica repertoriul operei, unaspect crucial în buna funcþionare a acesteiinstituþii. Dupã cum însuºi directorul instituþiei,Marius Budoiu, preciza într-un interviu, cel maimare pericol pentru o operã este cãderea într-oanumitã rutinã impusã de prezentarea unorlucrãri care aparþin aceleiaºi perioade,(predominant romantice la Opera Naþionalã dinCluj). Ma bucur sã constat cã odatã cu trecereatimpului, genul lucrãrilor deþinute în repertoriulOperei se diversificã ajungând de la opereclasice ºi romantice pânã la operete ºimusicaluri. Cel mai mare succes la public dinultimii ani de departe l-a constituit SunetulMuzicii care prin fiecare reprezentare umplesala. În acelaºi ton vine ºi musicalul My FairLady care reuºeºte printr-o îmbinare perfectãîntre muzica tipicã anilor 1950-1960 ºisecvenþele de teatru intercalate, sã atragãpublicul de toate vârstele. Privit în ansamblu,spectacolul condus de dirijorul VictorDumãnescu, invitat de la Academia de Muzicã”Gheorghe Dima”, a fost unul omogen, fãrãmomente ieºite din contextul muzical propriu almontãrii. Orchestra a realizat o interpretarenuanþatã expresiv, mai ales cu accentul pus peritmurile de dans, dar ºi de swing, ale uneimuzici mult mai moderne ºi mai ”uºoare” decâtcele cu care este obiºnuit publicul meloman aloperei din Cluj. S-au remarcat în principal douãgrupuri de instrumente: percuþia, a cãrei rol afost primordial pe întreaga desfãºurare amusicalului ºi care s-a ridicat la un nivelapreciabil de performanþã, precum ºi alãmurile,care din pãcate nici în acest spectacol nu auputut evita pe alocuri atât de obiºnuitele“chixuri”.

Am admirat, la fel, mãiestria cu care auevoluat interpreþii violoniºti, realizând o paletãextrem de diversificatã ºi largã de nuanþe, de ladolce piano acompaniant pânã la un fortissimoîn momente de virtuozitate. Totuºi, aiciorchestra îºi pierde din importanþã ºi devine osimplã ”acompaniatoare” a unei muziciorientatã mai întâi de toate spre melodism, iarpe parcursul desfãºurãrii evoluþiilor dialogalevorbite ajunge sã fie într-un mod obligatoriuredusã la tãcere. Cred cã principalul motivpentru care acest gen de spectacole are atât demult succes este pentru cã imaginea creatã esteuna extrem de dinamicã, cu o regie bogatã,scenografie destul de elaboratã, multã miºcare, opoveste care atrage ºi, nu în ultimul rând,teatralitatea explicitã a acþiunii.

Este imposibil sã nu fii atras într-o lume viecare contrasteazã puternic cu imaginea uneoriprea staticã a unei reprezentãri de operã.Microfoanele cântãreþilor au determinat

producerea unei sonoritãþi puternice, penetranteºi mult mai cristaline, care i-a situat pe soliºtiîntr-un prim-plan acustic mult mai proeminent,clar ºi diferenþiat timbral. Corul operei condusde dirijorul Cornelius Felecan a fost ºi el lamare înãlþime ºi impulsionat de miºcare ºi dedans a sunat uniform ºi a avut o prezenþãscenicã, s-ar putea spune, convingãtoare ºiinerentã orientãrii expresive a acþiunii.

Plasarea subiectului în timp ºi spaþiu a fostmarcatã sau, poate chiar mai mult, “ancoratã”cât se poate de clar, prin regia clasicã semnatãde George Zaharescu. Pe lângã împãrþirea în celedouã acte, spectacolul are multiple scene,fiecare dintre acestea aducând o schimbare dedecor. În niciun alt spectacol al operei,schimbarea decorului nu este realizatã atât dedes ºi cu atât de multe contexte ambientaleparticulare, fapt care contribuie ºi el ladiversitatea ºi complexitatea spectacolului.Decorul este tipic englezesc ºi înfãþiºeazã strãzi,pieþe, case, sãli de bal ºi un hipodrom. Cel maiimportant decor rãmâne însã cel al biblioteciiunde se desfãºoarã aproape toate momentele-cheie ale acþiunii. Coregrafia gânditã de VictorVlase, a contribuit semnificativ la diversitateavizualã a spectacolului prin evoluþia balerinilorDorina Lucaciu, Ofelia Mãrgineanu, DaliaCostea, Romulus Petruº, Valentin Mihãilã ºiMarian Dane.

FFeemmeeiiaa ccaa ffiiiinnþþãã eedduuccaabbiillãã - ddee llaa iiggnnoorraannþþããllaa nnoobblleeþþee:: ppeerrssoonnaajjuull EElliissaa DDoooolliittttllee - ssoopprraannaaDDaanniieellaa MMuurreeººaann CChhiiººbboorraa

Aºteptãrile mele în legãturã cu soliºtii au fostmult întrecute: toate rolurile au fost corectdistribuite unor artiºti care nu au doar talentvocal, ci ºi talent actoricesc. Acesta este, poate,cel mai important aspect în realizarea unuispectacol de succes: atribuirea rolurilor unorsoliºti capabili, care sã nu fie întrecuþi dedificultatea partiturii sau în acest caz deextensia pãrþii teatrale, dar ºi a rolului caansamblu. Rolul principal, cel ai Elisei Doolittlea fost distribuit sopranei Daniela MureºanChiºbora, care de-a lungul timpului a cântatrolul Frasqitei în opera Carmen de Bizet. Deºinu am mai vazut-o într-un rol titular, soprana ºi-a conturat cât se poate de veridic personajul.Fiind vorba despre genul de musical, accentulde ”greutate” este deplasat într-un mod simþitorde la partea vocalã la cea teatralã, prezenþa ºisimþul scenic devenind, poate, mai importantedecât partea vocalã.

Povestea ilustreazã evoluþia unei fete care cuajutorul unui profesor de foneticã ajunge dintr-osimplã florãreasã o lady. În incipitul actului I,cu o prezenþã scenicã potrivitã personajului,soprana Daniela Mureºan Chiºbora relevã într-un mod impresionant calitãþi precum o anumitãdozã de vulgaritate, lipsã de educaþie ºi deculturã, o atitudine de ”persoanã simplã”,nemanieratã, lipsitã de fineþe, gust ºi bun simþ.Cu alte cuvinte - o fiinþã ignorantã. Pe parcursulprimului act aceste elemente sunt întruchipateprin interjecþii, lamentãri ºi þipete, câteodatãînsã prea exagerate chiar ºi în cadrul contextuluicerut. Executarea precisã a miºcãrii scenicecomplexe, caracterul bine realizat în toateevoluþiile lui, acurateþea în detalii a interpretãriiºi conexiunea impecabilã între sopranã ºi restulpersonajelor demonstreazã puternicul simþartistic “multifaþetat” al interpretei.

2299




opera

Resorturile ascunse ale atitudinii misogine. Femeia ca “obiect” educabil în musical-ulMy Fair Lady

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz

"

3300




Singurul aspect al rolului care ar trebui,poate, îmbunãtãþit, ar fi ilustrarea transformãriipersonajului într-o femeie de societate în actulal II-lea. Impresia lãsatã de acest ultim act artrebui sã contrasteze mult mai puternic cuimaginea ignoranþei din primul act, însã soprananu reuºeºte sã redea pe deplin aceastã diferenþã.I-a lipsit parcã o atitudine, o trãire veridicã caresã oglindeascã în primul rând starea dedemnitate, de rafinament a unei femei caredevine pe deplin educatã.

Aspectul muzical al rolului, deºi este întrecutde cel actoricesc rãmâne ºi el unul extrem deimportant. Compozitorul exclude încã de laînceput celebrele acute, atribuind rolului unregistru mediu, comod, cu o scriiturã liricã cenu presupune nici un fel de ”provocãri” vocale.Evoluþia personajului nu este realizatã doar dinoptica unei atitudini pur scenic-dramatice,teatrale: dacã la început cântul ducea mai multînspre þipãt sau un vorbit rãstit, actul al doileaînfãþiºeazã deschiderea unei voci lirice ample,calde ºi cristaline. M-a impresionat, poate, maimult, modul în care soprana a generat“personalitatea vocalã” a personajului. Acelecâteva note mai înalte din al doilea act au fostcurate, puternice, reflectând într-un mod veridictrãirile Elisei. Desigur, microfonul ºi-a spuscuvântul, însã timbrul cald al sopranei a stârnitadmiraþia ºi aplauzele publicului fãcând dindebutul ei în acest rol un adevãrat succes.

IIppoossttaazzaa bbããrrbbaattuulluuii cciivviilliizzaattoorr:: ppeerrssoonnaajjuullHHeennrryy HHiiggggiinnss - bbaarriittoonnuull CCrriissttiiaann HHooddrreeaa

Vocea baritonului Cristian Hodrea,principalul personaj masculin al musicalului, afost una perfectã pentru acest rol cu valenþelirice. Prezenþa scenicã a fost ºi ea un atuimportant al cântãreþului, întrucât a fost unaextrem de naturalã, fãrã cea mai micã urmã defalsitate sau superficialitate. Jocul scenic veridicl-a ajutat în construirea relaþiei dintre el ºi Elisa,în surprinderea contrastului tipologiilor umaneîntruchipate de cei doi cântãreþi, mai ales înprima parte. În prestaþia sa, baritonul nu a lãsatsã se vadã nici un fel de discrepanþã întrepartea vocalã ºi cea teatralã, el reuºind cusucces o uniformizare a unui rol deloc uºor. Unmoment ilustratv în aceastã direcþie a fost scenaa treia din primul act, din bibliotecã, unmoment liric, expresiv, revelator al calitãþilorvocale, dar mai ales al celor teatrale. Conformscriiturii lucrãrii ºi precum am precizat ºi încazul sopranei, linia melodicã nu este unaînaltã, ci una medie, fãrã acute ºi nu determinãprovocãri de ordin vocal. Astfel, pentru caîntregul rol sã fie un succes, vocea caldã ºiputernicã, bine impostatã ºi timbratã a solistuluiare nevoie de o foarte atentã ºi delicatãnuanþare a evoluþiei prin prisma jocului scenic.Deºi acest aspect i-a reuºit într-o mare partebaritonului, unele momente ar fi putut fi maiatent construite: prea mult timp atitudineaacestuia faþã de Elisa a rãmas neschimbatã dinpunct de vedere al jocului scenic, în timp celibretul sugera o nouã etapã în desfãºurareaatitudinii, precum ºi a relaþiei ca întreg. Aº fisimþit nevoia sã vãd exploratã o paletã mailargã a emoþilor, mai atent nuanþatã, însã nutrebuie sã uitãm, totuºi, cã interpreþii nu suntactori profesioniºti. Cristian Hordea s-a ridicatla înãlþinea impusã de un rol cu totul diferitfaþã de cele în care a mai cântat, un rol caresurprinde înainte de toate partea umanã apersonajului.

PPeerrssoonnaajjuull CCoolloonneelluull PPiicckkeerriinngg - bbaassuull PPeettrreeBBuurrccãã

Basul Petre Burcã este, poate, cântãreþul cucel mai bine dezvoltat simþ teatral din întreagacomunitate a operei ºi afirm acest lucru dupãce l-am vãzut în roluri comice din opere precumCenuºãreasa ºi Bãrbierul din Sevilia deGioachino Rossini ºi Liliacul de Johann Strauss-fiul. Nu de puþine ori performanþele saleteatrale bine gândite au stârnit râsul publiculuiîn momentele-cheie ale libretului. RolulColonelului Pickering nu este însã la acelaºinivel al comicului cu cele amintite mai sus, daram admirat tocmai aceastã capacitate a basuluide a-ºi doza talentul nativ ºi de a nu oferi maimult decât este nevoie, pentru cã nu de puþineori artiºtii îºi folosesc pãrþile lor cele mai bunesi acolo unde acestea nu sunt necesare înproporþia în care ele sunt dãruite. Partea vocalãa rolului a fost ºi ea una bine pusã la punct,atent studiatã ºi rezolvatã, deºi nu a fost extremde extinsã. Au fost numeroase momente în carebasul cu baritonul ºi cu soprana au alcãtuit untrio, momente în care fiecare a reuºit conturareaunui personaj cu sisteme de valori ºi credinþediferite de a celorlalþi, reliefând concomitentcaractere umane diferite. Pot sã afirm cã poatetocmai acest aspect mi-a plãcut cel mai mult laacest spectacol: universul unui personaj nu estelimitat la partitura sa, ci este, practic, ununivers nelimitat pe care fiecare artist îlexploreazã urmând direcþia propriului sãutalent. Dispare rigiditatea tipologiei personajuluidin opera romanticã, fiecare artist având aiciºansa sã îºi exprime cu adevãrat ºi într-un modcât mai original talentul.

CCaavvaallccaaddaa ppeerrssoonnaajjeelloorr sseeccuunnddaarree - nneecceessaarruulluunneeii îînnccaaddrrããrrii ppeerrffeeccttee aa ppeerrssoonnaajjeelloorr pprriinncciippaallee

Alfred Doolittle, tatãl Elisei a fost interpretatde basul Simonfi Sandor. Experienþa solistuluieste cât se poate de vizibilã în conturarea unuipersonaj exponent al pãturii sociale ”de jos”, unpersonaj cu o traiectorie rigidã, care nu prezintãnici un fel de evoluþie, ci mai degrabã odatã ceatinge un confort financiar, realizeazã oinvoluþie. Prestaþia artisticã a solistului a fost înabsolutã concordanþã cu tipologia umanãintenþionatã de compozitor ºi anume cea a unuibeþiv care pentru suma potrivitã de bani ºi-arvinde fata. Vocea de bas l-a ajutat mult pecântãreþ sã redea alura unei persoane grosiere,iar jocul pe cea a unei persoane totaldezechilibrate.

Deºi ªtefania Barz este sopranã, în urmã cucâþiva ani a trecut la repertoriul demezzosopranã, iar de atunci nu mai apare pescenã atât de des precum obiºnuia. Din rolurilesale actuale, cele mai importante sunt Suzukidin opera Madama Butterfly de GiacomoPuccini ºi zeiþa Venus din opereta Orfeu îninfern de Jacques Offenbach. Rolul DoamneiHiggins din musicalul My Fair Lady este un rolsecundar, însã unul important în desfãºurareaacþiunii. Partea muzicalã este destul de redusã,cea teatralã predominând în alcãtuireapersonajului care este un fel de ”mediator” întreElisa ºi profesorul Higgins ºi implicit între celedouã clase sociale. Prezenþa scenicã a fost unarafinatã ºi caldã în concordanþã cu personajulinterpretat, talentul actoricesc al acesteia fiindevident mai ales prin naturaleþea afiºatã.

Este caracteristic acestui stil o ”abundenþã”de personaje secundare: singura voce de tenordin spectacol a fost cea a invitatului Samuel

Druhora a cãrui voce liricã a întruchipatîntocmai tipologia bãrbatului ”aerian”. ElenaPotopea a fost personajul Mrs. Eynsdord-hill,Liliana Neciu - personajul Mrs. Pearce, iar RaduPintea - personajul Jamie. În alte roluri au maicântat coriºti ai operei precum: Maria Filip,Daniela Tricu, Ioana Dan, Oana Setriuc, IonStanciu ºi Varga Janos.

Spuneam mai devreme cã mi-a plãcut multcum au fost construite relaþiile dintre personaje,iar în acest sens cel mai elocvent exemplu esterelaþia Elisei cu profesorul de foneticã HenryHiggins. Încã de la început se observãapartenenþa acestora la douã medii sociale totaldiferite ºi atitudinea ridiculizantã a bãrbatuluiasupra statutului ºi a comportamentului Elisei.Situaþia, foarte bine surprinsã în jocul scenic albaritonului va rãmâne aºa pânã aproape de finalcând din ridiculitate se naºte admiraþia pentrunoua femeie care devine Elisa. Nu mai puþin mi-a plãcut ºi potrivirea scenicã a baritonuluiCristian Hordea cu basul Petre Burcã, reliefareaa douã douã caractere asemãnãtoare ºi totuºiuºor diferite apaþinând aceluiaºi mediu social.

IIrreezziissttiibbiillaa ssaavvooaarree aa ggeennuurriilloorr ““îînnssooþþiittooaarree””......O comparaþie între opera romanticã ºi acest

gen, cel al musicalului este necesarã nu doar dinprisma muzicii, ci ºi prin prisma mesajuluitransmis. Opera analizeazã mult mai vaganumite tipologii umane, ea explorând un idealal muzicii, un absolut al artei, în timp ce olucrare conceputã în genul de musical seîndreaptã spre ceva mai palpabil, spre o acþiunemai concentratã, care nu de puþine orisatirizeazã anumite caractere ºi comportamenteumane. Principiul contrastului ºi cel al evoluþieisunt extrem de bine surprinse în My Fair Lady,iar fiecare dintre personaje are rolul ºi locul sãuîn comunitatea creatã de compozitor. Viziuneaeste aici mult mai apropiatã de realitate faþã deviziunea prezentatã în operã (cel puþin în cearomanticã), fapt pentru care publicul se simtemai apropiat de acþiunea scenicã, mai familiarfaþã de imaginea prezentatã, dar ºi de modul eide realizare într-o cheie mult mai realistã.

Greutatea rolurilor în aceastã lucrare nurezidã în dificultatea muzicalã a partiturii, ci înextensia acesteia. Alãturarea muzicii cu teatrulcreeazã, din perspectiva publicului, o imaginemult mai dimanicã, mai vie, mai atrãgãtoaredecât cea creatã de o operã obiºnuitã, însã doarcu condiþia ca soliºtii-cântãreþi sã reuºeascã întotalitate sã prezinte un joc scenic cât maiveridic ºi cât mai natural. Se mai adaugã aici ºicapacitatea de rezistenþã fizicã a soliºtilorîntrucât în cele trei ore ºi jumãtate alespectacolului a fost o singurã pauzã. Mã bucurenorm sã vãd cã avem la Opera din Clujmuzicieni orientaþi nu doar într-o singurãipostazã, ci în mai multe, oameni care suntcapabili sã contribuie la realizarea spectacolelornu doar de operã, ci ºi de operetã ºi musical.Sper ca în viitorul apropiat sã vedem cât maimulte astfel de spectacole întrucât anume acestegenuri “secundare” aduc un suflu nou, carerelevã o diversitate artisticã pe care opereleromantice, cel puþin la noi în þarã, nu o potatinge. Sfârºitul lunii martie va aduce premieraoperetei Vãduva Veselã de Franz Lehar.

!

"

Un dezmãþ vicios, excesiv, deºucheat,deznãdãjduit în cele din urmã, subumbra cinicã a Istoriei, ni se înfãþiºeazã

în Cabaret de Joe Masteroff, noua premierã aTeatrului German de Stat din Timiºoara, înregia ºi coregrafia lui Rãzvan Mazilu.

Textul lui Masteroff are o istorie destul de„broadwayanã”: el se bazeazã pe o piesã din1951, I am a camera, a lui John van Drutten,adaptare a unei nuvele din 1939 a luiChristopher Isherwood, Goodbye to Berlin.Musicalul realizat în 1966 pe Broadway adevenit un uriaº succes, fiind ecranizat în 1972,cu Liza Minnelli ºi Michael York în douã rolurimemorabile.

Subiectul e plasat în 1931, în vremeaRepublicii de la Weimar, când ascensiuneanazismului se ghicea deja în Germania. DarCabaret nu este o „piesã istoricã”, ci o privireasupra ultimelor zile ale „anilor nebuni” dintrecele douã rãzboaie mondiale prin viaþa de zi cuzi a oamenilor, de la soliste de cabaret la damede ºantan, de la burghezi respectabili – dar ºi

toleranþi – la marinari dornici de câte o noapteeroticã, totul în atmosfera „decadentã” (dupãpãrerea radicalilor de dreapta) a cabaretului KitKat din Berlin.

În jurul acestui local unde vedetã e foartetânãra Sally Bowles se înnoadã ºi deznoadãpoveºti de dragoste, relaþii, interacþiuni,întâmplãri amuzante, groteºti, dureroase, alcãror martor e turistul american Cliff Bradshaw.Nu mai detaliez intriga, altminteri foartecoerent-narativã ºi rezumabilã, pentru cã ceparticularizeazã spectacolul lui Rãzvan Mazilu eperspectiva sa specialã ºi dinamica sa originalã.

Cabaret devine astfel un spectacol construitîn cheie metaforicã, dar cinicã, nu poeticã, deun ludic tãios, dar nu lipsit de inflexiuniemoþionante, în care protagoniºtii sunt la unmoment dat fantoºele propriilor vieþi, niºtemarionete delabrate, manipulate de frisoaneleIstoriei. Un erotism „pervers”, brutal, dominãunele secvenþe, pe când altele au parfumulînduioºãtor al poveºtilor de dragoste romantice.

Rãzvan Mazilu a calibrat impecabil acest

Gheorghe Ucenescu are meritul de a fisingurul autor al melodiei actualului imnDeºteaptã-te, române!; însemnarea fãcutã

în manuscrisul sãu, Cartea de cântãri, cu note desaltichie scrise, fiind edificatoare (GheorgheUcenescu - student al domnului Anton Pann, la1852). Autorul melodiei imnului mai consemna înacelaºi manuscris: „încã din anul 1844 subscrisul,aflându-mã învãþãtor ºi cantor la Biserica Sf.Treime de Pe Tocile”.

Poetul Andrei Mureºianu a cunoscut melodiade la Ucenescu ºi apoi a creat versurile poeziei,dupã cum reiese din document: „cãuta o melodiedupã care sã compunã un sonet”.

În numãrul 25 al revistei braºovene „Foaiepentru minte, inimã ºi literaturã” din 21 iunie1848, întemeiatã ºi editatã de George Bariþiu,apãrea poezia Un Rãsunet, sub semnãtura poetu-lui Andrei Mureºianu, devenitã Deºteaptã-te,române!, dupã ce Gheorghe Ucenescu a între-pãtruns melodia unuia dintre cele mai popularecântece care circulau în Transilvania cu versurilepoetului.

De remarcat este faptul cã „sonetul” luiAndrei Mureºianu apãrea în aceeaºi publicaþie, lanumai patru numere dupã poezia Cãtre români alui Vasile Alecsandri, devenitã DeºteptareaRomâniei. Dupã ce poezia Un Rãsunet - cu 11strofe - a fost publicatã în revista lui GeorgeBariþiu, s-a bucurat de la început, ca ºi cântecul,de mare popularitate, în schimb paternitateamelodiei nu a preocupat pe nici un contemporan.Textul poeziei avea sã fie copiat în numeroasemanuscrise de culegeri de folclor, fiind deci unadin dovezile popularitãþii de care s-a bucurat.

Niciunul din manuscrisele apãrute nuînsoþeºte textul poeziei de notaþii muzicale cuexcepþia celui semnat de Gheorghe Ucenescu; iatãdovada autenticitãþii autorului melodiei actualuluinostru imn naþional.

O altã mãrturie-document ce vine în sprijinullui Gheorghe Ucenescu reprezintã cuvintele deimportanþã autenticã ale cãrturarului ConstantinLacea, cã: „Numele acestui minunat protopsalt albisericii Sf. Nicolae din Braºov (n. r. GheorgheUcenescu) va rãmâne pe veci legat de zguduitorulimn naþional Deºteaptã-te Române al lui AndreiMureºianu”. Pe Andrei Mureºianu poezia l-a situatîn rândul celor dintâi poeþi români, iar peGheorghe Ucenescu l-a legat sufleteºte de momen-tul întrepãtrunderii între melodia cântecului delargã circulaþie naþionalã, ce-i aparþinea, ºi ver-surile poetului braºovean. În Istoria literaturiiromâne, Aron Densuºianu, încântat de fru-museþea versurilor, apreciazã poezia lui AndreiMureºianu superioarã celei scrise, tot în aceeaºiperioadã, de Vasile Alecsandri sub titlulDeºteptarea României. Un motiv în plus de fru-museþe ºi admiraþie pentru textul poeziei luiMureºianu este ºi „replica” lui Titu Maiorescu,precizând cã „Andrei Mureºianu a scris multe ver-suri, dar a fãcut o singurã poezie, Deºteaptã-teRomâne”. Poezia publicatã în anul 1848 a fostcreatã în conjunctura pregãtirii momentului înãlþã-tor al întâlnirii, la Braºov, cu revoluþionarii de laBlaj: Nicolae Bãlcescu, Ion Brãtianu, DarieMagheru, Cezar Bolliac º.a. Prin aceasta, poeziacapãtã superioritate ºi frumuseþe. Odatã ce a fosttranspusã pe muzicã de cãtre Gheorghe Ucenescu,devenind imn naþional, capãtã sensibilitate, forþã

ºi farmec. Melodia a fost inclusã de IacobMureºianu în Mic purpuriu românesc publicat înfoaia sa muzicalã „Musa Românã” din anul 1888.Mulþi compozitori au armonizat melodia acestuiimn, cum ar fi: G. Musicescu, D.G.Chiriac,George Dima ºi alþii. La Alba Iulia, în decembrie1918, s-a prezentat varianta lui George Dima, darºi el lasã mai multe aranjamente corale – ale aces-tui imn – pentru 2 ºi 3 voci egale, pentru cormixt ºi pentru cor bãrbãtesc.

De la Revoluþia din 1989, Deºteaptã-te,române! avea sã devinã Imnul naþional alRomâniei.

De menþionat este ºi faptul cã numeroaselemãrturii concludente ºi deosebit de semnificative– consemnate mai sus – dovedesc paternitateaimnului, pe versurile lui Andrei Mureºianu ºimuzica lui Gheorghe Ucenescu, iar sediul delansare a imnului, Scheii Braºovului; prin hotãrâreguvernamentalã s-a atribuit muzica lui AntonPann ºi sediul de lansare a imnului RâmnicuVâlcea. Este lãudabilã iniþiativa competentã ºiautoritarã a Fundaþiei Primei ªcoli Româneºti, abisericii Sf. Nicolae din Scheii Braºovului, prinpreºedintele acesteia Vasile Oltean ºi a celorlalþimembri ºi colaboratori, de a fi organizat sim-pozionul ºi conferinþa de presã din 7 august1998, pentru a se face luminã ºi a se intra pefãgaºul real ºi normal al lucrurilor, clarificându-sepentru toþi, ºi oficializându-se în acelaºi timppaternitatea melodiei imnului Deºteaptã-te,române!, ce îi revine de fapt ºi de drept luiGheorghe Ucenescu.

În cei aproape 160 de ani de la publicareaimnului care a marcat evenimentul revoluþionarde la 1848, interpretarea sa de-a lungul anilor afost ºi rãmâne pânã în zilele noastre un adevãratcântec patriotic pentru toþi românii.

Braºov, 6 februarie 2014

!


Gheorghe Ucenescu ºi imnulDeºteaptã-te, române!

Paul Stegaru

muzica

"

teatru

Cabaretul apocalipticClaudiu Groza

Cabaret

3322




ansamblu, cu concursul unei echipe de top.Atuurile acestei producþii cu Cabaret suntingeniozitatea concepþiei coregrafic-regizorale ºiforþa de sugestie a interpretãrii, alãturi de unancadrament muzical profesionist ºi oscenografie eficientã, însã cu semnificaþiifundamentale pentru semantica spectacolului.

Bogãþia de sensuri e prezentã în mai fiecarescenã, de la cea de „prezentare” a lui SallyBowles (Daniela Török, care a fãcut un rol dezile mari, cu un excelent parcurs muzical, foartenaturalã), înconjuratã de dansatoare costumateîn cãlugãriþe, la cea a marinarului în pieleagoalã care fuge de „scandalizarea” burghezã agazdei amantei sale (jucat de Richard Hladik cuo „maimuþeascã” agilitate) ºi pânã la – ca sãschimbãm registrul – momentele „narative” aleiubirii înfiripate între vârstnica domniºoarãSchneider, proprietara casei, ºi domnul Schultz,vânzãtor de fructe (Ida Jarcsek-Gaza ºi ChristianBormann au redat cu un realism „vintage” de

mare frumuseþe relaþia celor douã personaje) –clipa de firesc a unui univers pe cale sã sedestructureze, cãci dl Schultz e evreu, iar„patrioþii” vegheazã. Într-o notã contrapuncticãse dezvoltã evoluþia lui Georg Peetz, un straniu„maestru de ceremonii” care coordoneazãintriga cu o satisfãcutã rãcealã, ºtiindu-i parcãde la început deznodãmântul, iar melodia Ziuade mâine va fi a mea potenþeazã în registrugrav ceea ce în cheie parodicã sugereazã scenaofiþerului nazist care îl batjocoreºteonomatopeic pe bietul evreu – or, Peetz ºi-ademonstrat în game diverse disponibilitatea, cuaceeaºi versatilitate perfect controlatã. RaduVulpe, Tatiana Sessler, Olga Török, SilviaTörök, Anne-Marie Waldeck, CristinaRomândaºu, Suzana Vrânceanu, Horia Sãvescu,Franz Kattesch ºi Aljoscha Cobeþ completeazãlista distribuþiei, unii în roluri duble/triple,fiecare cu momente de reþinut, fie coregrafice,fie muzicale, într-un efort de grup care dã forþaacestui spectacol deloc comun. Conducerea

muzicalã a lui Peter Oschanitzky – cuinstrumentiºtii transformaþi în actori uneori – ºiscenografia amplã a lui Dragoº Buhagiar, alecãrui costume surprind perfect nota decadent-pãpuºereascã a concepþiei regizorale, închidcercul magic al acestei producþii.

Existã multe alte scene memorabile în acestspectacol care amuzã enorm, dar emoþioneazãpânã la lacrimi, cu acel uimitor final spectral, încare eroii devin „robii Istoriei”, iar glamourul„anilor nebuni” dispare iremediabil, cu estrada-poartã ridicându-se în urma lor.

Cabaret e un spectacol vital ºi elegiac, frivolºi profund, un portret suprarealist al excesului ºitraumelor. E ca o prãjiturã comemorativã, de acãrui dulceaþã te bucuri, dar mereu cu un gândla cei în memoria cãrora ai primit-o.

!

99 ppeennttrruu CClluujj.. NNoommiinnaalliizzããrriillee llaaPPrreemmiiiillee UUNNIITTEERR 22001144

Uniunea Teatralã din România anunþã cã aXXII-a ediþie a Galei Premiilor UNITER va avealoc luni, 28 aprilie, la Palatul Culturii din Târgu-Mureº.

Conform statutului Uniunii Teatrale dinRomânia, Senatul UNITER acordã în cadrul GaleiPremiilor UNITER premiul de excelenþã, premiilepentru întreaga activitate ºi premiile speciale.

Pe baza propunerilor primite din parteateatrelor ºi a propunerilor membrilor SenatuluiUNITER, în ºedinþa din data de 3.03.2014,Senatul a acordat urmãtoarele premii:

Premiul de excelenþã: VViiccttoorr RReebbeennggiiuucc;;

Premiul pentru întreaga activitate: aaccttoorruull PPeettrruuCCiiuubboottaarruu,, aaccttrriiþþaa VViirrggiinniiaa IIttttaa MMaarrccuu,, rreeggiizzoorruullMMiihhaaii MMããnniiuuþþiiuu,, sscceennooggrraaffaa AAnnccaa PPââssllaarruu,, ccrriittiiccuullººii iissttoorriiccuull tteeaattrraall ZZeennoo FFooddoorr..

Premii speciale:

1. Premiul special jurnalistei ºi traducãtoareiRRaalluuccaa RRããdduulleessccuu, pentru contribuþia la redimen-sionarea într-un discurs contemporan a unei cãrþifundamentale pentru practica ºi teoria teatralã: KS Stanislavski, Munca actorului cu sine însuºi;2. Premiul special pentru teatru-dans: AAnnddrreeeeiiGGaavvrriilliiuu ºi lui ªªtteeffaann LLuuppuu pentru Zic-Zac,specta-col de teatru-dans de Andreea Gavriliu rezematãde ºtefan Lupu, cu Andreea Gavriliu, ºtefan Lupuºi Gabriel Costin;3. Premiul special pentru teatru-document:GGiiaanniinneeii CCããrrbbuunnaarriiuu, pentru spectacolul-studiuTipografic majuscul, coproducþie dramAcum ºiFestivalul Internaþional de Teatru de la Nitra,Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon.

Pentru a XXII-a ediþie a Galei PremiilorUNITER, juriul de nominalizãri a fost alcãtuit dincriticii de teatru Andreea Dumitru, Sebastian-vladPopa ºi Ionuþ Sociu.

Potrivit UNITER, nominalizãrile pentruaceastã ediþie a Galei Premiilor UNITER sunturmãtoarele:

CCeell mmaaii bbuunn ssppeeccttaaccooll::Hamlet de W. Shakespeare, regia László Bocsárdi,Teatrul „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe;

Maestrul ºi Margareta, dupã Mihail Bulgakov,regia Zoltán Balász, coproducþie Teatrul Naþional„Radu Stanca” Sibiu ºi Teatrul MaladypeBudapesta;Victor sau copiii la putere de Roger Vitrac, regiaSilviu Purcãrete, Teatrul Maghiar de Stat Cluj.

CCeell mmaaii bbuunn rreeggiizzoorr::Zoltán Balázs pentru spectacolul Maestrul ºiMargareta, Teatrul Naþional „Radu Stanca” Sibiu;László Bocsárdi pentru spectacolul Hamlet,Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe;Silviu Purcãrete pentru spectacolul Victor sauCopiii la putere, Teatrul Maghiar de Stat Cluj.

CCeell mmaaii bbuunn sscceennooggrraaff::József Bartha pentru scenografia spectacoluluiHamlet, Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe;Dragoº Buhagiar pentru scenografia spectacoluluiCe nemaipomenitã aiurealã, Teatrul Naþional Cluj;Velica Panduru ºi Zoltán Balázs pentruscenografia spectacolului Maestrul ºi Margareta,Teatrul Naþional „Radu Stanca” Sibiu.

CCeell mmaaii bbuunn aaccttoorr îînn rrooll pprriinncciippaall::László Mátray pentru rolul titular din spectacolulHamlet, Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe;Cornel Rãileanu pentru rolul Personajul din spec-tacolul Ce nemaipomenitã aiurealã, TeatrulNaþional Cluj;Marius Turdeanu pentru rolul Maestrul din spec-tacolul Maestrul ºi Margareta, Teatrul Naþional“Radu Stanca” Sibiu.

CCeeaa mmaaii bbuunnãã aaccttrriiþþãã îînn rrooll pprriinncciippaall::Alexandra Fasolã pentru rolul titular din specta-colul Yentl, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureºti;Mariana Mihu pentru rolul Woland din specta-colul Maestrul ºi Margareta, Teatrul Naþional„Radu Stanca” Sibiu;Rodica Negrea pentru rolul titular din spectacolulMutter Courage, Teatrul Mic Bucureºti.

CCeell mmaaii bbuunn aaccttoorr îînn rrooll sseeccuunnddaarr::Zsolt Bogdán pentru rolul Charles Paumelle dinspectacolul Victor sau Copiii la putere, TeatrulMaghiar de Stat Cluj;Valer Dellakeza pentru rolul Tót din spectacolulFamilia Tót, Teatrul Naþional „Marin Sorescu”Craiova;Tibor Pálffy pentru rolul Claudius din spectacolulHamlet, Teatrul „Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe.

CCeeaa mmaaii bbuunnãã aaccttrriiþþãã îînn rrooll sseeccuunnddaarr::Csilla Albert pentru rolul Esther din spectacolulVictor sau Copiii la putere, Teatrul Maghiar deStat Cluj;Nicoleta Hâncu pentru rolul Elmire din specta-colul Tartuffe, Teatrul Metropolis Bucureºti;Romaniþa Ionescu pentru rolurile Mara, MamaMarei, Psiholog ºi Prezentator TV din spectacolulProfu’ de religie de Mihaela Michailov, TeatrulNaþional „Marin Sorescu” Craiova.

CCrriittiiccãã tteeaattrraallãã::Cristina ModreanuMircea MorariuIulia Popovici

TTeeaattrruu rraaddiiooffoonniicc::Aniþa Nandriº-Cudla, Amintiri din viaþã - AniþaNandriº-Cudla - 20 de ani în Siberia, regia artis-ticã Petru Hadârcã, producþie a Societãþii Românede Radiodifuziune;Belvedere de Ana-Maria Bamberger, adaptarearadiofonicã ºi regia artisticã Cezarina Udrescu,producþie a Societãþii Române de Radiodifuziune;Douã nuvele de Mihail Bulgakov: ªtergarul cucocoº ºi Beregata de oþel, dramatizarea radiofo-nicã ºi regia artisticã Diana Mihailopol, producþiea Societãþii Române de Radiodifuziune.

TTeeaattrruu TTVV::Hedda Gabler de H. Ibsen, regia artisticã DominicDembinski, producþie a Societãþii Române deTeleviziune;Efectul Genovese, de Alina Nelega, regia artisticãJon Gostin, producþie a Societãþii Române deTeleviziune;O noapte furtunoasã de I.L. Caragiale, regia artis-ticã Mihai Manolescu, producþie a SocietãþiiRomâne de Televiziune.

DDeebbuutt::Delu Lucaci pentru rolul Agnes din spectacolulPrãpãdul, Teatrul Naþional „Vasile Alecsandri” Iaºi;Lucia Mãrneanu ºi Leta Popescu pentru specta-colul Parallel, coproducþie GroundFloor Group ºiColectivA, Cluj-Napoca;Erwin ªimºensohn pentru regia spectacoluluiYentl, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureºti.

!

"

Nu mai sunt de multã vreme un „fan” Oscar,pentru cã sunt ani buni de când acestpremiu al industriei cinematografice

americane nu mai rãsplãteºte, decât cu rare excepþii,valoarea. De obicei, în calcul intrã cu totul ºi cutotul alþi factori: rentabilitatea, corectitudineapoliticã, filmele care nu pun niciun fel de problemeideologice sau (fals) morale etc., etc.; orice, maipuþin calitatea. Asta nu înseamnã cã nu sunt curiosce filme sunt recompensate cu celebra statuetã.Tocmai de aceea am mers sã vãd 12 ani de sclavie(12 Years a Slave, S.U.A. / Marea Britanie, 2013; r.Steve McQueen; cu: Chiwetel Ejiofor, MichaelFassbender, Brad Pitt), Oscarul 2014 pentru cel maibun film, abia dupã decernarea premiilor. Aºa cummã aºteptam din ce auzisem ºi spicuisem pe ici pecolo despre el, 12 ani... este filmul ideal pentru unjuriu precum cel al Oscarurilor. Povestea, bãnuiesc, eprea cunoscutã spre a mai intra în detalii. Vreau sãspun doar cã, dincolo de corectitudinea formalã(decoruri, costume, imagine, joc actoricescprofesionist etc.), 12 ani de sclavie are consistenþabenzilor desenate. Filmul nu construieºte o poveste,ºi nu mã refer la liniaritatea naraþiunii, ci semulþumeºte sã o ilustreze într-o succesiune detablouri, în sensul teatral al termenului, care suntsau (cel mai adesea) nu prea sunt legate între ele.Faptul cã este inspirat de o întâmplare realã (înainteaRãzboiului de secesiune, în 1840, Samuel Northop,negru american liber, este rãpit ºi vândut ca sclav;eliberat dupã 12 ani, publicã, în 1853, o carte în care

povesteºte întâmplãrile tragice prin care a trecut) nuajutã cu nimic.

Tot din realitate este inspirat ºi Eroiimonumentelor (The Monuments Men, S.U.A. /Germania, 2014; r. George Clooney). În timpul celuide al Doilea Rãzboi Mondial, în 1943 mai exact,Frank Stokes, istoric de artã american, organizeazãun grup de profesioniºti în domeniu – directori demuzee, arhitecþi, restauratori de opere de artã –,misiunea acestuia fiind de a salva, pe cât posibil,opere(le) de artã europene din mâna naziºtilor. ªi, înfinal, rezultatul este impresionant. Filmul estedecent, regizat cu acurateþe, are „glamour” ºi este„plãcut la vedere”. Nu lipseºte umorul ºi o uºoarãnuanþã melodramaticã ce puncteazã discret fundalulretro al acþiunii. De reþinut ºi distribuþia de primaclasã: George Clooney, Matt Damon, Bill Murray,John Goodman, Cate Blanchet, Bob Balaban, JeanDujardin. Chiar dacã nu este cel mai inspirat film alsãu, George Clooney îºi confirmã ºi cu acest Eroiimonumentelor talentul regizoral.

În ciuda faptului cã personajul narator estemoartea însãºi ºi cã în film se moare destul de mult,Hoþul de cãrþi (The Book Thief, S.U.A. / Germania,2013; r. Brian Percival) este un film mai degrabãstenic. În ajunul celui de al Doilea Rãzboi Mondial,Liesel, o fetiþã de zece-unsprezece ani ai cãrei pãrinþisunt arestaþi ºi închiºi pentru cã sunt comuniºti, estedatã spre adopþie unei familii dintr-un orãºel german.Aici Liesel va descoperi prietenia ºi dragostea

adolescentinã, dar ºi afecþiunea pãrinþilor adoptiviîntr-o fermecãtoare poveste cu tentã de basmmodern, în care tragedia ºi comedia se împletescrafinat, stârnind deopotrivã (ºi, uneori, deodatã)zâmbetul ºi lacrima spectatorului. ªi dacã e adevãratcã „manuscrisele nu ard”, nu mai puþin adevãrat esteºi faptul cã bibliotecile nu pot fi distruse chiar dacãsunt incendiate în piaþa publicã – aceasta ar fi „teza”Hoþului de cãrþi. Sophie Nelisse (Liesel) estefermecãtoare în ingenuitatea sa, iar Geoffrey Rush ºiEmily Watson (pãrinþii adoptivi) sunt parcã maiconvingãtori ca oricând.

!

Noul RoboCop nu e atît un remake alfilmului semnat de Paul Verhoeven, cît oaducere a temei cyborg-ului în prim-planul

discuþiilor actuale, printr-o adaptare a vechiului filmºi a personajului sãu central la necesitãþile ºi politicaacestor vremuri.

Anumite întîmplãri aflate în spatele realizãriiprimului RoboCop (1987) circumscriu aria sa deacþiune cinematograficã ºi socio-politicã. Întîmplareacare stã la baza naºterii filmului e o glumã întreprieteni. Edward Neumeier ºi Michael Miner(scenariºtii primului film) au trecut pe lîngã uncinematograf în care era difuzat Blade Runner.Neumeier l-a întrebat pe Miner ce se întîmplã înacel film. Cînd Miner i-a explicat cã e o poveste cuun om care vîneazã roboþi, Neumeier i-a spus cã arfi interesant sã facã un film în care un robotvîneazã oameni. Apoi, personajul central e dezvoltatpe baza unor eroi de benzi desenate de la fineleanilor ’70, Judge Dredd ºi Rom; primul e partedintr-o producþie britanicã, al doilea e un supererou al celor de la Marvel. În portretizarea societãþiiºi în modul în care e reprezentatã violenþa înRoboCop, influenþele comics sînt vizibile. De lapielea care explodeazã atunci cînd e strãpunsã deglonþ, la membre retezate, totul însoþit de sînge, demult sînge, într-un dans frenetic al unor persoanjeatît de polarizate încît prin gesturile lor frizeazãridicolul. E ca o replicã de serie B la Star Wars, cuun cyborg-contrapus lui Darth Vader, nu mult dupãînchiderea istoriei gîndite de George Lucas (Returnof the Jedi apare pe ecrane în 1983).

În acelaºi timp, tocmai aceastã lejeritate a

expunerii, tãria de caracter a personajelor (cei rãisînt nesimþit de nemiloºi), portretizarea acidã araportãrii corporatiste la mase, soluþia om-robot învederea ieºirii din crizã, o soluþie Vlad Þepeº carenu scapã de privirea ironicã a autorilor, aceste dateduc la canonizarea lui RoboCop (e parte dincolecþia Criterion, printre altele), unul dintre filmeleemblemã ale cinematografului independentamerican. Un film care pune pe masã cîteva dintemele importante ale postmodernitãþii – relaþia om-maºinã, ocuparea vîrfului piramidei sociale de cãtrecreatorii de software, proteizarea tehnicã a omului–, dar, totuºi, teme care trec greu prin straturile deumor ale filmului ºi prin timp pentru a lega odiscuþie serioasã astãzi.

Trecerea timpului oferã ºansa de afirmare nouluiRoboCop. Care preia cît se poate de serios temeleorginare. Condus de José Padilha, noul RoboCoprenunþã la satirã ºi devine un film de investigaþie (amodului în care e fãcutã politicã la cel mai înaltnivel). Dat fiind substratul discursiv anti-corporatistal filmului ºi poziþia sa anti-globalizare, RoboCop eun film cu atît mai interesant cu cît, la douãzeci ºiºapte de ani de la proiectul semnat de Verhoeven,producþia e susþinutã de douã mari studio-uriamericane, de Sony Pictures prin Columbia,subsidiara sa, ºi de MGM (care, prin cumpãrareaOrion Pictures la mijlocul anilor ’90, putem spunecã pãstoreºte drepturile asupra francizei).

Scenariul filmului este bine scris, momentele încare anumite idei sînt subliniate deranjant fiind rare.Un exemplu ar fi tãierea legãturii directe cusenatorul Dreyfus, în cadrul emisiunii þinute de Pat

Novak (Samuel Jackson), soluþie care face extremde evidentã implicarea media într-o anumitã laturãpoliticã prezentã pe ecran – dar clipele de acest gennu sînt o regulã. Utilizarea imaginilor generate decomputer ºi, în genere, recursul la efecte specialesînt doar un mijloc pentru o definire mai bunã aclimatului specific istoriei relatate. Astfel, în acestblockbuster, ideile rãmîn mai importante decîtexploziile, iar ideile pentru care militeazã RoboCopsînt mult mai apropiate de justiþia socialã imaginatãde John Rawls (în cadrul unui stat liberal, dar unulmoral, uman, care e necontentit pregãtit sã îºi aperecetãþenii în faþa posibilelor nedreptãþi pe care le potgenera dezechlibrele pieþelor), decît de valurile deînfumurare americanã globalã din 300,Transformers-urile secunde, Captain America sauCaptain Philips. Ceea ce înseamnã cã Hollywood-ul(post Lincoln) vine mai aproape de imagineaactualului Washington, decît de cea creionatã deGeorge W. Bush.

Personajele nu mai sînt atît de albe sau de negreprecum în filmele menþionate, în fiecare parte anaraþiunii actuale personajele acþioneazã precaut,conºtiente de implicaþiile pe care le pot aveadeciziile lor. Politicul e necontenit prezent, filmulpoartã în interior semnele unei dezbatericontractualiste între corporaþie, stat ºi cetãþeni, încare RoboCop este ajustat ºi reajustat încît sãcorespundã mai bine unei Justiþii care nu e legatã laochi, ci e înþeleaptã. Nimeni nu mai prosteºte penimeni atît de uºor (pentru un film de Hollywood,cel puþin), iar calitatea spectacolului cinematografice asiguratã ºi de modul în care judecata moralã eprezentã în spatele deciziilor personajelor.

Judecatã moralã care, uneori, e servitã cu uncomic excelent: RoboCop însuºi e un produs Madein China!

!

3333




RoboCop Lucian Maier

film

ForºpanIoan-Pavel Azap

Suta de lei aduce în discuþie tema succesului ºiinsuccesului a doi fraþi. Petru, un adolescentîntârziat, un „bãiat cuminte” ce pare derbedeu,

fuge de acasã dupã ce descoperã aspecte întunecatedin viaþa tatãlui sãu, un funcþionar la Poºtã. Fratelesãu, Andrei Pantea, un actor la modã ce pare fericit,îºi risipeºte talentul într-o existenþã sub semnulhuzurului. Metaforic, unul trece podul, iar celãlaltpreferã sã traverseze apa murdara, „curãþindu-se”.

Unul din secretele cel mai bine pãzite alecinematografiei româneºti de dinainte de 1990 esteSuta de lei a lui Mircea Sãucan. A lui Sãucan, pentrucã lui i s-au încredinþat ºi scenaristul (HoriaLovinescu), ºi autorii imaginii (operatorul GheorgheViorel Todan, scenograful ªtefan Mariþan, pictoriþa decostume Oltea Ionescu), ºi compozitorul (AnatolVieru), ºi interpreþii1 (Dan Nuþu, Ion Dichiseanu,Ileana Popovici, Violeta Andrei) ºi, nu în ultimulrând, unul din principalii producãtori (ConstantinRoateº), care a fãcut infarct ºi a murit atunci când s-adeclanºat scandalul monstru urmãtor terminãriifilmului. Aºa cum se mai gãseºte prin arhive, Suta delei (în varianta director’s cut) reprezintã, poate, celmai bine cinematografia româneascã de autor dinanii ’702. Referitor la receptarea stilului Sãucan,precizãrile fãcute de teoreticianul de cinema GeorgeLittera sunt cât se poate de pertinente. Pentru cãregizorul povesteºte folosindu-se de numai câtevaelemente, spectatorul este scos dintr-un fel decomoditate, din „obiºnuinþa de a privi doar

întâmplãrile, de a i se da totul de-a gata”. Apropiereade Suta de lei presupune o „familiarizare cu acest soide cinematograf bazat pe sincopãri, pe alunecãri despaþiu, pe translaþii temporale, un cinematograf carevorbeºte aluziv”, aratã Littera.

Nu este nimic de neînþeles în acest film „îngropatde viu” (Cãlin Cãliman), aºa cum nu era nimic„subversiv”, „prolix”, „elitist” în Meandre. A fostvorba, pur ºi simplu, de o lipsã pregnantã de aderarela tipul de cinema – foarte modern, experimental,deloc popular – propus de regizor. Pentru cã miza nue nici motivul furtului unei conserve de sardele dintr-o alimentarã ºi nici scopul alergãrii personajelor pecoclauri. Suta de lei propune un cinematograf aljocurilor secunde, al pendulãrii între „aparenþe” ºi„realitate”. Cine aºteaptã explicitãri ºi intrigi (aºa cumoferã, din plin, filmele „cu subiect” ºi cu mulþispectatori) va fi dezamãgit. Cine este dornic sãdesluºeascã limbajul audio-vizual din acest poemcinematografic pe tema indiferenþei se va bucura.

Bancnota de o sutã de lei din film, arãtaEcaterina Oproiu la premierã, este sinonimulindiferenþei. Cronica sa amesteca verzi ºi uscate,scoþând în evidenþã pretinsa „bizarerie” cultivatã deSãucan. Ori pricina realã de nedumerire (ºi deîntristare) nu este varianta de autor, a regizorului,care nu a vãzut lumina ecranului pânã în 1990, civersiunea trunchiatã arbitrar (niciodatã agreatã deregizor), adãugitã cu câteva secvenþe teziste ºimoralizatoare, cu o ilustraþie muzicalã decorativã (în

locul pregnantei ºi rãscolitoarei muzici originale a luiVieru) ºi, desigur, cu happy end. Accentul, în sus-pomenita recenzie, cade nu pe „gustul pentruautenticul transfigurat de un simþ poetic refractar ladulcegãrii” al lui Sãucan, ci pe dimensiunea„iraþionalã” ºi „bizarã” a Sutei de lei. Ca ºi cumautoarea cronicii (totodatã redactor-ºef al revisteiCinema, la acea datã) nu ar fi ºtiut nimic despreanvergura scandalului stârnit de acest film, despreforþa polifoniilor poetice din versiunea de autor.

Note:1. Ecaterina Oproiu remarcã interpretarea „ieºitã din

comun” a Ilenei Popovici: „replicile rostite cu ochii daþipeste cap, cuvintele acelea anticipate, subliniate, retezatede mutre ºi mutriþe, amestecul acela de candoare ºiinsolenþã, puterea de a recrea textul, adicã a crea impresiacã-ºi inventeazã replicile, cã-ºi pre-gândeºte vorbele”,„frazarea psihologicã, nu numai frazarea ortograficã”.Intrat în pielea personajului pânã la confundare, DanNuþu, ce „pare turnat pentru acest rol”, „a impus tipulunui adolescent dur, maliþios, extrem de reþinut în gesturiexterioare, deci nepitoresc, un dur ciudat, în fond un durîn aparenþã” ce ascunde „un fond de excesivãsensibilitate, sensibilitate care duce mereu în preajmasuferinþei”.

2. În anii ’70 au apãrut ºi alte câteva remarcabilefilme româneºti de autor: Nunta de piatrã, Duhulaurului, Zidul, Filip cel bun, Mere roºii, Cursa, Ilustratecu flori de câmp, Casa dintre câmpuri.

!

3344




Nymphomaniac / Nimfomana, ca întreg – chiardacã într-o variantã montatã de producãtori,cu acordul lui Lars von Trier de a-l edita, dar

fãrã ca regizorul sã fie în acord cu modul în care aratãfilmul în sãlile de cinema – se aºazã drept încercare(temerarã) de a scrie o interpretare (dialecticã,autoreferenþialã) a realitãþii occidentale, în latura sarealã, a faptelor istorice, ºi în cea culturalã. ªi, tocmaifiindcã e o prezentare a unui mod de a gîndi, relatareae expozitivã, didacticã, insistã pe anumite detalii ºi,uneori, devine paradoxalã.

Pînã la urmã, Nymphomaniac se dovedeºte a fi opoveste despre om, ca fiinþã corporalã mînatã devoinþa de putere. O fiinþã vãzutã la feminin, uncomplementar christic – un Christ cît se poate deuman, care luptã pentru o condiþie superioarã. Ocondiþie care e obþinutã nu printr-o negare a fizicului,a cerinþelor materiale, ci printr-o acceptare ºi oînþelegere a lor. Lucru pe care personajul lui Trier îlsemnificã în clipa în care îºi afirmã rãspicat identitatea(în faþa celor care cred cã dorinþa sexualã e oproblemã psihicã de þinut sub control cu orice preþ) –My name is Joe and I’m a nymphomaniac. Nouacondiþie (paradoxal, definitivatã – dar încã în lucru,dupã cum vedem în întîlnirea ultimã cu Jerome) evizibilã sub forma posibilitãþii lui Joe de a dispunedupã voie de sexualitatea sa – poate þine dorinþa sublacãt, sau se poate folosi de ea cît se poate de fizic(dupã cum vedem în secvenþa în care se apropie dedatornicul-pedofil în ultima parte a filmului) ºi, tottimpul, îi oferã cheile necesare decriptãrii sufletelorcelorlalþi. Chei-sub-formã-de-poveste, Decameron, 1001de nopþi, Sodoma lui Sade, dupã necesitãþi, totulfiltrat de propria piele.

Ori, în acest nou context, în care Joe deja ecapabilã sã transfere conþinutul învãþat, sã devinãmaestru (astfel oferã o altã imagine complementarã,

relaþiei homosexuale maestru-discipol din spaþiul elen),voinþa de putere primeºte ºi coordonate morale, cadatorie ce depãºeºte graniþa lui mea vulva. Datoriefaþã de celãlalt – aproapele de pe ecran, datorie faþã decititor (spectator) – cãruia îi împãrtãºeºte istoria sa ºiînvãþãmintele aferente (chestionînd ºi normeletrasmiterii mesajului, comunicarea ecran-spectator),datorie faþã de sine (ca nevoie de auto-cunoaºtere), unsine care nu mai poate accepta orice, indiferent cãriscã sã stopeze cursul comunicãrii artistice. La urmã,în gestul final al lui Joe, e ucis glodul sexual existentpe ecrane, mici sau mari, publicitare sau instituþionale.ªi, în acelaºi timp, von Trier spune foarte clar ºi faptulcã tumultul sexual e motorul demersurilor artistice.Însã un tumult sublimat, nu un tumult-porno-socialafiºat pînã în mãduva sufletului, dupã cum vedem înaceeaºi secvenþã finalã, în gestul lui Seligman.

ªi, cumva, gestul final de pe ecran ºi ceea ce arputea însemna el în interiorul peliculei ºi prinraportare la societate, pun un semn de întrebareimportant pe acþiunile mimetice ale criticilor de filmdin Occident (Danemarca, Ungaria), care s-aufotografiat ºi ºi-au montat chipurile în colaje similarecelui care a fost folosit în campania de promovare afilmului – cel care prezintã o ipostazã orgasmicã aactorilor prezenþi pe ecran. Un gest ironic, al lui vonTrier, care nici nu îºi duce personajele în direcþiarespectivã, un anti-jurnal a ceea ce înseamnã proiectulsãu ºi, din nou, un mod de a chestiona raportareapublicului la actul artistic.

Pe ecran, aceastã chestionare e prezentã în specialîn apropierea de ultimul capitol al filmului, cînd ediscutatã de cãtre personaje problema petei de peperete, care e interpretatã în mod diferit, dupã unghiuldin care priveºte fiecare. Oricare unghi are în sine datecare par (cît de cît) coerente, însã doar una dintre cãileposibile e acceptatã de cei doi interlocutori de pe

ecran. Cea în care pata e, mai degrabã, pistolul luiJames Bond. Din perspectiva corespondenþei întrelimbaj ºi realitate, pata respectivã numai pistol nu e.Dincolo de ordinea simbolicã în care e încadratãimaginea respectivã, în aºa fel încît povestea sãcontinue în cea mai bunã formã ºi sub cele mai buneformule posibile, e numai o patã. Mai clar decîtoriunde altundeva în creaþia sa – apropo de afirmaþiade la Cannes, cã poate înþelege ce a urmãrit Hitler, cãpoate înþelege raþionamentele lui Hitler (ceea ce nuînseamnã automat cã le ºi susþine!), – von Triersemnaleazã diferenþa existentã între gînd ºi acþiune,între ceea ce mintea poate percepe ºi înþelege ºi ceeace aceasta din urmã ajunge sã coordoneze (prinintermediul limbajului) ca acþiune realã.

ªi atunci, la fel, pentru spectator, mai tare decîtoriunde altundeva în cinematografia lui von Trier,poate fi dureroasã afirmaþia pe care (ºi-)o adreseazãconstant cele douã personaje – cã oricum nicicare nuînþelege nimic din ceea ce spune celãlalt. Cam aºa staulucrurile ºi cu noi, prinºi în propriul unghi de vedere,mãrginindu-ne în gînduri care, odatã raportate lasituaþiile celorlalþi, la modul lor de gîndire ºi deacþiune, devin judecãþi-cliºeu, capcane pe care minteaºi le instituie singurã (treabã cu atît mai clarã aici,unde filmul acesta primeºte – iniþial – interdicþia de afi arãtat în public).

O reinterpretare a moralei lui Kant (problemadatoriei) în epoca post-Nietzsche, cu articulãrilingvistice în care academismul ºi senzaþionalismul seîmbrãþiºeazã într-o lecþie autoreferenþialã. Breaking theWaves, responsabilitatea în familie (cu o trecere prinsecvenþa care deschide Antichrist), miºcãrile anarhistecontemporane, nelegiuire, creºtinism, diferenþã,suferinþã ºi împlinire.

!

Nimfomana vol. 2 - ÎmpãcareLucian Maier

Polifonii poetice: 100 de leiMarian Sorin Rãdulescu

În urmã cu câtva timp, într-unul din numereleacestei reviste vã povesteam despreneorealismul italian. A fost un curent

cinematografic al anilor ’50, cu un deosebitcaracter polemic ºi care punea un accentconsiderabil pe dezvãluirile social-politice,renunþând la pitoresc în favoarea unei imaginicrude de reconstituire a mizeriei de dupã rãzboi.Nu pot sã uit imaginile insolite din filmeleitalieneºti pe care le-am vãzut în anii studenþiei:case dãrãpãnate, scãri întunecoase ºi odãisupraaglomerate cu mobilier uzat, o lume lalimita subzistenþei, consumându-ºi necazurilecotidiene.

În fine, este cert cã dupã o primã etapã detemerarã afirmare, filmul neorealist italian intrãîntr-o fazã de derutã. Spectatorul italian care toc-mai ieºise dintr-un rãzboi mondial ºi încerca sã-ºioblojeascã rãnile ºi sã-ºi rezolve problemele, înce-puse sã se sature de cliºeele neorealiste, deºinimeni nu-i contesta pe corifeii neorealismului,Antonioni, Rosselini sau Fellini, aºa cã cine-matografia italianã a început sã cam lase în urmãtemele patetice în care era prinsã o întreagã colec-tivitate ºi ºi-a îndreptat atenþia asupra unorsubiecte noi, de facturã mai restrânsã, mai intimã.

Un exemplu ar fi Antonioni, care începuse sãfie obsedat de comunicarea în dragoste sau deîngheþarea sentimentelor, de neputinþa omului dea se acomoda unor cerinþe morale ieºite din nor-malitate, deruta însingurãrii. Acelaºi Antonioni aînceput sã vorbeascã în noile sale filme de fragili-tatea raporturilor umane sau de instabilitateamoralã. ,,Drama noastrã, a lumii de azi, este inco-municabilitatea”, spunea el. Personal, înclin sãcred cã povestea este extrem de actualã ºi astãzi,dar, mã rog, asta e o altã poveste…

Un alt regizor neorealist, Fellini, a început sãinvestigheze resursele umane în alunecarea spreinfern ºi posibilitãþile de revenire, relaþia dintrepedeapsã ºi cãinþã.

ªi uite aºa, dramele personale, interesul pentruindivid ºi nu pentru colectivitate încep sã aibe pri-oritate în cinematografie.

În acest nou climat cinematografic, a apãrut onouã generaþie de actori italieni ºi unul dinaceºtia, poate cel mai reprezentativ, a fost

Marcello Mastroianni. Din punctul meu devedere, Mastroianni a fost un actor cu un traseucinematografic foarte ciudat: debuteazã cu oimagine veritabilã de amant latin, ceva pe linia luiRudolph Valentino, dar, din fericire, treptat, sedovedeºte mult mai talentat ºi cu mai multeresurse actoriceºti decât predecesorii sãi. Astfel cãMastroianni, rãmâne întruchiparea la diferitevârste a bãrbatului italian ºi nimeni nu l-a prezen-tat mai bine decât el: cuceritor ºi egoist, extremde vorbãreþ ºi sentimental, extrovertit ºi poltron,generos ºi panglicar…

S-a nãscut în 1924 la Fontana-Liri, Italia. Afãcut studii universitare de artã dramaticã ºi s-aafirmat în compania teatralã a lui LuchinoVisconti. Prima apariþie pe ecran, în 1947, în fil-mul Mizerabilii. Au urmat încã aproximativ 80 defilme în 50 de ani de activitate! În 1952, filmulFetele din Piaþa Spaniei, cu Renato Salvatore,Lucia Bose ºi Eduardo de Fillipo, iar în 1954Cronica amanþilor sãraci, cu Antonella Lualdi.

Dar primul mare success al actorului va fi în1960, filmul La dolce vita în regia lui FedericoFellini, cu Anita Ekberg ºi Anouk Aime. Filmul nepoartã prin mediile intelectuale ºi mondene dinRoma ºi ne prezintã itinerariul unui ziarist prindiverse cercuri ale înaltei societãþi italiene, cãreiaîi surprinde preocupãrile ºi, mai ales, obsesiile ca-racteristice: goana dupã celebritate, dorinþa depublicitate, dar ºi amorurile efemere. Nu voi uitaniciodatã o secvenþã memorabilã din acest film:dansul senzualei Anita Ekberg în mijlocul uneifântâni arteziene, noaptea, urmãritã de carismati-cul Marcello, care, impasibil, va intra cu tot cucostumul sãu elegant în apa fântânii, alãturi deea!

Iatã ce spunea Fellini despre La dolce vita:“filmul meu nu se vrea a fi o denunþare, nici unbilanþ, nici mãcar o pledoarie pentru o anumitãcauzã. El ia temperature unei lumi bolnave,cuprinse de febrã. Dacã la început termometrularatã 40 de grade, la sfârºit indicã tot atâta.Nimic nu s-a schimbat. La dolce vita continuã!”.Ca ºi o curiozitate, filmul a fost considerat imoralde cãtre Oficiul Catolic, ceea ce nu a afectatimensul sãu success de public ºi de criticã! Notabene, la Festivalul de la Cannes obþine premiul

Palme d’Or.În anul 1961, un alt mare succes al lui

Mastroianni, filmul Noaptea, de MichelangeloAntonioni, cu Jean Moreau ºi Monica Vitti. Acestfilm face parte dintr-o trilogie aincomunicabilitãþii ºi a alienãrii, împreunã cuAventura ºi Eclipsa, filme care ne aratã derutaînsingurãrii, zorii fãrã soare, încercãrile uneorifatale de a arunca convenþionalismul în viaþasentimentalã.

Sã nu uitãm un lucru. Toate aceste filme alelui Mastroianni prezentate mai sus nu prea suntpe gustul publicului sofisticat de la festivalurileacelor ani, cum ar fi cel de la Cannes, dar sebucurã pe bunã dreptate de aprecierea entuziastãa specialiºtilor.

Urmeazã în 1962 Divorþ italian în regia luiPietro Germi, cu frumoasa Stefania Sandrelli. Esteprimul mare rol comic a actorului. Filmulvorbeºte în registru comic despre un subiect grav,divorþul – pe atunci imposibil în Italia –, o satirãferoce despre un baron sicilian care, pentru ascãpa de asiduitatea soþiei ºi pentru a se cãsãtoricu o tânãrã ºi frumoasã nepoatã, îºi împingeconsoarta în braþele unui amant ºi apoi o ucide!Când am vãzut acest film, îmi aduc aminte cã laun moment dat îl urmãream ca pe un filmpoliþist cãruia trebuia sã-i ghicesc nu asasinul, cimodul de operare al acestuia! Pânã la urmã,filmul nu e decât o mare farsã, pentru care a ºiluat premiul pentru cea mai bunã comedie laCannes.

În 1963, Federico Fellini îl distribuie în Opt ºijumãtate, alãturi de Claudia Cardinale ºi AnoukAime. Profund autobiografic, filmul reia o seriede teme ºi personaje tipic felliniene: cuplul înpragul despãrþirii, extravaganþele înaltei societãþi,biserica. Totul este vãzut prin prisma unui regizorîn panã de inspiraþie, Marcello Mastroianni, careîncearcã sã punã cap la cap diferite episoade aleexistenþei sale ºi sã le dea pânã la urmã ºi unsens. Da, ºtiu la ce vã gândiþi, e ceva careseamãnã cu o ºedinþã de psihanalizã... Filmul aluat un mare premiu la Moscova.

Urmeazã în 1970 Drama geloziei, cu MonicaVitti ºi, în 1975, regizorii Vitorio ºi Paolo Tavianniîl distribuie în Alonsanfan alãturi de Lea Massari.În 1982 este distribuit de cãtre Ettore Scola înfilmul istoric Noaptea de la Varennes în rolul –mi se pare firesc – lui Casanova. Apoi, în 1986,filmul Ginger ºi Fred al lui Federico Fellini carevorbeºte despre un bãtrân cuplu de dansatori,inspirat de inegalabilii Fred Astaire ºi GingerRogers.

Au mai fost o mulþime de interpretãri notabileale acestui mare actor. Sigur, s-ar putea scrie pagini întregi despre cele aproape 80 de filme alesale…

În decembrie 1996, mass media anunþamoartea actorului. Lãsa în urma sa regretele câtor-va femei care au fost alãturi de el ºi l-au iubit maimult sau mai puþin, mulþi prieteni cu care a lucratzeci de ani pe platourile de filmare sau pe sceneleunor teatre ºi, mai ales, o mulþime de roluri încare “imaginarul se îmbinã cu realitatea, tragiculcu bufoneria, credinþa cu blasfemia, într-o sara-bandã de imagini de un copleºitor impact”.

Pentru Marcello, viaþa a fost “un platou de fil-mare, platoul de filmare un circ, circul un car-naval ºi întreaga lui existenþã – un spectacol dedimensiuni cosmice”.

!

3355




Marcello Mastroianni - Unamore eterno…

remember cinematografic

Ioan Meghea

Marcello Mastroianni în La dolce vita

3366



din lirica universalã

James K. Baxter 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XXII) 3

cãrþi în actualitate

Adriana Dana Listeº Pop Capra democraþiei,

marele dinozaur al comunismului ºi procesul tranziþiei

postdecembriste 4

Gheorghe Secheºan Dimensiunea iubirii 4

Mircea Muthu O autobiografie liricã 5

Mihai Antonescu Din pricinã de dor de noi, cocorii nu

mai pleacã 5

Iulia Rãdac Poezia ca alteritate a fiinþei 6

Dorel Cosma Eseuri mito-istorice 6

comentarii

Ioan Negru "...ºi acum trag cu ochiul de dupã file la

dumneavoastrã" 7

ªtefan Manasia Psalmii pentru Petra 8

poezia

Dumitru Fânãþeanu 9

Maria Timuc 10

parodia la tribunã

Lucian Perþa Dumitru Fânãþeanu 10

proza

Puºi Dinulescu Douã povestiri 11

Lucian Pop Groapa smãlþuitã 12

interviu

de vorbã cu dr. Cãlin Georgescu "În politica

româneascã lipseºte harta viitorului" (I) 14

eseu

Vistian Goia Conflictul dintre generaþii 16

politica zilei

Petru Romoºan Despre Bucureºti, cu sarcasm 19

opinii

Aurel Sasu Înaltul 19

diagnoze

Andrei Marga Istorizarea creºtinismului la von

Harnack 20

filosofie

Remus Foltoº Douã aspecte ale soteriologiei lui

Constantin Noica 21

Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (VII)

Învãþãtori, xiloglosiºti ºi diplomaþie 22

efectul de searã

Robert Diculescu Cassavetes - Kerouac - Bepop (2) 25

istoria

Cristian-Claudiu Filip Amintiri din gulagul comunist 26

Vasile Mîrza Actualitatea monografiei Marea Neagrã a

lui Gheorghe I. Brãtianu (I) 28

opera

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz Resorturile ascunse

ale atitudinii misogine 29

muzica

Paul Stegaru Gheorghe Ucenescu ºi imnul

Deºteaptã-te, române! 31

teatru

Claudiu Groza Cabaretul apocaliptic 31

film

Lucian Maier RoboCop 33

Ioan-Pavel Azap Forºpan 33

Lucian Maier Nimfomana vol. 2 - Împãcare 34

Marian Sorin Rãdulescu Polifonii poetice: 100 de lei 34

remember cinematografic

Ioan Meghea Marcello Mastroianni - Un amore eterno…35

plastica

Petru Bejan Cu Atena-Elena Simionescu, printre semne

ºi cãrþi 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Cu Atena-Elena Simionescu,printre semne ºi cãrþi

Petru Bejan

Atena-Elena Simionescu Carte. Teorii subiective despre naturã, colografie

Pentru Atena-Elena Simionescu, actualulrector al Universitãþii de Arte ieºene, anii dinurmã au fost ocazia unor confirmãri ºi

reconfirmãri importante, atât în ordinearesponsabilitãþilor profesorale, cât ºi în cea aînfãþiºãrilor publice - dense ºi consistente. Preþ deaproape douã decenii, seriozitatea, discreþia ºiechilibrul au recomandat-o în mai toateîmprejurãrile - la catedrã, în atelierul de lucrusau în etalãrile artistice de pe mai multecontinente. Poate de aceea nu au ocolit-o nicirecunoaºterile instituþionale, nici reverenþelecritice, deopotrivã justificate.

Formatã la Institutul de Arte „Ion Andreescu”din Cluj-Napoca, în atmosfera universitarã aanilor `80, Atena Simionescu s-a îndatorat paide-ic profesorilor Feszt Ladislau ºi Ioan-HorvathBugnariu, recunoscuþi pentru meritele importanteîn domeniul graficii. Atentã la înnoirile occiden-tale, nu se putea eschiva background-ului culturalîntreþinut la acea vreme de structuralismulfrancez, cel care inflama bunã parte a producþi-ilor literare, filosofice ºi artistice de la noi. „Totuleste semn”, totul poate fi articulat în felul unuitext sau integrat acelor practici discursive înte-meiate nu pe construcþia de sensuri ºi semnifi-caþii precise, ci pe capriciul „diseminãrilor”aleatorii. O retoricã a scriiturii în maniera celeiexersate de Roland Barthes, bunãoarã, putea fisustrasã monopolului narativitãþii de facturã liter-arã ºi adaptatã oricãrui tip de limbaj expresiv.Conteazã nu atât înþelesul semnelor configurate,cât estetica „deconstrucþiei” practicate ori sugesti-

ile plurivoce ale acesteia. „Trans-textualismul” luiGérard Genette, teoriile acestuia legate de ima-nenþa ºi transcendenþa operei de artã (vizate înteza filosoficã de doctorat), dar ºi conceptul„operei deschise”, al lui Umberto Eco, par sãcreioneze fundalul speculativ care prefigureazãopþiunile tematice de prim-plan ale artistei ieºene.

Desenele, picturile, gravurile ºi „cãrþile-obiect”ale Atenei Simionescu pot fi citite ca vaste acu-mulãri de semne. Unele par dispuse aleatoriu,fãrã criteriu; altele iau formã de scrisori ambigu-izate, în care doar literele au rol indicial. Ele tri-mit spre un sens disimulat în „þesãtura” imaginii,îndãrãtul liniilor de fugã pe care eºti invitat sã leparcurgi cu privirea. „Ierbarele”, de pildã,„arhiveazã” ºi plante, dar ºi amintiri. „Memoriavegetalã” este fortificatã de o alta, subiectivã, ast-fel încât fiecare compoziþie „semioticã” poate fiocazia unor replieri nostalgice. Pentru autoare,lumea este desfãºuratã în manierã arborescentã,„rizomaticã”. Plantele, cu tulpinele, frunzele ºiflorile lor, devin piese ale unui limbaj care ne„amprenteazã” estetic. Nu existã detalii indife-rente; fiecare element al creaþiunii „spune” cevasau participã la simfonia tãcutã a formelor - viisau moarte, reale sau imaginare.

Spirit calofil ºi meticulos, Atena Simionescu„deseneazã” litere ºi cuvinte, recicleazã manu-scrise ºi anluminuri strãvechi, strãduindu-se a leimita vechimea, pãteazã suprafeþe imaculate,geometrizeazã linii subtile ori le obscurizeazãprin abstractizare, confecþioneazã mesaje inde-

(Continuare în pagina 24)

Date post:	31-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 277 · numai un numãr finit de teoreme de geometrie planã ºi...

Documents