Asigurari si Reasigurarii

5/17/2018 Asigurari si Reasigurarii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/asigurari-si-reasigurarii 1/102

ASIGURARI SI REASIGURARI 1

Prof. univ.dr. Serghei Margulescu

2009

1



Cuprins

Unitatea de invatare 1. TIPOLOGIA RISCURILOR ŞI FORME DE PROTECŢIE

1.1 Tipologia riscurilor

1.2 Forme de protecţie împotriva riscurilor

Unitatea de invatare 2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

Unitatea de invatare 3. ELEMENTELE ASIGURĂRILOR ŞI CARACTERISTICILE

CONTRACTULUI DE ASIGURARE

3.1 Elementele asigurărilor

3.2 Caracteristicile contractului de asigurare

Unitatea de invatare 4. ASIGURĂRI DE VIAŢĂ

4.1Consideraţii generale

4.2 Forme ale asigurărilor de viaţă

4.3 Condiţii contractuale şi clauze suplimentare

Unitatea de invatare 5. ASIGURĂRILE DE ACCIDENTE

Unitatea de invatare 6. ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE

6.1 Consideraţii generale

6.2 Categorii de asigurări private de sănătate

Unitatea de invatare 7. ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI.

7.1 Tipuri de bunuri

7.2 Elemente specifice contractului de asigurări de bunuri

Unitatea de invatare 8. ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI – TIPURIDE ASIGURARI.

8.1. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora

împotriva incendiului şi a altor calamităţi.

8.2. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor împotriva avariiloraccidentale.

2



8.3. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderiiconstructorului.

8.4. Asigurarea bunurilor şi valorilor împotriva furtului prin efracţie sau actede tâlhărie.

8.5. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi altor bunuri casabile.

8.6. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.8.7. Asigurarea animalelor.8.8. Asigurarea culturilor agricole.

3



Cuprins

Unitatea de invatare 1. TIPOLOGIA RISCURILOR ŞI FORME DE PROTECŢIE



• Diferentierea tipurilor de riscuri• Intelegerea riscurilor asigurabile• Intelegerea formelor de protecţie împotriva riscurilor

4



Unitatea de învăţare 1. TIPOLOGIA RISCURILOR ŞI FORME DE PROTECŢIE


Riscul este definit în general ca un pericol potenţial sau ca o pierdere posibilă. Natura acestor pericole sau pierderi se referă la:

- viaţa sau integritatea corporală a oamenilor;- pierderi materiale ale persoanelor fizice sau juridice;- pierderi financiare ale persoanelor fizice sau juridice.Evenimentele sau cauzele ce pot determina apariţia acestor efecte nedorite pot fi

grupate în două categorii:a) evenimente independente de voinţa oamenilor sau de activitatea acestora. Le

numim evenimente obiective şi ne referim la catastrofele naturale;b) evenimente legate de comportamentul oamenilor, individual, colectiv sau la

nivel social-economic. Sunt factori restrictivi ce pot fi localizaţi în două grupe: catastrofetehnice şi riscuri financiare.

Diversitatea şi multitudinea acestor evenimente generează în permanenţă pentru

viaţa oamenilor sau tranzacţiile economice în care sunt implicaţi aceştia, adesea într-o proporţie substanţială, atât riscuri cât şi incertitudini.

Menţionăm distinct cele două noţiuni, cea de risc şi cea de incertitudine, deoarecedin punct de vedere probabilistic ele se diferenţiază şi această distincţie devine importantăşi în unele sectoare ale economiei, inclusiv în sfera serviciilor de asigurare.

Riscul se referă la situaţiile în care probabilităţile apariţiei diferitelor evenimente pot fi calculate pe baza unei date statistice anterioare. Se creează astfel posibilitatea unuicalcul raţional privind selectarea unei alternative.

Din contră în cazul incertitudinii nu se poate determina cât de cât riguros probabilitatea obţinerii diferitelor rezultate posibile. Lipsa sau insuficienţa datelor privindfrecvenţa şi intensitatea evenimentelor din perioada precedentă face imposibil calculul

probabilităţilor obiective ale acestora şi alegerea raţională între alternative. Probabilităţileobiective pot fi înlocuite cu probabilităţi subiective ce pot diminua într-o anumită măsurăgradul de incertitudine, acoperind din distanţa ce separă incertitudinea de risc. Anumitetehnici de extragere de probabilităţi subiective din mediul economic sau al altor tipuri deactivităţi favorizează acest demers. Din fericire incertitudinea nu apare în mod tipic îndomeniile legate de asigurări. Ea caracterizează unele riscuri speciale pe care asiguratorii le preiau ocazional şi pe baza unei analize distincte. Acceptarea incertitudinii nu trebuievăzută doar în potenţialul de a genera în mod aleatoriu pierderi. O anumită incertitudineeste prezentă în multe situaţii şi acceptarea lor poate constitui chiar o sursă de profit,inclusiv în cazul unor produse noi din sfera asigurărilor.

În sfera asigurărilor sunt prezente riscuri diversificate aferente atât persoanelor

fizice cât şi celor juridice.Persoanele fizice sunt afectate de riscuri specifice evenimentelor de viaţă (deces,

boală, invaliditate) sau de riscuri de natură financiară, ambele categorii având ca factorideterminanţi catastrofe naturale, accidente tehnice, acţiunea altor persoane.

La nivelul persoanelor juridice pot fi analizate de asemenea mai multe categorii deriscuri.

O primă delimitare se poate realiza între riscurile speculative şi riscurile pure, pe baza următoarelor caracteristici:

5

00



a) Riscurile speculative sunt determinate de activitatea pe care un agent economic odesfăşoară, ele fiind acceptate sau nu în funcţie de gradul de aversiune pe care îl aredecidentul faţă de risc. Riscurile pure nu sunt acceptate pentru că apariţia lor face caagentul economic să suporte o pierdere şi niciodată aceste riscuri nu reprezintă o sursă decâştig.

b) Riscurile speculative sunt delimitate de sfera de activitate, agentul economic putând să decidă angajarea activităţii sale în limitele unui buget corespunzător (pentru publicitate, cercetare, etc.). Riscurile pure nu sunt şi nu pot fi delimitate pentru că agentuleconomic nu poate să evalueze şi să decidă, înainte de apariţia unui fenomen, care sunt pagubele care se pot produce şi mărimea lor, existând posibilitatea ca fondurile constituitede agentul economic pentru acoperirea pagubelor să fie mai mici decât nivelul acestora.

c) Riscurile speculative se realizează în timp şi sunt datorate activităţii agentuluieconomic, deci preîntâmpinarea şi restricţionarea stărilor de risc se poate realiza după oanumită perioadă, fapt care dă posibilitatea stabilirii unor concluzii privind mărimea şiintensitatea riscurilor prezente şi viitoare. Riscurile pure nu se realizează în timp, suntimprevizibile, apar fără manifestarea unor semnale precedente, nu sunt total dependente de

activitatea desfăşurată.d) Riscurile speculative sunt controlabile, agenţii economici putând să-şi dea seamade fenomenele care pot apare în activitatea desfăşurată, luând în consecinţă măsurile carese impun şi considerate raţionale de către aceştia. Riscurile pure sunt greu de controlat, iar posibilităţile de intervenţie sunt reduse.

Riscurile speculative sunt dependente de apariţia sau existenţa unor factori:- decizia puterii publice (fiscalitatea, drepturile şi obligaţiile sociale comerciale);- tehnici de producţie (brevete, informaţii);- factori financiari (buget, contabilitate, investiţii);- factori umani (vârstă, sex, nivel de pregătire);- factori organizatorici şi de structură (organizare, fuziune, absorbţie).

Aceşti factori sunt controlabili, iar riscurile pot fi diminuate sau limitate prinaplicarea unor tehnici specifice de gestiuni şi marketing.Riscurile pure sunt consecinţa unor evenimente accidentale sau fortuite. La prima

vedere s-ar părea că provin ca urmare a întâmplării, prin acţiunea unor forţe exterioare,necontrolate, care produc evenimente de forţă majoră (uragane,inundaţii) sau au ca suportcomportamentul psihologic al omului în sistemul economic şi social existent (război,atentate, vandalism). De fapt ele au o anumită probabilitate de apariţie. Dificultatea constăîn stabilirea timpului de apariţie şi a intensităţii fenomenelor, de a găsi mijloacele deintervenţie şi protecţie şi de a le aplica.

Concluzia generală care se deduce este faptul că în timp ce riscurile speculative provin din voinţa agenţilor economici şi sunt rezultatul activităţii pe care o desfăşoară,

riscurile pure sunt determinate de factori externi şi nu depind de voinţa acestora. În prezentriscurile pure sunt frecvent conectate la riscul decizional, iar realizarea sau creşterea probabilităţii de apariţie poate avea la bază o decizie strategică eronată a agenţilor economici. Deci creşterea vulnerabilităţii este rezultatul interdependenţei dintre riscurile pure şi riscurile speculative.

Riscul speculativ la origine apare într-o anumită perioadă de funcţionare a societăţiicomerciale şi este determinat de strategia agenţilor economici. El poate fi generat şi derelaţiile conjuncturale externe (concurenţă, sabotaj, dispariţia unui client important, oprirea

6



activităţii principalului furnizor, confiscarea de active ca urmare a unei decizii publice,modificarea unor regulamente, etc.).

Riscul pur este consecinţa unor factori externi cum ar fi:- naturali – variaţia anormală de temperatură, climă, uragane, cutremure, etc.;- tehnico-economici – privesc patrimoniul întreprinderilor şi pot afecta direct, fizic,

bunurile altor întreprinderi;- psiho-sociali – acte de vandalism, sabotaje.Anumite riscuri, ca urmare a caracteristicilor şi intensităţii de acţiune a

fenomenelor, produc consecinţe diferite putând afecta: persoanele, securitatea financiară afirmei şi care generează dificultăţi în derularea corespunzătoare a activităţii agenţilor economici.

Riscurile care afectează persoanele sunt legate de condiţiile de muncă şi/sau derezultatele activităţii pe care le oferă sau impune agentul economic. Ele se referă laaccidentele de muncă care atrag responsabilitatea administraţiei. Aceste riscuri pot avea casursă şi accidente cauzate de salariaţii însăşi sau de terţe persoane sau de acţiunea factorilor naturali.

Riscurile care afectează securitatea financiară a agenţilor economici, constatate dedecidenţi, direct şi în timp, au la bază riscurile speculative şi riscurile pure existente sau probabile. Pierderile financiare, ca rezultat al diminuării lichidităţii şi creşterii obligaţiilor neonorate, afectează buna funcţionare a activităţii agenţilor economici. Sursa de realizareeste apariţia evenimentelor care pot determina pagube materiale (degradarea maşinilor,utilajelor, explozii), urmare a posibilităţilor financiare reduse de efectuare a reviziilor,reparaţiilor.

O altă clasificare a riscurilor presupune delimitarea lor în funcţie de implicaţii şinatură:

1. Riscurile fundamentale – sunt acele riscuri care, prin efectele producerii lor,

afectează o mare parte a societăţii sau a lumii şi nu numai anumite persoane. Astfel, un riscfundamental presupune elementul de catastrofă. Atunci când riscurile fundamentale au un potenţial de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punct de vedere alasiguratorilor. Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor în spaţiu şi, de cele mai multe oriîn timp, se consideră că ele sunt probleme ale societăţii întregi care trebuie rezolvate lanivelul guvernelor sau chiar la nivel internaţional. Este esenţial de menţionat că asiguratoriisunt constituiţi pentru a obţine profituri pe termen lung şi de aceea nu pot fi obligaţi săaccepte preluarea unor riscuri care, din punct de vedere strict al afacerilor, nu pot săgenereze câştiguri.

2. Riscurile particulare – sunt riscurile ale căror consecinţe sunt relativ limitate subaspectul întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare,

rezultând o pierdere pentru un număr relativ mic de persoane.Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt de două

tipuri:1. Riscuri statice – considerate drept riscuri asigurabile deoarece producerea lor

generează numai pierdere sau menţinerea status-ului.2. Riscuri dinamice – identificate cu riscurile comerciale tipice care pot genera

profituri sau pierderi, fiind deci neasigurabile.

7



Din punct de vedere al impactului asupra asigurabilităţii, riscurile pot fi:1. Riscuri asigurabile – acelea pe care asiguratorii le preiau şi pentru care oferă

protecţie asiguraţilor.Ele se subdivid în:

riscuri generale – care sunt incluse de regulă în aşa-numitele condiţii generale deasigurare: incendiu, explozie, coliziune, cutremur de pământ, erupţie vulcanică, sacrificiulîn avaria comună, etc.

riscuri speciale – care se pot produce ca urmare a acţiunii oamenilor (război, greve,revoluţie, insurecţie, stare de război declarat sau nedeclarat, etc.) sau cele care ţin de naturamărfii (ruginire, coclire, spargere, alterare, mucegăire, etc.). Aceste riscuri se asigurăseparat, la solicitarea expresă a asiguraţilor, contra unei prime de asigurare suplimentară,de regulă, individual, pentru fiecare risc. Ele nu sunt incluse în condiţiile generalemenţionate mai sus.

2. Riscuri neasigurabile (excluse) – sunt acele riscuri pe care asiguratorii nu leacceptă. Aici se includ acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de

certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta şi ascunseasiguratorului.Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în “pachet” sub forma

“condiţiilor de asigurare” care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor asigurate şi de riscurile incluse în asigurare. Fiecare societate de asigurări are libertatea dea-şi grupa riscurile după cum consideră că este optim pentru asiguraţi şi pentru ea însăşi.Totodată, includerea unui anumit risc într-una din categoriile menţionate nu are neapărat uncaracter permanent. În funcţie de criteriile de asigurabilitate, de dimensiunea posibilă adaunei şi de politica de subscriere a asiguratorului, este posibilă trecerea acestuia dintr-ocategorie în alta.

Selecţia riscurilor Legat de diversitatea tipologică a riscurilor apare ca necesitate principiul selecţiei

categoriilor de riscuri acceptabile pentru o societate de asigurări. La baza criteriilor deselecţie a riscurilor se află cumularea de evenimente independente.

În general, cu cât este mai mare numărul de evenimente independente care sunt puse în comun, cu atât este mai puţin probabil să apară rezultate extreme. Această cerinţă aindependenţei explică de ce poliţele de asigurare normale exclud războaiele şi alte situaţiiîn care anumite cauze comune acţionează asupra tuturor unităţilor asigurate, O cauză

comună care afectează în mod serios toate unităţile asigurate în acelaşi mod este mai puternică decât principiul pe care se bazează asigurarea. De aceea o societate de asigurăriobişnuită se ocupă cu evenimente repetate în care probabilitatea fiecărui subiect asigurat dea deveni un pretendent la despăgubire este independentă de probabilitatea oricărui altsubiect de a deveni, de asemenea, pretendent la despăgubire.

Legat de selecţia riscurilor, companiile de asigurări trebuie să ia în considerare şiunele efecte induse de comportamentul uman şi care pot definite drept hazard moral şiselecţie adversă.

8



Hazardul moral este reprezentat de acea schimbare de comportament a persoanelor asigurate care îi face să se preocupe mai puţin de prevenirea riscurilor împotriva cărora s-au asigurat. Rezultatul este perceptibil în statistica riscurilor ce depind de activitateaoamenilor sau a celor independente de aceasta, dar ale căror efecte sunt amplificate deneglijenţa premergătoare a asiguraţilor. În primul caz se constată că evenimentul împotriva

căruia ne-am asigurat capătă o probabilitate mai mare de a se produce comparativ cusituaţia în care nu ne-am fi asigurat (de exemplu incendiul, furtul bunurilor din casă, furtulautoturismului, etc.). În cel de-al doilea caz rata daunei creşte nu datorită probabilităţiicrescute de producere a evenimentului (dacă vorbim de calamităţi naturale), ci ca rezultat alunui grad de distrugere mai mare favorizat de neglijenţa celor asiguraţi (spre exempluignorarea unor principii de construcţie mizând pe faptul că vei asigura ulterior aceaconstrucţie împotriva trăsnetului, furtunii, cutremurului etc.).

Selecţia adversă se referă la tendinţele oamenilor care sunt expuşi riscului mai multdecât media populaţiei de a decide să se asigure într-o proporţie mai mare decât cei mai puţin expuşi riscului. Calculul primei de asigurare funcţie de riscul mediu al populaţiei îiavantajează pe cei din grupa de risc mai mare şi îi dezavantajează pe cei din grupa de risc

mai mic cărora le este oferită o asigurare prea scumpă. Cei din urmă renunţă în bunămăsură la asigurare ceea ce face ca primele de asigurare antecalculate să devinăsubdimensionate.

Companiile de asigurări încearcă să surmonteze aceste dificultăţi prin definireaunui număr corespunzător de grupe distincte prin expunerea la risc şi calculul unor primede asigurare diferenţiate. Gestionarea mai multor grupe de risc creşte costurile operaţionaleale asiguratorilor, ceea ce diminuează efectul pozitiv al reducerii dispersiei din interiorulfiecărei grupe. Obiectivul societăţilor de asigurare va fi, ca rezultat al acţiunii selecţieiadverse, de a găsi un echilibru între cele două tendinţe. O soluţie practică este şi atragereaîn asigurare a unor grupuri mai numeroase în detrimentul eforturilor de mobilizare aclienţilor marginali sau grupurilor mai mici dar cu riscuri specifice ridicate.

Revenind la analiza riscurilor să menţionăm că se analizează de multe oricomparativ catastrofele naturale şi catastrofele tehnice. Statistica internaţională oferă datecuprinzând numărul şi efectele, în pierderi de vieţi omeneşti şi daune totale sau dauneasigurate, ale celor mai mari catastrofe. Pe termen scurt ele diferă de la o regiune la alta şide la un an la altul.

Pe termen mai lung se pot desprinde următoarele concluzii:a) Sub raport numeric catastrofele tehnice sunt mai numeroase decât cele naturale. b) Catastrofele naturale produc mai multe victime comparativ cu cele tehnice.c) Volumul de daune asigurate ce cade în sarcina catastrofelor naturale îl depăşeşte

pe cel al daunelor determinate de catastrofele tehnice. Acest raport devine statistic evidentdin ultimul deceniu al secolului precedent (până atunci, respectiv în anii ’70 şi ’80, se poate

remarca un aproximativ echilibru între efectele despăgubite ale celor două tipuri decatastrofe).

9

Descrieti doua situatii in care „hazardul moral” si respectiv„selectia adversa” actioneaza asupra comportamentuluidumneavoastra......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

00:3




Acţiunile persoanelor fizice sau juridice în direcţia diminuării sau acopeririiriscurilor se pot încadra în următoarele categorii:

1. Evitarea sau prevenirea riscului, ceea ce echivalează cu luarea acelor măsuri caresă facă imposibilă producerea unui anumit risc.

2. Limitarea pagubelor produse de evenimente prin măsurile luate de persoaneleinteresate, după producerea evenimentelor, pentru reducerea pe cât posibil a efectelor distructive ale acestora.

3. Crearea de rezerve în vederea acoperirii, din resurse proprii, a eventualelor pagube.

4. Trecerea riscului asupra altor persoane ce doresc să-l preia. Există tendinţa, într-un fel naturală şi explicabilă, de a utiliza această modalitate consecutiv celor precedente,respectiv când acestea nu pot fi implementate datorită unor factori precum natura şimărimea riscului, capacitatea economică a persoanei fizice sau juridice interesate sau costul prohibitiv al soluţiilor respective.

Pentru susţinerea acţiunilor întreprinse de persoanele fizice sau juridice în scopul prevenirii riscurilor, diminuării sau acoperirii efectelor distructive ale evenimentelor se potconstitui următoarele tipuri de fonduri:

a) fonduri de rezervă individuale; b) fonduri de rezervă centralizate;c) fonduri de asigurare propriu-zise.

Fondurile de rezervă individuale se constituie la nivelul persoanelor fizice sau juridice, fiind denumite şi fonduri de autoprotecţie sau de autoasigurare. Avantajul acestor fonduri este disponibilitatea lor imediată. Timpul de reacţie înseamnă de multe orireducerea efectelor materiale sau financiare ale producerii evenimentelor nedorite.

Acest avantaj este însă contrabalansat de perioada îndelungată de constituire a unuinivel adecvat, suficient de mare, al unor astfel de rezerve băneşti, dar şi de costurile deconstituire şi menţinere a acestor fonduri, costuri ce sunt superioare celor aferente uneiasigurări propriu-zise. Aceste costuri cresc datorită:

- necesităţii de a asigura o lichiditate sporită a fondului, ceea ce presupune o pierdere de randament comparativ cu plasamentele pe termen mai lung;

- impozitului pe partea de profit din care se constituie fondul de rezervă (spre

deosebire de primele de asigurare aferente asigurărilor propriu-zise care, fiind ale costurilor de producţie, nu sunt impozabile).

Fondurile de rezervă (şi/sau de asigurare) centralizate se constituie în bugetul destat sau în bugetele locale din contribuţii mult mai mici din partea agenţilor economicicomparativ cu efortul acestora în cazul constituirii propriilor fonduri de autoasigurare. Esteo modalitate specifică sectorului economic de stat. Prin efortul financiar mic pe care îl presupune, această cale subminează preocuparea conducerii societăţilor comerciale pentru buna gestionare a bunurilor şi prevenirea pe această cale a pagubelor.

10

00:355



Fondurile de asigurare propriu-zise constituie cea mai importantă formă deasigurare din cele trei şi singura de altfel care întruneşte caracteristicile asigurării. Acestefonduri se constituie prin intermediul unor organizaţii specializate ce îmbracă formasocietăţilor comerciale de asigurare sau a organizaţiilor mutuale de asigurare. Specific aicieste constituirea descentralizată a fondurilor prin colectarea primelor de asigurare sau

cotizaţiilor de la cei interesaţi a se asigura şi utilizarea centralizată a acestor resurse, decătre organizaţiile respective, în folosul celor afectaţi de anumite evenimente.Se caracterizează această modalitate de asigurare prin următoarele:- constituirea fondului de asigurare este condiţionată de existenţa unei comunităţi

de risc formate din persoanele fizice şi juridice ameninţate de existenţa unor riscuri comuneşi care acceptă participarea cu prime de asigurare;

- mărimea acestor prime sau cotizaţii trebuie să fie considerabil mai redusă faţă demărimea pagubei posibile astfel încât această modalitate să fie mai atractivă şi maieficientă comparativ cu modalităţile alternative;

- constituirea fondului îmbracă în mod necesar forma bănească deoarece numai înacest mod se pot satisface operativ reconstituirea unor bunuri sau satisfacerea altor

necesităţi a căror structură materială nu poate fi cunoscută dinainte;- utilizarea fondului de asigurare se face pe principiul mutualităţii, în sensul cădaunele financiare ale asiguraţilor sunt distribuite între toţi asiguraţii. Compensarea celor care suferă pagube se realizează din fondurile create prin contribuţia tuturor deţinătorilor de poliţe.

11

De ce fondurile de asigurare propriu-zise constituie cea mai importantăformă de asigurare si de ce a-ti alege aceasta modalitate de protectieimpotrivariscului ? ...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

00:5505



Explicati si exemplificati diferenta dintre notiunile de „risc” si „incertitudine”.Care sunt riscurile specifice persoanelor fizice.Care sunt riscurile specifice persoanelor juridice si ce deosebiri exista intre riscurile pure sicele speculative.

Ce sunt riscurile asigurabile, respectiv riscurile neasigurabile.Ce inseamna „selectia riscurilor” pentru un asigurator.Ce reprezinta „hazardul moral” si „selectia adversa”.Ce forme de protectie impotriva riscurilor pot fi adoptate de catre persoanele fizice,respectiv juridice.Ce tipuri de fonduri pot fi constituite pentru surmontarea efectelor producerii anumitor riscuri si care sunt avantajele si dezavantajele lor.

•Riscurile asigurabile sunt acelea pe care asiguratorii le preiau şi pentru care oferă protecţie asiguraţilor.

•Hazardul moral este reprezentat de acea schimbare decomportament a persoanelor asigurate care îi face să se preocupe mai puţin de prevenirea riscurilor împotriva căroras-au asigurat.

•Selecţia adversă se referă la tendinţele oamenilor care suntexpuşi riscului mai mult decât media populaţiei de a decidesă se asigure într-o proporţie mai mare decât cei mai puţinexpuşi riscului.

•Fondurile de asigurare propriu-zise constituie cea maiimportantă formă de asigurare din cele trei şi singura de altfelcare întruneşte caracteristicile asigurării. Aceste fonduri seconstituie prin intermediul unor organizaţii specializate ceîmbracă forma societăţilor comerciale de asigurare sau aorganizaţiilor mutuale de asigurare. Specific aici este

12



constituirea descentralizată a fondurilor prin colectarea primelor de asigurare sau cotizaţiilor de la cei interesaţi a seasigura şi utilizarea centralizată a acestor resurse, de cătreorganizaţiile respective, în folosul celor afectaţi de anumiteevenimente.

1. Bistriceanu Gheorghe – Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, Bucureşti

20042. Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări:abordări teoretice şi practice internaţionale,

Ed. ALL Beck, Bucureşti 20003. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,20044. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,20016. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-

Western Publishing Co, Cincinnati, 1992

8. Hallman V, Manilton K – Personal Insurance: Life, Health and Retirement ,American Institute for CPCV, Malvern Pensylvania,1995.9. Lavine Alan – YourLlife Insurance Options, John Wiley & Sans, New York, 199310. Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România (M.O. nr. 303 din30.12.1995).11. Legea 32/2000 privind societăţile de asigurarea şi supravegherea asigurărilor (M.O. nr. 148 din 10.04.2000).12. Legea 346/2002 privind asigurările de accidente de muncă şi boli profesionale (M.O.nr. 454 din 27.06.2002).13. Legea 212/2004 privind asigurările private de sănătate (M.O. nr.505 din 4.06.2004).14. Legea 172/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 136/1995 (M.O. nr. 473 din

26.05.2004)15. Legea 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 32/2000 (M.O. nr. 976 din25.10.2004)16. Legea 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare(M.O. nr. 1193 din 14.12.2004)17. Ordinul CSA nr. 20 din 2008 privind asigurările RCA.18. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor,alunecarilor de teren sau inundatiilor (M.O. patrea I din 10.11.2008).

13



19. Revista PRIMM – Asigurari si pensii.

Cuprins

Unitatea de invatare 2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

14



• Intelegerea asigurarii• Intelegerea criteriilor de clasificare si tipurilor de asigurari

15



Unitatea de învăţare 2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

Asigurarea poate fi definită ca fiind operaţiunea prin care un asigurator, organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la anumite riscuri, îi

indemnizează pe aceia dintre ei care suferă pierderi la producerea acestor riscuri din fondulcomun constituit din primele de asigurare sau cotizaţiile încasate.Această definiţie pune în evidenţă caracteristica esenţială a asigurării, aceea de a fi

o operaţiune complexă, antialeatorie, de luptă colectivă împotriva hazardului. Cu câtnumărul de participanţi este mai mare, cu atât şi eficienţa acestei lupte este mai mare.Definită astfel, asigurarea capătă percepţia de utilitate publică sau de grup, ceea ce este maiaproape de realitate decât imaginea de joc al hazardului între două părţi contractante, pecare o inspiră definiţia contractului de asigurare din legislaţiile diverselor ţări.

În legea nr. 136 din 1995 privind asigurările şi reasigurările în România modificată prin legea 172 din 2004, asigurarea se defineşte astfel:

“Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă

asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plăteascăasiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată,denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat încondiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite”.

Definiţia reflectă natura obligaţiilor bilaterale esenţiale între cele două părţicontractante, dar nu ne sugerează în nici un fel că numai un număr mare de astfel decontracte poate să genereze un fond de asigurare suficient de mare, prin contribuţiiindividuale suficient de mici astfel încât să se asigure atractivitatea şi eficienţa acestui joccolectiv de ajutor mutual.

Cei care participă la acest joc complex sunt, generic vorbind, asiguraţii şiasigurătorii.

Asiguraţii sunt persoanele fizice sau juridice care doresc să se asigure, în beneficiullor sau al altor persoane. Aceştia generează cererea de asigurare ca funcţie a unor factori denatură economică şi socială.

Asigurătorii generează, sub forma modalităţilor şi instrumentelor de asigurareconcepute, oferta de asigurare. Ea se particularizează diferenţiat la nivelul celor douăcategorii distincte de asigurători:

- societăţi comerciale de asigurare;- asociaţii mutuale de asigurare.Societăţile comerciale de asigurări îşi desfăşoară activitatea pe principiul obţinerii

de profit. Toate aspectele ce ţin de organizare şi funcţionare sunt strict reglementate de legeşi monitorizate de o autoritate a pieţei de asigurări deoarece se cer protejate interesele unui

număr considerabil de asiguraţi.Asociaţiile mutuale îşi desfăşoară activitatea în scopul într-ajutorării reciproce amembrilor fondatori, fără a urmări şi obţinerea de profit. Numărul participanţilor este mairestrâns şi categoriile de riscuri mai puţin diversificate. Fiecare membru al asociaţiei are odublă calitate: şi de asigurat şi de asigurător. Fiecare participă cu contribuţia care i-a foststabilită, la formarea fondului comun de asigurare. Din acest fond se dezdăunează cei careînregistrează pierderi materiale sau financiare din categoria celor prevăzute în statutele

16



acestor asociaţii. La sfârşitul anului se procedează la regularizarea contribuţiilor funcţie demărimea efectivă a despăgubirilor.

O categorie aparte de asociaţii mutuale o constituie tontinele 1. Tontinele suntasociaţii constituite pentru o perioadă determinată de timp (de exemplu 15 ani) în decursulcăreia membrii ei subscriu la fondul comun o cotizaţie anuală ce variază funcţie de vârstă

pentru a capitaliza acest fond şi a-l distribui ulterior supravieţuitorilor sau beneficiarilor desemnaţi.O menţiune distinctă trebuie făcută referitor la corporaţia Lloyd’s din Anglia

deoarece prin forma de organizare reprezintă mai mult decât o simplă societate comercialăde asigurări. Ea cuprinde o corporaţie profesională, o comunitate de subscriitori deasigurări şi o piaţă de asigurări (inclusiv un centru mondial de informaţii maritime).

Organizaţia Lloyd’s a fost creată spre sfârşitul secolului al XVII-lea de armatori şioameni de afaceri care frecventau cafeneaua lui Edward Lloyd din Londra în scopul de a seinforma asupra navelor, mărfurilor transportate şi tranzacţiilor comerciale perfectate. Ea afost recunoscută ca o instituţie de interes general pentru comerţul maritim printr-un act alParlamentului britanic din 1871. Activitatea ei se îndreptase între timp preponderent spre

zona asigurărilor maritime, dar nu numai.Lloyd’s nu este o societate propriu-zisă de asigurări deoarece ea nu efectueazăasigurări în nume propriu şi nici nu îşi asumă răspunderi pentru asigurările încheiate demembrii săi. De fapt nici membrii săi, denumiţi subscriitori, nu are contracte directe cuasiguraţii. Asigurarea nu se poate face decât prin intermediul unei companii de curtieriLloyd (Lloyd’s Brokerage Company). Curtierul (brokerul) Lloyd reprezintă intereseleasiguratului şi prezintă cererea lui de asigurare în primul rând subscriitorilor Lloyd. Lafiecare poliţă pot să subscrie chiar şi zeci de subscriitori. Ei preiau riscurile pe cont propriu,cu răspundere personală nelimitată.

Compania Lloyd’s nu are însă rolul pasiv de a pune la dispoziţia subscriitorilor birourile necesare încheierii asigurărilor, ci întocmeşte şi controlează respectarea

condiţiilor şi procedurilor de perfectare a contractelor şi celor legate de solvabilitateamembrilor subscriitori. Cei din urmă sunt obligaţi să depună la Lloyd o garanţie în valoarede 15% din suma asigurărilor pe care le acoperă personal. Ei varsă primele de asigurarecolectate la fondul central de prime din care se plătesc despăgubirile, cheltuielile deadministraţie şi beneficiile. Subscriitorii contribuie şi la fondul central de rezervă destinatacoperirii eventualelor pierderi ale vreunui membru. Numărul de subscriitori depăşeştecifra de 10.000 şi sunt grupaţi în sindicate, pe ramuri de asigurare (maritimă, auto, aviaţie,etc.).

Clasificarea asigurărilor se poate face după mai multe criterii, astfel:A. După domeniul la care se referă:

1. Asigurări de viaţă;2. Asigurări generale (non-viaţă).B. După forma juridică de realizare a asigurării:

1. Asigurări obligatorii (prin efectul legii);2. Asigurări facultative (contractuale).

C. După zona geografică de cuprindere:

1 Denumirea provine de la numele bancherului italian Lorenzo Tonti care a inventat sistemul în secolul alXVII-lea şi după ce l-a experimentat în Italia, l-a promovat în Franţa.

17



1. Asigurări interne;2. Asigurări externe.

D. După localizarea raporturilor juridice:1. Asigurări directe;2. Asigurări indirecte.

A. Clasificarea asigurărilor după domeniul acoperit presupune două categorii maride asigurări – de viaţă şi generale – care conţin la rândul lor mai multe clase de asigurări.Legislaţia românească s-a adaptat recent celei europene şi prin definirea aceloraşi tipuri şiclase de asigurări, după cum urmează (din anexa 1 la Legea 403/2004):

A1. Asigurări de viaţăTipuri de asigurări care au o bază contractuală:a) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de supravieţuire, asigurarea de deces,asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de viaţă), asigurarea de viaţă curambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;

b) anuităţi:

c) asigurări de viaţă suplimentare: asigurări de deces din accident, asigurări devătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă de boală, asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări deincapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuielimedicale, asigurări de boli grave, asigurări de şomaj, când acestea sunt subscrisesuplimentar unui contract de asigurări de viaţă;

d) asigurări permanente de sănătate.Clasele de asigurări de viaţă:I. Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare, prevăzute la lit. A

a), b) şi c), cu excepţia celor prevăzute la pct. II şi III.II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere.

III. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii, prevăzutela lit. A a) şi b).IV. Asigurări permanente de sănătate, prevăzute la lit. A d).

A2. Asigurări generaleClasele de asigurări generale:1. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale),

pentru care se acordă:- despăgubiri financiare;- despăgubiri în natură;- despăgubiri mixte (financiare şi în natură);

- despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.2. Asigurări de sănătate, pentru care se acordă:- despăgubiri financiare;- despăgubiri în natură;- despăgubiri mixte (financiare şi în natură).3. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), care acoperă:- daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor;- daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele decât cele cu motor.

18



4. Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă:- daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se deplasează sau transportămărfuri ori persoane.

5. Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă:- daune survenite la mijloacele de transport aerian.

6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă:- daune survenite la mijloace de transport fluvial;- daune survenite la mijloace de transport lacustru;- daune survenite la mijloace de transport maritim.7. Asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă:- daune suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate.8. Asigurări de incendiu şi alte calimităţi naturale, care acoperă:- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi7), cauzate de:- incendiu;- explozie;

- furtună;- alte fenomene naturale în afara furtunii;- energie nucleară;- surpare de teren.9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi7), atunci când aceste daune sunt cauzate de grindină sau îngheţ, furt, altele decât cele prevăzute la pct. 8.10. Asigurări de răspundere civilă pentru autevehicule, care acoperă:- daune care rezultă din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv răspundereatransportatorului).

11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, care acoperă:- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv răspundereatransportatorului).12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial,care acoperă:- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru şi fluvial(inclusiv răspunderea transportatorului).13. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă:- daune din prejudicii produse terţilor, altele decât cele menţionate la pct. 10, 11 şi 12.14. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri:- insolvabilitate;

- credit de export;- vânzare în rate;- credit ipotecar;- credit agricol.15. Asigurări de garanţii pentru:- garanţii directe;- garanţii indirecte.

16. Asigurări de pierderi financiare, care acoperă:

19



- riscuri de şomaj;- insuficienţa veniturilor;

- pierderi datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile;- nerealizarea beneficiilor;- riscurile aferente cheltuielilor curente;

- cheltuieli comerciale neprevăzute;- deprecierea valorii de piaţă;- pierderile de rentă sau alte venituri similare;- pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menţionate anterior;- pierderile financiare necomerciale;- alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare.17. Asigurări de protecţie juridică, care acoperă:- cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli, cum ar fi: recuperarea pagubeisuferite de asigurat printr-o procedură civilă sau penală, apărarea ori reprezentareaasiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamaţiiîndreptate împotriva acestuia.

18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sauabsenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Autorizaţiile de funcţionare acordate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pot fiacordate simultan pentru mai multe clase de asigurare şi vor purta denumiri condensate, cade exemplu:a) clasele nr. 1 şi 2 se acordă sub denumirea “Asigurări de accidente şi boală”; b) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 3, 7 şi 10 se acordă sub denumirea “Asigurări auto”;c) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 4, 6, 7 şi 12 se acordă sub denumirea “Asigurări maritimeşi de transport”;d) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 5, 7 şi 11 se acordă sub denumirea “Asigurări de aviaţie”;

e) clasele nr. 8 şi 9 se acordă sub denumirea “Asigurări de incendii şi alte daune la proprietăţi”;f) clasele nr. 10, 11, 12 şi 13 se acordă sub denumirea “Asigurări de răspundere civilă”;g) clasele nr. 14 şi 15 se acordă sub denumirea “Asigurări de credite şi garanţii”.

Asiguratorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să subscrieriscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca autorizaţia să prevadă aceste riscuri, dacă acestea:

- sunt legate de riscul principal;- privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal; şi- sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.Clasificarea asigurărilor în asigurări de viaţă şi asigurări non-viaţă (generale) ţine

seama de trăsăturile riscurilor asigurate. Deosebirile dintre ele provin din natura relaţiei

contractuale, durata şi tipul de risc. În cazul asigurărilor de viaţă, riscul care se asigură estedecesul. Deşi acest eveniment este cert, el este un risc asigurabil deoarece contractul deasigurare se încheie pentru o anumită durată, iar momentul în care se produce decesul esteincert. Deci elementul de incertitudine se referă la momentul producerii riscului şi nu laînsuşi riscul. La asigurările non-viaţă, pe perioada contractuală evenimentul asigurat se poate produce sau nu.

Altă deosebire se referă la durata contractului. În timp ce asigurarea de viaţă este uncontract pe o durată mai mare (minim 5 ani), contractele de asigurări non-viaţă sunt

20



încheiate pe termen scurt (de regulă pentru un an sau pentru un anumit eveniment care poate dura chiar câteva ore). De asemenea, administrarea contractului, tipurile de rezervecare trebuie create, modul de stabilire a primelor de asigurare şi a rezervelor şi, în general,întregul sistem de administrare sunt foarte diferite. Această clasificare determină şi limitediferite de capital pentru constituirea societăţilor de asigurări pentru cele două categorii.

Prezentarea comparativă a asigurărilor de viaţă şi non-viaţăAsigurări de viaţă Asigurări non-viaţă- se asigură riscul de deces ca acoperire principală

- se asigură alte riscuri, cu excepţia risculuide deces în acoperirea principală

- decesul este un eveniment sigur, dar momentul producerii este incert

- producerea riscului asigurat, ca evenimenteste incertă, probabilă, posibilă

- scopul: protecţia financiară a familiei saudependenţilor (pot fi combinate cu posibilitatea economisirii sau investiţiei)

- scopul: compensarea pierderilor materialesau financiare generate de producereaevenimentului asigurat, respectiv menţinereasituaţiei patrimoniale şi financiare a

asiguratului- evaluarea riscului (underwriting) se face lavârsta de intrare în risc, indiferent demodificarea lui pe parcursul relaţieicontractuale

- evaluarea riscului se face în momentulîncheierii contractului în funcţie de întreaga perioadă de expunere

- în contractul de asigurare pe viaţă existăobligatoriu trei părţi implicate: asiguratul,asigurătorul şi beneficiarul. Uneoricontractantul asigurării este altă persoanădecât asiguratul

- în contractul de asigurare există de regulănumai două părţi: asiguratul şi asigurătorul.Uneori apare şi beneficiarul care încaseazăcontravaloarea despăgubirii

- nu sunt contracte de indemnizaţie

(despăgubire)

- sunt contracte de indemnizaţie

(despăgubire)- stabilirea sumei asigurate se determină înfuncţie de nevoia de protecţie şi posibilităţile financiare ale asiguratului

- limita despăgubirii nu poate depăşivaloarea bunului în momentul produceriiriscului

- nu există conceptul “supraasigurare” - nu există conceptul “supraasigurare”, dar nu se acceptă

- beneficiarul poliţei este o terţă persoană încazul decesului asiguratului

- beneficiarul despăgubirii este, de obicei,aceeaşi persoană cu asiguratul

- în cazul producerii evenimentului asiguratasiguratorul plăteşte beneficiarului sumaasigurată

- în cazul producerii evenimentului asiguratasiguratorul despăgubeşte asiguratul înlimita sumei asigurate, reprezentând limita

maximă a indemnizaţiei- sunt contracte pe termen mediu sau lung(minimum 3-5 ani, până la 35-40 ani sauchiar mai mult)

- sunt contracte pe termen scurt (până la 12luni, reînnoibile)

- primele de asigurare se plătesc pe toatădurata contractului, generând periodicîncasări pentru asigurător

- primele de asigurare se plătesc pe durataredusă a contractului

- portofoliul asigurătorului are un caracter - asigurătorul va trebui să se preocupe

21



relativ stabil pe o perioadă îndelungată permanent de găsirea de noi afaceri, datorităduratei reduse a contractelor

- se stabilesc rezerve matematice pentrucrearea fondului asigurărilor de viaţă dincare se plătesc sumele asigurate

- se stabilesc rezerve tehnice pentru creareafondului de asigurare din care se vor plătiindemnizaţiile

- expunerea la risc este în scădere pentruasigurător de-a lungul contractului, datorităcreării rezervelor matematice

- riscul este relativ constant pe întreagadurată a contractului

- reasigurarea se încheie pentru suma expusăriscului care scade în fiecare an, datorităcreării rezervelor matematice. Suma supusăriscului scade periodic

- reasigurarea se încheie pe aceeaşi valoare pe toată durata contractului de asigurare saureasigurare. Suma expusă riscului esterelativ constantă

B. După forma juridică de realizare a asigurării vorbim de asigurări obligatorii (prinefectul legii) şi asigurări facultative (contractuale).

Asigurarea prin efectul legii (obligatorie) este stabilită prin reglementările legale şi

se realizează automat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub incidenţa acestora. Ea are la bază anumite interese care aparţinsocietăţii în ansamblul său şi nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridicevizate. În cele mai multe ţări (ca şi în România), forma de asigurare obligatorie esteasigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule. Înaltele, ca asigurări obligatorii avem asigurările de răspundere profesională.

Asigurarea contractuală (facultativă) are la bază un contract de asigurare întreasigurat şi asigurător, fiind o expresie a voinţei părţilor. Este forma de asigurare maiflexibilă decât asigurarea prin efectul legii deoarece se încheie ca urmare a nevoii de protecţie a asiguratului, răspunzând astfel mai bine necesităţilor şi intereselor acestuia.

Prezentare comparativă a asigurărilor obligatorii şi a celor facultativeAsigurări obligatorii Asigurări facultative- sunt impuse prin lege - sunt la opţiunea asiguratului- drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, asiguratul şi asigurătorul, suntstabilite prin lege

- drepturile şi obligaţiile părţilor suntformulate, în baza legii, de către asigurător şi agreate de asigurat (uneori negociate)

- este o asigurare totală, cuprinzând toate bunurile şi răspunderea civilă de acelaşi fel

- nu este totală, cuprinzând de regulă numaio parte a bunurilor sau persoanelor asigurabile, inclusiv pentru răspundereacivilă

- este fără termen, acţionând tot timpul câtexistă bunul asigurat sau răspunderea civilălegală

- este în general limitată în timp pe o perioadă clar definită prin contract

- intră în vigoare în mod automat, dinmomentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv sau intră în categoria celor cu răspundere civilă legală faţă de terţe persoane

- intră în vigoare numai după îndeplinireacondiţiilor prevăzute în contractul deasigurare, în primul rând plata primei deasigurare

22



- suma asigurată se stabileşte prin lege, subformă normativă, la valoarea minimă a bunurilor de acelaşi fel

- suma asigurată se stabileşte la propunereaasiguratorului, fără a depăşi valoarea reală a bunului

C. După zona geografică de cuprindere vorbim de asigurări interne şi asigurări

externe.Asigurările interne sunt cele în care:- părţile contractante domiciliază în aceeaşi ţară;- bunurile, personale şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se află în aceeaşi

ţară;- riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu;- primele de asigurare, despăgubirile şi sumele asigurate se exprimă şi se plătesc, de

regulă, în moneda naţională.Asigurările externe sunt cele în care:- una din părţile contractante sau beneficiarul asigurării domiciliază în altă ţară;- obiectul asigurării se află în altă ţară;

- răspunderea civilă legală a asiguratului rezident se manifestă în altă ţară;- riscul asigurat se poate produce pe teritoriul altei ţări;- primele de asigurare, despăgubirile sau sumele asigurate se exprimă şi se plătesc,

de regulă, în valută.În categoria asigurărilor externe intră: asigurarea pe timpul transportului extern a

mărfurilor ce fac obiectul comerţului internaţional, asigurarea mijloacelor de transport întrafic internaţional, asigurarea creditelor de export, asigurarea de răspundere civilă avută înafara ţării, asigurarea construcţiilor şi a răspunderii civile a constructorului pentruobiectivele realizate în străinătate etc.

D. După localizarea raporturilor juridice vorbim de asigurări directe şi asigurări

indirecte.În asigurările directe se stabilesc raporturi juridice între asiguraţi, persoane fizicesau juridice (excluzând societăţi de asigurări) şi asigurători fie în baza legii, fie în bazacontractului de asigurare facultativ. Includem aici şi coasigurarea, adică asigurareaaceluiaşi risc în cote-părţi cu mai mulţi asigurători, în baza unor contracte bilaterale întreasigurat şi fiecare coasigurător în parte.

Asigurările indirecte sunt perfectate între două societăţi de asigurare dintre care unaare statutul de reasigurat, iar cealaltă de reasigurător, în baza unui contract de reasigurare.Se urmăreşte cedarea către reasigurător a unei părţi din răspunderea pe care asiguratorul şi-a asumat-o printr-o asigurare directă. În acest fel reasiguratorul ajunge să suporte o partedin riscul la care este expus un asigurat fără să încheie cu acesta vreun contract.

23

Dupa ce criterii se poate face clasificareaasigurărilor .....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



24

Prezentati 10 caracteristici ce diferentiaza asigurările de viaţă deasigurarile non-viaţă:1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.

01

01:205



Definiti categoria de „asigurare”.

Definiti raportul contractual de asigurare.Cine constituie, intr-o economie moderna, cererea si oferta de asigurari si reasigurari.Punctati deosebirile dintre societatile comerciale de asigurare, asociatiile mutuale deasigurare, tontine, organizatia Lloyd’s.Care sunt clasele de asigurari de viata si respectiv clasele de asigurari generale, definite prin Legea 403/2004.Care sunt principalele deosebiri dintre asigurarile de viata si asigurarile generale (non-viata).Prin ce se caracterizeaza asigurarile prin efectul legii (obligatorii) si respectiv asigurarilecontractuale (facultative).Ce sunt asigurarile interne si asigurarile externe.

Ce sunt asigurarile directe, respectiv asigurarile indirecte.

•Clasificarea asigurărilor după domeniul acoperit presupune două

categorii mari de asigurări – de viaţă şi generale – careconţin la rândul lor mai multe clase de asigurări.

• După forma juridică de realizare a asigurării vorbim deasigurări obligatorii (prin efectul legii) şi asigurări facultative(contractuale).

•După zona geografică de cuprindere vorbim de asigurări interneşi asigurări externe.

•După localizarea raporturilor juridice vorbim de asigurări directeşi asigurări indirecte.

•Asigurarea poate fi definită ca fiind operaţiunea prin care unasigurator, organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la anumite riscuri, îi indemnizează pe aceia dintre ei care suferă pierderi la producerea acestor riscuri din fondul comun constituit din primele de asiguraresau cotizaţiile încasate.

25





Ed. ALL Beck, Bucureşti 20003. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,20044. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,20016. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-



26.05.2004)15. Legea 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 32/2000 (M.O. nr. 976 din25.10.2004)16. Legea 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare(M.O. nr. 1193 din 14.12.2004)17. Ordinul CSA nr. 20 din 2008 privind asigurările RCA.18. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor,alunecarilor de teren sau inundatiilor (M.O. patrea I din 10.11.2008).19. Revista PRIMM – Asigurari si pensii.

Cuprins

Unitatea de invatare 3. ELEMENTELE ASIGURĂRILOR ŞI CARACTERISTICILECONTRACTULUI DE ASIGURARE



26



• Intelegerea elementelor asigurarii: Subiectul asigurării,Obiectul asigurării, Interesul în asigurare, Riscul, Sumaasigurată, Prima de asigurare, Durata asigurării, Paguba

sau dauna, Despăgubirea de asigurare.• Intelegerea caracteristicilor contractului de asigurare

27



Unitatea de învăţare 3. ELEMENTELE ASIGURĂRILOR ŞI CARACTERISTICILE

CONTRACTULUI DE ASIGURARE


Conţinutul complex şi formele în care se perfectează asigurările sunt foarte variate.Cu toate acestea, ele au anumite elemente comune:

1. Subiectul asigurării – asigurarea implică o serie de părţi sau subiecte, persoanefizice sau juridice, între care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale.Aceşti subiecţi sunt:

a. asiguratorul – este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma

asigurată la producerea unui anumit eveniment în viaţa persoanei respective sau de a plătidespăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, în baza legii, faţă de alte persoane;

b. asiguratul – poate fi:- persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite

asiguratorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente, ori- persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot să apară în

viaţa sa, precum şi- persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate

produce unor terţe persoane.

La asigurările de bunuri apare ca asigurat atât persoana fizică, cât şi persoana juridică, în timp ce la asigurările de persoane pot fi asigurate doar persoanele fizice.

c. contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate încheiaasigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate săîncheie asigurarea pentru salariaţii săi – transportaţi la şi de la locul de muncă).

În general, noţiunile de contractant şi beneficiar se întâlnesc numai în asigurările de persoane. La asigurările de bunuri, asiguratul îndeplineşte, simultan, rolul de contractant şide beneficiar al asigurării. La asigurările de răspundere civilă, beneficiarul asigurării esteterţa persoană care a suferit paguba.

d. beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze asigurarea saudespăgubirea, fără să fie neapărat parte în contractul de asigurare. Există situaţii în care beneficiarul poate fi desemnat explicit în contractul de asigurare sau acest lucru se face încursul executării contractului, prin declaraţie scrisă comunicată societăţii de asigurare sau prin testament. În alte situaţii, beneficiarul este desemnat prin condiţiile contractului deasigurare. De asemenea, pot exista mai mulţi beneficiari, cu drepturi egale asupra sumeiasigurate sau cu drepturi diferenţiate, dacă s-a dispus astfel.

28

00



2. Obiectul asigurării – poate fi reprezentat de:

a. bunuri – asigurările de bunuri implică plata unor despăgubiri de către asigurator în favoarea asiguratului, în cazul în care, datorită unor calamităţi, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate;

b. persoane – acestea pot constitui obiect în asigurare prin faptul că asiguratorulgarantează persoanei fizice – ca asigurat – sau unei terţe persoane – ca beneficiar înasigurare – plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului în funcţie de care s-a perfectatasigurarea;

c. răspundere civilă – asiguratorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe careasiguratorul le-ar putea avea faţă de o terţă persoană fizică sau juridică, căreia asiguratul i-a produs un prejudiciu.

3. Interesul în asigurare – reflectă manifestarea de voinţă favorabilă promovării

raporturilor de asigurare între părţi. Interesul în asigurare este motivat de risc, într-uncontext social, tehnico-economic, de mediu, etc., dar poate constitui şi efectul unui acteducaţional, a forţei financiare a persoanei fizice sau juridice în mediul de referinţă.

În asigurarea de bunuri interesul asiguratului se naşte din raporturile persoanei cu privire la un anumit bun asigurabil, pe care îl deţine sau îl posedă.

Interesul reflectă valoarea pecuniară, expusă pierderii, a bunului asigurat sauvaloarea patrimonială ce poate fi pierdută de asigurat ca urmare a sinistrului. Reiese că,interesul asiguratului trebuie să aibă un caracter economic şi să fie evaluabil în bani.

În asigurarea de persoane, interesul este în strânsă legătură cu evenimentele sauriscurile sub incidenţa cărora se află persoanele. Interesul asigurabil apare ca o opţiune pentru o măsură de prevedere şi ca un mijloc de economie pe termen lung.

În asigurările de răspundere civilă, interesul se referă la patrimoniul celuiresponsabil, ameninţat a fi micşorat în caz de sinistru, cu sumele datorate de asiguratterţului păgubit sau vătămat pentru acoperirea prejudiciului de care este răspunzător.

4. Riscul – noţiunea de risc este esenţială şi caracteristică în ansamblul elementelor generale ale asigurărilor. Riscul are semnificaţii multiple: pericol sau primejdie posibilă saueveniment incert, posibil şi viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă,sănătatea, viaţa, etc.

Riscurile pot fi provocate de forţele naturii, acestea putând acţiona cu caracter accidental (forţă majoră, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile potfi provocate, de asemenea, de forţe umane ca urmare a unor interese individuale deosebite,

a influenţelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfecţiunilecomportamentului uman.Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau

evenimente care, odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurator să plăteascăasiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Noţiunea de risc asigurabil are, de regulă, mai multe sensuri:

29



- risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cucât acest eveniment are o frecvenţă mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producerea pagubei şi apare mai necesară asigurarea;

- un alt sens este posibilitatea de distrugere parţială sau totală a bunurilor de unelefenomene imprevizibile (grindină, incendiu, seism etc.).

În cazul asigurărilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevăzut, dar posibil de realizat, care, odată produs, conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţiide muncă a asiguratului.

Fenomenul care a fost deja produs se numeşte caz asigurat sau sinistru.- Riscul asigurat mai poate fi întâlnit şi în sensul de mărime, dimensiune a

răspunderii asumate de asigurator prin încheierea unei asigurări.În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai

acelea care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:• producerea fenomenelor, pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, cu o

anumită regularitate în producere şi un grad de dispersie teritorială cât mai mare, pentru căaltfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici

mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare;• fenomenul trebuie să aibă, în toate cazurile, caracter întâmplător;• înregistrarea fenomenului să se poată realiza în evidenţa statistică. Existenţa unor

date referitoare la producerea riscului pe o perioadă cât mai îndelungată, permite stabilirea,cu un grad de precizie sporit, a răspunderii asiguratorului şi, implicit, a primei de asigurare;

• producerea fenomenului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiaruluiasigurării.

Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau mai multor riscuri.Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţia prin care se stabileşte valoarea

bunurilor, în vederea cuprinderii lor în asigurare. Această valoare este necesar să fiestabilită în deplină concordanţă cu valoarea reală a bunului respectiv, deoarece orice

exagerare, într-un sens sau în altul, poate avea consecinţe negative pentru asigurat. Astfel,supraevaluarea duce la slăbirea preocupării asiguraţilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, în caz de pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratulsă-şi poată acoperi întreaga pierdere.

Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunuluirespectiv, înregistrată în evidenţa contabilă sau stabilită la preţul de vânzare-cumpărare practicat pentru acel bun pe piaţă, în momentul încheierii asigurării.

Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în asigurările de bunuri.

5. Suma asigurată – conform contractului de asigurare, este partea din valoarea

asigurării pentru care asiguratorul îşi asumă răspunderea, în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată este limita maximă a răspunderiiasiguratorului şi ea nu poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat.

În asigurările obligatorii, asiguratul nu-şi poate stabili suma asigurată, aceasta fiind prevăzută de lege, restrictiv sau alternativ, purtând denumirea de normă de asigurare. Lacele facultative, aceasta se stabileşte în funcţie de propunerea asiguratului, cu condiţia caasiguratorul să fie de acord. La asigurările de persoane, suma asigurată se stabileşte înfuncţie de înţelegerea dintre asigurator şi asigurat.

30



6. Prima de asigurare – suma de bani pe care o plăteşte asiguratorul pentru caacesta să constituie fondul de asigurare necesar plăţii indemnizaţiilor în cazul produceriiriscului asigurat.

Societatea de asigurare are obligaţia să mai constituie şi alte rezerve sau fonduri

prevăzute prin dispoziţiile legale.Valoarea primei de asigurare se stabileşte înmulţind suma asigurată cu cota-primă,stabilită la 100 u.m. sumă asigurată.

7. Durata asigurării – perioada de timp cât există raportul de asigurare întreasigurat şi asigurator, aşa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurăriieste specifică asigurărilor specifice facultative: la asigurările de bunuri, contractele deasigurări durează între câteva luni şi un an; la asigurările de viaţă – durata este mai extinsă(5 – 30 ani). Durata asigurării exercită o influenţă deosebită asupra mărimii primei deasigurare.

8. Paguba sau dauna – reprezintă pierderea, exprimată valoric, suferită de un bunasigurat, ca urmare a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.Aceasta nu poate fi decât mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi:

- totală – bunul a fost distrus în întregime;- parţială – pierderea este mai mică decât valoarea bunului asigurat.

9. Despăgubirea de asigurare – suma de bani pe care asiguratorul este obligat să o plătească, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat. Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată şi este mai mică sau egală cu valoarea pagubelor, în funcţie de principiul de răspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

În practica curentă se utilizează trei principii valabile la acordarea despăgubirii:• principiul răspunderii proporţionale – despăgubirea este stabilită în aceeaşi proporţie faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. Încazul în care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat, atuncidespăgubirea este şi ea egală cu paguba suferită de bunul respectiv;

• principiul primului risc – se aplică mai des, la bunurile la care riscul de producerea pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea clădirilor). Valoarea sumei asigurate esteconsiderată ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru bunul respectiv. Laacest principiu, raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului nu mai influenţeazănivelul despăgubirii. Despăgubirea este egală cu paguba, în limita sumei asigurate.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decât principiul

răspunderii proporţionale, pentru că pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare, dar şi nivelul primelor de asigurare este mai mare;• principiul răspunderii limitate (clauza cu fanciză) – se caracterizează prin faptul

că despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită valoare prestabilită.Astfel, o parte din pagubă va cădea în răspunderea asiguratului, numită franciză. Aceasta poate fi:

- atinsă sau simplă – asiguratorul acoperă în întregime paguba, până la nivelulsumei asigurate, dacă aceasta este mai mare decât franciza;

31



- deductibilă sau absolută – aceasta se scade, în toate cazurile, din pagubă,indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigură numai partea din pagubă caredepăşeşte franciza.

Indiferent de tipul de franciză, nu se acordă despăgubire dacă valoarea pagubei seîncadrează în limitele francizei.


Legea asigurărilor defineşte contractul de asigurare ca acel contract prin careasiguratul se obligă să plătească asiguratorului o primă, iar acesta se obligă ca, la producerea acelui risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau sumaasigurată, în limitele şi la termenul convenit.

Contractul de asigurare are următoarele caracteristici juridice:• caracter consensual, formându-se prin simplul acord de voinţă al părţilor. Dovada

încheierii contractului şi existenţa lui se poate face prin poliţa sau certificatul de asigurare,

adică înscrisul prin care se manifestă voinţa asiguratului de a încheia contractul;• caracter sinalagmatic – părţile au obligaţii reciproce, interdependente una faţă decealaltă, şi anume: asiguratul se obligă să facă declaraţii reale, să plătească primele deasigurare, iar asiguratorul se obligă să acopere riscul prin despăgubire;

• caracter aleatoriu – pentru că efectele acestui contract, pentru părţi, depind de uneveniment viitor, incert;

• caracter oneros – pentru că părţile urmăresc realizarea anumitor scopuri, a unor interese materiale, a unor contraprestaţii băneşti, a căror înfăptuire are loc pe toată duratade valabilitate a contractului;• caracter succesiv – contractul de asigurare comportă o realizare în timp variabilă, înfuncţie de forma de asigurare, de obiectul şi riscurile asigurate etc.

Contractul de asigurare are valenţele unui contract de aderare: formalizareaclauzelor din contract aparţine societăţilor de asigurare, asiguraţii având latitudinea să leaccepte sau nu, în totalitate. În cazul asigurărilor de bunuri, societatea de asigurare aduce îndiscuţie un proiect de contract, a cărui definitivare are loc cu acordul părţilor. Trebuieremarcat faptul că reglementările în materie diferă de la o ţară la alta, dar, în cadrulnaţional, organele de supraveghere a societăţilor de asigurare impun încadrarea contractuluide asigurare, prin conţinut şi structură, în anumite coordonate juridice de fond şi formă.

32

Explicaţi cele trei principii de despagubire:.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



Contractul de asigurare este unic în raport cu întreaga perioadă de asigurare, chiar dacă plata primei de asigurare are loc prin divizare. În fapt, unicitatea contractuluigenerează consecinţe juridice, între care faptul că, contractul de asigurare este guvernat decondiţiile iniţial stabilite, pe întreg parcursul perioadei de realizare. Stabilirea primei anualeare în vedere întreaga durată a contractului de asigurare.

Contractul de asigurare implică buna-credinţă, pe de o parte, din parteaasiguratului, cu ocazia perfectării asigurării, apoi în legătură cu realitatea pagubelor reclamate pentru stabilirea despăgubirilor, iar pe de altă parte din partea asiguratorului înlegătură cu: clauzele impuse, răspunderea asumată, modul de evaluare a pagubelor şistabilirea despăgubirii.

Înscrisul constatator al asigurării poartă denumiri diferite: poliţă de asigurare,contract de asigurare, contractare. Acest document poate fi, după caz:

• nominal;• la ordin;• la purtător.Contractul de asigurare îşi defineşte specificul în funcţie: de ramura de asigurare,

de riscurile asigurate şi de caracterul asigurării.

33

Explicaţi caracterul consensual, sinalagmatic, aleatoriu, oneros sisuccesiv al contractului de asigurare.............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

........................................................................................................

01



Detaliati elementele asigurarilor.Ce conditii cumulative trebuie sa indeplineasca un fenomen pentru a putea fi cuprins inasigurare.Care sunt principiile de despagubire si in ce situatii se aplica acestea.Care sunt caracteristicile contractului de asigurare.

•În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care îndeplinesc cumulativurmătoarele condiţii:

•producerea fenomenelor, pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, cu oanumită regularitate în producere şi un grad de dispersie teritorială cât mai mare, pentru căaltfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nicimutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare;

• fenomenul trebuie să aibă, în toate cazurile, caracter întâmplător;• înregistrarea fenomenului să se poată realiza în evidenţa statistică. Existenţa unor

date referitoare la producerea riscului pe o perioadă cât mai îndelungată, permite stabilirea,cu un grad de precizie sporit, a răspunderii asiguratorului şi, implicit, a primei de asigurare;

34

01



• producerea fenomenului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiaruluiasigurării.

•În practica curentă se utilizează trei principii valabile la

acordarea despăgubirii:• principiul răspunderii proporţionale – despăgubirea este stabilită în aceeaşi proporţie faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. Încazul în care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat, atuncidespăgubirea este şi ea egală cu paguba suferită de bunul respectiv;

• principiul primului risc – se aplică mai des, la bunurile la care riscul de producerea pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea clădirilor). Valoarea sumei asigurate esteconsiderată ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru bunul respectiv. Laacest principiu, raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului nu mai influenţeazănivelul despăgubirii. Despăgubirea este egală cu paguba, în limita sumei asigurate.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decât principiul

răspunderii proporţionale, pentru că pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare, dar şi nivelul primelor de asigurare este mai mare;• principiul răspunderii limitate (clauza cu fanciză) – se caracterizează prin faptul

că despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită valoare prestabilită.Astfel, o parte din pagubă va cădea în răspunderea asiguratului, numită franciză. Aceasta poate fi:

- atinsă sau simplă – asiguratorul acoperă în întregime paguba, până la nivelulsumei asigurate, dacă aceasta este mai mare decât franciza;

- deductibilă sau absolută – aceasta se scade, în toate cazurile, din pagubă,indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigură numai partea din pagubă caredepăşeşte franciza.

Indiferent de tipul de franciză, nu se acordă despăgubire dacă valoarea pagubei seîncadrează în limitele francizei.

35



1. Bistriceanu Gheorghe – Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, Bucureşti20042. Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări:abordări teoretice şi practice internaţionale,

Ed. ALL Beck, Bucureşti 2000

3. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,20044. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,20016. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-

Western Publishing Co, Cincinnati, 19928. Hallman V, Manilton K – Personal Insurance: Life, Health and Retirement ,

American Institute for CPCV, Malvern Pensylvania,1995.9. Lavine Alan – YourLlife Insurance Options, John Wiley & Sans, New York, 1993

10. Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România (M.O. nr. 303 din30.12.1995).11. Legea 32/2000 privind societăţile de asigurarea şi supravegherea asigurărilor (M.O. nr. 148 din 10.04.2000).12. Legea 346/2002 privind asigurările de accidente de muncă şi boli profesionale (M.O.nr. 454 din 27.06.2002).13. Legea 212/2004 privind asigurările private de sănătate (M.O. nr.505 din 4.06.2004).14. Legea 172/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 136/1995 (M.O. nr. 473 din26.05.2004)15. Legea 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 32/2000 (M.O. nr. 976 din25.10.2004)

16. Legea 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare(M.O. nr. 1193 din 14.12.2004)17. Ordinul CSA nr. 20 din 2008 privind asigurările RCA.18. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor,alunecarilor de teren sau inundatiilor (M.O. patrea I din 10.11.2008).19. Revista PRIMM – Asigurari si pensii.

Cuprins

Unitatea de invatare 4. ASIGURĂRI DE VIAŢĂ

36



4.1Consideraţii generale

4.2 Forme ale asigurărilor de viaţă


• Intelegerea formelor simple, traditionale, ale asigurarilor deviata

• Intelegerea asigurarilor de tip „unit-linked”• Intelegerea variantelor de asigurari de viata oferite de

asiguratori.

37



Unitatea de învăţare 4. ASIGURĂRI DE VIAŢĂ


Asigurările de persoane au drept scop protecţia persoanelor fizice împotriva unor riscuri care pot afecta integritatea corporală sau viaţa asiguratului.

Protecţia prin asigurarea persoanelor se realizează de către societatea de asigurare, prin garantarea plătii unei indemnizaţii, în ipoteza producerii evenimentului asigurat.

În funcţie de riscul acoperit, asigurările de persoane pot fi structurate în:A. Asigurări de viaţă, care pot fi:1. asigurări de supravieţuire;2. asigurări de deces;3. asigurări mixte de viaţă.B. Asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă, respectiv:1. asigurări de accidente;2. asigurări de sănătate (de boală).

Ambele categorii de asigurare au ca obiect persoanele fizice.În primul caz, prin prisma protecţiei de risc, este vizată viaţa, iar în al doilea caz,

prin prisma protecţiei pentru riscuri de accidente, boala şi alte riscuri.

Între cele două ramuri specifice de asigurări există o serie de elemente comune:1. asiguratul poate să încheie, după caz, unul sau mai multe contracte de asigurare

împotriva aceluiaşi risc sau a unui complex de riscuri, pentru sume variate (acest tip deasigurare se încheie, în general, condiţionat de vârstă, starea sănătăţii, etc.);

2. au ca titular persoana, dar, în anumite forme de asigurare, pot avea ca referinţăgrupuri de persoane (familia, un grup profesional);

3. suma asigurată se stabileşte în mod forfetar, de către asigurat, în funcţie de

posibilităţile şi necesităţile sale financiare;4. la producerea evenimentului asigurat, asiguratul sau beneficiarul de asigurare

poate fi indemnizat pentru toate contractele de asigurare încheiate cu diferite societăţi deasigurare;

5. suma asigurată se plăteşte asiguratului indiferent de drepturile care i s-ar cuvenidin alte contracte de asigurare;

6. suma asigurată cuvenită beneficiarului nu poate fi urmărită de creditoriiasiguratului;

7. asiguratorul nu plăteşte suma în cazul în care evenimentul asigurat s-a produs prin comiterea de către asigurat a unor fapte penale în mod intenţionat sau a fost cauzat deacţiuni de război;

8. beneficiarul de asigurare este exclus din această calitate dacă a provocatintenţionat decesul asiguratului.Între asigurarea de viaţă şi alte asigurări de persoane, deşi înrudite prin subiectul asigurării,există şi deosebiri. Astfel, acestea se deosebesc prin riscul sau complexul de riscuriasigurate şi, mai ales, prin mecanismul asigurării şi prin tehnicile de asigurare. Este motivul pentru care asigurările de accidente şi asigurările de sănătate sunt cuprinse în categoriaasigurărilor generale (non-viaţă). Riscul nu este viaţa asiguratului, ci producerea unuiaccident sau a unei îmbolnăviri, cu consecinţele financiare corespunzătoare asupra celui

38



asigurat şi familiei sale. Deoarece şi decesul poate fi în unele circumstanţe consecinţa unuiaccident sau a unei boli, decesul din astfel de cauze este preluat opţional şi în contractele deasigurări de viaţă.

4.2 Forme ale asigurărilor de viaţăAsigurarea de viaţă se defineşte ca fiind contractul în virtutea căruia societatea de

asigurări se angajează, în schimbul primelor încasate de la o persoană fizică sau juridică(contractantul) să plătească asiguratului sau unui terţ beneficiar, o anumită sumă, în cazuldecesului asiguratului şi/sau al supravieţuirii lui după vârsta înscrisă în contract.

Formele simple, tradiţionale, ale asigurărilor de viaţă sunt următoarele:1. asigurarea de supravieţuire;2. asigurarea de deces;3. asigurarea mixtă de viaţă.

Asigurările de deces (de viaţă): Asigurarea de deces încheiată pe termen limitatobligă pe asigurător să achite suma înscrisă în contract dacă decesul asiguratului a avut locîn perioada de valabilitate a acestuia. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă,

asigurătorul este exonerat de orice obligaţie faţă de asigurat, decurgând din contractulrespectiv. Cum decesul este un eveniment viitor şi sigur, dar incert ca dată, asigurătoriifolosesc diverse forme de asigurare, care să satisfacă cele mai diferite preferinţe. Astfel,într-o formulă asigurarea acoperă riscul de deces la orice dată ar surveni aceasta. În acestscop, pentru a beneficia de o asemenea protecţie, asiguratul se angajează să plătească primetoată viaţa. Există şi o soluţie care, limitează totuşi, plata primelor la o anumită perioadă detimp: pe o durată de n ani, până la data x, până la ieşirea la pensie a asiguratului etc.

Asigurările de supravieţuire: cÎn perioada de valabilitate a asigurării, asiguratul, plătind primele datorate, acumulează o sumă la dispoziţia sa, sumă care devine exigibilă laexpirarea contractului. Potrivit condiţiilor contractuale, asiguratul intră în posesia sumeiasigurate numai în cazul în care este în viaţă la expirarea contractului. dacă, însă, acesta a

decedat anterior expirării termenului de valabilitate a contractului, asigurătorul se considerăeliberat de angajamentul luat prin contract, ca urmare, nu are nici o obligaţie faţă demoştenitorii asiguratului. Suma acumulată de asigurat pe parcursul valabilităţii contractuluirămâne de drept asigurătorului, după decesul prematur al asiguratului.

Asigurările mixte de viaţă: pentru a veni în sprijinul asiguraţilor, asigurătorul oferăun “produs” care acoperă ambele riscuri de deces şi de supravieţuire printr-un singur contract, denumit asigurare mixtă de viaţă.

39

Explicaţi asemanarile si deosebirile dintre asigurarile de viata siasigurarile de accidente si de sanatate......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



Datorită acoperirii celor două riscuri alternative într-un contract de asigurare unic, nudispare caracterul contradictoriu al celor două riscuri, ci se creează numai impresia căasiguraţii câştigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de supravieţuire,asiguratul încasează personal suma asigurată prevăzută în contract. Este adevărat că

asiguratul câştigă în ambele împrejurări, dar lucrul acesta îl obţine cu preţul aferentacoperirii celor două riscuri distincte, adică cu suportarea primelor datorate atât pentruriscul de deces, cât şi pentru cel de supravieţuire.

Societăţile de asigurări au căutat să facă cele trei produse de bază tot mai atractive pentruasiguraţi. Acest deziderat s-a transpus în practică pe două căi:- prin restructurarea contractelor de către asigurători, ceea ce a generat produse noi deasigurare, oferite ca atare;- prin oferta de clauze opţionale suplimentare pentru produsele oferite, ceea ce dă posibilitatea chiar clientului să restructureze unele aspecte ale contractului, de la bunînceput sau pe parcursul derulării acestuia, conform noilor cerinţe sau posibilităţi

financiare.În ce priveşte prima modalitate de diversificare a contractelor, se pot menţionaurmătoarele căi:1. Pentru asigurările de viaţă (de deces):Principala componentă inovativă o constituie ataşarea posibilităţii de economisire, îndiverse scopuri şi cu mai multe variante de utilizare a resurselor acumulate.a) utilizări în scop personal:Este cazul asigurărilor permanente de viaţă (viagere) care oferă asiguratului, spre deosebirede asigurarea temporară de viaţă, avantajul capitalizării primelor de asigurare. Deasemenea poliţa poate fi răscumpărată parţial, valoarea sumelor asigurate micşorându-se cuvaloarea răscumpărării. În plus se poate oferi şi posibilitatea de a obţine împrumuturi în

baza poliţei.Din punctul de vedere al duratei de plată a primelor, se oferă asigurarea permanentă deviaţă obişnuită, în care primele se vor plăti toată viaţa, dar şi varianta cu plata limitată cadurată şi cu menţinerea valabilităţii asigurării până la vârsta de 95 sau 100 ani aasiguratului.Mărimea primelor de asigurare poate fi de asemenea flexibilizată, existând variante cu prime fixe (nivelate) sau cu prime variabile (primele cresc în mod normal odată cuavansarea în vârstă a asiguratului).

Flexibilitatea contractului se obţine şi la capitolul sumei asigurate la deces care poate fi constantă, la nivelul prevăzut iniţial, sau crescătoare, cumulând o parte dinvaloarea capitalizată.

Formele tradiţionale de asigurări de viaţă nu ofereau posibilitatea satisfacerii decătre asigurat a unor cheltuieli inopinate pe seama poliţei de asigurare. S-au realizat însăvariante ce dau dreptul la retrageri parţiale din economiile acumulate.

b) utilizări pentru alţi beneficiari:Beneficiarii asigurării de viaţă (deces) sunt cei desemnaţi în poliţă să primească

indemnizaţia de asigurare sau dacă nu sunt menţionaţi, indemnizaţia va fi plătitămoştenitorilor legali ai asiguratului, conform legilor în vigoare. Pe durata contractuluiasiguratul poate să modifice beneficiarul sau beneficiarii asigurării, iar în cel din urmă caz

40



poate modifica de asemenea procentele de alocare a beneficiului în caz de deces între aceşti beneficiari.c) utilizări pentru copii:Aceste asigurări de viaţă sunt menite să ofere la decesul asiguratului în perioada devalabilitate a contractului, un sprijin financiar pentru copii, prin preluarea de către

asigurător a plăţii primelor restante până la sfârşitul perioadei contractuale de plată aacestora şi plata sumei economisite fie printr-o singură tranşă, fie în rente eşalonate pedurata studiilor.2. Pentru asigurările de supravieţuire:Principala componentă inovativă adăugată variantei clasice de plată integrală a sumeiasigurate la expirarea poliţei, o constituie asigurarea de rentă, care presupune plăţi periodice cu titlu de rentă, din fondul constituit fie pe seama unei prime unice achitate deasigurat la încheierea contractului, fie pe seama primelor achitate treptat pe perioada devalabilitate a contractului.Plata rentelor poate fi structurată de asigurat să înceapă imediat după expirarea contractuluisau la o dată ulterioară, sincronizată eventual cu ieşirea la pensie a asiguratului. Aceste

rente pot constitui o pensie suplimentară, eşalonată pe o perioadă mai scurtă (în sume maimari) sau mai lungă de timp (în sume mai mici).3. Pentru asigurările de viaţă:Variantele de diversificare au mers pe următoarele direcţii:a) economisire; b) investiţii;c) pachete bancare.

a) Componenta de economisire este aferentă riscului de supravieţuire. Suma asigurată pentru supravieţuire, spre deosebire de suma asigurată pentru deces, nu poate fi, în general,modificată pe parcursul contractului, dar raportat la ea societatea de asigurări oferă

clientului:- o rată garantată a dobânzii;- o participare la profit, în general în mărime de 90% din dobânda câştigată ca urmare ainvestirii soldului contului de participare la profit (rezerva matematică plus sumele alocatela aniversările anterioare ale contractului) plus 90% din dobânda câştigată peste ceagarantată ca urmare a investirii rezervei matematice.La fiecare a treia aniversare a contractului clientul are posibilitatea, dacă a ataşat laîncheierea contractului această opţiune, să majoreze atât suma asigurată la supravieţuire,cât şi suma asigurată la deces, cu 10, 20 sau 30 de procente, fără evaluare medicală.

b) Componenta de investiţii a apărut şi în România începând cu anul 1998, fiind ataşată

asigurărilor de viaţă. Aceste asigurări sunt denumite, datorită mecanismului investiţional,asigurări de tip unit-linked.Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă nunumai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşteasiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie decătre asigurător, din care asiguratul primeşte apoi o cotă-parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca pe parcursul derulării asigurării să schimbe

41



această structură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de acumpăra o asigurare de viaţă.Dacă în cazul asigurărilor de viaţă tradiţionale riscul investiţiei aparţine companiei deasigurări (în consecinţă, asigurătorul va investi banii cu mare prudenţă, de obicei îndepozite bancare şi obligaţiuni de stat care, deşi nu aduc profituri mari, sunt sigure), la

asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine contractantului. Astfel, beneficiile obţinutedin investiţii depind de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dispoziţie deasigurător.Aceste produse pot avea în structura lor următoarele componente:Protecţia, care este reprezentată de o asigurare de viaţă pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eşalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare, iar pe perioada protecţiei suma asigurată (aleasă de client) este garantată de asigurător. În cazul decesuluiasiguratului, beneficiarul va încasa valoarea maximă dintre suma asigurată şi valoareacontului sau la momentul respectiv, unde suma asigurată este stabilită de către client între ovaloare maximă şi una minimă, în funcţie de vârsta sa şi de prima plătită, iar valoareacontului este reprezentată de echivalentul valoric al unit-urilor deţinute în fondurile

financiare ale asigurătorului.Investiţia – constă în cumpărarea de unităţi de cont (unit-uri) în fondurile financiareconstituite de asigurător. Aceste fonduri sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurător exclusiv înscopul asigurării.Contractantul asigurării va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked, iar prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziţionării de unit-uri în fondurile financiare. Plata primelor se poate face anual, semestrial, trimestrial, lunar,dar şi în orice moment, atunci când se doreşte mărirea părţii de investiţie. Contractantul poate alege procentul în care prima se va aloca între diferitele fonduri şi poate în oricemoment să schimbe gratuit aceste procente de alocare.

Valoarea unui unit se stabileşte săptămânal, la momentul evaluării fondurilor, regăsindu-seîn mărimea preţului de vânzare, preţ care este folosit în evaluarea costului asigurării deviaţă, în momentul în care clientul doreşte retragerea de lichidităţi sau atunci când întrerupecontractul şi doreşte să obţină echivalentul valoric al contului său.Componenta rentelor – apare doar în cazul asigurărilor unit-linked la care există posibilitatea transformării contului şi constă în transformarea la sfârşitul perioadei de platăa primelor (la vârsta pensionării) a valorii contului contractantului în rente lunare, plătibileatât timp cât asiguratul este în viaţă. Unele societăţi plătesc rentele pe o perioadă garantatăindiferent dacă asiguratul decedează sau nu în acest interval.Preţul de cumpărare reprezintă preţul la care clientul poate cumpăra unit-uri în fondurilefinanciare menţionate, iar banii plătiţi de client sub forma primelor de asigurare sunt

transformaţi în funcţie de acest preţ.Produsele unit-linked prezintă următoarele trăsături:1. prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor deasigurare;2. clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim stabilite în funcţie devârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite, iar această sumă este garantată pe toatădurata contractului şi poate fi modificată oricând;

42



3. plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea modificării frecvenţei de plată la fiecare aniversare a contractului;4. clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul său, cotaexprimată ca procent sau sumă fixă;5. în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare, contractul unit-linked se

transformă într-un contract cu suma asigurată redusă, adică noua sumă asigurată va fi egalăcu valoarea contului contractantului la momentul încetării plăţii primelor;6. în cazul unui contract cu suma asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului sau reduceri care se pot face sub formă de cote procentuale sau în sumă fixă, atât timp cât contul nu este nul;7. contractantul asigurării are dreptul, de regulă o dată pe an, să transforme unit-uri întrefondurile financiare în care se află banii săi.8. În cazul asigurării de tip unit-linked, ca şi în cazul celorlalte asigurări de viaţă, se potadăuga clauze suplimentare cu deosebirea că prima corespunzătoare clauzelor se va deducelunar din contul contractantului prin reducerea numărului de unit-uri.În alegerea unei asigurări de viaţă de tip investiţional nu trebuie uitat că riscul investiţiei

aparţine clientului. Acesta poate selecta din oferta de programe de investiţii concepute deasigurător pe cele mai puţin riscante (având în componenţă numai titluri de stat şi depozite bancare) sau risc moderat sau cu un risc ridicat (formate de exemplu din 30% obligaţiuni şi70% acţiuni cotate pe pieţele internaţionale).

c) Asigurările mixte de viaţă cu pachet bancar opţional este o modalitate de a cuplaasigurarea cu unele servicii şi produse bancare precum utilizarea contului curent, acardurilor de debit şi accesarea creditului ipotecar pe termen mai lung.În general, pentru alegerea unei poliţe de asigurare de viaţă din oferta diversificată asocietăţilor de asigurări, potenţialul client ar trebui să compare primele de asigurare practicate pe piaţă, să aleagă un agent sau broker şi să verifice dacă societatea de asigurări

este una pe care se poate baza pe termen lung.Ofertele companiilor de asigurări includ, de regulă, grafice şi cifre ce reprezintă proiecţii înviitor ale derulării contractului de asigurare. Aceste proiecţii cuprind atât valori garantate,cât şi valori care nu sunt garantate. Elementele care nu sunt garantate, cum ar fi acumularea banilor la poliţele de asigurare mixtă de viaţă, se bazează pe experienţa şi previziunile pecare le face compania de asigurări. Este de reţinut că este vorba numai despre nişte estimărişi că sumele respective nu sunt garantate.Poliţele de asigurare de viaţă cu acumulare de capital trebuie să aibă atât o creşteresuficient de mare (excluzând rata inflaţiei, bineînţeles), cât şi valori de răscumpărare bune.Deşi s-ar putea ca asigurătorul să prezinte o ilustrare a valorii sumelor acumulate pe parcursul derulării contractului, aceasta nu este neapărat şi suma care va fi primită în cazul

răscumpărării poliţei. Între două poliţe cu aceeaşi sumă asigurată, cu aceeaşi rată deacumulare şi cu aceeaşi primă de asigurare, poliţa cu cea mai mare valoare de răscumpărareeste, probabil, şi cea mai bună.Poliţa se poate cumpăra fie direct de la compania de asigurări, fie prin intermediul unuiagent de asigurări sau broker. Costul va fi acelaşi, dar explicaţiile suplimentare şi ajutorul primite de la un consultant nu sunt de neglijat.

43



Înainte de semnarea unei cereri de asigurare, ar trebui verificată compania de asigurărialeasă. Din păcate, unele companii de asigurări cu un management defectuos pot întâmpina probleme financiare şi chiar pot intra în faliment.Există constituit, conform legii, un fond special pentru protecţia asiguraţilor în caz defaliment al societăţilor de asigurări, dar din acest fond vor fi plătite numai valorile de

răscumpărare ale poliţelor, dacă aceste există, valori care în primii ani de contract sunt maimici decât suma primelor de asigurare plătite. În plus, durează, de regulă, destul de mult până la declararea falimentului unei companii de asigurări, stabilirea celor care au dreptulla despăgubiri şi plata efectivă a acestor bani. Pentru a se evita astfel de neplăceri, estenecesară verificarea cu atenţie a solidităţii şi bonităţii companiei. Agenţiile de rating potoferi o indicaţie deosebit de preţioasă în acest sens.În contextul diversificării poliţelor de asigurare de viaţă, pe lângă asigurările individuale lacare ne-am referit până acum, se cer menţionate şi asigurările colective (de grup).Aceste asigurări se încheie fie de către angajatori (în calitate de asiguraţi) în beneficiul propriilor angajaţi (în calitate de beneficiari ai asigurării) fie de către societăţi comercialesau bancare în favoarea unui grup generic de clienţi debitori. De regulă, în asigurarea

colectivă sunt cuprinse toate persoanele care alcătuiesc grupul respectiv, cu condiţia cafiecare în parte să-şi exprime acordul la această asigurare. Acest acord este necesar şidatorită faptului că deseori o parte din prima de asigurare este suportată de angajat, iar încazul clienţilor debitori prima poate fi plătită integral de aceştia.

Asigurările colective de viaţă prezintă următoarele avantaje:- constituie pentru multe firme o modalitate suplimentară de stimulare şi fidelizare a personalului, mai ales când plata primelor de asigurare este preluată, parţial sau integral decătre angajator;- este o cale de asigurare a riscului financiar de neplată pe motiv de deces a ratelor scadente

la vânzările în rate sau leasing;- prezintă avantajul că evită selecţia riscurilor specifică asigurărilor individuale şi din acestmotiv asigurarea de grup este mai ieftină decât asigurarea individuală.


44

In ce consta componenta investitionala a asigurarilor de tip „unit-linked” ?.....................................................................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................................................................

........................................................................................................



La asigurările de viaţă asigurătorii condiţionează acceptarea clienţilor în asigurareşi selectează cerinţele de durată a asigurării, primă şi sumă asigurată de un set de factori desubscriere, precum:

- Vârsta. Rata mortalităţii este corelată cu vârsta. În general, cu cât solicitantul estemai în vârstă, cu atât prima este mai mare.

- Sexul. Femeile au o speranţă de viaţă mai mare decât bărbaţii, la aceeaşi vârstă.De aceea, femeilor li se aplică de obicei prime de asigurare mai mici decât bărbaţilor.- Statura. Statura se referă la legătura dintre înălţime, greutate şi talie. Ratele de

mortalitate sunt substanţial mai mari pentru persoanele supraponderale.- Condiţia fizică. În funcţie de suma asigurată dorită, solicitantul ar putea fi supus la

anumite teste, pentru a i se determina condiţia fizică. Aceste teste includ: analiza sângelui,testele de urină pentru a detecta bolile de rinichi, testul SIDA, o electrocardiogramă pentrudetectarea bolilor de inimă.

- Starea sănătăţii în trecut. Solicitanţii sunt întrebaţi dacă au suferit anumite boli întrecut, dacă au beneficiat de tratament pentru consumul de droguri sau alcool sau dacă întrecut li s-a refuzat solicitarea pentru asigurarea de viaţă sau li s-a oferit această asigurare la

cote de primă mai mari decât cele standard.- Antecedente în familie. Ţinându-se seama de faptul că anumite afecţiuni alesănătăţii sunt ereditare, solicitanţii sunt chestionaţi cu privire la bolile existente în familialor (boli de inimă, cancer, diabet şi alte boli greu de tratat).

- Fumatul. Datorită faptului că fumătorii au rate de mortalitate mai mari decâtnefumătorii, solicitanţii sunt întrebaţi dacă fumează sau când au întrerupt fumatul.

- Practicarea sporturilor periculoase. Unele sporturi sunt periculoase şi pot creşteriscul de deces. Aceste activităţi includ schiul nautic, planorismul, cursele de maşini.- Obiceiuri. Solicitanţii sunt chestionaţi cu privire la folosirea alcoolului şi a drogurilor.Totuşi, alcoolicii care au urmat cu succes un tratament sau nu au mai consumat alcool pentru un anumit număr de ani pot fi asiguraţi la cote de primă standard. Sunt luaţi în

considerare şi alţi factori, inclusiv problemele financiare serioase, ca falimentul.- Domiciliul. Ratele de mortalitate variază în lume datorită standardelor diferite deviaţă, climei, răspândirii bolilor, condiţiilor de salubritate, războaielor şi altor factori.Solicitantul poate avea în vedere să locuiască într-o ţară străină sau să călătorească şitrebuie chestionat în legătură cu acest lucru.

- Ocupaţia. Anumite meserii prezintă rate ale accidentelor relativ mari, în timp cealtele expun muncitorii la anumite tipuri de boli profesionale. Locurile de muncă cu ungrad ridicat de pericol includ: exploatările miniere, fabricile de cherestea, construcţiile,fermele şi alte meserii în care muncitorii sunt expuşi la praf şi substanţe toxice.

Intrarea în asigurare este condiţionată apoi de plata unei sume denumită anticipaţie,compusă din valoarea celei dintâi rate de primă plus taxa de poliţă. Asigurările sunt de

regulă disponibile în două variante, cu primă unică sau cu primă eşalonată.Menţinerea în asigurare se pune în cazul asigurărilor cu plata eşalonată a primelor.În caz de neplată la termen a unei rate scadente de primă, asiguratul are dreptul să o plătească într-un termen de păsuire stabilit (de exemplu 90 zile). Dacă rata de primă nu seachită nici în acest termen contractul prevede următoarele variante:

a) dacă este asigurare fără constituire de rezervă de prime, contractul se reziliază.Este cazul asigurărilor temporare de deces;

45



b) la toate celelalte tipuri de asigurări de viaţă se constituie rezerve de prime şicontractele prevăd:

- rezilierea fără valoare de răscumpărare (în primii 3 ani);- rezilierea cu valoare de răscumpărare (după primii 3 ani);- transformarea contractului în contract liber de plata primelor, la solicitarea

clientului (după primii 3 ani). Contractul continuă cu o valoare redusă, dar opţiunilesuplimentare vor fi reziliate.Valoarea de răscumpărare este suma pe care asiguratul este îndreptăţit să o

primească în cazul denunţării unilaterale a contractului sau a întârzierii plăţii primelor dincolo de limitele admise.

Valoarea de răscumpărare există de la început pentru contractele cu plata anticipatăşi integrală a primei de asigurare, dar apare numai din al patrulea an de asigurare în cazulcontractelor cu primă eşalonată.

Valoarea de răscumpărare se calculează astfel:- la contractele cu primă unică şi la contractele cu sumă asigurată redusă sau libere

de plata primelor: 95% din rezerva de poliţă şi participarea la profit;

- la contractele cu primă eşalonată: 95% din rezerva de poliţă şi participarea la profit la care se adaugă primele plătite şi neconsumate şi se scad primele datorate şineplătite.

Reactivarea contractului este prevăzută în contractele cu constituire de rezerve de primă. Asiguratul care a încetat plata primelor are dreptul să reactiveze contractul fie prin plata primelor restante, fie prin prelungirea duratei asigurării cu timpul cât nu s-au plătit prime, fie printr-o combinaţie a celor două modalităţi.

Dreptul la suma asigurată rezultând din rezerva de prime este imprescriptibil. Acestdrept îl are, după caz, asiguratul, beneficiarul desemnat sau moştenitorii legali. Creditoriiasiguratului nu au dreptul să urmărească suma asigurată cuvenită beneficiarului asigurării.

Asigurătorul nu plăteşte suma asigurată:- dacă beneficiarul a produs intenţionat decesul asiguratului. Suma se plăteşte

eventualilor alţi beneficiari sau moştenitori;- dacă decesul asiguratului a survenit cu ocazia comiterii cu intenţie a unor fapte

penale.La unele asigurări mixte de viaţă suma asigurată poate fi plătită înainte de expirarea

termenului de valabilitate al contractului, prin sistemul tragerilor de amortizare. Sumaaferentă combinaţiilor câştigătoare de la tragerile la sorţi se achită imediat de cătreasigurător. Dacă amortizarea este parţială, contractul de asigurare rămâne în vigoare pentrurestul sumei asigurate, iar prima de asigurare se reduce corespunzător.

Reevaluarea contractului se poate face pe parcurs în baza:- reevaluării riscului din punct de vedere ocupaţie/hobby/sport, în baza declaraţieiasiguratului cu privire la schimbările intervenite faţă de declaraţia iniţială;

- reevaluării medicale cu ocazia creşterii sumei asigurate la deces sau/şi a ataşăriide asigurări sau opţiuni suplimentare.

Modificările contractului pot fi operate şi la solicitarea asigurătorului, pe toatădurata acestuia sau numai la aniversarea contractului.

46



1. Modificări posibile pe toată durata contractului:a) Schimbarea contractului asigurării, dar fără schimbarea persoanei asigurate. Este

importantă această posibilitate în contextul în care asiguratul sau contractantul iniţial numai pot face faţă plăţii primelor şi această obligaţie financiară este preluată de o altă persoană.

b) Schimbarea beneficiarilor asigurării. Dacă persoana contractantului este diferităde cea a asiguratului, schimbarea beneficiarilor se face în baza solicitării scrise acontractantului şi cu acordul asiguratului. Pot fi modificate în acelaşi timp şi procentele dealocare ale beneficiarului în cazul decesului asiguratului.

c) Schimbarea modalităţii de plată se poate face între variantele disponibile la unmoment dat, ca de exemplu prin cupoane, ordine de plată sau transfer bancar.

d) rezilierea asigurărilor suplimentare.

2. Modificări posibile la aniversarea contractului:a) Adaptarea la inflaţie. Se are în vedere ajustarea, după caz, atât a sumei asigurate

la deces, cât şi a sumei asigurate la supravieţuire, dar acest calcul se face diferit:

- pentru suma asigurată la deces procentul de ajustare se aplică la suma asigurată;- pentru suma asigurată la supravieţuire procentul de ajustare se aplică la prima deasigurare, iar suplimentul de primă va fi folosit pentru a cumpăra o sumă asiguratăsuplimentară.

b) Modificarea sumei asigurate la deces. Se poate face în sensul creşterii, pe bazaunei noi evaluări a riscului de către asigurător şi fără ca asiguratul să fi depăşit vârsta de 65ani, sau în sensul reducerii sumei asigurate, dar fără a coborî sub minimul preconizat încontract.

c) Creşterea garantată a sumei asigurate. Se poate exercita în general la fiecare a 3-aaniversare a contractului, fără evaluare medicală. Contractantul poate majora cu 10, 20 sau30 de procente atât componenta de protecţie, cât şi componenta de economisire a

contractului.d) Schimbarea frecvenţei de plată a primelor de asigurare.e) Ataşarea de asigurări şi opţiuni suplimentare. Acestea pot fi:- asigurare suplimentară de deces din accident;- asigurare suplimentară de invaliditate permanentă din accident;- asigurare suplimentară de invaliditate permanentă şi deces din accident;- asigurare suplimentară de sănătate (spitalizare sau chirurgie din accident sau

îmbolnăvire);- opţiunea de scutire de plată a primelor.Caracteristic asigurărilor suplimentare este faptul că pot fi denunţaţi unilateral

oricând pe durata contractului şi că îşi încetează valabilitatea la transformarea contractului

de asigurare în contract liber de plata primelor sau la rezilierea lui.

47

In ce situatii asigurătorul nu plăteşte suma asigurată prinasigurarea de viata ?.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

....................................................................................................................

........................................................................................................



Punctati deosebirile dintre asigurarile de viata si asigurarile de persoane.Definiti formele simple ale asigurarilor de viata: asigurarea de supravietuire, asigurarea dedeces si asigurarea mixta de viata.Care sunt caile de diversificare a contractelor simple de asigurari de viata.Caracterizati asigurarile de viata de tip „unit-linked”.Ce elemente trebuie urmarite in diferentierea ofertelor de asigurari de viata ale companiilor concurente.Prin ce se caracterizeaza asigurarile colective de viata.

Care sunt factorii de subscriere analizati de asigurator.Care sunt conditiile de intrare si mentinere in asigurare.Ce este valoarea de rascumparare a contractului.Modificari posibile ale contractului.

48

02:0505



•Asigurarea de deces încheiată pe termen limitat obligă peasigurător să achite suma înscrisă în contract dacă decesulasiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a acestuia.

•Asigurarea de deces încheiată pe termen limitat obligă peasigurător să achite suma înscrisă în contract dacă decesulasiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a acestuia.

•Pentru a veni în sprijinul asiguraţilor, asigurătorul oferă un

“produs” care acoperă ambele riscuri, de deces şi desupravieţuire, printr-un singur contract, denumit asiguraremixtă de viaţă.

•Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază deinvestiţii, care oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşte asiguratuleste investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de către asigurător, din care asiguratul primeşte apoi o cotă-parte (un anumit număr de “unit-uri”).Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structuraîn care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea

ca pe parcursul derulării asigurării să schimbe aceastăstructură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduride investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă.


Ed. ALL Beck, Bucureşti 20003. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,20044. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,20016. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.

49



7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-Western Publishing Co, Cincinnati, 1992

8. Hallman V, Manilton K – Personal Insurance: Life, Health and Retirement ,American Institute for CPCV, Malvern Pensylvania,1995.

9. Lavine Alan – YourLlife Insurance Options, John Wiley & Sans, New York, 1993



Cuprins

50



Unitatea de invatare 5. ASIGURĂRILE DE ACCIDENTE

• Intelegerea riscurilor acoperite prin asigurările de accidente• Intelegerea continutului diverselor variante ale asigurărilor

de accidente

51



Unitatea de învăţare 5. ASIGURĂRILE DE ACCIDENTE

Asigurările de accidente sunt asigurări de persoane care fac parte din categoriaasigurărilor generale (non-viaţă). Această clasificare se referă la produsele de asigurareoferite de sectorul privat al asigurărilor.

În mod distinct, în multe ţări, ca şi în România (prin Legea 346/2002), asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, ca parte componentă a domeniului mai largal asigurărilor de accidente, a fost inclusă în sistemul asigurărilor sociale garantate de stat.Ea a devenit în România obligatorie din anul 2005 pentru toţi cei care utilizează forţă demuncă angajată cu contract individual de muncă.

În cele ce urmează ne vom referi doar la asigurările de accidente practicate desocietăţile private de asigurări.

Asigurările de accidente se încheie în următoarele variante:a) asigurarea de accidente, denumită de noi “standard”;b) asigurarea familială de accidente;

c) asigurarea de accidente “Turist”;d) asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor;e) asigurarea de accidente a călătorilor transportaţi de întreprinderile particulare cu

autovehicule proprii;f) asigurarea facultativă a vânătorilor;g) asigurarea facultativă, suplimentară, pentru cazurile de invaliditate temporară din

accident.

Asigurarea de accidente “standard” se încheie de persoane în vârstă de la 16 aniîmpliniţi. Condiţia de vârstă minimă (de 16 ani împliniţi) se mai cere la asigurarea deaccidente “Turist”, precum şi la asigurarea familială de accidente. La aceasta din urmă, pe

lângă asiguratul principal, mai sunt cuprinşi, fără adaos de primă, soţia (soţul), precum şicopiii, indiferent de numărul lor, în vârstă de la 5 la 16 ani neîmpliniţi. La celelalte variantede asigurări de accidente, nu sunt stabilite condiţii de vârstă.

Asigurările facultative de accidente, fără excepţie, acoperă riscurile de invaliditate permanentă şi de deces provocate de accidente. Câteva dintre asigurările la care ne referim,concepute ca asigurări complexe, acoperă în plus bunurile casnice şi gospodăreşti(asigurările de accidente familiale, “Turist” etc.), precum şi răspunderea civilă aasiguraţilor. Sfera cea mai largă de cuprindere o prezintă asigurarea complexă a elevilor şistudenţilor, care include asigurarea bunurilor casnice şi gospodăreşti luate oriunde deelevul ori studentul asigurat în afara domiciliului (la şcoală, la facultate, în tabără, înexcursie etc.), asigurarea de accidente a elevului şi studentului asigurat, precum şi

asigurarea de răspundere civilă legală ca urmare a avarierii sau distrugerii unor bunuri dinculpa elevului ori a studentului asigurat.

Durata asigurării este, după caz, de o lună, de trei luni, sau un multiplu al acestora,de un an, rareori de până la doi ani.

În baza contractului de asigurare de accidente “standard”, asigurătorul plăteştesuma asigurată în caz de invaliditate permanentă sau de deces al asiguratului, ca urmare aunui accident produs în perioada de valabilitate a asigurării.

La asigurarea familială de accidente, suma asigurată se plăteşte:

52



a) asiguratului principal, în caz de invaliditate permanentă a acestuia; de invaliditate sau dedeces al copiilor şi de deces al soţiei (soţului), în calitate de beneficiar; b) soţiei (soţului) asiguratului principal, în caz de invaliditate permanentă a acesteia(acestuia) şi de deces al asiguratului principal, în calitate de beneficiar;c) copiilor, în caz de deces simultan al părinţilor, în calitate de beneficiari.

La asigurarea de accidente “Turist”, în caz de invaliditate permanentă din accident sau dedistrugere a bunurilor casnice şi gospodăreşti, suma asigurată se plăteşte asiguratului; încaz de deces al asiguratului, suma asigurată se plăteşte beneficiarului asigurării.

La majoritatea tipurilor de asigurări de accidente contractele se încheie pentru sumefixe (mărimi standard sau un multiplu al acestora), stabilite la niveluri diferite, în funcţie deriscul asigurat, mai mari pentru invaliditate permanentă şi mai mici pentru deces.

La asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor, contractele se încheie pentru sumeasigurate, stabilite în mod distinct pentru: bunuri casnice şi gospodăreşti, invaliditate permanentă, deces şi răspundere civilă legală.

La asigurarea facultativă a vânătorilor, vânătorii sportivi cu domiciliul în România,membri ai Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, care posedă permise de

vânătoare, sunt asiguraţi pentru cazurile de: a) răspundere civilă ca urmare a vătămăriicorporale sau a decesului terţelor persoane, în legătură cu activitatea de vânătoare şi b)accidente ale vânătorilor sportivi întâmplate în legătură cu activitatea de vânătoare. Laacest tip de asigurare, contractul se încheie pentru sume asigurate fixe, stabilite în moddistinct pentru invaliditate permanentă, deces şi răspundere civilă.

La asigurarea facultativă, suplimentară, pentru invaliditate temporară din accident,suma asigurată se stabileşte sub forma indemnizaţiei zilnice de spitalizare, pe careasigurătorul urmează să o suporte pentru zilele de spitalizare a asiguratului, precum şi pentru cele de convalescenţă, stabilite de medic.

Primele de asigurare se stabilesc, de regulă, pe perioada de valabilitate acontractului, în raport cu sumele asigurate.

Asigurarea de economie şi invaliditate permanentă din accidente se încheie cu persoane în vârstă de la 16 ani, pentru sume fixe pe durate de 5-10 ani. Tipul de asigurarela care ne referim constituie atât un instrument de economisire, cât şi unul de protecţie aasiguraţilor. Această dublă funcţie se realizează prin faptul că suma asigurată se plăteşte, laexpirarea asigurării, asiguratului aflat în viaţă, precum şi în caz de invaliditate permanentăa asiguratului provocată de accidente.

La expirarea contractului, suma asigurată de plată se majorează cu o anumită cotă procentuală de excedent; această sumă se achită de asigurător indiferent de plăţile făcuteanterior pentru invalidităţi permanente.

Primele de asigurare se plătesc anual sau în rate lunare, anticipat. Durata de plată a primelor este egală cu cea de valabilitate a asigurării.

Asigurarea managerilor pentru riscurile de accidente se încheie cu persoaneledesemnate în calitate de manageri ai unor societăţi comerciale, în vârstă cuprinsă între 24 şi65 de ani, pe o durată de 4 sau 5 ani, dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 70de ani. Suma asigurată, stabilită de asigurat, nu poate fi mai mică decât cea stipulată deasigurător în Condiţiile speciale.

Asigurarea de care ne ocupăm acoperă următoarele evenimente:a) accidentele produse în timpul obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea,

inclusiv în cadrul deplasărilor în interes de serviciu în ţară sau străinătate;

53



b) decesul produs din alte cauze decât accidentele, dar în legătură cu activitatea profesională desfăşurată, inclusiv ca urmare a unui efort fizic sau intelectual excesiv;

c) incapacitatea temporară de muncă, survenită în urma unui accident produs înlegătură cu activitatea profesională;

d) pierderile de venituri ale societăţii comerciale, ca urmare a erorilor involuntare

de management.

În baza contractului de asigurare, asigurătorul se obligă să plătească:a) în caz de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident – suma asigurată, în

total sau în parte, în funcţie de gradul de invaliditate; b) în caz de deces al asiguratului din accident – dublul sumei asigurate;c) în caz de deces al asiguratului din alte cauze – suma asigurată, iar după cel de-al

doilea an de asigurare – suma asigurată majorată cu cote de excedent;d) în caz de incapacitate temporară de muncă a asiguratului, ca urmare a unui

accident, o anumită indemnizaţie zilnică, în raport cu suma asigurată, pentru cel mult 180de zile, fără a putea depăşi suma asigurată;

e) în caz de pierderi de venituri ale societăţilor comerciale, produse ca urmare aerorilor involuntare de management, începând cu cel de-al doilea an de asigurare, până la75% din suma asigurată;

f) la expirarea asigurării, dacă asiguratul va fi în viaţă – suma asigurată majorată cuo anumită cotă de excedent.

Prima de asigurare, stabilită de asigurător în raport cu suma asigurată, cu vârstaasiguratului la încheierea contractului şi cu durata acestuia, se achită anual, anticipat.

Suma asigurată se plăteşte: asiguratului în caz de invaliditate permanentă sautemporară şi de supravieţuire a acestuia; beneficiarului asigurării în caz de deces alasiguratului, şi societăţii comerciale la care a fost angajat asiguratul ca manager, în caz de pierdere de venituri de către societatea comercială în cauză, produse ca urmare a erorilor de

management, precum şi în caz de răscumpărare a asigurării.În afara asigurărilor individuale de persoane, de care ne-am ocupat până aici,societatea de asigurare încheie şi anumite asigurări colective (de grup) de persoane.

Printre acestea se numără: a) asigurarea pentru cazurile de accidente ale angajaţilor,contractată de persoane juridice; b) asigurarea personalului navigant profesionist, a personalului nenavigant angajat şi a elevilor din aeronautica civilă, precum şi a sportivilor din cadrul aeronauticii sportive; c) asigurarea pentru cazurile de accidente a persoanelor transportate cu autovehiculele persoanelor juridice, fără plata transportului sau numai cu plata carburantului; d) asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente; e) asigurareaturiştilor pentru cazurile de accidente.

Toate aceste asigurări au un caracter facultativ.

Redăm, succint, principalele caracteristici ale acestor asigurări.Asigurarea pentru cazurile de accidente ale angajaţilor (membrilor), contractată de persoane juridice, se încheie la cererea şi în contul persoanelor juridice cu sediul înRomânia, ca şi la cererea şi în contul firmelor străine, pentru accidente ale angajaţilor (membrilor) lor.

Sunt primiţi în asigurare, după caz, toţi angajaţii de o anumită profesie (ocupaţie)sau numai unii dintre aceştia, independent de vârsta acestora. Sumele asigurate se stabilesc

54



de către persoanele juridice care încheie asigurarea (denumite contractante), de comunacord cu asigurătorul.

Potrivit contractului, asigurătorul se obligă să plătească întreaga sumă asigurată încaz de deces şi de invaliditate permanentă totală, ca urmare a unui accident produs întimpul valabilităţii contractului de asigurare, dacă decesul sau invaliditatea s-a ivit în

decurs de un an de la data accidentului.Dacă invaliditatea permanentă este parţială, asigurătorul plăteşte, în limita sumeiasigurate pentru invaliditate permanentă totală, o parte din această sumă, corespunzătoaregradului de invaliditate permanentă stabilit, majorată cu 25%.

În acest context, noţiunea de accidente cuprinde o gamă largă de evenimenteîntâmplate în timpul funcţionării sau folosirii maşinilor, aparatelor, mecanismelor, armelor sau a oricăror instrumente ori scule, precum şi explozia, arsura, degenerarea, îngheţul,înecul, acţiunea curentului electric, trăsnetul, insolaţia, lovirea, inclusiv înţeparea, tăierea şialtele asemenea, atacul din partea altei persoane sau a unui animal, alunecarea, prăbuşireade teren, căderea oricărui obiect sau a asiguratului, asfixierea şi intoxicarea din cauzesubite. Aici mai sunt cuprinse evenimente întâmplate ca urmare a circulaţiei mijloacelor de

transport sau din cauza accidentelor suferite de acestea.Contractul de asigurare poate fi încheiat şi cu limitarea răspunderii asigurătorului laaccidente suferite de asiguraţi, numai ca urmare a executării de către aceştia a obligaţiilor lor de serviciu, inclusiv în deplasările în interes de serviciu.

Asigurarea se poate încheia în două moduri, şi anume:a) cu indicarea numelui şi a profesiei angajaţilor asiguraţi, saub) cu indicarea numărului total al angajaţilor asiguraţi, pe profesii (ocupaţii). În prima

ipoteză, suma asigurată poate fi aceeaşi pentru toţi asiguraţii sau se stabilesc sumeasigurate pentru fiecare asigurat în parte. În cea de-a doua ipoteză, sumele asigurate vor fiaceleaşi pentru toţi asiguraţii care exercită aceeaşi profesie; persoana juridică contractantăare obligaţia să asigure pe toţi angajaţii având aceeaşi ocupaţie.

Asigurarea personalului navigant, este rezervată anumitor categorii de personal dinaeronautica civilă şi din cea sportivă. Este vorba de: a) personalul navigant profesionist dinaeronautica civilă; b) personalul navigant angajat la unităţile aeronautice civile şi sportive,care execută zboruri în interes de serviciu; c) sportivii care se formează sau se antreneazăîn cadrul unităţilor de aeronautică sportivă; d) persoanele care desfăşoară activitate delansări cu paraşuta din turnuri în cadrul unităţilor de aeronautică sportivă.

Sumele asigurate se stabilesc de către unităţile aeronautice civile sau sportive, decomun acord cu asigurătorul, şi se plătesc în caz de deces sau de invaliditate permanentă,ca urmare a unui accident întâmplat în legătură cu zborul (cu lansarea cu paraşuta dinturnuri).

Asigurarea de accidente a persoanelor transportate cu autovehiculele persoanelor

juridice, în baza obligaţiilor contractuale de muncă sau la şi de la locul de muncă ori în alteinterese ale persoanelor juridice respective.Sunt cuprinse în asigurare numai persoanele care au calitatea de angajaţi ai

persoanelor juridice contractante şi care sunt transportate cu autovehicule proprii.Asigurarea este valabilă numai dacă transporturile se efectuează pe drumuri publice,comunale, forestiere, de acces şi interioare pe care sunt admise autovehiculele, curespectarea itinerariilor stabilite în foile de parcurs. Asigurarea se face pentru aceeaşi sumă pentru fiecare persoană.

55



La contractarea asigurării persoana juridică în cauză are posibilitatea să opteze pentru una din următoarele forme de plată a primelor: a) pe bază de tabele (liste nominale)ale angajaţilor transportaţi, întocmite înainte de efectuarea transporturilor, şi care seanexează la foaia de parcurs şi b) în funcţie de capacitatea (numărul de locuri)autovehiculelor şi de numărul de transporturi. În primul caz, prima se calculează de fiecare

persoană şi transport efectuat, iar cel de-al doilea – de fiecare loc şi transport.Asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente se încheie cu persoane juridice,autorizate să efectueze transport de călători. Prin această asigurare facultativă sunt protejaţicălătorii (inclusiv copiii care călătoresc gratuit conform tarifelor de călătorie) pe timpultransportului organizat de societatea de transport, cu mijloace de transport la care suntadmişi călătorii care circulă pe drumuri publice, pe căi ferate sau pe apă, precum şi întransporturile aeriene publice, utilitare sau de serviciu, pentru:

a) cazurile de accidente corporale; b) cheltuielile medicale necesare tratării invalidităţii permanente, precum şi pentru

pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate şi a bunurilor aflate asupracălătorilor.

Asigurarea poate fi încheiată şi numai pentru cazurile de accidente corporale.Călătorii sunt asiguraţi pentru cazurile de deces şi de invaliditate permanentă, totalăsau parţială, ca urmare a unui accident produs în timpul călătoriei şi în legătură cu aceasta,dacă decesul sau invaliditatea s-a produs în decurs de un an de la data accidentului.

În această asigurare nu este cuprins personalul mijlocului de transport cândcălătoreşte în această calitate; nu sunt cuprinse nici anumite bunuri, cum ar fi: banii,hârtiile de valoare, documentele, registrele, titlurile, actele, manuscrisele, obiectele devaloare artistică, ştiinţifică sau istorică, pietrele preţioase, obiectele de platină, de aur saude argint, mărcile poştale şi altele asemenea.

Răspunderea asigurătorului începe din momentul eliberării legitimaţiei de călătoriesau a documentelor care dă dreptul la călătorie, iar pentru bagajele sau bunurile călătorilor

– din momentul încărcării acestora în mijlocul de transport şi încetează din momentuldescărcării bunurilor din mijlocul de transport.Sumele asigurate pe fiecare călător şi la fiecare călătorie în parte se stabilesc astfel:a) pentru deces sau invaliditate permanentă, totală sau parţială, ca urmare a

accidentelor, la nivelul propus de societatea de transport şi agreat de asigurător; b) pentru cheltuielile medicale necesare tratării invalidităţii permanente, în limitele

unui anumit procent din suma asigurată;c) pentru pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate, precum şi a

bunurilor aflate asupra călătorilor, în limitele unui anumit procent din suma asigurată (maimic decât în cazul precedent).

Primele de asigurare se includ în preţul călătoriei, adăugând la costul legitimaţiei de

călătorie sau al transportului o cotă procentuală din acest cost.Asigurarea turiştilor pentru cazurile de accidente se încheie cu persoane juridice,autorizate să organizeze acţiuni turistice, interne şi externe pentru turişti, cetăţeni românisau străini.

Asigurarea are caracter facultativ şi protejează turiştii care participă la programeturistice interne şi externe pentru:

a) deces sau invaliditate permanentă din accident;

56



b) cheltuieli medicale (medicamente şi spitalizare) impuse de tratarea invalidităţii,survenite ca urmare a unui accident;

c) avariere, distrugere sau pierdere a bagajelor, ca urmare a unui accident;d) cheltuieli legate de transportul corpului neînsufleţit al asiguratului decedat de la

locul unde a survenit decesul şi până la locul de înhumare;

e) sume pe care turistul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru prejudicii de care răspunde şi care au fost produse din fapta sa culpabilă, ca urmare aavariei ori a distrugerii unor bunuri.

Asigurarea se poate încheia fie într-o formă limitată la riscul de deces sauinvaliditate permanentă din accident, fie într-o formă mai largă care, pe lângă aceste douăriscuri, mai cuprinde, la cerere, oricare dintre riscurile enumerate mai sus.

Turiştii sunt asiguraţi pentru cazurile de deces şi de invaliditate permanentă totalăsau parţială, ca urmare a unui accident produs în perioada participării la programul turistic,dacă decesul sau invaliditatea s-a ivit în decurs de un an de la data accidentului. Bagajelesunt asigurate pentru pagubele suferite în urma avarierii, distrugerii sau pierderii acestora,ca urmare a accidentelor de circulaţie pe timpul transportului, a incendiului ori a

calamităţilor naturale întâmplate în timpul sejurului.Sumele asigurate pe fiecare turist şi de fiecare program turistic se stabilesc de cătresocietatea de turism contractantă, în sume absolute pentru riscurile de deces şi deinvaliditate permanentă, şi în procente din suma asigurată pentru invaliditate permanentă,în limitele fixate de asigurător.

Primele de asigurare se includ în preţul programului turistic, adăugând la costulacestuia cote procentuale din acest cost, calculate în mod diferenţiat pentru programeleturistice interne sau externe.

57

Enumerati 7 tipuri de asigurari de accidente......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

01

01:0505



Definiti asigurarile de accidente.Care sunt cele mai uzitate tipuri de asigurari de accidente.Ce prevederi contine asigurarea standard de accidente.Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii familialede accidente.Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii de

accidente „Turist”.Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurariimanagerilor pentru riscurile de accidente.

Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii calatorilor pentru cazurile de accidente.Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii deaccidente a angajatilor unei firme.

•Asigurările facultative de accidente, fără excepţie, acoperăriscurile de invaliditate permanentă şi de deces provocate deaccidente.

•Câteva dintre asigurările concepute ca asigurări complexe,acoperă în plus bunurile casnice şi gospodăreşti (asigurările

de accidente familiale, “Turist” etc.), precum şi răspundereacivilă a asiguraţilor.

58



1. Bistriceanu Gheorghe – Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, Bucureşti20042. Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări:abordări teoretice şi practice internaţionale,Ed. ALL Beck, Bucureşti 20003. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,2004

4. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,20016. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-


American Institute for CPCV, Malvern Pensylvania,1995.9. Lavine Alan – YourLlife Insurance Options, John Wiley & Sans, New York, 199310. Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România (M.O. nr. 303 din

30.12.1995).11. Legea 32/2000 privind societăţile de asigurarea şi supravegherea asigurărilor (M.O. nr. 148 din 10.04.2000).12. Legea 346/2002 privind asigurările de accidente de muncă şi boli profesionale (M.O.nr. 454 din 27.06.2002).13. Legea 212/2004 privind asigurările private de sănătate (M.O. nr.505 din 4.06.2004).14. Legea 172/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 136/1995 (M.O. nr. 473 din26.05.2004)15. Legea 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 32/2000 (M.O. nr. 976 din25.10.2004)16. Legea 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare

(M.O. nr. 1193 din 14.12.2004)17. Ordinul CSA nr. 20 din 2008 privind asigurările RCA.18. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor,alunecarilor de teren sau inundatiilor (M.O. patrea I din 10.11.2008).19. Revista PRIMM – Asigurari si pensii.

Cuprins

Unitatea de invatare 6. ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE


59




•

Intelegerea continutului asigurarii private de sanatate• Intelegerea categoriilor de asigurări private de sănătate

60



Unitatea de învăţare 6. ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE


Asigurările private de sănătate sunt definite în România prin Legea 212/2004.

Asigurările private de sănătate pentru plata serviciilor medicale constituie un sistemfacultativ, suplimentar celui de asigurări de sănătate obligatoriu, care acoperă asiguraţilor serviciile medicale în condiţiile legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea sistemului deasigurări sociale de sănătate.Asigurările private de sănătate pot fi, asigurări de tip complementar, suplimentar şisubstitutiv.Asigurările private de sănătate de tip complementar suportă total sau parţial plataserviciilor excluse parţial de către asigurările sociale de sănătate din pachetul de bază.Asigurările private de sănătate de tip suplimentar suportă total sau parţial plata pentruserviciile care excedează pachetului de servicii de bază din sistemul asigurărilor sociale desănătate privind furnizarea unui grad ridicat de confort, accesul rapid la servicii medicale în

cazul listelor de aşteptare, servicii medicale speciale în străinătate şi alte servicii.Asigurările private de sănătate de tip substitutiv suportă total sau parţial plata pentru oricetip de servicii.Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări private de sănătate orice persoane, cetăţeni români, cetăţeni străini sau apatrizi cu domiciliul sau, după caz,reşedinţa pe teritoriul României care, după îndeplinirea cerinţelor obligatorii aleasigurărilor sociale de sănătate, încheie contracte cu societăţi de asigurări private desănătate, denumite în continuare asigurători, şi achită prima de asigurare.Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi cetăţenii statelor cu careRomânia a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale decooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale sunt eligibili pentru serviciile oferite

de sistemul de asigurări private de sănătate şi fără îndeplinirea cerinţelor obligatorii aleasigurărilor sociale de sănătate, dacă acordurile, înţelegerile, convenţiile sau protocoaleleîncheiate între România şi ţara respectivă nu prevăd altfel.Asiguraţii sunt persoanele fizice care au un contract de asigurare privată de sănătateîncheiat cu un asigurător, individual sau de către o terţă persoană.Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare privată desănătate pentru angajaţii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiţionale ladrepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii, selecţionării şi stabilizării personaluluiangajat.Orice unitate publică sau privată, autorizată, prestatoare de servicii medicale poate încheiacontracte cu societăţile de asigurări private de sănătate, autorizate.

Societăţile de asigurări private de sănătate, autorizate, pot înfiinţa cabinete medicale,spitale, farmacii şi alte unităţi de servicii medicale.Asigurările private de sănătate oferite de societăţile de asigurări private de sănătate suntservicii medicale şi farmaceutice ce se stabilesc de câtre fiecare societate de asigurări private de sănătate sub formă de pachete de servicii, în funcţie de riscul individual.În sistemul asigurărilor private de sănătate alegerea furnizorilor de servicii medicale decătre asigurat şi asigurător este liberă.

61



Activităţile de asigurări private de sănătate se derulează pe bază de contract cu furnizorii deservicii medicale şi farmaceutice şi cu persoane fizice sau juridice, în calitate de asiguraţisau asigurători.Asigurarea privată de sănătate este operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi

expuşi la producerea unor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care apelează la utilizarea pachetului suplimentar de servicii medicale pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate.Asigurătorii trebuie să precizeze în contractul de asigurare pachetul suplimentar de servicii,serviciile medicale excluse sau cele pentru care se aplică restricţii.Asiguraţii au dreptul de a fi informaţi în detaliu de societatea de asigurări private desănătate despre serviciile medicale acordate, primele de asigurare, drepturile şi obligaţiilecontractuale.Informaţiile cuprinse în contract au caracter confidenţial şi nu pot fi divulgate de societateade asigurări private de sănătate unor terţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.Asigurătorul poate solicita informaţii privind starea de sănătate a asiguratului, precum şi

efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de cătreun furnizor de servicii medicale desemnat de acesta.Prezentarea cu rea-credinţă de informaţii false de către solicitantul de asigurare privitor lastarea de sănătate poate conduce la rezilierea contractului.Cheltuielile cu asigurările private de sănătate, efectuate de persoana fizică sau de cătreangajator, sunt deductibile fiscal.


Principalele categorii de asigurări private de sănătate practicate sunt următoarele:- asigurarea medicală standard;- asigurarea medicală pentru boli incurabile;

- asigurarea medicală pentru intervenţii chirurgicale;- asigurarea medicală extinsă;- asigurarea colectivă de sănătate;- asigurarea intervenţiilor stomatologice;- asigurarea asistenţei medicale pe termen lung;- asigurarea venitului în perioada de incapacitate de muncă;- asigurarea pentru invaliditate temporară din boală;- asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate.

62

Definiti asigurarile private de sanatate de tip complementar, suplimentar si substitutiv..................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................................................................

....................................................................................................................

........................................................................................................

00



Asigurarea medicală standardEste o formă de asigurare destinată acoperirii totale sau parţiale a costurilor de

spitalizare, dacă spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive (de obicei 3sau 5), a costurilor tratamentului medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale în perioada asigurată sau acoperirea pentru boală sau compensarea veniturilor pe perioada de

boală. Riscul de deces nu este asigurat.Primele de asigurare sunt diferite pentru bărbaţi şi femei. Ca şi în alte tipuri de

contracte de asigurări de sănătate, se stabileşte o perioadă de aşteptare, numai dupăexpirarea căreia acoperirea devine efectivă; aceasta poate fi de 3-6 luni. Costurile acoperite pot fi:

- de spitalizare;- de convalescenţă;- de tratament la domiciliu după externare;- indemnizaţie pentru maternitate;- consultaţii la un medic generalist;

- consultaţii, diagnostic şi/sau taxe la specialişti (radiologie, ecografic, oncologie,etc.);- intervenţii chirurgicale;- servicii private de ambulanţă;- închirierea unui scaun cu rotile, etc. Nivelul primei de asigurare are în vedere şi categoriile ocupaţionale, datorită

riscurilor diferite.Sumele asigurate plătite pot îmbrăca următoarele forme:- sume fixe, forfetare, reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare sau sumă

fixă pentru intervenţii chirurgicale;- compensarea cheltuielilor de spitalizare sub forma unor indemnizaţii pentru

servicii de spitalizare private, tratament medical/chirurgical.Asigurarea medicală pentru boli incurabileEste o formă de asigurare ce poate fi o acoperire principală sau ca o clauză

adiţională. Suma asigurată se va plăti asiguratului la momentul diagnosticării uneia dintre bolile grave, incurabile, incluse pe o listă. Scopul plăţii acestei sume este de a compensacheltuielile cu tratamentul medical sau, pur şi simplu, de a trăi mai bine.

Suma asigurată poate fi:- sumă plătită la momentul diagnosticării bolii. Sumele pot fi egale sau, mai

frecvent, diferite pentru fiecare tip de diagnostic;- sumă plătită anticipat la diagnosticarea unei astfel de boli şi restul la momentul

decesului. De exemplu, 50% din suma asigurată se plăteşte în momentul diagnosticării şi50% după producerea decesului;- sumă ce se plăteşte separat şi în plus faţă de orice altă sumă.Prin această formă de asigurare se oferă asiguraţilor protecţie pentru bolile

incurabile cum sunt: cancer, infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficienţărenală cu dializă, bypass arterial coronarian, transplant de organe vitale, invaliditate, înfuncţie de ocupaţie, până la vârsta de pensionare.

Factorii determinanţi în calculul primei de asigurare sunt următorii:

63



- frecvenţa apariţiei bolilor respective, care sunt destul de diferite între bărbaţi şifemei. Conform statisticilor bărbaţii sunt mult mai expuşi la atacuri de cord între 40-50 deani, în timp ce femeile sunt mai expuse la cancer, în special între 30-60 de ani;

- vârsta maximă de intrare şi de ieşire din risc;- dacă persoana este fumătoare sau nu;

- date statistice privind cauzele deceselor;- sistemul internaţional de clasificare a bolilor, incidenţa principalelor boli conformstatisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii;

- definirea medicală şi stabilirea criteriilor privind definirea bolilor acoperite.

Asigurarea medicală pentru intervenţii chirurgicaleAsigurarea se încheie pentru orice intervenţie chirurgicală efectuată de asigurat,

inclusiv copiii acestuia, ca rezultat al unei boli sau accident survenite în perioada devalabilitate a asigurării. Această formă de asigurare poate să apară ca un produs distinct sauca o clauză adiţională ce se poate ataşa la un produs deja existent.

Prima de asigurare ia în considerare unii factori specifici, date privind starea desănătate a populaţiei, indicatori de morbiditate, vârsta, numărul de intervenţii chirurgicale pe tipuri. Primele pot fi diferite pentru bărbaţi şi femei.

Suma asigurată va fi plătită în situaţia în care asiguratul suportă o intervenţiechirurgicală. Sumele asigurate sunt fixe şi se stabilesc în funcţie de tipul intervenţieichirurgicale. Clientul poate decide asupra nivelului acestor sume între anumite limiteminime şi maxime. Limita maximă este suma asigurată pentru acoperirea principală, iar cea minimă este stabilită de asigurător pe baza datelor statistice privind costul intervenţiilor chirurgicale.

Intervenţia chirurgicală trebuie justificată de către un medic specialist, în spital. Încazul unei intervenţii chirurgicale asupra unei persoane aflate în perioada asigurării, suma

asigurată va fi plătită, asiguratul rămânând protejat în continuare. Poliţa expiră la termenulmenţionat, sau în caz de deces al asiguratului.Contractul se poate încheia de persoane fizice sau juridice în calitate de

contractanţi.Persoana asigurată poate fi orice persoană fizică ce se încadrează în limitele de

vârstă stabilite de asigurător (de exemplu, 16-57 de ani). În cele mai multe cazuri,societăţile de asigurare acceptă şi copiii asiguratului, care pot fi asiguraţi odată cu unuldintre părinţi în baza aceleiaşi poliţe.

Beneficiarul poliţei este stabilit de către contractantul asigurării. De obicei, el esteasiguratul însuşi sau, în cazul în care asiguraţi sunt şi copiii, beneficiarul este părintele careva încasa suma respectivă.

Evenimentul asigurat este orice operaţie chirurgicală efectuată asiguratului saucopiilor datorită unei boli sau a unui accident intervenite în cadrul perioadei de asigurare.Operaţiile pentru care se plătesc sumele asigurate pot fi clasificate în funcţie de

gravitate, în acest sens, sumele asigurate pot fi multiplicate de câteva ori, conform acestor criterii, pe baza unor liste anterior elaborate de către asigurător.

Asigurarea medicală extinsă – scopul este de a preveni ruinarea financiară aasiguratului, ca urmare a survenirii unei îmbolnăviri sau vătămări corporale deosebit de

64



grave. Deoarece ea este foarte scumpă, majoritatea asiguraţilor optează pentru includerea eiîn planuri de asigurare colectivă.

Asigurarea colectivă de sănătate – este contractată de către agenţii economici caredispun de capacitatea financiară de a plăti un preţ ridicat încheierii unei asemenea asigurări.

Asigurarea aceasta este folosită de agentul economic pentru a atrage un personal calificat,care va fi interesat să fie asigurat de către firmă.

Asigurarea dentară – este un tip de asigurare de sănătate care acoperă tratamentelestomatologice curente, precum şi deteriorarea danturii ca urmare a unui accident.

Principalul avantaj al asigurării dentare este acela că îi ajută pe angajaţi să poată plăti costul tratamentelor stomatologice. De asemenea, asigurarea îi încurajează peasiguraţi să meargă cu regularitate la dentist, putând, astfel, detecta sau preveni problemedentare serioase.

Asigurarea asistenţei medicale pe termen lung. Asigurarea asistenţei medicale pe

termen lung este un anumit tip de asigurare a cheltuielilor medicale, pe baza căreia se plătesc despăgubiri în bani pentru îngrijirea medicală pe termen lung, de care persoanaasigurată beneficiază într-un sanatoriu, spital sau locuinţă.

Costul acestor servicii este foarte mare. Ca rezultat, multe persoane în vârstă aucumpărat asigurări pe termen lung pentru a achita notele de plată implicate de o spitalizare prelungită într-un sanatoriu sau spital.

Asigurarea venitului în perioada de incapacitate de muncă – este o formă aasigurării de sănătate care plăteşte o indemnizaţie periodică unei persoane care este înincapacitate de a lucra, ca urmare a unei îmbolnăviri sau vătămări corporale.

Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate este disponibilă în varianta pentru turism sau pentru afaceri. Ea acoperă îmbolnăvirea neaşteptată şi imprevizibilă, prejudicierea corporală ca urmare a unui accident şi decesul din cele două cauze de maisus.

Asigurătorul suportă cheltuielile privind:- vizite medicale, medicamente, spitalizare;- transportul cu salvarea;- tratament stomatologic de urgenţă;- repatrierea bolnavului sau a corpului său neînsufleţit.În completarea asigurărilor de sănătate de sine stătătoare practicate sub forma

contractelor menţionate mai sus, societăţile de asigurări oferă componente de asigurări de

sănătate, în pachete de bază sau sub formă de clauze opţionale (beneficii suplimentare),ataşate asigurărilor de viaţă şi asigurărilor de accidente, ceea ce a amplificat extrem de multgradul de adaptare la cerinţele clientului şi volumul acestei pieţe.

65



Delimitati asigurarile private de sanatate de asigurarile sociale de sanatate.Definiti asigurarile private de sanatate de tip complementar, suplimentar si substitutiv.Care sunt principalele prevederi ale Legii 212/2004 privind asigurarile private de sanatate.Care sunt principalele categorii de asigurari private de sanatate.Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale

standard.

66

Enumerati 10 categorii de asigurări private de sănătate

.................................................................................................................

....................................................................................................................

....................................................................................................................

....................................................................................................................

........................................................................................................

00:4505



Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale pentru boli incurabile.Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale pentruinterventii chirurgicale.Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale pentru

calatorii in strainatate.

•Asigurările private de sănătate oferite de societăţile de asigurări private de sănătate sunt servicii medicale şi farmaceutice cese stabilesc de câtre fiecare societate de asigurări private desănătate sub formă de pachete de servicii, în funcţie de risculindividual.

•

Asigurarea medicală standard este o formă de asigurare destinatăacoperirii totale sau parţiale a costurilor de spitalizare, dacăspitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive(de obicei 3 sau 5), a costurilor tratamentului medical carezultat al unei boli sau vătămări corporale în perioadaasigurată sau acoperirea pentru boală sau compensareaveniturilor pe perioada de boală.Riscul de deces nu esteasigurat.

67

010




Ed. ALL Beck, Bucureşti 2000

3. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,20044. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,20016. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-


American Institute for CPCV, Malvern Pensylvania,1995.9. Lavine Alan – YourLlife Insurance Options, John Wiley & Sans, New York, 1993



Cuprins

Unitatea de invatare 7. ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI.

68




7.2 Elemente specifice contractului de asigurări de bunuri

•

Intelegerea contractului de asigurări de bunuri

Unitatea de învăţare 7. ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI


De-a lungul timpului, oamenii au căutat să descopere şi să aplice diverse metode de protecţie împotriva producerii unor evenimente ce pot determina avarierea sau distrugerea bunurilor şi proprietăţilor pe care le deţin. Asigurarea este una dintre aceste metode, prin

intermediul căreia se acoperă o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele saufirmele în activitatea lor de zi cu zi.

Asigurarea de bunuri compensează cheltuielile impuse de repararea sau deînlocuirea acelor bunuri care sunt avariate, distruse sau pierdute.

Până când nu suferă o pagubă, cele mai multe persoane nu realizează necesitateaunei asigurări. Foarte puţini oameni se întreabă cum se vor descurca în momentul în care,de exemplu, vor pierde într-un incendiu toate bunurile pe care le posedă. Numai atuncicând se confruntă cu un astfel de risc, aceştia conştientizează importanţa asigurării.

69

00



Atunci când riscul nu se produce în perioada asigurată, nu putem afirma că primele plătite sunt pierdute, chiar dacă asiguratul nu ajunge în situaţia de a fi despăgubit, el obţine,în schimb, un beneficiu psihologic (starea de siguranţă pe care o oferă asigurarea).

Asigurările de bunuri în România sunt, începând cu anul 1996, facultative. Anterior au funcţionat unele asigurări obligatorii: până în 1990 acestea au cuprins bunurile

aparţinând unităţilor cooperatiste din agricultură precum şi clădirile şi animalele aparţinând populaţiei. În perioada 1990-1995 a continuat asigurarea prin efectul legii, dar pentruclădirile şi construcţiile aparţinând persoanelor fizice.

Prin “bun” se înţelege o valoare economică care este utilă pentru satisfacerea nevoiimateriale şi spirituale a omului şi este susceptibilă de apropiere sub forma dreptului de proprietate.

1. În funcţie de natura lor şi de clasificarea dată de lege, bunurile pot fi mobile sauimobile.

Bunurile mobile pot fi:- mobile prin natura lor (bunuri corporale, transformabile);- mobile prin determinarea legii (valori mobiliare);

- mobile prin anticipaţie (bunuri care prin natura lor sunt imobile, dar pe care părţileunui act juridic le consideră ca mobile prin ceea ce vor deveni: fructele, recoltele neculese).Bunurile imobile pot fi:- imobile prin natura lor;- imobile prin obiectul la care se aplică (sunt imobile prin obiectul la care se aplică

uzufructul bunurilor imobile, servituţile, acţiunile care ţin a revendica un imobil);- imobile prin destinaţie (animale afectate la cultură, instrumentele de arat).

2. După regimul circulaţiei lor juridice avem:- bunuri aflate în circuitul civil (acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice,

pot fi dobândite sau înstrăinate prin act juridic civil);

- bunuri scoase din circuitul civil (bunuri care nu pot forma obiectul actului juridiccivil, deci sunt inalienabile).3. După modul cum sunt determinate:- bunuri individual determinate (acele bunuri care se individualizează prin însuşiri

proprii, speciale);- bunuri determinate generic (acele bunuri care se individualizează prin însuşiri

speciale sau ale categoriei din care fac parte; individualizarea se face prin cântărire,măsurare, numărare etc.).

4. După cum pot fi sau nu înlocuite în execuţia unei obligaţii civile:- bunuri fungibile (acel bun care, în execuţia unei obligaţii, poate fi înlocuit cu altul

fără a afecta valabilitatea plăţii);- bunuri nefungibile (care nu pot fi înlocuite cu altele, în execuţia unei obligaţii).

5. După cum folosirea lor implică sau nu consumarea sau înstrăinarea lor:- bunuri consumptibile (acele bunuri care nu pot fi folosite fără ca cea dintâi

întrebuinţare a lor să nu implice consumarea substanţei sau înstrăinarea lor: banii,combustibilii, alimentele);

70



- bunuri neconsumptibile (bunurile care pot fi folosite repetat, fără a fi necesarăconsumarea substanţei sau înstrăinarea lor: construcţii, terenuri, maşini).

6. După cum pot fi sau nu împărţite fără să-şi schimbe destinaţia:- bunuri divizibile (se pot împărţi fără să-şi schimbe prin aceasta destinaţia

economică);- bunuri divizibile (care nu pot fi împărţite fără să-şi schimbe prin aceasta destinaţiaeconomică).

7. După corelaţia dintre ele:- bunuri principale (bunuri care pot fi folosite în mod independent, fără a servi la

întrebuinţarea unui bun);- bunuri accesorii (bunuri care sunt destinate să servească la întrebuinţarea altui bun

principal).

8. După modul de percepere:

- bunuri corporale (bunuri care au o existenţă materială, fiind perceptibile simţurilor umane);- bunuri incorporale (reprezintă valori economice care au o existenţă abstractă).

9. După cum sunt sau nu supuse urmăririi şi executării silite pentru plata datoriilor:- bunuri sesizabile (bunuri ce pot forma obiectul executării silite a debitorului);- bunuri insesizabile (bunuri care nu pot fi urmărite pentru plata unei datorii).În contextul asigurărilor, pe baza clasificării oficiale din Legea 403/2004, putem

determina trei categorii de bunuri:a) Proprietăţi şi bunuri – în care includem clădiri, construcţii şi conţinutul lor,

maşini, utilaje, instalaţii, bunuri casabile, inventar gospodăresc, hârtii de valoare (bani,

titluri financiare, timbre), drepturi de proprietate intelectuală (documente, manuscrise,soft), opere de artă, animale şi producţie agricolă. b) Bunuri în tranzit – mărfuri care fac obiectul contractelor de transport terestru,

maritim, fluvial sau aerian.c) Mijloace de transport – terestru, maritim, fluvial sau aerian.

7.2 Elementele specifice contractului de asigurări de bunuri

71

Exemplificati bunurile mobile si bunurile imobile......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

00



În cazul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producereariscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat în poliţă, odespăgubire. Astfel, contractul de asigurare de bunuri este un contract de despăgubire. Princontractul de despăgubire, asiguratul este îndreptăţit să încaseze indemnizaţia dedespăgubire doar dacă a suferit o daună şi doar în măsura în care a suferit efectiv o pierdere

financiară. Nu este obligatoriu ca în baza unui contract de despăgubire, asigurătorul să plătească suma totală necesară pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care asuferit o daună, deoarece, în contract, pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

Contractele de asigurare de bunuri au la bază principiul despăgubirii – un principiufundamental al asigurării. Acest principiu presupune ca, prin încasarea indemnizaţiei dedespăgubire, asiguratul revine în situaţia financiară pe care a avut-o înainte de survenireaevenimentului asigurat.

Din contractul de asigurare fac parte integrantă:- poliţa de asigurare;- documentul justificativ care să ateste efectuarea plăţii primei de către asigurat;- condiţiile generale şi specifice;

- declaraţia de interes patrimonial faţă de obiectul asigurat.Asigurătorul este persoană juridică care se obligă să plătească asiguratului oanumită sumă de bani la producerea evenimentului prevăzut ca risc asigurat în contractulde asigurare.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce are un interes patrimonial faţă de bunul asigurat şi care, prin intermediul contractului de asigurare, cedează risculasigurătorului.

Beneficiarul este terţa persoană care, în baza contractului de asigurare, esteîndreptăţită la încasarea despăgubirii la producerea evenimentului desemnat în poliţă carisc asigurat.

Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de

asigurare. O persoană are un interes asigurabil dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiară sau un prejudiciu persoanei respective. În cazul asigurăriide bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a bunului, expusă pierderii,sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Condiţiile esenţiale pentru existenţa unui interes asigurabil în cazul unui bun,sunt:

- trebuie să existe posibilitatea producerii unei daune ce poate fi evaluată în bani, pecare asiguratul o poate suferi în caz de pierdere sau de degradare a bunului asigurat;

- bunul menţionat trebuie să constituie obiectul asigurării;- asiguratul trebuie să fie într-o relaţie directă, recunoscută legal, cu obiectul

asigurării, adică să aibă de suferit în urma distrugerii obiectului asigurat. Altfel spus,asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial licit în conservarea bunului respectiv.Regula generală în asigurările de bunuri este ca interesul asigurabil să existe atât în

momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat. Nici oinstanţă de judecată nu poate sili o societate de asigurări să plătească despăgubiri către sauîn interesul asiguratului, dacă acesta nu are un interes asigurabil. Deci în asigurarea de bunuri, interesul asigurabil decurge, de regulă, din statutul de proprietar al persoanei care

72



doreşte să se asigure. Există însă situaţii în care şi alte persoane, decât proprietarul,pot avea un interes asigurabil, în situaţii precum:

- Proprietatea în comun – o persoană care deţine în comun cu una sau mai multe persoane un bun sau o clădire, are dreptul legal de a asigura bunul sau clădirea respectivă laîntreaga valoare. Acest lucru nu înseamnă ca, în caz de distrugere totală a bunului sau

clădirii asigurate, persoana respectivă va fi singura care va fi despăgubită. Aceasta va putea beneficia de despăgubire doar în limita dreptului său de proprietate, iar dacă încaseazăvaloarea totală a despăgubirii, ea va acţiona ca agent al celorlalţi proprietari, fiind obligatăsă le ofere partea ce li se cuvine din despăgubire.

- Proprietate ipotecată – în cazul unui contract de ipotecă, ambele părţi au un interesasigurabil: debitorul ipotecar în calitate de proprietar şi societatea ipotecară în calitate decreditor. În asemenea cazuri se încheie, de obicei, o asigurare în numele ambelor părţi.

- Proprietatea închiriată – chiriaşul nu este obligat să încheie un contract deasigurare a proprietăţii închiriate, însă, în cazul în care încheie o astfel de asigurare, el oîncheie în numele şi în folosul proprietarului şi, deci, nu poate pretinde încasareadespăgubirii în urma producerii unui risc asigurat, ci doar poate pretinde proprietarului

restituirea primelor de asigurare.- Proprietate aflată în custodie – custodele are un interes asigurabil în ceea ce priveşte proprietatea sau bunul pe care îl deţine în custodie, deoarece este responsabil din punct de vedere legal pentru orice daună produsă bunului respectiv.

Persoanele din familia proprietarului – persoanele din familia proprietarului pot beneficia din utilizarea obiectului asigurării, ceea ce determină existenţa unui interesasigurabil al acestora faţă de bunul respectiv.

Obiectul asigurării în contractele de asigurări de bunuri şi clădiri poate fireprezentat de:

- bunurile în proprietatea persoanelor fizice sau juridice;- bunurile ce fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locaţie de

gestiune;- bunurile primite în folosinţă;- bunurile primite spre păstrare, separare, prelucrare, curăţare, vopsire sau expunere

spre vizionare.În principiu nu se pot asigura bunurile care, din cauza degradării, nu mai pot fi

folosite potrivit destinaţiei.Riscul asiguratÎn asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în:▪ riscuri civile – asociate clădirilor care folosesc ca locuinţe şi birouri şi bunurile

din acestea;▪ riscuri comerciale şi industriale – asociate clădirilor ce folosesc ca unităţi de

producţie şi comercializare şi bunurilor aflate în acestea.În general, în asigurarea de bunuri riscurile preluate în asigurare de societăţile deasigurare sunt:

▪ incendiu;▪ trăsnet;▪ explozie;▪ ploaie torenţială;▪ grindină;

73



▪ inundaţie;▪ furtună;▪ cutremur;▪ prăbuşiri şi alunecări de teren;▪ greutatea stratului de zăpadă cu gheaţă;

▪ avalanşe de zăpadă;▪ căderea pe clădiri a altor corpuri;▪ lovirea de către un autovehicul.Unele societăţi de asigurare oferă asigurare pentru maşini, utilaje şi instalaţii,

pentru cazurile de avarie accidentală. În astfel de poliţe sunt acoperite riscuri cum sunt:▪ ruperi sau deformări în timpul funcţionării;▪ ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;▪ explozii;▪ efectele unor substanţe chimice;▪ scurtcircuit etc.Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale) pot fi asigurate şi în vederea

furtului sau jafului. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timpce altele le asigură complementar, cu plata primei corespunzătoare sau le refuză.Cele mai multe societăţi de asigurări oferă produse de asigurare de bunuri pe mai

multe niveluri, în funcţie de riscurile acoperite. Astfel, există:- poliţe de asigurare împotriva incendiului;- poliţe de asigurare standard (care în general, acoperă riscurile de incendiu, trăsnet,

explozie şi căderi corpuri);- poliţe de asigurare extinse (care acoperă, pe lângă riscurile prevăzute în poliţa

standard, şi câteva riscuri suplimentare);- poliţe de asigurare “toate riscurile” (în care nu sunt numite riscurile acoperite, ci

doar excluderile).

Suma asigurată reprezintă partea din valoarea expusă la risc pentru careasigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii riscului asigurat. Suma asiguratăreprezintă limita maximă a răspunderii asigurătorului şi constituie unul dintre elementelecare stau la baza calculului primei de asigurare.

În cazul asigurării de bunuri, suma asigurată poate fi egală sau mai mică decâtvaloarea bunurilor respective. Suma asigurată nu poate să depăşească valoarea de asigurare(valoarea reală a bunului în momentul încheierii contractului de asigurare), deoareceasigurarea este astfel concepută încât să nu permită sub nici o formă acordarea uneidespăgubiri mai mari decât pierderile efective suportate de asiguraţi.

La asigurările obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe baza normelor de asigurare, iar cele facultative, în funcţie de propunerea asiguratului, fără însă ca ea să

poată depăşi valoarea bunului în momentul încheierii asigurării sau, pentru unele bunuri,sumele stabilite de asigurător.Pentru stabilirea sumei asigurate, în cazul asigurărilor de bunuri, se procedează la

evaluarea de asigurare. Evaluarea de asigurare reprezintă operaţiunea prin care sestabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Pentru ca un anumit bun să fie cuprins în asigurare, este necesar să se cunoască cât mai precis valoarea acestuia,deoarece indemnizaţia de despăgubire plătită de asigurător în caz de producere aevenimentului asigurat se stabileşte în funcţie de valoarea bunurilor asigurate. Valoarea cu

74



care sunt cuprinse bunurile în asigurare trebuie să fie stabilită în deplină concordanţă cuvaloarea reală a acestora, deoarece orice subevaluare sau supraevaluare poate aveaconsecinţe negative fie pentru asigurător, fie pentru asigurat.

Astfel, supraevaluarea bunurilor poate conduce la slăbirea preocupării asiguratului pentru prevenirea pagubelor. Pe de altă parte, subevaluarea bunurilor nu permite, în caz de

pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să poată compensa în întregime pierderea suferită. Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurăriutilizează metoda penalizării. Conform acestei metode, în condiţiile în care contractul deasigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunului, despăgubirea datorată sereduce proporţional cu raportul dintre suma asigurată şi valoarea curentă a bunuluirespectiv (principiul proporţionalităţii).

Cea mai utilizată metodă pentru determinarea valorii curente a unui bun constă înscăderea deprecierii estimate (procentul cu care a scăzut valoarea iniţială a bunuluirespectiv datorită uzurii) din valoarea de înlocuire a bunului respectiv la costurile curente.

În concluzie, prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:- la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construirii sau achiziţionării

clădirilor/construcţiilor respective sau a unora similare din punct de vedere al parametrilor funcţionali sau constructivi, la preţurile uzuale de pe piaţa locală) din care se scade uzura înraport cu vechimea, gradul de întrebuinţare şi starea de întreţinere a clădirii/construcţieiasigurate;

- la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea din nou a acestora (valoareade înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea deîntreţinere a bunurilor respective;

- la materiile prime, materiale, produse finite, mărfuri şi altele asemănătoare – preţul de cost sau preţul de achiziţie al acestora;

- pentru bunuri casabile – valoarea de înlocuire;- pentru bani în numerar, timbre şi librete de economii – valoarea nominală;

- pentru hârtii de valoare – preţul pieţei sau, după caz, cotaţia la închiderea burseidin ultima zi lucrătoare, înainte de data completării cererii de asigurare;- pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre

preţioase, precum şi altele asemenea – preţul pieţei;- pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă), determinată pe

bază de cataloage şi/sau expertize.În asigurarea de bunuri se folosesc o varietate de limite în ceea ce priveşte suma

asigurată. Astfel, în unele poliţe se specifică o limită de suma asigurată pentru fiecare bunasigurat (“pe articol”), în timp ce în altele se prevăd limite de suma asigurată “pe incident”.Aceste două metode sunt similare, în sensul că se acoperă fiecare articol asigurat saufiecare incident până la o anumită limită a sumei asigurate.

O limită specifică este o valoare bănească ce fixează limita superioară adespăgubirii pe care o va plăti asigurătorul, “pe articol” sau “pe incident”, pentru fiecare pagubă asociată unui anumit bun sau unei anumite categorii de bunuri. Atunci când o poliţăconţine mai multe limite specifice, aceste limite sunt considerate limite separate. Limiteleseparate pot fi aplicate fiecăruia dintre cele câteva articole sau categorii de bunuri.

Limitele de sumă asigurată se pot aplica unui singur articol (clădire) sau uneicategorii de bunuri (bunurile personale). Bunurile personale nu sunt, de obicei, inventariateseparat sau identificate şi, astfel, limitele de sumă asigurată din cadrul poliţei se aplică

75



tuturor bunurilor neidentificate aparţinând categoriei de bunuri acoperite. Însă, poate existasituaţia în care bunurile sunt identificate, întocmindu-se o listă în care fiecare obiect esteinventariat şi precis identificat prin descrieri, număr de serie etc., în acest caz, se stabileşteo limită de sumă asigurată pentru fiecare bun identificat.

Uneori, în cadrul aceleiaşi poliţe, sunt acoperite atât bunurile identificate, cât şi cele

neidentificate; pentru fiecare bun identificat se stabileşte o limită de sumă asigurată, iar pentru bunurile neidentificate se aplică o singură limită în mod colectiv tuturor articolelor din cadrul acestui grup.

Prima de asigurare este un element foarte important al unui contract de asigurare şireprezintă suma de bani pe care o primeşte asigurătorul de la asigurat, în schimbul preluăriiîn asigurare a riscului la care acesta este expus. Există o relaţie directă între riscul preluat înasigurare şi mărimea primei de asigurare, deoarece aceasta exprimă, de fapt, valoareariscului, care este determinată pe bază de date statistice şi pe baza inspecţiei de risc.

Prima de asigurare se stabileşte aplicându-se cota de primă la suma asigurată şi se plăteşte anticipat integral sau în rate. Cota de primă este diferenţiată în funcţie de felul bunului asigurat, de frecvenţa şi de intensitatea producerii riscurilor asigurate.

În cazul asigurărilor de bunuri, societăţile de asigurare diferenţiază bunurileasigurate pe clase de risc, iar pentru fiecare clasă se stabileşte o cotă de primă specifică.În cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferenţiate:- pe tipuri de localităţi (municipii, oraşe, comune);- pe grupuri de bunuri (locuinţe, mobilier, aparatură audio-video).În cazul unităţilor de producţie, a magazinelor şi depozitelor, cotele de primă se

diferenţiază în funcţie de natura produselor folosite în procesul producţiei (combustibili,inflamabile, explozibile, nepericuloase).

Perioada asigurată reprezintă perioada pentru care asigurătorul este obligat săacopere daunele în baza poliţei. În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă deun an, dar, la cererea asiguratului, se poate încheia şi pe perioade mai scurte.

Într-un contract de asigurare nu este suficientă doar stabilirea datei de începere şi deîncetare a contractului de asigurare, ci trebuie să fie specificat momentul precis (ora) deintrare în vigoare sau de expirare a perioadei de valabilitate a contractului de asigurare.

Răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a zilei menţionate în poliţă careprezentând începutul asigurării, cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată, şiîncetează la ora 2400 a zilei la care încetează asigurarea. Răspunderea asigurătorului maiîncetează şi în cazul în care contractul de asigurare este reziliat, situaţie ce apare înurmătoarele împrejurări:

▪ prima de asigurare se plăteşte în rate, iar asiguratul nu a achitat o rată la termenulstabilit şi nici în termenul de graţie oferit de asigurător;

▪ asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat

asigurătorului schimbările esenţiale la împrejurările privind riscurile.După încheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat adevenit imposibilă.

Obligaţiile asiguratului. În baza contractului de asigurare, asiguratul trebuie săîndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţiile de asigurare, a căror neîndeplinire poate conduce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plătidespăgubirile. Există obligaţii corespunzătoare perioadei anterioare producerii unei dauneşi obligaţii referitoare la procedura ce trebuie urmată de asigurat la producerea unei daune.

76



Una dintre obligaţiile asiguratului este aceea de a întreţine şi de a folosi bunurileasigurate în bune condiţiuni şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate. Asiguratul este obligat să ia, pe cheltuiala sa, toatemăsurile şi să se conformeze tuturor recomandărilor făcute de asigurător pentru prevenirea producerii pagubelor, în conformitate cu prevederile legale şi/sau recomandările

producătorului. De asemenea, asiguratului îi revine obligaţia de a notifica asigurătorului, înscris, orice modificare faţă de datele comunicate la încheierea asigurării, modificare ce poate agrava riscul asigurat. Asiguratul are şi obligaţia de a permite reprezentantuluiasigurătorului să efectueze inspecţia de risc ori de câte ori consideră că este necesar şi să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare pentru evaluarea riscului.

În cazul producerii unui risc asigurat, asiguratul este obligat:- să ia, pe seama asigurătorului şi în limita sumei asigurate, măsuri pentru limitarea

pagubelor, prin protejarea, salvarea, transportarea, depozitarea şi păstrarea resturilor valorificabile în condiţii corespunzătoare specificului fiecăruia;

- să înştiinţeze imediat, în caz de incendiu, explozie, furt, după caz, organele de poliţie, unităţile de pompieri sau alte organe de cercetare, cerând întocmirea de acte cu

privire la cauzele şi împrejurările producerii evenimentului asigurat şi la pagubele provocate;- să înştiinţeze imediat asigurătorul, personal sau printr-o persoană împuternicită,

despre producerea pagubei. În înştiinţare trebuie precizate:- seria, numărul şi data emiterii poliţei de asigurare;- felul bunurilor avariate sau distruse;- locul, data, ora, cauzele şi împrejurările producerii evenimentului asigurat;- locul unde se află resturile avariate sau distruse;- mărimea probabilă a pagubei.Întârzierea poate fi dăunătoare asigurătorului, dacă aceasta împiedică o investigare

şi o soluţionare promptă. Perioada de timp în care asiguratul este obligat să anunţe

societatea de asigurare despre producerea daunei variază de la o societate la alta şi poate fiexprimată sub forma unei perioade efective de timp (ore, zile) sau poate prevede canotificarea să fie făcută “imediat”. Aceasta înseamnă că înştiinţarea trebuie făcută cât mairepede posibil, în funcţie de circumstanţe. Dacă anunţul nu a fost făcut suficient de prompt,sau dacă ar fi fost practic posibilă o înştiinţare mai rapidă, este problema instanţei de judecată de a decide. De asemenea, este importantă măsura în care capacitateaasigurătorului de a-şi apăra interesele a fost afectată de întârziere;

- să contribuie alături de asigurător la determinarea naturii şi a cuantumului pagubei. El trebuie să furnizeze toate informaţiile şi probele documentare solicitate deasigurător şi să permită acestuia să facă toate investiţiile necesare;

- să conserve dreptul de regres al asigurătorului împotriva celor vinovaţi de

producerea daunei.Constatarea şi evaluarea daunei. Plata despăgubirii. Atunci când se produce unrisc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă, se declanşează automatmecanismul despăgubirii prin cerere de despăgubire înaintată de asigurat asigurătorului.

În cazul în care, la data formulării cererii de despăgubire, mai există o asigurare, pentru acelaşi bun sau care acoperă aceleaşi riscuri, asiguratul trebuie să declare existenţaacesteia, el neputând încasa de două ori aceeaşi despăgubire. În acest caz, asigurătorul vacontribui la despăgubire în mod proporţional, în limita sumei asigurate.

77



După efectuarea inspecţiei de daună şi după verificarea încadrării în riscurileacoperite prin poliţă, se evaluează dauna şi se stabileşte valoarea despăgubirii.Despăgubirea se face în raport cu starea bunului din momentul producerii evenimentuluiasigurat, iar valoarea acesteia nu poate depăşi cuantumul pagubei, suma asigurată şi nicivaloarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.

Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei: totală sau parţială.Prin paguba totală se înţelege:• la clădiri – distrugerea clădirii într-un asemenea grad, încât refacerea prin reparare

sau prin restaurare nu mai este posibilă sau cheltuielile implicate ar depăşi suma asigurată;• la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – acea parte din

cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;• la celelalte bunuri – distrugerea bunului într-un asemenea grad, încât refacerea

prin reparare sau restaurare nu mai este posibilă sau încât cheltuielile implicate ar depăşisuma asigurată.

Prin paguba parţială se înţelege:• la clădiri – distrugerea sau deprecierea parţială a clădirii în aşa fel încât, prin

refacere sau prin reparare sau restaurare, aceasta poate fi adusă la starea în care se aflăînainte de producerea evenimentului asigurat;• la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – deprecierea

acelei părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat şicare diminuează valoarea bunurilor respective;

• pentru celelalte bunuri – avarierea bunului în aşa fel încât prin refacere, reparare,restaurare acesta poate fi adus la starea în care se afla înainte de producerea evenimentuluiasigurat.

Cuantumul pagubei reprezintă:a) în caz de daună totală:- la clădiri – valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii

evenimentului asigurat, din care se scad uzura şi valoarea, la aceeaşi dată, a resturilor ce semai pot întrebuinţa sau valorifica;- la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – valoarea reală

la data producerii evenimentului asigurat a cantităţii de bunuri distruse în întregime saudispărute;

- la celelalte bunuri – valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus sau dispărut, din care se scade valoarea, la aceeaşi dată, a resturilor ce semai pot întrebuinţa sau valorifica;

b) în caz de daună parţială:- la clădiri – costul reparaţiei, din care se scad uzura şi valoarea, la data producerii

evenimentului asigurat, a resturilor ce se pot întrebuinţa sau valorifica;

- la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – valoarea pierderii de calitate a acelei părţi din cantitatea totală care a rămas după pagubă şi carediminuează valoarea bunurilor respective;

- la celelalte bunuri – costul reparaţiilor părţilor componente sau a pieselor avariate,ori costul de înlocuire sau de recondiţionare a acestora, din care se scad uzuracorespunzătoare pentru piesele noi sau recondiţionate şi valoarea resturilor ce se mai potîntrebuinţa sau valorifica.

În limita sumei asigurate, societăţile de asigurare acordă despăgubiri şi pentru:

78



- cheltuielile făcute în scopul limitării daunei;- cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului

asigurat;- daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare, prin distrugeri

sau avarii, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru împiedicarea şi/sau

limitarea consecinţelor producerii riscului.După stabilirea valorii daunei, societatea de asigurări va decide asupra metodei deindemnizare. Există cel puţin trei metode prin care se poate acorda despăgubirea:

1. Plata unei indemnizaţii. Majoritatea covârşitoare a cazurilor de despăgubire suntsoluţionate prin încasarea de către asigurat a unui cec ce reprezintă contravaloarea pierderiisuferite.

2. Repararea bunului sau clădirii avariate. În locul plăţii unei indemnizaţii,asigurătorul poate să repare bunul sau clădirea avariată prin producerea evenimentuluiasigurat. De obicei, această metodă se utilizează mai ales în cazul asigurării auto.Majoritatea asigurătorilor auto au contract de colaborare cu ateliere de service auto, care prestează lucrările de reparaţii ale autovehiculelor asigurate. În ţările cu tradiţie în

domeniul asigurărilor, există tendinţa ca societăţile de asigurare să deţină propriile atelierede service auto.3. Înlocuirea bunului. Un exemplu de soluţionare prin înlocuire a unui caz de

despăgubire este acela al asigurării obiectelor casabile. Astfel, în cazul spargerii unui geamîn urma producerii unui eveniment asigurat, o formă de specialitate poate să-l înlocuiascăîn numele asigurătorului. De regulă, în astfel de cazuri, societăţile de asigurare beneficiazăde discount-uri, din partea firmelor de profil cu care colaborează.

Plata despăgubirii se face numai pe bază de acte care atestă existenţa daunei,mărimea acesteia, împrejurările în care s-a produs, valabilitatea poliţei, calitatea de asiguratsau beneficiar a persoanei care revendică despăgubirea, precum şi alte documente care aulegătură cu dauna.

În condiţiile în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioarăvalorii bunului, despăgubirea datorată se reduce proporţional cu raportul dintre sumaasigurată şi valoarea bunului respectiv.

Dacă bunul asigurat este gajat sau ipotecat unei bănci – în vederea obţinerii saugarantării unui credit, asiguratul este obligat să înştiinţeze societatea de asigurare pentruregularizarea eventualelor despăgubiri. În caz de daună totală, despăgubirea se plăteşte băncii creditoare în limita sumei rămase până la achitarea creditului, iar eventualeledrepturi de despăgubire rămase se plătesc asiguratului. În caz de daună parţială,despăgubirea se acordă asiguratului.

Sarcina de a proba că dauna produsă este consecinţa directă şi nemijlocită a unuirisc asigurat revine asiguratului.

După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubiriiacordate, cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadeide asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma asigurată iniţialse poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţeide primă corespunzătoare.

Asigurătorii nu datorează despăgubiri pentru două categorii de evenimente:a) evenimentele produse intenţionat sau din culpa:

79



- asiguratului, contractantului, beneficiarului asigurării sau a unui membru dinconducerea persoanei juridice asigurate;

- persoanelor fizice majore care în mod statornic locuiesc şi gospodăresc împreunăcu asiguratul, contractantul sau beneficiarului asigurării;

b) excluderile formulate expres în contract, precum:

- pagubele indirecte provocate de scăderea preţurilor, a valorii după reparaţie etc.;- pagubele produse prin întreruperea folosirii bunurilor sau sistarea producţiei;- cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea bunurilor sau pentru

repararea sau restaurarea nereuşită;- pagubele produse de război, revolte, terorism, sabotaj, vandalism, explozii

atomice, radiaţii, contaminare;- prejudicii în urma actelor de confiscare, naţionalizare, sechestrare luate de

autorităţi.Asigurătorii nu datorează despăgubiri nici pentru valori ale daunei ce se încadrează

în limitele franşizei, dacă prin contract s-a convenit acest sistem de partajare a răspunderiiîntre asigurat şi asigurător.

Franşiza reprezintă partea din valoarea fiecărei daune care este suportată de către persoana asigurată. În general, franşiza are următoarele funcţii:- încurajează măsurile de control al riscului – anumiţi asiguraţi nu sunt dispuşi să-şi

cheltuiască timpul, efortul sau banii pentru a preveni pagubele care, dacă se vor produce,vor fi plătite de societatea de asigurare. De exemplu, o persoană poate renunţa la instalareaunui sistem de alarmă contra spargerilor, atunci când ştie că societatea de asigurare îi vaacoperi pagubele rezultate în urma unui furt. În cazul în care, în poliţa de asigurare se prevede o franşiză, asiguratul va fi încurajat să instaleze un astfel de sistem, deoarece esteconştient că în caz de furt, va trebui să suporte o parte din daună;

- reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu despăgubirea – de celemai multe ori, în cazul despăgubirilor de mică valoare, cheltuielile administrative ale

asigurătorului efectuate în vederea soluţionării cazului de despăgubire pot fi mai mari decâtsuma plătită efectiv asiguratului ca despăgubire; existenţa unei franşize, implică reducereanumărului de cereri de despăgubire, cu care se confruntă societatea de asigurare, deoarecesunt eliminate cererile de despăgubire pentru pagubele de mică valoare;

- reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie să o plătească – deoarece franşiza reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu despăgubirea,aceasta determină şi reducerea valorii primelor plătite de asigurat.

Franşiza poate fi deductibilă sau atinsă. În cazul franşizei atinse, asigurătorulacoperă în întregime paguba – până la nivelul sumei asigurate – dacă aceasta este mai maredecât franşiza.

Franşiza deductibilă se scade în toate cazurile din valoarea daunei, indiferent de

volumul acesteia din urmă. Cu alte cuvinte, în cazul franşizei deductibile, despăgubirea seacordă numai pentru partea de daună care depăşeşte franşiza.Franşiza se poate stabili pe evenimente sau ca sumă agregată. Franşiza pe

eveniment se aplică fiecărei daune în parte. Franşiza agregată se aplică pe o anumită perioadă de timp. În cazul în care, în aceeaşi poliţă de asigurare de bunuri sunt acoperitemai multe articole, se poate stabili o franşiză pentru fiecare articol în parte sau o franşizăagregată pentru toate articolele asigurate în cadrul poliţei respective.

80



În fine, în contextul problematicii despăgubirilor trebuie menţionat şi faptul căasigurările de bunuri, ca şi cele de răspundere civilă, funcţionează pe principiulsubrogaţiei. Acest lucru constituie o clauză distinctă a contractului de asigurare şi permiteasigurătorului să recupereze, parţial sau total, despăgubirile plătite asiguratului, de la terţele persoane răspunzătoare de producerea pagubei, sustrăgându-se asiguratului în dreptul său

de recurs asupra acestora.Încetarea contractului de asigurareUn contract de asigurare poate să înceteze să mai producă efecte juridice prin mai

multe metode. Astfel, o poliţă de asigurare poate să expire (la încheierea perioadei deasigurare), poate să nu mai fie reînnoită (societatea de asigurare nu mai acceptă preluareaîn asigurare a riscului pentru o nouă perioadă asigurată) sau poate să fie reziliată(întreruperea acoperirii prin asigurare la cererea unei părţi).

O poliţă care expiră, în mod obişnuit, este reînnoită sau nu, la data aniversării sale,care specifică ziua şi luna în care intră iniţial în vigoare. Data aniversării rămâne mereuaceiaşi. Datele de intrare în vigoare sau de expirare precizează şi anul şi deci se schimbă înfuncţie de ani. Poliţele cu perioade de asigurare a căror mărime este mai mare de un an

prevăd încheierea sau recalcularea primelor la fiecare aniversare.În majoritatea cazurilor, un asigurat poate reînnoi poliţa când aceasta expiră.Asigurătorul poate refuza acoperirea bunului pentru următoarea perioadă asigurată, însă, prin lege, sau prin contract, i se poate solicita trimiterea unui preaviz de non-reînnoireasiguratului.

Deşi schimbarea asigurătorilor sau întreruperea poliţelor se face, de obicei, doar laaniversarea poliţei, există posibilitatea de a rezilia poliţa la mijlocul termenului. Dinaceastă cauză este necesar ca poliţele de asigurare să includă clauze care să indice dacă,când, şi în ce circumstanţe poate fi reziliată poliţa, cine are dreptul de a iniţia rezilierea, cucât timp înainte este necesar a fi anunţată rezilierea, ce proceduri trebuie urmate, cum sedetermină primele de plătit sau rambursările.

Rezilierea poate fi realizată atât de către asigurat, cât şi de către asigurător.Rezilierea de către asigurat.De obicei, asiguratul poate rezilia poliţa în orice moment, cu condiţia să urmeze

anumite proceduri. În mod normal, rezilierea se poate realiza prin înapoierea poliţei cătreasigurător şi a unui anunţ scris, anticipat, privind data la care poliţa va fi reziliată. Anunţulanticipat previne problemele ce pot apărea dacă s-ar permite un anunţ de reziliereretroactiv. Un asigurat poate să solicite rezilierea la o dată anterioară, dacă în perioada precedentă nu s-au produs pagube. Însă, dacă a survenit o pagubă pe timpul acestei perioade, asigurătorul va fi obligat să o acopere.

Asiguratul poate rezilia contractul de asigurare, în momentul în care altă persoană

devine proprietarul bunului asigurat. În aceste condiţii, asiguratul trebuie să facă onotificare scrisă asigurătorului, cu privire la data de la care doreşte să rezilieze contractul.Rezilierea de către asigurător.Multe poliţe de asigurare pot fi reziliate de către asigurător înaintea expirării

termenului de valabilitate al poliţei. Totuşi, de obicei, asigurătorul nu poate cere reziliereaimediată. El este obligat, în general, să anunţe asiguratul, în scris, cu un anumit număr dezile în avans faţă de data rezilierii. Anunţul anticipat trebuie să dea asiguratului timpulnecesar pentru a obţine o nouă asigurare. Creditorul ipotecar al asiguratului este, de

81



asemenea, îndreptăţit la un preaviz de reziliere. Asigurătorul poate rezilia contractul deasigurare în situaţiile specifice în condiţiile de asigurare şi care se pot referi la: neplata primei de asigurare la data scadentă; constatarea relei credinţe a asiguratului; dispariţiaobiectului asigurării; imposibilitatea producerii riscului asigurat.

- Rambursarea primelor la rezilierea poliţelor.

Atunci când o poliţă este reziliată înainte de data normală de expirare,asigurătorului nu i se cuvin, de obicei, primele pentru întreaga perioadă de asigurare. I secuvin doar o parte, cele aferente timpului în care poliţa a fost în vigoare. Presupunând că primele au fost plătite în avans, asiguratul este îndreptăţit la o rambursare a primelor necuvenite. Dacă poliţa este reziliată de asigurător, prima rambursată este calculată proporţional cu mărimea perioadei în care poliţa a fost valabilă. Dacă poliţa este reziliatăde către asigurat, din prima rambursată se scade o penalizare, care reprezintă valoareacheltuielilor de emisiune a poliţei, care sunt suportate în continuare, chiar dacă nu s-aîncasat prima pentru întreaga perioadă. Asiguratului îi este restituită prima corespunzătoare perioadei în care el nu mai este acoperit, atunci când rezilierea este generată de apariţiaunor situaţii care nu depind de el.

Interesul asigurabil in asigurarile de bunuri.Riscurile asigurabile in asigurarile de bunuri.

82

01:205

Care sunt condiţiile esenţiale pentru existenţa unui interes asigurabil încazul unui bun ? ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



Suma asigurata si determinarea valorii bunurilor asigurate.Perioada asigurata si raspunderea asiguratorului.Obligatiile asiguratului in asigurarile de bunuri.Constatarea si evaluarea daunei si plata despagubirii.Care sunt motivele de reziliere a contractului pentru asigurat, respectiv asigurator.

•În cazul asigurării de bunuri, suma asigurată poate fi egală saumai mică decât valoarea bunurilor respective. Suma asiguratănu poate să depăşească valoarea de asigurare (valoarea realăa bunului în momentul încheierii contractului de asigurare),deoarece asigurarea este astfel concepută încât să nu permităsub nici o formă acordarea unei despăgubiri mai mari decât pierderile efective suportate de asiguraţi.



Ed. ALL Beck, Bucureşti 20003. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,20044. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,2001

83



6. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-


American Institute for CPCV, Malvern Pensylvania,1995.9. Lavine Alan – YourLlife Insurance Options, John Wiley & Sans, New York, 199310. Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România (M.O. nr. 303 din30.12.1995).11. Legea 32/2000 privind societăţile de asigurarea şi supravegherea asigurărilor (M.O. nr. 148 din 10.04.2000).12. Legea 346/2002 privind asigurările de accidente de muncă şi boli profesionale (M.O.nr. 454 din 27.06.2002).13. Legea 212/2004 privind asigurările private de sănătate (M.O. nr.505 din 4.06.2004).14. Legea 172/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 136/1995 (M.O. nr. 473 din26.05.2004)

15. Legea 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 32/2000 (M.O. nr. 976 din25.10.2004)16. Legea 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare(M.O. nr. 1193 din 14.12.2004)17. Ordinul CSA nr. 20 din 2008 privind asigurările RCA.18. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor,alunecarilor de teren sau inundatiilor (M.O. patrea I din 10.11.2008).19. Revista PRIMM – Asigurari si pensii.

Cuprins

Unitatea de invatare 8. ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI – TIPURI

DE ASIGURARI.

8.1. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora

împotriva incendiului şi a altor calamităţi.

8.2. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor împotriva avariiloraccidentale.

8.3. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderiiconstructorului.

8.4. Asigurarea bunurilor şi valorilor împotriva furtului prin efracţie sau actede tâlhărie.

8.5. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi altor bunuri casabile.8.6. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.8.7. Asigurarea animalelor.8.8. Asigurarea culturilor agricole.

84



• Intelegerea tipurilor de asigurări de bunuri

Unitatea de invatare 8. ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI – TIPURI

DE ASIGURARI.

Din punct de vedere formal, societăţile de asigurare abordează diferit asigurările de bunuri şi proprietăţi. Unele iau în considerare toate riscurile ce pot afecta aceste bunuri, întimp ce altele oferă poliţe doar pentru anumite riscuri. Să vedem în continuare care suntobiectul şi particularităţile următoarelor asigurări:

1. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora împotriva

incendiului şi a altor calamităţi.2. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor împotriva avariilor accidentale.3. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului.4. Asigurarea bunurilor şi valorilor împotriva furtului prin efracţie sau acte de

tâlhărie.5. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi altor bunuri casabile.6. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.7. Asigurarea animalelor.

85

00



8. Asigurarea culturilor agricole.

8.1. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora pentrucazurile produse de incendiu şi altor calamităţi

În ceea ce priveşte această categorie de asigurări există unele diferenţe în abordarea

acestora de către societăţile de asigurări, şi anume:- unele societăţi emit condiţii particulare unice privind asigurarea bunurilor împotriva incendiilor, indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu afecţiune civilă sau la bunurile cu destinaţie comercială sau industrială; alte societăţi stabilesc condiţii particularedistincte privind poliţa de incendiu, după cum este vorba de riscuri civile, comerciale sauindustriale.

În ambele cazuri, însă, tarifele de prime se diferenţiază în funcţie de felul şidestinaţia bunurilor respective;

- unele societăţi cuprind în aceeaşi poliţă mai multe riscuri: de incendiu plus cel alcalamităţilor naturii însă, alte societăţi fac poliţe separate pentru riscurile respective sau lacererea asiguratului cuprind în aceeaşi poliţă mai multe riscuri, însă acesta plăteşte o primă

suplimentară.a) Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora pentru cazurile

produse de incendiu şi altor calamităţiÎn acest tip de asigurare sunt cuprinse bunuri cum ar fi:▪ clădirile şi alte construcţii care servesc drept locuinţe, birouri, depozite de

mărfuri, teatre, muzee, restaurante, clădirile în curs de construcţie, împrejurimile;▪ maşini, utilaje, instalaţii, motoare, unelte, inventarul gospodăresc şi alte mijloace

fixe;▪ obiecte de inventar;▪ mărfurile, materiile prime şi auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele

finite şi alte mijloace circulante materiale.Se asigură despăgubire în caz de pagube la bunurile asigurate, produse deurmătoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torenţială, grindină, inundaţie,furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, avalanşe de zăpadăşi căderea pe clădiri sau alte construcţii a unor corpuri.

La clădiri şi alte construcţii se acordă despăgubiri şi pentru:- pagubele produse clădirilor sau altor construcţii prin izbirea lor de către un

autovehicul;- cheltuielile reclamate de curăţenia locului unde s-a produs paguba în măsura în

care sunt în legătură cu riscurile asigurate şi sunt necesare pentru executarea lucrărilor dereparaţii;

- cheltuielile privind demontarea sau mutarea clădirii sau a altei construcţii pentru ase putea reduce paguba.Pentru mijloacele fixe (altele decât clădiri şi construcţii) şi elementele materiale ale

mijloacelor circulante se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse acestora ca urmarea:

• carbonizării sau topirii acestora;• avariilor accidentale produse la instalaţiile de gaz, apă, canal sau încălzire

centrală;

86



• dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor construcţiiînvecinate sau cele în care se aflau bunurile asigurate, dacă aceasta se face pentru a opriîntinderea pagubei;

• pierderii sau dispariţiei bunurilor asigurate, cauzate direct de riscuri asigurate;• prăbuşirii clădirii sau a altor construcţii, în care se aflau bunurile asigurate,

precum şi a izbirii lor de un vehicul.Societatea de asigurări nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condiţiilegenerale de asigurare, precum şi în următoarele situaţii, pentru:

▫ pagubele produse numai de fermentaţie, oxidare, căldură, afumare, pătare ori pârlire, provenită dintr-o sursă normală de căldură;

▫ pagubele produse instalaţiilor electrice numai prin acţiunea curentului electric,dacă aceasta nu este urmată de incendiu;

▫ pagubele produse aparatelor electrice numai prin acţiunea curentului electric, dacăaceasta nu este urmată de incendiu, chiar dacă acţiunea curentului electric a fost cauzată detrăsnet;

▫ pagubele produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare.

Suma asigurată se stabileşte în funcţie de cererea asiguratului:- separat pentru fiecare clădire, construcţie, obiect, bun sau pentru unele bunuri dinaceeaşi categorie prevăzute în tariful de prime, aflate în clădiri sau construcţii;

- global pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime, aflateîn clădiri sau construcţii.

Primele datorate de asiguraţi la acest tip de asigurare sunt diferenţiate:▪ pe tipuri de localităţi;▪ pe grupuri de bunuri, adică în funcţie de felul bunurilor cuprinse în grupă;▪ după cum bunurile reprezintă clădiri, alte construcţii sau conţinutul acestora.Pentru platforme industriale, combinate, uzine, etc., acceptarea contractării

asigurării se face pe baza inspecţiei de risc, din care să rezulte:

- unitatea care solicită asigurarea şi obiectul activităţii acesteia;- suma pentru care se solicită asigurarea, separat pentru clădiri şi alte construcţii,respectiv pentru conţinutul acestora;

- investigaţii şi constatări, îndeosebi în legătură cu obiectul activităţii; felulmaterialelor din care sunt executate clădirile sau alte construcţii; felul materiilor prime,materialelor şi combustibilului care se folosesc în procesul de producţie; tehnologiileutilizate care pot agrava riscurile asigurate;

- date statistice în legătură cu cuantumul pagubelor produse în ultimii doi ani şi cucauzele acestora;

- aprecieri asupra riscului.În cazurile mai complexe, mai deosebite, inspecţia de risc se efectuează cu ajutorul

unor instituţii specializate. b) Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora pe baza poliţei

de incendiuA. Riscuri civileÎn acest tip de asigurare sunt cuprinse următoarele categorii de bunuri:- clădirile şi tot ce se află în jurul acestora şi care constituie proprietate comună;

87



- bunurile casnice, conţinutul cabinetelor profesionale şi al birourilor (mobilă,obiecte de artă, aparatură electrică, îmbrăcăminte, cărţi etc.).

Se acordă despăgubiri pentru daunele directe şi materiale cauzate bunurilor asigurate de incendii, precum şi suplimentar pentru cele provocate de:

◦ stricăciuni pricinuite prin măsuri ale autorităţilor în scopul de a împiedica sau de a

opri incendiul;◦ explozie, care nu a fost provocată de dispozitive explozive;◦ căderea aparatelor de zbor şi a vehiculelor spaţiale, a părţilor acestora şi a

obiectelor transportate de acestea;◦ lovirea de către vehicule rutiere;◦ fum, gaz sau vapori;◦ alte eventuale asemenea riscuri.Prin plata de către un asigurat a unei prime suplimentare în poliţa de asigurare de

incendiu mai pot fi incluse riscuri cum ar fi: cutremur, inundaţie, fenomene atmosferice,avarii la instalaţiile de apă, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă,grindină.

Plata despăgubirii se face după scăderea prealabilă pentru fiecare eveniment, a unuianumit cuantum din suma asigurată, care rămâne în sarcina asiguratului (franşiză).B. Riscuri comerciale şi industrialeSunt primite în acest tip de asigurare următoarele categorii de bunuri:▪ clădirile folosite în acest domeniu;▪ utilajele, echipamentele şi mobilierul;▪ hârtii de valoare, bani, documente, registre;▪ materii prime, materiale, semifabricate, produse finite, ambalaje;▪ bunuri casnice şi obiecte de artă.Ca şi riscurile civile, asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe şi

materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu, precum şi suplimentar pentru alte riscuri.

În plus, la acest tip de asigurare se acordă despăgubiri şi pentru daune indirecte,fenomene electrice, mărfurile în refrigerare, unda sonică, erupţii vulcanice, cheltuieli dedemolare şi evacuare la cererea asiguratului prin plata unei prime suplimentare.

Determinarea daunei se face astfel: la clădiri se estimează valoarea la momentul producerii riscului asigurat, apoi se estimează cheltuielile reclamate pentru construirea dinnou a părţilor distruse sau pentru repararea celor avariate, din care se scad: depreciereasuferită şi valoarea recuperabilă a părţilor rămase.

Pentru bunurile mobile se estimează valoarea bunurilor asigurate la momentul producerii evenimentului asigurat în funcţie de calitate, uzură, starea de folosinţă etc.Diferenţa dintre valoarea astfel determinată şi valoarea bunurilor rămase întregi, salvatesau recuperate, reprezintă dauna.

Pentru documente, registre, fişe, discuri şi benzi pentru maşini electronice,asigurătorul despăgubeşte numai cheltuielile de refacere a acestora. Pentru titlurile de credit pentru care este prevăzută procedura de reconstituire, asigurătorul acoperă numaicheltuielile ocazionate de reconstituirea acestora şi nu de valoarea nominală a acestora.

Daunele indirecte precum lipsa de beneficiu, folosinţă sau chirie nu se despăgubesc.O despăgubire limitată pentru astfel de daune (de exemplu la 10% din valoareadespăgubirilor pentru daunele directe) poate fi introdusă printr-o clauză specială.

88



8.2. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi a instalaţiilor pentru cazuri de avariiaccidentale

Maşinile, utilajele şi instalaţiile aflate în dotarea unităţilor sau la domiciliulasiguratului pot fi asigurate pentru:

- ruperi sau deformări în timpul funcţionării, ciocniri sau izbiri cu alte corpuri,

explozie, lipsa apei în cazane sau recipiente, scurt-circuit, inducţie, supratensiune, trăsnet,cutremur de pământ, furtună, uragan, ploaie torenţială, căderea pe maşini, utilaje sauinstalaţii a unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă, avalanşe de zăpadă;

- defecte de construcţie, de materiale, de turnare sau de montare.Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:- pagubele care s-au produs din culpa asiguratului, a unui membru al familiei

acestuia, a unui membru al conducerii unităţii asigurate ori a unui prepus al asiguratului;- pagubele produse în mod lent datorită uzurii sau întrebuinţării acestora;- pagube produse de inundaţii, incendiu, prin furt, precum şi cele prilejuite de

măsurile de stingere sau de dărâmare în timpul incendiului sau după producerea acestuia.Sumele asigurate se stabilesc potrivit cererii asiguratului, separat pentru fiecare

maşină, utilaj sau instalaţie.Primele de asigurare sunt diferenţiate pe grupe de bunuri sau după felul bunurilor din grupă, iar unele dintre acestea şi în funcţie de ramura ori subramura în care lucrează.

8.3. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderiiconstructorului

Asemenea tip de asigurare se poate încheia de către societăţile din domeniul deconstrucţii-montaj, indiferent dacă acestea au sediul în ţara noastră sau în străinătate, deforma de proprietate a capitalului şi de locul unde se execută lucrări.

Această asigurare include două secţiuni distincte ale aceluiaşi contract, respectiv oasigurare de bunuri şi una de răspundere civilă.

a) Asigurarea de bunuriÎn această asigurare se cuprind:□ bunuri încorporate în obiectivul de construcţii-montaj în curs de execuţie,

indiferent dacă are caracterul unor lucrări permanente sau al unora temporare;□ materiale aduse pe şantier şi care urmează a fi încorporate în lucrare sau a servi la

executarea acesteia;□ instalaţiile şi echipamentele de construcţie;□ maşinile de construcţie;□ bunuri primite spre folosinţă, în păstrare sau cu chirie de la beneficiarul lucrării;□ cheltuielile de curăţare a terenului sau de înlăturare a resturilor rămase în urma

unei pagube cuprinse în asigurare;□ cheltuielile făcute cu transportul bunurilor cuprinse în asigurare;□ diferenţele de tarif pentru transportul aerian sau expres al unor bunuri;□ taxe vamale, de timbru şi alte taxe legale;□ cheltuielile pentru munca suplimentară, munca de noapte ori în zilele de

sărbătoare;□ cheltuieli făcute ca urmare a creşterii preţurilor şi a salariilor peste cele luate în

calcul la întocmirea devizului.

89



Asigurătorul acordă despăgubiri pentru:▫ pagubele materiale cauzate bunurilor de: incendiu, fenomene atmosferice şi ale

naturii, căderea pe bunuri a unor corpuri, accidente ale mijloacelor de transport în timpultransportului materialelor asigurate sau în timpul descărcării şi încărcării acestora, furt prinefracţie din depozite, dispariţia unor unelte, echipamente cauzate direct de riscurile

asigurate;▫ cheltuielile de curăţare a locului sau de înlăturare a resturilor rămase în urma producerii unui eveniment asigurat;

▫ sumele datorate cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, pentru prejudiciide care răspunde în baza legii;

▫ pagubele materiale cauzate construcţiei-montajului în perioada de garanţie.Pagubele se despăgubesc numai dacă depăşesc cuantumul franşizei convenite.

Părţile pot conveni ca despăgubirea să se facă în numerar, prin înlocuire sau prin separare. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:▪ penalizări datorate ca urmare a nerespectării de către asigurat a termenelor de

execuţie sau a altor obligaţii contractuale;

▪ amenzi de orice fel şi cheltuieli penale;▪ grindină, ploaie torenţială şi inundaţie pentru materialele ţinute în aer liber;▪ război declarat sau nedeclarat, război civil, revoluţie, rebeliune;▪ confiscarea sau distrugerea, pe baza regulilor de carantină sau vamale, din ordinul

oricărui guvern sau oricărei autorităţi publice;▪ acţiuni de contrabandă, transport ilegal, import ilegal;▪ întreruperea construcţiei-montajului;▪ influenţe directe sau indirecte ale exploziei nucleare, ale radiaţiei sau infectării

radioactive;▪ pagubele indirecte, chiar dacă acestea sunt ca urmare a unui eveniment asigurat;▪ pagubele pricinuite unor instalaţii subterane;

▪ pagubele produse culturilor agricole şi forestiere;▪ pagubele produse autovehiculelor care au dreptul să circule pe drumurile publicesau pagubele pricinuite de acestea terţilor, dacă au fost folosite în afara perimetruluişantierului sau fără legătură directă cu lucrările de construcţie-montaj.

b) Asigurarea de răspundere civilăÎn acest tip de asigurare se cuprinde răspunderea constructorului pentru vătămări

corporale suferite de terţi, precum şi pentru pagubele materiale pricinuite terţilor.Asigurătorul îl despăgubeşte pe asigurat, în limitele prevăzute în contract, pentru

prejudiciile de care asiguratul devine responsabil în baza legii faţă de terţe persoane şi pentru care trebuie să plătească sume cu titlu de dezdăunare, ca urmare a:

▪ vătămării corporale accidentale sau îmbolnăvirii;▪ pierderii sau avarierii accidentale a bunurilor acestora întâmplate în perioada devalabilitate a contractului în legătură cu construcţia asigurată, pe şantier sau în imediataapropiere;

▪ cheltuielilor de judecată pe care asiguratul trebuie să le plătească reclamantului. Nu se acordă despăgubiri pentru:- pagubele care se situează sub limita franşizei prevăzute în contract şi care rămân

în sarcina asiguratului;

90



- cheltuielile pentru refacerea, repararea sau înlocuirea bunurilor cuprinse înasigurare;

- deteriorării produse oricărui bun, suprafeţe de teren sau clădiri de vibraţii sau prindeplasarea sau slăbirea bazei de sprijin;

- răspunderea decurgând din vătămări corporale sau îmbolnăviri ale salariaţilor

constructorului, beneficiarului sau oricărei firme care are legătură cu construcţia asiguratăsau ale membrilor familiilor acestora.Asigurarea se încheie pentru suma declarată de asigurat, exprimată în lei sau valută

prevăzută în contractul de construcţii-montaj.Suma asigurată reprezintă:◦ pentru pagube materiale – valoarea totală a contractului de construcţii-montaj,

plus valoarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, materialelor şi a altor bunuri folosite laexecutarea acestuia. La cererea asiguratului această valoare poate fi întregită cu o anumităsumă reprezentând celelalte cheltuieli cuprinse în asigurare (transport, taxe, etc.);

◦ pentru răspunderea civilă legală a asiguratului faţă de terţi – o sumă apreciată deacesta, în funcţie de: natura lucrării de construcţii-montaj pe care o execută, numărul de

lucrători, maşinile şi utilajele folosite. Dacă lucrarea se execută în străinătate, se va ţineseama de legislaţia şi uzanţele în materie, din ţara respectivă.Asigurarea se încheie pe durata executării lucrărilor de construcţii-montaj, până la

predarea definitivă a obiectului către beneficiar, pe bază de proces verbal de recepţie, precum şi pe perioada de garanţie.

Plata primelor de asigurare se efectuează de regulă anticipat, însă dacă lucrările auo durată mai mare de şase luni, la cererea asiguratului, plata se poate face şi în rate.

În cazul prelungirii perioadei de construcţie-montaj peste termenul convenit, lacererea asiguratului, durata asigurării se prelungeşte în schimbul plătirii unor primesuplimentare.

În situaţia de scurtare a perioadei de construcţie-montaj asigurătorul se angajează să

restituie o parte din prima încasată, în măsura în care pagubele înregistrate nu depăşesc, peîntreaga perioadă a asigurării, 50% din prima de asigurare totală.În cazul schimbării împrejurărilor esenţiale privind riscul în cursul executării

contractului de asigurare, asiguratul este obligat să înştiinţeze fără întârziere în scris peasigurător.

Răspunderea asigurătorului începe în momentul deschiderii şantierului, sosirii primului lot de utilaje, materiale sau alte bunuri şi se încheie la data predării obiectuluicătre beneficiar.

Constatarea şi evaluarea pagubelor produse de riscul asigurat se efectuează de cătreasigurător împreună cu asiguratul, prin împuterniciţii acestora sau cu ajutorul experţilor.

Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului asigurat în momentul

producerii evenimentului asigurat.Aceasta nu poate depăşi suma asigurată nici cuantumul pagubei şi nici valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat.

Dacă contractul de asigurare s-a încheiat pentru o valoarea mai mică decât cea acontractului de construcţie-montaj, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintresuma înscrisă în contractul de asigurare şi valoarea contractului de construcţie-montaj ladata producerii riscului asigurat.

91



Pagubele produse se despăgubesc până la costul construirii părţii distruse saureparării părţii avariate inclusiv celelalte cheltuieli cuprinse în asigurare.

Pentru răspunderea civilă a asiguratului faţă de terţi despăgubirea se stabileşte pe baza înţelegerii dintre părţi şi cu acordul asigurătorului sau a hotărârii judecătoreşti înconformitate cu legislaţia din ţara în care se realizează construcţia.

În schimbul unui adaos de primă, în asigurare pot fi cuprinse şi avariile accidentale produse la maşini, utilaje şi pagubele produse în timpul seismelor.

8.4. Asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţiesau prin acte de tâlhărie

La acest tip de asigurare există unele diferenţe de abordare a acesteia de la osocietate de asigurări la alta, şi anume:

◦ unele societăţi emit poliţe distincte pentru cele două categorii de bunuri asigurate:cele din locuinţe şi birouri şi cele din unităţile de producţie şi comercializare; alte societăţiacceptă asigurări fie pentru bunurile civile fie pentru bunurile comerciale şi industriale;

◦ unele societăţi tratează furtul şi tâlhăria ca riscuri de sine stătătoare în timp ce

altele le consideră evenimente asigurate, pe care asiguraţii le acceptă în modcomplementar, cu plata primei corespunzătoare, sau le refuză.

a) Asigurarea de furt şi tâlhărie pentru locuinţe şi birouriBunurile cuprinse în această asigurare pot fi:- mobilă, tablouri, obiecte de artă, colecţii, argintărie, bunuri electronice şi

electrocasnice;- obiecte de îmbrăcăminte, blănuri, cărţi, aparate de filmat şi fotografiat, bijuterii;- ustensile, mobilier, documente de arhivă şi alte bunuri necesare pentru birouri

particulare sau cabinete particulare care comunică cu locuinţa;- bunurile din dependinţe, aflate în spaţii adiacente ce aparţin locuinţei.

Suma asigurată se stabileşte de asigurat în funcţie de structura, valoarea deînlocuire, starea de folosinţă a bunurilor şi de alte criterii.Asigurătorul adesea limitează cuantumul despăgubirii pe care se obligă să o suporte

în cazul producerii riscului asigurat, sub forma unei sume fixe pe obiect, a unui procent pentru anumite grupe de bunuri şi/sau sub forma unei sume maxime pentru totalitatea bunurilor sustrase la producerea unui eveniment.

Asigurătorul despăgubeşte pagubele materiale şi directe de pierdere sau deteriorarea bunurilor cauzate de:

- furtul comis prin pătrunderea în locuinţă;- tâlhăriei în locuinţă;- acte de vandalism şi daune produse cu ocazia furtului sau tâlhăriei.

Pentru a putea beneficia de dreptul de despăgubire, asiguratul este obligat să ia oserie de măsuri vizând mijloacele de închidere şi protecţie a clădirii în care se află bunurileasigurate.

b) Asigurarea de furt şi tâlhărie pentru riscuri comerciale şi industrialeBunurile cuprinse în această asigurare sunt cele aparţinând unităţilor economice

pentru care există riscul de a fi sustrase prin furt sau tâlhărie. Este vorba de:- produse finite, componente, materii prime;

92



- utilaje, echipamente şi mobilier;- metale şi pietre preţioase;- documente, registre, formulare, sisteme electronice de calcul.Asigurătorul limitează cuantumul despăgubirilor pentru unele categorii de bunuri la

un anumit procent din suma totală asigurată.

Despăgubirea este acordată pentru daunele directe şi materiale, cauzate prin:- furt comis prin: spargerea mijloacelor de închidere şi de protecţie, a zidurilor, pardoselilor sau a plafoanelor; escaladare; utilizarea cheilor false sau originale prinsustragerea de la asigurat, familie sau angajaţi ai acestora;

- tâlhării produse în localurile de desfăşurare a activităţii;- acte de vandalism şi daune cu ocazia furtului, tâlhăriei sau tentativelor de comitere

a acestora.În caz de producere a evenimentului asigurat, suma asigurată se diminuează, până

la sfârşitul perioadei de asigurare în curs, cu o valoare egală cu cea a daunei acoperite deasigurător.

La stabilirea despăgubirii, se ţine seama de franşiza convenită.

c) Asigurarea de furt şi tâlhărie limitată la anumite bunuri şi valoriO astfel de asigurare se încheie de către persoanele juridice.Se asigură facultativ:- bunuri sau alte valori aflate în localul asiguratului, pentru riscul de furt prin

efracţie sau acte de tâlhărie;- valorile, pentru riscul de furt sau acte de tâlhărie asupra curierilor.

d) Asigurarea bunurilor sau valorilor în localul asiguratuluiÎn această asigurare nu se cuprind bunurile care nu mai pot fi utilizate din cauza

degradării, precum şi următoarele categorii de bunuri sau valori:

- mijloacele fixe care prin volumul sau greutatea lor ori faptul că sunt zidite nu potfi expuse furtului, precum şi animalele;- bunurile ce se află în localurile din afara localităţilor şi care nu au paznic

permanent sau nu sunt locuite în permanenţă;- mărfurile sau orice produse aflate în vitrinele exterioare ce nu fac corp comun cu

clădirea sau altă construcţie arătată în contractul de asigurare;- pietrele preţioase sau obiectele de platină, de aur şi valorile ce nu sunt păstrate în

dulapuri de fier, cu excepţia cazurilor când acestea sunt expuse în muzee sau expoziţii;- bunurile sau valorile aflate în: gherete, chioşcuri, tonete, rulote sau alte asemenea,

indiferent de materialele din care sunt construite.Se acordă despăgubiri pentru:

- pagubele produse prin furtul prin efracţie al bunurilor sau valorilor înscrise încontract, aflate în localuri prevăzute în contract, cu condiţia să fie îndeplinite, măsuri de pază şi protecţie;

- pagubele produse prin spargerea sau deteriorarea pereţilor acoperişului, tavanelor,uşilor, ferestrelor şi duşumelelor la clădiri, precum şi a mobilierului şi a sistemului dealarmă;

93



- - pagubele produse prin furtul, prin acte de tâlhărie, al bunurilor sau valorilor înscrise în contract, prin violenţă sau ameninţări, în condiţiile prevăzute de codul penal,asupra uneia sau mai multor persoane din conducerea sau din serviciul asiguratului;

- pagubele produse bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, prinîntrebuinţarea cheilor originale dacă acestea au fost însuşite prin acte de furt şi tâlhărie.

Sumele asigurate se stabilesc la cererea asiguratului fie global pentru toate bunuriledin aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime, fie separat pe fiecare bun sau pentru unele bunuri din aceeaşi grupă. Pentru obiectele de muzeu, expoziţie etc., sumele asigurate sestabilesc separat pentru fiecare bun în parte. Nu se acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condiţiile generale şi nici pentru pagubele săvârşite de orice angajat sau prepus al angajatului.

e) Asigurarea valorilor pentru furt prin acte de tâlhărie asupra curierilor Se acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin furtul săvârşit prin acte de

violenţă sau ameninţări, în condiţiile prevăzute în codul penal, asupra unuia sau mai multor curieri.

Asigurarea se poate încheia fie cu indicarea fiecărui curier şi la sumele la care seface asigurarea pentru fiecare curier, fie numai cu indicarea numărului curierilor şi a uneisume globale la care se face asigurarea.

Asigurătorul nu asigură despăgubiri dacă organele de poliţie nu confirmă furtul sautentativa de furt prin efracţie sau prin tâlhărie ori dacă la aceasta nu s-a înregistrat oreclamaţie în legătură cu furtul sau cu tentativa de furt.

Primele de asigurare sunt diferenţiate în funcţie de locul unde se săvârşeşte furtul şide felul bunurilor sau valorilor.

8.5. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi a altor bunuri casabile, pentrucazurile de spargere sau crăpare

Se încheie de persoane juridice pentru pagubele la geamuri, oglinzi sau alte bunuricasabile asigurate, produse prin spargere sau crăpare de:- incendiu, trăsnet, explozie, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de

pământ;- faptele oamenilor;

- accidente de orice fel, inclusiv cele produse prin acţiunea animalelor;- lucrări de montare, demontare sau mutare a bunurilor asigurate, precum şi greşita montareiniţială.

Sumele asigurate se stabilesc la cererea asiguratului, fie global pentru toate bunuriledin aceeaşi grupă, fie separat pentru fiecare dintre ele. Nu se acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condiţiile generale şi nici pentru:

- pagubele conexe, cum ar fi: avarierea sau distrugerea ramelor geamurilor sau oglinzilor asigurate, a părţilor metalice sau din lemn, a instalaţiilor electrice a lămpilor de neon, ainstalaţiilor de apă sau de canal;

- pagubele produse becurilor electrice;- pagubele produse bunurilor asigurate numai prin căldura provenită de la o sursă

normală de căldură.

94



Cuantumul pagubei este egal cu valoarea bunurilor avariate sau distruse, asiguratela data producerii riscului asigurat, din care se scade valoarea resturilor ce se mai potîntrebuinţa sau valorifica.

Primele de asigurare sunt diferenţiate în funcţie de felul bunurilor asigurate.

8.6. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fiziceDintre toate poliţele de asigurare de bunuri, poliţa de asigurare complexă agospodăriilor persoanelor fizice reprezintă instrumentul cel mai flexibil şi cel mai util pentru asigurarea bunurilor mobile şi imobile pe care le deţin indivizii şi familiile acestora,cât şi pentru asigurarea împotriva anumitor daune în care răspunderea lor civilă poate fiimplicată.

Poliţele de asigurare a gospodăriilor oferă o acoperire largă, uşor de modificat şiflexibilă, putând fi ajustată în scopul satisfacerii nevoilor specifice a deţinătorilor de poliţe.

Această poliţă este o poliţă pachet pentru că include:- o asigurare de bunuri;- o asigurare de invaliditate permanentă şi de deces;

- o asigurare de răspundere civilă.a) Asigurarea de bunuriAceastă asigurare se referă la următoarele categorii de bunuri aparţinând

persoanelor fizice:- mobilier şi obiecte casnice;- produse agricole, viticole, pomicole, animaliere şi alimentare;- unelte agricole, viticole, pomicole, agricole şi pentru deservire zootehnică, stupi

de albine, mijloace de transport cu tracţiune animală, motociclete şi biciclete, produsele dinlemn;

- furaje.

Se cuprind în asigurare atât bunurile asiguratului cât şi cele aparţinând persoanelor ce locuiesc şi gospodăresc împreună cu acesta şi toate bunurile ce sunt depuse în locurile încare asiguratul este proprietar, la locul de muncă, în drum spre acesta sau în alte locuri.

Nu se cuprind în asigurare următoarele categorii de bunuri:- maşinile, instalaţiile, uneltele, aparatele, instrumentele şi alte bunuri din ateliere,

motoarele şi electromotoarele destinate producţiei;- produse agricole, viticole, pomicole şi animaliere obţinute de asigurat în

gospodăria sa şi care urmează a fi valorificate;- banii, hârtii de valoare, acte, documente, bijuterii, pietre preţioase;- autovehicule şi ambarcaţiuni de orice fel;- bunurile care nu mai pot fi folosite potrivit destinaţiei lor, din cauza degradării.

Se acordă despăgubiri în caz de pagube produse de:- incendiu, trăsnet, explozie, inundaţie, grindină, furtună, cutremur, alunecare deteren, avalanşe de zăpadă, greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă;

- carbonizarea sau topirea bunurilor;- avarii accidentale produse la instalaţiile de gaz, apă, canal sau încălzire centrală;- dărâmare, demontare sau mutare a clădirilor sau construcţiilor în care se găseau

bunurile asigurate, dacă aceasta se face cu scopul de a opri întinderea riscului;

95



- distrugerea sau avarierea de către un risc asigurat a clădirilor sau a altor construcţii în care se aflau bunurile respective;

- căderea unor corpuri pe clădirile sau alte construcţii în care se aflau bunurileasigurate ori prăbuşirea clădirilor sau construcţiilor respective, precum şi izbirea lor decătre un vehicul;

- pierderea sau dispariţia bunurilor asigurate;- furt prin efracţie;- spargerea bunurilor casabile din sticlă;- pagubele produse bunurilor asigurate de avarieri sau distrugeri prilejuite de

măsurile de salvare luate în timpul producerii riscului asigurat;- cheltuielile făcute pentru limitarea pagubelor. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:- cauze necuprinse în asigurare;- explozii organizate în scop lucrativ;- inundaţii produse în timpul formării unor lacuri de acumulare sau al schimbării

artificiale a cursurilor de apă;

- comiterea furtului prin efracţie cu participarea unor persoane care locuiesc înacelaşi apartament cu asiguratul;- furtul prin efracţie al bunurilor asigurate în clădiri sau alte construcţii nelocuite

sau părăsite. Nu se acordă despăgubiri nici pentru pagubele indirecte şi nici pentru cele produse

de operaţiuni militare în timp de război, invazie, ocupaţie militară, rebeliune sau revoluţie.Suma asigurată se stabileşte global pentru toate bunurile, potrivit cererii

asiguratului, fără să depăşească valoarea bunurilor respective, apreciată pe baza preţurilor cu amănuntul, mai puţin uzura.

Răspunderea asigurătorului începe după cinci zile de la expirarea zilei în care s-auachitat primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la ora 24 a

ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. b) Asigurarea de invaliditate permanentă şi de decesÎn această asigurare sunt cuprinşi: asiguratul, soţul sau soţia acestuia, părinţii şi

copiii acestuia, dacă locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul.Sumele asigurate se plătesc în cazul în care invaliditatea permanentă sau decesul s-a

produs de evenimente subite, fără voinţa asiguratului, la locuinţa acestuia.În caz de invaliditate permanentă, suma asigurată este de 100% din suma asigurată

iniţial a tuturor bunurilor, iar în caz de deces de 50% din aceeaşi sumă. Suma astfelcalculată nu poate depăşi un anumit plafon stabilit de asigurător.

Suma se plăteşte în întregime în caz de invaliditate permanentă totală, iar dacă

aceasta este parţială, se plăteşte doar o parte din suma asigurată, corespunzătoare graduluide invaliditate permanentă, majorată cu 25%.Suma de asigurare plătită de acest tip de poliţă se plăteşte independent de alte sume

de care beneficiază asiguratul respectiv pentru cazurile de accidente, drepturi de pensie şialte drepturi din sistemul asigurărilor sociale.

c) Asigurarea de răspundere civilă

96



La acest tip de asigurare se acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul şimembrii familiei acestuia trebuie să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată pentru prejudiciile de care răspund în baza legii:

- proprietarului imobilului în care se aflau bunurile asigurate, pentru pagubeledatorate în calitate de locatar, produse de incendiu sau explozie;

- terţilor, pentru accidentarea persoanelor şi avarierea bunurilor, la domiciliulasiguratului;- locatarului imobilului învecinat, situat la acelaşi nivel sau la un nivel inferior,

pentru pagubele la bunurile asigurabile sau la pereţi, uşi, pardoseală, ferestre, instalaţiielectrice, cauzate de o inundaţie produsă în apartamentul în care se aflau bunurile asigurate,inclusiv ca urmare a infiltrării apei provenite din inundaţia respectivă.

Se acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile făcute în procesul civil de asigurat şimembrii familiei acestuia dacă au fost obligaţi la dezdăunări.

Nu se acordă despăgubiri pentru cazurile în care paguba s-a produs cu intenţie deasigurat sau de familia acestuia.

Suma asigurată la asigurarea de răspundere civilă este egală cu suma asigurată

pentru bunurile din gospodărie, înscrisă în contractul de asigurare, fără a putea depăşi unanumit plafon stabilit de asigurător.

8.7. Asigurarea animalelorObiectul asigurării îl constituie:- bovinele şi porcinele de peste şase luni;- porcinele din îngrăşătorii aparţinând persoanelor juridice, de peste 40 kg şi

indiferent de vârstă;- ovinele şi caprinele de peste un an;- cabalinele în vârstă de 1-15 ani. Nu pot fi asigurate:

- animalele bolnave sau aflate în localităţi unde s-a instituit carantina;- animalele din gospodării ce nu respectă regulile sanitar-veterinare de îngrijire,hrănire, întreţinere şi folosire a animalelor;

- animalele aparţinând persoanelor fizice ce locuiesc în Delta Dunării.Sumele asigurate se stabilesc pe baza propunerii asiguratului şi ţinând seama de

următoarele criterii:- în cazul persoanelor fizice, suma asigurată nu poate depăşi valoarea de pe piaţa

locală a animalelor respective;- la porcinele din îngrăşătorii suma asigurată se stabileşte pe baza greutăţii medii şi

a preţului de achiziţie a cărnii în viu practicat de întreprinderile de industrializare a cărnii;- la animalele de reproducţie procurate din import, suma asigurată corespunde

valorii de procurare sau a celei de inventar.Riscurile asigurate sunt pieirea sau sacrificarea fortuită a animalelor ca urmare aurmătoarelor evenimente:

- accidente precum incendiul, explozia, trăsnetul, cutremurul, prăbuşirea, inundaţia,furtuna, grindina, avalanşele de zăpadă, alunecările de teren, îngheţul, atacul animalelor sălbatice, intoxicaţia, leziunile interne, insolaţia, asfixierea, înecul, căderile;

- îmbolnăviri, inclusiv şi anemia infecţioasă.Răspunderea asigurătorului începe:

97



- în caz de accident, la pierirea animalului, după 5 zile de la data plăţii primelor deasigurare;

- în caz de boală, dacă pierirea animalelor s-a produs după 60 zile de la data plăţii primelor de asigurare.

Mărimea despăgubirii este dată de diferenţa dintre valoarea animalului şi valoarea

recuperărilor (carne, piele, lână etc.).Valoarea animalului este stabilită pe baza:- valorii, la data producerii riscului asigurat, pe piaţa locală, a unui animal sănătos

din aceeaşi specie, rasă, sex, vârstă, stare de întreţinere şi productivitate;- valorii funcţie de greutatea în viu şi preţurilor de contractare practicate la

momentul respectiv;- nu se iau în considerare cheltuielile făcute de asigurat pentru prevenirea sau

micşorarea pagubei (medicamente, consultaţii medicale, taxe de sacrificare). Nu se acordă despăgubiri la pierirea sau sacrificarea animalelor din fapte culpabile

precum:- furajarea sau adăpostirea necorespunzătoare;

- maltratarea sau uciderea intenţionată;- neprezentarea la vaccinări şi tratament;- neanunţarea organelor veterinare, în timp util, în cazuri de boală sau accident.Primele de asigurare se stabilesc pe specii, rase şi grupe de vârstă de animale.Pentru efectivele mari de animale se practică o asigurare globală care se încheie

fără termen şi include toate animalele din aceeaşi specie care au împlinit vârsta decuprindere în asigurare. Volumul primelor de asigurare se regularizează trimestrial funcţiede variaţia efectivelor de animale.

8.8. Asigurarea culturilor agricoleAsigurarea culturilor agricole se practică de către persoane fizice, asociaţii agricole

şi societăţi comerciale agricole şi are ca obiect culturile agricole sau rodul viilor, pomilor şial hameiului.Riscurile acoperite sunt în general următoarele: grindina, îngheţul târziu de

primăvară, îngheţul timpuriu de toamnă, ploile torenţiale, alunecările de teren, incendiul provocat de descărcări electrice, furtuna şi uraganul.

Sunt excluse riscuri precum: seceta, dăunătorii agricoli, asfixierea, bruma, crusta degheaţă.

Asigurarea acoperă pierderile cantitative la recoltă, cu excepţia culturilor de tutun lacare se asigură şi pierderile calitative provocate de grindină.

Dacă la producerea riscului asigurat se constată că suma asigurată a fost stabilită lao valoare mai mare decât cea reală, asigurătorul va despăgubi paguba reală, iar dacă suma

asigurată a fost subdimensionată, asigurătorul are obligaţia să acopere paguba numai înlimita sumei asigurate.Prima de asigurare se stabileşte pe grupe tarifare şi pe categorii de judeţe, funcţie de

specificul culturii, sensibilitatea ei la factorii de risc din teritoriu şi statistica daunelor dinzona respectivă.

Durata asigurării poate fi anuală sau multianuală. În cazul asigurărilor multianualese practică un sistem de prime bazat pe principiul Bonus-Malus. Dacă o cultură rămâne doiani consecutivi fără daune şi despăgubiri atunci în anul următor prima de asigurare se

98



reduce cu 10% faţă de anul anterior. Dacă într-un an se despăgubeşte un anumit prejudiciu prima pentru anul următor se majorează cu 10%.

Despăgubirea se stabileşte funcţie de starea culturilor la momentul produceriiriscului asigurat dar fără a depăşi valoarea producţiei probabile, cuantumul pagubei sausuma asigurată.

Cuantumul pagubei rezultă din înmulţirea producţiei probabile cu gradul dedistrugere a riscului produs.Producţia probabilă se stabileşte înmulţind producţia medie la hectar din ultimii trei

ani cu recolte normale, cu suma maximă ce se poate asigura pe unitatea de măsurăspecifică.

Gradul de distrugere se stabileşte prin raportarea numărului de plante distruse lanumărul total de plante de pe un număr de parcele de referinţă.

Răspunderea asigurătorului începe la date diferite funcţie de tipul riscului asiguratastfel:

- pentru culturile agricole însămânţate: din momentul însămânţării pentru riscurilede ploaie torenţială sau alunecări de teren, sau din momentul răsădirii pentru riscurile de

îngheţ, grindină, uragan, incendiu;- pentru culturile agricole răsădite: din momentul răsădirii pentru toate riscurilecuprinse în asigurare;

- pentru rodul viilor, pomilor şi hameiului: din momentul înfloririi sau contra unei prime suplimentare, şi pe perioada dintre apariţia inflorescenţei şi înflorire.

Răspunderea asigurătorului încetează din momentul recoltării sau culesului.Asiguraţii sunt obligaţi să respecte toate regulile agrotehnice şi să ia măsurile specifice de prevenire a distrugerilor sau vătămărilor, iar în cazul producerii riscurilor asigurate săînştiinţeze în scris asigurătorul în termen de cel mult cinci zile.

Prin legea 381/2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamităţi naturaleîn agricultură, statul constituie prin bugetul de stat sume destinate nu numai despăgubirilor

excepţionale, dar şi pentru stimularea asigurărilor propriu-zise prin subvenţionarea primelor de asigurare plătite de asiguraţi.

99

In ce tipuri de asigurari de bunuri, pe langa asigurarea bunurilor

apar si alte categorii de asigurari (de persoane sau de raspunderecivila) ?.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



Care sunt principalele tipuri de asigurari de bunuri.Obiectul asigurarii (bunuri, riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii cladirilor,a altor constructii si a continutului acestora.Obiectul asigurarii (bunuri, riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii masinilor,

utilajelor si a instalatiilor.Obiectul asigurarii (bunuri, riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii lucrarilor de constructii-montaj si a raspunderii constructorului.Obiectul asigurarii (bunuri, riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii complexe agospodariilor persoanelor fizice.Obiectul asigurarii (bunuri, riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii animalelor.Obiectul asigurarii (bunuri, riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii culturilor agricole.

100

02:0505



•Orice subevaluare sau supraevaluare poate avea consecinţenegative fie pentru asigurător, fie pentru asigurat.Astfel,supraevaluarea bunurilor poate conduce la slăbirea preocupării asiguratului pentru prevenirea pagubelor. Pe dealtă parte, subevaluarea bunurilor nu permite, în caz de

pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să poată compensa în întregime pierderea suferită. Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurăriutilizează metoda penalizării. Conform acestei metode, încondiţiile în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunului, despăgubireadatorată se reduce proporţional cu raportul dintre sumaasigurată şi valoarea curentă a bunului respectiv (principiul proporţionalităţii). Cea mai utilizată metodă pentrudeterminarea valorii curente a unui bun constă în scădereadeprecierii estimate (procentul cu care a scăzut valoarea

iniţială a bunului respectiv datorită uzurii) din valoarea deînlocuire a bunului respectiv la costurile curente.

1. Bistriceanu Gheorghe – Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, Bucureşti20042. Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări:abordări teoretice şi practice internaţionale,Ed. ALL Beck, Bucureşti 20003. Constantinescu Dan Anghel – Tratat de asigurări, Ed. Economică Bucureşti,20044. Margulescu Serghei -- Asigurari si reasigurari, Ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti,Editia a III-a, 2007.

101



5. Negoiţă Ion – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Ed. Etape, Sibiu,20016. Ferguson Cheryl – Personal Insurance, Underwriting and Marketing Practices, Ed. IIAMalvern, Pensylvania 1996.7. Greene M, Trieschmann J., Gustavson S – Risk and Insurance, South-



26.05.2004)15. Legea 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 32/2000 (M.O. nr. 976 din25.10.2004)16. Legea 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare(M.O. nr. 1193 din 14.12.2004)17. Ordinul CSA nr. 20 din 2008 privind asigurările RCA.18. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor,alunecarilor de teren sau inundatiilor (M.O. patrea I din 10.11.2008).19. Revista PRIMM – Asigurari si pensii.

102

Date post:	19-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	ungureanu-ionut
View:	255 times
Download:	1 times

Asigurari si Reasigurarii

Documents