ntoarcerea lui Urmuz C - revista-mozaicul.ro · întoarcerea lui Urmuz nnn CONSTANTIN M. POPA C...

întoarcerea lui Urmuznnnnn CONSTANTIN M. POPA

Constantin Cubleºan este un cri-tic literar cu fler speculativ, du-blat de un istoric meticulos, al

cãrui efort tenace de a fi la zi cu ceea ce seîntâmplã în domeniul abordat l-a condusspre performanþe deosebite. Apariþiile saleeditoriale din ultimii ani, dicþionare, studii,eseuri ni-l aratã într-o formã intelectualã deinvidiat. Mai mult, cãrþile despre Eminescu,Creangã, Caragiale ºi, mai ales, recentaUrmuz în conºtiinþa criticii îl propulseazãca iniþiator al unui gen inedit la noi: mono-grafia criticã, într-un sens apropiat de ace-la teoretizat în Istoria criticã a literaturiiromâne a lui Nicolae Manolescu.

În fapt, înregistrarea cvasiexhaustivãa receptãrii în timp a operei trece prin fil-trul unei intuiþii ce se cere confirmatã sau,uneori, demonstratã. În „cazul” Urmuz,gestul considerat „inexplicabil” al sinuci-derii ºi taxat drept „fapt divers”, reprezin-tã declicul investigaþiei întreprinse. „Ungest inexplicabil? Nimic pe lume nu esteîntâmplãtor. Aºa cã m-am încãpãþânat sãmã aplec cu mult mai multã stãruinþã asu-pra operei ºi vieþii acestui scriitor, a cãruioperã distona atât de mult, radical, faþã demodul tradiþional în care se scria atunci(ºi se scrie ºi azi). Am fost pasionat sãaflu cum îi descifreazã opera ºi viaþa exe-geþii contemporani lui ºi cei care l-au re-ceptat post-mortem, pânã în zilele noas-tre. În cele din urmã, concluzia mi s-a des-luºit în toatã simplitatea ºi mãreþia fapteiurmuziene”. Pentru cel care s-a revelatinstantaneu ca scriitor prin „stranietateaabsurd-fantasticã a universului” propus,prin „depãºirea logicii normalului”, prinpersonajele lui „bizare”, al cãror compor-tament „sfideazã regulile existenþiale alelumii reale sau realiste”, sinuciderea în-semna sfârºitul obligatoriu al „existenþeisale ca individ social” odatã cu „sfârºitulunei cariere” literare ce, pentru o „con-ºtiinþã artisticã demnã” echivala cu o cap-canã, aceea a autopastiºãrii.

Constantin Cubleºan îºi asumã funcþiimediatoare, deconstructive ºi reconstruc-tive, în escalada criticã a contribuþiilor ur-muzologice, de la, spre exemplu, Arghezi,

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 10 (192) • 2014 • 20 PAG. • 2 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR:poezia lui Justo Jorge PadrónDosar coordonat de Roxana IlieSemneazã: l Justo Jorge Padrónl Gaetano Longo l Ion Deaconescul Constantin Romulus Preda

Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, G.Cãlinescu, Tudor Vianu, Eugène Iones-co, Nicolae Balotã, pânã la Marin Mincu,Ion Pop, Adrian Lãcãtuº, Corin Braga oriGheorghe Glodeanu, punând în valoarepotenþialul subversiv al unui momentscriptural periferic ce va face din promo-torul lui cap de serie al tradiþiei deja con-sistente, a rãsturnãrilor imaginative ºi aredefinirii realitãþii.

Alãturi de vectorii esenþiali care orien-teazã practica interpretãrii urmuziene (lip-sesc, totuºi, Matei Cãlinescu ºi Paul Cer-nat) este analizat ºi discursul critic al luiConstantin Zãrnescu, autorul surprinzãto-rului roman-colaj „picto-poetic”, „istoricºi musical” asupra tragediei umane în-chisã în cuvânt, Þara lui Urmuz, apãrutde curând la Editura „Scrisul Românesc”.

Scriere insolitã, alternând date biogra-fice atestate documentar ºi secvenþe apo-crife, cu trimiteri la actualitatea imediatãprin accente pamfletare amintind arghe-zienele Tablete din Þara de Kuty ºi pu-nând în pagina ficþionalã o stilisticã su-prarealistã, romanul nu-ºi gãseºte în lite-ratura românã de azi (poate cu excepþiaUltimelor însemnãri ale lui MateiuCaragiale, de Ion Iovan) înrudiri.

Dedicat „avangardelor”, rezonând cumobilul cercetãrii critice a lui ConstantinCubleºan, Þara lui Urmuz se încheie încheie urmuzianã: „Am agitat, ca un auto-mat, în dreapta, revolverul vienez, deºinu mai trebuia!..., cu gândul inamovibilde a-l miºca, amovibil, spre stânga:un singur cartuº, pentru un singur su-flet. Hai odatã!... Chipul mi se vedea, înzidul, umezit de transpiraþia mea, caîntr-o oglindã. O luminã imensã ºi in-tensã, apãsând pe trãgaci, mi-ainundat creierii, þâºnind ca o ex-plozie aurie, prin urechi ºi prinochi, în ritmul inimii, al Arteiºi al Muzicii Sferelor!...Sper sã fi trecut dinco-lo, sã fi murit, fiindcãnu m-am mai tre-zit, niciodatã”.

Arnau Pons:„a citi din Celan, la oraactualã, ne predispune lao enormã responsabilitateîn momentul în carese scrie poezie sause face literaturã…”

poeme deEmilNicolae

Ionuþ Viºan

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (192192192192192), 20), 20), 20), 20), 201414141414

AVANTEXTConstantin M. POPA: Întoarcerea lui

Urmuz l 1

MIªCAREA IDEILOR: Poezia luiJusto Jorge Padrón. Dosar coordonatde Roxana Ilie

Justo Jorge PADRÓN: „Literaturaeste un soi de spirit benefic ºi malefic,care îl însoþeºte pe om…” l 3-4

Gaetano LONGO: Justo JorgePadrón: un poet universal l 5

Ion DEACONESCU: Capcana timpu-lui l 6

Constantin Romulus PREDA: JustoJorge Padrón, mai-marele visãtorilorlumii l 6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Splendorile negre ale

subteranelor eului l 7

BELETRISTICÃFlorin LOGREªTEANU: Azilul

negru l 8Poeme de Emil NICOLAE l 9Poem de Gela ENEA l 16

INTERVIUArnau PONS: „A citi din Celan, la

ora actualã, ne predispune la o enormãresponsabilitate în momentul în care sescrie poezie sau se face literaturã…”l 10-11

LECTURIMihai GHIÞULESCU: Craiova flori-

lor de sifilis l 12Gabriel C. CORNEANU: Prin Africa

ecuatorialã ºi America latinã, alãturi deun urmaº al lui Ion Neculce (II) l 12

Ovidiu GHIDIRMIC: Confirmarea uneivocaþii l 13

Nicolae MARINESCU: Ion Jianu –În slujba artei l 13

SERPENTINEGeorge POPESCU: Wilson ºi ABSO-

LUTUL Ionescu l 14Petre CIOBANU: Erupþii de ireal l 14

ARTELia BOANGIU: Patrimoniul cãpºuna-

rilor l 15

NNNNNooooo 1010101010 ( ( ( ( (192192192192192) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201414141414

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Gheorghe FabianLucian Irimescu

Xenia Karo-NegreaAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

cãrþi calde în toamnã rece

– plãcerea lecturii

Sorina Sorescu, Roma-nele lui Augustin Buzura.O lecturã metacriticã, Co-lecþia Exegesis. Seria Ro-tonde, Editura Aius, Craio-va, 2014.

ªtefan Peticã. La 110ani dupã..., volum oma-gial, Editura Aius, Craio-va, 2014.

G. Ionescu-ªiºeºti, Ir.Staicu, Agrotehnica vol.I, Ediþie îngrijitã de Victor-Dumitru Pena, ColecþiaAgroSophia, EdituraAius, Craiova, 2014.

Ovidiu Bârlea, Micãenciclopedie a poveºti-lor româneºti, ColecþiaClio. Seria Anthropos,Editura Aius, Craiova,2014.Ion A. Rãdulescu-Po-

goneanu, Viaþa ºi filoso-fia lui Vasile Conta, Bi-blioteca de filosofie româ-neascã, Editura Aius, Cra-iova, 2014.

Daniela Micu, Froggylernt Deutsch, EdituraAius, Craiova, 2014.

9 771454 2 29002

comparativul de superioritate lllll comparativulTURUL METROPOLEI.

„El o va lua, atunci ca un ne-bun, ºfichiuind caii pe glorioa-sa cale regalã a victoriei; si eusimþeam brusc, în nãri, înde-pãrtatã cumva aripa, ocrotitoa-re ºi mirositoare a Câmpiei Du-nãrii, respiraþia ei vastã, usca-tã, deliormanã, ºi bãrãganã,sufletul sacru ºi înmiresmat aldangãtelor, din turlele Patriar-hiei, de care era priponit ºi în-þeleptul, sfiosul mãgar al Mi-tropolitului, asinul troian.CONSTANTIN ZÃRNESCU,Þara lui Urmuz, Scrisul Româ-nesc, Craiova, 2014.***

Geo FABIAN: Anvergura unui eveni-ment muzical l 16

Magda BUCE-RÃDUÞ: Toamna arte-lor vizuale l 16

SERPENTINEFlorin COLONAª: Bonjur popor,

merci cã m-aþi ales! l 17Adi George SECARÃ: O carte de

aprins sufletul: Das Mioritza Reich l 18

UNIVERSALIAPoeme de Bianca TAROZZI. Traduce-

re din limba italianã de Elena PÎRVU l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Gherasim Luca

în „Caietele Avangardei” l 20

ALTUL. „În oglinda dinbaie sunt/ acelaºi în fiecare zi/nu cred cã sunt altul/ cum bã-nuieºte Nae Prelipceanu c-arfi/ În fereastra dinspre cer/Sunt un pitic care descreºteîn fiecare zi/ Nu mã tem denumãrul mãsurat al paºilor/ Cide adâncimea urmei”. TOMAGRIGORIE, Cum pot lãsa po-ezia sã-mi spunã adio, Editu-ra Tracus Arte ***

ÎNTORS. „Mã mângâieºuviþe calde/ De cetini ºuiera-te-n vânt/ ªi vin miriþi, în ochisã-mi scalde/ Un braþ de florihorite-n cânt”. I. CIUREZU,Picuri, Editura Aius, Craiova,2014.*

POEZIA BIBLICÃ. „Oanumitã grabã în abordareafrontalã a religiozitãþii ope-rei argheziene – dialogul cudivinitatea – a pus în umbra,dacã nu a ignorat, un nucleuimportant al operei, cel ce serevendicã fãrã dubii dintr-oafinitate ºi preþuire declaratãa Cãrþilor Sacre”. MARINBEªTELIU, Tudor Arghezi –poet religios, Editia a II-a,Editura Aius, Craiova,2014.***

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (192192192192192), 20), 20), 20), 20), 201414141414

Roxana Ilie: Care este poves-tea volumului de versuri pe careîl lansaþi în România?

Justo Jorge Padrón: Capca-na timpului este cel de-al treileavolum de versuri publicat în Ro-mânia. Primul meu volum în lim-ba românã l-a tradus Omar Lara,un poet din Chile care a trãit optsau nouã ani în exil, dintre careºapte ani în România, ºi MarinSorescu, care ºtiu cã era originardin Craiova. Volumul se numeºteGazela de apã ºi a apãrut la Car-tea Româneascã în 1987. A fost oantologie a primelor mele nouãcãrþi pe care le publicasem în lim-ba spaniolã. Cartea avea 106 pa-gini, însã i-a lipsit o prefaþã, cãciera prima oarã când scrierile meleapãreau traduse în limba româ-nã. Sunt tradus, fireºte, ºi în re-viste. Dar Gazela de apã a fostsã spunem „prima intrare”.

Apoi, a fost publicatã carteaCercurile infernului (Editura Ori-ent-Occident, Bucureºti, 1995) întraducerea lui Dumitru M. Ion ºiCarolina Ilica, doi poeþi ce aparþingeneraþiei mele. Dacã ar trebui sãaleg o serie de poeme care ar re-vela cea mai riscantã identitatepoeticã a mea, nu aº ezita sã alegaceastã carte. Îmi imaginez cã înviaþa unui poet, uneori, trebuie sãse nãpusteascã o avalanºã de cir-cumstanþe ostile pentru ca aces-tea sã se regãseascã în creaþia sa.ªi tocmai împlinirea sa l-ar puteasalva. Eu am avut sentimentul cã,în momentul în care am terminatde scris acea carte, ea ar puteaoferi explicaþii în ceea ce mã pri-veºte, ca persoanã, ca bãrbat ºi,mai presus de toate, ca poet. Cer-curile infernului a presupus o co-borâre în ceea ce este partea ceamai necunoscutã a spirituluiuman, un labirint insurmontabil,unde fiinþa umanã îºi pierde iden-titatea ºi simte ºi îndurã lumeaschimbãrii ºi a ororii. În timp ce încãrþile anterioare apãreau instan-þe salvatoare, în care se întreve-dea posibilitatea unei speranþe, înschimb, aceasta este o lume, dupãcum spunea Vicente Aleixandre,închisã ºi fãrã posibilitate de ieºi-re, în care distrugerea avanseazãfãrã milã pânã la sfârºit.

Când am scris aceastã carte,la 30 de ani, am încercat sã reali-zez, pentru prima oarã, un poemciclic, fiindcã, pânã în acel mo-ment, primele douã volume depoezii erau un ansamblu de poe-me mai mult sau mai puþin între-pãtrunse de un neastâmpãr carele lega unele de altele, dar nu eraun ciclu, în care toate poemelecontribuiau la crearea unei atmo-sfere epocale. Atunci am încer-cat sã creez o cosmogonie a omu-lui contemporan. Era o adevãra-tã coborâre în adâncurile con-ºtiinþei, dezvãluind intensitatearãului ºi ororile distrugerii, tea-ma, singurãtatea oamenilor dea-supra cãreia plana ameninþareanuclearã a celei mai periculoaseperioade a Rãzboiului Rece.

Justo Jorge Padrón:„literatura este un soi de spirit

benefic ºi malefic, care îlînsoþeºte pe om…”

Aceastã carte nu are nicio le-gãturã cu infernul creºtin sau dan-tesc, nici mãcar cu „Paradisul pier-dut” al lui Milton, nici cu acel des-census ad inferos pe care l-a scrisRimbaud, nici cu acea frazã lipsitãde solidaritate a lui Jean Paul Sar-tre care spunea cã „infernul suntceilalþi”. Pentru cã este un infernindividual, care, la rândul lui, estecel al fiecãrui om, fiindcã infernulsunt eu, iar eu sunt toþi ceilalþi. Înacel nucleu, în acel soi de atom

din care pleacã întreaga iradiere acãrþii, mediul sãu de culturã a fostnu doar în acei primi ani ai Rãzbo-iului Rece, când a pãrut cã lumeava fi distrusã de cãtre ameninþa-rea nuclearã venitã atât din parteaUniunii Sovietice, cât ºi din par-tea Statelor Unite ale Americii, ciºi într-o serie de circumstanþe dra-matice care s-au petrecut în viaþamea, au dus la contopirea indiso-lubilã a planului personal cu celcolectiv, dupã cum va semnala în

prefaþã preºedintele academieisuedeze ºi marele poet Artur Lun-dkvist, care mi-a fost profesor ºiprieten important. Unul dintrescopurile care mi-au ghidat paºiicãtre scrierile sale a fost acela dea stabili, prin intermediul durerii ºial ororii, noi emoþii pentru a ajun-ge la acel fior final ºi de a obþine ozguduire chiar înspãimântãtoarecare ar putea îmbogãþi sensibili-tatea timpurilor noastre. CândKant a stabilit acea distincþie din-

tre frumos ºi sublim, reuºita saconsta în a înþelege cã oroarea ºiuimirea puteau fi emoþii estetice.Ceea ce nu ne zguduie ºi nu nesurprinde se aflã la un nivel artis-tic superior lucrurilor care pur ºisimplu ne încântã sau ne atrage.

Volumul Cercurile infernuluia încheiat prima etapã a poezieimele. Durerea, atunci când nuucide sau distruge, însufleþeºte,aduce luminã, ne face mai pro-funzi. Pe mine m-a învãþat sã mãscufund în inconºtient, sã coborfãrã apãrare în abisuri, în lumeaoniricã a fiinþei cu ajutorul scãriiinstinctului ºi a riscului, pentru adescoperi lumina, aflarea poeziei,chiar dacã preþul plãtit ar fi fostpericulos. Aceastã carte mi-aadus mult noroc, fiindcã a obþi-nut imediat douã mari premii: celal Academiei Regale Spaniolepentru cea mai bunã carte a cin-cinalului 1963-1967, iar ulterior, înSuedia a primit Premiul Bienal alScriitorilor Suedezi pentru ceamai bunã carte de poezie a anuluidin Europa. Începând din acelmoment s-au schimbat, într-ooarecare mãsurã, experienþelemele poetice, deoarece, din a fi,sã spunem, unul dintre cei poeþiimarcanþi ai generaþiei mele cu pri-mele douã volume care câºtiga-serã cunoscutele premii spanio-le, Adonais ºi Boscán, aceastãcarte m-a situat pe un nivel su-perior, întrucât am devenit cel maitradus poet ºi cel care avea odeschidere internaþionalã pe careniciunul dintre poeþii generaþiiloranterioare nu reuºise sã o aibã.Bineînþeles, eu sunt de pãrere cãfiecare poet trebuie sã moarã ºisã se nascã în fiecare carte. Iarcartea mea anterioarã, care s-aintitulat El abendul en llamas(Mesteacãn în flãcãri), a fost unvolum pe care eu l-am scrisaproape în maniera unui jurnal al

Justo Jorge Padrón s-a nãscut în 1943 în Las Palmas de Cana-ria. Este licenþiat al Facultãþii de Drept, Filosofie ºi Litere aUniversitãþii din Barcelona. Studiazã dreptul internaþional la

Paris, iar la Oslo ºi Stockholm, literatura ºi limbile nordice. A fostsecretar general al PEN Clubului spaniol, director al revistei plurilin-gve Equivalencias (1982-1994), iar din 1997 consul onorific al Ma-cedoniei în Spania. Conduce Festivalul Internaþional de Poezie dinLas Palmas ºi reuniunea poeticã din Garachico, Tenerife. Pentru va-loarea operei sale literare a devenit membru al Academiei Mallarmédin Paris (1983), al Academiei Nord-Americane de limbã spaniolã(2003), al Academiei Germane (2005) ºi al Academiei de ªtiinþe ºi Artea Macedoniei (2003). Mai multe oraºe îl declarã cetãþean de onoare:Louvain (Belgia), Sofia, Struga, Joal (Senegal), Trujillo (Peru). EsteDoctor Honoris Causa al Universitãþilor Ricardo Palma (Lima, 2009);Trujillo (Peru, 2007); Valparaiso (Chile, 2005); Skopje (Macedonia,2005); San Francisco (SUA, 1983). A fost recompensat cu numeroa-se premii internaþionale: Premiul Internaþional al Academiei Suedeze(1972); Premiul Institutului Naþional al Norvegiei (1973); Premiul In-ternaþional al World Academy of Arts and Culture din San Francisco(1981); Premiul Internaþional de Literaturã din Madras (India, 1982);Marele Premiu de Literaturã (Sofia, 1988); Coroana de aur de la Stru-ga (Macedonia, 1990); Marele Premiu Internaþional de Poezie Leo-pold Sedar Senghor (Senegal, 2003); Marele Premiu de Poezie alAcademiei Internaþionale „Mihai Eminescu” (Craiova, 2013). Volu-me de versuri: Los oscuros fuegos (1971), Mar de la noche (1973),Los circulos del inferno (1976), Otesnita (1979), La visita del mar(1984), Los dones de la tierra (1984), Oasis de un cosmos (1994),Escrito en el aqua (1996), Rumor de la agonia (1996), Memoria delfuego. Poesia completa (2000), Ante la luz del fuego (1965-2004),Capcana timpului (2003).

Dosar coordonatde Roxana Ilie

poezia luiJusto Jorge

Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


experienþei mele estetice dinNord. Într-un anume fel, aceastãcarte a fost ca un fel de contesta-re a cãrþii furibunde ºi teribile aCercurilor infernului.

Apoi am avut o experienþãcosmicã într-un volum care s-anumit Otesnita. Acesta este uncuvânt inventat care poate amintide un minereu, de o stea interi-oarã a sufletului nostru. De fapt,a fost alterarea unui cuvânt, princare eu îi dãdeam un nume ulti-mei iubiri din tinereþea mea, o sen-zaþie precum cea pe care o evocaPetrarca atunci când spunea „fru-museþea este ceva ce intensificãsufletul nostru, dar este scurtã,moare”. Mai existã o frazã a luiRainer Maria Rilke care spuneacã „realitatea se apropie încet”,mai precis, ceea ce credeam caeste vital, peren, a fost, de fapt,amintirea unei întâmplãri frumoa-se, care a fost de scurtã duratã.Dupã cum spuneam la început,fraza care într-o oarecare mãsurãa îndrumat planul acestei cãrþi, afost cea pe care mi-a impus-oPetrarca, care spunea cã „lucrulfrumos ºi muritor trece ºi nuþine”. Iar aceasta este, sã spunem,reflectarea acelei cãrþi. Astfel, amscris o carte care se numea Lavisita del mar (Vizita mãrii), iarmarea este contemplatã aºa cumeste viaþa, cu cele trei etape alesale: cea a splendorii, cea a dis-trugerii lente ºi cea a morþii, aºacum spunea Jorge Manrique cã„râurile sunt forþa care ne ducecãtre mare”, anume cãtre moarte.

R. I.: Aþi fost de trei ori în Ro-mânia. Ce v-a determinat sã re-veniþi?

J. J. P.: Este a treia oarã cândvin în România. Prima datã amvenit la invitaþia pe care mi-a fã-cut-o Uniunea Scriitorilor dinRomânia. Am petrecut aici o lunã,strãbãtând þara în lung ºi-n lat cupoeþii. Îmi amintesc cã a fost ulti-mul an de viaþã al unui mare ºiiubit prieten, Nichita Stãnescu.Nichita, care pe atunci era înscaun cu rotile, organiza la el aca-sã un cenaclu extraordinar, acolovenind artiºti, pictori, cântãreþi,jongleri, visãtori, oameni amu-zanþi ºi eterogeni, iar acea casã ºireuniunile care aveau loc acoloera un fel de Corte de los Mila-gros. Nichita era un om atât degeneros, era o forþã a naturii ºieste, poate, dintre poeþii pe carei-am cunoscut, poetul cu o scli-pire aparte, cu vitalitate interioa-rã. ªi îmi amintesc cã la acele reu-niuni îmi scria poeme ca ºi cummi-ar fi desenat sufletul; am mul-te poeme de-ale sale. Îmi amin-tesc cã atunci când îmi luam rã-mas-bun în ultima zi, m-a condus,în casa lui fiind peste 50 de per-soane. Într-un moment emoþio-nant, el mi-a spus: „Justo, eu amþinut mult la doi spanioli în modspecial. Unul dintre ei a fost Tra-ian, care ne-a dat sângele, carac-terul latin, limba latinã, acea lim-bã care curge prin venele tuturorcelor din sud. Iar celãlalt eºti tu,de aceea vreau sã-þi fac un ca-

dou”. Iar eu i-am spus: „Nu, Ni-chita, cadoul mi l-ai fãcut atuncicând mi-ai acordat prietenia ta”.El atunci a replicat: „Tu ºtii cã eusunt un numismat tenace ºi toa-tã viaþa am colecþionat monede.Vreau sã îþi dãruiesc cea mai bunãmonedã a colecþiei mele”. I-amspus: „Nichita, dar eu nu suntnumismat. Îmi poþi da ceva cumar fi, de pildã, o bucatã din crava-ta ta ori un nasture de la haina ta,pe acelea mi le poþi da. Pentrumine astfel de lucruri vor aveaaceeaºi valoare pe care ar putea-o avea cea mai dragã monedã deaur sau din orice alt material pecare o ai tu”. El, în schimb, a zis:„Nu, nu, nu, nu mã convingi.Atunci când faci un cadou, nudãruieºti ceea ce ai în plus, ciceea ce iubeºti cel mai mult”. Înacel moment, eu am privit în jur ºiam observat cã toþi prietenii ro-mâni erau de acord ºi am accep-tat acea splendidã monedã. Era omonedã de aur de pe vremea luiTraian, imagineazã-þi ce valoaretrebuie sã aibã! Acum o þin lamine acasã ca pe un soare al prie-teniei, ce mã învãluie în luminalui în fiecare zi.

Când m-am întors la Madrid,am publicat într-o revistã multilin-gvã pe care eu o aveam ºi care afost editatã timp de 14 ani, Equi-valencias (Corespondenþe), oduzinã de poeme scrise de Nichi-ta Stãnescu, care au ajuns la elînainte de a muri. Când a murit, euam simþit obligaþia moralã de a-idãrui o carte tradusã în spaniolã,dupã care el tânjea. Eu aveam unbun prieten de origine românãcare se numea Pierre Szekely, untraducãtor uimitor din ºi în 12 limbi.El s-a ocupat de versiunea textua-lã, iar eu i-am dat, sã spunem, par-fumul poetic, acelei versiuni. Ampublicat o prefaþã a întâlnirii, undeam relatat întâmplarea cu monedaºi, apoi, un studiu despre cele 11elegii ale sale. Cartea a avut unmare succes, chiar ºi în România,cãci era o carte întocmitã cu multãdragoste. Iar românii mi-au acor-dat Premiul Nichita Stãnescu laPloieºti. Aceea este una dintre ex-perienþele cele mai intense pe careeu le am în legaturã cu România.Am fost bun prieten ºi cu MarinSorescu, cel care a fost ºi traducã-torul primei antologii a operei mele.

R. I.: Cum l-aþi cunoscut peMarin Sorescu?

J. J. P.: Eu am fost invitat laCraiova acum treizeci de ani. Îmiamintesc de chipul lui Marin, cumustãcioara lui, cu pãrul ridicat,care m-a aºteptat cu un buchet deflori la garã. Am fost buni prieteni.Eu primisem o invitaþie din partearevistei „Ramuri”, îmi dedicaseunul dintre numere. Eu l-am invi-tat apoi pe Marin în Spania în 1982,când am prezidat Congresul Mon-dial al Poeþilor din Madrid, un con-

gres care a strâns laolaltã 80 depoeþi din 60 de þãri din lume, a fostun congres organizat ºi sprijinitdin punct de vedere financiar decãtre statul spaniol, regele fiindpreºedintele de onoare, iar eu pre-ºedintele executiv. Cu acea oca-zie, au venit mulþi poeþi români,cum ar fi Dinu Flãmând, AurelCovaci, Marin Sorescu, EugenJebeleanu, autorul poemului Su-râsul Hiroshimei, dar ºi mulþi alþiipe care nu mi-i amintesc acum.Ulterior, m-am întâlnit cu Marinatunci când el a fost MinistrulCulturii, la Berlin, la un congres înmiezul iernii, pe un ger aspru ºi ozãpadã teribilã. Am multe amintiricu poeþii români. ªi, în cele dinurmã, fireºte, sosirea mea la Cra-iova pentru a primi premiul pe caremi l-a acordat Academia „MihaiEminescu”. Pentru mine este oonoare sã primesc premiul care îipoartã numele celui mai mare poetromân din istorie, urmat îndea-proape de Nichita Stãnescu.

R. I.: Ce vã displace la litera-tura din prezent?

J. J. P.: Eu sunt un poet careîncearcã sã uneascã ceea ce esteclasic cu moºtenirea suprarealis-tã. Mai precis, în poezia mea omare importanþã o acord viziuni-lor, acele viziuni care izvorãsc dinlumea oniricã ºi care lumineazãrealitatea noastrã din interior. Prinurmare, nu îmi place când poeziaeste neglijatã, când nu are aceatehnicã nevãzutã care face capoemul sã fie mai bine articulat,sã aibã o structurã muzicalã, sãaibã acea proprietate fluidã a unuirâu transparent, în ale cãrui apese reflectã, ca într-o oglindã, su-fletul nostru. Eu sunt adeptulacelei linii substanþiale, în careadjectivul, metafora, lumineazãpoemul, înzestrându-l cu profun-zime ºi, în acelaºi timp, conferin-du-i un caracter indirect, fiindcãatunci când proza se scrie direct,cum este cazul prozei ziaristice,se încheie în ea însãºi.

R. I.: Ce rol joacã premiile li-terare în viaþa unui scriitor?

J. J. P.: Premiile literare, atuncicând au o tradiþie, iar acea tradi-þie a fost construitã cu rigurozi-tate, incluzând ºi cunoaºtere,atunci acel premiu îþi face cinste.Bineînþeles, existã ºi alte premii,banale, am putea spune, pe careºi le acordã prietenii între ei pen-tru a se promova, acestea nu va-loreazã absolut nimic. ªi atunci,când un premiu corespunde uneitradiþii, unei rigurozitãþi ºi uneicunoaºteri profunde a poeziei,acel premiu îi face cinste poetu-lui care îl câºtigã ºi îi dã un im-bold important, chiar dacã nueste o sumã mare de bani. Estede ajuns sã fie o diplomã ori unmic obiect, dacã are ingrediente-le pe care le-am menþionat ante-rior, acel premiu e valid.

R. I.: Ce pãrere aveþi desprecâºtigãtoarea din 2009 a pre-miului Nobel pentru literaturã,Herta Müller?

J. J. P.: Nu am auzit nimic de-spre ea. A câºtigat Premiul Nobelîn 2009? Înseamnã cã mi-a scãpatacest lucru, e curios, pentru cã demultã vreme urmãresc îndeaproa-pe tot ceea ce þine de Premiul No-bel. În anul 1972, când am câºti-gat Marele Premiul al AcademieiSuedeze, pe care mi l-a înmânatregele Gustav Adolf, bunicul ac-tualului rege, Academia mi-a pro-pus sã fiu consilier literar pentrupartea spaniolã a acelui comitet,aceea fiind o perioadã foarte pro-fitabilã, deoarece am lucrat îndea-proape cu profesorul meu, ArturLundkvist, care era ºi preºedinte-le Academiei. Atunci au putut fipremiaþi Neruda în 1971, VicenteAleixandre, cãruia eu i-am ridicatpremiul, cãci am fost traducãtorullui, în 1977. În 1982 premiul a fostcâºtigat de Gabriel García Márqu-ez, în1989 Camilo José Cela, iar pe10 decembrie 1990 l-a luat Octa-vio Paz. În aceeaºi zi, a murit ArturLundkvist, iar atunci nu mai aveasens ca eu sã continui sã fiu con-silier, din douã motive. Primul, fi-indcã fãrã prezenþa ºi complicita-tea pe care eu o aveam cu ArturLundkvist, nu mai era acelaºi lu-cru. În al doilea rând, pentru cã,dupã Premiul Europa pentru lite-raturã, am început sã fiu prezen-tat drept candidat. Fireºte, nu pu-team sã jurizez ºi sã fiu ºi candi-dat. Atunci am renunþat la funcþiade consilier de bunãvoie.

R. I.: Sunteþi unul dintre no-minalizaþii la Premiul Nobelpentru literaturã. Care sunt ca-litãþile pe care trebuie sã le aibãun câºtigãtor al acestui premiu?

J. J. P.: Prietenul meu, ArturLundkvist îmi spunea cã, pentrua merita premiul Nobel, trebuia sãfi scris trei sau patru cãrþi funda-mentale. În momentul în care lescriai, erai deja considerat un can-didat consecvent. Bineînþeles, eum-am întrebat adesea, dacã avândîn vedere cele 25 de cãrþi pe careeu le-am scris, plus încã douãepopei, aº putea fi un candidat.Candidaþii care se prezintã oricare sunt prezentaþi sunt în jurde 150, iar vârsta limitã este de 80de ani. De ce? Pentru cã, nu nu-mai cã este un eveniment literar,ci este ºi un eveniment social.Astfel cã, se presupune faptul cã,dupã 80 de ani, scriitorii nu semai pot deplasa. Este un poet dinChile care ar merita sã fie nomi-nalizat, ºi anume, Nicanor Parra,dar Nicanor Parra, atunci când acâºtigat Premiul Cervantes, nu l-aputut ridica ºi nici atunci când acâºtigat Premiul Regina Sofia, iaracest lucru scade mult din splen-doare, cu toate cã, pentru mine...Când am ridicat premiul câºtigat

de Vicente Aleixandre, i-am rostitdiscursul la primãrie, la dineu. S-au fãcut apoi glume foarte sim-patice, cum a fost, de pildã, ace-ea inspiratã de faptul cã acelacare câºtigã Premiul Nobel estecel care deschide dansul împreu-nã cu regina Suediei. Pentru minea fost o situaþie foarte fericitã cala 32 de ani, cât aveam atunci, sãam prilejul sã dansez cu ReginaSilvia a Suediei. Iar acea fotogra-fie mi-o amintesc ca pe ceva foar-te pitoresc.

R. I.: Care sunt cãrþile dinopera dvs. pe care le preþuiþi celmai mult?

J. J. P.: Cãrþile pe care le pre-þuiesc cel mai mult din propriamea operã, exceptând Cercurileinfernului sunt, de pildã, Vizitamãrii, Moare doar mâna ce-þiscrie, apoi ar fi poemele mele cos-mice Oaza unui cosmos sau ma-rele poem marin, Tãciunii Nadi-rului, un poem de o mie de ver-suri.

R. I.: Pe coperta antologieidumneavoastrã, publicatã laCraiova, este reprezentat un ta-blou al lui Salvador Dali. Dum-neavoastrã l-aþi ales?

J. J. P.: Da, l-am cunoscut peDali la Cadaqués. Eu venisem cuHumberto Lopez ºi cu marele fo-tograf turc, ce locuieºte în Suediaºi care se numeºte Lutfi Eske, celcare îi fotografiazã pe câºtigãtoriiPremiului Nobel. Am venit toþi treicu maºina de la Stockholm, am tre-cut prin Saint-Rémy-de-Proven-ce, unde am fost invitaþi acasã laRené Char ºi am stat câteva zile,apoi am mers în Catalonia ºi amtrecut prin Cadaqués. Acolo i-amluat un interviu lui Salvador Dalipentru un film al televiziunii sue-deze, care se învârtea în jurul luiFederico García Lorca ºi am vrutsã ºtim anumite secrete, pe care elni le-a dezvãluit. Se spune cã soralui a fost iubirea spiritualã a luiLorca. Dali, în schimb, a fost iubi-rea fizicã a poetului. Cum el era opersoanã care nu punea preþ pepãrerea fiinþelor inferioare, dupãcum el le numea, a vorbit fãrã per-dea, iar acel film a avut un maresucces, pentru cã a rulat la televi-ziunile europene. În Spania, i-amluat apoi un interviu lui Luis Ro-sales ºi lui Paco García Lorca, caremai trãia pe atunci, ºi altor câtevapersoane, critici ai operei lui Lor-ca, ce erau încã în viaþã. Astfel,port amintirea acelei clipe trecã-toare ºi intime, deoarece el era unom cald ºi cu el realizai o legãturã.Spunea cã trebuie cãutatã clipaeternã în fiecare conversaþie. Iaraceastã clipã veºnicã, spunea el,ºi-o graveazã cu sufletul fraternatunci când douã fiinþe se dezgo-lesc ºi se gãsesc. Acolo nu eraloc de înºelãciune ºi falsitate, ciera prezent adevãrul esenþial. Fi-reºte, aceste fiinþe pot atinge veº-nicia într-un minut, cãci eternita-tea este acel lucru care strãluceº-te ºi dãinuieºte, chiar dacã fiinþarespectivã moare ulterior. Într-unfilm al lui Godard, un personajspunea cã important este sã fiinemuritor, iar apoi sã mori. ªi mi-aplãcut mult aceastã replicã. Sã fiinemuritor, fiindcã ai reuºit ceva, opulsaþie, o splendoare care sã tefacã veºnic. Existenþa noastrã îºiurmeazã apoi cursul ei obiºnuit,care se încheie cu moartea.

Interviu realizat de RoxanaIlie ºi Petriºor Militaru

Traducerea din limbaspaniolã de Roxana Ilie

La Craiova, Primind Marele premiu pentru Poezie acordat de Academia „Mihai Eminescu”


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


În momentul în care vorbimdespre un poet ºi, în ace-laºi timp, îi asociem cuvân-

tul „prestigiu”, ne asumãm omare responsabilitate. Ne agãþãmde ceva realmente mãreþ, care re-clamã o atenþie sporitã ºi cuge-tãri profunde, comparaþii scrupu-loase ºi perioade mari de timp.

Atunci când vorbim despreJusto Jorge Padrón, vorbim de-spre ºi ne confruntãm cu unuldintre acele cazuri rare când le-gãtura dintre poet ºi prestigiueste deja statornicã ºi incontes-tabilã. Numele sãu, pe bunã drep-tate, stã astãzi alãturi de cele alemarilor scriitori de limbã spanio-lã ai secolului XX: García Lorca,Rafael Alberti, Vicente Aleixan-dre, Pablo Neruda, Octavio Paz,Jorge Luis Borges ºi Gastón Ba-quero sunt doar câþiva dintreaceºtia.

Nãcut în Las Palmas de GranCanaria în anul 1943, a studiatîntr-o primã etapã la Barcelona,iar apoi la Stockholm ºi Paris,pentru ca timp de ºapte ani sãpractice meseria de avocat pe in-sula pe care s-a nãscut. În celedin urmã, graþie cititorilor ºi ad-miratorilor sãi, al cãror numãrcreºtea, în anul 1974 renunþã laavocaturã pentru a se dedica înîntregime vocaþiei sale artistice.Din acest moment, s-a dãruitcomplet Poeziei ºi, fãrã îndoialã,putem vorbi în cazul sãu despreo adevãratã vocaþie poeticã ºi

nnnnn GAETANO LONGO

Justo Jorge Padrón: un poet universaldespre una dintre cele mai deo-sebite traiectorii în domeniul po-eziei actuale.

Nu cred cã îmi asum niciun riscdacã afirm cã numele lui JustoJorge Padrón este unul dintremarile nume ale poeziei contem-porane universale. Însã „nu exis-tã orb mai mare decât cel care nuvrea sã vadã”, prin urmare, dim-potrivã, adevãratul risc ºi-l asu-mã aceia care încã nu sunt deaceeaºi pãrere.

Este normal sã vorbeºti desprepoezie spaniolã, italianã sau fran-cezã, ori de poezie în limba en-glezã, dar sunt poeþi care reuºescsã depãºeascã graniþele, naþiunileºi chiar ºi limbile acestora, deve-nind poeþi ai tuturor, iar acest marescriitor din Insulele Canare esteunul dintre aceºtia.

Începând cu „menþiune” laPremiul Adonais, poetul nostrunu a dus lipsã niciodatã de pre-mii ºi recunoaºteri. Premii extremde importante, naþionale, precumPremiul Boscán în anul 1972, oriPremiul Fastenrath al AcademieiRegale de Limbã Spaniolã în 1977ºi internaþionale, cum a fost Ma-rele Premiu Internaþional alAcademiei Suedeze în 1972, me-daliile de aur ale Culturii Belgie-ne ºi Chineze în 1981 ºi 1983, Pre-miul Europa pentru literaturã în1986, Coroana de Aur a Festiva-lului Internaþional de la Struga,din Macedonia, în 1990, MarelePremiu Internaþional Sofia în

1988, pânã la Premiul Internaþio-nal Trieste – Poezie în Italia în1999. Dar lista ar fi cu adevãratmult prea lungã.

Se întâmplã rareori ºi este difi-cil ca un poet, care încã trãieºte,sã obþinã atâtea recunoaºteri ºipremii. Însã acestea, cu toate cãsunt importante, reprezintã omodalitate de a mãsura faima ºisuccesul. Adevãrata faimã esterecunoscutã prin calitatea ºi rãs-pândirea unei opere ºi exact acestlucru se petrece ºi cu opera îndiscuþie, unde mãreþia acesteipoezii devine, în mod clar, eviden-tã doar privind ampla bibliogra-fie care cuprinde traduceri ºi pu-blicaþii pe toate continentele.Pentru a da un singur exemplu,volumul sãu, Los círculos delInfierno (Cercurile infernului),care a fost tradus în mai mult detreizeci de limbi, este suficientpentru a-l plasa pe acest poet înrândul marilor creatori.

Poezia lui Justo Jorge Padróna servit drept temã pentru studiiºi anchete literare ale specialiºti-lor ºi cercetãtorilor literaturii lim-bii castiliene, precum ºi ale unorpersonalitãþi ale culturii din Spa-nia ºi din multe alte þãri.

Începând cu anul 1971, datapublicãrii primei sale cãrþi, Lososcuros fuegos (Obscurele fo-curi), opera poetului din Insule-le Canare a fost tradusã ºi publi-catã din China pânã în SUA, dinIndia pânã în Coreea ºi în întrea-ga Europã. A fost lãudat de cãtreOctavio Paz, Gerardo Diego, Ar-tur Lundkvist, Alain Bosquet,Mario Vargas Llosa, RicardoGonzáles Vigil, César Toro Mon-talvo (autorul unui studiu impor-tant despre Los círculos del In-fierno, publicat în 2001 la Lima ºiintitulat La cosmogonía del hom-bre contemporáneo – Cosmogo-nia omului contemporan).

Padrón apare ca un astru soli-tar în domeniul actual al poezieispaniole. Se aflã la o mare depãr-tare de generaþia ce îl precedã ºide cea în care se încadreazã dinpunct de vedere cronologic. Po-ezia anilor ’70, cunoscutã ca fi-ind cea a „celor mai recenþi”, îºiîndreaptã privirea cãtre noi direc-þii, de multe ori bazându-se pejocuri ºi pe experimentãri verbaleºi suprarealiste, uneori iraþiona-le, unde imaginaþia este elemen-tul fundamental ºi unde esteticaunui cuvânt pare sã fie valoareaprimordialã.

Padrón nu prezintã punctecomune nici cu generaþia urmã-toare, cea a anilor ’80, care are labazã alte elemente: o intonaþie cuprevalenþã urbanã, o intertextua-litate închisã, un cultism aproa-pe baroc, o alternanþã a sarcas-mului ºi a ironiei, dar ºi o versifi-

caþie clasicã. Aºa cum aceºti po-eþi îºi cautã originile în poeziaanilor ’50 (Barral, Goytisolo, Gilde Biedma), la fel ºi Padrón îºiare rãdãcinile în generaþia ’27.Este în special influenþat de cã-tre Vicente Aleixandre, de latitu-dinea sa de cântare ºi metaforã,ce, uneori, chiar îi modificã gra-niþele dintre umanism ºi natura-lism; pe de altã parte, descope-rim ºi o influenþã bogatã în conþi-nut a lui Luis Cernuda, dar ºi peaceea a lamentaþiei elegiace ºi acântecului deznãdejdii oamenilor.

În „Palabras liminares” („Cu-vinte de început”) din volumul sãuObra poetica (Opera poeticã),publicat la Barcelona în 1980 ºicare aducea împreunã toate cãrþi-le sale publicate pânã la momen-tul respectiv, Padrón îºi propunesã îmbine douã linii principale alepoeziei sale, dupã cum el însuºi aspecificat: „partea vizionarã ºi deagonie cu partea de imn ºi de exul-tare pentru a înfãptui miracolulcreaþiei: acea alternanþã dintreobscuritate ºi luminã înaintea sim-bolurilor ºi miturilor care însoþescomul încã de când a fãcut primulpas pe Pãmânt.”

Poezia lui Padrón creºte ºi sedezvoltã între tradiþie ºi rupturã.El însuºi precizeazã care suntcoordonatele esenþiale ale cãu-tãrii sale atunci când vorbeºtedespre întrebãrile sale cu privirela creaþia liricã: „...nu am desco-perit la niciun poet, în formã ab-solutã, caracteristicile pe care eule doream pentru poezia mea.Cum sã gãseºti o operã care sãaibã zbaterea metafizicã a lui Ril-ke ºi pasiunea senzualã ºi nãuci-toare a lui Neruda? În care se îm-binã strãlucirea cosmicã ºi teluri-cã a lui Aleixandre cu expresivi-tatea cumpãtatã a lui Quasimodosau Ungaretti? Unde sã gãseºtipuse în contrast magicul misteral lui Lorca ºi viziunile cele maidramatice ale lui Lautreamont sauale lui Blake? Cum sã contopeºtisclipirile aeriene ºi terestre ale luiHölderlin, Keats, Lundkvist,Trakl, Saint-John Perse cu acelcaracter surprinzãtor al operelorlui Bull ori Mandelstam? Undepoþi uni dramatismul lui Pessoa,Lindegren sau Pavese cu riguo-zitatea ºi delicateþea expresivã alui Cernuda ºi Paz?”

Din acest punct de vedere, nusuntem martorii unui proces facilºi evident de sintezã; dimpotri-vã, asistãm la naºterea unei vocipersonale ºi noi. O voce care nuse ascunde în spatele unor mãºtielegante ori al unor trucuri fine.Padrón, în rolul pe care ºi l-a asu-mat, este onest, fiind conºtientde aceastã intergitate. Nu perce-pe opera poeticã precum o operãde artizanat ori ca pe un simplumeºteºug al cuvintelor.

Poezia sa reprezintã cãutare,grijã faþã de timp, dar nu faþã deun timp nostalgic, ci faþã de untimp metafizic, care reconstituieºi ne dãruieºte emoþii profunde,se caracterizeazã printr-o frumu-seþe enigmaticã, asprã. Este unstilou fin care deschide rãni pro-funde pe hârtia albã, un izvornesecat de imagini. Este vorbadespre un lirism ce pulseazã deforþã metaforicã ºi vizionarã, dar,în acelaºi timp, elegant ºi univer-sal. Prin intermediul evocãrii cu-vântului, limbajul ºi cugetãrile îºi

asumã aceeaºi valoare.Poetul ne-a obiºnuit de la pri-

mele sale versuri pânã la magni-ficul ºi emoþionantul Hespérida,cu mãreþia ºi ardoarea poeziei. Încãutarea unei creaþii care sã nuiroseascã nimic, cu ajutorul isto-riei ºi al realitãþii.

Pe parcursul întregii sale ope-re, iar acum ºi în acest cântec epicdedicat locurilor unde s-a nãscut,Padrón apare iarãºi ca un izvor alunei mari poezii, fãrã o întâmpla-re a limbii, fãrã superficialitate,deoarece aceste versuri, acestcântec universal al Insulelor Ca-nare, reclãdeºte scena lumii, alumii sale, a unitãþii sale dintreluminã ºi agonie.

Hespérida, scris între anii2001 ºi 2005 ºi publicat de cãtreVisor de Madrid (Vizorul Madri-dului), este prima epopee în pa-tru volume, prin intermediul cã-reia poetul îºi cântã locurile na-tale. Mituri din Insulele Canare,dar ºi universale, se contopescîntr-o creaþie liricã ce, pornind dela naºterea universului ºi de ladispariþia continentului Atlanti-da, trecând prin intermediul ex-plorãrilor la Hesperide, pânã laplanurile Imperiului regilor Cas-tiliei din secolul XV, reclãdeºte ºischiþeazã.

O poezie epicã ce poate aminti,în ceea ce priveºte ideea saustructura, de Canto General(Cântecul universal) al lui Neru-da, însã în care se simte prezenþaunei voci fãrã seamãn, vizionarãºi contemplativã, unde întot-deauna elementele lirice caracte-ristice poeziei padroniene îºi gã-sesc locul.

Versurile care compun Hes-périda se îmbogãþesc cu o vitali-tate plasticã, iar acesta poate fiun nou element al operei luiPadrón, creioneazã o imensã pic-turã muralã, unde obscuritateamiturilor capãtã, prin intermediulputerii cuvintelor ºi al imagina-þiei poetice, o nouã energie.

Dupã cum bine a subliniatmarele critic peruan Ricardo Gon-záles Vigil, autorul prefeþei aces-tui poem epic al Insulelor Cana-re: „Cu aceastã uluitoare operãperenã, Justo Jorge Padrón cu-cereºte în mod clar un loc deonoare destinat marilor creatorispanioli de valoare universalã(...). Hespérida este o lucrareunicã pentru ultimul secol al tra-diþiei noastre literare ºi, mai multdecât atât, are meritul de a salvade la uitare istoria eroicã a popo-rului sãu, pentru ca ea sã pulsezeîntr-un mod înduioºãtor ºi magis-tral în memoria lumii.”

Nu putem decât sã îi dãm drep-tate ºi sã ne bucurãm de lecturã.

Traducere din limbaspaniolã de Roxana Ilie

Cu Pablo Neruda

Cu Jorge Luis Borges, în 1976


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Poezia continuã sã fie ºiastãzi, în era tehnologii-lor atât de avansate, o

reacþie tulburãtoare a Cuvântu-lui, hãrþuit de idei ºi nuanþe, cedeclanºeazã iluminãri ºi emoþiiimediate. Pentru un scriitor, isto-ria, ca ºi clipa, au valoare de refe-rinþã, atâta vreme cât existenþareprezintã o cenzurã pentru fie-care în parte, filtrând acea „me-lancolie a neputinþei”, cum spu-nea Nietzche, cea care provoacão multitudine de stãri ºi ipostazeale Fiinþei, mereu aflatã în cadrulunei ferestre deschise în noapte,spre a vedea ºi înþelege invizibi-lul ºi neºtiutul. Cãci „totul este,nimic nu este”, crede Cioran, într-un prezent continuu, de obicei,irelevant, în timp ce poetul se lasãispitit sã risipeascã întunericul culumina unei lumânãri, iar neîncre-derea cu o ºoaptã.

Opera omnia a unui poet, pecare o vom analiza în acest text,mereu tentat sã risipeascã umbraºi îndoiala din propria lui aven-turã existenþialã, se relevã ca osplendidã construcþie liricã, ex-tensivã ºi originalã, orientatã cã-tre utopia perfecþiunii concentra-te. Este vorba de creaþia poeticãa lui Justo Jorge Padrón, poatecel mai cunoscut poet al momen-tului, tradusã într-o mulþime delimbi strãine ºi apreciatã din Ma-cedonia pânã în America de Sudºi India.

Poezia lui Padrón trebuie citi-tã în integralitatea ei, poetul fiindsubiect al existenþei, singular darºi universal, cel care creeazã re-laþia eu-non-eu, adicã dilatareaeului poetic, dar ºi raportul indi-vid-Dumnezeu-timp, altfel spus,voinþa de a fi, de a învinge nimi-cul ºi clipa.

Se cunoaºte faptul cã, în con-cepþia lui Sartre, legãtura dintreeu ºi un alt eu se poate realizadoar prin intermediul iubirii. Oiubire tutelarã, la început, primor-dialã, care, ulterior, îºi va pierdedin consistenþã, diminuându-ºifascinaþia ºi propria-i forþã detransformare a universului.

În poezia lui Padrón este me-reu prezentã afirmarea propriuluieu poetic, perceput de cãtre citi-tor într-un anume donquijotismliric, eºuat în multiple tentativede a fi altfel, într-o lume imper-fectã, uneori fictivã, populatã deumbre, fantasme ºi personajeimaginare ori imaginate, deveni-te vizibile în beznã ºi invizibile înplinã luminã a Sudului. Uneori,poetul se surprinde într-o reali-tate mereu miºcãtoare, aproapeirealã, ºtiind cã „viaþa este o pre-

nnnnn ION DEACONESCU

capcana timpuluisimþire scurtã/ A morþii ºi a nimi-cului” (Omul învins), alteori, „pri-veºte cum rãsãritul îþi lumineazã/Înfrângerea ta, dorinþã de a gãsi/O altã cauzã care sã te reînvie”(Orele întunecate).

El cautã iubirea, marea iubirede altãdatã, ºi, ajuns, cu trecereaanilor, „un strãin pierdut, singu-ratic ºi trist”, aflã la maturitate cã„o durere persistentã ne aratã/Cât de puþin dureazã iubirea,/Pulsul mândru al frumuseþii”(Unde, unde sã mergem). În fond,poetul întruchipeazã orice ompreocupat de gãsirea unor rãs-punsuri ºi nu ne surprinde aceas-tã ipostazã deoarece, aºa cumnota Miguel de Unamuno, „oriceautor care presupune cã vorbeº-te de altcineva, nu vorbeºte înrealitate decât de el însuºi, fie decel adevãrat, fie de cel imaginatcã e”.

În unele din poeziile luiPadrón, legãturile sale cu locuri-le natale ºi ale copilãriei au o în-cãrcãturã sentimentalã profundã:nostalgia tinereþii pierdute, iubi-rile de altãdatã, experienþele timi-ditãþii meditaþiei interogative, ra-þionalizarea verbalitãþii, teama desigularizare, excesul de egolatrie,toate aceste stãri devin brize aleunui timp atât de reconfortantcândva, însemnat de vise ºi de oinocenþã devastatoare. Rememo-rând acest univers, orizonturilelui Padrón sunt îndepãrtate, eldorind sã vadã tot ce-i dincolode zare, un tãrâm fierbinte, de azur,senin ºi transparent, ce intrã me-reu în rezonanþã cu un spirit rã-vãºit de cãutãri ºi extaz existenþi-al. Artist de aleasã fineþe ºi pro-funzime intelectualã, Padrón,printr-o exprimare bogatã, uneorifiltratã cu premeditare, oferã gran-doare cântãrii unui sens profundal existenþei, al condiþiei umane,în general. Este, într-un alt regis-tru liric, un jurnal în versuri, cãciviaþa, atât de generoasã ºi preca-rã, este fixatã, încã de la început,în contradictoriu ºi-n paradoxal.Doar, uneori, face excepþie ºi sedovedeºte a fi o rimã generativãindividului, ca ºi o „umbrã de vis”.

Prin þesãturi dense de cuvin-te, uneori stufoase, autorul con-ferã versului sãu o largã respira-þie poeticã, de tipul whitmaniansau sanguinetian, cu o generoa-sã sugestivitate ºi vigoare este-ticã, marcatã de tentaþia spre vag

ºi îndoialã filosoficã, dar ºi de fru-museþe gânditã.

E adevãrat cã poezia se naºtedin zbuciumul spiritului ºi dincontemplaþia existenþei, inefabi-lã ºi indescriptibilã, iar Padrónposedã ºtiinþa ºi talentul de amijloci o întâlnire a meditaþiilorsale intime cu fragmentele celemai productive ale realitãþii, cu opermanentã neliniºte metafizicã,când spaþiul ºi timpul se trans-formã într-o suculentã substan-þã poeticã, printr-o mecanicã finãºi preþioasã a naºterii sale.

Multe din poeziile lui Padróndecripteazã contradicþii pereneale Fiinþei, care, nu de puþine ori,se aflã în conflict cu ea însãºi, peun traiect existenþial sinuos ºidificil de descifrat. În aceastãperspectivã, creatorul explorea-zã sensuri încã neºtiute ale eului,contaminat de „cântarea adevã-rului în viaþã ºi a vieþii în adevãr”,cum spunea marele gânditor spa-niol Unamuno, în cunoscuta salucrare Mi religión y otros ensa-yos. Cãci, a te confrunta perma-nent cu misterul, cu tainele vieþii,înseamnã a te apropia, cu solem-nitate ºi precauþie, de chiar rãdã-cinile acesteia, de izvorul timpu-lui fãrã sfârºit. Vehicolul acestorfrãmântãri ale sinelui este însãºi

iubirea, vizibilã în manifestãrilesale revendicative, ca o tulbura-re existenþialã de propor?iile unuicataclism sufletesc, ceva special,atât de copleºitor, ce se prelun-geºte de la naºtere la moarte, dela pãrinþi la ultima iubitã, stârnindample ecouri ºi senza?ii de anean-tizare, de pierdere a identitãþii ºia umbrei protectoare. Revelãmfaptul cã iubirea la Padrón esterãvãºitoare, ca ºi amintirea, in-cendiazã carnea, arde sufletul, seface simþitã când te aºtepþi cel maipuþin, însufleþind întregul uni-vers. Pentru cã a iubi poate în-semna a fi, o astfel de existenþã aunui ego, ce nãzuieºte sã devinãprimordial. Identificãm, în textu-ra poeticã a lui Padrón, dorinþaagonicã a omului de a iubi ºi de arãmâne el însuºi în ecuaþia ce senaºte cu femeia doritã, cea careeste religie ºi mister, niciodatãînþeles pe deplin. Poetul, în iubi-re, trãieºte o adevãratã dramã,pentru cã renunþã la propriul sãuorgoliu spre a exalta prezenþa fe-mininã, cea care, la fel ca ºi tim-pul, se manifestã imprevizibil, ca-ntr-o algebrã neºtiutã a aeruluiiscat de aripile fãrã pereche aleunei pãsãri ori ale clipei.

Cu trecerea timpului, atât dedarnic ºi contradictoriu, apare o

neliniºte imperioasã, generatã dediminuarea ori pierderea tãrieidragostei, a ispitei de a iubi caaltãdatã ºi, acum, lumea devineabsurdã, ca ºi vremea ce ºi-a fã-cut de cap cu cei ce s-au crezut arãmâne la fel pentru totdeauna.În acest circ, cu saltimbanci ipo-criþi ºi mincinoºi, frãmântãrile lã-untrice ale individului, ca ºi alepoetului, devin desuete ºi cara-ghioase, pulverizând, de-atâteaori, chiar condiþia de a fi: „sun-tem cenuºã pentru umbre/ O dârãde fum pe care ºansa de-abia aadus-o împreunã/ O urmã de om(„Eu sunt om!”).

E o constatare esenþialã gra-vã, de ce nu ºi adevãratã, desprecondiþia umanã, în general ºi ceaa creatorului, în particular, cel careeste chiar respiraþia visului ºi astrigãtului, tristeþea ºi melanco-lia fiind chiar meseria poetului.

Opera esenþialã, reprezentândun amplu ºi reverberativ dialogcu celãlalt, remodelând înþelesurifundamentale ºi stãri de spiritprofunde, creaþia poeticã a luiJusto Jorge Padrón devine com-plice oricãrui cititor, de oriunde,pentru ca împreunã sã reclãdeas-cã altfel lumea, pe temeliile emo-þiei ºi ale frumosului, spre a nurãmâne în „orfelinatul unei clipe”,întrucât viaþa este „un cadou cenu se repetã”. Dacã „timpul scâr-þâie în mobila casei” lui Padrón,versul sãu „orbeºte lumina”.

Justo Jorge Padrón ocupã,cum este ºi firesc, datori-tã stãrii sale de graþie con-

tinue, un loc foarte înalt în poe-zia contemporanã a lumii. Profi-lul sãu, de o pregnantã originali-tate, contur al unei luciditãþi în-

nnnnn CONSTANTIN ROMULUS PREDA

fiorãtoare („luciditatea este ranacea mai apropiatã de soare” –René Char), este greu de compa-rat cu altul din marea poezie a lu-mii. Existã pretutindeni un triumfal candorii, al zbuciumului, con-cretizat în finaluri revelatorii, rã-vãºitoare, nãucitoare. „Lumeaîntreagã sunt eu!”, pare sã spu-nã, cu fiecare vers pe care îl scrie,cu fiecare poem pe care îl citim,Padrón – însinguratul, Padrón –îndrãgostitul, Padrón – mai ma-rele visãtorilor lumii: „Atuncicând cântã în pieptul iubitului/Atunci când înmugureºte în lu-mina sa/ ªi preferã moartea în lo-cul exilului,/ A pleca/ E ca ºi cumai muri,/ Pentru a spori uitarea”(Inima reînvie). Inima sa bateadânc, peremptoriu, universulpoemelor sale graviteazã în jurul

lui Dumnezeu, al iubirii, al teme-lor fundamentale ale existenþei.Mereu generos, mereu contradic-toriu, mereu evocator, Justo Jor-ge Padrón (prietenul din tinereþeal lui Marin Sorescu) se întoarcela izvoare, de unde îºi trage esen-þele, angoasele, bucuriile, petelede culoare.

Tot ce þine de biografia poe-tului (element predominant) setransformã în emoþie purã, în to-pire a sinelui în imagini clocoti-toare, în jelanie cu reverberaþii depsalm. Poemul Tata (din volumul„Izvorul nesecat de prezenþe”,1994) este un astfel de exemplu,în care dã dovadã de strãluciresupremã : „Tatã, cum aº putea sãmerg cu tine/ Când ochii tãi ºi aimei vor fi/ Doar pleoape de liniº-te?// ªi dacã ne transformãm în

ierburi separate/ În þãri diferite saumãri tãcute?/ Cum ne vom da sea-ma de vocile noastre în vânt?//Ce arome, ce seve sau semnale/Aº putea elibera astfel încât flu-turii/ Sau albinele sã-mi poarte cu-vintele?// Vreau sã-þi simt mânaîntr-a mea,/ Ca atunci când eramcopil, dincolo de ceaþã/ ªi de tran-sa neagrã despre care nu ºtim ni-mic.// Ascultã-mi neliniºtea, ne-putinþa ei de nesuportat./ Sãºtiu cã odatã cu absenþa ta casanu va mai fi/ Bolul pãmântos cemã primea ºi mã rãscumpãra/ ªinici fruntea ta, vârful copaculuice mã proteja,/ Nici paºii tãi, în-toarcerea pãmântului/ În inimamea gânditoare.// Tatã, tu trebu-ia sã-mi fii tot timpul,/ Timpul cese scurge ºi mã îmbãtrâneºte,/ Cese mutã în orele mele pânã la fi-

Justo Jorge Padrón, mai-marele visãtorilor lumiinal/ Pentru a se transforma îm-preunã cu tine/ În aceeaºi cenu-ºã.// Chiar mai mult decât timpulîn sine,/ De exemplu, aceastã iu-bire neexplicabilã,/ Aceastãnostalgie încãpãþânatã ce nu ple-ca niciodatã,/ Acest pur vârtejconstant/ Legându-mã de viaþãcu numele tãu.”

El descrie ca nimeni altul „vi-novãþia lumii” de a exista, în pa-radoxuri voite, cu claritate, sim-plitate ºi, totuºi, rafinament demaestru. De fapt, asta ºi estePadrón. Un maestru. Un maestrucare seduce, care are mereu da-rul de a fermeca, de a descrie ºide a explica, aºa cum poate doarBorges a mai fãcut-o, miracolulvieþii!

Padron ºi Sorescu


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


Padrón


nnnnn ION BUZERA

Critica literarã de azi tin-de sã devinã, dacã nueste ceva mai atentã,

un mãrunt exerciþiu emfatic pemarginea unor producte care –unele, destul de multe – coche-teazã excesiv cu neantul valoric.E ceva cleios care se întinde ne-sãþios: o rutinã bigotã, incapabi-lã sã se sustragã plasei dense deinterese, care macinã caractere,devorã inteligenþe, pune subsemnul dubiului înseºi compe-tenþele prezumate, nemaivorbindcã îi ºi prinde ca pe muºte (împre-unã cu tot talentul lor) pe cei maimulþi, cãci adevãraþii pãianjenisunt mult mai bine pregãþi. Res-ponsabilitatea criticilor literarieste, totuºi, uriaºã, în condiþiileîn care neghina poate deveni co-vârºitoare, iar grâul o mãtrãgu-nã. În loc sã se bucure de liberta-tea pe care o are, literatura româ-nã trãieºte o dramã confuzã: eprizoniera paradoxalã a unor minþicare o vor pe formatul lor.

O datã cu volumul Venea celcare murisem (Casa de editurãMax Blecher, 2014, 76 p., cu buneprezentãri pe coperta a patra deSvetlana Cârstean, Teodora Co-man ºi Radu Vancu; de menþio-nat cã termenul „cleioasã” pecare îl foloseºte acest din urmãcomentator, cu trimitere la poe-mul de la p. 8, se referã la cu totulaltceva decât la ce ziceam eu!),Ionel Ciupureanu ajunge la des-tinaþie cu aceeaºi poezie „ermeti-cã” ºi dureroasã, care ironizeazãdin adâncuri prostia rãspânditãsub formã de spori critici. Dezin-teresatã de mãrunþiºurile „recu-noaºterii” de azi, se conecteazã,fãrã sã vrea, la versul faustic:„Esenþele rãmân posteritãþii...”(trad. ªtefan Aug. Doinaº) Sunt,în acest volum, suficiente repre-zentãri ale neputinþei de a fi, pen-tru ca totul sã capete o aurã desingularitate, numai cã nu e vor-ba aici numai de sensul indivi-dual. Redescoperim, parcurgân-du-l, adevãrul – evocat, între al-þii, de Sergio Benvenuto – cã re-tractilitatea are, prin intermediulscrisului, atingere clarã cu uni-versalitatea, dar nu oricum, ci în-trucât ne face sã „simþim lucruricare nu au sens în aceastã via-þã”. (Borges) O datã ce te-ai in-stalat în aceastã „convenþie”, aemisiei blajine de adevãruri pri-mordiale, vei putea urmãri defila-rea sobrã a unor frumuseþi stra-nii, subterane, care ar vrea (poa-te) sã rãmânã ascunse ºi pe careochiul, urechea, mintea diurne nuau cum sã le perceapã.

E o lume în care, aparent, seflecãreºte. Bine, se ºi flecãreºte,dar, de fapt, se întâmplã cu totulalte lucruri: bavardajul e doar ul-timul avatar. Ceea ce uimeºte esteclaritatea indolenþei, moliciuneacu care se intrã în rezonanþe ulti-me, îndrãzneala captãrii discon-fortului psihic, prin configura-rea unor stãri care te hipnotizea-zã lucid, sã zic aºa. Textele acce-seazã instantaneu ºi de fiecare

splendorile negreale subteranelor eului

datã altfel arhetipul angoasei.Mulþi poeþi îºi „urlã” disperarea,ºi-o „vând” unei retorici care îºibate joc de ea, transformând-o încherestea. Eul, atâta cât e, dinpoemele lui Ciupureanu ºi-o trã-ieºte blând, cu calmul mersuluipe bicicletã printr-un parc pus-tiu, postbacovian: „Nici n-aº maiavea de ales/ un salt neaºteptatºi// mai departe un crescendo/câteva miºcãri inconºtiente// ºice era pânã-n zori/ spiritul meu eundeva mai încolo” (În zori,p. 68). Orice cuvânt conteazã.Scârba de tip Abgeschiedenheit(ceva mai acutã, mai puþin „pre-fãcutã” decât la Arghezi) are învedere, evident, ºi poezia. Auto-explorarea rãmâne însã modalita-tea cea mai la îndemânã: „Mi-afost teamã ºi/ pentru a nu începenimic am intrat/ în sinea mea// ºiera bine/ la-nceput am vomat/ înpas de dans// în apa asta cleioa-sã/ venea cel care murisem ºi/ceva ca saliva// curgeau oase cugesturi lichide/ curgea ºi sânge-le meu cumva/ din ceva” (Bucãþi,p. 8) „Topirea” în inconºtientulcolectiv sau chiar în cel personalpoate fi extrem de riscantã, darcreaþia se alimenteazã, în princi-piu, de acolo, n-are alt carburant.Au ºtiut-o foarte bine suprarea-liºtii, o ºtiu ºi câþiva postmoderni.(Sã nu uitãm cã Goethe însuºiafirma cã „adevãrata putere crea-toare se aflã în inconºtient”!) Ceicare numai mimeazã coborârea în„infern” îºi asumã însã riscuri (es-tetice!) ºi mai mari.

Când este foarte valoroasã,poezia îºi permite urmãtoarele lu-cruri: sã accepte cã „paranoiaeste starea noastrã naturalã”(Gellu Naum) ºi, invers, cã „sub-iectul nu ºtie ce spune, mai alespentru cã nu ºtie cine e” (Lacan)A îndulci aceastã tensiune în-seamnã a ºti sã renunþi, experi-mental, la „stãpânirea mortalã eeului” (Nancy Huston/RomainGary), adicã a ºti sã te pierzi înfragmentele tale psihice ºi în al-tele, care nu-þi aparþin, din ceamai obnubilatã memorie, care,dacã n-ar fi recuperatã poetic,întrucât altfel nu se poate, s-arpierde în ea însãºi. (Pentru cã totam dat câteva, e util sã precizez:citatele „tari” sunt rãmãºiþe aleunei înþelepciuni care încã n-aexistat, dar n-ar fi exclus sã exis-te cândva.) Poezia lui Ciupurea-nu se plaseazã, aºadar, în acea„zonã-limitã de nesiguranþã”(Jung), care nu te lasã sã o loca-lizezi, deºi îþi permite, uneori, são vizitezi: „Voi obosi-n fiecareºoaptã/ tu vei aluneca iarãºi în-tr-o amiazã închipuitã// refugia-zã-te în visul care ne uitã ºi iartã/îndurã-te de spiritul meu mutilat//pânã te vei minuna suntem pier-duþi/ alte senzaþii te vor sufocaºi-un foºnet// ca un þipãt de moar-te/ îþi va trezi viaþa reinventatã.”(Nisipul topeºte, p. 39) Este „sin-tetizat” aici un întreg program alcunoaºterii de sine, respectivprin „celãlaltul” pe care îl conþi-ne ºi de care se lasã conþinutã.

Trebuie sã recunoaºtem: e opoezie pe muchie de cuþit. (În

asta rezidã teribila, imploziva eiforþã.) Din perspectiva raþionali-tãþii noastre, a puterii de compre-hensie etc., enunþãrile par alea-torii, dar, citite din perspectiva lor,conþin cele mai limpezi semnaleale fragilitãþii fiinþei din întreagapoezie românã contemporanã. Elenu sunt însã servite frumos am-balate, pentru a putea fi ciugulitede orice gâscã: discursul „spart”nu este altceva decât corespon-dentul fluxului intermitent, ezitantal conºtiinþei infra: tot un fel degândire. J. Culler, teoreticianul li-terar, spunea undeva: „Ideal ar fisã contemplãm direct gândirea.

Dar întrucât asta nu se poate, lim-bajul trebuie sã fie cât mai trans-parent posbil.” Poezia lui Ciupu-reanu poate: discursivizeazã oenigmã continuã, o spaimã eter-nã, dar multiplicatã prin miliardede minþi, este un spaþiu care in-termediazã prezenþa incognosci-bilului ºi a variaþiilor lui.

Aceste poeme nu „mint” (ce-rinþa lui Gellu Naum ºi MirceaIvãnescu) în mai multe feluri. Înprimul rând, nu ascund partea as-cunsã a fiecãruia. Din elementa-rul vieþii psihice poetul scoate cupenseta sintagme strãlucitoare,indimenticabile, versuri precum

acestea: „când n-o sã mai am trupdezertez” (p. 50); „o fragilitateobositoare peste ceva tulbure”(p. 57); „spiritul meu e undeva maiîncolo” (p. 68), „M-am îngrãºatprivind o fereastrã” (p. 35), „erasfârºitul lumii ºi þâºnea o mate-rie” (p. 44), „M-am nãscut din ni-mic ºi nu ºtiu nimic” (p. 23); „cinenu mai existã îºi macinã agonia”(p. 62); „Câteva muºte au mâncatcâþiva þânþari” (p. 27), „de-acumnu mai facem nimic” (p. 47); „Deieri bãrbaþii sunt animale” (p. 34);„Te visez sã mã vindec de tine”(p. 21); „unora le place poezia,altora sarmalele” (p. 13); „în inte-rior nu mai sunt fericitã” (p. 59);„am fãcut un efort ºi-am vãzut cã-iziuã.” (p. 9); „eu am doar doi litrin-am altceva” (p. 11); „cândva mãbâlbâiam conform visului”(p. 15); „nimicul ãsta ar trebuisã-nsemne ceva” (p. 15); „eu numai sunt în corpul meu” (p. 62);„pozele lor aveau bube pe gurã”(p. 33); „Uneori ar trebui sã ºtiuºi eu cã exist” (p. 64) Acum, dupãce am revenit la suprafaþã, sepune întrebarea: ce gãseºte el,dincolo de cuvinte, în acele teri-torii interzise muritorilor de rând?Diamante ale suferinþei, extazenegre de ºist, rezerve inepuizabi-le de petrol care aparþine tuturor,tresãriri ale straturilor senzorialeuitate. Din perspectiva tehnicii,Ionel Ciupureanu sfideazã infai-libilitãþile minore. Negându-se cunepãsare, textul poetic se salvea-zã in extremis, printr-un fel debuclã a speranþei, prin chiar pal-pitul „bâlbâielii” ca ºansã pe careºi-o oferã viaþa: „e dezgustãtornu ºtiu tot aia e/ mã bâlbâi ca sãrespir.” (p. 23) Aceastã excepþio-nalã „descriere” a supravieþuiriivagi, dar în ciuda a tot ºi a toate,conþine cheia înþelegerii. Iar sim-plitatea dicþiei abisale, dexterita-tea de a permite insignifiantuluisã se manifeste ºi miracolele nea-junsului de a te fi nãscut sunt cãi-le care o pot ajuta.

Rolul unui critic literar este ºiacela de a vedea ceva mai devre-me decît alþii. Prin urmare, iatã cesusþin: Ionel Ciupureanu este unmare poet european din cartierulLãpuº al Craiovei, indepingibilacapitalã.

Ionuþ Viºan


ele

tristică Am început sã plâng în

fiecare noapte. Decum se dã stingerea,

mã ghemuiesc în patul meu jegos,îmi vâr faþa în perinã ºi mã gân-desc la Antonio. Presimt cã n-amsã-l mai vãd niciodatã. Am s-omierlesc între aceºti pereþi reci decelulã romanã, Via Libertadores,vegheatã probabil de câteva târ-fe îmbãtrânite, fete drogate, ºipoate ºi de preoteasa aia nebunãcare ºi-a ucis bãrbatul, preot, fi-indcã nu mai credea în predicalui; eu zic cã nu mai credea în sculalui, dãruitã cu har unor cucoaneevlavioase. Dacã-i aºa, Dumne-zeul sã-l batã pe nenorocit !...

De fiecare datã se întâmplã lafel, dar în noaptea asta n-amsomn. N-am aþipit decât câtevaminute, cel mult un ceas. Din pa-tul aflat la etaj se vede bine feli-narul de-afarã, pânã în zori aprins.În jurul lui, fluturi cât vrabia demari continuã sã-i dea târcoale.N-au mierlit-o încã, semn cã n-amintrat bine în noapte, altfel, dupãtrei ceasuri de dans bezmetic, îºivor da duhul. Am auzit asta de laboschetari. Sunt oameni cu ºcoa-la vieþii, deprinºi cu grãdinile pu-blice în care îºi petrec nopþile, di-buind în focul felinarelor semnenecunoscute majoritarilor, cãcã-cioºii civilizaþi. Sub mine, în patulde dedesupt, Crina, o þigancã dinArdeal, bãgatã la pârnaie pentrutrafic de droguri de mare risc, seagitã ºi bolboroseºte prin somn.La început o las în pace. Muiereaasta vorbeºte în somn cu cei ºasecopii minori, închipuindu-ºi cã i-a lãsat acasã deºi tot ea povesteaîn urmã cu o lunã, cînd a fost re-partizatã în celula pentru romiiromâni, cã-i fuseserã ridicaþi deautoritãþi ºi internaþi într-o casãde copii din Sibiu... Mã doareundeva de copiii ei, vreau sãdorm, mã scutur ºi bat cu piciorul

nnnnn FLORIN LOGREªTEANU

azilul negru(fragment din romanul Negru profund, noian de negru)

în saltea, strig... Ardeleanca setrezeºte brusc, se scuturã ºi dis-pare sub pãtura din pãr de caprãca ºi celelalte fete care, în plus,îmi promit de sub aºternuturi ocorecþie asprã, amânatã pentru adoua zi. În cele din urmã adorm...

*

Macaronarele, pe bune,sunt femei de treabãchiar dacã meseria

lor nasoalã este sã fie cu ochii penoi cât e ziua de lungã; ºi cît enoaptea de lungã... Dimineaþa,când strigã la noi: „Sculaþi, puto-rilor, repede la spãlãtorie ºimasã!...” ne întrebãm, buimace,ce le-a venit. Îºi agitã nervoasepulanele în aer deºi nu le folo-sesc niciodatã fiindcã suntemîntr-o þarã civilizatã. ªtim asta,râgâim, ne scãrpinãm în cur ºi-ncele din urmã ne trezim... Ieºimbuluc pe coridor unde trebuie sãaºteptãm pânã ce toate fleoarþe-le înþeleg cã trebuie sã se aliniezeuna în spatele celeilalte. Ne or-doneazã cu gesturi repezite douãmuieri cît muntele, mai mult gra-se decât corpolente. „Repede,repede, putorilor, la spãlãtorie ºimasã !...” auzim...

Cu bune, cu rele, repet, maca-ronarele sunt femei de treabã. Te-nghiontesc ºi te-njurã ca în Euro-pa Occidentalã, nu ca la noi acasãnecioplitele din penitenciarele demaximã siguranþã... Îþi rãspund lacâte-o întrebare, dacã-þi rãspund,în termenii cei mai politicoºi cuputinþã. De pildã, dacã au o þigarebunã... Mai ales una, Roºcovana,cum îi zicem noi, e de comitet, sãn-am parte !... Îmi vârã de fiecaredatã o þigare în palmã, chiar dacãnu-i cer... Altãdatã, mi-a dãruitdouã mere... În altã zi, o bucatãmare de pizza... Nu ºtiu dacã riscã,mânca-i-aº limba, ceva, dar e su-flet de om înainte de a fi paznic de

puºcãrie... ªi e frumoasã... Cum sãspun ?... Are curul înalt, piept re-vãrsat, parcã gata sã i se împrãº-tie la picioare, ºi ochi verzi ca pra-zul meu de-acasã... I-am spus ar-delencei ce cred.

„Fugi, fã, cã e nasoalã, m-acontrat Crina. Culache al meu,care sare din pantaloni când vedeo femeie, nu s-ar uita la una caasta...” „Parcã de Culache al tãuîmi pasã mie, îi dau peste nas. Euþi-am spus ce cred. E frumoasãgagica, ce mai. De-aº fi bãrbat...”„Las-o baltã !... Zãu, cã e mai binesã fii femeie ca sã n-ai de-a facecu una ca asta !...”

Stau lungitã pe treptele de pia-trã ale infirmeriei. Privesc soareleºi încerc sã mã obiºnuiesc custrãlucirea lui. Îmi trece prin min-te cã poþi orbi stãruind cu priviri-le la soare; dacã te încãpãþânezisã-i rãspunzi obraznic, adicã sã-lpriveºti chiar dacã simþi cã-þi ardochii. „Te simþi rãu, eºti bolna-vã?...” s-a apropiat de mine Roº-covana.

„Nu, doamnã... Nu mã simt nici-cum”, rãspund precipitat ºi mãridic în picioare.

Îmi face semn sã mã reaºez,dacã asta îmi face bine. Rãmâneîn picioare. În palmã nu ascundenimic, deci n-are de gând sã-midãruiascã ceva, o þigare, câtevacuburi de zahãr, câteva alune...Mã întreabã de unde sunt, îispun, ridicã din umeri. Habar nuare unde este România sau nu ointereseazã cu adevãrat rãspun-sul meu. Mã întreabã cum mãcheamã – mã ºtie doar dupã nu-mãrul de la ecuson -, îi rãspundºi nu reacþioneazã în nici un fel.Mã întreabã câþi ani am ºi se în-cruntã... Bãnuiesc de ce ºi-aschimbat privirea ºi aºtept sã mãîntrebe cum a fost posibil ca lavârsta mea atât de tânãrã sã fiucondamnatã pentru crimã... N-oface... În schimb, începe sã-mispunã poveºti despre corectelerelaþii interumane; ce sã facem casã fim fericiþi; cum sã venim înîntâmpinarea bunãvoinþei luiDumnezeu, fãrã sã aºteptãm to-tul de-a gata; despre globaliza-rea lumii europene...

Vorbea ºi mã privea þintã, iareu mã simþeam strãpunsã de ochiiaceia verzi, strãlucitori. Când s-aplictist sã-ºi tot batã gura, m-aavertizat cã despre asta vom maivorbi ºi mi-a întors spatele. Acomandat regruparea ºi întoarce-rea în celule. Era zi de duminicã ºini se permitea ceva mai multãodihnã.

*

Ieºim la muncã, la câmp. Tote bine c-am scãpat pentruo vreme de celula aia îm-

puþitã în care mirosurile de tran-spiraþie ºi de bãºinã s-au impreg-nat în pereþii scorojiþi, pãtaþi deurmele a milioane de muºte ºi þân-þari care ºi-au gãsit sfârºitul aco-lo. Zãu, nu vorbesc cu pãcat, ma-caronarii iubesc curãþenia ºi odatã la ºase luni trag pereþilor ospoialã zdravãnã de var. Dar mi-rosul de transpiraþie ºi bãºinã sedegaje din deþinute în flux conti-nuu, bãga-mi-aº, ºi administraþiapuºcãriei n-a gãsit nicio soluþie,în acest sens. Iar muºtele ºi þân-þarii se strecoarã cu sutele în fie-care ceas, profitând de gurile de

aerisire ºi mai ºtiu eu cum reu-ºesc s-o facã... Sunt zile de înce-put de varã, când însuºi soareletranspirã din belºug, se piºã penoi, fãcându-ne tot o apã. Lucrãmîntr-o fermã agricolã la scos ºi cu-rãþat ceapã, numai ceapã cât vezicu ochii, sã-mi bag picioarele, dartot e mai bine decât în celulã.Gardienele se poartã miºto cu noi:

„Fetelor, mâncaþi ceapã cât vãþin bãierele, dar atenþie, prea mul-tã devine nocivã”, ne traduce obroscãriþã în limba þigãneascã. „Oþârã de pâine ar merge mai binecu ceapã”, îndrãzneºte câte una.„Nema !” i se rãspunde. „O þârãde sare...” „Nexam !...”

Pânã la urmã, îþi bagi picioa-rele în ea de ceapã, dar mirosul n-ai cum sã-l eviþi, se vârã în tine cadracu... La prânz, ne strângempeste o sutã de deþinute sub ocopertinã de scânduri, la umbrã,lângã grãmezile de saci cu ceapãce urmeazã sã fie încãrcatã searatot de noi în maºini cu platformã.Ni se strecoarã în strãchini dintablã primul fel de mâncare: supãde ceapã ºi 200 g de pâine nea-grã. Bãga-mi-aº !... Înghit pâineacât ai clipi ºi las sã se scurgã lân-gã mine, în buruienile uscate, fier-tura puturoasã. Felul al doilea s-a sleit deja ºi trebuie sã ghiceºtice se ascunde în sosul gros,roºu, în care caraliul-bucãtar mes-tecã de un sfert de orã. Una din-tre noi ar mânca pulpã de viþel.Crina, þiganca din Ardeal, jurã cãnici în condiþiile de puºcãrie,unde îi este foame tot timpul, n-ar pune gura pe carne de oaie. „Porc nu e, vedeþi-vã de treabã”,aud în spatele meu o voce.

Când îmi vine rândul sã-mi pri-mesc porþia, nu mi-e greu sã des-copãr, tãvãlite în sosul de roºii,douã cepe mari care, la prima atin-gere, se fac zob, o pastã putu-roasã, rãu mirositoare. Reþin bu-cata de pâine, la fel de neagrã darmai micã decât cea dinainte ºi lasîn iarba uscatã mâncarea de cea-pã. Carina, o italiancã de lângãRoma, îmi reproºeazã într-unamestec de italianã ºi englezã:„De ce risipeºti mâncarea ?...Mulþi ca noi n-au ce pune pemasã...” Sã te ia naiba ! Asta în-vãþam ºi la ºcoalã... „Nu-mi pla-ce. Mi se întoarce stomacul pedos numai când îmi intrã în nas

duhoarea de ceapã fiartã”, o facsã priceapã. „Ce-ai vrea sã þi sedea ?... Asta faci aici, asta mã-nânci... Într-un abator, þi s-ar fidat numai carne. ªi tot ai fi fostnemulþumitã, crede-mã...” Mã iacam de sus Carina, dar nu-sproastã. I-o întorc, în rãspãr: „Num-aº sãtura niciodatã de carne...În þara mea, am lucrat o vreme laabatorul de pãsãri. Ficãþeii, ini-mioarele ºi pipotele mi se ºtiauzilnic. N-am strâmbat din nas...”Minþeam... Soru-mea, Caracatiþa,în schimb, a lucrat la Avicola ªim-nic, lângã Craiova. Nu numai cãhalea cât putea, dar aducea ogroazã de bucãþi ºi acasã. Pe lân-gã ce primea de la ºefi, ascundeadestul sub fustã. Alteori, era mânãîn mânã cu distribuitorii... „Deunde munceºti, trebuie sã ºi mã-nânci, îºi continuã lecþia italianca.Scoþi ceapã, ceapã mãnânci...”

O las sã vorbeascã singurã ºimã întind pe burtã. Pauza se sfâr-ºeºte curând ºi vreau sã aþipesccâteva minute...

*

Sã mor dacã mint: m-amîndrãgostit de Gaia...Onegresã din Nigeria, na-

turalizatã italiancã în urmã cuceva ani; detenþie pe viaþã pen-tru dublã crimã: un codoº care i-a înºelat principiile – spune ea,n-am prea înþeles - ºi bãrbatu-sãucare i-a sedus mama ºi fiica dintr-o legãturã cu un alt bãrbat... Gaia– e poreclã, numele nu pot sã i-lrostesc – a cunoscut toatã þaramacaronarilor, penitenciarele, bi-neînþeles.

„E raiul pe pãmânt, bulangioai-celor ! ar suna în românã aprecie-rile ei. ªtiþi voi ce viaþã se duce laRoma ?... La Napoli ?... La Flo-renþa ?... Noi, nigerienii, trãimnasol... Nu bucurãm de libertate,dar viaþa noastrã nu se deose-beºte de viaþa din junglã: mã-nânci când apuci ºi regulezi casã supravieþuieºti ca naþiune... Înþara broscarilor e cu totul altce-va; de-aia am ajuns de-a lor... Amomorât din principiu, o recunosc,ºi-am sã ajung în iad, sunt con-vinsã, dar cred cã iadul italian nuse comparã în nici un fel cu raiulnigerian... E mult mai miºto...”; ºiaºa mai departe...

Ionuþ Viºan


Compoziþie în cãrbune„Gata... am renunþat la pistol!” a spus

doamna T, intrând în tabloul clarobscur albiroului ºi aºezându-se pe scaunul din faþamea. Era îmbrãcatã în negru (costum com-plet: pantaloni, bluzã ºi vestã) ºi probabildin acest motiv nu gãseam vreo asemãna-re cu eroina lui Camil (poate dacã n-ar fiavut ºi pãrul la fel de negru ºi ochii exce-siv de albaºtri...).

Nedumerirea de pe chipul meu cereaexplicaþii: „Afacerile pe care le-am avut mãobligau sã port armã, dar acum s-a termi-nat.” Brusc, mi-am amintit ce-mi spusesealtãdatã: „Nativii zodiilor noastre suntdotaþi cu o sensibilitate specialã.” Ambãnuit mereu cã trebuie sã existe un mis-ter în existenþa doamnei T, cã apariþiile ºidispariþiile ei bruºte aveau o motivaþieascunsã, dar la pistol nu m-am gândit nici-odatã.

În amurg, la puþin timp dupã plecareaei, a venit revoluþionarul ºi s-a aºezat peacelaºi scaun din faþa mea. Mi-a povestitdespre conspiraþia care i-a rãpus priete-nul (un foarte bun înotãtor), declarat mortprin înecare într-o cadã de baie cu zececentimetri de apã.

Nu trecuse decât o jumãtate de orã decând ne-am despãrþit ºi revoluþionarul m-a sunat ca sã mã întrebe: „Tu ai microfoa-ne în birou?” Cred cã rãspunsul meu, maidegrabã confuz ºi insuficient, l-a determi-nat sã precizeze: „Am fost avertizat sã numã mai întâlnesc cu tine ºi sã nu-þi maispun nimic despre cazul prietenului meu.”

Atunci m-am hotãrât sã urmãresc câtmai puþine filme poliþiste la televizor, fiin-du-mi de ajuns pistoalele ºi microfoanelecare apar pe neaºteptate în viaþa mea.

*Cronometratã atentasamblarea scheletuluiunei iluziinecesitã un timp egal

nnnnn EMIL NICOLAE

micile cruzimiale serii

cu inventarierearãmãºiþelor ei

*ªtirea cã piticul macho de la etajul doia ucis-o pe vipera languroasã de la treipentru cã-i oferea satisfacþii egalecu partidele de poker de vânãtoaresau cu ambalarea propriului 4x4în panta bulevarduluirãpindu-i timpul destinat acestor pasiuninu e decât un „fapt divers”

*Tacticos aprinzând þigara îºi imagineazãcum s-ar dezechilibra îngerulde la celãlalt capãt al balconuluidacã i-ar smulge o panã din aripã *)

____________________________*) Motivaþie:Aºtepþi sã te ascunzi în noaptecu noaptea sufletului tãunoapte înghiþitã de noapterãul înghiþit de rãu

*Toate cele ºtiute ºi toate cele neºtiutede pe lume îi sunt familiarecând are chef sã urle – dãrâmã o partecând are chef sã tacã – se camufleazã încealaltã parteºobolanul roºu se aratã când ºi cumvrea elprintre beculeþele aprinse de sãrbãtori

*Ipocrite cuvinte saunumai sub elestrecuratã ipocriziaasemenea ploii acidecamuflatã subfaldurile primei ninsori

*Destinul uºii de lemn estesã se deschidã ºi sã se-nchidãal pisicii de fier sã plece ºi sã revinã

al vântului de piatrã sã batã ºi sã rãzbatãal lor sã aºtepte ºi sã aºtepte

*Sub copacul acelaîncape atâta aercât poate respirao singurã fiinþã –cu sânge calddesigur *)_______________________*) Opinia nepotului de frate alistoricului:„Dupã gardul acela a fost un copacsub scoarþa lui clipea un gândacmare cât lupaplimbatã la pupade corabia lui Napolenprin portul de neon”

*Se miºcã polii magneticiºi bulverseazã planetaera glaciarã a sãrutuluieste deja aici

ele

tristică

*Moleºiþi de aerul coclit al zileiºi venind din direcþii diferitefamilia veselã care a fost „la un grãtar”vãduva satisfãcutã de buna împãrþire acoliveiºi tânãrul care ºi-a exersat la ºtrandputerea de seducþie a tatuajelorstau aliniaþi ca-ntr-o vitrinãîn staþia de autobuzde la colþul cimitirului

*Conform instrucþiunilor de folosireimprimate pe certificatul de garanþieºurubul se învârte de la stânga ladreaptacum se viziteazã un muzeucum se rotesc acele ceasorniculuicum i se scrie viaþa

*Niciodatã rujul de pe buzele einu rãmâne pe marginea paharului(ºi mutã lucrurile grele prin casãca ºi cum nu le-ar atinge)

*Brusc îmbãtrânit pãºeºte acumpeste paºii bãtrânului din faþã(peste scãfârliile îngropate de milenii)ºi încearcã sã le descifreze sensul„uitarea care precede naºtereaºi amintirea vagãpe care o lasã intuiþia”

*Retras pe un drum ocolit ºirãsfoind pereþii jegoºi ai cartieruluidescoperã cã „libertatea totalã”(ºi parcã simte în ceafã respiraþiacelui care a scrijelit acolo cuvinteleîn urmã cu douã decenii)înseamnã deprinderea de a-þi producesingur toate lucrurile necesareinclusiv giulgiul morþiicare trebuie þesut dintr-un firunic ºi fãrã noduri *)___________________________*) la capãtul strãzii citeºte rãspunsulrecent: „fuck you”

*La sfârºitul sãrbãtoriicu mici ºi bere ºisfinþi protectorimemoria oraºuluise adunã în rigole

(din cartea cu acelaºi titlu,aflatã în pregãtire pentru tipar)

Ion

uþ V

iºan


Adin Mocanu: Sã începem cuprezentare a poetului, traducã-torului ºi eseistului Arnau Pons.La ce lucrezi în prezent?

Arnau Pons: La diferite lucruriîn acelaºi timp, ca de obicei. Zile-le acestea tocmai am terminat unarticol care se numeºte Rasismulexplicat unui nor, împrumutândtitlul unui eseu scris de TaharBen Jelloun, Rasismul explicatfiicei mele. Este vorba de o repli-cã scrisã ca urmare a unor cazuride rasism ºi antisemitism în cul-tura catalanã care mã îngrijorea-zã destul de mult datoritã propor-þiei pe care o iau, luând în consi-derare implicarea evidentã a unuigrup din comunitatea academicã.Este o temã care revine în modrecurent din anul 2006. Sã zicemcã astãzi existã douã tabere opu-se. Pe de-o parte, existã anumiþicritici academici ºi profesori uni-versitari care susþin faptul cã înliteratura catalanã se poate spu-ne orice lucru, de exemplu ofen-sele aduse victimelor nazismului(având în prim plan texte insultã-toare ºi imagini pornografice cuprizonierii scheletici evrei din la-gãrele de concentrare sau aforis-me cu umor negru despre Holo-caust, vãzute ca un omagiu adusevreilor), toate acestea fiind fã-cute în numele libertãþii de expri-mare, a ironiei ºi a impactului sub-versiv. Pe de cealaltã, grupul dincare fac parte se opune acestuitip de barbarie, odatã ce este vor-ba negreºit de o variantã a dis-cursului urii, o formã a noului fas-cism care apare fãrã sã ne dãmseama, pentru cã nu existã nimicîn toate acestea care sã conducãnici spre cugetare, nici spre lite-raturã. Nu demonstreazã absolutnimic, poate un rãu fãcut celui-lalt, precum ºi o complicitate cutorþionarii, aºa cum a semnalatPrimo Levi în polemica pe care aavut-o cu Liliana Cavani. Chiardacã am fi dispuºi sã acceptãmcã acest lucru ar exista în numelelibertãþii de exprimare (de fapt, eunu susþin niciun tip de cenzurã),cred cã nu putem permite ca uni-versitatea sã fie folositã dreptplatformã de sprijin pentru acesttip de texte. Deci, pentru mineproblema este a instituþiilor edu-cative care ar trebui sã aibã cura-jul de a putea spune Nu ºi, bine-

Arnau Pons: „a citi din Celan, la ora actualã,ne predispune la o enormã responsabilitate în momentul

în care se scrie poezie sau se face literaturã…”

înþeles, de a-l fundamenta. Uni-versitatea trebuie sã contribuiecu instrumentele necesare pen-tru analiza corespunzãtoare aacestor tipuri de texte, chiar dacãsunt xenofobe, homofobe saumisogine. Adevãrul este cã decând a început aceastã polemi-cã, am fost criticat profund decãtre o revistã academicã pentrufaptul cã eu însumi prin denun-þurile mele aº fi provocat ura îm-potriva catalanilor ºi cã aº fi pu-blicat un volum fraticid. Acestcalificativ este simptomatic. Defapt, ceva similar are loc în Israel.Atunci când un evreu criticã po-litica israelitã, este etichetat caantisemit ºi victima urii de sine.Cred cã pot fi luate în seamã mul-te lucruri valoroase din experien-þa evreiascã, atât în Europa cât ºiîn Israel, în loc de a folosi geno-cidul evreiesc pentru simpla pro-vocare ºi ultrajul morþilor. Unamestec de violenþã ºi fricã exis-tenþialistã dominã gândirea iden-titarã în toate aceste cazuri, iaraceastã curioasã combinaþieduce de cele mai multe ori la folo-sirea celuilalt, cel diferit, ca o for-mã de evadare. Dacã în titlul tex-tului meu mã adresez unui «nor»,este pentru faptul cã am fost cen-zurat de o revistã catalanã onli-ne, numitã chiar Núvol1 (Nor),atunci când am dat replica aces-tui atac atât de visceral în care, înplus, mi se reproºa faptul de acalomnia scriitorii care au vorbitdespre antisemitism ºi rasism.

De fapt, mi-ar plãcea ca anu-mite pãrþi din aceste reflexiuni sãfacã parte dintr-un eseu mai ge-neral pe care vreau sã-l numescUra pe care o trezesc, dupã o fra-za de-a lui Pier Paolo Pasolini,extrasã dintr-un interviu acordat

lui Jean Duflot. În acest volummi-ar plãcea sã abordez articole-le lui Judith Butler despre genpentru a mã concentra, în spe-cial, pe diferenþa în diferenþã, maiprecis, diferenþele diferenþelor.Aºadar mã intereseazã o formã adialogului critic cu anumite au-toare feministe.

La acest moment lucrez ºi laun articol pentru un prieten pic-tor din Mallorca, Rafel Joan, încare fac o retrospectivã a opereisale în Palma. Din când în cândmai scriu despre prietenii mei ar-tiºti. Este o formã prin care apro-fundez prietenia, dar înainte detoate îmi foloseºte pentru a me-dita la ce înseamnã procesul decreaþie.

A.M.: Paul Celan este fãrãnicio îndoialã unul dintre ceimai studiaþi ºi traduºi autori decare te-ai ocupat. În felul aces-ta tu ai devenit un interpret alpoeziei lui la nivel internaþio-nal. Ce te-a determinat sã fii in-teresat de opera sa?

A.P.: Existã o afinitate care facereferire la relaþia cu literatura ºicu poziþia faþa de ceea ce înseam-nã cultura. Este vorba de privi-rea criticã. Celan vroia sã lase lavedere factorii culturali care in-tervin în procesele distructive ºicriminale sau aceia care le creea-zã. În aceeaºi mãsura îl preocupaºi tãcerea în faþa crimelor. În aces-tã atitudine existã un conþinutetic ºi politic, ceea ce o face foar-te actualã. A citi din Celan, la oraactualã, ne predispune la o enor-mã responsabilitate în momentulîn care se scrie poezie sau se faceliteratura. El însuºi a scris, cum azis Bollack, împotriva poeziei. Sãzicem cã a putut recupera numaipoezia într-o anumitã mãsurã,

dupã ce a trecut-o printr-un pro-ces cathartic de negare, care con-duce la îndepãrtarea oricãrei for-me de sublimare ºi manifestarepoeticã. Acest lucru este posibilpentru cã stabileºte o relaþie faþã-n faþã cu moºtenirea germanicã.

Dar dupã pãrerea mea existã oaltã modernitate la Celan, careeste legatã de actul lecturii. Înacesta existã o subtilitate intelec-tualã care conduce inevitabil la oformã de exil. Poemele sale, actede lecturã autentice, reprezintãrezultatul acestei exilãri, acesteiseparãri. Cititorul trebuie sã seîndrepte spre acest loc de exil, sãºi-l asume sau sã ºi-l însuºeascã,folosindu-se de o subtilitate si-milarã, dar mai presus de toatede o libertate de perspectivã cepermite ºtergerea anumitor pre-judecãþi. Nu mã refer aici la inter-pretare hermeneuticã a lui Gada-mer sau a lui Derrida ºi nici lamutaþiile pe care aceste interpre-tãri le produc. Din punctul meude vedere, modernitatea lui Ce-lan se aflã în aceastã separare, înanaliza celorlalte discursuri.

A.M.: Am avut ocazia sã asis-tãm la recitalul tãu împreunã cualþi traducãtori în cadrul Festi-valului de Poezie din Barcelo-na ce a avut loc în mai, anul tre-cut. Ai citit câteva poeme dinvolumul De llindar en llindar (VonSchwelle zu Schwelle) (Din pragîn prag), de Celan, publicat deLabreu Edicions. Ai vorbit de-spre importanþa relaþiei dintrePaul Celan ºi Ingeborg Bac-hmann ºi despre nevoia de a re-vizui aceastã legãtura între ceidoi poeþi a cãror coresponden-þã a apãrut recent tradusã înspaniolã ºi, de asemenea, în ro-mânã.

A.P.: Cazul lui Celan ºi Bac-hmann demonstreazã foarte bineceea ce implicã lectura adevãratãa unui poet. Bachmann a fost ºiîncã este o autoare foarte popu-larã, mai ales în Austria, ºi în plusa fost revendicatã dintr-o anumi-tã perspectivã feministã, dar înmod paradoxal, timp de mulþi ani,nu a fost cititã cu adevãrat, ci maidegrabã poemele ei au exercitato seducþie asupra cititorului carenu a luat în considerare conþinu-tul. Am þinut o conferinþã la Uni-versitatea din Barcelona în caream comentat câteva dintre poe-ziile ei inedite din tinereþe, în urmarelaþiei cu Celan. În acel momento profesoarã s-a scandalizat pen-tru cã eu fãceam legãtura dintreprimele poeme ale lui Celan ºi pri-ma carte a ei; starea de discon-fort a doamnei era de aºa naturãîncât pãrea cã eu, cu ideile ºi co-mentariile mele, aº fi blasfemiatBiblia. Acest fapt ne conduce dinnou la problematica universitãþiiîn timpurile actuale. În acel mo-ment, încã nu apãruse corespon-denþa dintre cei doi poeþi, ceeace fãcea mai difícil argumentareamea. Dar aceste scrisori nu facdecât sã susþinã interpretareamea. În plus, faptul cã am fost înstare sã observ legãturile între ceidoi poeþi prin intermediul texte-lor scrise de ei, înainte de a fi cititaceste scrisori, aratã cã opþiuneamea pentru aceastã descifrare nuera absurdã. De atunci am conti-nuat sã pun în legãturã mai multepoeme scrise de Celan cu cele deBachmann ºi viceversa, iar dacão fac este pentru cã lectura în-sãºi mã conduce spre acest lu-cru. Existã poeme din VonSchwelle zu Schwelle (Din pragîn prag), din Sprachgitter (Vor-

Arnau Pons s-a nãscutla Felanitx (Mallorca)în anul 1965. Este poet,

traducãtor ºi editor de opere lite-rare. Pentru el poezia reprezintão activitate reflexivã ºi criticã. Atradus în catalanã, între alþii, peLuiza Neto Jorge, Herberto Hel-der, Dino Campana, Peter Szondi,sau pe Velemir Jlébnikov ºi Os-sip Mandelstam, iar volumeleacestora au fost însoþite de oanaliza de text. Este unul dintremarii specialiºti în Paul Celan,dedicând peste 17 ani studiuluiacestui autor. În urma întâlnirilorinternaþionale ce aveau ca tema-ticã opera lui Celan l-a cunoscutpe gânditorul ºi intelectualul JeanBollack cu care a avut o colabo-rare intensã. Retras din cercurile

ºi manifestãrile literare, departede literatura premiatã ºi oficialã,Arnau Pons se dedicã lecturii ºilucrului în casa sa din Barcelonaunde trãieºte din 1989, fiind unuldintre intelectualii catalani cei maiactivi, atât pe plan naþional cât ºiinternaþional. Am vorbit cu eldespre apariþia volumului De llin-dar en llindar (Din prag înprag) de Paul Celan, tradus încatalanã la editura Labreu Edi-cions, unde în urmãtorii doi aniva edita opera completã a aces-tui autor.


birea-grilã), din Atemwende(Respiraþie-întoarcere), sau dinFadensonnen (Sori împletiþi)care trebuie sã fie citite în relaþiecu Bachmann. Trebuie acordatãpoemelor posibilitatea de a exis-ta pentru ceea ce sunt. Este res-ponsabilitatea noastrã.

A.M.: Ediþia acestei cãrþi Dellindar en llindar (Din prag înprag), conþine un apendice cunote «concepute pentru ca citi-torul sã-ºi gãseascã calea spredescifrare», dar ºi pentru «a in-teroga acele comentarii ºi tra-duceri care au determinat o lec-turã neconvingãtoare sau gre-ºitã a unei poezii». Ermetismullui Celan a fost de fapt un ob-stacol în receptarea lui? Sauanumite traduceri ºi interpretãriau putut contribui la perpetua-rea unei lipse de cunoaºtere nunumai a operei sale, ci ºi a moti-velor pentru care a fost scrisã?

A.P.: Celan a respins întot-deauna, într-un mod categoric,eticheta de poet ermetic, deoare-ce o asocia cu poetul Mallarmé,deci, cu o poezie eminamenteverbalã, fãrã un adevãrat funda-ment în istorie sau, mai bine spus,fãrã o lecturã criticã a istoriei.Trebuie sã þinem cont cã Celanvedea cum deseori era comparatcu Mallarmé pentru a fi criticat ºiredus doar la niºte simple cuvin-te, la o abrastractizare neinteligi-bilã, când de fapt, poezia lui eraîndeosebi criticã ºi foarte anga-jatã. În plus, fiecare cuvânt al luiduce la o tonalitate obscurã aceea ce s-a întâmplat atunci, laanihilare. De aici, necesitatea luide distanþare de ermetism ºi de ocomplacere în estetism. În ciudaacestui fapt, poezia lui este ob-scurã, ceea ce solicitã un efortde descifrare, fapt ce implicã mulþiani ºi o anumitã tenacitate. Pro-blema fundamentalã a fost recep-tarea lui, adicã, felul în care a fostcitit de-a lungul timpului, ceea cea condus la neînþelegere, în modinevitabil, la apariþia traducerilordeficitare. Este importantã înþe-legerea unei poezii în momentulîn care este tradusã, iar acest lu-cru este posibil doar atunci cândtraducãtorul se obiºnuieºte cuopera, când se familiarizeazã culimba celanianã ºi îºi dã seama cãtrebuie sã opteze pentru desci-frare ºi nu pentru apropierea deceea ce a scris Celan.

A.M.: Participi constant îngrupul de cercetare condus decãtre Jean Bollack. Din neferi-cire a decedat în decembrie2012. Când a început aceastãrelaþie cu el ºi ce a presupusacest lucru pentru cariera taprofesionalã ºi intelectualã?Care este moºtenirea intelectua-lã lasatã de Bollack în ceea cepriveºte Celan? Am putea spu-ne cã schimbã ceva în percepþianoastrã asupra istoriei?

A.P.: Relaþia mea cu Bollack aînceput dupã ce am scris mono-grafia despre Celan pentru revis-ta Quimera care are – sau celpuþin avea – o anumitã deschi-dere în Franþa ºi America Latinã,dat fiind faptul cã în acel momentvroiam sã fac vizibilã interpreta-rea pe care a fãcut-o el la poemul«Todtnauberg», pornind de lavizita lui Celan la casa de vacan-þã a lui Heidegger din PãdureaNeagrã. Lectura lui Bollack seopunea lecturilor heideggerieneale poemului într-un mod magis-tral ºi contondent. Doream sãpun în evidenþã aceastã lecturãcare era complet necunoscutã înCatalonia ºi Spania. Unul dintre

colaboratorii lui m-a contactatprin intermediul revistei menþio-nate. Bollack vroia sã mã cunoas-cã ºi am stabilit o întâlnire la Lyonpentru cã el þinea acolo o confe-rinþã despre Empedocle. Întâlni-rea s-a dovedit a fi foarte produc-tivã. Am schimbat multe idei de-spre poezie, filozofie, despre for-me de lecturã, ºi bineînþeles amvorbit despre Celan. În acel mo-ment mi-a propus sã lucrez cu el.Pentru mine a fost o formã deavansare, de formare, pentru cãîn acel moment nu aveam interlo-cutori. Sã spunem cã mulþumitãlui Bollack am putut sã cresc peplan intelectual. Dintr-o datã pu-team sã vorbesc cu cineva la ace-laºi nivel. Lui îi plãcea cã euscriam poezie ºi cã nu veneamdin sfera academicã. În acelaºitimp gãsea în mine un cititor caresã-l stimuleze sã meargã mai de-parte. Bollack a avut întotdeau-na nevoie de celãlalt pentru a lu-cra, un fel de dialog talmudic. Amcitit împreunã o mare parte dinopera lui Celan. Trebuie sã maiadaug cã se întrã într-o anumitãstare prin intermediul descifrãriiscriiturii.

A.M.: Traducerea lui Celan încatalanã reprezintã un proiectde lungã duratã. Ne poþi vorbidespre urmatoarele publicaþii?

A.P.: O sã publicãm în curândvolumul Cristall d’alè (Atemkris-tal), care este prima parte din Gir

d’alè (Atemwende), având comen-tariile lui Jean Bollack ºi ale mele.Acest ciclu de poezii a fost comen-tat anterior de Hans-Georg Gada-mer, iar lectura lui a avut o uriaºãrepercursiune, mai ales în mediulacademic, între poeþi ºi cititorii luiCelan. Noi aducem o lecturã com-plet diferitã a aceloraºi poezii, iar înacest fel cititorul are în faþã douãmodele hermeneutice care sunt dia-metral opuse. Apoi, o sã scoatemcartea Reixes de paraula (Sprac-hgitter), care la fel va avea comen-tarii la fiecare poezie. Ideea este dea-l descoperi pe Celan printr-unmod în care cititorul se poate pozi-þiona în ceea ce priveºte apropie-rea de sensul poeziilor.

A.M.: Acum doi ani ai fostpromotorul ºi editorul traduce-rii în spaniolã a cãrþii scrise dePetre Solomon, Paul Celan. Di-mensiunea româneascã (PaulCelan y Rumanía. La adolescen-cia de un adiós. Palma: Lleo-nard Muntaner) tradusã de Xa-vier Montoliu Pauli. Anii pecare Celan i-a petrecut în Ro-mânia aproape cã au fost tre-cuþi cu vederea. Ne-ai putea dao explicaþie?

A.P.: El însuºi nu vorbea des-tul de mult despre aceºti ani. Afost un moment din viaþa lui pecare, odatã instalat la Paris, nu avrut sã-l împartã cu nimeni,. E caºi cum ar fi fãcut tabula rasa ori-ce referinþã cu acel trecut, pentrua-l pãstra pentru opera sa, undereferinþele despre România nulipsesc. Totuºi a menþinut uncontact cu câþiva dintre prieteniilui, ca de exemplu, Petre Solomon,cu care a schimbat câteva scri-sori, chiar s-au întâlnit la Paris decâteva ori. E ca ºi cum el ar fidepus toatã energia lui în a scriepentru Germania.

Cartea pe care a scris-o Solo-mon ne aratã un Celan foarte di-

ferit de cel care apãrea în lecturi-le gadameriane, un poet dedicatjocului de cuvinte ºi apropiat deexperimentul suprarealist, încân-tãtor ºi cu umor. Cineva fãcut dincarne ºi oase, departe de mitulgermanic.

A.M.: În România se obervãun interes din ce în ce mai marepentru literatura germanã; deexemplu, ediþia de anul trecut atârgului de carte Bookfest, ce aavut loc în Bucureºti, a fost de-dicatã þãrilor vorbitoare de lim-bã germana. Cui i se datoreazãacest interes? Chiar ºi tu ai co-ordonat, împreunã cu eseistaslovenã Simona Škrabec, stabi-litã la Barcelona, editarea adouã volume Carrers de frontera(Drumuri de frontierã), atât încatalanã cât ºi în germanã, ooperã pluralã care avea ca ma-nifest relaþiile literare ºi artisti-ce între cultura catalanã ºi ceagermanã - ºi care s-a publicatodatã cu participarea culturiicatalane ca invitatã de onoarela Târgul de Carte din Frank-furt în anul 2007.

A.P.: Nu putem sã negãm fap-tul cã în momentul actual Germa-nia are o importanþã enormã înEuropa, iar acest lucru influen-þeazã. Nu aº vrea sã spun cã in-teresul pentru cultura germanã sedatoreazã exclusiv motiveloreconomice, dar nici nu trebuie sãsubestimãm acest fapt. Culturaare nevoie de aceste necesitãþide naturã economicã. Dar acestlucru nu este suficient fãrã cali-tatea operelor. Literatura germa-nã dispune de un trecut ºi o di-mensiune culturalã deja impresi-onantã.

În momentul în care culturacatalanã a fost invitatã de onoa-re la Târgul de Carte de la Frank-furt, mi s-a cerut sã explic germa-nilor aceastã culturã, care eraaproape necunoscutã pentru ei.Atunci, împreunã cu SimonaŠkrabec, am avut ideea celordouã volume.

Din ce înþeleg eu, cea mai bunãformã de ne explica era prin inter-mediul acelor poeþi ºi scriitori careau cãutat în cultura germanã omodalitatea de a vorbi desprecultura proprie, precum ºi de in-teresele lor personale. Nu poatefi negat faptul cã literatura ºi cul-tura germanã ne-a folosit nouã,catalanilor, pentru a putea înde-pãrta puþin celelalte douã culturi,cea spaniolã ºi cea francezã, caredin punct de vedere istoric aufost percepute ca douã culturiadversare, în ceea ce priveºtechestiunea impunerii lingvistice.

A.M.: Aº dori sã continuãmdiscuþia despre festivalul de po-ezie la care a participat ºi Xa-vier Montoliu care împreunã cuCorina Oproae au tradus ºi aupublicat o antologie de MarinSorescu, cu o prefaþã scrisã depoetul Francesc Parcerisas, laeditura Lleonard Muntaner. Dincâte am înþeles este prima tra-ducerea care apare în limbacatalanã primind un ajutor fi-nanciar al Centrului Naþionalal Cãrþii al Institutului Cultu-ral Român. Ce te-a atras la acestautor român pentru a-l publicaîn colecþia ta de traduceri depoezie «L’obriülls», în care auapãrut nume ca Apollinaire,Dino Campana, Max Jacob, Tho-mas Bernard ºi Tristan Tzara?

A.P.: În primul rând, ironia ºistilul lui. Mã intereseazã, în plus,ca aceastã colecþie de poezie sãfie deschisã multiplelor sensibi-litãþi. Existã o tendinþã generalãde a clasifica poeþii în cei inteligi-bili ºi cei care nu pot fi înþeleºi.Anumiþi poeþi contribuie destulde des la acest tip de separare,pe care eu o consider nocivã.Poezia în sine mã obligã sã res-pect, încã de la început, modulsau factura în care un poet alegesã-ºi scrie opera. Dupã aceea tre-buie sã se vadã dacã acest poet,prin ceea ce face sau spune, mãintereseazã. Dar acest lucru esteun alt subiect. Tind sã nu am în-credere în acei care simt nevoiasã «descifreze» poezia obscurãpentru a o face mai inteligibilã.De fapt, ceea ce ei dispreþuiesceste poezia în sine. Din aceastãperspectivã, Sorescu face o figu-rã foarte interesantã în catalanã.Traducãtorii lui au scris, de fapt,poezii autentice. Acest lucru ex-plicã receptarea mare pe care aavut-o cartea în Catalonia. A fostuna dintre cãrþile cele mai binevândute din secþiunea poezie deLa central, o librãrie de referinþãdin Barcelona.

Interviu realizatde Adina Mocanu

Traducerede Adina Mocanu ºi

Xavier Montoliu Pauli

1Núvol este o revista culturalãcatalanã care apare din 2013 zilnic înformat digital. Poate fi consultatã pepagina web: www.nuvol.com. Ulte-rior, Arnau Pons a fost invitat deaceastã revistã sã clarifice situaþia,publicând o scrisoare deschisã în caredãdea explicaþii despre evenimentelepe care le descrie în acest interviu.

Ion

uþ V

iºan


prin Africa ecuatorialã ºi America latinã, alãturi de un urmaº al lui Ion Neculce (II)Atenþi la influenþa con-

diþiilor de mediu asu-pra ecosistemelor strã-

bãtute, sunt analizate unele as-pecte „fierbinþi” ale etapei actua-le a dezvoltãrii omenirii, precumprocesul de deºertificare din sa-hel, schimbãrile climatice, preo-cupãri la nivel mondial pentrustoparea efectelor negative da-torate modificãrilor climatice, agradului de urbanizare, º.a. Din-tre marile proiecte depuse estediscutat proiectul Marele ZidVerde African, ca un obiectiv deluptã contra deºertificãrii, repre-zentat printr-o centurã de plan-taþii forestiere cu o lungime decirca 7000 km ºi 15 km laþime, în-tins de la Dakar (Senegal, Ocea-nul Atlantic), pânã la Djibuti,Golful Aden, Marea Roºie.

2. Expediþia Muzeului Grigo-re Antipa în Tanzania (decem-brie 1973 – ianuarie 1974).

Membrii expediþiei: dr. MihaiBãcescu (eminent oceanolog),Directorul Muzeului Gr. Antipadin Bucureºti, prieten cu Coman-dantul Jacques Cousteau; dr.Geza Müller (biologie marinã), In-stitutul Român de Cercetãri Ma-rine, Constanþa; dr. Teodor Nal-bat (ihtiolog), Muzeul Gr. Antipadin Bucureºti ºi drd. Dragoº Ne-culce (biolog), Institutul de ªtiin-þe Biologice, Bucureºti (contactela College of African Wildlife).Aceastã expediþie organizatã deacelaºi neobosit Dragoº Necul-ce, constituie continuarea saumai bine-zis finalizarea (cu alþimembrii în echipã) a ExpediþieiRomâne Trans-Africane, în carefusese inclusã Tanzania, însã for-þaþi de timpul rãmas au trebuit sãrenunþe la obiectivul final dinTanzania. În desfãºurarea expe-diþiei, membrii echipei au primitsprijin ºi ajutor de la AmbasadaRomâniei din Tanzania, Univer-

sitatea din Dar-es-Salam, dr. KaiCurry-Lindahl (suedez, între1974-1990, “advisor” la agenþiileUNESCO, FAO ºi UNEP ºi laaproape 35 guverne africane, dela baza sa din Nairobi, Kenya). Încadrul expediþiei, cercetãrile aufost axate pe studiul recifilor decoastã ºi insulari, precum ºi aecosistemelor terestre (studiulmangrovelor). Desfãºurarea expe-diþiei, permite autorului sã prezin-te unele fenomene biologice în-tâlnite la vietãþile din acest eco-sistem. Este descrisã astfel reac-þia de apãrare la holoturii (Holot-huria scabra , castravete demare), prin eviscerare, respectivaruncarea în afara organismuluia organelor interne. Dupa ce pe-ricolul a trecut, animalul parcur-ge un intens proces de regenera-re, refãcându-se organismul ini-þial (inclusiv sistemul nervos ºireproductiv). Materialul biologiccolectat ºi prelucrat, a contribuitla îmbogãþirea colecþiilor de ex-ponate de la Muzeul de IstorieNaturalã Grigore Antipa din Bu-cureºti, a colecþiei de la IRCM-Constanþa, fiind sursa pentrunumeroase lucrãri publicate.

(b)Expediþii desfãºurate pecontinentul American, conþinedescrierea expediþiilor efectuateîn trei insule-stat din Antile, sauîn unele state din America Lati-nã: Costa Rica, Nicaragua ºiPanama.

1.Prin Antile (Martinica, Do-minica, Guadelupa), descrie o ex-pediþie care a avut loc în perioa-da decembrie 1992 – ianuarie1993, de informaþii mai ample be-neficiind numai primele douã ob-iective. Cele trei insule vizitate,de originã vulcanicã, formateacum circa 20-30 milioane ani,aparþin grupului Lesser Antiles.Deºi aceste insule prezintã uneleparticularitãþi ecologice ºi bio-

geografice relativ comune suntînregistrate ºi unele diferenþe,insula Guadelupa având o isto-rie geologicã mai “liniºtitã”. Pre-zentând diferite aspecte privindistoria celor trei insule, fauna, flo-ra, culturile agricole sau amena-jerile antropice (remodelarea so-lurilor colinare ºi efectele acesteiacþiuni, º.a.), autorul remarcã gri-ja autoritãþilor pentru protejareanaturii.

2.Hoinãrind prin Costa Rica(America Centralã).

Dupã o intensã activitate des-fãºuratã la Université de Quebecà Montréal (UQAM) ºi în funcþiide conducere la trei companii cuobiective ecologice (la douã fi-ind vice-preºedinte dirijând de-partamentele de cercetare-dez-voltare), autorul acestui volum decãlãtorii a ajuns la vârsta de pen-sionare. Deoarece abia acum poa-te dispune de întregul timp dis-ponibil, are posibilitatea de a seaxa integral pe studiul biodiver-sitãþii dintr-o regiune ecuatoria-lã, realizând dorinþa sa din tine-reþe. Drept consecinþã organizea-zã câteva expediþii în zona Ame-ricii Latine, întovãraºit de mem-brii familiei sale, eroii principalifiind soþia Jeana, fiul Sorin dar ºi

câte un exemplar canin, care este„prietenul cel mai bun al omului”.În acelaºi timp, se hotãreºte sãîºi construiascã o reºedinþã înaceastã regiune, optând pentrustatul Costa Rica. Denumitã ºi“Elveþia Americii”, aceasta þarã adesfiinþat propriile forþe armateîncã din 1949, având cea mai ve-che tradiþie democraticã din toa-tã America Latinã. Statul este ca-racterizat printr-o politicã tradiþi-onalã de dezvoltare a biodiversi-tãþii, parcurile naþionale ocupând25,6% din suprafaþa þãrii în carese aflã 50 microclimate diferite. Pesuprafaþa sa (de 4,6 ori mai micãdecât cea a României), sunt pre-zente fenomene de vulcanism (6vulcani activi ºi 61 dorminzi),posedã 1100 km coastã pacificãºi 250 km coastã caraibicã, unnumãr extrem de mare de bioce-noze ºi ecosisteme variate, º.a.Pe distanþe relativ scurte se tre-ce de la recifi de corali, mlaºtinide mangrove, pãdurea înaltã ne-otropicalã, la climat subalpin/al-pin. Ca rezultat al unei activitãþitenace, autorul a înfiinþat ºi a con-struit, cu mijloace proprii, sediulpropriei companii, Bio-Manzanil-lo D.S.J. (s.a.), amplasatã pe ma-lul golfului Nicoya.

Autorul prezintã aspecte ca-racteristice din flora ºi fauna sta-tului Costa Rica, evoluþia preo-cupãrilor pentru pãstrarea biodi-versitãþii ºi ocrotirea naturii, une-le parcuri naþionale celebre, pre-cum Parcul Naþional Corcovado,Parcul Naþional Palo Verde, Grã-dina Botanicã Wilson, pãdureaMonteverde, º.a., relaþii interspe-cifice interesante (furnici careconstruiesc ciupercãrii pentru aasigura hrana descendenþei, º.a.).

In ultima secþiune, Experienþecentramericane, sunt prezentateunele întâmplãri care i-au avutdrept eroi pe autorul acestui vo-

lum sau pe prietenii sãi: muºcã-turi de scorpion (Centuroidesschmidti), întalnire cu larva spe-ciei Myrmeleon sp. (leul furnici-lor), prezenþa unei specii de re-chin-buldog (Carcharhinus leu-cas) tolerant la salinitate, într-unlac cu apa dulce din Nicaragua,lacul Nicaragua (Cocibolca sauGranada), cel mai mare lac vulca-nic de apa dulce din lume, undese aflã doi vulcani activi ºi insulaOmetepe, cea mai mare insulã dinlume dintr-un lac cu apa dulce, º.a.Analizând bogaþia diversitãþii spe-ciilor în ecosistemele traversate deMarele Rift African ºi ecosisteme-le din Nicaragua, autorul specifi-cã cã ºi în acest caz existã o falie,falia Nicaraguaianã (mult mai micãdecât falia din Africa), situatã în-tre golful Da Fonseca ºi sudul la-cului Nicaragua, falie care cuprin-de lacul Managua ºi lacul Nicara-gua, vulcani ºi lacuri vulcanice.Sunt prezentate ºi câteva aspectedin statul Panama.

Volumul analizat constituie înansamblul sãu, pe lângã caracte-rul de excelentã carte de cãlãtoriiîn þinuturi exotice, ºi o bogatãsursã de informaþii despre isto-ria, geografia, ecosistemele teres-tre sau acvatice, populaþiile uma-ne din regiunile globului strãbã-tute de autor (state situate în Afri-ca ecuatorialã sau în AmericaLatinã). Deºi în timp au existat unmare numãr de exploratori ºi ex-pediþii româneºti, în limba româ-nã sunt puþine volume, redacta-te de biologi, cu text cursiv, agrea-bil, dedicate faunei ºi florei uneiregiuni de pe suprafaþa planetei(cãrþi datorate unor autori precumL. Botoºeneanu, Emil Racoviþã,Eugen A. Pora, Nicolae Coman ºialþii).

nnnnn Gabriel C. Corneanu

ªerban Pãtraºcu, Istoriaprostituþiei ºi a caselor de tole-ranþã din Craiova (1865-1930),ediþia a II-a, Editura MJM, Craio-va, 2014, 341 p.

S-a scris în ultima vremedestul despre trecutuloraºelor româneºti. Ve-

deta este evident Bucureºtiul, darnici altele, precum Craiova, nusunt lãsate deoparte. Observ, îngeneral, o tendinþã de edulcora-re, chiar ºi atunci când autorii nupar sã ºi-o propunã. Multe lu-cruri, care numai frumoase nuerau, apar în scrierile istorice în-vãluite de un farmec retro. Sigur,mi se poate spune cã e (ºi) o ches-tiune de percepþie. Este. Se în-tâmplã exact ca la picturile sauchiar la fotografiile de epocã încare rãul ºi urâtul sunt sublima-te, prin simpla trecere a timpului,în pitoresc. Nu ºi de data asta!

ªerban Pãtraºcu, cercetãtor laInstitutul „C.S. Nicolãescu-Plop-ºor” din Craiova, a scris o carteîn care iubita noastrã (sau cel

nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Craiova florilor de sifilispuþin a mea) urbe se prezintã cuce avea ea mai neplãcut – deºi evorba de „vânzarea de plãceri” –acum 100 de ani. Chiar ºtiindpunctual multe dintre rele, recu-nosc cã aveam în minte doar oCraiovã de belle époque, cu bo-ieri milionari, clãdiri impunãtoa-re, trãsuri, prãvãlii bogate etc.etc., cam aºa cum se vede în cãr-þile poºtale vechi. Imaginea e fal-sã prin omisiune, cãci iatã ce notascriitorul Corneliu Moldovanu, în1911: „Prima mea impresie dincetatea milionarã e greu de mãr-turisit. Mireasma obiºnuitã a tu-turor stradelor necanalizate încãpalpitã mai abondentã decât ori-unde în capitala olteanã. Altmin-teri tot oraþul e luminat à giornocu electricitate ºi are un parc carea costat – zice-se – cinci milioa-ne. Ce mai trebuie deci canaliza-re?” (p. 17). În plus, dupã cum aaflat istoricul din arhivã, la înce-putul secolului, mai puþin de 1000de cetãþeni (la un total de peste7000 de locuinþe) aveau abona-ment la Serviciul de Salubritate(oricum insuficient); „restul, lã-sau gunoaiele sã le putrezeascãîn curte, le scoteau la poartã blo-când trotuarele ori le ardeau” (p.17). ªi problemele nu s-au rezol-vat uºor: „Dupã alþi 20 de ani,Craiova încremenise în murdã-rie.” (p. 25).

În centrul atenþiei stã însãprostituþiunea, din 1865 (când,

sub primariatul lui Gheorghe Chi-þu, s-a adoptat un regulamentpentru „casele publice de prosti-tuþiune”) pânã în 1930 (când Le-gea Sanitarã a interzis cu totulbordelurile în România). Momen-te importante în acest intervalsunt mutarea tuturor „stabilimen-telor” în strada Sirenelor (zonã detrecere între centru ºi periferie;între actualele Brestei ºi ªtirbey-Vodã), unde s-a creat „cartierulgeneral al prostituþiei” (p. 35), ºiînchiderea lor în totalitate („nu înnumele moralitãþii sau al sãnãtã-þii publice […], ci dintr-un intere-se electoral” [p. 40]) de cãtre pri-marul liberal C. Negrescu, în1925. La capitolul bordeluri, Cra-iova nu a stat deloc rãu. Numãrulmaxim a ajuns la 16 (în 1914 ºi1921?), în urma doar a Brãilei (21)ºi a Bucureºtiului (20). Erau þinu-te de proxenete (codoaºe, facto-riþe), care, dupã lege, ar fi trebuitsã fie vãduve ºi necãsãtorite ºisã aibã peste 45 de ani. Ca de atâ-tea ori pe aici, practica a mai statºi altfel. Prostituatele (cam 2-5într-un bordel), fete majore, dupãlege (dar excepþiile sunt frecven-te), amãgite cu promisiunea uneivieþi luxoase sau seduse de „«donJuani» îndrãgostiþi” („jobul” deloverboy are deci vechime) ºiapoi vândute. Duceau o viaþãgrea: „lucrau” în spaþii insalubre,trebuind sã predea patroanelor,ca taxe de întreþinere, cea mai

mare parte din câºtiguri. În afara„pensionarelor”, mai existau ºi„prostituatele pe cont propriu”,legale (înscrise în condicuþã) sauclandestine (servitoare, munci-toare, chelneriþe, artiste de varie-teu º.a.), cãrora, în carte, le suntrezervate capitole distincte.

Clienþii erau de toate categorii-le ºi vârstele: „În cãutarea uneiplãceri de o clipã, vin, mai ales ti-nerii dar ºi bãtrânii, notabilitãþileoraºului […], muncitorii, þãranii,soldaþii, poliþiºtii dar ºi pungaºii,negustorii ºi oamenii fãrã cãpãtâi”(p. 124). Deºi toatã aceastã activi-tate ar fi trebuit sã fie strict supra-vegheatã de poliþie ºi de serviciulsanitar al primãriei, de multe ori,acestea nu au vrut sau nu au pu-tut sã-ºi facã datoria. Aºa se facecã s-a ajuns la proliferarea bolilorvenerice. În 1920, Primãria averti-za de „propagarea boalelor sifiliti-ce care bântuie oraºul” (p. 102).În 1923, într-un interval de patruluni, 560 de persoane primiserãmedicamente gratuite. ªi ºtim cãdatele oficiale nu acoperã nicio-datã realitatea. Cercetãtorul esti-meazã cã „din cele circa 200 destrãzi ºi bulevarde ale Craiovei, pecel puþin 72, se instalase sifilisul”(p. 103).

Pentru crearea unei imagini câtmai cuprinzãtoare ºi veridice, ªer-ban Pãtraºcu a „scos” din arhivão serie de cazuri particulare: scan-daluri, orgii, drame. Primãria pare

sã fi fost în permanenþã asaltatãde plângeri ºi reclamaþii din par-tea tuturor: a factoriþelor (pentrucondiþiile grele puse de autoritãþi,abuzurile funcþionarilor, fugaprostituatelor din bordeluri), afetelor (pentru condiþiile de acti-vitate ºi abuzurile patroanelor), acetãþenilor de tot felul (în speciallocuitorii din zona bordelurilor,pentru atentate la sãnãtatea ºimoralitatea publicã).

Scopul acestei lucrãri nu paresã fi fost rãsturnarea imaginii cra-iovenilor despre trecutul urbei.Nici nu ar fi fost corect. E sufi-cient cã o completeazã. Craiovasclipitoare ºi Craiova sordidã aucoexistat ºi ar fi inutil sã cãutãmcare a fost dominantã. Oricât aºdetesta textele despre „învãþãtu-rile trecutului”, nu-mi pot repri-ma o constare simplã: poleiala deorice fel nu are cum sã maschezelipsa acþiunilor edilitare de pro-funzime.

ecturi

carte cu zimþi


În urmã cu mai bine de treidecenii, – eram în acea vre-me preºedintele de onoa-

re al cenaclului „Traian Demetres-cu” din Craiova – a venit la mineun tânãr poet solicitându-mi orecomandare pentru a prezentavolumul sãu de versuri unei edi-turi. Titlul acestuia, Poeme cugrâu, mã trimetea prin forþa su-gestiei la volumul Mirabila sã-mânþã al lui Lucian Blaga. Spi-cuiesc câteva fragmente din aceaprezentare: „Un panteism cosmicdifuz, o uºoarã notã de frenezieºi exaltare dionisiacã, în fine, onedezminþitã capacitate de uimi-re în faþa miracolelor par a fi trã-sãturile caracteristice, definitorii,ale acestor pseudo-pasteluri...Tonurile flamande ale vitalitãþii,culorile uneori vii, stridente, suntexpresia unui temperament liricexuberant, capabil a se entuzias-ma repede… Poemele sale, plinede o prospeþime matinalã a senti-mentelor ºi fremãtând de vitalita-te, se constituie într-un impresi-onant imn…” Poetul este FloreaFlorescu ºi a publicat între timppeste o duzinã de volume de ver-suri, unele cu titluri de frapantãexpresivitate: Muguri de pasãre(2000), Aripi de ciuturi (2003),Livada pãzitã de fluturi (2008),Golgota hârtiei (2009), Planta-þia de cuvinte (2011). Cãrþile sale

nnnnn OVIDIU GHIDIRMIC

confirmarea unei vocaþii

se aflã în bibliotecile centrelorculturale româneºti din Berlin,Londra, Paris, Berna, Chicago,Ontario, Tel-Aviv, Budapesta ºialtele.

Surprind cu satisfacþie, pestetimp, referinþele de-a dreptul spec-taculoase ale unor personalitãþide marcã ale literaturii române,incluse la finele recentului sãuvolum, intitulat, cu o conotaþiemisticã, Pogonul lui Dumnezeu(Editura Sitech, 2014), confir-mând aprecierile mele iniþiale.

Dinu Sãraru, cãruia îi este dedi-cat volumul, scrie despre FloreaFlorescu: „Poet recunoscut azi ºicu patalamale semnate Sorescu,Pãunescu, Fãnuº Neagu care,toþi, se mirã cu bucurie sincerãdescoperindu-i prospeþimea ver-sului semãnând cu zborul neliniº-tit al pãsãrilor de pe strãchinileolarilor de la Oboga… metafore-le sunt ca niºte sãrbãtori ale lim-bii române…, are dreptul sã batã,smerit, la poarta literaturii, cãci ea,sigur, i se va deschide… Citin-du-l, ºi noi am auzit cum i s-a stri-gat Poetului: intrã!... ºi FloreaFlorescu a intrat în literatura ro-mânã.” Fãnuº Neagu este ºi maicategoric: „…am dat rãspuns dea vã scrie o prefaþã. Personal nu-ivãd rostul, întrucât sunteþi unautor consacrat”. Marin Sores-cu remarca douã dintre poemelerecentului volum: Cartea îºi scrieprefaþa ºi Adagiu la Ion Pillat,despre care spune cã „vor rãmâ-ne în literatura românã”. ªi CezarIvãnescu afirmã cã „Florea Flo-rescu reuºeºte un discurs pene-trant”. Sunt ºi alte aprecieri dem-ne de luat în consideraþie, pe care

cititorul volumului le va aprecia,aparþinând unor nume de presti-giu ale literaturii ºi culturii româ-ne contemporane.

Citind noul volum al lui FloreaFlorescu, încerc sã îmi dau sea-ma ce a rãmas din spiritul debu-tantului de acum trei decenii, ces-a schimbat, cum a evoluat. Pan-teismul, bucolismul, nota de fre-nezie ºi vitalitate au rãmas, deºitonurile s-au mai domolit întru-câtva, culorile s-au mai estompatîntre timp, spiritul s-a armonizat,a câºtigat în profunzime, a deve-nit mai apolinic, efortul poetuluimergând spre concentrarea lim-bajului ºi evitarea discursivitãþii.Florea Florescu ajunge astfelpânã la dimensiunea haiku-uluiºi a poemelor într-un vers ale luiIon Pillat.

Deºi construite pe o tehnicãpicturalã, poemele lui sunt, cumspuneam, „pseudo-pasteluri”,tinzând spre reflecþie ºi filosofie,un fel de „pasteluri metafizice”,dacã le putem numi astfel. Dinperspectiva clasificãrii metafore-lor pe care Lucian Blaga o face înGeneza metaforei ºi sensul cul-

turii, în metafore „plasitcizante”ºi „revelatorii”, observãm cã me-taforele lui Florea Florescu sunt„revelatorii”, aduc adicã un sporde cunoaºtere. Fiecare poem dinacest volum este un tablou con-þinând o metaforã revelatorie. Sãdãm câteva exemple: „Pe furtu-nã,/ vulturul ca sã nu cadã dinslavã,/ ºi-a înfipt ghearele înlunã” (Mãreþie); „În poemelemele mânjii necheazã,/ se rosto-golesc vijeliile, hoinãresc herghe-liile,/ Femeile vin,/ în straie de in”(Jurnal intim); „Discret ca mor-mântul!/ Pe hârtie,/ se aºeazã cu-vântul”; (Te iubesc ca lava peVezuviu); „Sunt niºte copile, /cuamfore de rouã pe umãr…” (Zo-rile); „Cu mãtura de nuiele,/mama,/ mãtura stele” (Plecatulzorilor); „Cerul e un mormânt depiatrã,/ Dumnezeu e mort demult,/ Sfinxul mai latrã” (Cuibulvulturilor).

Este reconfortant pentru criti-cul de întâmpinare sã descoperecã anticiparea unor talente estevalidatã de timp ºi de alþi con-fraþi, dovada cea mai sigurã cãefortul de apreciere n-a fost înzadar. Am încercat acest senti-ment indicibil de mai multe ori de-a lungul carierei mele critice ºim-am bucurat sã-l retrãiesc citindvolumul Pogonul lui Dumnezeu,al lui Florea Florescu.

Am primit cu interes vo-lumul lui Ion Jianu Înslujba artei – Inter-

viuri cu actori, regizori ºi artiºtiplastici (Editura Ramuri, Craio-va, 2014 – Prefaþã de TudorGheorghe) fiind eu însumi, cuceva timp în urmã, autorul a douãcãrþi inspirate de aceeaºi lume:Europa de acasã – Dialoguridespre teatru (Editura Aius, Cra-iova, 2005) ºi Clipa captivã –Dialoguri despre arta plasticã(Editura Aius, Craiova, 2008).

Cu rigoarea ºi precizia carac-teristice jurnalistului profesionistde vocaþie, experimentat ºi culti-vat, colaborator, de-a lungul ani-lor, nu numai la cotidianele craio-vene Înainte (pânã în decembrie1989), Cuvântul libertãþii ºi Ga-

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Ion Jianu – în slujba arteizeta de Sud (dupã 1989) sau alunor emisiuni de radio ºi televi-ziune, dar ºi la revistele de cultu-rã Ramuri ºi Scrisul Românesc,„Nota autorului” ne avertizeazãcã la baza cãrþii stau dialogurileavute în perioada 2012 – martie2014 , miza fiind, cum observa ilus-trul prefaþator Tudor Gheorghe,ca, scormonind în viaþa ºi sensi-bilitatea celor intervievaþi, artiºtiautentici, care au ceva de spus,sã fie trezitã curiozitatea oameni-lor obiºnuiþi pentru universul ar-tistic, astfel încât, la sfârºitul lec-turii, sã trãiascã satisfacþia supe-rioarã a descoperirii unor teritoriispirituale ale umanitãþii mai pu-þin comune ºi sã empatizeze cuacestea.

Faptul cã din cei 34 de inter-vievaþi 21 sunt actori ºi 3 regi-zori, iar 8 sunt artiºti plastici, 1critic de artã plasticã ºi 1 con-structor ºi restaurator de rame„de calitate muzealã ºi de autor”,exprimã interesul deosebit al luiIon Jianu pentru arta teatralã, sti-mulat, incontestabil, ºi de tradi-þia ºi performanþele celei mai re-prezentative instituþii artistice dinBãnie. Frecventarea îndelungatãa mediilor artistice craiovene îlorienteazã pe jurnalist spre repe-re valorice certe, lista personali-tãþilor provocate la dialog fiindincitantã prin ea însãºi. Nu lip-sesc, fireºte, dintre actorii inter-vievaþi, „monºtrii sacrii” ai Naþi-onalului craiovean: Emil Boroghi-

nã, actor dar mai ales strãlucitmanager, Mirela Cioabã, ValerDellakeza, Valeriu Dogaru, IlieGheorghe, Tudor Gheorghe,Georgeta Luchian-Tudor, LeniPinþea Homeag, ori pilonii de re-zistenþã actuali Nataºa Raab, Ni-colae Poghirc ori Angel Rababoc.Însã un merit remarcabil al cãrþiiîl constituie aducerea în conul deluminã al conºtiinþei publice onouã generaþie de actori craio-veni maturi, în plinã afirmare caAdrian Andone, Claudiu Bleonþ,Cerasela Iosifescu, Iulia Lazãr-Bleonþ, ca ºi tineri deja strãluci-tori ca Sorin Robert Leoveanu,Gina Cãlinoiu, Raluca Pãun, Geor-ge Albert Costea ori Iulia Colan,care garanteazã pãstrarea nive-lului de performanþã al scenei cra-

iovene, autentice personalitãþiartistice, pe cât de diverse, pe atâtde convingãtoare în opþiunile lorcreatoare. Nu putea sã lipseascãdin acest tablou de familie profi-lul de regizor ºi manager al luiMircea Corniºteanu, cu acelea,complementare, al regizoruluigrec Yannis Paraskevopoulus oria celui polnez Janusz Wisniew-ski, confirmând dimensiunea in-ternaþionalã a instituþiei emble-matice pentru Craiova.

Formula dialogicã se regãseº-te ºi în cazul artiºtilor plastici,unde „veteranilor” Vasile Buz, ºiscenograf al TNC, ori Victor Pâr-lac, Ion Jianu le asociazã perso-nalitãþile, ajunse la maturitate ar-tisticã, purtând marca lui SilviuBârsan, Peter Jacobi, transmutatîn Germania, a gorjenilor VasileFuiorea, format la Craiova, ValerNeag ori Mihai Þopescu, sticlaride recunoºtere internaþionalã,sau Iulian Segãrceanu ºi MarcelVoinea, cãrora le este alãturat cri-ticul de artã Cãtãlin Davidescu,militant tenace pentru recunoaº-terea vocaþiei artelor plastice dinOltenia lui Constantin Brâncuºi.

Personalitãþi puternice, cu ex-perienþe, temperamente ºi înzes-trãri diferite, protagoniºtii aces-tei cãrþi, eroii celor 34 de inter-viuri, provoacã cititorului, maimult ori mai puþin avizat, un pu-ternic impact emoþional ºi inte-lectual, fãcând din lectura cãrþiiun moment deopotrivã instruc-tiv ºi agreabil.

ocheanul întorsocheanul întors

Gheorghe Grigurcu inaugurea-zã nr. 7-8 /2014, al „Acoladei” curadiografia comparatisticã a mo-dalitatãþii critice exersate de„multoriginalul” Luca Piþu în re-gistrul ludic: „Face neaºteptategrimase, tumbe, scoate limba ai-doma unui mãscãrici, cum a fostnumit, umblã pe firul subþire alcelor mai insolite asociaþii ase-meni unui funambul versat. Nuse dã în lãturi de la aluziile ºi chiarprecizãrile imediat erotice. Liber-tatea, nu o datã licenþioasã a dis-cursului, pe care o cultivã, fiindplacatã pe o structurã stilisticãce s-ar putea revendica de la unPierre Louys, de la un GuillaumeApollinaire, de la un Alfred Jarryºi, mai departe, chiar de la al nos-tru Ion Creangã, cercetat amã-nunþit de d-sa. Jocul cuvântuluie suveran.”.

Numãrul 8 /2014, al revisteiclujene propune un „Dosar RaduStanca” în care Sorin Manoleaduce noi argumente privind atri-buirea, în favoarea cunoscutuluipoet ºi dramaturg sibian, a pater-nitãþii tragediei Ifigenia. La rubri-ca „Ospãþul filosofilor”, ªtefanBolea semneazã eseul „Întâlnireacu dublul Lui Dostoievski”, iarîn „Clubul Rebreanu”, patronatde Ovidiu Pecican, este primit unnou membru: Dan Zbuchea, cuproza pe filierã rebrenistã, „Undinte”.

LUCEAFÃRUL DE DIMI-NEAÞÃ

Din consistenta secþiune cri-ticã a numãrului 8 /2014, reþinem

„lecturile de august” ale lui DanCristea, care interpreteazã cusubtilitate versurile cuprinse învolumele Timpuri crimordiale,de Ioan Moldovan ºi Viaþaîntr-un lacãt, de Ion Cocora.Cronica lui Nicolae Coande lavolumul postum al lui MarinMincu, Dulce vorbi în somn, fi-xeazã efigia „gladiatorului ti-mid”: „Ultimul Mincu este unbãrbat-copil care spune un adiopersonal lumii ºi celor dragi de omanierã care abia acum îl aratãîn postura virilã a celui care ºtiecã a fost un om cu slãbiciuni ºidefecte, însã un creator care atrecut suferinþa în pagini auten-tice, vii, copleºitoare”. Atrag, deasemenea, atenþia notaþiile luiPaul Aretzu despre „ritualul ta-citurnului, descifrat în poezia luiNicolae Opriºan.

CONVORBIRI LITERAREPublicaþia ieºeanã acordã, în

numãrul sãu pe luna august, aten-þie revistei din exil „Limite”. Basa-rab Nicolescu prezintã conþinutul„acordului final”, revista încetân-du-ºi apariþia dupã remarcabilulnumãr dedicat lui Mircea Eliade,prin contribuþii semnate, printrealþii, de Ioan Petru Culianu, E. M.Cioran, E. Ionesco, Matei Cãlines-cu, Alexandru Ciorãnescu, PaulGoma, Monica Lovinescu, VintilãHoria, Ion Negoiþescu, L. M. Ar-cade, Horia Stamatu. În aceeaºisferã tematicã, Traian D. Lazãr în-cepe seria de comentarii asupracorespondenþei inedite dintredouã nume importante ale exiluluiromânesc, Vintilã Horia ºi Basa-rab Nicolescu. Semnalãm, în în-cheiere, recenzia lui Mircea Popala surprinzãtorul roman „picto-poetic” Þara lui Urmuz, de Con-stantin Zãrnescu.

ecturi


nnnnn GEORGE POPESCU

N-am vãzut, din motiveobiective, în varãspectacolul wilsonian

cu – ori mai exact spus – dupãcelebrul text ionescian „Rinoce-rii”. Era de aºteptat, pe mãsurafaimei acestei singulare, dacã nucumva unice, personalitãþi a ar-tei universale din ultimele dece-nii, ca reprezentaþia oferitã la ºiîn colaborare cu Naþionalul Ma-rin Sorescu din Craiova sã gene-reze dezbateri: Robert Wilsonaparþine acelei rarisime pleiade deartiºti, cu har ºi aurã de magicieni,pentru care nimic în dota creati-vã a umanului nu e dat nici de-agata ºi nici, mai ales, odatã pen-tru totdeauna. Pentru el, avan-garda nu e o „etapã” – un reculrevoluþionar tranzitoriu –, ci o sta-re, asumat decanonizantã, sub-sumându-ºi ca suport ºi ca repernoutatea ca renovatio cum vorfi resimþit-o ºi gândit-o marii re-nascentiºti, Michelangelo, sculp-torul-pictor-zugrav al Sixtinei ºi,pe deasupra, vraci al cuvântuluipoetic, ori Leonardo, primus in-ter pares ce ºi-a întins fãclia ge-niului prin toate cotloanele cul-turii ºi ale ºtiinþei.

Îi vãzusem, pe aceeaºi scenãcraioveanã, montarea berlinezã a„Sonetelor” lui Shakespeare, acelintrigant filmat monologal cu un„Hamlet” supus unei acurateþeexpresive tãind, cu o lucidã te-meritate, în carnea logosului, darºi extraordinara sa „Femeie a mã-rii” în care nimic n-a pãrut a fi fostsacrificat din spiritul ibsenian, înciuda acelei viziuni compensato-rii printr-o pastã de meridionali-tate de care marile genii nordicenici n-au fost vreodatã prea strãi-ne. Cu „Rinocerii” s-a întâmplat

Wilson ºi ABSOLUTUL Ionescu

trans-literaþii

cu totul altceva la nivelul uneimize al cãrui pariu deplin îl gã-sesc în ocultarea oricãrei tentaþiide semnificare dintre cele ces-au spus, s-au emis, s-au dispu-tat prin anii ce-au trecut de la pri-mele puneri în scenã ale textuluiionescian. De aici, impresia per-sonalã cã e purã gratuitate oricetentativã de a cãuta ºi conferi un„mesaj” acestei reprezentaþii încare, printr-un sincretism de ocomplexitate acerbã, miza – su-premã – rãmâne o reductio adabsurdum care, paradoxal, sfâr-ºeºte, la palierul aperceptiv dedupã, în umbra rezonantã a per-cepþiei noastre post festum, într-o reducere la Absolut. Desigur,inserþiile de acutã apetenþã avan-gardistã nu lipsesc, dar ele sunt,printr-un joc fundat ºi fandatchiar pe textul ionescian, deopo-trivã parodice, insinuând, cum mis-a pãrut, chiar un soi de coni-venþã disociativã. Fapt explica-bil pentru Ionescu însuºi, ce sesustrãgea ritos ºi, aº îndrãzni sãspun, urmuzian, riscului unei se-rialitãþi proprie avangardelor, caºi pentruWilson, pentru careavangarda n-a fost altceva decâtun punct de plecare pentru vo-caþia sa experimentalistã, în caresuveran rãmâne un simþ al Tota-litãþii. Astfel se cuvine înþeleasãlentoarea ca numitor unificatorºi deopotrivã diferenþiator – dis-tribuitã, în doze minimale (ºi mi-nimaliste) într-un registru de orarã entropie – în toate faþeteleinstrumentale ale polivalenþeiwilsoniene ultra-teatrale: de lascenografie la costume (ºi mãºti),de la lumini ºi sonorizare, de lainserþiile picturale la mobilitãþilecorporale.

Întregul patrimoniu de dote pecare Wilson le tuteleazã cu acui-tatea unui ceasornicar genevezºi cu acribia unui desfoliator derubine din carapacele scoicilorvrãjit aduse din nebãnuite adân-curi pare a-ºi asuma o mizã cudublã refracþie semanticã: aboli-rea logicii prin punerea sub an-chetã a logosului; mai precis, aprezumþiosului sãu orgoliu degenerator de sens, pentru condi-þia umanã în intimitatea sa struc-turalã ºi în pretenþia de cunoaº-tere definitivã ºi impecabilã a re-laþiei cu Natura, cu cosmosul.Absurdul, la Ionescu ºi la Wil-son, nu mai este, ca la Camus oriBeckett, doar o dimensiune –motivatã ºi motivaþionalã – aomului autopropulsat într-un

blocaj al istoriei sale, ci e chiarun afront, un atentat þintind ac-tul comunicãrii compromis ºi de-tracat de o logicã amplu instru-mentalizatã ºi demotivatã în chiarelementele sale constitutive.

Cuvântul nu mai poate opriRãul, ba chiar îl provoacã, îl con-voacã, prin jocul unor aserþiunice capãtã forma unui joc absurd,fireºte, al parodierii discursului desuprafaþã. Reiteraþia – frecventeleºi enervantele repetãri ale unorenunþuri strict formale ºi forma-liste, ipocrite stampe ale retoriciinici mãcar îmbãlsãmate – seriali-tatea ca sindrom al unei crize on-tologizate, ambiguitatea unei si-logistici mimând cel mai ieftin di-dacticism ºi puseurile antiteticedevin singurele mize purtãtoare

ale unui sens, lãsat într-o sus-pensie acuzatoare. Fiindcã, dacãtotuºi ar trebui sã indicãm, oricâtde aproximativ ºi de ipotetic, sim-bologia „rinoceristã” în aceastãviziune a lui Robert Wilson oricetentativã ar echivala cu un eºec;cãruia numai exorbitantele noas-tre cutume de a cãuta sensul învacuitatea din care s-a sustrascontinuã încã sã ne subjuge. ªisã ne amãgeascã.

Spectacolul ionescian al luiRobert Wilson e mai degrabã oinvitaþie la o purã contemplare.Ca o confruntare în faþa atâtorGioconde ºi Mone Lise ale artei,de la Giotto la Dali, ori poate ºimai verosimil, la „cuminþeniile” ºi„domniºoarele poganine” ale luiBrâncuºi.

Cel de al cincilea volumde versuri al MonicãiLarisa Manafu, „Erup-

þii de ireal”, ne duce cu gândulspre un refugiu în „ireal”, vis,sentimentul îndoielii, al absenþei,expresie certã a sustragerii dinimediatul strivitor al realitãþii ºi arefuzului de a accepta lipsa alter-nativei, totul existând prin duali-tãþi de tipul real-ireal, prezenþã-absenþã. Avem de-a face cu osensibilitate rãnitã de cotidian, osensibilitate care devine o „cutiede rezonanþã”, o amplificare a

ecourilor stârnite de existenþa înrealitatea imediatã, dar numaicomparatã cu cealaltã parte a în-tregului, cu irealul, aºa explicân-du-se armoniile ºi stridenþele re-flectate de „stãri de spirit”, „stãride suflet” ale unui larg „peisajinterior”, cu nuanþãri când senti-mental-patetice, când atinse deluciditatea observaþiei pertinen-te. Volumul de faþã denotã, la o

privire mai atentã,propensiunea de-cantãrii stãrilorspecifice unei sen-sibilitãþi deosebite,din care se presu-pune cã ar veniadevãrul-relativ,cum este el, iubi-rea, cunoaºterea, îngeneral, dar maiales poezia, o datãcu ea descoperireacã uimirile nu potsã disparã nici prinmoarte, cã îndoia-la ºi inumerabileleîntrebãri sporesc„nevoia crescândãde rãspunsuri”, cãîncã mai existã pu-terea transfigurãriiartistice: „Dacã unizvor ar vrea sã mãreînveþe/ Toate cu-

vintele uitate,/ O pãdure mi-ar în-frunzi în suflet/ Sentimentele demult abandonate,/ Eu n-aº mai fi/Holograma dintr-o imagine,/ PrinMoarte putându-l înþelege/ Pecel care fugit din Realitate/ Gã-seºte timp/ ªi se minuneazã.”(„Realitate ºi Neant”)

Este o lume stranie cea creatãde poetã, o lume în care cãutarea„firului roºu”, a luminii, care sã-ipermitã continuarea fiinþãrii – in-diferent de natura ei –, devine nunumai labirinticã dar ºi mãreaþã,sisificã: „Auzul m-ajunge dinurmã, mã-ntrece,/ Privirile dinpãmânt, sãgeþi se înfig/ În zareamereu alta, multiplã;/ Dintr-unCoºmar încerc sã renasc ºi dis-par/ Ca o adeverire a Absenþei,/Universului îi cad mereu alte ploide stele,/ Din resturi se þes,neºtiute, alte galaxii,/ Cu fiecarenouã întrebare îmi hrãnesc/ Ne-voia crescândã de rãspunsuri.”(„Nevoia crescândã de rãspun-suri”). Remarcabilã rãmâne, înafara cãutãrii rostirii în parabole,depãrtarea nebãnuitã pânã undepoate împinge un gând sau oimagine. Astfel, într-o primã eta-pã, poeta evadeazã din banalulexistenþei undeva în „ireal” – carepoate fi vis, imaginaþie –, unde-va „într-un ceas ruginit”, în inte-riorul cãruia mai „ticãie” cele din

urmã secunde „Ale timpului ca ºimort”, unde încearcã sã fie egalãmãcar cu propria-i absenþã, pen-tru ca în etapa urmãtoare sãconstate cã este absentã pânã ºiîn propria-i absenþã: „Netezireatrupului din Absenþã/ Sporeºtefocul gândirii despre/ Cele pre-zente,/ Mergând cu aceastã apa-rentã sinucidere,/ Umãr la umãr,/Între cele nepetrecute,/ Bucãþi dininfinita funie celestã;/ Nici cãlcâienu-mi simt,/ Nici priviri nu-mivãd,/ Absentã pânã ºi în/Absen-þa-mi.” („Absentã pânã ºi în Ab-senþa-mi”). Cu toate acestea, po-eta nu a pierdut niciodatã con-tactul cu realitatea, un poem seintituleazã chiar „Revenirea înRealitate”, unde dãm peste ver-surile „Numai Realul netezind/Identitãþile-n Absenþe,/ Prin vã-ruirea în alb.”; în alt poem se afir-mã cã „Absenþele ar vrea sã-ºischimbe viaþa” („Schimbare”),pentru ca în „Avatar de decem-brie” sã constatãm: „În mine va fiîncolþit dorul,/ De simplã nenãs-cutã,/ Cãlare pe-un fluture-ma-mut,/ Sã intru cu capul înainte,/În Realitatea fãrã sfârºit.”, moti-vând: „Întunericul e-o glorie,/Când nu ºtii de Luminã,/ Lumi-na-i o condamnare când tu/ Eºtidoar o gânditoare Absenþã.”(„Absenþã gânditoare”) sau, într-

un sens cu mult mai larg: „Înapoispre gândul subþire,/ Prezentul edoar o sugestie,/ Între rãu ºibine-i doar o pojghiþã finã/ În-tre viaþã ºi moarte iubirea neþine! („Involuþie”). Idealul poeteiexprimat în poemul final, sub ace-laºi titlu, este aproape arghezianºi nu putem sã nu dãm câtevaversuri: „Din Absenþã, Imagina-þie ºi vis/ Mi-am fãcut cald pePãmânt,.../ Din Îndoieli, Cãinþi ºiÎntrebãri/ Mi-am fãcut drum spreNicãieri,.../ Din Neînþelegeri, Jig-niri ºi Uitãri/ Mi-am fãcut din ver-suri Cãutãri,/ Cuvinte trecute prinmai multe site,/ Imagini cu sfoarãde sânge cusute.”

Aºadar, o poeta care încet-în-cet devine cu totul aparte, prinrostirea între parabolã ºi reverie,prin construirea unui „spaþiu po-etic” aparent al desincronizãrii, alneacordãrii la real, straniu, banalsau – uneori – carnavalesc, Mo-nica Larisa Manafu produce „mis-terioase” rezonanþe existenþialecare te trimit spre o contemplaþiedin care îþi revii cu greu, dar ºispre reflecþii mistuitoare. Suntemîn faþa unui talent autentic la caresubscrie o imaginaþie mai multdecât fecundã, o delicatã expre-sivitate care duce la versuri mo-derne, aproape aforistice.

nnnnn Petre Ciobanu

erupþii de ireal


patrimoniul cãpºunarilor(The Strawberry Picker’s Heritage - Erdbeerweisen)

E de asemenea cunoscut, deºio generalizare, cã orfanii ai cãrorpãrinþi sunt plecaþi ori nu prea maidau pe la ºcoalã, ori nu învaþãmai nimic. Se mai spune ºi cã toþiromii care au plecat în strãinãtateau fãcut-o ca sã fure sau sã cer-ºeascã. Multe alte asemenea ste-reotipuri circulã printre noi, oraledar ºi din media; atât presa strãi-nã, cât ºi cea româneascã au um-flat aceste stereotipuri de dragulaudienþei, iar noi le-am preluat fãrãsã realizãm. Subiectul cãpºunari-lor a fost atât de mult discutat,încât am uitat cumva sã îi mai dãmatenþie. De aceea un spectacolprecum Cãpºunile ºi orfanii e cao reflexie fundamentalã, pentru cãne redã perspectiva obiectivãasupra situaþiei care se petreceîn România de atâta timp. Spec-tacolul, realizat în cadrul proiec-tului „The Art of Ageing”, a reu-nit patru actori: doi din România,de la Teatrul Naþional „MarinSorescu” din Craiova, ºi doi dinGermania, de la StaatstheaterBraunschweig al respectivuluioraº. El a mai fost susþinut ºi de

decât asta, ca ei sã se întoarcãpur ºi simplu; copii care încercausã îºi creascã aproape singuri frã-þiorii ºi surorile mai mici, copiicare aparent se bucurau de liber-tatea creatã de lipsa pãrinþilor,copii grotesc maturizaþi, copiitriºti, dar ºi bunici care nu se pu-teau bucura de vârsta pensionã-rii, îngrijoraþi când copiii lor numai dãdeau nici un semn, sau carese temeau cã într-o zi banii vorînceta sã mai soseascã. Au fostinterpretate ºi situaþii asemãnã-toare din comunitãþile de romi,unde aceeaºi copii care rareori auacces la o educaþie adevãratã ºidrepturi egale – atât din cauzaunor tradiþii, cât ºi din cauza uneisocietãþi prea puþin tolerante, darºi prea puþin dotatã pentru o ase-menea responsabilitate –, suntprivaþi ºi de prezenþa unor pãrinþicare mãcar sã îi iubeascã. Pentrua avea într-adevãr un impact deconºtientizare, la sfârºitul fiecã-rui spectacol actorii sunt dispo-nibili pentru discuþii ºi întrebãri;cu cât vom vorbi mai mult despreacest subiect, cu atât mai real vadeveni el pentru noi, ºi cu atâtmai mult ne vom apropia de o po-sibilã soluþie, sau mãcar de elimi-narea unei mentalitãþi generaliza-toare care tinde sã discriminezedin start imigranþii sezonieri înþãrile în care apar, dar ºi pe copiiilor, al cãror sãrãcãcios început înviaþã stinghereºte o evoluþie nor-malã în societate. Spectacolul sejoacã ºi în alte oraºe ale Româ-niei, precum Sibiu, Braºov ºi Bu-cureºti, iar apoi va urma un tra-seu similar în Germania.

Situaþia este în mod clar co-pleºitoare pentru toþi cei implicaþi,mai cu seamã poate pentru ceicare doar cunosc asemenea ca-zuri, precum românii, sau pentrucei care întâlnesc aceste cazuriîn þãrile lor, precum germanii, ita-lienii, spaniolii sau francezii. ªitotuºi noi am fi cei care am puteaajuta, noi cei ai cãror familii suntmãcar împreunã; oamenii care auvorbit cu artiºtii de la werkgrup-pe2 primesc frecvent ajutoare dela ONG-urile implicate în acestproiect, ºi care se intereseazã înprincipal sã le furnizeze copiilormateriale pentru ºcoalã, asigu-rându-se cã aceºtia îºi pot conti-nua studiile chiar ºi când viaþade acasã e dificilã. Proiecte pre-cum Cãpºunile ºi orfanii suntnecesare, pentru cã ele ne rea-mintesc sã nu ne obiºnuim cu osituaþie proastã chiar dacã eadureazã de atâta timp încât abiao mai observãm. Obiºnuinþa ducela delãsare, la uitare, la indiferen-þã; iar teatrul trebuie sã joace ºiun rol social, precum orice artã,lucru pe care artiºtii colaboratoril-au reuºit pe deplin cu acest spec-tacol. Un spectacol care, dacã arfi analizat pur estetic, este bineînchegat, jucat de actori pricepuþiºi cu discernãmânt, ºi având ca-litatea de a-ºi þine spectatorul pemarginea scaunului, numai cã dedata asta ºi inconfortabil, pentrucã tema în sine trimitea spre gân-duri ºi emoþii contradictorii; unspectacol modern regizat cu pre-cizie ºi cu uz minim de materieprimã, dar generos în subiecte,gamã de emoþii ºi interpretare.

nnnnn Lia Boangiu

Limba germanã e precumbucãþile de Lego; cuvin-tele se pot îmbuca une-

le pe altele, ajungând chiar ºi lalungimi incredibile. Ele se adop-tã între ele pentru a forma noicuvinte, noi înþelesuri subtile sauspecifice. În sensul acesta, e olimbã chiar poeticã, deºi sunãabrupt. În românã, titlul specta-colului este Cãpºunile ºi orfanii,dar în germanã a fost tradus ca„Erdbeerwaisen”, aproape la felca titlul sãu în englezã – Straw-berry Orphans; aceastã traduce-re nu sugera cã aceºti copii auaparþinut cãpºunilor ºi au rãmasorfani dupã dispariþia lor, ci maidegrabã însemna cã au fost fã-cuþi orfani de cãtre cãpºuni. ªilimba englezã e mult mai flexibilãdecât româna, pentru cã ea areun cuvânt chiar ºi pentru a face,a transforma pe cineva într-unorfan: The children were orpha-ned by strawberries.

Când eram micã, aveam impre-sia cã lumea nu poate decât sãevolueze, sã meargã înspre maibine, chiar dacã într-un ritm mailent. Mi se pãrea ceva firesc, poa-te datoritã poveºtilor pe care leciteam ºi care se terminau întot-deauna cu bine pentru cei buni.Credeam cu sinceritate cã politi-cienii învaþã din greºelile din tre-cut ºi automat vor evita sã repe-te istoria, ºi eram convinsã cãeconomiºtii nu pot decât sã îm-bunãtãþeascã metodele prin carecontrolãm economia. Nici acumnu înþeleg mai bine lucrurile aces-tea, dar mãcar ºtiu cã totul e mult,mult prea complicat ºi cã oameniinu ºtiu sau fac întotdeauna ce emai bine. Nici românii nu ºtiudacã este întotdeauna mai binesã plece la muncã în alte þãri, darcând pare sã fie singura opþiune,ºi când mulþi în jurul tãu o fac, nustai prea mult pe gânduri ca sã îþiasiguri o ºansã. Prin urmare, ne-am obiºnuit demult cu ideea cãoamenii pleacã în Spania, Italia,Anglia, Grecia, Germania, ºi mul-te alte þãri unde aceastã econo-mie foarte complicatã pare sã fiemai stabilã. ªi ne-am obiºnuit sãauzim poveºti despre cei plecaþi– unele mai bune, altele mai rele.Noi, cei din generaþiile mai tine-re, avem prieteni ai cãror pãrinþipar sã fi fost dintotdeauna ple-caþi, prieteni care ajung sã aspirela acelaºi þel pentru cã e cel maibun exemplu de succes pe carel-au avut.

Goethe-Institut Bucureºti, dar ºide WorldVision ºi Salvaþi Copiii,care au ajutat la munca de cerce-tare a echipei artiºtilor; prin aces-te douã organizaþii, ei au pututintra în contact cu copii, buniciºi familii care trãiesc realitatearudei plecate la muncã în altã þarã.Poveºtile lor au fost dramatizateîn spectacolul pe care l-am vãzutpe 28 septembrie la Craiova. Ac-torii Gina Cãlinoiu, Gabriela Ba-ciu, Sven Hönig ºi Oliver Simonau animat aceste personaje caretrãiesc printre noi, ºi care au fostatât de reale pe scenã încât cusiguranþã au înlãcrimat ochiispectatorilor pe parcursul spec-tacolului. Alãturi de actori pe sce-nã a fost ºi muzicianul Kim Efert,care a furnizat coloana sonorãlive, realizatã cu o chitarã electri-cã ºi sintetizatoare, o perie detobe, ºi bãtãi ritmice în enormacutie de carton care a þinut loc deºifonier, garderobã pentru actori,loc de joacã pentru copii sau ori-ce alt obiect de mobilier necesar.

Actorii au avut ºi ei partea lorla munca de cercetare; în Germa-nia, toþi patru au petrecut o zi peun câmp de cãpºuni, culegândcoºuleþe întregi cu acest fructsemnificativ, ºi reflectând proba-bil la cât de dificil este sã depuiefortul acesta zi dupã zi. Regizo-rul spectacolului, Julia Roesler,împreunã cu alþi membri ai wer-kgruppe2, au intervievat ºi pur-

tat discuþii cu aproximativ 30de familii din zona Craiovei;poveºtile din spectacol sunt

poveºtile acestora, pe care echi-pa de artiºti a încercat sã le trans-punã în toatã varietatea lor. Sub-iectul principal aici sunt copiii, ºice se întâmplã cu ei atunci cândnu pot creºte lângã pãrinþi. SvenHönig, un actor destul de binecunoscut ºi pe scena filmuluigerman, ºi care a pãtruns cel maibine în minþile ºi lumile copiilorpe care i-a interpretat, a conclu-zionat cã pentru aceºti aºa-zisorfani, cel mai greu lucru devinecomunicarea; chiar ºi atunci cândte cresc niºte bunici iubitori, nuexistã aceeaºi apropiere precumîn relaþia cu pãrinþii. Astfel decopii nu primesc acelaºi fel deatenþie, dar nici aceeaºi structu-rã stabilã care sã le permitã sãcreascã ºi sã evolueze normal, cugânduri normale de copil. DacãHönig a fost cel mai credibil co-pil, Gina Cãlinoiu a fost cel maisensibil; interpretarea ei, de mul-te ori incredibil de emoþionantã,a demonstrat un nivel de empa-tie pe care ar trebui sã îl aºteptãmde la toþi cetãþenii acestei Euro-pe în care vrem sã trãim.

Spectacolul are ºi momentelesale de umor original, dar el nuface decât sã scoatã în evidenþãadevãrata amãrãciune a realitãþii,precum scena în care cutia decarton devine veceu turcesc, ºiîn care o voce de intervievatorîntreabã: was this your toilet?I se rãspunde: it still is! Pe scenãam vãzut copii care îºi doreau capãrinþii lor sã le aducã o pãpuºãcând se întorc, dar ºi mai mult

rte


F ilarmonica „Oltenia”continuã sã ne surprin-dã, în ultimii doi ani, cu

iniþiative de senzaþie ºi de anver-gurã fãrã precedent. Dupã ce înurmã cu un an, am asistat la unconcert Mozart Rocks, susþinutîn sala Polivalentã din Craiova,în care orchestra simfonicã a Fi-larmonicii, sub bagheta dirijoru-lui Constantin Grigore, ºi-a „îm-pletit” sunetul sãu cu cel al unuiBand „de forþã”, oferind publicu-lui o destul de izbutitã interpre-tare a pieselor propuse de PaulaSeling (o solistã „cu voce”; sen-sibilitate ºi muzicalitate rar întâl-nite) ºi Dan Helciug (debordant,ca prezenþã scenicã), iatã cã, în2014, ne oferã un veritabil eveni-ment cultural, de unicã strãluci-re: „Vivaldi Colours”.

În absenþa unei sãli de spec-tacole ºi concerte de cca 2-3 miide locuri în Craiova (în treacãt fiespus, poate cã Municipalitatea seva gândi, în viitor, la un aseme-nea proiect, demn de o Metropo-lã Culturalã!), Sala Polivalentã sedovedeºte a fi un loc care poategãzdui nu numai manifestãrisportive, ci ºi de facturã muzica-lã. În mod cert, Filarmonica „Ol-tenia” este singura instituþie despectacole din Craiova care în-cearcã sã punã în valoare aceas-tã salã, la prima vedere, impro-prie pentru muzica de calitate. Dece sã nu recunoaºtem, sala pre-zintã destule inconveniente acus-tice, de la „duritatea” pereþilor ºi„plasticitatea” scaunelor la pla-

anvergura unui eveniment muzical

fonul „imperfect”, care influen-þeazã în mod negativ calitateasonorã a incintei. Serioase efor-turi au fost depuse de echipa teh-nicã (amplificare - sonorizare) îna asigura condiþii cât mai bunede audibilitate pentru toþi spec-tatorii. De bunã calitate, în legã-turã directã cu momentele muzi-cale, au fost ºi imaginile proiec-tate pe un ecran imens situat înspatele scenei (excelent ilustra-te, Anotimpurile vivaldiene).

Concertul „Vivaldi Colours” afost o reuºitã deplinã, fiind struc-turat pe alternanþa dintre muzicaclasicã ºi cea pop, în care au strã-lucit cei trei protagoniºti: violo-nistul Rãzvan Stoica, soliºtii vo-cali Delia Matache ºi Horia Bren-ciu. Orchestra simfonicã, corala

academicã ale Filarmonicii, corulde copii al Liceului de Arte „Ma-rin Sorescu” ºi cele douã Band-uri (al Deliei: tobe, chitarã solo,chitarã bas, clape; al lui H.Bren-ciu: în aceeaºi alcãtuire, plus sa-xofon), „strunite” de baghetamagicã a dirijorului Tiberiu Soa-re, ne-au prilejuit, în aranjamen-tul ºi orchestraþia lui Marius Hris-tescu (de o acurateþe ºi frumuse-þe sonorã „imperturbabile”), unprogram pe cât de divers, pe atâtde atractiv. Am admirat prestaþiade zile mari a virtuozului violo-nist Rãzvan Stoica care ne-a fer-mecat cu Stradivarius-ul sãu înAnotimpurile vivaldiene.

Delia Matache a evoluat de omanierã profesionistã, cântândcu aplomb ºi sincerã trãire emoþi-

onalã; piesele alese de ea pentruacest concert - Doi în unu; Ipo-tecat; Parfum de fericire; U;Doar pentru tine; Vino la mine -au cucerit spectatorii ºi i-au pusîn valoare calitãþile vocale.

Horia Brenciu, la rândul sãu,a fost magnific, cu prestaþie in-confundabilã. Adoptând, la înce-put carierei sale, un stil „de for-þã”, „bãrbãtesc”, recunoscut caatare, iatã cã, de aceastã datã,evoluþia sa a fost mult mai elabo-ratã, mai echilibratã, îmbinândamplitudinea cu expresia de osinceritate cuceritoare. Reperto-riul propus - Lucruri simple; Sep-tembrie Luni; Fac ce-mi spuneinima; Paris; My way; Inima nuvrea (aceastã piesã prezentã „îndialog” cu Delia) - în interpreta-rea dezinvoltã a lui Horia Bren-ciu a cucerit publicul, primind, caurmare, aplauze prelungite. Do-rim, nu în ultimul rând, sã eviden-þiem aportul deosebit la pregãti-rea concertului a unor oameni„din umbrã”: Alexandru Iosub(orchestrã), Manuela Enache(cor), Florian-George Zamfir (corde copii). Fãrã îndoialã cã, dinpunct de vedere organizatoric, Fi-larmonica „Oltenia” s-a întrecutpe sine, izbutind sã „adune” înSala Polivalentã aproape 5.000 deiubitori ai muzicii. Este o perfor-manþã evidentã. ªi de aceastãdatã, managementul Filarmoniciia fost la înãlþime!

nnnnn Geo Fabian

Craiova oferã în aceastãtoamnã numeroasemanifestãri din dome-

niile artelor vizuale, creaþii ale ar-tiºtilor oraºului sau ale invitaþi-lor din þarã ºi strãinãtate. Un im-pact special l-a avut expoziþia in-teractivã, presupunând ºi suges-tii pentru amplasamentul lucrãri-lor expuse pe platoul din faþa Te-atrului Naþional, cu sculpturi cre-ate în cadrul celui de-al doileaSimpozion Naþional de Sculptu-rã de la Craiova, „Drumuri brân-cuºiene”.

Lucrãrile, transpunând în pia-trã semnificaþii ºi simboluri în-criptate în poezia lui Marin So-rescu, au fost realizate în tabãrade creaþie de la Centrul Multi-funcþional Craiova de sculptoriiinvitaþi Paul I. Popescu (Târgu Jiu– Craiova vãzutã din car), ºicurator al simpozionului, VasileSoporan (Bucureºti – Mitrele –Spânzuratul), Valentin Duicu(Bucureºti – Iona – Rãzbim noila luminã), Emil Bachiyski (Bul-garia – Fereastra spre eternita-te), Grigore Sultan (Tiraspol –Geam în faþa noastrã), Evrim Ca-moglu (Turcia – M-am ascunsîntr-o scoicã) ºi artistul de recu-noaºtere europeanã Ilie Berindei(Elveþia – Floarea heruvimilor),alãturi de care s-a gãsit ºi craio-veanul Dan Ionuþ Purcãrea (Iona).

Galeria „Arta” a organizat Sa-lonul Municipal 2014 al artiºtilorFilialei Craiova a Uniunii Artiºti-lor Plastici din România, un dia-log original între lucrãrile non-conformiste, avangardiste ale ti-nerei generaþii ºi artiºtii consa-craþi, tradiþionaliºti, fiind folosi-te tehnici ºi tendinþe diverse derezolvare a subiectelor plastice:pictura, graficã, sculpturã în re-

toamna artelor vizuale

lief, rondbos, colaj, instalaþie,tehnici mixte.

„Salonul de toamnã” este or-ganizat la Galeria „Vollard” a Ca-sei de Culturã “Traian Demetres-cu”. Valoarea ºi originalitatea sereleva prin libertatea artiºtilor dea-ºi prezenta, în imagini plastice,propriile gânduri ºi sentimente,propria viziune asupra realitãþiiobiective, de a-ºi alege subiectulnarativ al lucrãrii, elementele delimbaj plastic ºi transpunerea într-o tehnicã specificã a conþinutu-lui ideatic al lucrãrilor. Este o patãde culoare nostalgicã, adunândlumina toamnei revãrsata pestenouã înfãþiºare a Centrului isto-ric al Craiovei. Expun artiºti cu-noscuþi prin numeroasele expo-ziþii de grup ºi personale, care ºi-au creat un stil personal de expri-mare artisticã, regãsit în lucrãrilede pe simeze.

Mariana Montegaza, artistãsensibilã ºi creativã, este curato-rul expoziþiei. Tablourile sale cu -flori de toamnã sunt pictate în to-nuri calde, pastelate dialogândcu lucrãrile realizate în arta deco-rativã a reliefului pictat. MirianaOana Montegazza compune spa-

þiul plastic într-o simetrie a dialo-gului timpului cu materia, a între-bãrilor nerostite ºi a rãspunsuri-lor aºteptate, a filozofiei existenþi-aliste ºi a neliniºtii metafizice.

Nela Marinela Sãlcianu expu-ne studii grafice ºi compoziþiiechilibrate care conferã stabilita-te dramaticului expresionism alcontrastelor de forme ºi culori. Întratare platã sau vibrând culoa-rea îºi alege motive diverse,adaptate la tematica salonului.

Maria Lia Gaspar expune opicturã somptuoasã, rafinatã, înspiritul clarobscurului rembran-dian. Picteazã peisaje de toam-nã ºi flori, cu lumini apãrute dinumbre ºi fonduri întunecate,- constituindu-se în liniile de for-þã ale compoziþiilor, conferindu-le perspectivã ºi spaþialitate.

O viziune romanticã nãscutãdin meditaþie poeticã ºi liniºtecontemplativã defineºte picturaGabrielei Rãdulescu. Transpusãîn culorile cosmogonice ale nuan-þelor de albastru ºi verde, ne a-duce pe pânze infinitul cerului,curgerea apei, vigoarea germina-tivã a vegetaþiei, strãlucirea ºichemarea astrelor spre luminã.

Benoni Mogoºanu, pictor cu-noscut prin originalitatea ºi fru-museþea lucrãrilor prezentate înmai multe expoziþii personale,- creeazã un spectacol fascinantal culorilor ºi suprafeþelor des-compuse sau recompuse în struc-turi figurative, în formule plasti-ce mergând de la abstract pânãla suprarealismul fantastic.

Pictura lui Florin Grãdinaru în-chide în forme, în ritmul plastic ºiîn tensiunea petelor de culoare olume plinã de forþã, cu mare im-pact vizual, dominatã de prezen-þa domesticã a unui animal-sim-bol, creând o nouã existenþa pal-pabilã, recognoscibila, integratã- în misterul ºi picturalitatea pei-sajului.

Un loc special în expoziþie îlocupa lucrãrile lui Cãtãlin Piciu,sculptor de facturã expresionis-ta, preocupat de redarea expresi-vitãþii chipului omenesc, a senti-mentelor care modificã ºi particu-larizeazã trãsãturile sau miºcãrilepersonajelor compuse în formu-le plastice tridimensionale, dina-mizând volumele, conferindu-leputere ºi vitalitate.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

fals tratatdespre inocenþã

la prima mea prezenþã pe scenãºerpii silabelor îmi ieºeau dingurã, ºuierând,iar mulþimea, cu un entuziasmnedisimulat,mã-ndemna, haide, haide...eu nu puteam sã-i zic atunci cã timpul mi se-nvârtea cumanivela,(hârºc, hârºc)ca la vechile cinematografe...nu puteam sã-i zic atunci,însã au venit alte vremuri,s-a aflat cã am vocaþiamaternitãþiiºi mulþimea s-a înfiorat,crezând cã-mi creºte burta,mie îmi creºtea capul,ca la bolnavii de hidrocefalieºi, ca sã nu m-arate cu degetul,am început sã scot gânduri,unele dupã altele...le-am pus la rãdãcina trestiilor,într-o fraternizare cu pascal ºiaºteptândun transfer liber consimþit-sã le las lor pe cele mai uºor depurtat, iar ele sã-mi lase libertatea de a tãia aerul încoace ºi-ncolo...când am crescut puþin,aºteptam zece minutedupã ce se stingea beculºi mã propteam de ferestruicã,încercând sã disloc întunericuldin camera pãrinþilor mei(parþial reuºeam)...stãteam aºa, în douã picioare,ca o nevãstuicã pe buzadrumului,cu urechile ciulite,sã prind nu scrâºnetularcurilor, nici scârþâitul lemnului,ci vorbele deºurubate dinocãri...mi-a prins bine, când amînvãþat anatomia,nu mi s-a mai pãrut greu, cãciºtiam trucul,în plus, mereu am vrut sã fiuprima,neînþelegând cã nu e un locprivilegiat,pentru cã timpul þi secontorsioneazã ºi-þi împinge extremelecãtre alte puncte de pornire...

nnnnn Gela Enea

rte

NotãSalutarã, ideea organizãrii la

Craiova a Simpozionului inter-naþional de sculpturã „Drumuribrâncuºiene”, ediþia 2014, s-avãzut minatã, din interior, de rea-lizãri „artistice” contradictorii,vetuste prin concepþie ºi laxe prinexecuþie. Se uitã cã actul sculp-tural nu mai cautã azi atitudinistatuare, cã renunþã la efortul ex-plicit al cãrui rezultat este mime-tismul bastard. Plastica nu maitrebuie sã fie o colecþie de citatecare, mai degrabã, trivializeazã.Gestul înseamnã esenþializare,sintezã, interpretare ºi în niciuncaz reproducere, ca în cazul lu-crãrilor semnate de Dan IonuþPurcãrea, Valentin Duicu, Paul I.Popescu, Grigore Sultan. Se ºtiecã „numai statuile proaste se pottranspune în tablou vivant”. Cele lipseºte acestora este investi-tura metafizicã, tandreþea imper-sonalã ºi gravitatea netemãtoarea poeziei sau teatrului sorescian.

Aflând „tema” Simpozionuluidin 2015, nu am dori ca nota defaþã sã fie ºi cronica unui eºecanunþat. (CMP)


Mã gândeam sã punaceste caragialâcuripe hârtie, prin ana-

logie cu caraghioslâcurile pe careregimul comunist le-a orchestratîn legãturã cu opera lui nenea Ian-cu, când, iatã cã în zilele acestea,la sfârºit de an 2014, primesc unajutor neaºteptat din partea unuiautor pe care nu-l cunosc ºi carea tipãrit la editura Nemira o carteintitulatã Tovarãºul de luptã Ca-ragiale, ce se referã la aniversa-rea centenarului naºterii scriito-rului, din anul 1952. Nou-instau-ratul guvern comunist ºi PartidulMuncitoresc Român au cãutat sãfructifice încã din primii ani ai dic-taturii proletariatului tot ce se pu-tea în folosul marxism-leninismu-lui ºi al construirii socialismuluivictorios, preluând ce se credeacã ar servi acestei politici de for-mare a omului nou. Fenomenulnu s-a petrecut doar în domeniulscrisului. La fel s-a procedat înprivinþa artelor plastice, muzicii,teatrului, cinematografiei, jurna-listicii, pedagogiei, fotografiei,ºtiinþei ºi tehnicii.

La un an de la lansarea primu-lui plan cincinal (1951), eveni-mentul centenarului vine sã con-cretizeze rolul noii ideologii careguverna cu cele mai dure metodeviaþa omului simplu: „Oficialitãþi-le l-au fãcut pe Caragiale cu de-asila ºi retroactiv «tovarãº dedrum» (p. 11)”, adicã ceea cespunea hotãrât întotdeauna Vla-dimir Ulianov, cu vreo cinci de-cenii înainte: „Cine nu-i cu noi,este împotriva noastrã”. Mariiscriitori interbelici se raliazã deîndatã principiilor marii ideologiiºi fac toate tumbele literare ºi sti-listice pentru a se vopsi în roºu.Cei care nu o fac sunt trimiºi lazdup sau, în cel mai fericit caz,rãmân umiliþi ºi total marginalizaþi.Un personaj înregimentat cu mareelan este poeta Veronica Porum-bacu, care în anul centenarului,publicã broºura Femeia în Repu-blica Popularã Românã, con-structor activ al socialismului.Ea este cea care va scrie o poeziecare va anticipa ideea comunitã-þii europene, referindu-se la sen-timentele pe care i le-a transmisEuropa, ºi care va primi un rãs-puns antologic din parteasprinþarului Pãstorel. Ei bine,aceastã sobrã poetã þine sã-limortalizeze în vers ºi pe vârstni-cul coleg al scrisului (p. 11):„Un turnãtor crescut între furnale,aduse vorba despre Caragiale,e scrisul lui aproape de oþelari.”ªi apoi continuã cu o dârzeniepe care numai „omul nou” odovedea:„Mi-e Caragiale – aproape,oaspãt darnic.ªi râzi când îl citeºti cu-un râsamarnic.E-n râsul acesta o povaþã grea.Ai doborât o lume! N-o uita!”

Cã bine zicea Bellu Zilber înlucrarea-i Actor în procesul Pã-trãºcanu: „În România, socialis-mul poartã pecetea lui I. V. Stalinºi a lui I. L. Caragiale, ctitorulRomâniei moderne.” (s.n.) „Tã-tucului”, care veghea de la Krem-lin zi ºi noapte la propãºirea uma-nitãþii pe calea socialismului vic-torios, nu i-a scãpat nimic, inclu-siv decapitarea intelectualitãþiinoastre. Stai liniºtit, nenea Ian-cule, cãci dacã ai fi prins anii glo-

nnnnn FLORIN COLONAª

bonjur popor, merci cã m-aþi ales!rioºi ai schimbãrii, nu ºtiu, zãu,dacã nu ai fi cãpãtat ºi matale nis-caiva ani prin marile „universi-tãþi” comuniste deschise în sluj-ba reeducãrii ºi formãrii acelui atâtde invidiat „om nou”. Ai vãzutdoar, de acolo de sus de unde teafli, cã fiica dumitale EcaterinaTuschi, care a fãcut greºeala dea se mãrita cu un „burjui”, penumele sãu Petru Logadi, a fostluatã ºi anchetatã de bãieþii vaº-nici de la „Nenea Secu” care aubãgat-o ºi la rãcoare. Este ade-vãrat cã nu cu anii, dar suficientcât sã o traumatizeze. În ceea cepriveºte pe ginericã al matale, elsãracu’ fiind o perioadã scurtãsubsecretar de stat la Interne,portofoliul deþinut episodic încabinetul Gigurtu ºi numai câte-va zile în cel al Mareºalului, l-aubãgat la închisoare ºi le-au stri-cat viaþa tihnitã pe care o duceaula domeniul lor de la Odobeºtiîntre cãrþi, mobilã frumoasã ºi ta-blouri semnate de prietenul lorNicolae Grigorescu. Aºadar, sãfim corecþi, odorului dumitaleTuºchi i-au dat drumul destul derapid în epoca cea mai cumplitã,în care uraganul arestãrilor era întoi. Dupã interogatorii cu luminaproiectatã direct în ochi, ºi-au datseama cã era fiica unui om al cã-rui nume era necesar noii orân-duiri, drept un bun ºi folositor„tovarãº de drum”. Aºa cã ºi-aurecuperat ºi greºelile ºi au înce-put sã-i plãteascã drepturi deautor pentru opera pe care ne-nea Iancu a scris-o ºi pe care otipãreau în tiraje de masã. Cenzo-rii, ajutaþi de consilierii sovietici,nu lãsau sã le scape nimic ºi, dacãera nevoie, colaborau fructuos laasanarea pasajelor care nu ser-veau intereselor clasei muncitoa-re. În lucrarea mai sus citatã (p. 8)se reproduce comparativ textulediþiei din 1960 cu cel din 2000 launa din schiþele noi: Identitate(1910), în care se lasã propoziþia„N-am fost niciodatã socialist”,dar se taie urmãtoarea: „N-amduºmãnit cândva capitalul”. Esteclar, tovarãºilor de la cenzurã leera fricã sã nu creadã cineva cãeste vorba de Capitalul lui Marx,de care se fãcea atâta caz în epo-cã. Comuniºtii invocau mereuopera acestuia, deºi nu o citiserãdecât fragmentar, extrãgând de-cât pentru a impresiona uneoricâte un mic citat, de cele mai mul-te ori nu cel mai potrivit.

ªi, pentru cã veni vorba de-spre capital, este amuzant sãamintim cã în ianuarie 1952 a avutloc o reformã monetarã, în rapor-tul 200 lei vechi pentru un leunou. Datoritã unor neconcordan-þe între decretul reformei ºi tipã-rirea seriei filatelice Caragiale, separe cã pânã la urmã nenea Ian-cu, din ordinul Kremlinului, erasingurul timbru ce putea fi folo-sit. Seria avea patru timbre dintrecare trei cu valoare de 11 lei ºi unal patrulea cu valoare de un leu.Astfel, timbrele Caragiale au fostcele mai valoroase.

Secretarul general al partidu-lui Gh. Gheorghiu-Dej, rãsfãþat de„tãtuca” Iosif Vissarionovici Sta-lin cu apelativul Gheorghe Afo-nosievici, termen rusesc de poli-teþe care include ºi numele tatã-lui, era un amator de teatru. Mer-gea la spectacole mai ales cã, sin-gur fiind, avea o mare slãbiciune

pentru artiste. Pasiunea s-a trans-mis în acest fel ºi fiicei mai mari,Lica, dornicã sã fie cu orice preþvedetã de film. Inspirat de cele-bra „scrisoare” caragialianã, Dejpropune într-o ºedinþã a BirouluiPolitic al P.M.R., „o scrisoare în-chisã” privind reforma ºi sarcini-le partidului, ce se va înmânamembrilor de partid ºi, un amã-nunt important: „Se va numerotaºi nu se va da din mânã”. Sã nucare cumva sã se repete istoriacu cetãþeanul turmentat... Acelaa avut, însã, norocul de a o gãsiîn douã rânduri. Cine ºtie ce seputea întâmpla la o ºedinþã de par-tid când se discutau „cestiuniarzãtoare la ordinea zilei” ca ace-ea a „mazilirii” tovarãºului Lucasau a tovarãºei Ana ºi a lui Teo,socotiþi a fi în „cãrþi” ºi chiar încareul de aºi al comuniºtilor?

Era greu de priceput azi, în lup-ta pentru putere, tovarãºii se bla-mau, se ocãrau, în numele uneiînalte conºtiinþe puse în slujba...poporului. „Mentalitatea bucoli-cã” invocatã de Mihai Ralea esteinterpretatã de cãtre istoricul mo-mentului 1952 – Mihail Roller, înal sãu voluminos manual de isto-rie al R.P.R., dupã care am învãþatîncã din primul meu an de liceu,considerându-se cã scriitorul „abiciuit regimul burghezo-moºie-resc”. Roller, de la 18 ani membrual P.C.R., academician la 40 de ani,a scris o serie de tratate despremomentele istorice 1848, 1907,acea istorie a R.P.R. ºi despre ori-ce a fost nevoie pentru partid, fal-sificând grosolan istoria patriei.Toate aceste bucoavne ale isto-riei erau tratate prin similitudinecu caracterizarea lui Ralea: pasto-ral. În februarie 1952 are loc schim-barea numelui comunei VornicuMãrgineanu, fostã Haimanale, înIon Luca Caragiale. La evenimentau luat parte M. Sadoveanu ºi Mi-hai Beniuc, despre care scriitorulsovietic Arkadie Pervenþen decla-ma în aplauzele celor prezenþi:„Construind socialismul, poporulromân ridicã cel mai falnic monu-ment în memoria lui Caragiale.” Oimagine poeticã demnã de un scri-itor realist-socialist, dacã ar fi sãne referim la umila construcþie dinbeton pe care s-a aplicat o placãce avea inscripþionat: „Aici a fostcasa în care s-a nãscut I. L. Cara-giale, cel mai mare critic al regimu-lui burghezo-moºieresc”. (p. 31).

Sadoveanu rostise un cuvântla înmormântarea lui Caragiale, în1912, pe care îl cunoscuse, dar s-a simþit obligat sã sublinieze cã afost „partizanul scriitorului ºi aloperei acestuia”. Interesantã estefolosirea cuvântului partizan înacea perioadã de cumplite con-fruntãri din munþi, între miºcareapartizanã ºi trupele înarmate pânãîn dinþi ale Securitãþii. G. Cãlines-cu, în cadrul ºedinþei ConsiliuluiNaþional Jubiliar nu evitã operaþi-unea de reconsiderare a celui ani-versat, pe care îl defineºte „cel maiputernic critic al regimului burghe-zo-moºieresc din România”. Întrepoziþiile de moment ale lui Cãlines-cu se înscrie ºi respingerea pro-punerii lui Brâncuºi de a-ºi donaoperele din atelier statului român.Între marile personalitãþi ale mo-mentului, care nu s-au sfiit sã sem-neze alãturi, îl întâlnim ºi pe Mi-hail Sadoveanu.

Camil Petrescu, referindu-se la

muncitorime, afirma cu acelaºiprilej al centenarului, cã aceastaîl sãrbãtoreºte ca pe un „tovarãºde biruinþã” (p. 33). Chiar Ecate-rina Logadi scria în volumul deamintiri despre tatãl ei: „suntadânc recunoscãtoare Partiduluiºi Guvernului, care l-au aºezat lalocul de cinste pe care îl meritã”.Credeþi? Ecaterina Logadi, inte-rogatã în 1952 de un anchetatorºi muºtruluitã cã ºi-a luat un soþburjui ºi pe deasupra ºi secretarde stat la Interne (în total douãluni ºi zece zile), putea sã scrieaºa ceva? Pentru cei tineri carenu cunosc ce însemna cenzura,supravegheatã tot de Secu, tre-buie sã accentuãm cã nimic nuputea fi publicat fãrã osanale laadresa partidului, guvernului sautovarãºului Gheorghiu-Dej.

Caragiale, devine în anul cen-tenarului naºterii sale un verita-bil „tovarãº”. Apropos de acestapelativ, este de mirare cum co-muniºti, n-au fructificat alocuþi-unea scrisã de la serbarea lui Ian-cu Brezianu, când marele Notta-ra i s-a adresat cu „Iubite tovarã-ºe”. Vã daþi lesne seama cã eravorba de sensul de camarad, co-echipier. Ce ratare pentru ideo-logi, cât ar fi speculat ei cuvântulacesta spus de un mare actor!Mai ales cã acesta nu mai trãia ºi,deci, nu putea riposta...

Cel puþin înaintea serbãrii anu-lui centenar în revista Viaþa ro-mâneascã, „noul Eminescu” fu-sese denumit poetul A. Toma, (So-lomon Moscovici, poet minor,nãscut la la Urziceni) autorul poe-ziei „Cântul vieþii”, cu care se des-chideau toate manualele de limbaºi literatura românã pentru claselede liceu ºi care pentru profesorulmeu de românã, în 1952, constitu-ia suprema satisfacþie sã mã pe-depseascã, obligându-mã sã co-piez acest cânt de cinci ori ºi mul-tiplul cifrei. A. Toma se consideraîndreptãþit sã se ocupe de cole-gul de breaslã mai în vârstã, pro-babil deoarece considerase cãziua ºi luna în care s-a nãscut, 11februarie 1895, apare în „Scrisoa-rea pierdutã” prin replica cetãþea-nului turmentat: „Mã cunoaºteconu Zaharia de la 11 fevruar...”.

A. Toma a fost ridicat în slãvide cãtre Ion Vitner, criticul de bazãal momentului, corespondentul lui

Roller în istorie. Mi-e greu sã credcã Vitner, ca poet avangardist,gusta lirica lui Toma, dar dacã par-tidul o cerea... Vitner, omul parti-dului, când se punea problemaistoriei ºi criticii literare, era „pã-truns” de ideile nobile marxist-le-niniste, pe care le transmitea ºi dela catedra universitãþii, unde îl în-locuia pe G. Cãlinescu, trimis lamunca de ... cercetare. Un alt doc-trinar al criticii literare, MihaiNovicov afirma: „actualitatea ope-rei lui este limitatã prin absenþarãspunsului pozitiv la problemelepe care le-a pus”. Combãtea binestimabilul!...

La semicentenarul decesuluidin 1962, pe 12 iunie festivitãþileau debutat la Operã cu O scri-soare pierdutã, în acea distribu-þie de aur. A doua zi, la Sala demarmurã de la Casa Scânteii, s-avernisat o expoziþie omagialã; iardouã zile mai târziu la AcademiaRomânã i-a consacrat o sesiunecomemorativã. La toate acestea,a fost prezentã ca invitatã Ecateri-na Caragiale, însoþitã de mai vârst-nica ºi statornica sa prietenã Cel-la Delavrancea, care era chiar încasa lor, la Berlin, când scriitorulaflat în camera sa de lucru pleca...în lunga sa cãlãtorie.

Preluând conducerea þãrii dela ciocãnarul Ghiþã Dej, uceniculde cizmar Nicu Ceauºescu a fostmult mai prudent cu opera dra-maturgului (în special), avândgrijã sã dea ordin „bãieþilor” vi-gilenþi de la cenzurã sã opreascãspectacolele cu D’ale carnava-lului de la „Municipal”, a filmu-lui De ce bat clopotele Miticã?ºi a spectacolului craiovean cuO scrisoare pierdutã. Or fi fostºi altele pe întinsul þãrii, dar cemai conteazã?!...

Cu siguranþã, marele condeiers-a rãsucit în mormânt, asemeneapersonajului Cãnuþã, om sucit,atunci când opera i-a fost trun-chiatã ºi interpretatã ideologicaºa cum convenea gãºtii aflateîn fruntea þãrii ºi care guvernabucatele. ª-acum, în aceastã pe-rioadã de preluare a ºtafetei eter-ne „a grelei moºteniri”, nenea Ian-cu deranjeazã, ºi încã foarte rãu.Multe figuri proeminente ale vie-þii noastre politice sunt reprodu-ceri ale personajelor sale. „Leit,monºer! ”

Ionuþ Viºan


Moto: „mã gândesc cãam scris demultcã legãturile mele cutimpul sunt ca o fugãa unui nebun care vreasã se prindãpe el însuºi - ºi eîntotdeauna câte ocotiturã.pe urmã îmi pun ochelariiºi totul reintrã în normal.”

Mircea Ivãnescu

Dacã Ioana Pârvulescuare douã excelentecãrþi de ficþiune intitu-

late „Viaþa începe vineri” ºi „Vii-torul începe luni”, de la Galaþi, viaTracus Arte Bucureºti, VictorCilincã propune un roman sur-prinzãtor (pentru unii!), avândsubtitlul „Viitorul acesta a cãzutîntr-o marþi!”. Bref, ºi deloc spec-taculos spus, avem un omagiuadus Fanteziei (omeneºti saunu!), avem o împãcare cu o epo-cã (ºi cu destinul, cel puþin dinpartea autorului!), scepticism…aproape duios ( vizavi ºi de exis-tenþa… Iubirii), dar ºi o încercarede re-scriere a Istoriei (dar ºi deîmpãrtãºire „altfel”), adicã deabordare a Filosofiei Timpului,fãrã, însã, a se pierde în fraze plic-ticoase, filosofarde. Un subiectoarecum în maniera lui Nae Ca-ranfil (cel din „Restul e tãce-re…”), puteþi însã sã vã duceþicu gândul ºi la „Cloud Atlas”, maipuþin elaborat, totuºi, cu un umor(cu satira implicitã) precum celdin filmele S.F. cehoslovace, depe vremea „noastrã” (adicã dedinainte de 1989!)… Dar, mai ales,avem cãlãtorii în timp (ºi în ima-ginaþia debordantã a autorului!),aceste cãlãtorii fiind considerateca fãcând parte dintr-o artã a cu-vintelor potrivite… ªi o nouã

dovadã cã efectul bãtãilor aripi-lor unui fluture este ºi nu esteimportant în… teoria haosului.Metaforic, spun unii „cercetã-tori”, oricât ar bãtea un fluturedin Tokio cu aripile sale, nu arschimba mare lucru din clima sta-tului Texas!

Dar este posibil ca alterareaunor stridii – în romanul lui Vic-tor Cilincã! – sã producã într-adevãr o schimbare într-unuldintre viitorurile posibile, darmai întâi într-un trecut cât sepoate de concret…

Bucuria de a povesti este unalt atribut al Scrierii lui Victor Ci-lincã: aceastã bucurie ne poartãîn special între anii 1988, 1914,1904, 1906 ºi anul filmic 2149…

Personaje principale: CamilSurupãceanu, un maistru dinCombinatul Siderurgic Galaþi,sferto-doct (cu lecturile rãmaseîn mare parte la cãrþile din ado-lescenþã: gen Dumas, Verne,Sven Hassel, ceva S.F., evidentºi „Shogun”), semi-vulgar (înmare parte portret de român me-diu care a supravieþuit fãrã maripretenþii în comunismul luiCeauºescu) ºi Felix, personajulmisterios venit din secolul alXXII-lea… Cei doi se împriete-nesc oarecum, venind din celedouã viitoruri nu neapãrat dinplãcere (deºi sunt ºi douã moti-ve care þin de un anume hedo-nism sau convingere), ci fiindcondamnaþi de cãtre Sistemuljustiþiar la diverse pedepse, cre-dibile sau nu… Oricum, cei doiau ceva din încãrcãtura emoþio-nalã a unui don Quijote (Felix,prin dragostea sa mai mult ghi-citã pentru Regina Maria, nein-sistându-se prea mult, din nefe-ricire, pe povestea de iubire) sauSancho Panza, în cazul gãlãþea-

nului, personaj care s-ar mai în-rudi oarecum ºi cu Miticã a luiCaragiale, fãcând contrabandã„cu trecutul”, aducând în Româ-nia Socialistã a cartelelor ali-mentare ºi câte un bãgãjel cuicre, sãlãmior ºi alte delicatese…De aici rezultã ºi umorul de si-tuaþii, dar ºi de limbaj de careaminteam, poate uneori forþat…dar aducând aminte ºi de umo-rul primelor filme, mute ºi alb-negru, dar comedii…

Unul dintre capitolele cheieeste „La început a fost Sfârºi-tul”, de gãsit, evident, mai sprefinal de carte, unde ne sunt adu-se câteva îndrumãri pentru ceiinteresaþi de kronotrotteri, de-spre raportul dintre Cuvinte,Spaþiu ºi Timp, aflând desprecãlugãrii Ordinului SfântuluiIoan al Timpului, curãþând„jgheaburile Timpului”, fãcândLOC Timpului…

Consiliul de Coroanã care ho-tãra intrarea în rãzboi ori neutra-litatea pare, la final, doar un pre-text pentru a prezenta, în ansam-blu, situarea Fiinþei (omeneºti)

nnnnn ADI GEORGE SECARÃ

în cãutarea cãrþii perfecte…o carte de aprins sufletul: Das Mioritza Reich

vizavi de insuportabila uºurãta-te a Timpului, dupã ce acesta in-trã în maºinãriile de cãlãtorit oripe-trecut… Moto-ul din Ivãnes-cu care deschide acest text facealuzie la dilema care stã sã fie re-zolvatã de cãtre douã dintre per-sonaje: Camil (devenit în trecutElefterie, care va servi la masaConsiliului) ºi bãiatul sãu, pasio-nat de scrierea de texte SF, la în-ceput naive – dacã va exista cã-lãtorie în timp, se poate cinevaîntâlni cu el însuºi? Pânã la epo-cala descoperire a maºinilor tim-pului, scriitorii (istorici au ba) ºicititorii împãtimiþi vor rãmâne sin-gurii cãlãtori în timp validaþi… deCãlcãtorii Timpului (vã lãsãm sãdescoperiþi cine sunt!). Lãcomialor de… istorie (de poveste) nupoate fi explicatã decât de „afa-cerile sufletului” cãci, ca ºi ima-ginaþii (de cãtre Victor Cilincã)cãlãtori în timp, voyorii plãtesc(voiajele) „numai ca sã admireevenimente sociale, politice, ca-tastrofe naturale, spectacolegrandioase cu mase de oameniîn stradã, crezând nebuneºte îndreptate, în victorie, în viitor, înmoarte ºi alte lucruri care aprindsufletul”, ºi cititorii cautã, cautã,cautã… cãrþile în care ar vrea sãtrãiascã, sã rãmânã, poate ºi cascriitori, oarecum precum oame-nii din viitorul imaginat de ace-laºi Cilincã, în care vieþile suntfilme, Cinematografia devenindun fel de guvernare, nu artã oriindustrie, ci chiar formã de gu-vernare, singurele rãzboaie dinsecolul XXII fiind cele dintre ca-sele de producþie, devenite noilestate ori federaþii, noua limbãuniversalã fiind un fel de chine-zonglezã…

Inutil sã mai spunem cã în se-colul acela cinematografic, cãr-

þile sunt deja istorie, probabil fi-ind deja sfârºite în focuri precumcele din 451 Fahrenheit (carteºtiutã de Camil!), Iubirea avândºi ea forme aproape strãine nouã,Felix „silabisind” în Trecut o dra-goste precum cea din Viitor, ceaaproape imposibilã pentru oPrinþesã autenticã, printre rân-duri ghicindu-se ºi câte ceva dinviaþa lui autenticã, când, se pare,aproape la fel de misterios ca încazul lui Oscar Pistorius, ºi-ar fiucis iubita, pre numele ei Dora…De aici pedeapsa lui de a cãlã-tori în timp pentru a aduna datediverse… Aºadar, din motive di-verse, cei doi, Camil ºi Felix, setot întorc (aluzie, poate, la eter-na posibilã reîntoarcere nietz-scheanã, dar poate ºi la romanul„Invenþia lui Morel”) în marþea(devenitã cea neagrã, sau a ce-lor trei ceasuri rele) Consiliuluide Coroanã, când se hotãra in-trarea în primul rãzboi mondial aRomâniei… Micile afaceri balca-nice ale lui Camil (biºniþã cu niº-te stridii cam vechi - cum ajungîn posesia gãlãþeanului vã lãsãmplãcerea… gurmandã ºi nu prea,dar foarte puþin cehovianã sãdescoperiþi!) vor duce la moar-tea lui Ion I.C. Brãtianu, primulministru de atunci, susþinãtor alneutralitãþii, dar ºi la rãtãcireadepeºei care anunþa poziþia Ita-liei, urmarea fiind… intrarea Ro-mâniei în rãzboi de partea Pute-rilor Centrale, victoria acestoraºi transformarea României într-un Reich mioritic…

Cert este cã Felix ºi Camil vorrãmâne blocaþi într-un anumetimp, undeva, pe la 1924, prilej dealte inteligente speculaþii, pentruo nouã întâlnire între Felix ºi fos-ta Reginã Maria, obligatã sã di-vorþeze de Ferdinand º.a.m.d.pânã la cãutarea unei soluþii pen-tru a se întoarce fiecare în timpullor, care se va dovedi cã nu poa-te fi de fapt al lor…

Cert este cã dupã lectura re-petatã a acestei cãrþi, mi-l imagi-nez pe Victor Cilincã ca un kro-notrotter care pare sã ºtie mereumai mult decât vrea sã spunã…ªi mai cã l-aº urmãri când se duceprin garã ori gãri, sã vãd dacã nucumva pleacã uneori, poate chiarîndrãgostit de Regina Maria, são întâlneascã iar ºi iar, ca perso-najul lui Casares pe iubita lui„prinsã” în pelicula redatã nonstop pe insula lui Morel… Pen-tru cã toþi pãrem, la un momentdat, prinºi în buclele noastre detimp, ca în niºte pelicule de film,cu iubirile noastre atât de fragile,ca ºi vieþile… Borges, când a ci-tit cartea lui Casares, i-a spusacestuia cã a scris o carte perfec-tã… La început, când i-am cititprima variantã a cãrþii, i-am spuslui Victor la fel…

Acum îi spun cã a gândit ocarte aproape perfectã… Dar vafi perfectã (nu neapãrat stilistic)dacã va scrie ºi o continuare…sau o înaintare. Oricum, este po-sibil ca „Das Mioritza Reich” sãfie capodopera sa, iar în ceea cepriveºte istoria literaturii avemprimul roman ucronie (vintagesau nu) în limba românã! Crono-logic vorbind…

Ionuþ Viºan


Castelul„Oh, ce castel frumos!”cântam în curte. „Dar cel mai frumosEste al nostru” rãspundeaudin celãlalt grup prins în joc.ªi pentru fiecare, este propriulcastel cel mai bun, este propria lume.

Am avut castelul meu: în primãvarãcu o altã tânãrãurcam cãrarea pânã undepãducelul îºi arãta albeaþa sa.

Cãutam vioreleîn jurul unui castel abandonat,mai mult clãdire decât fortãreaþã, o casãizolatãcu creneluri.

În faþã un luminiºcurãþat, o gãleatã, un coº...o tãcere fermecatã.Uneori o þesãturã, întinsã pe o sfoarã(se întorsese cineva?).

Un gard viu într-o parte,viorele în spatele ridicãturilor,pe marginea ºanþurilor –ºi, uºor, vântul.

Viorelele, niciodatãnu au fost parfumate ca atunci,aºa ascunse,astfel doar ale noastre!

Îþi aminteºti duminicile la þarã?În casã cei mari vorbeau despre lucruriplictisitoare, iar noialergam la castel, la pãducel,în vârful cãrãriica sã explorãm.

Era un castel mic, familiaraproape, deloc al nostru,dar era liniºtit, ascunsde gardurile vii, secret.

Acolo se oprea timpul– auzeai de departevoci pe care vântulle transforma în chemare,în cântec.

Bianca Tarozzi, poetã ºi traducã-toare, studiazã la Bologna ºiapoi la Veneþia, unde îºi ia licen-

þa în literaturi anglo-americane, cu o tezãdespre poetul Robert Lowell. A predat li-teraturi anglo-americane la Universitateadin Verona.

Este consideratã de criticul AlfonsoBerardinelli una dintre cele mai originalevoci poetice contemporane.

A publicat volumele: Nessuno vince ilLeone (Verona, Arsenale, 1988), La bura-nella (Venezia, Marsilio, 1996), Anch’iovissi in Arcadia. Storie molto brevi (Ve-nezia, Supernova, 1996), Smemorata (Lec-co, Flussi, 1998), Prima e dopo (Milano,Libreria delle Donne, 2000), La casa dicarta, cu fotografii de Nijole Kudirka (Ve-neþia, Fondazione Querini Stampalia,2006), Il teatro vivente (Roma, Scheiwil-ler, 2007)

În poezia Biancãi Tarozzi se simte in-fluenþa tradiþiei poetice americane, în spe-

nnnnn BIANCA TAROZZI

Doar un vis, un miraj?Este acelaºi castelulpentru noi, care îl visãmîmpreunã, acum?

Punctul fagure de albinãÎmbrãcãmintea cu punct cuib de albinãse punea doar duminica,în marile ocazii,la sãrbãtori ºi la primele comuniuni.

Acum o poþi vedeaîn vitrinele scumpechiar dacã fetelepreferã blugii.

Punctul cuib de albinã pe pieptarera rodul unor mâini harnice,al unei rãbdãri de sfânt,al cultului pentru artã ºi pentru lucrurilepierdute.

Croitoresele specialiste, din pãcate,acumºi-au schimbat meserie. ªi albinelerãtãcesc prin locuri în care s-a ruptechilibrul ecologic, în zigzag,

nu mai sunt dulci, ci amareºi-au pierdut orientarea ºi stupul.

Pãduricea de castani

Mã cãþãrampe trunchiul scobit;de acolo, strigândcãtre prieteni, zãreamduºmani inexistenþi.Un fulgernu îl smulsese, ci îl despicasepe jumãtate, de la un capãt la altul;jumãtãþile separate aveau mlãdiþe:un copac ºi douã vieþi,ramuri dese.Providenþial fulgerul, suveranecele douã trunchiuri regale!

Pãduricea de castaniera vrãjitã, dar noi nu ºtiam.Într-o zi am cãutat-o, dar dispãruse

poeme

ºi prietenii de atunci, ajunºi mari,s-au împrãºtiat prin oraºe.Dar ce s-a întâmplat?S-a întâmplat asta: copiii din gaºcãerau de acum adulþi, în schimb, eu,fãcutã dintr-un alt soi,mã oprisem la romanele de aventuri,la vieþi care nu erau ale mele, la vieþiinventate,la visatelesocietãþi secrete.Îi iubeam pe Andrei Bolkonski, GostaBerling,eroi îndepãrtaþi în timp ºi în spaþiu:chinul cavaleresc era hrana measpiritualã,visam la alte teritoriiºi doar mai târziu am gãsitºi am înþeles cu adevãrat acea amarã,preþioasã hranã, splendoareaadevãrului.

RevolverulEra pe noptierãla îndemânamâinii mele, într-o dimineaþã.L-am luat ºi l-am cercetat:era un obiect pe carenu-l mai vãzusem, greu, din metal.

În acel momenta intrat mama în camera vastã.Era palidã, dar s-a apropiatfoarte încet, mi-a luat din mâiniacel obiect, l-a încuiat în sertarcu cheia ºi s-a aºezat,în sfârºit, biata de ea,epuizatã, pe scaunul cel mai apropiat.

Detective StoryUn pumnal. L-am vãzut,era în fundul unui sertar,ascuns printre hârtii:un delict perfect.Sau doar un cuþit de tãiat pagini,

cial a lui Robert Lowell, Elizabeth Bishopºi James Merrill. În spaþiul italian, se apro-pie de Giovanni Pascoli, Umberto Saba,Guido Gozzano.

Dupã Silvana Tamiozzo Goldmann, pro-fesor de literaturã italianã contemporanãla Universitatea Ca’ Foscari din Veneþia,Bianca Tarozzi este o poetã al cãrei stilmerge în direcþia poeziei narative ºi poatefi inserat în linia poeticã ce pleacã de laUmberto Saba, ajungând pânã la Giudiciºi Bertolucci, cu o sensibilitate ºi o fineþeîn întregime feminine, care se percep înspatele tonurilor uneori zeflemitoare ºiperemptorii.

Cele ºapte poezii pe care le prezentãmpublicului românesc au fost extrase, pri-ma din volumul La buranella (1996), iarcelelalte ºase, din cel mai recent volum alautoarei, Tre per Dieci (Venezia, editoreCicero, 2013). Mulþumim autoarei ºi doam-nei profesor Silvana Tamiozzo Goldmannpentru selecþie.

folosit cândva,apoi pus deoparte?În ziua urmãtoarea dispãrut ºi nu l-am mai revãzut –semn ambiguual unui gest îndepãrtat.

Niciodatã„Niciodatã”, zice cea micã – de doi ani –fãrã sã înþeleagã ce înseamnã;îi place sunetul, îi place nicio ºi datãîi place urcatul ºi coborâºul, îi placealbastrul.„Niciodatã, niciodatã”,repetã veselã spre clipa trecãtoare,ea, care încã nu ºtieaproape nimic, dar se joacãcu N ºi cu A.

Tangoul mãtuºiiM-a lãsat aºafãrã sã-mi spunã de cecânta Fedora:sigur iubiseun bãrbat misterioscare apoi fugise...

Dacã iubitul a fugit,ce se va întâmpla cu mine?Totuºi se descurca foarte bine.Povestea adevãratãnu o spunea,totuºi îmi ziceadespre el „Nu înþelegeamce anume voia”.

Cânta cu un aerde sfidare ºi de dispreþuireºi era cânteculadevãrata sa aventurã.

Traducere din limba italianãde Elena Pîrvu

Ion

uþ V

iºan


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Alãturi de Caietele„Tristan Tzara”(editate de Vasile

Robciuc la Moineºti încã dela începutul anilor ‘90) ºi deAthanor – Caietele Fun-daþiei „Gellu Naum” (co-ordonate de Simona Popes-cu, Sebastian Reichmann,Dan Stanciu ºi Iulian Tãna-se) a apãrut în România o atreia publicaþie profesio-nistã dedicatã avangardeiromâneºti ºi europene:Caietele Avangardei. Celde-al doilea numãr al revis-tei conduse de Ion Pop cu-prinde un consistent dosartematic dedicat Centenaru-lui Gherasim Luca, scriitorfrancez de origine românãpe care Gilles Deleuze îlconsidera „un mare poetprintre cei mai mari”.

Primul din cele treispre-zece studii, intitulat Ma vieavec Gherasim, evocã în-tâlnirea lui Michel Deguycu Gherasim Luca, atuncicând aceasta din urmã afost invitat sã citeascã laMuseum of Modern Art(MoMA) din New York încadrul întâlnirilor Polypho-nix organizate de Jean-Jac-ques Lebel (prieten al pic-toriþei suprarealiste Dorot-hea Tanning, soþia lui MaxErnst) în luna octombie1984. „Nu am fost sigur cãîl recunosc pe GherasimLuca, siluetã fragilã acope-ritã de o pãlãrie neagrã ce îiîntuneca chipul; un chiposos, în seria impresionan-tã ºi inexpresivã undevaîntre Buster Keaton ºi W.S.Burroughs”, mãrturiseºteMichel Deguy. Apoi, Vale-ry Oisteanu (GherasimLuca: Zen al morþii ºi alnemuririi) ne oferã o lucra-re de sintezã asupra opereilui Gherasim Luca. Pornindde la datele biografice ºitextele sale publicate în re-vistele româneºti de avan-gardã, plus explorãrile saleîn sfera artelor plastice (cu-bomaniile, Obiectul Obiec-tiv Oferit – „un obiect decunoaºtere nou”), va ana-liza scrierile teoretice ºi li-terare franceze pânã la per-formance-urile poetice dela Paris, Berlin, New Yorketc., fãrã a neglija „morbi-da obsesie” a autoruluiVampirului pasiv pentrumoarte, aºa cum reiese dincele cinci tentative de sin-ucidere, ce au sfârºit cu ceadin 1994. Pe de altã parte,Dan Stanciu, în seria sa deinspirate fulguraþii reunitesub titlul Luca ºi Luna (saudespre Gherasim Luca încâteva enunþuri peremp-torii ezitante), surprinde oserie de ipostaze definito-rii pentru portretul interioral lui Luca, cum ar fi: „Lucanu e desigur liric, dar nici

Gherasim Lucacelebrat în

„Caietele Avangardei”antiliric. El e deliric.” Pen-tru ludicul hermeneut DanStanciu, acest „erou-limitã”al suprarealismului româ-nesc/ francez rãmâne un„dezastronom” ºi un „trau-maturg”.

Sebastian Reichmannsesizeazã o altã faþetã ascriitorului ce oscileazã în-tre Bucureºti ºi Paris, întregrupul suprarealist ºi pro-priile convingeri poetice,fiind constrâns sã trãiascãîntr-o permanentã tensiunece îl transformã în planidentitar într-un „al treileaom” (aluzie la filmul lui Ca-rol Reed). Paul Cernat, pelângã faptul cã remarcã im-portanþa textelor româneºti– „ªi totuºi cele mai repre-zentative dintre poemelesale (Passionnément ºiNiciodatã destul) au fostiniþial scrise ºi publicate înRomânia” – subliniazã in-fluenþa lui Geo Bogza asu-pra lui Gherasim Luca ºi îlconsiderã pe acesta dinurmã un adevãrat precur-sor al poeþilor români do-uãmiiºti.

Petre Rãileanu gãseºteca definitorie pentru perso-nalitatea lui Gherasim Lucatendinþa sa de a rãmânemereu neidentificat cu oetichetã identitarã, fiind înpermanenþã apatrid saudescriindu-se pe sine princuvântul inventat chiar deel: étranjuif. De asemenea,Petre Rãileanu rezumã foar-te bine esenþa viziunii su-prarealiste non-oedipienepe care a teoretizat-o Luca:„Refuzul naºterii ºi, pe calede consecinþã, aneantiza-rea morþii (realizatã simbo-lic prin cele cinci tentativede sinucidere din Moarteamoartã) creeazã premiselebasculãrii în universul eli-berat de aspectele opresi-ve ale condiþiei umane”. Înaceeaºi ordine de idei, Ovi-diu Morar se opreºte asu-pra operei lui Luca, prinprisma conceptelor de lite-raturã minorã/ marginalã ºiantioedipianism, aºa cumau fost ele dezvoltate deGilles Deleuze ºi Pierre-FélixGuattari, evidenþiind cãscriitorul suprarealist a fosttipologia revoltatului saurebelului prin excelenþã,de aceea identifica „gândi-rea non-oedipianã” cu„gândirea revoluþionarã”ce refuzã orice fel de certi-tudine, cliºeu, prejudecatã,limitare etc.

Sybille Orlandi aduce înprim plan faptul cã o partedin textele ºi perfomance-urile lui Gherasim Luca factrimitere, la rândul lor, la altetexte þi ia ca exemplu pe celintitulat „Comme un mono-logue à peine dirigé”, poemtipãrit postum într-o carte

dedicatã lui Julien Gracq ºialcãtuit exclusiv din citatedin romanul Un beauténébreux, publicat deGracq în 1945. Cititorul estelãsat sã ghiceascã faptul cãtoate sunt extrase din ro-manul menþionat anterior,criteriul însuºi dupã careau fost selectate citatelenefiind dezvãluit. Cel puþinla fel de misterios este„L’autre Mister Smith” în-registrare în care Luca ci-teºte într-un ritm hipnoticfinalul dintr-o povestirea„Le dieu gris” de Catheri-ne L. Moore ºi înlocuieºtepersonajul principal cupropriul nume. Din aceas-tã perspectivã, cercetãtoa-rea de la Université Lumiè-re Lyon 2 concluzioneazãcã aceste creaþii suprarea-liste îmbinã experienþa lec-turii cu cea a scrierii nefi-ind nici monologuri, nicidialoguri ci adevãrate de-monologuri. În urmãtoaruleseu al revistei, CharlèneClonts realizeazã un studiucomparativ între opera luiGherasim Luca (Vampirulpasiv, Inventatorul iubirii,Moartea moartã) ºi Flori-le rãului de Charles Bau-delaire sesizând unele simi-litudini atât la nivelul ima-ginarului poetic, cât ºi la celal construcþiei limbajuluipoetic. Andrei Oiºteanu neprezintã un fragment dinviitoarea sa carte (în cursde apariþie la Editura Poli-rom) Sexualitate ºi socie-tate: istorie, religie ºi lite-raturã din care extrage frag-mentul dedicat manifestu-lui Dialectica dialecticii(publicat de Gherasim Lucaºi Trost în 1945) în care pro-clamau „erotizarea fãrã limi-te a proletariatului”, fiind-cã viziunea suprarealistãnu dorea doar revoluþiona-rea planului estetic ºi so-cial, ci ºi în plan erotic.

Ion Pop subliniazã cã,deºi iniþial nu existã inten-þia punerii în scenã în tex-tele lui Gherasim Luca, vomîntâlni o potenþialã drama-tizare a discursului supra-realist, ce este susþinutã deaerul confesiv, ludicul ºifascinaþia pe care tonuluºor declamativ le suscitã.George Achim se concen-treazã asupra contribuþieilui Trost ºi Gherasim Lucala miºcarea suprarealistãprin promovarea unui „su-prarealism al dorinþei” labaza cãruia se aflã iubireadialecticã ce cuprinde nunumai „dorinþele pitite îninconºtient”, ci ºi la aceleape care „trebuie abia sã leinventãm”. Michael Fin-kenthal îºi focalizeazã lu-crarea în jurul prietenieidintre Gherasim Luca ºiSesto Pals, ambii tineri co-

laboratori la revista Alge,exegetul remarcând ºi une-le similitudini la nivelulevoluþiei universului lorpoetic în anii ce vor urma.

Nu în ultimul rând, MonaÞepeneag realizeazã o am-plã ºi captivantã cercetaredespre corespondenþa luiGherasim Luca la Paris, fo-losindu-se de cele 12 scri-sori din fondul André Bre-ton, dar ºi de cele 37 de scri-sori din corespondenþa cuVictor Brauner. Mãdãlina

Lascu se opreºte asupraactivitãþii literare de tinere-þe a lui Gherasim Luca, Ses-to Pals ºi Aurel Baranga larevist Alge, oferind pentruprima datã cititorilor din Ro-mânia traducerea câtorvascrisori adresate lui Bretonde Luca ºi Trost sau lui Vic-tor Brauner de cãtre Ghera-sim Luca.

Considerãm cã apariþiaunor publicaþii precum„Caietele Avangardei” – cuatât mai mult cu cât ele apar

sub îndrumarea unor per-soane avizate în domeniu– care sã îi familiarizeze pecititorii din þarã cu scriitoriºi artiºtii avangardiºti ro-mâni (ori de origine româ-nã) sunt binevenite, maiales cã, practic, din toatãistoria literaturii ºi artei ro-mâneºti, avangardiºtii suntce mai cotaþi la nivel inter-naþional, atât în plan axio-logic, cât ºi la casele de li-citaþii.

Date post:	08-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	11 times
Download:	0 times

ntoarcerea lui Urmuz C - revista-mozaicul.ro · întoarcerea lui Urmuz nnn CONSTANTIN M. POPA C...

Documents